Soarele 

este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape perfectă

din plasmă fierbinte,[16][17] ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic.[18] Este de departe
cea mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său este de
aproximativ 1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar masa sa
este de aproximativ 330.000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă aproximativ 99,86 % din
masa totală a Sistemului Solar.[19] Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este formată
din hidrogen (~ 73 %); restul este în mare parte heliu (~ 25 %), cu cantități mult mai mici de
elemente mai grele, inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.[20]
Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este denumită în mod
informal și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai aproape de alb decât de
galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă[a][12][21] din colapsul gravitațional al
materiei într-o regiune a unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a
adunat în centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul Solar.
Masa centrală a devenit atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea
nucleară în nucleul său. Se crede că aproape toate stelele se formează prin acest proces.
În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în
fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie. Această energie, care
poate dura între 10.000 și 170.000 de ani să scape din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii
Soarelui.
Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care Soarele nu mai este
în echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere însemnată a densității și temperaturii în
timp ce straturile sale exterioare se extind, transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă
roșie. S-a calculat că Soarele va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale
lui Mercur și Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ cinci miliarde de ani.
După aceasta, își va revărsa straturile exterioare și va deveni un tip dens de stea în răcire
cunoscută sub numele de pitică albă și nu va mai produce energie prin fuziune, dar va continua
să strălucească și va elibera căldură din fuziunea sa anterioară.
Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost recunoscut încă din timpurile preistorice, iar Soarele a
fost considerat în unele culturi o zeitate.