Mesaje cheie

• Pacienţii cu cancer, trataţi cu terapie potenţial

cardiotoxică sunt expuşi unui risc ridicat de a

dezvolta IC şi, prin urmare, ar trebui să benefi cieze de asistenţă medicală în scopul obţinerii
unui

control strict al factorilor de risc cardiovasculari.

• FEVS trebuie evaluată periodic, înainte şi în timpul

tratamentului, pentru depistarea precoce a disfuncţiei cardiace la pacienţii trataţi prin

chimioterapie cu potenţial cardiotoxic, printr-o metodă

care oferă o calitate superioară a imaginii. Este de

preferat utilizarea aceleeaşi metode şi în timpul

perioadei de urmărire.

• Acest grup a decis să ia în considerare limita inferioară a valorilor normale ecocardiografi

ce ale

FEVS la 50%, în conformitate cu defi niţia cardiotoxicităţii, frecvent utilizată în registrele şi

studiile

clinice la pacienţii cu cancer.

• Pacientul cu o scădere semnifi cativă a FEVS (de

ex. o scădere >10%), însă la o valoare care nu

depăşeşte limita inferioară considerată normală,

va benefi cia de evaluarea repetată a FEVS la scurt

timp după începerea şi în timpul tratamentului.

• Dacă FEVS scade cu >10%, la o valoare mai mică

decât limita inferioară a valorilor normale (FEVS

<50%), se recomandă administratrea de IECA

 (sau ARB), în combinaţie cu medicaţia beta-blocantă, pentru a preveni disfuncţia VS sau IC
simptomatică, în cazul în care nu există contraindicaţii

la IECA sau BRA, având în vedere că aceşti pacienţi prezintă un risc crescut de a dezvolta IC.

• IEACA sau ARB şi beta-blocantele sunt recomandate la toţi pacienţii cu IC simptomatică sau
disfuncţie cardiacă asimptomatică în absenţa contraindicaţiilor.