Afectivitatea reprezintă o reflectare sub forma unei trairi subiective de un anumit
semn, de o anumita intensitate si de o anumita durata a raportului dintre dinamica evenimentelor interne (stari de necesitate) si dinamica evenimentelor (situatiilor) externe. Afectivitatea reflectă relațiile dintre subiect și obiect sub formă de trăiri afective. Afectivitatea reflectă raportul de concordanță sau discordanță dintre dinamica stărilor interne de necesitate și dinamica evenimentelor, a situațiilor obiective externe. Între stimulii interni și realitatea înconjurătoare au loc confruntări și ciocniri ale căror efecte sunt tocmai procesele afective. Aprobarea sau satisfacerea cerințelor interne generează plăcere, mulțumire, entuziasm, pe când nesatisfacerea acestor cerințe generează stări de neplăcere, nemulțumire, frustrare, tristețe. Astfel, în cadrul proceselor afective pe primul plan se situează valoarea și semnificația obiectului pentru subiect. M. Zlate (2000) distinge următoarele trei categorii: 1. Procesele afective primare (tonul afectiv al proceselor cognitive, trăirile afective de provenienţă organică,afectele) 2. Procese afective complexe (emoţiile curente, emoţiile superioare, dispoziţiileafective) 3. Procese afective superioare (sentimentele,pasiunile)
Proprietatile emotiilor
Referentialitatea este proprietatea oricarei emotii specifice de a ne orienta spre un
obiect, eveniment, persoana etc. si de a ne apropia (lega) sau de a ne indeparta de ele. Polaritatea este proprietatea oricarei trairi emotionale de a se asociacusemnul valoric "+" sau "-", pozitiv sau negativ, placut-neplacut, agreabil-dezagreabil,bucurie-tristete. Intensitatea exprima incarcatura energetica pe care o activeaza si o incorporeaza in sine trairea emotionala. Ea se intinde intre foarte slab si foarte puternic, exploziv, paroxistic. Durata reprezinta intinderea in timp a trairii emotionale. Distingem o durata activa, corespunzatoare actiunii stimulului afectogen si o durata pasiva (latenta) corespunzatoare prelungirii trairii dupa incetarea stimulului (remanenta afectiva). Convertibilitatea consta in inversarea semnului trairii emotionale fata de acelasi obiect: traire initial pozitiva se transforma in traire negativa sau invers. Ambivalenta consta in existenta intr-o structura unitara a doua trairi de semn opus in raport cu unul si acelasi obiect sau persoana: atractie-respingere, dragoste-ura (exemplu, de o asemenea structura este gelozia).
Rolul afectivităţii în structura personalităţii
Afectivitatea înţeleasă ca un subsistem al vieţii psihice care în interrelaţie cu alte
subsisteme asigură integrarea şi adaptarea în ambianţă – oferă posibilitatea unei tratări ştiinţifice ce se relevă în: caracterul integrativ-sistemic al afectivităţii; angajarea diferitelor componente biologice, psihologice sociale în mod diferit, în sisteme de referinţă diferite, individualizator; starea oscilantă ce situează trăirea afectivă la niveluri diferite cu efecte ce se pot situa între polul pozitiv şi cel negativ şi conduc la adoptarea de comportamente cu o dominantă de la primar biologică la puternic intelectualizată, socializată, de unde şi caracterul de trăire subiectivă care asigură funcţionalitatea unui sistem deschis capabil să prelucreze aspectele calitative ale informaţiilor; exprimă concomitenţa, interacţionist-dinamică a afectivităţii cu alte structuri psihice şi nepsihice explicând postura sincronă şi diacronă de efect şi cauză în evoluţia diferitelor trăiri psihice.