Eseu cu tema: Rolul familiei și al școlii în

procesul de socializare

Realizat de: Cîrțîca Mihaela,

studentă a Facultății de Științe Sociale,
Specializarea Sociologie, anul I
 Familia este una dintre cele mai de preț bogății a unui om. Părinții sunt acele ființi ce investesc în
noi, copii toată dragostea, atenția, grija și sprijinul lor, ei sunt cei ce ocrotesc marea noastră bogăție,
fără de ei nu am cunoaște ce este bine și rău, ce este un prieten, ce este școala, ce este socializarea, ce
este viața, ei ne ușurează multe lucruri, pentru ca noi să ne simțim bine în societate, să ne simțim ca
acasa.

Ce este de fapt socializarea despre care am spus că familia are un rol foarte important în aceasta?
Socializarea este un proces prin intermediul căruia o ființă umană devine membră a unei societăți.
Acest proces de învățare face posibilă acumularea de cunoștințe, abilități, norme, valori, tradiții,
obiceiuri, cunoașterea oamenilor noi de către un individ uman. Grupul de care suntem înconjurați
acționează aupra noastră de la o vârstă foarte fragedă, încă din primii ani de viață, fără să dorim și
fără să ne dăm seama suntem influențați de tot ceea ce ne înconjoară, suntem influențați de păreri, de
obiecții și însăși de existența altor oameni în jurul nostru. Astfel prin interacțiunea cu alți oameni, cu
părinții, rudele, prietenii, colegii și alte persoane, fiind copii deja devenim conștienți de sine ca
individualitate, fiind capabili să acționăm după propria voință. Reflecția asupra sinelui este cea mai
importantă componentă a procesului de formare a unui copil în cadrul familiei sau a unei societăți.
Interacțiunea cu ceilalți este o premisă esențială pentru dezvoltarea capacității de comunicare și
înțelegere.

Există două tipuri de socializare, și anume: socializarea primară și socializarea secundară.

Socializarea secundară, are loc în perioada infantilă și în copilăria, aceasta referindu-se în principal la
familie, acest timp de socializare tiind baza pe care se sprijină întregul proces de formare a copiilor,
deoarece cum și am mai spus familia este cea mai inportantă în viața unui om și anume de aici
pornește fiecare din noi. În sânul familiei, suntem ca într-o societate mai micuță, însă aici emoțiile
prodominante sunt dragostea și afectivitatea, nu există neânțelegeri, contraziceri și alte conflicte pe
interes, pentru că noi copii suntem asemenea unor îngerași până ajungem să devenim adolescenți
problematici, cărora li se pare că cunosc totul și familia le este un dușman, cel puțin eu am fost așa, o
adolescentă foarte problematică. Ulterior, fiecare copil este nevoit să se integreze într-o cumunitate
formată și din alți membri decât familia, el trebuie să înțeleagă că în comunitatea de tip preșcolar sau
școlar lucrurile nu stau chiar atât de ușor, aici nu sunt doar persoane ce te vor iubi necondiționat, aici
ești expus situației de adaptare în care fiecare copil își urmărește propriul interes și trebuie să știe
cum să găsească copii cu care va avea aceleași interese. Am văzut foarte mulți copii, ce se
marginalizau singuri și nu se puteau integra în nici un fel în comunitatea preșcolară, nu doreau să
participe la nici o activitate, nu erau cointeresați de nici un joc, erau de sine stătători cu o jucărie în
mână într-un colț, posibil din cauza rupturii provocate între tipul de socializare oferit de familie, în
cadrul căruia noi copii suntem priviți asemea unui centru al universului și momentul desprinderii
relative de familia și a integrării într-o nouă structură socială de tip grădiniță sau școală, aici lucrurile
fiind total diferite, deoarece fiecare copil în parte necesită atenție și grijă, toată atenția neputând să o
aibă doar un singur copil. Din acest motiv familia este foarte importantă în procesul secundar de
socializare, doarece anume aici trebuie să ne fie prezentată situația ce ne așteaptă, zi de zi părinții
trebuie să discute cu copii și să-i pregătească pentru o nouă etapă din viața lor, unde vor fi expuși
situațiilor de integrare, de formarea unor noi cunoștințe, cunoașterea și împrietenirea cu semenii,
socializarea propriu zisă, ei trebuie să înțeleagă că într-o societate nu există doar el, există și alți
copii, aceștia fiind semenii lui. Mama mea fiind educatoare, am auzit foarte des discuțiile ei cu părinți
care se plângeau că copii lor nu au prieteni, că nu le place la grădiniță, că se simt marginalizați,
mamea mea explicându-le că face tot posibilul pentru a ușura integrarea lor în grupul relativ mic de
oameni, însă acesta este un proces foarte greu atunci când baza primordială ce trebuia să vină din
familie nu există. De aceea, părinții trebuie să investească în copii tot timpul lor, să nu să se rezume
doar la oferirea bunurilor, cum ar fi hrană, haine, jucării, deoarece vine momentul în care copilul este
scos în mulțime, aici el trebuie singur să fie capabil să se discurce, ei trebuie să simplifice acest
proces, pentru ca mai apoi să nu aibă remușcări și regrete.

Socializarea secundară se referă la acea perioadă din copilărie în care un copil începe să
interacționeze în mod puternic și cu alte medii sociale decât cea strict familială. Contactul copilului
cu alți copii și cu alți adulți, îl ajută pe acesta să înțeleagă că mai există și un alt univers social în
afară de familie. Astfel, odată cu creșterea sa, copilul se va desprinde treptat controlul direct exercitat
de părinți și va căuta să se integreze într-un grup format cum ar fi din: prieteni, colegi, cunoscuți,
acest grup fiind un foarte important agent de socializare. Tot ce e nou stârnește un mare interes
pentru copii, deoarece ei vor să cunoască, acest mare interes a lor este foarte binevenit în formarea
sau integrarea într-un grup social, părinții sunt cei ce trebuie să înțeleagă că contactul cu alți copii sau
cu alte persoane mature este foarte importantă, ei trebuie să le ofere copiilor săi șansa de a deveni
independenți și de a forma singuri o discuție cu semenii. Acest tip de socializare este la fel de
importantă ca primul, deoarece părinții sunt cei ce trebuie să le ofere înceredere copiilor săi,
ajutându-i câte puțin la socializarea cu alții, dar pe de altă parte oferindu-le lor puterea de a putea
socializa și de a se putea integra mai ușor.

În concluzie pot spune că cu adevărat familia și școala au un rol foarte important în procesul de
socializare, deoarece familia este fără îndoială cel mai important agent al socializării, familia este
primordială în dezvolarea și creșterea unui copil, ea este cea ce ne ajută pe fiecare din noi la
socializarea mai ușoară și la o integrare prosperă în societatea actuală. Familia este începutul tuturor
începuturilor, ea este baza fiecărui din noi, sentimentul de apartenență este cel ce-i unește pe fiecare
membri. Familia este reflecția existenței noastre.