Natura, în sensul cel mai larg, este echivalentă cu lumea naturală, lumea materială, fizică

sau universul. „Natura” se poate referi la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în
general. Studiul naturii este o mare parte, dacă nu singura parte a științei. Deși oamenii fac parte din
natură, activitatea umană este adesea înțeleasă ca o categorie separată de fenomenele naturale. [1]
Cuvântul „natură” este derivat din cuvântul latin natura, care înseamnă „calități esențiale, dispoziție
înnăscută” și, în cele mai vechi timpuri însemna literalmente „naștere”. [2] În filosofia
antică, Natura este folosită mai ales ca traducere latină a cuvântului grecesc physis (φύσις), care
inițial se referea la caracteristicile intrinseci pe care plantele, animalele și alte caracteristici ale lumii
le dezvoltă de la sine.[3][4]
Conceptul de natură ca întreg — universul fizic — este un concept mai recent care a dobândit o
utilizare din ce în ce mai largă odată cu dezvoltarea metodei științifice moderne în ultimele secole. [5]
[6]
 Odată cu revoluția industrială, natura a devenit din ce în ce mai mult văzută ca o parte a realității
lipsită de intervenția intenționată: ea a fost, prin urmare, considerată sacră de unele tradiții
(Rousseau, transcendentalism american) sau un simplu decor pentru providența divină sau istoria
umană (Hegel, Marx). Cu toate acestea, o viziune vitalistă a naturii, mai apropiată de
cea presocratică, a renăscut în același timp, mai ales după Charles Darwin.[1]
În cadrul diferitelor utilizări ale cuvântului de astăzi, „natura” se referă adesea la geologie și animale
sălbatice. Natura se poate referi la domeniul general al plantelor și animalelor vii și, în unele cazuri,
la procesele asociate cu obiectele neînsuflețite — modul în care există anumite tipuri de lucruri și se
schimbă de la sine, precum vremea și geologia Terrei. Se consideră adesea că înseamnă „mediul
natural” sau sălbăticia- animale sălbatice, roci, păduri și, în general, acele lucruri care nu au fost
modificate substanțial de intervenția umană sau care persistă în ciuda intervenției umane. De
exemplu, obiectele fabricate și interacțiunea umană în general nu sunt considerate parte a naturii, cu
excepția cazului în care sunt calificate ca, de exemplu, „natura umană” sau „întreaga natură”. Acest
concept mai tradițional al lucrurilor naturale care poate fi găsit și astăzi implică o distincție între
natural și artificial, artificialul fiind înțeles ca ceea ce a fost adus în existență de o conștiență umană
sau de o minte umană. În funcție de contextul specific, termenul „natural” s-ar putea distinge și de
nefiresc sau supranatural.[1]