https://www.biciclop.eu/pedale-union-sp-811.

html
REMEBER. Disparitia FLOTEI ROMANIEI, a patra ca
marime din lume. 130 de oameni cercetati, 80 de
acuzati si niciun prejudiciu
Redacția ȘtirileRomânilor 11 iunie 2021 Cultura 993 Vizualizari

TRIMITE PRIETENILOR

Dosarul FLOTA – Remember

Cu 130 de oameni cercetati, 80 de acuzati si  niciun prejudiciu, Dosarul “Flota”

intra in galeria marilor fraude economice din Romania  sfarsitului de secol XX,
perioada in care tara noastra  a iesit din “epoca de aur” si a intrat in “epoca
tepelor“.

Cum au disparut “fara urma” 286 de nave?

Odata, demult, Romania “inventa” exploatarea la scara industriala a
petrolului, nascocea primul avion cu reactie, sau era intre primele trei tari care
utilizau laserul in industrie.

Ei bine, am fost mai mult decat atat, vorba poetului – am avut si a patra flota
maritima (comerciala) a lumii. O tempora, o mores !
La ora actuala, din toata flota romaneasca nu mai exista decat un munte de
dosare penale care pluteste prin tribunalele patriei.

La începutul anului 1990, Flota maritimă de transport  ROMANEASCA  deţinea

288 nave, cu un tonaj de 5.614,0 mii tdw., restructurată astfel :
– 188 cargouri de mărfuri generale – 1.444 mii tdw. (25,6%);
– 12 tancuri petroliere – 1.090 mii tdw. (19,5%);
– 70 mineraliere – 2.979 mii tdw. (53,2%);
– 18 nave specializate – 101 mii tdw. (1,7%).
În funcţie de anii de vechime, situaţia se prezenta astfel:

– 30 nave sub 5 ani (10,4%);

– 69 nave între 5 – 10 ani (24,1%);
– 91 nave între 10 – 15 ani (31,1%);
– 44 nave între 15 – 20 ani (15,3%);
– 54 nave peste 20 ani.
Din punct de vedere al organizării, flota maritimă de transport era
administrată de două companii de navigaţie: Întreprinderea de Exploatare a
Flotei Maritime (I.E.F.M.) „Navrom“ Constanţa – 275 nave (5.380,0 mii tdw.)
şi Întreprinderea de Comerţ Exterior (I.C.E.) „Navlomar“ Bucureşti – 11 nave
(225,0 mii tdw.). De asemenea, exista şi compania mixtă „Roliship“ – 2 nave
(9.600,0 tdw.), la care 51% din acţiuni erau deţinute de I.E.F.M. „Navrom“
Constanţa, iar 49% din acţiuni aparţineau companiei libiene „Lafico“.

Până la sfârşitul anului 1989, activitatea flotei maritime de transport a fost

monopol de Stat, reprezentat prin I.C.E. „Navlomar“ Bucureşti, care prelua
prin contracte de cărăuşie mărfurile aparţinând întreprinderilor de comerţ
exterior.
La 1 ianuarie 1990, cu toate că flota maritimă (în special cea de petroliere şi
mineraliere) era intens exploatată, I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa înregistra o
datorie externă de 29 milioane dolari.
În anul 1990, în baza Decretului-lege nr. 50/ 1990, 24 de nave au fost
vândute de I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa, dintre care 19 aveau expirată
durata de exploatare normată.

În august 1990, conform H.G. nr. 494/ 9 mai 1990, I.E.F.M. „Navrom“
Constanţa a fost divizată în trei societăţi comerciale pe acţiuni: S.C.
„Petromin“ S.A. (specializată în exploatarea navelor petroliere şi mineraliere),
S.C. „Navrom“ S.A. (specializată în exploatarea cargourilor de mărfuri
generale) şi S.C. „Romline“ S.A. (specializată în exploatarea navelor
portcontainere, ro-ro, ferry-boat şi cargouri de mărfuri generale), care şi-au
împărţit navele în baza unui protocol semnat la 9 august 1990.

Ulterior, cele trei companii au fost transformate în societăţi comerciale pe

acţiuni, specializate în transporturi de mărfuri şi pasageri, cu nave proprii sau
închiriate, exploatarea mineralierelor şi petrolierelor, activităţi de brokeraj,
repararea, cumpărarea şi vânzarea de nave.

La sfârşitul anului 1993, flota maritimă românească deţinea 244 de nave,

totalizând 5.303.664 tdw. (94% faţă de 1 ianuarie 1990), structurate astfel: –
„Navrom“: 84 nave (691.860 tdw.) şi deţinea 51% acţiuni în cadrul societăţii
mixte „Roliship“ (6 nave – 28.800 tdw.), „Romline“: 77 nave (630.968 tdw.),
„Petromin“: 70 nave (3.742.546 tdw.) şi deţinea 50% acţiuni în cadrul unor
societăţi mixte (6 nave – 517.954 tdw.).

De asemenea, existau cinci companii cu capital privat: 13 nave (238.290

tdw.).

În perioada 1990-2001, în şantierele navale româneşti au fost construite 19

nave (702.000 tdw.), dar, fapt demn de reţinut, procesul de fabricaţie a
acestora era început înainte de 1990!

În octombrie 2001, mai erau înscrise sub pavilion românesc 45 de nave

(564.843 tdw.), adică 10% din cele existente la 1 ianuarie 1990

În privinţa flotei fluviale româneşti, situaţia este diferită faţă de cea

înregistrată de flota maritimă, neputându-se vorbi despre dispariţia acesteia.

În ceea ce priveşte  Flota de Pescuit Oceanic, construită parcă în conformitate

cu sloganul propagandistic „Nici o masă fără peşte oceanic!“, din aceasta nu a
mai rămas nimic, cazul privatizării Companiei Române de Pescuit Oceanic
(C.R.P.O.), provocând o adevărată reacţie în lanţ.
În urma unei anchete a fost descoperită o întreagă contrabandă cu nave din
patrimoniul companiei. Ca şi în cazul „Petromin“, dosarul „C.R.P.O.“ ascunde,
dincolo de evidentele abateri de la lege, comise de managerul societăţii şi de
cumpărătorii „strategici“, acte de corupţie necercetate până la capăt.
Concluziile anchetei au condus spre vârfurile F.P.S. şi chiar mai departe.
În prezent, pavilionul românesc mai este arborat doar pe petrolierul „Histria
Topaz“, ex-„Bucşani“ (39.184 tdw. construit în anul 1987), cargoul „Albatros“,
ex-„Dej“ (8.750 tdw., construit în anul 1977), navele tip ferry-boat „Eforie“
(12.000 tdw., construită în anul 1991) şi „Mangalia“ (12.000 tdw., construită
în anul 1988), precum şi navele tip ro-ro „Sammarina A“, ex-„Păltiniş“ (3.974
tdw., construită în anul 1984) şi „Sammarina M“, ex-„Paşcani“ (4.100 tdw.,
construită în anul 1982).
Oficial, singurii armatori ai României sunt „Petrom“ (deţine nava „Histria
Topaz“), C.F.R. „Marfă“ (deţine navele ferry-boat „Eforie“ şi „Mangalia“) şi
afaceristul Stere Samara, care a deţinut navele tip ro-ro „Sammarina M“ şi
„Sammarina A“, pe care le-a vândut, însă, unor firme de investiţii financiare
din Panama, care nu au solicitat radierea de sub pavilion românesc.
De asemenea, la aceştia se mai adaugă firma „Mihei Shipping“ a armatorului
Andrian Mihei

Acuzat de propria putere

Ziarul “Financiarul” a  prezentat dosarul “Flota” asa cum a iesit el pentru

prima oara din “malaxorul” anchetatorilor.

Multe dintre deciziile luate de oficiali guvernamentali fata de navele romanesti

au fost pur si simplu stupide, asta ca sa ne exprimam gingas. Altele pot fi
catalogate drept rau intentionate. Ramane ca dumneavoastra sa judecati,
pentru ca instanta a decis ca nu exista niciun prejudiciu in toata afacerea.

Retine atentia faptul ca dosarul ce il incrimineaza pe Traian Basescu de

“scufundarea” flotei romanesti – cazul Petromin – nu a fost deschis de
adversarii politici din PSD, ci de colegi din Partidul Democrat, chiar pe vremea
cand Traian Basescu se afla la putere.
Instrumentat pentru prima oara in 1999 (procuror general era chiar Mircea
Criste, un fost membru PD), dosarul il acuza pe Traian Basescu de faptul ca,
in 1991, in calitate de ministru al transporturilor, a semnat celebrul contract
de asociere cu firma norvegiana “Klaveness” careia, practic, i-au fost vandute
16 nave maritime cu un dolar bucata.

In urma acestui contract, partea romana s-a ales fara nave, dar si cu datorii
de aproximativ 20 de milioane de dolari la o banca din Oslo.

Capetele de acuzare
Acuzatiile au fost constituite pe baza verificarilor facute de Directia Generala a
Controlului Financiar de Stat la Compania de Navigatie Maritima Petromin SA
Constanta. In dosar sunt consemnate urmatoarele ilegalitati:

– In toate cazurile, infiintarea companiilor din strainatate (ale Petromin – n.r.)

nu au avut aprobarea Guvernului Romaniei asa cum prevad dispozitiile
Decretului-lege nr. 104 din 30 martie 1990.
Documentele de infiintare si functionare a acestor companii au fost aprobate
de Basescu Traian – ministrul transporturilor.
Navele apartinand Petromin SA Constanta au arborat pavilion liberian tot prin
ordin al ministrului transporturilor, incalcandu-se astfel dispozitiile Decretului
nr. 443/1972, ramas in vigoare pana la aparitia Ordonantei Guvernului
Romaniei nr. 42 din 29 august 1997, cand a fost abrogat in mod expres de
guvernarea CDR. Prejudiciul produs Petromin SA Constanta prin
managementul necorespunzator in perioada 1991-1999 este estimat la peste
150 de milioane de dolari.

Falimentul profitabil. Pentru cine?

Petromin a disparut in urma unor decizii menite a o face profitabila. Cel putin
asa au sustinut cei implicati in afacere, in frunte cu Traian Basescu.

Potrivit documentelor de la Parchet, in baza unei note a Ministerului

Transporturilor (fara numar si data), pe 31 martie 1991 s-a stabilit necesitatea
obtinerii unui credit de 45 de milioane de dolari pentru retehnologizarea a 15
nave apartinand Petromin.

Peste nici doua saptamani, pe 11 aprilie, Traian Basescu, in calitate de

ministru al transporturilor, semna la Oslo, impreuna cu reprezentantii
Petromin si ai firmei norvegiene Klaveness, o scrisoare de intentie prin care se
convenea infiintarea unei companii mixte romano-norvegiene, cu sediul in
Liberia, pentru exploatarea a 16 nave romanesti. Conditia era ca partea
norvegiana sa asigure obtinerea acelui credit de 45 de milioane de dolari
necesar retehnologizarii navelor.

Doar şase nave mai arborau drapelul tricolor în 2010

Aşadar, din întregul parc de nave ale flotei maritime comerciale, care
reprezenta o mândrie naţională înainte de 1990, doar şase nave mai arborau
 drapelul tricolor, în iunie 2010, ceea ce, practic, nu mai reprezintă o flotă.
Cu umor negru, marinarii flotei româneşti au denumit-o „Bermude“, aceasta
dispărând „misterios“ într-o zonă localizată într-un triunghi ale cărui vârfuri,
numite Tranziţie – Corupţie – Incompetenţă, s-au aflat situate în România
anilor ’90.
1. Conform  specialiştilor englezi, flota României era a 4-a din lume la acea
dată; potrivit altor clasamente şi opinii, flota românească era a 9-a sau a
10-a din lume.
2. Din total, 105 unităţi navale erau scoase din exploatare pentru reparaţii sau
casare, iar 47,6% ridicau probleme de retehnologizare.
FOARTE INTERESANT!

Dosarul “Flota” – pe scurt

Dosarul “Flota” a fost instrumentat, pentru prima oara, in 1999;

Paguba produsa statului romana fost estimata de anchetatori la peste 11.000 
de miliarde de lei;

Initial au fost cercetate 136 de persoane (80 puse sub acuzare)ca ar fi inceput
si derulat fraudulos asocierea Petromin SA Constanta cu grupul de firme
private Torvald Klaveness Oslo;

In august 2004, pentru 51 dintre acuzati procurorii au separat faptele;

Printre cei trimisi in judecata pentru comiterea unor fapte penale “in legatura
directa cu modul defectuos in care si-au exercitat,cu stiinta, atributiile de
serviciu” sunt fostii ministri ai transporturilor, Paul Teodoru si Aurel Novac,
fostul presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, Radu Ovidiu Sarbu, fostii
secretari de stat Calin Dragomir Marinescu, Gheorghe Adrian Marinescu si
Viorel Oancea;
In 2005, procurorii DNA au separat faptele lui Traian Basescu de cele ale
restului inculpatilor, motivandu-se ca seful statului beneficiaza de imunitate;

In septembrie 2007 a fost finalizata o expertiza care a costat 140.000 de lei,

prin care s-a tras concluzia ca nu a existat prejudiciu in dosarul “Flota“;
In urma ultimei expertize realizate in februarie 2008, toti cei pusi sub acuzare
au fost scosi de sub urmarire penala. Cu exceptia lui Traian Basescu. Este insa
greu de crezut ca dupa ce nu va mai fi presedintele Romaniei va mai fi acuzat
de ceva intrucat nu exista… prejudiciu.
 

Si totusi, unde sunt vapoarele?

Traian Basescu a fost sau nu vinovat, asta nu o vom afla niciodata. La un

moment dat insa, a scapat o pista foarte interesanta catre anchetatori. El a
declarat ca navele cele mai bune din contractul cu Klaveness au ajuns la un
membru PSD si la un taranist.

“S-au batut pentru ele. Ei le-au cumparat”– declara Traian Basescu.

Niciuna dintre institutiile statului nu a mers pe aceasta idee, a gasirii “corpului

delict“. Surse politice ne-au confirmat insa partial declaratiile din urma cu cinci
ani, facute de actualul presedinte.

Cel putin 25 dintre navele Petromin apartin unor armatori romani, acum
importanti oameni de afaceri in judetul Constanta.
Concluzia este una trista pentru noi, hilara pentru cineva “din afara“:
Aproape 300 de nave au disparut, dar nimeni nu este vinovat. Nu exista
prejudiciu, nu exista fapta penala.

Pentru amuzamentul dumneavoastra, sa va pomenim despre cazul unui sef de

serviciu la Navrom, acuzat de abuz in serviciu, fals intelectual si uz de fals.

In timp ce era cercetat penal a reusit performanta sa devina… director

economic la Penitenciarul Poarta Alba, cu gradul de maior.

Justitia romana poate fi mandra ca, asemenea savantilor care au cutreierat

Triunghiul Bermudelor, a emis doar teorii judiciare. Lipseste doar ipoteza
extraterestrilor si a portii catre o alta lume…

Alioşa ” File de Jurnal ”

20/08/2015

Ce nu stiu ROMANII despre Mugur Isarescu,guvernatorul Bancii

Nationale a Romaniei ( BNR) din 1990 !!!
Filed under: generale — Aliosa @ 9:54 am

Motto:

” LUMEA nu va fi distrusa de cei care fac rau ci,

de aceea care doar PRIVESC si refuza sa INTERVINA ” ( Mark Twain )

Dupa 1989 in FOTBAL au ajuns SEFI ( sincer, nici nu stiu cum … la FRF , Mircea Sandu si la LPF,

Dumitru Dragomir..iar in fruntea Bancii Nationale a Romaniei ( BNR ) , a ajuns ( prietenii lui stiu

cum )  ,Mugur Isarescu ….Daca cei din FOTBAL au fost inlocuiti cu altii mai TINERI ca ei, Mugur

Isarescu este si acum  Guvernatorul BNR si culmea LONGEVITATII, tine langa ei pe post de

CONSILIER , un OCTOGENAR care ar trebui sa-si plimbe STRANEPOTII prin Parcul COPIILOR

decat sa dea romanilor SFATURI cum sa-si CHELTUIASACA banii !

Ca sa va faceti o IMAGINE cat mai clara despre  Mugur Isarescu care este de 25 de ANI

Guvernatorul BNR ,despre individul care a supravietuit tuturor PRESEDINTILOR si GUVERNELOR

Romaniei  post-decembriste ( pe timpul CDR a fost chiar si PRIM-MINISTRU pentru o perioada

scurta de timp )   , despre cel  care JONGLEAZA cu FINANTELE Romaniei , despre PRIETENII si

SUSTINATORII sai , despre VITICULTORUL nr.1 din VALCEA, rog respectuos sa intrati hotarati

spre a lectura postarea de pe

https://vremuritulburi.wordpress.com/2015/04/11/cititi-cu-mare-atentie-si-luati-seama-

material-complet-despre-distrugerea-romaniei-dupa-1989/

de unde eu am selectat pentru dvs.  si un mic fragment”  in ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să

semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave

de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de

România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în

rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la

dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi

marcanţi ai partidelor de guvernământ.

Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind

semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din

conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi

reprezentanţi ai guvernului de atunci.După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia

Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea

elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de

preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I.

şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii

privind prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale României,aflate în camerele

seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie

toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul

Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari

zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare,

mult mai preţioase, nu doar aur şi argint.Actualmente, întreaga documentaţie privind

pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou

evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu

interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din

România Mugur Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine, pentru o

dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de

20 miliarde euro, împrumut neaprobat în parlament, îndatorând populaţia României

pentru multe generaţii. 

În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa

privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe

tezaurul de la Moscova…………………….” 

Dupa lecturarea de mai sus, ca totul sa va fie foarte clar, cititi si postarea de mai jos, la un pahar

cu vin de Murfatlar !

B) ” Isarescu a primit ordin de la Consiliul Investitorilor Străini și de la AmCham de a respinge

primordial  Legea Salarizării și Codul Fiscal

S-A ACTIVAT SI OMUL FMI-ULUI SI AL BANCILOR STRAINE – MUGUR ISARESCU.

Isarescu ataca si el reducerea TVA-ului pentru populatie de la 24% la 19%.

Guvernatorul Băncii Naţionale critică politica fiscală a Guvernului,

atrăgând atenţia asupra unor aspecte pe care acesta le consideră periculoase.

Astfel, Mugur Isărescu susţine că actualul Cod Fiscal nu poate fi aplicat, iar România nu-şi

permite acum toate reducerile de taxe care ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016.

„Pachetul acela de măsuri care prevăd reduceri de taxe și impozite este din punct de vedere

economic și financiar inaplicabil.

Eu regret faptul că un cod fiscal, care are foarte multe elemente bune, dar cuprinde și aceste

reduceri de taxe, este pus în dezbatere publică cu acest pachet de reduceri.

Este vorba de pachetul de reduceri și faptul că toate ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie

2016. Păi sunt 2,3% din PIB, impact pe deficit”, a spus Mugur Isărescu.

Cateva intrebari pentru Isarescu:

1. Unde era Isarescu cand CARITAS-ul facea ravagii in Romania?

2. Unde era Isarescu cand FNI-ul facea ravagii in Romania?

3. Unde era Isarescu cand se petrecea jaful de la BANCOREX in Romania?

4. Unde era Isarescu cand se petrecea jaful de la Banca Columna in Romania?

5. Unde era Isarescu cand bancile romanesti au fost privatizate pe nimic?

6. Unde era Isarescu cand bancile straine au pus dobanzi camataresti la credite – dobanzile cele

mai mari din Europa?

7. Unde era Isarescu cand bancile straine au dat credite ‘cu buletinul’?

8. De ce a mutat Isarescu rezervele de aur ale Romaniei, in afara Romaniei ?

9. De ce a luat Isarescu impreuna cu Basescu si Boc 20 de miliarde de euro imprumut, dintre

care 14 miliarde i-a luat BNR-ul pentru a finanta gratuit bancile straine din Romania ?

10. De ce a tinut Isarescu ani in sir dobanda BNR la cel mai mare nivel din UE, sufocand

creditarea de care avea nevoie economia romaneasca?

11. De ce a facut si face Isarescu o politica impotriva cetatenilor romani in problema creditelor in

franci elvetieni?

Dacă s-ar mări salariile bugetarilor automat va fi presiune pe mărirea salariilor și în mediul privat

ceea ce ar diminua profiturile fabuloase pe care corporațiile le fac în România.

Consiliul Investitorilor Străini și AmCham sunt ăia de au redactat codul muncii și i l-au dat lui Boc

pe tavă în 2011.

Pe Mugur îl doare în ……… de neincadrarea în deficitul extrem de mic pe care Basescu l-a

acceptat anul trecut . Misiunea sa este de a proteja profiturile multinaționalelor prin menținerea
unui salariu minim de mizerie ( 1050 lei brut = 780 lei net ) și menținerea actualului cod al

muncii.

Asta cu codul fiscal e doar o ” preocupare ” a sa care este servită presei.

Asasinii economicii au intrat in fibrilatie si lovesc din toate pozitiile intrun guvern care a avut

indrazneala sa nu li se supuna in ultimii trei ani si sa-i trimita la plimbare pe emisarii trimisi de

curand la inaintare,americanii transmit in clar semnale de sustinere pentru Mafia securisto-

fascista care a confiscat statul roman incurajand-o sa treaca la un nivel superior si sa mearga

mai departe,iar cetatenii, ca niste floricele se bucura de soare si de o binemeritata vacanta ne-

dand semne sa inteleaga ca intre timp au fost selectionati ca figuranti in noua productie din

Jocurile foamei si viitoare pierderi acceptabile din razboiul altora.”

Sursa:

https://searchnewsglobal.wordpress.com/2015/07/25/isarescu-a-primit-ordin-de-la-consiliul-

investitorilor-straini-si-de-la-amcham-de-a-respinge-primordial-legea-salarizarii-si-codul-fiscal/

DOAMNE ,nu lasa STRAINII sa le cante ROMANILOR prohodul !

Doamne, ocroteste-i pe ROMANI !

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre.

Aliosa.

Scrisoarea prin care Mugur Isarescu a

inceput Vanzarea Romaniei catre
Bancheri incepand cu anul 1990!
iulie 30, 2014 vt Distrugerea Romaniei, FED, FMI, Mugur Isarescu, Rockefeler, RomaniaBanca
federala SUA, FMI, Mugur Isarescu, Rockefeler, Vanzarea Romaniei

ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul

BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de
americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90,
Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu
privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată
privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește
despre intențiile sale privind “reformarea sistemului
economic și bancar” din România și Europa de Est,
relateaza diasporatv.eu.

O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve –
FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de
guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu
prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-
decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și
le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre
privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi
despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale.
Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie:
această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării
României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar
punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a
politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că
scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul
desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei
americane.
ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, traducerea integrală
a scrisorii
“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. –
predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim
Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă
oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință
internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din
sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste
posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre.
Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot
pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint
câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În
același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic
și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din
Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele
economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est
necesită abordări diferite. În ceea ce privește situația României,
credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o
tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui
să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm
instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra
prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să
punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în
opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar. În
al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să
promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest
proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând,
trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări
sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru
România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că
populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă –
decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes
către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi
suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea,
suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul
Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de
convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară)
pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect
bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost
caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și
de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că
inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai
regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult
bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor
cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite. Abordarea
noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale
din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea
secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru
aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a
fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a
mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în
decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și
cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care,
din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști
sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am
descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din
decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am
luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o
economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să
acționeze rapid în această direcție.
Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a
întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin
noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din
întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror
privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai
lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul
sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură
utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai
devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin
Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor
companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ,
regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în
viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a
sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și
FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului
bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea,
pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul
de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută
în acest context, al reformei economice interne și al reformei
sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru
convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În
plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului
Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a
convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod
conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei
întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la
convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și
retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a
fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor
Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30
la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul
viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări
tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru
schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem
de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an.
Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei
care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și
vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții
comerciale. Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a
fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul
FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt
utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de
liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând
drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt
necesare pentru îndeplinirea acestui scop:
Pentru conturile curente:
Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau
poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut)
Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii
ale economiei și
Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt
finanțate de retragerile din aceste conturi
Pentru licitațiile de schimburi străine:
Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a
asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rare
Să evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin
limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate),
evitând, astfel, corupția
Să limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații
și
Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le
utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de
schimb unice.
Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a
României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la
începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării
substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o
dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În
același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar
potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România
– aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de
monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.
Ce este Federal Reserve
Constituţia americană de la 1787 interzice explicit înfiinţarea unei
Bănci Naţionale a Statelor Unite. Dar, la începutul secolului trecut, s-a
forţat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED),
invocându-se stabilitatea economică. Astfel, FED a apărut în urma
unei false crize financiare, declanşate de bancherul J. P. Morgan. În
1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăţi
şi nu vor mai putea face rambursări. S-a creat panică, toată lumea s-a
înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente
în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci). Apoi, Congresul
american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui
dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această
misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul
partidei republicane din Senat, dar şi omul celor mai puternici
bancheri americani. Aldrich a propus, ca soluţie “salvatoare”, crearea
unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal
Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani, aşa cum
era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în
casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat
lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. La început, nu a avut sorţi
de izbândă, dar, în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al
SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în
alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va
aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve. Cu două zile
înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului
american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în
lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA. Senatorul Louis
McFadden spunea, în 1932, în Congresul american: “Prin constituirea
Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un
superstat controlat de bancherii internaţionali, care acţionează
împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a
uzurpat Guvernul”.
Comentariu VT: Tradatorul de tara Mugur Isarescu, este evreu si
mason de grad 33, pus intentionat in fruntea BNR-ului si tinut in
functie, special pentru a face jocul oligarhilor.
Pentru a intelege mai bine de ce s-a facut lovitura de stat din
1989 urmariti si posturile de mai jos:  

Un fost senator vorbeşte: pentru cine

este depopulată România !
mai 12, 2014 vt Basescu, Distrugerea Romaniei, RomaniaBasescu, Evrei, Jidani, Romania
1.  Încurajarea emigrării românilor înafara ţării prin măsurile aberante
luate (taxe de autor acum ??),  lipsa de verticalitate în faţa
organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa dorinţei de a redresa ţara
cu adevărat şi nu în ultimul rand, prin tolerarea corupţiei.  Decât să
îndure batjocură şi foame, oamenii pleacă. Că îşi fac rău pe termen
lung atât lor cât şi ţării e altceva, dar rezultatul concret este de-
popularea României de români.
2. Încurajarea românilor din diasporă să rămână acolo unde sunt, cu
condiţia să continue să trimită banii cu care guvernul marionetă s-a
obişnuit, pentru a mai balanţa cât-de-cât, deficitul de cont al ţării. De
parcă oamenii s-ar întoarce înapoi ca să cerşească – ce rusine!
3. Demararea în trombă a unui program de aducere în ţară a
străinilor, având ca rezultat doar anul acesta, încetăţenirea a peste
53.000 de indivizi din Orientul Mijlociu.

Toate sunt îngrijorătoare căci puse laolaltă, dovedesc o agendă de

depopulare a României, una aplicată prin cele mai insidioase
mijloace.  Dacă-ar fi vorba numai de absorbirea a 50,000 + de străini
ce nu au absolut nimic de-a face cu neamul, credinţa, valorile şi
tradiţiile noastre, anual şi încă ar fi rău destul. Se pare însă că prin
amploarea activităţii, e vorba de ceva cu mult mai grav de atât: Ce-ar fi
dacă-am afla că membrii unei anumite etnii, primesc câteva sute de
mii de euro fiecare, doar pentru a se stabili în România? Mai vin ei ca
şi contributori in societatea românească, sau ca şi stăpâni de-a
gata ? Aparţin ei în casa noastră ? E deci românul bun numai
pentru a-i alege pe “conducătorii” ăştia, pentru a trimite bani şi pentru
a se supune celor ce vor să ne insclăvească IARĂŞI, sau mai avem noi
un cuvânt de spus în ţara noastră? A cui e România pân’ la
urmă domnilor guvernanţi, ei ? E timpul deci să aflăm care sunt
planurile de colonizare a României, de când există ele şi mai ales cine
sunt şi care va fi numărul coloniştilor-viitori-stăpâni (sau poate
prezenţi după cum se laudă?)- ai noştri; Nu îi putem blama că
jinduiesc să pună mâna pe România, căci o ţară atât de minunată, de-
abia ne merită pe noi se vede, dar dacă vrem să mai avem ce lăsa
copiilor noştri, înafara unor acte de îndatorare către bănci, e
obligatoriu să deschidem ochii, apoi să acţionăm:   În ultimii 20 de
ani, românul doritor să se simtă în largul său ca român se împiedică
cel mai tare în ideea că părinţii săi au fost capabili de cea mai abjectă
crimă: genocidul. Ca o confirmare a re-instalării cominterniştilor la
guvernarea României în decembrie 1989, după 1990 s-a lansat şi apoi
a fost oficial însușită, inclusiv la nivelul manualelor şcolare, teza că din
ordinul mareşalului Ion Antonescu şi în conformitate cu legile
emanate de guvernarea acestuia, românii au ucis aproape 300 000
(trei sute de mii) de evrei. Ne angajăm întreaga noastră credibilitate
afirmând că niciun document serios nu probează acuzaţia de genocid
și de holocaust adusă românilor. Nici măcar pentru un singur evreu nu
se poate afirma că a fost ucis, conform legilor sau uzanţelor româneşti,
pentru motivul că era evreu! Dimpotrivă, când avem documente
credibile, acestea dovedesc limpede că în România nu a fost niciodată
vreun genocid, împotriva evreilor sau a altor etnii. Nici „măcar” un
pogrom, două… Documentele serioase, autentice, dovedesc mereu
ceea ce ştiam cu toţii până în 1990, anume că în România regimul
mareşalului Ion Antonescu i-a salvat pe evrei, evrei pentru care
România acelor ani a reprezentat „o oază de linişte” (apud istoricul
evreu Braham Randolph), un „colac de salvare”(rabinul Moshe
Carmilly Weinberger). O spectaculoasă confirmare ne-a oferit-o recent
însuşi preşedintele evreu Shimon Peres, care le-a mulţumit românilor
că i-am protejat pe evrei în timpul celui de al 2-lea război mondial,
făcând astfel posibilă emigrarea a 400.000 de evrei, cu rol extrem de
important în edificarea statului Israel. După cum se ştie, declarația lui
Shimon Peres, atât de conformă adevărului, a stârnit reacţia unor
oficiali ai minciunii despre Holocaustul din România… Ce să
înţelegem din această neconcordanţă între preşedintele Israelului şi
activiştii Holocaustului? După
părerea mea, Shimon Peres a vorbit din partea evreilor, tot mai mulți,
care îşi dau seama că minciuna cu Holocaustul are zilele numărate şi
că singura şansă a evreilor de a diminua consecinţele aflării adevărului
este ca ei înşişi, evreii, să dea tonul! Aşa cum au făcut-o dezvăluind
lumii că vestitul săpun evreiesc nu are nici urmă de ADN uman în el!
(„Dar cine susţine că evreii ar fi fiinţe umane?!”, se zice că ar fi
exclamat un evreu mai hâtru, comentând dezvăluirea oficializată de
Yad Vashem…) Dacă în România s-a practicat vreodată genocidul,
acela a fost un genocid anti-românesc! În propria lor ţară, adeseori
românii, pentru că erau români, au fost persecutaţi, marginalizaţi ori
chiar hăituiţi de către străini cotropitori şi de minoritari
colaboraţionişti. Perioada cominternistă (1945-1960) a încercat să
împingă antiromânismul spre genocid, dar nu a reuşit. Amintesc în
acest sens unul din motivele pentru care Gheorghiu Dej a desfiinţat la
vremea aceea vestita Regiune Autonomă Maghiară: deţinuţii politici
proveniţi din această zonă a ţării erau numai etnici români. „Numai
românii sunt duşmanii comunismului?” s-a mirat Gheorghiu-Dej.
Pasămite, maghiarii aveau de-a face cu penitenciarele comuniste
numai în calitate de gardieni, anchetatori, procurori etc… După 1990,
discret şi cu scheme mult mai subtile, insesizabile pentru omul de
rând, pentru omul normal, odată cu revenirea cominterniştilor la
guvernarea României s-a reluat genocidul antiromânesc… Aceste
pagini sunt scrise cu amărăciunea şi revolta pe care mi le provoacă
conştiinţa că avem de trăit într-o asemenea epocă, guvernaţi cu un
astfel de program!… De ce? Cu ce am greşit şi în faţa cui?!

Încerc de aproape 20 de ani să înțeleg motivele

pentru care suntem acuzați pe nedrept de holocaust, o crimă atât de
urîtă, incalificabilă între oameni normali, crimă pentru care nu există
în limbajul omenesc termenul potrivit… Aşa cum mă aşteptam,
cercetarea acestui subiect m-a dus departe de evenimentele şi faptele
din care este alcătuită istoria noastră, a românilor. La vremea
respectivă i-am şi avertizat pe cei ce ne acuzau de Holocaust: ne
obligați să ne apărăm, să găsim argumente în favoarea nevinovăţiei
noastre. S-ar putea ca aceste argumente să sfârşească prin a vă
incrimina pe voi, care ne acuzaţi într-o manieră atât de cinică şi de
iresponsabilă. În principiu, istoria din ultimii 170 de ani a României
nu poate fi analizată şi înţeleasă fără a introduce în relatarea noastră
tot cortegiul de evenimente pe care l-a produs apariția evreilor în
număr mare pe meleagurile noastre. În prezentul rezumat al
contenciosului româno-evreiesc, al confruntării dintre români şi evrei,
al colaborării dintre noi şi evrei, vom orienta toată povestea în funcţie
de o singură problemă, care i-a preocupat pe evrei dintotdeauna şi cu
intensitate cea mai mare: problema unei patrii, a unui Israel în care
să-şi făurească râvnitul cămin naţional, evreiesc. Vechimea acestei
aspiraţii, a acestui vis, se pierde în negura secolelor care s-au scurs de
la risipirea evreilor în lume. Cert este că după Pacea de la Adrianopol,
din 1829, se constată un interes tot mai mare al evreilor rătăcitori
pentru ţinuturile româneşti, îndeosebi pentru Moldova şi
Maramureş, unde vin să se aciueze într-un număr tot mai mare. Iar
când spunem Moldova, în termeni mai expliciţi avem în vedere şi
Basarabia, cu Bucovina toată. Identificăm, din această perspectivă, trei
secvențe, trei „momente”, trei etape istorice: Prima: În a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea oraşelor şi târgurilor
moldoveneşti se transformă în localităţi cu populaţie mixtă, jumătate
evreiască. Evreii se instalează şi în sate, ca arendaşi sau cârciumari.
Prin tehnici comerciale oneroase şi acţionând în mod evident „în
haită”, după un program insidios, bazat pe tehnici de înşelăciune
ingenioase, nemaicunoscute pe meleagurile patriarhale ale Moldovei,
evreii ajung curând să acapareze şi să monopolizeze importante
ramuri economice, comerciale şi financiare. Destul de repede a devenit
limpede pentru liderii politici şi spirituali din România care era ţinta
acestei invazii. Nu era vorba de o întâmplare, de simpla goană după
câştig nemuncit, ci totul avea o explicaţie, din păcate extrem de gravă:
se derula astfel proiectul de a instaura un stat evreiesc în Europa, la
marginea imperiului rus, pe un teritoriu ce ar fi cuprins Galiţia,
Maramureş şi Moldova. Reacţia noastră de apărare, de legitimă
apărare, nu a întârziat să apară, producând atitudini, idei, texte care
vor deveni o bază teoretică a românismului. Puţini sunt intelectualii
români de marcă şi politicienii cu suprafaţă care să nu fi luat atitudine
critică faţă de invazia evreiască. Îi pomenim pe câţiva: Vasile
Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, Mihai Eminescu,
Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Paulescu etc. Această reacţie
ne-a atras însă ostilitatea presei internaţionale, atât de bine controlată
de evrei. O ostilitate împinsă până la minciună, calomnie, denigrare,
mistificare etc. Menţionăm un detaliu edificator: când s-au stabilit
primele relaţii diplomatice dintre România şi Statele Unite, de peste
ocean ne-a venit ca reprezentant al intereselor americane, ca consul,
însuşi şeful comunităţii mondiale a evreilor, Franklin Benjamin
Peixoto, promotorul cel mai asiduu al proiectului Israel în Estul
României. Ce căuta un personaj politic atât de impotant într-o funcţie
diplomatică atât de măruntă, de consul?! Nu funcţia era vizată, ci
spaţiul unde avea să se exercite acea funcţie:România, programată să
devină, în partea ei de Est, noul stat Israel! Prezenţa lui Peixoto în
România, funcţie mult sub pretenţiile unui lider mondial al evreimii,
este o dovadă în plus şi indubitabilă, imposibil de interpretat altfel, a
insistenţei evreieşti, a unor lideri evrei bezmetici, pentru realizarea
acestui proiect paranoic: Israel în
România!  
Se impune o întrebare: în ce măsură evreii de rând din România
cunoşteau acest proiect? Proiect care, ca să rămână secret şi neştiut de
români, trebuia să rămână secret şi pentru majoritatea evreilor… Se
cuvine de asemenea pornită cercetarea asupra contingentului mare de
evrei care în mod deliberat şi deschis au sabotat în fapt proiectul
sionist şi şi-au afirmat loialitatea faţă de români şi disponibilitatea de
a duce o viaţă normală, statornicită în acest spaţiu, evrei sincer
deschişi ideii de normalitate în relaţiile dintre oameni şi popoare.
Aceşti evrei şi-au luat şi numele de evrei pământeni, au avut şi un
partid care a trimis reprezentanţi în Parlament. Au dispărut din păcate
chiar şi din …manualele de istorie, sub presiunea sionistă din secolul
următor, al 20-lea. Nimeni nu-i mai pomeneşte. Şi doar dintre aceşti
evrei s-au ridicat majoritatea evreilor care îşi merită recunoştinţa
noastră şi numele de români. Un Tudor Vianu, un Nicolae Steinhardt,
un Edgar Papu, un Alexandru Graur… Din păcate, printre aceşti evrei
de treabă, oneşti şi loiali poporului român care le era gazdă, nu-i
putem număra şi pe Lazăr Şăineanu şi Moses Gaster, pe care
autorităţile româneşti i-au obligat să părăsească teritoriul Ţării.
Fuseseră identificaţi ca agenţi ai proiectului Israel în România…
Agenţi cu misiuni discrete şi subtile, pe măsura înzestrării lor
intelectuale deosebite… Mare

păcat!   Ce a rezultat din

proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? A rezultat multă suferinţă pentru
români, sub diverse forme. Multă energie consumată în van, de-o
parte şi de alta! Multe resentimente adunate într-un secol şi ceva de
confruntare între naţionalismul românesc şi paranoia sionistă!
Istoricii români, prea grijulii să nu-şi compromită relaţiile sociale şi
interesele personale, întârzie să facă un inventar riguros al suferinţelor
noastre. Nu este timpul pierdut, dar deja s-a pierdut multă informaţie
orală, deseori mai importantă decât toate arhivele. Au suferit şi evreii
din pricina acestui proiect nesăbuit, ca şi din cauza teroarei impuse de
Cahal, de exclusivismul religios talmudic, atent să reprime orice
tentativă de a se asimila a evreilor. În mod semnificativ, povestea junei
Haia Sanis nu a scris-o un evreu, la fel cum nici piesa Take, Ianke şi
Kadîr… Ca români, nu avem ce ne reproşa faţă de evrei. Dimpotrivă,
avem a le cere socoteală pentru netrebnicul proiect. Cu atât mai mult
cu cât, sub o formă nouă, vor unii să-l reia!!… O variantă a acestui
proiect a constituit-o intenţia de a declara Basarabia ca republică
socialistă sovietică evreiască… Încercarea s-a produs în anul primei
ocupaţii sovietice: iulie 1940-iunie 1941. Se convocase congresul
„reprezentanţilor” poporului din Basarabia, s-a şi întrunit acesta, sub
preşedinţia evreului Lazar Kaganovici, dar în ultima clipă acordul lui
Stalin a fost retras… Păcat. Ar fi încheiat definitiv orice discuţie în
contradictoriu, vădind pentru toată lumea esenţa tembelă şi criminală
deopotrivă a proiectului (de tip)
sionist!     Căr
ei instanţe evreieşti îi putem cere socoteală azi pentru proiectul
ISRAEL ÎN ROMÂNIA? Căci avem tot dreptul s-o facem, nu neapărat
pentru a pretinde reparaţii materiale, cât mai ales pentru a cere
ridicarea embargoului mediatic asupra acestui subiect, recunoaşterea
publică a vinovăţiei, retragerea acuzaţiilor iresponsabile la adresa
românilor, deschiderea arhivelor şi tot ce se mai cuvine a dobândi în
numele Adevărului! Al doilea episod semnificativ al contenciosului
româno-iudaic s-a consumat în timpul celui de al II-lea Război
Mondial, şi include trei momente mereu invocate de evrei: (1)
Pogromul de la București, din ianuarie 1941, din timpul Rebeliunii
Legionare, (2) Pogromul de la Iași, din iunie 1941 și (3) Genocidul sau
Holocaustul din Transnistria, din septembrie 1941-martie 1944. În
discuţia noastră lămuritoare, trebuie introdus un reper nou şi extrem
de important, decisiv pentru istoria lumii (sic!): hotărîrea evreilor
sionişti, luată la începutul secolului al XX-lea, de a-şi construi o ţară în
Palestina, pe locul Israelului biblic. Trebuie spus şi subliniat că această
decizie nu a tulburat cu nimic comunitatea internaţională. Dimpotrivă,
e de remarcat, cu satisfacţie, faptul că întreaga comunitate
internaţională a privit cu înţelegere şi spirit cooperant această
doleanţă a evreilor, oferindu-le acestora, în completare, şi alte
teritorii: Madagascar, Uganda sau Rhodesia, în diverse variante, cea
mai tentantă fiind aceea a unui stat-metropolă Israel în Palestina şi un
alt teritoriu, cu rang de colonie a primului, în Africa, pentru a putea
aduna la un loc un număr cât mai mare de evrei. Evident, acestea erau
planuri pe „un petec de hârtie”. Când s-a trecut la realizarea Israelului,
la colonizarea Palestinei cu evrei care să accepte voluntar să-şi
părăsească casa şi ţara în care trăiseră până atunci, s-a constatat că
evreii nu se prea înghesuiau. Reacţia lor la ciudatul proiect sionist nu a
fost cea pe care au scontat sioniştii, era însă o reacţie cu totul normală:
evreii au fost puşi să aleagă între viaţa pe care o duceau, uneori de
câteva generaţii, într-un mediu social cunoscut, stabil, acceptat,
resimţit ca propice pentru viitorul familiei, şi strămutarea în
necunoscut, într-un climat străin, mai degrabă ostil, cu o mulţime de
necunoscute, plin de primejdii. Era de aşteptat ca majoritatea evreilor
să ezite, să nu se grăbească să alerge spre misiunea sfîntă, istorică,
eroică bla-bla, bla-bla, la care erau invitaţi: refacerea Israelului…
Pentru acest proiect evreii au fost gata să cotizeze şi au făcut-o cu
generozitate, dar când a fost vorba să facă pasul, atât de şocant, de
traumatizant, al emigrării, la care erau invitaţi, majoritatea au cerut
timp de gândire şi de răzgândire… Se pare că primii care nu s-au grăbit
să emigreze în Palestina au fost liderii sionişti, autorii
proiectului! Acesta este un moment extrem de important pentru
istoria lumii, MOMENTUL CÂND EVREII SIONIŞTI CONSTATĂ CĂ
PROIECTUL RECONSTITUIRII ISRAELULUI NU SE POATE
REALIZA DEOARECE NU SE OFEREAU EVREII, CÂTEVA
MILIOANE, CARE SĂ POPULEZE PALESTINA… Consecinţele acestui
refuz au fost catastrofale pentru istoria lumii, a Europei în primul
rând! Ca şi pentru oricare dintre cititorii acestor pagini!… Şi
anume: Nebunia sionistă nu a acceptat această situaţie, care însemna
abandonarea proiectului Israel. Un proiect despre care se putea spune,
între oameni normali, că se născuse mort… Evreii sionişti nu s-au
împăcat însă cu evidenţa faptului că, în afară de câteva sute de tineri
entuziaşti şi săraci, alţi evrei nu erau tentaţi să facă pasul riscant al
unei schimbări atât de radicale în viaţa lor. Decât cel mult, pentru
evreii în vârstă, Palestina era un loc tentant în care să vii să mori şi să
fii acolo îngropat, în pămîntul străbun… În rest, în mod evident
Palestina nu oferea nicio posibilitate de viaţă după parametrii evreieşti
tradiţionali, îndătinaţi… Ci numai din pur idealism cineva se putea
lansa într-o asemenea aventură! Dar de unde atâta idealism, la
milioane de persoane?!… Sioniştii nu au abandonat proiectul, ci au
imaginat faza a doua a proiectului, soluţia de „avarie”: constrângerea
evreilor de a-şi părăsi casa şi ţara pentru a se strămuta în Palestina, în
Eretz Israel! Conform principiului …moldav: dacă voi nu mă vreți, eu
vă vreau… Cum puteau fi obligaţi milioane de evrei să ia calea
pribegiei spre ţinutul inospitalier al Palestinei? Cu ce îi puteau
constrânge evreii sionişti pe ceilalţi evrei? Cu nimic! În niciun chip!
Singurii care îi puteau constrânge pe evrei erau …neevreii, autorităţile
din ţările unde trăiau mulți evrei! Iar instrumentul care i-a şi
constrâns pe evrei să plece au fost …două: holocaustul şi
comunismul. Ce au în comun cele două mari hecatombe? Un singur
lucru: rolul benefic, decisiv, pe care l-au jucat în apariţia şi
consolidarea statului Israel. Suferinţele evreieşti îndurate în al doilea
război mondial, mediatizate bine, chiar în exces şi cu exagerări fără
precedent, au sensibilizat lumea întreagă, cu osebire pe cea anglo-
saxonă, astfel că ideea de a se constitui un stat nou, ţară şi cămin
pentru evreii atât de urgisiţi, s-a impus aproape de la sine publicului şi
guvernelor, fără eforturi deosebite. Efectul cel mai important al
persecuţiilor anti-evreieşti din Germania şi ţările satelit ale acesteia a
fost că un mare număr de evrei au ales să emigreze totuşi în Palestina,
în viitorul Israel. În plus, după constituirea sa, statul Israel a început
să beneficieze de sume impresionante percepute ca reparaţii pentru
suferinţele evreilor loviţi de Holocaust. Dar nici pe departe evreii astfel
ajunşi în Palestina de teama naziştilor, deci până în 1945, nu erau
suficient de mulţi pentru a asigura funcţionarea unui stat şi pentru a
contra-balansa numărul relativ mare de palestinieni. Mai era nevoie
de alţi evrei, mult mai mulţi. Aceştia au venit din ţările de curând
intrate sub regim comunist. Evreii din aceste ţări au luat calea
emigraţiei, în număr tot mai mare, pe măsură ce regimul comunist
instalat se arăta tot mai nepotrivit cu starea de normalitate, mai
abuziv, criminal propriu zis. În ţările obligate să treacă la comunism a
crescut brusc numărul celor doritori să-ţi părăsească ţara din cauza
noului regim. S-a creat o adevărată psihoză a plecării, bine întreţinută
de propaganda occidentală. Dar o dată lăsată cortina de fier, s-a
interzis dreptul de a-ți alege ţara în care să trăieşti, dreptul de a părăsi
ţara în care te afli. Binefacerile comunismului deveniseră obligatorii.
Cu o singură excepţie: numai evreii puteau părăsi raiul comunist!
Evreii inventaseră comunismul şi, ca beneficiari ai brevetului, aveau
dreptul numai ei să se lepede de comunism… Paradoxul situaţiei se
pretează la numeroase interpretări şi comentarii, inclusiv amuzante,
sarcastice. Comentariul cel mai justificat însă este unul dramatic:
aşadar, simplificând lucrurile, dar fără a le deforma propriu-zis, avem
motive să credem că instaurarea comunismului de către evreii
cominternişti în Europa de Est a avut drept scop să deterioreze
condiţiile generale de viaţă, ale tuturor, în aşa măsură încât să-i
determine pe evrei să emigreze în Palestina, în Israel. Spune multe
detaliul că, practic, numai evreii puteau părăsi legal regimul comunist.
Pentru ne-evrei nu a existat niciun mijloc legal. Mulți ne-evrei, dorind
să plece cu orice preț din lagărul comunist, au plătit cu viaţa sau cu
libertatea această încercare. Ne-evreilor care au rămas în lagărul
comunist nu le-a fost uşor. Desproprietăriţi şi pauperizaţi, foarte mulţi
marginalizaţi ca indezirabili sau inadaptabili ideologici, mulţi arestaţi
şi condamnaţi pe nedrept, se poate spune că pentru majoritatea
locuitorilor din aceste ţări viaţa s-a schimbat radical în rău, devenind
insuportabilă în multe privinţe. Niciodată nu am primit un răspuns
logic la întrebarea de ce, cui a folosit experimentul comunist,
falimentar dinainte de a se naşte? Întrebăm acum: în ce măsură
este corectă ipoteza că toate aceste nenorociri care au
afectat jumătate din Europa s-au petrecut pentru a-i
determina pe evrei să părăsească aceste ţări în care trăiau
de câteva generaţii şi să emigreze în Israel? Nota bene: aceiaşi
evrei, invitaţi să plece în Israel pe vremea când ţările respective nu
erau încă comuniste, ci ţări „normale”, nu s-au arătat deloc dispuşi să
le părăsească. Schimbarea de atitudine a evreilor faţă de ideea plecării
în Israel a fost în mod clar cauzată de schimbarea regimului social-
politic în ţara de baştină… În privinţa asta nu poate exista nicio
îndoială! Cererea de plecare a evreilor din România a fost, sub
comunişti, mult mai mare ca pe vremea lui Ion Antonescu…
Comunismul a fost mai greu de suportat decât aşa zisul regim de
exterminare! Mi se pare evident că e mult adevăr în această ipoteză.
Chiar dacă vom identifica şi alte cauze şi scopuri pentru experimentul
comunist, ipoteza subordonării experimentului bolşevic la proiectul
sionist de comasare în Israel a unui număr cât mai mare de evrei nu
poate fi respinsă şi trebuie consacrată ca atare. Caz în care, în mod
evident, avem datoria să ne întrebăm cine poartă răspunderea pentru
imensele suferinţe pricinuite de instalarea comunismului în Europa de
Est! Să nu ne sfiim să arătăm acuzator spre liderii sionismului!
Nebunia sionistă a făcut şi face în continuare multe victime şi printre
evrei! Cu atât mai mult avem dreptul să cerem liderilor şi
organizaţiilor sioniste, înseşi ideii sioniste (sic!), să dea socoteală în
faţa tuturor, evrei şi ne-evrei, pentru milioanele de vieţi distruse ori
batjocorite! Zeci, sute de milioane de oameni care au suferit ca
niciodată în istorie! O mai spun o dată: eu şi oricare dintre cititorii
acestor rânduri am fi avut o viaţă mai uşoară, mai frumoasă, mai
îndestulată dacă sioniştii nu ar fi conspirat şi acţionat pentru proiectul
Israel în Palestina, prin care au stricat tihna şi normalitatea existenţei
noastre ca români, ca europeni, ca oameni! În nebunia lor nu au avut
niciun scrupul! Au recurs însă, cu viclenie, inclusiv la stratagema
clasică a inversării rolurilor: noi, victimele, am devenit vinovaţi de
crimele plănuite şi înfăptuite de ei, de sionişti şi de evreii
cominternişti!… …Acesta ar fi al treilea moment de tensiune –
eufemistic vorbind, din istoria relațiilor dintre români și evrei.
Momentul cel mai dureros… * Românul se ferește în ultima vreme să
mai spună că „mai rău nu se poate”. A spus-o de atâtea ori înainte de
1990, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ca după aceea să constate, cu
perplexitate și amărăciune, că se poate, „se poate și mai rău”!… Vorba
asta se potrivește și pentru necazurile noastre cu evreii. Se pare că al
treilea moment, cât va fi fost el de dureros, n-a fost totuși cel mai! Căci
a urmat și al patrulea …moment, încă neîncheiat, în care trăim și
evoluăm noi, cei de azi!… Dacă în 1944, evreii comuniști,
cominterniști, au ajuns să pună mâna pe guvernarea României și să-și
facă de cap sub protecția ocupantului sovietic, după 1990 România a
ajuns din nou sub controlul unor structuri evreiești (tot
cominterniste?), fără ca acestea să se bucure de un sprijin extern
brutal și prea evident. În mod semnficativ, principalii actori ai
evenimentelor din decembrie 1989, adică Ion Iliescu, Petre Roman și
Silviu Brucan, care au pretins a fi aduși de „valul revoluției”(!!!) în
fruntea evenimentelor, aparțin fostelor structuri cominterniste. Ion
Iliescu și Petre Roman ca urmașii cuminți ai unor cominterniști
notorii, identificați sigur ca agenți sovietici, iar al treilea, Silviu
Brucan, ca supraviețuitor al valului cominternist abătut asupra
României după august 1944. Petre Roman și Silviu Brucan evrei cu
acte în regulă, Ion Iliescu cu o naționalitate ceva mai …complexă,
amestec de bulgar, evreu și, probabil, ceva român. Ion Iliescu nu a dat
niciodată dovadă că ar simți românește. De ceilalți doi, ce să mai
vorbim?!… Mai mult, nici ceilalți doi președinți, Emil Constantinescu
și Traian Băsescu, nu au o apartenență etnică cert românească și s-au
ferit s-o lămurească. După știința mea, mama lui Emil Constantinescu
este evreică și se trage dintr-o familie de evrei anarhiști, izgoniți din
Elveția și pripășiți în Rusia înainte de 1918, în Basarabia mai exact.
Despre Traian Băsescu circulă două variante: tată evreu, plecat în
Israel, unde ar mai fi și azi în viață; mama evreică, tata evreu… Circulă
este un fel de a spune, căci subiectul este tabu pentru mass media. În
mod semnificativ, nici una dintre aceste biete femei nu a apărut public
să-și arate bucuria pentru ascensiunea fiului. Orice presă sau
televiziune liberă, necontrolată din umbră, ar fi găsit interesant pentru
noi, publicul, să ne facă cunoștință cu …muma lui Ștefan cel Mare a
zilelor noastre. Am avut parte de trei președinți efectiv anormali, care
se rușinează să spună cine le sunt părinții!… Se rușinează să apară în
public cu propria lor mamă. Nici nu-și pomenesc părinții în CV-ul de
pe internet! Ce au de ascuns? Recomand celor care citesc aceste pagini
să caute pe internet biografia celor trei președinți români de după
1990, și s-o compare cu biografia, tot oficială, a lui Nicholas Sarkozy,
președintele Franței. Evreu, dar evreu normal, care nu uneltește
împotriva celor ce l-au ales, Sarkozy nu-și ascunde ascendenții. Nu
există nicio legătură între originea sa evreiască și politica pe care o
duce ca președinte al Franței în folosul Franței, al francezilor!… Ceea
ce nu putem spune și noi, despre președinții cu care ne-a pedepsit
Dumnezeu după 1990. Niște… Mă consider un om normal. Mă
străduiesc să fiu, în orice caz. Nu resping nicicum ideea ca în fruntea
statului sau guvernului român să ajungă un alogen. Am mai avut regi
și domnitori străini. Toate popoarele europene au cunoscut această
situație și nu o blamăm sau incriminăm în vreun fel. Dar în asemenea
cazuri cred că starea de normalitate impune anumite restricții,
anumite condiții, limite a căror depășire nu poate fi trecută cu vederea
în numele toleranței și al combaterii gesturilor de discriminare etnică.
Iată, pe această temă, câteva considerente și observații: Persoana în
cauză, adică alogenul ajuns în funcții publice înalte, se cuvine să nu-și
ascundă originea etnică, ci s-o asume cu seninătate și ceva umor, dacă
se poate. Exemplu de urmat, exemplu de normalitate, Varujan
Vozganian, mândru de stirpea sa armenească. Frecvența cu care apar
alogenii în asemenea funcții trebuie să respecte oarecum „algoritmul”
demografic. Regula nu poate fi decât una: în mod obișnuit, în
asemenea funcții ajung cel mai des reprezentanți ai etniei majoritare!
A avea un președinte cu origine românească incertă nu este în regulă.
A avea trei președinți la rând numai pe jumătate români dă deja de
gândit! Nu pare a fi o întâmplare! Iar când cealaltă jumătate este la
toți trei aceeași, adică evreiască (sau patagoneză!, ar fi fost totuna),
suspiciunea că ni se ascunde ceva este și mai îndreptățită. Ce ni se
ascunde? Dacă sub oblăduirea a trei președinți numai pe jumătate
români, iar pe cealaltă parte evrei, Țara ar fi prosperat, dacă am fi
progresat sau măcar am fi avut o evoluție obișnuită, în limitele
normalității, atunci totul putea intra sub beneficiul coincidenței
întâmplătoare, al aleatorului. Am fi consemnat această coincidență la
rubrica de curiozități. Împrejurarea însă că în această perioadă de
douăzeci de ani România a cunoscut cea mai rapidă și mai severă
involuție din istoria sa, o veritabilă prăbușire!, ne obligă să căutăm o
legătură între acest dezastru și componenta alogenă a etniei celor
vinovați de acest dezastru și să ne întrebăm deschis: există vreun
interes sau amestec evreiesc în decăderea României, în dezastrul din
România? …Cu o asemenea întrebare nu facem propagandă anti-
semită, cum vor exclama imbecilii, ci facem un gest de auto-apărare!
Nimic mai mult! Faptul că în trecut, un trecut nu prea îndepărtat, în
anii 1944-64, România a suferit de pe urma unor alogeni evrei, care au
activat fățiș în slujba unor puteri străine și vrăjmașe, întărește
motivele pentru care să ni se pară nefirească, chiar suspectă evreitatea
atât de excesivă, de debordantă statistic vorbind, a conducătorilor
noștri de azi, a clasei politice. Deja știm că ni se ascunde un fenomen
demografic extrem de îngrijorător: numărul mare de evrei care au
primit cetățenie română fără nicio problemă, sub acoperirea falsă că li
se face un act de justiție. Conform unei teze nerușinate (vezi și
raportul Tismăneanu), cum că românii i-au silit pe evrei să plece în
Israel și că pierderea cetățeniei românești a fost un abuz al
autorităților din România. În realitate, evreii care au plecat în Israel au
făcut-o de bună voie, beneficiind de un privilegiu refuzat celorlalți
cetățeni din România. Dacă evreii au fost în vreun fel obligați să plece
din România și să renunțe la cetățenia română – și au fost obligați!,
presiunea a venit din partea evreiască, sionistă. În urmă cu vreo 10
ani, erau circa o jumătate de milion de evrei care căpătaseră cetățenie
română în mare secret, fără nici un semnal în presă. (E drept, în acest
fel se mai dă o lovitură: cei în cauză căpătă astfel și cetățenie
europeană…) Paralel cu acest “spor demografic” bine mascat de
autorități, ni se vorbește mereu de o comunitate evreiască pe cale de a
se stinge în România. Nu mai sunt decât vreo 5-6.000 de evrei! Să le
plângi de milă!… (A se compara cu ritmul lent în care se acordă
cetățenie română pentru românii basarabeni, într-adevăr îndreptățiți
s-o obțină!…) Alt secret de stat bine păzit este structura etnică a
proprietății imobiliare. Prima grijă a lui Emil Constantinescu ajuns
președinte al României a fost să legifereze dreptul străinilor de a
deveni proprietari de terenuri de orice fel în România. Am motive să
cred că și lui Ion Iliescu i s-a cerut (de unde, de către cine?) să
legifereze această prevedere criminală față de viitorul României. Ion
Iliescu însă, inclusiv partidul pe care îl conducea, nu a insistat prea
tare și încercarea lor de a legifera acest proiect trădător de țară a eșuat.
Propunerea lui Ion Iliescu înaintată Parlamentului a fost mai mult de
formă. (Le dau nepoților mei dreptul de a se lăuda că eu, bunicul și
unchiul lor, am declanșat în Parlament opoziția la proiectul de a
acorda străinilor dreptul de a deveni deținători de terenuri în
România.) Din păcate nu s-a mai putut face nimic atunci când la
Cotroceni a venit Emil Constantinescu, președintele celor mai
nenorocite privatizări, al celor mai păguboase tratate cu statele vecine.
Individul a susținut cu toată autoritatea funcției sale ca, în ciuda
prevederilor constituționale, să se legifereze posibilitatea pentru
străini de a deveni proprietari funciari. În 2003, odată cu impunerea
noii constituții, s-a introdus și în Constituție dreptul străinilor de a
deveni deținători de terenuri în România. Nota bene: Am spus de mai
multe ori, fără niciun ecou în mass media: la alegerile din 1966 Emil
Constantinescu nu a obținut voturile necesare pentru a câștiga
alegerile. Cu toate acestea a fost declarat câștigător și, deci, președinte
al României. Președinte fraudulos, care a debutat prin susținerea unui
proiect de lege care încălca Constituția. Dar nici proiectul de
modificare a Constituției nu a primit votul poporului român. Guvernul
Adrian Năstase s-a pretat la ilegalitățile cele mai flagrante pentru a
declara constituția votată. Printre altele, caz unic, când a văzut că
rezultatul referendului este de respingere a constituției, a prelungit cu
24 de ore votarea. Dacă Dumnezeu ne va ajuta să avem un guvern de
oameni normali, de patrioți, trebuie declarate nule toate legile și
efectele produse prin modificările operate în actuala Constituție: în
fapt, Constituția din 2003 este, și azi, ne-legitimă. Mai grav este că
întreaga clasă politică, mass media și autoritățile europene au acceptat
frauda și abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se
ușura sarcina celor preocupați de distrugerea României… Pe parcursul
discuțiilor purtate în societatea românească pe marginea legiferării
vînzării de teren către străini, s-a auzit cuvîntul palestinizare, ca un
avertisment că prin modificarea promovată de Emil Constantinescu se
creează cadrul legal pentru desfășurarea scenariului care în 1948 a
adus Palestina, țară a palestinienilor, la situația de a putea fi declarată
Israel, stat al evreilor: evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palesina,
au devenit la un moment dat proprietari pe cea mai întinsă suprafață
din Palestina. Argument decisiv în constituirea statului Israel, deși nul
în drept!… (În această ordine de idei apreciez că Ion Iliescu, față de
Constantinescu și Băsescu, a fost mai reținut în a promova interesele
Israelului în România. Poate că mă înșel…) O confirmare că aceste
suspiciuni sunt pe deplin îndreptățite ne-o aduce constatarea că în
clasa politică numărul de evrei este disproporționat de mare în raport
cu numărul etnicilor evrei din România, din structura demografică a
României. În primul parlament al României, 1990-92, după un calcul
pe care personal nu l-am putut verifica, dar mi-a fost oferit de un fost
deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii erau așa de mulți
încât în 1992, când s-a ales al doilea parlament post decembrist,
Comunitatea Evreiască, știind bine câți sunt parlamentarii evrei intrați
pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc și pentru un
reprezentant al ei, așa cum îi permitea noua Constituție. Avea deja
câteva zeci de reprezentanți, pe puțin!… Un gest de bun simț, pe care
nu l-au mai repetat în 1996… Un gest care confirmă însă că în
Parlament era un număr nefiresc de mare de evrei. Situația nu s-a
schimbat… În toată această perioadă, de preșidenție iudeo-
românească, principalul proces socio-economic și politic, petrecut în
România democratică, a fost schimbarea radicală a regimului
proprietății. Sub pretextul numit privatizare, care părea să însemne
trecerea unor active din proprietatea de stat în proprietatea
particulară a cetățenilor români, s-a produs un jaf colosal, o
înstrăinare a avuției naționale, publice, în beneficiul mai ales al
străinilor, al alogenilor, cu sau fără statut de cetățeni români. Așa zișii
investitori străini!… Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau
gazetărească a cazurilor de mare corupție, s-a putut constata că etnia
cea mai implicată în jaful și distrugerile din România este etnia
evreiască, reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, ci și
din alte țări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc. Această coincidență,
faptul de a întâlni evrei la nivelul funcției supreme din stat, la nivelul
primului ministru, al miniștrilor, al parlametarilor, dar și la nivelul
marilor corupți, profitori de pe urma distrugerii și înstrăinării
economiei românești, ne obligă să tragem o singură concluzie:
România este azi o țară ocupată, iar majoritatea ocupanților sunt
evrei! Suntem o țară care și-a pierdut independența și suveranitatea.
Aceste atribute mai există numai în constituție, ca vorbe goale.
Suveranitatea și independența românească sunt cuvinte fără nicio
acoperire… A spus-o, într-un cadru mai intim, și Shimon Peres:
România a fost cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o? Cu ce
drept? (Recomand în acest sens seria de documente și comentarii
publicate în cărțile excepțional de bine informate ale domnului Dan
Cornel Nicolae, privind Ofensiva iudaismului împotriva
Ronmâniei.) Lucrurile nu se opresc aici, la jaful din avuția Țării.
Conform programului după care a guvernat Petre Roman și următorii
prim miniștri, și împotriva oricărei rațiuni economice, inclusiv
împotriva rațiunii profitului, industria românească chiar s-a
transformat într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe ori
noii proprietari au distrus utilajele și agregatele de producție, întreaga
uzină sau fabrică a fost demontată și vîndută la fier vechi, inclusiv
utilaje de ultimă generație. A fost astfel redus la jumătate potențialul
economic al României, producția industrială și agrară a României, și
au dispărut câteva milioane de locuri de muncă în producție, în
cercetare, în domeniile economice care asigurau cândva exportul
românesc. Plus alte ilegalități și mârșăvii ale clasei politice, ale
guvernanților, fără egal în istoria României. Rezultatul, despre care
credem că este și scopul urmărit de această politică economică
aberantă: câteva milioane de români au luat calea emigrării, au plecat
să muncească în alte țări, obligați s-o facă! Mulți dintre ei nu se vor
mai întoarce. Iar cei mai mulți dintre ei sunt oameni capabili, cu
pregătire superioară, buni meseriași, a căror eficiență profesională
creează bunăstare națională pe alte meridiane. S-a produs astfel cea
mai gravă depopulare a Țării din toată istoria noastră. În mod evident
această depopulare a Țării prin emigrare este provocată de guvernanți
prin politica economică promovată. La această emigrare se adaugă
declinul demografic provocat de autorități prin propaganda
contraceptivă efectuată îndeosebi la sate, prin măsurile care
descurajează viața de familie, cu copii etc. La un loc, pentru tot ce ni s-
a întâmplat după 1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul
exact, de-românizarea României… Toate nenorocirile de care avem
parte după 1990, atât de absurde în sine, capătă imediat coerență și
logică dacă le raportăm la rezultat: de-românizarea României este un
proces riguros controlat, plănuit de multă vreme, nicidecum spontan
sau întâmplător. Iar acest proces este parte din programul
transformării României într-un Israel de rezervă! Repet: România, un
Israel de rezervă! Desfășurarea acestui program ni se ascunde, ceea ce,
din partea politicienilor trădători de Țară nu e de mirare. După 1990
cuvîntul transparență a dispărut din vocabularul clasei politice.
Funcționarea democrației în România, a jocului de-a partidele politice,
este riguros controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai mici
detalii. Nu e greu să-ți dai seama. Din păcate, oamenii de rând sunt
împiedicați să priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu Țara. Presa,
radioul și mai ales televiziunea, cu zeci de posturi de emisie, unul mai
nociv decât altul, mai mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip
profesionist preocupările și gândurile alegătorilor, oferindu-le zilnic
știri de senzație, de scandal etc., care se succed într-un ritm zăpăcitor
pentru percepția omului cu o inteligență obișnuită. Apar în presă și la
televiziune numai comentatori agreați de establishmentul instalat
după 1990. Comentatori bine pregătiți în arta minciunii, a ocolirii
adevărului și a problemelor importante, vitale. Din păcate, mulți
dintre aceștia sunt foarte tineri… Toți au o singură preocupare: să nu
vorbească nimic despre adevăratele probleme ale României, ale
românilor. * Cele de mai sus ne obligă să punem o întrebare, pe care să
n-o lăsăm fără răspuns: de ce are nevoie evreimea mondială de un
„Israel de rezervă”? Îl rog pe cititorul acestor pagini să facă un
exercițiu de imaginație și să se închipuie pentru câteva minute că ar
trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider sionist, eventual unul
dintre cei șapte înțelepți ai Sionului, preocupat profund de soarta
evreilor, a Israelului. Cu minime cunoștințe despre viața din Israel, îți
dai totuși seama că acest stat nu are nici pe departe un viitor asigurat.
Acest viitor este dependent aproape în totalitate de sprijinul SUA și,
oarecum, al Europei Occidentale. Acest sprijin, ca orice lucru omenesc,
nu are asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur …perenă,
adversitatea plină de resentimente a lumii arabe. În confruntările
armate de până acum, Israelul a ieșit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori
catastrofal pentru nici un stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 70-a
confruntare militară se va încheia cu înfrângerea Israelului de către
arabi, acea zi va fi fatală pentru Israel! Cu consecințe, foarte probabil,
ireparabile… Când am fost senator (1992-96), în comisia de politică
externă din care făceam parte s-a dat avizul pentru un acord între
statul român și statul israelit, prin care noi acceptam să găzduim, într-
un caz de forță majoră, circa 300.000 de evrei, bătrâni, femei și copii.
Ni s-a dat și explicația: 300.000 este capacitatea de găzduire a
hotelurilor de pe litoral sau din România. A fost primul pas. Nu a fost
mediatizat acest acord, dar eu nu am făcut din asta un secret. Precizez:
în comisie eu am fost de acord cu acest aranjament, menționând că, de
va fi cazul, aceeași să fie disponibilitatea noastră și pentru ceilalți
beligeranți. Azi, dacă aș mai participa la o astfel de dezbatere, aș pune
o condiție: statul evreu să-și ceară mai întâi scuze pentru minciunile
referitoare la așa zisul holocaust din România! Și să aducă mulțumiri
publice pentru politica lui Ion Antonescu față de evrei! După aceea,
dar numai după aceea, mai vedem cum facem și cu acordul
respectiv… Așadar, încă de pe atunci se lua în calcul un scenariu
catastrofic pentru Israel. Nu este decât firesc pentru niște guvernanți
dedicați funcției lor să ia în calcul orice eventualitate. Un alt motiv de
îngrijorare pentru un voitor de bine al Israelului este, se pare,
prognoza meteo – dacă o putem numi așa, pe următoarele decenii,
secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toată planeta. Condițiile
climaterice de trai se vor deteriora grav, se vor reduce zonele în care,
de bine, de rău, găsești cele necesare vieții. În Israel, în ciuda
eforturilor, deșertul va câștiga bătălia cu inteligența și abnegația
oamenilor și se va extinde. Se pare că România, deși va fi afectată și ea,
va rămâne totuși una din puținele zone în care se va putea trăi în
condiții dintre cele mai bune, privind îndestularea cu apă, cu ploi
roditoare, cu o temperatură prielnică confortului etc. Prin politica de
de-românizare a României este evident că se produce un vid
demografic de care cineva de pe planetă va profita, mai devreme sau
mai târziu. Cel mai logic este să profite de acest vid demografic cei care
l-au creat… Adică evreii. Mai ales că nu ar fi prima dată când prezența
masivă a evreilor în România se încearcă a fi explicată ca efect firesc al
densității demografice din România, sub media mondială și
europeană… S-au produs alți pași mai departe, în aceeași direcție și în
mare taină, printre care și încetățenirea a sute de mii de evrei. Aceștia,
sute de mii de evrei, azi nu mai au nevoie de niciun acord bilateral ca
să descindă în România și nici de cazarea oferită de guvernul român.
Guvernul român le-a oferit acestor evrei posibilitatea să-și cumpere
care un apartament, care o vilă, care mai multe… Unii zeci de hectare
de teren, alții sute sau chiar mii de hectare… Ei sunt acasă aici, în
România, fără ca noi să știm, fără să fim întrebați, fără să ni se ceară
voie! Și mai ales fără să știm exact câți evrei sunt în România! În nicio
țară numărul exact al evreilor nu este cunoscut. În România
interbelică se vorbea de câteva sute de mii de evrei, dar se pare că erau
două milioane, după aprecierea celui mai important evreu, Mihail
Sebastian, și a românului cel mai important, Corneliu Zelea
Codreanu. Din informațiile mele, primite neoficial dintr-o sursă
prezidențială, într-o primă etapă vor fi un milion de evrei, încetățeniți
în România și Moldova. Iar dacă “facem ciocu’ mic”, drept răsplată
vom fi lăsați să ne unim cu basarabenii și cu toții să le fim în eternitate
recunoscători evreilor, autori ai unirii cu frații noștri de peste Prut…
Ei, alde Petre Roman și Ion Iliescu, au împiedicat Unirea noastră în
1990-92, tot ei, o vor patrona ca stăpâni ai celor două state fost
românești!… Evident – vorba lui Nikita Hrușciov, evreii nu vor veni în
România ca să muncească în mină sau la strung! Am aflat de la un
evreu din Canada că evreii care acceptă să se întoarcă în România
primesc câteva sute de mii de euro ca primă de instalare… Vor veni cu
bani mulți ca să se poată face stăpâni! Desigur, acelor un milion de
evrei le va fi mai ușor să controleze și să domine viața din România
dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor fi plecați din
Țară pentru totdeauna! Și dacă clasa politică, cumpărată și șantajată,
se va lăsa în continuare la remorca intereselor evreiești. Interese fals
evreiești aș zice, cu gândul la eternitatea lumii, a neamurilor. Cum fals
evreiești s-au arătat și interesele pentru care s-au comis atâtea
nelegiuiri sioniste. Căci măsura în care evreii sioniști lucrează acum la
proiectul România – stat rezervă pentru Israel este și măsura în care
(se tem sau constată că) eșuează proiectul Israel în Palestina. E timpul
ca evreii normali să facă ce este de făcut! Și în primul rând să denunțe
nebunia și minciunile sionismului! Să se dezică de schizofrenia
acestora! Să se delimiteze de sionism! Și să prezinte scuze întregii
omeniri! Nu-mi dau seama care evrei, cei normali sau sioniștii, se află
în spatele dezbaterilor din lumea evreiască pe tema diasporismului.
Este o discuție despre care nu se spune nimic în România, deși ne
privește în modul cel mai direct. Am aflat de ea dintr-un roman al lui
Phillip Roth. Una peste alta, în ultimele trei-patru decenii lumea
evreiască este preocupată de câteva întrebări care, la un loc, alcătuiesc
o singură problemă. Se întreabă evreii ce este de făcut pentru a ajunge
la un modus vivendi cu palestinienii. Situația actuală nu poate fi
eternizată. Se pare că singura alternativă la dispariția statului Israel
este acceptarea retragerii în interiorul granițelor din 1948… Și mulți
evrei o consideră acceptabilă! Și corectă, aș adăuga eu. În acest caz, un
mare număr de evrei vor trebui să părăsească Israelul. Ipoteza
diasporistă consideră că evreii cei mai apți, mai potriviți să rămână în
Israel, sunt evreii proveniți din țările arabe, care cunosc mentalitatea
arabă și știu să se suporte unii pe alții cu arabii! Ceilalți evrei, veniți
cam toți din Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga împrejur și
să se întoarcă de unde au venit ei sau părinții lor!… Pe scurt, în lumea
evreiască de ceva vreme se discută și se fac planuri privitoare la
revenirea evreilor în România, în Ungaria, în Polonia etc. Mari
bogătași precum Estee Lauder își pun averea în slujba acestui proiect
de …părăsire a Israelului. Sau – soluție inedită, dar deja pusă în
aplicare, un mare număr de evrei urmează să capete a doua cetățenie
în țările din Est Europa, de care să nu se folosească deocamdată prea
mult. Până la noi ordine… Ale cui? E timpul să conștientizăm acest
pericol: evreii plecați în Israel vor să se întoarcă… Liderii evreimii
mondiale au declanșat deja acest proiect, devenit deja proces în plină
desfășurare. Totul se petrece însă cu mare discreție, propriu zis în
secret, cu concursul trădător de țară al autorităților, al clasei politice în
frunte cu președinții Țării de care am avut parte după 1990. Minciuna
cu holocaustul din România se pare că își află locul strategic în această
acțiune: culpabilizați pentru crimele părinților, românii se vor simți
fericiți că evreilor le trece supărarea pe noi și se întorc!… O mai
spunem o dată: în România nu a fost nici urmă de holocaust sau de
pogrom! Pentru cele întâmplate pe vremea guvernării mareșalului Ion
Antonescu evreii au mari datorii de recunoștință față de români! Dacă
nu și le recunosc, treaba lor! Dar este de-a dreptul un gest ordinar, de
oameni fără niciun Dumnezeu, să-i acuzi de crimă pe cei care te-au
salvat de la moarte! Între oameni – repet: normali, așa ceva este de
neimaginat! De neconceput atâta lipsă de onoare! * Așadar, după 150
de ani de la declanșarea sa, planul ISRAEL ÎN ROMÂNIA este mai
aproape ca oricând de realizare. Aproape că te umpli de admirație
pentru abnegația, ingeniozitatea și stăruința autorilor. Și știu că se
găsesc printre noi nătărăii capabili să privească lucrurile din acest
unghi de vedere și să se minuneze de inteligența și perseverența
sionistă… Nimeni nu a zis că Diavolul este lipsit de idei ori că ar fi un
prostănac. Se pare că exact de aici vine nefericirea sa: are prea multe
idei și nu toate-s bune!… Or, dacă există, ca la toate popoarele, o
componentă diabolică a evreimii, diferența față de alte popoare constă
în faptul că evreii diabolici au reușit să se organizeze ca nimeni alții,
transformând ideea de nație în organizație! S-au impus față de evreii
normali sau chiar angelici și îi terorizează într-un mod greu de
imaginat de noi, goimii! La niciun popor nu există o viață dublă atât de
accentuată ca la evrei: una la vedere, pentru goimi, alta secretă, radical
diferită de prima, organizată după reguli și canoane necunoscute în
lumea ne-evreilor. Reguli și canoane care nici pe departe nu fac viața
mai frumoasă și nici nu-l apropie pe individ mai mult de Dumnezeu!
Dimpotrivă… Firește, aceste pagini nu sunt scrise de grija evreilor. Nu
insist în încercarea de a-i înțelege, deși manifestarea lor ca adversari
îndârjiți ai intereselor noastre ne impune, ca reacție de răspuns, să ne
cunoaștem mai bine adversarul pentru a-i putea contracara acțiunile.
Pentru mine e prea târziu să încerc să-i înțeleg printr-un efort susținut
și bine organizat. Las celor mai tineri dintre naționaliști să acopere
acest punct din programul de salvare națională: avem nevoie de o
bună cunoaștere a lumii evreiești, a sionismului, a dimensiunii secrete,
oculte din modul lor de organizare, din mentalitatea autentic iudaică.
Vom avea de învățat de la evrei și multe lucruri utile, plăcute și sub
aspect moral. Și vom putea, probabil, contribui cât de cât la
emanciparea evreilor. Repet: emanciparea evreilor față de structurile
de putere și coerciție moștenite de evrei din negura vremurilor. Dacă
există o problemă evreiască pentru lumea în care trăim ‒ și există!,
această problemă nu se va rezolva decât prin emanciparea evreilor față
de structurile medievale evreiești, de natură ocultă sau discretă, care îi
țin sub oarbă ascultare pe evrei. Evreii au fost pretutindeni în fruntea
luptei pentru demolarea structurilor medievale „închistate”, a
tradițiilor, a valorilor patriarhale etc., în numele modernizării cu orice
chip. Dar în ascuns, valorile tradiției iudaice le-au păstrat cu o grijă
habotnică, fără să supună nici una din aceste valori unui examen
critic, deși sunt ca nimeni alții de pricepuți în a coborî orice și pe
oricine în derizoriu. Au implantat comunismul în zeci de țări, dar s-au
ferit s-o facă și în țara lor! Evreii au făcut mult bine omenirii, mai
exact spus: unii evrei. Dar evreii au făcut și mult rău omenirii. Mai
exact spus: unii evrei! Și vor mai face! Soluția pentru ameliorarea
acestui aport evreiesc la dulceața și frumusețea vieții pe pământ este
una singură: emanciparea evreilor normali, sprijin internațional
pentru transparență în lumea mozaismului, pentru abandonarea
structurilor oculte, care practică tirania cea mai despotică, deseori
paranoică, intimidând, descurajând și pedepsind neiertător orice
tentativă a evreilor normali de a intra în rândul lumii, de a abandona
practica standardelor duble, atât de răvășitoare pentru sănătatea
sufletească. Pe termen scurt însă, putem lăsa deoparte grija pentru
evrei. Situația noastră, a românilor, este mult mai critică, mai
periclitată azi ca oricând. Suntem în pragul unui colaps național care,
dacă se va produce, va fi fără nicio șansă de redresare, deoarece forțe
impresionante ale Răului planetar lucrează de vreme îndelungată la
distrugerea Neamului și a Țării! Nu mai avem mult timp la dispoziție
pentru a găsi soluția de redresare. Și chiar dacă vom afla soluția, vom
avea puterea de a o pune în aplicare? Ion Coja

ESTE OFICIAL! România este

concesionată străinilor în proporţie de
peste 70% din suprafaţă
iunie 10, 2014 vt Distrugerea Romaniei, Gaze de Sist, RomaniaGaze de Sist, Romania

Peste 70% din teritoriul României a fost concesionat pentru

exploatarea resurselor naturale. O parte însemnată este dedicată
gazelor de șist, concesionări făcute în mare taină. La fel se doreste să
se înceapă şi exploatarea lor! Până în prezent, în România au fost
concesionate, în mod ilegal, pe baza Legii Petrolului nr. 238/2004,
zece perimetre în vederea explorării sau exploarii și exploatării
hidrocarburilor.
Pentru restul perimetrelor de pe hartă, nu au fost incă semnate
acorduri de explorare si exploatare, existând doar concesiuni. Din cele
10 acorduri incheiate, singurele acorduri declasificate la cererea
societății civile sunt cele trei acorduri petroliere deținute de compania
Chevron in Dobrogea.  Restul, sunt secretizate. Motivul…invocarea
secretului comercial!

Guvernele care s-au succedat la

conducerea ţării din 2000 până astăzi au semnat nu mai puţin de 59
de acorduri petroliere ce fac posibilă, în viitor şi în anumite condiţii,
exploatarea gazelor de şist.
Dezbaterile ce au început zilele acestea, după ce localnicii din comuna
Pungeşti din judeţul Vaslui s-au revoltat împotriva companiei
americane Chevron, s-ar putea extinde în viitor în multe din judeţele
ţării.
Asta şi în condiţiile în care lucrări de explorare ce au loc în 60 de
perimetre vor indica prezenţa gazelor de şist şi se va apela la metoda
fracturării hidraulice pentru extragerea acestora.Suprafaţa
perimetrelor în cauză nu e mică. Unele din acestea au suprafeţe ce
ocupă cam cât 1-2 judeţe.
Beneficiarii: multinaţionale şi off-shore-uri
Cu începere din 1997, Agenţia Naţională de Resurse Minerale a
semnat cu 30 de firme acorduri de concesiune pentru explorare-
dezvoltare şi exploatare a resurselor de hidrocarburi. Trebuie precizat
că nu în toate perimetrele vor fi descoperite gaze naturale şi, nici nu
este obligatoriu să fie folosită fracturarea hidraulică în extragerea
acestora.
Lista beneficiarilor de concesiuni cuprinde companii de stat precum
Romgaz şi Compania Naţională a Huilei (actuală Societatea Naţională
a Huilei), firme private importante precum OMV Petrom, Lukoil şi
Rompetrol, dar şi multe firme de apartament sau off-shore-uri
necunoscute cu acţionari ascunşi de ochii publici.
Lista ANRM include 59 de acorduri petroliere semnate (gaze sau ţiţei).
Un număr de zece dintre acestea sunt amplasate în bazinul Mării
Negre.
Restul sunt teoretic candidate în categoria posibilelor explorări de
gaze prin fracturare hidraulică. Multe locuri, precum cele de la graniţa
judeţelor Vaslui şi Galaţi sau zona 2 Mai-Vama Veche, ce aparţin
Chevron, se află fie în zone turistice, fie în arealuri protejate pin
proiectul Natura 2000.
Legal, există un singur fel de gaze

Impresia că ANRM acordă de la bun

început, prin acordul concesiune petrolieră, un aviz de explorare a
perimetrului prin metoda clasică sau prin cea a fracturării hidraulice
este forţată. Totuşi, ceea ce aprobă ANRM este însă destul de neclar
deoarece toate acorduriele de concesiune petrolieră sunt incluse în
anexe secrete la hotărârile de guvern prin care acestea sunt aprobate.
Legea petrolului din 2004, care stă la baza acestor acorduri, nu
conţine noţiunea de gaze de şist. Sintagma face referire la procedura
de exploatare, nu la tipul resursei din sol extrase. Legea petrolului
defineşte gazele ca fiind cele ”libere din zăcăminte de gaz metan,
gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de
ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz
condensat”.
Hotărârile propriu-zise ale Guvernului sunt şi ele vagi
”Prin explorarea perimetrului (…) situat într-o zonă caracterizată
printr-un grad de cercetare mai redus, condiţii morfologice dificile şi o
structură geologică cu un grad mare de risc, sunt create premizele
evidenţierii unor noi zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale. Lucrările de
explorare sunt necesare pentru descoperirea unor resurse şi rezerve de
hidrocarburi, în zone neexplorate sau în zone situate la adâncimi mari
în vederea cercetării” – explică Guvernul Victor Ponta necesitatea
aprobării unui astfel de acord.
Numai în luna decembrie 2012 acesta a aprobat cinci acorduri de
concesiune petrolieră, perimetrele find amplasate în judeţele Bihor,
Arad şi Timişoara.

 “Acordurile petroliere permit orice,

dar sunt urmate de tot soiul de aviz, acorduri ale ANRM, certificate de
mediu, acorduri de construcţie etc. De exemplu am înţeles că Chevron
a obţinut aviz pentru tehnica clasică de explorare. Dacă vor dori să
folosească tehnologii de fracturare vor trebui să ia din nou acorduri”,
spune Otilia Nuţu, expert în domeniul energiei.
Solicitată de către „România liberă“, ANRM a refuzat ieri să explice
dacă acordurile şi actele adiţionale semnate cu cele 30 de firme
beneficiare prevăd tehnologia de explorare folosită, posibilitatea ca
aceasta să fie cea a fracturării hidraulice, în câte perimetre s-a dat
acceptul extragerii de gaze naturale. Neoficial însă reprezentanţi ai
ANRM au încercat ieri să liniştească lucrurile. Potrivit lor, întreaga
procedură de explorare este sub controlul agenţiei, iar trecerea la
fazele ulterioare de exploatare presupun organizarea unor noi licitaţii.
 Sursa: http://www.romanialibera.ro/

 Alte informatii despre Gazele de sist aveti aici:

 Prospecţiunile au scufundat un sat

 In urma protestelor de strada Chevron se retrage
din Bulgaria

Cititi va rog si alte subiecte interesante despre tarisoara noastra

draga la categoria: DISTRUGEREA ROMANIEI

Romania condusă de alogeni

ianuarie 4, 2021 Distrugerea Romaniei

 Dan Barna și serviciile secrete – de unde a apărut

pepiniera USR
În 4 mai 1981 se forma „The European Law Students
Association” (ELSA), o organizație înființată de cinci
studenți la drept din Ungaria, Polonia, Germania de est,
Austria și Germania de vest cu scop de cooperare împotriva
regulilor Cortinei de Fier ce separă occidentul capitalist de
partea est-europeană, comunistă. ELSA își propune ca între
studenții ambelor părți să existe forme de cooperare,
schimburi educaționale și culturale, programe de lucru
comune.
Organizația The European Law Students Association (ELSA) se
dezvoltă și ajunge rapid la 17 membri, apoi 50 etc. Apar primele semne
că ar fi fost înființată sub oblăduirea servicilor secrete din est și vest în
mediul studențesc. Câțiva agenți sub acoperire ai structurilor de
informații din Marea Britanie și Franța penetrează rețeaua și oferă
date secrete către puterile occidentale. La o prima vedere pare că e
vorba de o societate studențească de care se interesează la maximum
serviciile AVH (Ungaria), SB (Służba Bezpieczeństwa –
Polonia), HNaA (Austria), BND (Germania Federală), dar și – în faza
incipientă – KGB (URSS), viitorul FSB (Rusia). Ideea de bază a celor
patru servicii secrete inițiatoare a fost aceea de a obține informații din
zone greu de stăpanit și de valorificat în favoarea guvernelor lor sau
doar pentru știința lor (vezi cazul Austriei care prin HNaA își spiona
proprii miniștrii pentru a-i șantaja!) – pătura studentească devenea
foarte expresivă în Vest și avangardistă în Est.
De altfel, conform informațiilor britanicilor, cei cinci
studenți care au fondat organizația erau toți racolați de
serviciile din țările lor, presupunerea fiind că ELSA este de
fapt o construcție a serviciilor secrete care doresc formarea
unor studenți la drept, într-un mediu paneuropean, viitoare
cadre poziționate în companii, magistratură, politicieni,
pioni principali în pârghii de putere. Este adevărat, dacă ar fi să
alegi un domeniu studențesc care să fie sub supravegherea strictă și
racolarea serviciilor secrete acesta ar fi dreptul, având cel mai mare
potențial. Așa că, ELSA se dezvoltă ca o societate la vedere, dar cu
regulament ocult, având deseori statut de societate secretă europeană,
asemănătoare Skuls & Bones din SUA sau Aspen Institute, la alt nivel.
În 1985, ELSA se mută într-o locație stabilă în Austria, la
Viena, în centrul spionajului mondial recunoscut (acolo unde
toți agenții țărilor europene fac schimb de informații, acel intelligence
trading), iar numărul total al membrilor trece de câteva sute, apar
filiale mari în Germania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Franța,
Italia, Anglia și la scară mai mică în Spania, Portugalia și Țările de Jos.
În 1986 și 1987 apar date despre ELSA în rapoartele MI6, despre care
se spune concluziv: „Sunt centre de recrutare.”
 După 1989 se face filiala ELSA România. În 1990 se depun
cererile de aderare, iar în 1993 România devine membru cu
statut deplin al organizației. ELSA România („Asociația
Europeană a Studenților la Drept”) se afla sub atentă
supraveghere a SRI cu Virgil Magureanu. În raportul SRI din
1993 apare pentru prima oară o succintă informare despre mediul
studențesc intern și internațional și pericolul ca acesta să fie penetrat
de „forțe oculte, cu interese opuse celor ale României, care doresc să
racoleze studenții, oferindu-le oportunități de muncă în țările
occidentale, cu salarii tentante”. În 1994 se dezvoltă tema, vorbindu-
se despre studenții facultăților de drept, dar concluzionându-se:
„Serviciul Român de Informații a luat toate măsurile ca mediul
studențesc, în special cel al universităților de drept, să fie protejat de
interferențele ostile siguranței naționale a României.”
Ne mutăm la finalul anului 1995 și începutul anului
1996: Dan Barna, actualul președinte al USR devine
vicepreședinte ELSA România. Cel puțin așa își anunța în propiul
CV. Tot aici mai menționează că devine președinte al organizației
în 1998. Cu toate că a terminat facultatea în 1998 mai rămâne
președinte încă doi ani până în 2000. Deși nu mai era student, se
ocupă de managementul societății încă un an. Despre asta în CV Dan
Barna: „Implicat direct din 1996 în procesul de creare şi în planul de
dezvoltare pentru asociaţie. În 4 ani, ELSA s-a extins de la 2 filiale
locale lipsite de activităţi la 8 filiale active.” ELSA România este
singură asociație a studenților la drept care activează la nivel național,
reunind aproximativ 1.000 de membri din Brașov, București, Cluj-
Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Sibiu, Suceava,
Târgu Mureș și Timișoara.
Foarte interesant este că la conducerea societății studențești
îi urmează Cristian Seidler, iar asta n-o aflăm de la Barna
sau din CV-ul lui Seidler (care a ascuns total apartenența la
ELSA, organizație a cărei șef a fost după Dan Barna), același
Cristian Seidler care acum este vicepreședinte la USR.
Împreună, cei doi au construit pepiniera USR, în cele opt
filiale din țara, care au ajuns astăzi la douăsprezece filiale
mai sus menționate. Un USR fabricat pe structură ELSA
România, care își trage rădăcinile dintr-o construcție
supervizată de SRI-ul condus de Virgil Magureanu, dar și
sub oblăduirea SIE, o bună parte din timp condus de Ioan Talpeș,
care a activat în occident „conserve” și „cârtițe” din mediul studențesc,
penetrând marile companii de afară, din Europa, SUA, Canada.
Sub o explozie de migrație a studenților români în occident (fie ca
studenți cu burse, fie ca absolvenți care găsesc de muncă la marile
companii multinaționale) serviciile secrete românești SRI și SIE
infestează în perioadă 1991- 2001 piață occidentală. Cele opt
(apoi, dousprezece) filiale ale ELSA din țara, trimit din anul 2000 în
străinătate la training viitoarele cadre ale USR, racolate de servicii.
Este explicația unui fapt care a surprins multă lume. S-au întrebat
mai mulți cum de „la un moment dat”, „ca la un semnal”, o
mare parte din românii care aveau joburi importante peste
hotare și care câștigau sute de mii de euro și-au lăsat banii,
familiile, locurile de muncă la firme importante, avocați,
doctori, specialiști IT, magistratură etc., și se întorc masiv în
țara, mai întâi pentru „a salva Bucureștiul” sub aripă lui
Nicușor Dan, mai apoi pentru „a salva România”, sub
directivele lui Dan Barna. Este fix principiul de lucru al
„cârtițelor” (infiltrate în companii și care oferă informații) și al
„conservelor” (care se activează la un moment dat, la un semnal, până
atunci acționând ca oameni „normali” în mediul în care au fost
„depozitați”).
Exact așa s-a întâmplat cu USR și cu venirea masivă în țara a
membrilor acestei structuri de tip neo-marxist. Căci neo-
marxismul este nouă teorie care se propagă în ELSA, iar în
ELSA România sunt mai bine de 1.000 de studenți membri,
înregimentați în Societatea Elitistă cu rădăcini
securiste. Cazul Roxana Wring, care s-a dovedit (de către CNSAS)
a fi o colaboratoare a Securității este elocvent. Precum și un alt caz
menționat de presă românească, în mai multe cotidiane, dar încă
neconfirmat de CNSAS. Vor mai urmă și altele. Despre USR s-a scris
în presă că este o invenție a securiștilor și că alături de PLUS,
formațiunea lui Dacian Ciolos (nepotul „Vulpii” Virgil Ardelean,
fostul șef de la „Doi ș’un sfert”) a vechilor securiști, se dorește
confiscarea mediului politic și a jocurilor pentru puterea politică din
România.
De ce a mințit, totuși, Dan Barna. Conform CV oficial afișat de Barna
pe portalul Parlamentului rezultă că: a devenit Vicepreședinte al ELSA
România în 1996, în timp ce era student în Anul III la Facultatea de
Drept din București (1994-1998); Barna a deținut funcția până în 1999
deși a absolvit Dreptul în 1998. Intresant este că apoi, deși nu mai era
student, Dan Barna a fost Președinte ELSA România din 1999 până în
2001. Dar Conform portalului ELSA, Dan Barna NU a fost niciodată
presedintele ELSA România. A fost: Vicepreședinte Seminarii în 1997-
1998; a fost Director financiar între anii 1998-2000. În schimb, cum
spuneam, îl găsim pe același portal ELSA ca președinte pe Cristian
Seidler, care acum este vicepreședintele USR, omul care-l taloneaza pe
Dan Barna. Seidler a mai fost: Vicepreședinte Seminarii în 2000 –
2001; Președinte în perioada 2001-2003. De ce a mințit Barna în CV-
ul oficial? De ce Seidler NU își afișează niciunde CV oficial? Acestuia
din urma îi este rusine cu ELSA, în vreme ce Barna se supraevaluează?
Click pe imagine pentru mărire!
Click pe imagine pentru mărire!
                                                                                              Sursa: ZIUA
NEWS

România este condusă de alogeni

Motto 1: „Pe pământul neamului românesc trăiesc astăzi şi
oameni de alte rase şi credinţe. Aceştia au ajuns aici prin
invazii (ca ungurii), prin colonizare (ca germanii) sau prin
infiltrări meşteşugite (ca evreii). Iubindu-şi mai mult
propriul popor decât pe al nostru, nici unul dintre ei nu
prezintă garanţii de securitate pentru organismul oficial al
statului.” (Nichifor Crainic, scris în 1938)
Motto 2: „Dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; să nu pui
peste tine rege de alt neam, că acela nu este fratele
tău.” (Deuteronom 17, 15)
ALOGEN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și
origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populații) De
origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène. Sursa: DEX
’09 (2009)

Klaus Werner, Siegfried, Barna, Orban, Hellvig, Eckstein-Kovács, Kövesi,

Seidler, Wring, Pralong, Birchall, Weber, Guseth… Alogenii conduc țara.
Români, puteți să emigrați toți, oricum țara nu vă mai aparține! Șefii partidelor
care au dat jos guvernul Dăncilă,  progresiștii neomarxiști și neoliberali Orban,
Barna, Cioloș, Tomac și Ponta sunt toți de altă etnie decât cea română, la fel
ca tătucul lor, Iohannis.
Misiunile Gauleiterului Klaus Werner Iohannis pentru
următorul mandat în fruntea coloniei:
1. Asigurarea în continuare a jafului executat de stăpânii coloniei,
secătuirea completă a resurselor naturale.
2. Despăgubiri acordate Israelului pentru un așa-zis „holocaust”
inventat în România.
3. Dezmembrarea României, separarea Transilvaniei și Banatului de
țara mamă prin activarea forțelor secesioniste interne.
Cel care îl va ajuta să realizeze aceste obiective este alt
alogen, evreul  Eduard Hellvig, pus de însuși Klaus Iohannis
ca șef al SRI-ului, principalul serviciu secret al României,
dar care nu mai servește interesele românilor de pe vremea
când fostul director George Maior, actualmente ambasador
în SUA –  numit tot de Iohannis –  l-a subordonat serviciilor
secrete americane și nu numai acestora.
Eduard Hellvig (hell în limba engleză înseamnă iad, infern) a jucat
rolul de „eminenţa cenuşie” paraşutată în anul 2008 la PNL direct din
ograda lui Dan Voiculescu, adică de la Partidul Conservator. Dar,
înainte de a se înşuruba în politica dâmboviţeană, Hellvig a fost
beneficiar al unei burse a Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă,
devenind şi coordonatorul filialei din Cluj a acestei fundaţii. Asupra
„dragostei” nemărginite pe care o poartă românilor evreul ungur din
SUA, George Soros alias György Schwartz, presupun că nu mai este
nevoie să insistăm. Este suficient doar să amintim că, pe lângă intenția
vădită de dezmembrare a României, datorită fundaţiei acestuia şi a
activiştilor din ţara noastră s-a acceptat şi legalizat termenul de rom
pentru ţigani, ca să se creeze deliberat confuzia, iar străinii să
perceapă România ca fiind ţara romilor! George Soros, cel care
finanţează şi Grupul de Dialog Social, plăteşte oameni şi alimentează
financiar o reţea de ONG-uri în România care militează împotriva a
orice, în funcție de interesele patronului de dincolo de Atlantic. Deci,
Eduard Hellvig, omul antiromânului George Soros, era cel mai potrivit
la SRI ca sa aibă toate secretele României pe mână. Din bezna minții,
nu alta!
Se răsucesc Brătienii în morminte când văd pe mâna căror impostori
„liberali” a încăput partidul lor! Principiul liberal, de la începutul
secolului trecut, „Prin noi înşine” a rămas doar istorie, cuvinte bune
de bolborosit sforăitor şi demagogic în campanii electorale de către
comuniştii şi fasciştii proaspăt vopsiţi în liberali. „Prin noi înşine”… cu
„românii” Klaus Werner Iohannis și Hildegard Brandl aduși din afara
partidului liberal și așezați în capul mesei imediat ce s-au înscris în
partid!
Atât de naţional era partidul condus până în primăvara anului 2014 de
Antonescu – amară ironie să porţi numele unui mare patriot român şi
tu să fii un xenofil care se înconjoară de alogeni! – încât românii nu se
vedeau deloc la vârful partidului. Practic, atunci partidul este condus
de tripleta Crin Antonescu (lipovean, după unii găgăuz) – preşedinte,
Klaus Iohannis (sas) – prim-vicepreşedinte şi Eduard Hellvig
(evreu/khazar) – secretar general. În toate apariţiile televizate cu Crin
Antonescu și Klaus Iohannis circulând pe holurile Parlamentului,
aceștia erau permanent însoţiți, ca o umbră, de piticul Eduard Hellvig.
O altă evreică cunoscută ca soroșistă este Renate Weber (președintă în
perioada 1998-2007 a Fundației Soros România alias „Fundația
pentru o Societate Deschisă”), fostă liberală cu trei mandate de
europarlamentar și apoi trecută la ALDE, partidul condus tot de un
alogen, Călin Popescu-Tăriceanu. Această khazară , Renate Weber,
care s-a născut la Botoșani pentru ca să devină o șefă care să ia decizii
în numele românilor, a fost instalată de stăpânii coloniei ca Avocatul
Poporului în 26 iunie 2019, conform planului ca toate instituțiile
importante ale statului român, atât cel la vedere, cât și cel subteran să
fie conduse de evrei/khazari.
Iată câteva date și despre alogenii din partidul condus de Dan Barna,
cel care a a fost personajul central al articolului de mai sus, „Dan
Barna și serviciile secrete – de unde a apărut pepiniera
USR”, publicat de „Ziua News”.

                                    Alogenii din USR

Vlad Alexandrescu, Dan Barna și Cristian Seidler, parlamentari și

vicepreședinți ai Uniunii Salvați România, și-au depus candidaturile
pentru funcția de președinte al partidului. Alegerile pentru funcția de
președinte al USR au avut loc pe 28 octombrie 2017, la Poiana Brașov,
într-un congres extraordinar.
Cei trei care au candidat pentru funcția de președinte al USR sunt
alogeni: Vlad Alexandrescu este evreu,nepotul criticului de aceeași
etnie Tudor Vianu, Dan Barna are nume unguresc dar nu-i exclus să
aibă și el rădăcini khazare/evreiești, Cristian Gabriel Seidler este
evreu.
Cristian Seidler nu ascunde doar apartenența sa la ELSA, ci
și faptul că este evreu, de parcă ar fi ceva rușinos. Într-o
emisiune tv, îl întrebase un intervenient telefonic, care nu vedea cu
cine vorbește, cum se numește și Seidler a răspuns, după o ezitare:
„Cristian”.
Cristian Seidler își admiră înaintașii la expoziția  „Evreii din
România”, organizată de Asociaţia „Euro Foto Art” (AEFA) în
parteneriat cu Guvernul României – Departamentul pentru Relaţii
Interetnice şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (FCER)
în decembrie 2013.
Da, Seidler Cristian Gabriel este evreu – nu vă lăsați derutați de cele
două prenume creștinești ale lui Seidler, taică-său, Andrei (!!!) Seidler,
este directorul centrului comunitar evreiesc din Oradea.
Andrei Seidler, tatăl lui Cristian Seidler.
E voie să spun adevărul despre ăștia, că sunt evrei sau mă
bagă aripa Mossad din SRI la pușcărie? S-a ajuns pur și
simplu la terorizarea românilor, prin poliția politică numită
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
(CNCD), încât oamenilor le este frică să spună despre cineva
că este evreu, ca să nu fie acuzați de antisemitism. Eu cred că
cei care gândesc astfel sunt chiar ei antisemiți și comit un act de
discriminare, fiindcă a fi evreu nu este ceva rușinos și nici denumirea
în sine nu este peiorativă! Adică, dacă le spui celor din Israel că sunt
evrei însemană că-i jignești? Nu înteleg de ce își ascund chiar ei
identitatea, aici în România, sub nume românești sau
pseudo-germane, când ar trebui să fie mândri că fac parte
din poporul ales, așa cum este numit în Biblie.
De parcă nu erau suficiente legile anterioare de îngrădire a libertății de
exprimare, o nouă lege de poliție a gândirii a fost promulgată în
Parlamentul Românie împotriva celor care cârtesc despre evrei!
Aveam, până în anul 2018, Legea nr. 217/2015, inițiată de trădătorul
Crin Antonescu în colaborare cu Alexandru Florian de la institutul
antiromânesc „Elie Wiesel” și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
31/2002. Acum avem și Legea nr. 157/2018, cunoscută ca „legea
Vexler”.
În data de 29 martie 2018 a fost depus la Senatul României,
la Biroul permanent, un proiect de lege nr. B
135/2018: „Propunere legislativă privind unele măsuri
pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului”. O lege
care urma să pună „botniță” românilor care critică evreii,
cei vizați fiind pasibili de pușcărie conform legii care a fost
votată între timp și a intrat în vigoare (Legea nr. 157/2018),
pentru „antisemitism”.
Iniţiator, deputatul din partea minorităţii evreieşti, Silviu Vexler, la
care s-au adăugat, ca semnatari ai proiectului: Nicolae Şerban –
senator PSD; Ganţ Ovidiu Victor – deputat FDGR (minorități); Neagu
Nicolae – deputat PNL; Pambuccian Varujan – deputat UAR
(minorități); Seidler Cristian-Gabriel – deputat USR; Suciu
Vasile-Daniel – deputat PSD; Szabó Ödön – deputat UDMR; Tomac
Eugen – deputat PMP; Vlase Petru Gabriel –- deputat PSD; Vosganian
Varujan – deputat ALDE. Deci, zece deputaţi (inclusiv iniţiatorul) şi
un senator, Nicolae Şerban – PSD.
Rușine senatorului PSD Nicolae Șerban și restului românilor trădători,
semnatari ai infamului document! Majoritatea deputaților semnatari,
după cum vedeți, sunt alogeni: Silviu Vexler și Seidler Cristian-
Gabriel sunt evrei,
„Cristian Gabriel Seidler (Cristian Seidler, pe scurt), semnatar al
acestui proiect de lege, este fiul lui Andrei Seidler, directorul centrului
comunitar evreiesc orădean (JCC Oradea) de la sinagoga Zion.
Cristian Seidler este și vice-președinte al Uniunii Salvați România.
Este membru în Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel.
Deputatul Seidler nu are nici un bun pe numele său (și nici prea mulți
bani în conturi – ce o face cu ei?), în schimb lucrează la Barnett
McCall Recruitment și la italienii de la Gi Group (patronii Barnett,
totodată), de unde încasează un salariu de cca 80.000 lei, în afară de
veniturile de la Parlament sau, înainte, de la Consiliul Local al
Primăriei sector 1 București. Este cel mai bun prieten politic al lui
Nicușor Dan (care l-a susținut că înlocuitor al lui la șefia partidului).
Astfel salvează ei România.” (Cornel-Dan Niculae, reputat scriitor)
Pambuccian Varujan și Vosganian Varujan sunt armeni,
Szabó Ödön este ungur și Ganţ Ovidiu Victor este etnic
german, șvab din Timișoara.
Nu era suficient că George Soros are președintele României (consiliat
de evreica Sandra Pralong, prima directoare a lui Soros în România),
marioneta Klaus Iohannis numind, la rândul său, doi șefi în fruntea
serviciilor secrete (amândoi evrei și foști angajați/bursieri Soros),
guvernul de tehnoratați sau tehnoklauși condus de mercenarul
soroșist Ciolos (numit tot de Iohannis) și uriașul aparat de propagandă
format din ‘telectualii de la GDS (o bandă antinațională inițiată de
Soros personal și Silviu Brucan, alias Saul Bruckner, în ianuarie 1990,
un melanj de trompete antiromânești, evrei și români trădători de-a
valma), acum Soros are și un partid ca să-și perpetueze puterea și
influența în România. Nu doar bătrânul evreu ungur din SUA
este creatorul USR, ci și SRI a pus umărul înstelat la apariția
acestui partid al progresiștilor neomarxiști și antiromâni.
Nu mai este un secret pentru nimeni că impostorii aceștia de la USR,
care „salvează” tot timpul ceva și musai „uniți”, sunt finanțați de
George Soros prin oengeurile sale. Sub ambalajul strălucitor al unor
acțiuni generoase, în interesul societății, se urmăresc cu totul alte
scopuri decât cele aparente, care rămân doar praf în ochii naivilor.
Chestia cu „salvatul” ăstora ne duce cu gândul la elevul Bulă și colegii
lui, care umflau zilnic de pe stradă câte o bătrânică și o urcau cu forța
în autobuz ca să facă o faptă bună pe zi, așa cum i-a învățat diriginta la
școală.
USB (Uniunea Salvați Bucureștiul), după succesul din Capitală la
alegerile locale, a devenit națională prin schimbarea denumirii: USR
(Uniunea Salvați România), adică Uniunea Soros în România și
vizează acum alegerile parlamentare. Trupa din București (USB), de la
alegerile locale, a lui Nicușor Dan, liderul „salvatorilor”, era compusă
din „români autentici”, așa cum limpede se vede doar citind numele
pe care le poartă: Seidler, Bulfon, Oliver Leon Paiusi, Clotilde Armand,
Bugner, Berta Vasiliauskaite, Franovici, Vincent Briot, Wring, Dobrev,
Antonio Andrusceac. Mă întreb dacă nu o fi și Nicușor Dan ovrei
fiindcă mulți din aceștia nu și-au luat nume de familie când au
împrumutat identități românești, numele lor complet fiind alcătuit din
două prenume. Exemple: Dan Pavel, Radu F. Alexandru, Alexandru
Florian, Zoe Petre, Andrei Gheorghe etc…
La alegerile parlamentare din anul 2016, dacă citeai lista
candidaților USR aveai sentimentul că vezi primul comitet
central al PCR, după preluarea puterii de către bolșevicii
evrei! Iată parte din candidații USR ai anului de grație 2016:
Seidler, Gayral, Pal, Iurisniti, Wagner, Schuster (doi
„schusteri”, unul de la Cluj și celălalt din Sibiu), Wiener,
Forgo, Toth, Clem, Verman, Gorczynski, Kloyber, Memet,
Mark, Visloguzov, Reti, Gall, Bulfon, Kiss, Abu Amra,
Marussi, Iank, Echert, Sachetti, Teleki.
Istoria se repetă, odraslele evreilor bolșevici din anii de după
război au dorit să conducă din nou România și au reușit. Dacă, până
acum, unii ca Valdimir Tismăneanu, Alexandru Florian sau
Patapievici s-au ocupat doar cu propaganda, spălarea
creierilor și tâmpirea românilor, acum se pune în practică
următorul pas: subjugarea poporului român! „Pas cu pas”,
vorba impostorului numit Gauleiter peste colonie.
S-au găsit voci care să afirme, pe platformele de socializare ale
internetului, că Iohannis Klaus Werner este vânzător și trădător de
neam. Nu este adevărat, fiindcă el nu aparține neamului românesc, iar
neamului său îi este foarte loial! Nu este greu de remarcat cum se
adresează el românilor, ca un arendaș iobagilor sau ca un Gauleiter
care cuvântă către turma docilă din colonie, care „trebe” – cum spune
el – să se supună, să execute comanda și să voteze cu cine vrea
satrapul.
Partidul lui Nicușor Dan, plin de alogeni și români secesioniști în
Ardeal, este oarecum și creatia klaus-wernerului în timpul cățărării pe
cadavrele de la „Colectiv”. Acesta l-a sfătuit în noiembrie 2015, după
întâlnirea cu așa-zișii „reprezentanți ai străzii” – în fond, oengiștii lui
Soros! – să-și facă partid. Deci, USR, partidul alogenilor și al agenților
secreți a avut o „mamă”, pe George Soros și doi tați: Klaus Iohannis și
SRI.
 Marius Albin MARINESCU
https://vremuritulburi.com/category/distrugerea-romaniei/

USR, partidul alogenilor racolați ca agenți sub acoperire:

Perechea Barna-Seidler și serviciile secrete
Posted by 
justitiarul
 on 28 octombrie 2019
Partajare224

  Dan Barna și serviciile secrete – de unde a apărut pepiniera USR

În 4 mai 1981 se forma „The European Law Students Association” (ELSA), o organizație înființată de cinci
studenți la drept din Ungaria, Polonia, Germania de est, Austria și Germania de vest cu scop de cooperare
împotriva regulilor Cortinei de Fier ce separă occidentul capitalist de partea est-europeană, comunistă.
ELSA își propune ca între studenții ambelor părți să existe forme de cooperare, schimburi educaționale și
culturale, programe de lucru comune.
Organizația The European Law Students Association (ELSA) se dezvoltă și ajunge rapid la 17 membri, apoi 50 etc.
Apar primele semne că ar fi fost înființată sub oblăduirea servicilor secrete din est și vest în mediul studențesc.
Câțiva agenți sub acoperire ai structurilor de informații din Marea Britanie și Franța penetrează rețeaua și oferă date
secrete către puterile occidentale. La o prima vedere pare că e vorba de o societate studențească de care se
interesează la maximum serviciile AVH (Ungaria), SB (Służba Bezpieczeństwa –
Polonia), HNaA (Austria), BND (Germania Federală), dar și – în faza incipientă – KGB (URSS), viitorul FSB
(Rusia). Ideea de bază a celor patru servicii secrete inițiatoare a fost aceea de a obține informații din zone greu de
stăpanit și de valorificat în favoarea guvernelor lor sau doar pentru știința lor (vezi cazul Austriei care prin HNaA își
spiona proprii miniștrii pentru a-i șantaja!) – pătura studentească devenea foarte expresivă în Vest și avangardistă
în Est.
De altfel, conform informațiilor britanicilor, cei cinci studenți care au fondat organizația erau toți racolați de
serviciile din țările lor, presupunerea fiind că ELSA este de fapt o construcție a serviciilor secrete care doresc
formarea unor studenți la drept, într-un mediu paneuropean, viitoare cadre poziționate în companii,
magistratură, politicieni, pioni principali în pârghii de putere. Este adevărat, dacă ar fi să alegi un domeniu
studențesc care să fie sub supravegherea strictă și racolarea serviciilor secrete acesta ar fi dreptul, având cel mai
mare potențial. Așa că, ELSA se dezvoltă ca o societate la vedere, dar cu regulament ocult, având deseori statut de
societate secretă europeană, asemănătoare Skuls & Bones din SUA sau Aspen Institute, la alt nivel.
În 1985, ELSA se mută într-o locație stabilă în Austria, la Viena, în centrul spionajului mondial
recunoscut (acolo unde toți agenții țărilor europene fac schimb de informații, acel intelligence trading), iar numărul
total al membrilor trece de câteva sute, apar filiale mari în Germania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Italia,
Anglia și la scară mai mică în Spania, Portugalia și Țările de Jos. În 1986 și 1987 apar date despre ELSA în
rapoartele MI6, despre care se spune concluziv: „Sunt centre de recrutare.”
 După 1989 se face filiala ELSA România. În 1990 se depun cererile de aderare, iar în 1993 România devine
membru cu statut deplin al organizației. ELSA România („Asociația Europeană a Studenților la Drept”) se
afla sub atentă supraveghere a SRI cu Virgil Magureanu. În raportul SRI din 1993 apare pentru prima oară o
succintă informare despre mediul studențesc intern și internațional și pericolul ca acesta să fie penetrat de „forțe
oculte, cu interese opuse celor ale României, care doresc să racoleze studenții, oferindu-le oportunități de muncă în
țările occidentale, cu salarii tentante”. În 1994 se dezvoltă tema, vorbindu-se despre studenții facultăților de drept,
dar concluzionându-se: „Serviciul Român de Informații a luat toate măsurile ca mediul studențesc, în special cel al
universităților de drept, să fie protejat de interferențele ostile siguranței naționale a României.”
Ne mutăm la finalul anului 1995 și începutul anului 1996: Dan Barna, actualul președinte al USR devine
vicepreședinte ELSA România. Cel puțin așa își anunța în propiul CV. Tot aici mai menționează că
devine președinte al organizației în 1998. Cu toate că a terminat facultatea în 1998 mai rămâne președinte încă doi
ani până în 2000. Deși nu mai era student, se ocupă de managementul societății încă un an. Despre asta în CV Dan
Barna: „Implicat direct din 1996 în procesul de creare şi în planul de dezvoltare pentru asociaţie. În 4 ani, ELSA s-a
extins de la 2 filiale locale lipsite de activităţi la 8 filiale active.” ELSA România este singură asociație a studenților
la drept care activează la nivel național, reunind aproximativ 1.000 de membri din Brașov, București, Cluj-Napoca,
Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.
Foarte interesant este că la conducerea societății studențești îi urmează Cristian Seidler, iar asta n-o aflăm de
la Barna sau din CV-ul lui Seidler (care a ascuns total apartenența la ELSA, organizație a cărei șef a fost
după Dan Barna), același Cristian Seidler care acum este vicepreședinte la USR.
Împreună, cei doi au construit pepiniera USR, în cele opt filiale din țara, care au ajuns astăzi la douăsprezece
filiale mai sus menționate. Un USR fabricat pe structură ELSA România, care își trage rădăcinile dintr-o
construcție supervizată de SRI-ul condus de Virgil Magureanu, dar și sub oblăduirea SIE, o bună parte din
timp condus de Ioan Talpeș, care a activat în occident „conserve” și „cârtițe” din mediul studențesc, penetrând
marile companii de afară, din Europa, SUA, Canada.
Sub o explozie de migrație a studenților români în occident (fie ca studenți cu burse, fie ca absolvenți care găsesc de
muncă la marile companii multinaționale) serviciile secrete românești SRI și SIE infestează în perioadă 1991-
2001 piață occidentală. Cele opt (apoi, dousprezece) filiale ale ELSA din țara, trimit din anul 2000 în străinătate
la training viitoarele cadre ale USR, racolate de servicii.
Este explicația unui fapt care a surprins multă lume. S-au întrebat mai mulți cum de „la un moment dat”, „ca la
un semnal”, o mare parte din românii care aveau joburi importante peste hotare și care câștigau sute de mii
de euro și-au lăsat banii, familiile, locurile de muncă la firme importante, avocați, doctori, specialiști IT,
magistratură etc., și se întorc masiv în țara, mai întâi pentru „a salva Bucureștiul” sub aripă lui Nicușor Dan,
mai apoi pentru „a salva România”, sub directivele lui Dan Barna. Este fix principiul de lucru al „cârtițelor”
(infiltrate în companii și care oferă informații) și al „conservelor” (care se activează la un moment dat, la un semnal,
până atunci acționând ca oameni „normali” în mediul în care au fost „depozitați”).
Exact așa s-a întâmplat cu USR și cu venirea masivă în țara a membrilor acestei structuri de tip neo-marxist.
Căci neo-marxismul este nouă teorie care se propagă în ELSA, iar în ELSA România sunt mai bine de 1.000
de studenți membri, înregimentați în Societatea Elitistă cu rădăcini securiste. Cazul Roxana Wring, care s-a
dovedit (de către CNSAS) a fi o colaboratoare a Securității este elocvent. Precum și un alt caz menționat de presă
românească, în mai multe cotidiane, dar încă neconfirmat de CNSAS. Vor mai urmă și altele. Despre USR s-a scris
în presă că este o invenție a securiștilor și că alături de PLUS, formațiunea lui Dacian Ciolos (nepotul
„Vulpii” Virgil Ardelean, fostul șef de la „Doi ș’un sfert”) a vechilor securiști, se dorește confiscarea mediului
politic și a jocurilor pentru puterea politică din România.
De ce a mințit, totuși, Dan Barna. Conform CV oficial afișat de Barna pe portalul Parlamentului rezultă că: a devenit
Vicepreședinte al ELSA România în 1996, în timp ce era student în Anul III la Facultatea de Drept din București
(1994-1998); Barna a deținut funcția până în 1999 deși a absolvit Dreptul în 1998. Intresant este că apoi, deși nu mai
era student, Dan Barna a fost Președinte ELSA România din 1999 până în 2001. Dar Conform portalului ELSA, Dan
Barna NU a fost niciodată presedintele ELSA România. A fost: Vicepreședinte Seminarii în 1997-1998; a fost
Director financiar între anii 1998-2000. În schimb, cum spuneam, îl găsim pe același portal ELSA ca președinte pe
Cristian Seidler, care acum este vicepreședintele USR, omul care-l taloneaza pe Dan Barna. Seidler a mai fost:
Vicepreședinte Seminarii în 2000 – 2001; Președinte în perioada 2001-2003. De ce a mințit Barna în CV-ul oficial?
De ce Seidler NU își afișează niciunde CV oficial? Acestuia din urma îi este rusine cu ELSA, în vreme ce Barna se
supraevaluează?

Click pe imagine pentru mărire!

 Click pe imagine pentru mărire!

                                                                                              Sursa: ZIUA NEWS
 

                    România este condusă de alogeni

Motto 1: „Pe pământul neamului românesc trăiesc astăzi şi oameni de alte rase şi credinţe. Aceştia au ajuns aici
prin invazii (ca ungurii), prin colonizare (ca germanii) sau prin infiltrări meşteşugite (ca evreii). Iubindu-şi mai
mult propriul popor decât pe al nostru, nici unul dintre ei nu prezintă garanţii de securitate pentru organismul
oficial al statului.” (Nichifor Crainic, scris în 1938)
Motto 2: „Dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; să nu pui peste tine rege de alt neam, că acela nu este fratele
tău.” (Deuteronom 17, 15)
ALOGEN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦
(Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène. Sursa: DEX ’09 (2009)
Klaus Werner, Siegfried, Barna, Orban, Hellvig, Eckstein-Kovács, Kövesi, Seidler, Wring, Pralong,
Birchall, Weber, Guseth… Alogenii conduc țara. Români, puteți să emigrați toți, oricum țara nu vă
mai aparține! Șefii partidelor care au dat jos guvernul Dăncilă,  progresiștii neomarxiști și
neoliberali Orban, Barna, Cioloș, Tomac și Ponta sunt toți de altă etnie decât cea română, la fel ca
tătucul lor, Iohannis.

Misiunile Gauleiterului Klaus Werner Iohannis pentru următorul mandat în fruntea coloniei:
1. Asigurarea în continuare a jafului executat de stăpânii coloniei, secătuirea completă a resurselor naturale.
2. Despăgubiri acordate Israelului pentru un așa-zis „holocaust” inventat în România.
3. Dezmembrarea României, separarea Transilvaniei și Banatului de țara mamă prin activarea forțelor secesioniste
interne.
Cel care îl va ajuta să realizeze aceste obiective este alt alogen, evreul  Eduard Hellvig, pus de însuși Klaus
Iohannis ca șef al SRI-ului, principalul serviciu secret al României, dar care nu mai servește interesele
românilor de pe vremea când fostul director George Maior, actualmente ambasador în SUA –  numit tot de
Iohannis –  l-a subordonat serviciilor secrete americane și nu numai acestora.
Eduard Hellvig (hell în limba engleză înseamnă iad, infern) a jucat rolul de „eminenţa cenuşie” paraşutată în anul
2008 la PNL direct din ograda lui Dan Voiculescu, adică de la Partidul Conservator. Dar, înainte de a se înşuruba în
politica dâmboviţeană, Hellvig a fost beneficiar al unei burse a Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă,
devenind şi coordonatorul filialei din Cluj a acestei fundaţii. Asupra „dragostei” nemărginite pe care o poartă
românilor evreul ungur din SUA, George Soros alias György Schwartz, presupun că nu mai este nevoie să insistăm.
Este suficient doar să amintim că, pe lângă intenția vădită de dezmembrare a României, datorită fundaţiei acestuia şi
a activiştilor din ţara noastră s-a acceptat şi legalizat termenul de rom pentru ţigani, ca să se creeze deliberat
confuzia, iar străinii să perceapă România ca fiind ţara romilor! George Soros, cel care finanţează şi Grupul de
Dialog Social, plăteşte oameni şi alimentează financiar o reţea de ONG-uri în România care militează împotriva a
orice, în funcție de interesele patronului de dincolo de Atlantic. Deci, Eduard Hellvig, omul antiromânului George
Soros, era cel mai potrivit la SRI ca sa aibă toate secretele României pe mână. Din bezna minții, nu alta!
Se răsucesc Brătienii în morminte când văd pe mâna căror impostori „liberali” a încăput partidul lor! Principiul
liberal, de la începutul secolului trecut, „Prin noi înşine” a rămas doar istorie, cuvinte bune de bolborosit sforăitor şi
demagogic în campanii electorale de către comuniştii şi fasciştii proaspăt vopsiţi în liberali. „Prin noi înşine”… cu
„românii” Klaus Werner Iohannis și Hildegard Brandl aduși din afara partidului liberal și așezați în capul mesei
imediat ce s-au înscris în partid!
Atât de naţional era partidul condus până în primăvara anului 2014 de Antonescu – amară ironie să porţi numele
unui mare patriot român şi tu să fii un xenofil care se înconjoară de alogeni! – încât românii nu se vedeau deloc la
vârful partidului. Practic, atunci partidul este condus de tripleta Crin Antonescu (lipovean, după unii găgăuz) –
preşedinte, Klaus Iohannis (sas) – prim-vicepreşedinte şi Eduard Hellvig (evreu/khazar) – secretar general. În toate
apariţiile televizate cu Crin Antonescu și Klaus Iohannis circulând pe holurile Parlamentului, aceștia erau permanent
însoţiți, ca o umbră, de piticul Eduard Hellvig.

O altă evreică cunoscută ca soroșistă este Renate Weber (președintă în perioada 1998-2007 a Fundației Soros
România alias „Fundația pentru o Societate Deschisă”), fostă liberală cu trei mandate de europarlamentar și apoi
trecută la ALDE, partidul condus tot de un alogen, Călin Popescu-Tăriceanu. Această khazară , Renate Weber, care
s-a născut la Botoșani pentru ca să devină o șefă care să ia decizii în numele românilor, a fost instalată de stăpânii
coloniei ca Avocatul Poporului în 26 iunie 2019, conform planului ca toate instituțiile importante ale statului român,
atât cel la vedere, cât și cel subteran să fie conduse de evrei/khazari.

Iată câteva date și despre alogenii din partidul condus de Dan Barna, cel care a a fost personajul central al articolului
de mai sus, „Dan Barna și serviciile secrete – de unde a apărut pepiniera USR”, publicat de „Ziua News”.
                                    Alogenii din USR
Vlad Alexandrescu, Dan Barna și Cristian Seidler, parlamentari și vicepreședinți ai Uniunii Salvați România, și-au
depus candidaturile pentru funcția de președinte al partidului. Alegerile pentru funcția de președinte al USR au avut
loc pe 28 octombrie 2017, la Poiana Brașov, într-un congres extraordinar.
 Cei trei care au candidat pentru funcția de președinte al USR sunt alogeni: Vlad Alexandrescu este evreu,nepotul criticului de
aceeași etnie Tudor Vianu, Dan Barna are nume unguresc dar nu-i exclus să aibă și el rădăcini khazare/evreiești, Cristian Gabriel
Seidler este evreu.

Cristian Seidler nu ascunde doar apartenența sa la ELSA, ci și faptul că este evreu, de parcă ar fi ceva
rușinos. Într-o emisiune tv, îl întrebase un intervenient telefonic, care nu vedea cu cine vorbește, cum se numește și
Seidler a răspuns, după o ezitare: „Cristian”.

Cristian Seidler își admiră înaintașii la expoziția  „Evreii din România”, organizată de Asociaţia „Euro Foto Art” (AEFA) în
parteneriat cu Guvernul României – Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România
(FCER) în decembrie 2013.

Da, Seidler Cristian Gabriel este evreu – nu vă lăsați derutați de cele două prenume creștinești ale lui Seidler, taică-
său, Andrei (!!!) Seidler, este directorul centrului comunitar evreiesc din Oradea.
 

Andrei Seidler, tatăl lui Cristian Seidler.

E voie să spun adevărul despre ăștia, că sunt evrei sau mă bagă aripa Mossad din SRI la pușcărie? S-a ajuns
pur și simplu la terorizarea românilor, prin poliția politică numită Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării (CNCD), încât oamenilor le este frică să spună despre cineva că este evreu, ca să nu fie acuzați
de antisemitism. Eu cred că cei care gândesc astfel sunt chiar ei antisemiți și comit un act de discriminare, fiindcă a
fi evreu nu este ceva rușinos și nici denumirea în sine nu este peiorativă! Adică, dacă le spui celor din Israel că sunt
evrei însemană că-i jignești? Nu înteleg de ce își ascund chiar ei identitatea, aici în România, sub nume
românești sau pseudo-germane, când ar trebui să fie mândri că fac parte din poporul ales, așa cum este numit
în Biblie.
De parcă nu erau suficiente legile anterioare de îngrădire a libertății de exprimare, o nouă lege de poliție a gândirii a
fost promulgată în Parlamentul Românie împotriva celor care cârtesc despre evrei! Aveam, până în anul 2018, Legea
nr. 217/2015, inițiată de trădătorul Crin Antonescu în colaborare cu Alexandru Florian de la institutul antiromânesc
„Elie Wiesel” și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002. Acum avem și Legea nr. 157/2018, cunoscută ca
„legea Vexler”.
În data de 29 martie 2018 a fost depus la Senatul României, la Biroul permanent, un proiect de lege nr. B
135/2018: „Propunere legislativă privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului”. O
lege care urma să pună „botniță” românilor care critică evreii, cei vizați fiind pasibili de pușcărie conform
legii care a fost votată între timp și a intrat în vigoare (Legea nr. 157/2018), pentru „antisemitism”.
Iniţiator, deputatul din partea minorităţii evreieşti, Silviu Vexler, la care s-au adăugat, ca semnatari ai proiectului:
Nicolae Şerban – senator PSD; Ganţ Ovidiu Victor – deputat FDGR (minorități); Neagu Nicolae – deputat PNL;
Pambuccian Varujan – deputat UAR (minorități); Seidler Cristian-Gabriel – deputat USR; Suciu Vasile-Daniel –
deputat PSD; Szabó Ödön – deputat UDMR; Tomac Eugen – deputat PMP; Vlase Petru Gabriel –- deputat PSD;
Vosganian Varujan – deputat ALDE. Deci, zece deputaţi (inclusiv iniţiatorul) şi un senator, Nicolae Şerban – PSD.
Rușine senatorului PSD Nicolae Șerban și restului românilor trădători, semnatari ai infamului document!
Majoritatea deputaților semnatari, după cum vedeți, sunt alogeni: Silviu Vexler și Seidler Cristian-Gabriel sunt
evrei,
„Cristian Gabriel Seidler (Cristian Seidler, pe scurt), semnatar al acestui proiect de lege, este fiul lui Andrei
Seidler, directorul centrului comunitar evreiesc orădean (JCC Oradea) de la sinagoga Zion. Cristian Seidler este și
vice-președinte al Uniunii Salvați România. Este membru în Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel.
Deputatul Seidler nu are nici un bun pe numele său (și nici prea mulți bani în conturi – ce o face cu ei?), în schimb
lucrează la Barnett McCall Recruitment și la italienii de la Gi Group (patronii Barnett, totodată), de unde încasează
un salariu de cca 80.000 lei, în afară de veniturile de la Parlament sau, înainte, de la Consiliul Local al Primăriei
sector 1 București. Este cel mai bun prieten politic al lui Nicușor Dan (care l-a susținut că înlocuitor al lui la șefia
partidului). Astfel salvează ei România.” (Cornel-Dan Niculae, reputat scriitor)
Pambuccian Varujan și Vosganian Varujan sunt armeni, Szabó Ödön este ungur și Ganţ Ovidiu Victor este
etnic german, șvab din Timișoara.
Nu era suficient că George Soros are președintele României (consiliat de evreica Sandra Pralong, prima directoare a
lui Soros în România), marioneta Klaus Iohannis numind, la rândul său, doi șefi în fruntea serviciilor secrete
(amândoi evrei și foști angajați/bursieri Soros), guvernul de tehnoratați sau tehnoklauși condus de mercenarul
soroșist Ciolos (numit tot de Iohannis) și uriașul aparat de propagandă format din ‘telectualii de la GDS (o bandă
antinațională inițiată de Soros personal și Silviu Brucan, alias Saul Bruckner, în ianuarie 1990, un melanj de
trompete antiromânești, evrei și români trădători de-a valma), acum Soros are și un partid ca să-și perpetueze puterea
și influența în România. Nu doar bătrânul evreu ungur din SUA este creatorul USR, ci și SRI a pus umărul
înstelat la apariția acestui partid al progresiștilor neomarxiști și antiromâni.
Nu mai este un secret pentru nimeni că impostorii aceștia de la USR, care „salvează” tot timpul ceva și musai
„uniți”, sunt finanțați de George Soros prin oengeurile sale. Sub ambalajul strălucitor al unor acțiuni generoase, în
interesul societății, se urmăresc cu totul alte scopuri decât cele aparente, care rămân doar praf în ochii naivilor.
Chestia cu „salvatul” ăstora ne duce cu gândul la elevul Bulă și colegii lui, care umflau zilnic de pe stradă câte o
bătrânică și o urcau cu forța în autobuz ca să facă o faptă bună pe zi, așa cum i-a învățat diriginta la școală.

USB (Uniunea Salvați Bucureștiul), după succesul din Capitală la alegerile locale, a devenit națională prin
schimbarea denumirii: USR (Uniunea Salvați România), adică Uniunea Soros în România și vizează acum alegerile
parlamentare. Trupa din București (USB), de la alegerile locale, a lui Nicușor Dan, liderul „salvatorilor”, era
compusă din „români autentici”, așa cum limpede se vede doar citind numele pe care le poartă: Seidler, Bulfon,
Oliver Leon Paiusi, Clotilde Armand, Bugner, Berta Vasiliauskaite, Franovici, Vincent Briot, Wring, Dobrev,
Antonio Andrusceac. Mă întreb dacă nu o fi și Nicușor Dan ovrei fiindcă mulți din aceștia nu și-au luat nume de
familie când au împrumutat identități românești, numele lor complet fiind alcătuit din două prenume. Exemple: Dan
Pavel, Radu F. Alexandru, Alexandru Florian, Zoe Petre, Andrei Gheorghe etc…
La alegerile parlamentare din anul 2016, dacă citeai lista candidaților USR aveai sentimentul că vezi primul
comitet central al PCR, după preluarea puterii de către bolșevicii evrei! Iată parte din candidații USR ai
anului de grație 2016: Seidler, Gayral, Pal, Iurisniti, Wagner, Schuster (doi „schusteri”, unul de la Cluj și
celălalt din Sibiu), Wiener, Forgo, Toth, Clem, Verman, Gorczynski, Kloyber, Memet, Mark, Visloguzov,
Reti, Gall, Bulfon, Kiss, Abu Amra, Marussi, Iank, Echert, Sachetti, Teleki.
 Istoria se repetă, odraslele evreilor bolșevici din anii de după război au dorit să conducă din nou România și au
reușit. Dacă, până acum, unii ca Valdimir Tismăneanu, Alexandru Florian sau Patapievici s-au ocupat doar
cu propaganda, spălarea creierilor și tâmpirea românilor, acum se pune în practică următorul pas:
subjugarea poporului român! „Pas cu pas”, vorba impostorului numit Gauleiter peste colonie.
S-au găsit voci care să afirme, pe platformele de socializare ale internetului, că Iohannis Klaus Werner este vânzător
și trădător de neam. Nu este adevărat, fiindcă el nu aparține neamului românesc, iar neamului său îi este foarte loial!
Nu este greu de remarcat cum se adresează el românilor, ca un arendaș iobagilor sau ca un Gauleiter care cuvântă
către turma docilă din colonie, care „trebe” – cum spune el – să se supună, să execute comanda și să voteze cu cine
vrea satrapul.
Partidul lui Nicușor Dan, plin de alogeni și români secesioniști în Ardeal, este oarecum și creatia klaus-wernerului în
timpul cățărării pe cadavrele de la „Colectiv”. Acesta l-a sfătuit în noiembrie 2015, după întâlnirea cu așa-zișii
„reprezentanți ai străzii” – în fond, oengiștii lui Soros! – să-și facă partid. Deci, USR, partidul alogenilor și al
agenților secreți a avut o „mamă”, pe George Soros și doi tați: Klaus Iohannis și SRI.

                                                                                                         Marius Albin MARINESCU

Tags: AVH (Ungaria) BND (Germania Federală) Cristian Seidler evreu Cristian Seidler președinte ELSA România 2001-2003 Dan
Barna director financiar ELSA România între anii 1998-2000  Dan Barna președinte USR candidat președinția României  Dan Barna
Sibiu ungur președinte USR ELSA organizație a studenților racolați de serviciile secrete  ELSA România („Asociația Europeană a
Studenților la Drept” HNaA (Austria) Legea nr. 157/2018 cunoscută ca „legea Vexler”  odraslele evreilor bolșevici sunt din nou la
putere partide marionetă: PNL (Iohnnis) și USR (SRI)  SB (Służba Bezpieczeństwa – Polonia) Seidler Cristian-Gabriel evreu deputat
USR The European Law Students Association (ELSA)  USR (Uniunea Salvați România) USR alogeni globalism soroșiști creație
SRI USR partid dominat și condus de alogeni progresiști globaliști neomarxiști soroșiști  USR și Plus partide intelligence create la
comandă Vlad Alexandrescu USR evreu nepotul criticului de aceeași etnie Tudor Vianu

6 COMMENTS

1. Marian
Posted octombrie 28, 2019 at 11:31 AM
Să nu credeți că informațiile despre trecutul lui Barna și al celorlalți n-au venit tot de la niște securiști. E clar că se
duce o luptă pt ciolan între găștile din securitate.

RĂSPUNDE

2. IQ100
Posted octombrie 28, 2019 at 3:57 PM
Mersi de demonstratie si de informatii.Dar era LOGIC ca o societate “studenteasca” cu “democracia” e la , pardon,
misto , doar ceea ce spune ca este.

RĂSPUNDE

3. IQ100
Posted octombrie 28, 2019 at 4:01 PM
Despre punctul 3 ma prinsesem de mult..as fi preferat sa fie punctul 1, ca apoi sa ramanem de capul nostru.dar
probabil ca trebuie aplicat daor dupa ce se scoate maxim din pctul 1.
Despre punctul 2 nu comentez.Este ilegal, din cate imi amintesc.

RĂSPUNDE

4. gigimutu
Posted octombrie 28, 2019 at 8:07 PM
mu he he sri,
 mu he he johannes, mu he he usr.

RĂSPUNDE

5. Sârbu VALENTIN IOAN

Posted ianuarie 8, 2021 at 11:43 PM
Supr lucrare … numai un bun ROMÂN pote gândi .aşa.. Nu ştiu dacă mai potate .cineva din țara asta să mai. Spună
ROMÂNILOR .adevărul..Alogeni ne vor DISTRUŞI ca neam şi țară… Un pios Omagiu pt. Un adevărat român. Ce
ne. a părăsit prea devreme..

RĂSPUNDE

6. CONSTANTIN BORNEA
Posted martie 23, 2021 at 9:10 PM
nu știu ce să mai cred,oare chiar nația noastră de vlahi nu este capabilă de a fi capabilă de a elimina acești intruși
potrivnici nației noastre ????? .

RĂSPUNDE

LASĂ UN RĂSPUNS
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *
Comentariu *

Avocatul evreu Alan Dershowitz care

lucrează pentru Trump: „Nu aveți nici un
drept, trebuie să fiți vaccinați”/ Trump:
Vom folosi armata pentru a
distribui vaccinul
mai 19, 2020 vt COVID 19, Donald Trump, USA, VaccinuriAlan Dershowitz, COVID 19, Donald
Trump, Vaccinuri

Avocatul evreu Alan Dershowitz care lucrează pentru

Trump, a declarat într-un interviu:
„…am să vă spun foarte clar, nu ai nici un drept constituțional să pui în
pericol publicul și să răspândești infecția, nu ai nici un drept să
refuzi vaccinarea, nu ai nici un drept să refuzi să porți
mască, nu ai nici un drept să îți deschizi magazinul sau
afacerea…” – ortodoxinfo.ro
Trump de asemenea a spus fara ocolisuri ca va folosi armata
pentru a vaccina obligatoriu fiecare cetatean:
Daca mai credea cineva ca Trump e de capul lui si face ce vrea, acum
poate s-a luminat ca lucurile nu stau chiar asa.
Urmariti va rog si celelalte subiecte de la catgoriile: COVID
19 si Vaccinuri
Partajează asta:

3 gânduri despre &8222;Avocatul evreu Alan

Dershowitz care lucrează pentru Trump: „Nu aveți nici
un drept, trebuie să fiți vaccinați”/ Trump: Vom folosi
armata pentru a distribui vaccinul&8221;

1. ioansperling

mai 19, 2020 la 9:52 am

Daca America incepe si reuseste nu avem nici o scapare!

Răspunde

2. Sabina

mai 19, 2020 la 12:43 pm

Pe scurt, Alan Dershowitz bate campii! Indiferent daca lucreaza pentru Trump
sau nu! Inclin sa cred ca presedintele american nu-i intr-atat de idiot, incat sa-
si aleaga in staff-ul sau avocatesc un individ care a sustinut, cu ani in urma,
mentinerea torturii, cruzimea si brutalitatea prin intermediul unor mandate
care i-au legitimat practic opiniile cu privire la asemenea practici.
Trump va fi nevoit sa aleaga intre Big Pharma si poporul american, cu atat mai
mult cu cat se apropie alegerile. Sloganul ales este „Keep America Great”! Ma
intreb, in ce mod o va pastra? Ca un stat in care domina tirania medicala
autoritara impusa cu ajutorul politiei si armatei? Cu „Make America Great
Again” oricum n-a reusit mare lucru!
Multe fraze sunt scoase din context si devenite stiri rulate prin mijlocirea unor
minti bolnave. E necesar sa se mai treaca si prin filtrul propriu al gandirii
fiecarui cititor. Altfel, panica intuneca orice rationament de bun-simt!
Pe Trump ar trebui sa-l preocupe economia si redeschiderea tarii, altfel Joe
Biden va castiga Casa Alba si toate Birourile Ovale.
Jocurile sunt politice in vederea pastrarii nestingherite a hegemoniei
americane in plan extern si cu scopul selectiei celor care vor cotiza mai viguros
in campania electorala ce se apropie pe plan intern. Tarul vaccinurilor de la
Casa Alba tocmai ce a livrat vreo 12 milioane de dolari companiei farmaceutice
Moderna, care a testat primele 2 doze de vaccin (in cantitati mici) la 8 pacienti
obtinand „rezultate promitatoare”. Asadar, sunt multe „necunoscute” cu foarte
multe zerouri si cu si mai multe interese in asa-zisele afirmatii ale lui Trump,
cum ca ar folosi armata in distributia vaccinului. Sunt „maestrii” in farse de
proasta factura, in false flag-uri, in lovituri de stat si in alte matrapazlacuri,
care tin lumea ocupata cu altceva decat cu realitatile evidente ale politicii lor
din ultimii 70 de ani.