2.

Noul Management Public

Administrația publică necesită o reformă deoarece, evolutiv, a început să aibă tot maimulți terți
parteneri instituționali și datorită faptului că întreaga gamă de servicii pe care le oferă s-a lărgit.
Totuși reforma are un mare impediment: resursele limitate, iar pentru a se
 putea realiza trecerea de la birocrație la management public acestea nu trebuie neglijate

2.1 De la Management Public la Noul Management Public

Apariția managementului public se datorează dezvoltării de noi abordări înadministrarea

organizațiilor publice. Cristian Bențe a definit în lucrarea sa managementul
public ca fiind un ansamblu de procese și relații de management, care duc la îndeplinire și
 planifică, organizează, coordonează, gestionează și controlează activitățile specifice
serviciilor publice (Bențe, 2010, p. 7).Managementul public are o serie de caracteristici,
sintetizate în figura de mai jos

10
în care autoritățile publice locale vor avea autonomie în procesul a luare a deciziilor în ceea
ce privește planificarea bugetului, alocarea resurselor, managementul resurselor umane, cu alte
cuvinte
se aplică principiul subsidiarității.
 Reducerea aparatului birocratic
 
este de asemenea, o caracteristică importantă a
Noului Management Public.
Aceasta include schimbări interne în structura departamentelor,
comasarea anumitor compartimente din cadrul ac
eleiași organizații publice, care desfășoarăaceași activitate ori activități similare, dar și
restructurări de personal.
 
 Privatizarea și/sau concesionarea
unor servicii publice pe care statul nu le mai poateof 
eri în condiții optime către actori d
in sectorul privat
, care dețin resursele necesare furnizăriirespectivelor servicii către cetățeni. Prin privatizarea și
concesionarea serviciilor publice,administrația publică reușește să
-
și reducă rolul până la un nivel controlabil.
 
Subcontractarea și partene
riatul public
 – 
privat 
 
sunt o modalitate de întărire a roluluiadministrației publice în tările în care aceasta nu poate
furniza ea însăși anumite servicii, însă
prin
aceste procese, autoritățile publice își păstrează o parte din autoritate asupra servicii
lorsubcontractate ori furnizate printr-un parteneriat public
 – 
privat. Aceste procese pot
supraviețui doar dacă există o piață non
-
monopolistă, transparență în procesul de selecție alcompaniilor și un puternic sistem de evaluare
și monitorizare a servici
ilor oferite.
O altă caracteristică esențială a Noului Management Public este determinată de
viziunea asupra indivizilor, care din simpli
cetățeni devin clienți
 
ai administrației publice.Astfel, nevoile și solicitările acestora devin input pentru elaborarea
politicilor 
publice.
Poate una dinte cele mai importante caracteristici ale acestei reforme este legată de
creșterea eficienței administrației publice
. Ast
fel, resursele vor fi folosite rațional în vedereaatingerii obiectivelor și scopurilor propuse
, iar calitatea serviciilor furnizate este de asemenea
în concordanță cu cerințele clienților.
 Recompense
 și  sancțiuni
acordat 
e în funcție de performanț 
ele individuale
ale
angajaților și nu în funcție de apartenență politică, loialități etc.
Astfel, gradul de
 profesionalizare a funcției publice se situează pe un nivel superior, iar motivarea angajaților va
deveni intrinsecă.
 
Ș
i nu în ultimul rând, promovarea unui puternic
spirit antreprenorial
modelat pentru ase potrivi mediului public,
în rândul organizațiilor publice, fapt care determină o întărire a
competiției
 
între organizații. Astfel, organizațiile publice se află în competiție unele cu
celela
lte, însă apare și competiția între o organizație publică și una privată în furnizarea unui
anumit serviciu.
 
11
3. Abordări ale Noului Management Public
 
Weber a oferit un model ideal al birocrației
în care erau cunoscute principalele
caracteristici și implicații ale formei de organizare, însă în ceea ce privește
Noul ManagementPublic, nu există o formă fixă, un model standard al acestuia, însă există mai
multe abordăricare utilizează o parte din c
aracteristicile principale ale Noului Management Public,combinate, rezultând diferite
forme ale acestui concept
(adaptat după
 
Mora, Țiclău, 2009, pp.
99
 – 
107).
3.1. Teoria alegerii publice
Printre primii teoreticieni care au abordat această teorie se
 
numără James Buchanan și
Gordon Tullock, iar cartea lor
Calculus of Consent 
, publicată în 1962 este considerată a fi
fundamentul teoriei alegerii publice (Felkin, 1997).Mueller a descris teoria alegerii
publice ca un studiu economic al modului de elaborare
a deciziilor care nu au legătura cu piața (nonmarket), ori ca o aplicație a economiei îndomeniul
științelor politice
(Mueller, 1976, p. 395).Teoria alegerii publice este strâns legat
ă
 
de domeniul economic, prin faptul că aceastăteorie urmărește, înainte de toate, eficientizarea
instituțiilor publice și implicit reducereacheltuielilor din administrația publică.Prin prisma acestei
teorii, democrația reprezentativă este descrisă astfel
 A.
 
Procesul
de soluționare a problemelor societății civile începe prin transmitereaacestora către partidele
politice, care le transmit mai departe Parlamentului, unde auloc dezbateri referitoare la
problemele în cauză, iar apoi sarcina revine Guvernului,
care trebui
e să implementeze deciziile adoptate.
B.
 
Implementarea deciziilor adoptate se realizează prin intermediul administrației publice, care
trebuie să funcționeze după principiul egalității de șanse și tratam
ent.C.
 
Birocratul este un individ rațional care are propriile nevoie și dorințe și pe care vaîncerca să le
satisfacă, prin maximizarea elementelor deja deținute (salariu, influență,autoritate, respect,
recunoaștere).
 D.
 
Sistemul birocratic deține monopolul asupra informației și expertizei în relațiile cu
med
iul extern (relațiile cu sectorul privat și cu socitatea civilă)
. Pentru combaterea
acestui monopol, Niskanen a identificat patru măsuri:

 
introducerea concurenței în sectorul public;
 
 
12

 
 privatizarea și/sau concesionarea
;

 
o analiză a costurilor și beneficiil
or a politicilor publice;

 
control mai strict asupra birocraților 
1
 E.
 
Birocrația excesivă, ca rezultat al raționalității birocratice, se concretizează printr 
-o
risipă a banilor publici
.
Teoria alegerii publice, pe lângă elementele economice ce le implică, presupune și
idenitificarea unui vinovat pentru supradimensionarea aparatului birocratic
și anumedemocrația reprezentativă