 Imperiul Otoman a fost o supraputere imperială, care și-a manifestat dominația în zona

mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922.

 Naționalismul etnic este o formă de naționalism în care „națiunea” este definită în termeni

de etnie sau rasă.

 Junii turci era numele unei organizații a otomanilor educați în universități occidentale, care

credeau că monarhia constituțională ar fi putut scădea mișcarea de nesupunere socială din
imperiu. 

 Conflict interetnic- o opoziție,dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe
etnii.

 Tratatul de la Sèvres- a fost un tratat de pace dintre Imperiul Otoman și Puterile Aliate

semnat la sfârșitul Primului Război Mondial.

Declinul imperiului otoman (1828-1908)

 Perioada de declin a imperiului a fost marcată de reorganizarea și transformările tuturor

aspectelor vieții otomane. Dintre toate ideologiile pe care otomanii le-au împrumutat din
vest, naționalismul etnic a avut cel mai mare succes printre otomani. Ei nu operau cu
naționalismul etnic doar în interiorul granițelor lor, ci și în afara acestora.

 . Otomanii au pretins că originea conflictelor interetnice ar trebui căutată în mișcarea și

sursele care sprijineau conflicte cu obiective obscure. Perioada de declin a avut și unele
realizări, așa cum au fost reorganizarea economiei, armatei, comunicațiilor, dar aceste
reușite nu au avut efecte asupra calmării mișcărilor etnice.

 Tanzimatul a fost o perioadă de reforme, care a durat din 1839 până în 1876. În această

perioadă s-a format prima armată modernă, bazată pe recrutări naționale. Sistemul
bancar a fost, de asemenea, reformat, iar breslele au fost înlocuite cu fabricile moderne.
Din punct de vedere economic, imperiul avea greutăți mari în plata ratelor la
împrumuturile luate de guvern de la băncile europene. Din punct de vedere militar,
otomanii au pierdut controlul asupra unor teritorii.

 O schimbare importantă a politicii otomane a fost aceea că imperiul nu s-a mai angajat de
unul singur în conflictele militare, ci a început să se alieze cu puterile europene – Franța,
Olanda, Anglia și Rusia. Un prim exemplu a fost Războiul Crimeii, în care otomanii,
francezii, britanicii și alții, au luptat împreună împotriva Imperiului Rus.

 Disolutia Imperiului Otoman (1908-1922)

 Perioada disoluției a început cu numirea guvernului celei de-a doua Constituții. La

sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut trei noi state balcanice. Acestea, împreună
cu Muntenegrul căutau să alipească teritorii de sub stăpânirea turcească în regiunile
cunoscute ca Albania, Macedonia și Turcia. Au izbucnit războaie datorită statutului
național incomplet al noilor state apărute pe ruinele Imperiului Otoman. La început,
 datorită încurajărilor Rusiei, au fost stabilite câteva aranjamente: între Serbia și Bulgaria
(martie 1912) și între Grecia și Bulgaria (mai 1912). Muntenegru s-a alăturat înțelegerii
sârbo-bulgare în octombrie 1912. Problemele apărute în ceea ce privește împărțirea
regiunilor foste otomane au provocat izbucnirea Primului și celui de-Al Doilea Război
Balcanic.

 Imperiul Otoman a reușit să aibă câteva succese în primii ani de război. El a respins
încercările de debarcare britanice și a reușit să recucerească anumite teritorii. În Caucaz,
turcii au pierdut teren într-o serie de bătălii, au pierdut în luptă aproximativ 100.000 de
soldați. Revoluția Bolșevică din 1917, a permis otomanilor să recupereze tot ce pierduseră
până în acel moment dat în Caucaz. Până în cele din urmă, ofensiva neîncetată a trupelor
Imperiului Britanic s-a dovedit prea puternică ca să poată fi înfrântă.

 Otomanii au fost înfrânți până în cele din urmă de forțele Antantei, conduse de
generalul Edmund Allenby, sprijinite de arabi și de Republica Armenia. De fapt, spre
deosebire de națiunile arabe, Republica Armenia a fost proclamată independentă încă din
timpul războiului. Teritoriile otomane au fost împărțite între învingători. Prima înțelegere
în această privință a fost Armistițiul de la Mundros, după care a fost semnat Tratatul de la
Sèvres. Acest tratat a fost încununarea politicii britanice în Orientul Apropiat, unde
englezii au reușit să obțină aproape tot ce-și doriseră

Concluzie

Dispariția Imperiului Otoman a fost o consecință a victoriei Antantei în Primul Război Mondial,

când forțele Aliaților, în rândurile cărora se aflau și arabii, i-au înfrânt în cele din urmă pe turci
în Orientul Mijlociu. La sfârșitul Primului Război Mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut
neputincios, iar imperiul a fost împărțit între puterile învingătoare. Italia, Grecia, Franța, Marea
Britanie și Armenia urmau să obțină o mare parte a teritoriului Turciei de astăzi. Acest lucru a
cauzat Războiul de independență al Turciei, în urma căruia s-au format granițele moderne
ale Turciei.