INSTRUMENT EXTRA : REZOLVAREA DE PROBLEME

Inspirat de către J. Faber și J. King și volumul „Cum să le

vorbim copiilor astfel încât să ne asculte” (2019. București:
Curtea Veche Publishing).

„Una dintre cheile succesului în rezolvarea de probleme este

să așteptați un moment în care starea de spirit este potrivită.
Nu se poate face în mijlocul frustrării și al furiei. După ce furtuna a trecut, invitați-vă copilul
să se așeze alături de voi.”

PASUL NR. 1: Oglindirea sentimentelor.

„Îmi dau seama că nu îți place atunci când nu apuci să-ți termini desenul și trebuie să
strângem creioanele / acuarelele. Ai prefera să termini ceea ce ai început.”

PASUL NR. 2: Descrierea problemei.

„Problema este că nu mai avem timp acum și trebuie să mergem la masă.”

PASUL NR. 3: Solicitarea de idei.

„Avem nevoie să găsim idei despre ce putem face altfel în situațiile astea. / Mă întreb ce am
putea face în situația asta?”

Scriem pe absolut toate ideile în această etapă, indiferent de cât de bune, rele sau chiar
revoltătoare sunt ele. Trecem pe hârtie până și cele mai nebunești idei:

 Putem să inventăm un ceas care oprește timpul de desenat în loc.

 Putem să ne concentrăm tare tare și, cu puterea minții, să completăm prin magie
desenul.

 Putem să punem desenul deoparte și să-l terminăm după masă / a doua zi.

PASUL NR. 4: Alegerea ideilor care convin amândurora.

„Hmm, ar fi frumos să avem puteri magice și să reușim să facem lucruri numai prin puterea
minții, însă nu cred că desenul funcționează așa, altfel nu s-ar mai fi inventat creioanele și
acuarelele. Ce-ar fi să încercăm...?”
 PASUL NR. 5: Testarea soluțiilor găsite.

Important! Punem lista cu soluții la vedere și așteptăm ocaziile de a le pune în practică. Ne

asigurăm că copilul știe de existența ei, că a înțeles cum și când funcționează și ce avem de
făcut în acele situații!

Atenție: dacă nu funcționează, avem nevoie să ne reajustăm așteptările inițiale!

„Atunci când copiii nu sunt gata să se comporte într-un mod care să le ofere siguranță lor și
celorlalți, ne orientăm spre gestionarea mediului. Nu ne așteptăm ca bebelușii să aibă grijă să
nu bage degetele în prizele electrice. Le acoperim. Nu construim locuri de joacă lângă
autostrăzi și ne așteptăm ca copiii să nu alerge în trafic după o minge care se rostolgolește.
Punem gard la locul de joacă.” (Faber și King, 2019, p. 115)

PONT : Spuneți-le ceea ce pot face, în loc de ceea ce nu pot

Nu alergăm pe stradă. Ne ținem de mână când mergem pe stradă.

Nu aruncăm cu nisip.
Nu așa cerem.
Nu aruncăm cu cuburile / creioanele prin clasă.
Nu sărim pe scaun / bancă.
Nisipul este pentru turnat în forme și construit
castele.
Îmi place să îmi ceri ceva spunând „Poți, te rog,
să mă ajuți?”
Cuburile / creioanele se pun în cutie.
Poți sări pe trambulină / pe saltea în sala de
sport.

„Toate sentimentele pot fi acceptate, unele acțiuni trebuie să fie limitate. Acest adevăr trebuie
să se aplice atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.” (id., p. 347)

„Copiii nu sunt roboți care să fie programați. Înainte ca ei să se dezvolte ca ființe amabile,
grijulii, independente, trebuie să învețe cum să gestioneze o serie de emoții și de experiențe,
inclusiv marile tristeți și dezamăgiri. Asta sigur va include plânsete și scrâșnit din dinți. Totul
face parte din a fi umani.” (id., p. 364)