Diagnostic şi management terapeutic

2.1.2.1 Screening, riscul de stratifi care şi strategii de detectarea precoce

Primul pas pentru a identifi ca pacienţii cu risc crescut de cardiotoxicitate constă într-o
evaluare iniţială

atentă a factorilor de risc cardiovasculari (Tabelul 4).

Un număr limitat de studii au generat scoruri de risc

pentru diferite cohorte de pacienţi oncologici39,84. Cu

toate acestea, nici unul dintre aceste scoruri de risc

nu a fost validat prospectiv şi este necesară judecata

clinică în evaluarea riscului la nivel individual. Evaluarea

riscurilor ar trebui să includă istoricul, examinarea clinică şi evaluarea iniţială a funcţiei

cardiace. Biomarkerii cardiaci reprezentaţi de peptidele natriuretice sau

de troponine poţi fi luaţi în considerare, de preferinţă,

folosind acelaşi tip de test atât la începutul cât şi în

timpul măsurătorilor de urmărire, pentru a creşte valoarea comparaţiei. Este importantă

detectarea anomaliilor cardiace subclinice, care pot infl uenţa deciziile

clinice cu privire la alegerea chimioterapiei, indicaţia

pentru cardioprotecţe sau rata de monitorizare a pacientului, de exemplu, în situaţia

existenţei unei disfuncţii

asimptomatice de VS.

În cele din urmă, evaluarea iniţială a factorilor de

risc cardiovasculari permite interpretarea corespunzătoare a rezultatelor ulterioare şi identifi

carea modifi cărilor din timpul monitorizării periodice. Evaluarea

iniţială a riscului este adesea efectuată de către echipa

 de oncologie, dar evaluarea cardiologică este recomandată la pacienţii cu risc ridicat. Riscul
crescut poate

fi determinat în funcţie de numărul factorilor de risc şi

de severitatea acestora. Pacienţii cu risc crescut de a

dezvolta cardiotoxicitate ar trebui sa fi e examinaţi de

un cardiolog cu experienţă în acest domeniu sau, dacă

este necesar, de către o echipă de specialişti cardiooncologi.

Strategia pentru screening-ul şi detectarea cardiotoxicităţii include imagistica cardiacă

(ecocardiografi e,

imagistica nucleară, rezonanţa magnetică cardiacă) şi

biomarkerii (troponinele, peptidele natriuretice) (vezi

Tabelul 6).

Alegerea modalităţilor depinde de expertiza locală

şi de disponibilitate, precum şi de câteva principii importante de bază, ar trebui să fi e luate

în considerare:

1. Aceeaşi modalitate imagistică diagnostică şi/sau

acelaşi test biomarker ar trebui să fi e utilizate

pentru screening-ul iniţial şi continuat pe tot parcursul tratamentului. Comutarea între

modalităţi

sau analize este puternic descurajată.

2. Modalităţile si testele cu cea mai bună reproductibilitate sunt de preferat.

Romanian Journal of Cardiology

Vol. 27, No. 3, 2017

429

Documentul Societăţii Europene de Cardiologie (ESC) cu

 privire la tratamentul cancerului şi a toxicităţii cardiovasculare

3. Testele imagistice care furnizează informaţii clinice

suplimentare relevante sunt preferate, de exemplu legate de funcţia ventriculului drept,

evaluarea

presiunilor pulmonare, funcţia valvulară, evaluarea

pericardului.

4. Se preferă imagistica de înaltă calitate, de preferat

fără radiaţii, în cazul în care este disponibilă.

Momentul exact şi frecvenţa de evaluare imagistică

şi/sau determinarea biomarkerilor serici va depinde de

tratamentul specifi c cancerului, doza cumulativă totală

de chimioterapie cardiotoxică, protocolul de administrare şi durata de administrare precum

şi riscul cardiovascular iniţial al pacienţilor.

2.1.2.2 Managementul cardiovascular al pacienţilor trataţi cu antracicline

Pentru pacienţii cu tratament adjuvant ce include

antracicline, trebuie evaluată funcţia cardiacă iniţială. În

cazul în care se constată disfuncţie sistolică sau afectare valvulară semnifi cativă, trebuie
discutate cu echipa

de oncologi opţiunile pentru chimioterapia cu non-antracicline şi/sau cardioprotecţie

concomitentă tratamentului cu antracicline.

În cazul în care este utilizat tratamentul cu antracicline, evaluarea funcţiei cardiace trebuie
efectuată la

sfârşitul tratamentului, în special în cazul în care pacientul are un risc crescut de

cardiotoxicitate sau va

urma un tratament specifi c cu potenţial cardiotoxic.

 În cazul administrării regimurilor de tratament cu

doze mari de antraciclină la pacienţii cu risc ridicat,

evaluarea cât mai precoce a funcţiei cardiace după

doza totală cumulativă sau echivalentă de 240 mg/m2

trebuie luată în considerare ca o alternativă doxorubicina (a se vedea tabelul 5)10,31,85.

Măsurarea cel puţin a