Pentru taranii dintr-un sat de campie din zona Buzaului , anul 1946 era al doilea an in care seceta le

chinuia traiul. Susterul , un taran din partea locului , se trezeste intr-o dimineata, dupa un priveghi, cu
pofta de laptuci , dar si de o tigara.

Isi rasuceste o tigara din iedera si pleaca spre Buzau. Pe drum se intalneste cu dascalul care ii cere
tutun.

In drum intalneste un calaret care ii spune ca vine garla , ca a plouat la munte . Tot satul se pune
in miscare spre malul gârlei . Femeile se pregateau de spalat , barbații scot luntrele , iar un batran isi
pregatea sculele de pescuit.

Asteptarea este zadarnică căci apa nu vine. Hotarăsc sa porneasca in amonte sa ceara socoteala
morarilor din satele de sus care mai oprisera apa si in alte dati.

De foame si sete mor mai multi cai pe drum. Apa nu era in niciun sat , la nicio moara. Susteru
ramane singur si merge mai departe atras de luna ca un somnambul simtind in fata racoarea
valurilor.