Nica Cosmin

Iluminismul și influența sa
Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică la adresa barocului, în
încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza
experienței proprii. Unii consideră lucrarea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica (1687), ca fiind prima mare lucrare iluministă. Istoricii francezi plasează, în mod
tradițional, perioada iluminismului între 1715, anul încoronării lui Ludovic al XV-lea, și 1789,
anul izbucnirii Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului Regim”.

Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Tutela

este incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa
instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când
cauza sa nu rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua
hotărâri fără instrucțiuni de la o altă persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă
folosi propriul simț al rațiunii!" – acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).
Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al
XVIII-lea. Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile
lui Isaac Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre
Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke –
au promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea
în rațiunea ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au reușit să
influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea.
Au existat multe și diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi
caracterizate drept pătrunzătoare și dominante. O abordare rațională și științifică a
aspectelor religioase (conform vechii teorii și divergențe pe tema adevărului dublu), a
problemelor de ordin social, politic și economic a promovat o viziune seculară asupra
lumii și o orientare generală către progres și perfecționare. Principalii promotori ai
acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat și promulgat ideile noi pentru
publicul larg. Acești "profeți" ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de bază
comune. Având o credință în rațiune care era de nezdruncinat, au căutat să
descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea, natura și
societatea, și să acționeze în baza acestora.

Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific, dogmatismul,

intoleranța, cenzura, precum și constrângerile economice și sociale. Considerau că
statul este instrumentul adecvat și rațional al progresului. Raționalismul extrem și
scepticismul epocii au condus în mod firesc la deism; aceleași calități au avut un rol
important în determinarea reacției de mai târziu a romantismului. Reacționând
la dogmatism, iluminismul a găsit un culoar favorabil într-o perioadă în care Biserica își
pierduse autoritatea sa atotputernică de a impune ordinea socială cu aceeași
fervoare și implicare precum în evul mediu și la începutul modernității. Conceptele
filosofice din Franța mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva
mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care
au denumit-o deism.
Nica Cosmin

În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială,

precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan
Swift și Alexander Pope au fost satiriști conservatori cu o mare influență. Teoriile
lansate de Locke cu privire la învățarea prin percepția senzorială au fost dezvoltate în
continuare de către David Hume.
În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E.
Lessing a lansat o religie naturală a moralității, iar Johann Gottfried von Herder a
elaborat o filosofie a naționalismului cultural care se baza pe înrudirea culturală, de
sânge și de limbă. Importanța primordială a individului, decurgând din incapacitatea
omului de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor unei alte persoane, a
format baza eticii lui Immanuel Kant.

În Anglia : În Franța : În Transilvania : În SUA :

David Hume Denis Diderot Samuil Micu Benjamin Franklin
John Locke D'Alembert Gheorghe Șincai Thomas Jefferson
Isaac Newton Montesquieu Petru Maior Thomas Paine
Daniel Defoe Jean-Jacques Rousseau Ion Budai Deleanu
Jonathan Swift Voltaire Daniel Georg Neugeboren
György Aranka
În Germania : În Italia :
Immanuel Kant Cesare Beccaria În Țările Române :
Friedrich von Schiller Francesco Mario Pagano Ienăchiță Văcărescu
Gotthold Ephraim Lessing Anton Pann

Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu

reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național,
la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii
și a poporului. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele
istorice în favorea unor revendicări politice.
Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală
a românilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la
începutul secolului al XIX-lea. Cărturarii acestui curent au combătut superstițiile, au
popularizat știința și au adus argumente pentru afirmarea drepturilor românilor din
Transilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat în plan didactic prin redactarea
de manuale școlare, înființarea de școli și promovarea literaturii și științei. O vastă
activitate în acest sens a desfășurat Gheorghe Șincai, directorul școlilor Bisericii
Române Unite cu Roma. Acesta a redactat mai multe manuale școlare, inclusiv de
aritmetică. Cartea Volksnaturlehre zur Dämpfung des Aberglaubens a superintendentului
Johann Heinrich Helmuth (1732-1813) a fost sursa de inspirație a lui Șincai (1754-
1816) pentru lucrarea Învățătură firească spre surparea superstiției norodului.
Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este
epopeea Țiganiada de Ioan Budai-Deleanu, care pledează în sensul democrației.
Academiile domnești întemeiate în Țara Românească între 1678-1688,
în Moldova la 1707, au reprezentat de asemenea focare de cultură în spațiul
românesc. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru
Nica Cosmin

tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească 799 de cărți

dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă, etc. Procentul de carte
laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase.
Academiile domnești întemeiate în Țara Românească între 1678-1688,
în Moldova la 1707, au reprezentat de asemenea focare de cultură în spațiul
românesc. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru
tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească 799 de cărți
dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă, etc. Procentul de carte
laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase.
Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei iluministe și Dinicu Golescu, luminatul
boier muntean, care în "Însemnare a călătoriei mele", surprinde contrastele dintre
civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din patria sa.
În Țara Românească și în Moldova Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră
idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special,
din Enciclopedia lui Denis Diderot.