SǍRBǍTOAREA DE PAŞTE

Existența poporului român a fost marcată întotdeauna de tradiții, obiceiuri și

datini legate de sărbători importante: Paștele, Crăciunul, Boboteaza, Rusaliile. Toate acestea
exprimă înțelepciunea populară și credința că viața omului trebuie să se desfășoare după un
tipar moștenit din strămoși.
Una dintre sărbătorile cele mai importante sǎrbǎtori este Paştele care reunește
întreaga familie în jurul mesei îmbelșugate. Un motiv în plus pentru care tuturor le place
această perioadă a anului, îl reprezintă mulțimea de tradiții de Paşte din România, care dau
Sărbătorii Ȋnvierii Domnului un farmec aparte.
Paştele este legat și de respectarea a numeroase obiceiuri pe care oamenii le
cunosc din vremuri străvechi și care variază în funcție de zonă.
Referitor la reflectarea tradiţiilor specifice sǎrbǎtorilor de iarnǎ ȋn cadrul
procesului instructiv-educativ, putem menţiona ȋn special binecunoscutele „Serbǎri” al cǎror
program artistic cuprinde colinde, poezii în limba română şi limba engleză, tradiţii şi
obiceiuri creştine, precum şi scenete religioase.
Pentru a cunoaşte cȃt mai multe despre poporul romȃn, despre felul ȋn care se
sǎrbǎtoresc Sfintele Sǎrbǎtori de Iarnǎ, copiii ascultǎ cu drag poveşti minunate si ȋnvaţǎ
colinde şi poezii de iarnǎ, picteazǎ, deseneazǎ, coloreazǎ, ȋnvaţǎ despre tradiţiile şi
obiceiurile de Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, ÎnviereaDomnului, este prilejul, pentru
români, de a trăi clipe de bucurie sfântă, dar şi de a sărbători în cadrul comunităţii.Paştele
creştinilor este, în primul rând, sărbătoarea Învierii Domnului, după al cărui model vor învia
toţi creştinii. Începutul acestei sărbători e văzut chiar în Cinacea zi de Taină, pâinea şi vinul
simbolizând sacrificial trupuluişi al sângelui, ca preţ al răscumpărării.
Sub genericul ,,Paştele la români’’am planificat pe parcursul unei săptămâni
activităţi care-i familiarizează pe copii cu evenimentul creştin de înviere a Domnului Iisus,
când se ciocnesc ouă roşii şi încondeiate.Tradiţia general ţinută de români este înroşirea
ouălor, care este o adevărată marcă identitară şi o îndeletnicire specială a fiecărei gospodine
pentru Joia Mare, pentru că se spune că ouăle înroşite sau împistrite în această zi nu se strică
tot anul.Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe
lângă ouă roşii, românii contemporani mai vopsesc ouăle şi în galben, verde, albastru. Unele
gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire şi aşa îl fierb, ca să iasă,,cu
model".
 Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare , cu coajă de crin
roşu sau cu flori de tei; luciul li se dădea ştergându-le, dupa ce s-au fiert, cu slănină sau cu
untură
Dacă lăsăm privirea să zăbovească asupra unui ou încondeiat, el ne transmite
bucurie iubire smerenie, împăcare, pentru că în ornamentaţia lui, de fapt se operează cu
simboluri (soare, luna, cruce, etc.)cu modele din natură (plante, animale, obiecte casnice), iar
preșcolarii grupei mari s-au pregătit să le decoreze cât mai frumos după ce am colorat
ecologic ouăle din ceai de flori uscat de tei și sunătoare.
Sâmbăta Mare este ziua îngropării Domnului cu trupul şi a pogorârii Lui la
iad, de unde a slobozit neamul omenesc. Este ziua în care se definitiveaza pregătirile pentru
marea sărbătoare a Invierii
De asemenea, la slujbă se merge în hainele cele mai noi şi mai curate, aşa cum
este indicat în cazul unei sărbători atât de mari. În noaptea de Înviere, pentru a ne arăta
solemnitatea faţă de liturghia desfăşurată, trebuie ca fiecare să aibă o lumânare aprinsă în
mână.
Copiii au fost învățați să rotească atunci când le ciocnesc cuvintele,,Hristos a
înviat! Adevărat, a înviat!. Ziua Învierii Domnului, cunoscută şi sub numele de Paşti începe,
din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte; la miezul nopţii, când se spune că
mormântul s-a deschis şi a înviat Hristos.
Chiar dacă românii participă în număr destul de mic la Sfânta Liturghie din
această noapte sfântă, ei vin la Slujba Învierii, pentru a lua lumină.
Cu toate că tradiţiile legate de această sărbătoare şi în general legate de toate
sărbătorile sunt mult mai numeroase şi diferǎ în funcţie de zona geografică, toate au un punct
comun în ceea ce priveşte raportarea lor la religie şi legătura specială a acestora cu credinţa.

BIBLIOGRAFIE:
1. Marian S. Fl., Sărbătorile la români, vol. 1, Editura Grai şi suflet- Cultura Naţională.,
Bucureşti, 2001;
2. Pop, Dumitru, Obiceiuri agrare în tradiția populară românească, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1989;
3. Pop, Mihai, Ruxăndoiu, Pavel, Folclor literar românesc, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1991.