• LEGE Nr. LP287/2017 din 15.12.

2017 contabilităţii și raportării financiare;

• https://www.legis.md=120938&lang=ro#d/cautare/getResults?doc_i
• Standardele de Contabilitate - Standarde Internaţionale de Raportare Financiară și Standarde Naţionale de
Contabilitate;
• Standarde Internaţionale de Raportare Financiară – standarde şi interpretări emise de Consiliul pentru Standarde
Internaţionale de Contabilitate, acceptate pentru aplicare în Republica Moldova (IFRS);
• Standarde Naţionale de Contabilitate – acte normative elaborate în baza Directivei 2013/34/UE a Parlamentului
European și a Consiliului IFRS, aprobate de Ministerul Finanţelor (SNC);
• Codul Fiscal al Republicii Moldova;
• Alte legi și acte normative.

Contabilitate – sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare și de prezentare a
informațiilor privind elementele contabile;
contabilitate de casă – metodă a contabilității conform căreia elementele contabile sunt recunoscute pe măsura
încasării/plăţii numerarului sau compensării în altă formă;
contabilitate de gestiune – sistem de colectare, înregistrare, prelucrare şi transmitere a informaţiei pentru planificarea,
controlul și analiza activității entității, în scopul întocmirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale;
contabilitate financiară – sistem de colectare, înregistrare, prelucrare şi generalizare a informaţiei privind existenţa şi
mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor pentru întocmirea situațiilor financiare;
contabilitate în partidă dublă – reflectarea faptelor economice prin dublă înregistrare, cu aplicarea conturilor contabile şi
întocmirea situaţiilor financiare;
contabilitate în partidă simplă – reflectarea unilaterală a faptelor economice, conform metodei „intrare-ieşire”, fără
aplicarea conturilor contabile şi fără întocmirea situaţiilor financiare;
Depozitarul public al situațiilor financiare – sistem unic integrat de colectare, stocare, generalizare, analiză și publicare a
situațiilor financiare, a raportului conducerii și a raportului auditorului ale entităților;
document primar – confirmare documentară care justifică producerea faptelor economice sau care acordă dreptul de a le
efectua (produce); certifică producerea unui eveniment;
dublă înregistrare – procedeu de înregistrare a unui fapt economic în cel puțin debitul unui cont şi în creditul altui cont cu
una şi aceeaşi sumă;
elemente contabile – activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile, cheltuielile şi faptele economice ale
entităţii;
entitate asociată – entitate în care o altă entitate deține un interes de participare și are o influenţă semnificativă asupra
politicilor financiare şi operaţionale, dar care nu este nici entitate fiică, nici participant într-un angajament comun;
entitate de interes public – entitate ale cărei valori mobiliare sînt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată; bancă;
asigurător (reasigurător)/societate de asigurări; organism de plasament colectiv în valori mobiliare cu personalitate
juridică; entitate mare care este întreprindere de stat sau este societate pe acțiuni în care cota statului depășește 50% din
capitalul social;
entitate-fiică – entitate controlată total sau parțial de entitatea-mamă;
entitate-mamă – entitate care controlează una sau mai multe entități-fiice;
entități afiliate – entitățile din cadrul unui grup;
evaluare – procedeu de determinare a mărimii valorice a elementelor contabile;
fapt economic – tranzacţie, operaţiune, eveniment care a modificat sau poate modifica activele, capitalul propriu,
datoriile, veniturile, costurile și/sau cheltuielile entităţii;
grup – entitatea-mamă și toate entitățile-fiice, luate în ansamblu;
interes de participare – drepturile unei entități în cadrul altei entități ce depășesc 20% din capitalul social al ultimei,
drepturi care, prin crearea unei legături strategice de lungă durată cu aceasta, sînt destinate să contribuie la activitatea
entității care le deține;
inventariere – procedeu de control şi autentificare documentară a existenţei activelor, capitalului propriu și datoriilor care
aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii;
Plan general de conturi contabile – act normativ care stabilește nomenclatorul conturilor
contabile, caracteristica și modul de aplicare ale acestora;
recunoaștere – înregistrarea în contabilitate și prezentarea în situațiile financiare a unui element contabil care corespunde
definiţiei și care îndeplineşte criteriile de recunoaştere stabilite în standardele de contabilitate;
registre contabile – registre destinate grupării, sistematizării, înregistrării şi generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea elementelor contabile reflectate în documentele primare;
situații financiare – set de rapoarte care caracterizează poziţia financiară, performanţa financiară și alte informații
aferente activității entităţii pentru o perioadă de gestiune;
Categoriile de entități care aplică CF
1
a) persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare;
b) autorităților/instituțiilor, cu excepția autorităților/instituțiilor bugetare;
c) reprezentanțelor permanente şi filialelor entităților nerezidente;
d) organizaţiilor necomerciale și reprezentanțelor entităților nerezidente;
e) persoanelor fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepția titularilor patentei de întreprinzător;
f) persoanelor fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (notari, avocaţi, executori judecătoreşti,
mediatori, administratori autorizați) și birourilor înfiinţate de acestea precum și cabinetelor individuale ale medicilor de
familie ;
Categoriile de entități și grupuri
(1) Entitatea micro este entitatea care, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 5 600 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 11 200 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 10.
(2) Entitatea mică este entitatea care, nefiind entitate micro, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre
următoarele criterii:
a) totalul activelor – 63 600 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 127 200 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
(3) Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind entitate micro sau entitate mică, la data raportării, nu depășește limitele
a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
(4) Entitatea mare este entitatea care, la data raportării, depășește limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250
Principiile contabilității
a) continuitatea activităţii – presupune că entitatea își va continua în mod normal funcţionarea pe o perioadă de cel puţin
12 luni din data raportării, fără intenţia sau necesitatea de aşi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea;
b) contabilitatea de angajamente – prevede recunoaşterea elementelor contabile pe măsura
apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau al compensării sub altă
formă;
c) permanenţa metodelor – constă în aplicarea politicilor contabile în mod consecvent de la o perioadă de gestiune la
următoarea;
prudența – prevede neadmiterea supraevaluării activelor și a veniturilor și/sau a subevaluării datoriilor și a cheltuielilor;
intangibilitatea – presupune că totalul bilanțului la începutul perioadei de gestiune curente trebuie să corespundă cu
totalul bilanțului la sfîrșitul perioadei de gestiune precedente;
separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a informaţiilor despre patrimoniul
şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
necompensarea – prevede contabilizarea și prezentarea distinctă în situaţiile financiare a activelor şi datoriilor, a
veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi datoriilor sau a veniturilor şi cheltuielilor nu se admite, cu
exceptia cazurilor prevăzute de prezenta lege și de standardele de contabilitate ;
prioritatea conţinutului asupra formei – presupune că informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte
mai curînd esenţa și conținutul faptelor economice, decît forma juridică a acestora;
evaluarea la cost de intrare – prevede că elementele contabile prezentate în situațiile financiare sînt evaluate la cost de
achiziție sau la cost de producție, cu excepția cazurilor prevăzute de standardele de contabilitate;
Ciclul contabil al entităţii
a) documentarea faptelor economice;
b) recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile;
c) reflectarea informaţiilor în conturile contabile;
d) întocmirea registrelor contabile;
e) inventarierea;
f) întocmirea situaţiilor financiare.
Situațiile financiare se întocmesc cu claritate, oferind o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și
a altor informații aferente activității entității.
Caracteristicile calitative fundamentale ale SF

2
a) relevanţa – prevede că informaţiile trebuie să fie importante pentru utilizatori şi să-i ajute să evalueze evenimentele
trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările anterioare ale acestora;
b) reprezentarea exactă – prevede că informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să fie complete, imparțiale şi
fără erori.
Caracteristicile calitative amplificatoare ale SF
a) comparabilitatea – presupune că situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii comparative, aferente perioadei
precedente, pentru toate elementele contabile raportate ale perioadei de gestiune curente, dacă standardele de contabilitate
nu prevăd altfel;
b) verificabilitatea – constă în asigurarea posibilității utilizatorilor de a verifica direct sau indirect informațiile din
situațiile financiare;
c) oportunitatea – presupune că informaţiile sînt disponibile utilizatorilor într-un timp util pentru a le influenţa deciziile;
d) inteligibilitatea – prevede că informaţiile trebuie clasificate, caracterizate şi prezentate în mod clar şi concis.
Conținutul situațiilor financiare individuale
În funcție de categoria entității și necesitățile informaționale ale acesteia, entitatea care aplică SNC întocmește și prezintă
anual unul dintre următoarele seturi de rapoarte:
a) situații financiare prescurtate;
b) situaţii financiare simplificate;
c) situaţii financiare complete.
Situațiile financiare prescurtate
a) bilanțul prescurtat;
b) situaţia de profit şi pierdere prescurtată;
c) nota explicativă.
Situaţiile financiare simplificate
a) bilanţul;
b) situaţia de profit şi pierdere;
c) nota explicativă.
Situaţiile financiare complete
a) bilanţul;
b) situaţia de profit şi pierdere;
c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
d) situaţia fluxurilor de numerar;
e) nota explicativă.

3
Imobilizări necorporale - imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială, identificabile şi controlabile de
entitate.
Imobilizări necorporale în curs de execuţie -imobilizări necorporale procurate sau aflate în procesul de creare şi de
pregătire pentru utilizare după destinaţie, precum şi imobilizările necorporale interconexate cu alte imobilizări care
necesită lucrări de pregătire pentru utilizare după destinaţie.
Imobilizările necorporale reprezintă o componența imporatantă a activului patrimonial și constituie baza tehnico-
materială și financiară a activității agentului economic.
Licențe Brevete Embleme comerciale Francize Programe informatice Drepturi de autor Mostre industriale Know how
Web site Titlurile de protecție Desenele industriale Proiectele
Evaluarea IN
Cost de intrare- costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi costurile direct atribuibile pentru a-l aduce în
locul şi în starea necesară pentru folosirea după destinaţie.
DURATA DE UTILIZARE perioada de timp pe parcursul căreia entitatea aşteaptă să obţină beneficii economice din
utilizarea imobilizării
VALOAREA CONTABILĂ costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă diminuat cu amortizarea şi
pierderile din depreciere acumulate.
AMORTIZAREA repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioade de gestiune ale duratei de
utilizare.
Brevetele (Invențiile) – sunt drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă pentru fabricarea unui fel de
produse, utilizarea sau vânzarea unui produs specific(de exemplu: drepturile ce rezultă din brevetele ce aparţin
întreprinderii, noi soiuri de plante ş.a.);
Licenţele – drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Pentru proprietatea intelectuală
licenţa este un acord (contract) conform căruia o persoană (licenţiali) în anumite condiţii (de regulă pentru comision)
permite altei persoane (licenţiat) să folosească dreptul la proprietatea intelectuală;
Mărcile – simboluri înregistrate, protejate de stat cu drept exclusiv de utilizare a lor pentru identificarea mărfurilor,
serviciilor unor persoane fizice şi juridice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane fizice şi juridice;
Know-how-urile – cunoştinţele tehnico-ştiinţifice, tehnologice, financiare, comerciale, organizatorice, de gestiune,
biotehnice şi de altă natură acumulate de întreprindere, care constituie o taină comercială şi aduc avantaj economic
(profit);
Francizele – dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să
exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare,
în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii;
Programele informatice – set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de programe pentru sistema
de prelucrare a informaţiei;
CONTABILITATEA EXISTENŢEI ŞI MIŞCĂRII IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale transmise în exploatare este
destinat contul112 „Imobilizări necorporale”.
Este un cont de activ în debitul căruia se reflectă valoarea imobilizărilor necorporale procurate de la terţi şi create de
întreprindere la cost de intrare, iar în credit se reflectă valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale ieşite şi casarea
amortizării calculate la ieşirea acestora.
Soldul acestui cont este debitor.

4
Evidenţa analitică a imobilizărilor necorporale se ţine pe tipurile acestora.
Contul112 „Imobilizări necorporale” se debitează prin creditul următoarelor conturi:
521„Datorii comerciale curente” – înregistrarea valorii imobilizărilor necorporale procurate de la persoane juridice cu
reflectarea datoriei aferente facturilor primite;
313 „Capital nevărsat” – înregistrarea imobilizărilor necorporale primite ca aport alfondatorilorîn capitalul social al
entității;
622 „Veniturifinanciare” – înregistrarea imobilizărilor necorporale primite cu titlu gratuit.
Contul 112 „Imobilizări necorporale” se creditează prin debitul următoarelorconturi:
113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale” – decontarea amortizării calculate a imobilizărilor necorporale ieşite;
721 „Cheltuieli cu active imobilizate” – decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale ieşite (vînzare, schimb,
donaţie etc.);
723 „Cheltuieli excepţionale” – decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale ieşite din cauza calamităţilor
naturale.
Exemplu DT 111, 112 CT 521, 226, 532
DT 111, 112 CT 313
DT 111, 112 CT 622
DT 721 CT 112
DT 711, 712, 713, 821 CT 113
DT 113 CT 112
Amortizarea repartizarea sistematică a valorii imobilizării necorporale în decursul întregii durate de utilizare a acesteia la
costuri sau cheltuieli.
Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la: • valoarea amortizabilă a
obiectului; • durata de utilizare a acestuia.
Durata de utilizare – este perioada de timp, pe parcursul căreia entitatea prevede să utilizeze imobilizarea necorporală și
să să obţină beneficii economice sau cantitatea unităţilor de produse, lucrări, servicii sau de alte unităţi similare pe care
entitatea preconizează să le obţină din utilizarea imobilizării.
Valoarea amortizabilă reprezintă costul de intrare, diminuat cu valoarea reziduală estimată (valoarea preconizată a unei
imobilizări, care entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia).
Durata de utilizare se stabilește în funcție de: Termenul de valabilitate a titlului de protecţie respectiv. Durata de utilizare
a titlului de protecţie (a unui brevet, a dreptului de autor etc.) poate să coincidă cu perioada de protecţie juridică a
acestora, de exemplu, dacă durata de protecţie a unui brevet de invenţie este 5 ani, durata de utilizare a brevetului poate fi
stabilită 5 ani.
DURATA PRECONIZATĂ DE UTILIZARE
EVENTUALAÎ NVECHIRE MORALĂ(NECORESPUNDEREA CERINŢELORNOI FAŢĂDE ASTFEL DE
IMOBILIZĂRI)
DEPENDENŢA DURATEI DE UTILIZARE DE VALABILITATEA DREPTULUI JURIDIC (în cazul imobilizărilor
necorporale procurate de la licenţiar durata de utilizare o constituie termenul contractului de licenţă),
Metoda de calcul a amortizării imobilizărilor necorporale aplicată de întreprindere trebuie să reflecte schema de obţinere a
avantajului economic din aceste active.
5
 Există diferite metode de calculare a amortizării unei imobilizări necorporale: metoda liniară, metoda unităţilor de
producţie, metoda de diminuare a soldului

Pentru generalizarea informaţiei privind amortizarea imobilizărilor necorporale transmise în exploatare este destinat
contul 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale”
Contul 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale” este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul acestui cont se
înregistrează calcularea (majorarea) amortizării imobilizărilor necorporale pe parcursul duratei de utilizare a acestora, iar
în debit – decontarea (diminuarea) amortizării acumulate aferentă imobilizărilor necorporale ieşite. Soldul acestui cont
este creditor. Evidenţa analitică a amortizării imobilizărilor necorporale se ţine pe tipurile acestora.
Contul 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale” se creditează prin debitul conturilor:
712 „Cheltuieli de distribuire” – calcularea amortizării imobilizărilor necorporale ce ţin de comercializarea producţiei;
713 „Cheltuieli administrative” – calcularea amortizării imobilizărilor necorporale cu destinaţie administrativă;
811 „Activităţi de bază” – calcularea amortizării imobilizărilor necorporale ce ţin de fabricarea unui tip de produs;
821 „Costuri indirecte de producţie” – calcularea amortizării imobilizărilor necorporale ce ţin de fabricarea mai multor
tipuri de produse.
Contul 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale” se debitează prin creditul contului 112 „Imobilizări necorporale” –
în cazul decontării amortizării calculate a imobilizărilor necorporale ieşite.

6
7
CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE
Imobilizări corporale - imobilizări sub formă de mijloace fixe, terenuri, imobilizări corporale în curs de
execuţie şi resurse minerale.
Imobilizări corporale în curs de execuţie - imobilizări corporale procurate sau aflate în procesul de creare şi
de pregătire pentru utilizare după destinaţie, pînă la transmiterea lor în exploatare.
Imobilizări amortizabile - imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare certă (limitată) şi
pentru care se calculează amortizarea. Imobilizări neamortizabile - imobilizări care au o durată de utilizare
incertă (nelimitată) sau care se află în curs de execuţie.
Amortizarea imobilizărilor - repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioade de
gestiune ale duratei de utilizare.

Cost de intrare - costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi costurile direct atribuibile
pentru a-l aduce în locul şi în starea necesară pentru folosirea după destinaţie.

Durată de utilizare : 1) perioada de timp pe parcursul căreia entitatea aşteaptă să obţină beneficii
economice din utilizarea imobilizării; 2) cantitatea unităţilor de produse, lucrări, servicii sau de alte unităţi
similare pe care entitatea preconizează să le obţină din utilizarea imobilizării.

Obiect (element) de evidenţă a imobilizărilor - o imobilizare separată destinată utilizării în mod individual
sau un complex de componente, destinate utilizării în ansamblu.

Resurse minerale - imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de explorare
(pregătire spre extracţie), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială.

Terenuri - imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de entitate cu drept de
proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea entităţii.

Valoare amortizabilă - costul de intrare sau costul corectat, diminuat cu valoarea reziduală estimată.

Valoare contabilă - costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă diminuat cu amortizarea şi
pierderile din depreciere acumulate.

Valoare justă - suma cu care o imobilizare ar putea fi schimbată benevol în cadrul unei tranzacţii
desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate.

Valoare reziduală - valoarea estimată (preconizată) a unei imobilizări amortizabile, care entitatea prevede
să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia.

Amortizarea imobilizărilor - repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioade de

gestiune ale duratei de utilizare.

Recunoaşterea şi evaluarea iniţială

Obiectul se recunoaşte ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiţii:

obiectul este identificabil şi controlabil de entitate

proprietăţile şi particularităţile lui corespund definiţiei imobilizărilor necorporale sau corporale

este probabil că entitatea va obţine beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului

costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil

Evaluarea iniţială a fiecărui obiect se efectuează la cost de intrare.

Componenţa costului de intrare diferă în funcţie de modalitatea de intrare a obiectului: prin achiziţionare,
creare de sine stătător, primire în schimb, sub forma de aport la capitalul social, cu titlu gratuit, în gestiune
economică etc

Costul de intrare a obiectului procurat se formează din :

8
preţul de cumpărare, taxele vamale, impozitele şi taxele nerecuperabile, cu scăderea tuturor reducerilor,
rabaturilor şi sconturilor comerciale la procurare;

orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării şi în starea necesară pentru
folosire după destinaţie.

Costurile direct atribuibile imobilizărilor corporale cuprind: costurile de transport, încărcare, descărcare, de
pregătire a locului de instalare, de instalare şi montaj, de testare şi inspecţie a funcţionalităţii obiectului, de
pregătire a terenului pentru folosire după destinaţie (nivelarea, curăţarea, demolarea construcţiilor vechi,
costul drenajului etc.), de achitare a onorariilor profesionale (cuvenite arhitecţilor şi inginerilor etc.),

Entitatea înregistrează aceste costuri ca majorare a imobilizărilor corporale în curs de execuţie concomitent
cu majorarea datoriilor curente şi/sau diminuarea activelor utilizate.

O entitate a achiziţionat un utilaj tehnologic la preţ de 150000 lei. Costurile direct atribuibile includ: costul
serviciilor de transport - 7500 lei, costurile cu personalul aferente încărcării-descărcării - 3500 lei şi costurile
aferente punerii în funcţiune şi testării activului - 12000 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea contabilizează costul de intrare a obiectului în suma de 173000 lei
(150000 lei + 7500 lei + 3500 lei + 12000 lei) - ca majorare a imobilizărilor corporale în curs de execuţie
concomitent cu majorarea datoriilor curente şi diminuarea activelor utilizate pentru pregătirea obiectului
spre exploatare.

Dt 121 Ct 521, 211, 531, 533 etc

La transmiterea obiectului în exploatare entitatea înregistrează majorarea mijloacelor fixe şi diminuarea

imobilizărilor corporale în curs de execuţie.

Dt 123 Ct 121

O entitate a transmis în schimb o instalaţie tehnologică, valoarea contabilă a căreia este de 110000 lei, iar
valoarea contractuală de 120000 lei, pe un strung cu valoarea contractuală - 140000 lei. În cazul dat,
entitatea, pe lîngă valoarea contractuală a instalaţiei tehnologice cedate, a achitat furnizorului şi 20000 lei.

În baza datelor din exemplu, strungul primit în schimb se recunoaşte la cost de intrare de 140000 lei, egal
cu valoarea lui contractuală sau cu valoarea contractuală a instalaţiei tehnologice (120000 lei), majorată cu
suma plătită (20000 lei) în numerar. Entitatea va înregistra costul de intrare a strungului ca majorare
concomitentă a imobilizărilor corporale şi a datoriilor curente.

Dt 121,123 Ct 521

9
Definiția generală a imobilizărilor corporale
Imobilizarile corporale sau tangibile au un conținut material și sunt reprezentate prin bunuri fizice,concrete,de
folosință îndelungată si cu valoare mare.Imobilizarile corporale sunt deținute de agentul economic pentru a fi
utilizate in producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate terților,sau pentru
folosirea acestora în scopuri administrative.Activele imobilizate au o durată de folosință mai mare de un an.
Structura imobilizărilor corporale
-imobilizari corporale în curs de execuție;
-terenuri și construcții;
-instalații tehnice și mașini;
-alte instalații tehnice,utilaje si mobilier;
Fluxul operaţiunilor curente privind imobilizările
Contabilitatea imobilizărilor corporale vizează, în mod curent, trei momente principale:
(1)INTRARE
(recunoastere)
(2)UTILIZARE
(amortizare)
(3)IESIRE
(derecunoastere)
Intrarea imobilizărilor corporale – recunoaşterea iniţială, poate avea loc în mai multe moduri:
1. achiziţie – evaluarea se face la cost de achiziţie;
2. producţie – evaluarea se face la cost de producţie;
3. aport la capital – valoarea de aport (stabilită în urma evaluării);
4. primite ca donaţie – valoarea justă – se va studia la partea de capitaluri;
5. constatate plus la inventar – valoarea justă – se va studia la partea de capitaluri;
6. leasing financiar

Operaţiuni care pot duce la modificarea valorii de intrare:

(1) modernizarea; (2) reevaluarea.
Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică
a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.
Amortizarea imobilizărilor se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea
integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de
utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora.
Metode de amortizare
Amortizarea liniara
Amortizarea în baza unităților de producție
Amortizarea accelerata

Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se
aşteaptă să fie consumate de entitate.
Ieşirea/scoaterea din evidenţă/descărcarea din gestiune – derecunoaşterea imobilizărilor, poate avea loc prin:
1. casare – în situaţia în care imobilizarea nu mai generează beneficii economice pentru entitate;
2. cedare – în situaţia transferului dreptului de proprietate către un terţ în schimbul unei contraprestaţii (cu titlu
oneros);
3. aport la capitalul social al altei societăţi
4. donaţie – în situaţia transferului dreptului de proprietate către un terţ fără existenţa unei contraprestaţii (cu
titlu gratuit);
5. lipsă la inventar – se înregistrează în momentul constatării lipsei din gestiune;
Principalele conturi utilizate
Pentru evidența imobilizarilor corporale se utilizează
următoare conturi sintetice :
-contul 121(A) Imobilizări corporale în curs de execuție;
- contul122-terenuri(A);
-contul 123-Mijloace fixe (instalații tehnice,mijloace de transport etc.) (A);

10
-contul 124 -(P)Amortizarea imobilizărilor corporale.
Conturile de imobilizari corporale țin evidența operațiilor și categoriilor de imobilizari și sunt conturi de active.Se
debitează cu intrari de imobilizari și se crediteză la iesirea din folosință sau prin vanzare.Soldul final debitor arată
valoarea imobilizarilor existente la sfarșitul perioadei.

Evidența în conturile de imobilizări se ține la valoarea contabilă de intrare sau valoarea reevaluată.În valoarea
contabilă de intrare se includ: prețul de cumpararea, cheltuielile de transport-aprovizionare, cheltuielile de
montaj și punere în funcțiune,taxe nerecuperabile,etc. Documente utilizate in contabilitatea imobilizărilor
corporale
Principalele documente utilizate pentru evidența
contabilă a imobilizarilor corporale sunt:
-Factură fiscală;
-Notă contabilă;
-Nota I-Active imobilizate;
-Ordin de plată; Extrasul bancar;
-Fișa mijocului fix;etc.

11