Tema 7.

Procesul de prevenire şi combatere a traficului de droguri şi a

înlocuitorilor de droguri

Unităţi de conţinut:

1. Fenomenul criminalităţii traficul de droguri în UE şi forme de manifestare.

2. Soluțiile aplicabile în vederea asigurării legalității în procesul de prevenire și
combatere a traficului de înlocuitori de droguri

1. Fenomenul criminalităţii traficul de droguri în UE şi forme de manifestare.

Drogurile reprezintă un fenomen social și sanitar complex, care afectează milioane de

persoane din UE. Drogurile ilicite pot avea consecințe negative enorme, nu numai pentru
persoanele care le consumă, ci și pentru familiile și comunitățile lor.

Consumul de droguri generează costuri enorme și prejudicii pentru sănătatea și siguranța publică,

mediu și productivitatea muncii. De asemenea, acesta aduce cu sine amenințări la adresa securității
legate de violență, criminalitate și corupție.

Piața drogurilor ilicite este una dintre principalele surse de venit pentru grupurile infracționale
organizate din Uniunea Europeană și se ridică la o valoare anuală estimată a vânzărilor cu
amănuntul de cel puțin 30 de miliarde EUR.

În UE, la fel ca în multe țări din întreaga lume, traficul de droguri afectează, de asemenea,
stabilitatea și guvernanța la nivel național.

n ultimele două decenii, Uniunea Europeană și statele sale membre au elaborat împreună
o abordare comună pentru a viza implicațiile în materie de securitate și sănătate ale traficului
de droguri și ale consumului de droguri.

Abordarea UE se bazează pe:

 dovezi privind ceea ce funcționează și ce nu funcționează în ceea ce privește politicile și

măsurile
 echilibrul dintre reducerea ofertei de droguri și reducerea cererii de droguri
 multidisciplinaritate, având în vedere caracterul transversal al fenomenului drogurilor
 inovare și previziune, având în vedere complexitatea situației și a pieței drogurilor
 respectarea drepturilor omului, egalitatea de gen și echitatea în materie de sănătate
  participarea și implicarea societății civile

Această abordare a fost consacrată în Strategia UE în materie de droguri 2013-2020 și reafirmată în

Strategia UE în materie de droguri 2021-2025, aprobată de Consiliu în decembrie 2020.

Noua strategie pentru perioada 2021-2025 stabilește cadrul politic și prioritățile politicii UE în

materie de droguri și completează politicile naționale. Obiectivul său principal este de a asigura un
nivel ridicat de protecție a sănătății, stabilitate și securitate socială, precum și de a contribui la
sensibilizarea publicului.

Strategia în materie de droguri se axează pe trei domenii principale de politică:

 reducerea ofertei de droguri

 reducerea cererii de droguri
 abordarea consecințelor negative asociate consumului de droguri

De asemenea, aceasta identifică trei teme transversale în sprijinul domeniilor de politici:

 cooperare internațională
 cercetare, inovare și previziune
 coordonare, guvernanță și punere în aplicare

În iunie 2021, Consiliul a aprobat un plan de acțiune în care se stabilesc măsuri concrete pentru
realizarea priorităților Strategiei UE în materie de droguri.

Sporirea securității

Pentru a reduce oferta de droguri și a combate criminalitatea legată de droguri, UE trebuie să

își consolideze mijloacele de securitate. Printre măsurile din acest domeniu se numără prevenirea,
descurajarea și perturbarea criminalității legate de droguri, prin cooperare judiciară și în domeniul
asigurării respectării legii, date operative, interzicere, confiscarea activelor provenite din săvârșirea
de infracțiuni, anchete și gestionarea frontierelor.

Astfel de măsuri pot contribui la abordarea evoluțiilor problematice de pe piețele europene ale
drogurilor. Acestea sunt caracterizate de o disponibilitate ridicată a diferitelor tipuri de droguri, de
confiscări tot mai importante, de utilizarea tot mai frecventă a violenței și de profituri uriașe, precum
și de utilizarea platformelor de comunicare socială, a aplicațiilor, a internetului și darknetului pentru
traficul de droguri ilicite. Aceste evoluții nu s-au atenuat în timpul crizei provocate de pandemia de
COVID-19. Dimpotrivă, au cunoscut o creștere.

Combaterea traficului de droguri este una dintre prioritățile Platformei multidisciplinare europene
împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT), o inițiativă de securitate impulsionată de statele
membre ale UE pentru a identifica și a aborda amenințările reprezentate de criminalitatea
internațională organizată, precum și pentru a le acorda prioritate.

onsiliul a adoptat concluzii privind continuarea permanentă a ciclului de politici ale UE privind
criminalitatea internațională organizată și gravă, EMPACT 2022+.

În concluzii, Consiliul a recunoscut că EMPACT se dovedește eficace, tot mai eficient și coerent și
că aduce valoare adăugată la nivelul UE prin îmbunătățirea cooperării cu privire la combaterea
criminalității organizate și grave.

Consiliul a convenit, de asemenea, să pună în aplicare EMPACT ca instrument permanent de

cooperare pentru combaterea criminalității internaționale organizate și grave, condusă de statele
membre și sprijinită de instituțiile, organele și agențiile UE.

UE a identificat unele domenii de acțiune pentru prevenirea sau reducerea riscurilor potențiale și

a efectelor nocive ale drogurilor pentru consumatori, societate și medii penitenciare. Printre
aceste domenii se numără:

 reducerea prevalenței și a incidenței bolilor infecțioase asociate consumului de droguri

 prevenirea deceselor cauzate de supradoze și asociate consumului de droguri
 furnizarea de alternative la sancțiunile coercitive
 Producția, traficul și consumul de droguri ilicite nu se opresc la frontiere.

Combaterea fenomenului drogurilor ilicite este o responsabilitate comună a tuturor țărilor din
întreaga lume.

Cooperarea cu țările terțe reprezintă o componentă importantă a politicii UE în materie de droguri.

UE și statele sale membre finanțează programe de cooperare care abordează problema drogurilor
și organizează dialoguri cu o serie de țări și regiuni ale lumii. Dialogurile promovează o abordare
echilibrată și bazată pe dovezi. Respectarea drepturilor omului se află în centrul preocupărilor sale.
De asemenea, UE se angajează în discuții la nivel multilateral, în special prin cooperarea strategică
cu Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) și prin participarea la
procesele și organismele de politică ale ONU, cum ar fi în cadrul Comisiei privind stupefiantele.

Numeroși indicatori referitori la substanțele cel mai frecvent consumate sugerează că

disponibilitatea drogurilor rămâne ridicată. Alături de evoluțiile din sfera producției, înmulțirea
interceptărilor de cantități mari de cocaină, rășină de canabis și din ce în ce mai mult heroină
transportate pe mare, deseori în containere intermodale, creează îngrijorări cu privire la infiltrarea
grupurilor de criminalitate organizată în lanțurile logistice de aprovizionare, pe rutele de transport și
în porturile mari.

În 2018, în Europa au fost raportate aproximativ 1,3 milioane de capturi, cel mai frecvent fiind
capturate produse din canabis (figura 1). În 2018, cantitatea de rășină de canabis capturată în
Uniunea Europeană a crescut la 668 de tone, de la 468 de tone în 2017 (figura 2). În 2018 s-au
înregistrat creșteri considerabile într-o serie de țări care, în general, capturează cantități mici de
plantă de canabis. Un exemplu este Belgia, unde cele 17,3 tone capturate au însemnat de 18 ori mai
mult decât cantitatea capturată în anul precedent.

Cantitatea de cocaină capturată în Uniunea Europeană în 2018 a atins cel mai mare nivel înregistrat
vreodată, însumând 181 de tone (138 de tone în 2017). În 2018, cantitatea de heroină capturată în
Uniunea Europeană a crescut la 9,7 tone, de la 5,2 tone în 2017, în principal ca urmare a capturilor
individuale mari realizate în portul Anvers. În fiecare dintre anii 2017 și 2018, Turcia a capturat în
jur de 17 tone (17,4 și, respectiv, 17,8 tone) de heroină, cele mai mari cantități din ultimul deceniu.

Numărul și cantitatea capturilor de cocaină sunt în prezent la cel mai înalt nivel raportat vreodată, în 2018
fiind capturate peste 181 de tone. Belgia, Spania și Țările de Jos sunt țări cheie pentru interceptarea de
cantități mari. Indicatorii arată disponibilitatea ridicată a cocainei pe piața europeană și semne de creștere în
țări în care anterior era rar întâlnită. Consumul de cocaină crack, deși încă puțin frecvent, este semnalat acum
în mai multe țări. Puritatea cocainei la nivelul comerțului cu amănuntul a crescut aproape în fiecare an din
2009, iar în 2018 a atins cel mai înalt nivel din ultimul deceniu. Puritatea ridicată a drogului, împreună cu
datele primite de la serviciile de tratament, prezentările la unitățile de primiri urgențe și decesele induse de
drog sugerează că, în prezent, cocaina deține un rol mai important în problema europeană a drogurilor. De
asemenea, piața cocainei pare a fi un factor important pentru violența legată de droguri.

În Europa continuă să fie produse atât droguri clasice, cât și droguri noi pentru piețele locale și mondiale,
agențiile de aplicare a legii detectând tot mai multe laboratoare și unități de producție. Una dintre cauzele
acestei tendințe este modificarea tacticilor de producție utilizate de grupurile de criminalitate organizată, alte
cauze fiind accesul la precursori de droguri și la echipamente de prelucrare mai noi și mai ieftine. Producția
de droguri ilegale se bazează acum pe o varietate mai mare de substanțe chimice, care sunt nu doar greu de
contracarat în baza legislației europene și internaționale, ci și dificil de monitorizat.

Inovarea și extinderea producției de droguri sintetice în Europa sunt evidente prin disponibilitatea continuă
a comprimatelor cu conținut ridicat de MDMA și a pudrei de puritate înaltă. În 2018, pe lângă creșterile
observate atât în ceea ce privește conținutul mediu de MDMA al comprimatelor, cât și puritatea pudrei, datele
arată că sunt detectate și produse care conțin niveluri extrem de ridicate de MDMA. Aceste produse prezintă
riscuri considerabile pentru sănătatea persoanelor care le consumă și semnalează o problemă importantă
pentru mesajele și intervențiile referitoare la prevenție și la reducerea efectelor nocive.

În mod clar, este necesară o mai bună înțelegere a disponibilității atât a substanțelor necontrolate, cât și
a celor mai puțin întâlnite, precum și a impactului lor asupra sănătății publice. Aceste substanțe sunt adesea
insuficient monitorizate, dar există dovezi care sugerează că pot constitui o problemă din ce în ce mai mare,
după cum o arată, de exemplu, creșterea cantităților capturate de ketamină, de GHB (gamahidroxibutirat) și
de LSD (dietilamida acidului lisergic). În plus, unele țări au menționat îngrijorări cu privire la consumul de
substanțe precum protoxidul de azot (N2O, gaz ilariant). De asemenea, benzodiazepinele necontrolate și cele
noi, obținute online sau de pe piața mai convențională a drogurilor ilegale, reprezintă un motiv de îngrijorare
din ce în ce mai mare. Etizolamul, de exemplu, care în majoritatea țărilor nu este un medicament autorizat,
pare a fi disponibil în mod obișnuit pe piețele drogurilor din unele țări și a fost asociat cu creșterea numărului
de decese induse de droguri în rândul persoanelor care consumă opioide.

2.Soluțiile aplicabile în vederea asigurării legalității în procesul de

prevenire și combatere a traficului de înlocuitori de droguri

Prima soluție aplicabilă este reprezentată de sistemul de etichetare clară și precisă în raport cu
utilizarea preconizată a substanței.

Astfel, de exemplu, în Italia, reglementările, care impun ca mărfurile sau produsele alimentare vândute
să fie etichetate în mod clar și precis în raport cu utilizarea lor preconizată, au fost invocate pentru
confiscarea produselor ce conțin canabinoizi sintetici, care nu au fost etichetate în limba națională. O
abordare similară a fost utilizată în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru a opri vânzarea
mefedronei etichetate drept săruri de baie și alimente vegetale. 1 În această ordine de idei, este util să-l cităm

1
New psychoactive substances in Europe. Legislation and prosecution – current challenges and solutions.
Disponibil: www.eurojust.europa.eu/doclibrary/Eurojust-framework/Casework/New%20psychoactive
pe A. Rîșniță: „Dreptul comparat ne-a demonstrat că problema aşa-numitelor „droguri legale” s-ar putea
rezolva mult mai simplu, emblematice fiind modelul italian sau cel britanic. În aceste legislaţii, vânzarea unui
nou „drog” este la fel de „ilegală” precum vânzarea oricărui alt produs al cărui conţinut nu corespunde
indicaţiilor de pe ambalaj, confiscarea acestora fiind inevitabilă”. 2

Există în legislația României și cea a Republicii Moldova reglementări care ar putea constitui un suport
pentru aplicarea unor măsuri similare? Da, există. Alin. (1) art. 1 din Ordonanța Guvernului României nr. 21
din 21.08.1992 privind protecţia consumatorilor 3 prevede: „Statul, prin mijloacele prevăzute de lege,
protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar [...] informării lor complete
despre caracteristicile esenţiale ale acestora [...]. Potrivit alin. (1) art. 61 din aceeași ordonanță, „[p]rodusele
periculoase [...] se confiscă de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se
valorifică, după caz, conform prevederilor legale”.

Art. 6 din Legea Republicii Moldova nr. 105 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor stabilește:
„Orice consumator are dreptul la: [...] b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu
care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi
interesele legitime; [...] d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
[...].”4 Pe lângă aceasta, art. 279 CCo RM prevede răspunderea pentru „prezentarea de informaţii neautentice
sau incomplete despre caracteristicile produselor şi ale serviciilor la etapa plasării pe piaţă şi/sau
comercializării, trecerea sub tăcere a indicilor calitativi, a proprietăţilor produselor şi a regulilor de folosire a
lor”. Confom lit. a) alin. (2) art. 4397 CCo RM, sunt supuse confiscării speciale bunurile „utilizate sau
destinate pentru săvârşirea unei contravenții”.

Totuși, sistemul de etichetare clară și precisă în raport cu utilizarea preconizată a substanței prezintă
anumite neajunsuri. Iată unul dintre aceastea: „Noile substanțe psihoactive, care sunt adesea comercializate ca
[...] „substanțe chimice pentru cercetări științifice sau produse chimice intermediare”, „reactivi de laborator”
și care sunt deseori etichetate ca „interzise consumului uman”, încearcă să eludeze reglementările
internaționale și cele naționale îndreptate spre ocrotirea sănătății și siguranței populației”. 5 Într-o asemenea

%20substances%20in%20Europe%20-%20Legislation%20and%20prosecution%20(2016)/New
%20psychoactive%20substances-Europe-2016.pdf
2
Rîșniță A. Unele consideraţii privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea
operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. Disponibil:
https://www.juridice.ro/287413/unele-consideratii-privind-infractiunile-prevazute-de-legea-nr-1942011-
privind-combaterea-operatiunilor-cu-produse-susceptibile-de-a-avea-efecte-psihoactive.html
3
Ordonanța Guvernului României nr. 21 din 21.08.1992 privind protecţia consumatorilor. În: Monitorul
Oficial al României, 1992, nr. 212.
4
Legea Republicii Moldova nr. 105 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2003, nr. 126-131.

5
Global SMART Update "Legal responses to NPS: Multiple approaches to a multi-faceted problem".
Disponibil: https://www.unodc.org/documents/scientific/Global_SMART_Update_14-web.pdf
ipoteză lipsește temeiul aplicării prevederilor legislației care protejează interesele consumatorilor, enunțate
mai sus. Or, cel puțin în aparență, consumatorul este cel care își asumă utilizarea substanței pe altă cale decât
cea prescrisă în eticheta produsului.

În pofida acestui neajuns, considerăm că sistemul de etichetare clară și precisă în raport cu utilizarea
preconizată a substanței poate reprezenta o soluție în vederea asigurării legalității în procesul de prevenire și
combatere a traficului de înlocuitori de droguri. Aceasta cu condiția să fie puse în parctică și alte asemenea
sisteme, despre care vom vorbi infra.

Comisia pentru stupefiante a Consiliului Internaţional pentru Controlul Drogurilor, la cea de-a 62-a
sesiune din martie 2019, a completat cu următoarele patru denumiri de stupefiante Convenția din 1961:
Cyclopropylfentanyl; Methoxyacetylfentanyl; Orthofluorofentanyl; Parafluorobutyrylfentanyl. Înainte de
aceasta, în 2018, Convenția din 1961 a fost completată cu alte șase denumiri de stupefiante: Acryloylfentanyl
(Acrylfentanyl); Carfentanil; 4-Fluoroisobutyrfentanyl (4-FIBF, pFIBF); Furanyl fentanyl; Ocfentanil;
Tetrahydrofuranyl fentanyl (THF-F).6

Sistemul de control individual comportă un dezavantaj care nu poate fi trecut cu vederea: completarea
substanță cu substanță a listelor din legile naționale privind drogurile se poate dovedi a fi o procedură de
lungă durată, care nu poate asigura un răspuns pe potrivă dezvoltării fulminante a pieței noilor substanțe
psihoactive.7 Așadar, un asemenea sistem pune pe prim plan temeinicia completării listelor normative a
drogurilor, defavorizând celeritatea acestui proces.

Următoarea soluție aplicabilă în vederea asigurării legalității în procesul de prevenire și combatere a

traficului de înlocuitori de droguri o constituie sistemul de control generic.

Caracteristicile acestuia sunt: în legislație se stabilesc variațiile concrete ale structurii moleculare de
bază, care se află sub control. Spre deosebire de includerea substanței într-o listă distinctă, în care fiecare
substanță este controlată în mod separat, sistemul de control generic permite statelor să plaseze sub control
grupuri mari de substanțe deja prezente pe piață și/sau a substanțelor care încă nu au apărut pe piață. Cu alte
cuvinte, acest sistem permite statelor să implementeze o abordare proactivă în privința controlului
substanțelor ce implică riscuri pentru sănătatea publică. 8

În contextul examinat, consemnăm că, de exemplu, în viziunea Oficiului ONU pentru Droguri şi Crimă
(UNODC), pot fi deosebite nouă grupuri de noi substanțe psihoactive: aminoindane; alte substanțe

6
New Substances under international control. Disponibil:
https://www.incb.org/incb/en/narcotic-drugs/Yellowlist/new-substances-under-control.html
7
Global SMART Update "Legal responses to NPS: Multiple approaches to a multi-faceted problem".
Disponibil: https://www.unodc.org/documents/scientific/Global_SMART_Update_14-web.pdf
8
Global SMART Update "Legal responses to NPS: Multiple approaches to a multi-faceted problem".
Disponibil: https://www.unodc.org/documents/scientific/Global_SMART_Update_14-web.pdf
(halucinogene clasice (psihedelice); opioide; sedative / hipnotice; stimulente); substanțe de tipul feniclidinei;
fenetilamine; piperazine; substanțe pe bază de plante (khat, kratom, salvia divinorum); canabinoizi sintetici;
catinone sintetice; triptamine. 9 Plasarea sub control în cadrul unor acte normative a acestor nouă grupuri de
noi substanțe psihoactive ar permite interzicerea chiar și a substanțelor care încă nu au apărut pe piață.

În această ordine de idei, E. Costache și M.G. Stoian prezintă ca exemplu modelul leton: „[...] [Î]n
Letonia, [...] începând cu 23.02.2013, legislaţia prevede 18 grupuri de substanţe definite generic, devenind, în
acest mod, atotcuprinzătoare, iar începând cu 01.06.2015 orice analog structural al unui grup devine automat
sub control. S-a raportat, astfel, că toate substanţele psihoactive identificate în Letonia cad sub incidenţa legii,
eliminându-se necesitatea actualizării unor liste interminabile de substanţe, actualizări care se fac, de regulă,
prea târziu”.10

O altă soluție aplicabilă în vederea asigurării legalității în procesul de prevenire și combatere a

traficului de înlocuitori de droguri o reprezintă sistemul de control analog.

Spre deosebire de sistemul de control generic, acest sistem presupune realizarea controlului pentru
fiecare substanță în parte, nu pentru grupuri de substanțe. De exemplu, dacă o substanță nu este indicată
explicit în cadul legislației, însă are o structură similară și un efect similar asupra sistemului nervos central cu
cele ale unei substanțe care deja se află sub control, ea poate fi considerată analog al unei substanțe plasate
sub control și, drept urmare, să fie considerată plasată sub control. 11

Spre deosebire de Republica Moldova, a cărei legislație conține doar definiția noțiunii de analog,
Canada, Republica Italiană, Republica Letonia, Marele Ducat al Luxemburgului, Noua Zeelandă și Statele
Unite ale Americii și-au completat listele de substanțe, aflate sub control, recurgând la reglementările
privitoare la analogi.12

În opinia lui I.V. Karlov, „[e]ste de remarcat în mod deosebit experiența guvernului australian, care a
[...] stabilit o prohibiție extinsă asupra unor substanțe doar pe baza structurii chimice a acestora. Ca urmare a
măsurilor luate, multe substanțe se consideră interzise chiar înainte de a fi create. Legea federală privind
analogii pasibili de control, precum și legile similare ale statelor australiene, precum New South Wales,
aplică principiul potrivit căruia milioane de substanțe chimice inexistente sunt interzise doar pe baza unor
asemănări îndepărtate cu drogurile deja interzise. Totuși, dezavantajul acestui sistem constă în aceea că legile

9
NPS Substance Groups. Disponibil: https://www.unodc.org/LSS/SubstanceGroup/GroupsDashboard?
testType=NPS
10
Costache E., Stoian M.G. A fi sau a nu fi... psihoactiv. În: Criminologie, criminalistică şi penologie. Studii,
2015, nr. 4, p. 147-158. ISSN 1454-5624.
11
Global SMART Update "Legal responses to NPS: Multiple approaches to a multi-faceted problem".
Disponibil: https://www.unodc.org/documents/scientific/Global_SMART_Update_14-web.pdf
12
Global SMART Update "Legal responses to NPS: Multiple approaches to a multi-faceted problem".
Disponibil: https://www.unodc.org/documents/scientific/Global_SMART_Update_14-web.pdf
în cauză nu-și răsfrâng incidența asupra substanțelor care nu au asemănări structurale cu drogurile deja
interzise, chiar dacă ele produc efecte similare”. 13 Referitor la neajunsurile sistemului de control analog, E.V.
Novikova remarcă: „Categorisirea legislativă a analogilor se face prin apelare la terminologia de specialitate,
ceea ce implică cunoștințe în domeniul chimiei. Este puțin probabil ca această abordare să fie considerată
reușită. Nu vor trebui oare judecătorii să folosească manualele de chimie pentru a stabili cât de întemeiate
sunt concluziile experților?”14

În continuare va fi analizată o altă soluție aplicabilă în vederea asigurării legalității în procesul de

prevenire și combatere a traficului de înlocuitori de droguri – sistemul de notificare de către autoritățile
naționale a autorităților internaționale abilitate.

S. Rusu opinează just: „[...] [D]isparitățile [dintre normele în materie din legislația diferitor state]
favorizează traficul ilicit al substanțelor psihoactive realizat de către rețelele criminale și, în special,
criminalitatea organizată.”15 În vederea estompării unor asemenea dsiparități, alin. 1 art. 3 din Convenția de la
New York stabilește: „Dacă o parte [...] este în posesia unor informaţii care, după părerea sa, fac necesară
modificarea vreunui Tabel, ea va adresa Secretarului general o notificare însoţită de toate informaţiile
necesare în sprijinul acesteia”.16 Inspirându-ne din această dispoziție, recomandăm completarea art. 6 al Legii
Republicii Moldova nr. 382/1999 cu litera k): „adresează Secretarului general al Organizației Națiunilor
Unite o notificare însoţită de toate informaţiile necesare în sprijinul completării cu denumiri de noi substanțe,
apărute în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, a listelor din: Convenţia unică asupra stupefiantelor
(1961), Convenţia asupra substanţelor psihotrope (1971) şi Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi
substanţe psihotrope (1988)”. Legislația română nu necesită o astfel de completare, dată fiind acțiunea
Regulamentului (UE) 2017/2101 al Parlamentului European și al Consiliului UE din 15.11.2017 de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 1920/2006 în ceea ce privește schimbul de informații, sistemul de
alertă timpurie și procedura de evaluare a riscurilor pentru noile substanțe psihoactive. 17

Ultima și cea mai importantă soluție aplicabilă în vederea asigurării legalității în procesul de prevenire
și combatere a traficului de înlocuitori de droguri o constituie sistemul de desemnare temporară.

13
Карлов И.В. Противодействие незаконному обороту новых психоактивных веществ: отечественный
и международный опыт. În: Вестник Владимирского Государственного Университета им. А.Г. и Н.Г.
Столетовых. Серия: Юридические Науки, 2016, № 2, р. 21-26. ISSN 2313-6936.
14
Новикова Е.В. Аналоги наркотических средств и психотропных веществ. Disponibil:
elib.bsu.by/bitstream/123456789/54418/1/Аналоги%20наркотических%20средств%20и%20псих.в-в.pdf
15
Rusu S. Infracțiunea prevăzută în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu
produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. În:
Pro Lege, 2018, nr. 2, p. 55-79. ISSN 1224-2411.
16
Single Convention on Narcotic Drugs. Disponibil: https://www.unodc.org/pdf/convention_1961_en.pdf
17
Regulamentul (UE) 2017/2101 al Parlamentului European și al Consiliului UE din 15.11.2017 de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 1920/2006 în ceea ce privește schimbul de informații, sistemul de
alertă timpurie și procedura de evaluare a riscurilor pentru noile substanțe psihoactive. Disponibil: https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32017R2101&from=RO
 Esența acestui sistem constă în următoarele: potențialitatea apare ca modalitate de a prezuma că o
anumită substanță ar avea proprietățile unui drog. De jure, autoritățile nu pot interzice o substanță doar în
baza unor date insuficiente și a unor presupuneri. Drept urmare, devine necesară o investigare a proprietăților
respectivei substanțe. O substanță poate fi recunoscută ca potențial înlocuitor de droguri numai după ce a fost
inclusă într-o listă dintr-un act normativ. Raportarea unor substanțe la categoria de potențiali înlocuitori de
droguri trebuie limitată la un anumit interval de timp (de exemplu, șase luni, un an, doi ani etc.). Până la
expirarea acestui termen limită, autoritățile abilitate trebuie să ia o decizie: fie de a cataloga substanța ca drog
și a o include în lista de droguri, fie de a exclude substanța din lista potențialilor înlocuitori de droguri. În
ultimul caz, fapta de trafic / de circulație săvârșită asupra respectivei substanțe își pierde caracterul penal sau
caracterul contravențional. Este posibil ca substanța să fie exclusă din lista de potențiali înlocuitori de droguri
până la expirarea termenului limită sus-menționat, în rezultatul pronunțării unei hotărâri judecătorești.

Cum funcționează un asemenea sistem în statele care l-au implementat?

După I.-L. Tăut, „[î]n Polonia, legea este pusă în aplicare de inspectoratul sanitar de stat. [...]
Inspectorii sanitari de stat pot interzice comercializarea unui „drog de substituţie” pentru o perioadă maximă
de 18 luni, pentru a evalua siguranţa acestuia, atunci când există o suspiciune justificată că drogul respectiv ar
putea reprezenta o ameninţare pentru viaţa sau sănătatea oamenilor. În cazul în care se constată că drogul este
nociv, distribuitorul este obligat să achite costul evaluării. De asemenea, inspectorii au dreptul de a închide
sedii pe o perioadă de cel mult trei luni.” 18 În Coreea de Sud noile substanțe psihoactive au fost controlate
individual în 2008 și 2009, însă Guvernul a realizat curând că această metodă a fost inadecvată, având în
vedere numărul uriaș de noi substanțe psihoactive. Deoarece sistemul de desemnare temporară a fost
implementat, 159 de substanțe au fost desemnate ca droguri temporare din 2011 până în 2017. 19 În Austria, în
2011 a fost adoptată Legea privind noile substanțe psihoactive (Legea federală privind protecția împotriva
pericolelor pentru sănătate în legătură cu noile substanțe psihoactive). 20 Legea în cauză definește o „nouă
substanță psihoactivă” ca „substanța sau preparatul care are, atunci când este aplicată, capacitatea de a
provoca un efect psihoactiv în organismul uman”. În temeiul Legii sus-amintite, ministrul federal al sănătății
are prerogativa de a indica într-un regulament, în scopul controlului, ori de câte ori este necesar, fie noua
substanță psihoactivă în mod individual, fie o clasă întreagă de noi substanțe psihoactive, în scopul de a
preveni distribuirea lor și de a preîntâmpina pericolele pentru sănătate pe care le poate provoca consumul
acestora. Pentru a putea indica în regulament acea substanță sau acea clasă de substanțe, trebuie îndeplinite
două condiții: 1) există supoziția că substanța sau substanțele vor fi distribuite în vederea utilizării

18
Tăut I.-L. Legislaţia europeană în domeniul noilor substanţe cu proprietăţi psihoactive. În: Revista de
investigare a criminalităţii, 2012, nr. 1, p. 30-37. ISSN 1844-7945.
19
Feng L.-.Y., Wada K., Chung H. et al. Comparison of legislative management for new psychoactive
substances control among Taiwan, South Korea and Japan. Disponibil:
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1002/kjm2.12140
20
Neue Psychoaktive Substanzen Gesetz. În: Bundesgesetzblatt für die Republik Österreich, 2011, nr. 146.
necorespunzătoare de către anumite grupuri de indivizi, datorită efectului produs, și 2) având în vedere
nivelul actual de cunoștințe și experiență științifică, substanța sau substanțele poate / pot reprezenta un pericol
pentru sănătatea consumatorilor sau un astfel de pericol nu poate fi exclus.

Cât privește implementarea de către UE a sistemului de desemnare temporară, obiectivul deciziilor

menționate infra este de a stabili măsuri de control și sancțiuni penale împotriva traficului cu noi substanțe
psihoactive:

– Decizia 1999/615/JAI a Consiliului UE din 13.09.1999 de definire a substanței 4-MTA ca nou drog
de sinteză ce trebuie să facă obiectul unor măsuri de control și al unor sancțiuni penale; 21

– Decizia 2002/188/JAI a Consiliului UE din 28.02.2002 privind măsurile de control și sancțiunile

penale referitoare la noul drog sintetic PMMA; 22

– Decizia 2003/847/JAI a Consiliului UE din 27.11.2003 privind măsurile de control și sancțiunile

penale referitoare la noile droguri sintetice 2C-I, 2C-T-2, 2C-T-7 și TMA-2; 23

– Decizia 2008/206/JAI a Consiliului UE din 03.03.2008 privind definirea 1-benzilpiperazinei (BZP)

drept substanță psihoactivă nouă care trebuie supusă unor măsuri de control și unor dispoziții penale; 24

– Decizia 2010/759/UE a Consiliului UE din 02.12.2010 privind supunerea 4-metilmetcatinonei

(mefedronă) unor măsuri de control;25

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1873 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea
substanțelor 4-metil-5-(4-metilfenil)-4,5-dihidrooxazol-2-amină (4,4′-DMAR) și 1-ciclohexil-4-(1,2-
difeniletil)piperazină (MT-45) unor măsuri de control; 26

21
Decizia 1999/615/JAI a Consiliului UE din 13.09.1999 de definire a substanței 4-MTA ca nou drog de
sinteză ce trebuie să facă obiectul unor măsuri de control și al unor sancțiuni penale. Disponibil: https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31999D0615
22
Decizia 2002/188/JAI a Consiliului UE din 28.02.2002 privind măsurile de control și sancțiunile penale
referitoare la noul drog sintetic PMMA. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:32002D0188
23
Decizia 2003/847/JAI a Consiliului UE din 27.11.2003 privind măsurile de control și sancțiunile penale
referitoare la noile droguri sintetice 2C-I, 2C-T-2, 2C-T-7 și TMA-2. Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32003D0847
24
Decizia 2008/206/JAI a Consiliului UE din 03.03.2008 privind definirea 1-benzilpiperazinei (BZP) drept
substanță psihoactivă nouă care trebuie supusă unor măsuri de control și unor dispoziții penale. Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008D0206
25
Decizia 2010/759/UE a Consiliului UE din 02.12.2010 privind supunerea 4-metilmetcatinonei (mefedronă)
unor măsuri de control. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX
%3A32010D0759
26
Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1873 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea
substanțelor 4-metil-5-(4-metilfenil)-4,5-dihidrooxazol-2-amină (4,4′-DMAR) și 1-ciclohexil-4-(1,2-
difeniletil)piperazină (MT-45) unor măsuri de control. Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32015D1873
 – Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1874 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea 4-
metilamfetaminei unor măsuri de control;27

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1875 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea
substanțelor 4-iodo-2,5-dimetoxi-N-(2-metoxibenzil)fenetilamină (25I-NBOMe), 3,4-dicloro-N-([1-
(dimetilamino)ciclohexil]metil)benzamidă (AH-7921), 3,4-metilendioxipirovaleronă (MDPV) și 2-(3-
metoxifenil)-2-(etilamino)ciclohexanonă (metoxetamină) unor măsuri de control; 28

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1876 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea
substanței 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control; 29

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1070 a Consiliului UE din 27.06.2016 privind impunerea
unor măsuri de control cu privire la 1-fenil-2-(pirolidin-1-il)pentan-1-on (αpirolidinovalerofenon, α-PVP); 30

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/369 a Consiliului UE din 27.02.2017 privind impunerea
măsurilor de control cu privire la metil 2-[[1-(ciclohexilmetil)-1H-indol-3-carbonil]amino]-3,3-
dimetilbutanoat (MDMB-CHMICA);31

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1774 a Consiliului UE din 25.09.2017 privind aplicarea unor
măsuri de control în cazul N-(1-fenetilpiperidin-4-il)-N-fenilacrilamidei (acriloilfentanil); 32

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2170 a Consiliului UE din 15.11.2017 privind supunerea N-
fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]furan-2-carboxamidă (furanilfentanil) unor măsuri de control; 33
27
Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1874 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea 4-
metilamfetaminei unor măsuri de control. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?
uri=CELEX%3A32015D1874
28
Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1875 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea
substanțelor 4-iodo-2,5-dimetoxi-N-(2-metoxibenzil)fenetilamină (25I-NBOMe), 3,4-dicloro-N-([1-
(dimetilamino)ciclohexil]metil)benzamidă (AH-7921), 3,4-metilendioxipirovaleronă (MDPV) și 2-(3-
metoxifenil)-2-(etilamino)ciclohexanonă (metoxetamină) unor măsuri de control. Disponibil: https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32015D1875
29
Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1876 a Consiliului UE din 08.10.2015 privind supunerea
substanței 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32015D1876
30
Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1070 a Consiliului UE din 27.06.2016 privind impunerea unor
măsuri de control cu privire la 1-fenil-2-(pirolidin-1-il)pentan-1-on (αpirolidinovalerofenon, α-PVP).
Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX:32016D1070
31
Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/369 a Consiliului UE din 27.02.2017 privind impunerea măsurilor
de control cu privire la metil 2-[[1-(ciclohexilmetil)-1H-indol-3-carbonil]amino]-3,3-dimetilbutanoat
(MDMB-CHMICA). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32017D0369
32
Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1774 a Consiliului UE din 25.09.2017 privind aplicarea unor
măsuri de control în cazul N-(1-fenetilpiperidin-4-il)-N-fenilacrilamidei (acriloilfentanil). Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32017D1774
33
Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2170 a Consiliului UE din 15.11.2017 privind supunerea N-fenil-
N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]furan-2-carboxamidă (furanilfentanil) unor măsuri de control. Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32017D2170
 – Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/747 a Consiliului UE din 14.05.2018 privind aplicarea unor
măsuri de control în privința noii substanțe psihoactive N-(1-amino-3,3-dimetil-1-oxobutan-2-il)-1-
(ciclohexilmetil)-1H-indazol-3-carboxamidă (ADB-CHMINACA); 34

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/748 a Consiliului UE din 14.05.2018 privind aplicarea unor
măsuri de control în privința noii substanțe psihoactive 1-(4-cianobutil)-N-(2-fenilpropan-2-il)-1H-indazol-3-
carboxamidă (CUMYL-4CN-BINACA);35

– Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1463 a Consiliului UE din 28.09.2018 privind aplicarea unor
măsuri de control în privința noilor substanțe psihoactive N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-
il]ciclopropancarboxamidă (ciclopropilfentanil) și 2-metoxi-N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]acetamidă
(metoxiacetilfentanil).36

Este de notat că lista substanțelor menționate în toate aceste decizii ale Consiliului UE constituie anexa
la Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în
versiune consolidată).37

În context, prezintă interes unele prevederi din preambulul Directivei (UE) 2017/2103 a Parlamentului
European și a Consiliului UE din 15.11.2017 de modificare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE
pentru a include noi substanțe psihoactive în definiția termenului „drog” și de abrogare a Deciziei
2005/387/JAI a Consiliului UE: „Noile substanțe psihoactive [...] ar trebui să fie incluse în definiția
termenului „drog” în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și să fie fundamentate de dispoziții
proporționate de drept penal. [...] [P]entru a include în definiția termenului „drog” substanțe psihoactive care
fac deja obiectul măsurilor de control prevăzute în decizii ale Consiliului adoptate în conformitate cu
Acțiunea comună 97/396/JAI și cu Decizia 2005/387/JAI, ar trebui să se adauge la Decizia-cadru
34
Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/747 a Consiliului UE din 14.05.2018 privind aplicarea unor
măsuri de control în privința noii substanțe psihoactive N-(1-amino-3,3-dimetil-1-oxobutan-2-il)-1-
(ciclohexilmetil)-1H-indazol-3-carboxamidă (ADB-CHMINACA). Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018D0747
35
Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/748 a Consiliului UE din 14.05.2018 privind aplicarea unor
măsuri de control în privința noii substanțe psihoactive 1-(4-cianobutil)-N-(2-fenilpropan-2-il)-1H-indazol-3-
carboxamidă (CUMYL-4CN-BINACA). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:32018D0748
36
Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1463 a Consiliului UE din 28.09.2018 privind aplicarea unor
măsuri de control în privința noilor substanțe psihoactive N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-
il]ciclopropancarboxamidă (ciclopropilfentanil) și 2-metoxi-N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]acetamidă
(metoxiacetilfentanil). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?
uri=CELEX:32018D1463
37
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în
versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO
2004/757/JAI o anexă care să conțină o listă a substanțelor psihoactive respective. [...] [P]entru a se aborda
rapid apariția și răspândirea unor noi substanțe psihoactive dăunătoare în Uniune, ar trebui să i se confere
Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE), pentru a modifica respectiva anexă astfel încât să includă noile substanțe
psihoactive în definiția termenului „drog”. [...] Pentru a se aborda rapid apariția și răspândirea unor noi
substanțe psihoactive dăunătoare în Uniune, statele membre ar trebui să aplice dispozițiile Deciziei-cadru
2004/757/JAI în cazul noilor substanțe psihoactive care prezintă riscuri grave pentru sănătatea publică și,
după caz, riscuri grave pentru societate, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de șase luni de la intrarea în
vigoare a unui act delegat de modificare a anexei prin care sunt incluse în definiția termenului „drog”. Statele
membre ar trebui, în măsura în care este posibil, să depună toate eforturile pentru a scurta termenul
respectiv”.38

În sensul alin. 1 art. 1 din Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a
dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul
traficului ilicit de droguri (în versiune consolidată), „drog” înseamnă nu doar „(a) o substanță care face
obiectul Convenției unice a Organizației Națiunilor Unite asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost
modificată prin Protocolul din 1972, sau al Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra substanțelor
psihotrope din 1971”, dar și „(b) oricare dintre substanțele enumerate în anexă”. 39

Conform alin. 4 art. 1 din această decizie-cadru, „nouă substanță psihoactivă” înseamnă „o substanță în
formă pură sau într-un preparat, care nu face obiectul Convenției unice a Organizației Națiunilor Unite asupra
stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972, și nici al Convenției
Organizației Națiunilor Unite asupra substanțelor psihotrope din 1971, dar poate prezenta riscuri pentru
sănătate sau pentru societate similare cu cele prezentate de substanțele cuprinse în convențiile menționate”. 40

În art. 1a din Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor

minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit
de droguri (în versiune consolidată), este stabilită procedura de includere a noilor substanțe psihoactive în
definiția termenului „drog”:
38
Directiva (UE) 2017/2103 a Parlamentului European și a Consiliului UE din 15.11.2017 de modificare a
Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE pentru a include noi substanțe psihoactive în definiția
termenului „drog” și de abrogare a Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului UE. Disponibil: https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32017L2103
39
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în
versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO
40
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în
versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO
 „(1) Pe baza unei evaluări a riscurilor sau a unei evaluări combinate a riscurilor efectuată în
conformitate cu articolul 5c din Regulamentul (CE) nr. 1920/2006 al Parlamentului European și al Consiliului
(1) și în concordanță cu criteriile stabilite la alineatul (2) din prezentul articol, Comisia adoptă, fără întârziere
nejustificată, un act delegat în conformitate cu articolul 8a de modificare a anexei la prezenta decizie-cadru,
pentru a adăuga noua substanță psihoactivă sau noile substanțe psihoactive în aceasta și precizând că noua
substanță psihoactivă sau noile substanțe psihoactive prezintă riscuri grave pentru sănătatea publică și, după
caz, riscuri grave pentru societate la nivelul Uniunii și că aceasta este inclusă sau acestea sunt incluse în
definiția termenului „drog”.

(2) Atunci când analizează dacă să adopte un act delegat menționat la alineatul (1), Comisia ține cont
dacă gradul sau modalitățile de utilizare a noii substanțe psihoactive și disponibilitatea acesteia și potențialul
său de răspândire pe teritoriul Uniunii sunt semnificative, precum și dacă efectul nociv asupra sănătății cauzat
de consumul noii substanțe psihoactive, asociat cu toxicitatea acută sau cronică a acesteia și cu riscul de abuz
sau posibilitatea de a crea dependență pune în pericol viața. Se consideră că efectul nociv asupra sănătății
pune în pericol viața dacă noua substanță psihoactivă este de natură să provoace decesul sau vătămări letale,
boli grave, afecțiuni fizice sau psihice grave sau o răspândire semnificativă a bolilor, inclusiv transmiterea de
virusuri prin sânge. În plus, Comisia ține cont de faptul dacă efectul social nociv cauzat de noua substanță
psihoactivă persoanelor și societății este grav și, în special, dacă impactul noii substanțe psihoactive asupra
funcționării societății și asupra ordinii publice este de natură să ducă la perturbarea ordinii publice sau să
determine comportament violent sau antisocial care provoacă efecte nocive utilizatorului sau altor persoane
sau provoacă daune proprietăților sau dacă activitățile infracționale, inclusiv criminalitatea organizată,
asociate noii substanțe psihoactive au loc în mod sistematic, implică profituri ilicite semnificative sau
antrenează costuri semnificative în economie.

(3) Dacă, în termen de șase săptămâni de la data primirii raportului privind evaluarea riscurilor sau a
raportului combinat privind evaluarea riscurilor în conformitate cu articolul 5c alineatul (6) din Regulamentul
(CE) nr. 1920/2006, Comisia consideră că nu este necesar să adopte un act delegat pentru a include noua
substanță sau noile substanțe psihoactive în definiția termenului „drog”, aceasta prezintă Parlamentului
European și Consiliului un raport în care explică motivele pentru care nu a procedat astfel.

(4) În ceea ce privește noile substanțe psihoactive adăugate în anexa la prezenta decizie-cadru, statele
membre care nu au făcut încă acest lucru pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative
necesare aplicării dispozițiilor prezentei decizii-cadru pentru noile substanțe psihoactive respective cât mai
curând posibil, dar nu mai târziu de șase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat de modificare a
anexei. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective. Atunci când statele membre
adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta decizie-cadru sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la
data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri”. 41

În ceea ce privește adoptarea deciziilor privind interzicerea noilor substanțe psihoactive și includerea
acestora în listele de substanțe supuse controlului, în calitate de criterii de luat în considerare se numără:
pericolul pe care consumul acestor substanțe îl prezintă atât pentru individ, cât și pentru societatea în
ansamblu; riscul inerent al folosirii respectivelor substanțe; răspândirea lor; potențialul acestor substanțe de a
produce dependență; nocivitatea lor generată de caracterul pieței; conexiunea cu activitățile infracționale
organizate; prejudiciabilitatea și costurile asociate cu interzicerea lor (de exemplu, urmărirea penală a
traficanților, prevenirea utilizării ca substituenți a unor substanțe comparativ mai periculoase, lipsa capacității
de a controla calitatea / de a furniza date științifice cu privire substanță etc.); beneficiile presupuse pentru
consumatori (de exemplu, efectul de relaxare, proprietăți curative, îmbunătățirea performanțelor). 42

În Documentul 32004F0757 „Actele criminale și sancțiunile aplicabile – traficul de droguri” se

subliniază: „Atunci când se analizează dacă se adaugă o nouă substanță pe listă, Comisia trebuie să țină
seama dacă: dimensiunea sau modelele utilizării sale, precum și disponibilitatea și potențialul de difuzare în
cadrul UE sunt semnificative; și (sublinierea ne apaține – n.a.) daunele aduse sănătății pe care consumul le
poate provoca sunt de natură să pună în pericol viața din cauza: toxicității sale acute sau cronice; și
(sublinierea ne apaține – n.a.) răspunderea de a fi abuzat sau potențialul de a provoca dependență. În plus
(sublinierea ne apaține – n.a.), Comisia trebuie să evalueze dacă prejudiciul social cauzat de noua substanță
psihoactivă persoanelor fizice și societății este grav și dacă activitățile criminale, inclusiv criminalitatea
organizată, asociate noii substanțe psihoactive, sunt sistematice, implică profituri ilicite semnificative sau
implică costuri economice semnificative”. 43

Interpretarea cuvintelor pe care le-am subliniat ne duce spre următoarea concluzie: pentru a considera
drog o nouă substanță psihoactivă, trebuie să fie întrunite toate, fără excepție, condițiile stabilite în dispoziția
de la alin. (1) art. 1a din Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a
dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul
traficului ilicit de droguri (în versiune consolidată). 44 Dacă lipsește măcar una dintre aceste condiții, atunci
41
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în
versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO
42
Negrei C., Gălățeanu B., Stan M. et al. Worldwide legislative challenges related to psychoactive drugs. În:
DARU Journal of Pharmaceutical Sciences, 2017, Vol. 25, Is. 1. ISSN 2008-2231 (Online). Disponibil:
https://link.springer.com/article/10.1186/s40199-017-0179-8
43
Actele criminale și sancțiunile aplicabile – traficul de droguri. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/LSU/?uri=CELEX:32004F0757
44
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în
versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
substanța respectivă nu poate fi considerată drog, pierzând și statutul provizoriu de „nouă substanță
psihoactivă”.

Din textul art. 1a al Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a

dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul
traficului ilicit de droguri (în versiune consolidată), 45 rezultă că noțiunea de „nouă substanță psihoactivă”
desemnează statutul provizoriu al unei substanțe. În această privință, în Propunerea de Regulament al
Parlamentului European și al Consiliului privind noile substanțe psihoactive, în pct. 17 din Preambul se
relevă: „Anumite substanțe psihoactive noi prezintă riscuri imediate pentru sănătatea publică, ce impun luarea
de măsuri urgente. Prin urmare, disponibilitatea acestora pentru consumatori trebuie restricționată pentru o
perioadă limitată suficientă, în așteptarea evaluării riscurilor și până când nivelul de risc implicat de o
substanță psihoactivă nouă este determinat și până când intră în vigoare, dacă acest lucru se justifică, o
decizie de introducere a unor măsuri de piață permanente”. 46

Unele state membre ale UE au stabilit regimuri de control provizoriu asupra noilor substanțe
psihoactive, aceasta oferindu-le timp pentru a analiza necesitatea instituirii unui control permanent.

Statutul provizoriu de „nouă substanță psihoactivă” este valabil din momentul depistării substanței până
în momentul intrării în vigoare a actului adoptat de Comisia Europeeană cu privire la, după caz: 1) includerea
substanței în definiția termenului de „drog”; 2) considerarea că nu este necesar să se adopte un act delegat
pentru a include substanța în definiția termenului de „drog”. În primul caz, noțiunea se transformă sub aspect
juridic din „nouă substanță psihoactivă” în cea de „drog”. În cel de-al doilea caz, noțiunea de „nouă substanță
psihoactivă” își pierde această semnificație juridică, întrucât nu prezintă riscuri pentru sănătate sau pentru
societate similare cu cele prezentate de substanțele cuprinse în Convenția unică a ONU asupra stupefiantelor
din 1961, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972, precum și în Convenția ONU asupra
substanțelor psihotrope din 1971.

În context consemnăm că Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1345 din 24.11.2006 cu privire
la armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia comunitară conține câteva prevederi relevante:
„Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară este un proces continuu, care are drept scop
asigurarea compatibilităţii depline a normelor de drept intern cu cele comunitare, prin modificarea,
completarea sau elaborarea actelor normative naţionale armonizate cu cerinţele comunitare, ulterior aceste
norme juridice devenind parte componentă a dreptului naţional” (pct. 2); „În procesul de armonizare,
uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO
45
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în
versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO
46
Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind noile substanțe psihoactive.
Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52013PC0619&from=RO
inserarea corectă a prevederilor legislaţiei comunitare în legislaţia naţională se va efectua prin: a)
transpunerea directă – proiectul de act normativ naţional care transpune acte din legislaţia comunitară trebuie
să obţină acelaşi efect juridic ca şi actul transpus, folosind, după caz, limbajul juridic (sau foarte apropiat)
utilizat de actul comunitar propriu-zis; b) creaţie legislativă naţională – proiectul de act normativ naţional
foloseşte mijloacele particulare la discreţia statului, creînd cadrul necesar aplicării actului comunitar, cu
respectarea strictă a obiectivului acestuia” (pct. 15). 47 În recomandarea de lege ferenda, pe care o vom
formula infra, vom pune accentul pe calea de creaţie legislativă naţională.

Înainte de aceasta, vom examina experiența pozitivă a Federației Ruse.

I.V. Karlov menționează: în Federația Rusă, în 2014, 290 de noi substanțe psihoactive au fost plasate
sub control. Alte 180 de noi substanțe psihoactive au fost plasate sub control în prima jumătate a anului 2015.
În total, au fost identificate și interzise peste 800 de noi substanțe psihoactive, care apăreau drept componente
ale unor „amestecuri de fumat”, „droguri de design” și „săruri”. 48

În Legea federală a Federației Ruse nr. 3-ФЗ din 08.01.1998 cu privire la mijloacele narcotice și
substanțele psihotrope49 pot fi identificate anumite prevederi care comportă interes.

Astfel, art. 1 din această lege conține următoarea definiție: „noi substanțe psihoactive potențial
periculoase – substanțe de origine sintetică sau naturală, incluse în Registrul de noi substanțe psihoactive
potențial periculoase, a căror circulație este interzisă în Federația Rusă”.

Întreaga informație cu privire la acest registru o găsim în art. 2 2 al Legii federale a Federației Ruse nr.
3-ФЗ din 08.01.1998 cu privire la mijloacele narcotice și substanțele psihotrope:

„1. Registrul de noi substanțe psihoactive potențial periculoase, a căror circulație este interzisă în
Federația Rusă (denumit în continuare Registrul), include substanțe care îi provoacă unei persoane starea de
ebrietate narcotică sau altă stare de ebrietate toxică, periculoasă pentru viața și sănătatea acesteia, pentru care
autoritățile publice abilitate din Federația Rusă nu au stabilit măsuri sanitaro-epidemiologice sau măsuri de
control asupra circulației acestora.

2. În Federația Rusă este interzisă circulația de noi substanțe psihoactive potențial periculoase.

47
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1345 din 24.11.2006 cu privire la armonizarea legislaţiei
Republicii Moldova cu legislaţia comunitară. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 189-192.
48
Карлов И.В. Противодействие незаконному обороту новых психоактивных веществ: отечественный
и международный опыт. În: Вестник Владимирского Государственного Университета им. А.Г. и Н.Г.
Столетовых. Серия: Юридические Науки, 2016, № 2, р. 21-26. ISSN 2313-6936.
49
Федеральный закон от 8 января 1998 г. № 3-ФЗ «О наркотических средствах и психотропных
веществах». În: Собрание законодательства Российской Федерации, 1998, № 2
 3. Utilizarea de noi substanțe psihoactive potențial periculoase este permisă în scopurile de desfășurare
a unor activități științifice, educaționale sau de expertiză de către Comitetul de Investigare al Federației Ruse,
de către autoritatea executivă federală în domeniul afacerilor interne, de către autoritatea executivă federală în
domeniul vamal, de către Serviciul Federal de Securitate sau de către autoritatea executivă federală care
efectuează supravegherea sanitaro-epidemiologică federală de stat, de către instituțiile medico-legale ale
autorității executive federale în domeniul justiției, de către instituțiile de expertiză criminalistică ale
autorității executive federale care îndeplinește funcțiile de elaborare și implementare a politicii de stat și a
reglementării în domeniul ocrotirii sănătății, precum și în legătură cu efectuarea măsurilor speciale de
investigație de către autoritățile angajate în activitățile speciale de investigație.

4. Decizia de a include o substanță în Registru este adoptată de către autoritatea executivă federală în
domeniul afacerilor interne.

5. Includerea unei substanțe în Registru se face în cazul recepționării de către reprezentanții

autorităților enumerate în punctul 1 al articolului 53 al prezentei Legi federale a informațiilor privind
consumul acesteia, care trebuie să fie confirmate prin rezultatele unei examinări medicale a persoanelor sub
aflate influența acestei substanțe, efectuate în conformitate cu articolul 44 din prezenta Lege federală.

6. Procedura de întocmire și de ținere a Registrului este stabilită de către autoritatea executivă federală
în domeniul afacerilor interne.

7. Registrul și deciziile autorității executive federale în domeniul afacerilor interne privind includerea
substanțelor în Registru sunt publicate oficial, precum și postate (publicate) pe site-ul oficial al acestei
autorități în rețeaua de informare-telecomunicații „Internet”.

8. Decizia autorității executive federale în domeniul afacerilor interne privind includerea unei substanțe
în Registru poate fi contestată în modul prevăzut de legislația Federației Ruse.

9. Excluderea unei noi substanțe psihoactive potențial periculoase din Registru se realizează prin
decizia autorității executive federale în domeniul afacerilor interne după stabilirea măsurilor sanitaro-
epidemiologice sau a măsurilor de control asupra circulației acestora.

10. Decizia de stabilire a măsurilor sanitaro-epidemiologice sau a măsurilor de control asupra

circulației în privința unei noi substanțe psihoactive potențial periculoase incluse în Registru va fi adoptată de
autoritățile publice abilitate ale Federației Ruse în cel mult doi ani de la data includerii acestei substanțe în
Registru”.

Neajunsul modelului rusesc constă în următoarele: pentru a interzice o substanță, consumatorul acesteia
trebuie să-și exprime consimțământul de a fi supus unui examen medical. Numai cu această condiție,
autoritățile publice abilitate obțin temeiul de a-i atribui substanței un criteriu juridic formal, adică de a o
include în Registrul de noi substanțe psihoactive potențial periculoase.

Având în vedere concluziile la care am ajuns mai sus, recomandăm excluderea din art. 7 al Legii
Republicii Moldova nr. 382/1999 a alin. (1 1) – „Determinarea substanţelor stupefiante, psihotrope, a
precursorilor și analogilor acestora, precum și a produselor etnobotanice, se efectuează în laboratorul
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale”, precum și a lit. e) alin. (2) – „CPCD [...] determină în
laborator natura substanței stupefiante ori psihotrope sau a precursorului ori analogului acesteia, sau a
produsului etnobotanic. Până la determinarea de către CPCD a naturii substanţei examinate, circulaţia
acesteia se suspendă”.

Un articol nou – art. 72 al legii în cauză – ar trebui să aibă următorul conținut:

„(1) Pe baza unei evaluări a riscurilor sau a unei evaluări combinate a riscurilor, efectuate în
concordanță cu criteriile stabilite la alineatul (2) din prezentul articol, Guvernul completează, fără întârziere
nejustificată, tabelul II1 din Lista substanţelor psihoactive interzise şi a plantelor care conţin astfel de
substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.
79/2006, pentru a adăuga noua substanță psihoactivă sau noile substanțe psihoactive în aceasta.

(2) Atunci când analizează dacă să completeze sau nu tabelul II 1 din Lista substanţelor psihoactive
interzise şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora,
aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79/2006, Guvernul ține cont dacă: a) gradul sau modalitățile de
utilizare a substanței psihoactive interzise cu statut provizoriu, disponibilitatea acesteia și potențialul său de
răspândire pe teritoriul Republicii Moldova sunt semnificative; b) efectul nociv asupra sănătății cauzat de
consumul substanței psihoactive interzise cu statut provizoriu, asociat cu toxicitatea acută sau cronică a
acesteia și cu riscul de abuz sau posibilitatea de a crea dependență pune în pericol viața. Se consideră că
efectul nociv asupra sănătății pune în pericol viața dacă substanța psihoactivă interzisă cu statut provizoriu
este de natură să provoace decesul sau vătămări letale, boli grave, afecțiuni fizice sau psihice grave sau o
răspândire semnificativă a bolilor, inclusiv transmiterea de virusuri prin sânge; c) efectul social nociv cauzat
de substanța psihoactivă interzisă cu statut provizoriu persoanelor și societății este grav și, în special, dacă
impactul substanței psihoactive interzise cu statut provizoriu asupra funcționării societății și asupra ordinii
publice este de natură să ducă la perturbarea ordinii publice sau să determine comportament violent sau
antisocial care provoacă efecte nocive utilizatorului sau altor persoane sau provoacă daune proprietăților sau
dacă activitățile infracționale, inclusiv criminalitatea organizată, asociate noii substanțe psihoactive au loc în
mod sistematic, implică profituri ilicite semnificative sau antrenează costuri semnificative în economie.

(3) În vederea stabilirii efectului nociv asupra sănătății cauzat de consumul substanței psihoactive
interzise cu statut provizoriu, asociat cu toxicitatea acută sau cronică a acesteia și cu riscul de abuz sau
posibilitatea de a crea dependență pune în pericol viața, în laboratorul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale sunt efectuate testele și/sau evaluările necesare. În acest scop, Comitetul va preleva
probe.

(4) Circulația de substanțe psihoactive interzise cu statut provizoriu este interzisă în Republica
Moldova.

(5) În cazul în care există sau se presupune în mod justificat că există un risc de a se efectua operațiuni
cu substanțe psihoactive interzise cu statut provizoriu, împuterniciții legali ai Ministerului Sănătății, Muncii și
Protecţiei Sociale, ai Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor și Supravegherea Pieței, ai Agenţiei Naţionale
pentru Siguranţa Alimentelor și ai Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale au dreptul să dispună
blocarea mărfii, retragerea de pe piață, interzicerea utilizării substanțelor, suspendarea activităților,
publicității sau, după caz, închiderea provizorie a locațiilor în care aceste operațiuni se desfășoară.

(6) În cazul prevăzut la alin. (5), dacă operațiunile se desfășoară prin mijloace electronice, Agenţia
Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, la sesizarea
autorităților competente prevăzute la alin. (5), solicită furnizorilor de servicii de comunicații electronice
blocarea accesului la conținutul site-ului în cauză, în condițiile legii.

(7) O substanță poate fi inclusă în tabelul II 1 din Lista substanţelor psihoactive interzise şi a plantelor
care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 79/2006 pentru o perioadă de cel mult doi ani.

(8) Substanța psihoactivă interzisă cu statut provizoriu se consideră exclusă din tabelul II 1 din Lista
substanţelor psihoactive interzise şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum
şi cantităţile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79/2006, dacă, în această perioadă, nu se adoptă
o hotărâre privind introducerea substanței respective în tabelul I sau II din Lista substanţelor psihoactive
interzise şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora,
aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79/2006.

(9) Hotărârea Guvernului de includere a unei substanțe în tabelul II 1 din Lista substanţelor psihoactive
interzise şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora,
aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79/2006 poate fi contestată în modul prevăzut de lege.”

De asemenea, propunem: 1) modificarea denumirii listei din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova
nr. 79/2006 din „Lista substanţelor stupefiante, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe
depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora” în „Lista substanţelor psihoactive interzise şi a
plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora”; 2)
completarea Listei substanţelor psihoactive interzise şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în
trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.
79/2006 cu tabelul II1 „Substanțele psihoactive interzise cu statut provizoriu”.

După trecerea în revistă a tuturor soluțiilor aplicabile în vederea asigurării legalității în procesul de
prevenire și combatere a traficului de înlocuitori de droguri, considerăm recomandabilă implementarea, în
cazul în care este posibil, a tuturor acestor sisteme în legislația României și a Republicii Moldova, cu
precizarea că accentul trebuie pus pe sistemul de desemnare temporară. Privite individual, fiecare dintre
aceste soluții se caracterizează prin anumite neajunsuri. Însă, dacă sistemele în cauză ar fi armonizate și
intercondiționate ca piese ale unui mecanism unitar, respectivele neajunsuri ar dispărea.