Lt1

DAN ZAMFIRESCU

NEAGOE BASARAB
SI
INVATATURILE
CATRE FIUL SAU
THEODOSIE
PROBLEMELE CONTROVER SATE

.4
*UNIVE RSITA S.
DITURA MINE RV A
www.dacoromanica.ro
 DAN ZAMFIRESCU
NEAGOE BASARAB
$1 INVATATURILE CATRE FIUL SAU
THEODOSIE

www.dacoromanica.ro
 DAN ZAMFIRESCU

NEAGOE BASARAB
SI INVATATURILE
CATRE FIUL SAU THEODOSIE
PROBLEMELE CONTROVERSATE

*
EDITURA MINERVA
1973

www.dacoromanica.ro
 Toate drepturile rezervate
Editurii Minerva

www.dacoromanica.ro
 lubitului meu magistru
In studiul literaturii române vechi,
DAN SIMONE SCU
inchin aceasta carte.

www.dacoromanica.ro
 CATRE CITITOR I

Cercetarile din ultimul deceniu, care au solidarizat, sub semnul unor con-
vingeri comune, istorici medievisti, filologi, critici i istorici literarl, istoriei de
arta si mari scriitori din toate generatille, au pus In lumina puternica personalitate
a lui Neagoe l3asarab si au confirmat intuitiile geniale ale unui Hasdeu i Iorga,
demonstrInd clt de adinci shit radacinile prin care Invdfdlurile sale cresc din reali-
tAtile romanesti si cit de plenar a reusit sà exprime aceastA carte, din primul sfert
al secolului al XVI-lea, geniul poporului nostru. Se pArea CA, In urma acestor cerce-
tari, problema autenticitAtii" ce polarizase decenii In sir atentia cercetatorilor,
distrAgind-o de la esenta operei, a fost depAsitA, cedind locul exegezelor Innoitoare
si sintezelor de ampla perspectiva. Cu toate acestea, o afirmatie de ultimA ora a
avut darul sa reanimeze atmosfera de Indoiala si sA puna In discutie, cu argumente
aparent noi, Insusi dreptul culturii romAne de a-si revendica aceastA carte funda-
mentalA.
In cadrul celui de al II-lea Congres international de studii sud-est europene,
care a avut Mc la Atena in mai 1970, apoi la cel de al XIV-lea Congres international
de studii bizantine de la Bucuresti, in septembrie 1971, cercetAtorul grec Leandros
Vranoussis a expus, lnaintea unui public international de specialisti, teza cA acest
falnic monument de literatura, politica, filosofie si elocuentA la strAbunii nostri",
cum 1-a numit Hasdeu, a fost scris, in realitate, la cererea lui Neagoe, de cartu-
rarul constantinopolitan Manuil din Corint.
Direct, ca In titlul comunicarii de la Atena ( Invdfdturile atribuite voievodului
Neagoe qi manuscrisul autograf al autorului lor grec ), sau mai nuantat, ca In versiu-
nea ei bucuresteana, teza Vranoussis transformA de fapt Inudfdturile lntr-o carte
de comandil, careia i s-ar putea aplica observatia lui G. Calinescu din 1941 cu pri-
vire la multe statui din Bucurestii acelei vremi: Noi putem admira statuile din

www.dacoromanica.ro
Bucuresti (In majoritate de sculptori strain!: simple comenzi). Cu ele nu se poate
intocmi o istorie a plasticii romane."
Punctul de vedere al lui L. Vranoussis a capatat o larga difuziune prin mijlo-
cirea revistei Magazin istork, revista care a publicat, In numarul pe februarie
1972, esentialul textului citit de invatatul grec la Congresul de la Bucuresti. Aceas-
ta aparitie, Insotita de o prezentare ce evita, din pacate, replica ferma §i conclu-
denta, a avut darul O. stirneasca nedumerire In multi dintre cei ce primiserk cu
atlta caldura, cu un an In urma, aparitia primei editii stiintifice integrate a textului
lnodfdturilor, si care urmarisers, In presa, momentele emotionantel comemorari a
450 de ani de la moartea voievodului carturar.*
Este momentul ca nedumerirea sa fie risipitä si sa restabilim adevarul stiin-
tific In drepturile sale. E ceca ce ne-a si determinat sa alcatuim aceasta carte,
in care cititorii si pretuitorii Inoâfáturilor lui Neagoe Basarab vor gasi nu numai
demonstratia lipsei de temei si am risca acest cuvint de seriozitate a tezei
despre autorul grec" al Invdfdturilor, dar si raspunsul la toate acele multiple
intrebari, contestari, Indoieli si teorii eronate care, In decurs de peste 125 de ani,
au crescut ca un marácinis, ImpiedicIndu-ne sa mai percepem maretia monumen-
tului creat de cultura romana acum aproape o jumatate de mileniu.
Socotim aceasta lucrare necesara si prin faptul ca ofera un termen de com-
paratie si control cititorilor cart!! lui P. P. Panaitescu, Contribufii la istoria cal-
turii romdnegti, aparuta In 1971, carte in care au fost retiparite, sub Ingrijirea sotlei
savantului, si studiile sale de contestare a autenticitatii Invelfälurilor. Evident,
pentru P. P. Panaitescu era vorba numai de a muta data scrieril Inoltpurilor
cu un secol sau cu o jumátate de secol mai tirziu si de a le atribui altui autor,
tot roman. Niel un moment ilustrul istoric nu s-a glndit sa le smulga din solul
national si sä le mute pe malul Bosforului.
Consideram a astfel reunite, unificate, completate, contributiile noastre la
lamurirea ,,problemelor controversate" ce tin de lnudfdturile lui Neagoe Basarab,
contributii lnfatisate, IncepInd de la 15 iunie 1961 si pina la 8 nolembrie 1971,
Intr-o serle de comunicari publice, In clteva studii si articole tiparite si in teza
de doctorat sustinuta la 9 februarie 1971, dobindese deplina forta de argumen-
tare si convingere.
Prezenta carte nu este Insa o pledoarie pentru o cauza ci, asa cum oricine
va putea constata, o severa Infati§are de realitati incontestabile. In conformitate

* Pentru aceasta comemorare si In genere pentru constiinta istorica

despre marele voievod si opera sa, vezi acum: Neagoe Basarab. 1512 1521. La 480 de
ant de la urcarea sa pe trona( Tdrtt Rorruinegti. Volum ornagial publicat de
Societalea Culturallf Neagoe Basarab" din Curtea de Argeg, Bucuresti, Ed. Mi-
nerva, 1972, 451 p.

www.dacoromanica.ro
cu profilul colectiei In care apare, am cdutat si fim exhaustivi, Intemeindu-ne pe
intreaga bibliografie existentà la ora actuald i dind cititorului,1npaginile care
urmeazd, tot ceea ce este de trebuinta spre a putea urmdri punctele de vedere ce
se confruntd. Sperdm cd oricine se intereseazd de problemele controversate"
ale Invdpurilor lui Neagoe Basarab sã gdseascd, aici, nu numai un rdspuns
satisfacdtor, ci i informatia completd pentru a-si forma propria sa opinie.
Textele ample reproduse, uncori din publicatii rarisime si din limbi mai putin
accesibile, 11 scutesc de investigatiile laterale, necesare, altf el, urmdririi firului
demonstratiei. Pentru cele in limbile slavond si greacA ne-am bucurat de
asistenta prieteneascd a doi eminenti specialisti, prof. dr. docent G. Mihilä
si prof. Petru Cretia, care au vegheat sd nu se strecoare greseli In
transcrierile si In traducerile noastre, si pe care li rugam sd primeascd expresia
sincerei noastre recunostint.e. Prof. G. Mihdi Id ne-a lng Aduit, de asemenea,
sà Imprumuldm, pentru izvoarele folosite de Neagoe In limba slavond, textul
transcris de domnia sa In editia criticd a originalului Invdfdturilor, editie care
procedeazA, pentru prima °ark la reconstituirea textului pierdut, dupd metoda
preconizata In 1936 de autorul cArt.ii de NO.
Nu putem incheia fard a ne exprima recunostinta fatA de profesorul doctor
docent Al ex andru Pir u, cdruia Ii datordm primal 1ndemn de a ne ocupa
de Invdfaturile lui Neagoe Basarab, indemn lnsotit de pretioase sugestii i de
sprijinul neuitat acordat pe timpul inceputurilor noastre grele.
Tinem de asemenea sd multumim, in modul cel mai cAlduros, Editurii Minerva,
cdreia cultura noastrA Ii datoreazd, In ultimii ani, atitea curajoase i fericite initia-
tive ce au marcat adevdrate momente" In resurectia capodoperelor nationale.
Publicarea prezentei carti, menitd a limpezi atmosfera din jurul celei mai Insemnate
creatii a epocii vechi, este Incd o dovadd pentru promptitudinea cu care Editura
Minerva intelege sd fie prezentd oriunde interventia sa devine necesard.
Bueure§li, iulie 1972,

www.dacoromanica.ro
 NEAGOE BASARAB
*I INVATATURILE CATRE
FIUL SAU THEODOSIE

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL I
PROBLEMA AUTENTICITATII

Oricare alt5 opera a literaturii romAne ar putea fi prezentata

Incepind cu personalitatea autorului si cu epoca reflectata. In cazul
Invdtdturilor lui Neagoe Basarab, tocmai acestea formeaza, de
mai bine de un secol, obiectul unor contestatii ce nu par sa fi luat
sfirsit.1
Abordarea problemei In perspectivA istorica ne arata cum
scepticismul de care a avut parte opera lui Neagoe Basarab a
imbracat, de-a lungul a 125 de ani, forme variate 0 a implicat
probleme adiacente insemnate.
In 1841, la rubrica Curier", Arhiva romdneascd a lui Kogalni-
ceanu anunta cA existA In Bucuresti manuscrisul foarte interesant
Sfdtuirea lui Neagoe Vodd cdtre fiul sdu. Este greu de crezut ca
aceasta compunere sA fie tocmai din vremea bunului voievod, dar
oare sa nu fie o prelucrare a cartii ce, dui:A zisele lui Radu Gre-
ceanu, Neagoe Voda au facut-o In viata sa ?" 2. Autorul ano-
nim al notitei nu vazuse manuscrisul, care s-a tiparit doi ani
mai tIrziu de care Joan Eclisiarhul. El nu aducea nici un argument
In sprijinul indoielii sale. Dar este, dupà. cite stim, prima owl
cind se exprima Indoiala GA .Invdtaturile ar data din vremea lui
Neagoe Basarab 3.
In 1883, M. Gast er contesta categoric posibilitatea In
care crezuse Hasdeu si alti cercetAtori ea Neagoe sa-si fi scris
opera in romdnefte. Referindu-se la versiunile românesti ale romanului
popular Varlaam $i Ioasaf, Gaster aerie: Cea mai veche, dar nu
cea mai completa, se afla in lnvdtdturile atribuite lui Neagoe VodA.
Nu intram aci in cercetarea asupra autenticitatii acestor Invdtd-
13

www.dacoromanica.ro
 turi, deoarece nu intra In cadrul cartii de fata ; ceea ce este insa
pentru noi mai presus de orice Indoiala este originalul slavon al
partii ce cuprinde pe Varlaam fi. Ioasaf. Poate chiar ca intreaga
carte a fost scrisa slavone§te ci a fost apoi tradusä In limba româng,
impreuna cu Vico lui Nifon, cu care se an' Impreunata intr-un
manuscript din 1816." 4 Dupa Gaster, cu toate ca limba este clt
se poate de perfecta §i frumoasa, totu§i nu incape nici o Indoiala
cum ca acele Invalaturi au fost scrise mai Intli in slavone§te de
catre autorul lor §i ca au fost traduse In romane§te pe la 1650,
in orice chip, de un me0er in condei" 5. Descoperirea textului
slavon de atm Lavrov in 1894 avea sa confirme stralucit acest
punct de vedere, iar asupra datdrii traducerii din prima jumatate
a secoluhii al XVII-Iea nu mai exista astazi nici o Indoiala.
In 1888 se indoie§te din nou tot fara a aduce argumente de
autenticitatea lnudidturilor filologul Alex an dru P hilipp i-
d e: Parerea obicinuita este ca Insu0 Neagoe Voda le-ar fi scris.
Intr-un asemenea caz ms. de la 1654 (data la care se presupunea
atunci ca a fost copiat manuscrisul ce apartinuse lui tefari Can-
tacuzino n.n.) ar fi numai o copie in limba veacului XVII dupa
originalul pierdut de la Inceputul veacului al XVI-lea. Critica
istorica singura ar putea hotari daca se pot atribui Invalciturile§i
Biografia lui Nifon lui Neagoe Basarab, ori 'Da" 6. Descoperirea
versiunii slavone avea &A tran§eze prima parte a Intrebarii: manu-
scrisul de la 1654" (In realitate de la sfIr§itul secolului XVII)
nu este o copie dupa originalul pierdut de la Inceputul veacului
al XVI-lea", ci dupa traducerea lui, efectuata In jurul anului 1635.
Indoiala tuturor celor citati mai sus pornea, gadar, din legi-
tima suspiciune fatá de un text de asemenea amploare §i. perfec-
Pune, scris in limba romdnd la Inceputul secolului al XVI-lea.
Ratiunea acestei indoieli a dispärut atunci clnd s-a constatat ca
e vorba de o traducere din secolul al XVII-Iea §i ca originalul
lnvdtdturilor s-a scris In limba de cultura folosità la data res-
pectiva: slavona.
In 1895, The od or Codrescu Incearca, lug, pentru
prima call, sa teoretizeze i sa argumenteze neautenticitatea
Invdfdturilor :
Faptul cA Invdfdlurile lui Neagoe cuprind cltcva pilde din cartea
lui Varlaam aratA cA e o redactiune posterioarg cu mult timpului lui Neagoe,
adicA din secolul al XVII-lea, si nu al XVI-lea. PArerea domnului Gaster
e admisibilA, cA, adicA, dacA s-ar fi scris ceva 1nvAtAturi ale lui Neagoe cAtre

14

www.dacoromanica.ro
 Vhcodosie, .sigur CA s-au scris In slavoneste, limba oficiala pe acel timp si
cd tirziu de tot un curios a tradus textul In romdneste. Limba nu aratA a fi
din secolul al XVI-lea, ci din al XVII-lea, dacd nu si mai noud. InvAtAturile
lui Varlaam erau scrise In slavoneste. Abia In 1648 Udriste NAsturel din
Fieresti traduce textul In romdneste, punind In paraleld si In coloane textul
slay i romAn, cum Insusi am vAzut chiar originalul la domnul anticar
Pol din Iasi. Compilatorul Inväfdturilor lui Neagoe. a Intrebuinfat textul
lui Varlaam cep cum era dat In romdneste, nu 1-a compus el singur. Si care
n-am fi In tot dreptul de a ne Intreba: ce interes avea ilustrul domn In neno-
rocire Stefan Gantacuzino sA-si omologheze acest manuscript cu pecetea
sa pe fiecare pagind, end acest fapt nu-I gdsim nicaieri aiurea? Nu s-ar
putea bAnui aid mina unui posterior, care, putind fabrica un discurs fune-
bru punt la moartea lui Stefan eel Mare, a putut sA fAureascd i niste !nod-
fdturi pentru Neagoe cAtre fiul sAu Theodosie? Frazeologia cea lungd biseri-
teased, cunostinfa perfecta a scripturilor, stilut eel teologic i crestin ne aratd
cd autorul mai deo:0d pare a fi fast un purldtor de mitrd, cleat de coroand.
Zicem aceasta, cu atit mai mult cu clt originalul, fost al lui Stefan Canta-
cuzino, s-a gAsit la Antohi Sion din Moldova, cel care poseda i textul dis-
cursului funebru al lui Stefan cel Mare. Gunoastem astazi textul cronica-
rului Macarie, vIddica din Roman (1540), care a scris domnia lui Rares
\Todd. Frazeologia cronicarului moldovean, luatA dupd cronicarul grec
Manasis, ne aratA cd acest mod de a compune dupd scripturd era specia7
litatea edlugArilor i vIddicilor. ..." 7

Formularea prolix'a a tezei §i a argumentelor las'a 86 se intre-

vadd, totu§i, citeva afirmatii precise:
1. In lnveitdturi sint citeva pilde din Varlaam ci Ioasaf luate
din versiunea româneasa. a lui Udri§te Násturel, versiune care da-
teazo. din 1648. Deci ele s-au scris dup6 aceasta dat6.
2. Pecetea lui Stefan Cantacuzino este dubioask fiind unicul
caz in care voievodul Ii pune pecetea pe filele de manuscris. Deci,
vechimea manuscrisului este Indoielnicg. Putem b'anui un falsifi-
cator tirziu, de felul celui care a pl6smuit discursul la Inmormin-
tarea lui Stefan cel Mare.
3. Manuscrisul versiunii române0i a fost donat de Antohi
Sion, acela§i care detinea i falsul discurs la inmormintarea lui
Stefan.
4. Autorul 1nviipturilor are bogate cunogtinte teologice ei
folosqte o frazeologie religioasá, cu care erau mai obipuiti cr1u-
15

www.dacoromanica.ro
 Orli decit domnii. El trebuie sa fi fost un calugar carturar, mai
degrabd un purtator de mar& decit de coroand".
Care este realitatea ?
Asupra autenticitatii" manuscrisului fost in biblioteca lui
$ tefan Cantacuzino nu incape indoiala. El este actualmente ms.
109 al Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei R.S.R. si a servit ca
bazá editiei noastre din 1970 8. Nu numai acest manuscris, ci si
altele care au apartinut lui Stefan Cantacuzino (de exemplu 112 al
aceleiasi biblioteci, continind Letopisetul Cantacuzinesc) au fost
marcate cu aceeasi pecete domneasca, ceea ce nu stia Codrescu
atunci chid punea sub banuiala acest procedeu.
In plus, exista alte cloud manuscrise, dintre care unul copiat
la 1781 la Rasinari, linga Sibiu, care pastreaza acelasi text. In
sfirsit, avem manuscrisul variantei prescurtate, executata sigur dupd
textul pastrat in manuscrisul fost al lui tefan Cantacuzino. Acest
manuscris al variantei prescurtate dateazd din 1727, adica de pe
cind Antohi Sion nici nu era nascut I
In privinta fragmentelor din Varlaanz §.i Ioasaf, Codrescu nu
si-a luat osteneala sa le compare inainte de a afirma identitatea
lor cu traducerea lui Udriste Nasturel, fiindca altfel ar fi constatat
ca e vorba de cloud traduceri diferite. Iar faptul ca traducerea roma-
neasca a Invdtdturilor e din secolul al XVII-lea nu inseamna ca
originalul slavon, descoperit un an dupa formularea acestor argu-
manta", nu ar fi din secolul al XVI-lea 1
Ultima dintre afirmatiile lui Codrescu avea sa facà insa o
cariera fantastica in istoriografia literara romaneasca, datorita
lui Demostene Russo.

DEMOSTENE RUSSO $1 aCHESTIUNEA HOMERICA

A LITERATURII ROMANE$TIo

Demost ene Russo a formulat, in 1906', pe un ton

peremptoriu, teza ca Invdtdturile slut opera unui calugar din secolul
al XVII-lea, care pentru alcatuirea lor a plagiat, fara jena, literatura
teologica bizantina, mijlocita de traducerile slavone. Russo desfiinta
astfel cel putin in intentie lnvdtdturile lui .Neagoe Basarab ea
izvor istoric pretios si monument original al literaturii române
(cum fusesera considerate), transformindu-le intr-un conglomerat
haotic de texte religioase bizantine, un enorm plagiat". Nu
16

www.dacoromanica.ro
era vorba, deci, numai de o translatie in timp, ci §i de o demo-
netizare a structurii literar-ideologice a operei, intreprinsd cu o std-
ruinta obstinatd de-a lungul a trei decenii (ultima lui contributie"
in aceastd chestiune apare In 1939) §i cu o informatie §i abilitate
incontestabile, care au impus §i au intimidat pe unii. N. Car t oj a n,
un cercetdtor serios §i circumspect, a fost cucerit de verva polemicd
a bizantinologului, iar cercetdtorul polon tef an Glixelli a
incercat chiar sd aducd o contributie personald in sprijinul tezei lui
Russo. El a publicat, In 1933, studiul Regulile de purtare la masd in
romeinefte, unde, ocupindu-se de capitolul din mnvdtdturi intitulat:
Despre cum vor edea la math fi cum vor minca ci vor bea, conchide:
Dacd compardm textul Invdtdturilor cu compunerile versificate
despre masd, pdstrate in limbile occidentale, vedem cd in textul
românesc sint numai indrumdri generale, vrea sa zicd morale, de
purtare la masd; dar sint scdpate cu totul din vedere regulile prac-
tice despre eleganta de a minca, pe care le dau textele occidentale.
Textul In chestiune nu aratd In mod precis « cum &à stea domnul
la masd » k;i mi se pare cd nu trebuie sd fie luat ca o dovadd cal
Invataturile sint opera personald a lui Neagoe Basarab, §i nu opera
unui cdlugdr admirator al lui. Chiar §i reguli versificate despre
eleganta de a minca se gdsesc in literatura româneascd; dar mult
mai tirziu, abia In intlia jumdtate a veacului XIX, in cloud prelu-
crdri ale vestitului tratat De civilitate morum puerilium al lui Erasm.
Cea mai de seamd este Hristoitia lui Anton Pann" N. Concluzie
care aratd c5. autorul n-a inteles rostul recomanddrilor lui Neagoe
Basarab. Acesta nu intentionase s5-1 invete pe Theodosie cum sa
tint lingura §i §ervetul, ci modul In care &à se comporte, In dile-
rite imprejurdri, astfel incit sd-§i pdstreze stapinirea de sine §i
pozitda de domn autocrat, mai ales in mijlocul ospetelor ce se
terminau, uneori, cu beii, In care domnii i§i puteau pierde presti-
giul i controlul. Recomanddrile cu exceptia celor continute in
izvorul bizantin folosit pentru a doua parte a capitolului nu
sint de ordin moral, ci practic. Ele fac parte din tehnica monar-
hiei autoritare, elaboratd de autorul Invdtdturilor, i n-au a face
nici cu experienta, nki cu preocupdrile unui cdlugár. Simpla lee-
turd a textului o dovede§te. In ceea ce prive§te scrierile occiden-
tale cu care trebuie comparat acest capitol din lnvdtdturi, t. Gli-
xelli ar fi fost mult mai inspirat, dacd ar fi deschis Eseurile lui
Montaigne, cartea a II-a, la capitolul II: De l'yvrognerie.
2 Neagoc Basacab c. 6-9 17

www.dacoromanica.ro
 Dar teza lui D. Russo a intimpinat si permanenta opozitie
-categorica a lui Nicolae Iorg a, pentru care Invdfdturile au
rdmas, totdeauna, dovada unei experiente de viata si a unei sfere de
preocupari depdsind cu mult pe ale unui cdlugar. El apare insa si
-ca scriitor politic, militar, moral si religios" scria lorga in 1910,
trei ani dupd aparitia Studiilor bizantino-romdne. i adauga: Orice
s ar zice cu privire la caracterul de compilatie al pdrtii intiia din
lnvd(dturile lui cdtre acel cocon Theodosie el (subl. NJ.) si nu altul,
a fost cel care a stiut sa amestece intr-o carte folositoare pentru
suflet amintirea cetirilor sale cu experienta captitatà in viata im-
preund cu boierii, In sfaturile cu solii, in miscarea si ciocnirea
-os tilor"."
Ironizata Inca din 1908 de Stoian Romanski, 12 teza lui Russo
a mai fost respinsa, dupa aceea, si de o pleiadd impresionanta de
alti cercetatori care au luat atitudine, direct sau indirect, in dis-
puta autenticitalii": Sextil Puscariu, Al. Lapedatu, Toma G.
Bulat, loan Lupas, Al. Procopovici, D. Popovici, V. Grecu, St.
-Ciobanu, G. Cdlinescu, Em. Turdeanu, I. C. Ch4imia, Al. Piru,
I. D. Negrescu, I. D. Láudat, Octavian Schiau, St. Stefanescu,
Mircea Malita, Virgil Candea, Pandele Olteanu, G. Mihaild, An-
ton Balota, Manole Neagoe, N. Stoicescu. Const. C. Giurescu,
Paul Anghel si altii '3.

De fapt, ceea ce Russo a nazuit sa ridice la rangul de

,,chestiune homericd a literaturii românesti" (expresia li apartine)
se reduce, In esenta., la incercarea de a demonstra, impotriva
unei traditii de patru secole si a consensului aproape unanim al
tercetatorilor moderni, ca Invdtdturile lui Neagoe Basarab altre
fiul sdu Theodosie nu au fost scrise in timpul si de catre (sau mdcar)
sub supravegherea domnului Tarii Romanesti, ci au fost alcatuite
de un cdlugar, la manastirea Arges, un secol mai tirziu.
Nicolae Balcescu 14 si B. P. Hasdeu 15, primii istorici moderni
care s-au ocupat de Invdraturi, le consideraserd un izvor istoric
de valoare. Hasdeu le-a socotit si prezentat, cel dintii, drept o
capodopera literar-ideologica scrisa de un domn cu o personalitate
puternica si multilaterala. Nici Balcescu si nici Hasdeu nu s-au
indoit o clipa de autenticitatea si de caracterul lor eminamente
laic. La fel au procedat A. T. Laurian 16, V. A. Urechia 17, Aron
Densu§ianu 18, Ion G. Sbiera 19 §.1 Ovid Densusianu, care, cel dintii,

18

www.dacoromanica.ro
a dedicat Inadfaturilor o substantiala desi succinta analiza
literara 20 .
Exponenti ai criticismului stiintific in domeniul studiilor isto-
rice si filologice, nici A. D. Xenopol 21, nici D. Onciul 22 si nici
Ioan Bogdan 28 nu s-au Indoit totusi ca Inveipturile cdtre Theodosie
ar fi opera lui Neagoe Basarab. De la Xenopol Incepe hag, In istorio-
grafia noastra moderna, alterarea imaginii despre Neagoe si opera
sa, imagine care fusese schitata prima data de Balcescu si, pe
urmele acestuia, dezvoltata de Hasdeu. Situindu-se la antipodul
perspectivei pasoptiste, istoricul junimist vede in Neagoe Basarab
mai degraba un calugar Incoronat 24 decit un principe de Renas-
tere cum 11 prezenta, In cuvinte entuziaste, Hasdeu. Aceasta. pers-
pectiva falsa va starui, cu rare exceptii, multa vreme, ping. la cer-
cetarile din ultimii ani care au reactualizat si impus punctul de
vedere al lui Hasdeu.
Istoricilor si filologilor romani care s-au ocupat de /nviiidturi
inaintea lui D. Russo si ne-au lasat aprecieri, observatii si puncte
de vedere demne de luat In seama, li s-au adaugat, dupa descope-
rirea originalului slay de care P. Lavrov 25, Polihron Sircu 28 si
A. I. Iatimirski 27, precum si savantul bulgar Stoian Romanski 28
Studiile pe care le-au dedicat Invdfdturilor §i autorului lor consti-
tuie pina astazi, atit prin Intindere, cit si prin valoarea celor
continute, puncte de plecare solide pentru oricare cercetare serioasa
despre personalitatea, epoca si scrierea lui Neagoe Basarab. De
aceea, marturia lor unanima In favoarea autenticitatii doblndeste
o greutatea deosebita.
Cind In 1904, doi ani mai inainte ca Russo BA lanseze teoria sa,
Nicolae Iorga scria pe larg despre Invdtdturile lai Neagoe Basarab
In cea mai substantiala si mai bogat informata dintre istoriile
literaturii rornane vechi 23, autenticitatea acestei scrieri parea &A
ling. de domeniul evidentelor indiscutabile. Indoielile formulate
de Kogalniceanu, Philippide, Gaster, Codrescu, nu avusesera niei
un ecou.
Dimpotriva, interventia lui D. Russo 3° a deschis o etapa
noua In istoria lnvdtdturilor. Incepind din 1906, cind Russo a emis
Intlia oara teoria sa binecunoscuta, si pIna In timpu1 nostru,
interesul si eforturile cercetatorilor au fost polarizate de problema
19

www.dacoromanica.ro
autenticitatii", ceea ce a adus, pe linga o serie de contributii noi,
§i daune apreciabile in opera de valorificare a continutului Invcip-
turilor. Accentul a trecut aproape exclusiv asupra intrebarii: Sint
sau nu Invdtdturile o scriere din vremea lui Neagoe Basarab ?" §i,
cum la aceasta intrebare nu s-a raspuns multa vreme In mod
decisiv, utilizarea lor ca izvor istoric §i analiza aprofundata literar-
artistica' au avut mult de suferit 31. WA' de ce, orice incercare
de a face un pas mai departe In cercetarea §i valorificarea acestei
opere fundamentale a culturii romanesti trebuie sa inceapa neaparat
cu examenul critic al teoriei i argumentelor lui D. Russo.

Acest examen a intirziat, din pacate, foarte multa vreme, con-

tribuind la consolidarea convingerii ca, de fapt, partizanii autenti-
citatii n-au argumente". N. Iorga nu s-a oprit decit In treacat,
dupà 1910, asupra problemei autenticitatii, mai Intli in celebrul sàu
curs din 1929 tiparit sub titlul Istoria literaturii romdnegi. Intro-
ducere sinteticd, apoi in ampla recenzie acida pe care o face editiei
operelor postume" ale lui Russo, In Revista istoricd, i pe care a
retiparit-o In bro§ura aparte sub titlul: Un om, o metodd ci o seoald
(Bucure§ti, 1940).
Vorbind despre lnvdtaturi §i incercind s raspunda sistematic
argumentelor lui Russo, N. Iorga spunea in 1929:
Pdrerea mea este cd, In teoria d-lui Russo, nu ni se poate ardta ce 1-ar fi
lndemnat pe calugdrul acesta din secolul al XVII-lea sä scrie o astfel de
carte. Noi cunoastem secolul al XVII-lea, care e o vreme clasicd romdneascd,
avind alte preocupdri. Nimeni nu se gIndea atunci la Neagoe Basarab.
Dacd el exista pe vremea aceea, era doar ca Inaintas 0 lui Radu Serban,
urmasul lui Mihai Viteazul: se simtea nevoia de a se lega persoana Dom-
nului cu Basarabii de dinainte, i nici nu era clar de care Basarab era vorba.
Gel dintdiu lucru pe care 1-a fãcut, apoi, Matei Basarab clnd a Inceput
domnia lui a fost sà spund ca este urmasul marelui Basarab * dar care
anume Basarab, nu se preciza. In secolul al XVII-lea Basarab Neagoe
trdia doar In amintirea ctitoriilor sale. Sub raportul acesta, pe vremea lui
Serban Cantacuzino, care a refäcut Biserica Episcopala din Arges, a fost
oarecare amintire a lui. Cind a fost sä se compileze cronica generald a prin-
cipatului muntean, a intrat In ea si Viala Patriarhului Nifon i unele arna-
nunte culese din alte izvoare cu privire la secolul al XVI-lea. Aici era o
necesitate de a avea o expunere nelntreruptä a vietii principatului, nu
a poporului, care o recunosc se Indrepta, altfel, catre Neagoe. Secolul

www.dacoromanica.ro
 al XVII-lea este un secol de legiuiri, i Neagoe nu a fost legiuitor. Secohil
al XVII-lea, pe urma, a fost un secol, Intr-adevar, adinc religios, dar In
alt sens, In legatura cu Pravilele, cu predicile din cartile clasice, curn se
va vedea. Pe de alta parte, calugaria nu era un produs al atmosferei timpului.
Calugaria din acest secol este o institutie de decadenta Intre doua epoci
stralucitoare ale vigil monacale: epoca veche, Inca plina de culturd slavona
si ea acum In plina decadega, cad toata sfortarea lui Matei Basarab-
si a lui Vasile Lupu nu a putut-o Invia si epoca de inflorire cilugareasca
a secolului al XVIII-lea, epoca lui Paisie, care, In ce priveste imprumutu-
rile, este o epoca de adinca influenta a literaturii grecesti, epocd in care
se traduce o mare parte din bogata literatura teologica a Bizantului. Prin
urmare pe calugar nu-1 putem localize, si In istorie lucrul de capetenie este
sä poti aseza In timp pe cineva. Nu poti coborl in mijlocul unei societal"
pe cineva care, vadit, nu are nici un fel de legatura cu ceea ce constituie
esenta acestei societal".
Dar, adaug, pretinsul calugar putea el sa cunoesca SfInta Scriptura,.
calugarul putea sa cunoesca Dioptra, deli eu nu am gäsit Intrebuintata
Dioptra In secolul al XVII-lea In literature romaneasca; calugarul putea
sà eiba stiinta de Varlaam §i loasaf *.
SA admitem ca acest calugar era In cunostinta tuturor acestor izvoare:
cu toate acestea el nu putea sa stie un lucru; nu putea sa stie normele de
domnie din secolul al XVI-lea; i un intreg capitol din Invaidturi cuprinde
sfaturile asupra felului cum trebuie sd se poarte Domnul In toate Impre-
jurarile; cum sa stea Domnul la masa, cum sd vorbeasca el cu boierii, curn
sa primeasca soliile straine, ce atitudine sa alba feta de turd, cum sa meargá
la razboi, cum sa se poarte In pribegie, care a avut pe vremea aceea un
anume caracter. Este un suflu rdzboinic admirabil In aceasta parte a operei
discutate.
Este, evident, o epoeä In care turcii veneau altfel decit In vremea lu
Matei Basarab. Acesta nuli ascundea bogatiile: el traia cind sultanul se
batea In Mesopotamia si tare era cu desavirsire scutita de astfel de Intim_
plari; aici este momentul din secolul al XVI-lea chid se crezuse cu putinta

* Admit pentru secolul al XVII-lea un lucru: traducerea din slavoneste a

Invdffiturilor lui Neagoe Basarab, pentru cd nici prin cap nu-mi trece sa afirm
ca la Inceputul secolului al XVI-lea s-a scris In romaneste; si prin urmaretraducerea
In romaneste din al XVII-lea este evident In stil din aceasta vreme si corespunde
aceleiasi necesitati formale 1i numai manastiresti, care a facut pe Udriste Nästurel
sa prezinte pe Varlaam i Ioasaf In Intregime, iar nu numai In fragmente (nota
N. Iorga).

2/

www.dacoromanica.ro
 ca un Basarab lepädat de lege, un Mohammed-beg, sä ajunga In scaunul
lui Vlad Tepee ; este oglindirea unei Intregi epoci rázboinice pe care nu putea
sd o cunoasca acolo, In pacea manastirii, calugarul din secolul al XVII-lea,
care nu avuse unde auzi sunete de trlmbita i glasuri de asalt.
Pe alocurl, pare sa vezi toata purtarea lui Mihai Viteazul la Mu-
gareni. Si, arätind cä Domnul trebuie sä steie totdeauna pe un anume We
ln lupta, 1tng. steaguri, scriitorul 11 Indeamna Inca o data sil nu paraseasca
tam din tara voastra sa nu iesiti, ci sa sedett cu boierii vostri *, adica
tocmai aceea ce a facut Stefan cel Mare la 1476, ceca ce a Meat Petru Rare§
la 1538, chid s-au bagat cu totii In adincul Carpatilor. Si, la urma, In acest
pasaj privitor la razboi, se spune: macar de ti s-ar Intimpla i moarte, iar
numele tau va ramlnea pe urma in cinste".
Toatä partea aceasta ar trebui desfacuta i raspinditä, cad este o
adevarata carte de Invatatura pentru vitejie. Inainte de toate sa avem
simtul realitatilor i sinitul rcaIitLiilor ni spune cd aceste Invatiituri
shit un produs al spiritului militar de la Inceputul secolului al XVI-lea.
Dar Neagoe a putut foarte bine O. scrie acestea. Ce insemna sd serii >,
pe vremea aceea? Insemna sa lucrezi In colaboratie cu un altul. Imparatul
Constantin Porfirogenetul a escris cutare carte cu privire la admini-
stratia Imperiului bizantin? Desigur nu a scris-o cu mlna lui: a avut Inaintea
lui izvoare si a fost cineva care a redactat sub auspiciile lui. Si Neagoe
a avut desigur un astfel de ajutor, dar shit fãrà indoiala l parti dictate de
dinsul. De altfel stiri ca astfel de dictari se puteau face la noi In acea vreme
le aveam i prin scrisorile lui Petre Schiopul, foarte interesante. Ar II
de cel mai mare interes ca un om familiarizat cu sintaxa latinä sa Inca un
studiu asupra acestor scrisori ale lui, un studiu de sintaxa româneasca asa
cum se poate ghici sub cuvintele scrise In latineste. Vestitele scrisori ale lui
Mihai Viteazul scrise In latineste au fost i ele dictate. Si, daca s-a scris In
sensul aratat la 1600, de ce nu s-ar fi putut scrie pe la 1520 de Neagoe
Basarab?
Sensul cuvIntului autor * este cu totul altul pentru acea vreme sl
cu totul altul pentru timpul nostru. Nu trebuie sa ne luam dupa sensul
foarte precis, foarte constient l integru al nostru, pentru o epoca de aceasta,
instinctiva, In care orisice gaseai bun Intr-o opera veche, rettneai pentru a
face o opera noua.
Dar sa ne mai gindim la un lucru: Neagoe Basarab este lnsurat cu
o principesii slrboaica, avInd ambiii bizantine, crescuta In traditia literara
a Bizantului i, precum o dovedeste Biserica Episcopala din Arges, Ili in
traditia artistica a Bizantului. S-a vazut ca Elena-Ecaterina din Moldova,
sotia lui Petru Flares, a provocat opera lui Macarie, din care a le§it pa

22

www.dacoromanica.ro
urina opera cealalth, imitata dupa Manase. Atuncea de ce Despina Milita,.
de la Bucuresti, nu ar fi indemnat la acelasi lucru la care a Indemnat 5i
Elena-Ecaterina de la Suceava? Dar Insusi numele acesta de Teodosie
insemna o ambitie. Caci Teodosie nu e dupa Teodosie cel Mare, ci dupa
Teodosie al II-lea, Imparatul bizantin foarte bine crescut din secolul al
V-lea. A numi pe cineva Teodosie, indiferent (lath numele venise de la tat&
sau venise de Ia mama, arata o alta conceptie a Doinniei: conceptia care se
vede din atmosf era literath a timpului, o mare mIndrie imperialà. Dace
ar fi fost vorba de fiul, numit cu nume de %ark al unui biet domn turd
legaturi cu traditia Imparateasca bizantina, ar fi altfel; dar este vorba de
Neagoe si nu se poate admite pentru dInsul o lipsa de intentie in numirea
fiului Teodosie.
$i adaug: calugarul ar fi trebuit sa fie, pe lInga toate, i foarte bine
informat In ce priveste familia lui Neagoe, sa stie care au fost fiii lui, morti.
lnainte de momentul clnd s-a alcatuit cartea i despre care vorbeste attt
de duios. El ar fi trebuit sa stie cine era mama lui, si ea pltnsa In aceste
rinduri de jalanie. Lucrul acesta, s-ar zice, putea sa-1 stie un calugar de la
Arges. Dar In cazul acesta calugarul ar fi spus ceva In legatura cu biserice
aceea de care atIrna el, si asupra acestui asezamint artistic si religios, care
venea de la Neagoe, nu este nid un cuvint.
Rita, shit plingeri, asa-numite throne $, de acestea In literature
bizantina, dar, Intruclt pot judeca eu, psihologiceste, nu fiologic, mi se
pare ca greu s-ar putea nemeri o nota asa de sincerd, de cineva care ar
fabrica, pe numele lui, sau pe numele altuia, o opera literara, ca In cuvintele
cu privire la Petru, fiul lui Neagoe, mort In cea mai fragedA copillrie.
far, (lath este vorba de o ultima dovada, formalä, atunci devada este
urmatoarea: Intre cartile lasate de Petru Schiopul, clnd a murit In Tirol,
la Bozen-Bolzano, si care au intrat in colectia arhiducelui Ferdinand, se
afla i Invataturile catre Domn in privinta felului cum trebuie sa se poarte
cu boierii la masa. Acestea slat !nth un capitol al Invdidturilor lui Neagoe.
Prin urmare la 1594, chid a murit Petru-Vocla, exista forma slavona a
Inollfaturilor. Petru-Voda avea un fiu, feta de care simtea tot atita duiosie
ca i Neagoe pentru Teodosie i acel fiu era menit ca i Teodosie sa se stingl
In floarea vIrstei !litre sträini Teodosie a murit la Constantinopol, iar
$tefan, frumosul fiu de Domn cu parul Man revarsat pe umeri, cu othii
albastri i fata alba surIzatoare, s-a pthpadit Intre nemti, la Innsbruck ,.
cu aceleasi preocupatii. El a strins deci cu atlta grija capitolul acesta care
servea pentru Invatatura In strainatate a fiului lui. $tefan era intovarasit
acolo In strainatate de un calugAr, care a ajuns in urma mitropolit, i printre
hirtiile lui Petru $chlopul s-a gäsit o foaie in care se cuprinde o lectie de
cronologie pentru coconul domnesc: anii pe care trebuia si-i Inv* el pe

2.3

www.dacoromanica.ro
 de rost. Si prin urmare capitolul acela fAcea si el parte, ca si foaia care din
fcricire ni s-a pAstrat, din cartile de scoald ale copilasului domnesc.
Mi se pare cd este greu sd se aduat o argumentatie mai deplind declt
accasta. As putea sd mai trimit la cutare scrisoare a lui Stan Jianu, tipdritd
de mine In Sludii f i Documente, VIII, In care se poate vedea, pe la 1790,
aceeasi dragoste a unui pdrinte fatd de copilul la care tine ca la ocliii din
cap si aceeasi durere pdrinteascd" (p. 54-58).
Am reprodus In Intregime textul lui N. Iorga, fiindcd el
reprezintd cea mai ampld §i cea mai completà formulare a pozitiei
t3i argumentelor celui mai ferm §i erudit apdrAtor al paternitdtii
lui Neagoe asupra bweitaturilor.
Obiectivitatea 0iin4ificd ne oblig5. trig a recunoa0e Ca' in
aceastä argumentare s-au strecurat §i cloud gre§eli: dacd nimeni
nu se mai gindea la Neagoe in secolul al XVII-lea, cum de tocmai
atunci s-a tradus cartea sa 0 cum se explicd elogiul pe care i-I face,
In 1643, Udri§te Nästurel, cel mai important cArturar muntean al
vremii, In predoslovia Antologhionului de la Cimpulung ? 32 Con-
trar afirmatiei lui Iorga, textul lui Udri0e Nasturel vdde0e puter-
nica prezentd a amintirii, foarte precise, a lui Neagoe, In mediul
c4rturdresc ce ne-a dat §i admirabilele versiuni române§ti din
Viata Patriarhului Nifon 1 i Invcitaturi. In privinta lipsei de refe-
rinte la mándstirea de la Argm lipsd invocatd de Iorga pentru
a dovedi cd nu un cdlugar de acolo a scris Invdtdturile, memoria
marelui istoric a avut, aici, un moment de eclipsá. In realitate,
cum a ardtat de altfel D. Russo In rdspunsul sdu, in capitolul al
III-lea autorul lnvd(citurilor vorbe0e pe larg de ctitoria In cauzá.
Acest capitol este, tocmai de aceea, un izvor pretios pentru isto-
ricii de arta. In sfir0t, cu privire la dovada formald" a existentei
Inveipturilor pe vremea lui Petru chiopul, trebuie ad recunoa0em
cd ne afldna in fata celui mai slab dintre argumentele lui N. Iorga.
Numai descoperirea textului respectiv ar putea dovedi cd laconica
Insemnare de inventar se refera la hiveipturi si nu la o carte tiparitd.
Ceea ce rdmine valoros i definitiv in argumentarea lui
N. Iorga, servind ca model pentru viitorii cercetd.tori ai problemei,
este corespondenta pe care o stabile§te Intre lnvdteituri §i contextul
istoric al secolului al XVI-lea, §i mai ales accentul pus asupra
acelor parti eminamente laice, viteje§ti, incompatibile cu persoana
unui autor alugar. Ele constituie, desigur, cea mai convingdtoare
dovada a paterniatii voievodului.
SA retinem Ing 0 pasul inapoi pe care II face N. Iorga
in 1929 fatá de pozitia sa din 1910, atunci cind admite un colabo-
24

www.dacoromanica.ro
rator sau mai multi, cind nu mai vede In Neagoe pe carturarul cu
educatie mandstireasca in stare sa citeasca singur cartile de tre-
buinta, sa aleaga §i sa iege la un loc izvoarele. Este o concesie
aparent minord, in realitate foarte insemnata, pe care N. Iorga
a facut-o adversarului salt, §i pe care o va repeta in 1940, cind se
va pronunta ultima ()all asupra acestei chestiuni.
Russo daduse, intre timp, un raspuns argumentarii din 1929,
dar nu-1 publicase. El a aparut (MO moartea autorului (inter-
venita in 1938), In volumul I din Studii istorice greco-romdne.
Opere postume, Bucure§ti, 1939, P. 207-226, sub titlul Scrisoarea
lui Neagoe cdtre oasele mamei sale este pldsmuitd 33. Se ref era exclu-
siv la capitolul III din partea a doua a Invdtdturilor, pe care-1
declara o etopee (opera prin care un autor se inchipuie In situatii
unui personaj istoric §i vorbe§te In numele lui). Pentru Russo, la
antipodul lui Iorga, Intreaga Epistolie plute§te In vag, nu spune
decit locuri comune, nimic personal" iar plingerea lui Neagoe nu
este altceva decit un plagiat dupa Ioan Hrisostom.
Referindu-se la acest raspuns, Iorga va replica In recenzia
citata la Studiile istorice greco-romdne:
Tn ce priveste Invdfilturile lui Neagoe, de care se ocupd un alt capitol
al carpi de fatd, contra pArerii lui Russo cd ele shit datorite unui cAlugAr
de dupd 1600 am adus o serie de argumente, din care criticul meu n-a reti-
nut declt unele, iar ceea ce opune acestora este de valoarea pe care o va
aprecia cititorul. Am spus cd un calugAr nu putea sd cunoascd asa de bine
toate rosturile lui Neagoe; mi se obiecteazA cd era de ajuns BA fie cineva
la Arges, pentru ca, ocupindu-se de inscriptiile funerare ale familiei, sd fie
perfect lAmurit In aceastd privintd. Am semnalat contemporaneitatea lamu-
ririlor privitoare la purtarea cu boierii si la legAturile cu turcii; mi se aduce
Inainte cd oricine face o opera literarii poate sd se initieze In spiritul unei
epoci, si mi se vorbeste, cu o amabilitate prefAcutd, de Incercdrile mele
dramatice cu privire la oameni pe care fireste ea nu i-am cunoscut. Va
recunoaste oricine ca una este un cAlugh dintr-un colt de rnAndstire si
altceva un cunoscAtor al istoriei si un poet dramatic. Se lasA la o parte
lnchinarea operei care fiul numit bizantin: Teodosie si atmosfera pe care
o putea aduce Doamna din familia Brancovicilor cu traditii imperiale. Si
nu se vorbeste nici un cuvInt de faptul cd Intre cdrtile duse In Tirol de
Petru Schiopul, al cdror catalog I-am dat In volumul XI din Hurmuzaki,
se and un capitol din Inveildturile lui Neagoe si, prin urmare, lnainte de

Maniera tote man mit grossen Potentaten tractiren soil, carte romAneascd;
p. 555 (nota N.I.).

25

www.dacoromanica.ro
 sfhOtul secolului al XVI-lea, un Dornn care apucase Ins AO vremile lui
Neagoe socotea cA este necesar pentru Invatatura fiului ski Stefan sA clued
aceasta lucrare, care nu putea fi pentru clinsul a unui calugar obscur, care
n-ar fl avut mijlocul s-o rdspindeasca.
In sfirsit un membru al Scold romfinesti din Franta, d. Turdeanu,
facind cercetari la Belgrad, a gAsit rnanuscriptul slavon, cad neapArat
forma intila n-a putut sa fle greeeased, a Inväidturilor, care, Intr-o slavona
a secolului al XVI-lea, cupriude solecisme romAne§ti. Si manuscriptele
grece§ti reproduse de Russo si de d. V. Grecu, In Convorbirile lilerare (nr.
Creangb) arata aceeali epocA.
Dealtminteri niciodatd nu mi-a trecut prin minte sd cred ca Neagoe
a tinut condeiul In mina de la Inceput pina la sfirsit, ci firelte ca este cazul,
ca §i pentru Constantin Porfirogenetul, de Intrebuintarea unui numar de
carturari, care, culegind de pretulindeni elemente de compilatie, urma-
resc scopul fixat de stApinitor. Altfel, dacd orice compilatie ar trebui w-
zatA la data elementelor din care se compune, sau daca ar trebui trimisa
foarte tirziu numai fiincicA este alcAtuitA din bucAti rAzlete, s-ar ajunge
a crede cA biografia lui Carol-cel-Mare de Eginhard, care copiazA pe a lui
August de Suetoniu, ar fi cu opt sute de ani mai veche, sau o lucrare care
sa nu apartind epoch lui Carol-eel-Mare, fiindcd nu este Intr-lnsa mai nimic
ca element original.
Adaug cA nu numai la Arges, azi, nu se ands piatra mamei lui Neagoe,
dar nici a Doamnei, care a fost InlAturatd de reparatori si asezata Intr-o
capela." a4

Este ultimul cuvint al marelui istoric In problema autenti-

ciatii". El reafirmá, de fapt, pozitia din 1929, accentuind ideea
unui colaborator. Informatia cu privire la manuscrisul ce 1-ar fi
descoperit E. Turdeanu la Belgrad este 1ns6 gre§ità 35 cum gre0t6
este atit informatia cit §i trimiterea la Convorbiri literare.
Incetatà un moment prin disparitia celor doi principali
preopinenti, discutia In jurul autenticit6tii lnviitiitarilor va fi
continuatà de Vasile Grecu qi P. P. Panaitescu.
Eminentul bizantinolog V a sil e Gr ecu a fost, neIndoielnic,
dupti N. Iorga, savantul cu cea mai valoroas6 contributie la editarea
§i cercetarea Inviiptarilor 0 la apärarea adevArului despre autorul
lor. In 1938, pornind de la un articol al profesorului Al. Lupeanu,
care, In 1932, semnalase prezenta unui manuscris al lnvalaturilor
la Blaj 36, Vasile Grecu a redescoperit celebrul manuscris al lui
26

www.dacoromanica.ro
Stefan Cantacuzino, pe care 1-a readus in circuitul vtiintific dupa
ce vase decenii fusese dat disparut. 37
Doi ani mai tirziu V. Grecu publica o versiune neogreaca
a capitolului din Invayituri intitulat Despre frica vi dragostea
lui Dumnezeu", versiune atribuità, in manuscris, retorului Gheor-
ghe din Enos. Articolul este intitulat: Izvor sau prelucrare a
uneia din lnvdtdturile lui Neagoe Basarab 38 Textul inedit este
insotit de o traducere in romaneste vi de un studiu in care pro-
pone o noel datare a veraiunii grece§ti a Invdtdturilor, luind
ca punct de reper anii cind a trait Gheorghe din Enos. Spre
deosebire de Russo, care vedea In autorul versiunii grecevti pe
Matei al Mirelor vi o data, astfel, din secolul al XVII-Iea, V. Grecu
socotevte ca traducerea In grecevte a lnvdtdturilor s-a intimplat
pe la mijlocul sec. al XVI-lea, nu multi ani dupà ce /nveipturiie
au fost gata scrise" (p. 11). Era un mod de a se ralia celor ce sustineau
datarea traditionala, in sprijinul careia aducea, prin prelucrarea
neogreceasca de la mijlocul sec. al XVI-1ea, un argument nou.
Si mai explicit devine V. Grecu in introducerea deosebit de
pretioasei sale editii din versiunea greaca a Invdtdturilor, aparuta
in 1942 sub auspiciile Academiei Romane. Editia era prevazuta
cu traducerea in românevte a textului grecesc, pentru a-1 face
accesibil vi necunoscatorilor limbii grecevti. Datorita lui V. Grecu,
aceasta versiune de la Athos, cunoscuta pina atunci doar lui
Sp. Lampros, care o semnalase in catalogul sau din 1895 39 §1 lui
D. Russo, care o copiase inainte de primul razboi mondial, in vede-
rea unei editii pe care n-a realizat-o, intra, In sfirvit, In circuitul
vtiintific national. Ea poate fi Intrebuintata, de aci inainte, pentru
comparatii de texte vi pentru verificarea unor ipoteze ce o citau
ca argument. Totodata, editia Vasile Grecu a readus in actuali-
tate Invdtdturile, care din 1910 nu mai fusesera reeditate. Editia
folosea, pentru control, intlia oara dupà vase decenii, vi versiunea
romaneasca din manuscrisul lui Stefan Cantacuzino, precum vi
pretiosul ms. romanesc 3488 B.A.R.
Scurta introducere de 12 pagini cu care editorul Insotevte
textul vi traducerea contine primele date sistematice devi su-
mare despre traditia manuscrisa a versiunii romanevti vi despre
textul grecesc. Ultimul, pastrat intr-un singur manuscris la mana-
stirea Dionisiu din Athos (codicele 221) este pentru Intlia oara
descris amanuntit vi comparat cu textul versiunii rom&nevti, aratin-
du-se atit asemanarile eft vi lipsurile din versiunea greceasca.
27

www.dacoromanica.ro
 In aceastd introducere, V. Grecu se declarA pentru prima oarà
In mod explicit In favoarea autenticitgtii Inveiteiturilor §i Incearc6
86-0 argumenteze pozitia. Inca de la Inceput scria:
Regretatul profesor de bizantinologie de la Universitatea din Bucuresti,.
D. Russo a spus foarte nimerit cd Inväldturile lui Neagoe Basarab formeazA
o chestiune homericd a literaturii românesti. D. Russo sustinea cd Neagoe
Basarab, domnul Tarn Romdnesti (1512-1521), nu poate fi autorul acestor
lnvdfdturi. Totusi, motivarea definitivA pentru aceastd parere a sa, motivare
pe care o punea in vedere Inca din 1907, n-a dat-o in vileag In intregime
nici dupd mai bine de treizeci de ani. Aceastd constatare Ina nu poate fi
privitd deloc ca o imputare, ci dimpotrivd, ca un semn de laudd pentru
simtul ascutit critic al lui D. Russo, care III dddea bine seama cd motivdri
definitive pentru o eventuald neautenticitate a operei lui Neagoe Basarab
nu se pot Intemeia pe textul actual la indemind al Invdfdturilor" (p. 9).
Revenind ceva mai departe, In ultimele pagini ale introducerii,
V. Grecu scrie din nou despre problema paternit4ii Inveiteiturilor :
Versiunea greceascd, afard de prelucrarea amintitd a Inväldturilor loi
Neagoe Basarab, a rdmas ineditA pind acum. Pentru versiunea romdneascd,
deli ni s-a transmis In mai multe manuscrise, lipseste Inca o editie criticd,
iar versiunea slavond are nevoie si ea de o editie mai ingrijitd si mai accesi-
bild, ca sd poatA fi studiatd mai mult si mai aprofundat, cdci aceasta ver-
siune, deed originalul Invdidturilor a fost scris in slavoneste, poate ca ne
va aduce cele mai de searnd ldinuriri asupra modelelor dupd care Neagoe
si-a compus Invdfdlurile sale si asupra felului ski de a lucra si ca literat go
cdci eu unul cred cd domnul iubitor de frumos §i de add care a fog Neagoe
Basarab, a avut si preocupdri literare, (s.n.) bineinteles conforme cu
vederile timpului sdu.
Phil ce Insd aceste lucrdri se vor fi f Acut, e lucru foarte anevoios
sd fad vreo afirmatie sigura asupra neautenticit4ii Inudfdturilor lui Neagoe
Basarab, negind Intreaga traditie atit de categoricA si neintreruptA. CA e
asa, vol aduce numai cloud exemple" (16-17).
$i In continuare (p. 17-18) V. Grecu aratà c6 pasajul
din cap. III, In care N. Cartojan descoperea o gravA contradictie
Intre textul Invdteiturilor din care reie§ea cà toti copiii
Ma morti 0 realitatea istoricà, reprezintà de fapt o alterare ce
apartine editorului din 1843. Ea nu exista In manuscrisul versiunii
române§ti §i nici In versiunea greacà. De fapt, constatarea aceasta
o Meuse deja D. Russo 41, ceea ce i-a sca'pat §i lui N. Cartojan
28

www.dacoromanica.ro
(altfel n-ar mai fi utilizat argumentul in vol. I din Istoria litera-
turii romeme vechi), §i lui V. Grecu.
Al doilea exemplu prive§te o formulare obscura din acela0
capitol III din Invdtenuri in versiunea româneasca. Propozitiile
obscure scrie V. Grecu par s'a fi fost ticluite 0 introduse (In
versiunea româneasca n.n.) de vreun cAlugdr cititor sau copist
de mai tirziu, càci locul acesta din versiunea greceascà, §i aceasta
e mai veche decit versiunile romane§ti, nu le are §i este cu totul
firesc 0 lthnurit" (p. 19).
Aceste putine consideratiuni conchidea V. Grecu cred cA justificA pe
deplin publicarea cit. mai In grabA a versiunii grecesti, InsotitA de o traducere
cit mai verbald In romAneste, spre a lnlesni folosirea el si de cAtre cei ce
fac cercetAri In istoria literaturli noastre vechi, fárA sA stie greceste. Tot
asa se impune si o reeditare asemAnAtoare a versiunii slavone, precum si
publicarea unei editii critice a versiunii romAnesti cu un aparat critic eft
mai bogat. Numai astfel s-ar InfAptui prima conditiune si s-ar crea un
substrat solid pentru cercetArile care sA clued la stabilirea unui text cit mai
apropiat de textul autentic al Inváldturilor lui Neagoe Basarab.
0 problemA deosebit de importantA pentru aceste cercetAri este mai
ales descoperirea izvoarelor, fie directe, fie indirecte, de care s-ar fi putut
folosi Neagoe la aleAtuirea Invdtalurilor sale, sau din care ar fi putut fi
scoase adAugirile interpolatorilor de mai th.ziu" (p. 20) 42
Angaj area bizantinologului Vasile Grecu in disputa din jurul
autenticitátii a stirnit reactia istoricului §i slavistului P. P. P a-
nait esc u, elev al lui Demostene Russo. Recenzind, in numarul
din martie 1944 al Convorbirilor literare (p. 379-383), Omagiu lui
Ioan Lupcts, P. P. Panaitescu, vechi partizan al punctului de vedere
al magistrului sdu 43, scria, in finalul observatiilor pe marginea arti-
colului lui Vasile Grecu: D. Grecu nume0e Invayiturile ale lui
Neagoe, dar nu s-a adus pin6 acuma nici un argument spre a dovedi
cg aceste scrieri, contestate pe drept cuvint, se datoresc domnului
muntean" (p. 383).
A fost scinteia ce a declawat o nou'd polemicà.
V. Grecu rgspunde, in numarul urm6tor al revistei, printr-un
scurt articol intitulat iyi totusi Invdtaturile lui Neagoe Voevod 44,
afirmind &à, de fapt,
nu aceia care rilmin pe linia márturiilor scrise In vechi manuscrise cu evi-
dentA, au sä aducA argumente In sprijinul párerii lor ca aceste scrieri se
datoresc domnului muntean, ci aceia care cred si pretind cA au dovezi cA

29
www.dacoromanica.ro
 aceste scrieri pot fi contestate pe drept cuvInt * autorului ardtat In manu-
scrise ; iar noi dupd aceea urmdm sd examindm aceste argumente §i sd le
primim sau sd le respingem" (p. 4).

Amintind de contributiile reale ale lui Russo la descoperirea

izvoarelor, V. Grecu constatd cd. din aceste contributii ce puteau
duce la ldmuriri din cele mai importante pentru stabilirea pdrtii
personale a lui Neagoe in Avdtdturile sale §i pentru chipul cum
a inteles 0 a §tiut sd le scrie" Russo a fdcut un punct de plecare
pentru negarea paternit4ii lui Neagoe: D. Russo s-a legat de acel
nenorocit autor Pseudo-Neagoe care avea sd-i fie fatal, cdci n-a
mai fost In stare Intr-o viatä intreagd de stdruitoare 0 con§tiin-
cioasd muncd §tiintificd ad aducd dovadd despre existenta lui"
(p. 5). Intr-adevdr, sustinea V. Grecu, Russo a promis de fiecare
data and s-a ocupat de blvdfrituri o argumentare completd pe care
a tot aminat-o pind la moartea sa.
A demonstra contrariul a fost scopul articolului de rdspuns
pe care P. P. Panaitescu II publica in numdrul 7, din iulie, al
aceleia0 reviste (p. 733-739). Sub titlul Autenticitatea .1nvcird-
turilor lui Neagoe Basarab 45, pe lingd enuntarea propriului punct
de vedere, P. P. Panaitescu Incearcd, pentru prima card, sd siste-
matizeze argumentarea lui D. Russo, Intrucit aceste argumente
nu se and adunate la un Ice §i de aceea slut acum ignorate" (p. 157).
El descoperd, in diferitele scrieri unde Russo abordase
problema Invaldturilor, 9 argumente (pe care le reproducem In
nota 46), spre a conchide: La aceste argumente n-a reispuns pind
acum nimeni, nimic. Dacd d. Grecu vrea sd mentind traditia, este
dator cu un rdspuns fi a cere acest rdspuns nu Enseamnd a inversct
rolurile. D. Grecu, ce e drept dd un rdspuns de ordin general, fdrci
Insd a discuta unul cite unul argumentele lui D. Russo" (p. 159).

Un rAspuns amdnuntit, de felul celui cerut de P. P. Panai-

tescu, incearcd, intr-adevAr, V. Grecu, chiar in acela0 numAr din
Convorbiri literare (Si totu§i Invdtdturile lui .1Veagoe Basarab, II)
unde cele doud articole slut publicate aldturi 47. Lectura acestui
rdspuns este deosebit de folositoare pentru bogatele informatii
despre literatura pareneticd bizantind §i demonstreazd Intr-adevAr
un fapt: cd au existat in Bizant impArati 0 alti autori laici care au
scris opere cu un puternic continut religios, dupd cum au existat
30

www.dacoromanica.ro
fete biserice§ti care au dat sfaturi 1umeti. Un argument care,
luat izolat, are Insa tot atIta valoare pentru fiecare din cele doul
teze In disputa!
Articolul abunda, de altfel, In slabiciuni de argumentare,
pozitii i afirmatii greOte, care-1 condamnau de la Inceput la epc.
Astfel, V. Grecu credea ca-i poate repro§a lui Panaitescu faptul
cà porneqte de la o premisa preconceputa, anume ca Invdtdturile
lui Neagoe Basarab ar fi un tratat politic de conducere a unui
stat din acel timp, de0 insqi dl. P. P. Panaitescu In argumentul
de contestare de sub litera F) Ii spune scrierii, cu drept cuvint,
« opera' literara ». E drept ca Indrumari de acest fel se intilnesc
acolo In invAtaturile de cuprins politic, militar, administrativ §i
judecatorese; cele mai multe Invataturi insa, sint de cuprins reli-
gios, de edificare sufleteasca potrivit spiritului vremii de atunci.
In judecarea Invdtciturilor lui Neagoe Basarab nu trebuie scapat
din vedere mai ales faptul ca toate aceste Inválaturi sint o scriere
curat literara, fire§te dupa conceptia timpului de atunci, i nu o
scriere politica sau de vreo specialitate oarecare" (p. 4).
La aceasta teed., care nu se deosebe§te prea mult de a lui
Russo, V. Grecu mai adauga i pe aceea ca opera literara a Inva-
tatului domn a fost malt interpolatd in cursul vremilor (s.n) ei el
aceste interpolatiuni pricinuitoare de contraziceri shit de villa, de
s-a pus chestiunea In dezbatere, daca Neagoe Voda este autorul
acestor .inveitaturi sau altul" (p. 13)48
I-a fost u§or lui P. P. Panaitescu sa dovedeasca, pe texte,
ca locurile incriminate de Russo figureaze: ln toate cele trei versiuni
§i sa spulbere tot edificiul clàdit pe aceastd temelie qubredä.
Singurul ráspuns valabil, pe care-1 putem retine din articolul
savantului bizantinolog, prive§te argumentul pecetii". V. Grecu
a aratat, primul, ca avem de-a face cu o alegorie §i nu cu o obsesie
de falsificator. Se mai poate retine, de asemeni, ideea nedemon-
strata ca. Rugdcianea la ie*ea suflctului nu reprezinta un
epilog §i a putut fi scrisä pe clnd traia i Petru. In sfir§it, consta-
tarea c'a una din frazele citate de Russo, spre a dovedi originea
§i destinatia monahala a artii, lipse§te din versiunea greaca §i
este, deci, in versiunea romaneasca, o interpolare tirzie.
In rest, nu e de mirare ea replica lui Vasile Grecu n-a convins
pe nimeni §i c abia a fost amintità de cei ce s-au ocupat ulterior
de problema autenticitatii Invcipturilor. Adel/rata valoare a stu-
31

www.dacoromanica.ro
diului sta In faptul ca este prima i pinà la monografia din
1971 a lui Manole Neagoe singura cercetare a Invdtdturilor In
comparatie cu literatura parenetica bizantina, pentru Intlia oath
pug astfel la contributie spre a intelege natura adevarata a Inv&
tdturilor t;ii pentru a demonstra posibilitatea ca ele sa fi fost scrise,
In ciuda elementului religios, de un §ef de stat.

CRITICA ARGUMENTELOR LUI DEMOSTENE RUSSO

Faptul ea N. Iorga i V. Grecu n-au izbutit sà scoata

din circulatie argumentele lui Russo nu Inseamnd ca aceste argu-
mente au vreo valoare, ci numai cã replica ce li s-a dat a fost, In
multe puncte, mai slaba cleat ele. Vom reface, in cele ce urmeaza,
atit operatia identificarii §i sistematizarii acestor argumente, intre-
prinsa prima data de P. P. Panaitescu, cit kii examenul lor critic,
punct cu punct, intreprins acum aproape trei decenii de Vasile
Grecu.
Teza lui Russo sulfa astfel: Pe la inceputul secolului
al XV II-lea, un cdlugdr admirator al lui Neagoe a cdrui ddrnicie
pentru fetele bisericegi Entre= orice margine a scris in limba
slavond Invdteiturile cam in forma fi Intinderea redactiunii grecegi,
cum ea ni s-a pdstrat in Codex Athous nr. 3755; putin mai tirziu,
Invdtdturile s-au tradus in limba greacd ; alti imitatori au amplificat
fi preschimbat textul slavon .,si au addugat partea intiia a Invdtdtu-
rilor. Acest text amplificat e reprezentat de manuscrisul slavon din
Sofia f i dintr-un astfel de text amplificat izvordsc toate redactiunile
románe. Mult nzai noud shit doud Invdtdturi, date la lumina de I. Na-
niescu dintr-un manuscris din 1662". 49 (s.n. Corect: 1682)
Argumentele cu care s-a Incercat fundamentarea ei sint, dui:4
parerea noastra, urmdtoarele:
I. Partea a doua a bwateiturilor, considerata cea mai originala
§i mai valoroasa prin continutul ei de idei social-politice §i de infor-
matii istorice este, in realitate in mare parte plagiatd dupd u Umi-
linta » lui Simeon fi alti autori din cele 10 sau II invdtdturi pro-
priu-zise, care alcdtuiesc partea a doua, 6 (sic ! ) Ant plagiate in-
tregi sau in pante dupd # Umilinta », una dupd Efrem Sind,
etc." 50 (s.n.).
32

www.dacoromanica.ro
 II. Thvdtdturile in ansamblu nu reprezinta un intreg organic,
strabatut de o gindire unitara ce domina si structureaza aceste
numeroase Imprumuturi si citate din felurite izvoare, ci slut, mai.
ales in prima parte, un conglomerat haotic, sporit prin interpolari
succesive.51. 0 astfel de interpolare a introdus, Vara rost qi Intr-un
loc nepotrivit, panegiricul Imparatului Constantin cel Mare.52
III. Sfirsitul primei parti din Invdtdturi este o omilie adre-
said de un predicator turmei sale cuvintdtoare fi nu o invdtdturci
adresatd de un domn cdtre un print moftenitor ; in locul vocativului
« fatal meu », aci avem « ascultati bdrbatilor, ascultati fi voi muie-
rilor »"53 (s.n.) (P. P. Panaitescu, argumentul C.).
IV. Invdteiturile corrtin expresiuni pe care niciodatd nu putea
sd le intrebuinteze Neagoe adresindu-se fiului sdu (chiar dacd ele ar fi
existat in izvoarelelui, le-ar fi fters )"54 (s.n.). Din sfaturile pe care le
dal lui Theodosie, sfaturi dominate de conceptia mistico-ascetica
asupra vietii, autorul Invdtdturilor se dovedeste a purta rasa, si
nu mantia domneasca. Citind aceste sfaturi, avem impresia ca
auzim mai degraba pe V arsanufie, pe Efrem Sirul, pe loan Scd-
rarul vorbind cdtre cdlugdrii neofiti, fi nu pe Neagoe povdtuind un
viitor domn" (s.n.) (P. P. Panaitescu, argumentele D si E).
V. Scrierea atribuità lui Neagoe cuprinde unele Invataturi
religioase fard nici o legatura cu realitatea din Tara Romaneasca
(de pilda, combaterea celor ce nu cred In divinitatea lui Iisus, prin-
tr-un lung citat din Efrem Sirul despre cele cloud naturi"), ceea
ce este explicabil la un calugar ce le copia automat din cartile
bizantine, dar nu la un autor ale cdrui sfaturi Isi propuneau &à
introduca pe cititor In realitatile si sarcinile carora trebuia sa le
faca fava un domn roman In secolul al XVI-lea.55
Stoian Romanski, In scurta anexa adaugata tezei sale de doc-
torat dupà ce a luat cunostinta de volumul Studii bizantino-ro-
mane, respingea ipoteza lui Russo argumentind cd un calugar
ce ar fi trait in secolul al XVII-lea n-avea de unde sa stie date
despre viata intima a voievodului (das Werk, wie schön ge-
zeigt, vieles aus dem intimen Leben des Ftirsten enthalt"
opera cuprinde, cum am aratat, multe elemente din viata intima a
voievodului).56 De asemeni, e greu de presupus ca poseda date
despre lucrurile lumesti, cum ar fi arta rdzboiului" (p. 193). In
sfirsit, Romanski mai atragea atentia ca examenul paleografic
dateaza rnanuscrisul slavon din secolul al XVI-lea (ibidem).
3 Neagoe Basarab c. 679 33
www.dacoromanica.ro
 Rdspunzind acestor argumente intr-o recenzie din Convorbiri
literare, republicatA In volumul Studii ci critice, Russo creazA dougi
din argumentele sale cele mai des invocate, menite a demonstra
ignoranta autorului Invdtdturilor cu privire la biografia i datele
de familie ale lui Neagoe, adAugInd observatia cä paleografia nu
este In stare sA dateze cu precizie absolutA un manuscris, mai
ales clnd este vorba de intervale scurte de un secol sau chiar o
jurratate de secol:
VI. Romanski considera cá Rugdciunea la iesirea sufletului . . .,
cu care se Incheie Invdtdturile, ar fi un Epilog al scrierii ( Mahnre-
den, p. 148). In acest caz, autorul hweitaturilor ignorA faptul ca.
la ie0rea sufletului" Neagoe nu mai avea declt un singur fiu, pe
Theodosie, qi pune In gura muribundului cuvintele: aduceti pe
iubitii mei coconi" 57 (P. P. Panaitescu, argumentul A).
VII. Autorul Invdteiturilor, presupus informat asupra familiei
lui Neagoe, nu cunoa§te data mortii Despinei. 0 crede moarta
atunci dud Neagoe scria cartea ce i se atribuie, 0 de aceea nu o
pomene§te nicAieri, nici atunci clnd voievodul, pe patul de moarte,
ti cheamA In jur pe cei dragi, i nici In Epistola cdtre oasele mamei
sale. In realitate hag, Despina a supravietait sotului ei multi
ani 58 (P. P. Panaitescu, argumentele B i H).
Datele despre familia lui Neagoe nici nu pot constitui un argu-
ment: CA. un cAlugAr admirator al lui Neagoe, trAind Intr-o mAnA-
stire al cArei ctitor i binefAcátor era el (Neagoe) i unde amintirea
si cultul sAu a trait viu prin traditie timp Indelungat, putea sA §tie
din viata de familie a lui Neagoe cel putin atlt cIt se cuprinde in
lnvdtdturi, cred cA nu e nevoie sA probez. Multe amanunte din viata
lui Neagoe putea sA le afle cineva 0 din Viata Sf. Nifon scrisä de
Gavriil Protul".59
Russo revine asupra acestei probleme In raspunsul pe care-1
cIt lui N. Iorga. Marele istoric reluase i dezvoltase In 1929, cum am
vAzut, argumentul datelor de familie" formulat prima oard de
Romanski, adAugind In special constatarea cA durerea pArinteascA
vAditA In plIngerea lui Petru nu poate fi opera unui autor ce s-a
substituit parintelui Insu0. Russo rdspunde printr-o analiza arna.-
nuntita a Epistolei cdtre oasele mamei sale . . . 0 cauta sà demon-
streze el:
VIII. Epistola cdtre oasele mamei sale este o plasmuire tart
fond controlabil", plutind In vag, 0 al cArei temei este nesigur deoa-
rece nu existd nici o dovadd cd Neaga, mama lui Neagoe ar fi fost
.3 4

www.dacoromanica.ro
reinhumatd la Arge§.. Piatra ei de mormint nu se aflA In acel loc 66
(P. P. Panaitescu, argumentul G). Ram Ine singurul fapt istoric,
care se all& In Intreaga oratie, pomenirea numelui Mitropolitului
Macarie fi, numdrul finumele copiilor lui Neagoe" (sub]. D. Russo) 61.
Numele lui Macarie, cAlugArul 11 putea Insd afla, dui:4 Russo, din
pomelnicul mAngstirii, iar cà a fost mitropolit pe vremea lui Neagoe
stA scris In V iata lui Nifon. In privinta copiilor, un cAlugAr,
care avea de metanie mAndstirea Curtea de Argeg, avea Inaintea
ochilor lui In fiecare zi pictura muralà a bisericii cu chipurile lui
Neagoe gi al Despinei gi pe ale celor trei fii gi ale celor trei fiice
ale lor, Ingirate la dreapta gi la stInga dupA virsta Mr, fiii
lnaintea lui Neagoe, fetele Inaintea Despinei. Din pictura
muralA el putea fa gtie care au fost copiii lui Neagoe, iar In lipsa
ei, din inscriptiile de pe mormintele pe care le vedea In fiecare zi
In bisericA putea sä vazA cg. Petru, loan gi Anghelina erau morti
gi Ingropati acolo, apoi din pomelnicul care se citea la fiecare litur-
ghie auzea (dacA nu citea chiar el) numele mamei Neaga gi al
copiilor Incetati din viata. La parastasele anuale se auzea numele
celor morti In zilele incetArii kr din viata. i acestui calugar care
se uita la mormintele copiilor gi vedea cA lipsegte mormIntul
NeagAi, i-a trecut prin minte cA gi locul mamei era in ctitoria lui
Neagoe gi a plAsmuit acea oratie In care se deplinge mama gi se
povestegte translatiunea oaselor ei, adicA un pium desiderium al
lui se prezintA ca un fapt, care a avut loc In timpul domniei lui
Neagoe." 62
IX. Izvoarele de lacrimi ale lui Pseudo-Neagoe tignese din
foliantele hrisostomice" 63, durerea pArinteascd de care vorbea Iorga
fiind, de fapt, un plagiat dui:4 omilia atribuitA lui loan Hrisostoni
g'i intitulatá Despre Endurare fi cum cd nu trebuie sd plingem
amar pe cei mortt. Pseudo-Neagoe nu numai cA s-a inspirat
de la Hrisostom, ci I-a gi maltratat prescurtindu-l" ".
In sfirgit, ultimele trei argumente ce se mai pot extrage din
scrierile lui Russo shit urmátoarele:
X. Autorul Invdtdturilor este un cAlugAr ce a trAit departe
de curtea domneascA. El nu are idee despre uzantele cancelariei
domnegti, crezind cA pecetea domneascA se pune gi pe cArld de felul
celei scrise de dinsul, nu numai pe hrisoave. Minded nu are pecete,
invocA o scuzA stingace de naturA teologicA, trAdindu-se astfel
o datA mai mult 65 (P. P. Panaitescu, argumentul F).

35

www.dacoromanica.ro
 XI. invataturile sint un exercitiu literar: chiar atunci cind
Theodosie nu mai era de mult Intre vii, in manuscrisul romanesc
3488 i se dau In continuare sfaturi noi, de catre un prelucrator
din secolul al XVIII-lea 86.
XII. Existà o incompatibilitate intre cultura unui domn ro-
man din secolul al XVI-lea c,i bogdtia de izvoare bizantine folosite
in alcatuirea bludtaturilor : Sd nu mi se obiecteze ca e vorba de
reminiscente din lecturile patristice ale lui Neagoe, fiindca desigur
un Domn de la 1520, cu starea culturald de atunci(s.n.) nu putea sa
ctie pe dinafara pe parintii biserice0i in limba slava cdci Invdtd-
turile s-au scris in limba slava o limbd pe care Neagoe poate o
pricepea putin, dar desigur nu o poseda fi nu o vorbea (s.n.). Un calu-
gar insa, nu facea altceva decit sa citeasca §i sa copieze poate
manuscrise, avea la indemlna asemenea izvoare, din care scotea
fára jenä ce credea potrivit pentru elucubratiunile sale. Citeasca
cineva cu atentie Epistolia ca §i celelalte /nvegaturi §i va constata
lesne ca ele sint un mozaic cu pietricele multicolore, scoase din
cartile liturgice §i din literatura patristica, pe care nu Neagoe,
ci numai un cleric invatat putea s-o §tie pe dinafara" 67.
(P. P. Panaitescu, argumentul I).
Acestea sint, credem, toate argumentele ce se pot extrage din
intreaga opera tiparita a lui Russo, antuma §i posturnd, dupa lec-
tura repetata a tuturor locurilor unde el s-a pronuntat, direct sau
tangential, in legatura cu Invapturile lui Neagoe Basarab. Am call-
tat ad' reproducern, aproape totdeauna, pasajele respective, spre a
permite cititorului sa asculte, de fiecare data, pe Russo insu§i
expuninduli argumentul, in loc sa ne limitdm la rezumatul i
formularea noastra. Fag de P. P. Panaitescu am reu§it ad identi-
ficam §i o aerie de argumente in plus.
Din enumerarea argumentelor lui D. Russo reiese limpede
a. demonstratia sa se sprijina pe douá teze esentiale:
a) Ca Invdtdturile cdtre Theodosie nu sint o scriere structural
social-politicd, un manual de guvernare §i o doctrina a puterii dom-
ne§ti de origine divind, indiferent de ponderea elementului reli-
gios-moral, cum o vazusera Balcescu, Hasdeu, Romanski, Iorga
§i altii, ci shit o scriere religios-morald, un conglomerat din texte
religioase, identificabile in Riblie, In cartile de cult ale bisericii
.ortodoxe, in cartile populare §i In diferiti scriitori religio§i bizan-
tini, adica in acea literatura pe care nu o putea cunoqte un domn,
dar o cuno§tea perfect un calugar carturar.
36

www.dacoromanica.ro
 b) Ca toate ctirile cu referiri directe la realitatea istoricti
concretà, pe care le putem scoate din Invdtdturi, au putut fi cunos-
cute de autor din traditia manAstirii Argeri4 sau din Viata patriar-
hului Nifon, care se afla acolo. Celelalte sint fie vagi, incoerente,
fie de-a dreptul eronate qi deci demascind pe falsificator.
Argumentele lui Russo, socotite de catre partizanii sai inata-
cabile, se dovedesc in realitate inconsistente. Majoritatea se
destramel la simpla confruntare cu textul 1nvdtdturilor.
Le vom analiza pe rind:
I. Lectura comparata a textului Invdtdturilor §i a pasajelor
extrase qi citate de Russo, spre a demonstra &A in partea a doua
a 1nvdtdturilor avem de-a face cu plagiate integrale sau paridale
din Umilinta lui Simeon Monahul qi din alti autori, dovede§te
exact contrariul: oriunde sint folosite texte din Umilinta" fi din
acegi alti autori", ele nu constituie substanta capitolului respectiv.
Ele nu dep4esc nici ca importantd i nici ca intindere paginile in
care au fost consemnate idei politice $i sociale inspirate nu din dirti,
ci din realitdtile Tara Romdnefti.
Versiunea romaneasca, in editia Minerva din 1970 are circa 216
pagini tipar complete, din care 125 partea a doua. Textele plagiate"
dupà Simeon Monahul, folosite exclusiv in partea a doua, repre-
zintA cu totul 18 pagini, distribuite astfel: 31 rinduri in capitolul I,
care are, in total, 13 pagini ; 2 pagini i jumatate in,capitolul VII,
care are 7 pagini; 2 pagini i jumatate In cap. IX, care are 5 pagini
si jumatate ; 6 pagini §.1 jumatate in capitolul X, care are 1.7 pa-
gini ; 5 pagini §i jumatate in capitolul XI, care are 8 pagini. Nu
exista nici un imprumut din Simeon in partea intiia i nici in capi-
tolele 2, 3, 4, 5, 6, 8, 1.2 i 13 din partea a doua. Apdar, Umilinta
nu este decit unul din multiplele izvoare folosite, necum izvorull
principal sau modelul lnveitdturilor.68
In cap. IX, Cum fi En ce chip vor judeca, citat de Russo §i
pus pe doua coloane, cele douà pagini §i jumatate ale imprumu-
tului din Umilinta (ed. Minerva, p. 288-290), urmeaza dupa sfa-
turile practice qi exemplificarile istorice i religios-morale legate
direct de ideea judecatii drepte, pe care trebuie sa o facá un domn
supu§ilor sai (p. 285-287). In aceste sfaturi, domnul este indrumat
cum sA se poarte la judecata daca vrea sa merite titlul de uns al
lui Dumnezeu" (idee ce sta in centrul concepliei monarhice a auto-
rului) §.1 sa-§i pastreze autoritatea, prestigiul ci dragostea supu§ilor
sai. Pentru ca domnul sa Oie a de felul cum va judeca el pe acecti

371

www.dacoromanica.ro
supu0 va depinde felul cum are sg fie judecat la rindu-i de cgtre
Dumnezeu, care 1-a ales 0 1-a ridicat pe tron teza care ocupg
un loc insernnat 0 in prima parte a lnvataturilor i se aminte§te
prin mijlocirea textului din Simeon Monahul de judecata de
apoi", chid va da seama el insu0 de faptele sale In fata lui Dumne-
zeu. Ne intilnim aici cu una din ideile fundamentale ale scrierii:
ideea limitgrii autocratiei domne§ti prin atotputernicia diving".
Madar, intregul pasaj despre judecata din urmg" §i tInguirea
sufletului pácgtos In fata balantei divine, scos din Umilinta §i
inserat aici, e menit a ilustra §i completa una din ideile politice
,centrale, In jurul cgrora graviteazg celelalte idei ale cArtii. Ceea ce
a determinat alegerea pasajului ci folosirea lui literara n-a fost
structura arta religios-morale a monahului Simeon, ci structura
cartii social-politice a domnului Tarii Romanevi. Ca dovadg,
In capitolele V, In ce chip vor cinsti pe boieri . . VI, Cum vor
pune boierii i slugile lor la boierie . . . i VIII, Despre solii
§i razboaie, acesta din urmg fiind cel mai intins din toate
cele 13 capitole ale pArtii a doua, §i In Intregime laic! nu avem
nici urmg de Simeon Monahul, de0 tocmai ele alcatuiesc partea
esentialg. a lucrArii.
In capitolul VII, Cum a cade domnilor sd pazd la masa fi
cum vor Franca ci vor bea, considerat de partizanii neautenticitgtii
a simplg predia impotriva beiei, aflám acela0 procedeu ca 0 in
capitolul despre judecatg: intii sfaturi practice de continut pur
politic, prin care domnul este prevenit asupra dezavantajelor la
care 10 expune autoritatea domneasca In cazul exceselor de min-
care §i bguturg, apoi exemple din Biblie despre relele pe care le-a
adus betia unor figuri istorico-legendare ilustre, ca Olofern 0 Sam-
son 0, la sfIr0t, dou g. pagini de dojenire care suflet pentru Imbui-
bare i betie. Doug pagini din zecel Ponderea extraselor din Simeon
.este totu0, in acest capitol, mai mare de doug pagini deoarece exem-
plele biblice s-au Intimplat sg fie tot in Umilinta i atunci autorul
le-a luat de-a gata. Dar le-a luat fiindc g. rgspundeau procedeului
sgu de compozitie i, dacg nu le ggsea In Umilinta, le-ar fi autat
singur In Biblie, cum a fgcut In alte cazuri.
Madar, pgrtile extrase din Umilinta au fost adaptate planului
general al scrierii qi scopului ei, care nu era unul strict religios,
ci social-politic. Nu Umilinta a putut fi simburele §i modelul"
Invataturilor, de0 a furnizat o mare parte a materialului religios-
moral, fiindcg, ap cum o caracterizeazg insu0 Demostene Russo,
. Umilinta nu e altceva declt o dojenire continua adresata de an om
38

www.dacoromanica.ro
impovdrat de pdcate cdtre propriul sdu suflet"69 ( s.n. ) Oricine a citit
de la un cepa, la altul Inveildturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul
sdu Theodosie va fi de acord cu oponentii lui Russo a ele repre-
zintà cu totul alteeva 1
Ne-am oprit mai mult asupra acestui argument, fiinda el ne
da cheia sistemului de argumentare al lui Russo: intre termenul de
tratate", ales de Hasdeu spre a caracteriza .Invdfdturile i cel de
compilatie", folosit impropriu de unii istorici literari, Russo a gAsit
sugestiva denumire mozaic" si a surprins in felul acesta insusi
procesul de elaborare literar g. care stA la baza .Invdtdturilor. Intr-a-
devAr, dupA cum se stie, un mozaic se alcAtuieste din cuburi
mdrunte de diferite culori, si este evident cA I nvdtdturile au folosit
pasaje intregi din scrierile religioase bizantine si slave si din Biblie,
luate exact sau 'nor modificate. Russo a demonstrat-o Mrá putintà
de contestare. Dar un mozaic este altceva decIt aceste cuburi, el
este imaginea unitarA care se profileazA prin distribuirea lor dupà
anumite norme estetice. Cine s-ar apuca sA numere cuburile din
splendidele mozaicuri de la Ravena MIA a mai face si citiva pasi
indArdt spre a privi de la distanta pe Justinian, pe Teodora i pe
demnitarii curtii imperiale bizantine, acela n-ar putea spune cA a
inteles ce este un mozaic. De aceea Nicolae Jorge, ale cdrui priviri
erau educate spre a cuprinde elementele in sinteza lor organicA,
a simtit de la inceput slaiciunea pozitiei adversarului sAu si nici
n-a incercat sA rAspundA la fiecare argument in parte, ci a opus
metodei de a demonstra neautenticitatea cu amAnunte, metoda
care demonstra autenticitatea prin imaginea intregului 7°.
II. AceastA imagine existA si a descoperi, dincolo de ingrAmA
direa haoticA" de citate pi de texte compilate, structura rationald,
arhitectura" Invdtdturilor lui Neagoe Basarab, inseamnA a rAspunde
implicit si la al doilea argument al lui Russo. ConsacrAm acestui
obiectiv intregul capitol V din cartea de fag. Aici ne limitam la
problema interpolArii" panegiricului lui Constantin cel Mare.
In editia lui Ioan Eclisiarhul din 1843 0 in ed. Iorga, care o
reproduce, panegiricul incepe brusc, fArA nici o legAturà cu textui
anterior, despre regele Iezechia pedepsit at ci-a arAtat comorile
pAginilor, ceea ce i-a dat lui Russo certitudinea interpolArii. El n-a
bAnuit cA este vorba de o lacuna in manuscrisul fost al lui tefan
Cantacuzino, de pe care s-a tipArit, i n-a avut curiozitatea sfi
compare cu un alt manuscris: 3488 B.A.R. care i-a stat la dispozitie
si pe care 1-a qi cercetat. Numerotarea manuscrisului lui tefan

39

www.dacoromanica.ro
Cantacuzino sare, Intr-adevdr, de la fila 52 (HK) la fila 54 (HA),
deci o foaie a fost ruptd, Inca Inainte ca textul ea vada lumina
tiparului In 1843. Ultimul rind de pe fila 52 verso este: n-a mai
ramas nimic supt biruir4a lui care sá nu le fi ardtat". Editorul din
1843 a suprimat cuvintele subliniate i le-a Inlocuit cu: « Cine
fu ca imptiratul Constantin, incit i sa arata etc.», spre a face o oare-
care leghtura cu ce va urma. Dar cuvintele suprimatele se con-
tinua logic in ins. 3488, unde lacuna de o pagina nu exista:
Dreptu aceia sä mlnie Dumnezeu caci facu prietnicie cu pàgirin
gi cu vrajmacii lui Dumnezeu. $i furà osindii feciorii lui in
robie gi-i facura. hadimi (eunuci) §i-i dusera in casa Imparatului. Iar
noi BA ne pazim foarte tare de unile ca acestea" etc. Acela§i final
apare §i In manuscrisul romanesc 3572, copiat de Sava Popovici
din 116§inari la 1781, unde lipse§te insa panegiricul lui Constantin.
In ms. 3488 ni s-apastrat i inceputul panegiricului impreuna
cu titlul dat de autorul Inveitaturilor. Iatadupd ms. 3488 B. A.R.
textul pierdut in manuscrisul lui Stefan Cantacuzino §i omis, ca
urmare, din editia loan Eclisiarhul-Iorga, text semnalat de noi
ipentru prima oara. In 1961, §i publicat In 1963:
"POVESTE PENTRU MARELE COSTANDIN IMPARAT
O data, oareclndu, batIndu-sa ImpAratul Costantin cu persii, II biruira
persii si-i sparserd ostile i i le rAsipirA. Decii ei puserA strap si prinserA Ii
pre fericitul Costantin ImpArat, i poruncira sA-1 pazeasca foarte tare, ca
yrea sd-1 junghe i sa-1 faca jertva spurcatilor lor dumnezei. Décii, daca-1
prinsera, nu mai avurA nici o grija, cinumai ce era tot véseli si juca. Apoi
mérsera i Intrara In capiste toti persii cei marl 5i cei vitéji, cA asa le iaste
obicéiul lor, clnd vor sa faca jirtvA, mergu In capiste fart arme, iar armele
le pun departe. far Dumnezeu, carele nu pesteste, nici nu e a nu griji de Ingit-
duitorli sit, degrabu facu izbinda. CA ostasii lui Costantin, carii fura goniti
cu el dimpreuna, stiind pre Imparatul lor rob 5i OM de junghére, mersera
Intr-ascunsu i f Acura navald de luara armele persilor i Intrara Intr-tnsii
-si, nay:111nd, luara intli pe Costantinimparatul lor. Decil Incepura a taia pre
persi fart milt. far domnii i mai-marii persilor, deaca vAzurA un lucru ca
acela lngrozit i fara véste, Indata sa IntoarserA i cu multe plecaciuni
sa plecarA i sa jurara ca alta data nu sa vor mai scula cu osti asupra lui
Lostantin. Si lacuna pace si legatura tare Intr-Insii. Si sa Intoarse Cos-
tantin cu mare bucurie In Galilea Vretaniei.71
far dupt acestea primbindu-st odinioart Constantin tmparat l cu
. ostile sale pre clmpu i chernind pre Dumnezeu cu cugetul Intr-ajutor, latit
I sa arata semnul lui Dumnezeu pre ceriu, clndu fu vreme de amiaza-zi, 5i
strAluci mai virtos declt soarele . . ." (Ms. 3488, f. 43 rv; vezi 5i ed. Iorga,
p. 66 si urm).
Lungul comentariu ce Insote§te panegiricul (ed. Minerva,
p. 185-187) este axat pe ideea cä acel domn care este ajutat de
40

www.dacoromanica.ro
Dumnezeu nu poate fi rasturnat din domnie de catre cei ce se rds-
coala 1mpotriva lui. Theodosie este sfatuit sa cheme In ajutor, ca
§i Constantin, pe Dumnezeu §i In vremile céle bune §i de pace,
csi In vremile céle de grija", §i li va ajuta, ca §i cum auzi§i
ca au ajutat marelui Imparatului §i blindului Constandin fi a altora
a multi au ajutat, carii au facut voia lui" (ed. cit., p. 185). Se face
un elogiu slujitorior credincio§i, pornind de la exemplul slugilor
lui Constantin care 1-au scapat de per§i:
.,0, mare inteleptie a slugilor celor drépte si credincioase ! Cum
atunce scApase O. fugise den periciune si iarAsi intr-acéia datA mérserA
si-si déderA viata mortii, pentru stApinul lor cel drag! Dreptu acéia iaste
fericit si de Dumnezeu si de oameni cela ce-si pune sufletul pentru priia-
tenul sAu, si vor avea si platA mai mare de la Dumnezeu ceia ce-si pun
capetele pentru stApinii bor. Iar cel ce nu se va nevoi sA slujascA stApinului
si domnului sAu cu credintd si cu dreptate, acela iaste osindit de Dumnezeu.
CA sA cade omului sA slujascA cu fricA si cu cutremur Dumnezeului ski,
cAruia 1-au fAcut sil-au zidit ; asijderea sA slujascA si domnu sAu, cA last e
xis: a Cel ce sA (Im)potriveste stApInului, acela lui Dumnezeu sA (im)potri-
veste *. Dar eine iaste cel ce sA (Im)potrivéste stApinului sAu? Iaste cel ce
sd rAdicA cu ficlesug asupra domnului sAu" (ed. cit., p. 186).
Aceasta idee este ilustrata, In continuare, ca de obicei,
cu exemple biblice de razvratiti: Iuda, Lucifer, Adam, dar se da
asigurarea ca cel care se afla sub paza divina:
mAcar de le-ar fi toatA lumea pizmasi si sA sA scoale cu vrAjmAsii si cu (301
asupra lor, nimic nu le va strica, ci IncA mai:multu:vor atita mlnlia lui Dum-
nezeu si vor aprinde focul cel de Wei In capetele lor, si In acest veac si In
cel ce va sA fie".
"Pentr-acéia, nimeni sA nu IndrAzneascA, nici slujitoriu, nici Oran,
nici nimeni sA-si rAdice firea si gindul, cu mestesug hiclean, dintru indem7
narea diavolului, spre imparatul si spre domnul si stApinul lor. CA cel ce sA
va ispiti all rAdica mina asupra stApinului sAu fArA dreptate, si asupra
domnului sAn, carele iaste IngAduitoriu si unsul lui Hristos-Dumnezeu, acela
cu adevArat de pripd isi va aduce miniia lui Dumnezeu cea dreaptd spre
nedreptul lui cap, si urglia Dumnezeului celui viu sA va pogori pre dinsul"
(ed. cit., p. 187).
Cei care se rdscoall impotriva domnului shit unealta a diavo-
lului. Tot diavolul a atitat pe Saul contra lui David (lntelege pe
Vladirt contra lui Neagoe 1) i pe Avesalom, fiul lui David, contra
tatalui sau. Aici autorul se opre§te, expunlnd pe larg rascoala
41

www.dacoromanica.ro
lui Avesalom 0 sfir§itul tragic al celui rgsculat, fgcindu-1 atent
pe Theodosie asupra moralei:
Ia aminte acum 0 vezi: cel ce sg rgscoalg asupra impgratului
§i unsului lui Dumnezeu, WA porunca celui de sus, nu-i va strica
nimic, nici ii va face nici un rgu, ci mai virtos i§i va omori sufletul
qi 0-1 va piiarde" (ed. cit., p. 190). Iatg deci rostul (pe care nu-1
&sea Demostene Russo) infát,i§grii rgscoalei lui Avesalom dupei
istoria lui Constantin ce Mare!
Comentariul lui Neagoe este, de fapt, un adevArat capitol 1-am
putea numi Despre rdscoala impotriva domnului ,tot atit de
bine inchegat, 0 cu o gindire politicg §i socialâ tot atit de precis
conturatg, ca §i cele din partea a II-a. Si. dacg mai rAmine vreo
indoialg asupra persoanei celui care a meditat pe marginea panegiri-
cului lui Eftimie, el o spulberd.
CAci nu un cgluggr, ci numai un domn care a fost el insu§i
In primejdie de moarte 72, care s-a fgcut recunoscut cu greu
la inceputul domniei ", care mai apoi a trebuit sd combatg
ping in 1519 uneltirile pretendentului Miloq, fiul lui Mihnea cel
Rau 74. 0 sg. Insemne la nas pe un alt pretendent ; care mai §tia,
in sfir0t, cg In Moldova stau ascun§i potrivnicii sgi a§teptind un
moment favorabil, numai un asemenea autor putea sa acorde un
spatiu atit de mare revoltei impotriva domnului §i faptului el cel
protej at de divinitate este apgrat de toate incercgrile de a fi inlgturat.
Si elogiul slugilor credincioase consung cu ideile expuse in partea
a doua. Semnificative ni se par §i unele discrete rezerve cu privire
la rgscoalg. Astfel, se spune: cel ce se va ispiti a-§i ridica mina
asupra stApInului sail fard dreptate" sau cel ce se rgscoa1 g. asupra
impgratului lard porunca celui de sus". A§adar, dacg dreptatea 0
porunca existg, rgscoala e 1egitimg1 A§a gindiserg, probabil, Craio-
ve§tii cind, confundind dreptatea §i porunca de sus cu interesele
lor, rgsturnaserg §i uciseserg doi domni spre a netezi calea spre
tron a lui Neagoe." Nu trebuie sg uitgm, de altfel, nici faptul
cg Invdteiturile s-au scris puting vreme dui:a rgscoala iobagilor
din Transilvania (1514), condusä de Gheorghe Doja, ale cgrei ecouri
trebuie sg fi fost puternice peste munti. Cred cg numai aqa se ex-
plicg de ce este condamnatà In general rgscoala impotriva stgpl-
nilor, §i printre cei care s-ar putea rgscula smut pomeniti tdranii."
Dimpotrivg, rgmine inexplicabil faptul ca un autor cgluggr,
cum vrea Russo, interpollnd", sau incluzind initial acest panegiric
in Thvdtetturi, a selectat pentru aceasta 9 pasaje, pe care le-a cusut
412

www.dacoromanica.ro
Intr-o expunere unitara (vezi cap. V al cartii de fata, p. 301-304) dar
a 16sat afará tocmai Intinsa istorie a Sinodului de la Niceea, care
ocupá 4 paragrafe Intregi din editia Kaluiniacki (XIXIV).
Acesta era Insa eel mai insemnat eveniment al istoriei biserice§ti
din vremea lui Constantin eel Mare, dupá oficializarea creqtinis-
mului 1 Ce Insemna el pentru o fag bisericeasca" ne-o dovede§te
Inswi spatiul pe care i-1 rezervA patriarhul bulgar Eftimie In pane-
giricul sail. In Invdpuri, acest Intins pasaj a disparut, totuqi,
cu desávir§ire 1 Pe voievod 1-au preocupat cu totul alte fragmente:
acelea prin care cum arattim in capitolul V I§i vedea oglindit
propriul chip In biografia celui mai ilustru dintre §efii de stat
cre§tini.

III. Prima parte a 1 nvdtdturilor se Incheie cu o ampla expunere

religios-morala (ed. Minerva, p. 192-215) care succede exemplelor
istorice comentate, de domni buni §i Ili, ap cum, In partea a doua,
textele Imprumutate din Simeon Monahul succed sfaturilor con-
crete de domnie autoritara. Pentru alcatuirea acestei dizertatii
Neagoe a folosit citeva extrase din literatura re1igioas6 curenta,
pe care le-a Imbinat intr-o interesanta §;i sugestiv6 succesiune:
1. Un lung fragment din Omilia 69 la Evanghelia dupd Matei de
Joan Hrisostom, celebrul clasic" al oratoriei creOine. 2. Cinci
fragmente, dintre cele mai frumoase fjd mai caracteristice, din
vestitul roman religios V arlaam f i Ioasaf, adaptare creOina a legen-
d ei lui Buda. 3. Un extras, ceva mai redus, din ceea ce Russo a
descoperit a fi omilia .Despre rdbdare f i cum cd nu trebuie sd plin-
gem amar pe cei morti, atribuita lui loan Hrisostom. 4. In chip
de epilog, Invdldturd pentru facerea de bine fi pentru ingdduiala
fi afteptarea lui Dumnezeu de Efrem Sirul. (La data dud scria Russo
nu fusese identificata nici Omiia 69" §i nici Invatatura lui Efrem
Sirul, identificate, de autorul cartii de fata, In 1970.Dar am vàzut
ea Russo a intuit cu precizie In textul respectiv o omilie.)
Este oare prezenta acestei omilii qi, In genere, a textelor
citate stranie" sub pana voievodului c6rturar, §i reprezinta
un indemn la parasirea domniei pentru viata calugareasca ?
Inseamnä sa facem abstractie cu totul de climatul ideologic In
care traia omul medieval, oricine ar fi fost el, laic ori cleric, domn
43

www.dacoromanica.ro
sau simplu cetatean al lumii acesteia. Cu to-0i aveau doua
patrii": cea paminteascd" i cea cereasca". Viata de aici"
se desfa§ura In perspectiva celei de dincolo", prima fiind scurtd
0 trecdtoare, cealalta vepica. Orice opera de educatie a omului
cre§tin era o dubla educatie: pentru viata paminteasca i pentru
a dobindi mtntuirea de iad §i viata de veci".
0 carte ca lnvdtdturile, manual complet §i complex, nu se putea
opri, deci, pe pragul ve§niciei". Tinarul voievod trebuia initiat
In ideologia In care mintea §i inima tuturor locuitorilor Europei
au fost Invaluite mai bine de 1000 de ani, In acel ev mediu" do-
minat de ideea mortii, a chinurilor iadului ce se casca mereu sub
picioarele pacato§ilor, §i a rasplatilor cere§ti; de teoria cä trupul
omului este o casa de lut" pe care o vom parasi spre a ne muta
In Idcaprile cere§ti". Sentimentul de§ertaciunii lumii crea men-
talitatea c6, de fapt, adevaratul cre§tin este cdlugdrul, cel ce, Inca
din viatä, s-a lepadat de toate cele lume§ti". El devine modelul,
inaccesibil masei, dar pe care ea trebuie sà-1 venereze i sa-1 intre-
tina prin daniile ei. Or, este limpede ca Neagoe nu face, In aceasta
ultima sectiune a primei Orli din lnvdtdturi, decit sa expung,
printr-un montaj genial de texte clasice creftine, ideologia domi-
nantà a clasei dominante" din vremea sa 1
De ce ar fi ciudata includerea predicii lui Than Hrisostom
Intr-o carte destinata unui tingr laic, atunci cind vestitul predi-
cator cre§tin a rostit-o In fate unor laici. El se adreseaza explicit:
ascultati femeilor, ascultati barbatilor" CAlcoimatc, yuvaticeg,
dicokrare, &Sing), ceea ce nu presupune o ob§te calugdreased,
fiindca in ea femeile nu puteau s5. se adune la un loc cu barbatii.
Intermediarul slavon are aceea0 formulare: OVAMWHTE WNW,
oycAhniurrt nixacTE. Autorul Invdtdturilor i-a subliniat §i mai
clar adresa laica §i voievodala dezvoltInd-o astfel: Ascultati
femeilor, ascultati bdrbatilor, ascultati impdrdteselor, ascultati
impdratilor, ascultati jupineselor, ascultati boierilor, ascultati,
toate virstele, Linen ci bdtrini, tinere ci bdtrine" (ed. Minerva,
p. 361, traducerea originalului slavon de G. Mil:Calla:). Faptul se
explica prin destinatia Invdtdturilor care a§a cum aratam in
cap. V nu shit doar o carte ad usum Delphini", ci o vasta opera
educativa destinat5. unei societali Entregi.
Ce se spune, In fond, In fragmentul din emilia lui Hrisostom?
Ca fiecare sä grijeasca mai mult de Inältarea i Ingrijirea minii
decit de a trupului, de Impodobirea spirituala §i mai putin de hainele
cele scumpe. Si se da ca exemplu caluggrii din pustie, care traiesc

44

www.dacoromanica.ro
In haine proaste dar stau de vorbd cu ingerii. Inseamnd asta cd
voievodul 10 trimitea fiul la alugdrie ? Ar insemna, atunci, 6
HrisostomInsu0, patriarhul Constantinopolului, indemna populatia
capitalei imp eriului BA' apuce drumul deprtului cu schimnicil
Prezenta fragmentelor din V arlaam f i Ioasaf nu este nici ea
semnul unei flagrante contradictii intre destinatia domneascd §i
indemnul la viata asceticd. V arlaam fi Ioasaf a fost citit de numero0
laici 0 a fost tradus In românqte de un laic: Udr4te Ndsturel.
De ce ar fi normal ca treti-logofdtul Udr4te Ndsturel ad ofere
spre lecturd compatriotilor sdi acest roman la 1648, 0 ar fi neobi--
nuit presupunind neapdrat interventia unui calugair acela0
gest, fdeut de Neagoe Basarab, cu un secol mai devreme ?
Accentul pus de autorul Inveitdturilor pe necesitatea de a
cinsti fetele biserice0i, In special pe cdlugdri, nu este strain, de
altfel, nici de faptul, bine 0iut, cd Neagoe 0 ca om al vremii
sale, dar §i ca diplomat abil 77, capabil sd intrevadd avantajele
politice §i de faimd personala ce le putea scoate de aici s-a ardtat
atit de respectuos §i Indatoritor cu oamenii bisericii, limit istoricii
moderni n-au mai reu0t sd vada in el decit un patron al calugarilor
§i. mitropolitilor, aproape un cdlugar pe tron.
IV. Teza cd ar exista In .invdtdturile lui Neagoe Basarab o
contradigie iremediabild Intre ponderea elementului religios pe
de o parte, §i calitatea de sef de stat a lui Neagoe, §i de viitor sef
de stat al destinatarului Theodosie, pare sd fi constituit cheia de
boltd a demonstratiilor lui D. Russo. Intre argumentele utilizate
In sustinerea ei se afld 0 citarea unor fraze §i expresii care, deta-
§ute din context $i prezentate ca tipice pentru 'intreaga facturd a
lucrdrii, dau Intr-adevdr impresia ca provin dintr-o opera scrisa
de un cdlugar pentru cdlugari.
Dar la acest procedeu de argumentare se poate rdspunde In
acela0 fel, citindu-se alte sfaturi, nu mai putin paradoxale dna
admitem el provin de la Varsanufie, loan Scgrarul etc., §i se adre-
seazd calugarilor neofiti". lath' unul, de pildd: Aceasta v5 zic eu,
fratilor, sd nu intáriti pe sAraci sau manastirile cu leaf a slugior
tale 0 cu venitul lor, 0 sdracii 0 manastirile sd fie miluite iar pe
slugile tale sd-i faci cerptori in zilele tale. Ci se cuvine sa socote0i
foarte bine In mintea ta cit se cuvine oftenilor sa fie deoparte §i
sd nu ai amestec cu aceasta. Pentru ca ei, pentru dragostea ta §i
pentru mila cu care Ii vei milui, pentru aceea iti slujesc si-si vor
pune capetele §i-0 vor vársa singele lor pentru tine" (versiunea
45

www.dacoromanica.ro
slavond, trad. G. MihAild, ed. Minerva, p. 395). Sau acesta:
iara§i se cuvine domnului BA aiba la masa sa diferite tobe i gusle
i
§i surle de veselie. A§a sa faceti ci voi totdeauna 1naintea octenilor
voctri, ce veselie mai mare ctiti sa faceti, ca sa se veseleasca cei ce
vA iubesc" (idem, p. 374).
Este adevArat a I nvaldturile au imprumutat texte din Efrem
Sirul, loan Scararul, Ioan Hrisostomul, Simeon Monahul i ca. In
ele ii ascultdm pe acqti scriitori bisericecti. Dar ei vorbese nu
cAlugArilor neofiti", ci Intregului auditoriu crectin, adicA Intregii
societati pentru care crectinismul era, In evul mediu, ideologie de
stat, ideologia oficiald a clasei dominante. Nu mi Varsanufie, loan
Scararul sau Efrem Sirul apartin insà, §i nu calugArilor neofiti"
li se adresau puternicele accente vitejecti din capitolul Despre
solii i rdzboaie sau urmAtoarea recomandare din cap. VI: Insd
iatá cA te invAtu sa. nu fie adeseori paharul tu plinu de singe de
omu, ca acel singe care vrei tu sd-1 verci fara mila, vei BA dai searnd
de dinsul Inaintea lui Dumnezeul"
Cum se explica lnsá prezenta In Invdtdturi a celor citorva
fraze citate de Russo ci avind evident continut cAlugaresc-ascetic
Este esential de ctiut de unde le-a extras Russo, ceea ce el nu
precizeazd: din capitolul I al pdrtii a doua, i anume dintr-o sec-
tiune aparte a acestui capitol, unde le gasim pe toate. I. rucodelia :
ed. cit., p. 225, rIndul 43 p. 226, r. 2; II. Floarea mintii":
p. 224, r. 33-34; III. 4i te pazeste ...": p. 226, r. 6-8; IV.
Acestea ... nu le vei putea socoti", p. 226, r. 1.9-31 ; V. Dar
daca-ti ieste voia sa aibi avutii ...": p. 226, r. 35-36. Mader,
toate din paginile 224-226. Or, in aceste pagini autorul Invdtd-

ple concludente, intre care ci acesta: i

turilor a alcAtuit, pentru cititorii sai, o antologie de maxime din
literatura asceticd I Se mai pot cita, tot de acolo, Inca destule exem-
cum manIncd carii copacii
ci gindacii Ii fac fàrà frunze, aca i pizma piiarde sufletul cdlugd-
rului" (p. 225, r. 26-27).
Oricine este familiarizat cu literatura bizantina ci Russo
era ctie cd o categorie foarte bogata de scrieri apartin literaturii
ascetice lasatA de marii eremiti traind In pustia Egiptului (Tebaida),
pe muntele Sinai (sinaitii), la Athos, dar ci In manAstirile din
Constantinopol (Maxim Mdrturisitorul, Simeon Noul Teolog, Nice-
tas Stethatos).78 Dintre ei, cel mai celebru este, !Ara Indoialà,
Ioan Sinaitul, autorul vestitei Scari (Klimax) ce i-a adus supra-
numele de Ioan ScArarul.
46

www.dacoromanica.ro
 Majoritatea acestor scrieri ascetice sint alcatuite din aforisme,
numite capete" (greaca Icefalaia, slay. glavizni), dispuse de
obicei In serii de cite 100 (centurii"). In secolul al XVIII-lea,
Macarie din Corint i Nicodim Aghioritul le-au adunat Intr-o celebra
colectie intitulata Filocalia, tradusa si in romaneste de ucenicii
staretului Paisie de la Neamtu."
Aceste scrieri ascetice au circulat de timpuriu i In traduceri
slave din greceste si au fost cunoscute de carturarii romani, mai
ales incepind din sec. al XV-lea. Cea mai veche copie romaneasca
datata a Scdrii, In limba slavonti, este din vremea lui $tefan cel
Mare. Deci, aceasta literatura, pe care n-o citeau numai calugarii
ci i laicii, era familiarà carturarilor bizantini, slavi i romani.
Daca admitem ca Neagoe era unul dintre ei, nu este deice ciudat
sa descoperim in /nviivituri o sectiune In care acest genial ante-
logist s-a oprit i asupra scrierilor cuprinzind maxime i recoman-
dari ascetice, a selectat si de acolo ce i-a placut mai mult i, la fel
cum procedase cu omiliile lui Hrisostom sau cu V arlaam i Ioasaf,
le-a integrat In edificiul operei sale. Capitolul I al partdi a doua,
uncle intilnim aceasta antologie de maxime, care face onoare aid.-
tuitorului, dovedindu-i o data mai mult cultura i intuitia textelor
esentiale, este in intregime rezervat problemelor religios-morale. Ace-
stea alcatuiau, cum spuneam, prim-planul" vietii omului medieval,
viata practica, reala, fiind considerata secundara i desfasurindu-se
In functie de cea orientata spre datoriile crestine, care, ele, asi-
gurau mintuirea" adica scaparea de chinurile iadului i dobin-
direa vietii de veci". Prezenta acestor maxime En acest capitol
nu este, deci, cu nimic anormala, si ea trebuie inteleasa En contextul
intregii scrieri.
Neagoe nu-si pregatea fiul pentru calugarie o dovedesc
foarte clar capitolele urmatoare: despre solii i razboaie, despre
cinstirea boierilor, despre miluirea slugilor, despre judecata dom-
neasca i altele. Dar el Ii punea sub ochi, In acest prim capitol,
pagini dintr-o latura esentiala a culturii crestine, care era cultura
vremii. Ceea ye societatea bizantina si slava citea de secole nu ne
poate mira sa Intilnim si In cultura unui carturar roman. $i deci,
intr-o opera româneasca ce ne da, admirabil, masura profunzimii
si varietatii acestei culturi.
In ceea ce priveste ultima fraza citata de Russo, ea este de
buna seamd o interpolacie, mai exact, o insemnare marginala intro-
dusa de un copist. Cum a observat V. Grecu, ea lipseste din ver-
siunea greaca. Versiunea slavona a capitolului I nu s-a pastrat.
47

www.dacoromanica.ro
Dar contextul, In versiunea romaneasca, o tradeazd ca un adaus,
fiindca intrerupe ideea : Tot omul carele manInca 0 bea preste
masura 0 sa amesteca In lucrurile lumii ace§tiia, acela nu va veni
In mAsura lucrurilor acestora. Dar deacali iaste voia sd aibi avufii
fi moii fi vii, pentru cdci nu te-ai insurat sii-0 fi luat muiare ?(s.n.).
Cdci te amage§ti §i te 1461i, cdci nu socote0i ca saminta ceia ce
fu sAmanata in maracini sd Impresoara 0 nu face roada, §i cel
ce nu A. va parasi de acestea, pre Dumnezeu nu va putea cunoa§te".
Ideea este clara: eine se amesteca In lucrurile lume§ti" este
ca §i samInta cazuta In maracini aluzie la parabola semanatorului
din Biblie Inabwit de ele. Un cititor roman, pentru care goana
dupa cele lume§ti insemna moii §i vii" doblndite ca zestre, prin
cdsatorie, a glosat" aceasta maxima In marginea textului 0 glosa
a fost introdusa apoi de un copist.
In concluzie: nu existA nici o contrazicere In spiritul §i planul
Invdtdturilor atunci and ele 10 integreaza §i un capitol esent,ial
din literature epocii: maximele moral-ascetice, menite a ajuta lui
Theodosie creOinul sa urce pe scara virtutior 0 sa dobindeasca
spasenia" In ziva de apoi cind repetgi adesea Neagoe nu vor
mai fi domni §i bogati, slugi 0 cer§etori, ci told vor fi una in feta
ob§te§tii judecati.
De0 Russo cuno§tea foarte bine toate acestea, el a ignorat din
nou imaginea de ansamblu a mozaicului", incercInd sa. ne in§ele
cu pietricele desprinse dintr-Insul.
V. lnairdturile slut, In partea lor religioasà, un veritabil
tratat de doctrina cre§tina, oferit unei societati feudale romane§ti
care traia In aceastd ideologie oficialà." Nu se poate delimita deci
ce trebuia sau nu sa fie legat de realitatile locale Intr-un asemenea
tratat. Se poate Insa observa accentul pus de autor pe cultul icoa-
nelor, pe cultul Maicii Domnului, pe castitate §i pe sublinierea divi-
niteitii lui Hristos. El urmarea, prin aceasta, dupa parerea noastra,
sa contrazica, nemarturisit, o serie de puncte ale doctrinei isla-
mice, adica ale ideologiei societdtii feudale otomane, cu care cea
romaneasca era Incle§tata Intr-o lupta seculara pentru libertate.
Neagoe ducea, sub masca teologiei, un subtil rdzboi ideologic.
Intr-adevdr, de ce tocmai aceste probleme religioase sint alese
§i prezentate In capitolul ce deschide fastuos partea a Il-a a lnvdtd-
turilor, In vreme ce altele sint ata§ate capitolelor social-politice ?
Pentru ca societatea munteana se afla, pe vremea lui Neagoe,
intr-o fazgt noua a raporturilor sale cu turcii. Negustorii turci tree
48

www.dacoromanica.ro
prin taxa i fac negot. Craiovestii sint prieteni sau chiar rude
cu Mehmed Beg, probabil contactele pe linie de afaceri erau destul de
mari.81 Era nevoie deci de o prevenire a influentei ideologiei musul-
mane, care In sudul Dunarii clstigase pe alocuri mase Intregi de
crestini, ce se turcisera". Turcirea ar fi Insemnat Insà pentru
societatea feudala din Tara Romaneasca desfiintarea ei, si de aici
reactia, mai moderata sau mai vehementa, Impotriva turcitilor".
Cum musulmanii considerau icoanele idoli, pe Hristos 11 consi-
derau un simplu profet, precursor al lui Mahomed, iar fata de casti-
tate aveau atitudinea care se stie, cultivInd pietatea credinciosilor
din Tara Romaneasca In aceste directii se crea implicit o stavila
Impotriva influentei mahomedanismului, care pe alocuri prezenta
asemanari asa de mari cu crestinismul, Melt la Inceput a fost
luat drept o erezie noua In cadrul acestuia.82 Cit de oportuna era
prevederea lui Neagoe o dovedeste turcirea, peste 30 de ani, a lui
Dias Rares, despre care cronicarul Eftimie relata cu oroare ca,
sfintele icoane, chipul lui Hristos si al preasfintei nascatoare de
Dumnezeu si ale tuturor sfintilor le numea idoli, el care era idol
al necinstei i prieten cu diavolul" 83.
Pasajul Intins Imprumutat din predica La schimbarea la fatd
de Efrem Sirul Ii are, de aceea, o dubla justificare: el subliniaza
divinitatea lui Hristos, din care musulmanii faceau doar un om, gi
totodata reprezinta o pagind clasicd a literaturii creftine, intrata
In cartile de cult si folosità, pentru opera proprie, si de alti scrii-
tori, printre care celebrul carturar bulgar Joan Exarhul ". 0 data
mai mult, departe de a-si vadi inabilitatea i dezorientarea, autorul
Invdtdturilor, extragind din omilie cel mai frumos pasaj, literar
vorbind, si propunindu-1 spre lectura cititorilor sai, se dovedeste
acelasi carturar de gust sigur i intuitie artistica, nedezmintite de
nici una din paginile sale lmprumutate de la altii.88
VI. Asa cum a sugerat Vasile Grecu fara a o demonstra
Rugdciunea la iefirea sufletului, care este capitolul XIII, final,
al partii a doua, a putut fi scrisa si a fost atunci chid Neagoe
Basarab mai avea doi fii : pe Petru i pe Theodosie. De unde cuvin-
tele aduceti pe fiii mei". Aceste cuvinte nu vadesc deloc ignoranta
autorului cu privire la situatia familiei lui Neagoe, deoarece el se
dovedeste perfect informal ln aceastä problema atunci cind scrie
capitolul III Epistola cdtre oasele mamei sale.
Aceasta epistola, al carei titlu original ni s-a pastrat (in tra-
ducerea lui G. Mihaila este: Epistola lui loan Neagoe Voevod
4 Neagoe Basarab c. 679 49
www.dacoromanica.ro
cdtre moaftele mamei sale Neaga ci ale fiilor sdi Petra fi loan fi
ale fiicei sale Anghelina. Cuvint de umilintd,11 aratd pe Petru mort.
Ea a fost compusd deci dupd 15 iunie 1520, deoarece pe piatra de
mormInt a lui Petru, de la Argq, este sdpatd data de 15 iunie,
fdrä an. In 1519, ling, Petru mai trdia: este mentionat de Papa
Leon X In scrisoarea cdtre Neagoe Basarab ci Stefánita al Mol-
dovei.8° El apare, tot in viatd, din inscriptia cusutd pe felonul
ddruit de mama sa, Despina, In 1519, mándstirii Crusedol din
Serbia.87 In sfirsit, intr-un document din 20 aprilie 1520, Neagoe
folosqte formula In viata mea §i. In viata fiilor domniei mele" 88
Deci Petru n-a putut muri cleat dupd 20 aprilie 1520.
In 1519 Insd, atit In rdspunsul Papii Leon cit §i pe felonul de
la Crucedol, Ion cii Anghelina nu mai figureazd, ceea ce Inseamnd
cd erau deja morti." Cum inscriptiile de pe pietrele lor tombale
dau ca data a mortii 3 august pentru Anghelina 0 27 noiembrie
pentru Joan, Inseamnd eä ei au murit inainte de 15 iunie 1519,
chid ddruia Despina felonul la Crucedol. Data mortii Anghelinei
este, cel mai tlrziu in august 1518, iar a lui Joan, noiembrie 1518.
De la moartea Anghelinei trecuse, deci, minimum un an fi zece
luni atunci chid a murit Petru, iar de la moartea lui Ioan mini-
mum un an fi fapte luni.
Or, lectura Epistolei lui Neagoe, In al cArei titlu chiar apar
numele copiilor mortd: Petru, Ioan ci Anghelina, aratd cd voie-
vodul singereazd de moartea lui Petru ca de o pierdere cu totul
recentA, In vreme ce pentru ceilalti doi copii ne apare mai consolat.
Este o nuantá ce nu putea fi realizatd de un pldsmuitor tIrziu,
pentru sirnplul motiv cd pe pietrele de mormInt ale celor trei copii
ai lui Neagoe nu sint scrise deal luna ci ziva mortii lor, fdrd
an. Nici o aura. livrescà sau epigraficd nu-i putea indica, deci,
presupusului pldsmuitor, ordinea In care au murit copiii lui Nea-
goe, ci mai ales distanta in timp dintre aceste pierderi, reflectata
de tonalitatea cuvintarii salel
Dacd, deci, nu ignorantei i se datorecte pomenirea coconilor"
In Rugdciune la iefirea sufletului, nu mai rAmine decit cealaltd expli-
catde: compunerea ei Enainte de Epistold, Inainte deci de 15 iunie
1520 clnd moare probabil Petru.

Ordinea cii timpul in care au fost compuse diferitele pArti ale

Invdtdturilor reprezintä Inca o problema deschisd ". LAsind deocam-
datA la o parte parerile celor ce considerd a anumite pArti au fost

50

www.dacoromanica.ro
addugate sau compuse dupd moartea lui Neagoe, precum i teza
redactdrii lor integrale de altcineva, la distantá de o jumátate de
secol sau de un veac, rdmIne fireascd alcdtuirea Entr-o oarecare
succesiune, de cdtre Neagoe, a diferitelor pdrti fi capitole ale operei
sale. Am incercat ad rdspundem la aceastd problemä In studiul
nostru din 1963 91, ajunglnd la urmdtoarele concluzii:
a. In forma finald a Invdtdturilor, asa cum o cunoastem din
versiunea româneascd, au intrat clteva scrieri ce fuseserd redac-
tate initial ca opere de sine stdtdtoare 92 si care au, evident, acest
caracter. Alte compuneri ale lui Neagoe n-au fost incluse In Invd-
fdturi, deoarece ele aveau un caracter mult deosebit, care nu per-
mitea integrarea lor eft de cIt fireascd In intregul operei.
Din prima categorie face parte, cu sigurantd, capitolul II
intitulat Invdpiturd a acelui Neagoe Voevod cdtrd fiiu-sdu Theodosie
ci cdtrd alçi domni, cdtrd tofi, aiijderea cdtrd patriiarfi, cdtrd vlddici,
cdtrd episcopi, cdtrd boiari ci third egumeni, cdtrd bogati ci cdtrd cei
sdraci. Spunere fi Encredintare pentru frica ci dragostea lui Dumnezeu,
care este o predicd, alcatuitá dupd toate canoanele retorice si
redactatd la o datd ce nu se poate preciza dupd continut. Apoi
Epistola cdtre oasele mamei sale prima cuvintare memoriald"
din literatura romând 0, In sfirsit, Rugdciune la iefirea sufle-
tului. Din a doua categorie fac parte cele cloud pisanii de la Arges,
compuse cu sigurantA de Neagoe, i In care Iorga vedea un fel de
sfaturi pentru egumeni" (e semnificativ faptul cd au fost, In sec. al
XVII-lea, traduse i copiate In. manuscrise, aldturi de Invdtdturi),
precum i cele cloud invdtáturi card cloud slugi ce s-au calugárit"
(una contine sfaturi pentru cei ce se consacrá vietii alugaresti,
cealaltd este, de fapt, o scrisoare cdtre calugdrii maindstirii In care
murise Ioasaf).
b. Existd dovezi convingátoare cd unele capitole din Invdtd-
turi au fost compuse cu sigurantd atunci cind Petru mai era In
viata, deoarece voievodul se adreseazd cu pluralul, fiii mei", in
loc de fátul meu Theodosie". Astfel, capitolul VI are titlul, In ver-
siune româneascd: Invdtdturd iar a lui Neagoe voievod cdtre
coconii sdi i cdtre alti de Dumnezeu alesi domni, cum vor pune
boiarii i slugile lor la boierie i la cinste si cum Ii vor scoate dintr-
acestea pentru lucrurile lor". Acest titlu ni s-a pástrat partial si In
originalul slavon: HHHIMAI &AIM ir m rotiwr HAM HOCANC-
111:141111T11

MTH 11P4aHTI4I H CdHORHHKIU HAH WTITH HA% Cellik 11110THKX AtitOM HKIs
(de Dumnezeu unsi, cind vor clrmui sau vor aseza pe dregátorii
pe marii boieri, ori le vor lua dregAtoria dui:4 faptele lor). Ni
51

www.dacoromanica.ro
s-a pastrat in original §i inceputul capitolului, care suna astfel:
5i, iara0 voi, fiii mei qi un0i lui Dumnezeu ... daca vreti sa aye-
mil pe dregatorii vogri etc. Fl [WM KW, MOM MOH, H HOMaelHHIO
GOMM (...) CHI41 noAosarr HaMk IIPARHTEAA UWE, WM K011011 HXk Kix-
MtCTFITH li'la HP4gHTE4CTU &WM. (Cronicile, p. 229)
Neagoe nu nume§te pe ceilalti domni fii, ci frati sau iubitul
meu Irate". Pe de alta parte, titlul capitolului este clar. Din for-
mula de inceput 0 iardsi" rezulta ca mai scrisese anterior o Inva-
tatura: este capitolul V, de fapt primul care are net caracterul de
Envdteituri" politice, §i nu de predica. El nu s-a pastrat In slavona
sau in greaca, dar In româneste are titlul Alta invatatura, iara0
a lui Neagoe Voevod catre iubitul sdu cocon §i catre alti domni,
cum ti In ce chip vor cinsti pe boiari etc." Inceputul este: Veniti
la mine, fecii miei" §;i In text alterneaza singularul (Intli sa aibi
credinta) cu pluralul (Vedeti, fefii miei", Ca eu, feta miei, am
o gradina"). Se poate presupune cd, de fapt, In original, §i aceasta
invalatura era care coconi §i nu catre cocon i iata de ce: imediat
ce nu mai intilnim in titlu i in text nici o urma din aceastd adresare
la plural, apare numele lui Theodosie, ceea ce nu se intimpld in cele
doud capitole de care ne-am ocupat. Astfel, cap. VII este adresat
catre fie-sau Theodosie", la fel cap. VIII, IX, X (acesta, pastrat
§i In original), XI §i XII.
In schimb, In titlul Rugdciunii lui loan Neagoe, cu care
se Incheie Invdtdturile, citim: ...» 0 ertarea carea s-au ertat de cdtrd
coconii sdi 0 de catra cocoane" etc., deci o situatie similara cu a
capitolului VI §i cu maxima probabilitate a capitolului V.
Coroborind cele doua constatari trageam concluzia cà voie-
vodul incepuse a redacta Inveicdturile cind Petru trdia fi terminase
de redactat doud cap itole : actualele capitole V fi, VI. El redactase,
ca o scriere aparte, Rugaciunea la ie0rea sufletului", chiar Enainte
de a fi redactat cele cloud capitole adresate la doi fii. Caci analiza
textului dovede04 &à aceasta Rugaciune la ie0rea sufletului"
nu este epilogul ci prima formd in care s-a realizat dorinta lui Neagoe
de a da sfaturi alor sdi.
Aceasta opera apartine Intr-adevar genului literar al etopeii",
deoarece Neagoe n-a scris-o pe patul mortii, ci, Enchipuindu-se
pe patul mortii, §i-a alcatuit un fel de testament dramatizat.
Vladimir Monomahul, In celebra sa Poucenie poveste§te ca, pe cind
umbla cu sania, i-au venit In minte unele ginduri pe care vrea sa
le comunice urma0lor sai. Fire0e ca n-a scris in sanie, dar plim-
barea cu sania i-a oferit cadrul, fundalul pe care si-a desfdoirat
52

www.dacoromanica.ro
invdtAturile." Alti autori au turnat materialul In tiparul literar al
utopiilor. Rusul Ivan Peresvetov le-a prezentat pe unele ca sfaturi
auzite din gura lui Petru Rams." Machiavelli, in epoca condotie-
rilor si principilor", si-a cristalizat ideile In jurul unui tip ideal
de principe", lnzestrat cu calitátile reale, sau dorite de el, ale
tuturor condotierilor si principilor vremii sale.95 Intr-o targ in
care, In loc de umanisrnul burghez, era In floare cultura bizantind-
ortodoxg, a fost firesc sg aparg In mintea lui Neagoe ideea de a
da Invatgturi Inchipuindu-se pe patul mortii mai ales cà citise
cg si impgratul Constantin Meuse acelasi lucru. (Vezi textul de la
p. 304.) Numai dupà ce opera a fost incheiatg, dindu-si seama
de posibilitgtile restrinse ce i le oferise pentru a-si desfgsura ideile,
a reluat incercarea, in noua formg a Invdtdturilor, In care a ordonat
sa se copieze §i. Rugdciunea, In chip de epilog.
Analiza ruggciunii dovedeste, intr-adevdr, Ca ea nu este un
capitol din Invdtdturi, ci o scriere de sine stAtAtoare, perfect rotun-
jitg, cum este si oratia funebrà la mormintul maicii sale, si predica
Despre frica fi dragostea lui Dumnezeu. Ea cuprinde, In embrion,
preocupgrile si ideile viitoarelor Invdtaturi §i recunoastem In linii
mari planul care va structura materialul acestora. Astfel, dupd o
ruggciune si o lungg enumerare, In genul acatistului, a treptelor
ierarhice si a cinurilor clericale, asemanatoare cu aceea pe care o
Intilnim In oratia funebrg, domnul cheamà la capatii pe prea
dulcii mei fii (CilakiiiHwild 4111Ad nio4)§i pe iubitele mele fiice (H it-k3-
MOEMHHIUX KIIIIIINA MOM) §1 iubitii mei vlasteli si slugi" (versiunea
slavong, ed. P. P. Panaitescu, p. 262 si 316). Acum povestirea se
face o clipà la persoana a 3-a, ca o naratiune a domnului pentru
cei ce vor citi mai tirziu scrierea: Ei au venit cu totii la dinsul
si s-au InfAtisat toti Inaintea ochilor lui s'i le-a spus" (versiunea
slavond, p. 316). Astfel, cadrul general a fost regizat ci el seamana
perfect cu cel din Povestea lui Constantin impdrat. Urmeazà desf5.-
surarea Invataturilor, intr-un mod care aminteste izbitor de
viitoarea scriere, ping si. In expresii:
Iar eu acum, odraslele mele, voi sA vA invAt, precum zice Solomon Fiule
priimé§te invAtAtura tAtine-tAu §i ascultA sfatul mine-ta, ca sA trAeiti in
véci I. Dreptu acéia, fefit miei, si eu VA invat, mai nainte de toate, de acéste:
sd well frica lui Dumnezeu in inimile voastre si sA vA fie sufletele curate
dinpreuna cu trupurile, 0 sa iubiti sAracii §i mi¢dii 0 sA le faceti milostenie
§i a vA rugati lui Dzeu §i preacuratei lui maici cu tot de-adinsul, si nu
numai din gurA, ci cu toatA inima §i cu tot sufletul 0 cu tot cugetul
(comparA cu inceputul partii I) ... Si veil domni In lumea aceasta cu
pace ..." (ed. Minerva p. 337).

53

www.dacoromanica.ro
 Se adreseaza apoi fetelor si, dup a. aceea, boierilor:
Venni i voi, boiarii miei cei credinciosi i slugile méle, carii mi-ati slujit
bine In toatA viata mea, i luati astäzi aminte glasul gurii méle si-1 ascultati.
CA astAzi traiul vietii mete sA sfIrsaste i ceasul cel de apoi mi s-au apropiiat.
AstAzi lumina ochilor miei, cu care In toatA vrémea priviiam spre lucrurile
céle trecAtoare i spre slava cea desartA a lumii acestiia si cu Carl' In toatA
vrémea VA Imblinziam, dragii miei, si voi luati de la clinsii veselie l bucurie,
iatA acum cA apuserA, 1 altA privire doblndilu, si de acum nu-mi mai iaste
a mai privi spre voi cu veselie. Astdzi limba mea, cu carea de-a pururea va
Indulceam i dimpreuta cu voi petreceam si ne veseleam, acum sA amArl
si sli incue, si de acum aid o vorbA dulce nu NI poate rAspunde si sA vA
grdiascA. AstAzi frumusetea fetil mete, care o spalam In bAile céle calde, si
In odihna cea bunA, i In slavA desartd, acum toate sA IntunecarA. i urechile
mete, cu care ascultam vioardle l tobele i surlele si canoanele si alte feliuri
de veselii multe, acum sA astuparA" (ed. cit., p. 337).
Se aminteste ca dragostea voastra cea multa care ati avut
&Ara mine eu acum o cunoscui si vaz ca foarte m-ati iubit". Des-
pärtindu-se de ei, se induioseaza:
de acum yeti Incépe a sluji altui domn, necunoscut si strein, care nu va
cunoaste pre voi, nici voi pre dinsul. Deci, boiarii miei i slugile méle céle
dragi i iubite, eu voiu sd vd tnvdf §i de aceasta: domnului sau stApInului
nestiut i necunoscut nevoic Ii iaste a sluji sluga pin% va afla obiceaiul
lui. CA sluga céia ce IndrAznéste cAtrA stApinul nestiut si necunoscut, acela
iaste ca omul cela ce sA razimA pre frunza care pluteste pre fata apei. Deci
and va sA sä apuce de dinsa si sA-i foloseascd, atunci sA InneacA i piiare.
Asijderea si voi, pin' yeti afla firea si obiceaiul domnului aceluia, multA
minte vA trebuiaste sA aveti. CA mintea iaste cap si Invatatura dulce tuturor
bunatatilor, i sfirsitul ei foarte iaste proslAvit. Mintea taste avutie
si comoard netrecAtoare, care nu se cheltuieste niciodatA ...". (ed. cit.,
p. 338).
Urmeaza un frumos elogiu al mintii, dupa care domnul Incheie
sfaturile:
Iata i eu cit am putut de am Inteles si am priceput despre
o parte acum, intr-aceasta vréme de nevoie, atita v-am inveitat,
luminile méle i slugile méle céle credincioase i priiatenii miei.
Ci d-acum, voi n-aveti a mai vedea pre mine, nici eu pre voi" (ed.
cit., p. 339).
Urmeaza dispozitiuni testamentare:
54

www.dacoromanica.ro
 Dreptu ackia, lumina mea si slugile méle cAle dragi, sa nu uitati
sufletul mieu dentru voi asa curind i sa fiu asa de pripa nepomenit de voi
sau de feciorii mid. Ci de le va ddrui Dumnezeu lor domntia In urma mea, lntr-
aceasta lark dar voi fi Mout l eu voao vreun bine clt am trait Intr-aceasta
lume cu voi. CA mie multa Irina mi-au fost de voi si de feciorii vostri. Ci dar
va va Invata Dumnezeu si pre voi sa va fie mila de sufletul mieu si de coconii
miei, cum Imi fu i mie mila de voi si de feciorii vostri In viata mea aceasta,
clt lacuim cu toti dimpreuna. CA de yeti uita voi sufletul mieu sau coconii
miei, eu va aduc aminte ca NI yeti osIndi. Ca dupa 40 sau 50 de ani si pre
voi, pre top, va va acoperi pamintul, ca si pre mine acum. Si sA nu va pae
CA acum ma daspartu de voi si nu ne vom mai vedea, ci sA stip cA iar vom
sa ne adunam top, la a doao venire cea Infricosata a Domnului nostru Isus
Hristos. Lisa atuncea nimeni nu va putea folosi unul altuia, nici eu voao,
nici voi mie, ci care cum li vor fi lucrurile asa-i va fi i folosinta (ed.
cit., p. 339).
ArAtind cA nu mai poate sta de vorbd cu ei, fiinda i se apropie
sfir§itul, domnul spune cà de aci Inainte trebuie sA se IngrijeascA
de suflet, pentru care 10 mustrA sufletul pe 4 pagini (ed. cit.,p.
340-343), pasaj ce nu a fost luat insd din Simeon Monahul. La
sfir§it, se cAineazA singur, ca de dincolo de mormint, in termeni
de umilintà pe care-i intilnim In pisaniile mAnAstirii Arge§ §i in unele
pasaje din Invdtdturi.
Este limpede, a§adar, cA Rugdciunea la iefirea sufletului,
scrisA pe vremea cind Petru se afla in viatA, nu este epilogul ci
anticiparea humildturilor. In aceste condiii, chemarea coconilor"
la cAptilli nu mai are nimic surprinzAtorl
VII. Absenta Despinei din Thvdtaturi poate BA intrige, dar nu
este un argument pentru neautenticitate, ci dimpotrivA. CAci daca
autorul a fost un calugar de la mAnAstirea Arge§, cum foarte clar
11 desemneazg Russo, el nu putea comite eroarea sA considere pe
Despina moartá inaintea lui Neagoe atunci clnd Ii tàmlia mor-
mintul In fiecare zi, mormint ce se afla lingd al sotului ei, Neagoe,
i pe care scria, in limba slavonA: Rdposat-au roaba lui Dumnezeu
Doamna, monahia Platonida. Si s-a sdvirfit in Sibiu, in anul
7062 (1554), luna ianuarie 30. Si dupd doi ani a adus-o prea
sf. mitropolit Kir Anania". CA sub lespedea monahiei Platonida"
zace doamna lui Neagoe nu putea sg. n-o §tie cAlugarul ce citea la
liturghie pomelnicul, In care tot ca Gospojda monahia Platonida"
este trecutl Despina, dui:4 Io<an> Theodosie" ".
55

www.dacoromanica.ro
 DacA acelasi cAlugAr s-a inspirat" din celebra frescA si din
V iata lui Nifon unde Despina este pomenitA firesc ar fi fost
nu ad o ignore ci, dimpotrivA, BA dea acestui personaj", in plAsmui-
rea sa literarà, un loc echivalent cu locul dei,inut de sqia lui Neagoe
in monumentala compozilie a zugravului Dobromir, comandatà
de ginerele ei, Radu de la Afumaid.
Dacd ramine, deci, inexplicabilA atitudinea unui calugar de
la Arge§ care ignorA pe legendara ctitord, aceea care, dupd tra-
ditia manAstirii, i§i ddruise podoabele scumpe pentru terminarea
zidirii 98, In schimb, partizanii autenticitatii pot cita Inca un caz
de omisiune a Despinei: In Pisaniile dictate de Neagoe pentru mdnds-
tirea Argq / Nici aici Despina nu e pomenità, desi era ctitorA
impreund cu sotul ei. 99. Explicatia nu sintem datori sa" o propunem
noi. Constatdm numai similitudinea de atitudine in Pisanii 0 In
I nvapturi.
VIII. Argumentind plAsmuirea" Epistolei, Russo dovede§te
cA vestita-i rigoare si acribie putea fi eclipsatà, uneori, de pasiunea
polemicA. Desi el nu afirma niciodatA un lucru fdrA a se doeumenta
minuOos, vreme indelungatA, a putut totusi sA afirme cá falsifi-
catorul cAlugar afla despre Mitropolitul Macarie din pomelnicul
mAnAstirii". Acest pomelnic a fost publicat insA de I. C. Filitti,
In 1931, chiar in Revista Istoricd Romdnd la care Russo era men-
tor: el nu contine numele lui Macarie 1100
De altfel, Macarie, cum a observat A. Balotà 101, n-a
fost o mare personalitate, a cArei memorie sA stAruie dupà un secol
in amintirea urmasilor si sA justifice tonul deosebit de cald din
adresarea lui Neagoe, firesc Ing la un contemporan care i-a putut
fi chiar ucenic 11°2
In ceea ce priveste numele Neagái, el figura Intr-adevAr
in pomelnic, dar nu in eel editat de Filitti, ci In pomelnicul
publicat de A. Sacerdoteanu In 1965 si uncle «Neaga mati voe-
1 oda Neagoita» nu poate fi alt personaj. Numele NeagAi se
mai poate citi si Intre cele ale familiei Craiove§tilor, In veci-
ndtatea cumnatei sale Neagoslava.100
Absenla pietrei de mormint a Neagai din mAnAstirea Arge§
poate fi explicatA In mai multe feluri, desi vom rAmine, pinA la noi
descoperiri, in purd ipotezä. Credem cA, de fapt, oasele Neaggi au
fost reinhumate, dupà obicei, la fapte ani de la moarte si au fost
asezate sub aceea0i, lespede, lingd Petra. Ne Intemeiem pe ur-
56

www.dacoromanica.ro
mdtorul fragment din cuvintarea lui Neagoe: Insd, dupei
acestea kate, iatei cd-ti zic : «Scoalci, feitul mieu, scoald, cd au venit
ci oasele moasd-ta la tine, si-ti iaste si tie mumd, ca si mie, ca sd
aibd si iale odihnd lingd tine !»" (ed. cit., p. 240, s.n.).
De altfel, simpla lecturd neprevenità a textului este suficientd
pentru a demonstra cit de puternic este el impregnat de realitatea
epocii, de aluzii autobiografice si de autentica durere filiald qi
pdrinteascd. Toate datele sint de o precizie matematicd: se aratd
ea Neaga a murit inainte ca mdndstirea sd fie inceputd, se amin-
teste de terminarea i sfintirea ei (In 1517), se dau cum am
ardtat date precise despre membrii familiei, si mai ales, se poate
Intelege boala voievodului, care-1 impiedicd sei asiste la reinhumarea
oaselor mamei sale. Despre aceastd boald noi avem cunostintd din
documentele vremii, prezente in arhivele strdine.101 V iata lui Nifon
nu face Ina vreo mentiune despre ea, Inelt pldsmuitorul n-avea
de unde sd stie cd In ultimii sài ani de viatd Neagoe a fost greu
bolnav. De altfel, cum putea un pldsmuitor sà imagineze Intreaga
ceremonie i apoi sei-1 dea absent de la ea tocntai pe voievod?
Nu Incape indoialà, deci, cd acest capitol din Invdteituri este
scris de Neagoe.
IX.Singurul pasaj din intreaga cuvintare a lui Neagoe ce poate
fi aldturat de omilia lui Hrisostom are exact 4 rinduri (ed. cit.,
p. 240, rindurile 2-6). Plingerea lui Neagoe pentru fiul sdu mort
acoperd hag peste 40 de rinduri, adicd de 10 ori mai mult. Tot ceea
ce este mai frumos, mai sincer si mai impresionant in aceastd plin-
gere, i la care se referea N. Iorga, nu-si gdseste nici un fel de cores-
pondentd in ontilia lui Hrisostom (compard cele patru rinduri cu
textul omiiei de la p. 212-214). Pentru a da totusi impresia pla-
giatului, Russo a fost obligat sá recurgd la un artificiu cel putin
straniu, descoperit de I. C. Chitimia: a pus pe douà coloane textul
original grecesc al omiliei lui Ioan Hrisostom dar nu cu Epistola ci
cu aceeasi omilie, transcrisd fragmentar de Neagoe in partea intlia
a .1nvdtdturilor /105 Cu asemenea procedee de argumentare depdsim
Insd granita stiintei. Este regretabil sà o constatdm la Russo.
X. Lectura textului Invdtdturilor este concludentd si in pri-
vinta argumentului pecetii. Interpretarea propusd de partizanii
neautenticitdtii face abstractie atit de logica interioard a scrierii, eit

57

www.dacoromanica.ro
§i de continutul capitolului intitulat V orba lui <loan> Neagoe Voevod
cdtrd fie-sdu Theodosie Voevod fi cdtrd alti domni, cariivor flirt, urma
lui biruitori fdrii aceftiia, pentru pecetluirea aria aceftiia. Cd
aceste cuvinte sintu in loc de peceli cdrlii aceftiia (in versiunea
greacd: lndemnare fi invdgiturd (. . .) ca pecete a celorlalte cuvinte
ale lui).
Ultimele cloud capitole din /nvdgituri, urmind celor 6 capitole
de substantiale sfaturi politice, au un pronuntat caracter de tes-
tament. Deosebirea intre ele constd in faptul cA primul, intitulat
Invdtdturd a lui <loan> Neagoe Voevod, care au Invdtat pe fie-sdu
Theodosie Voevod f i cdtrd alci domni. Ca sd nu fie pizmdtareti,
nici sd facd rdu pentru rdu, este o convorbire intimd ci pdrinteascd a
tatAlui cu fiul sau minor, pe chid ultirnul este un testament
solemn, adresat celor pentru care s-a nevoit de a scris" invdgiturile.
Dad. mai existd vreo indoiald asupra faptului cá cel care a
redactat aceast6 scriere a avut in vedere pe nevirstnicul Theodosie,
ea se spulberd cind citim aceste cuvinte, imposibile in gura unui
plgsmuitor tirziu, care n-ar fi gasit, in retorica lui alugareascd,
un ton atit de simplu §i de firesc :
Vino la mine, fAtul mieu Theodosie, vino Ai te apropie cAtrA invAtA-
tura Ai sfatul cel bun. CA eu, ffitul mieu, voi sA te sfAtuiescu foarte bine ...
CA iatA ea-1i aduc aminte, fAtul mieu, da-ti va da Dumnezeu Ai te va darui
sA stApineAti Ai sA domneiti tu tam aceasta In urma mea, sA te nevoeAti
Ai sA te sileAti sA fii tuturor blind Ai bun. CA eu am auzit de niAte oameni
foarte intelepti Ai temAtori de Dumnezeu Mt:Mud mai mult bundtatea Ai
indulcirea decit rAutatea Ai amArAciunea. Pentru acéia-ti zic Ai eu tie: de
te va dosAdi cineva din slugile tale Ai nu va umplea voia ta In copilaria
ta, pinA voi fi eu viu, sau Ai pre urma mea, ci, de va cAuta Dumnezeu cu mila
asupra ta Ai te va pune sA fii domn, Ai vei ajunge in toatA mintea Ai virsta,
iar tu sA nu-ti aduci aminte dA necazurile ce te va fi necAjit cineva In tine-
retele tale. MAcar de te-ar fi necAjit cineva, din tineritile tale, Ai din slugile
tale, sau alti streini cineva, sA nu te nevoieAti sA-i faci rAu pentru rAu. CA
toti oamenii fug de rAu, iar de bine iar sA apropie top.
Dreptu acAia, fAtul mieu, Etta te Invat: in loc de rAu, tu sA sileAti sA
faci tuturor bine ... Pentru cA de vei rAminea sarac de mine, pentru pAca-
tele méle, mAcar cit de mititel, sA nu te intristezi cAci ai rAmas de mic sArae
de mine. CA sA Atii, fAtul mieu, cA aAa iaste rindul Ai obiceiul lumil aceAtiia,
Ai toatA veseliia Ai bucuriia ei nu poate sA fie intr-alt chip, pinA nu sA umple
cu jale; aAijderea Ai jalea sA umple cu veselie Ai cu bucurie. De-acéia zic,
fAtul mieu, nici foarte sA te veseleAti de slava lumii acettiia, nici iar foarte

58

www.dacoromanica.ro
 sa te lntristezi (...) micar de vei i ramlnea de mine sarac. Ca n-ai ramas
numai tu sarac si In tristaciuni, ci multi feciori de lmparati §i de domni au
ramas saraci, precum iaste obiceaiul §itocmeala lumii ace§tiia. i multe neca-
zuri au patit si au patimit Intru Imparatiile si domniile lor de la oamenii
cei rAi i neinultumitori. Iar altii nici domnie n-au ajunsu In urma parin-
tilor lor, deaca au ramas saraci de dInsii, ci Inca au fostu goniti I pribegi
In tarn departate si streine §i In oameni nestiuti si necunoscuti, §i deacii
nimeni din tarile lor nu-si mai aducea aminte de dinsii, nici Ii mai socotea"
(ed. Minerva, p. 308-309).
Ca aceste sfaturi se adresau cu adevdrat unei persoane isto-
rice, si nu unei fictiuni literare, o dovedeste intregul capitol, inspi-
rat WA indoiald de gindul la sfirsitul nu prea indepartat al unui
domn bolnav, care nu mai spera sd-si vadd fiul mare si care stia
in ce furtuni de patimi 11 lasd. De aceea 11 i previne ai-I mingiie
in caz ca va fi domn gonit i pribeag i necdutat" cum avea ad se si
intimple cu nefericitul Theodosie, alungat din scaun i mort la Con-
stantinopol putind vreme dupd tatdl sdu.
In capitolul urmdtor, despre pecete, avem de-a face cu dispozi-
tiile testamentare ale lui Neagoe, cu care se incheie de fapt Invd-
taturile. Domnul se adreseazd fiului san i celorlalti domni la care
s-a gindit scriind Inveitaturile :
Iar acum, fatul mieu, eu asa te Invat sa fuel In urma mea, sau si
pre altul, pre care va alége Dumnezeu, din neam bun, §i-1 va pune pastoriu
spre dunmezelasca lui turma. Pre acela-1 rog, ca pre un frate al mieu (...)
sa-i fie mild de sufletul mieu in urma mea. Ca acum eu am pArasit toata
avutiia mea si slava lumii acestiia. i domniia mea sa rasipi ca fumul, dud
Il bate vintul cel répede. i acum sa nadajduiaste sufletul mieu numai pre
mila lui Dumnezeu §i pre tine, alesul lui Dumnezeu si al mieu iubit frate,
ca si te invete Hristos-Dumnezeu sa fii milos sufletului mieu si sa-mi fii
Intr-ajutoriu cu milosteniia Intr-aceastd vréme de nevoe a sufletului mieu".
(ed. cit., p. 316).
Cum momentul este solemn, domnul tine s'a mai repete pe
scurt, pentru ultima oard, principalele idei ale cdrtii. Inchipuin-
du-se vorbind de dincolo", el incepe prin a aminti din nou cd lumea
este:desertdciune si nu trebuie sd ne ldsdin pradd ei, i cere ca atunci
cind gresesc, oamenii sd-si ispdseascd neintirziat greseala prin
pocaintd. Sint poate urmele vechii lui mustrdri de cuget pentru
uciderea lui Vlddut. Chid spune ci se cuvine, fratii mei, ca dupd
pAcAtuire sd alergdm indatd cu pocaintA cdtre Domnul nostru cel
59

www.dacoromanica.ro
bun" (vers. slay. trad. G.M. p. 404), ne aducem aminte de cronica
In care se spune: Dupd aceea (ueiderea lui Vlddut n.n.) Basarab
Vodd tare s-a cdit de moartea lui Vlddut Vodd ; ci au chemat
patriar0i, vlddicii, episcopii, egumenii, preotli, cdlugdrii, diaconii
rid s-au strins toti In cetatea Tirgovi0ii de au fdcut sfint mir
cu multe rugdciuni 0 slujbe dumnezeiqti la sfinta mitropolie care
iaste fácutd de dinsul 106".
In continuare, Ii sfdtuie§te din nou pe domni sd fiti blinzi
peste turma lui Hristos 0 cu fried §i multd smerenie sil o pa§teti"
(idem, p. 408). Domnul trebuie BA deosebeascd 1ntre sfaturile ce le
prime§te de la supu0, asemdnindu-se cu albina care nu se a§azd
pe toate florile, ci numai pe cele dulci (idem, p. 408-409).
Este condamnat din nou tipul domnului trufa. §i singeros
0 se formuleazd precis ideea limitdrii atotputerniciei domne0i
prin atotputernicia divind:
De aceea §i domnul care va cunoqte a unul este Domnul
care a fdcut cerul §i pdmintul, acela domn care se smere§te
inaintea lui Dumnezeu, acela se va indlta. i iard0 acel domn
care nu se va smeri Inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu 11 va smeri
pe el (idem, p. 409).
.. . Astfel Adam din puterea sa s-a smerit, iar boy prin
smerenia sa s-a Indltat din gunoi. La fel §i domnul care nu se va
smeri in acest veac Inaintea lui Dumnezeu"...
Din nou ideea fundamentald a judecaltii drepte:
...0 nu va impárti judecatä dreaptd robilor lui Dumnezeu,
fa'rd pArtinire, pentru di fie lmpArat, fie domn, fie stdpin, fie bogat,
fie sdrac, fie cer§etor, tori vom merge pe aceea0 cale §i toti vom
sta In fata judecAtii lui Hristos. Atunci nu se va cunoa0e nici 1m-
pdrat, nici domn, nici stApin, nici bogat, nici sdrac, ci told ne vom
inrati§a cu faptele noastre, fie rele, fie bune" (idem, p. 410).
Acestea spuse, Neagoe I0 anuntà sfir0tul scrierii:
Iata, fratilor, ca eu eft ma putui pricepe despre o parte, eu rn-am silit
pentru voi si v-am scris. Iar de voi fi gresit ceva Intr-aceasta scrisoare a
mea, voi, fratii miei, sa ma ertati (...).
Caci ca scrisoarea aceasta o am savirsit. Ci acum trebue sa sa lége
de dinsa si pecéte, pentru ca cartea care iaste pecetluitä, acéla sa créde.
Iar eu Inca am socotit ea de la Adam pina acum au fost multi Imparati
si multi domni, si multe feliuri de carti s-au facut si s-au scris, si le-au pecet-
luit cu peceti, iar apoi toate au trecut ca roao cea de dimineata. Si acum

60

www.dacoromanica.ro
 nimic nu sá cunoWe de acei impdrati si de acei domnt mari i puternici
de atunci, nici de ei, nici de pecetile lor, far' numai lucrurile céle bune ce
vor fi fãcut in viata lor, acélea nu vor peri In veci. Pentr-acéia i eu socotiiu
vazniu ca dupa putinea vréme i eu voi sa ma petrec din lumea aceasta,
Si pecetile méle vor sfi sa strice. Drept acéia n-am legat pecéte. Iar de va
fi cuiva necaz i dosada, caci n-am legat pecéte de aceasta scrisoare, voi
sa ascultati i sa. N/A spuiu care iaste pecétea dreptilor, cea de veselie si de
bucurie, iar noao pacatosilor cu mina plingere i cu mare jale i nevoe"
(idem, p. 325).
De aci inainte, pe Inca sapte pagini, este expusd, cu texte
ce urmeazd a fi identificate, eshatologia crestind, nu pentru a crea
o diversiune si a face pe cititori ad uite cd nu are pecete, ci pentru cd
la fel procedase si in celelalte capitole: dupa sfaturile politice urmau
invdtdturile religioase inrudite ca temd. Cum aici e vorba de un
capitol final al scrierii, de dispozildile testamentare, ideologia
religioasd expusa priveste si ea lucrurile din urmd" viata de
dincolo" i judecata de apoi" capitole cu care se incheie
tratatele moderne de dogmatica.
C. Neagoe s-a gindit, pe de o parte, cd aceasta scriere o data
incheiatá ar trebui sà poarte o pecete, care sd adevereascd faptul
cd el este autorul, i pe de altd parte cd cineva, mai tirziu, ar putea
pretinde aceastd dovadd de autenticitate, e foarte firesc: nu numai
pe hrisoave, ci pe tot ce se cerea autentificat, pe corespondenta
diplomaticd i chiar pe scrisorile particulare se aplicd pecetea. 1"
0 scriere in care Io<an> Neagoe Voevod" vorbea la persoana intii,
ca si in hrisoave, trebuia sd se incheie in mod normal prin acelasi
act cu care se incheia i redactarea hrisoavelor: pecetluirea. Uti-
lizind acest argument, partizanii neautenticità1di voiau sá demon-
streze ignoranta cáluggrului" in treburile de cancelarie. El dove-
deste tocmai contrariul. Cdci numai cineva familiarizat cu trebu-
rile cancelariei putea face din destinul pecetilor de pe hrisoave (Bi
cite peceti cdzute nu va fi vdzut Neagoe in cariera sa de dregator
gi domn I) o grandioasa alegorie pentru a exprima ideea desertdciunii
lucrurior omenesti i pentru a-si intitula capitolul final al cartiil

XI. Acest argument izvordste, in intregime, din ignoranta

lui Russo cu privire la originea §i natura adausurilor, modified-
rilor i tdieturilor operate de proprietarul manuscrisului 3488.
Rdspunsul complet se afld. In capitolul VI, despre Traditda manus-
crisd", p. 361-363.
61

www.dacoromanica.ro
 XII. Ultimul argument ne dA si cheia Intregii sale atitudini:
pentru Russo, un voievod roman carturar la Inceputul secolului
al XVI-lea era de neconceput, Intrucit starea culturii romanesti
de atunci nu o permitea I
Un certificat de sArAcie culturalA deci, pe care-1 subscriu,
de altfel, dupa. dlnsul, si told cei ce ridia unii si azi problema
dacA . . . Neagoe vodA stia sA scrie" I
Din fericire, ultimele cercetairi aruncá o lumina' tot mai clarA
asupra acestei epoci din istoria si cultura noastrA, demonstrind
cl starea ei de atunci" era strAlucita. Slntem, de fapt, In momen-
tul apogeului culturii romane de limbd slavona. Centrul cel mai insem-
nal al culturii muntene, acolo unde se alcAtuieste Biblioteca cen-
tra16" a TArii RomAnesti, asemAnAtoare Putnei si Neamtului din
Moldova, este InsAsi ctitoria Craiovestilor: Bistri(a olteanA . 109
Aici se adunA manuscrise din Athos si din Serbia, se copiazA si
se Impodobesc opere de artA.
Sintem In momentul splendidelor tipArituri ale lui Macarie, care
au trezit, si ele, suspiciunea scepticilor, grabit,i sd le atribuie atelie-
relor venetiene deoarece . . . valahii nu puteau da fling unor ase-
menea mostre de Inalta culturA. 109
SIntem In vremea In care se zidesc Dealul si Argesul cele
mai mArete si somptuoase edificii de arhitecturà munteanA pinA
la Brincoveanu.
Intreaga ambiantà a vremii lui Radu cel Mare si a urmasilor
sAi marcheaza, de fapt, intiia mare epoca" a culturii muntenesti,
reeditatA doar de Matei Basarab si, dui:4 douà veacuri, de Brin-
coveanu.
In acest climat, al apogeului culturii românesti de limb5.
slavonA, s-a format Neagoe, fiul adoptiv al lui Pirvu Craiovescu si
membrul celui mai puternic si mai bogat clan feudal din Tara
RomAneascA. A fost marele noroc al culturii românesti cd, la fel
cum se va Intimpla peste douA secole, prin Dimitrie Cantemir si
peste patru, prin Eminescu, un geniu s-a nAscut la timp pentru
ca fertila clipA sA, nu se risipeascA fail rod In furtunile, repede venite,
ale frAmintatei noastre istorii.
A stiut Neagoe Basarab carte ? Dar eine poate nega, in mod
serios, cA membrul celei mai mari, mai bogate si mai ambitioase
familii boieresti din Tara RomâneascA, rivala culturalà a domnilor
prin Bistrita si prin opera de ajutorare la Athos, putea ramine
analfabet lntr-o vreme cind cancelaria voievodalA numdra cu zecile

62

www.dacoromanica.ro
scribii domnesti 110 si and minuitori de spada, cazuti in luptele
cu agarenii", tinusera in aceeasi mina i condeiul ? 111.
Ce dovezi concrete avem ? Ce autografe detinem ? Aceleasi
dovezi ca i despre Platon, Aristofan si Cicero, dintre care nici
unul nu ne-a lasat autografe, 112 ci numai opera ce le poarta numele.
Exista oare autograful marelui cneaz al Kievului, Vladimir Mono-
mahul sau al tarului Simeon al Bulgariei? $i totusi, ce istoric
literar le-a negat vreodata calitatea de carturari i autori originali ?
Tot ceea ce a infâptuit Neagoe este expresia unei mari perso-
nalitati care a avut climatul propice pentru a se forma deplin in
anumite coordonate istorice i culturale. Simplul fapt ca a fost
ani in sir mare postelnic al lui Radu cel Mare 113 este o dovada de
culturd i abilitate, fiindca in sarcina marelui postelnic, dregatorul
cel mai intim al domnului, cadea primirea solilor i tdlmdcirea soli-
ei 114 Avem i marturia categorica a unui izvor contemporan:
V iga lui Nifon, care arata cá a fost ucenicul acestui mare carturar
al vremii. In ce limba conversa oare tinarul Neagoe cu clericul
dalmatin stiutor de greaca i slavona, dar despre care e putin pro-
babil sa fi stiut romaneste ?
Avem i o marturie formala, pe un manuscris, semnalata de
G. Mihaila, prin care se vede ca Neagoe imprumuta cdrri din Biblio-
teca mánastirii Bistrita. 112 Sa nu fie de ajuns, pe llngà suprema
marturie a operei ?
Indoiala in capacitatea culturii romane de a produce, la ince-
putul secolului al XVI-lea, un mare carturar incoronat, scriind sla-
vonete, nu tine asadar de datele istorice cu privire la starea noastra
intelectuala de atunci, ci exclusiv de mentalitatea §i cuno$tintele
contestatarilor.116 De altfel, voievodul carturar Neagoe Basarab
nu reprezinta nici o anomalie, nici o exceptie in acest veac
al XVI-lea: inainte ca veacul sa se termine, o alta figura de cartu-
rar incoronat se va ridica de pe aceleasi meleaguri: Petru Cercel,
cunoscator a vase limbi rid autor de versuri in limba lui Dante 1
Aventura sa intelectuala s-a consumat pe o scena. mult mai larga,
de la Paris si Roma pina la Constantinopol. Neagoe s-a multumit
cu o scena mai modesta, dar pe care a jucat un rol ce a indemnat
Roma si Constantinopolul sa priveasca incoace i sS. ia act de pre-
zenta i actiunea unui popor ce-si dadea, in acel moment, si intiiul
sat' mare examen in fata culturii universale.
Fireste, Russo, care data anul mintuirii" dupa inceputurile
vi cresterea influentei grecesti, nu putea sS. perceapa in Neagoe

63

www.dacoromanica.ro
ceea ce nu reusise sd vadd In opera care-i poartA numele. Atita timp
cit Invdtdturile erau, in ochii lui, un imens plagiat, o peticdrie de
Imprumuturi din literatura bizantind, lipsita de duh, nerv i ori-
ginalitate, ele Ii apdreau mai firesti lingd chipul unui cAlugdr cleat,
al unui voievod.
Numai cd, dupd cum am vdzut, Russo a fost obligat, pentru
a-si sustine teoria, sd ducd cel mai penibil dintre rdzboaie: rdzboiul
Impotriva evidentei.
NOTE
1 Tn articolul Definirea savantului, apArut In nr. 2 din 31 ianuarie 1972 al re-

vistei Steaua de la Cluj, Nicolae Albu consacrA o amplA i pAtrunzAtoare dare de

seamd volumului Contribufii la istoria culturii romdnesti, de P. P. Panaitescu, decla-
rind, cu privire la studiile despre autenticitatea Invdfdturilor: Acest extrem
de pretios material, inclus In volumul de fata (p. 154-273), e o prestigioasA demon-
stratie a nepaternitAtii lui Neagoe Basarab privind cunoscutele Invaldturi cdtre
fiul sdu Theodosie". Autorul citatei dan de seamA precizeazA: Ca sA ne pronuntam
asupra tezei lui P. P. Panaitescu am fost nevoiti (sic) a citi si operele adversarilor
sai" (p. 18), adicA studiile lui N. Stoicescu, Manole Neagoe, G. Mihdilä si ale auto-
rului earth de fatA. N. Albu nu aduce InsA nici o alla motivare a optiunii sale
categorice pentru teza nepaternitAtii" si nu dS lAmuriri asupra cauzelor ce 1-au
delerminat sa respingA argumentele celor mai sus citati, preferindu-le pe ale lui
P. P. Panaitescu.
2 Tomul I;p. 92. Nu Radu Greceanu, ci asa-numitul Letopisef Cantacazinese,
Intr-una din variantele sale, contine stirea cu sigurantä adaugatA de un copist
care cunostea Via/a Patriarhului Nifon cA Neagoe: FAcut-au ibesericili mAnAs-
tiri multe i aice In tarA si In alte tAri, i alte multe bunAtAti au fAcut In lume,
cite shit scrise mai pd largu la o carte ce o au facut de lode jitiile lui qi s-au dat
sd fie stOldloare la sfinta mitropolie". Vezi Istoria Tdrii .Romeinesti 1290 1690.
Letopiseful Cantacuzinesc. Editie critica IntocmitA de C. Grecescu si D. Simonescu,
Bucuresti, 1960, p. 205. AceastA informatie nu figureaza In cele mai vechi forme
ale Letopisefului, care ni s-au pAstrat Intr-o versiune arabA descoperitA de Virgil
CAndea 0i un manuscris romAnesc de la mAnAstirea Neamtu editat de I. I. Geor-
gescu. Vezi Virgil CAndea, Letopiseful Tarii .Romdnesti (1292 1664) in versiunea
arabd a lui Macarie Zaim, In Studit, tomul 23, 1970, nr. 4, p. 682 si I. I. Georgescu,
0 copie necunosculd a Letopisefului Cantacuzinesc, in Mitropolia Olteniei, anul XIII,
1961, nr. 7 9, p. 504.
3 175rA a pune la IndoialA In mod explicit paternitatea lnvdfdturilor, Vasile
Pop scria, In 1838, In a sa Disertafie despre lipografille romdnesti in Transilvania
i Invecinatele Tdri, de la Inceputut lor pind la vrernile noastre (Sibiu, 1838), referitor

64

www.dacoromanica.ro
la un manuscris romanesc al frtvaldturilor vazut de el la episcopul Iosif al Argeplui:
Se zice (s. n.) a fi scris de Neagoe Voevod Basarab". Evident, e vorba de opera,
nu de insu§i manuscrisul tn cauza. Pompiliu Teodor considera aceasta formulare
ca fiind cel dintli semn de Indoiala fata de autenticitatea Invdldturilor. cf. Doud
manuscrise copiate pentru biblioteca lui $tefan Cantacuzino,ln Anuarul Institutulut
de (stone din Cluj, V, 1962, p. 229-232.
4 Literatura populard romdnd, BucureW, 1883, p. 35.
5 Chrestomalie romdnd, vol. I, Leipzig Bucure§ti, 1891, p. XLVIII.
6 Introducere tn istoria limbii i literaturii romane, Iasi, 1888, p. 83.
o Uricariul, torn. XXIV, p. 212-214 (Sublinierile ne apartin).
hwdldturile lai Neagoe Basarab cdtre fiut sdu Theodosie. Text ales i sta-
bilit de Florica Moisil §i Dan Zamfirescu. Cu o notai traducere a originalului sla-
von de G. Mihaila. Studiu introductiv §i note de Dan Zamfirescu §i G. MihAild,
Editura Minerva,1970. Al doilea tiraj, 1971. In viitor, aceasta editie va fi citata
ed. Minerva.
9 Intr-un articol publicat in revIsta Biserica Ortodoxd Romeind i retiparit
dupd un an in Studit bizantino-romdne, Bucure§ti, 1907, p. 3-29.
19 .Revista istoricd romdnd, torn. III, 1933, p. 332. Dar vezi §i articolul publicat
In Polonia, in 1936: Neagoe Basarab scriitor (Bibliografia volumului de fata)
u. Chem cuvinte de introducere la Invdldturile lui Neagoe Vodd (Basarab)
cdtre fiul sdu Teodosie, cu o prefajd de N. lorga, Valenii de Munte, 1910, Editura
Societatii Neamul Romanesc". In aceea§i prefata cititn in continuarea celor repro-
duse mai Inainte: In Istoria Bisericii (ed. I-a, 1908 n.n.) am dat aceasta caracte-
rizare a lucrarii 1i n-am nici un motiv a reveni asupra ei:
Pina la el nici unul din Domni nu avusese o cre§tere deosebita. De§i
obirOa lui domneasca a trebuit sd fie ascunsa, odata chiar, intr-un ceas
de primejdie, el trebui sa-§i aduca juratori, pentru a dovedi astfel, dupa
datina de drept a tarii, ca n-are singe domnesc in vinele sale, Neagoe,
ca nepot al Craiove§tilor iubitori de invatalura, a cdpatat In tineretea lui
cunoqtinte de limba §i de literatura slavona. Trebuie sa se creada ca el va
fi stat intre calugarii carturari de la Bistrita, §i poate ca gindul unchilor
sai era sa faca din acest fiu din flori al lui Basarab cel Uttar cu sora lor un
calugar, mai ferit de cercetarile i prigonirea dupnanilor ; in adevar, el nu
iese la iveala decit supt VladutA, §i Inca abia in rangul unui Comis, §i nu in
zadar i s-a dat grija de a fi spre ajutor lui Nifon. Astfel Neagoe ajunse a
§ti pe deplin toata Scriptura, unele Tilcuri ale ei, unele compilatii religioase
§i vre-un cronograf, In care se cuprindea istoria omenirii pagine §i creltine
supt rubrice din Biblie §i din istoria romanilor, bizantinilor §i a Orilor slave ;
se poate chiar ca In cetirile lui sa fi dat de vreun tratat de tactica din acelea
pe care, printr-o serie de copier! i prelucrari, ni le-a lasat Bizantul.
Dui:a moartea mamei sale, Neaga, dupa a fiilor sai, Petru §i loan,
chid domnescul parinte vazu ca mo§tenirea lui se sprijind numai asupra
lui Theodosie, simtind, pentru el insu§i, nevoie de irnbarbdtare si nevoie de
invgaturft pentru un copil fraged, pe care simtea ca va trebui sa-1 lase curind

5 Neagoe Basarab c. 679 65

www.dacoromanica.ro
 in luptA cu furtunile strasnice ale urilor politice, Neagoe se hotOrl a
urma dupd pilda vechilor Imparati bizantini, a caror cununA de aur si-o
punea pe cap in zugrAveala ctitoriilor sale, si a da coconului Theodosie sfa-
turi de cirmuire. Pe ling extrase din cartile mai cunoscute ale literaturii
sfinte sau de cuprins bisericesc, Scriptura, Dioptra, pe lingA tratate de
stiintO naiva, ca Fisiologul, pe lingA o prescurtare a povestii moralisa-
toare despre Varlaam i Ioasaf, pe llnga tinguiri pentru pierderea maid!
sale si a tiniirului Voevod Petru, Neagoe del i o sumd de ;Uri asupra vielii
contemporane, cu pribegiile, cu luptele, cu solute, cu pufina glorie scump cum-
parata i multele nevoi ce cddcau din belsug, ;i loveau adesea mai greu cape-
tele cele mai tnnalle" (subl. n.) (p. VVI).
Iorga nu se lasA impresionat nici de deosebirile dintre manuscrise: DacA as
fi avut rAgaz, a fi intreprins o editie criticA, intrebuintind forma slavonA, cunos-
cutA i lui Petru Schiopul (1591) pentru invAtAtura fiului sOu Stefan, descoperitA
in Biblioteca NationalA din Sofia si editatA de Lavrov la Petersburg, in 1904,
precum i manuscriptul grecesc de la mAnAstirea Dionisatului din Athos, insemnat
in Catalogul publicat de Spiridon Lampros. A fi colationat intreaga lucrare cu
manuscriptele 2714 si 3488, ce e dreptul recente, ale Academiei Romdne, cu att
mai mult cu clt d. N. Cartojan, bibliotecarul care a binevoit O. compare textele,
imi semnaleazA In cel din urmA adausuri de intinderea unei fete chiari. E ade-
vArat cd ele nu mi s-au pdrut esentiale, nici ca limbA chiar. Numai alAturarea
cu originalele ar putea hotAri dacA avem a face, in aceste adausuri, cu altceva decit
cu tAlmAciri de copisti, sau mai ales, cu note marginale de cetitor, prinse apoi,
la cea dintli transcriptie, in text" (p. VII).
In 1915, dupA ce apiiruse i cartea lui Russo Studii i critice (1910), scria din
nou, in Faze sufletesti ;i cdrfi reprezentative la romdni cu speciald privire la
legaturile e Alexandriei cu Mihai Viteazul, Bucure§ti, 1915, P. 4-5.:
Astfel Neagoe Basarab, crescut de Patriarhul Nifon in cunostinta, cit de
necompletA, a culturii bizantine, doreste clAdiri impunatoare, cari nu multAmesc
pentru nici o biruintd, ci trebuie sà inalte prin valoarea lor artisticA i numele
ctitorului. E o relativA emancipare si in acest domeniu. Neagoe nu intelege a lucre-
dinta pe fiul sAu numai vointei celui Prea-kalt fail a-1 face prin crestere ingrijitA
vrednic de cea mai inalta milA a lui (...). Si tatAl sAu va cAuta sa-i dea un indrep-
tar politic si moral, in care elementul biografic, luat din Cartea Regilor ori din cutare
biografie a lui Constantin cel Mare, e acolo numai pentru a servi la demonstratia
rAsplAtirii virtutilor i pedepsirii viciilor ceea ce explicA aparenta incoherentA,
si in care pe 11'10 reproduceri in cari el n-are nu numai mindria de a inova, dar nici
macar constiinta cA se poate inova, Neagoe introduce recomandatii despre felul
cum trebuie sa se poarte un Domn cu boienii, cu turcii, cu solii, cu ostasii".
Si N. Iorga continua in notA:
E partea lui exclusivA. Izvorul bizantin n-a fost ggsit. Concordanfa
cu tmprejurdrite timpului e perfect& i atrag atentia Inca o data asupra fap-
tului ca lucrarea din partea unui calugar din veacul al XVII-lea, care si-ar

66

www.dacoromanica.ro
 fi lmpodobit isprava cu numele mare al lui Neagoe, e imposibilii, l pentru
cd In a doua jumatate a veacului al XVI-lea se cetia aceastA opera In roma-
neste. CAci Maniera wie man mit grossen Potentaten tractieren soll s,
carte romaneascA pe care la 1602 arhiducele Maximilian o luA pentru el din
mostenirea lui Petru $chiopul, mort In Tirol (ifurmazaki, XI, p. 555),
nu e alta declt InvatAtura lui Neagoe pentru legAturile cu boierli."
Maluzreden des walachischen Wojwoden Niagoe Basarab an seinen Sohn
Theodosios. Inaugural-Dissertation, Leipzig, 1908, P. 193 (vezi i raspunsul lui
Russo, in Studii si critice, Bucuresti, 1910 p. 1-18).
Vezi lucrArile lor In Bibliografia earth de fata i o parte din texte In volu-
mul Neagoe Basarab. La 460 de ant de la urcarea sa pe tronul Tarii Romdnesti.
14 In primul sdu articol, Puterea armatd f i arta milliard de la tntemeierea

Principatului Valahiei Find acum, apArut la Iasi In 1844, unde hwdldturile stilt citate
de mai multe ori ca izvor pentru istoria armatei romAnesti. E pentru prima oard
clnd istoriografia romAnd modernd ia act de valoarea acestei scrieri ca izvor de
prima importantA pentru institutiile Tarn Românesti.
12 In Arltiva istoricd a Romelniei, torn. I, partea a 2-a, Bucuresti 1865, Hasdeu
numeste Invdfdturile acest falnic monument de literaturd politicA, filozofie Ii
elocuenta la strAbunii nostri" si promite o editie integrald, pe capitole, din care
n-au aparut InsA declt patru: despre sederea la masA, despre cinstirea boierior,
despre rAsplAtirea slugilor i despre solii I rdzboaie (ultimul in Buletinul Instruc-
fiunii Publice, I, 1865-1866, p. 76-80). Pentru Hasdeu, capitolul despre solii
f i rAzboaie" este o stralucitA probA de multA experienta ostAseascA".
. Istoria romdnilor, partea a II-a. De la cdderea Constantinopolului 'And in
zilele noastre, Iasi, 1853, P. 30 si Elemente de istoria romelnilor pentru clasele primare,
ed. a VI-a, Bucuresti, 1866.
12 Istoria romdnilor. Biografii romdne dupre metoda cateheticd pentru ;collie

primare sdtesti si militare, ed. a VIII-a corectatA i ImbunAtatita, Bucuresti, 1867,

si mai ales Schife de istoria literaturii romdne, Bucuresti, 1885, p. 55-58.
40 Istoria limbii qi literaturii romdne, ed. I-a, 1885 ; editia a II-a Iasi, 1894.
18 Miccdri culturale i literare la rorndnii din stinga Dundrii in reistimpul
de la 1504 1714, CernAuti, 1897, p. 265 266.
22 Istoria literaturii romdne. Epoca veche ptnd la 1780. Curs tinut la facul-

tatea de litere din Bucuresti In anul 1898-1899. Litografiat. Despre Invdfdturi

la P. 305-307.
21 Istoria romeinilor din Dacia Traiand, ed. I-a, Iasi, 1889, vol. III, p. 475

482 ; ed. a III-a, Bucuresti, 1927, vol. IV, P. 178-184.

22 Istoria ronzdnilor de la tnfiinfarea Principatelor pind la anul 1526. Curs

litografiat.
23 DOLId conferinfe. Luptele rorndnilor cu turcii ptnd la Mihai Viteazul. Cul-
tura veche romdnd, Bucuresti, 1898, p. 34 si 79-80.

67

www.dacoromanica.ro
 24 Vezi Istoria romdnilor din Dacia Traiand, ed. a III-a, vol. IV, p. 178 si
vol. VI, p. 212-215. Compara cu Cuointe din bdtrtni, II, 1880, p. 439.
25 Cimea naKasamejmnue eoceodbz eallaluCK020 NRZOR cbuo, ceoemy Oeo-
c5ocwo In riMenun e IlmnepamopcKom o6wecrnee ucmopuu u apeefiocmed poccuficKux,
Moscova, 1896, p. 4-16 (apud G. MihAilá, introducere la editia Minerva,
p. 57). Manuscrisul de la Sofia a fost catalogat prima oara de Svetozar
Vulovi6 In Onuc ciweencKux pyKonuca CoOujoce Hapodue Eu6nuomeKe, In Cnome-
vim CpncKa Kpa./beecKa AKademua, Belgrad, XXXVII, 1900, apyeu pa3ped, 33,
p. 44-45. El a fost editat cu un valoros studiu introductiv de Lavrov: Clwea
naKa3ameirbnue eoeeodig eafralucKoeo Iloanna Hnzon K cbrny eeodocuw, S. Peters-
burg, 1904, XXXVII + 62. Acest studiu 41 pastreaza valoarea Ora astazi.
26 K eonpocy o nodinumuKe noylienufi eanalucKoeo zocnodaps Manna Hneoe,
I: mew), cum, Oeodocwo, S. Petersburg, 1901 (Extras din Hseecmun omdenenun
p)'ccKozo R3uKa u wweecnocmu AKademuu HayK, V, 1900, p. 1284-1307).
" BanawcKuti Map? Aepenuti u evw noyvenus, In Hseecmun ombeiwnwu
pyccKov slam u ciweecnocrnu, X, 1905, p. 339-374.
29 Er, i2apcKama Knuownuna ea POMbHIM u edno neww npou3eedeuun, In

Theecmun na cemunapa no C.110ealiCKA AM./1011M npu YillleepClimetn ea Cog5un,

1904 a 1905 zod, Sofia, 1905, p. 1-100. Lucrarea este prilejuita de aparitia edi-
liei lui Lavrov, ca i studiul lui Iaimirski, dar nu este o simpla recenzie, ci o privire
generala asupra dezvoltarii culturii slave In Romania (p. 1-60), urmata de o expu-
nere asupra personalitatii i operei lui Neagoe (60-100). Disertatia de doctorat
a lui Romanski, int itulatä Mahnrcden des walachischen Wojwoden Neve Basarab
an seinen Sohn Theodosios. Inaugural-Dissertation, Leipzig, 1908, nu este o simpla
retiphrire a lucrarii bulgare, ci un studiu nou, informat aproape exhaustiv, i adu-
cind o contribuOe importantil, descoperirea versiunii slavone a cArtii Kazdvt4i;
de Simeon Monahul, de care s-a servit autorul Invdfdturilor. A se vedea i recenzia
lui D. Russo, cu completari pretioase, facute din pacate pe un ton negativist, In
Studii gi critice, p. 1-18. Tot Romanski invoca cel dintIi, Impotriva lui Russo,
argumentul datelor autobiografice i despre familia lui Neagoe, cuprinse In laud-
fdluri (p. 193).
29 Istoria literaturii romdne§ti, ed. a II-a, Bucuresti, 1926, vol. I, p. 140-150.

In 1904 aceasta carte a aparut sub titlul Istoria literaturii religioase a romdnilor
Old la 1688. Textul despre Invdldturi a fost reprodus integral In volumul
Neagoe Basarab. La 460 de ani de la urcarea sa pe trenul Tdrii Romcineqti,
Bucuresti, 1972, p. 288-296.
39 Prima data Russo aminteste de lnudfdturile lui Neagoe Basarab 1n recenzia
lucrarii lui C. Litzica, illanuscrisele grece§ti din Biblioteca Academiei Romdne,
Bucurestl, 1900. Recenzia a fost publicata In Noua reuistd rozndnd, 3 (1901),
p. 279-283. Pasajul despre Invdfdturi, In lucrarea de fata, p 225.
32 Observatia o face prima oará I. C. Chitimia Intr-un studiu din 1947.
Vezi Probleme de bazd ale literaturii romdne vechi, Bucuresti, 1972, p. 138.

68

www.dacoromanica.ro
 22 C:ici care din domnii care au fost mai lnainte ai tdrii afarà de cel din
al cArui neam i nume preavestit prea luminatia voastrA renumitA se trage ca urma;,
prea bunul Basarab Neagoe de odinioartis-a arAtat vreodatA atlt de binefdator
tarn, ca preabuna domnie a voastrã, care a revArsat aid atlt de mari binefaceri,
cum Intr-adevar nu s-a pomenit niciodatA mai Inainte?" se adresa Udri;te NAsturel
lui Matei Basarab in acea predoslavie. Am citat traducerea textului slavon fAcutii
de G. Mihàii i publicatA In Literatura romdnd veche ( 1402 1647), Introducere,
editie IngrijilA ;i note de G. MihAilA ;i Dan Zamfirescu, vol. II, Bucurgti, 1969,
pag. 276.
23 S-ar putea ca acest titlu sA apartinA editorilor i In manuscrisul lui Russo
sA nu figureze cleat urmAtorul: Scrisoarea lui Neagoe cake oasele mamei sale Neaga
si fill sat Petra si Than ;i fiica sa Anghelina.
" Un om, o metoda i o scoald, p. 13-14.
32 E. Turdeanu, vorbind de solecismele române;ti", Intr-o scrisoare
cAtre N. Iorga, se referea nu la un manuscris slavon descoperit la Belgrad, ci
la cunoscutul manuscris de la Sofia, editat de Lavrov. Cf. E. Turdeanu, La MN-
rature bulgare du XI V-e siècle et sa diffusion dans les Pays Roumains, Paris, 1947,
p. 105 ;i 107. Mai ales nota 2 de la p. 107.
36 Al. Lupeanu, Biblioteca Centrald din Blaj, In Boabe de grtu, III, 1932, p. 617.
37 V. Grecu, Manuscrisul din 1645" prelins pierdut al Invdldturilor lui
Neagoe Basarab, extras din Convorbiri literare, nr. 10 11 12/1939, Bucure0i, 1939.
32 S-a tiparit mai Intli ca bro;urd aparte, avind pe copertA titlul 0 versi-
une noud a unei InvOltituri a lui Neagoe Basarab, Bucure;ti, 1941 dar In interior se
pAstreazA titlul din Omagiul lui Ioan Lupas la implinirea virstei de 60 de ani
in 1940, cAruia Ii fusese destinat initial. Acest volum omagial a apArut abia
In 1943.
32 Catalogue of the manuscripts on Mount Athos, vol. I, Cambridge, 1895,
pag. 367, nr. 3755
4° Aceasta doritA editie mai Ingrijita ;i mai accesibilA" a textului slavon
a apdrut abia In 1959.
" Studii istorice greco-romdne, vol. I, p. 212-214.
42 Ceva mai jos folose;te expresia Neagoe i interpolatorii"
43 Vezi comunicarea la Primul Conges international al slavi;tilor de la Praga
(1929), intitulata Literatura slavo-romdrul (secolele al XV-lea, al XV II-lea) si
importanla sa pentru istoria literaturilor slave, In Contribuf ii la:istoria culturit romd-
nesti, Bucure;ti, 1971, p. 22-23 (paragraf special rezervat Invepturilor).
" A apArut ;i In extras. CitAm paginatia extrasului.
" Articolul a fost retipArit In volumul Contribulii la istoria culturit romd-
nesti, editie IngrijitA de Silvia Panaitescu, Bucurgti, 1971, p. 154-162. CitAm
pretutindeni dupA aceasta editie.

69
www.dacoromanica.ro
 46 Iatd argumentele lui Russo In formularea lui P. P. Panaitescu:
A) In InvAtAtura intitulatA La iesirea sufletului", Neagoe se adreseazd
coconilor" (fiilor) lui, la plural, de§i la sflqitul vietii lui nu-i rdmAsese declt un
singur fiu: Theodosie vodd.
B) In aceiasi InvAtAturd, autorul se adreseazA fillor, filcelor, arhiereilor,
dregAtorilor §i slujitorflor lui, luIndu-si rAmas bun de la el, dar uitá cu totul sd amin-
teased pe doamna Despina, sotia lui care In realitate I-a supravietuit lui Neagoe,
fapt necunoscut Insd falsificatorului.
C) Una din InvdtAturi nici nu este adresatd lui Theodosie von, cad autorul
spune: Ascultati barbatilor, ascultati si voi muierelor"; este deci o predicd biseri-
ceased.
D) Neagoe spune, vorba vine, fiului sdu: Chid §ezi In chilia ta, de trei lucruri
sa te grijesti: de rugAciune, de invAtAturd, de rucodelie (lucru manual)". E limpede
cd aceste sfaturi se potrivesc cu un calugdr, nu unui fiu de domn.
E) Tot presupusul Neagoe spune fiului sail; Dar dacd ti-este voia sd aibi
avutil si mo§ii §i vii, pentru cdci nu te-ai Insurat, sd-ti fi luat muiere?". Unui
flu de domn nu i se putea cere celibatul, asceza si traiul In sdrAcie, dar pentru un
calugdr, care a renunlat la aceastd lume desartA, lucrul este de la sine lnteles.
F) Intr-una din Invdt Run intitulatd Pecete a celorlalte cuvinte ale lui
(Neagoe)", autorul se scuzd cd sfIrsitul scrierii pe care am desfdsurat-o trebuie sd
aibA si o pecetie addugatA". El InsA nu are pecetia (sigiliul domnesc), ci numai o
pecetie morald a autoritAtii cuvintelor de folos sufletesc. Falsificatorul credea cd
o operd literard a unui domn trebuie sA poarte sigiliul domnesc; In realitate numai
hrisoavele (actele de privilegiu) o purtau. Autorul, neavInd pecetie domneascd,
se scuzd cum poate. Dau cu acest prilej In traducere romAneascA pasajul cel mai
caracteristic despre pecetie" din versiunea slavA a Invdiliturilor, text care n-a fost
tradus pind acum: Deci am socotit cd In curind voi trece si eu din lumea aceasta
§i pecetia mea se va strica si de aceia nu am atirnat pecetia, far dacA cuiva li va
fi aceasta cu supdrare sau i se va pdrea cd e lucrrz fdrd credin(d, pentru cd n-am
altrnal pecetia la aceasld scriere, (s. P.P.P.) voi sA ascultati, sA ya ardt care e
pecetia adevdratd, a celor drepti cu bucurie si veselie, noud pdcAtosilor cu plingere
si jale mind §i Intristare".
G) In Invatatura intitulatd: Epistolia lui Neagoe cdtre oasele mamei sale
Neaga" autorul vorbeste despre transferarea oaselor doamnei Neaga la mAndsti-
rea Curtea de Arges. /n realitate, mormIntul doamnei Neaga nu se afld la Curtea
de Arget; (mormintele din aceastd bisericd s-au pdstrat intacte); numai falsificatorul
care-si Inchipule cli domnitorul trebuie sd fi (In Contribuf ii s-a strecurat o greseald:
fie n.n.) Ingropat aldturl tot' membrii familiei, face aceastA presupunere gre§itd.
H) In aceia§i InvdtAturd, doamna Despina este iardsi omisd din Inlirarea
membrilor familiel lui Neagoe.
I) InviltAtura aceasta, precum si altele, cele ma i multe din scrierea atri-
hula lui Neagoe vodA, constituie In mare parte un mozaic de pasaje extrase

70

www.dacoromanica.ro
din diferite manuscrise slave bisericesti. Un domn In starea culturalA din seco-
lul al XVI-lea nu era un erudit In limba slavond si In lucrdri teologice. Dim-
potrivA, un cleric, care-si petrece viata copiind manuscrise i tie pe dinafar5
pasajele, ca sA le peatd aseza la locul cuvenit In mozaic, e singurul indicat
pentru o asemenea lucrare (Contribuf ii. . ., p. 157-158).
" Arlicolul lui V. Grecu (740-770) a apArut si In extras. Citdm paginatia
extrasului.
48 La P. 29: Trebuie vAzut dacA nu e vinevatA cumva traditia i felul cum
ni s-au transmis aceste /nvatilturi, fiind mereu copiate, addugate, modificate si
prehicrate. Sas nu uitAin cA au Yost scrise la Inceputul secolului al 16-lea, asa cum se
scria si se compila atunci, i ni s-au pdstrat fragmentar i In diferite redactiuni si
traduceri si In manuscrise cu adAugAri l omisiuni, In manuscrise mult mai tIrzii,
cu o sutA si cloud sute de ani si mai mult (falsitatea acestor pAreri a dovedit-o
cercetdrile recente n.n.). Stind lucrurile astfel, trebuie vAzut dacA unele scAderi
f i lipsuri din textul i cuprinsul InvAtdturilor nu se pot explica mai usor, admi-
tIndu-se cA au avut loc omisiuni, schimbAri sau adAugiri".
48 D. Russo, Studii bizantino-romline, Bucuresti 1907, pag. 41
50 D. Russo, Studii si critice, Bucuresti, 1910, p. 3, cf. si Studii bizantino-
romdne, p. 5, nota 1: Dupd. studierea acestor Invdfdturi am cdpdtat convingerea
cd ele shit pseudoepigrafe, a sub mantia domneasca se aseunde o rasá cAlugAreascA,
cdci autorul Invdfdturilor e un calugAr si nu Neagoe Basarab, ceea ce voi dovedi
cu altA ocazie; atit spun acurn cA pentru mozaicul Invdfdturilor a servit ca stm-
bure si model (subl. n.) lucrarea asceticd Katavutc a lui Simeon Monahul (publicatA
de Paisie Ieromonahul, Atena 1873), cu o schimbare foarte comodA: unde Simeon
are suflete, adreslndu-se care sine Insusi, Pseudo-Neagoe pune fatul meu (Teodosie) 1".
Vezi i capitolul special din Studii bizantino-romdne intitulat: Thydfdturile lui
Pseudo-Neagoe" si Umilinfa" lui Simeon Monahul (p. 31-39) In care textele
shit date pe cloud coloane.
81 D. Russo, Studii si critice, p. 3: Comparind redactiunea greacA si redact.-
nile romanA si slava, am crezut la Inceput ca Neagoe scrisese InvAtAturile sale In
I. greacA, fiincicA aceastA redactiune continea Invataturi care ar fi putut fi scrise
de un tatd cAtre fiul sAu, pe and redactiunea romand i slavonl, pe llnga Invata-
turile propriu-zise, contineau lucruri care n-aveau nici un rost ; In prima parte
spre pilda a Inväfdturilor, care lipseste din red. greacd, nu mai wen: a face cu ttwd-
faturi artistic redactate dupd regulile retoricei bisericesti, ci cu un conglomerat de fraze
feud fir, de &waft lungi din V echiut Testament, care de multe ori n-au a face nimic
cu subiectul, cu o omilie intercalatd feud nici o legdturd care nici mdcar nu se adre-
seazd lui Teodosie cu viata Sf. Constantin etc. (subl. n.) ceea ce m-a fAcut sA vAd
In redactiunea greacA originalul TnvAtAturilor i In textul roman si slay redac-
tiuni posterioare amplificate."

/1
www.dacoromanica.ro
 Studii f i critice, p. 9: ,,Romanski vorbeste de intercalarea acestui Pane-
gide ca de un lueru firesc; nu e izbit de faptul ea autorul Invalaturilor, clt de slab
Lompilator ar fi fost el, nu putea sA intercaleze viata Sf. Constantin intr-o invata-
tura intitulatA Act se bolnavi Ezechiea tmparatul ludei clitre moarte, iar el Ouse
Mire Dumnezeu cu amar f i vazu Dumnezeu smerenia lui, §i mai adaose la viafa
sa Inca 15 ant. (Dupa ce ni se spune ea Ezechia a aratat toate avutiile sale
solilor lui Marodae, flrA nici un rost, fàrA nici o legatura cu cele precedente incepe
brusc panegiricul Sf. Constantin si dupd ce ni se povesteste viata lui in vreo 25
de pagini, se trece la ... povestirea rascoalei lui Avesalom contra lui David.
Inlocmai acelasi lucru se IntImpM i cu omilia care e interealata in invatatura
intitulata Aici s-au sculat Avesalom asupra tattne-sdu lui David . . . E peste orice
Indoiala ca alit panegiricul Sf. Constantin si omilia, clt si multe alte parti ale
Invalaturilor sint adaogiri posterioare (subl. D. Russo), ceea ce voi incerca a
dovedi cu altA ocazie."
" Studit f f crilice, p. 7: ,.... ceea ce a scapat lui Romanski, cad altfel ar fi
pomenit un euvint de aceasta stranie invdtdtura". In Studii bizantino-romane,
unde a semnalat prima oard prezenta unei omilii in partea lntlia, Vara a o identifica,
sciie: Omilla plagiata de Pseudo-Neagoe se alla cu sigurantA intr-o cazanie dupa
alte omilii, in care se vorbea despre sfiuti; plagiatorul lulnd omilia cum a gdsit-o
In Cazanie n-a omis nici fraza: «adu-li aminte de acei sling ce v-am pomenit mai
tntii de matte ori, cart au avut haine de par §i au lacuit prin pustiio Pseudo-
Neagoc a uitat ca mai Intli n-a pomenit deloc de nici un tel de sfinti, nici de sfinti
care au avut haine de par etc. si ca acela care pomenise de sfinti era alcatuitorul
Cazaniei I Aceste euvinte, ca sandalele lui Empedocle, pared au ramas ca sa trAdeze
inselaciunea savIrsita" (vezi p. 41 nota 2). Omilia presupusA de Russo am reusit
aS o identificam: este Omilia 69 la Evanghelia de la Matei a lui Ioan Hrisostom.
Despre rostul ei in Invalaturi vezi mai departe.
" Studii §i critice, p. 3. IatA ce scrie i la p. 26, in replica servita unei recenzii
a lui N. I. Apostolescu la Studii bizantino-romeine E admisibil ca un anion lumesc
§i Inca un Domn sl fi intrebuintat adresindu-se catre fiul sdu, un viitor moste-
nitor al tronului fraze ca: «Ctnd feu In chilia ta de aceste trei lucruri te grija.ge
de raga, de Invalatura f i de rucodelie» (Invalaturile lui Neagoe, Bucuresti, 1843
p. 156). Intr-adevar calugarior se recomandA sA stea in chilia kr si Metnd ruco-
delie (lucru manual), sA repete diferite rugaciuni, dar sa se recomande asemenca
lucruri, unui viitor Domn, nu-i pare lui A. straniu de tot? «Floarea mintii este pri-
vegherea intru rugAciunb> (154). «Si te pazeste sa nu te treacA vreun ceas tarS ruga»
(157). «Acestea . nu le vei putea socoti dadi nu vei face cu dreptate lucrurile
lui Dumnezeu, ca mai intli de toate este tdcerea, iar tdcerea face oprire, oprirea
face umilintA i plingere, iar plingerea face friea ai frica face smerenie Si cel ce
va sa vie 1ntr-o cinste ca aceasta, i-se cade sA n-aibA grija nici de un lueru, ci sA
urascA lumea aceasta cu totul i toate ale ei, i atunci se va invrednici a petrece
In bunAtAti cari slut de la Dumnezeu ... Dar daca-ti este voia sA aibi avutii i mosii
si vii, pentru cAd nu te-ai tnsurat sa-fi fi luat muiere? Caci te amAgesti i te insali?»
(p. 157-158). Gine nu vede aci ea aceste sfaturl se pot adresa numai catre un cAlu-

V2

www.dacoromanica.ro
gar, care tunzlndu-se, promite a petrece viata sa In Were f t smerenie, in luau
manual ;i curdlenie, in rugd ;i privegherl? Nu credeti a auziti pe Varsanufie, pe
Efrem Sirul, pe loan Scarariul vorbind cdtre cAlugdrii neofiti 0 nu pe Neagoe
povdtuind un vlitor Domn?" Paragraful este intitulat de Russo: Rasa, nu mantie
domneascd.
56 Studir istorice greco-rorndne. Opere postume, tom. II: In lzwdfdlura pentru
cinstea icoanelor pe trei pagini Intregi Pseudo-Neagoe suslinInd cd Hristos fu om
deplin i Dumnezeu deplin, aduce argumente i combate pe acei eretici cari pun
la lndoiala credinta pravoslavnicA despre cele cloud naturi ale lui Hristos. 0 ase-
menea diatribd contra acelor cari confundd cele douà naturi ale lui Hristos are
rostul ei In primele secole d. H, clnd ivindu-se felurite erezii i unitatea dogmei
fiind amenintatd, parintli bisericii s-au ridicat contra lor 0 au alcdtuit scrierile
lor polemice ; dar pe la 1520, clnd se sustine cd Neagoe al-a scris Invdtaturile, qi
in starea culturald in care se arta Tara Romdneascd atunci, (subl. n.) eine ar crede
Ca existau asemenca cotroverse dogmatice, aqa Inclt sd se vadd nevoit domnul
tarn sd atraga atentia supu0lor sal ca sd se fereascd de basnele i minciunile
creticilor cari pun la Indoialä ca Hristos fu i Durnnezeu ;i am? Lucrurile Insd shit
aturale i apar In adevarata lor lumina, dud descoperim cd acea ielire contra
creticilor se datorqte lui Efrem Sirul, de la care Pseudo-Neagoe a luat-o §i
intercalat-o fara rost In InviltAturile sale" (p. 509). Argumentul a fost formulat
in lucrarea Elenizmul in .Romlinia. Epoca bizantind i fanariotd, Bucure§ti, 1912,
retipAritd In volumul din care citdm.
56 Mahnreden, p. 193.
57 Studii i critice, p. 6.
58 Ibidem.
59 Idem, p. 4-5.
60 Studii istorice greco-romdne, vol. I, p. 212.
61 Idem, p. 214.

62 Idem, P. 215 A16.

63 ldem, p. 220 226.
64 Idern, p. 221.
65 Critica textelor fi tehnica ediliilor, Buc., 1912, retipAritd In &mill isto-
rice greco-romdne, vol. II. La pagina 574, vorbind despre vestitul fals al Cronicit
lui Huru, care purta semnAtura i sigiliul autorului, fapt neobignuit, adaogd o
notA cu urmdtorul continut: Un caz analog ne IntImpind lntr-o altà carte: autorul,
tot un falsificator, temlndu-se ca nu cumva sa se conteste autenticitatea operei,
dacd nu e prevAzutd cu pecetea pretinsului autor, se scuzd lntr-un mod naiv de
tot: n-am legat pecete de carte, zice, fiindcd pecetea e trecAtoare 0 se poate strica,
dar adevarata pecete a dreptilor e rAsplata raiului, iar a pdato0lor rnuncile
iadului" (Pseudo-Neagoe, Invdldturi, ed. 1843, p. 306-307).
66 Critica textelor f l tehnica edillitor, In &LIM istorice greco-romdne, V. II,
p. 562. Textul lui Russo este reprodus In capitolul VI a1 cartil de fatd, p. 361 362.
67 Studii istorice greco-romdne, vol. I, P. 226, nota 2.

73

www.dacoromanica.ro
 " Puse cap la cap, textele extrase din Bib lie tree de 25 de pagini numai
pentru fragmentele alese din Vechiul Testament In partea I-a. Panegiricul lui
Constantin cel Mare de Eftimie al TIrnovel ocupA 12 pagini si jumAtate, iar extra-
sele din cele trei omilii ale lui Ioan Hrisostomul, folosite In prima parte, 12 pagini.
/n partea a doua, ponderea textelor originate sau imprumutate altor izvoare declt
Umilintii se deduce usor dacA sadem cif ra 18 din 1251
" Studii bizantino-romdne, p. 47.
7° Cf. si I. C. Chitimia, care observa di N. Iorga a fost totdeauna calm si
sigur de dreptatea opiniei sale, In vreme ce Russo a cAutat sA aducA mereu noi si
noi argumente. Probleme de bard ale literaturii romdne vechi, p. 112.
71 Acest text este paragraful II din celebrul Panegiric al Srintilor Constantin
f i Elena de Eftimie al TIrnovei, editat de E. Kaluiniacld In Werke des Patriarchen
von Bulgarien Euthgmgus, 1901, p. 107.
72 Cum se arat5 In Viaja lui Niron, care este In mare mAsurA un panegiric
nu al sfintului, ci al voievodului. Vezi Viaja patriarhului Nijon, In Literatura
romdnd veche, vol. I, ed. G. MihAilA si Dan Zamfirescu, Bucuresti, 1969
p. 84-85.
" Manole Neagoe, Neagoe Basarab, Bucuresti, 1971, p. 49-62.
" P. P. Panaitescu, Contribujii la istoria culturii romdnesti, p. 174-175.
" Este In aceastA mentalitate a revoltei legitime" si influenta gindirii p0-
1 itice bizantine. Cf. M. Neagoe, op. cit. p. 141.
" AceastA observalle a prilejuit importanta comunicare a lui St. StefAnescu,
Cu privire la oglindirea rdscoalei conduse de Gh. Doja ;i a urmdrilor ei tn glndirea
social-politicd a vremii, In Studii, tom. 17, 1964, nr. 5, p. 1117-1128. Vezi p. 1125.
" Machiavelli recomanda principilor, Intre altele: Principele trebuie sA
ia bine seama ea niciodattt s5 nu-i iasA cumva din gura un cuvInt care sA nu fie
pAtruns de cele cinci Insusiri pe care le-am ardtat mai sus (milos, credincios cuvIn-
tului dat, omenos, integru si religios n.n.), iar atunci chid 11 vezi si 11 auzi sà-ti
parA cii este numal milk numai fidelitate, integritate de caracter si credinti In
Dumnezeu. Nimic nu este Ins5 mai necesar declt s5 pari cl ai aceastA din urm5
Insusire ... " (Principele, trad. Nina Facon, Bucuresti, 1960, p. 66)
78 Karl Krumbacher, Geschichte der Bgzantinischen Litteratur, Munchen,
1897, p. 139-160.
78 Filocalia a fost tradusA din nou, In româneste, de prof. D. StAniloae, care
a publicat pinit acum 4 volume, corespunzInd primului din cele 2 volume ale edi-
tiel lui Nicodim Aghioritul.
88 Pentru aceasta, studiul fundamental al episcopului dr. Antonie PlAmA-
deal& Cuprinsul leologic al Inviljdturilor lui Neagoe Basarab, In Studii teologice,
anul XXI, 1969, nr. 3-4, p. 245-262.
87 Istoria Romdniel, v. H, Bucuresti, 1962, p. 451-453

74

www.dacoromanica.ro
 A. A. Vasilev, Histoire de l'empire byzantin, vol. I, Paris 1932, P. 274.
83 Literatura romand veche, ed. G. Mihaila D. Zamfirescu, vol. I, p. 195
84 Acest fapt 1-a aratat prima data prof. P. Olteanu, Contribulit la studiul litera..

buil omiletice in vechile literaturi bulgard i romdnd. Omiliile lui Than Exarhul §1
izvoarele lor bizantine. I I. Omilii folosite In Invdfdturile lui Neagoe Basarab, In .Roma-
noslavica, XIV-Lingvistica, 1967 vezi p. 307-316.
" P. Olteanu art. cit. p. 342
86 Hurmuzaki, XI, 3, documentul CCXXIV p. 308: Dilectos filios Theodo

sium et Petrum filios et descendentes tuos".

87 Gh zisfAOHL, ClaTSOPH rocnomm ACCHHH4 rk Aim rocnomaa caoero Iw H4iro HOEROA4

H 46,44 H 9E0A0Cif H 11E1'0 H GT4Ha H PoZ1HAe HI% AtTO 3.K.a. MiCiLIA FINN AlaH f I.
(Acest felon 1-a facut doamna Despina In zilele domnului ei loan Neagoe Voevod
si ale cophlor lor Theodosie i Petru i Stana i Roxanda, In anul 7027 (1519) luna
iunie, ziva 15), cf. Stoian Romanski, Mahnreden, p. 149. Inscriptia de pe felon a
fost publicata prima owl de Lj. Stoianovici In Stall srpski natpisi i zapisi, I, p. 133.
88 Documente privind istoria Romdniei. Veacul XVI. B. Tara Romdneascd,

vol. I (1501-1525), Bucuresti, 1951, p. 156. Documentul este original, scris pe per-
gament, In limba slavona. Pecetea, atIrnata, este acum cazutá. Exista i o traducere
romaneasca din 1843.
89 Dimpotriva, pe un patrafir nedatat, de la Athos, figurau tori copiii lu
Neagoe ti ai Despinei, deci fusese brodat cind si Ion si Anghelina erau In viata.
Patrafirul a fost descris de N. P. Kondakov In Ha.m.qmnuicu x.pucmuancicoao uc-
acycmea na AGone, Petersburg, 1902, si reprodus prima data de M. Beza, Urme romd-
ne0i In Rdsdritul ortodox, Bucuresti, ed. a II-a, 1937, p. 44. Kondakov citise Elena"
In loc de Despina i pe eroarea sa Marcel Romanescu a cladit o Intreaga teorie
genealogica (Vezi Neamurile hli Neagoe Vodd, Craiova, 1940). 0 reproducere
fotografica mai noua, data de G. Millet, In Broderies religieuses de style byzantin,
Paris, 1939-1947, p. 32, pl. LXXVI, permite a se citeasca limpede numele cunos-
cut al doamnei lui Neagoe. Aceeasi fotografie este reprodusä si de Maria Ana
Musicescu in Portretul laic brodat In arta medievald romdneascd, Studii i cerceldri
de istoria arid, IX, 1962, p. 55.
" Ea a fost abordata, recent, 1ntr-un foarte interesant i sugestiv articol
de Pavel Chihaia, Invdfdturile lui Neagoe Basarab, In Luceafdrul, nr. 6, 1971 (re-
produs In volumul citat de la Curtea de Arges). Vezi i raspunsul nostru in
Luceafdrul, nr. 7, 1971, sub titlul In legdturd cu structura Invdfdturilor lui Neagoe
Basarab. &intern de acord cu Pavel Chihaia ca Intreaga parte I-a a fost scrisa
dupd partea a doua.
91 Invdfdturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitdfii, In .Romanoslavica,
VIII, 1963, p. 370-378.
22 Art. cit., p. 373, nota 1.

I5

www.dacoromanica.ro
 " Textul celebrel Poucenii poate fi citit si In romAneste deoarece a fost
tradus din germara si francezd de G. Popa-Lisseanu si publicat In Iwoarele istoriei
romdnilor, vol. VII: Cronica lui Nestor.
" Domnitorul Moldovei Petra Rares In literatura rusd veche, Revista [storied
Romdnd, XIV, 1944, p. 315-332.
" A. Gramsci, Oeuvres choisies, Paris, 1959, p. 181-182.
96 Al. Odobescu, Episcopia de Arges, articol apArut postum In Conuorbiri
literare, LXIX, 1905, p. 116-117. DupA ce Odobescu redactase acest articol,
gsit In manuscrisele sale, arhitectul francez Lecomte de Nouy a zvirlit afara lespe-
dea Despinei, nestiind a monahia Platonida" este numele de calugArie al fostei
Doamne a Tar li Romanesti. Gel care a identificat In Platonida pe Despina a fost
N. Iorga si identificarea a fost confirmatA de Al Lapedatu, Mormintul Doamnei
Despina, ln Revista Istoricd, VII, 1921, pag. 25
97 Pomelnicul publicat de I. C. Filitti, In traducere franceza, In articolul
Despina princesse de Valachie fille presumee de Jean Brankovitch, In Revista Isto-
tic I Romdrui, I. 1931, P. 249-250 (i extras).
" Observatia o face prima mil I. C. Ghitimia. Veil Probleme de bath ale
literaturii romtlne vechi, p. 132-133.
99 Textul celor douA pisanii, tradus de G. Mill Alla, In vol. I, din Literatura
remand veche, p. 157-161. Originalul slavon la Gr. Tocilescu, Biserica episcopala
a monastirii Curtea de Arges. . . Bucuresti (La.), p. 32-35. Sub pisanie, pe un
spatiu actun ocupat de motive florale sculptate, Despina era trisá zugrdvitd alaturi
de Neagoe si de Theodosie. cf. Pavel Ghihaia. Cu privire la Invdpituri f i la ctteva
monumente din vremea lui Neagoe, in volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani de
la urcarea sa pe tronul Tdrii Romdnesti, p. 154 158.
1" Vezi scum si Aurelian Sacerdoteanu, Pomelnicul Mandstirii Argesului,
In Biserica Ortodoxd Romand, anul 73, 1965, nr. 3-4 p. 297-300.
101 A. Balota, Autenticitatea Invilidturilor lui Neagoe Basarab, In Studii, torn.
22, 1969, nr. 2, p. 280.
102 Li articolul Recherches sur les redactions greco-roumaines de la V ie
de Saint Niphone II, patriarche de Constantinople, In Revue des eludes sud-est
europienes, torn. V, 1967, nr. 1-2 p. 41-75, se ernite ipoleza ca Macarie
mitropolitul, ridicat In fruntea Prii RomAnesti de Neagoe, imediat dupA urcarea
sa pe tron, a putut fi una si aceeasi persoana cu egumenul Macarie al manAstirii
Bistrita, pomenit la 16 martie 1494 Intr-un document prin care Vlad Galugarul
Intareste manAstirii Bistrita, sate, vAmi si tigani, Documenta Romaniae Histor,ca,
B. Tara Romdneascd, vol. I, p. 402 (originalul) si 404 (traducerea actului). In
1506, In aceeasi functie apare un calugar Moise (Documente privind Istoria Romd-
Wei. Veacul XVI, Tara Romdneascd, p. 39), hrisov de la Radu cel Mare pentra
aceeasi ctitorie. Autorul crede cA, Intre timp, Macarie a putut fi promovat episcoP
al episcopiei de RImnic, InfibitatA de Radu cel Mare si de patriarhul Nifon In acelasi
timp cu episcopia Buzaulul. De la Minnie, Neagoe 1-a putut ridica la rangul de
mitropolit. Oricum, acest chir Macarie" curn apare In documentul lui Vlad Galu-
Oral era egumen la Bistrita In timpul adolescentel viitorului dornn. El a putut
fi, deci, imul din cei ce 1-au Invatat carte.

76

www.dacoromanica.ro
 1133 A. Sacerdoteanu, art. cit., p. 314 si 305. Se infirmg astfel teza Jul
P. P. Panaitescu, care sustinea cA de altfel nu este sigur cA doamna Neaga
..r fi lost Intr-adevAr numele mamei lui Neagoe, avem pentru aceasta singura
mArturie indoielnicg a Invdfdlurilor" (C ontribulli (a istoria culturii romdne§ti
pag. 195). Doamna Neaga ar urma sg fi fost sotia lui Pirvu Craioveanu, tatgl
lui Neagoe Basarab. Numele ei nu apare insg In acte, ci numai in aceste
Invdfdturi" (Cronicile slavo-rorndne, p. 276, nota 1). Dar si in hrisovul
dat de fralii Craiovesti la Athos (cf. Documente privind istoria .Romdniei, secolul
XVI, vol. I, p. 2) cele 4 sotii, Neguta (Neagoslava, viitoarea monahie Salomia,
pomenitg adesea In actele conLemporane ca Jupinita Banului"), Neaga,
Hrusana i Velica, apar exact in aceeasi ordine in care sint enumerati sotii lor:
B.sbu, PArvu, Radu i Danciu. t pentru Hrusana i Velica avem documente
contemporane din care reiese cg erau sotiile lui Radu i respectiv Danciu Craiovescu.
(cf. I. C. Filitti, Banatul 011eniei qi Craiove§lii, Craiova, 1933, P. 25).
1" Neagoe tinea pe lingg el un medic personal Ieronim Mateevici din Ba-
guza, pe care il folosea si In misiuni diplomatice (Cf. Iorga, Doud documente din
rhivele raguzane relative la un sot (Timis la Venetia de Basarab al III-lea (Neagoe),
in Arhiva, torn. XI, 1898, nr. 66-69. Faptul cg pribegii asteptau in Moldova pof-
tita de ei moarte a lui Neagoe Vodg", inseamng cg era irninentg.
105 I. C. Chijimia, liwdfdturi(e lui Neagoe Basarab, In Probleme de bath ale
literaturii romdne vechi, Bucuresti, 1972, p. 112: In realitate, partea de strictA
locurnentare si de greutate pune In paralelg cu predica i lucrul pare curios
na textul «plingerib> respective, ci o parte din textul unui capitol precedent al
Invdlaturilor, in care se insereaza un fragment din celebrul roman popular Varlawn
si loasar. In acest studiu, care dateazg din 1947, $ i a fost publicat prima oarg
n 1963, I. C. Chitimia demonstreazg, cel dintli, inconsistenta acestui argument
al lui Russo, ardtind cA asemdndrile dintre plIngere" si omilia lui Hrisostom sint
i dime, iar deosebirile esentiale.
106 Istoria Tdrii Romdne.,ti, 1290 1690. Ed. Grecescu-Simonescu, P. 205 ;
I. I. Georgescu, 0 copie necunoscutd a Lelopisefului Cantacuzinesc, In Mitropolia
Olteniei, nr. 7-9, 1961, p. 504 si Virgil CAndea, Letopiseful Tdrii RomdneVi
1_92-1664) In versiunea lui Macarie Zaim, In Studii, tom. 23, 1970, p. 682.
107 loan Bogdan, Documente privitoare la rela(iile Tdrii Romdne.gi cu Brgo-

vul si Tara Ungureascd In secolele XV §i XVI, vol. I, Bucuresti, 1905, Introducere

p. XLIX si urm.); Emil Virtosu, Din sigilograria Moldovei a TOFU Romdne§ti,
,n Documente privind istoria Romdniei, Introducere, vol. II, Bucuresti, 1956, se
referg la textul din Invdfaturi ea la un document de epocä atestind impor-
tanta sigiliului. Vezi p. 403-404.
Uneori pecetea domneascg se punea i spre a sigila marfa negustorilor romAni

77

www.dacoromanica.ro
In depozitele din Brasov, fiinda Basarab Tepelus se plInge brasovenilor cd m i
s-a jeluit omul domniei male Petriti de la TIrgoviste cd a avut acolo In oras marfA
push la un om ca sd stea ; I s-a dus Dumitru a lui Bour si a spart cdmara i pecetea
mea (w MUT two) sl a luat marfa si a zdlogit-o la un alt om" (Cf. L Bogdan,
op. cit., p. 171-172).
108 Cf. studiul lui G. Mihällá, Originalul slavon al Invdfdlurilor" i formalia
culturald a lui Neagoe Basarab, alcAtuind partea a doua a Introducerii la editia
Minerva.
102 Virgil Molin, Venise, berfeau de l'imprimerie glagolitigue et cgriligue
Estrato da Studi venetiani, VII, 1966, Florenta, 1966, 98 p. (Sintezd a pdrerilor. .
expuse In articolele anterioare, publicate In limba romAnd.) Vezi replica lui
P. P. Panaitescu (care a demonstrat autohtonia acestor tiparituri), In Contribufii
la istoria culturii romdnegti, p. 274-339.
110 A. Sacerdoteanu a numArat 30 de scriptori" In actele cancelariei luf
Neagoe. Cf. Contribufii la studiul diplomaticii slavo-ronzdne. Sfatul dornnesc
fi sigiliile din timpul lui Neagoe Basarab, In Romanoslavica, torn. X, 1964,
p. 405-434.
111 Stefan Andreescu, analizind Pomelnicul mAnAstirii Arges" a identificat
tare numele calor cazufi tn luptele cu turcii pe Cdptar logofdt, care-si Incepuse
cariera ca diac In cancelaria lui Neagoe, pe celebrul Harvat, seful cancelariei lui
Neagoe i unul din cei mai influenti demnitarl, care, lnainte de a fi mare logofiit,
usese mare spdtar, adicA comandantul armatei 5i care a murit Intr-o lupth de ling
cetatea Severinului sub Radu de la Afumati. Ali boierl sInt logofefi cu cariera bine
hiutd, ceea ce dovedeste cd personalul cancelariei domnesti se recruta dintre feu-
dali laid nu din mandstiri (cf. St. Andreescu, Observafii asupra pomelniculu
Meindstirii Argeplui, In Glasul Bisericii, anul XXVI, 1967, nr. 7-8, p. 800-829).
Dan Plcsia atrage atentia asupra unor boieri ce scriu documente de cancelarie fArA
a fi fost logofeti: FurcA clucerul i Stanciu din Corndtel. Cf. Neagoe Basarab ori-
ginea, familia i o scurtd privire asupra politicii Tdrii Romdnefti la Inceputut yea-
cului al XVI-lea (II) In Stadia Valachica, Tirgoviste, 1970, p. 128, nota 175. Tudor
din DrAgoesli, alAturat lor, este Insd mare logofdt.
112 A. Sacerdoteanu (art. cit.) crede cd poate dovedi caracterul aulograf
al und scurte misive a voievodului, pe care:G. Mihaild a analizat-o i lingvistic
gAsind-o InruditA, sub acest aspect, cu Invdfdturile. Nu ne:atribuirn corn_
petenta spre a certifica sau infirma aceastA identificare a unui au tograf de
la Neagoe.
118 Cf. N. Stoicescu, La politigue de Neagoe Basarab et ses Preceptes pour
son fils Teodosie, In Revue Roumaine d'Histoire, tom. IX, 1970, nr. 1, p. 32 si acela5i,
Sfalul domnesc fi marii dregdtori din Tara Romdneascd fi Moldova, Bucuresti,
1968.

78

www.dacoromanica.ro
 L14 Intre atributiile postelnicului, Misail Calugarul, unul din interpolatorii
lui Grigore Ureche amintea, In secolul al XVII-lea: Postelnic mare, dvorbitoriu
lnaintea domnului i pircalab de Ia0 1 tdlmaci de limbi strdine". Del Monte scrie,
la rIndu-i, ln vremea lui Serban Cantacuzino, referindu-se la starile de lucrurl din
Tara Romaneascl: Mare le postelnic adicA Selig suprem al Curfii sau mareplul
tarii. Mai Inainte era o dregatorie de mare demnitate, cinste i folos Datoria
postelnicului este sa introduca persoanele importante la domn. El determind audien-
fele dornnului . .. Sub protectia sa slut multe craw". Apud Const. C. Giurescu,
Contribuliuni la studiul marilor dregdlori In secolele XIV gi XV (Valenii de Munte,
1926), p. 158. Dupd istoricul Const. C. Giurescu Postelnicul avind grijä de camera
de culcare a domnului, fiind madar prin natura atributiilor sale un dregator intim
al acestuia, era designat sA serveascd §i ca introducator al celor care aveau de vorbit
cu domnul. In aceea0 calitate, postelnicul primea pe trimiii sau ambasadorii
straini ; era obligat deci sd cunoascd limbile strdine" (op. cit. p. 158).
in G. Mihaila', Studiul citat, p. 71.
116 Ceea ce nu se poate tagadui lui Neagoe Basarab scria in 1891
Barbu Delavranceasunt doul lucruri: cultura i talentul sau de artist. CA
e cult se vede din '6citatiunile presarate In scrierea sa adresata fiului sAu
Teodosie; ca e artist se vede din forma splendida a acestei scrieri §i din fer-
mecatoarea episcopie de Arge§. Numai un domn cu mari aptitudini artistice
cheltue§te pentru asemenea minuni nepierit oare". Opere, editie Ingrijita de
Emila St. Milicescu, vol 5., p. 362-363.
Unul din cei mai buni cunoscatori ai epocii lui Neagoe, istoricul Stefan
StefAnescu nu §ovAia, la rIndu-i, sa vada In Neagoe Basarab, vorbind de ambianta
culturala a Bistritei Craiove0ilor, pe cel mai invatat domn roman pina la
Dimitrie Cantemir". cf. Banta In Tara Romdneascd, Bucure0i, 1965, p. 124.
Iatá insa, ipsissimis verbis (transcrise dupa banda de magnetofon) i opinia con-
t rarA, sintetizata de istoricul Damaschin Mioc in §edinta comemorativa organizata de
Institutul de Istorie N. Iorga" al Academiei la 27 septembrie 1971: Am vrea sA
spunem i despre problema cea mai discutata aid. Nu ne rinduim nici printre coin-
hatanti i nici printre specia1itii Invdffiturilor. Dar ca cititor al celor ce s-au scris,
a§ spune ca mie mi se pare cd n-ar trebui sá judecarn cu. mentalitdtile noastre de
aslazi, mentalitatea de atunci. Mie mi se pare cA Neagoe este tot atlt de mare daca
ar fi fost numai patron al acestor Invagituri, gi nu daca ar fi fost el Insu0 scriitor
sau nu. In general, se gie ca oamenii mari In politica, 0 in trecut i azi, au fost
mari nu numai prin ceea ce au facut ei In00, ci I prin oamenii de care au 0.iut
sA se inconjoare.
In legatura cu limba In care au fost scrise. DacA pentru limba greaca exista
aceste dovezi materiale, pentru limba slava ne Indeamna mai mult logica. Este
greu sa crezi ca, dat fiind scopul pentru care au fost scrise aceste InvAtAturi, ele ar

79

www.dacoromanica.ro
fl putut sá fie scrise in limba greacd. Se stie doar cd epoca de Inceput a veacului
al XVI-lea este o epocA de predominare a culturil slave si la noi si in general Insud-
estul Europei. Dovada materialA, aceea pe care a adus-o tov. MihàilS, cd filigranele
ar 11 din timpul acesta, nu are valoare. Filigranele pot foarte bine sd fie, si totusi
opera s-a putut scrie cu 50 de ani mai t.lrziu. Hirtia s-a pdstrat i s-a scris pe ea
ulterior. Nu asta este dovada. Dovada este aceea pe care ne-a adus-o tov. Dan
Zamfirescu aici, dacA lucrurile, studiate mai amanuntit, stau lntocmai asa: folo-
siren izvoarelor grecesti In slavond, i traducerea lor din nou, din slavond In greacd,
de cdtre autorul versiunii grecesti a Invdidturilor.
Personal ma Indoiesc cd le-a scris Neagoe cu mina lui. Personal cred cd nici
n-a stint sA scrie. Dovada din articolul tovardsului Sacerdoteanu, care se strAdu-
leste sd arate cd sofia lui Neagoe, Despina, a stiut sA scrie, sau poate cd si el, nu
ma convinge. Cred cd Neagoe a dirijat aceastd lucrare, a patronat si a contribuit
poate la partea aceea despre care se spune cd n-a praut-o face cineva In numele
lui. Dar nu e sigur. Ma cum Incercdrile de a dovedi cA Neagoe este neapdrat fiul
lui Tepelus, cd Tepelus, chid era nevasta lui prizonierd tn Transilvania a avut
legituri cu nevasta lui Pirvu Craiovescu, astea sint ipoteze care nu au nimic comun
cu tiina i pe care le-a reluat Dan Plesia, dar mi se pare a lard temei".
Din pozitia formulatd de Damaschin Mioc, pozitie care nu-i apartine In exclu-
sivitate, ci este ImpArtasitd si de altii, reiese clar faplul cd aceia care contestd pater-
nitatea lui Neagoe asupra Invdtaturilor au In fafa ochilor exclusiv pe Neagoe-
voievodul i refuza sd vadd pe Neagoe Initial mare scriitor din literature romd
Neagoe a fost Insd nu nurnai un geniu politic, ci poate mai mult chiar declt alit,
un geniu literar. Cei care contestd apriori aceastd posibilitate, a ingemandrii ornului
politic cu cdrturarul, ignord, evident, pe Cantemir. Neagoe este, de fapt, un Can-
temir al epocii bizantine i slavone din cultura romand, sinteza genialA a acestei
epoci, asa cum Dimitrie Cantemir a fost sinteza geniald a etapei umaniste si romd-
nesti din secolul al XVII-lea si din primele decenii ale secolului al XVIII-lea
Printre eel care au ilustrat aceastd ultimd etapd, cel putin doi au fast In acelasi
limp mari oameni politici chiar dacd nu domni si mari scriitori: Miron
Costin i Stolnicul Constantin Cantacuzino. Neagoe nu e Un izolat, ci Incepdto-
rul unei traditrii

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL II
PROBLEMA AUTENTICITATII IN SCRIE RILE LUI
P. P. PANAITESCU

Oricit de paradoxal ar parea, Demostene Russo n-a pretins

niciodata cà i-a demonstrat teza. Curn a observat Vasile Grecu,
Russo promitea de fiec are data &à aduca argumente, fara ca, pina
la sfirsitul vietii, sa fi declarat vreodata ca a facut aceasta. Cel
ce si-a asumat sarcina de a proba Ca totusi aceste argumente
existd a fost discipolul sail, P. P. Panaitescu. Eminentului istoric
pi slavist i se datoreste, de altfel, primul studiu de mare anvergura,
eruditie i consecventa polemica dedicat Problemei autentici-
tatii".
Russo nu a fost istoric, ci filolog. Argumentarea sa era bazata,
dupà cum am vazut, aproape exclusiv pe textul Invdtaturilor, rupt
de contextul istoric. Dar, in felul acesta, pozitda pe care se asezase
principalul adept al paternitatii lui Neagoe i adversar al lui Russo,
Nicolae Iorga, raminea in afara tirului argumentelor sale. Trebuia
completata opera de contestare inceputa de Russo, prin deplasarea
centrului de greutate al Intregii dispute pe terenul istoriei. Sar-
cina si-a asumat-o P. P. Panaitescu. 2
Inca din primul s'au articol de raspuns lui Vasile Grecu, in care
a sistematizat argumentele magistrului, P. P. Panaitescu pi-a
definit teza careia ii va consacra, imediat dupa aceea, amplul stu-
diu de care amintearn:
1nvdtdturile lui Neagoe Basarab shit dupti P. P. Panaitescu
o scriere cu caracter de compilatie religioasd eruditd, strdbdtutd de
spirit ascetic bizantino-slav". In ele avem a face cu o interesantd
laturd a literaturii slavo-romdne, dar o laturd a literaturii b is er i-
c esti nu a celei lumesti... Cine cunoafte organizarea pro-
cedurii judiciare, protocolul de primire si de trimitere a solilor,
C Neagoe Basarab c. 6-9 Si

www.dacoromanica.ro
ca i tactica de luptd in tdrile romdne in secolul al XV l-lea, vede des-
tul de upr cd autorul lnvdtdturilor este strein de aceste lucruri.
Are foarte putine cunoftinte tehnice, am zice de specialitate ; nu este
un domn al tdrii, ci un om depdrtat prin situatia sa de viata curia
fi a oastei, lipsit de cunoVinte esentiale, care face gre§.eli, inlocuind
adesea faptele cu imaginatia" (s. n.) (Contributii . . ., p. 154 si 161).
Aceste rinduri din articolul Autenticitatea Invdtdturilor lui
Neagoe Basarab, publicat in Convorbiri literare 0 retiparit recent
in volumul Contributii la istoria culturii romdnevi, fixead sintetic
ceea ce putem numi teza 1944", deoarece dupa aproape doua
decenii, regretatul invatat si-a modificat apreciabil pozitiile, chiar
dad n-a acceptat nici datarea si nici paternitatea propuse de par-
tizanii autenticitatii.
In cele ce urmead vom discuta argumentele cu care a fost
sustinuta aceasta prima teza, argumente dezvoltate pe larg in
amplul studiu intitulat Invdtdturile lui Neagoe Basarab. Problema
autenticitiitii, studiu apdrut in Balcania, tomul VI, 1946 si in extras.
Fiind retiparit si el in volumul citat, vom face trimiterile la aceasta
ultima editie, din 1971.
Argumentele formulate de P. P. Panaitescu sint, fad indoiald,
mult mai serioase si vin din partea unui profund cunoscator al dez-
volt:61'H istorice sc culturale a poporului roman. Tocmai aceasta
competenta Intr-un domeniu unde Russo nu se putea avinta fdra
riscuri, la care se adauaa caracterul sistematic al argumentarii, a
contribuit la succesul lbucrarii, care a Mcut autoritate aproape doua
decenii. i totusi, desi argumentarea lui P. P. Panaitescu, variata
si coerenta, este mult superioara afirmatiilor disparate ale lui
Demostene Russo, faptul ca distinsul istoric si-a luat sarcina de a
apara o ted ndscuth mai mult din spiritul hipercritic al dasca-
lului sail si din dorinta acestuia de a sta la antipodul tezei sustinute
de N. Iorga, decit din examenul senin al realitatilor, i-a subminat
sistematic soliditatea demonstratiei.
Astfel, chiar din Introchicere ne Intimpind o afirmatie ce se
cere amendatd:
O asemenea scriere, care Invie literatura bizantina ascetica a primelor
veacuri ale crotinismului rasaritean, cu toata bogatia de imagini, o lu-
crare erudita, dar compusa dui:fa un anume plan nou, cu unele element e
noi, de catre un autor In acelasi timp Invatat si talentat na face parte
din nici un curent Iiterar la noi. Nu avem deci elemente de comparatie
In acest gen, este In literatura noastra o scriere izolata si tocmai de
aceea problema autenticitatii este asa de grea" (vol. cit., p. 166).

82

www.dacoromanica.ro
 Curentele literare in limitele in care se poate folosi ter-
menul pentru epoca veche ce s-au manifestat in cultura romand
din perioada orinduirii feudale sint Inca foarte putin cunoscute
si studiate. Daca In ultima vreme au inceput &à apara studii despre
umanismul veacului al XVII-lea, daca avem sinteze de autoritate
despre epoca luminilor", nu exista Inca o lucrare despre curen-
tele literare" ale secolului al XVI-lea. Ceea ce nu inseamna ca.
Invdtdturile au aparut ex nihio". Dimpotriva, ele slut rodul cel
mai pretios al unui intreg climat cultural cu mult mai vast decit
granitele culturii romanesti. D. S. Lihaciov a consacrat acestui
climat mai multe lucrari si o expunere sintetica in raportul prezen-
tat la cel de al IV-lea Congres international al slavistilor de la
Moscova (1958)3.
Savantul sovietic a pus in lumina rolul esential jucat, in con-
figurarea climatului cultural si scolilor literare ale secolelor XIV
XVI din Rusia, Bulgaria si Serbia, de curentul isihast, curent
religios, ideologic si literar in acelasi timp. Nascut in secolul al
XIV-lea in Bizant, isihasmul a cistigat teren in Bulgaria si Serbia.
Cel mai celebru reprezentant al isihasmului bulgar a fost patriar-
hul Eftimie al Tirnovei, autorul panegiricului imparatilor Constan-
tin si Elena, integrat de Neagoe in Invdtaturi. 4
Nu este necesar sa dezvoltam, aici, o disertatie despre isi-
hasm. Este suficient sa amintim citeva din trasaturile caracteris-
tice ale acestei doctrine si scoli, deoarece le vom regasi intocmai
in Invdrdturi.
In primul rind, isihasmul isi are izvoarele in vechea literaturd
asceticd a primelor secole, in scrierile unor mari autori bizantini din
secolele XI-XII Simeon Noul Teolog, Nicetas Stethatos, Petru
Damaschin si, in sfirsit, in operele mentorilor curentului: Gri-
gore Sinaitul, Nichifor Monahul, Grigore Palama, Nicolae Caba-
sila la greci, Sf. Sava la sirbi, Eftimie al Tirnovei la bulgari.
Definitorie pentru acest curent era ideea cà omul poate ajunge
la vederea lui Dumnezeu" si la comunicarea cu energiile divi-
ne" ce iradiaza dintr-insul. Pentru isihasti, nu numai ascetii din
pustie pot A' se ridice la vederea lui Dumnezeu" ci si credinciosii
angrenati in viata politica si sociala Acestia au nu numai putinta
ci si datoria de a practica rugaciunea continua pentru a-si puri-
fica sufletul si a-si intari mintea. Isihasmul promova o adeva-
rata tehnica de purificare a mintii si de Inaltare a ei, in felul
Exercitiilor spirituale" ale lui Ignatiu de Loyola. 5
83

www.dacoromanica.ro
 Calugarii isihasti bizantini si slavi au exercitat o puternica
influentä asupra laicilor, cistigind pe multi pentru ideile i practi-
elle lor, i s-au amestecat In viata politicà. Bizantul ultimului secol
de existentA, Serbia si Bulgaria au cunoscut in sec. XIV o atmos-
fell de pronuntata religiozitate. Exista o asemánare Intre opera
isihastilor bizantini b i slavi i aceea a iezuitilor de mai tirziu, nu
numai prin atentia acordata mai-marilor lumii acesteia, dar ei
prin extraordinara energie i capacitate de organizare i difuzare
a ideilor lor. Mirarea isihastd a fost animata de un puternic spirit
militant si organizatoric si a fost ilustrata de personalitati puter-
nice care si-au dus activitatea la Athos, in Bizant, Serbia,
Bulgaria, Rusia i Tarile Române. 6 Isihasmul a avut un rol i In
artd, unde influenta miscarii este recunoscutal. Raspindirea pla-
nului treflat" in arhitectura bisericeasca este legatà de isihasm.
Pentru lumea din afara imperiului bizantin, influenta isihas-
mului a lost pozitiva, deoarece a pus la dispozitia sefilor de state o
armata de clerici cdrturari devotati politicii lor, o biserica activg,
contrafort al statului. Cultura bulgard i sirbeasca din sec. al
XIV-lea datoreste acestei miscari marea lor inflorire i operele
esentiale, deoarece isihastii au fost neobositi copisti de manuscrise,
autori, corectori. Exista intre ei o solidaritate care depasea grani-
tele statale, i crea canalele pe care operele circulau de la o tara
la alta, de la o cultura la alta.
Printre trasaturile stilistice ale literaturii specific isihaste
D. S. Lihaciov distinge pompozitatea stilului, arhaizant i Incar-
cat, abundenta citatelor din Bib lie, in special din Psaltire, dar ei
constiinta vieii interioare a individului, pretuirea ei, un anumit
psihologism, o anumita sensibilitate care se substituie descrierilor
pur exterioare.
Cum se prezinta situatia culturii române in epoca influentei
ei actiunii miscarii isihaste? Este suficient sa se cerceteze masivele
sbornice" din literatura bizantina i sud slava copiate la nordul
Dunarii pentru a constata intr-insele prezenta tuturor numelor
si operelor autorilor isihati, ai precursorilor miscArii i ai vechilor
scriitori ascetici agreati de isihasti 8 0 sincronie atit de perfecta,
incit editorii moderni ai operelor lui Eftimie al Tirnovei, seful colii
literare isihaste din Bulgaria, au fost obligati sa ia ca baza copiile
românesti, cele mai vechi pAstrate i cele mai bune!
Dar nu este vorba numai de fluxul literar, ci si de ambianta
epocii. Recent, Pavel Chihaia a redescoperit, pe urmele unor
insemnOri ale lui Odobescu, o serie de schituri i pesteri isihaste in

84

www.dacoromanica.ro
muntii Buzaului, dintre care cele mai vechi isi trag existenta chiar
din vremea lui Neagoe Basarab. 9 Pavel Chihaia a explicat, in felul
acesta, pomenirea de care Invcipturi a celor ce traiesc prin pefteri.
Este interesant de constatat cd, in aceeasi vreme, multi laici
se calugaresc si nu doar in ultimul moment. Calugar devine si
unchiul lui Neagoe, Barbu banul, cu sotia sa Neagoslava. Se calu-
&este Ivan Vintilescu, marele logoMt. Exista si alte cazuri de
calugarire, nefortata ", care dovedesc o anumitä inclinatie a
epocii.
Din punct de vedere religios-cultural, cadrul in care se inscriu
Inveitaturile lui Neagoe i climatul cultural in care s-a dezvoltat
viitorului domn este dominat, deci, de puternica afirmare a mona
hismului si bisericii, reorganizate in 1505 de patriarhul Nifon al
Cons tantinopolului, fost calugar athonit. Or, Nifon a fost invata-
torul tindrului Neagoel li
0 scurta privire asupra literaturii originale a vremii ne demons-
treaza imediat influenta ce a exercitat-o asupra-i fervoarea religi-
oasa a timpului, mai ales in conditiile in care crestinismul devenise
la nordul Dunärii un steag de luptd pentru independentd. Carac-
terul isihast al Muceniciei lui loan cel Nou de la Suceava, scrisa
de Grigore Tamblac, este vadit, si cu implicatii politice care nu pot
scapa unei analize atente. Si mai clard este influenta vremii in
personalitatea si scrierile lui Stefan cel Mare. Cronica Moldovei da
informatii precise despre modul cum voievodul stia &à foloseasca
misticismul popular pentru a-I mobiliza in lupta pentru apdrarea
tarii: posturi cu piine si apà dupa marile batalii, multimea ctito-
riilor, prezentarea voievodului ca un executant al vointei divine,
interdictia de a i se atribui lui victoria. Intre curentul isihast cu
caracter religios international si intre nevoile urgente ale luptei
pentru independent:a se creeaza, astfel, o fuziune originala pe tere-
nul culturii romane. Fervoarea crestind intretinuta de bisericd
este canalizata in directia mobilizarii poporului la lupta pentru
apararea tarii.
In aceste conditii, o figura tutelara cucereste un loc privile-
giat: Constantin cel Mare, invingatorul in numele crucii, sfarimd-
torul paginismului. Este usor de recunoscut legätura intima pe care
Stefan cel Mare o stabilea intre sine si imparatul crestin: cel mai
vechi si cel mai bun text al panegiricului lui Eftimie al Tirnovei
s-a copiat la Putna, din ordinul lui Stefan cel Mare. Tot el da
porunca sa se picteze la Patrauti celebra cavalcada" in fruntea
careia, condus de un arhanghel, Constantin cel Mare inainteaza
85

www.dacoromanica.ro
cu crucea in mink, urmat de sfintii militari Gheorghe si Dimitrie.
Simbol de lupta evident, pe care nici o carte de pictura bizantina
nu-1 prevede. 12 Deci, unul din elementele originale fi definitorii
ale curentului cultural pe care-1 reflectd scrierile din vremea aceasta
este sinteza dintre religiozitatea potentatd de isihasm fi lupta pentru
cruce", adicd pentru apdrarea Virii de asalturile semilunei. Reto-
rismul, stilul incarcat, mestesugit, nu convenea dramatismului
situatiei. El nu va fi actual decit peste citeva decenii, cind Macarie
cronicarul il va intrupa in forme caracteristice.
Sa privim acum Invd(dturile proiectate pe acest fundal. Intr-
insele vorn descoperi focalizate si elementul religios s'i avintul vite-
jesc ; si cultul lui Constantin cel Mare si ideile isihaste. Oricine cu-
noaste doctrina lui Simeon Noul Teolog o va gasi excelent rezumata
in capitolul II, Despre frica fi dragostea lui Dumnezeu, cea mai
rotunda si mai originala expresie româneasca a acestei doctrine,
punctata de o ironie ce-i este specifica voievodului, si care razbate
si in documentele sale dictate logofetilor. Am mentionat deja bre-
viarul" ascetic alcatuit de voievod in capitolul I al partii a doua;
intr-insul a extras absolut toate propozitiile fundamentale ale doc-
trinei isihaste.
Dar este oare compatibila personalitatea sa voievodala cu
ipostaza aceasta, de ginditor religios, 0, mai ales, de practicant, in
limitele sarcinilor lumesti, al isihasmului ? Desigur. Mai intii,
V. Grecu a demonstrat oft de temeinici teologi au fost imparatii
bizantini intr-o vreme cind teologia crestina era ideologia statului
si deci cunoasterea ei intra in obligatiile profesionale ale conduca-
torului. Si tarii rusi pravoslavnici", Vladimir Monomahul, Ivan
cel Groaznic, Alexei Mihailovici s-au dovedit excelenti cunosca-
tori ai cartilor religioase si doctrinelor ortodoxiei in numele careia
domneau.13 La fel, marele tar Simeon al Bulgariei. 14 Pe urma,
insasi premisa fundamentala a doctrinei isihaste, care postula
posibilitatea vederii lui Dumnezeu" fara parásirea lumii (cel ce
a scris Viata in Hristos, unul din monumentele reprezentative
ale isihasmului, Nicolae Cabasila, era un laic bizantin) 15, exclude
contradictia.
Istoria cunoaste, de altfel, si exemplul marelui general bizan-
tin Nicefor Focas, viitorul imparat, care ducea, desi ostas, o via%
de ascet, la care a renuntat abia in urma urcarii pe tron. Era inso-
tit pretutindeni, in camp aniile sale, de duhovnicul Athanasie care,
supgrat de recásatorirea fiului sau sufletesc cu imparateasa Teofano
,(care-1 va omorl), s-a retras la Athos unde intemeiase celebra qe-

86

www.dacoromanica.ro
zare calugareasca. 16 Imaginea lui Constantin cel Mare propusa
de Eftimie al Tirnovei este, de fapt, a §. efului de stat isihast. Patriar-
hul oferea acest model tarului Ivan Alexandru al Bulgariei. Neagoe
nu a rdmas strain de un text pe care 1-a integrat, asa de artistic,
operei sale. Datele cronicii sint de asemeni sugestive: se spune ea
uciderea lui \Twilit din ratiuni politice 1-a facut pe voievod sa se
caiasca toata viata. Nu exista despre nici un alt domn roman
aceastä mentiune, desi multi au luat tronul in imprejurdri similare.
In ceea ce priveste viata personala a lui Neagoe, este demn de reti-
nut cd, intr-o epoca in care bastarzii reali sau pretinsi misunau,
absolut nimeni nu s-a dat drept fiu din flori al lui Neagoe Basarab,
ceea ce inseamnd cà reputatia lui morala era Mfg. pata si nimeni
nu ar fi dat crezare unei asemenea filiatii.
Asadar, departe de a fi o aparktie izolata si stranie in peisa-
jul cultural al vremii, I nviitaturile sint una din acele opere ce absorb
si ridica la inaltimea capodoperei toate ideile, tendintele si direc-
tiile spirituale ale vremii lor.
Capitolul I. Neagoe Basarab;cultura t§i caracterul sau reia, din-
du-i o fundamentare incomparabil mai complexa si mai bogata, ulti-
mul argument al lui Russo. P. P. Panaitescu incearca, &à demonstreze
ca Neagoe nu putea fi autorul 1 nvcifeiturilor intrucit nimic nu dove-
deste ea a fost un om cult, iar firea sa, asa cum reiese din documentele
vremii, contrazice imaginea voievodului cum apare din /nvdtaturi.
Teza, in prima ei parte, nu este noud. Care stilt argumentele ?
Dupa P. P. Panaitescu, Neagoe, fdcind parte din familia puter-
nica si bogata a Craiovestilor, nu a avut o educatie domneasca, ci
boiereascd. El nu era fiul lui Basarab Tepelus ci al lui Pirvu Craio-
vescu. Numai dupà ce a devenit domn si-a alcatuit o falsa genea-
logie, jignitoare pentru ambii sai parinti. Ca sa-si acopere uzurparea
fail drept si-a schimbat si numele, din Neagoe in Basarab ".
Asadar scrie P. P. Panaitescu , Neagoe fusese un boier oltean.
Care putea fi cultura unui asemenea boier la trecerea dintre veacul
al XV-lea si al XVI-lea? Cultura slavona era concentrata mai ales
la curte si la mangstiri ; ridicarea boierimii in locul vechii dinastii
a fost tocmai cauza caderii limbii slavone in tarile romane" (p.
168). Admite Insa ca, fiu al unui ctitor al Bistritei si sot al unei
sirboaice, putea sa stie slavoneste, stiind sigur greceste, ca fiu sufle-
tesc al patriarhului Nifon. (Invatatura data lui Neagoe era deci
desigur greceasca", p. 168-169.) Voievodul s-a inconjurat de greci,
spre deosebire de Radu cel Mare care era mai apropiat de eartu-
87

www.dacoromanica.ro
rarii slavi. Neagoe nu putea insa sa aibd cultura unui fiu de domn
crescut la curtea domneascA In vederea domniei. Cuno§tea ca boier
in chip practic limba greceascA §i poate cea slavond ; dar nu a avut
o crqtere domneasca, adica deosebita §i superioarà de aceea a celor-
lalti boieri" (p. 170).
Neagoe a indeplinit functii ce nu-1 puneau in contact cu cul-
tura: orate de vinatori", deci se ocupa de uciderea animalelor
pentru masa domnului §i comis, deci Ingrijitor al grajdurilor cu
caii voievodului. Pe un viitor carturar ar fi fost normal sa-1 gashn
logofüt in cancelarie, ca Miron Costin 0 01,1 Neagoe insa era soco-
tit In vremea sa ca bun miitar, nu carturar. Calatorise la Constan-
tinopol §i in Ardeal, deci se frecase oarecum de lumea apuseana",
ceea ce explicA solia trimisä la papa Leon al X-lea 0 simpatia sa
pentru catolici. Aceasta e tot ce putem spune despre cultura lui
Neagoe din scumpatatea izvoarelor: avea o cultura de boier, nu
de curte domneasca, mai mult militar decit cArturar, cu unele
legaturi grecesti §i apusene" (p. 171).
S. analizam cele de mai sus. Mai Intli, originea lui Neagoe
i pretinsa falsd genealogie" 18 Neagoe s-a intitulat fiu al lui Tepe-
hi cind Pirvu Craiovescu trdia 19, deci 0 cu consimOmintul lui.
Inainte insd de a fi domn el a fost pretendent la domnie, caci Viata
lui Nifon arata explicit ca Bogdan, cumnatul lui Vlad cel Tindr,
1-a avertizat pe acesta ca Neagoe umbla sd-i ia tronul. Numai un
os de domn" real, sau pretins, putea atunci sa ia tronul. Boierii
Craiovesti si partida boiereascA ce gravita in jurul lor nu puteau
sprijini in primul patrar al veacului XVI pe un simplu boier, fara
origine domneasca. Deci, macar pretergia de a fi os de domn 0
acceptarea ei de catre o grupare de partizani este anterioard dom-
niei si a fost cauza conflictului cu Vladut. Genealogia, adevarala
sau inchipuità, este anterioard §i nu consecutiva urcarii pe tron.
Se invocd jurAmintul" boierilor relatat de Viata lui Nifon, dar
textele, citite mai atent, spun exact contrarul: el n-a existat. 20
Aspiratiile la domnie sint confirmate si de sigiliul lui Neagoe
ca boier, sigiliu pe care-1 cunogtem, fiind atirnat la un document
din 17 august 1511 al lui Vlad cel Tindr, aláturi de sigiliile altor
boieri. El reprezintà un corb avind de o parte §i de alta luna 0
soarele, emblema heraldica de pretentie" 21
In hrisovul Craiovestilor din 1501, singurul nume Impodobit
cu inaltul titlu de Jupan" este al foarte tinarului postelnic Nea-
goe, de0 este enumerat la urma celor patru frati atotputernici,
88

www.dacoromanica.ro
intre care P1rvu, tatAl" sAn dupg lege. Nu e un semn ca i se recu-
nostea o alta calitate cleat aceea de fiu si nepot al marii familii? 22
Pe de altA parte, un document turcesc contemporan, emanind
de la boierii dusmani lui Neagoe, spune CA: Barbul, zicind ca
ghiaurul Pirvuloglu Neagoe este fiu de domn, s-a rasculat ca sA-1
numeasca voievod" 23, deci, iarasi se vede cA proclamarea lui
Neagoe fiu de domn este anterioara Inscaunarii, iar genealogia
jignitoare" nu-i apailine lui ci unchiului sAn Barbul si .
tatalui sau Pirvul. In raportul lui Hasan Pasa, beilerbeiul Rumeliei,
care viitorul sultan Selim, se spune clar, In legatura cu evenimen-
tele din Tara RomfineascA: Mehmed bei, fArA voia padisahului"
a pornit contra lui Vlad fiindca. acesta i-a suparat pe Barbul si
pe Pirvul". 24
Deci: sau cinismul celor doi frati Craiovesti depasea orice
masura, Barbu declarInd pe fiul fratelui sAu, Plrvu, bastard al lui
Tepelu§ ca sa-i poata da tronul, iar Pirvu aeceptind aceastd ver-
siune, sau ne aflam In fata unei situaii speciale. Caci o intrebare
se pune: de ce 1-au acceptat atItia boieri ca fiu de domn, daca nu
era, si de ce, daca nu conta calitatea de os domnesc, i s-a dat tronul
ilnarului Neagoe, care avea circa 30 de ani la Inschunare, si nu 1-a
luat Barbu, vechi si experimentat demnitar, care apare, din Insasi
spusa boierilor pirisi, atotputernic ? Cronica Arii nu spune, de altfel,
Ca' Neagoe era fiul lui Pirvu 28 ci: Iar Plrvulestii au fugit,
au trecut apa Dunarii si au asezat domn pe Basarab-voievod".
Textul este identic In cronica araba, din care am citat, i In ver-
siunea de la Neamtu. In Letopisqul Cantaeuzinesc : radicInd domn
pre Neagoe Voevod Basarabu". Doar Radu Popescu In secolul
al XVIII-lea 11 numeste pe Neagoe fiul lui Pirvu Craiovescu.
Nu mai rAmIne valabila decit o singura explicaVe, aceea pe
care a propus-o Dan Plesia: Neagoe a fost bastardul lui Tepelus,
cum singur a marturisit-o, cum a declarat-o Barbul banul si a con-
firmat-o tacit Pirvul, si cum era stiut de obstea boiereasca a vremii
si chiar de adversarii sai. Dar era un bastard adoptat de Pirvul
(idee enuntata prima oara de Al. Piru), care s-a casatorit cu Neaga
fie spre a-1 acoperi pe voievod de o fapta. reprobabila, fie spre a
ocroti, In urma mortii lui TepeIus, pe Neaga. 26 Este foarte firesc
sa vedem pe marele boier Craiovesc casatorindu-se cu fosta iubitA
a voievodului, membra a unei familii bogate i puternice, 27 cu
care dupA aceea a avut si ali copii. Fiul de domn a crescut, astfel,
In familia lui Pirvu, a fost cunoscut de lume ca fiu al acestuia si
frate uterin al lui Preda, viitorul ban 28 si Pirvu II si al Vladaiei
89

www.dacoromanica.ro
si MargAi (ultima, sotia lui Marcea postelnicul din care va descinde-
Matei Basarab si Constantin Brincoveanu). Cind a venit momentul
dezvgluirii secretului, ca si In cazul lui Petru Rares, boierii i s-au
adresat in cgutarea unui punct de raliere pentru o politicg ce con-
trazicea pe aceea a lui Vlad cel 'MAT si a partizanilor sai. Cronica
este categoricg: Insusi Calotg vornical, cumnatul domnului si cu
alti boieri" 1-au trgdat lui Neago" 29, deci o intreagd partidd boie-
reascd a veizut En Neagoe pe fiul de domn chemat sd-i devind qef.
In timp ce Craiovestii fugeau cu el la Mehmed, boierii aliati din
sfatul lui Vlad Ii asteptau, gata sä le dea prins pe voevod. Nu
o loviturg de fortà a fratilor Craiovesti, ci o luptá Intro doua
grupgri boieresti i complotul unei Intregi partide a precedat,
asadar, urcarea pe tron a lui Neagoe. Aceastg partidg 1-a recunoscut
§i acceptat fiu de domn. Documentele turcesti publicate de
Mustafa Mehmed, permit si delimitarea calor doug. grupgri
din sfat. 39
VlAstarul domnesc ce crestea In curtea lui Pirvu vornicul
(si care, in Epistola cdtre oasele maicii sale, va vorbi ca un copil
unic, ca si cum n-ar fi avut frati i surori din aceeasi mama!) era,
Impreund cu tatal sgu adoptiv (al cgrui mormint nu-1 va muta de.
la Snagov la Arges), i unchii sgi, ctitorul celui mai important
focar de culturd al rdrii RomdneVi: Bistrita. Curtea domneascd nu
beneficia de ceva similar I Un Ural' setos de InvAlgturd i ambitios,
constient de originea sa, nu putea rata acest privilegiu. Este imposi-
bil de crezut cg orgolioasa familia a putut sg-1 ting departe de lumi-
nile culturii. Neagoe nu era nici fiul unor boieri oarecare i nici
un fiu oarecare, ci, cum insusi Panaitescu o recunoaste, fiul celei
mai Insemnate familii muntene, animatA de dorinta de a rivaliza
cu domnii. De ce aceastd rivalitate, vAditg In ctitorii, In ajutorarea
mgngstirilor din Athos, nu s-ar fi extins i asupra culturii date
tingrului vlAstar ? Neagoe a avut toate conditiile pentru o edu-
catie mai mult decit domneascA. A fost, desigur, ucenicul cArtura-
rilor bistriteni, apoi fiul sufletesc" al unuia din cei mai culti
oameni ai vremii, fostul patriarh Nifon, In tineret.ea lui copist
de manuscrise. 31 Ping la Cantemir, ucenicul lui Ieremia Cacavela,
cel cu studii In Germania, nici un alt fiu de domn nu a mai benefi-
ciat, in targ, de un asemenea mentor spiritual!
Cultura lui Neagoe nu putea fi greceascg sau numai greceaseg.
Numele de greci citate de P. P. Panaitescu apartin unor fete bise-
ricesti ce 1-au vizitat o singurd datd, la sfintirea mAngstirii Arges,
90

www.dacoromanica.ro
sau nu 1-au cunoscut deloc. Nu avem documente din care sa rezulte
ca. Maxim Trivalios (viitorul Maxim Grecul, celebru carturar rus)
a fost in Tara Romaneasca. Gavril Protul era bilingv, stiind si
greaca si slavona. 32 In schimb, sofia lui Neagoe era sirboaica,
iar unchiul ei, carturarul Maxim Brancovici, statuse multi ani
in Tara Romaneasca Impreuna cu Neagoe. A declara posibild
cunoasterea slavonei si sigurd cunoasterea limbii grecesti Inseamna,
deci, a inversa lucrurile. Oricum, de retinut faptul c.a. P. P. Panai-
tescu nu-1 considera pe Neagoe analfabet 1
In privinta functiilor detinute, P. P. Panaitescu exclude pe
aceea de postelnic sau stratornic (doua denumiri pentru aceeasi
functie), pe motiv ca intre 1492-1508 c1nd apare un Neagoe
stratornic, viitorul domn era vdtaf de vindtori. Dar jupan Neagoe
postelnic" apare in hrisovul din 1501 al fratilor Craiovesti pentru
Sf. Pavel, deci intr-un document contemporan, In vreme ce prima
mentiune documentara a functiei de vataf de vingtori" dateaza
din . . . secolul XVIII. 33 Neagoe este postelnic (apoi mare postel-
nic) nu din 1.492, ci din 1501, pia. In iunie 1509, chid fuge cu ai sal
la Constantinopol (aceasta Intrerupere este o dovada cá el este
marele postelnic din sfatul lui Radu cel Mare si Mihnea cel Rau)
spre a reveni in sfatul lui Vlad cel Tinar in calitate de mare comis,
(un grad mai inalt 34, dar o functie de mai mic5. intimitate cu dom-
nul), In aprilie 151.0. Disparea din nou In noiembrie 1511, cind se
declanseaza conflictul ce-i va da tronul. 35
Pentru a demonstra ca Neagoe era mai cunoscut In calitate
de militar, P. P. Panaitescu ia ca marturie Viata lui Nifon. Numai
ca, acelasi izvor 41 prezinta pe invingatorul lui Mircea si In ipostaza
de ucenic al patriarhului Nifon: Iar fericitul Nifon 11 Intaria cu in-
vataturile sale..."33
Pentru a fi fost carturar, Neagoe nu era obligat sa fie mai
filth logofat. Nu exista o specializare. Educatda fiului de boier
continea minuirea armelor dar nu rare ori s'i deprinderea
buchilor. P. P. Panaitescu a sustinut cu tarie, in studiile sale
mai noi, ea' in epoca predominarii culturii de limbal slavona
numarul laicilor stiutori de carte era mai mare decit se crede. 37
De ce ar fi facut exceptie tocmai Neagoe ? El a putut fi foarte bine
ucenicul lui Nifon Intr-ale cartii si ucenicul tatalui adoptiv si unchi-
lor intr-ale spadei. Gramaticul Nicolae Milescu, citat de P. P. Panai-
tescu, a limas totusi Spdtarul In memoria urmasilor. Grigore
Ureche a trecut de la functia de logogit la aceea de spdtar, adica
91

www.dacoromanica.ro
de §d al armatei 1 Ca Neagoe n-a putut avea cultura din caned_
a era bun militar este, deci, o simpla afirmatie fara temei.
Ca Neagoe a avut simpatii pentru catolici se vede din toata
cartea sa, unde I11.1 razbate, de la un capat la altul, nici cea mai mica
unda de polemica confesionala. Dimpotriva, In Epistola cdtre
oasele mamei sale ne Intimpinaun fervent cult al Fecioarei, obi§nuit
la curtea sa 0 chiar o surprinzatoare influenta franciscana: cultul
ränilor lui Iisus. 88 Tirgovi§tea, capitala Tarii Române§ti, adapos-
tea In vremea lui Neagoe §i o rndndstire a franciscanilor. 39
Nici unul din argumentele prin care se contesta posibilitatea
ca Neagoe sà fi doblndit o serioasa cultura ln limba slavond, limba
oficiald a statului §i bisericii, nu are, deci, mai mult decit valoarea
unor speculatii gratuite, uneori flagrant contrazise de realitati §i
nu o data contraziandu-se indesine.
Sa urmarim a doua parte a tezei: firea lui Neagoe contrazice
textul lnvdtdturilor.
Tonul scrisorilor sale spune P. P. Panaitescu este trufa§
§i adesea amenintator . . Un astfel de ton nu intrebuintase nici
*t efan cel Mare §i nu-1 va folosi nici Mihai Viteazul" (p. 172 173).
IN, umai cd exemplul invocat se dovede§te confecVonat prin trun-
chierea textului procedeuregretabil, folosit nu numai aici de autor
pentru a-§i sus-tine cu orice pret teza. Citat lntreg, fragmentul din
scrisoarea lui Neagoe catre bra§oveni nu numai ca nu infirma Invd-
ldturile, dar le urmeaza In spirit §i aproape in litera:
Drept aceea vá spui domnia mea: Noi am fi iubit pacea si dreptatea,.
nu am fi iubit razmerita. Iar voi nu voiti pace, ci at! lnceput razmerita si
oamenil (caponuta) nostri sint omorlli si thiati färã judecata si MIA lege.
Pentru aceasta, dacã ati lnceput razmerita, apoi voi de aci lnainte sa vá
paziti si s(1 §Iiii cd eu voi face Tara Birsei cd nu i se va cunoalle nici local".
P. P. Panaitescu a citat numai fraza subliniatal
Din alte scrisori voievoclul apare aprig in masurile pe care le ia
Impotriva hotilor, pe care-i spInzura, a incdlcdtorilor de hotare, pe
care-i ameninta cu taierea, a negustorilor necinstili, pe care dà pe-
runca sa-i traga In teal* in sfir§it, pe un pretendent la tron II
prinde §i-1 inseamna la nas. Chid argintarii din Sibiu li dau lucru
de mintuiala, li ironizeaza spunindu-le cà tiganii lui fac lucruri
mai bune §i pentru a§a ceva nu era nevoie sa comande atit de de-
parte. Pe Bogdan, cel ce-i uneltise moartea, 1-a ucis In grele torturi.
In sfir§it, cind pretendentul Milo§ este omorit de turci, se bucura
§i-i Indeamna, ironic, pe bra§oveni, sa faca la fel, §tiindu-i
92

www.dacoromanica.ro
sustinAtorii celui pierit. Toate acestea dovedesc, dupd P. P.
Panaitescu, faptul ca Neagoe in nici un caz nu era un dint". (p. 175).
Argumentul linteste In gol, fiindca Invdtdturile nu apar nici
un moment ca opera a unui sfint, ci a unui om complex, constient
de slabiciunile sale, care se caineaza si se autoflageleaza adesea,
dar totodatà respira la fiecare pas mindria de stApin, setea de glorie,
fermitatea. Nu exista niciodata vreo recomandare Ca, in numele
bundtatii si iertarii crestine, sa se accepte calcarea Orli, hotia
sau atingerea demnitatii. Sipe urma, nu un sfint putea sa condamne,
cu atita vehementa, rdscoala impotriva voievodului, amenintind
cu fulgerele divine pe cei ce-i rivnesc tronul.
Nu exista contrazicere nici intre firea iute, minioasà, gata de
a scapa cuvinte grele care soli si sfatul de a cumpani fiecare vorba
intrucit cuvintul este ca vintul, daca-ti iese din gull nu-1 mai
poti opri". Dimpotriva, textul Invdteiturilor, cum a observat I. C.
Chitimia 40, consemneaza tocmai invdteitura trasá de voievod din
intimplarea citata de P. P. Panaitescu, cind a trebuit sd-si ceara
scuze unor soli pentru cuvintele grele spuse la minie. Argumentul
confirma deci, cu un amdnunt semnificativ, paternitatea, in loc
sa o infirmel
Unul din argumente este cu totul curios: faptul ca patriarhul
Nifon se opusese casatoriei lui Bogdan cu sora lui Radu cel Mare,
deoarece Bogdan era deja casatorit 0 nu-1 despartise nimeni de
sotia ldsata in Moldova, este comparat cu actiunea lui Neagoe,
care cere sfatului din Sibiu sa consimta la divortul unei femei de
un barbat rail, pentru a trage concluzia ca Neagoe este . . .
inconsecvent cu dascalul sail 1
Temperamentul lui Neagoe scrie P. P. Panaitescu nu
era nici umilit, nici plecat" (p. 176), in vreme ce Invdfdturile ne-ar
sugera o imagine contrail. Lectura Inatiiturilor raspunde singura.
Neagoe avea umilinta crestineasca in rugaciuni, si mindria domneas-
ca in actiuni. Nu era trufas. Avea acea smerenie teribila care-I
fAcea si pe Stefan cel Mare sa se declare robul lui Dumnezeu, dar sa
spund in scrisoarea catre principii apuseni ca, datorita ajutorului
divin, isi trecuse dusmanii prin ascutisul sabiei. Neagoe era un om
luxos, nu numai pentru biserica, dar 0 pentru el insusi" (p. 176).
Nu altceva reiese si din cap. X din Invdtdturi, unde sfatuieste
pe Theodosie sa-si lmbrace slugile frumos, sa nu fie zgircit ; sau in
cap. VIII, unde recomanda modul cum trebuie sa primeasca pe soli.
Oricita retorica ar cuprinde Rugdciunea la iefirea sufletului, alu-
93

www.dacoromanica.ro
ziile la luxul ce s-a sfir0t odatä cu moartea trebuie sal cuprindA
§i o parte de adevdr.
Figura lui Neagoe apare din izvoare pe un fond de aur, nu
aurul aureolei sfintilor din icoane, ci aurul metalic 0 frumos sund-
tor" (p. 1.77). Iatd un argument In plus cd. a fost autorul Inve itd-
turilor 1 Cdci nu existA o altd opera a literaturii noastre vechi in
care sd se vorbeascal atit de mult de bani, ca in Invcipuri. Voievodul
declard, cu amarAciune uneori, cu filozofie rece, aproape machiave-
licd alteori, ca oamenii ascultd In vremile din urna" mai mult
de bani decit de cuvinte bune, §i cd omul, ca porumbelul la gralunte,
trage la voievodul bogat. Acest oltean a §tiut bine pretul banului
0 n-a §ovdit sd-i recomande fiului sdu sd nu impartal venitul dom-
nese cu nimeni.
P. P. Panaitescu n-a reu0t sd gaseascal absolut nici o probd
valabild din care ad rezulte cd intre Neagoe, cel din documente 0
din istorie, 0 Neagoe din Invdtdturi este o contrazicere. Marea sa
contributie a fost tocmai aceea de a ne zugrAvi, in locul fanto§ei
invAluite in fum de támlie, care plutea in istoriografia noastrA de
la Xenopol incoace, un voievod in came §i oase, personalitate domi-
natoare, mdreatd 0 mindra, un militar §i un stdpinitor. Ne-a rdmas
noud sd descoperim cd imaginea aceasta corespunde intru totul
cu textul Invdtdturilor sale.
Capitolul II: InvApturile eatre Theodosie Vodä. Dupa
ce, in capitolul anterior, P. P. Panaitescu incercase sal alcdtuiascd
un portret al lui Neagoe eft mai departe de ceea ce considera el a fi
Invdtdturile, in acest capitol urmalre§te sd dea operei o caracterizare
cit mai depártatal de imaginea voievodului astfel zugrAvital. El
incepe prin a ldrgi cadrul comparativ, schitat prima data de Vasile
Grecu. Aminte0e, pe linga operele similare bizantine, scrierile apar-
tinind genului parenetic din literatura romand, apoi cele din lite-
ratura occidentald, polond 0 rush', spre a observa, in treacdt,
diferenta. dintre Invdteiturile lui Neagoe 0 Invdtdtura lui Vladimir
Monomahul (Invatdturile Monomahului, foarte scurte, se deose-
besc esential de cele atribuite lui Neagoe, orice tendin(d asceticd
de renuntare la viatd lipse§te din ele", p. 179, nota 3) 41, apoi deose-
birea dintre acelea0 Invdtcituri §i Sfaturile reginei Elisabeta a
Poloniei cdtre fita ei, scrise in 1502 de un curtean in numele reginei,
sfaturi in care nici un text religios nu e citat" (p. 180). 42
In contradictie vadita dupal P. P. Panaitescu cu ase-
menea scrieri alcAtuite pentru guvernare, Invdtdturile lui Neagoe
94

www.dacoromanica.ro
Basarab sint bazate exclusiv pe izvoare religioase care predica fuga
de lume, retragerea ascetica. Cele citeva invätaturi pe care le-am
putea numi politice, shit Inecate In Invataturi cu caracter moral-
religios" (p. 181). Aceasta scriere este In mare parte un mozaic
de extrase din tot felul de scrieri religioase", In care ponderea cea
mai mare o are Umilinta lui Simeon Monahul, cuprinzind sfaturi
pentru parasirea vietii lumesti" (p. 181). Izvoarele sint cunoscute
de autorul Invapiturilor exclusiv In limba slavona.
Aceste prime constatari ii permit lui P. P. Panaitescu sa
incerce a schita un portret-robot" al celui ce a scris lrwcitiiturile:
Autorul Invtildturilor era' deci un cArturar In slavonie, dispunInd
de o bibliotecd de manuscrise; un mare erudit In literatura ascetico-reli-
gioasd, cunoscind desigur texte lntregi pe de rost, ca sd poatä intercala pasa-
jele potrivite la locul unde urmau sd ilustreze gindirea lui, cad un scriitor
medieval nu lucra cu sistem de fise. Eruditia lui era InsA unilaterala, ca
limbd exclusiv slavoneascd si ca subiect numai din literatura religioasä si
anume dintr-o parte speciala a acesteia, aproape numai din lucrArile ascetice
ce trateazd despre virtutile monahismului si pArAsirea lumii desarte, o
ramurd a literaturii religioase cuprinzlnd un ideal foarte nepotrivit cu acela
al unui viitor domnitor, care este menit sA clrmuiased lumea, nu sd fugd
de supusii lui. Nici cronici, nici istorii, nici acte publice n-au trecut prin
Infinite acestui scriitor (s.n.). Avea foarte slabe cunostinte istorice; de paddy
vorbind de ImpAratul Constantin cel Mare, face acest groaznic anacronism:
« macar desi fu Constantin prins de turd Intli si vrurA sA-I junghie si sA
facd jartvd spurcatilor lor idoli, iard degrab fu scos si izbAvit de Dumnezeu
curind din mlinele Ion." (p. 182)
Urrneaza, In mod logic, caracterizarea operei sale:
Caracterul Invdfdturilor adresate lui Teodosie vodd spre deosebire
de acela al Invdldturilor scrise de ImpAratii bizantini si rusi, care si atunci
clnd fac morald se glndesc la viata lumeascA, nu este practic, ci moral-
ascetic, autorul nu urmarepte alit sd dea un manual cu sfaturi folositoare
pentru toate tmprejurdrile domniei, cit directive sufletegti gi religioase
asupra unei anumite atitudini tn Wald. (s. n.) Cartea aceasta, chiar atunci
chid dA sfaturi pentru banchete sau rázboi, izbuteste In chip paradoxal
sA rämlie o carte religioasä. Ceea ce predomind ln orice Imprejurare este
nevoia rugaciunii, a smereniei si teama de pacat care rezolvd dupa autor
toate problemele grebe ale clrmuiril." (p.183)

95

www.dacoromanica.ro
 In restul capitolului se urindre§te fundamentarea acestor doud
teze, despre autor tii opera, stabilindu-se la fiecare pas contrastul
cu Neagoe cel real, zugrdvit In capitolul anterior.
Cum procedeaza P. P. Panaitescu ?
El analizeazd Invdtdturile cdutind pretutindeni pasaje izbitor
ascetice i reducind capitolele ce contin i sfaturi politice numai la
ideea lor religios-morald. Capitolul VII este declarat, astfel, o
predicd Impotriva betiei dupd Simion pustnicul, nu un cod de
maniere de curte" (p. 183). In invätdtura despre judecatd (cap.
IX. n. n.), trei sferturi din text cuprind pasaje extrase din &dr-tile
sfinte despre dreptate, iar in cea despre solii se recornanda domnului
ca atunci cind trimite un sol sd rosteasca mai Intii o rugaciune
Care Maica Domnului, care este data. In Intregime. In acest chip se
vor rezolvi toate tratativele diplomatice" (p. 183). Urmeazd o serie
de expresii ascetice culese din Invdtdturi 43, spre a conchide: Dacd
Teodosie voda ar fi urmat asemenea sfaturi, nu-i mai raminea
decit sd abdice, sd pdraseasca palatul domnesc, ducindu-se intr-o
pe§terd" (p. 184). Citind un pasaj din predica in care loan Hrisos-
tom elogia pe cdluggrii din pustie (Omilia 691a Matei), cornenteazd :
Ce ar fi zis boierii O. taranii, vdzind pe domnul Tarii Române§ti
umblind cu haine sdrdcdcioase in loc de bldnuri de viezure i ie§incl
dintr-un bordei tigdnesc ?" (p. 184).
Probele unui autor desprins de lume abunda, potrivit ana-
lizei lui P. P. Panaitescu:
"Autorul Invilidturilor nu numal cA s'i-a scris din vrerne rugAciunea
la ceasul mortii, dar se adreseazd chiar mortilor, le scrie epistolii. Misticismul
sAu sare peste zAgazul dintre viatA si moarte; Neagoe se adreseazA mamei
lui cu prilejul aducerii osemintelor ei la Curtea de Arge§ si nefiind de fata,
li trimite o scrisoare prin fiii lui, prin care se plinge de pAcatele si de nenoro-
cirile sale. Numai un mistic, care trAieste cu mintea 'In altá lume, poate lnte-
lege ideea ca Neagoe, oprit de a veni la InrnorrnIntarea mamei lui, trimite
tn locul sAu pe copiii lui rAposati, ca sA-i aducA prinosul sari cAtre bunica
lor moartA (...) Scriitorul este un mistic, care are viata intreagA cuprinsA
de extaz (...) PAcatul si moartea slut cele douft singure realitAti pentru el ;
teama si durerea sint sentimentele lui, idealul sari este 0 sA vorbeascA cu
Ingeril i dincolo, si pentru aceasta, aci pe pAmlnt, rostul sAu se reduce la
posturi, slábiciunea corpului, vedenii, traiul singur In pustiu pe pAmtntul
gol, sau intr-o gaurA IntunecoasA" (p. 185-186).

96

www.dacoromanica.ro
Dupa aceasta pregatire pling de vervd, cade sentinta:
Este ace.ta Ncagoe, asa cum I-am cunoscut, In capitolul precedent,
din corespondenla sa, din izvoarele diplomatice contemporane, omul raz-
boinie, trufas, autoritar si violent, cu cultura lui de boier, nu de eurte
domneascA, cu legäturi apuscne, domnitor luxos Imbräcat In blAnuri (etc.,
etc.).
Oricit de mare ar fi contrastul posibil Intre cugetul i fapta until
om, intre darul de scriitor si nimicnicia clipei trecátoare, aceasta nu se
poate: Intre Neagoe cel adevArat i autorul Invdfdlurilor este o präpastie"
(p. 186).
Lirmeaza punctarea versantelor acestei prapastii": Neagoe
nu era ascet, i Invdtdturile 11 inchipuie ca un ascet luindu-se dupa
marturia Viqii lui Nifon ; Neagoe dupal cum am aratat §tia gre-
ce§te", In vreme ce autorul .Invdtdturilor ignora cu totul luminile
grecismului" folosind numai izvoare slavone (p. 187). E apoi
inadmisibil ca un domn cult sa fi avut o cultura asa de unilateralà,
sa fi fost preocupat in toata literatura slavo-bizantind numai de o
latura a celei religioase, anume cea ascetica calugareascal §i sa nu fi
folosit, in scrierea sa, nici un fel de scriere istorica sau de alta naturd
sa. nu Oie macar cà turcii nu se puteau bate cu imparatul roma-
nilor" (p. 18S).
amdnuntele adeveresc dupa. P.P. Panaitescu con-
trastul: Evlaviosul domn trebuie sd fi cheltuit sume uria§e ca sa
poata inzestra nenumaratele lacapri ortodoxe in§irate in Viata
lui Nifon", in schimb autorul Invdtdturilor recomanda sá nu risi-
peasca banul cu care ar putea ajuta pe slujitorii sài, dindu-1 la
rivanastiri" (p. 188). Apdar, cea mai Insemnata dintre activitatile
sale, cea de ctitor, nu e recomandata lui Theodosie decit sub forma
unei rezerve !
Neagoe s-a pocait public de moartea lui Vladut dar in Invd-
tdturi nu razbate flici urma din crima comisa, domnul tinguindu-se
pentru nepasare, bautura, lene de cuget i altele ca acestea. Deci,
autorul plasrnuirii nu cuno§tea ecoul mortii lui Vlad in con§tiinta
voievodului. Neagoe a ucis pe Vlaclut, a fost amestecat in uciderea
lui Mihnea cel Rau, a poruncit uciderea in chinuri a lui Bogdan;
Cum se potrive§te (...) cu blinda §i dumnezeiasca figura a auto-
rului Invdtdturilor ?" (p. 189).
lnvdtdturile predica, in mai multe locuri, sà nu fii razbungtor
ei sa nu te bucuri de caderea vrajmaplui tau, in vreme" ce Neagoe
exulta la auzul ve§tii despre uciderea lui Mircea-Milo§, rivalul sdu,
7 Neagoe Basarab c. 679 97

www.dacoromanica.ro
de catre sultan: Ne-am bucurat i ne-am Neselit in chip deosebit
de moartea si de uciderea lui" (p. 190).
Neagoe se rdsteste la soli, iar inviitatstri/e cer cumpAtarea si
paza gurii.
Neagoe amenintd cd Va face Tara Birsei ..." etc., iar Invd-
((aurae spun: Sd nu stain spre rAzboi, cdci nu ne este nourt
lupta cdtre singe si came" (p. 190). (P. P. Panaitescu nu observA
cd acesta este un verset celebru din Epistola apostolului Pavel
cdtre Efeseni, cap. 6, vers. 12.)
Neagoe scrie in corespondenta diplomaticd pe un ton mindru,
de domnitor. Dar Ce umil scrie autorul Invdtdturilor tot despre
rostul domnitorului: « Sd nu te inalti in sine cu gindul cà
esti mare ... »" (p. 190).
Neagoe se pretindea copil din flori, dar autorul Invdtdturilor
face aluzii nepotrivite la feciorii din flori, vorbind, cum se zice, de
funie in casa spinzuratului.
Neagoe i acesta este unul din argumentele fundamentale
ale lui P. P. Panaitescu sfdtuieste in Invdreituri : Cind yeti
vrea sd puneti boieri, nu sd cade sà cdutati cdci vd vor fi rudenii
ei pentru aceasta sd-i puneti, cdci aceasta este fdtdrnicie".
Aceasta nu se potriveste de fel cu domnia lui Neagoe voda, care s-a
Inconjurat In sfatul salt de rude, unchi, frati, veri din familia Craiovestilor,
care au acaparat demnitatile i1nii, urinIng Intocmai de altfel si In timpul
lui Teodosie voda. Barbu Craiovescu, unchiul domnului a fost mare ban
1ntre 1512 si 1520, urmat la aceasta din urma data in Wine de Preda Craio-
vescu, fratele lui Neagoe. Radu Postelnicul Craiovescu, fratele lui Barbu,
functioneaza ca dregator lntre 1512 si 1515. Plrvu, tatal lui Neagoe, a fost
si el mare ban la Ineeputul domniei fiului sau (februarie-iunie 1512). Badea
sau Bädica, var primar al domnului a fost coatis la 1520-1521. Deatco,
al doilea ban (1312-1518) e fiul Vladaiei si al lui Vilsan vistier, nepot de
frate al domnului. Marcea, marele po3te1nic (1512) era si el din familia
Craiovestilor." (p. 191)
Asadar, conchide P. P. Panaitescu in finalul capitolului:
Neagoe n-a putut scrie aceastd carte, strdind de spiritul, cultura
§i temperamentul sdu Ar trebui sd admitem Ca Neagoe a fost
un calugár, ceea ce n-a fost in realitate in cariera sa de boier si
rdzboinic, ca s. poatd scrie asemenea invdtaturi. Cine cunoaste
chipul sdu spiritual, viata i corespondenta lui, lntelege usor cd
aceastd opera nu e a lui" (p. 192).
98

www.dacoromanica.ro
 De la inceput, bogAtia, varietatea si verva demonstratiei lui
P. P. Panaitescu se deosebeste esential de argumentarea firavd a lui
Russo. Nimeni, dacd nu a citit in prealabil Invdreiturile §i nu cu-
noaste o serie de texte si date invocate de el, nu bdnuieste, in acest
capitol, cea mai falsk mai tendentioasä si mai unilaterald analizd
literal% fdcutd vreodatd unei opere, din perspectiva unei idei pre-
concepute. Cu atit mai putin prevede cineva eventualitatea ca
citatele &à fie trunchiate spre a spune exact contrariul de ceea ce
spun si &à datele istorice sint prezentate partial si fals, spre a spri-
jini teza rezultatà prin trunchierea citatelor.
Analiza acestui capitol este o experientà de fdcut in semi-
narele de metodologie si criticd istorick spre a deprinde pe viitorii
cercetdtori cu spiritul critic ce nu trebuie pus in paranteza nici
fatd de cei mai ilustri savanti. Vom intreprinde, in continuare, acea-
std. analizà.
Falsul incepe de la insilsi teza centralk de la caracterizarea
lnvdtdturilor ca o carte lipsita totalmente de valoare politica,
orientatd exclusiv spre lumea mistick apartinind unui autor neim-
plicat prin nimic in realit4ile vremii. Cel ce a demonstrat falsi-
tatea acestei imagini a fost eine ar crede! insusi P. P. Panai-
tescu, cloud decenii mai tirziu. Revenind asupra Invdtaturilor
intr-un text scris pentru tratatul de Istoria literaturii romdne,
apoi intr-un amplu studiu apdrut in Romanoslavica, VIII, 1963,
P. P. Panaitescu ne oferd o prezentare diametral opusd. Acum
1nvdtaturile devin: o opera pareneticd, destinatd sd fie un indreptar
pentru arta de a domni, scris spre folosinta stapinitorilor feudali
ai Torii RomOnesti (. . ), o carte de conceptie romOneasca asupra
.

monarhiei feudale fi asupra societatii feudale romOnefti, singura

de acest fel in literatura slavo-romOna. De aceea ideile sociale ale
a utorului au un mare interes pentru istoria literaturii." s.n. ( Contributii
la istoria culturii rorndnefti, p. 232 si 235). Ele nu sint o opera pur
lit erard cu licentele permise in acest gen, ci dimpotriva, un manual
de politica" (idem, p. 244). Autorul este numit acest scriitor poli-
tic" (p. 237) si i se descoperd chiar o gindire social-politicd deosebit
de inaintatd si valoroasà: Prin aceastd cugetare politick care
atinge raddcinile regimului feudal, autorul intrece in pdtrundere
pe toti teoreticienii contemporani ai monarhiei absolute, chiar pe
Ivan Peresvetov de la Moscova, cu care este asa de inrudit ca idei.
El introduce in conceptia sa despre stat factorul popor, tarani,
care lipseste la ceilalti autori de sfaturi politice din N eacul al
99

www.dacoromanica.ro
XVI-lea" (ichnz, p. 238). P. P. Panaitescu si-1 imagineazd pe aeest
autor necunoscut intervenind prin scrierea sa, asemeni lui Peres-
vetov, in disputa dintre marea boierirne si domn, fiind de partea
domnului contra boierilor, ca i ornologul rus.
Deci un militant politic pentru o idee, preocupat de raportu-
rile dintre voila i boieri, avind optiuni politice si idei sociale ce
se pot percepe cu claritate in opera sa si se pot invrednici chiar de
elogii pentru spiritul lor progresistl Cum vom vedea, sint si aici
teve preconcepute i analize unilaterale. Dar un lucru apare lini-
pede citind aceste cloud studii in continuarea celor din 1944 si
respectiv 1946: ne gdsim in fata unei evolutii" care anuleazd, de
fapt, insusi sensul demonstratiei de esentd din studiile vechi. In
1944 si 1946 intregul tir al argumentelor era indrepl-at spre a demon-
stra teza CA Inveiteiturile sint de fapt o carte religioasd apartinind
literaturii bisericesti, nu celei lumesti". Autorul lor era inchipuit
ea tin cAlugar mistic si ignorant, traind departe de politica' i igno-
rind totul despre ea.
In 1961 si respectiv 1963 portretul robot" al presupusului
autor anonim, ca i definitia operei sale, ne apar la antipod.
Falsitatea tezei nu putea sd nu atragd dupa sine falsitatea
argamentelor. P. P. Panaitescu ignord sistematic toate partile pro-
fund laice din Invdtcituri, extragind citate intinse exclusiv din
acele texte care in contextal general nu mai semnifiPA deloc o invi-
tatie la parasirea lumii si retragerea in pustie. Paul Anghel a ana-
beat capitolul introductiv al bweiteiturilor subliniind chiotul vital"
ce se desprinde din aceasta primd parte, dedicatd aproape exclusiv
problemelor religios-morale i exemplelor istorice luate din carti.
A firmatia centrald a lui P P. Panaitescu: Inveitaturile sint o carte
ce predica ascetismul si retragerea din lume este dezmintita, astfel,
n71 nurnai de textele despre dregatori, rdzboaie, solii, rniluirea slu-
gilor, ospete, dar chiar de teologia sub semnul careia se deschide
carteal"
Afirmatia cu privire la orizontul limitat al lecturiler teologice
din in oarele bizantine este dezmintità de simpla insirare a acestor
izvoare. Cartea de cApdtii a voievodului cArturar este Diblia, care,
dupd cum se stie este, in mare masurà, o culegere de cronici. Neagoe
n-a citit cronicile rii, fiindcd istoria consemnata in aceste cronici
abia se Ikea. Dar a citit istoria veche a evreilor, meditind asupra ei In
fel cum Machiavelli a meditat pe paginile lui Tit Liviu asupra istoriei

100

www.dacoromanica.ro
Romei. Prima parte a 1 nvdfdturilor este, de fapt, Intl ia culegere romei-
neascd de texte privini istoria univcrsald. Dacd omul politic trebuie
sd se cultive meditind la exemplele trecutului si luindu-si ca mode,
le mari figuri din trec ut sau prezent o recomandd Machiavelli ,
Neagoe a fdcut-o. Patania lui Ezechia cu solii lui Marodah, in-
fdtisatà in prima parte, este valorificata In sfaturile din capitolul
despre solii si rdzboaie. Insusi romanul religios Varlaam fi loasaf
este folosit, in partea a doua, pentru a ilustra prin el o idee
politicd (vezi cap. V al cdr-tii de fatd).
Panegiricul" lui Eftimie al Tirnovei (si este regretahil Ca' sla-
vistul P. P. Panaitescu n-a verificat pe Russo printr-o colationare
a textului din editia Kaluiniacki cu lnvd(dturile, ci §i-a insusit
pdrerea gresitd a acestuia cal avem de a face cu alt izvor) 45 este
in fond tot o carte istoricd, cu elemente legendare in stilul vremii.
Este istoria eelui mai celebru dintre qefii de stat creVini, modelul
si incepatorul tuturor celor ce au stdpinit popoarele sub semnul
crucii. In sfirsit, a treia carte istoricd de care P. P. Panaitescu
uitd cu totul este Alexandria.
Influenta Alexandriei asupra lui Neagoe a fost profunda.
Nu numai cd o citeazd in capitolul X, dar imprumuta din ea ex-
presii si figuri de stil pentru a imbrdca gindirea lui rdzboinicd sau
pentru melancolia lucrurilor nestAtAtoare (vezi cap. V). In sfirsit,
tot Alexandria 1-a inspirat atunci cind a asezat pe turnul clopot-
nitei de la Arges o sterna cu aluzii antiotomane strdvezii.46 N. Iorga
socotea cd. Alexandria a avut o influenta puternicd asupra societdtii
feudale românesti, mai ales in vremea lui Mihai Viteazul, dar ea a
pdtruns Inca' in timpul lui Neagoe (Atit Milita lui Neagoe Basarab,
cit si Elena lui Petru Rares, fete de Despot, aduserd la noi Alexan-
dria sirbeascd"). Ru xanda, numele fetei mai mari a lui Neagoe este
numele sotiei lui Alexandru Macedon.'" Dacd Neagoe nu s-a dorit
un noir Alexandru, ca Mihai Viteazul, fiindcd se recunostea In chipul
bazileului descris de Eftimie al Tirnovei, el a luat din Alexandria
suflul rdzboinic pe care I-a transpus in capitolul VIII din lnvdtd-
turi, uneori cu insesi cuvintele romanului laic cel mai celebru al
evului mediu.
Neagoe nu are insd numai o culturd istoricd livrescd 48, Ci si
una orald. Pentru ziva bkraliei decisive, care angajeazd soarta
idrii, foloseste termenul Vidov dbn. Este denumirea pe eare eposul
popular siib o dd badliei de la Kossovopoliie, in care a pierit
cneazul Lazdr al Serbiei, figura legendard cu care incepe sirul
portretelor de Ja MAndstirea Arges i pomelnicul doamnei Despina
ICI

www.dacoromanica.ro
din aceea0 manilstire. Anton Balota considera ca sfaturile date
de Neagoe lui Theodosie, de a nu sta in oastea cea mare" in cazul
bataliei numita vidov dbn" sint urmarea directa a experientei
tragice de la Kossovo 49. n mice caz, nu incape indoiala Ca expe-
rienta lui tefan cel Mare la Valea Alba (cind oastea de Idrani
I-a Orbit spre a merge sali scoata femeile §i copiii din miinile
tatarilor) a dictat aceste rinduri, care nu se aflau in cartile ascetice
qi mistice la care P. P. Panaitescu reducea lectura autorului Invd-
(dturilor :
Iar pe copiii dregMorilor i ai tdranilor, pe toti sä-i duci departe
1napoi, nu cumva sd last pe acei copii ai dregAtorilor sau ai tdranilor tii
1naintea dusmanilor, cind vriljmasii tdi vor porni la luptd impotriva ta,
iar tu cu ostile sa vii dincoace de ei si astfel sd loveascd dusmanii tät si sd
piardd si sä robeascd pe copiii dregãtorilor i pranilor tät. Pentru cd, atunci
cind vor vedea dregatorii i áranii cd au fost robiti copiii lor, te vor pardsi
ei vor merge pe urma copiilor lor. De aceea, astfel te lnvdt, fiul men, ca pe
fiii i fiicele dregAtorilor tai i pe ai taranilor sl-i dai In spatele ostilor"
(trad. G. Mihdild, ed. cit., p. 388).5°
Pe linga istoria scrisa §i traditia istorica orala, autorul Invd-
fdturilor cunoqte cartile populare neistorice: Fiziologul, Cdidtoria
Maicii Domnului la iad, Varlaam i Ioasaf, poate chiar Fiore di
virtà, in mice caz povestirea sirbeasca despre Impdratul Asa.
In sfir§it, cultura teologicd propriu-zisd este departe de unilate-
ralitatea postulata de P. P. Panaitescu. Scriitorul preferat este
Ioan Gull de Aur, cel mai mare orator cre§tin, un clasic agreat
§i de umani§tii apuseni, printre care Erasmus. Cu un lung extras
din Omilia la psalmul VIII de loan Gura de Aur debuteaza gran-
dioasa viziune a omului stapin al naturii, din prima parte, anali-
zata de Paul Anghel. Tot din Ioan Guril de Aur imprumuta
Omilia 69 la Matei, Omilia Despre rdbdare §i fragmentul din Cate-
hezd la Inviere, prezenta atit in Pisaniile de la Arge§, cit §i in
Rugdciunea la iefirea sufletului. De altfel, daca Simeon Monahul
a avut o soarta a§a de privilegiata in Invd(cituri, este pentru ca
numele sau a fost inlocuit, de catre traducatori, in versiunea
slavona a earth Umilinta (Kcadvu4tc), cu al lui Ioan Gura de
Aur INu pe obscurul calugar bizantin credea, deci, Neagoe ca
§i-I asociaza sfaturilor sale, ci pe insu§i printul oratoriei cre§tine ! 51
Al doilea clasic cre§tin preferat este Efrem Sirul, din care ex-
trage epilogul partii I-a i fragmentul din cap. I discutat §i identi-
ficat de Russo. Intr-un loc apare citat §i Atanasie al Alexandriei,
102

www.dacoromanica.ro
vestitul adversar al lui Arie. Dintre ascei, ii alege tot pe un clasic:
loan Scdrarul, citat explicit sau copiat pentru definitia rugaciunii.
Fara indoiala, identificarea tuturor izvoarelor va mai scoate la
lumina si alti autori. Dintre cei propriu-zis ascetici, Neagoe n-a
folosit decit textele breviarului isihast" exploatat de tot' cei ce
vor sa demonstreze cd un calugdr a scris, sau macar a addugat
ceva, la forma initiald a hamittiturilor. Deci, informatie de prima
mind, texte esentiale, si nu o ingusta specializare In lecturi asce-
tice aceasta este realitatea cu care ne intimpind opera lui
Neagoe.
Sa vedem arnanuntele".
Ultimele cercetari au demonstrat ca. Neagoe n-a fost deloc
excesiv de generos cu bisericile, nici in -tall i nici peste hotare.
A fat cu exceytia daniilor facute ctitoriei sale de la Arges
mai degraba cumpatat, ca &à nu zicem zgircit.52 In mice caz, nu
se poate compara cu Radu cel Mare si este la mare distanta de Vlad
Calugdrul. Documentele puse in lumina de istorici confirma ne-
asteptat sfatul din lnvdteituri ! Cit priveste cainta pentru moartea lui
Vladut, P. Olteanu, citind Invdtdturile, a avut cu totul altd impresie
decit P. P. Panaitescu: in aceastà carte, voievodul ii apare mereu
apäsat de un pacat, de care nu pomeneste explicit, dar care este
mereu prezent in mintea sa aid indeamna la autoflagelare.53 Este
demn de retinut c. voievodul s-a cait i s-a socotit vinovat de
moartea lui Vladut defi izvoarele contemporane, scrise imediat dupd
evenimente, mai exact, raportul intocmit de Hasan, beilerbeiul Rume-
liei, confirma intocmai V iata lui Nifon, unde cel ce ucide pe neferi-
citul voievod este Mehmed Beg.54 Cronica tarii spune ca boierii
1-au tradat pe Vlad i i-au taiat capul. Si totusi, el si-a imputat
sie-gi aceastä moarte, cdindu-se public si permitind sa fie desemnat
ca autor al omorului pe piatra de mormint a lui Vlddut.55 Nu cumva
totul pledeaza contrariul decit teza unui om insensibil, crud si
bucuros de moartea adversarilor ? Scrisoarea cdtre brasoveni, in
cazul Milos, nu poate fi luata ca dovadd, fiindca este un act diplo-
matic in care voievodul urmdreste sà dezarmeze moral opozitia",
grupata in jurul fostului pretendent i refugiata la Brasov.
Trecem peste repetitii, intrucit am raspuns mai inainte, anali-
zind capitolul I. In privinta tonului umil" din Invdraturi, se citeaza
intentionat un pasaj rupt din context, unde Neagoe indeamna pe
103

www.dacoromanica.ro
domn sci nu innebuneascd de orgoliul puterii, sd-si Ostreze lucidi-
tatea. Pentru felul cum intelegea Neagoe demnitatea dornniei sint
Insa suficiente pasaje care consunrt perfe't cu corespondenta diplo-
matical si cu imaginea pe care ne-o propunea P. P. Panaitescu.
Ele se intilnesc mai ales in cap. VIII i X, capitolele in care voie-
vodul insistá asupra imperativului de a nu impdrti puterea cu
nimeni. Vai de omul cel ce-si di cinstea lui altuia i vai de tara
ceia ce o stdpinesc multi!" (p. 272, ed. cit.) Ca' tu pui pre dinsii
boieri, iar nu te pun ei pre tine dornn, ci pre tine te pune Dum-
nezeu, sd fii unsul lui" (p. 295). Si citatele se pot inmulti.
Cel mai caracteristic, pentru felul cum intelegea s argumen-
teze P. P. Panaitescu, ramine ins6 ultimul amAnunt" (de cel cu
fiii din flori" nu merità sa' ne ocupAm). S-ar putea curma discutia
prin simpla intregire a citatului, utilizat de P. P. Panaitescu trun-
chiat, fiindc6 altfel probeaza: exact contrariul:
Astfel, se cuvine, dacä vreti sä asezati pe dreglItorii vostri In dregil-
torii, nu dupd fAtArnicie i dupa lnrudire. Pentru ca, dacá unii vor avea o
multime de rude, sau dacã vor fi unii dintre rudele voastre, atunci sa dati
o dregatorie mai mare celor ce vá slut soti sau cebr care vor fi rude ale
domniilor-voastre? Pentru cd celui ce este domn atter irat, nu i se cuvine sá
aibd rude, ci numai slugi drepte. (s.n.) Iar pe slugile care slut mai sarace si se vor
trudi pentru voi cu slujba build i dreapta, voi si le dati Inapoi i sä aveti
grij numai de sotii si de rudeniile voastre? Sau de vor zice altii astfel:
Noi sIntem fii de boicri marl, nu se cuvine szl ne dai sá fim In urma acelor
siromahi *I Dar clnd vor fi o multime de rude si vor fi plini de ncomenie
de josnicie, sau dacii Va vor fi rude si nevrednici, san dintre fiii de boieri,
chiar daca parintii lor au host buni, iar ei mut hevrednici si netrebnici, de
ce trebuinta vor fi? Stii ca nu te-au uns ei pe tine ca dornn, ci te-a uns
Dumnezeu, ca sa fii drept fata de toti.
In adevdr, clacd cei de neam mare, san dinfre rudele voastre sau dintre
fiii de boieri, vor fi buni si destoinici, este bine su fi a..in in dregatorii. Nu
am spus cd va fi run, ci e bine sd fie asa, perdu: ed Ii se cuvine tor sd fie,
si a lost si mai inainte. (s.n.)
tnsb, pe siromahii care se trudesc cu slujb 1 vouà, pe acestia
nu-i puneti mai pre jos de fiii de boieri, ci sá fiti aproape de dinsii, pentru
ca si de acestia yeti avea nevoie cindva, dupd cum le va fi cu putinta cu
mlinile lor.
Daca va fi dintre siromahii acestia until mai bun decit cei de neam
mare, sau din rudele voastre, sau din fiii de boieri, s,1 nu dati locul cel mai
de cinste cu p5rtinire celor nevrednici, ci dati-I celui vrednic, chiar dacil

104

www.dacoromanica.ro
 este siromah. i dac.1 va piizi dregdtoria en cinste, se cuvine sá fie in mai
lre cinste siromahul i sa aibd cinste (mai mare) decit cei dintre boieri,
dar nedestoinici." (Ed. cit., p. 372-373.)
Deci, voievodul nu interzice numirea rudelor in sfat, ci numai
favoritismul, promovarea cuiva nu fiindcd este capabil, ci fiindcd
e iudà, chiar incapabild. Dimpotrivd, promovarea rudelor capabile
este cdlduros recomandatd, cu o formulare semnificativä: este un
obicei.
Intr-adevdr, practica guverndrii cu ajutorul rudelor era obis-
nuitä, reprezentind mijlocul prin care voievodul isi asigura influenta
asupra sfatului dornnesc.56 In sfatul domnesc al lui tefan cel
Mare figurau nu mai putin de 8 membri ai familiei.57 Radu cel
Mare avea in sfat doi cumnati. In timpul lui Vlddut, fratele sdu
mai mic, atotputernic era, ca mare vornic, Bogdan, cumnatul
domnului. Neagoe nu ar fi inovat deci, si nici nu s-ar fi contrazis
dacd si-ar fi adus rudele in divan. Este insd cazul?
De fapt, cariera politicd a Craiovestilor cunoaste apogeul in
epoca premergdtoare domniei lui Neagoe, cind, de la Basarab
fepe1u i pind la uciderea lui Vlad cel Tindr, ei exercità asupra
domniei o influentA neegalatd de nici o and familie boiereascd.
Ei detin dregdtoriile cele mai mari ale tdrii: Barbu, cel mai mare
dintre cei patru frati Craiovesti, este aproape fdrd intrerupere
mare ban din 1495, pind cind se cdlugdreste in 1520. Pirvu, "tatal"
lui Neagoe este mare comic sub patru domni: Basarab Tepelus
(care-1 ridica brusc la aceastà functie, ceea ce a fäcut pe Filitti
sd stabileascd o legaturd semnificativd Intre ascensiunea lui subità
si descendenta din Basarab Tepelus, pe care si-o va revendica Nea-
goe ca domn), Vlad Calugdrul, Radu cel Mare §i Mihnea cel Btu.
Radii Craiovescu este postelnic din 1489 si se pare cd a murit
inainte de a-si vedea nepotul domn. Este putin probabil ca Radu
Postelnicul din vremea lui Neagoe ar fi e1.58 In sfirsit, Danciu
Gogoase Craiovescu este rind pe rind stolnic (1482-1488), comis
(1489-1503), spdtar (1505-1507, 1510) si, In sfirsit, mare vornic
In 1510. Asadar, toti fraldi Craiovesti ii datoresc ascensiunea altor
dornni decit lui Neagoe Basarab. Neagoe nu creazd, ci mosteneste
o situalie, pe care, de altfel, nu se grabeste sd o perpetueze.
Intr-adevdr, oricit de neasteptatà ar !Area constatarea fatd
de ceea ce s-a afirmat de obicei, Neagoe Basarab a fost cu nea-
murile sale destul de zgircit in favoruri politice, administrative
si chiar materiale.59

105

www.dacoromanica.ro
 Parerea ca sfatul i dregatoriile au fost acaparate de Craiovesti
este dezmintità de insasi componenta acestui sfat: in frunte st5,
fireste, Barbu banul, cum era traditia de aproape cloud decenii
si nu ne putem astepta ca Neagoe sà o schimbe. Dar Pirvu, tatal
sau oficial, marele vornic a patru domni, apare o singura data,
ca membru al sfatului, in actele fiului sdu, in mai 1512, ca fost
vornic". Este primul act din domnia lui Neagoe care da lista
marilor dregatori.6° In acest act, mare vornic in functie este Ca Iota,
ginerele lui Vlad Calugarul, fost vistier din 1502 pind in 1509 si
comis in decembrie 1511. Este mentinut In functie pina in 1520,
chid, Inlocuit cu Udrea, continua sd fie in fruntea sfatului domnesc,
citat inainte sau imediat dupa marele ban Preda Craiovescu,
fratele uterin al lui Neagoe. N-avem motive sa credem ca seful
rasculatilor", cel care-i (Muse prins lui Neagoe pe cumnatul sdu,
sa nu fi ocupat de la inceput functia de mare vornic, a doua dupa
marele ban Barbu Craiovescu.
Pirvu, tatal adoptiv al lui Neagee, numit mare vornic"
pe piatra de mormint de la Snagov (care ne arata ca a murit in
iulie 1512), nu a fost niciodatd mare comic in functie al fiului sau
Jupan Ivan logofatul i jupan Harvat vistier, care urmeaza
imediat dupa. Ca iota in hrisovul citat, sint si ei vechi membri ai
sfatului lui Radu cel Mare, scosi de Mihnea dupà conflictul cu
Craiovestii i readusi in dregatorie de Vlddut. Ivan Calinescu e
logofat pina in octombrie 1513, cind se calugareste si moare, In
februarie 1514, fiind inmormintat la Snagov. Va fi inlocuit de Har-
vat pina la sfirsitul domniei lui Neagoe.
Radu postelnic sau stratornic, ay ai e si el in divanele
anterioare. Nu avem motive sd vedem in Radu pe Radu
Craiovescu, omis in hrisovul de recunostinta al lui Vladut din
aprilie 1510, semn cd era mort la acea data. Ar fi i ciudat ca doi
dintre fratii Craiovesti sa apara in fruntea divanului cu titlul
de jupan" i Radu, unchiul domnului, sà apara la sfirsit, printre
ultimii dregatori. Cit priveste pe Radu Capatina, spatarul, Draghici
Vintilescu din Floresti, paharnicul, Hamza din Obislav, cornisul,
rudd a Craiovestilor,61 Barbu stolnic si Manea Clucer reprezinta
nume noi i sint ridicati intre dregatori de Neagoe, caruia ii datoresc
astfel ascensiunea. Ii vom regasi i dupa 1521. Stanciu paharnic ar
putea fi ( desi nu e sigur) acelasi cu fostul paharnic, despre care
stim cà a fost, mai tirziu, executat de Neagoe.
106

www.dacoromanica.ro
 Curioasd si semnificativd ni se pare absenta din acest act si
din toate celelalte a lui Marcea postelnic, cumnatul lui Neagoe
CA sot al Marggi. El a trait totusi ping in 1520, cind un act il amin-
teste trecut de curind dintre vii.62 In divanul anterior al lui Vlgdut,
din 8 ianuarie 1512, el era prezent si ocupa functia din aprilie
1510, deci imediat dupà inscgunarea lui VIAdut,. SA' fie aceastä
absentà un protest impotriva actiunii cumnatului sgu ? Oricum,
contrar afirmatiei lui P. P. Panaitescu, Marcea nu este dreggtor
al lui Neagoe Basarab si nu apare niciodatà in sfatul acestuia.
Remarcgm, de asemenea, absenta totalg a lui Danciu, al treilea
frate Craiovesc.63
Iatg cum, dintre cei patru frati Craiovesti, numai Barbu,
marele ban al Craiovei, rgrnine in sfatul nepotului sdu si detine
o mare dreggtorie. CA Detco, al doilea ban al Craiovei intre 1510
1515, ar fi Detco, fiul Vlddaiei, sora utering a lui Neagoe, nimic
mai putin sigur. Dacg nu este Detco din Izvorani, marele ban al
Craiovei, alAturi de Barbu, in 1494, trebuie sg fie altcineva. Cariera
lui Detco, fiul Vadaiei, este mult mai tirzie si el va fi fost *Inca
prea tingr spre a dubla pe fratele bunicului sgu In marea bgnie si
a lua loc in sfatul domnesc cu doi ani inainte de urcarea pe tron
a unchiului sgu.64 Cit priveste pe Badea sau Bgdicg, numit de cro-
nica vgr primar al domnului" si care este postelnic din 1517 si
comis din 1520, el era var dupa mama al lui Neagoe.65 Ar fi,
Impreund cu Hamza din Obislav, a doua rudd a lui Neagoe care-i
datoreste ascensiunea.
Oare sg nu fi avut Neagoe alte rude spre a le face dre-
ggtori si membri in sfatul domnesc ? Dar stim 66 ea Preda, fratele
sdu, care apare ispravnic al unei hotgriri domnesti in noiembrie
1519 a fost obligat sg astepte aluggrirea unchiului Barbu, in
1520, spre a deveni mare ban al Craiovei si a lua loc In sfatul lui
Neagoe. Celdlalt frate uterin, Pirvu II Craiovescu, va ajunge
ban abia in 1525. El nu a fácut nici un fel de carierd pe vremea
lui Neagoe.
Atit Pirvu II, cit si Preda, fiii lui Pirvu Craiovescu si fratii
uterini ai lui Neagoe, au avut cite un fiu numit Barbu, respectiv
Barbu II si Barbu III, Craiovestii. Bani ai Craiovei cu numele
de Barbu apar in 1530 si 1534-1535, ceea ce Inseamng ca
amindoi nepotii erau prea tineri sa ocupe dregatorii in timpul
lui Neagoe. Pirvu II a mai avut, se pare, un fiu, Drgghici, ajuns
postelnic, dar nu In vremea lui Neagoe. Marcea si cu Marga au avut
doi fii, nepoti de sorg ai domnului: Vlgsan si Matei. Aceste nume
107

www.dacoromanica.ro
nu apar insa intre dregatorii cunoscuti ai lui Neagoe, in orice caz
nu intie cei din slat.
Radu Craiovescu, casatorit cu Velica ot Sitoaie, care aparea
si in pomelnicul din 1501, a avut o fatd, Maria, casatorita cu ,tier-
ban, banul din Izvorani. Acesta va ajunge ban al Craiovei hare
1535-1530. Maria si erban au avut un fiu, Marcea ot *itoaie
o fiica marital:à cu Neagoe, ajuns ban in 1560-1562. Fireste,
pe acesta nu avem motive sa-1 cautarn intre drcgatorii lui
Neagoe.
Oricum, arborele genealogic al Craiovestilor este stufos i va
cuprinde multe nume de mari dregatori i Inca trei domni: Radu
*erban, Matei Basarab, Constantin Brincoveanu. Toti ii vor face
o mindrie i un drept din faptul c 1-au avut mos" pe Neagoe
Basarab. Dar acesta, care n-a gasit loc la Arges pentru tatal"
sau Pirvu, i s-a declarat fiu al lui Basarab Tepelus, a inteles sä
aplice in practica principiul exprimat lapidar in Invdteiturile cdtre
Theodosie: Cel ce este domn adevarat nu i se cuvine sa aiba rude,
ci numai slugi drepte".
Capitolul III Critiea internä a textului In ätaturilor sistema-
tizeaza i dezvoltd in cea mai mare parte argumentele lui Russo,
asa dupa. cum atrage atentia lnsusi autorul. Raspundem de aceea
numai observatiilor noi, care tintesc s sporeascd i sa intareasca
argumentele lui Russo.
a. Autorul Inveitdturilor nu cunoaste familia lui Neagoe:
crede c. Theodosie a avut un frate turcit ea Radu Mihnea, fiul lui
Mihnea Turcitul in sec. al XVII-lea, ei-i (Id un sfat in consecint,4
(p. 197).
Raspuns: Autorul Invdtdturilor recomanda lui Theodosie sd nu
faca prietenie cu pàginii, macar de ti-ar fi i frate, sa te fi nascut
cu dinsul dintr-o muma", fiindca aceasta recomandare se Inca-
dreaza in ideologia generala a lucrarii. Expresia vrea sa sublinieze
cit de departe trebuie dusa diferentierea de pagini, si nu ca Theodosie
ar fi avut un frate p5gin ca Radu Mihnea. Nu e totusi de prisos
sa reamintim ca izvoare ale epocii " prezinta pe faimosul Mehmed
Beg drept o ruda a Craiovestilor trecuta la islamism.
b. Autorul are un pasaj ce contrazice chiar scopul aparent
al Invdfdturilor, adicd educarea lui Theodosie. El vorbeste boierilor
de domnul necunoscut" ce-i va urma. Oare ei nu-1 cunosteau pe
Theodosie? Nu i se adreseaza chiar Neagoe ca unui succesor ? In
108

www.dacoromanica.ro
realitate autorul are mentalitatea sec. al XVII-lea, cind urmarea
dinasticd la tron rdmdsese o amintire a trecutului" (p. 197-198).
Rdspuns: Neagoe nu vorbeste in Rugciciunea la iesirea stifle-
hilui despre necunoasterea norninald a succesorului sdu de cdtre
boieri, ei de lipsa de acomodare a boierilor cu firea ci dorintele
nimbi domn. Aceste sfaturi urmeazd irnediat dupd ce domnul se
adresase fiilor sdi ca unor viitori succesori, ceea ce exclude interpre-
tarea propusd de P. P. Panaitescu. El se prezinta pe sine ca pro-
f ector al boierilor i ii deplinge pentru faptul Ca' pierd un asemenea
slapin färd a sti cum se va purta cu ei urmasul sdu. Textul este cit
se poate de clar la locul respectiv. Totusi, nu numai aici se
gindeste si la eventualitatea (care s-a i implinit) ca Theodos:e
sä nu poatà rdmine in scaun, i atunci se adreseazd i altor
succesori posibili.
c. n capitolul VIII, autorul declard cd le-a vorbit despre soli
cit am putut si eu, nu atita de mult, ei putinel oarece" intrucit
scriitorul se teme cd citind cineva acest capitol politic
despre solii, va gdsi lipsuri, dovezi de necunostintd, care nu
ar fi ingdduite unui domn, cdci el nefiind in realitate domn, ignora
o serie de amdnunte ale ceremonialului si ale obiceiurilor de curte
(. ..) Este iardsi un loc in care autorul lnvilfdturilor se trAdeazd
singur" (p. 198).
Rdspuns: este un simplu artificiu retoric, bine cunoscut.
Istoricii diplomatiei i istoricii militari au descoperit in acest capi-
tol cele mai bogate cunostinte de specialitate" i cele mai uimi-
toare intuitii, ceea ce ne scuteste de argumentdri suplimentare.
d. Existd, dupd P. P. Panaitescu, pe Hugh' cele relevate de
Russo, si alte expresii incompatibile cu persoana liii Neagoe si cu
destinatia voievodald a cdrtii:
Unui fiu de domn nu i se poate cere s5 traiascA intr-un bordei, nici s5 locu-
iasci impreun5 cu fiarele si nu i se strig5: o Ia 1115m (bakle) in pustie n
Pasajul Hcepe totusi eu cuvintele: Acestea-ti graesc eu acum, Mid rneu a
5i aci cdlugrul s-a intors Ia lumea sa, i aci se arat5 c.) 7 et(losie vodu este
numai tin pretext literar, lucrarea urmclreste scopuri geLerate, morale si asce-
lice. (s. n.) IatA lnc5 o frazd care este de-g dreptul extraordinai5, dac5
In realitate e aire,at1 unui dornn al Orli: LucreazA mereu lucruri de mina,
o

ca din lucrarile mlinilor tale s5 se poata hrini tut s5rac Binelnteles ca un

catgar, care nu are nici o avere, nu poate ajuta pe siiraci decit muncind
u miinile, dar domnul mai are si o vistierie.

109
www.dacoromanica.ro
 « Cu adevArat Intr-aceastil lume sin iaste mai rea si mai amarA decit
muierea «, este o cugetare pe care cAlugArul celibatar o pune cam indelicat
In gura sotului doamnei Despina. In altA parte, In Invaldtura pentru cin-
stirea icoanelor autorul recomandA: priveghere In picioare toatA noaptea
adaugA: cine grAeste cuvinte lumesti IntunecA sufletul i. Un domn dupa
asemenea sfaturi nici nu si-ar putea Implini functia domneascA, nici nu-i
este macar Ingaduit sA vorbeascA despre cele lumesti, care sint totusi esenta
stApinirii lui. Asadar fratilor, sA fugim de lume si de toate cite slut ale
lumii, ca sA fim mostenii binelui ce a gAtit Dumnezeu celor ce-1 iubesc «.
$i nu am dat ad decit o parte a pasajelor In care autorul ascet al Invilid-
turilor spune, adresindu-se unui fiu de domn, sA paraseasca lumea aceasta
(deci i domnia), sA trAiascA In post, In rugaciune, saracie i priveghere"
(p. 199-200).

RAspuns: expresiile citate apartin 1. Omiliei 69 a lui Ioan

Hrisostom, despre lauda sfintilor din pustie (ed. cit. p. 197, r. 26)
de care ne-am ocupat. 2. Breviarului ascetic din cap. I al WO a
doua (p. 225, r. 39-40). 3. Textului imprumutat din Simeon Mo-
nahul in cap. VII (Despre betie, pag. 162, r. 27-28). 4. Din ace-
la0 capitol I (p. 225 r. 13), care are caracterul unei predici des-
pre dogmele, virtutile i viate cresting, adresatà tuturor credincio-
Olor Tarii RomAne0i §i nu numai lui Theodosie. 5. Apartine tot
Breviarului ascetic din cap. I, p. 228, r. 40-41.
Reintroduse in context ele nu mai au semnificatia ce le-o
atribuie P. P. Panaitescu. In plus, se cere emendat citatul din
Simeon Monahul care sunA a§a:
'Orraig obx batty ZiAlo CI xaX8irdrrepov v nava TO 131(43, 'WW1-
pç yvvauck. (Katanyxis, ed. Paisie Iermonahul, Atena, 1873). p. 82
Kla HCTHHHA Ht(C) HH4T0H{E HHW k 11CtM HCHTTE AIOTtHWEE
111CONCI HOMO nammgm, Umilenia, ms. 312 B.A.R, f.
Ela FICTHHA HtCT HH4TOME HHW ft% gCkM MH9t 7KHT1E AICITtH-
WU MKOHCf MIHKI MOISMIgA (Versiunea originalà slavond a Invd(dtu-
rilor p. 234, r 3-4.)
'Ovuog xai ifiX7108; obx ECYTIV vt nava. ióaj.t4 icaxov ti
xelptaxov xai BEtvÔtzpov irovriptic xal icalcoOpyou icai axaOaptoo
yuvalmic (versiunea greacA a Invdtdturilor, ed. V. Grecu p. 80) 68.
P. P. Panaitescu avea cuno0intà atit de textul grecesc cit it
de cel slavon al .Invdtdturilor, unde e vorba de femeia vicleand" si
nu de femeie in general. A citat insA textul romdnesc, din care
copistul sau traducAtorul a eliminat cuvintul viclean. Or, cu afo-
rismul in forma sa intreagd, adoptatà de Neagoe odatà cu intregul
text din Simeon Monahul, putea fi de acord i Doamna Despinal
110

www.dacoromanica.ro
 e. In cap. XI, Neagoe vorbeste de pribegia domnilor :
E un sfat cri caracter politic, care se cuvenea sri fie adresat domnilor
romAni, dintre care multi se fAcuserA pribegi la moartea tatdlui lor si abia
llrziu IncApeau la domnie, dar autorul trita cA se adreseazil lui Teodosie,
care se afla la curte IlugA tatal são i trebuia sA urmeze In scaun, doar pen-
tru aceasta i se adresau sfaturi. El mi avea sA aleagA lntre boierii pribegi
si cei rAmasi In tarA ; era de la sine lnteles cA boierii din sfatul tatAlui sAu erau
s rãinhie i In jurul lui Neagoe, el Insusi nit pribegise la moartea presupu-
sului i fictivului sari tan, Basarab cel TinAr, ci rAmAsese In tarA ca boier.
Sfi nu uitAm cA Neagoe, de altfel, a omorit la urcarea In scaun pe Bogdan,
boierul care-I dusindnise si-1 silise scr fuga, faptil potrivnicA sfaturilor de
mai sus, care spun cd un domn sA nu-si aminteascA de cei ce nu 1-au sprijinit
In vremea dinainte de dornnie. Pasajul acesta din InvOfdluri este un ecou
din alte vremuri, clnd unnarea la tronul Tarii Romdnesti nu mai era eredi-
tard i turd! aduceau In scaun pretendenti din tart depArtate "(P. P. Panai-
tescu, Op. cit., p. 200-201).
Rdspuns: Neagoe vorbeste de pribegie si-1 previne pe fiul
sdu, fiindcd el Insu$i fusese pribeag (o spune clar in cap. VIII) si
fiinded, stiind cit de impártite erau taberele boieresti, prevedea
eventualitatea ei. CA presimtirile sale erau Indreptatite i sfatul
oportun, s-a vdzut dupd moartea sa, cind Theodosie a fost curind
alungat de pe tron si a murit pribeag la Constantinopol.
Cit priveste atitudinea sa fatà de Bogdan, ea trebuie judecatd
In perspectiva imperativelor politice i conflictului dintre cele cloud
tabere boieresti ce s-au infruntat atunci, una condusd de Bogdan,
care, ca mare vornic al cumnatului sdu era, de fapt, seful unei gru-
OH de interese; alta, in frunte cu Barbul banul i fratele sAu
Pirvu, care a luat pe Neagoe drept steag de raliere. Neagoe ii sfd-
tuieste pe fiul sdu st. crate pe cei ce nu i-au Implinit voile", nu pe
cei ce i-au cerut moartea ori i-au rivnit tronul. Am vdzut, de altfel,
ceva mai inainte, ea' voievodul n-a pdstrat urd NO de neamul lui
Bogdan si pe fiul acestuia, Danciu, 1-a fAcut dregAtorul cel mai
intim postelnic.
f. Desi Tara RomAneascd era cirmuitd de domni §i mitropoliri,
se folosesc in Intuitaturi cuvintele: impeirati, impdratie, patriarhi,
patriarhie :
E de-a dreptul straniu sA numesti pe urma0i lui Neagoe In scaunul tArii
imparat. Dar Teodosie nu urma sA domneascA peste o IrnpAratie, ci peste
mica Tara Rom5neascA. Se vede cA scriitorul uitase aceasta. Neagoe, dacA

111

www.dacoromanica.ro
 ar fi scris accasta lucrare si s-ar fi adresat numai fiului su Teodosie, n-ar
fi uitat, lntr-attta, locul unde se OM pc pamInt poporul sau romanesc si mica
lui tara ; un calugar plin de lecturi mistice, care scrie o carte d sfaturi
cu caracter general, face abstract le de realitatea imediata, se ridica cu mintea
la tmparatii din scrierile citite de dlnsul. Inca o data se dovedeste cii. pentru
el persoana lui Teodosie e o fictiune, un pretext pentru exprimarea ideilor
sale morale (p. 201-202).
Raspuns: lui Neagoe §i nu unui call& ii placeau ace§ti
termeni. El i-a introdus In Onilia 69 de Hrisostom, unde nu erau.
Tot despre impdratie se vorbe0e §i in pisania de la Arge§, pe care
nu un calugfir a dictat-o, ci Neagoe personal: CE t H asi ai I ic
B17 Hewinis itT 101r H Iltroi BOIROAd . . . . ThtjJ EO CE II 43% HE TV11
CI II,p(C)1110 IICI1phT1 H.% ri KI HILCEAH1710 KkBellOEHTH gI '<Silt Nit
H En-ritiMH Atim. Oath: §i eu, robul Domnului Dzeului nostru Iisus
Hristos, loan Neagoe voievod (...) De aceea, dar, iatd cä i en
nu numai ca ma straduiesc a cirmui impard(ia aceasta, ci i pe
Domnul din tot sufletul a-1 iubi, impreund cu fapte bune) 69.
Neagoe avea ambitii de succesor al imparatilor bizantini si
tarilor sirbi, lasindu-se comparat, In calitate de ctitor, cu Solomon
§i Justinian, purtind la vestminte cum amintea chiar P. P.
Panaitescu vulturii bicefali bizantini. Intr-o vreme cind mica
Tara Romaneasca" i Moldova ramasesera singurele din aceasta
regiune capabile sà continue, prin forta militara i amploarea
vietii culturale, traditiile civilizatiei crestine din sudul Dunarii,
putem presupune la domnii romani o altd con§tiinta de sine.
*i in cronica lui Stefan cel Mare, domnul este salutat de popor la
intoarcerea victorioasa din Walla de la Vaslui cu urarea M MUT
Rep §i este numit mereu tarul. irul domnilor moldoveni din
aceea0 cronica poarta titlul filomaKeThi u,cipliE. Intrucit in cele
doua variante putnene dispare cuvintul car inlocuit, In titlu 0 in
rest, cu gospodar", avem o indicatie Ca Stefan cel Mare, sub al
carui control se redactase Letopisetul de cind s-a inceput Tara
Moldovei, se lasase la rindu-i incintat de asemenea apelatiN e,
(fiul sàu, Petru Rare, intrebuinteza la rindu-i, pentru pisania
Probotei, formula «in al 4-lea an a) stapinirii mele imparatesti»),
in vreme ce cdlugdrii de la Putna le readusese la reali-
tate".
Ultima parte a- capitolului al III-lea este consacrata raspun-
sului dat lui V. Green la articolul din Convorbiri literare, in care
acesta incercase a respinge argumentele lui Russo. Pretioasa este,
112

www.dacoromanica.ro
in aceastei parte, preocuparea de a stabili care este textul cel rnai
autentic".
Desi textul slavon trebuie luat dupà P. P. Panaitescu .,ca
punct de plecare in exprimarea ideilor i stilului, intrucit lucrarea
a fost scrisrt de autor in slavoneste", totusi manuscrisul de la Sofia
este alatuit din foi izolate cu numeroase lacune", asa &à nu se
poate sti care era cuprinderea sa, cind era intreg". Se constatà Ca
manuscrisul grecesc de la Dionisiu are lipsuri si flu cuprinde,
de altfel, decit partea a doua a Invdtdturilor:
In aceastd versiune lipseste tot Inceputul Invaldlurilor, intitulal
Cuvintul, cu pilda regilor si a Irnparatilor din Bib lie, a lui Constantin cel
Mare si boasal din India, care se afld Insd In versiunea rornâneascd clt
In cea slavà, unde e pdstratd fragmentar. D. Russo credca eh* aceastá parte
este interpolatd. Dar noi socotim cit ea constituie o intregire necesard a
celorlalte InvdtAturi, i ca izvoare (tot. Varlaam si basal' fologit si In partea
urmStoare) si ca idei; partea de la inceput aratd unui fiu de domn pilde
de regi din trecut, ca sd ia exempla din viata lor, partea de la urmä descrie
purtarea unui domn In diferitele imprejurdri si indatoriri ale situatlei sale,
luate fiecare separat. 0 sdnAtoasa metola critics ne intcrzice sit considerdni
ca interpolate capitolele ce se a113 atit in versiunea 11)m:1ncased cit i Sn
textul slavon, lipsind numai in cea greceascA. Aceastil parte de la Inceput
nu este o compilatje färä leg5turd cu subiectul, ci face parte din exemplele
de domnilori buni sau rdi, puse in fata fiului de domn" (p. 204 205).
dar, pe P. P. Panaitescu polemizind cu D. Russo Si
concluzia ce urmeazal vine in contradictie cu rnodul in care vedea
Russo istoria textului Invdtdturilor :
In concluzie, credem, pina la dovada contrard, cd versiunea romd-
neasca a Invd/dturilor este cea mai completu, cuprinzind toate capitolele ce
se allan tn originalul autorului i cä pasajele din aceastd versiune, care lip-
sesc in versiunea greacd, nu trcbuiesc socotite ea adause rnai tir7ii ale inter-
polatorilor.
Fireste cit nu este exclus ea in versiunea romilnea,Ct sa existe uncle
adaose i modificdri, Oar acestea vor iesi la iveald, cind vom avea o edit,
critica a acestei versiuni dupd toate.manuscrisele." (p. 205).
Considerà interpolat Cuvintul cdtre cele doud slugi, ceea ce
este o eroare de folosire a termenului, fiindcá aceasta scriere este
de sine st6tAtoare, neinclusa in Invdtdturi, §i a circulat irnpreung cu
pisaniile de la Arges traduse in româneste. Putem vorbi, deci, cel
inult de o nouà scriere atribuità" lui Neagoe, in nici un caz de o
interpolare. De altfel, insusi P. P. Panaitescu spune, mai departe:
Se vede ca tendinta de a imprumuta personalitatea lui Neagoe
8 Neagoe Basarab c. 679 113

www.dacoromanica.ro
pentru scrieri cu sfaturi nu era unicg, ci dupd pilda primului falsi-
ficator s-au luat i altii" (p. 206).
Oricum continua P. P. Panaitescu este clar a din corn-
paratia diferitelor versiuni, nu poate iei nici un argument In favoa-
rea paternitalii lui Neagoe asupra Inveipturilor". Ceea ce, cum s-a
vazut In cazul femeii viclene", nu este tocmai exact!
P. P. Panaitescu respinge atit argumentul lui N. Iorga, bazat pe
inventarul lucrurilor lui Petru chiopu1, cit i compararea Invd-
(dturilor cu operele similare bizantine, intrepring de V. Grecu:
D-sa face aci o confuzie: una este atitudinea moralä i religioasa,
pe care o aveau, In realitate sau de forma, toti suveranii medievali i cu totul
alta alitudinea asceticd (s. n.). Prima, adoptata de Imparatul bizantin,
care nu uita i invataturile practice, priveste purtarea unui suveran crestin
In mijlocul supusilor lui, cealalta, adoptata de Pseudo-Neagoe, este dimpo-
triva Indreptata lmpotriva lumii, cere retragerea din aceastd lume, este deci
incompatibila cu un pastor de oameni" (p. 206).
Numai cA, impotriva unor asemenea interpretári abuzive ale
gindului sàu, autorul /rweitiiturilor ne-a dezvaluit foarte explicit
in tentia cu care a extras si oferit spre lecturà textele din Bi-
blie, din Panegiricul lui Constantin cel Mare, Varlaam ci Ioasaf,
omiliile lui Hrisostom. La sfirsitul pàrii I-a, el incheie cu urma-
torea concluzie personalá, din care orice indemn la retragere
din lume" este cu desdvirsire absent:
Iata acum, o iubitul meu fiiu, cite pilde te-am aratat din Scriptura
legii noao. Asijderea i dumneavoastra, credinciosilor miei boiari, mari
mici, i tuturor slugilor mele, carii slujiti cu buna i slinta adeverita
credinta 51 altor oameni, tuturor, carei cred lui Dumnezeu. Asiiderea si
din scriptura cea véche cit m-am priceput, rn-am nevoit de v-am
aratat i v-am spus. Pentru aceia pohtifi, iubifi lucrurile cele bune si
drepte, iar de raptele cele Fele voi vd rerifi si vd depOrtali, si faceli pe
Dumnezeu sii vd lie milostiv i blIndu, cu ruga si cu postul, cu curafia
si CU alle bunatifi, cu matte" (s. n.) (Ed. cit. p. 214).
Capitolul IV InvätAturile §i organizarea politici a tarilor
ronifine0i marcheaza, farà indoialà, punotul culminant al acestui
studiu alcRuit intr-o anumita succesiune dramatica a momentelor
demonstratiei, in vederea efectului final. Capitolul se deschide
cu un enunt teoretic §i metodologic:
Am putea imparti Invdfaturile atribuite lui Neagoe voila in invata-
turi cu caracter pur moral, care shit cele mai multe, si cele cu caracter poli-
tic, ce cuprind sfaturi privitoare la exercitarea puterii domnesti in latura

114

www.dacoromanica.ro
 ei laicA. PlnA acum indeobste s-au discutat cele morale si religioase, pentru
a se gasi cheia autenticitAtii acestei scrieri, dar fireste cd cele politice ne pot
dezvälui mai precis adevArul. Ne Intemeiem pe constatarea c morala rAmIne,
dar institutiile se schimbA. Un scriitor care scrie un veac dupA domnia
lui Neagoe vodA trebuie sti vadA altfel institutiile tãrii, obiceiurile i legile,
decit acest domnitor, care trdia In altA vreme. Pe linga distanta In timp
care modifici lucrurile, mai este si deosebirea de situatii Intre un domn
si un calugAr ; un domn care are experienta domniei stie amAnuntit cum
se petrec ceremoniile de la curte, cum se face judecata, care este obiceiul
piimIntului in privinta sfatului boieresc, In cc fel se primesc si se trimit
soliile si cum se cirmuieste oastea tArii. Acestea shit, ca sa zicem asa, specia-
litatea demnitatii ce ocupA. Un cAlugar retras din lume sin poate cunoastc
aceste lucruri domnesti declt din auzite, incomplet i fArA experientil proprie
si va face desigur greseli In descrierea lor. Asadar, pe temeiul cunostintelor
ce avem azi asupra vechii organizatii a prilor române, putem incerca acest
control, care este decisiv. Dacil Inväpurile au o precizie i bogatie de cuno-
stinte pentru veacul al XVI-lea, ce s-ar putea asemAna de pildA cu aceea
din Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir la Inceputul veacului al
XVIII-lea, atunci e probabil cA scrierea este a unui domn. DacA dimpotrivA
vom gAsi oväieli, nesiguranIA i anacronisme In cunoslintele politice, atunci
opera nu poate fi a lui Neagoe" (p. 209).
Principiul si pozitia pe care se asaza P. P. Panaitescu sint
perfect valabile, i este meritul sail de a fi sugerat aceasta cale de
demonstralie partizanilor autenticitatii. Ceea ce devine imediat
labil este, ca de obicei, stilul argumentarii. Caci, in continuare,
gindindu-se probabil la imposibilitatea de a ocoli o serie de evidente
ale textului, face imediat o semnificativa rezerva' :
Firesle c i cAlugArul din veacul al XN II-lea Ille anume lucruri
generale si chiar uncle amAnunte din organizarea Orli din veacul trecut,
mai tali pentru cA din veacul al XVI-Iea pinA in al XVII-lea nu s-au produs
schimbAri esentiale in aceastA organizare cu caracter conservativ i lute-
melatA pc datinA, apoi pentru cA, oricit de izolat ar fi un cAlugAr intr-o manA-
stire, el venea In contact cu negustori, ostasi, boieri, ctitori i InchinAtori
adesea chiar cu domnul. Nu trebuie sã ne asteptam din partea lui la o
ignorantA totald, ci numai la lipsuri i greseli partiale, imposibile Insd sub
pana unui domnitor" (p. 209-210).
Rezerva ne da si imaginea pe care si-o facea autorul studiului
despre procesul de elaborare a car0i: calugarul se informa, din
auzite, de la distanta, despre niste lucruri pe care e greu de inteles
de ce tinea neaparat sà le trateze in cartea sa: cum merg ostile la
115
www.dacoromanica.ro
luptA, in ce ordine pornesc strAjile, cum se desfd§oard bdtdlia, unde
trebuie sa stea voievodul in cursul bAtAliei, ce trebuie sd facd el
atunci cind, la un an o data, inspecteazd otile. CdlugArul apare,
astfel, ca un pasionat culegdtor de §tiri despre instituiile drii,
pind la cele mai necAlugare§ti amanunte, un Cantemir sau un Del
Chiaro avant la lettre.
totu§i, imediat dupd ce-1 sugerase in aceastd ipostazti,
Si
postulind §i inevitabilele erori ale unui asemenea mod de do-
cumentare, P. P. Panaitescu i§i face un argument dintr-o prima
observatie, prin care evidentia lacunele cartii in compar4ie cu
Deserierea Moldovei a lui Cantemir: nu se vorbe§te de ceremonialul
in timpul sArbdtorilor, la Boboteazd, la Pa§ti, la urcarea in scaun
sijurdmintul boierilor, la inmormintdri. Nu se vorbqte despre
negotul cu straindtatea. Este o dovadd ea' despre ele nu aflase
nimic, sau nu-1 preocupau. Iatd deci un cdlugdr informat pind in
amAnunte despre tacticd §i strategie, dar ignorind, dupd P. P. Panai-
tescu, ceremonialul religios de la curtea voievodului. El §tie ama-
nuntit cum se primesc solii, dar nu ce face domnul de Boboteazd
pi la PaW1
A doua observatie generald este aceea pe care am mai arStat-o si
mai sus, In capitolul IT, cS Invätäturile, chiar cele politice, nu au un caract er
practic, cum ne-am fi asleptat de la un domn si cum sint cele bizantine 5i
rusesti, ci tot latura morala predomina si ad. In InvAtAtura care arata cum
sA stea domnul la masa, nu se aratA regulele de etichetA, ci ideea conducAtoare
este aceea cal betia este neplicuta lui Dumnezeu. In InviltAtura despre jude-
cati, nu se arata procedura ei, ci numai ideea morali cii domnul trebuie sii
fie drept. Cind vorbeste despre cinstirea boierilor autorul nu spune care
slut gradele demnitarilor, cum se exercitA si se doblndesc, ci se margineste
la afirmatia generald cii domnul trebuie sa raspliteasca i sA fie milostiv
cu cci ce 11 slujesc. Ceva mai bogate In anulnunte sint InvatAturile despre
solii si rAzboi, dar si aci ideea principala este cA toate greutatile politice se
pot rezolva numai prin invocarca ajutorului lui Dumnezeu In rugAciuni.
Concluzia noastra din aceste fapte este aceea cii autorul nu nurnai ca avPa
o mentalitate i o cultural monastica, dar Ii lipseau chiar cunostintele teh-
nice privitoare la exercitiul domniei" (p. 210-211).
Concluzia cititorului este cd P. P. Panaitescu a citit textul
in doud rinduri, la cloud date diferite, §i a descoperit in el doud rea-
lit4i: prima, aceea descrisd mai sus. A doua, cea la care se refer&
in 1961 qi 1963, cind vede foarte clar aici nu numai o gindire morald,
ci in prirnul dna una politicd §i sociald. Rdspunsul §i 1-a dat singurl

116
www.dacoromanica.ro
 n continuarea capitolului IV, P. P. Panaitescu exarminetria
fiecare dintre capitolele cu continut social, politic, militar, spre a
descoperi intr-insele dovezi de ignoranta incompatibile eu expe-
rierila uniii domn procum i dovezi penti U scrierea Inmdturilor
in secolul al XVII-lea.
SA le urrnarim pe rind.
Analiza incepe en capitclul Despre federea la masa considerat
cea dintii dintre invapturite politice care ne intimpina in ordinea
asezarii capitolelor". Ordinea" este insa aceea din versiunea
greacci :7i nu din versiunea româneasca, pe care totusi o decretase,
eeva mai inainte, cea mai completa si mai demnd de incredere
In versiunea romaneascd, aceste capitole politice incep cu. cap. V
Despre cinstirea boierilor i continua cu VI Despre a.:ezarea dregd-
torilor, cel despre masa fiind 0 VII-Iea!
Adresindu-se, flu numai pentru ordine, ci i pentru text, tradu-
cerii grecesti, istoricul descopera intr-insa o informalic curioasa
si contraziceri:
Ceea ce este mai ciudat, mesenii nu chit distrati de 1. 1.;.ari si (Mira-
tori, ci boierii de sfat ei tni.i, 13rA exceptie. qe scoahl de la masa, fac pe
hiutarii t pe mäscAricii: Ci i citi slat dimpreunA cu el ((it donmul),
datori slat, dacA la ceva se pricep . . zicA si sä joace hi mijlccul tuturor *.
Asezarea la masA se face dupA etichetA, adicA fiecare sA-I czi potrivit
la local cuvenit s, InsA se tine mai ales seama de cel ce apueA mai latii loc
bun: # SA nu ingacluiesti ca acestia care au venit mai tirziu A saua n.ai sus
decit cei ce shit de la Inceput s. Aceasla constituic o contrazicere ea afir-
matia dMtli: sau apucA fiecare locul dupS cum a venit, sau dupä ierarhia
rangului s, a virstei; arnindouA ImpreunA nu se poate. Cei ee flu apuca loc,
zice autorul, sä stea In picioare i dd-le lor In miini mincare si bAutur:i t
Cam la aceasta se reduc informatille autorului, care nu spunc nick cum,
nici ce se mAnIncA la o masa donmeascA, ninlic despre ur.mi, IrchinAciuni
cu paharul, despre focurile de puseA si de tun ce se trag de obicei la banche-
tele domnesti. Putem constata cA stirile acestea sint nu numai incomplete,
dar si neexacte. Nu era un obicei sA se facA banchete uriase cu oastea, cum
crede autorul, care a luat drept regulA un caz exceptional. Banchetele
domnesti se fAceau in cinstea unor oaspeti, In IncAperile caselor domnesti,
cu Ufl numdr redus de boieri meseni. Boierii nu sedeau dupA cum veniserA
mai intii sau mai la urmA; o asemenea anarhie In privinta etichetii n-a
existat nici la cele mai barbare curti din lume i nimeni nu statea In picioare
la masa domnului cu strachina Intr-o minA i ulcica de yin Intr-alta. Acestea
se potrivesc mai degrabA cu o trapezA de mAnAstire, In care toti slut egali

117

www.dacoromanica.ro
 si cei ce intirzie sint pedepsiti sd stea In picioare. In nici una din relatiile
pc care le avem. nu se vfid boierii umiliti, transformati In lAutari i mdscdrici,
datori sd-si arate talentele artistice, ca sd distreze pe dumn ; e vorba de purA
imaginatie a cuiva care n-a luat niciodatd parte la un banchet la curte"
(p. 211 212).

Informatia despre boierii m6scdrici" cum a ariitat intii I. C.

Chitimia, este o inveigle a autorului versiunii grece§ti I Este de-a
dreptul surprinz6tor c6,de§i cuno§tea textul slavon original, care
s-a pastrat §i unde aceastá informatie nu existd, P. P. Panaitescu
a invocat acest argument. Iatà locul respectiv din hi/Ai/Uri in
versiunea greceascà §i acela§i loc in textul original slavon (dam
traducerile lui V. Grecu §i G. Mih6il6):
VERSIUNEA GREACA : VERSIUNEA SLAVONA
ORIGINALA
Pe lingd acestea Inca se cade Si iardsi se cuvine domnului
domnul la masa lui sd aiba i felurile sd aibd la masa sa diferite tobe gi
instrumente musicale pentru voia gusle, i surle de veselie. Asa a faceti
bund si veselia mesei lui si a boierilor Ii voi totdeauna Inaintea ostenilor
ce sint de IAA Impreund cu el. Ci si vostri, ce veselie mai mare stiti,
ctli slut dimpreund cu el, datori stilt faceti, ca sd se veseleascd cei ce vd
dacd la ceva se pricep mai bine si iubesc. Iar voi clnd yeti auzi ase-
mai frumos, sd zicd i sd joace in menea cintdri ale celor ce VA cintd,
mijlocul luturor ; sd rie la clnlare si nu se cuvine sd vd Indreptati mintea
joc in mijloc Intreolaltd e rrumoasd cdtre aceste cIntdri, sau &are multi-
obisnninld si de (otos (s.n.). Citi Insd le mea jocurilor diferite, venite la voi
ascultd acele cIntfiri nu se cade sd-si din multe tdri, din pricina numelui
aibd tot cugetul la astfel de cintdri. vostru. Cdci omul care Ii Indreaptd
Cãci oamenii ca acestia nu au minte mintea sa la cintdri i jocuri, cu toate
deplind. Iar tu Hind domn, cum ai sd cele asemenea lor, acela nu este desd-
fii sarea oamenilor si izvor etc ..." vIrsit i Intelept. Dar ce fel de domn
(P. 75). vei fi tu, si cum te vei numi sarea
oamenilor si ca un izvor sd bea toti
dintr-Insul, iar tu sd ddruiesti mintea
ta tuturor cIntdrilor i jocurilor ace-
stora?" (p. 374).

Oricine comparà cele douá texte vede unde a fost gindirea

original6 §i unde s-a strecurat absurdul §i falsificarea textului:
dupa ce sfatuie§te pe fiecare sä arate ce §tie" jucind in mijlocul
118

www.dacoromanica.ro
chefului, autorul versiunii grecesti ii indemna pe cei cc stau pe
margini sà nu-si dea tot cugetul la asemenea cintari! Ceea ce in
versiunea originala era adresat exclusiy domnului devine acum un
sfat impersonal si fdrii rost. In plus, terminologia este si ea arbi-
trar modificatd: %tile devin acum boierii. Dispare pretioasa infor-
matie iaoricti despre guslarii ce yin din alte fdri sd cinte la masa
yoievodului pentru fainia lui. Ospgtul descris in versiunea greacá
nu mai este marea adunare cu otiie, ci o masa intimd cu boierii.
Sfaturile date domnului ii pierd astfel claritatea i intelep-
ciunea: el era sfdtuit, de fapt, sä prezideze, cu moderatie si tact,
o sarbatoare de acest gen, dindu-le tuturor sà bea din destul,
sd se veseleascd cu surle i gusle, dar in mijlocul acestei stirbatori,
sa-si pristreze stdpinirea, nefiind nici trist, ca sà-i intristeze pe cei-
lalti, nici excesiv de vesel, ea sa se discrediteze. Evident, nici una
din aceste recomandgri nu privesc o trapezd de m5n5s1ii e!
Informatia despre cel ce apucA mai intii loc bun' apartine
insd in exclusivitate istoricului modern, fiindch aici textele sint
dare in ambele versiuni:

VERSIUNEA GREACA: VERSIUNEA SLAVONA

De aceea iti spun aceasta, fiul
meu, cind vei aseza oastea ta la masil
si mai tirziu Nin oarecare iubiti ai
tai In fata ta, sil nu inglduesti pe
acestia care au venit mai tirziu sã
sada mai sus &di cei ce sint de la
Incepul ci lasa pe acestia care sint
de mai inainte cu tine sa se veseleasca
dimpreund cu Line sezind, iar iubitii
ceia ai tdi care stau in faa ta, sa
stea in picioare i da-le lor in miini
mincare i bautura potrivita i dupa
acea mincare si baulurd da-le lor si
cuvinte foarle dulci i pline de
grija ..." (p. 77-79).
ORIGINALA:
De aceca iti zic, fiule, dacl
asezi g'oata la masa i (hat vor veni
unii dintre cei mai iubiti ai tai la
slujtvä, sa nu cumva sa muti pe altul
de la masa mai jos, si sit I pui pe ci
mai sus, ci cei care sint la iasa ta
cu Line, sii se indulceasca pe lIngl Lille,
asa cum i ai asizat. hr celor iubiti
ai till, care shit la slujbd, ia piinia
mincarea care este inaintea la 0
vinul si da-le sa =Mince si sa bea
din mina ta, i dupa cc le-ai di t
mincare, da-le si cuvint duke din
gura ta." (p. 376).

Ideea este cit se poate de limpede si de inteleapta: domnul nu

trebuie sd oblige pe cineva sà se scoale de la masa, unde std IIngà
dinsul, la loc de cinste, atunai cind vine unul din cei iubiti ai sdi"
119

www.dacoromanica.ro
care n-au lost de fatti la inceput, cind s-au dat locurile. Fiindcd
ii jignPste. Pentru ca favoritul domnesc sä nu se simtd la rindu-i
jignit fiindcd nu eAe invitat lingd domn, desi a venit mai tirziu,
el trebuie cinstit in chip deosehit, in fata tuturor, mai inainte de
a-si gdsi un Ice liber unde sa se aseze. Si anume, domnul iflsUi cu
mina lui, sad intindd mincare si bduturd, ceea ce toti vor vedea,
si tot el sd-i adreseze cuvinte frumoase, pe care toti le vor auzi.
Favoritul va fi coplesit de aceste atentii, iar cei ce stau la masa
lingd domn vor aprecia faptul cd n-au fost sculati nici in feta unuia
din favoritii domnesti. Este aici, desigur, o gindire de un subtil
machiavelism, ghidata insd de un strdlucit principiu, enuntat
tocuaai in legaturd cu pdstrarea etichetei i neschimbarea locurilor:
Asisderea, clnd sezi la masd i vrei sá asezi 51 pe vlastelii tdi cei
mari, pe cei dint!! si pe cei de-ai doilea si pe cei de-ai treilea, i cu ei pe cei
mai de jos, iar tu de atunci Inainte pdstreazá-le locul, ca la a doua asezare
sä nu le strici rindul. Caci dacd vei aseza pe sluga ta la masd la un loc, iar
a doua zi 11 vei aseza mai jos, intr-acel ceas se va Intrista inima lui, pentru
ed el tragea nadejde ca din acel loc sd capete altul mai sus, iar tu, pentru
altul care 10 este mai drag, il muti mai jos, iar inima lui se va lntrista ci
se va sfarima, cAci inima omeneascd este ca i sticla: dacd se sfdrirnd sticla,
nimeni nu mai poate s-o dreage (ed. Minerva, P. 376).
Pasajul citat precede imediat textul comentat mai inainte.
In privinta obiceiului banchetelor uriase", nu istoricul modern
ci textul Invalciturilor are drep tate. Citind cazul exceptional",
P. P. Panaitescu nu-I numeste. Existd, nu un caz exceptional, ci
unul documentar atestat in scrisoarea lui Neagoe cdtre brasoveni, din
1520, document fundamental pentru a intelege mentalitatea voie-
vodului. In scrisoare se anuntd cd la sfintirea Mitropoliei din Tirgo-
viste va veni toatd tara aceasta. Deci am trimis de li-a poruncit
sd se adune ; cu prilejul acestei inchindri vom putea sd cercetam
in scurt ostile noastre" 70
De bund seama, sfintirea mitropoliei i cercetarea ostilor urma
sà se incheie cu un mare ospdt. Asemenea ospete Stefan cel Mare le
facea ostilor sale dui-A lupta, cum ne informeazd cronica: 1465 :
Si a petrecut acolo trei zile (in Bucuresti dupa alungarea lui Radu cel
Frumos (n. n.) veselindu-se, iar apoi s-a tutors in cetatea sa de scaun,
Suceava. Si atunci mitropolitul cu tot clerul bisericesc i-au fdcut
o minunatd i preafrumoasd intimpinare, dar mai mult au prosld-
vit pe Dumnezeu pentru toate cite le daduse robului sdu, Stefan
voievod. Si acolo a facut atunci mare ospdt mitropolitilor fi vite-
120

www.dacoromanica.ro
jilor siii"; 1475 : dup6 victoria de la Vaslui Stefan voievod insusi
a fAcut atunci mare ospat mitropolitilor i vitejilor sal i tuturor
boierilor sdi, de la mare pind la mic"; 1481: dupd victoria asupra
lui Basarab Tepelus, tatAl lui Neagoe Basarab: Iar domnul Ste-
fan voievod s-a intors de acolo biruitor cu toatá oastea sa i cu
toti boierii sAi in cetatea sa de scaun a Sucevei. Si a fAcut acolo
,!-,,tefan o iev o d ospAt mare mitropolitului i episcopilor i boierilor
sdi si intregii lui ostiri"; 1497: dupd alungarea lui loan Albert:
Iar domnul Stefan voievod insusi a slobozit toatà oastea sa, pe
fiecai e la ale sale, si astfel a poruncit tuturor vitejilor i boierilor
sAi sa Se adune in ziva de sfintul Nicolae in tirgul numit HirlAu.
Deci s-au strins toti in acea zi i acolo a fA'cut alunci domnul Ste-
fan Voievod mare ospät tuturor boierilor sdi, de la mare pind la
mic, si multi viteji a numit atunci i i-a ddruit cu daruri scumpe,
pe fiecare dupd vrednicia sa".
Ultimul caz, mai ales, searnAnd ea convocarea lui Neagoe la
sfintirea Mitropoliei din Tirgoviste. Este foarte posibil Ca, in lipsa
unor rAzboaie, Neagoe sà fi dat asernenea ospete atunci cind anual
fAcea cAutarea ostilor".
Un singur lucru trebuie sà retinem din observatiile ironice
ale istoricului: calificativele pe care i le inspirá textul grecesc al
pasajului incriminat. Evident, autorul acestei versiuni grecesti
dà dovadA de nepricepere in treburile TArii RomAnesti. El desfigu-
reazi ideile si informatiile dare din original. Impotriva tezei calor
ce sustin primordialitatea textului grec asupra celui slavon, argu-
mentul este peremptoriu.
Si in capitolul Despre judecatd, abordat iarAsi in ordinea din
versiunea greacd, P. P. Panaitescu este izbit" de cumplita lui
sArAcie in privinta informatiei" in comparatie cu descrierile unui
Sivori de pildA, secretarul lui Petru Cercel, care ne-a lAsat amAnunte
pretioase despre modul cum se desfAsura judecata:
,,Autorul cunoaste lucrurile foarte nelimurit, altfel tendintele sale
moralizatoare ar fi avut o hrana bogata descriind cum se ia jurAmintul
despre sfintenia lui, daca domnul trelmie sä acorde Incredere martorilor,
despre jurätori, boierii care judecau din msa'rcinarea domnului pc egalii
lor. Nu pomeneste nimic despre latura asa de interesant'a a pedepselor,
care variau de la tragere In teapã si spInzuriltoare, adesca practicate de ade-
varatul Neagoe Ba3arab, pind la bataia cu buzduganul. Ce n-ar fi putut spunc
despre Ingärluintá si moderatie un cunosciitor al lucrurilor In aceastil pri-
vint.A? Dar cAlugArul falsificator se ternea sa se dea de gol, nestiind prea

121

www.dacoromanica.ro
 multe despre toati acestea si de aceea lace. in privinta compuncrii divanului
de judecat5, el nu se fficea cu oameni baltrIni §i tineri chema%i pentru InvA-
tfitur6, ci numai cu titularii dregilloriilor In Itinctie, de obicei In numar
de doisprezecc, al canon nume este trecut In sentiniA, adica In hrisov. Fele le
1 isericgti, indcar milropolilul, luau Inloldeauna parte la judecala aldluri de
domn, ceea ce aulorul Invdfidurilor ignord (s. n.) de vreme ce vorbeite
numai de boieri" (p. 213).
S. incepem cu ultima observatie. Intr-adevar, absenta mitro-
politului a socat sipe altii. Dar nu din Invdteituri, ci . .. din hrisoave:
Pentru un dornn evlavios, cum a fost considerat Neagoe, impresio-
neazd lipsa fetelor bisericesti din sfat, cu tot numdrul mare de
documente pe care Neagoe le dá bisericii" 72. Corespondenta intre
Inyd(dturi §i realitatea epocii devine, deci, vddità.
In al doilea rind: capitolul Despre judecatd nu este o descriere.
Si Cantemir, i Sivori, si Del Chiaro scriu pentru strdini, care nu
cuno.steau stdrile de lucruri de la noi. Neagoe n-avea de ce sg-i
descrie lui Theodosie niste mecanisme pe care le deprindea practic,
lii virtutea pregbitirii i apoi a furictiei sale, tot asa cum nu descrie
nici cerernonialul ospetelor sau categoriile de osti, presupunindu-le
cunoscute (de unde unele dificultAti de interpretare a textului).
Intuirdturile nu sint o carte de informare ci una de sfaturi cu privire
la modul in care voievodul trebuie s'à se comporte, ca stápin, in
diferite ocazii: cind numeste slugile, cind dä mese, cind luptà pentru
apararea tArii etc. Sfaturile cu privire la justitie sint i ele cit se
poate de semnificative: domnul este sfrrtuit sà faca judecatà dreapta,
sá cerceLeze indelung fiecare pricinA, ascultind pe eel umil ca §i pe
marele boier. Nici un criteriu nu trebuie s prirneze asupra drept5-
tii, nici mila, nici considerentele de clasà. Domnul nu trehuie sei
miluiascd pe sarac cu judecata, i nici sà cinsteascd pe boier dindu-i
dreptate cind nu are. Sintem foarte departe de Miron Costin care
lithda pe Radu Mihnea pentru c'a" atunci cind se pirau un superior
un inferior, dAdea totdeauna dreptate superiorului, boierului I

Aceste sfaturi foarte concrete, de principin, intArite i cu indern-

nurile religioase imprumutate din Simeon Monahul, se asociazd
cu recomandarea de a tine mereu seama de sfatul domnesc, de a nu
judeca singur. Or, cercetdrile recente au demonstrat perfecta con-
cnrdanta dintre practica lui Neagoe i recornand6rile de mai sus.
N. Stoicescu a atras atentia ea' toate deciziile judeditoresti ale lui
Neagoe poartà mentiunea ca au fost luate impreun'a cu sfatul.
Si, mai ales, acelasi istoric a constatat fapt rarisim ca aproape
122

www.dacoromanica.ro
nici una din deciziile judecgtoresti ale lui Neagoe nu au fost con-
testate de págubasi la domnii urmdtori, nu au fost atacate,
intr-atit era de evidentà, pentru toti, justetea bor. 73
Folosind in continuare versiunea greaca, P. P. Panaitescu
analizeazd ca al treilea" primul capitol din ciclul celor ce contin
sfaturi politice (capitolul V in versiunea romaneasc6). I se pare si
mai sdrac In privinta informaiiilor istorice":
In lipsA de cunostintã despre organizarea i Indatoririle sfatului
domnesc, autorul se refugiazd In poezie: sfatul domnesc este ca o grAdinA
cu gard de pietre i plinA de pomi roditori si In umbra lor, la suflarea linA
a vintului rn-am umbrit dupA pldcere. Si ochii mei din frunzele lor rouA au
luat i bucurie si nu numai la voe bunil i bucurie rn-au inveselit, ci i sin-
gele lor i capetele (ale pornilor?) le-au dat pentru mine* . Domnul nu tre-
buie sa taie copacii, adicd pe boieri, poate sad pedepseascA, dar O. nu-0
fie paharul totdeauna plin cu singe *. Atlta e In stare sA spuie. Nimic despre
lnaintarea boierilor in slujbe, despre diferitele slujbe specializate, despre
veniturile boierilor.
AceasLA Inv:It:Aura este completatA In versiunea romAneascA si In
cea slava cu un adaos intitulat: Cum vor pune boierii slugile lor la boierii
b

si la cinste si cum Ii vor scocde dintru aceslea perdru lucrurile lor. Aici se aflA
sfatul pe care 1-am relevat mai sus, ca domnul sri nu-si puie rudele In locuri
de cinste, Intocmai dimpotrivA de cum facea Neagoe vodii umplind divanul
cu rudele sale, Craiovestii. in privinta alegerii dregãtorilor autorul profe-
seazA idei democratice. Nu trebuie sA zicd cineva: u Noi sintem feciori de
boieri i nu se cade sA ne scoti pe noi i sA pui pe cei sAraci sA fie mai nainte
de noi r. DimpotrivA, sAracii sint egali cu boierii de neam; slava pArintilor
nu are valoare. e Din feciorii de boier, de vor fi fost pArintii lor oameni buni,
iar ei vor fi nevrednici, de ce treabA va vor fi voila? *. Un mercenar oare-
care poate deveni boier de sfat, sprttar, cupar sau cApitan al oastei: sir
invalati pre vreun lefegiu, sA-lpuneti spAtar sau cupar sau capitan Ad avem
o serioasd dovadA despre faptul ca. Neagoe n-a putut scrie aceste InvAtAturi.
La noi boieriile se dadeau boierilor i nurnai lor. Boier era mosierul l dre-
gAtorine se numeau boierii, tocmai pentru cá ele Incapeau numai In mina
proprietarilor de pAmInt. Un aventurier oarecare plAtit cu leafri nu putea
intra In sfatul domnesc, nici un sArac, negustor scApAtat sau Oran nu se
fAcea spAtar sau paharnic la curtea domnului. Tara RomAneascd ca si Mol-
dova avea o organizatie socialA pe temei aristocratic, si asemenea precepte
ca cele din Invdfaluri n-ar fi putut niciodatA sA treacA prin mintea unui
domn. Cunoastem azi In mare parte pe dregAtorii de divan din veacurile
al XV-lea si al XVI-lea, toti shit mari proprietari de mosii, cei mai multi

123

www.dacoromanica.ro
 descendk nti din familii vechi boiere5ti. E adevarat ca la sfirsitul veacului
al XVI-Ica si la Inceputul celui de al XVII-lea au inceput sa se ricbce
Nth, a oameni de jos si greci eniti din Constantinopol, dar niciodaVt un
lefegiu, de obicei strain, nu a ajuns spatar. Asemenea idei se potriN e c CU
egalitatea Intru Hristos a turmei cuvIntatoare a monahilor san s-au putut
realiza in anume epoci ale absolutismului bizantin, dar eel cc scrie e &parte
de vreinea 5i de organizatia de curte a lui Neagoe voda" (p. 213-215).
Alegoria gradinii nu este insa rezultatul ignorantei i nici o diva-
galie literara, ci o foarte seinnificativd reprezentare a unei societati
perfect supusd autoritd(ii domngti, o excelentd descriere a situatiei so-
cial-politice din vrentea lui Neagoe. Intregul capitol, In centrul caruia
SP Old aceastd alegorie, a fost magistral interpretat de Manole
Neagoe in monografia sa 74. Acest capitol contine o gindire superi-
card, de o nobila umanitate, intr-o vreme in care capetele cddeau
foarte repede si singele omenesc se varsa usor de care domni
atotputernici i uneori tirani: SA* nu fie adeseori paharul tau plin
de singe de om, cà acel singe care vei tu sa-1 versi Mede mild, vei
sa dai searna de dinsul inaintea lui Dumnezeu."
Intregul capitol nu este al treilea", ci deschide seria sfaturilor
politice, ca un preambul, si este dedicat educarii tinarului vldstar,
cum sa se poarte cu boierii cei man i cu slugile. Anume, si-i pa-
zeasca, sa-i cinsteascd, sa nu-i casapeasca Med rost (cum procedase
Mihnea cel Rau atragindu-si pierderea tronului i moartea). Sfatul
este cit se poate de direct legat de experienta recenta a Tarii Roma-
nesti. El aminteste semnificativ tilcul sfatului dat in prima parte
a invdidturilor, evident cu gindul la Mihnea cel Rau care a fost
injunghiat de Iacsici pe scarile bisericii catolice din Sibiu: sa
nu omori pre nimenea Mede judecata dreapta i far'de ispoN e-
danie, ca sa nu fii i tu junghiat fara mila, ca noatenii si ca mieii"
(e(1. cit., p. 128).
Domnul trebuie sa-si curete gradina de uscaturi", adica sa
recurga la pedeapsa capitala doar in cazuri extreme, dupà multa
cercetare i rabdare, dupd ce se va convinge ca vinovatul este ire-
cuperabil. Sfaturile sint cit se poate de practice, dek;i insuflate do
virtutea suprerna a neamului star ornenia.
Capitolul urmator, care lipseste din versiunea greaca, este
analizat de P. P. Panaitescu dupà versiunea romaria si partial sla-
vona, In care s-a pastrat un fragment. Problema numirii rudelor
arn discutat-o mai inainte, aratind care este sensul real al pasajului
respectiv, reintegrat in context si confruntat cu adevarul istoric.
124

www.dacoromanica.ro
 In privinta democratismului" ideilor lui Neagoe, 'Inca din
1.963 am observat i observatia a fost reluatá i intdritd de
N. Stoicescu cà exista o distinctie semnificativd in terminologia
folositd de autor: despre marii dregdtori domnul vorbeste fologind
teemenul de origind sirbeascd vlastelin care desemna pe nobilii rei
mai mari. Si in documentele epocii apare acest termen, care \ a
dispdrea insd cu desävirsire spre sfirsitul secolului al XVI-lea 73,
dovedind astfel i lingvistic faptul ed bwdfdturile n-au fost scrise
in secolul XVII. Pentru functiile mai mici foloseste cuvintul pra-
viteli (npmurrim) dregiltori i pravitelstva (flpaKIITEACTKA) dre-
gatorie, ori san (Calk) demnitate, rang, functie in general si sano-
vniki (CAHODIHICkl) demnitari, functionari. Textul s-a pdstrat dirt
fericire in original, unde nu se spune, ca in versiunea româneasc6 :
sd puneti boiari" ci dregdtori (pravitele). Dregatoriile nu sint cele
mai mari, dovadd chiar exernplificarea pe care o face autorul:
paharnici, vdtafi, spdtari. Si nu este vorba de marele spdtar, de ma-
rele paharnic. Intregul capitol se refer% la aparatul administrativ
domnese care, dincolo de sfatul compus dintr-un nurnrir limitat
de mari boieri, asigura autoritatea i forta domniei. Domnul vrea
sà evite ca i acest aparat sd fie acaparat de marii feudali. Pe cei
din mijlocul cdrora recomandd sä se recruteze acesti dregAtori
mai rnici, Neagoe ii numeste constant siromahi (termenul apare de
5 ori in fragmentul slavon pdstrat) i ei erau, evident, miluiti",
deoarece, asa cum a ardtat prof. Const. C. Giurescu, termenul
siromah (cHponig, plural ailiviiacii) desemna in documente pe
cei ce-si cistigau traiul din mune& fiind lipsiti de avere. 76
Dregatoriile nu devin privilegii exclusive ale boierilor decit in
secolul al XVII-lea, cind autorul versiunii românesti nu mai face
distinctie intre termeni si numeste dreggtoriile boierii. In timpul
lui Neagoe domnul Ii putea permite sa ridice slugi 77 devotate sie-
gi din eategorii sociale mai sdrace (o Meuse i Stefan cel Mare
in Moldova) tocmai pent ru a tine la respect marea boierime.
De fapt, dernocratismul" autorului Invdtdtarilor nu are rostul
de a anula deosebirile de clasd, ei pledeazd pentru dreptul voievo-
dulni de a-si alege dregAtorii i dintre cei mai saraci, care-i erau
devota+,i trup i suflet prin originea lor sociald i prin faptul
cd-i datorau lui totul. Departe de a vddi capul confuz al unui
cdlugiir lipsit de simtul ierarhiilor, este o dovadd in plus pentru
geniul politic al lui Neagoe, care stiuse sà descopere filoanele
umane ale stripinirii absolute in acelasi timp cu toti ceilalti sefi
1:5
www.dacoromanica.ro
de stat moderni, si uneori chiar precedindu-i ! In capitolul VI
se ocupa, deci ,de siromahi, dupa ce in primul se ocupase de marii
boieri. In capitolul X se va ocupa, cu multa atentie, de slugile
sale si de ostenii pldtii. Siromahii ii dadeau aparatul de stat
independent de rnarii feudali, deci administratia In mina domnu-
lui. Ostasii plàtii ii dadeau armatd la dispozitia domniei!
Afirmatia lui P. P. Panaitescu: lefegii In vremea lui Neagoe
erau foarte putini sau deloc ; vremea armatelor de mercenari incepe
abia la sfirsitul veacului al XVI-lea si este in toi In cel urmator"
(p. 215), trebuie emendata. Se s tie (vezi nota 130) ca Petru Rares,
care se urea pe tron la numai 6 ani dupa rnoartea lui Neagoe, tinea
In solda 3.000 de ostasi calari. Nu era desigur o armata care egala pe
a boierilor si curtea", dar nu se poate afirma despre ea ca. insemna
putin sau deloc", dacá tinem seama ea era vorba de ostasi speciali-
zati in meseria armelor, nu oameni de strinsura. Cu mult inaintea lui
Neagoe observa N. Stoicescu Vlad Tepe§ cauta sa recruteze
viteji" in Ardeal promitindu-le ca-i va hrani i milui" ca pe
propriile sale shigi."
In comentariul la acelasi capitol P. P. Panaitescu descopera
un argument de ordin lingvistic in cuvintul credinciar (ao tcpIAHHtttpi),
din versiunea originala, folosit in loc de paharnic :
"In tcxtul original slay pentru cuvIntul cupar este scris credinciar.
Totusi in Tara Româneasca n-au existat, rnarturie stau toate hrisoavele,
nici cupari, nici credinciari, functii total necunoscute in organizatia acestei
tari, ci numai paharnici (slay: peharnic). Cum de face autorul Invaláturdor
asemenea eroare? A gasit desigur cuvintul intr-un text slay dar prin acea-
sta se arata Inca o data necunoasterea organizatiei curtii dornnesti" (p. 21j).
Se pune Insa intrebarea: in ce text slay a putut gasi calugarul
termenul credinciar care este, in slavona lnaitdturilor . . . un romd-
nism ? Si de ce autorul versiunii românesti a gasit, un secol mai tir-
ziu, echivalentul exact spre a-1 traduce: cupar, desi functia insasi
nu purta acest nume ci pe acela de paharnic ? In realitate i autorul
si traducatorul in romaneste cunosteau obiceiul de curte amintit
de Cantemir in Descrierea Moldovei paharnicul gusta vinul din
cupe ca sà probeze ea nu este otravit. Marele paharnic scrie
Cantemir toarna primul pahar si gusta Intii el vinul intr-un
paharut mai mic, ceea ce pe moldoveneste se cheama credinta" 79.
Si in Tara Romaneasca si in Moldova numele dregatorului este
paharnic. Nici cupar, folosit de traducator nu desemna deci o drega-
torie (cf. si lista dregatoriilor din interpolarea Jul Misail Calugarul
126
www.dacoromanica.ro
la cronica lui Ureche, ed. P. P. Panaitescu, p. 76). Asadar, credin-
ciar nu poate fi decit o constructie specialk de la euvintul credintd,
cuvint de origin6 latind. Dar o constructie ce apartine, evident,
cuiva familiarizat cu viata de la curte, care cunoaste rostul pahar-
nicului i gestul prin care el probeaza credinta, adica' faptul ca vinul
e curat. Argumentul probeaza, astfel, exact contrariul !
knaliza pe care P. P. Panaitescu o consacra capitolului VIII
din Invdfaturi, Despre solii si rdzboaie, intentiona sa fie decisivd.
Unde, mai bine ca aici, se puteau repera semnele unei informatii
de la distal-4k gresite i lacunare, denuntind pe un caluga'r ?
"Capitolul despre solii gi purtarea rdzboiului este unul dintre cele mai
lungi ale lucriirii §i in acelali timp din cele mai bogate ca informal ii i
fapte. Numai pentru acest capitol ar merita Inveildturile titlul de izvor al
istoriei noastre, dacii aceste informatii ar fi sigure §i exacte" (p. 216).
0 emendare: capitolul nu este unul dintre" ci cel mai lung:
are 20 de pagini in editia noastrk i toate reprezinta' text original.
Nu gdsim nici una din obisnuitele pietre de mozaic", mai mici
sau mai mari, din celelalte capitole, nici un fragment din parintii
bisericii. Izvoarele sint, aici, asimilate total. Din povestea despre
Inzpdratul Asa nu ga'sim textul, ci rezumatul facut de autorul
Invdfdturilor. Numai cloud capitole mai prezintti aceste caracte-
ristici: V (unde exista insà un citat mai dezvoltat din Efrem Sirul)
si VI, ambele de cuprins strict laic (cinstirea boierilor i instituirea
si destituirea dregiaorilor) dar mult mai scurte: 2 pagini si 17 rin-
duri si respectiv 2 pagini.
Iatk statistic, intinderea celor 13 capitole din partea a doua:
I. Despre icoane: 13 pagini; II. Despre frica i dragostea de Dum-
nezeu: 6 pagini; III. Cuvintarea c6tre oasele maicii sale: 8 pagini;
IV. Despre milostenie i viata lumii desarte: 9 pagini; V. Despre
boieri: 2 p., 17 rinduri; VI. Despre dregnori: 2 pagini; VII. Despre
masa i be0e: 7 pagini; VIII. Despre solii i rdzboaie: 20 pagini;
IX. Despre judecatà: 6 pagini; X. Despre miluirea slugilor dom-
nesti si milostenie in genere: 17 pagini; Xl. Despre a nu fi razbu-
natori: 8 pagini; XII. Testamentul, despre pecete": 17 pagini
si 10 rinduri; XIII. Ruggciunea la iesirea sufletului: 10 pagini.
SA adaugAm, la aceast.1 enumerare statistica, faptul cà textul
strict original este, in capitolul VII, nu 7, ci 3 pagini fi 12 rinduri ;
in cap. IX nu 6, ci 3 pagini ; in cap. X nu 17, ci 8 pagini, restul de
2 pagini i jumdtate reprezentInd o predica' despre pocainta' ce poate

127

www.dacoromanica.ro
fi luata dintr-un izvor Inca neidentificat, iar ultirnele 6 pagini ai
jumatate fiind din Simeon Monahul. In sfirsit, cap. XI are 2 p. gi
pundlate originale, restul fiind textul lui Simeon Monahul.
Iatg, cum caluggrul" retras in mangstire consacra celor mai
Iumesti" teree expunerea cea mai intinsa din carte. Capitolul
Despre solii ci rdzboaie egaleaza aproape tot, textul original laic din
restul capitolelor (care totalizeaza 21 de pagini, numai cu una
mai mull, !) si depgseste pe oricare dintre capitolele cu continut
religios.
Ce contine el ? Insusi P. P. Panaitescu recunoaste ca este in
acelasi timp din cele mai bogate ca informatii si fapte". A demonstra
cd aceste informatii n-au valoare i aceste fapte nu sint exacte a
lost directia principala a efortului de argumentare depus de istoric.
Dupà o scurta relatare a cont,inutului sfaturilor in legatura
cu solii, P. P. Panaitescu subliniaza: Am aratat mai sus cum
autorul Invdturilor, cuprins de teama, terming. sfaturile sale despre
soli cu marturisirea c e un om slab la minte, care a uitat multe
ce trebuiau spuse i anurne cele mai insemnate. In adevar, tocmai
asa stau lucrurile" (p. 216). Izvoarele istorice care contin tiiidespre
ceremonialul de primire atesta faptul ea solul venea cu scrisori
si era primit in andien(d privatd, ceea ce nu stie calugarul, care
aflase, ca sa zicem asa, numai de partea exterioarg a lucrurilor:
audienta festiva i banchetul" (p. 217). Solul nu era prima dapd
trei zilc cum spun lnvdfdturile, ci:
dimpotriv5, audienta se f5cia fiird exceptie cel mai lirziu a don., 7i
cloninul rAspundca pe loc, discutind en solul, dovad5 c5, precum am %pus,
chiar Neagoe vod5 isi ariltase cainta intr-o scrisoare pentru cuvint 1 tiro,-
getate ce aruneme unor soli intr-o clip de minie. Dac5 preceptul dat de him-
fdluri de a nu se r5spunde solilor deck mai tbrziu, dupd consultarea boi ,rilor,
ar fi fost exact, Neagoe n-ar fi avut prilejul pentru accastá iesire" (p. 217).
Nici despre tritniterea solilor aut orul 1111 tie
sustine P. P. Panai-
t^scu faptul Ca acestia nu plecau doar cu instructiuni verbale pe
care le-ar fi putut uita, ci cu scrisori ce contineau obiectul saliei,
dintre care s-au pgstrat rnulte de la Neagoe insusi. Pe urmä nu
este exact ca solul urma neaparat sa fie unul dintre boierii dregil-
tori. Solii in vremea lui Neagoe Basarab erau de obicei straini
si se Intelege usor de ce. Spre deosebire de boierii români ei cunos-
teau latina si limbile strgine". Se da exemplul lui Hieronim Ragu-
zanul, trimis la Venetia, si Atonie Policalas, trimis la Roma. Obi-
ceiul de a trimite strgini este general In sec. XVI. Numai in Ardeal,
12i

www.dacoromanica.ro
unde se vorbea româneste merg si români. Uneori se trimit fete
bisericesti.
Acestea sint observatiile cu privire la partea care trateaza
despre solii. P. P. Panaitescu nu aminteste nici un cuvint despre
ideile de politica externd emise in aceasta prima parte, despre rolul
diplomatiei in politica generald a statului, asa cum 11 vede autorul
Invdtdturilor, despre o suma de alte amanunte care 1-au fäcut pe
Mircea Malita, autorul primului tratat romanesc modern de Diplo-
matie §i un specialist in materie, sa califice acelasi text In urmdtorii
termeni:
Thocifáturile lui Neagoe cdtre fiul sdu Teodosie shit un monument al
§colii diplomatice romfme§ti, care confine I n germene toate calitäfile §i
trilsaturile bune folosite, in momente de Incercare, In epocile de mai tirziu.
Gasim aici acele tonalitAfi de imIsura §i bun-simf, cumpStare §i modestie,
Impletite cu dirzenie §i demnitate, chibzuire adincil a hotarlrilor, ospitali-
tate §i solicitudine pentru prieteni, nelncredere §i hotärlre fafil de
du§mani."8°
Aceasta perspectiva a fost confirmata, in doua studii, de
Virgil Candea si Constantin Serban.
In studiul intitulat semnificativ Primul monument al expe-
rientei diplomatice romanefti medievale : Invdtaturile lui Neagoe
Basarab" 81, Virgil Candea a analizat hnprejurarile istorice 1n care
s-au scris lnvataturile §i a demonstrat eft de minutios se reflecta
grijile, aspiratiile, ideile epocii In textul lui Neagoe. Oprindu-se
asupra invataturilor despre solii, a pus In lumina faptul ea ele
exprima varietatea si intensitatea legaturilor diplomatice ale unei
tari silite s'a se bizuie In acel moment al istoriei sale mai mult pe
negocieri decit pe rezistenta armata" (p. 104). Ceremonialul desfa-
surdrii soliei asa cum reiese din textul lui Neagoe II face sa remarce:
AsistAm pared la receptia solilor apuseni la curtea Bizantului sau
a celor moldoveni la dogele Venetiei" (p. 105). Similitudinile sint
dupa V. Candea vadite: Intli primirea fastuoasa, care s'a impre-
sioneze pe sol, citirea mesajului, care trebuie ascultat cu o curtoazie
ermetica, din care solul sa nu poatà desprinde Inca vreo reactie la
mesajul sdu". Dupa audienta urmeaza banchetul oficial. Din nou,
ca la Venetia, urmeaza deliberarea secreta din sfatul domnesc
pentru deslusirea intentiilor solului si adoptarea unui raspuns . . .
Totul este prevazut pina In cele mai mici detalii 1n aceste pagini
de adevdrat manual diplomatic" (p. 105). Se dau Indrumgri cInd
sa se raspundà, ce comportare sa aiba voievodul la banchet, care shit
mijloacele de a impresiona si cIstiga pe sol, de a-1 face un mesager
9 Neagoe Basarab c. 679 129

www.dacoromanica.ro
 al intelepciunii §i str&lucirii sale peste hotare. Se pune accentul pe
pregdtirea discutiei din timpul mesei ei paza de conversatie necon-
venabilI sau imprudent&". Cit prive§te trimiterea solilordin nou
intilnim aici ceea ce era mai bun in indelungata practica. diplomatic&
a Europei de sud §i sud-est" (p. 105). Indicatiile diferá dup& faptul
cá solul este trimis ca ráspuns la altà solie sau pentru inceperea unor
negocieri" (p. 106). Intregul text despre solii Ii confirm& lui Virgil
Ctindea dovada existentei in secolul al XVI-lea a unei gindiri poli-
tice române§ti superioare, a unei clare viziuni a relatiilor interna-
tionale ei a unei temeinice practici diplomatice subsumate virtutilor
de prudentà, curaj rf.i dragoste de libertate" (p. 113).
Si Constantin Serban, in comunicarea sa din 1971 Protocolul
f i ceremonialul diplomatic la curtea lui Neagoe Basarab 82 - capitol
dintr-o vestal lucrare ce urmAre§te aceast5. problem& in toat6 istoria
noastr& medieval& ajunge la concluzii similare. Examinind capi-
tolul despre solii in lumina documentelor contemporane §i mai tir-
zii, C. Serban confirm& Intru totul modul in care sint descrise
primirile solilor de càtre autorul bwaldturi/or. Astfel, din relatarea
castelanului Krupski §i a cäpitanului Belzenski (relatare publicatá
in colectia de documente Hurmuzaki), care la intoarcere din Con-
stantinopol se opresc, impreun4 cu o fastuoasä suitg, la Tirgovi§te,
reiese ca solul a transmis En cadrul unei ceremonii intentia monar-
hului polon de a stabili relatii strinse de prietenie cu domnul mun-
teen. Descrierea modului cum a fost primit de domn, inconjurat
de boierii sai, dupá ce fusese condus de un boier, cum §i-a rostit
solia, ca §i descrierea plearii, cind este insotit de calAuze, confirm&
arnAnuntit textul ThviiNturi/or.
C. Serban observà distinctiile subtile pe care le face autorul
lnvdidturilor : sint cazuri in care soliei i se rdspunde imediat 0
altele care cer timp de gindire, timp oferit de banchet. In unele
cazuri fAspunsul se dI fdrd banchet. Se recomand6 insotirea solului,
la plecare, pin& la granita, obicei atestat de documentele contem-
porane rämase de la solii care 1-au vizitat pe Neagoe.
Confruntarea textului cg.rtii lui Neagoe cu izvoarele duce,
.dupà C. Serban, la concluzia ca aceste principii de comportare
la primirea solilor stráini cuprinse in lnvdtdturi care completeaz5
ln mod armonios §tirile documentare, oglindesc de fapt nivelul euro-
pean al protocolului ei ceremonialului diplomatic de la curtea lui
Neagoe Basarab . Puse In practicà nu numai in timpul scurtei domnii a
acestuia, ci §i ulterior, decenii §i secole, ele au constituit cheia suc-
cesului diplomatieiromâne0i in evul mediu ca §i in epoca moderne.
130

www.dacoromanica.ro
 SA' revenim la observatiile concrete. Am vAzut ca documentele
ci textul Invalciturilor stau dovada ca modu) de primire a solilor
cd comportamentul feta de ei nu este rigid si unic, ci diferit, nuantat.
Domnul rAspunde uneori pe loc, alteori dupA timp de &dire, dupa
cum e cazul; da ospete sau daruiecte pe sol tii-i rAspunde WA a-I
ospata. Scrisoarea catre bracoveni nu dovedeste nimic despre
ceremonial, ci numai ca, Intr-un caz, Neagoe si-a iecit din fire
fag de soli. Nu se spune and, cid nimic nu-1 Impiedica pe voievod
sa aiba acest acces de furie la vreo replica, In timpul discutdei
intime, ca Stefan cel Mare In timpul tratativelor pentru Pocutia,
and s-a adresat, In rutenecite, peste tilmaci, solului polon Fir ley 83.
Plat. in ultimul moment asemenea posibilitati existau. Se ctie cit
de mult i-a pagubit lui Mihai Viteazul imposibilitatea de aid tine
gura la minie sau la banchete, chid ameninta cumplit sau Intreba
ironic, pe solul Imparatului, la un pahar de yin, daca Rudolf este
barbat sau femeie.88
Textul §i contextul lnvdtaturilor nu Indreptatesc afirmatia
CA se recomandA primirea solului paste trei zile, ci a doua sau
a treia zi, dupa ce se va odihni (vezi editia Minerva, p. 266,
r. 10-12). Numai versiunea greaca are n peste trei zilen. (Ed. V.
Grecu, p. 130, r. 27.)
Este evident, cum a observat Virgil Candea, ca sfaturile confi-
dentiale date solului trimis de voievod nu au rostul sa. Inlocuiasca
un text scris ci nu exclud acest text scris, ci au cu totul alt rost:
Instructiunile &Int date solului de domnul insuci, cu grija dictatti
de faptul ca legaturile cu tare nu vor fi posibile ti ca solul va
trebui sa se bizuie numai pe directivele de acasa §i pe deciziile
sale. Solul 10 reprezinta suveranul: succesul sau insuccesul sail,
impresia buna sau rea vor fi atribuite acestuia."88
De nicaieri nu reiese, In Inviittituri, ca solul trebuie sa fie
neapârat dintre vlastelini (caci nu de dregatori este vorba In locul
respectiv), ci exact contrariul, confirmat de documente: el trebuie
sa fie un om vrednic fi devotat domnului, pe care sa 0-1 aleaga el,
rezistind oricAror presiuni sau influente ale marior boieri. Dar
nu numai strainii erau trimitii In solie apuseana. 0 dovedeste chiar
un document al lui Neagoe, din care rezulta ca a trimis la Venetia
spre a cere oficialitatilor un medic cii a face cumparaturi de lucruri
scumpe, pe Coman si pe vistiernicul Oprea.88 Cazurile lui Ieronim
Raguzanul §i Antonie Policalas sint cele mai celebre fiindca Ieronim
a fost Innobilat de doge iar Policalas apare intr-un document
emis de vestitul papa Leon al X-lea. Dar nu sint unice. Si Luca
131

www.dacoromanica.ro
Cirje In Moldova a râmas celebru, Idea.' a fi strain, iar Tamblac,
pe care II trimite Stefan cel Mare la Venetia, este numit unchiul
domnului". Diarille lui Sanudo vorbesc frecvent de soli munteni la
Venetia, iar prezenta altor soli in tratativele pentru o alianta antio-
tomand, sau pentru cereri de ajutor, nu in Ardeal, ci la Buda, sau
In Polonia, atestd un intreg aparat diplomatic ce nu se epuiza
desigur, cu cei doi strdini de la curte."
Observatiile prin care P. P. Panaitescu a cdutat sa' infirme
cuno§tintele cálugärului" in materie de diplomatie româneascd
n-au, prin urmare, nici un temei, iar modul in care a interpretat
textul in ansamblu, refuzind sd perceapd bogatia exceptionala
de idei §i informatii, pusd in lumina de speciali§ti in materie, este
semnificativ.
Nu alta este atitudinea sa NO de paragraful privind rdzboaiele.
De0 Nicolae adlcescu §i B. P. Hasdeu, ambii ofiteri, descoperi-
serd in acest text cea mai valoroasd sursd pentru istoria armatei
române§ti din evul mediu §i o strdlucitd probd de multd experientd
ost4eascd" 88, de§i ace1a0 izvor a fost utilizat de mai mune ori,
pentru aceea§i epocd, MA' a surprinde inadvertente i contradictii,
de generalul Radu Rosetti in a sa Istoria artei militare a romdnilor
pind la mijlocul veacului al XV II-lea (Bucure§ti, 1947), P. P. Panai-
tescu cautd sd. demonstreze ignoranta §i confuzia, tipice pentru un
cdlugdr, pe care le-ar vddi acest paragraf din Invdfdturi.
La fel cum procedase §i cu invataturile despre solii, mai intii
relateazd continutul, scotind in evidentd unele informatii i for-
muldri ce vor face apoi obiectul combaterilor ulterioare. Se citeazd
recomandarea sd-td tocme§ti toate tunurile §i Wile tot pre cete
cum le va fi rindul". Se amintqte ImpArtirea o0ii in trei cete, la
depdrtare mica una de alta, precum §i sfatul ca vistieria sa fie adusd
in tabard: vistieria ta de bani insd sd fie totdeauna cu tine, ca sà
dai slujitorilor tdi". tnirá armele de care se face pomenire in
invátdturi: arcuri, suIie, pucti, tunuri §i palestre. Relatarea se
Incheie cu concluzii de ordin textologic :
E de observat cA invAtAtura privitoare la purtarea rAzboiului apare
ca un rezumat (s. n.) In versiunile greacA i romAnA, ea este mai tntinsd
In cea slavonA. In aceasta aflAm o serie de informatii In plus, ce lipsesc In
celelalte doud versiuni: astfel, adausul CA domnul sA adune pentru rAzboi
pe boieri, sfetnici si a toatA tara *, adia stringerea gloatelor it. SA fie
trimisi la loc ferit, nu numai copiii boierilor, ci i ai taranilor, cdci dacA

132

www.dacoromanica.ro
 dusmanii vor robi pe acesti copii, boierii i tAranii vor pArAsi pe domn
vor merge sd-si scape copiii. Asemenea cugetare: 4 0 piatrA de tun multe
capete (sic) de oameni risipeste 4, se aflA numai in versiunea slavonA".
(p. 219).
Mai inainte de a trece la argumentele prin care, pe baza celor
de mai sus, se urmareste infirmarea autenticitatii, sa corectam
afirmatiile de ordin textologic.
Prima: cuvintele si toata tare nu sint, In versiunea slavong,
un adaos i nici n-au dispdrut in versiunea romdneascd. Ele au fost
doar traduse cu: si toata oastea ta", restul textului raminind
neatins. Invdtdturile s-au scris In secolul XVI cind se aduna, In
aceste momente decisive, Ora" zemlia In original. Dar au fost
traduse In secolul XVII, cind domnul Ii aduna oastea de seimeni.
Avem de-a face cu una din actualizarile" traducatorului, in nici
un caz cu o comprimare sau cu un adaus de ordin textologic.
A doua: exact acelasi caz de actualizare prin traducere. In
textul original este Iar pe copiii dregdtorilor §i ai tdranilor" (coptuE),
in vreme ce versiunea romAneasca spune, In acelasi loc: iar feciorii
boiarilor tai i ai slugilor tale", fiindca in secolul al XI/II-lea dre-
gAtori nu mai erau decit boierii, cele doua nutiuni confundindu-se.
Taranii, care formau vestita oaste cea mare a -tare, nu mai erau
chemati sub arme de aproape un secol, adicd putin dupa vremea
lui Neagoe Basarab. Dar, cu aceste modificAri de termeni, textul
insusi nici n-a crescut, nici n-a scazut.
A treia: de asemeni, aceeasi situatie. In original scrie: o
piatrd de pu§cd (Auil KdAU F18111441011) risipeste 1i Invalmaseste
multe cete (nArki0 de oameni, nu dupa cum este piatra mica, ci
dupd cum fuge cu str4nicie, de aceea risipeste multime de cete
de oameni". Versiunea romAneasca din secolul al XVI I-lea: si cum
rdshird un glontu de tun multe cete de ostasi, nu caci iaste el mic,
ci cdci cd vine cu mare rane ci cumplire, pentr-aceia rdshird i rasi-
peste multe cete de oameni . . ."
Nici un argument, deci pentru rezumarea" InvApturilor cu
privire la rAzboi in versiunea romaneasca. Oricine citeste textul
original, tradus de insusi P. P. Panaitescu, si Inca o data de G. Mihd-
compara, rind cu rind, cu textul din secolul al XVII-lea,
ild, 1i-1
constata absoluta lor identitate.
Actualizarile" de care vorbeam sint insa tot atitea argumente
peremptorii pentru autenticitate. Cea mai insemnatà fiind, fara
Indoiala, ultima. Caci textul slavon a fost scris atunci cind tunurile
133

www.dacoromanica.ro
se numeau la romani pufca, i traduse cind se incetatenise cuvintul
tun." Admit Ind c traducerea s-a facut pe la 1633 (dovezile se afla
in ultimul capitol al cartii de fata), cum se mai poate sustine, cu
P. P. Panaitescu, ca la 1600-1620 s-au scris In slavone§te ? Mai
existau oare, atunci, tunuri de cimp ce aruncau pietre9° §i
dear In doua decenii sau mai putin s-au schimbat cu tunurile ce
arunca proiectile de fonta care expledeaza i ranesc ? (Asemenea
proiectile apar In armamentul european la sfir§itul secolului al
XVI-lea). Fiindca nu numai denumirea proiectilului i armei sint
altele, ci §i motivarea groazei. In textul original piatra mai mult
sperie decit love§te dupä cum fuge cu strapicie" (efect moral) 91
In textul romanesc insa, glontul de tun, care expleda, vine cu mare
rane i cumplire". Nu putea fi o dovada mai concludenta pentru
marea distanta In timp ce separa originalul slavon de versiunea
romaneasca 1
Este interesant de urmarit cum apar cele trei locuri incrimi-
nate §i In versiunea greacd, aceasta Intr-adevar mai rezumata une-
ori, dupa obiceiul traducatorului, care nu sesiza fiecare amanunt,
important pentru oamenii tarii dar lipsit de importanta la Athos
sau la Constantinopol.
Traducatorul se dovede§te In primul rind necunoscdtor al
institutiilor Tdrii Romdnefti. Pentru el, slavonescul zemlia"
Ora, termen tehnic consacrat pentru adunarea tuturor facterilor
decisivi in politica statului (la Direptate tare 11 alege pe Stefan
domn, §i tot tara" se aduna 0-1 salveaza pe Stefanitä de complotul
beieresc) 92 nu poate sugera nimic. El va aerie deci: Kai tótz apoa-
tcalzoetucvot tobg dpxowcag §vbv iat ytoovrag lad Totg Aotttoi5g,
sincrre npôç aka; ($i atunci chemind pe arhonfii vo§tri i pe
bdtrini i pe ceila4i, spuneti catre ei . . .) (ed. V. Grecu, p. 156
157). Este i o dovada ca, impotriva celor presupuse de Pa-
naitescu, versiunea greaca nu s-a tradus din romdnefte, ci din
slavond, fiindca era foarte simplu de Inteles i tradus toga'
oastea ta".
Al doilea text. Si aici se vede cä versiunea greaca are la baz4
textul slay, §i nu cel romanesc. In slavone§te, horeane taranii
este nn termen enigmatic ce sugereaza Insa, prin opozitie cu pra-
vitele dregatorii, ideea de masa, de popor. Apt traduce ksi autorul
versiunii grece§ti: Tit 6 thcva Tay dpv5vuov Kai toht alloy Toil
Sflitou (p. 158) (Copiii Ina ai dregatorilor i ai altora din popor).
Daca traducea din romane§te, cuvintul slugi era foarte simplu de
tradus.
134

www.dacoromanica.ro
 Necunoa§terea termenilor traditionali locali descopera Insa
un alt traducator decit Matei al Mirelor, propus de Russo. Acesta
statuse mult In tara, traia la Dealu ci etia romanecte. El nu putea
sa ignore deci terminologia tehnica pentru institutiile tarii.
Decisiv este ing, din multe puncte de vedere, examenul celui
de al treilea text: Kai ?AN EIg Zic Xouplcetp SIN etv0peorroug (Oct-
int iton.o6g oi)x ott lati Wog Aticpóg, OA' on, Acta !Hag peya-
Xi; ZKnuprivi4ctat. O piatrd dintr-un sacaluc (loumpardis) multi
oameni omoara nu ca este piatra mica, ci cà este repezita cu
mare forta" (ed. Grecu, p. 1.58-159).
Ce dovedecte el ? Intii: ca versiunea greaca s-a tradus din sla-
voila, unde era piatrd. In al doilea rind, ca nu s-a tradus In secolul
XVII, cind nu se mai foloseau sacalucele cu pietre, ci In prima juma-
tate a secolului al XVI-lea, and nu apdrusera Inca tunurile cu
proiectile explozibile.
In sfircit, &A s-a tradus de cineva care n-a sesizat sensul meta-
forei in original, cum 1-a sesizat, deci actualizindu-1, autorul ver-
siunii românecti. Intr-adevdr, imaginea era menita a desemna
efectul vitejiei ci mobilitcitii : piatra de tun fuge cu strapicie",
ceea ce sugereaza mobilitatea pe cImpul de lupta a o0eanului
viteaz. In versiunea romand vine cu mare rane ci cumplire", ca
un Mihai Viteazul asupra turcilor la Calugareni. In ambele, ea
tintecte asupra cetelor (nAlocki) de oameni, pe care le impr4tie.
Dimpotriva, In textul grec metafora nu mai spune nimic, ramine
un amanunt tehnic: piatra este repezitcl cu mare foga ci de aceea
multi oameni (a disparut cuvintul cete) omoard. Dar nu era vorba
de citi omoard, ci pe cIti li risipefte I Evident, ne gasim In fata unui
traducator inabil, care nu sesizeaza subtilitatile textului.
Dupa aceste rectificari ci constatari textologice, sa examinam
obiectiile lui P. P. Panaitescu pe rind.
Se spune CA, daca informatia cu garda de 60 de octeni ce
trebuie sa Insoteascd pe domn este incontrolabila, In starea actuala
a izvoarelor", ceea ce nu reiese din nici es povestire a luptelor din
tarile romane este afirmatia ca oastea era Impartita In trei cete,
care intrd succesiv In lupta". Numai un singur izvor ar da aceasta
informatie: Viata lui Nifon.

Scriitorul a luat o Imprejurare particularfi drept regulA tactic& a

o§tirii romAne*ti §i a introdus-o In scrierea sa. Este adevArat cA lnaintea
(*nor mergea la oarecare distanta o avangardA, compusA numai din cava-

135
www.dacoromanica.ro
 lerie upard. Nu este vorba lnsd de trei cete distincte. E caracteristic faptul
cd autorul Invdfaturilor nu cunoaste acest amAnunt, al rolului cavaleriei
usoare din vechea noastrd organizatie militard" (p. 220).
In primul rind, existenta unei garzi personale a voievodului
cum a observat A. Balotgi este atestata Inca de pe vremea lui
Tepe§ de catre Chalcocondil. In privinta celor trei cete", toate
studiile competente ale cunoscatorilor Intr-ale militariei confirma
informatiile din Invdtdturi. Sfaturile militare ale lui Neagoe au
facut recent obiectul unei analize atente din partea lui Manole
Neagoe, a generalului maior I. Cup§a §i colonel r. Traian Mutaru
§i a colonelului Florian Tuca. 94 Nici unul n-a gash neconcordante,
informatii ce se contrazic sau confuzii.
Autorul Invdtdturilor nu vorbe§te prima oara de trei cete,
ci de dou5. strdji, care merg Inaintea o§tii celei mafi:
Deci, clnd vet porni irnpotriva lor, mai !nth sà orinduiesti i sd Intoc-
mesti o strap, dupd obicei, sA mearga lnainte, apol, dupd ea, o a doua strajd
si dupd aceasta oastea cea mare. i sa nu fie departe o strajd de cealaltil,
ci sd se vadd i sil se stie ce fac i ce lucreazd, pentru ca dacd se va IntImpla
ceva strAjii celei dintli, ea sa se dea tnapoi la a doua strap, iar daca vor
vedca amlndoud strdjile cd vor fi tuft lute, atunci toti sd se unease& cu ostile
la un loc; nu cumva sa se IndepArteze una de alta, ca sa nu se tulbure si
sd se Infricoseze, pentru cä straja dintli este inima a toatä oastea cea.
mare si a doua strajd de asemeni" (trad. G. lä, ed. cit., p. 388-389)
Pentru strajá avem cuvintul eTpeace §i KTOP44 c-rpaNce, termen
slavon consacrat, cu care erau desemnate formatdile de avangar-
da, 95 iar pentru oastea cea mare LHK4d OHCICtl, iara§i termen
consacrat, prezent In numeroase hrisoave. In cursul luptei,
strajile se ciocnesc cu ale inamicului §i Infringerea sau biruinta
lor are o influenta morala hotaritoare asupra o§tirii celei mari.
De aceea se interzic duelurile individuale. Batalia Incepe astfel prin
lupte de avangarda, la care e de la sine Inteles lua parte ca-
valeria 96, §i dupa care urmeaza ciocnirea o§tii celei mari.
In privinta Viqii lui Nifon, aceasta prezinta actiunea lui
Neagoe Basarab, care, In fruntea unei cete se ciocne§te de oastea
fiului lui Mihnea Voda, o risipe§te §i-1 face pe acesta sa fuga la
tatal sáu. Avem de-a face cu o alta situatie decit aceea prevazuta
In Invdfdturi, dar nici ea nu este unica: In Letopisetul de cind s-a
inceput Tara Moldovei se arata ca Intre timp domnul tefan Voie-
vod a Intarit §i a ofinduit o straja §i i-a trimis Impotriva le§ilor
136
www.dacoromanica.ro
la Vadul de la tirgul Cernautilor, la riul Prut". Si aici, ca si in Viata
lui Nifon, straja apare ca o formatie de avangarda, dar care este
trimis5 cu mult inaintea ostii celei mari ce vine in urm5.. Stefan
adura dupd aceea oastea cea mare cu care iese inaintea dusmanului.
In cazul relatat de Viata lui Nifon, grosul otirii, deja adunat,
venea in urma. Aceasta tactica este atestatä i pe vremea lui Ioan
Vodd cel Cumplit de Gr. Ureche, in paragraful intitulat Cind a
bdtut straja lui loan Vodd pre straja lui Pdtru Vodd qi, a lui Alexan-
dru Vodd. Era, deci, si ea obisnuitg. I
Nici sfatul prudent ca domnul s stea deoparte, sà nu fie
in toiul luptei, nu era in mentalitatea eroicá a vechilor nostri dom-
nitori, e un sfat calugäresc, nu domnesc" scrie mai departe (p. 220)
P. P. Panaitescu amintind purtarea eroic5. a lui Vlad Tepes, Mihai
Viteazul, Petru Rares la Obertin, Ion Voda", care iau parte perso-
nald la bnalie in locuri primejduite", ca Insusi Neagoe la Cotmeana.
Si completeazà:
Sa mai amintirn de faptul ca sfatul de a porni Impotriva unui dusman,
chiar cind este oastea acestuia mai tare, caci Dumnezeu ajuta pe cel slab si
drept, este In contrazicere cu prudenta sfatului precedent si nu facca parte
din conceptia militara a adeväratului Neagoe. Acesta scrie regelui Ungariei,
Ludovic II, aflInd cà turcii se pregAtesc Impotriva lui: Daca pdgInii vor
sd treacd prin (lard spre pdriite unguresti . . . apoi domnia mea si cu boierit
dornniei mole si cu toatá tara, dacd ni se va pdrea cd putem sd shim tnaintea
lor, ca sd-i oprim, apoi noi vom sta *, In caz contrar, va da de stire regelui,
adica le va Idsa calea liberä si se va supune" (p. 220-221).
In realitate, indicind voievodului sà stea intr-un loc de uncle
sa" poata urrrigri lupta pentru a putea interveni la momentul opor-
tun reintrind" in ceata sa, i imde s5. nu poata fi descoperit
ucis in caz de infringere, Neagoe teoretiza practica obisnuità in
Ragrit. La fel procedase Stefan cel Mare la Vaslui si la Valea Alba
si au procedat i alti voievozi. 97 Sfatul nu are nimic din prudenta
cdlugrtreasca si de altfel este straniu ca acelasi calugar sd fie autorul
imnului de vitejie si al imaginii pietrii de tun" cu care este asema-
nat ostasul viteaz. Manole Neagoe descopera chiar, in recomandarea
lui Neagoe, o gindire militara moderna care intuieste rolul coman-
d amen tului. 98
CU totul arbitrar este interpretat de P. P. Panaitescu i pasa-
jul in care voievodul sfatuieste ca, daca toate mijloacele de a prein-
timpina rázboiul, inclusiv inchinarea §i tributul, nu reusesc, dusrna-
nul dorind cucerirea efectivd a tdrii, adica transformarea ei in pa§a-
137

www.dacoromanica.ro
11c, atunci nu trebuie s'a §ovdie a se lupta nici cu un adversar mai
puternic, fie §i cu pretul vietii, cdci mai bine moarte cu glorie
cleat trai cu ocard".
In cazul scrisorii care rege, lucrurile stau cu totul altfel §i
nu contrazic deloc sfatul din lnvdtdturi. De la Vlad Tepe§ Inainte,
absolut toti voievozii Tarii Române§ti au cerut, ca o conditie
sine qua non pentru participarea lor la o luptd contra turcilor,
pentru apdrarea Ungariei sau aldturi de Ungaria, ca oastea regatului
maghiar s'd fie concentratà §i regele sd intre cu ea in Tara Roma-
neascd, oH sà stea la hotare. Experienta lui Tepe§, care pornise
la luptd inainte de aceastà concentrare, astfel Incit, pind ce Matei
Corvin a ajuns la hotarele tdrii, sultanul §i opozitia boiereascd reu-
§iserd a-1 scoate din scaun, plana ca un memento asupra Intelep-
ciunii politice a urma§ilor sal. Avertismentul lui Neagoe este deci
limpede: dacd turcii trec, prin Ora sa spre Ungaria, atunci, In
cazul In care i se va pärea" Ca le poate sta In cale, deci dacd se
Indepline§te condiçia concentrdrii o§tilor regale, el va porni la luptd.
In caz contrar, se va mullmmi sa informeze pe rege, iar el se va
Inchina spre a se salva singur.99 In scrisoare nu e vorba de eventua-
litatea ca sultanul sd villa' sii ia Tara Romdneascd.
Autorul Invaldturilor scrie In vremea ostilor de mercenari, are grija
de vistieria domnului din care se platea oastea si cum am vazut mai sus,
acorda o importanta capitala lefegiilor. In realitate, In veacurile al XV-lea
si al XVI-lea, pind In 1550, oastea de Ora era aproape singura oaste de care
dispuneau domnii, adica cetele de tarani si boieri cu arcuri si sulite. Abia In
vremea lui Ion Vocla din Moldova si a lui Mihai Viteazul In Muntenia se
pune temeiul pe oastea straina de mercenari cu arme de foc. Marea trans-
formare a oastei feudale In oaste de mercenari tehnici are loc In Europa
Apuseana In veacul al XVI-lea, la noi fireste cu mai multe decenii mai tIrziu
declt In Apus. Acest anacronism, pe care 1-am aratat si mai sus, este o
dovada lamuritä ea scrierea pe care o discutam a fost scrisä pe la 1600 sau
chiar mai tlrziu, deci cu mai multe generatii dupa moartea lui Neagoe Basa-
rab. Autorul Invaidturilor lasä a Inte lege ca toata oastea sau macar partea
principala primea leaf a. Aceasta ne duce la veacul al XVII-lea" (p. 221).
C. autorul nu scrie In vremea o§tilor de mercenari, ci intr-un
moment In care tdria o§tirii o forma oastea cea mare, denumita
In Invdfdturi cu termenul tehnic din hrisoave velika voiska"
(untoca4 to Heica) am ardtat-o, pe larg, In studiul din 1963 0 au
ardtat-o, cu noi amdnunte, Anton Balotd, N. Stoicescu §i Manole
Neagoe.

138
www.dacoromanica.ro
 De altfel, ar fi fost ciudat ca un veritabil tratat de arta mili-
tara, chiar concentrat la citeva pagini, sa fie alcatuit de un calugar,
in a doua jurnatate a secolului al XVI-lea, adica intr-o vreme chid
activitatea de acest gen a fost extrem de redusd, chid marile cam-
panii eroice trecusera de citeva decenii. Daca opera ar fi fost scrisa
dup5. Mihai Viteazul, ea ar fi trebuit sa cuprinda cu totul alte
informatii, privind realitatile de atunci, ceea ce nu se Intimpla.
Este surprinzator, Intr-adevar, GI constatám cit de perfect
cunostea calugarul" o aerie de realitati militare si social-politice,
cu implicatii militare, care, toate, corespund primei jumdtqi a
secolului al XV I-lea fi, chiar secolului al XV-lea. De pilda, el §tie
ca in lupta principala, socul initial il suporta. oastea cea mare"
si taria curtii", sfatuind pe domn sa. nu stea acolo, ci intr-un loc
unde sa nu poata fi descoperit si de unde sa poatä urmari cit mai
bine desfdsurarea actiunilor. Dar In a doua jumatate a secolului
al XVI-lea oastea cea mare" n-a mai fost chematá sub arme
decit o singura data, In mod exceptional, pe vremea lui Ion Voda
cel Cumplit, pentru ca boierii se temeau, acum, de adunarea
poporului sub arme, iar turcii, acum stäpini, o interziceau. li")
Cetele de curteni ca baza a puterii militare domnesti au cunoscut
si ele maxima inflorire in vremea lui tefan cel Mare si ping la
mijlocul veacului al XVI-lea" 101
Acelasi calugar" stie ca soarta razboiului o hotarasc nu ()stile
de mercenari pentru a caror preponderenta" Invaraturile nu
ofera nici un argument, ba dimpotriva , ci credinta boierilor:
daca acestia ramin alaturi de domn, batalia este cistigata; daca ei
tradeaza, batalia e pierduta. 102
Autorul lnvdtdturilor cunoaste tactica clasica a epocii marilor
batalii pentru independent& din secolul al XV-lea, cind mobili-
zindu-se intreaga foga a tarii, toate familiile luptatorilor erau date
in spatele ostilor, erau retrase In paduri si in munti, ca sa fie ferite
de pericolele ce i-ar fi Mout pe osteni sa paraseasca armata si sa
plece Bali apere familiile. Cazul se Intimplase la Valea Alba si
trebuia sa' fie notoriu la sfirsitul secolului al XV-lea si inceputul
secolului al XVI-lea. Tot el stie ca., In cazul Infringerii sau tradarii,
domnul nu trebuie sa paraseasca tara, ci al se retraga In acele
tinuturi care ii ramin credincioase, de unde, refácindu-si fortele,
sa atace prin surprindere pe noul domn lásat fard o paza suficienta.
in sfirsit, autorul litvq&urilor recomanda un sistem de ras-
platire a ostenilor invingatori si de cinstire a memoriei celor dispa-
ruti care pare a fi copiat punct cu punct dupa relatarile Letoptse-
139

www.dacoromanica.ro
fulai de cind s-a inceput Tara Moldovei. 1°3 Pe urmele lui Stefan
cel Mare, se recomanda de asemenea ca domnul sá nu-si atribuie
biruinta lui insui, ci lui Dumnezeu. 104
Citind aceste pagini, ne dam seama ca sintem Intr-o epoch
in care ecoul epopeii militare a secolului al XV-lea nu numai ca nu
se stinsese, dar marile batrilii de facturd clasica erau inch posibile,
ca i marile armate (Neagoe pretindea cà poate ridica 40.000 de
osteni, ca si Stefan cel Mare); altfel nu s-ar fi redactat acest
tratat de arta militara. Oastea descrisa pe cimpul de bataie este
oastea epocii lui Stefan cel Mare, in care rolul hotaritor Ii joaca
curtea", cetele boieresti si oastea cea mare". Mercenarii se reduc
la un contingent restrins i intre ei descoperim pe iunacii care erau
laudati i plini i de cronica moldoveand Intre cei cazuti la Valea
Alba. 1°5
Aceasta nu insemneaza c. ei erau absenti i c. domnul nu-si
ducea In lupta visticria, ca s. aiba de unde-i milui". Proba a
facut-o N. Stoicescu, descoperind confirmarea intr-un document
din 1539, In care Radu Paisie rasplateste pe Radu vistierul (Radu
Golescu). In document se relateaza ca, in timpul luptei, domnul a
fost invins i oastea Imprastiatä, iar oamenii mei risipiti i vis-
tieria parasità", pe care au inceput sa o jefuiasca. Radu vistierul
a reusit sa o salveze prin curajul sàu i a reparat carutele" (cu
banii), evacuind vistieria intacta la turnul de la Nicopole, uncle
domnul se refugiase. 106
Principalul argument, argumentul de rezistenta" al demon-
stratiei lui P. P. Panaitescu ramine desigur cel al tunurilor mobile:
In Invdfdturi se vorbeste de tunuri mobile pentru lupta de cimp:
Sd nu fii la un loc In ccata cea mare a taberii, adicd dimpreund cu mul-
timea, pentru cd Intr-acolo se trimit palestrele, pustile i lunurile
acolo vor Indrepta tunurile de vor bate*. s Sd-ti tocmesti toate tunurile
si Wile tot cete*. Tunurile mobile nu erau cunoscute In secolul al XV-lea,
cind se foloseau numai arunciitoare de pietre pentru asediul cetdtilor, arti-
leria trasd de cai (s. n.) apare pentru prima card in Europa la 1494, iar
la noi in cursul vcacului al XVI-lea, in a doua jumatate; In Moldova cella
mai devreme, sub Petru Rares. In (mice caz e exclus ca sub Neagoe Basarab
sd fi fost tunuri mobile la fiecare ccald (s. n.), aceasta priveste organi-
zatia secolului al XV II-lea" (p. 222).
Voit sau involuntar, autorul confunda tunurile folosite si
In batalia de cimp, Inca de pe vremea lui Stefan cel Mare 107, cu
tunurile mobile la fiecare ceatd. Pentru a demonstra cà autorul se
140

www.dacoromanica.ro
refera la acestea din urma, foloseste lug textul versiunii romdnegi,
versiune din secolul al XVII-lea care nu numai aici, cum am aratat,
procedeazá la actualizári. Textul slavon, pe care in bunA regulà
stiintificd trebuie sà-1 luám ca bazä in asemenea ocazii, nu face,
aici, nici o mentiune din care 0, rezulte cd este vorba de tunuri
mobile, si la fel textul grecesc (o dovada in plus cd ultimul nu s-a
tradus din româneste):
TANS! Rerun inoRt OpAiNCIE T&OE H KlaSHICEAH (sic) rAOTA THOA%
KOMSMAO 141SONCE ECT EMS PEA H A4 OrTlIKMHWH HX" ICOMOV)KAO Ii1KOACE
ICI,ptAk (Astfel orinduieste toate armele tale si asazd gloata ta,
pe fiecare unde ii este rindul si sà-i intocmesti pe fiecare dupà
cum este zinduiala.) Cronicile p. 242, r. 34-35 ; ed. Minerva, p. 388.
Kai [mord 'cat 5ta Etc Tatty OLg Toy 7t,a6v aou Kai TO crEpattew
c ou laud Thy tgw ainthy. (1 dupà aceasta, In ordine wet po-
porul tg.0 si oastea ta dupà rinduiala lor.) Ed. V. Grecu, p. 156-157.
Deacii sa-ti toemesti toate tunurile §i ()stile tot pre cete, cum
le va fi rindul" (versiunea româná, ed. Minerva, p. 280, r. 32-33).
Asadar argumentul" cade de la sine cind recurgem la textul
original!
S. vedem acum contrazicerile":
De altfel, In capitolul despre oaste slut vAdite contraziceri, care aratA
dezorientarea autorului In cele osthsesti. Mai !nth spune cd oastea sd fie
ImpArtitd In trei cete iar a treia si cea mai mare * deci temeiul ostirii,
celelalte fiMd e strAji s. Dar peste clteva pagini autorul adaugA despre domn:
SA nu fii la un kc In ceata cea mare a taberii ... ci dimpreund cu cei
ce te iubesc pe tine, fie In ceata a doua, fie tntr-a treia .. Cum adicA? Nu era
ceata a treia ceata cea mare a taberii, cum spusese la Inceput? Textul romd-
nese numeste cele doud dintli, streji, t iar a treia sd fie tabdra cea mare s,
apoi spune cd 4 strejile slut capul si coada ostilor s, deci a doua ceatA, cea
din mijloc, urma sA fie cea mai insemnatd, ceea ce e iardsi o contrazicere.
Apoi adaugd: . Sd stai Intr-a doua sau Intr-a treia ceatd, de tatura osti/or
Intr-ascuns *. Aceasta IncurcA si mai mult idcea despre asezarea In ordine
a cetelor" (p. 222).
Si aici, P. P. Panaitescu nu pástreaza" contactul cu textul
primordial slavon, care s-a pAstrat, ci se adreseazd tot celui grecesc.
Intr-adevar, cind apare prima oarg ideea impdrtirii in trei
a ostii, nu este vorba de cete, ci de cele doua strdji ca'rora le urmeazd
oastea cea mare. Se descrie apoi tactica de lupt6 a strdjilor, care sint
formatii de avangardg. (sau, in unele conditii, si de ariergard6)
alcatuite din cavalerie, deoarece ele sint descrise ca avind o mare
mobilitate. 1°8 Traducalorul in greceste, care nu este famiiarizat,
cum am mai vazut, cu lucrurile românesti, nu stie insa cum sa tra-
141

www.dacoromanica.ro
dna. termenii, folosind pentru toate trei formatiile ace1a0 termen:
falanga. El incura i principiile tactice, fAcindu-le de nerecunoscut.
IatA, pentru comparatie, cele douri texte, a cAror traducere se aflà,
pentru textul slavon la p. 136 a cArtii de fatA, iar pentru cel
grecesc In nota 109:
Tim )1St Irm redopwn nolrni Irk ... Etc TaXoyyag à dwiletc 'rely
HMI, TY HO IIP'10KAI AA Holmium H Grrh- itdciâv aou atpanav notfiaat Tpetc*
HANWN rroono no wswrino, AA HAATIL Ham. nixamv Kat Scuttpav Kai tpitnv.
TAM 34 INA 170P44 CTIWKA H 00 HIM TN /Tear% utv Kpouadanc Kai
IIIAN(411 ICACICA. H HI MANI EMMA WT AP- tivagtx0eicnic To% tx8polg, f Seu-
rrhlA CTPANCI, HA AA Cf IHAM H AA CA Ttpa icatairtv yevvedcog direA.OtTo.),
3Hcan .iTO A*ATIL H .ITO THOPATL. 1:10- fi St Tpirq ica yiatri, h TcXciouc
nom Awe 41TO IIPHAOrIHT CA nrkAuto,Atpom koucra Tok dv6pac, 60in xara
Toonni, AA CA AACTh 34 oropAra, eroonm, itóSac. Kai pi) ellTEXttO) paxpav
apt AN MCI IHAAT WIWI CTP4).(1 HIISOTC. (pOlayt qmiXayroc, Oa' trybg, TOCCO-
OA& 1101tAA, TO 11CH 44 CA CUAHHHTil coy, eiaov alcredveaOat pia 'rely
CI AOHCHAAN 11. IAHHO, m HI KANO OTAAAHT Ettpctv, ct dpa Spaaa wunavet.
CA 1441444 WT moynon, AA CA Iff thitTATIL Ei epot St h rcpdyrri adlayt draw-
II NI 01(CTIMWATIL, 3411 npuoa oTpAna /day brtd tav tx0p6v, t k6o6cnic
gen. IkCA ctrkeo,e WHIM* ROHM( H rropas tarrit IrdSctg Tfig Seuctpag, tveiletg
crpetti TAKOTICAI. (Cronicile slavo-roznelne, (Sao() yevtaGat ae perd Tfic Seurtpac. El
p. 243) St ytvtitat Kai raiktv dvarai, aeot5-
atic 'dig cptciic, 7evea0co auvaantatto6
Kai d2aaantag land. Toby tx0p6v.
Auk Tobto Xtr), va ph dlttri3
paxpetv cpeadyt (pOtryTog, dad. irpo-
aexAg petpkoc, Iva tnupeetvx1 Wet Tilv
t-ctpav, Sterrt 11 nixing cpeacryt tartv
h KapSia Kai fi Siwcang exact' d1oio4
Kati) Setrapa. (Ed. V. Grecu. p. 158)1"
A doua oarA end revine Neagoe asupra diviziunilor armatei,
este vorba de cu totul altceva, cum aratA clar textul slavon. Acum,
voievodul folose0e alt termen pentru aceste diviziuni: nntiusi
pilcuri. Oastea nu mai este descrig in marf, ci pe cimpul de
luptA. StrAjile s-au contopit acum cu oastea cea mare. Ele formeazA
grosul o0irii, angajatA in luptA. TAria curtii" i oastea cea mare"
se aflA impreunA. Spre ele se IndreaptA toate loviturile dupnanului.
Domnul este sfAtuit sA nu stea acolo ci pe o laturA unde se aflà,
evident, ni§te categorii de qteni. Cine sint ei? Cei mai iubiti
aitAi"ii nume0e voievodul, apoi judegi sau sudefii (sondstva)
tii iunacii miluiti de tine". Deci trei categorii de qteni, gezati
in trei pilcuri" §i alatuind rezerva. Douà din ele sint clar desem-
nate: oastea sudetilor" care in timp de pace exercia controlul
domniei asupra administratiei i justitiei iar in timp de rAzboi
conduc steagurile de tinut" (1st. Rom., II, p. 337), 0 iunacii
142

www.dacoromanica.ro
miluiti, adieä mercenarii. ImpreunK en cei mai iubiti", care erau
probabil slug ile domnului, o categorie aparte, cei mai apropiati qi
mai de creding, aceste trei categorii de qteni formau trup a de
elitd, alàturi de cetele boierilor (curtea) i de masele populare che-
mate sub arme (oastea cea mare"). Neagoe sfatuiqte pe domn
si nu stea nici in mijlocul color iubiti" ci in pilcul al doilea sau al
treilea, unde sa fie mereu inconjurat de garda personala de 60 de
oteni §i de unde sa urm6reasca mersul bâtgliei, intervenind la
nevoie. Ratiunea acestui sfat este aceea§i cu a recomanddrii de a
nu sta In mijlocul o§tii celei mari: nu trebuie ca du§manul sA-1
recunoaseä §i, prin uciderea lui, sI demoralizeze oastea. Dutsmanii
vor bánui ea se aflA in mijlocul categoriei iubildlor" c4i-1 vor auta
acolo, dar el va fi in ceata sudetior" sau a iunacilor". tn cazul
in care va ordona intrarea In luptá a trupelor de rezervá, el se va
duce In pilcul sdu §i-1 va conduce la lupta, evident in frunte, ca told
voievozii no§tri.
Toate aceste lucruri, foarte clar exprimate de textul original
slavon, n-avea de unde s'a le §tie big autorul versiunii grece§ti.
El a folosit, prin urmare, §i pentru pilcuri tot cuvintul falange,
incureInd lucrurile. /n plus, neotiind eine sint sudgii i iunacii
fiindc6 n-avusese de-a face cu organizarea otirii muntene§ti, Ei
suprimd cu totuln° dupä cum se incurd. i atunci cind enume-
ra arrnele folosite In luptá:
I ewe rnerona Tilt, 4440 mot, INV% "En napayytXlm aot, utt goo, iccrrtt
sx,kiT EH4011a 41,Hla 641138 H 60011TH Ci Ck Tijv fiatpav, tcaO' fv paletc 7rOXE-
sparks Toonnue, 43 NCI H 341 ClatT8x TA, 1-ifiaat avra Tthv IxOptiov aou, Iva
iliANSMIX BOHM TBOX, H4t HU IfICT Tliph- tf ottamm Ogo0 etg yip/ geyakil v
AOCTI Toofro mop., M HI CTONwH ii4 1010 gmfdatyya Tot!, 9coakou, fryouv avret
sheTh, mem 11,Ct Tort:444 CHA4 V, 410- .to0 iatjeouc, Stem navrote etc cd
TINMH opauKTH Tor lien4411xTH ram H auvTrygtvov 7afiflog tirtstOevrat ol
TOCCRwilla H 110pUlla H CTlitAbI H BIC flash gx0Poi, icai icei xpo6ouatv azt Kat
BOWICKwil 11% 1164MM 1-0C1104CRX SONCKX vita Kai Park Kat rcaXaiatpac 'cal
al.Ct oymptx.r. Fix 34noerk48x TR*, Towtxta Kai koup.roftp8ac ticeae
4,9,40 mot, 111, 46146 TA 104I1W irh onus* trictunouatv, alit pet& rthv don-
Tgotni 44 Hi cTofluili, H. C1,TIKAIN 2 110HH61 ;Amy gfpcovra lxpeiketc elvat Ogo0
cropauxemehemil 44 rniAatuk wWW R1, BOHM Kat tank Tof6v etyandovuov ae f etc
TICOM, HAk NCi CAW' TION Ars Nit Afe41it4TH tiv Seustpav cpeaarta f elg riv
N caAcTISA H WT Tilt nOMNAOWITH H *Ma.
nOTLTIHIN IONAO H HMI Tilk 1041111 mocAfT, Txe St Ten, vo0v aou Icaeopav
114 CTILINA WT nAVC4 Toiro AA erolituti 'cob; Onto aou etywv1Coutvoug. (p. 162)
irk IMAM HAH erk ToeTient mykick,
Ter 114 44Aiyin,101ROW 44 CTOHWH Ck
(Traducere, pentru ambele texte
T.P.MH NONNW, Tilt 44 C11.410447M H Tia
In nota 110).
AA 30NIIIN WT 44419i goTOOTH wT BMW THOlir
I14110 TOOVICAAAT CI 0 CAoratat TROW. (245)

143

www.dacoromanica.ro
 P. P. Panaitescu In loc sâ utilizeze textul slavon, utilizeazd
acest text, mutilat i confuz, al traducdtorului grec, Wind numai
o trimitere la cel slavon, i cldde0e astfel o Intreagd teorie despre
dezorientarea autorului In cele ostdr§ti". E clar, acum, a cdrui
autor ! Oricum, cu aceasta, orice bdnuiald cd /nveitaturi/e ar fi
putut fi scrise In grece0e i traduse In slavone0e devine imposibild.
Continudm a cita i ultimul fragment din analiza pe care o
face P. P. Panaitescu textului despre rdzboaie:
Dacd, cercellnd amdnuntele date de autor privitoare la oaste si la
rdzboi, afldm toate aceste neconcordante i inexactild0, apoi tot alit de
mult ne izbesc si lacunele In cunostintele scriitorului, care sint de neierlat,
dacd ar fi fost In adevar un domnitor al tárii. Autorul nu spune nhnic despre
adunarea ostilor (buciume, focuri), despre procurarea armelor, fabricate In
lard sau aduse din Ardeal, exercitii, cornandantii cetelor (spdtarul), despre
tactica de lupta In pädure, traditionald la romdni (Alircea la Rovine, tefan
la Vaslui, Rdzboieni i Cosmin, Mihai la Calugdreni). De asemenea nu
vorbeqte nimic de celdfi (subl. n.); In vremea lui Neagoe, domnul Tarii Romd-
nesti stdpinea cetatea Bráilei, pierdutd In 1538 si celdfile erau esenfiale pe
atunci pentru apdrarea fdrii (s. n.). E adevärat cd la sfirsitul veacului
al XVI-lea domnii Tarii Românesti nu mai aveau nici o cetate, asa cii pentru
un scriitor care traia In acea epoca omisiunea cetAtilor este fireascd" (p.
222 223).
Ldsind la o parte contradictiile" i neconcordantele", care am
vázut cui apartin In realitate, ne oprim (celelalte fiind neserioase,
fiinda Neagoe nu-1 invdta pe Theodosie obiceiurile, rutina, i nici
functiile militare, cum fdcea Cantemir cind informa pe membrii
academiei berlineze) asupra unui singur repro§: absenta cetatilor. Si
aceasta confirma Insá pe Neagoe, fiindcd, ar cum amintea un spe-
cialist In materie, colonelul Traian Mutaru, documentele aratá
cd In Tara Româneascd nu a existat un sistem de ceteiti asemdrator
celui care timp de secole, ca un uriq scut de piatrd, a contribuit
la apdrarea hotarelor Moldovei". 112
Ne abtinem ad citdm, In Incheiere, ironia lansatd la adresa
lui N. Iorga, bdnuit, pe nedrept, cà ar fi recunoscut crede P. P.
Panaitescu cd Invdtdtura despre rdzboi nu reprezintd deci
experienta unui domn despre oastea Tarii Române0i" (p. 223).
Ultimul capitol politic din Invdtaturi asupra cdruia se opre§te
P. P. Panaitescu este cel Despre mild fi odihnire, arzat ca antepen-
ultimul In versiunea greacd, Inaintea celui despre pecete" §i a
144

www.dacoromanica.ro
Rugdciunii la iefirea sufletului. In ordinea normala, din versiunea
romaneasca, este capitolul X.
Se citeaza, din el, sfatul despre leafa slugilor care trebuie sh
fie aparte in vistierie i cel despre venitul tarii, care trebuie adunat
in miinile domnului:
Stirea despre edutarea (inspectarea) anuald a ostilor este probabil
exactd, dar si aci avem a face cu vremile mai tirzii ale ostilor de merce-
nari, a ostenilor cu leaf. In once caz, boierii i slugile domnesti nu luau
la noi In veacurile al XV-Iea pina In al XVI-lea leafd de la domn, ci erau
rilsphititi din veniturile slujbei lor: judecAti, taxe i plocoane ale suballer-
nilor. Boierii aveau apoi mosii ohabnice scutite de domn, In schimbul slujbei
lor civile i militare. Leafd putea primi un slujitor In Imperiul Bizantin,
In alte tan, nu in Tara Romiineased, care avea and organizatie financiard,
de gen feudal si patriarhal. Iar venitul Orli nu era Intreg In mina domnului,
ci era In parte cedat boierilor i mAndstirilor, tocmai pentru cd vistieria nu
avea un buget de lefuri. Ohabele erau satele scutite, In care tot venilul
culreuit aiurea domnici se lua de proprietar. Venitul vdmilor era In mare
parte ddruit mandstirilor, In parte Inchiriat boierilor. Asadar nici aci auto-
rul lnvdfdlurilor nu este bun cunosciltor al organizatici tdrii" (p. 224).
Ironia sortii avea sa-i incredinteze, peste mai bine de douà
decenii, lui P. P. Panaitescu, sarcina de a demonstra ca. Inca de
pe vremea lui Radu cel Mare, deci inainte de Neagoe Basarab s-a
infaptuit asa-zisa centralizare" a statului, adica imunitatile au
fost in cea mai mare parte lichidate, domnul devenind stapinul
efectiv al tarii, controlind justitia, econornia §i biserica. Cit priveste
leafa" acordata slugilor i ostenilor, in text ea este numita mild"
si hrana", si reprezenta o realitate in vremea lui Neagoe, caci el
flu vorbeste In capitolul respectiv despre marii boieri, cu moii, ci
de aparatul domnesc §i oVenii pldtili, care depindeau, cum se arata
clar, de mila domnului". 113

Concluzia intregului capitol intitulat .InvdRiturile i organi-

zarea politicd a Tarilor Romdnefti este o sentinta fara apel:
Conehidem din aceasta analiza 0A Invdfdturile nu mai pot fi soco-
tite ca un izvor istoric pentru organizarea veche a Tani Românesti de la
Inceputul veacului al XVI-lea, si nu cuprinde cunostintele la care ne-am
astepta de la un domnitor" (p. 224).
Ce valoare are ea, speram sa fi reiesit din cele de mai sus.
10 Neagoe Basarab c. 67 5 145

www.dacoromanica.ro
 Studiul din 1946 se incheie cu un capitol intitulat Autorul
I nvdfdturilor ci vremea lui. El urmareste sa arate, prin exemple
din literatura bizantina si romana, cà prezenta unui nume pe o
carte si unanimitatea traditiei manuscrise nu probeaza nimic
pentru paternitatea operei. Sute de scrieri poarta, in toate mantis-
crisele, numele lui Ioan Gull de Aur si totusi sint sigur apocrife.
Sfaturile lui Vasile Macedoneanu sint i ele numai atribuite 11.110.-
ratului bizantin, care nu era carturar. Corespondenla lui Stefan
cel Mare cu patriarhia din Ohrida a fost plasmuitä in secolul al
XVII-lea (ceea ce, dupa ali autori, adaugam noi, nu este exact,
deoarece profesorul Alexandru Elian i-a dovedit autenticitatea 1)
Dar chiar lravdfdturile atribuite lui Neagoe vocla, dupa pilda primului
falsificator, au mai fost completate si de altii. Am aratat ca Invataturile
catre cele cloud slugi ale lui Neagoe trecute la calugarie nu fac parte din
Invataturile primitive, ci slut opera unui al doilea falsificator, care si el
le-a atribuit lui Neagoe, fapt recunoscut si de Invatatii care Inca mai sustin
autenticitatea corpului principal al Invaldturilor. Dupa aceea, In veacul
al XVIII-lea a venit i un al treilea falsificator, care a modificat l a adaugat
Inudidturile lui Neagoe i ni s-a pAstrat manuscrisul lui cu toate foitele
intercalate de autorul prelucrarii, cu indicatii ca aceasta: 5 De la acest
semn ... sa se scrie l In locul celor ce ramin nescrise sA se scrie cele din
hirtioarA *. Bineinteles ca I aceastA prelucrare a rAmas tot sub numele
lui Neagoe i e adresatA tot saracului Teodosie, care Implinise acum douA
veacuri i jumAtate de la moarte" (p. 226 227).
La acest pasaj trebuie sa ne oprim.
Autenticitatea scrierii intitulate Cuvint de invdfdturd al bunului
craytin domn Neagoe voievod, domnul Ungrovlahii, cdtrd 2 slugi
credincioase ale sale si dragi, carele se lepddard de lume fi se dederd
vietii cdlugdrefti poate fi chestionata, in principiu, pe motiv ca nu
s-a pastrat originalul slavon si nu avem nici versiunea greaca. Dar
este vorba de o scriere aparte, care n-a intrat in arhitectura Invd-
ldturilor. Ea a fost tradusa mai tirziu, sau concomitent cu Viata
lui Nifon §i cu cele doll& pisanii de la Arges, si a circulat impreuna
cu ele in manuscrise, fiind anexate apoi Invdteiturilor propriu-zise
de copistii din scoala paisiana de la Cernica i Caldárusani, in
secolul al XIX-lea (vezi capitolul ultim al cartii de fata).
Cel mai vechi manuscris ce ne-a pastrat aceasta traducere
dateaza din 1682, si a fost copiat la schitul Trivale de linga
Pitesti. El cuprinde Vico lui Nifon, InvaVatura" i pisaniile in
versiunea romaneasca. Or, pisaniile ni s-au pastrat si in slavoneVe.
Desi nu acesta e cazul Viqii lui Nifon, totusi nimeni nu s-a
146

www.dacoromanica.ro
gindit s. punA la Indoialä autenticitatea acesteia din urmA. Nu
avem deci motive BA banuim cA n-a existat §i textul slavon al
Invdpurii care cele cloud slugi.
Oricine cite§te aceastA InvAt Rued", care shit de fapt
doutt, va trebui sA admitA cA, dacA ele nu-i apartin lui Neagoe,
atunci avem de a face cu o pasti§A geniala, Intr-atIt stilul, ideile
§i tonalitatea kr seamAntt cu a Invdtdturilor cdtre Theodosie. Dar ce
rost avea o asemenea plAsmuire? Si mai ales cum se justified struc-
tura ei?
In citatul Cuvint" avem de a face cu o invdtdturd cdtre slu-
gile sale" ce si-au luat in calugArie numele Varlaam i Ioasaf.
Gine cunoaste yoga acestor personaje In vremea lui Neagoe, nu
numai din extrasele din Invdtdturi ci §i din marea icoanA de la
Curtea de Arge§ care-i reprezenta 114, nu se mirA deloc de faptul
CA voievodul, care se dA drept pArintele kr spiritual (coconii miei,
carii v-am nAscut pren duhul sfint"), le-a sugerat sàji ia In cAlu-
gArie aceste nume. Textul InvatAturii ni-1 dezvAluie cu o claritate
deplinA pe Neagoe cel din sfaturile cAtre Theodosie, adinc cunosca-
tor al literaturii ascetice, dar In acela§i timp voievod §i militar.
Imaginea minii asemAnatA cu steagul in mijlocul luptei o regA-
sim §i aid. RegAsim, preluat de voievod Intr-o formA nouA, perso-
nalA, un text care In Invdpari este Imprumutat din Simeon
Monahul. Recunoa§tem acorduri din preambulul solemn al Invdfd-
turilor §i din alte capitole.
Dar ceea ce este mai convingator e faptul cà Ioasaf murind,
voievodul compune o scurtâ epistolA care, In miniaturA, repetA
cum a observat pentru intlia oarA Pavel Chihaia Epistola cdtre
oasele mamei sale 115 Ca §i acolo, voievodul plinge moartea lui Ioa-
saf cu accente de sinceritate neindoielnie4. Dar epistola este In
acela§i timp un document cAtre cAlugArii din locurile unde a murit
Ioasaf. Ea Incepe, prin urmare, cu un preambul de cancelarie dom-
neascA:
Cu adevArat, ale radacinii cei bune, bune slut §i odraslele §I din
curtea cea sfIntA §i fiii sfinti vor ie§i, §1 de nu va fi cetatea Imparatului
sfInta, nici fiii nu vor le§i sfinti. Ce, cele ce iaste de dar, dar sa i sa dea ;
cela ce iaste de mertic, mertic sa i se dea ; cela ce iaste de cinste, cinste
sa I se dea ; cela ce taste de miluit, sa-1 miluie§ti; i eine iaste de a-1 fi
leftin, ieftin sa-i fie. Ce tu, Hind luminat, i fiii tai slut luminati; tu fiindu
lubitoriu de Hristos, §I fill tal vor 11 iubitori de Hristos."

147

www.dacoromanica.ro
 Urmeaza imediat plingerea lui Ioasaf, care aminte0e de jalea
la mormintul lui Petru:
Preaiubitul mieu Ioasafe, tu ai fost lumina ochilor miei i luminarea
cea prea luminatfi a inimii male. 0 lnvatatura oarece mi4i scrisesem sa te
Inveti de la mine ; ce Domnul nostru Iisus Hristos sä mi te priimeasca
sa mi te Invete, cu ugodnicii sal, Intru Imparatlia ceriului. Deci aceasta Inva-
tatura acum eu n-am cum o trimite, ci o voi trimite unde-fi va zdcea trupul."
Si se incheie cu dispozitii domnegi pentru tovara0i sai de
calugärie:
Si iar voi, sfinti parinti, cari va yeti afla a lacui la acel loc, una,
pentru voia Domnului nostru, lui Iisus Hristos, alta, pentru voia voastra,
am grija a rnitui acolea §i a tntdri, ca sa nu zaca acel trup singur. si oare ce
va trebui la acel loc, macar odajdii, macar bucate, macar fiestece, eu am
a ma osteni ca sa aibA acel loc de toate den destul."
Ne gasim, evident, in fata unui hrisov domnesc, copiat apoi ca
o scriere calugareasca impreuna cu invatatura i intrat in circulAie
ea opera de sine statatoare. Cazul nu este singular. 1" Ulterior
au fost traduse qi invatatura §i hrisovul, sub un titlu unic, §i impreu-
nate in acela0 manuscris.
Cine le va fi pastrat qi le va fi pus in circulatie ?
Sintem in domeniul ipotezei, dar ea nu este exclusa: din textul
invààturii reiese c. ambii calugariti au fost demnitari la curte.
Lui Varlaam i se indica §i functia: chelar (Tu, fatul men Varlaame,
eheile domniii mele §i camara mea era in miinile tale ; iar tu te
1epada0 de cheile mele §i &Amara mea o ai napustit"). In 1535
pe scaunul de mitropolit al Ungrovlahiei se urea un Varlaam care
pastore0e pind in 1544. Domn era, in acel moment, Vlad Vintila
de la Slatina, unul din numero0i fii naturali ai lui Radu cel Mare.
Nu este exclus ea mitropolitul sa fie fostul ucenic al lui Neagoe
voda, a§a cum il prezinta unii istorici ai bisericii. 118 Cum scrisoarea
le fusese adresata la amindoi, inseamna ca se calugarisera in acelafi
loc, undeva insa mai departe, nu la Argq, altfel n-ar fi avut rost
sa vorbeasca' despre Intarirea" i miluirea" locului respectiv.
Sa fi fost oare acWi doi ucenici printre primii intemeietori
ai schiturilor isihaste din Buzau ? Problema ramine deschisd. Se
poate totu0 presupune ca Scrisoarea" §i Invalatura" au ramas
in pastrarea viitorului mitropolit, care le-a oferit spre copiere calu-
garilor de la Argq, sau le-a adaugat Vietii lui Nifon, care se pastra
la Mitropolie. Oricum, alaturi de corpusul" Invdtdturilor circula
in manuscrise §i Lin alt corpus", format din Viata lui Nifon, pisa-
148

www.dacoromanica.ro
niile de la Arges si aceste douà invAtAturi care Varlaam si boasaf.
Manuscrisul cel mai vechi, de la Trivale, le cuprinde pe toate. Nu
stim dacà erau in manuscrisul lui tefari Cantacuzino 0 3488 B.A.R.,
deoarece la ambele sfirsitul s-a pierdut. Ulterior, cele douà cor-
pusuri" au fost unificate, cum le gdsim in ms. 2714 si copia sa, 1062.
Ni se pare cd toate motivele pledeazà pentru autenticitatea
acestor texte si nu impotrivg.
In ceea ce priveste falsificatorul" din secolul XVIII, putem
sigur afirma ca' n-a detinut aceastà.. . calitate. Rostul acelor foite,
stersAturi, indicatii de copiere, amintite prima oath de dtre Demos-
tene Russo, este cu totul altul si 1-am lAmurit amAnuntit in capitolul
final al cArtii de faVA, despre Traditia manuscrise. Trimitem deci
pe cititor la paginile 361-363.
Nu mai insistAm asupra modului in care P.P. Panaitescu ima-
gineazA motivele ce 1-au determinat pe calugAr" sA scrie Inveifcitu-
rile. Retinem doar afirmatiile cu privire la data alcAtuirii lor :
In privinta epocii cind au fost scrise Invdfdlurile, o indicatie se pare
ca ne-ar putea da manuscrisul slavon al acestei scrieri pAstrat In Biblioteca
NationalA din Sofia. DupA unii Invat ati, care se intemeiazA pe criteri
paleografice, manuserisul ar fi din secolul al XVI-lea, punct de vedere
pe care si noi 1-am adoptat intr-o vreme. La cercetarea mai atentA a facsi-
milului publicat de Toney in catalogul manuscriselor slave ale Bibliotecii
Nationale din Sofia, rezultd cA manuscrisul poate totusi sA fie scris si In
prima jumatate a veacului al XVII-lea.
Scrierea nu poate fi InsA din a doua jumAtate a veacului al XVII-lea
cind Incep la noi sA predomine In culturd influentele apusene; cu Invald-
turtle sintem Inca in perioada slavo-bizantinA si ca limbA si ca mentalitate
ascetico-religioasa. Stntem Insd la Incepulul veacului al XV II-lea qi nu mai
devreme (s.n.), pentru mai multe motive indicate In capitolele precedente.
In Inveitaturi avem o descriere a armatei din perioada mercenarilor, care
incepe In chip hotarit la noi cu Mihai Viteazul. De asemenea, cum am spus,
autorul Invdfdlurilor aminteste de boierii parveniti ridicati de jos si nu
aminteste deloc de cetati in Tara Romaneasca (pierderea BrAilei la 1538).
Autorul a fost desigur un calugar roman, dintr-o mAnastire roma-
neascA, cunoasterea mormintelor de la Arges si a atitor elemente de viata
romaneasca o arata. Cind, precum am vazut, el sfatuieste pe domn sA nu
prea dea cu amindoua milinile manastirilor banii strinsi din tara, sA-1 lase
tot In Ora, sa nu jertfeascA pe slujitorii lui, aceasta ne arata iar pe un om
al Orli, nu un calugar strain, atonit sau slay, care nu putea avea grija
de aceste lucruri ale Orli" (p. 228-229).

149

www.dacoromanica.ro
 Numai cu titlul de ipoteza P. P. Panaitescu a cautat sa pla-
seze mai exact Invaidturile In ambianta secolului al XVII-lea, si
anume In vremea lui Radu Mihnea (1611-1616 ; 1619-1621),
domn cult, care avea si el un fiu invatat, Alexandru Coconul.
Fireste scria istoricul In finalul studiului din 1946 ca aceste
argumente privitoare la datarea Invájdturilor In vremea lui Radu Mihnea
nu alcatuiesc dovezi definitive si asupra acestui punct chestiunea amine
Inca deschisa.
Credem cA In rIndurile de mai sus am dovedit cA Inv6111turile atribuite
lui Neagoe Basarab nu shit opera lui, ci a unui calugAr erudit care a trait
cu vreun secol mai tirziu. Ele nu mai pot fi socotite ca un izvor autentic
pentru istoria romAnilor In secolul al XVI-lea" (p. 231).
Este o concluzie pe care, cum s-a vazut, absolut nimic nu o
Indreptateste.
Din analiza capitolelor social-politice si militare ale Invaid-
turilor lui Neagoe Basarab se desprinde, dimpotriva, concluzia ca,
departe de a prezenta anacronisme, contraziceri, dovezi flagrante
de ignoranla venind de la un calugar ratacit printre probleme care
Il depasesc, ele sint eel mai bogat, mai variat si mai precis izvor
istoric intern pentru prima jurnatate a secolului al XVI-lea.
Departe de a fi produsul divagatiilor mistice ale unui monah
retras intr-o mantistire, Invdtdturile dovedesc, dimpotriva, un autor
traind in miezul evenimentelor epocii sale si preocupat de probleme
cu care era confruntat nurnai cineva care participa activ la viata
politica si militara a Orli. El nu a luat pana in mina spre a inveli
realitatea istorica, notata anterior in cronica, intr-o retorica arti-
ficioasa de manastire, ca Macarie si scoala sa din Moldova, ci spre
a lam mostenire fiului eau si urmasilor In domnie o vasta opera ce
reprezinta, pe plan literar-ideologic, chintesenta a veacuri de dez-
voltare sociald, politica, rnilitara si culturala a Tarilor Romane.

II
Anul 1959 deschide o noun. etapa In discutia seculara din
jurul lnvdcdsurilor. In acest an apare, in colectia Cronicile medie-
vale ale Romaniei", volumul Cronicile slavo-romdne din sec. XV
XVI publicate de _loan Bogdan. Editie revdzutd fi completatd de
P. P. Panaitescu, volum ce cuprinde si textul slavon al lnvd4dtu-
rilor, insotit de prima lui traducere moderna, realizata de P. P.
150

www.dacoromanica.ro
Panaitescu. Pentru prima card originalul, editat in 1904 de Lavrov
gi devenit o raritate bibliografick intrá, astfel, in circuitul gtiinti-
fic national, devenind accesibil datoritá agezdrii filelor manus-
crisului In ordinea fireascd gi traducerii lui P. P. Panaitescu gi
necunosedtorilor limbii slavone. Urmdrile nu vor intirzia sd se
facd vizibile.
In primul rind, constatdm ea insugi editorul, P. P. Panaitescu,
fie pentru a justifica includerea textului intr-o editie de cronici,
fie ca urmare a evolutiei gindirii sale In aceastd problemd, vine cu
un punct de vedere sensibil diferit de cel exprimat in 1946. Evitind
sä se pronunte asupra datei cind au fost compuse Invdtdturile
(Aceastà introducere privind numai versiunea slavd a Invciptu-
rilor nu cuprinde cercetarea problemelor legate de data, autenti-
citatea gi transmisiunea textului", p. 215, notd). P. P. Panaitescu
igi modified insd vizibil opinia despre valoarea lor ca izvor istoric:
Nu mai vorbim in chip special de capitolele destinate organizdrii
vechi a armatei, a banchetelor, a dregdtoriilor din Invdtdturile atri-
buite lui Neagoe Basarab scrie el in introducerea generald la
volum care degi trebuiesc primite cu oarecare rezervd, consti-
tuie un izvor al studiului vechii structuri feudale a tarilor române"
(p. VIII). Si ceva mai departe, In incheiere: In sfirgit, Thvd-
teiturile atribuite lui Neagoe Basarab nu sint o cronicd, degi
locul lor este evident in prezenta colectie, de vreme ce avem a
face cu o scriere de caracter istoric, din cauza multimii de amd-
nunte ce cuprinde asupra structurii statului feudal al Tdrii Romii-
nevi (s. n.), cum sint cele privitoare la puterea domneascd, la
boieri la alegerea dreggtorilor, la oastea feudald, la judecdti gi la
banchete" (p. XIV). anvdtdturile lui Neagoe mai citim Inca o
data in introducerea speciald care precede textul slavon gi traduce-
rea lui româneased formeazd un izvor istoric important pentru
studiul vechilor institutii feudale din Tara Romaneascd in secolele
XV I XV II. Defi imbrdcind o formd religioasd, cu frazeologie
bisericeascd, sub aceastd formd obligatorie pentru stilul vremii de
cuprind informatii pretioase privitoare la viata feudald, la organiza-
rea armatei, curtii, raporturilor sociale fi politice $i la ideile vremii
(s.n) (. . .) In versiunea slava se afld o serie de termeni ce indica
elemente ale vechii societdti romtinegti din secolele XVI XVII
(...) Dupd aspectul paleografic, manuscrisul de la Sofia este de
la inceputul sec. al XVII-lea" (p. 216-217).
Foarte curind dupd aparitda acestei pretioase editii, gi stimu-
lea' de ea, o comunicare suatinuta la 22 decembrie 1959, ln
151

www.dacoromanica.ro
cadrul sedintelor publice de comunicari ale Asociatiei Slavistilor
din Romania, redeschide dosarul problemei autenticitatii". Tipa-
rita la inceputul anului urmator, In numarul pe ianuarie al revistei
Mitropolia Olteniei, comunicarea relua discutia in jurul paternitatii
Invdtdturilor de la punctul In care fusese lasata de P. P. Panai-
tescu in 1946, Incercind sa dea citeva raspunsuri, dar acceptind
teza unui autor cdlugdr. Acest calugar n-ar fi trait insa in a doua
jumatate a sec. al XVI-lea, ci chiar in vremea lui Neagoe sit ar fi
lucrat din indemnul si pentru anumite parti ale scrierii chiar
cu colaborarea voievodului. Proba cea mai concludenta era soco-
tita a fi identitatea de stil, idei si ton dintre pisaniile Mangstirii
Arge§ si Invardturile lui Neagoe. Or, aceste pisanii dateaza sigur
din vremea lui Neagoe sau imediat dupa moartea sa, deoarece la
zugravirea bisericii, in 1526, pe timpul ginerelui lui Neagoe, Radu
de la Afumati, ele se aflau la locul lor, fiind zugravite astfel si de
pictorul Dobromir In celebrul tablou ctitoricesc in care Neagoe
si Despina tin In mina biserica lor de la Arges. inseamna ca ace-
lasi creier a conceput si pisaniile, in primul patrar al secolului al
XVI-lea, si Invdtaturile.
Argumentul n-a avut darul sà convinga insa nici pe P. P.
Panaitescu si nici pe un specialist ca prof. I. C. Chitimi a. Acesta
din urma, redactind la 2 februarie 1960 o ampla recenzie la Cro-
nicile slavo-romdne, scrie despre Inveitcituri :
De asemenea, inserarea Inodldturilor lui Neagoe Vodd Basarab cdtre fiul
sdu Theodosie (in versiunea slavonA) Intre cronici mi se pare MIA temei.
In aceastA scriere se pot gasi uncle relatAri istorice ca cele despre organi-
zarea militarA a tArii, folosite de N. Balcescu in articolul salt Puterea armatd
si arta mallard de la Intemeierea principatului Valahiei pind acum, dar luatä
In genere opera este de inspiratie literard. Are unele corespondente folelo-
rice, pasaje Intregi din opere religioase, urmAreste sá fixeze linia de conduitA
moralA i umanA a odraslei domnesti, i tiriIe istorice slut destul de putine.
Invdfdturile lui Neagoe fac parte dintr-un alt gen de scrieri vechi decit acela
al cronicilor In limba slavonil. In consecinta locul lor intr-o lucrare intitulalA
Cronicile slavo-romdne din sec. XV XV I nu e destul de justificat.
De altfel, autorul, tov. P. P. Panaitescu, Intr-o lucrare mai veche,
Invdtilturile lui Neagoe Basarab, Bucuresti, 1946 a sustinut cA aceastA opera
a fost scrisA In secolul al XVII-Iea. Emite ipoteza cd era destinatá fiului
lui Radu Mihnea (1611-1616 ; 1619-1621) si n-ar avea nici o leg:aura cu
Neagoe. Autorul sustine l acum CA lrwdfdturile au fost redactate la Ince-
putul sec. al XVII-lea dar diferenta de douA decenii pina la sec.

152

www.dacoromanica.ro
 XVI nu ar fi un motiv pentru a nu fi introduse In colectia unor cronici din
sec. XV XVI, datele istorice ale Invdiáturilor putlnd fi valabile si pearl'
secolul anterior. De rapt, asemenea scrieri slut pre/tome end nareazd rapte
contemporane. Pentru vremea lui Neagoe slut prea depdrlate (s.n.). Oricum,
Invdfdturile lui Neagoe n-au caracter istoric. Ele puteau fi editate In alta
asociatie de texte veehi, sau chiar separat."1"
In textul de mai sus, care reprezintà tot ce se spune despre
hweitdturi In citata recenzie, datat5 de autorul ei 4 februarie
1960", desi a apdrut Intr-un volum ce poartà pe copertà anul 1959
(deci a fost inseratä in momentul cind volumul, intirziat, se afla
sub tipar), nu inregistrilm nici un ecou al recentei comunicari.
Recenzentul nu obiecteazà nirnic nici fa t5. de pozitia lui P. P.
Panaitescu ba, dimpotriva, pare a fi de acord cu datarea in seco-
lul XVII sau la sfirsitul sec. XVI, din moment ce o foloseste el
insusi ca argument spre a demonstra inoportunitatea includerii
textului Invdtdturilor in editia recenzatà.
Cu totul alta este pozitia prof. A l. P i r u, care tipareste in
Contemporanul, nr. 9, din 26 februarie 1960, o recenzie similard,
cu titlul Reconsiderarea literaturii romdne vechi. In aceastà recenzie,
autorul reafirmà, pentru prima oar5. de la articolul lui Vasile Grecu
din 1944, convingerea fermd in paternitatea voievodului roman
asupra operei ce-i poartd numele. 0 paternitate absolutá, care nu
presupune nici un fel de colaborator cálugsgr. Totodatá, Al. Piru
respinge ironic teza Russo-Panaitescu. Intrucit acest articol din
Contemporanul are o importantà oarecum istoricd", reproducem
integral pasajul despre Invdrdturi:
Dupil parerea noastra, editorul a procedat foarte just introduclnd
in volum Inväidturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Theodosie, de;i aceastä
opera nu este propriu-zis o cronica, ci o lucrare parenetica, apartinInd lite-
raturii didactico-religioase. Prezenta In ea a numeroase referinte la insti-
tutiile feudale o fac interesanta ;i din punct de vedere istoric. Dar credem
cii editorul chestioneaza pe nedrept paternitatea lui Neagoe Basarab asupra
acestei scrieri.
Majoritatea editorilor celor trei versiuni ale Invdfdturilor lui Neagoe
Basarab (P. A. Lavrov, N. Iorga, Vasile Grecu), ca sa nu mai vorbim de
alfii care au studiat amanuntit opera de exemplu Invatatul bulgar
St. Romanski nu au formulat nici o indoiala cu privire la paternitatea

153

www.dacoromanica.ro
 lui Neagoe Basarab. Ea a fost pusa la indoiala pentru prima data
de D. Russo, care a atras atentia asupra caracterului de compilatie al
Invdfdturilor, subliniind unele similitudini cu opere ca Umilinfa lui Simion
cel Nou (sicl) si altele, VIM ca prin asta sa aduca vreun argument in favoarea
altui autor. Ipoteza lui D. Russo cd Invdfdturile au fost scrise tn realitate
de un cdlugar la tnceputul secolului al XV I I-lea nu se tnterneiazd pe nimic
(s.n.). Pe drept cuvint i s-a obiectat ca ar fi cu neputinta de crezut ca
un calugär oarecare sa aibá notiuni de strategie militara in vreme ce mai
verosimil este ca un domnitor cunoscut prin atentia acordata in vremea sa
credintei, sa cunoasca din lecturi tehnica monahald si conceptiile religioase
de viata, predominante, cum se stie, in perloada feudala.
Argumentul lingvistic invocat pentru datarea operei cu un secol mai
tirziu, de altfel nesustinut, nu poate fi luat In consideratie. Nici unul din
editorii si criticii anteriori, eminenti slavisti ca Lavrov sau Romansky
nu au fost izbiti de necorespondenta cronologica intre limba Invdfdturilor
si epoca In care a trait Neagoe. Cu atit mai lipsit de importanta este aspectul
paleografic al textului slay gasit la Sofia, manuscrisul fiind o copie, iar
nu originalul.
Argumentul istoric, ca anume Invdfdturile cuprind informatii pretioase
cu privire la organizarea armatei din secolul al XVII-lea (mercenari cu arme
de foc) este la fel de subred (de altfel editorul insusi se Indoieste de el din
moment ce arata ca respectivele informatii se raporta si la secolul
al XVI-lea). N. Balcescu, in studiul sau Puterea armatd # arta znilitard de
la Intemeierea principatului Valahiei ptnd acum, folosind opera lui Neagoe
Basarab nu a avut indoieli asupra autorului ei.
In sfirsit o ipoteza noua, WA temei, ni se pare aceea cá versiunea
greceascA a Invdfdturilor s-a facut dupa versiunea romana. Versiunea
greceascd dateaza de la inceputul secolului al XVII-lea, In vreme ce tradu-
cerile românesti sint posterioare (cea mai veche datind din 1682)."
Pozilia profesorului Al. Piru este impàrtàsit6 si de prof. I. D.
Lauda t, care, citind si articolul din Contemporanul, aerie la
rindu-i In recenzia dedicatà aceleigi editii de cronici:
Noi socotim, Insa, ca problema autorului Invdfdturilor nu este
rezolvata convingator nici de D. Russo nici de P. P. Panaitescu, ambii
situati pe aceeasi pozitie In privinta autorului, aducind Ina argumente
diferite, fiecare in parte."
*i. dup51 ce enumerà si respinge citeva din argumentele lui
P.P. Panaitescu din studiul aparut In 1946, prof. I. D. Laudat
conchide:
154

www.dacoromanica.ro
 In general, ne lnsu§im i noi observatia dintr-o altA recenzle a acestel
cArti cu privire la problema discutatd, cA mai degrabA un domnitor ca
Neagoe, ctitor de biserici, putea sA cunoascA multe texte religioase, declt
un cAlugAr, cAruia i se atribuie cu exclusivitate paternitatea Invdfdlurilor,
sà ajungri sA cunoascri strategia militarA a vremii sau protocolul primirii
solior de cAtre domnitor qi divanul domnesc. In privinta paternitAtii Mud-
fdturilor nol Inclinam cAtre pdrerea lui N. Iorga, formulatA ulterior In prefata
lrivdfdturilor, scoasri In 1910, cA Neagoe a scris Inträfáturile ajutat de un
calugar Invatat, aqa cum s-a petxecut lucrurile §1 In Moldova din acelali
timp, unde se scriau cronicile de calugAri sub supravegherea i directa inspi-
rape a domnitoillor respectivi.
Ambii recenzenti ci-au reafirmat apoi punctul de vedere In cele
cloud sinteze de literaturg romana veche pe care le-au publicat in
cursul anului 1961.
Fag de aceste tentative de a repune in drepturi teza auten-
ticitalii, P. P. Panaitescu, care ci-a sustinut punctul de vedere
in volumul II din tratatul academic Istoria Romdniei (Bucuresti,
1962), are ocazia BA replice atunci chid, solicitat sg. colaboreze
la tratatul Istoria literaturii romdne, vol. I, elaborat de un colectiv
condus de acad. Al. Rosetti, redacteazá, intre altele, ci paragraful
despre lnydraturi, in sensul vederilor sale de ultima org.. Textul
a apgrut abia In volumul Contributii la istoria culturii romdnefti,
Ingrijit de sotia savantului, Silvia Panaitescu, ci tipgrit de Editura
Minerva, dar a fost supus discutiei Inca din februarie 1961. Cu
aceastà ocazie, invitat de prof. Al Piru la o cedintà de lucru ce se
desfasura in localul Institutului de istorie literard numit acum
G. alinescu", ci era prezidatä de acad. Alexandru Rosetti, autorul
eartii de fag a prezentat obiectiile fata de teza neautenticitgtii,
obiectii pe care i le trezise un prim examen al chestiunii intreprins
la Indemnul profesorului Al. Piru.
Intre altele, aduceam argumentul c1 In Invdtdturi se manifesta
puternic influenta isihasmului, curent ce se stinge spre sfirOtul
veacului ci dispare cu totul in secolul urmátor. Nu poate fi ginditg,
deci, o scriere ca Invcipturile intr-un alt climat cultural decit acela
pe care 11 reflectg.
Situatia textului predat de P. P. Panaitescu rAmOsese nedecisg
ping cind, la 15 iunie 1961, autorul cartii de fata a sustinut, tot
la Asociatia SlaviOilor din Romania, comunicarea Invdtdturile lui
Neagoe Basarab. Problema autenticitdtii. In acesta comunicare
155

www.dacoromanica.ro
respingeam amanuntit argumentele lui Russo si o parte dintr-ale
lui P. P. Panaitescu. 120
Ulterior acestei date, textul lui P. P. Panaitescu a fost Inlocuit
cu un text nou, redactat de prof. Al. Piru si reprezentind, comparativ
cu paragraful respectiv din volumul Literatura romdnd veche, un
evident salt calitativ 121 de care noi insine am putut beneficia apoi,
prin bunavointa autorului, la intocmirea formei definitive a stu-
diului care s-a publicat in Romanoslavica, VIII, 1963.
Principalul factor care a decis inclinarea balantei in favoarea
tezei autenticitatii Invdfdturilor a fost insa grupajul de articole
publicat de revista Asociatiei Slavitilor, Romanoslavica, in
vara anului 1963, cu aproape un an Inainte ca primul volum din
tratatul Istoria literaturii romdne sa vadd lumina tiparului la Edi-
tura Academiei (Macheta" discutata in primavara anului 1963
rtimasese un material de uz intern, accesibil numai pentru un grup
restrins de persoane i institutii).
In Romanoslavica, VIII, au aparut trei studii: I. C. Chitimia,
Consideratii despre invdtdturile lui Neagoe Basarab", articol ela-
borat Inca din 1947, Invdtdturilelui eagoe Basarab. Problema auten-
ticiteitii de autorul cartii de ;NO i Invdtdturile atribuite lui .Neagoe
Basarab. 0 reconsiderare, reprezentind raspunsul lui P. P. Panai-
tescu.
Putem s. luam cunostinta, astazi, datorita volumului Contri-
butii la istoria culturii romdnefti, de ambele texte scrise de P.P.
Panaitescu, unul In ianuarie 1961 si celalalt in toamna anului 1962.
Studiul tiparit in Romanoslavica, VIII, 1963 se dovedeste, la con-
fruntare, in mare masura o dezvoltare a celui din 1961, care fixase
concentrat gindirea autorului i selectase argumentele sale preferate.
Pe de and parte, comparind textele din 1961 si respectiv 1963
cu studiul din 1946, amplu analizat mai inainte, constatam ca. nu
numai imaginea autorului §i caracterizarea operei s-au schimbat
sUntitor, cum am aratat (p. 99-100) dar i datarea e alta Ar- I

gumentele cu care P. P. Panaitescu incercase a demonstra imposi-

bilitatea ca Invdtdturile sa fi fost scrise in secolul al XVI-lea, si a
fixa data redactarii lor In veacul urmator, sint abandonate. Acum
SP decreteaza ca data a doua jumdtate a secolului al XV I-lea §i
din nou se face apel la eruditie spre a anula datarea anterioara I
Dar nu e mai putin adevdrat, cum observa Anton Balota,
ca. lui P. P. Panaitescu ii revine meritul de a fi analizat cel dintii
156

www.dacoromanica.ro
aceastà carte ca pe o opera social-politica, incercind sa o lege direct
de un context istoric, definit pe temeiul ultimelor rezultate ale
medievisticii marxiste. Legatura este falsà, contextul gresit stabilit,
dar tentativa in sine si exemplul au ramas si au dat roade. Cerce-
tatorii ulteriori vor evita erorile, pastrind insa exernplul §i metoda.

Cu ce se argumenteaza, acum, noua tez i noua datare ?

In textul scris pentru tratatul Istoria literaturii romdne, ne
intirnpina urmatoarele argumente, unele vechi cunostinte, altele
faurite ad hoc:
1. Invataturde nu au putut fi scrise de Neagoe §i nici in epoca
lui Neagoe, deoarece exista o contradictie intre tendintele centra-
lizatoare ale cartii i practica politica a lui Neagoe, omul unei
factiuni boieresti Craiovestii , care domneste prin si pentru
aceastA factiune, reprezentind, ca domn, negarea ideii de centra-
lizare a statului.
2. Existà o contradictie intre sfatul cuprins in Invalaturi
de a fi cumpatat in danii &are biserica i practica lui Neagoe,
mare ctitor, care a dat din banii tarii, din exploatarea supusilor
sdi, sume uriase patriarhiilor din Orient, mAndstirilor de la Meteore
si de la Athos, din Serbia, cit i bisericilor i mandstirilor din tug,
cu scopul de a cistiga biserica de partea lui si de partea factiunii
feudale pe care o reprezenta" (Contributii, p. 234).
3. Exista o contradictie intre tonul blind al Invapturilor
5i cruzimea lui Neagoe, aa cum reiese ea din scrisorile sale.
4. In Invataturi se aflä erori in ce priveste membrii familiei
hti Neagoe, autorul nu cunoaste nici numele sotiei lui" (p. 235).
5. Lumea feudald, care este descrisä in aceastd carte nu este
cea de la inceputul veacului al XVI-lea. Armata din .inviireituri
este predominant o oaste de mercenari, ceea ce pentru Tara RomA-
neasca ne duce la a doua jumatate a secolului al XVI-lea sau la
inceputul celui urmator. Aceasta armata are artilerie mobild de
cimp, nu numai tunurile de asediu, tot ca in a doua jumAtate a
secolului al XVI-lea. Dregatorii nu mai sint, ca odinioard, stApini
de domenii care-si fac serviciul feudal la curte, ci demnitari ai
tarii, cu o lunga traditie, care d5. dreptul familiilor mari sa (Tara
ocuparea demnitatilor. Ei au, daca nu leafa fixA, o retributie in
bani, intr-o epoca de mai mare circulatie monetard. Rasplata data
de domn credinciosilor lui nu mai este mosia, ci banul din tezaurul
domnesc.

157

www.dacoromanica.ro
 Acest cadru istoric al societgtii, care apare In paginie hula-
Viturilor, nu este cel de la Inceputul veacului al XVI-lea, din vre-
mea domniei lui Neagoe Basarab, ci corespunde cu sfir§itul acestui
veac" (idem, p. 235).
6. Invdtdturile se alcgtuiau Intr-o vreme in care turcii sta..
pineau Ora, oricind un demnitar otoman putea sg vie sd cearg o
parte din tezaurul domnesc: exploatarea otomang. asuprabogatiilor
§i muncii tárii era in toi". Recomanddrile din Invdfdturi de a le
umple gurile cu de toate" reprezintg. doctrina politicg de umi-
1in0 a boierilor din sec. XVI, dar nu aceea a unui Radu de la
Afumati sau a vechilor domni luptatori" (p. 238).
7. Contradictia dintre gindirea politica §i cugetarea reli-
gioasg:
O carte nu poate fi in acelasi timp un manual al exercitdril stdpinirii
si al predicarii renuntAril la lumea aceasta. StApinirea constituie lumea
potentiald, lmpotriva ei se ridicd In primul rind ascetismul. Invdfdturile
pun aceasid tulburdloare problemd a contrazicerii de continut tntre sfaturile
date pentru ctrmuirea lumii f i acelea care Indeainnd la pdrCzsirea ei (s.n.)
Rezolvarea contraziceril std, mdcar in parte, In calitatea de cAluglr a
autorului care nu putea gindi ca un domn si nu-si putea pArAsi cu mintea
china lui de mAndstire ( ... )
Ar fi o explicatie prea comodd aceea de a lAsa pe seama operelor folo-
site de autor vina contraziceril fundamentale care reiese din spiritul !nod-
fdturilor : ascetism §i cirmuire politica. Pentru un scriitor de talia autorului
acestei cArti izvoarele nu se impun, ci se aleg. Contrazicerea existd in for-
matia spirituald a scriitorului, intre mediul monastic In care a trdit si gin-
direa lui politicd-socialli, pe care i-o desteapta lupta donmiei cu marea bole-
rime, adicd subiectul operei sale. (s. n.). Un scriitor nu reprezintd intot-
deauna o pozitie ideologicd definitivd, ci adesea numai un moment In tre-
cerea de la o pozitie la alta contrard. Autorul Invdtdturilor este un spirit
trdit in mediul mistic medieval, care nu izbuteste sd se desprindd total de
el In tncercarea lui de a defini o ideologic politica potrivitA cu nevoile vremii"
(p. 239-240, s. n.).
Lectura studiului apgrut In 1963 In Romanoslavica rm desco-
perg argumente In plus. Este vgdit cg. autorul valorifick Intr-un
cadru mai larg, textul ce fusese preggtit pentru tratatul Istoria
literaturii romdne. Fund Ina unicul tipgrit, ping de curind, cerce-
tatorii ulteriori s-au referit exclusiv la studiul din Romanosla-
vica, ignorind pe cel din 1961. In studiul din 1963, P. P. Panaitescu
08

www.dacoromanica.ro
recapitula, intr-o nota, argumentele anterioare pe care le mai soco-
tea valabile. Lista lor le cuprinde pe toate cele enumerate mai
sus, §i, de altfel, pe intinse portiuni, cele doug. texte coincid cuvint
cu cuvInt. Singurul element nou care apare in studiul tiparit In
1963 este incercarea de a fixa momentul literar" reprezentat de
Thadtdturi. Se sustine, astfel, ca ele nu reprezintä momentul de
sobrietate stilistica. Intruchipat de Letopisetul lui S'tefan cel Mare,
ci ea din punctul de vedere al formei §i al stilului lnvdtdturile, cu
eruditia lor de factura bizantina, cu imbracamintea kr de imagini
§i alegorii, se Inrudese cu literatura istorica moldoveneasca din a
doua perioada, adica din a doua jumatate a secolului al XVI-lea"
(Contributii, p. 270).
Aceste argumente, noi sau vechi dar prezentate intr-o forma
remaniata, nu se dovedesc superioare ca foga de convingere.
Las Ind la o parte faptul esential ca sint chemate sà susOnA o alta
datare (cu o jumatate de secol mai apropiata de Neagoe Basarab)
§i &á imaginea globala asupra circumstantelor in care a fost scrisa
cartea, asupra intentiilor autorului §i raporturilor sale cu politica,
nu mai seamana de kc cu ceea ce ne propunea, cu numai cloud dece-
nii In urma, acela§i cercetator, trebuie O. constatdm Ca autorul lor
persista In a ignora sistematic atit textul .Invdtdturilor cit §i reali-
tatea istorica atestata de documente. Este meritul unor istorici
ca Anton Mak N. Stoicescu §i Manole Neagoe de a fi demonstrat
categoric aceasta, preluind uneori §i dezvoltind argumentele stu-
diului nostru din 1963, dar aducind, mai ales, probe noi, con-
cludente.
Raspunsurile ce urmeaza reprezinta o sintezá intre textul
nostru din 1963, retiparit in 1967, §i noile cercetari ale celor pe care
i-am citat.
1. Epoca lui Neagoe Basarab era Inca putin cunosoutd la
data cind scria P. P. Panaitescu §i cind a fost redactat capitolul
respectiv din tratatul Istoria Romdniei. Ea a fost analizata, pentru
prima oard, pe temeiul tuturor documentelor de care dispunem,
in monografia lui Manole Neagoe aparuta in 1971. Acest istoric
a demonstrat minutios ca. Neagoe Basarab n-a fost un domn supus
unei factiuni boiere§ti ci expresia cea mai deplina a autoritdtii
domneVi atit in teorie , Invdtaturile cit §i in practica atestata
de documentele vremii. De altfel, schema centralizare f 'art-
mitare feudala" s-a dovedit falsá, deoarece imunitdtile nu sint
totuna cu farimitarea feudala", ci ele pot duce, in anumite conditii
159

www.dacoromanica.ro
istorice, la farimitarea feudalà, cum s-a intimplat in Apus, in Rusia,
In Serbia si Bulgaria, chiar in Imperiul Bizantin. Conditiile sociale
ale tarilor române si anume, imposibilitatea de a se forma uriase
domenii feudale, adevarate state In stet" capabile sa lira in sah
pe suveran, precum si sistemul militar, care facea din domnul
I arii seful suprem al oastei si obliga pe toti oamenii valizi sa par-
ticipe la oastea cea mare", sustragindu-i, astfel, din punct de ve-
dere militar, jurisdictiei feudalilor, nu au permis constituirea de
ducate, principate, cnezate sau jupanate autonome dupà inteme-
ierea Tarii Romanesti si a Moldovei. Farimitarea feudald ia sfirsit
odata cu constituirea celor doua state, care nu mai cunosc divi-
ziunea Intre feudali atotputernici. Cea mai puternica familie boie-
reasca cunoscuta In istoria feudalismului românesc Craiovestii
se dovedeste incapabild sa reziste autoritatii domnesti intrupata
de Mihnea cel Rau si chiar de nevolnicul Vlad cel Tinar, care ii
poate alunga din tarn. Numai apelul la sprijinul extern al lui Mehmed
Beg le permite, cu oaste turceasca, sal infringa pe cei doi domni.
Neagoe nu putea nega ideea de centralizare a statului", cu
atit mai mult cu cit yenea dupà ce aceasta centralizare fusese rea-
lizata" dupd P.P. Panaitescu de Radu cel Mare 122. Neagoe
continua politica de autoritate a acestuia, el se afirma ca o perso-
nalitate puternica, dominatoare, capabild de acte drastice, dupa
cum a zugravit-o insusi P. P. Panaitescu. In interior stapineste
pe boieri, desfiintind opozitia, pe care o obliga &à se supund sau
sa ia drumul pribegiei In Ardeal si Moldova. In exterior
desfasoara cea mai vasta politica externa pe care o cunos-
cuse ping atunci Tara Romaneasca, asernanatoare cu a lui Stefan
cel Mare 123 Urmareste cu atentie dezvoltarea negotului stirpind
prin spinzuratoare, la nevoie, pe hoti, dar amenintind ca va face
Tara Birsei de nu i se va cunoaste nici locul" daca vreunul din
negustorii munteni va mai fi ucis in Brasov fara judecata si lege.
Defineste, cel dintii, protectionismul economic si avantajul reci-
proc intr-o scrisoare ce merità sa fie push' aldturi de cele mai carac-
teristice pagini din InveiVituri :
... numai ca nu ne-am putut ajunge In privinta negustorilor si tirgurilor ,
cad ati vroit milostivirea voastra ca sa umble si oamenii milostivirii
voastre sa cumpere si sii vinda marfa prin toate tirgurile si orasele cite sint
In tara noastra si sa cumpere peste pe la girle, ca si negustorii nostri. Iar
noi aceasta nu putem face, pentru a vedeti milostivirea voastra bine:
daca vom slobozi negustorilor milostivirii voastre ca sa cumpere si s a vinda

160

www.dacoromanica.ro
 prin ora§ele noastre, atunci supuOi §i. negustorii noqtri cum se vor bran],
§i pe§tele cui 11 vor vinde, §i cum I1i vor agonisi ca sa plateascd dajdfile dom-
niei mele? A§a sa §titi milostivirea voastra ca noi am Intocmit cu boierii
§i cu sfatul domniei mele, cum ca a fie volnici negustorii milostivirii voastre
sd Arida In scaunul domniei mele, In TIrgov4te, §i la Tirpor §i la CImpu-
lung dar sa vInda oamenilor no§tri cu ridicata, iar prin alte tlrguri sa nu
umble. Iar dacd \mitt milostivirea voastrA sa sloboziti negustorii no§tri sd
cumpere §i sA vinda prin tara Inaltimii sale craiului pretutindeni, §i la Oradea,
§i la Cluj, §i la Temiloara, §i la 114nov, §i In Tara Birsei, apoi nol Inca vom
slobozi pe oamenii milostivirii voastre pretutindeni In tara noastra sa fie
volnici a vinde §i a cumpara In Ora noastre I"
Este initiatorul celei dintii stabiliri de hotar intre Tara Roma-
neasd. si Transilvania, numind o comisie de boieri români care,
impreuna cu cei ardeleni, In majoritate din Hateg, traseaa
granitele 125. Celor ce vor Incalca hotarele stabilite, domnul le pro-
mite tragerea In teapà. Reuseste s'a recupereze chiar de la sultan
unele terenuri incalcate si. balta Mamina. In domeniul justiliei,
caracterul centralizator" de fapt autoritar al domniei 1-a
relevat, cel dintli, Insusi P. P. Panaitescu: Neagoe Basarab e cel
care prin infiintarea e judecalorului » domnesc, care apare in sfatul
s5.u, cauta" O. centralizeze intreaga justitie" 126. In trei documente
apar ca ispravnici ai hotAririi sfatului Albul suditel", Lungul
suditel" si Vlaicu sudet". Categoria sudetilor" este atestatà
si In Invdtcituri, ei fiind enumera-ti cum am vgzut (p. 142-143),
printre slujitorii cei mai credinciosi ai voievodului, intre care
tre uie sd stea in timpul luptei: ,.HAt mi CXT THOH 1144 VlifillOSHMTH
H -ACACT it 4 H WT TE6'k HOMHAOH4I4YH H FlOglaTELITH 101144H (unde sint
cei mai iubiti ai tili, si sudqii, §i iunacii cei miluiti si cin-
stiti de tine).
Ultimele cercetgri asupra sfatului lui Neagoe Basarab au risi-
pit, la rindu-le, afirmatia ca Neagoe a domnit ca exponent al Craio-
vestilor. Genealogistul Dan Plesia a demonstrat cd: Nu se poate
vorbi despre o favorizare a boierimii oltene in dauna celei din
Muntenia. Cunoasterea originei sfetnicilor lui Neagoe aratà, dimpo-
trill, cd el a stiut sci pastreze o cumpdnd perfectd intre cele cloud pro-
vincii care alcdtuiau Tara Romdneascd (s. n.). Dacd Harvat, visti-
er si apoi mare logofat se putea socoti oltean, in schimb Calotà vor-
nicul, ginerele lui Vlad Vodd Calugarul, cei doi stolnici Barbul
si Jitian din Bucov, nepotii de fiic6 ai aceluiasi domn, Dràghici
din Floresti paharnicul, Dumitru din Vácgresti vistierul, Hamza
comisul din Obislav, Udrea din Boldesti, mare armas, Neagoe
din Clocotici si Bumbuiesti, mare postelnic In 1516, ginerele altei
11 Neagoe Basarab c. 679 161

www.dacoromanica.ro
nepoate a lui Vlad, erau toti munteni. Cele mai mari neamuri ale
Orli erau deci alAturi de Neagoe, cum fuseserä alAturi de Vlad
Calugarul, de Radu cel Mare Bi chiar de Mihnea Bi de Vladut, Bi
cum vor fi Bi alaturi de Radu de la Afumati. Toate In afarà de unul,
cel al puternicilor Izvorani din Muscel Bi a citorva boieri olteni
care rämdseser6 credincioBi lui Mircea, fiul lui Mihnea cel Mu.
Din primii fAceau parte Vlaicu stolnicul. Diicul comisul Bi Dragomir
logofatul, Vlaicu fiind cel care In 1.518 va fugi cu birul tarii la
Mircea. Oltenii cuprind pe marele paharnic Radu din Bor4ti,
un urmaB al vlastelinilor din Baia, pe Radoe, pe Boica din B4e§ti-
Mehedinti. AceStia sint unii dintre partizanii cunoscuti documentar,
ai lui Mircea voievod. Ei II vor urma InArdeal Bi In Moldova, tot ei vor
tulbura domnia lui Neagoe Bi dui:id « pohtita de ei moarte » a domnului
In 1521, vor nàvàli In tail Incerclnd, cu complicitatea unor boieri
buzoieni neidentificabili, s5. inscàuneze pe Radu Calugarul." 1"
Dan PleBia explica aceast5 concentrare de forte boiereSti
In jurul lui Neagoe printr-o noud ipotez5 asupra conflictului dintre
CraioveSti Bi Vlad cel Tinar, Intemeiatà pe documentele turceSti
publicate de Mustafa Mehmed : Vládirt Bi cu Bogdan, moldoveanul,
sf5.tuitorul s'au, erau partizanii lui Selim, viitorul sultan revoltat
Impotriva tatalui s'au. Politica lui Vlàdut ducea inevitabil la trans-
formarea tarii in paBalic. In fata acestei primejdii, revolta membrilor
sfatului domnesc a fost Bi ea inevitabilà, iar suprimarea lui Vlàdut
o trist5. necesitate, o tragedie care nu mai pare consecinta ambitiei
CraioveStilor, ci a marilor complicatdi externe din cuprinsul imperiu-
lui otoman. CraioveStii au profitat de faptul cà ruda lor, Mehmed Beg,
era partizanul sultanului In functie, Baiazid II, tatal lui Selim, Bi un
adversar al fiului revoltat, apelind la ajutorul acestui mare feudal
otoman semi-independent ca sâ-i r5stoarne pe Vlad Bi pe Bogdan.
Fgrà Indoiald, cauzele externe ale tensiunior din interiorul
Tarii RomâneSti, luminate de cele cloud documente, se asociaza
celor interne §i concordä la aceegi concluzie: Insethmarea lui
Neagoe nu este lovitura ambitioas6 a unei familii careli exercità
dominatia printr-un interpus. Neagoe nu este exponentul unui clan,
ci al unei politici care a reuBit s5. grupeze In juru-i o parte a boie-
rilor din sfatul predecesorului sail Bi pe cele mai importante familii
boiereSti de pe ambele maluri ale Oltului. Concluziile genealogice
privind originea boierilor din sfatul sàu §i ipoteza propus6 de Dan
Ple§ia In legaturà cu natura conflictului cu Vlàdut consuná cu
constatârile lui Manole Neagoe pe baza documentelor interne §i
ale izvoarelor externe privind diplomatia voievodului. Primul

162

www.dacoromanica.ro
dintre argurnentele lui P. P. Panaitescu devine astfel, In lumina
progreselor documentare, caduc.
2. Tot noile cercetäri au InlAturat s'i eel de al doilea argument,
confirmlnd surprinzâtor concordanta sfatului din lnvataturi cu
practica lui Neagoe: Manole Neagoe, analizind pentru prima rifted
cele 50 de documente emise de cancelaria voievodald In favoarea
bisericilor a constatat cd 34 cuprind reinnoirea privilegiilor unor
màngstiri si Intdrirea unor danii pe care boierii le fac ctitoriilor lor
sau altor mandstiri" (p. 219). Numai 10 cuprind danii Mcute de
domn si acestea foarte modeste, cu exceptia celor fdcute ctitoriei
sale de la Arges, singura care este inzestrata domneste. Chiar din
Viczfa lui Nifon reiese cd natura miluirilor si ImbundtAtirilor sale
este modestd: acoperd cu plumb Tismana, Impodobeste icoana
Sf. Gheorghe la Nucet, ddruieste Coziei niste oddjdii. 116mine
actiunea sa de ajutorare pe plan extern. Ea reprezintà frig o
politica' de rezistenta antiotomanä si de prestigiu personal. Neagoe
n-avea cum sd o teoretizeze In Invdtdturi, unde aluziile antioto-
mane sint cu grijd cumpdnite. In plus, urmárind daniile sale la
Athos, constatdm cd ele nu sint deloc uriase". Cele mai multe
continud traditia mostenitd, reconfirmind danii anterioare In limi-
tele fixate de predecesori 128 Ctitorul a toatá Sfetagora" este un
bun regizor al gloriei si influentei sale, dar nu un risipitor.
Suma tuturor imbundtdtirilor sale materiale, restaurgrilor, impo-
dobirilor, chiar calculatd dupd un panegiric ale cdrui date se cer
atent controlate, cum este Viotti lui Nifon, este departe de opera
desrdsuratà de tefan cel Mare in Moldova sa, opera ce nu a ruinat
totusi tam. Neagoe bigotul" si bisericosul" este ctitorul a numai
trei edificii memorabile: Argesul, Mitropolia din Tirgoviste si
biserica manastirii Snagov, reconstruitã din porunca lui. El nu avea
nevoie, de altfel, &a cistige biserica de partea unei factiuni" care
reprezenta, cum s-a vázut, cele mai importanto familii feudale
ale Tarii Românesti.
Trecind peste argumentele 3 si 4 care nu fac decit sà repete
pe cele din 1946, ajungem la cele trei argumente esentiale:
5. Dacd specialistii raedievisti nu sint cu totii de acord in a
admite pe Neagoe ca scriitor, autor material al Invdtdturilor, opi-
nia lor este acum unanimd In ceea ce priveste autenticitatea de
epocd". 129 Nimeni nu se mai Indoieste azi ca Iumea feudald din
hwapturi" este lntru totul corespunzaloare cu aceea pe care
o cunoastem din documente.
163

www.dacoromanica.ro
 In trei studii diferite, scrise independent, A. BalotA, N. Stoi-
cescu si Manole Neagoe au respins teza preclomindrii ostii de
mercenari, demonstrind eh' Invcipturile au fost scrise intr-o epocd
in care luptele se dadeau cu participarea maselor populare, adicd
a ostii celei mari", la care se adaugau curtea domnului si cetele
boiereVi. Numai asa se explied atentia acordatà in invkaturile
despre rázboi acestor categorii de osteni. Numai asa se explical
sfatul de a duce familiile boierilor si tdranilor in spatele ostilor,
pentru ca sd nu se risipeascd armata. Mercenarii n-aveau de ce BA*
plece sA-si scoatd femeile si copiii din miinile ndvdlitorilor. Prezenta
si importanta ostii celei mari", cu toate sfaturile legate de ea,
reprezintd, pentru A. Balotd si N. Stoicescu, un argument pe-
remptoriu pentru datarea lnvdtdturilor In prima jumAtate a
secolului al XVI-lea.
In privinta ovenilor pldtili, importanta lor, Vail a fi primor-
diald, incepe sd fie mare. Neagoe le acordd un capitol intreg din
sfaturile sale laice, cel intitulat Despre mild $i odihnire. Este, cum
a atras atentia Manole Neagoe, o completare si aproape o continuare
a capitolului Despre solii i rdzboaie, fiindcal voievodul are in
vedere, aici, prin cuvintul cnorre" (slugd) pe ofteni (din venitul
ostafilor"). Invdfdturile sint, deci, ele insele, un document care
atestd prezenta ostii pldtite de domn si depinzind direct de el in
primal sfert al secolului al XVI-lea. Cunoscutul autor sas al Crono-
grafiei Moldovei, Georg Reichersdorfer, un contemporan al lui
Rares, care a vizitat Moldova, vorbeste de existenta a 3.000 de
osteni pldtiti in armata domnului moldovean.13° Este firesc sd
presupunem cd ei existau si pe vremea lui Neagoe Basarab, doar
cu citiva ani inainte.
Argumentul tunurilor mobile a fost deja discutat si scos din
cauzà. El se bazeazd, cum s-a vazut, pe ignorarea Voitd a
textului original.
S-a precizat, de care autorul cArtii de fatd si apoi de N. Stoi-
cescu, faptul &à in lnvcipturi apar doud categorii de demnitari:
vlastelinii, care sint marii dregátori, proprietari de mosii, mari
boieri, si pravitelii, dregAtori mai mici, care pot avea si origine
modestd. Numai acestora din urmd voievodul le dd bani, li mi-
luieste" si-i odihneste". Documentele interne ale lui Neagoe con-
firma', de altfel, faptul ca rAsplata serviciilor este tot mai rar dArui-
rea de mosii. Intr-adevAr, din cele 90 de documente care s-au pa-
strat de la Neagoe, numai trei sint danii pentru dreaptd si cre-
dincioasa slujbd": Iui Serban Spam' si fiilor lui, care primese satul
164

www.dacoromanica.ro
Bade§ pentru credincioasà slujbd cu vàrsare de singe", lui Vied
banul, strábunul Buze§tilor, i lui Danciu §i Oprea spgtar. Toate
celelalte documente ce nu privesc ingnAstirile sint confirmdri de
proprietAti vechi sau consemnarea unor hotäriri de judeati, schim-
buri etc. Deci, din nou documentele confirm6 .Invdfdturile.
6. Respins In unanimitate de medievi§tii care au cercetat In
ultima vreme textul Invdtdturilor, argumentul este contrazis de
Insà§i evidenta acestui text, coroboratà cu documentele epocii.
Capitolul VIII, Despre solii ii rdzboaie n-ar mai fi avut nici o ratiune
Intr-o lath supusa. turcilor, In care oricind un demnitar otoman
putea cere ce vrea. Dimpotrivá, totul demonstreazd efortul de a
preIntimpina pierderea independentei. Interventia turceasc5. este
prezentatâ ca o campanie militar5 §i. sfaturile diplomatice, strate-
gice §i tactice shit date, toate, In perspectiva unei asemenea con-
fruntgri. Ele n-ar mai fi avut nici un rost dupd pierderea indepen-
dentei Tarilor Române, la jumgatea secolului al XVI-lea. Docu-
mentele externe, In care se vorbe§te adesea de un atac turcesc
iminent Indreptat asupra Trii Române0i confirm5. textul Invdid-
turilor iar sfatul lui Neagoe ca, In cazul epcului tratativelor §i
tributului, sg se treac6 la apdrarea armatd, oricit de multi ar fi dus-
manii, cAci victoria va fi a celor de partea carora este dreptatea,
a fost urmat intocmai de ginerele sgu, Radu de la Afumati, care
a scos cu sabia tam din mina turcilor.
7. Contradictia dintre gindirea politic6 §i cugetarea religioasá
exist5., cum s-a arAtat, numai In schema artificialà creatà de
P. P. Panaitescu. Invdfdturile nu predicd nicàieri renuntarea la
lume. Nici un rind din cele care apartin lui Neagoe nu ne permite
a vedea In Invdtdturi o predicá la pArásirea domniei, iar in ceea
ce prive0e antologia de texte religioase din prima parte,
am vgzut c5 alcRuitorul Ii dà un foarte clar sens moral si
nu ascetic (vezi mai sus, p. 114). Chiar cel mai caracteristic
religios dintre capitolele pàrtii a doua, Despre frica Fi dragostea
lui Dumnezeu a fost excelent explicat de A. Balot5. Is', care a
argtat ca voievodul nu predica lipsa de grij4 fatà de domnie, pentru
a se pierde in contemplatie, ci ridicarea sentimentuluireligios peste
formele exterioare, purificarea minii ci unirea cu Dumnezeu prin
dragoste, virtute ci rugdciune. Data nu ar fi a§a observa A. Ba-
Iota atunci ar fi cu totul de neinteles sá citim asemenea cuvinte:
CAci cel ce are minte curatä, care este temelia tuturor celor bune,
nu cauta numai spre cur4ie si post si Infenare, i spre rugdciune i smerenie,

165
www.dacoromanica.ro
 sau sh.-0 indrepte glndurile sale in multe phrji, ci lash toate acestea 0-0
rAdich mintea sus 0 se imbrach In dragostea Domnului ca intr-o za, 0 acela
nu se Ingrije§te nici de impArAtie, nici de domnie, nici de patriarhie, nici
de mitropolie, nici de calugarie §i nici de vreun alt lucru piimIntesc, de care
ne grijim noi, ci numai sh iubeasch din tot sufletul pe Domnul" (p. 369).
Daca aici lui Theodosie i se predica fuga de lume i de domnie,
ce li se predica atunci cdlusdrilor ?
Lipsa de consistenta a tezei formulate de P. P. Panaitescu
pentru a data lnvdteiturile in a doua jumatate a secolului al
XVI-lea se vadqte Insa atunci clnd analizam Insa§i imaginea pe
care ne-o propune despre opera cili autor. Am aratat ea, Intre ima-
ginea din 1946 §i cea din 1961-1963 exista o distant:A apreciabild.
Prima oara P. P. Panaitescu se afla sub influenta teoriei lui Russo;
el teoretiza calugarul mistic, cu capul In nori, fail nici o rada-
cina in realitate. Intre timp, istoricul a avut ocazia sa. citeasca §i
sa recenzeze Operele lui Ivan Peresvetov, editie critica de Zimin §i
Lihaciov, §i monografia lui A. A. Zimin, Ivan Peresvetov fi contem-
poranii sdi, aparute, prima In 1956 §i a doua In 1958. La data clnd
scrisese introducerea la Cronicile slavo-romdne, monografia lui
Zimin nu aparuse Inca. Dimpotriva, textul pentru tratatul academic
atesta puternica influenta a ultimei carti, fiindca de fapt P. P. Panai-
tescu aplica aproape mecanic schema operei lui Ivan Peresvetov
la Invdtdturi. El le define0e exact cum ne apar scrierile lui Peres-
vetov : o ideologie in sprijinul operei de centralizare dug de tar
Impotriva marilor proprietari feudali. Intr-adevar Ivan Peresve-
tov este un partizan al tarului fi un adversar al boierilor, prezen-
tati ca factori de mina. a puterii supreme qi a statului. Scrierile
sale atesta un conflict ajuns In fazd acuta, intre suveran §i
marii nobili.132
Sedus de aceasta imagine, P. P. Panaitescu a cautat o epoch'
din istoria Tarilor Romane In care sa se manifeste un conflict similar,
cu executii singeroase, asemanatoare celor prin care Ivan cel Groaz-
nic qi-a impus autoritatea. A descoperit-o In vremea lui Lapu§-
neanu i Mircea Ciobanul, cind autoritatea domneasca, mult sla-
bita de pierderea independentei tarii, .este pusa din nou in cumpana
de pretentiile marii boierimi, ramasa. ca element de continuitate
qi stabilitate in virtejul schimbarilor de domnie. Domnii sint
obligati sa recurga la masuri extreme §i si decimeze marea boie-
rime prin procedee machiavelice care au inspirat pana unui Negruzzi
qi Odobescu.

166

www.dacoromanica.ro
 Gasind epoca similara celei in care a scris Peresvetov,
P. P. Panaitescu a crezut ca descopera § i textul din blvdpfituri care sá
justifice plasarea lor In vremea lui Mircea Ciobanul: capitolul VI,
unde domnul vorbe0e de pretentiile unor boieri de a fi preferati,
la dregatorii, oamenilor simpli. Pe acest text a creat teoria asal-
tului" pe care marea boierime 11 da. asupra domniei, obligatá sa
se apere. Autorul calugAr este Peresvetovul roman care sare In
ajutorul domniei asediate de boierime: Lupta domniei cu marea
boierime, adica subiectul operei sale".
Lupta pe care o duce autorul Invdfdturilor scrie P. P. Panaitescu
este o lupta de aparare lmpotriva Incercarilor de formare a statului nobiliar,
e lupta data de un Mircea Ciobanul, doamna Chiajna, Alexandru Mircea,
Mihnea Turcitul. Scriitorul educe In favoarea domnilor asediati de boierime
argumentul dreptului divin al monarhului. Un cleric Invatat din a doua
jumatate a secolului al XVI-lea, partizan al domnilor care-si aparau pozi-
tiile dinastice, ca sa dea autoritate argumentarii sale a pus-o sub egida unul
domn vechi si respectat, socotit aproape un sfint din cauza legendei tesute
de biserica In jurul lui. Autorul a scos cartea lui din vIltoarea actualitatii,
care ar fi scazut-o, si a asezat-o pe un plan de vechime si sfintenie, care o
putea face ascultate (p. 235-236).
Ideea de baza a Invataturilor poIitice este apararea autoritatii
domniei Impotriva asaltului boieresc spre doblndirea puterii centrale a sta-
tului feudal" (p. 271).
Daca aceasta schema, copiata din cartea lui Zimin §i de pe
operele lui Peresvetov, a avut darul sa-1 faca pe autor sd renunte
la calugarul mistie 0 desprins de lume In favoarea unui militant
ideologic, plin de interes pentru ceea ce se Intimpla In jur 0 &Ind
nu sfaturi pentru lumea de apoi, ci sfaturi de lupta. sociald §i poli-
tica, ea nu este mai putin o constructie totalmente lipsitá de fun-
dament. Caci ea rastalmeicefte un capitol ce spune cu totul altceva,
0 ignord tot restul operei.
Ce sens aveau, Intr-adevar, Intr-o carte al carei subject era
lupta domniei cu marea boierime" capitole ca Epistola cdtre oasele
mamei sale, sau Despre cinstirea icoanelor, sau cel despre milo-
stenie, eu pildele din Fiziolog ? Cum putem sa ne explicam faptul
ca. acest partizan al voievozilor taietori de boieri este mereu §i pe
ton vehement, impotriva uciderilor fara judecata, a arbitrariului?
Ce rost aveau, Intr-o carte de acest gen, sfaturile amanuntite de
primire a solilor, tactica 0 strategia militara, regulile de §edere
la masa, toate elaborate Intr-o tonalitate de suverana 0 calma
stapinire a situatiei, deloc Intr-o febra a luptei ? Ce rost avea ale-
167

www.dacoromanica.ro
goria grddinii cu boierii stind in jurul domnului intr-o armonie
desdvirsità ? Ce rost panegiricul lui Constantin cel Mare si toate
exemplele din Biblie, dad subiectul" operei era un conflict?
Tocmai comparAia cu Peresvetov, cu ascqitul spirit polemic anti-
feudal al autorului rus ne aratd la ce enormd distanld psihologid
si de conjuncturd social-politicd se and cele cloud cdrtil
Ctici, in definitiv, cum se face cà tocmai lupta dintre boierime
si domnie nu se vede nicdieri? Nici unul dintre medievistii ce s-au
aplecat, atit inainte de 1961 (intre care P. P. Panaitescu insusi!),
cit si dupd aceea, asupra lnvdtdturilor, n-au reusit sd sesizeze
conflictul din care P. P. Panaitescu fdcea miezul argumentdrii sale!
Din textul Invdfdturitor scrie A. Balotd se vede cu claritate
el In vremea scrierii lor boierimea nu era consideratd de autorul lor ca
vrAjmaid sau concurentd acerbA la puterea politicA si economicd, ci, dimpo-
trivd, era privitA ca sprijinitoare hotdritd a puterii domnesti . .. Nu existd
nici un indiciu concludent In favoarea tezei lui P. P. Panaitescu dupd care
Invdfdturile ar reflecta momentul de crizii a puterii domnesti, asaltatd de
boierime, In a doua jumdtate a secolului al XVI-lea. Toate reflectdrile
Invdfdlurilor InfAtiscazd o domnie autoritard, capabild sd PIA In frlu bole-
rimea, o domnie constientd de necesitatea Intdririi autoritdtii ei, cunoscind
an mijloacele cu care putea s-o realizeze, clt si pdturile sociale pe care se
putea sprijini pentru atingerea acestui scop. Nu existd In Invdfdturi nici un
text prin care sd se atragA atentia lui Tcodosie asupra primejdiei care ar
putea-o reprezenta pentru domnie cresterea puterii boieresti, ci dimpotrivd"
(art. cit., p. 275).
Nu intilnim In cuprinsul lor scrie si Manole Neagoe nici o
mentiune care sA reflecte antagonismul dintre boierime si domn, In sensul
unei lupte a boierimii pentru o emancipare de sub autoritatea domneascd.
Nu Intilnim date care sä indice un conflict domn boieri In spiritul Mimi-
tdrii feudale si nici In sensul formArii statului nobiliar. Textul Invdfdlurilor,
atlt In prima parte clt si In a doua, ilustreazd di autoritatea domnului era
indiscutabild In momentul ln care erau redactate. Chiar si alegoria prin care
domnia este prezentatA ca o grddind nu poate fi interpretatA declt In spiritul
unei domnii autoritare, al unui slat feudal centralizat." (op. cit., p. 146).
Din orice punct de vedere am privi epoca lui Neagoe, persoana
voievodului si textul Invdtdturilor, ele contrazic schema lui
P. P. Panaitescu, demonstrind, in schimb, absoluta concordanld intre
tstirile documentelor si opera literard. Studiul final pe care marele
istoric 1-a inchinat problemei homerice a literaturii românesti"
este, prin urmare, o grandioasa eroare.
168

www.dacoromanica.ro
 Dar, spre deosebire de ceea ce sustinuse despre /nveiteituri
in 1946, aceastd eroare a fost una din acele erori fecunde ce ramin
numai la un pas de adevar. Descoperind, sub impresia lecturii
lui Peresvetov si a monografiei lui Zimin, dinamica ideologica si
sociald dintr-o carte presupusa ascetica, P. P. Panaitescu a deschis,
de fapt, o era nouà in intelegerea adevaratei naturi a Invdreiturilor,
la fel cum, in 1946, tot el ne descoperise pe adevaratul Neagoe
sub stratul convergional pe care, de o suta de ani, istoriografia
noastra moderna ii asezase peste figura marelui voievod. De aceea
subscriem si noi din toata inima cuvintelor scrise de regretatul
Anton Balota in studiul sail din 1969 pe care P. P. Panaitescu
n-a mai ajuns sa-1 citeasca:
DacA toti ceilalti cercetAtori au cAutat contraargumente la argu-
mentele partizanilor neautenticitatii, P. P. Panaitescu In ultimele sale
cercetAri, pAstrInd mai departe pArerea cA Invalaturile au fost scrise de un
cAlugAr dupA moartea lui Neagoe, a Intreprins In schimb, pentru prima data
in istoria acestor cercetAri, o amplA analizA a continutului ei de idei social-
politice, evidentiind o glndire pAtrunzAtoare i uneori foarte InaintatA.
El leagA continutul de idel al scrierii de realitatile social-politice ale TArli
RomAnesti.
ExpunIndu-si punctul de vedere, P. P. Panaitescu, desi In aparenta
rAmine pe pozitiile sale anterioare (In recenzia publicatA In 1944 In Convor-
biri literare, P. P. Panaitescu a sustinut cea de-a doua jumAtate a secolului
al XVI wa ca datA a scrierii Invdfaturilor), in realitate el respinge categoric
teza lui Demostene Russo. In urma acestor analize, !nod Mantle nu mai
pot fi privite ca o compilatie nelndeminaticA de texte bizantine, ci, dimpo-
trivA, de se relevA ca o scriere originalA de &dire politicA i socialA a
romAnilor. Pe aceastA pozitie, sporind argumentarea, s-a asezat si Dan
Za nifires cu.
AdevAratul pas Inainte in discutia despre autenticitatea scrierii ni se
pare a fi, asadar, nu atlt lichidarea definitivA a I demonstratAilor 5 lui
Demostene Russo, ci aceastA asezare a operei in coordona tele social-politioe
romAnesti, In trecerea la studiul concret al continutului ei de idei si al
valorii literare i lingvistice 133".

NOTE
I In ultima sa interven Lie, tipAritA postum, in volumul I din Studii istortoe
greco-romdne, D. Russo mai scria: Ajungind la concluzia cA Inveigiturile atribuite
lui Neagoe sint pseudoepigrafe, i ca ele au fost scrise de un cAlugAr, admirator al

169

www.dacoromanica.ro
lui, am exprimat aceasta parere aduclnd i clteva argumente, clnd am vorbit In
treacdt (subl. D. Russo) despre Invdlaturi, promitlnd ca voi trata chestiunea sub
toate aspectele ei en alta ocazie . In articolul de fata, lasind Ia o parte argumentele
mele contra autenticitatii Invdfdlurilor, pe care le voi dezvolta mai tlrziu, ma margi-
nese sa raspund la aceasta intrebare 0 la altele pe care mi le pune Iorga i sa ana-
lizez un capitol din hied/aluri, capitol asupra caruia colegul meu insista cu mai
multä Ode" (p. 207).
Ceea ce nu s-a observat pina acum e faptul ca a§a-zisa polemic/I Russo-Iorga
n-a existat, deoarece invatatul istoric al relatiilor greco-române n-a dat publicittifii
paginile acestei ullime intervenfii I Ea reprezinta, Insa, unica replica a lui Russo
la cele spuse Impotriva sa, de N. Iorga, In 1910, in 1915 0 mai ales In cursul din
1929 la care se refera aid. Numai dui:a moartea lui Russo, editorli celor dota volume
de Opere postume au tiparit manuscrisul raspunsului sail la Intrebarile" for-
mulate de Iorga In cursul citat i reproduse de noi la p. 20-24 ale cartli de fata.
2 In 1944 exprima speranta ca voi putea Implini opera neterminata a rApo-
satului meu profesor". cf. Contribulii la istoria culturii romdnesti, p. 162.
° D. S. Lihaciov, Heeomopue sadattu tarienun emopozo toolcuociraennacozo
(MUMMA e Poccuu, In Hccitedoeanun no cAaenucKomy Aumepamypoeedenuto u
cbcmbellopucmuice, Moscova, 1960, p. 95-151.
4 Pentru rolul isihasmului In cultura bulgara i influenta acestei culturi la
nord de Dunare, fundamentala ramine, In continuare, monografia lui Emil Tur-
deanu, La littérature bulgare du XIV-6 siecle et sa diffusion dans les pays rou-
mains, Paris, 1947.
5 Bibliografia isihasmului este destul de vasta 0 nu Inceteaza sit creasca.
Citam aid numai clteva titluri: metoda de rugáciune isihasta, text celebru care este
atribuit lui Simeon Noul Teolog, a fost editata, cu traducere franceza i introducere,
de I. Hausherr, in Orientalia Christiana, nr. 36/1927; acela0 a editat, tot cu o
traducere franceza, Viafa WE Simeon Noul Teolog de Nicetas Stethatos (Orientalia
Christiana, 1928) 0 a dat un studiu de sinteza: L'hisychasme. ,ttude de spiritualite,
In Orientalia Christiana Periodica, vol. XXII, III, 1956. Tot I. Hausherr a
Incercat comparatia metodei isihaste cu metoda lui Ignatiu de Loyola: Les
exercices spirituels de Saint Ignace et la mithode d'oraison hesychastigue, In Orien-
talia chr. periodica, vol. XX, III, 1954, p. 7-26. De o importanta deosebita pentru
studierea tehnicilor isihaste de rugaciune, care urmareau deprinderea concentrarii
interioare §l a fixarii mintii asupra unui obiectiv precis, este Petite Philocalie de la
Priere du Cceur, traduite et présentée par Jean Gouillard, Paris, 1953. Ace1a0 autor
a dat o excelenta prezentare monografica a lui Simeon Noul Teolog In Dictionnaire
de Theologie Catholigue. Din bibliografia romaneasca citam monografia fundamen-
tald a lui Dumitru Stäniloae, Viala si trungdtura sfIntului Grigore Palama. Cu
trei tratate traduse, Sibiu, 1938, §i Ion I. Bria, Simfirea tainicd a prezenfei harului
dupd Sf. Simion Noul Teolog, In Studii teologice, VIII, 1956, p. 470-486. Dupa ce,

170

www.dacoromanica.ro
in 9 februarie 1961 am at ras atentia, Intr-o scurtA expuncre din cadrul lucrArilor
la tratatul Istoria literaturii rorndne, vol. I i apoi Intr-un text dactilograflat depus
ca material documentar, asupra prezentei fenomcnului isiliast Irs cultura noastrA
veche, unii istorici literari (Al Piru, I. D. LAudat) au introdus notiunea I infor-
matia In cArtile lor. Si mai des vorbastc de isihasm St. BlrsAnescu In Pagini nescrise
dirt istoria culturii romdnesti, Bucuresti, 1971, dar un studiu aprofundat i com-
petent despre isihasm In cullura veche româneascA ne lipseste.
6 Pentru E. Turdeanu, atit Nkodim de la Tismana clt l Filotei de la Cozia
au fost exponenti ai isihasmului la noi: Les premiers icrivains religieux en Vala-
chie: l'hegoumene Nicodeme de Tismana et le moine Philothee, extras din Revue
des Etudes roumaines, II, 1954. Absolut sigur este faptul cA Grigore Tamblac, al
ehrui rol ImpAciuitor Intre Suceava i Constantinopol este_bine cunoscut, si care a
scris Mucenicia Ini loan eel Nou, apartinea curentului, ca elev direct al lui Efti-
rule al Tirnovei.
7 Miloje M. Vasi6, L'hesychasme dans l'Eglise et l'art des serbes du moyen
age, In Premier Recueil dedie a la memoire de Th. Ouspenski, Paris (La.) Se aratA
rolul considerabil al lui Sava, fratele lui Stefan Nemanja, Intemcietorul statului
slrbesc, In orientarea Intregii vieti religioase si culturale a slrbilor. Sava era un adelit
cititor al lui Sirneon Noul Teolog. Cultul Sfintului Sava, patronul statului sir-
besc, este Insd caracteristic i pentru climatul religios din timpul lui Neagoe
Basarab. Icoana lui Simeon si Sava, cei doi frati, cAlugArul i ratele Intemeietor
de stat, cAlugArit si el sub numele de Sava, este una din icoanele de famine ale lui
Neagoe. Emigratia sirbeascA a adus cu sine cultul acelor figuri politice i religioase
de care se lega amintirea statului slrb prAbusit sub turci. Cultul lor, aparent numai
religios, era saturat de subtext politic.
8 Prezenta scriitorilor isihasti In sbornicele slavo-romAne a fost semnalatá
prima oard de Al. Elian, Les rapports byzantino-roumains. Phases principales el
traits caracteristiques, In Byzantinoslcwica, XIX, 2. 1958 p. 221, iar circulatla operel
lui Simeon Noul Teolog in lumea slavA i romAneascA a fost cercetatA monografic
de autorul lucrArii de fatA In studiul Manuscrise slave cu traduceri din Sr. Simeon
Noul Teolog, In Ortodoxia, XI, 1959, p. 535-566.
a Pavel Chihaia, Schituri rupestre tn munfii Buzdului din vremea lul Neagoe
Basarab, In volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani de la urcarea sa pe tro-
nut Tdrii Romdnesti, Bucuresti, 1972, p. 175-192.
10 CAlugarirea rorfatd a ltd Ivan Vintilescu citatA de P. P. Panaitescu este
mentionatá de un izvor foarte tlrziu, din a doua jumAtate a secolului al XVIII-lea:
Cronologia tabelard, atribuitA stolnicului Constantin Cantacuzino dar fiind, In reali-
tate cum a demonstrat Aurora Ilies a lui Dumitrache Medelnicerul. Piatra
de mormint de la Snagov nu lasA a se Intrevedea un act de violents. Inscriptia
ei In slavoneste arc urmAtorul continut: A rAposat robul lui Dumnezeu

171
www.dacoromanica.ro
monahul loan, marele logofht, In zilele blagocestivului si de Hristos iubitorului Ioan
Basarab Voevod, In anul 7022 (1514) luna februarie, 4". Din documentele vrernii
nu reiese a Ivan ar fi fost victima unei prigoane, sau ch ar fi trAdat pe domn, deoa-
rece averile sale slut ldsate urmasilor. (Vezi Documente privind istoria Romdniei.
Veacul XVI. B. Tara Romdneascd. Vol. I (1501-1525), p. 135, actul din 4
mai 1518.) Timpul scurt ce a trecut de la cAlugilrire pind la moartea sa ne
duce mai de grabd cu gindul la o boald. Stiindu-si moartea aproape, dupd un
obicei al epocii, a cerut sd fie tuns monah (Ca si Lapusneanu).
Printre cei ce se calugäresc in aceastd vreme, ahltuii de Barbu banul i solia
lui Neagoslava, deveniti monahul Pahomie i monahia Salomia, sint si cei doi
demnitari de la curte pe care-i cunoallena sub numele de Varlaam i Ioasaf.
11 Despre acest ilustru personaj vezi Nicolae M. Popescu, Niron II patriarhul
Constantinopolului, Bucuresti, 1914. Predicile lui Nifon nu erau numai relig'os-
morale, caci iatd ce citim In biografia sa scrisá de Gavril Protul, care n-avea Insd
de unde sti ce le vorbise Nifon celor din Tara Româneascd, dacà nu-I informase
Neagoe Grilia-le den pravild si de lege, de tocmirea bisericii si de dumneze-
estile slujbe, de domnie si de boerie, de mindstiri si de biscrici si de alte rinduri de
ce trebuia". Literatura romdnd veche, I, p. 74. Maul dat hii Radu cel Mare cu privire
la judecald 11 regdsim Intocmai la Neagoe: Tie doamne sä cade sd indreptezi
pre cei strimbi cu judecatd tare si InfricosatA i dreaptil Ce 55 nu fdtdresti nici
a mic nici a mare, nici a viiduvd nici a venetic, nici pre cel sdrac sd nu-1 miluesti
cu judecald, nici de cel bogat 55 te rusinezi i sA-i fhthresti, cd judecata este a lui
Dumnezeu" (id. p. 74). *i sfaturile contra desfrIndrii consul-id cu Invdfdturile, cu
aceleasi citale biblice. Este evident cd Neagoe a preluat In Invilidluri sfaturile lui
Nifon.
12 Copia de la Putna a panegiricului lui Eftimie urmeazd a fi editatd de G.
Mihaild. Pentru tema pictatd la Patrauti, A. Grabar, Les croisade.s de l'Europe orien-
tate dans l'art, In Mélanges Charles Diehl, Deuxième volume, Paris, 1930, p. 19-27.
13 cf. I. Duiccv, Busaumuu u eu3aumulicican Aumepamypa e nocitanuRx Heana
po3no2o, In Tpydal omele4a apeeuepycowti numepamypbt, XV, 1958, p. 159-176.
Doamna Valeria Costachel, specialistd in istoria Rusiei, ne-a informat cd tarul
Alexei Mihailovici putea discuta In contradictoriu cu clericii probleme de teologie
dintre cele mai subtile, i chiar putea sd-i corecteze.
Vezi Isloria literaturii bulgare, vol. I. Sofia, 1962, p. 158-159.
16 Ene Braniste, Contribulii la istoria literaturii teologice bizantine. N. Caba-
sila Despre viata In Hristos, In Studii leologice, XIV, 1962, p. 13-25.
16 Charles Diehl, Figuri bizantine. vol. I, traducere de Ileana Zara, Bucuresti,
1969, p. 363-364: Dupd ce Ii pierduse sotia i un accident nenorocit Ii rdpise
unicul flu, se aruncase cu un zel pasionat In credintil si In misticism. Jurase cd va
trhi in castitate, nu mai mince came, se culca pe un pat tare, ca un ascet, InfAsurat
In haina asprd a unchiului shu Maleinos, un calugar mort ca un stint ; se simtea

172
www.dacoromanica.ro
bine In tovArasia calugarilor. Luase drept confesor pe Athana k, fondator 1 cli
mai vechi mAndstiri de la muntele Athos §i neputindu se 1ip,1 de sfaturile lui, 11
lua cu el pind si in tabdrA. In tovArAsia acestui om stint, era cuprins ca 1 el de nostal-
gia mAndstirii si se gindea foarte serios sã pArAseasca lumea. (Attar puscse sti I e
clAdeascd o chilie In mAndstirea pe care Athanasle o zidea la SlIntul Munte, Meet
si rAzboinic, aspru, sobru, sever, laeom de bani si desfAcut de lucrurile pdminteftl,
capabil de mild ca si de perfidie, Nichifor Focas, ca multi oameni din vrem a sa
reunea In sufletul sAu complex contrastele cele mai neasteptate §l, mat ales, b
aceastd aparentA rece dormea o inimd pasionatd".
17 Schimbarea numelui din Neagoe In Basarab nu are, In realitate, aceastd
ratiune, si Neagoe nu si-a ascuns numele eel dinainte de domnie, pe care 11 Mtn-
nim frecvent In inscriptii, pe obiectele de cult donate de el sau de Despina, in pisa-
nide de la Arge i chiar In documente de cancelarie unde apare uneoriIoan Neagoe
voevod" si chiar loan Neagoe Basarab voevod" (Documente privind istoria Romdniei,
vol. cit., p. 105) Era Insd obiceiul ca domnii sd adopte dacA nu-1 aveau unul
din numele traditionale In dinastia domnitoare. Vied Cdlugdrul avea din botez
numele Petru, ca si Petru de la Arge§ ce-si va zice, ca domn Radu Paisie. Vintild,
de la Slatina se va mimi ca domn tot Vlad. Badea din Hotdrani 1i ia numele Radu.
Mircea Ciobanul se numea din botez Dimitrie. Nu existd prin urmare nici o d o-
sebire intre felul de a se intitula al lui Neagoe i cel al numerosilor domnitori care
si-au schimbat numele la Insedunare". Dan Plesia, Neagoe Basarab. Originea
familia qi o scurtd privire asupra politicii Tarit Romane.gi la tnceputul veaculul
al XV I-lea (I), in Valachica. Studii $i materiale de istorie a culturii, editate de Muzeul
judetean Dimbovita din TIrgoviste, 1970, p. 50-52.
18 Cum a observat Dan Plesia (art. cit. p. 49), numai P. P. Panaitescu a susti-
nut ca Neagoe era In realitate fiul lui Plrvu Craiovescu. I. C. Filitti avusese intuitia
exactd a faptului cá era fiul din flori al lui Tepelus cu Neaga, sotia lui Plrvu Craio-
vescu. Era numai formal fiul lui Pirvu, iar dupd fire" era al lui Tepelus.
" Acesta a murit In iulie 1512 u1 a fost inmormintat la Snagov, unde se aflA
piatra lui de morn-lint, Cf. Iorga, Inscriptii din bisericile Romelniei, vol. I, Bucu-
resti, 1905, p. 158-159.
Vezi, pentru acestea Dan Plesia, art. cit. p. 50 si partea a doua aparutd
in Valachica, 1970, p. 113-141. La p. 119, nota 121, observA: Simplul fapt
a Bogdan s-a servit de argumentul originei domnesti a lui Neagoe poate
servi ca o dovadd peremptorie a autenticitatii acestei origini, cAci este greu de
Inchipuit cd ar putea fi o ndscocire a sa. Faptul cd VIM:luta vodd, care copildrise
cu Neagoe, i-a dat crezare, este o and dovadd In acest sens. Se infirmA de
asemeni si afirmatia cá Neagoe si-a atribuit o origine domneascd dupd lnscAunare".
Dan Plesia atrage atentia cà faimosul jut-Ai-flint al boierilor", relatat de Viala lui
Nifon, nu a avut loc In realitate (p. 119). De altfel, addugdm cd Radu Popec,cu,
care 11 aratA pe Neagoe fiu al lui Pirvu, are si aceastd formulare: In vremile acelea

173

www.dacoromanica.ro
si Bogdan (...) apta pre domn cu minie impotriva Craiovestilor, zielnd efi Neagoe
iaste fecior de domn s1-1 vor scoate din domnie. Ci Vlad vodA, stringind pA Craio-
vesti, le-au dat lege sa jure cA nu este fecior de domn Neagoe, i, neputind jura,
sd i tale nasul, sau sA-i scoatd ochii, dupd indemnarea lui Bogdan" (ed. C. Grecescu,
p. 29). De aid reiese absolut limpede cd VIAdut, punindu-i pe Craiovesti sA jure cd
Neagoe nu e fiu de domn, era dinainte convins cA nu mar putea s-o facd, deoarece
Neagoe era fiu de domn. Cit priveste Viafa lui Nifon, aici textul este sI mai expli-
cit: Deci domnul foarte Ii priimi sfatul (hii Bogdan, dc a-i scoate ochii lui Neagoe
n.n.) lui, pArIndu-i a este adevArat si sA ispiti sA facA acest lucru i trimise sA adued
pre acel neam drept (adiefi pe Craiovesti n.n.), pre tubilul Neagoe, la dlnsul. Iar
api boieri dacA InteleserA, ziserA domnului: «Doamne, pArAseste-te de aceasta, nu
asculta cuvintele lui Bogdan, cA Neagoe este cu adevArat fecior al nostru li n-are
Iltru sine hiclesug, cum stiu toti boierii Tarn Muntenesti cu toatA adeverinta».
lard domnul zise: «Deca este asa, voi aduceti i jurati pentru dInsul». Iar ei nevoia
sA-I Impreune sA stea cu Bogdan de fata; ce el cAlcAtoriul, si afurisitul totdeauna
tifdtuia pre domn spre uciderea lui Neagoe si a neamuhii lui. Asa totdeauna Indem-
nind Bogdan pre domn, sA aprinse cu mlnie spre uciderea lor si vrea sA nu stie
nimene de aceasta. Si de n-ar fi trimis Dumnezeu pre un calugdr de le-au spus, pre
toti i-ar fi pierdut" (Literatura romdnd veche, vol. I, p. 84).
Se vede clar, din cele de mai sus, a jurdmtntul n-a exis tcrt. Afirmatia lui
P. P. Panaitcscu Dar nimeni nu uitase cd boierii In vremea lu tilad vodd jura-
serd domnului cA Neagoc este cu adevarat fiul nostru si este si el ca i ceilalti
boleri ai Tdrii RomAnesti" (p. 168) foloseste arbitrar textul citat mai sus. In reali-
tate, boierii, care nu stnt Craiovestii, complotau ImpreunA cu acestia rAsturnarea
lui Vladut (o va demonstra evenimentele ulterioare) si de aceea ei au tocereat sa-1
Impiedice pe domn sA ia mAsuri. L-au asigurat cA Neagoe n-are hiclesug" i atita
tot. N-au jurat nimic. ViAdut le-a cerut sA-I aducA pe Craiovesti i pe Neagoe si
ad jure, dar confruntarea si implicit jurAmintul n-au avut boa. Textul Viefii lui
Nifon nu admite nIci o altA interpretare.
21 Aurelian Sacerdotcanu, Contribufii la studiul diplomaticii slavo-romdne.
Sfalut domnesc i sigiliite din timpul lui Neagoe Basarab (1512-1521), In Romano-
slavica, X. 1964, p. 412-413 (i reproducerea fotografica a sigiliului).
22 Dan Plesia, art. cit. II, p. 113.
23 Mustafa A. Mehmed, Doud documente turcesti despre Neagoe Basarab'
In Studii, tom. 21, 1968, nr. 5, p. 921-929. Boieril 11 numesc pe Neagoe sipahi
(cavaler) i declard cA noi toti pi locuitorii tAril stim cA Neagoe nu este fiu de
domn" (beyoglu) ci, dupil noi, el este un cavaler", adicA boier (p. 928). Emanind
de la dusrnanii voievodului, care cereau sultanului sA ia In stApInire Tara Romft-
neased alungindu-1 pe Neagoe l redindu-le lor puterea. marturia nu are nici
valoare. Nici informatia altui dusman, Hasan Pap beilerbeiul Rumeliei, care-I
numestc, intr-o scrisoare cAtre sultanul Selim, publicatA In acelasi articol, un

174

www.dacoromanica.ro
ghiaur haramzade (fiu de spurcat) fdrA origine" nu prezintA mai multA credibi-
litate, din aceleasi motive. Dan Plesia a observat cd un sol englez la PoartA raporta
despre Petru Cercel, a calla filiatie din PAtrascu cel Bun n-a pus-o nimeni la ludo-
iald, cd este ... fiul ... unui popA din Rodosi (Originea lui Neagoe Basarab, Comu-
nicare la 9 martie 1972 la Institutul de (stork N. lorga". In manuscris).
94 Mustafa A. Mehmed, art. cit, p. 926.
16 Spre a scoate dintr-Insa citatul: Apoi Plrvulestii ... au ridicat domn
dintr-lnsii pre Negoit voevod si i-au pus numele Basarab", P. P. Panaitescu a ales
o variantA tirzie si colaterall a Letopisejului Cantacuzinesc, de bunA seam& alte-
rata de un copist (Contribufii ... p. 167, nota 2). Consensul textelor celor mai vechi
si mai bune dezminte insd aceastA formulare izolatA.
26 Dan Plesia, art. cit, partea 1-a, paragraful 1. Originea lut Neagoe Basarab.
In comunicarea de la Institutul de istorie, citatA mai sus, Dan Plesia mai aduce
un argument: Exista un document de la Matei Basarab, «nepotulo lui Neagoe,
din 30 aprilie 1633, care scuteste de bir satul Costesti al mdnAstirii Bistrita «pentru
cd au tngropat rdposatul Pirout banal (sic) pre:tatal mosului Domniet mete, loan
Basarab voievod, aici lin sfinta mandstire Bistrita fAcutA de cdtre domnia lub>.
Textul destul de Incurcat al acestui document pe care nu-1 cunose cleat In tran-
scrierea lui Stoica Nicolaescu poate da loc scrie Dan Plesia la mai multe inter-
pretdri, prima fiind cd Plrvul II banal a Ingropat la Bistrita pe Plrvul I vornicul,
tatAl «mosului» lui Matei Basarab, adicA Neagoe VodA. Dar Plrvul vornicul a fost
lngropat la Snagov, fapt cunoscut si In veacul al XVII-lea. A doua ar fi el Matei
Basarab a confundat pe Pirvul II banul, care efectiv este Ingropat la Bistrita,
cu Pirvul I vornicul, considerindu-1 deci Ingropat acolo. Dar pe ling obiectiunea
de mai sus, aceastA interpretare cere si o substantiald modificare a textului Insusi,
care ar trebui In acest caz sA sune: «pentru cd s-au Ingropat rdposatul Pirvu
banul (respectiv vornicul) tatAl ...» etc. In sfirsit, a treia interpretare, care nu
necesitA decit corectarea confuziei usor de fdcut Intre Plrvul II banul si Pirvul I
vornicul si care se IntemeiazA pe admilerea ad-litteram a textului, este cd Intr-ade-
vat. Firma vornicul a Ingropat, sau mai de grabl a relnhumat la Bistrita rAmdsi-
tele pdmIntesti ale lui Basarab cel MIL.. DacA aceastd interpretare s-ar dovedi
cea exactà, cred cd nimeni nu ar mai putea tAgAdui filiatia lui Neagoe din Basarab
eel Tindr" (Am citat dupd manuscrisul pns la dispozitie de autor).
Pentru consolidarea acestui argument este necesar sA se cerceteze si docu-
mentul inedit de la Alexandru Ilias, din 15 iunie 1629, pilstrat la Arhivele Statului
Bucuresti, peccti nr. 43 si citat de P. P. Panaitescu (Contribulti . . ., p. 255), In care
se spune, tot in legaturd cu Bistrita: pentru cd s-a Ingropat PIrvul banul, tatAl
stramosului domniei mele, Io Basarab voievod". Doc umentul similar de la Matei
Basarab din 30 aprilie 1633 pastrat tot acolo (Man. Bistrita 1/20) este citat de
P. P. Panaitescu In sensul vederilor sale, doar pentru fraza Plrvul banul, Orin-
tele strAmosului domniei mele, Io Basarab voievod". Pirvul Craiovescu este men-

175

www.dacoromanica.ro
tionat o data ca ban intr-un. act de la Vlaclut. Martorii sint jupin Barbu ban
gi jopin Pirvul ban Craiovii" (D.I.R., Vol. cit., p. 71) dar e vorba de o copie
romdneascd din Condica manAstirii Cotmeana, unde ban Craiovii" poate fi un
adaos al traducatorului, datorat aceleiasi confuzii, fiindca Barba si PIrvu nu pu-
tenu fi In acelasi timp bani ai Craiovei. Pe de altd parte, nu Pirvul banul, adicA
fratele lui Neagoe conteaza Intre ctitorii Bistritei, ci laid( sdu, la care face aluzie
documentul lui Matei Basarab. Ambele documente se cer reexaminate dupd origi-
nale. Ele ar putea eolith.= ipoteza lui Dan Plesia.
27 Neaga, cum a stabilit Dan Plesia, fAcea parte din familia boierilor din
HotArani. Vezi paragraful Familia Neagdi t Radu voievod Bddicd din studiul citat
partea I, p. 54-58.
98 Preda a urmat In marca banie unchiului sat' Barbu, In 1520, si a fost ade-
vdratul domn In scurta domnie a lui Theodosie, nepotul sat'. A murit In fruntea ostii
care apAra tronul lui Theodosie de interventia boierilor dusmani domniei acestuia,
In lupta de la Tirgoviste, cum citim In cronicd. Cf. 0 copie necunoscutd a Letopi-
setului Cantacuzinesc . . . p. 504. Marea bailie a trecut atunci fratclui sau, Pirvu
II Craiovescu, personaj extrem de influent In urmatorii ani, seful partidei ce a
sprijinit pe Radu de la Afumati In lupta lui pentru independenta si eel ce a alungat
din scaun pe Vladislav III, omul turcilor. Cf. Dan Plesia, art. cit., partea a II-a,
paragraful Un praclician" al Invaldturilor I Radu de la Afumati. Despre Preda
la p. 135-137.
29 Versiunea araba a lui Macarie Zaim: Iar Calotd vornicul i alU boieri
1-au ucis pe Vlad-voievodul tdindu-i capul. l s-a asezat Basarab voevod la 8 fe-
bruarie" (p. 682). Contextul international In care s-a petrecut rasturnarea lui Vlad
eel TlnSr cu concursul celor mai apropiati dintre boierii lui de sfat a devenit clar
abia dupd ce Mustafa A. Mehmed a publicat cele cloul documente turcesti amin-
tite mai sus. Editorul lor a atras atentia, pentru prima oarA, ca nu e vorba de un
simplu conflict intern de ambitii, ci de o conjuncturA internationald de care au pro-
fitat Craiovestii i Neagoe: lupta pentru tron din imperiul otoman, Intre fiii sulta-
nului Baiazid II, Ahmed si Selim, viitorul sultan. Vladut apare ca un adept al lui
Selim, pc chid Craiovestii pdstrau legatura cu Mehmed Beg, devotat al sultanului
in scaun. Ulterior s-au orientat cu abilitate cAtre Selim, Inainte ca acesta sd ajungd
pe tron, i astfel Neagoe a reusit sA obtind Investitura.
" Este evident cd plingerea boierilor catre 'Malta Poartd dateazd dintr-o
epoca mai Urzie a domniei lui Neagoe, nu imediat dupd InscAunarea sa, deoa-
rece se vorbeste de o serie Intreagd de evenimente interne si externe: alianta cu
Zapolya, solia de Incredintare" la regele Ungariei (1517), pribegiri In Transil-
vania si Moldova, Urania" lui Barbu i Neagoe (despre Pirvu nu se mai vorbeste,
deci era mort), unele mAsuri interne si obiceiuri de care boierii se piing sultanului.
Acest document, odios prin faptul cd oferA tara sultanului In schimbul Intoarcerii
privilegiilor i averilor confiscate de Neagoe, dA o cifrA exagerata de victime:

176

www.dacoromanica.ro
3 000, dar concret sint citate doar 10 nume. Ele ne permit sa delimitAm par-
tidele ce s-au confruntat: Intre cei executati grit citati, In frunte, Bogdan vorni-
cul, logofdtul Oancea (Iuvancea din document), Danciul mare pIrcAlab, Stanciu
paharnic. Top patru sint vechi membri ai sfatului domnesc al lui VIàdu i, cu
exceptia lui Stanciu, figureaza In fruntea sfatului din decembrie 1511, dupd coaflic-
tul cu Craiovestii. Lista acelui slat este urmatoarea: jupan Bogdan, mare vornic,
jupan Danciul, mare plredlab, jupan Delco ban, jupan Oancea mare logofat, jupan
Harvat vistler, jupan Semca, spdtar Ca iota comis, S lanciu paharnic, Ivan stol-
nic, Marcea postelnic").
Lista sfaturilor lui Neagoe, IntocmitA de A. Sacerdoteanu. atesta importante
schimbarl: imediat dupd Barbu Craiovescu este promovat Calold Ca mare vornic,
din rangul de comis; Ilarvat vistierul va deveni In 1514 mare logofat si,
mort In luptA cu agarenii", sub Radu de la Afumati, se dovedeste un partizan
al politicii de rezistenta fata de turci. Calota i Harvat shit unicii mari boieri
coplesiti de Neagoe cu favoruri. Documentele cancelariei sale folosesc fata de ei
cele mai prevenitoare si mai calde formule (amlndoi shit numiti din casa dom-
niei mele"). Ei vor fi fost, desigur, principalii membri ai complotului In sfatul lui
VIAdut. Ivan Vintilescu, de asemeni un partizan, devine din stolnic mare logofdt,
plIna la calugArire In 1514.
Mai apar sporadic, alaturi de multe nume noi, Stanciul stratornic i Delco
ban (1512, ultimul i In 1513 si 1515), Oancea mare stratornic (1523), Oancea
de Batiu (1518), Danciul pircAlab (1519) si Danciul mare postelnic (1520-1521).
In stadiul actual al studiilor genealogice este greu de spus daca slnt numai o-
monimi, sau aceiasi cu cei executati. Oricum, Oancea din Batiu traieste pi-
na In 1524 far Danciul mare postelnic este fiul lui Bogdan si era In functie Inca
prin 1523. Dna Danciu pircalab este acelasi cu Danciu executatul, atunci nu
fusese Inca omorlt In 1519, iar m omentul In discutie este posterior acestei date!
Singurul despre care stim sigur cd a fost omorlt imediat e Bogdan din Pu-
peti, seful opozitiei i cel care Incercase uciderea lui Neagoe.
In lista executatilor figureazd un nurne misterios: micul ban", Lira altd ex-
plicatie, i un Stanislav chilergibasi" (stolnic) ce nu apare In divane. S-ar putea
sA fie Delco banal i fratele sAu Stanislav, carora Neagoe le dd un hrisov de
intdrire la 3 septembrie 1512. Detco promoveaza Intr-unul din locurile de frunte
In divanul lui VIAdut din decembrie, deci era un partizan al lui. Iertat probabil,
sau neamestecat direct In evenimente, el reapare ulterior In divane pina In 1515,
clnd dispare definitiv.
Neagoe, care executase pe Bogdan, nu-si transfera resentimentele asupra pro-
geniturii. Fiul lui Bogdan, Danciul din Popesti, este numit mare postelnic In 1520,
functie ce o va detine pina In 1523, deci i dupl moartea lui Neagoe I (cf. N. Sloi-
cescu, Diclionar al marilor dregdlori din Tara Romdneascd si Moldova,
sec. XIV XVII, Bucuresti, 1971, p. 50).
Arzul" analizat, care dateaza eel mai devreme din 1517, citeaza Inca nu-
mele unor Cazan, Stanimir, Dan, dizdarul Cazan", dupa care foloseste vaga
formulare si multe alte persoane de seamA" completlnd: si a trecut prin sabie
vreo 3 000 de oameni".

12 Neagoe Basarab c. 679 177

www.dacoromanica.ro
Din acesU 3 000, dintre oamenii vestiti ai Tarii RomAnesti care slujeau cu
dreptate pentru binele Porta fericirii", boierii vInzdtori de tar* care cereau sA
fie numit un voievod de la Inaltul Prag" nu putuserA cita deelt palm nume de boieri
dmportanti, fostl membri al sfatului, executati de Neagoe In decurs de 5-6 ani de
domnie. Restul shit personaje obscure, neidentificabile, sapte in total, dintre
care douA probabil identificabile (Detco si Stanislav). Departe de a denunta un
tiran singeros In Neagoe, aceste executii, dintre care, uncle, probabil tirzii, conlirmA
rAbdarea lui fatA de oponenti (nu cumva la fiul lui Bogdan se gindea atunci cind
vorbea de cei ce, dusmani a Inceput, devin cite o data servitori credinciosi?) dar
gi fermitatea ce o recomandA In Invdfdturi.
81 Si au mers in pesterA la Crit i acolo au aflat niste cAlugAri nevoindu-se
cu fapte bune i cu multA rAbdare postind i ajunInd, carii se hrAnea numai den
lucrul mlinilor sale si sa lipi de dinsii i Nifon, hanindu-se si el din me;lefugul
scrisorii, cd scria parte bine ;i frumos" (Viola lui Nifon, ed. cit. p. 71).
S-au pAstrat de la el traduceri din greceste In stavongte i o scrisoare In
slavone;te cAtre Ioan Zapolya, studiatd i editatA, partial, prima oath de N. Petrov,
3anadno-pycacue nonemunecnue conunenun XVI eexa, In Tpydbi nueecnoil dyxocmod
arcadehtuu, 1894, anul 35, tomul I, nr. 1-4 (nr. 2: p. 154-186, nr. 3, 343-383
si nr. 4, p. 510-535). FArA a cunoaste studiul lui Petrov a reeditat-o, dupà un
manuscris slrbesc, Svetozar Matici in Bogoslovie, Belgrad, 1934, tom. IX, p. 6-17,
dar fArA final. Finalul, a lost publicat, dupA un alt manuscris slrbesc, de Djordje
Sp. Radogi6, gpyzo nocnanje ceemoropcnoz npome faepuila yeapcnom npemby
Hoeany 3anoibu u.3 1534 rod, in Jymcnocrweencnu 0111101102, XXII, Belgrad,
1957-1958, p. 167-177 (si fotocopii).
83 N. Stoicescu, La politigue de Neagoe Basarab et ses Priceptes pour son
fits Teodosie, In Revue roumaine d'histoire, tom. X, 1970, nr. 1, p. 21. Dar
termenul apare, totusi, In Viata lui Nifon, care este o traducere de la 1635,
copiatA lntr-un manuscris din 16821 Interpretarea lui N. Iorga, dupA care vAtaf
de vinAtori" ar fi o gresitA traducere din greceste a lui 6 fryotiuevoc rtbv
81oncoOvran (literal: conduceitorul urmoiritorilor) nu este admisibilA, flinda in
romAneste gAsim rnentionatA o funclie tn vigoare, Si chiar dacA admitern cã
in contextul la care se opreste Iorga (cuvintele lui Mircea care tatAl sAu,
cind povesteste cA a fost fugärit de Neagoe) ar fi o traducere gresitA, expli-
caia nu mai este valabilA in urmAtorul context: Iar dumnezeescul Nifon
nimic nu bag seamA, nicl grija de aceea, ce-si punea nAdejdea spre Dumne-
zeu ... CA un cocon de boieri, ce-1 cherna Neagoe, care era mai mare peste vIndlori
si asa fAcu Dunmezeu den cele amarA dulci, si den cele pizmasd cu prietnicii, cA
aducea bucate de hrana sfIntului" (p. 76). Dezlegarea misteriosului termen ne-o
poate da numai publicarea textului grecesc al Viefii lui Nifon din 1518, descoperit
de L. Vranoussis. Versiunea romAnA este o traducere prelucratA din vremea lui Matei
Basarab, iar versiunile grecesti cunoscute pina acum derivA, cum am arAtat In

178

www.dacoromanica.ro
Literatura romeind veche, din versiunea romaneascd. Este foarte probabil sA avem
de-a face cu un adaus al traducAtorulul, dar Inseamnd cd acesta anti cunoslintd
de functia de vdtaf de vindtori" si atunci Viafa lui Nifon devine cea mai verhe
atestare documenlard a acestei funclit I
34 Const. C. Giurescu, Contribufiuni la studiul marilor dregatori In secolele
XIV f i XV, VAlenii de Munte, 1926, p. 149.
35 N. Stoicescu, Dicfionarul marilor dregdlori ... p. 74.
38 Literatura romdnd veche, vol. I, p. 76-77.
37 Contribufit la istoria culturii romdnesti, p. 54-55 si 100-101.
38 Vezi edifia citatd, p. 243.
" Pavel Chihaia, Monumente gotice In TIrgoviste, In Valaclzica, Tirgoviste,
1969, P. 23-43. in 1525 s-a ridicat o noud biserick avind chiar hratnul
sfIntului Francisc din Assisi.
40 Invdfdlurile lui Neagoe Basarab, 1M Probleme de bard ale literaturii rorndne
vechi, p. 125.
41 Lectura textului, tradus si publicat de G. Popa-Lisseanu In volumul VII
din Izvoarele istoriei romdnilor, demonstreazd cd aceastd scriere, reprezentind, ca
dimensiuni, a 30-a parte din Invdfdturi, nu contine nici pe departe bogatia de gin-
duri politice 5i sfaturi practice din opera lui Neagoe. Partea Wed" acoperd, In totul,
mai putin de jumdtate iar din aceasta numai 6 rtnduri confin sfaturi propriu-zise,
restul fiind un pomelnic autobiografic de cAlAtorii si fapte. P. P. Panaitescu a tradus
cele 6 rtnduri spre a convinge pe cititori de tinuta laicA a InvatAturii", ignorind
restul de 8 pagini I (Am calculat dupd Xydowecmeemiam npora Kueecicoil Pycu,
Moscova, 1957, unde InvdtAturile lui Monomah ocupd paginile 118-126, urmate
de scrisoarea cdtre Oleg (p. 126-127) si de Rugáciunea lui Monomah (128). Oricine
citeste textul in Intregul lui este izbit de asemdnarea dintre Invdfdlurile lui Neagoe
si opera cneazului rus tocmai prin ponderea masivii a elementului religios, citate din
Scripturd, cugetdri pioase ! Fireste, in 8 pagini Vladimir Monomahul nu putea cu-
prinde si o antologie de texte ascetice, care sd IndreptAteascd ideea cd ar predica
fuga de lume.
42 Faptul este exact, dar el se explicA, asa cum a arAtat I. C. Chitimia, prin
climatul cultural deosebit, care era acela al umanismului Intemeiat pe textele
clasice. Citatele slut, aici, din poeti antici, din Ciropedia lui Xenofon, din viata
unor conducAtori ilustri ai antichitAtii, printre care si Alexandru cel Mare. Lectura
textului descoperd (ma un program de preocupdri adesea asemandlor cu al Invald-
turilor lui Neagoe, chiar dacd atit natura scrierii cit si izvoarele diferd. Absenta
textelor din Scripturd nu exclude sublinierea importantei educatiei religioase.
Dupd recomandarea ca pruncul sd fie hrdnit cu laptele maicii sale si nu de la doicd,
a doua temd a Sfaturilor" este tocmai educalia religioasd: In al doilea rind,
asa se cade sa obisnuim copilul, Inclt sd venereze si a se teamd Intii de Dumnezeu
salvatorul si de Preacurata fecioard Maria, de la care am primit atitea binefaceri
ale sortil. Sii spund zilnic laudele mamei lui Isus etc." Se recomandd apoi: copilul
sd se obisnuiasca sd iubeascii dreptatea si s-o ImbrAtiseze cad fdrA aceasta condu-

179

www.dacoromanica.ro
c.itoiii nu au Meat niciodatA ceva care sA merite sd fie Insotit de laudd". Apoi sl
se alitinA de la prea multA bAuturA i mincare i sA se Infrineze de la celelalte pla-
ten care restrIng lumina ratiunii i agerimca. Cdci, cine obisnuieste sA se Imbete
rivneste sA-si ample, ca sd zic asa, Charyba burtii, care fdrA nid o Indoiall este
insatiabill, cu necesitate un astfel de om se minjeste i cu celelalle tulburAri rust-
noase." (Textul integral al Sfaturilor reginei Elisabeta a fost tradus, din latineste,
de Florea Fugariu. Am citat dupii aceastA traducere). Nu altceva citim In /maid-
/all, acuzate, pentru asemenea sfaturi, cA predicA ascetismul. Se mai recomandA
cu insistentA evitarea befiei, cAreia I se acordA o atentie tot asa de mare ca i In
scrierea lui Neagoe, seam di era o problemA a vremii, cinstirea bdIrtnitor (ca §i In
Invd(d turi), purtarea cuviincioasd i stApinitA cu solii. Nu gAsim InsA, In acest fru-
mos tratat de educatie, nutrit la izvoarele antichitAtii, an capitol de tacticd si strategie
militara, iar suflul rilzboinic si dominator din opera lui Neagoe lipseste din compu-
nerea acestui curtean care scrie, In numele reginci, o elegantA compunere In stilul
Renasterii. Lectura celor douA scrieri nu este deloc in dezavantajul lui Neagoe,
si efectul este contrar celui scontat de P. P. Panaitescu: doblndesti convingerea
si mat netA a Inrudirii lor, peste granitele a doul climate spirituale. Ambele shit
scrieri cu destinatie laicA: educarea unui viitor stApInitor de oameni, nu a unui
viitor cAlugdr.
43 Contribufli , p. 183 186
" Paul Anghel, Colaj i originalitate la Neagoe Basarab, In Arge, Anul VI,
1971, nr. 11, noiembrie, retipArit In Neagoe Basarab. La 460 de ani de la
tircarea sa pe Iron, Bucuresti, 1972, P. 76-88
44 Contribujii , p. 182, nota 1.
4° Pavel Chihaia, Deux armoires sculptées apartenant aux voivodes Vlad Dracut
el Neagoe Basarab, In Revue roumaine d'histoire de l'art, tomul I, nr. 1, 1964. Si
versiunea romAneascA din volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani de la
urcarca sa pe Iron, p. 144-151. Sterna Inchipuia un tap cu un corn care strApunge
drept fri inimd un dragon, aluzie la o profetie din Daniil ce-i este tilcuitA lui
Alexandra cel Mare. Pentru Neagoe, tapul, vopsit In rosti, culoarea imperiulul
bizantin si a sfintilor militari, este crestinAtatea luptind cu imperial turcesc,
Inchipuit de balaurul vopsit In verde culoarea demonismului si a steagului
profetului I AmAnuntul cu strdpungerea drept tn inimd de cAtre tap este In Alexandria
slrbeascii, nu In Biblie, deci aratfi Pavel Chihaia de acolo s-a inspirat
Neagoe cind a poruncit sAparea stemei de plata de pe clopotnita mAnAstirii Arges.
47 N. Iorga, Faze suflete§ti §i cad/ reprezentative la romdni ca speciald privire
la legilturite Alexandriei" cu Mihai Vileazul, Bucuresti, 1915, 1. 18.
44 Groa znicul anacronism" care vorbeste de turci la Bizant pe vremea lui
Constantin este, de bunA seamd, opeu IcaducAtorului din secolul XVII-Iea deoa-
rece Iii textul original al panegirlculul lut ...onstantin statea scris clar: persii. Tot
perii scrie i In versiunea romaneascA la local respectiv (ed. Minerva, p. 172).

180

www.dacoromanica.ro
Dacd Neagoe 1nsusi, In comentariul sdu va fi strecurat In text turcii, la tel cum
zugravii de la Moldovita au scris deasupra asediatorilor Constantinopolului din
sec. VI turd", am avea o actualizare" voitd. Dar este de presupus cd actuali-
zarea" a fdcut-o traducatorul. Versiunea romAneascA din Alexandria si mitro-
politul Varlaam procedeazd la tel (In Mucenicia lui loan cel Non, pdginii" de
la Cetatea Mbd shit numiti turci).
46 A. Balotd, Autenticitatea Invdfdturilor lui Neagoe Basarab ; Intregul pasai
pare a fi inspirat de experienta urindrilor marii bAldlii de la Kossovopoli c (Vidov
dbnb-ul eposului popular) unde la 15 iunie 1389 craiul slrb Lazar Hrblianovic a
lost prins ca Intr-o cursd de turd In tabdra In care se asezase Inconjurat de Intreaga
sa curte si armatd, ca si de aliatii sdi balcanici. In aceste conditii strategice, patrun-
derea turcilor In tabard a atras pieirea curtii si a craiului slrb si, ca urmare, prdbu-
sirea politicA a statului Orb. Allele au fost hasA consecintele celei de a doua bdtAlii,
kossoviene de la 18-20 octombrie 1448, care a Mat, ca si cea dintli, traditii epice.
De aceastd data, reusind sd pdrAseascA la timp tabdra, asa cum IlsfAtuieste Neagoe
pe Theodosie, inspirat, probabil, de transmisiunile epice sirbesti, Iancu de Hune-
doara s-a sustras efectelor politice ale Infringerii sale militare, a reusit sd se salveze
personal si a putut continua astfel lupta Impotriva turcilor. La fel procedase
tefan cel Mare la Valea Alba." (p. 278).
50 Este clt se poate de seinnificativ (i un argument peremptoriu 1mpotriva
ipotezei Vranoussis), faptul cd traducAtorul grec n-a Oat de cuviintd sd pastreze
acest amilnunt" In versiunea sa de la Athos ori Constantinopol, simplificind
si amputind textul precum urmeazd: Copiii Insd, ai dregatorilor si ai altora din
gloatd, lasd-i la urind cu totul, Intr-un loc Mil de fried sti stea, si fetele lor si lucru-
rile In regiuni unde fried nu este. Tu Insd cu toti cei alesi In vitejie ai taberei tale
porneste cu toatd voMta In fata dusmanilor tAi ; si Dumnezeu to va ajuta, dupd
cum i-ai slujit lui" (trad. V. Grecu, p. 159).
51 Intr-adevar, primul fragment din Simeon Monahul este introdus In cap itolul I.
din InudIdturi cu cuvintele: cum zicesi rindureaua cea cu cuvintele dulci, Zlataust".
52 Manole Neagoe, Neagoe Basarab, Bucuresti, 1971, p. 216-222. Vezi si.
mai departe.
53 Contribulii la studiul literaturii omiletice..., p. 351.
54 Mustafa A. Mehmed, Doud documente turcesti ..., p. 926.
55 Inscriptia se and la mdndstirea Dealu, unde este Ingropat. Se spune:-
8i a venit domn Io Basarab Voievod si fiind luptd, au tdiat capul lui Io Vlad Voe-
vod In cetatea Bucuresti".
56 N. Stoicescu, La politigue de Neagoe Basarab ... , p. 26-27.
57 A. Sacerdoteanu, Divanele lui Stefan cel Mare, extras dia Analele Univer-
sildiii Bucuresti, Seria Stiintelor sociale, Istorie, nr. 5/1955, p. 166.
" Nici autorii Listei dregdlorilor dornnesti din Tara Romdneascd, apdrutd In
Studii si materialc de istorie medic, voL IV, Bucuresti, 1960, mi-I dau ca atare.

tan
www.dacoromanica.ro
Radu lipseste si din hrisovul de recunostintA dat Craiovestilor de VIAdut In aprilie
1510 (D.I.R., ool. cit., p. 55). E posibil sIt fi cazut victima represiunii lui Mihnea cel
Rau sau In vreo lupta, caci un document din 8 aprilie 1550 aminteste de Radu
postelnic care a pierit In gura Tinoasei". I. C. Filittillsocotea mort in 1507 (cf. BaRatul
Olteniei si CraioveVii, Extras din Arhivele Olteniei, p. 22, plansa genealogica).
59 Studiul fundamental al lui Ion Donat despre Domeniul Craiovestilor, din
pacate Inca inedit, a demonstrat ca averea fratilor Craiovesti d.iteaza dinaintca
urcarii lui Neagoe pe tron. In timpul domniei acestuia ei n-au achizitionat declt
clteva sate, pe care le-au donat unor manastiri.
" Documente privind Istoria Romdniei, vol. cit., p. 77.
61 Dan Plesia, art. cit., II p. 124.
62 Documente . ., vol. cit., p. 161.
.

" Danciu pircalab de Poenari nu este, evident, el, fiincica apare printre cei
executati de Neagoe. Ultima mentiune documentara despre acest frate Craiovesc
este in hrisovul de recunostinta al lui VlAdut din aprilie 1510. Clnd Ncagoe dl,
In 1520, un hrisov pentru Bistrita, singurul caruia i se da numele este Barbul
banul, semn ca numai el ramAsese In viata.
" I. C. Filitti, in tabelul sau genealogic 11 aratA pe Detco postelnic In 1537
si mare armas In 1542-43.
" Mama lui 13Si:tied i cu mama lui Neagoe erau se pare surori. Cf.
Dan Plesia, art. cit., I, p. 54-58.
" I. C. Filitti, Craiove;tii ;i rolul lor politic. Conferinfd, Craiova. 1935 (genca-
logia). Ar fi necesara o noua cercetare pentru a stabili mai precis arborele genea-
logic al Craiovestilor.
67 Cronica lui Macarie, din Moldova. Vczi acum si documentul turcesc editat
de Mehmed Mustafa. Hasan beilerbeiul Rumeliei reproduce din scrisoarea lui Meh-
med Beg catre sultan, interceptatA de oamenii sai, un pasaj In care Mehmedllreco-
mandA pe Neagoe drept rudd a sa. Aceasta ar confirma banuiala ca mama celebrului
pasa de Nicopole era romanca, rudA cu Craiovestii, cf. art. cit., p. 923.
" De observat cA numai In versiunea slavona a Invdfdlurilor apare cuvintul
map* (lume), care nu exista nici In versiunea greaca a cartii lui Simeon si nici In
traduccrea ei slavona, foarte exacta. Autorul Invdfdturilor a copiat exact izvorul,
adaugInd insA acest cuvint lingd aorrh. Versiunca greaca traduce fidel pe mir cu
x6cnio,), dar elimind pe jitie care se aflA In originalul lui Simeon. Este o prima dovada
ca textul slavon al Invdfdturitor n-a fost tradus din greceste, caci atunci ar fi trecut
tntr-Insul aceastd omisiune. Livers, cel grec a avut inainte originalul slavon, deoa-
rece cuvintul mir fusese addogat la izvor de Neagoe. Tri plus, a observam, pe un
prim exemplu, ca traducdtorului grec al lnvdfdturilor ti place sit colaboreze cu origi-
nalul pe care It traduce, sa-i adauge cuvinte noi ce-i par a spori frumuset.ca i inten-
sitatea ideii. Astfel, formularea Cu adevarat, nu este nimic mai rAu In toata viata
declt femeia ticaloasa", In care autorul grec al cArtii Katangxis foloseste pentru

182

www.dacoromanica.ro
mai ran cuvintul xakcireotepov (comparativul de la xaXerróc, i, 6v difficile,
malaise, penible) i pentru femeia ticAloasd irovrip6c, et, 6v (mauvais, mdchant,
pervers) devine In slavond (Ms. 312): Cu adevdrat nu este nimic altceva In toatd
viata mai rdu deck femeia vicleanr. Adjective le MOT% si Amnars au echivalentu I
grecesc xolarr6g, novrip6g l cricatog, irovri pog (cf. Miklosich, Lexicon palaeoslo-
venico-graeco-latinum, Viena, 1862-1865, p. 356-357). Textul slavon din Ms..
312 B.A.R. este deci o foarte exacta traducere a celui grecesc. Invdfdturile In versiunca
slavond preiau fárä schimbare acest text, cdruia Ii adaogd un cuvint: mir (lunic)
In schimb, autorul versiunii grecesti dezvolta cugetarea lui Simeon Monahul pre-
cum urmeazA: Intr-adevAr si cu adevdrat (cuvIntul ontos din original Inseamnd
fi «In chip reab>, de unde posibilitatea unui sinonim ling el, adAugat de traducAtor:
alethos) nu este In toatd lumea un rAu oarecare mai nenorocit si mai grozav ca
femeia vicleanA i fdcatoare de rele i necurati" (V. Grecu, p. 813, Nu mai gilsim
In textul grecesc de la Athos al Invdfdturitor adjectivul halepos din originalul lui
Simeon, Inlocuit cu kakon substantiv In schimb ne IntImpind o aglomerare
de adjective noi (am zice invective) la adresa femeil viclene, devenitd l Med-
toare de rele" j necuratA". Cum nimic din toate aceste modificari i adaosuri
nu se Intilnesc In versiunea slavonA a Invdfdlurilor, este limpede a nu Neagoe pi
ai sdi au tradus textul grecesc (teza Vranoussis) ci invers, Manuil din Corint a
transpus In greceste Inflorindu-1 dupd inspiratia sa, textul slavon. Cum vom con-
stata mai departe, dovezi similare pentru a stabili acest adevAr se pot aduce
necontenit.
69 Fotocopia inscriptiei la Tocilescu, Mdndstirea Curtea de Arges . Tradu-
cere de G. Mihdild, Literatura romdnd veche, vol. I, p. 159. Exact aceastd formulare
apare i In preambulul hrisovului din 16 septembrie 1519, cel mai apropiat, ca tone-
Mate i idei, de Invdfdturi. Cf. G. MihAild, introducere la ed. citatd, p. 94: M-ani
grAbit, tin numai aceasth Imparatie a o clrmui, ci i pe Domnul din tot sufletul
a-I iubi, 1mpreund cu faptele bune". Scriitorul actului este grAmAticul Florea,
In care putem Mimi nu un colaborator, ci un copist al scrierilor voievodului, apt
sd-i rezume apoi ideile In documentele de cancelarie.
70 Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, ed. a Válenii de Munte, 1932,
p. 181. Vezi i reproducerea integrald a scrisorli In Anexa II din volumul de fatd.
Literatura romand veche, vol. I, p. 33, 34,35, 38.
72 Manole Neagoe, Neagoe Basarab, p. 207. Constatarea o face pentru prima
oard A. Sacerdotaanu, Sfatul domnesc si sigiliile..., p. 408: Surprinde faptul ed.
In sfatul unui domn recunoscut de toti pentru evlavia lui, nu figureazd nici un.
ierarh. Dar prezenta aceasta nu era Inca impAmIntenitd In aceastd vreme si nu
Neagoe Basarab era sa schimbe protocolul".
73 N. Stoicescu, La politigue,. . . p. 29, si In special nota 48 de la aceastd
pagind,

183

www.dacoromanica.ro
 76 Manole Neagoe, Neagoe Basarab, p. 146-147.
76 Cf. V. CostAchel, P. P. Panaitescu, A. Cazacu, Viola feudala fn Tara Rome-
neascd §i Moldova, Bucuresti, 1957, p. 190-191: Trebuie sA mentionAm lnsã cA $1
In Tara Romaneasca, termenul «vlasteW are o viata destul de scurta. El apare spo-
radic In diplomaticA, la Inceputul sec. XVI si dispare tot in cursul acestui secol".
76 Const. C. Giurescu, Despre sirac" fi siromah" In documentele slave mun-

tene, VAlenii de Munte, 1927.

" Pentru slujitoril domnesti vezi N. Stoicescu, art. cit, uncle rezumA,
aplicind la Invdfdturi, lucrArile sale anterioare.
78 N. Stoicescu, art. cit., p. 29.

" Descrierea Moldovei, traducere de Gh. Adamescu, 13. 132.

88 Vezi Pagini din treculul diplornafiei romelnefti, de Virgil Candea, Dinu

C. Giurescu, Mircea Malita, Bucuresti, 1966 (prefato).

81 Pagini din trecutul diplomaliei romdnefti, p. 100-113, retipArit In vo-

lumul Neagoe Basarab. La 460 de ani de la urcarea sa pe Iron, p. 314-326.

82 In volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani p. 51-61.
Relatarea scenei, In raportul lui Firley publicat de Wan Bogdan In Docu-
mentele lui .5'lefan cel Mare, II, p. 479.
84 P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936, p. 207, 210.
" Art. cit., p. 106.
86 V. Candea, art. cit., p. 109.

87 Pentru activitatea diplomatica a lui Neagoe, Manole Neagoe, monografia

citatA, p. 55-89.
88 B. P. Hasdeu, In Buletinul instructiunii publice" I, 1865-1866, p. 76.

Piesele de artilerie zise azi de cimp se gAsese sub numirile de: pixida sau
falcones, In textele latine; Veldstiicken sau Pixen (Bachsen) In cele germane si de:
puri (sub care se Intelege mice soiu de tun) sau chiar de puri ware, In textele
romanesti. Acestora li se mai zicea i sacalur", aratA generalul R. Rosetti ( Istoria
arlei mililare a romlinilor pind la znijlocul veacului al XV II-lea, p. 283) si explicil
In note: Pe la mijlocul sec. al XVII-lea, a inceput a se zice in We de pusci: tunuri"
(nota 4). Denumirea de sdcaluf ar fi dupA unii de origine turcA ciacaloz canon
propre A lancer des projectiles de pierre", iar dupA H. Tiktin, de originA maghiarA;
szakallas, §i ar traduce termenul falconet (nota 6).
99 Dupl generalul Radu Rosetti ele mai exlstau, la noi, doar pinA in a doua

jumnale a sec. al XVI-lea, op. cit. p. 282 oi nota 1.

91 R. Rosetti subliniazA el, la inceput, tunurile nu aveau, In bAtAliile de ctmp,
prea mare eficienta ci mai mult un efect moral. Op. cit., p. 280.

184

www.dacoromanica.ro
 02 Cronicile slauo-romdne . . ., ed. P. P. Panaitescu, Letopiseful de la Pulna:
Dupd accea s-a adunat toatd tara (clod ea rut Slant) cu prea sfintitul
mitropolit chir Teoctist i I-a uns pentru domnie, pe Siret, unde se numcste Derep-
tate pind In ziva aceasta" (p. 44 si 49). Grigore Ureche, povestind acelasi eveni-
ment, intituleazd paragraful: Cindu s-au strInsu fare la Direptate" i scrie: Deciia
Stefan vodd strIns-au boicrii tdrii i mari i mici i and curie maruntd dimpreund
cu mitropolitul Teoctistu l cu multi cAlugdri, la locul ce se chiaind Direplate.
Despre Stefanitd, care dejoacd complotul boierimii mari cu ajutorul tarn": Si
vdzind cd lni Stefan vodd i-au venit fara intr-ajutoriu" (ed. P. P. Panaitescu
p. 91 si 146).
93 A. Balotd, art. cit., p. 274. Vezi i Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice,
In romdneste de Vasile Grecu, Bucuresti, 1962, p. 283: Dar cum a ajuns la domnie,
mai Intli si-a fdcut o gardd personald nedespdrtitd de el".
94 Manole Neagoe, op. cit., capitolul Glndirea militard a lui Neagoe Basarab
(p. 188-198): General maior I. Cupp si colonel r. Traian Mutascu, Probleme
militare In Invd(dturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Theodosie", In Victfa
militard nr. 10, octombrie 1971, p. 23 ; Colonel Florian Tuck Neagoe Basarab
ginditor militar, In volumul Neagoe Basarab La 460 de ani p. 70 75,
volum In care se reproduce si art. cit. de I. Cupp si Tr. Mutascu, la
p. 427-431. Vezi i general R. Rosetti, op. cit. p., 156-157.
95 i In limba rusd veche cuvintul cropome era consacrat pentru a desemna
asemenea formatiuni. Cf. F. P. Sorokoletov, Hcmopult eoeanoil itexcuxu e pyccicom
.F13bilfe XIXVII 68., Leningrad, 1970, p. 123: nepedoeoti ompsd, asanzapd eou-
cKa, traxodguieeocR 8 beuxceuuu (esalonul din fatd, avangarda unei ostiri care se
aflA In miscare).
99 Este evident, din cele ardtate mai sus, cd in timpul marsului oastea avea
o avangardd urmatd de o a doua linie, ambele formate din trupe de clitd si,In
final, oastea cea mare a tan!. Dupd gradarea pe care o cld autorul desfAsurdrii
opergiilor rezultd ca prima era mai mica decit cea de a doua i cd amindoud erau
mobile, fortnate deci din cavalerie, l puteau angaja, dupd aprecierea comandan-
tului fiecAreia, lupte pe cont propriu, dar se puteau replia destul de repede In cazul
in care nici uniti nu puteau face fatd dusmanului". M. Neagoe, op. cit., p. 194 si
comentariile de la p. 195, In care demonstreazd cd Neagoe acordA un rol esential
cdldrimii.
97 General R. Rosetti, op. cit.: Stefan, cu cltiva credinciosi, sta in afard de
zona de luptd propriu-zisd, dar desigur intr-un km de unde putea urmari actiunea"
(co. 170). Paragraful: Cum se conducea lupta : Pe chid In Occidentul Europei said
se puneau, de la inceputul actiunii In primele rinduri, In Orient, sefii apreciind
mai just nevoile conducerii luptei, stdteau, cel putin la inceputul luptei, la o parte,
ceea ce nu-i Impiedeca sd ravAleased si ei cu rezerva sau sA intervind la nevoie
lu luptd pentru restabilirea situatiei. La tdtari, seful se afla totdeauna lnapoi cu

185

www.dacoromanica.ro
rezervele. La Valea Alba (ca l la Nicopol In 1369) vedem pe sultan stind inapoi
ceea ce nu-1 Impiedeca ca, vazind ca ienicerii refuza a inainta, sä se arunce cu el
in lupta. In ziva de 10 ianuarie 1475, Stefan Ii are postul de comandament intr-o
parte cu cltiva credinciogi agenti de legatura am zice noi azi observa lupta,.
alege momentul prielnic i pornegte contra-atacul In capul caruia se pune. In Inva-
tamintele atribuite lui Neagoe se preconizeaza pentru comandant o atitudine la
fel" (p. 188).
" Dar unul dintre cele mai importante sfaturi se refera la importanta
comandamentului. In timpul evului mediu, comandantii diferitelor corpuri de oaste
participau activ la desfasurarea luptei, conducInd personal la at ac unitatile In sub-
ordine. Avantajul dar 1 inconvenientul acestui sistem prin valoarea morala pe care
o are participarea sau disparitia sefului asupra oastei este mai mult decit cunoscut.
0 data insä cu aparitia armatelor moderne, se impune din ce in ce mai mult nevoia
unui conducator care sa organizeze lupta, a unui coordonator al actiunilor pe chnpul
de lupta. Este interesant de retinut ca acest principiu modern In legatura cu rolul
comandantului apare pentru prima data formulat in Irwdidturi, intr-o epoca In
care elementul feudal era preponderent in alcatuirea oastei noastre." (op. cit.
p. 197).
99 Situatia s-a i Intimplat In 1521, and, In fata ofensivei turcesti contra Unga-
riei, ostile lui Zapolya au absentat de la datorie (situatia se va repeta In 1526 la
Mohacs) si Neagoe a fost obligat sä se Incline in fata inevitabilului, murind cu inima
grea la 15 septembrie, putin inainte de caderea Belgradului sub turci (oct. 1521).
Atitudinea voievodului n-a fost socotita o sustragere de la obligatille tratatului,
deoarece termenii acestuia erau categorici. Pinä in ultimul moment voievodul
a fost socotit un aliat al regatului. cf. Manole Neagoe, op. cit., p. 67-89.
100 Istoria Rorndniei, vol. II, p. 872 si N. Stoicescu, art. cit., p. 38: Oastea cea
mare, eenutcaa eotioca este citata uneori in Invdfaturi spre a desemna partea cea
mai importanta a armatei, cum o arata lnsusi numele i spre deosebire de strap,
care aveau o misiune de avangarda. Oastea cea mare este adesca mentionaia In
documente printre obligatiile locuitorilor, Incepind cu domnia lui Mircea cel Batrin
gi pind tn 1633 (subl. N. St.), data ce ar putea deci constitui un termen ante quern
pentru a data lnudlaturile. Incepind cu aceastä data, ca urmare a instaurarii
dominatiei otomane asupra Taril Romanesti, adunarea «Ostiicelei marl» fu inter-
zisa de turci i n-a mai avut loc. Mentionarea ei In textul lnudfdturilor dovedeste,
n consecinta, in mod peremptoriu ca Tara Romaneasca nu fusese Inca subjugatá
de Imperiul otoman In momentul redactdrii acestei opere, cum a sustInut gresit
P. P. Panaitescu" (citat din N. Stoicescu).
202 Istoria Romdniei, vol. II, p. 871.
102 mem, p. 335.
103 Compara Invdfdturile, ed. Minerva p. 284 cu toata practica lui Stefan
cel Mare, care cinsteste pe viteji" i dicteaza In amintirea celor morti la Valea

186

www.dacoromanica.ro
Alba*, cutremurdtoarea pisanie. Vezi si Letopiseful, In Literatura romdnd veche, I,
p. 35.
1 Iar de vei birui tu, sd nu te lauzi i sl zici el «Eu cu puterea mea am
neut.», ci iar sd dai slava lui Dumnezeu cu rugA, cu milostenie si cu jertfd vie, cd
Dumnezeu iaste rnult milostiv si In toatA vremea te va acoperi cu mile sa", Invdtd-
turile, p. 284. Compard cu Letopisetul de and s-a tnceput Tara Moldovei, in Lite-
ratura romdnd veche, I, p. 34, 35, 38. De asemeni, N. Orghidan, Ce spun cronicarii
slräini despre .5tefan cel Mare, Bucuresti, 1905, P. 16. (Relatarea lui loan Dlugosz
despre victoria de la Vaslui): Nu s-a Ingimfat Stefan in urma acestei biruinte,
ci a postit 40 de zile cu apd i cu pline. Si a dat poruncA In tara intreagd sA nu
cuteze cineva sd-i atribuie lui aceastA biruintA, ci numai lui Dumnezeu, cu toate
cd toti stiau ea biruinta din ziva aceea numai lui se datoreste".
105 Vezi Cronicile slavo-ronidne, p. 9.
1 °4 N. Stoicescu, art. cit. p. 37.
1 07 General Radu Rosetti, Istoria arid militare a romanitor . . . , p. 147-148.
108 Vezi nota 96. Capul L coada ostilor" inseamnd cd strejile" crau a vangarda
sau ariergarda bor. cf. R. Rosetti, op. cit., p. 157 care nu vede nici o con fuzie aici.
109 Co mpararea celor cloud texte este revelatoare pentru stabilirea caracte-

rului de original al textului slavon si de traducere a celui grecesc. Primul este de o

precizie in termeni si de o economie a cuvintelor egalate doar de capacitatea lor
de a sugera o Intreaga realitate i experientd ancestrald. Cel de al doilea nu
distinge principiile tactice, confundA termenii si face literaturd" acolo unde
Neagoe dAdea indicatii tehnice lapidare. lath textul grecesc, In traducerea
lui V. Grecu: In trei cete (falangas) de bdtaie Insd trebuie sd-ti faci Intreaga
oaste, intlia si a doua si a treia. Prima lovindu-se i IncAierindu-se cu
dusmanul, a doua In urind cu vitejie sd meargd, iar a treia i cea mai mare, avind
cci mai multi bArbati, imediat pe urma ei. 5i a nu fie departe o ceatA de alta,
ci aproape, atit cit sd vadA una pe alta ce se IntImpla de face. DacA Insd ar gdsi
ceata Intila o lmpotrivire de care dusmani, venind repede In urmd cea de-a doua,
dator esti deodatd sA fii dimpreund cu cea de a doua ; dacd Insd se face iardsi nevoie,
venind cea de a treia, sA se facA o linie strInsd de bdtaie i stright de ndvald In contra
dusmanilor. De aceea spun sd nu fie departe o ceatA de alta, ci pe aproape cu
mdsurd, ca sd se ajungd una pe alta, deoarece ceata Intlia este inima i putearea
IntreagA; asijderea si a doua" (p. 159). Iatd cum traduce, deci, acest text militar,
o fatd bisericeascd" ce n-a vAzut vreodatA un cimp de luptd, atunci chid i se dd
de-a gala. Ce mai putem spune de pretentia lui P. P. Panaitescu sau de a lui
Vranoussis de a de..coperi, In calugdrul cc se informeazd de la distantd, sau
In marele retor" pe insusi autorul sfaturilor?
Este evident cd Manuil din Corint n-are habar de categorille de osti, nu stie
ce inseamnd in text strdji §i oastea cea mare, numindu-le cu acelasi termen (falanga),
nu are imaginea marievrelor celor cloud strdji, deoarece le prezintd exact invers:

187

www.dacoromanica.ro
deed prima strap e InfrIntd, vine din urmd a doua, ca sd o intareascd, chid de fapt
Neagoe spune clar: prima sd se reptieze spre a doua si, dacd nici asa nu pot rezista,
ambele sd se contopeascd cu oastea cea mare. In schimb, autorul versiunii grecesti
este bucuros A epicizeze" ceea ce In original este sec si precis, inventind strign
de nävalii impotriva dusrnanilor" I Fdrá nici un rost este si recomandarea dater
esti deodatd sä fii dimpreund cu cea de a dorm", recomandare iesitd din aceeasi
/mild tinuta de mina care nu strinsese vreodatd mlnerul sdbiei.
110 Iatd traducerea celor cloud texte realizatd de G. Mihdild si
V. Grecu:

VERSIUNEA SLAVONA VERSIUNEA GREACA.

Si hied iti spun, copilul meu, cind va fi
ziva luptei, (Vidov dian.) sd te bati cu
dusmanii tdi, eu si aici te sfdtuiesc: sd
nu stai la luptd unde este oastea
ta cea mare, adicd unde este tdria
curtii tale, pentru eä toatd oastea
strdind cu armele cele cumplite aci
va ndvdli si toate loviturile si pustile
si sdgetile si toatd furia ostii, toate
vor izbi in oastea cea mare dom-
neased. Ci te Invdt, copilul meu, In
ziva aceea de luptd sd nu stai in
ceata ta, ci, cu cei 60 de osteni inar-
matt sd privesti la oastea ta, unde sint
ai tdi cei mai iubiti si judetii si iunacii
miluili si cinstiti de tine, care te
iubesc pe tine mai mult, sd stai
la o parte de ceata ta, In a doua sau
in a treia ceatd. Aid sd stai, In depAr-
tare, ascuns (cu cei 60 de osteni,
care sd te pdzeascd) si tu sd privesti
de departe, care din ostasii tdi si
cum se silesc intru slujba ta.
IncA iti spun, fiul meu, in ziva In
care ai sA dai lupta cu dusmanii tAi,
ca sA nu fii la un loc in falangacea mare
a taberei, adecd dimpreund cu mul-
timea, pentru cd totdeauna in multi-
ma cea adunatd dau nivald dusmanii
si acolo lovesc mereu si arcurile si
sulitele si Incolo trimet palestrele si
pustile si tunurile. Ci, cu amintitii
cei sasezeci trebuie sd fii la un lac si
dimpreund cu cei ce te iubesc pe tine
fie In ceata a doua fie Intr-a treia.
Aibi Insd mintea ta sd vezi pe cei care
se lupta pentru tine.

In textul grec a dispdrut deci denumirea Vidov dbnb" pentru ziva luptei.
Oastea cea mare" termen tehnlc, a devenit falanga cea mare a taberei". Ter-
menul tehnic curtea" (Carla curtii) amintit si de Stefan cel Mare In scrisoarea
dare venetieni (Io, cum la mia corte) se transiormd In informul multimea", ceea
ce-1 falsified, deoarece curtea" nu era multimea, ci oastea feudald prin excelentii,
a boierilor st supusilor domnesti. Multimea" era In oastea cea mare". Expresia
concretii toate puterile cele strdine" (CHAA era de asemeni un termen consacrat.
Vezi Sorokoletov. op. cit., p. 83-84) se transformd In dusmanii" iar cuvintele cu
armele cele mai cumplite" dispar cu totul, cum dispare si expresia cdtre oastea

188

www.dacoromanica.ro
cea mare domneasca" cu care era Inca o data definitd, In original, tinta ataculut
strain. Ea este Inlocuild cu In multimea cea adunata".
Cuvintul slavonesc Tvesosia (treskovl) pluralul de la Tptcws = traznet, a fost
tradus de P. P. Panaitescu si G. Mihaila ..loviturile", ceea ce estompeazd sensul.
Este vorba, evident de denumirea zgomotului facut de armele de foc, cuvintul
trebuind sa fie tradus eventual prin traznete", pocnituri", daca nu admitem ea
este chiar folosit ad hoc pentru a desemna o categorie de arme de roc (prezenta lui,
H lnainte ni se pare ca justified aceasta presupunere). Oricum, acest cuvInt
in originalul lnvdfdturitor denota o imagine clara a bätäliei si a armelor folosite
In cursul ei. In greceste el este Inlocuit cu verbulKpoliouatv = looesc (de la xpoixa
heurler, choquer, frapper) ce nu mai implied ideea exploziei, träznetului".
Insirarea armelor i denumirea este alta. /n original, dupa enigmaticul treskout
tot In seria armelor de roc urmeaza pulkt (tunuri sau arme de foe de calibru redus,
de felul celor folosite de $tefan cel Mare la Vaslui i Valea Alba), i numai dupl
aceea sagefile, cu care se Incheie lista armelor, urmind ideea cà toatil furia atacului
este dirijata asupra ostii domnesti celei mari". In textul grecesc, traducátorul
pomeneste Intli (dupa ce eliminase pe treskoot prin Inlocuirea substantivului cu
verbul lovesc) de toxa (pluralul de la toxon arc) care Inseamna arc dar i sagefi
(tet toga l'arc et les fleches, l'arc seul, les fleches seules). Cuvintul pan, tradus
de V. Grecu prin sulife Inseamna i sdgefi (Mikl. Lexicon; erpicsa 1. paog, sagita,
p. 896) dar si proiectile balistice. Deci traducerea lui V. Grecu este gresita (80,og
toute arme de trait ou de jet, projectile, traits de la foudre, tout projectile; Tit
fall, le materiel balistique, l'artilerie), deoarece sulifele nu puteau fi azvIrlite de
la distanta In mijlocul taberel. Ele loveau doar primele rinduri Deci, primele
amintite shit sagefile i proiectitele de artiterie, dupa care urmeaza Inca trei termeni:
primul (rmacticrrpa) nu are, In dictionare, sensul unei arme de lupta ci numai acela
de lieu ou Fon s'exerse a la lutte" locul unde te exersezi pentru lupta, arena ;
al doilea (totxpexta) si al treilea (2ounthp6ag) au fost traduse de V. Grecu pustile
si tunurile. In cazul acesta ordinea este inversata :I ntli sagetile, apoi mai multi termeni
pentru a desemna armele de foe O. anume 4 echivalente pentru treskovl i puskt
vett, palestras, tufekia i lumpardas. Cei familiarizati cu lexicul militar grecesc din
evul mediu von trebui sa-i explice cel putin pe doi: palestrele i Iumpardele. In nici
un caz acesti termeni n-au stat vreodata sub ochii unor traducatori roman! care 1-ar
fi transpus In slavonal

Traducatorul grec a scurtat i textul, eliminind cuvintele: Ci te Invà, copilul

meu, In ziva aceea de lupta sa nu stai In ceata ta" dcoarece n-a sesizat importanta
lor strategice, explicata de noi mai Inainte. Traducatorul a tocit si amanuntitele
recomandari practice: ca fiul de domn sd privcascd la oaste, spre a descoperi unde
slnt cei si innacii si sudefii, ceea ce, In original, trada pe omul care a facut
clndva asa, pe militarul ce repetd In mink gesturile sub forma de recomandare, si
care are claril, In fata ochilor, componenta ostii. Traducatorul grec nu mai stie
nici de iunaci, nici de sudefi, i nu-i vine nirnic In minte cind scrie. El reline doar
ea sint unii mai iubiti" si ca domnul trebuie sa stea cu ei, eliminind din nou o

189

www.dacoromanica.ro
sole de cuvinte foarte pretioase pentru cei ce se intereseazd de trecutul militar al
poporului nostru. Textul slavon ne permite sd intuim structura ostilor i miscarea
voievodului pe cimpul de luptd, reconstituindu-i fiecare gest. Textul grecesc se
Incetoseazd si nu ne mai spune decit generalitdti.
111 Una din cele mai semnificative mutildri este aceea ardtatd la pag. 102
(i nota 50) prin care autorul versiunii grecgti elimind exp1icaia data de Neagoe
pentru stain! de a retrage copiii dregatorilor i dranilor din fata ostilor, explica-
tie ce decurgea din experienta lui Stefan cel Mare la Valea MIA!
112 Traian Mutalcu, Arta militard In Tara Romdneascd la Inceputul secolultd

al XVII lea Rada .F erban, Bucuresti, 1961, P. 46-47.

113 Pentru aceastd chestiune, vezi N. Stoicescu, art. cit. si monografia lui

Manole Neagoe.
114 Emil Ldzdrescu, 0 icoand pulin cunosculd din secolul al XV I-lea i pro-
blema pronaosului bisericii Mdastirii Argesulut, in Studii ci cerceldri de istoria
artei. Seria arta plasticd, tomul 14, 1957, nr. 2, p. 197. Icoana reprezintd pe
Sfintul Alexie Omul lui Dumnezeu" intre sfintii Varlaam i Ioasaf (reprodu-
cerea In culori la p. 198).
115 Pavel Chihaia, Cu privire la InvdIdturi ;i la citeva monumente din epoca

lui Neagoe, In volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani... p. 133.

116 Vezi Documente privind istoria Romdniei. Veacul XVI. B. Tara
Romdneascd, vol. II, p. 12, document de la Radu de la Afumati, mai 1526:
ndddcina blind aduce cel mai curat rod». De asemenea, Hurmuzaki, XIV, 1, P. 117,
nota, document de la Radu Mihnea din 1623: «dintr-o bund rdddcind de nearn
nici tamurile nu se vdd scdend».
111 Gorespondenta dintre Gavril Protul i Ioan Zapolya, in care scrisoarea
lui Zapolya este redactatA, In numele lui Insusi, de logohltul Latcu din Matesti,
romAn ortodox din Hateg, a devenit si ea literaturd" flind copiatd, In slavoneste,
in Serbia, la Athos si In Rusia (vezi nota 32).
118 N. 5erbAnescu, Miiropolilit UngrovIalliei, In Biserica Ortodoxd Romdnd,
anul 77, 1959, nr. 7-10, p. 754.

115 Studii ;i cerceldri de istorie literard i folclor, 1951, nr. 3-4, p. 737-738.
120 Textul comunicdrii a fost, imediat dupd aceea, inminat secretarului
tratatului Istoria literaturii romdne, ca material ajutdtor, si a ajutat, Intr-adevdr,
la limpezirea situatiei paragrafului respectiv.
121 Noua redactare a paragrafului despre Invdfdturi pe care o datordm
profesorului Al. Piru a valorificat original §i cele cloud texte manuscrise (dintr-al
lui P. P. Panaitescu se Imprumuta ideea deosebit de importanta a caracterului
progresist al gindirii sociale din Invalaturi) dar mai ales a reprezentat expresia
noului climat" din jurul lnvdfdlurilor, climat care hmse nastere Intre timp, i In
determinarea cdruia prof. Al. Piru avusese, direct si indirect, un rol lnsemna t

190

www.dacoromanica.ro
 152 Cf. studiul despre Liturghierul lui Macarie din volumul citat r studiul

din Romanoslavica, VIII, reprodus in acelasi volurn.

112 Analizata pentru prima oara de Manole Neagoe In studiul Despre poli-
tica externd a lui Neagoe Basarab, in Studii, tom. 19, 1966, p. 745-764.
124 Gr. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-rorndne dirt Tara Romlineascd

§i Moldova privitoare la legdturile cu Ardealul, 1346-1603, Bucuresti, 1931, p. 258.

125 I. Conea, Cel dintli hotar politic pe crestele munfilor 011eniei (1520), Bucu-
resti, 1938. Actul a fost tradus in româneste i publicat de Elena Eftimiu, Granifa
Tarii Romdneqti cu Ardealul tn secolul al XVI-lea, In Arhivele Olteniei, anul VI,
1927, nr. 24-30, p. 1-9.
128 Contribuiii . . p. 307.
122 Dan Plesia, Neagoe Basarab originea, familia gi o scurtd privire asupra
politicii Tarii Romdnefti, II in Studia Valachia, 1970 p. 124-125.
125 Vezi pentru aceasta In Revue des etudes sud-est européennes, torn. II, 1964,

nr. 1-2, p. 93-126, articolul Apercu critique des rapports de la Valachie el

du Mont Athos des origines au debut du XV I-6 siecle.
122 Expresia a fost Intrebuintata de prof. Mihai Berza in cuvintul de deschi-

dere la Sesiunea §tiinfificd de la Curtea de Arge.7 (oct. 1971) unde a spus: Mi se pare
ca astAzi nu se mai poate pune chestiunea autenticildfil de epocd a Invdfdlurilor,
ceea ce este, evident, esentialul in lunga disputa pe care o putem socoti incheiata.
Cred rezolvatd de asemenea problema legdturilor dintre acest Insemnat text si
persoana voievodului patron de culturd. Desigur, discutille vor urma Inca pentru
stabilirea formelor In care s-a manifestat aceastä legaturd, de la posibilitatea
care nu trebuie exclusa ca voievodul insusi sa fi tinut condeiul in mina sau,
mai curind, sa-si fi dictat textul 91 pina la Iegatura de idei i tendinte, de
orientare generald si de elemente fundamentale care, acestea, sa-i apartina dom-
nitorului. Oricum, si In acest caz am avea a face cu o forma de paternitate".
Neagoe Basarab. La 460 de ani de la urcarea pe Iron, p 42-43.
120 Mdrturia lui Reicherstorffer, In Cdldlori strdini despre Tarule Romdne,

Bucuresti, 1968, vol. I, Ingrijit de Maria Holban, p. 199 : Principele acestei tart,
care se numeste voievodul Moldovei, tine pentru stralucirea curtii sale pe
cheltuiala sa zilnica trei mii de calareti care stau necontenit sub arme, gata
sa insoteasca oriunde pe voievod cu trupele lor"
121 Autenticitatea frivdfdturilor lui Neagoe Basarab, p. 277

132 Vezi, in Anexa II, textul recenziei lui P. P. Panaitescu, care ne da cheia

imaginil sale despre lnod/dturi In 1961 si 1963.

las Autenticitatea Invdfdturilor lai Neagoe Basarab, p. 272.

www.dacoromanica.ro
 CAP IT OLUL III
PROBLEMA AUTENTICITATII INTR-0 FORMULA
DE COMPROMIS.
TEORIA ADSTRATURILOR" *I PRELUCRARILOR
CALUGARESTI.
ADEVARATA ISTORIE A TEXTULUI INVATATURILOR
LUI NEAGOE BASARAB.

La 15 iunie 1961, In cadrul discuOilor ce au urmat comunicarii

noastre intitulate Invdtdturile lui Neagoe Basarab. Problema auten-
ticitdtii, comunicare expusa la Asociatia Slavigtilor din Romania,
profesorul dr. docent I. C. Chitimia a facut cunoscut, pentru prima
(ma, ca pastreazd Intre manuscrisele domniei sale un studiu consacrat
aceleiagi probleme, redactat In 1947, dar ramas inedit. Acest studiu
a apárut In volumul VIII, 1963, al publicatiei Romanoslavica,
fiind prevazut cu urmatoarea nota: Aceasta lucrare a fost redac-
tata In 1947, IncercInd o participare la discutiile referitoare la
hzvdreiturile lui Neagoe Basarab. Am efectuat unele puneri la punct".
Studiul, cu aceeagi nota, a fost retiparit recent, fara alte modificari
cleat unele referinte bibliografice, In volumul intitulat de autor
Probleme de bazd ale literaturii romdne vechi 1.
Istoricegte judeclnd, gi facInd abstractie de data aparitiei,
studiul profesorului I. C. Chitimia este, fail Indoiala, cea dintli
replica valabila data ant unor teze gi argumente emise de Russo,
cit gi studiilor din 1944 gi 1946 elaborate de P. P. Panaitescu.
I. C. Ch4imia a anulat Intreaga argumentare din ultimul
studiu al lui Russo, sesizind ciudata idee de a dovedi pretinsul
plagiat" dupa Hrisostom In Epistola cdtre oasele maicii sale nu
prin confruntarea textului Epistolei cu omilia lui Hrisostom, ci
prin confruntarea acestei omilii. .. cu ea Instigi, aga cum o folosise
Neagoe in prima parte a carlii sale 1

192

www.dacoromanica.ro
 Pentru prima oard I. C. Chitimia a subliniat afiniatile pu-
ternice, doar intuite de Ovid Densusianu in cursul din 1899, Intre
plingerea lui Neagoe 0 bocetul popular, afinitati ce fac din aceastd
capodoperd (In care vede, cel dintli, o scriere de sine stAtiitoare),
ecoul cult al creatiei populare.
Re luInd incercárile anterioare ale lui I. D. Sandu (primul care
face o paraleld intre Machiavelli 0 Neagoe Basarab) a, Vasile
Grecu 0 P. P. Panaitescu, I. C. Chitimia a fundamentat o veri-
tabild perspectivd de literaturd comparatd asupra lnvoldturilor,
explicindu-le prin climatul specific culturii räsAritene.
In sfir0t 0 aid este importanta capitald a studiului
I. C. Chitimia Intreprinde cea dintli analizd amdnunfitd a Invdp-
turilor de pe pozitiile autenticitalii opunind-o analizei similare a
lui P. P. Panaitescu din punctul de vedere contrar. Sint scoase
la vedere toate acele fraze, idei §i informatii ce fac imposibild
paternitatea unui cdlugdr. Se aratd cd §tirea despre boierii más-
cdrici" este continutd numai de versiunea greceascd, iar Impdr-
tirea Wirii in trei grape de mdrimi diferite este un principiu tactic
de luptd cunoscut din vechi timpuri (p. 128), ca. ,,in ce prive0e
purtarea rázboiului, dovezile cd avem de-a face cu sfaturi voievo-
dale sint categorice. Nici nu trebuie sd ne gindim o clipd cd un Wu-
& ar fi putut ad se lanseze in principii de tacticd militard §i In
recomanddri care denotà de la inceput experiege rdzboinice gi
concluzii sau invdtaminte pe marginea acestor experier4e" (p. 127).
Indrdznim sd afirmdm chiar cd, mai mult decit modelele strdine,
experienla sa a fost izvorul gindului de a aerie o asemenea opera ...
De aceea, sfaturile despre primirea 0 trimiterea de soli sint izvo-
rite dintr-o practica voievodald." (p. 125). Se explica termenul
noyme din textul slavon, care nu inseamnd neapdrat tun, §i Inca
mobil, ci para a fost la inceput orice gurd de foc, pentru ca, ulte-
rior, In limba romand sd se restringa la ceea ce numim azi pard,
adoptindu-se pentru cealaltd arrnd cuvintul tun. Foarte sugestiva
este explicarea procesului sufletese ce va fi apropiat pe Neagoe,
mai ales in ultimii ani, de meditatia religioasà: experientele sale
tragice, cu moartea mamei in conditii dramatice 0 moartea, unul
dupa altul, a trei copii.
I. C. Chitimia ne apare ferm convins a Neagoe Basarab
era un om de culturd. Avem toate motivele sd credem cd §tia bine
slavone0e intr-o vreme cind slavonismul era in floare, iar mediul
social foarte « virstat » cu elemente slave. Nimic nu denota con-
trariul" (p. 135). Ultimul paragraf din acest studiu, intitulat Valoa-
13 Neagoe Basarab c. 679 193

www.dacoromanica.ro
rea literard a operei este de-a dreptul deschizAtor de drumuri. Filo-
logia nu a apucat BA cerceteze si sd valorifice cum se cuvenea acest
text", observa I. C. Chitimia In 1947, si observatia rdmine Inca
valabild. Nici un pas inainte nu s-a mai fácut de atunci.
Ilustrarea frumusetilor literare ale scrierii se face, de asemenea,
cu citate foarte bine alese, concludente.
In ansamblu, studiul profesorului Chitimia reprezintd, la data
chid a fost scris, cea mai rationald, mai profunda si mai amdnun-
titd cercetare a problemei autenticitAtii Invdtdturilor. Este un merit
In plus faptul cd nu se limiteazd la aceastd problemA, ci atrage
atentia asupra valorii literare a cártii si asupra valorii lingvistice
a textului romAnesc, sugerind totodatà posibiliatile oferite de
metodele literaturii comparate, aplicate la Invdrdturi. Autorul a
lost bine inspirat atunci cind a pdstrat textul din editia recentd
fdrd modificdri. El reprezintd, cu virtutile si slàbiciunile sale,
a) data:" in evo1u0a problemei.
Din parte-ne, ca prim cititor al manuscrisului, am fost si
Trimul dintre cei care 1-au valorificat pentru lucrdrile proprii.
Studiul nostru din 1963, unde este de mai multe oH citat, ii dato-
lreazA unele sugestii si, cite o data, confirmarea unor idei proprii
asupra cArora Inca sovdiam.
Sintem absolut convinsi cd prezenta acestui studiu aldturi
de al debutantului ce eram, a avut darul sd atraga atentia multor
epecialisti asupra discutiei organizate de Romanoslavica §i i-a
Indemnat sd cumpâneascd mai indelung cele cloud teze care se con-
fruntau.
Imprejurarile in care a fost elaboratd contributia profesorului
11. C. Chitimia a determinat insd, inevitabil, o serie de teze si afir-
mmatii care s-au dovedit eronate In lumina datelor acumulate intre
timp despre istoria textului Invaldturilor, §i la care autorul insusi
a renuntat, in ultima sa contributie, intitulatá 0 noud semnifi-
catie a culturii din epoca lui .Neagoe Basarab qi apdrutd in 1972.
Ne ocupAm, In continuare, de aceste teze, deoarece scopul cArtii
de fatd este, cum ardtam in prefaVd, examenul critic al tuturor
erorilor si ipotezelor necontrolate emise In decursul timpului in
legatur a cu Invardturile lui Neagoe Basarab.
Ocupindu-ne de aceste opinii, abordám, de fapt, o problema
controversatd" din cele mai insemnate: aceea a structurii initiale
vi a evolutiei ulterioare a textului .Invdtdturilor.

194

www.dacoromanica.ro
 II

Admitind a Inviipturile s-au scris Intr-adevar in vremea luii

Neagoe Basarab, de el singur, sau cu ajutorul unor secretari"
domnegti, se pune intrebarea: ce garantie avern noi, astAzi, a
versiunea slavon'a gi versiunea româneascd a Inviipturilor reproduc
intr-adevgr opera aga cum a fost scrig or, dupà altii, numai
supravegheata de Neagoe, gi nu un text alterat, amplificat prin
interpoldri ulterioare, de &Are feluriti colaboratori" postumi?
Dupd problema autenticit4ii" gi interferindu-se uneori, cum
s-a vázut, cu ea aceasta este a doua chestiune fundamenta1 4
la care trebuie s'a" ralspundem. Fiindcà trebuie gtiut cui vom aplica
analiza noastrà : scrierii al csarei autor este Neagoe Basarab, sea
rezultatului final al unui presupus travaliu colectiv de trei secole?
Problema a fost ridicata, prima card, de Po lihr o n Sire ii,
in 1900, in studiul Cu privire la originalul lnvdfdturilor" domnului
roman loan Neagoe cdtre fiul sdu Theodosies. Aceastä lucrare a
fost scrig dup6 cbTatoria la Londra, in 1897, cind a cunoscut pe
marele filolog Moses Gaster gi a cercetat cele dou'a manuscrise ale
Invdtdturilor aflaloare In colectia lui (actualmente manuscrisele
1062 din 1727 gi 1069 din 28 iunie 1817, ale Bibliotecii Academiei
R. S. RomAnia, donatia Gaster, nr. 1. gi 8). AvInd cunogtinta
de existenta versiunilor slavond §i greacd, dar Mil sA fi cercetat
personal pe cea din urra., P. Sircu incearcá, numai pe baza celor
cloud manuscrise românegti din colectia Gaster, a catalogului
manuscriselor grecegti de la Athos, Intocmit de Sp. Lampros gi
a citorva file din manuscrisul slavon, singurele eare-i fuseserg
accesibile, s'à determine On ce limbá au fost scrise mai frith
humipturile §i de ce epoc6 se leagA". (p. 2).
Sircu, pare-se gi la indicatia lui Gaster, constat6 In primu/
rind existenta a cloud redactii" ale versiunii românegti, una pe care
o numegte scurtà", Ostratal In.-rim. Gaster, nr. 1 (acum B.A.R.,
1062), alta dezvoltatd" din ms. Gaster nr. 8 (acum B.A.R.-1069).:
"Este limpede cA textele romAnesti ale Invälaturilor lut Neagoe
Basarab Voieood prezintA cel putin douà redactii: una, scurtA, e reprezen-
tatä de continutul manuscrisului dr. Gaster, nr. 1 (dupA dr. Gaster, aceasta
ar reprezenta textul cel mai vechl al Invdfd(urilor); a doua redactie este
reprezentatA de continutul ms. nr. 8 din colectia dr. Gaster. AceastA ImpAr-
tire se bazeazd nu pe continutul capitolelor manuscrisului, care este mai mult
sau mai putin acelasi in ambele manuscrise, ci pe structura manuscriselor

195
www.dacoromanica.ro
 sau, mai bine-zis, pe numarul de capitole al manuscriselor. Toate acestea
la un loc constituie marturii evidente 0 lextul romdnesc al Inottldturilor
a avut o oarecare istorie, adicd a interesat pe cdrturaril romdni, care 1-au copiat
(p. 11, subl. n.).
Comparind cele &ma manuscrise cu descrierea versiunii gre-
cesti de la Athos din catalogul lui Lampros, Siren ajunge la conclu-
zia c5. manuscrisul grecesc de la Athos al InveiNturilor lui Neagoe
corespunde pe deplin, In continut, cu manuscrisul românesc nr. 8
al d-rului Gaster sau, altfel spus, textul grecesc al lnycileiturilor
apartine celei de a doua redactii a lui" (p. 13). Observatie erona-
tti, deoarece textul grec nu contine prima parte a Invdpiturilor.
In plus, cum se va edea, ms. Gaster nr. 8 este, cronologic vor-
bind, nu a doua, ci a treia redactie a textului românesc al Invdtd-
turilor (despre aceasta, pe larg In cap. VI).
Gresità este:si afirmatia a Viap lui Nifon 0 Pisaniile, care
se aflä copiate In ms. 1069, ar fi Wind parte din corpusul Avd-
fdturilor.4
Concluzia la care ajunge P. SIrcu In legnurl cu raportul
dintre cele trei versiuni este urmatoarea:
Neagoe §1-a scris initial lrwdfdturile In limba staoond, aceasta filnd
atunci limba pretutindeni In vigoare la romani. Judeclnd dupa continutul
cOpillor Invelfdturilor cunescute pina azi, ne putem gindl ea Insusi autorul
lor sau, dupii dorinta lui, alteineva, a eompletat eodieele invataturilor,
dupil seurgerea unul oareeare timp de la serlerea lor, en alto eapitole. Dar
tocznal aceasta este lntrebarea: care capitole au fost sense de Neagoe mai
devreme ii care mai tlrziu, ili da0 au fost scrise de el Insuii sau de altui
In numele lui?" (p. 20).
Pentru Sircu, deci, Invdtciturile s-au redactat in mai multe
etape, 0 nu este exclusa o colaborare, un fel de adstrat, apartirdnd
altui autor decit Neagoe. Enuntind problema, el Isi recunoaste Ing
neputinta de a-i raspunde: La aceastli Intrebare, In prezent
este foarte greu, chiar cu neputing de spus ceva precis, fiindc5.
aceasta chestiune este Inc6 foarte putin studiatri" (p. 20).
0 formulare si mai completti a pArerilor lui SIrcu asupra rapor-
tului dintre versiuni si a istoriei textului o citim ceva mai departe:
Astfel, se poate recunoaste ca textul fundamental, original, initial,
(ocncuniatm, rrepaconaganbastm, opurananumfm TeECCTOM), a fost cel damn.
Dupli el a urmat cel grecesc gi, ceva mai tirziu, cel romdnesc, cu destul de
Intinse adaugirl. Cum se prezenta Intregul continut al originalului slavon, nu
se poate spune cu exactitate In momentul de fata deoarece nu avem In

196
www.dacoromanica.ro
 Intregime textul slavon. Dar putem totu¢i sit enuntAm presupunerea cA
in limba slavonA se gAseau cam aceleali capitole care slut incluse oi in codi-
cele romAnesc nr. 1 al d-rului Gaster (...) (adicA versiunea scurtA" n.n.).
Sint Inclinat sA nu exclud Viafa patriarhului Nifon din codicele slavon
al Invdfdturilor lui Neagoe, indiferent de faptul a a putut ft alcAtuitA mai
tirziu decit prima redactare a hwdpiturilor(...). Oricum, eu tot inclin sA cred
cA textul slavon al Invdjkturi lor §i textul romAnesc nr. 1 Gaster reprezintA
prima redactie a Invdfdturilor voievodului Neagoe. Mai mult decit atit,
sint gata sd recunosc cA acest text romAnesc este o traducere directA de pe
originalul slay al lnodfdlurilor. Sper cA, cu vremea, aceasta se va confirm,
atunci cind se va gAsi textul slavon §i se va compara cu textul rominesc
mai sus indicat" (p. 22).
CercetArile ulterioare n-au confirmat tufa caracterul genuin al
redactiei scurte". Aceasta s-a dovedit cum arAtAm in capitolul
VI o prescurtare tirzie, executatA de Radu, logofetel de divan",
probabil pentru Nicolae Mavrocordat, in 1727. Nici textul din
manuscrisul Gaster nr. 8 (actualul manuscris 1069) nu reprezintA
o versiune initialA. El este, dimpotrivA, rezultatul unei a doua
prelucrAri, identificatA, de noi a fi combinarea textului lui Radu
logofetel cu textul manuscrisului 3488. Agadar, P. Siren n-a avut
in mind nici unul din manuscrisele ce pdstreazd textul autentic al
versiunii romdnefti, a dispus numai de citeva foi din cel slavon,
gi s-a limitat la catalogul lui Lampros pentru cel grecesc. In aceste
conditii vitrege nu este de mirare &á a putut gregi. Totugi, este de
retinut faptul cA Siren a optat pentru primordialitatea textului slavon
asupra celui grecesc, Entr-un moment cind Demostene Russo mai
credea cd ultimul reprezintd originalul, a identificat, primul, exi-
stenta unei redactii scurte gi a alteia mai dezvoltate a versiunii
romAnegti, gi a emis ideea cA Invaldturile au putut avea o oarecare
istorie" chiar in timpul vietii lui Neagoe.
Trebuie a retinem gi faptul a Sircu se dovedegte intliul
pArinte al teoriei adstraturilor" gi prelucrarilor ulterioare la care
ar fi fost supus textul initial al lui Neagoe imediat dupA ce a lost
scris, adicA in Ensd.yi forma lui slavond. Pentru Sircu, Neagoe a
scris o parte, la care altii au adáugat pe urmA alte capitole sau frag-
mente de text. Teoria sa va prinde, culminind in studiul din 1.947
al profesorului Chitimia. Primul sedus de ea, chiar chid 11 combate
gi corecteag pe Sircu, este Demostene Russo.
197

www.dacoromanica.ro
 Russo a reluat, In Studii bizantino-romdne, §i cercetarea pro-
Iblemelor enuntate de Sircu In articolul ski din 1900 (articol pe
care bizantinologul II considerà lipsit de orice spirit critic"),
adia problema textului initial al 1nvdtdturi1or, raportul dintre cele
trei versiuni i evolutia textologicd a scrierii lui Neagoe.
Spre deosebire de Sircu, Russo avea la dispozitie o documen-
tare cu mult superioard, pe care Insa nu totdeauna a folosit-o
deplin: edilia Lavrov, pentru textul slavon, textul grecesc integral
(pe care §i-1 copiase in urma unei cAl6torii la Athos) §i editia din
1843 pentru versiunea româneasca', editie care, oricit de defec-
tuoasà, reproducea manuscrisul cel mai vechi §i cel mai fidel din
cite existá.
Obsedat de ideea falsificatului, Russo, care, dup6 cum ar5.t6m
in capitolul urm'ator, reu§e§te s5. demonstreze temeinic primordia-
3itatea textului slavon asupra celui grecesc, doar intrevkutá de
P SIrcu, imagineazá Ing un adevdrat roman textologic, a c6rui
suitá de aventuri o descrie cu voluptate:
Originalul Invdpurilor, scris in limba slavond ( a. D. Russo ) a fost
pierdut sau nu s-a descoperit pind acum. 0 altä redactlune slavond, posteri-
oard si nu pe archetypus pierdut Infltiseazd manuscrisul slavon din Sofia,
publicat de P. A. Lavrov. Redactiunea romând (sau mai bine zis redactiunile
române) si redactiunea greacd slut traduceri de pe diferite redacfiuni slavone.
(s.n.) Numai asa se explicd cum foarte des redactiunea slavond se po-
triveste cu cea romând si se deosebeste de cea greacd, citeodatd se potriveste
cu cea greacd si se deosebeste de cea romând, and data se potrivesc cea
-greacii cu cea romand si altä data difera toate.
Parerea mea e a pe la Inceputul secolului al 17-lea un cAlugar admi-
ator al lui Neagoe a cdrui dárnicie pentru fetele bisericesti Intrecu orice
margine a scris In limba slavond Invdfdlurile cam In forma V tntinderea
.redacliunei grece§ti, cum ea ni s-a pdstrat tn eCodex Athous», nr. 3755 ; (s.n.)
putin mai tlrziu, lnvdfdturile s-au tradus In limba greacd; alti imitatori au
amplificat si preschirnbat textul slavon si au addogat partea intlia a Invdja-
lurilor. Acest text amplificat e reprezentat de manuscrisul slavon din Sofia,
si dintr-un astfel de text amplificat izvordsc toate redactiunile romane.
Mult mai noud slut cloud Inudidturi, date la lumind de I. Naniescu dintr-un
manuscris din 1662" (recte 1682, n.n.) (p. 40-41).
A§adar, pentru Russo, /nvdtaturile In forma lor initiald care
a fost slavond, nu s-au pàstrat. Textul de la Sofia este o prelucrare
tulterioard. Au existat mai multe asemenea prelucràri, §i, de pe dou6
din ele s-a tradus, independent, In grece§te §i In române§te.
198

www.dacoromanica.ro
 Dar cum putem determine, dupd Russo, cam In ce fel arata
arhetipul pierdut" ? Ni se propune sd ne ghiddm dupd textur
grecesc de la Athos, deoarece arhetipul" era cam in forma §ii
intinderea redactiunii greceqti". Textul de la Sofia este amplificat
cii preschimbat" de alti autori, care i-au adaugat partea I-a dia
lnveildturi. Din acest text amplificat adica din textul de.
la Sofia a rezultat, dui:4 Russo, versiunea romaneasca.
In ce raport sta versiunea romana cu textul amplificat" ?"
Russo are, aici, o buna intuitie: schimbarile de cdpetenie sa .
datoresc originalului slavon, i numai schimbarile de mica Insemna--
tate trebuie puse In sarcina traducdtorilor" (s.n).6
Urmind pe Russo, Ni col a e Car t oj an adopta, la rindu-i,.
ideea unui material strain, care s-a suprapus peste redactiat
prima", fara a vedea In aceasta redactie prima" opera lui Neagoe_
Pentru Cartoj an :
Miezul Modidturilor 11 formeazA, cum am spus, sfaturile acesteal
politice si, am mai putea spune, de morald crestind, dar aceste precepte-
shit Inecate In multimea elementelor eterogene: capitole Intregi din Biblir
(Cartea Regilor), pilde din Fiziolog §i din romanul Varlacun gi loasaf, pArtb
din Umilinia (Kardivo4K) lui Simeon Monahul, din omiliile lui loan Hriso-
stomul. Dacd unele din aceste elemente, Imprumutate de aiurea, shit bine
tesute In urzeala Invdfdlurilor, multe InsA slat stingaci introduse In versiuneal
romdneascl publicatd si nu se leagA armonic nici cu capitolele precedente.
si nici cu cele urmAtoare. Bucdtile din care este alcAtuit mozaicul nu shitt
dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se Imbini toate lntre ele astfel,.
Inclt sd formeze un Intreg unitar. Conceptia organicd a operei este turbu-
ratA prin multimea elementelor strdine, adesea rAu asezate la locurile unclo-
se gAsesc." 6
Am vazut ca. §i Vasile Grecu era convins de existenta unor
interpolari" numeroase i importante, recurgind la aceasta expli
catie pentru a Inlatura unele din obiectiile lui Russo.
Exista, a§adar, la data cind I§i redacta studiul profesorul
Chitimia, un consens destul de larg asupra parerii ea' Invdfdturil&
au fost mereu schimbate, interpolate, prelucrate, cal la simburele
primitiv" s-au tot adaugat alte §i alte adstraturi".
Aceasta teorie textologica a fost luata ca 'Dna de I. C. Chitimia
pentru a raspunde la obiectia lui P. P. Panaitescu, in aparenta
insolubila: contradictia dintre ponderea masiva a elementului reli-
gios §i calitatea de voievod i laic a autorului lnvdtaturilor, daca

HO
www.dacoromanica.ro
admitem cd el este Neagoe. Studiul din 1947 reprezina, din acest
punct de vedere, cea mai amplA qi mai consecventA teoretizare
a tezelor izolate ale predecesorilor.
Un paragraf intreg, intitulat Consideratii critice. Textul Invd-
fliturilor" (p. 120-134) (In care dezvolt 5. citi analiza criticA de care
aminteam) i alte douA paragrafe (Neagoe Basarab autor, p. 134
136 ; Amestecul unui calugar p. 136-138), revelatorii prin insusi
titlul lor, contin numeroase i categorice mArturii In acest sens.
Autorul Incepe cu urmatoarea justA constatare:
Trebuie sA remarcAm faptul cA argumentele pro si contra autentici-
tatii Invdfdturilor lui Neagoe au fost scoase din datele textului, l cu toate
acestea nu exista pinA acum o editie criticA, emendatA i comentatA, care sA
lAmureascA mai bine acest text si sA ajute la rezolvarea problemelor contro-
versate." (p. 120)
El continuA Ina astfel:
... Din textele cunoscute azi insA nici unul nu ne dd siguranfa cd
este sau reproduce originalul In forma tut primd (s. n.). Litre vcrsiuni se
constatii deosebiri care duc spre aceastA concluzie. Dupl toate probe-
bilitAtile, avem de-a face cu texte pline de adaosuri, datorate traducAtorilor
si copistllor, adaosuri potrivite cu gustul acestor carturari I cu atmosfera
vremii kr. 0 dovadA In privinta aceasta ne-o oferii fragmentele pAstrate
din versiunea slavoni, textul descoperit apropiindu-se, dupA cite se pare,
mai mult de original. Dar nici versiunea slavonA Lavrov nu ne poate da o
idee exactri de felul cum se prezentau Invalaturile, fiind incompletA. Un
alt text slavon ar fi fost descoperit dupt cum preciza N. Iorga de
Emil Turdeanu la Belgrad ; acesta pregatea de fapt o editie i un studiu
al versiunii slavone. In ultimii ani Damian P. Bogdan a descoperit noi frag-
mente din versiunea slavonA t publicarea lor va arunca, negresit, mai mita
luminA asupra problemelor ridicate de Invdfdturile lui Neagoe Basarab.
Deocamdata editarea l studiul comparativ al textelor au rAmas Ina o pro-
bleml deschisA.
FatA de aceste constatAri, argumentarea, bazatA In faza actualA pe
text, trebuie fAcutit cu multA precautie" (p. 121).
Lui P. P. Panaitescu, pentru care, cum s-a vAzut, versiunea
româneascA era destul de aproape de imaginea originaa a operei,
I. C. Chitimia Ii opune o alta. pArere: ,

In genere, considerAm nu cA versiunea romAneascA este cea mai

completA fatA de celelalte douA, i In special NO de cea greceascA, ci CA
lo

aceastA versiune este, probabil, cea mai augmentatA I prelucratii din cele

200
www.dacoromanica.ro
 cite se cunosc. Plida cu porumbelul, de exemplu, care se gaseste numal In
versiunea romAneascd, putea foarte bine sl lipseascii din original. Dupd
redactarea textului, pare a fi o adAugare ulterioarA la aceea a sarpelui, pe
care o continea fie originalul, fie un intermediar. Se spune in fond: a [. . .] am
sA vd spui si pilda Domnului nostru Iisus Hristos [...] Deci ascultati ca
sA stip cum este intelepciunea sarpelui it. Dupd povestirea acestei pilde
ermeazA: altd pildd cu porumbelul .. Asadar, nu e anuntatd de la Inceput
si de altfel nici nu corespunde in continut cu versetul Evangheliei citat de
text : a Fitt intelepti ca serpii si pro;li (simpli) ca porumbeii s (subl.
I.C.C.). Aceste pilde au fost introduse separat din Fiziolog, unde nu se
gAsesc la un loc. Mai mult: in unele texte vechi ale Fiziologului se gAseste
numai o pildd, in altele nurnai cealaltA. De altfel, aceasta pArere este confir-
znatd de versiunea greceasca, care confine pilda sarpelui (ed. V. Grecu,
p. 54), dar nu contine pe aceea a porumbelului. Versiunea greceasca nu con-
tine nici legenda imediatA a gripsorului ( strutocamilul .), nici cuvintul de
invAtAturd care cele cloud slugi ale domnului, Varlaam si Ioasaf, cuvintul
thud recunoscut ca interpolat, si nki alle capitole tntregi, cu foarte pronun-
fat caracter religios, ciliate la tnceputul f i /a silt-situ( versiunii romdnesti
(s.n.). Pe de altil parte, D. Russo insusi a dovedit spiritul si sistemul de
interpolare al copistilor: unul din manuscrisele versiunii romdnesli India
omisiunile si adaugirile ce ar fi meritat sA fie fAcute in text, iar un alt ma-
nuscris de mai tirziu indeplineste intocmai indicatiile" (p. 122).
In esent,à, teza sustinut6 de profesorul ChiOmia o gasim expusa
in urrnAtorul pasaj, care urmeaz5. imediat dupd cel citat:
Deed se compara intre ele textele celor trel versiuni, se constatA
atitea deosebiri si intervertiri de capitole si pasaje, Inuit presupunem un
original mull mai indepArtat in timp, ineAreat ulterior, in eopil, eu adaosurl
pe gustul si invdtAtura altori eArturari (s.n.). Si, lucru interesant, de la ver-
siunea slavoni spre cea greceascd 5i romAneascA se observA o gradatie pared
a intensitAtii elementului mistic 5i religios. Aceasta ar denota cd originalul
era mult mai descArcat de date si invatAturi religioase ; in schimb, originalul
acesta, dupd toate probabilitdple, lAsa sA amid accentul pe invAtAtura
practicA. 0 dovadd oarecum In privinta aceasta ne-o dA versiunea slavond,
care confine recomanddri practice, tn legdturd cu rdzboiul, mai sigure ;i mai
pufin impregnate cu invocari mistice dectt celelalte versiuni" (s. n.).
Mai tirziu, oameni de bisericd, duhovnicii, au dat invatAturilor o altd
fatA, impinzindu-le cu rugAciuni si legende in spirit mistic. Dumnezeu tre-
buia sA fie prezent la toate actele pdmIntesti ale voievodului: la sederea
la mask la judecata in divan, la primirea solilor, pe cimpul de Male si In

201

www.dacoromanica.ro
 atitea alte cazuri. Cu noua fata Invataturile puteau a fie bune pentru orice
creiitin, pentru orice domn, poate §i pentru Radu Mihnea sau Mircea Cio-
banul. Fara Indoiala, nici Neagoe Basarab nu fusese ateu ; dar mai cu seama,
dupa conceptia cititorilor sai calugäri §i preoti, domnul trebuia sa fie crescut
§i sii se poarte mereu In spiritul legil cre§tine, al ocrotirii bisericii. Noul sail
noii prelucratori ai Invdfdturilor au gindit §i au scris In spiritul invataturii
§i vigil lor. Pe aceasta cale se pot explica multe lucruri. In mintea lor,
MI% &I vrea, totul se ridica de la pamInt spre imparatia cerului §i spre
Dumnezeu. Calugärul se va desface de realitatea textului §i de realitatea
vremil lui §i va da Inodfdturilor, care ii intrasera Intimplator In mina, un
nou sens. Dui:4 cum vom vedea Insä, textul nu apartine aceleia§i conceptii.
Amestecul ideilor de conceptie diferita este a§a de evident §i atit de
izbitor, !mit, dad( cineva nu admite ca aceste Invdfdturi au fost scrise din
initiativä voievodala §i dhitr-o conceptie laica, ulterior fiind prelucrate de
un calugar dupl conceptia lui religioasa, e silit totu§i sa admita cel putin
ca opera este a unui monah §i in ea s-a amestecat apoi un laic cu ideile lui
omene§ti, nu divine, §i. cu sfaturile lui practice, ceea ce e mai putin probabil.
In Cuvtntul de tngropare, in Regulite de purtare la masd In capitolul
despre-primirea solilor 0 purtarea razboiului, in chiar sfaturile despre cinstirea
boierilor §i ostalilor, cu toate preschimbarile suferite de text, se \rad limpede
urrnele unei scrieri primordiale de conceptie laica voievodala" (p. 122-123).
Teza revine In numeroase alte formula'ri, Insotind, adesea,
pretioase observatii asupra textului, Intre care §i depistarea
unei lacune In manuscrisul slavon:
... Dar timbrul laic al gindirii §i al scrisului se vede mai ales in capi-
tolele cu Invätaturi practice. Multe &dud izvorlte ad din experienta §i
meditatie au fost inváluite, probabil, mai tirziu, de un slujitor al bisericii,
In haina religioasa, insa firul lor dintii tot nu s-a pierdut" (p. 123).
... Pe marginea acestui capitol al Regulilor de purtare la rnasd s-au
facut observatii care ar infirma autenticitatea Inodfdturilor. Remarc Insä
a argumentele au fost scoase in snare parte din excrescentele textului,
gasite in una sau alta dintre versiuni, §i nu din continutul initial al acestui
text. Astfel, invitarea mesenilor, care In fond erau boieri, de a cinta, a daca
se pricep 9, se OM numai in versiunea greaca. In ce fel s-ar dovedi ca acest
amanunt a fost continut §i de original?" (p. 124).
... Nu trebuie sa ne surprinda nici faptul cà nu se dau amanunte
despre urari, Inchinaciuni cu paharul, despre focurile de pu§ca §i de tun,
ce se trag de obicei la banchetele domnelti ii, fiinda nu avem de-a face cu
o opera In felul celor ce descriu anumite ceremoniale de curte, ci cu una in
care se dau sfaturi esentiale (multe dintre aceste sfaturi Bind eliminate,
poate, de copi§tii calugari)" (p. 125).

202

www.dacoromanica.ro
 Jocul sau manevra celor trei cete, pind la luarea contactulul cu
du§manul, ca i dupd aceea, nu reiese destul de limpede din alte scrieri.
Thud Idlurile lui Neagoe Incearcd Insd sd dea precizAri. De0 pe parcurs copi§tii
§i traducAtorii au intervenit cu interpoldri §i confuzii, totu0 §i a§a se observd
realitatea §i consecventa faptelor (p. 129).
... Se pot cita numeroase alte indicii cd Invaplurile au provenit
din conceptia unui voievod. Ne oprim Insd aici. 0 edifie crilicd ;i comenlald
(s.I.C.C.) va putea lAsa sd se distingd mai bine ce apartinea originalului §i
ce a putut adduga un calugar mai tlrziu" (p. 132).
... De fapt, In privin/a Rugdeiunii la igirea sufletului credem Ca
avem de-a face, cel putin In forma In care ne-a parvenit, cu o amplificare
ulterioard, imaginata de un cAlugdr, imediat dupd stingerea lui Neagoe
sau mai tirziu.
La fel se poate spune despre capitolul In care se vorbe§te de pecetluirea
cArtii. Atitea interpoldri cu caracter religios trebuiau sd nu dea de bAnuit
§i sa li se caute o Intdrire domneascd. De altfel, Intre adaosuri pare sd se
rinduiascd tot ceea ce urmeazd de aci i pind la sfigit: Cuolnlul afire cele
doud slugi, Pisania 114dndslirii Argegului etc. ca i o mare parte de la Ince-
putul scrieril. Asemenea adaosuri au putut fi introduse In operd, ca o s desd-
vIr0re curind dupd moartea lui Neagoe, Inelt existen/a unora dintre ele
In versiunea slavond §i In celelalte versiuni nu denotd deloc existen/a lor
in prototipul InvdIdlurilor. Versiunea slavond cunoscutd noud azi este
o copie. De exemplu, clnd se vorbe§te de garda voievodului, formatd din
60 de co§teni, se spune: s i acei 60 de bArbali sd nu ailad de lucru cu bdtdolia
(a CIA ,vixasTri Cl. 60[A16 pazo'rx AA Hi AMACT). Tottl§i In text MI se mai
vorbqte pind aci de ace§ti osta0, ceea ce Inseamnd cd textul este lacunar:
In copiere s-a sdrit un anumit pasaj" (p. 133) 7.
Toate aceste enunturi isi gAsesc formularea sintetial in para-
graf ele urmdtoare.
In Neagoe Basarab autor citim, dupg ce se vorbeste de criza
sufleteascd a lui Neagoe, care I-a apropiat de cele bisericesti:
In aceastd schimbare vedem noi geneza InvdIdturilor, amestec de
duio;ie, sfaturi practice §i de prosternare. De altfel, numai In aceastA /inutd
au putut ele intra In gustul unui calugdr, care a linut sd le Infloreascd §i sd
le amplifice cu multe lucruri noi, uneori greu de separat precis" (p. 135).
ceya mai jos:
Am vAzut mai sus detalii practice de via/A a unui voievod ce nu
pot fi puse pe seama unni cAlugdr. FArd Indoiald Insd cd opera nu i se poate

203

www.dacoromanica.ro
 atribul lui Neagoe In intreghne in forma ln care am ajuns s-o cunoas-
tem. E aproape sigur di un calugar, diruia i-a cazut ln mina si i-a placut, a
refacut-o dupti conceptia lui, Wind poate unele amanunte afadi si adauglnd
multe de la el.
Se poate pune, asadar, problema: ce anume I se poate atribui lui
Neagoe din aceste Invdfdturi oi ce se poate pune pe seama unef fete biseri-
cesti de mai itrziu, (s. n.) dar nu se poate respinge convingator orice
legatura a acestei scrieri cu Neagoe Basarab si cu vremea lui.
In concluzie credem cil scrierea aceasta se bazeaza pe un slmbure
cu adevarat al Invdfditirilor lui Neagoe" (p. 135).
Pentru ceea ce gmine in seama lui Neagoe, profesorul Chilimia
se declarà explicit, in favoarea paternitátii directe :
Se naste acorn intrebarea dad. Neagoe Insusi a scris Inviddlurile sau
a pus pe cineva dintre carturaril lui, In genere oameni de biserica, sa le
compunii.
Opera resplrii in miezul el gindurile sl sentimentele personale ale
volevodulul intr-o forma care indeparteaza presupunerea ea Neagoe ar Ii
dat numal dIspozitil (a. n.). Bun militar, am vazut di instructiunile lui
slut caracteristice In privinta aceasta. Incercat diplomat, da sfaturl in
consecinta. Amator de pompa si lux, nu se poate opri di initieze si ln acest
sens pe viitorul domn. Iar timbrul paginilor lirice nu pare absolut deloc
0 fi iesit nici chiar din substituirea unui carturar contemporan. E aid o
durere sufleteasca vie si naturala, nu travestita.
De altfel, dupti cite se pot sti azi, Neagoe Basarab era un om de cul-
tura" (p. 135).
Ce probeaz6, dupä profesorul Chilimia amestecul unui
e/ilugàr" ? Domnia sa aerie in paragraful cu acest titlu:
Am afirmat mai sus ca peste simburele Invdfdlurilor initiale ale lui
Neagoe s-a asezat un strat din alt material. Lucrul este verificabil. De fapt,
dupa text, se pare ca scrierea a incitat la adaosuri pe mai multi adnotatori,
cel putin in partea finala. E de ajuns sa amintim ca sib-situ] ei, Intr-o anu-
mita forma, a trebuit sa coincida cu capitolul a pecetluirii carpi ., foarte
expresiv intitulat, IntelegIndu-se prin e pecetluirea Orin acesteia a invAta-
turile ultime. E surprinzator deci sa constatam o continuare cu capitolul
despre s rugaciunea s Inchipuitti la iesirea sufletului lui Neagoe, si ea consi-
derata, se pare, la un moment dat ca un capitol final. Apol alte si alte capi-
tole (de data aceasta existente numai In versiunea romfineascA), ca si cum
fiecare se simtea dator sii adauge ceva si sa dea alt sfIrsit cartif: Cuvird

204

www.dacoromanica.ro
 de lnodfdturd cdtre cele doud slugi credincioase ale domnului, carele se lepd-
dard de lume si se dederd vielli cdlugdresti ; Alta trurdldturd asemeneacestei-
lalte, Pisania Mdndstirii Argesulut, Incheiere. Continutul acestor capitole,
ca si al altora de la inceputul versiunii românesti este strAbdtut de un alt
suflu declt al capitolelor ce i se pot atribui lui Neagoe Basarab. In aceste
capitole, de altfel, se gAsesc argumentele care au facut pe unii dintre InvA-
lath nostri sA atribuie Invaldturile in intregime unui cAlugAr" (p. 136.)

S. vedem, In consecintg, cum este reprezentat procesul de

elaborare a arta:
Miezul Inodfdturilor ce i se pot atribui lid Neagoe Intr-o formA mill-
tia1A a putut fi format din capitolele despre Ingroparea maicii sale Neaga
si despre disparitia lui Petru, despre Intocmirea boierilor, regulile de purtare
la masA, de primire a solilor si de purtare a rAzboiulul, norme de judecatA
td despre dAruirea demnitarilor Orli. Probabil cA si alte capitole au putut
fi scrise de Neagoe, dar un cArturar cleric, contemporan, care 1-a cunoscut
bine pe Neagoe, le-a dat, la scurtd vreme dupd stingerea acestuia (s.n.), o
fata schimbatA. Un exemplu elocvent 11 avem In capitolul despre dAruirea
demnitarilor (Milostioire f i Indurare), a cArui primA parte poartA pecetea
autenticitAtii" (p. 136).

$i dupA ce enumerA elementele laice din acest capitol, care

confirmA aceastA autenticitate, autorul observA cA:
Ceea ce urmeazA de ad lnainte pia la sfirsitul cArtii e in aceeasi
notA de prosternare religioasA. Pentru exemplificare ar trebui sA citAm
aproape tot. Textul e desprins ad de realitAtile pAmlntului si pluteste pe
aripile misticismului. Citate din textele canonice se Intretaie cu citate din
literatura aprocrifA si profana. In Rugdciunea la iesirea sufletului, autorul
se adreseazA doamnei si domnitelor In numele lui Neagoe oarecum comic,
cu turturicile mele cucoane si a dragile mele turturele si cucoane ..
Vrea sA prinda aid simbolic durerea motivului amarltA turturea s, cunos-
cut, probabil, din legenda InseratA In Fiziolog, legenda pe care, de altfel
o rezumA. Uneori parafrazeazA spusele lui Neagoe in legatura cu puterile,
steagului in luptA.
Unui duhovnic i se datoreste si partea de Inceput a scrierii in forma
actualA. Aci intrA Cuotntal introductiv, fragmentele din Varlaam si Ioasaf,
lnodfdlura folositoare de suflet si Pentru frica si dragostea de Dumnezeu.
Poate cA unele din aceste capitole au fost concepute si scrise chiar de Neagoe,
Intr-o formA InsA deosebitA de cea de azi.

205

www.dacoromanica.ro
 In oHce caz, partea aceasta de Inceput este diametral opusa miezului
Invdfdturi lor, ca atitudine si conceptie de viajh" (p. 137).
Dupä citeva exemple ce ar demonstra aceasta, printre care
§i unele invocate de Russo (eel cu rucodelia"), autorul conchide:
Sintem edificaji, credem, asupra autorului adaosurilor de Inceput
si de sfirsit ale Invdfdturilor. In mintea lui, scrierea aceasta isi pierdea
scopul voievodal, cAci, avInd a intra, sub noua forma, in mina si gustul
cAlugarilor, devenea un indreptar pentru acestia, mai convinghtor declt
oricare altul, mai ales ch era astfel considerat ca destinat In intregime de
Neagoe chiar pentru fiul sAu Teodosie. In consecinjA, duph pArerea noastrh,
Invlifilturile, In noua infAjilare, aveau de scop sh atragA atit spre viaja de
mAnAstire in general, Hit si pe viitorul domn spre viaja de evlavie. CAlugArul
a legat Irish inabil pasajele.
Poate eh autorul interpolArilor, duhovnic, 1-a cunoscut pe Neagoe
sau a auzit de el si s-a gindit sh perpetueze opera ca un omagiu pentru
partea de cucernicie fl ctitorie din viaja sa de voievod. De altfel, tradijia
evlaviei lui era vie, si sfaturile In numele lui puteau fi crezute.
Se poate observa a autorul acesta duhounicesc era un om de serioasd
pregdfire f i lecturd religioasd (subl. I. C. Chijimia). Citatele si exemplele din
literatura bisericeased slut numeroase. Aici, In partea sa de contribujie
ar intra si predica lui Ioan Hrisostom, prin care D. Russo a crezut ch se
poate hilttura o data mai mult paternitatea lui Neagoe.
Ceea ee Intereseazii indeosehl frisk este talentul acestul ardor. Sufletul
lui vihreazt de frumusellie cerulul", de minunile" Mi. E o intilnire lute-
resantt din acest punet de vedere Intro el si Neagoe, fiecare pe drurnul lui.
Serisul acestuf dubovnic este strttbAtut de avint, de lirism, de cilidurtl, ea
II stilul Jul Neagoe, (s. n.) dar cu conjinut mistic. Din izvoare a stiut
sh culeagA tocmai ce se potrivea acestui stil al ski.
De tweet', opera are oareeare imitate stIlistieh (s.n.) datorath In mare
parte traducAtorului in romAneste, si numai analiza atenth a fondului
poate sh ne dovedeasch impreunarea In ea a clout conceppi si a doi autori"
(p. 138).

Apdar dou6 conceptii" apartinind la doi autori", una supra-

pug peste cealaltà, a cil1ug6ru1ui peste a voievodului. Prin ceea ce
apartine lui Neagoe, Invalciturile stau cu eada.cinile In solul realità-
tilor laice §i In epoca voievodului ; prin ceea ce apartine &Ong.-
rului, ele shit orientate spre cer 0 deplasate cronologic Intr-o epoc5.
posterioara. Aceastà explicatie ar fi unica In stare s6 raspundá
contradictiei dintre lumesc" 0 ceresc".
206

www.dacoromanica.ro
 III
Oric It de asiduu sustinuta, aceasta demonstratie, a celor doi
autori qi celor cloud coneeptii nu e mai putin falsä din temelii, adica
de la texte.
Cu lamurirea kr trebuie &a 1ncepem discutia.
La data cind scria prof. I. C. Chitimia studiul de care ne ocupam,
textologia Invdtdturilor lui Neagoe Basarab nu lamurise
decit in mare problemele ce-i stäteau In NO, de unde posibilitatea
a numeroase erori, aproape inevitabile. In absenta unei editii cri-
tice a versiunii romane§ti, lucrata pe baza tuturor manuscriselor,
lipsea cel mai sigur temei pentru comparatii, analize §i confruntari
textologice, deoarece numai aceasta versiune a pdstrat textul
intreg al operei lui Neagoe. Pe de altà parte, de la Petru Lavrov
nimeni nu mai studiase cu atentie manuscrisul de la Sofia, §i aceasta
se vede din faptul ca., de§i Inca din 1923 B. Toney semnalase, In
volumul II al catalogului sail, existenta a 13 noi file intrate In pose-
sia Bibliotecii 8, au trebuit sa treaca mai multe decenii 'Ana ce
ele sa fie descoperite", independent unul de altul, de catre slavi§tii
Damian P. Bogdan §i G. Mihai la. Fiecare ne-au oferit, In 1967
(G. Mihaila) 9 cii 1968 (D. P. Bogdan)", cite o editie §i o traducere
proprie a filelor In cauzà. Ele s-au dovedit a fi din acelqi manuscris,
§i n-au schimbat cu nimic datele problemei, dar au completat apre-
ciabil unul din capitolele Invaldturilor In versiunea lui originald
(cap. X).
Editia Lavrov era insa foarte greu de utilizat, deoarece savan-
tul rus nu pusese In ordine filele incurcate ale manuscrisului, publi-
cindu-le 1ntr-o ordine pur intimplatoare. Numai versiunea greaca
s-a bucurat, din 1942, de o bund editie §tiintifica insotita de tra-
ducere, §i de aceea a tentat inevitabil pe cercetatori sa o consulte
inaintea versiunii slavone (inaccesibila pia. In 1959 celor ce nu
cuno§teau bine limba) §i a celei romane§ti, defectuos editata de
Ioan Eclisiarhul. Pe de altà parte, de§i Biblioteca Academiei pastra,
din 1909, un excelent manuscris al versiunii române§ti (ms. 3488
donat de P. Glrboviceanu), nimeni nu a staruit asupra filelor sale,
deoarece era scris intr-o grafie putin simpatica. Mai toti cerceta-
torii s-au adresat frumoasei copii a lui Sava Popovici din R4inari
(ms. 3572 BAR), care Insa prezinta numeroase neajunsuri fli Indrep-
tate§te, aparent, teoria adstraturilor" (vezi, pe larg, In ultimul
capitol al cartii de fa-W.
207

www.dacoromanica.ro
 Ceea ce vom spune, deci, In legAturà cu tezele si afirmatiile
emise de prof. I. C. Chitimia In 1947 reprezintA mai putin o criticA
si mai mult o confruntare a kr cu rezultatele obtinute, In ultimul
deceniu, de cei ce au studiat istoria textului Invdrdturilor.
Aceste rezultate au fost expuse In douà comunicAri tinute
la Asociatia slavistior din RomAnia, la 1.2 decembrie 1.966 si
15 aprilie 1972 de autorul etirtii de fatA n si respectiv de G. MihAi-
lg. 12. Ele au fost tipArite In studiul introductiv la editia din 1970
a Invdtaturilor si In volumul profesorului G. MihAilA Contribulii
la istoria culturii fi literaturii romdne vechi, apArut In 1972.
Un element nou, de importantà deosebitA, a intervenit In 1970
si 1971, dud D-I Leandros Vranoussis a identificat In manuscrisul
versiunii grece§ti de la Athos autograful lui Manuil din Corint,
cArturar constantinopolitan mort In 1530. In felul acesta, textul
versiunii grecesti a fost datat cu certitudine ante 1530", dupà
ce, mai Inainte, G. MihAilA, In studiul din 1967 ce Insotea editia
celor 13 file din textul slavon, identificase pentru prima oara
filigranele hIrtieipe care s-a copiat originalul Invdfdturilor.
G. Miligilà descoperise, cu acea ocazie, cà e vorba de Mak italianA
fabricatà la Venetia Intre 1518-1519 si 151.9-1538, adicA exact
In anii In care se presupune, de caltre partizanii autenticitAtii, ca
s-au scris Invaldturile.
Lulnd atitudine fatA de tezele emise de prof. I. C. Chitimia In
1947 si publicate In 1.963, arAtam, la 12 decembrie 1966, In comu-
nicarea Invdtdturile lui Neagoe Basarab. Istoria textului fi tehnica
folosirii izvoarelor, cA raportul dintre textul slavon de la Sofia si
textul versiunii romAnesti, asa cum ni s-a pAstrat In cele mai bune
manuscrise (manuscrisul lui Stefan Cantacuzino si manuscrisul
romAnesc 3488) este cu totul altul decit fusese prezentat lin studiul
din 1947. Confruntarea integralà a textului original slavon cu textul
romAnesc, text stabilit pe baza celor mai bune manuscrise, ne dove-
dise cu evidenta, la fiecare pas, fidelitatea traducerii romAnesti faVA
de originalul slavon. Diferenfrle dintre versiunea slavond fi cea roma-
neascd se reduc la minime libertati pe care traducdtorul fi le-a luat
fap de original, la unele actualizdri" fi la foarte pigine fi mdrunte
adaosuri. In nici un caz nu se putea vorbi de introducerea unor
rugdciuni" noi, a unor pasaje" noi de cdtre traducdtor. Cel care a
operat asemenea adaosuri, uneori destul de intinse, §i toate exclusiv

208

www.dacoromanica.ro
la textele izvoarelor, a fost copistul Sava Popovici din Rafilinari.
Este un caz izolat, transformat in reguld generall de cei ce nu
cunosc textul celor mai bune manuscrise.
Concluziile noastre din 1966 au fost reafirmate de prof. G. Mi-
hAila In studiul din 1967, pe baza fragmentelor noi, editate i traduse
de domnia sa : Versiunea româneasca veche scria G. Mihail&
este nu numai exacta cu unele gre§eli explicabile ci §i, mai
ales, artistica" 13. Ulterior, traducind integral textul original sla-
von, eft ni s-a pastrat, G. Mihdild a urmarit, cuvint cu cuvint,
§i textul versiunii române§ti din editia critica elaboratd Intro timp,
§i a verificat concluzia din 1967, de data aceasta pe intreaga intin-
dere a textului slavon. Deosebirile dintre textul slavon i versiunea
roma.neasca shit i dupd G. Mihdild cu totul neInsemnate sub
raportul ideilor, al succesiunii frazelor, al textului. "
Oricine compard, de altfel, chiar ne§tiind slavone§te, dar folo-
sind traducerile lui P. P. Panaitescu §i G. Mihailá, textul original
al Inviipturilor cu versiunea româneascd din secolul XVII, constatti
cà avem de a face cu acelafi text. Nu a existat niciodatd procesul
de impdnare" cu rugdciuni noi, acel proces de creftere a intensitiitii
elementului religios, de care vorbea I. C. Chitimia, luindu-se de fapt
dupd P. P. Panaitescu (vezi lucrarea de fata. p. 1.32-134) filth a-1
verifica pe texte. Este u§or de constatat ca textul capitolului VIII,
Despre solii i rdzboaie este acela§i In versiunea slavd §i in cea
româneasca. Deci, trecerea de la versiunea slavg la cea roma-
neascA nu s-a petrecut cu transformári, adstraturi" §1 masive
interpolári. Russo avea aici dreptate.
Numai ulterior, Intr-o serie de manuscrise ale versiunii roma-
ne§ti, ne Intimpina prelucrAri ale copi§tilor, dar ele se dovedesc
exceptind copia lui Sava Popovici a lua cu totul altà directie
cleat aceea postulata de obicei: nu spre crefterea ci spre reducerea
textului, nu spre intensificarea" elementului religios ci, dimpo-
triva, spre diminuarea lui 1 Ne ocupdm de avatarurile versiunii
românqti Intr-un capitol special, ultimul al &Arta de facd. Aceste
avataruri nu greveazd Insd cu nimic faptul ca textul initial al
versiunii române§ti, a§a cum ni s-a pdstrat In cele mai bune manu-
scrise, cel de la Cluj a lui tefan Cantacuzino i ms. 3488 B.A.R.,
reprezinta o fideld traducere a celui slavon original.
Raminea Insa deschisd o problemd: concluzia trasa pentru
partea de text ce ni s-a pdstrat In original este oare valabild §i
pentru rest ? Noi nu avem posibilitatea sà confruntám cu originalul
14 Nog« Basarab c. 679 209

www.dacoromanica.ro
,decit exact o treime din textul versiunii românesti. Pentru restul
-de douà treimi versiunea slavonS s-a pierdut.
Metoda de urmat pentru a r6spunde si. la aceast a. problemS
ne-a fost sugeratà de Russo. Printre obiectiile pe care Russo le
face lui Romanski In recenzia de care ne-am ocupat cu douà capi-
tole in urmá, se aflá si aceasta: n-a folosit izvoarele cunoscute ca
Tunct de reper pentru controlarea modificdrilor suferite in cursul
timpului de textul Invdrdturilor. Intr-adev6r, pornind de la premisa
cd o bunS. parte din textul operei reprezintd pietre de mozaic"
.desprinse, ca dintr-o carierá inepuizabila, din izvoarele bizantine
si slave, si c6 noi cunoastem in buns parte aceste izvoare, se poate
proceda la confruntarea textului lnvdtaturilor, atit In versiunea
slavonS pästratà, cit si in versiunea romAnä, cu textul izvoarelor
asa cum se pastreazg in diferite traduceri si manuscrise slavone
sau, in absenta lor, cu insusi originalul grecesc. DacS existà mari
modificAri, interpoldri, adstraturi", ele vor rezulta irnediat din
-aceastá confruntare de texte pentru acele portiuni din laud-
cdturi ce reprezintS imprumuturi.
Arn procedat, pentru prima oarS In 1966, la aceastà confrun-
tare integralà a textului Invdtdturilor cu izvoarele cunoscute
atunci: Vechiul Testament (pentru exemplele din partea I-a),
Panegiricul lui Constantin cel Mare de Eftimie al Tirnovei (in edi-
Va Kaluiniacki), Varlaam si Ioasaf, Omilia lui Efrem Sirul La
Schimbarea la fate (al cärei intermediar slavon, descoperit de noi,
1-am prezentat pentru prima oarg. In comunicarea citatg, §i
mai ales Umilinta lui Simeon Monahul, din care ni s-a Ostrat o
bun6 parte si in versiunea originalà a lnvdfdturilor. Rezultatul
confruntSrii, exemplificat prin fotocopiile textelor din izvoare, a
lost uringorul: In edificiul Invdtdturikr, textul izvoarelor s-a
pdstrat, in covirsitoare majoritate, intact. Dacd suprapunem textul
Umilintei din ms. 312 B.A.R. peste fragmentele din Inveitaturi
ldstrate, identitatea apare absolutd (cu exceptia unor amSnunte
de grafie caracteristice redactiei sirbesti In care este scris ms. 312).
Dacd agezdm Pp En fatd textul romdnesc si textul izvoarelor acolo
uncle originalul lnvd(dturile nu s-a pdstrat, versiunea româneascl
apare ca o traducere foarte credincioasd a respectivelor izvoare!
Ce inseamn6 asta? InseamnS cS. acolo unde s-a pierdut textul
-slavon, el poate fi reconstituit prin recurgerea la izvoare ori de cite
-ori nu e vorba de textul original al lui Neagoe. In feldl acesta am
relish sd reconstituim aproape o treime din textului original, hind*
,din cele circa 216 pagini cite are In Intregul ei versiunea româ-
210

www.dacoromanica.ro
neascd, 66 de pagini (50 In partea I-a si 16 in partea a II-a)
cunoscute pind acum numai In româneste, corespund cuvint cu
cuvint izvoarelor.
Avind in vedere cd aceastá reconstituire permite confruntarea,,
pe aproape inch' o treime, a versiunii românesti cu textul original
si cd ajungem la aceeasi concluzie fidelitatea traducerii românesti
din secolul al XVII-lea inseamnd cd, in build logicA, putem pre-
supune cd o concluzie, valabild pentru doud treirni din text, poate,
fi socotità valabild si pentru a treia.
Afadar, versiunea romdneascd este, din punct de vedere texto-
logic, o oglindd fideld a versiunii originale slavone ii nicidecum
o variantd amplificatd, interpolatd, denaturatd prin creVerea pon-
derii elementului religios al rugdciunilor.
Aceasta este concluzia, matematic exacta, a confruntárii tex-
tului slavon cu cel românesc. Tot ceea ce se abate de la ea vadeste-
necunoafterea textelor. Am vdzut cd, in 1947, o asemenea confrun-
tare era practic irnposibild, de unde consecintele rezultate.
Dar nu numai textul ci §i structura gi intinderea versiunii romd-
nesti reproduce fidel structure si Intinderea versiunii slavone.
Ordinea partilor i capitolelor din versiunea romdneascd este rigu-
ros identicd cu aceea a originalului.
Este meritul slavistului si cercetaorului vechii culturi romd-
nesti G. Mihail a de a fi demonstrat acest adevar, in studiul apd-
rut in volumul citat. G. Miladild a luat ca punct de rep er numerotarea-
caietelor manuscrisului de la Sofia, numerotare originald, la care
n-a avut ideea s'd se opreascd nimeni pind la dinsul. Dar aceasta
numerotare ne indica' tocmai succesiunea fragmentelor pastrate si
ne permite a reconstitui ordinea originald a filelor.
Nu mai incape indoiald, dupd demonstratia si calculele fdcute
de G. Mihdild, cd versiunea romdneascd din secolul al XV II-lea
si cu versiunea slavond slut identice qi ca structurd, f i ca intindere, ;17
ea text.

Se pune, de altfel, intrebarea: in ce interval de timp si unde

s-ar fi putut produce amplificarea si prelucrarea cdlugdreascà teo-
retizatd de prof. I. C. Chitimia? Manuscrisul de la Sofia, cum a
aratat G. Mihdild, desi fiind sigur o copie, a fost scris pe hirtie
fabricatá in timpul domniei lui Neagoe. Este imposibil de presupus
cd o hirtie fabricatà In 1519 a fost folosità peste 120 de ani. In-
tervalul maxim de intrebuintare a unei hirtii este, dupd cal-
211x

www.dacoromanica.ro
culele specialistilor, circa 30 de ani. Deci, textul de la Sofia s-a
putut copia, cel mai tirziu, pe la 1550. Sa fi intervenit mina calu-
garului" Intre 1.521 0 1550 ?
Aceasta ipotezti se exclude tot textologic In urma datarii
de catre L. Vranoussis a manuscrisului versiunii grecesti. Oricit
de liber a tradus Manuil din Corint, confruntarea textului grecesc
de la Athos cu versiunile slavona. §i romang arata, fara putinta de
Indoiala, ca atit traducatorul In romane§te cit i cel In grece§te
au lucrat pe acelasi text. Toate presupusele adstraturi" calugare§ti,
toate rugaciunile Ma la locul lor In versiunea greceasca..Dar, aceastei
versiune dateath sigur dinainte de 1530. Gasim aici §i faimoasa
Rugeiciune la iesirea sufletului, despre care s-a spus c ar fi un
tipic adaos calugaresc. Nu lipse§te din versiunea greaca a lnvaleitu-
rilor decit unul din capitolele laice : cel despre promovarea si de-
stituirea dregatorilor (cap. VI). De asemenea, traducatorul grec
a eliminat pasajul injurios la adresa turcior, desigur din prudentä,
(locuia chiar In capitala imperiuluil) si a mai comprimat capitolul
IV, scotind o parte din textul religios i doua din pildele extrase
din Fiziolog (a porumbelului i stratocamilului). Incolo, de0 Intr-o
alta ordine a capitolelor15 toatd partea a doua a Invdpturilor s-a
pdstrat In versiunea greacd. Ea exista, deci, inainte de 1530!
De ce n-a tradus Manuil i partea I-a, este o problema care-1 pri-
veste pe el. Versiunea greaca fund sigur o traducere din slavona, ceea
ce un traducator ignoreaza nu inseamna ca n-a existat In original.
Dovezi am vazut deja In pasajele analizate In capitolul anterior.
Ne punem acum Intrebarea: eine putea expedia manuscrisul
slavon la Constantinopol sau la Athos ? Un calugar anonim dintr-o
mánastire, care prelucrase" in prealabil textul ? Sau cancelaria
voievodala Insasi ?1
Se poate dovedi, cu un argument textologic peremptoriu, ca au
existat cel p4in trei copii oficiale, avind un text identic, dar Intre
care exista doua diferente, §i anume, doua lacune. Prima lacuna,
neobservata pina acum, existä numai In manuscrisul de la Sofia.
Ea n-a existat nici In manuscrisul folosit de Manuil din Corint,
nici In acela care a servit ca baza versiunii romanesti In secolul al
XVII-lea 16 A doua lacuna, de care ne-am ocupat deja In nota 7,
exista numai In manuscrisul expediat la Constantinopol §i In cel
de la Sofia: este vorba despre cei 60 de o§teni". Cea mai completd
si mai corectd copie, aceea care nu prezenta nici una din aceste cloud
lacune, a servit, deci, traducdtorului versiunii romeinesti. Probabil
ca ea a fost copia oficiala pastrata In cancelarie sau la Arge§ si
212
www.dacoromanica.ro
transmisA din generatie In generatie, pinA la genialul traducAtor
de peste un veac.
Dar, qa cum a atras atentia prima oarA Ioan Iufu §i recent
G. MihAilA, aspectul grafic somptuos al manuscrisului de la Sofia
0 faptul cA a fost copiat pe hirtie italiana contemporanA cu voie-
vodul, indica' §i in acest manuscris un produs de cancelarie, o copie
foarte IngrijitA. Textul de la Sofia este evident identic cu acela care
a servit traducerii In romAne§te (cu exceptia lacunelor semnalate)
0 cu cel ce a servit traducerii In grece§te (cu care are 0 o lacuna
comunA). Nici un copist exceptind accidentele nu §i-a permis,
deci, sA intervinl In text 1
Istoria" textului original al InvAtaturilor era deci incheiati
inainte de 1530. Nici in forma lor originalli slavoni, nici prin
traducerea in romline§te, Invataturile nu §i-au mai schimbat,
dupi redactarea lor de cátre Neagoe, structura tii textul.
TraducAtorul grec a putut sä schimbe ordinea capitolelor,
sä amputeze sau sd altereze cum am vAzut textul, din orgoliu
sau ne§tiinta. El nu 1-a fAcut Ina de nerecunoscut. Avem, in toate
cele trei versiuni, opera a§a cum a ie§it de sub pana voievodului,
chiar dacal s-a pAstrat numai o treime in versiunea originala 0 chiar
dacA traducAtorul grec a talmacit numai partea a doua §i 0-a
permis adesea o libertate excesivA fatà de ceea ce traducea.
Dar daca admitem CA, a§a cum le cunoa§tem azi, 1 nvaletturile
lui Neagoe Basarab reprezinta, In cele trei versiuni, presupusul
archetypus" (§i nu existà, textologic, altA alternativA 1) 17 s-ar
pArea cá rAminem dezarmati in fata elementului religios din-
tr-insele. In realitate, cum am arAtat Inca din capitolele precedente,
0 cum arAtam In capitolul al V-lea, toatA contradictia" izvorA§te nu
din textul insu§i al I nvdtaturilor, ci din lipsa de efort a celor ce 1-au in-
terpretat de a-i surprinde unitatea 0 sensul, de a-I privi in vremea
cind a aparut, cu mentalitatea oamenilor de atunci. Contradictia
este, deci, imaginal% 0 vAde§te insuficienta aprofundare a operei,
cum sperArn BA dovedim 0 In capitolul al V-lea al prezentei cArti.
Oricum, stadiul actual al cunoctintelor noastre despre textul
Invdpturilor, In cele trei versiuni ale sale, infirmA toate argumen-
tele invocate, pe aceastA bazà, in favoarea teoriei dublului" sau
multiplului" autor. 18
FArd said dea seama, autorul studiului din 1947 a p6§it un
moment prin grAdina adevarului: atunci cind a intuit egalitatea
de talent intre voievod 0 cglugar", uimitoarea lor sincronizare.
Erau, doar, unul 0 acela§i om : Neagoe Basarab I
213

www.dacoromanica.ro
 NOTE
1 Editura Academiei R. S. Rom Atria, 1972, P. 109-144. Titlul a fost
schimbat din Considerafii despre Invdfdturile lui Neagoe Basarab" In Invdfdtu-
Tile lui Neagoe Basarab. Citdm pretutindeni textul acestei ultime editii, trimitind
4a paginile respective ale volumului In care a aparut.
Motivarea non-interventiei In text, cu toate cd o serie de afirmatii, expli-
cabile in 1947 prin starea de atunci a cercetArilor, au fost intre timp retusate sau
chiar infirmate de noile cercetdri, o gdsim intr-un Post-scriptum" la intregul
volum: Ideile literare au un moment de emitere de care trebuie sa se tind seama
in istoricul lor general" (p. 467). Studiul trebuie deci judecat in ,ambianta
momentului 1947". Nurnai un anumit dezinteres fatd de literatura veche din
partea publicatiilor noastre sliintifice 1-a tinut, aproape cloud decenii, in afara
cunostintei celor interesati.
Faptul cd autorul n-a fdcut insd nici o mentiune de existenta acestui
-studiu In recenzia sa din 1960 (vezi lucrarea de MO p. 152-153) a dus la presu-
punerea, neprevAzutd, cd, in realitate, studiul a fost scris mult mai tirziu, cind teza
eutenticitAtii cistigase teren, si apoi a fost antedatat, spre a da impresia unei
.anticipatii. Nefiind vorba de o afirmatie cu caracter confidential, ci de o decla-
tratie publicd (ea a fost fAcutd de prof. dr. docent Al. Piru, unul din refereMii
oficiali, In sedinta de sustinere a doctoratului nostru, la 9 februarie 1971, in fata
unei asistente de circa 80 de persoane prezente cu acea ocazie in Amfiteatrul
Odobescu" al UniversitAtil din Bucuresti), ne simtim obligati sd ldmurirn mai intli
aceastii chestiune, deoarece sintem printre put.inii care pot depune o mArturie
directd. Intr-adevAr, In calitate de redactor la Romanoslavica, am avut in mind
manuscrisul studiului in forma originald. El fusese scris cu cerneald (intre timp
decoloratA), pe renumita foitd galbend ce se gAsea, aproape In exclusivitate, prin
librdrille anilor 1946-1953. Adausurile si punerile la punct", operate cu creionul
in vederea publicArii in Romanoslavica, erau de putind importanta si nu afectau
tric1 structura si nici tezele iMtiale.
Asa incit ... autenticitatea acestui studiu este mai presus de orice Indoiala
si regretAm faptul cd, venind dupd foarte clarele ludri de pozitie ale profesorilor
Al. Piru si I. D. LAudat (in recenzille citate si sintezele apdrute In cursul anului
1961), precum si dupd adoptarea de cAtre tratatul academic Istoria literaturii romdne
a tezei autenticitAtii, locul sdu In istoria discutiei despre autenticitate nu mai
poate fi acelasi ca In cazul unei aparitii prompte la data redactilrii. Din pdcate,
ideile literare nu au numai un moment de emitere, ci si unul in care incep sd actio-
neze asupra constllntei publice. In cazul acestui studiu, eel de al doilea moment
este 1963.
2 In brosura Neagoe Basarab apardtor si sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938.
Vezi si r.ota 42 de la p. 352 a lucrArii de fatd.
3 K eonpocy o nodiumnuice Hoyvettud eailautoc000 zocnodaps loanna H.q2on 1:

214

www.dacoromanica.ro
ceoemy curry ecodoczuo, In Ilsoecmu.q omdenenu.e pycctioto .113bUfa U citosecuocnues
ihrademuu Haim, Vol. V. 1900, 1284-1307, si extras, S. Petersburg, 1901. CitAm pa-
ginatia extrasului.
Ambele reprezintA, cum bine se stie, opere de sine statAtoare, desi au
lost copiate In manuscrise Impreuna cu Invdfdturile. Viata lui Nifon urmeazA dupa.
lnvdtdturi atlt In manuscrisul lui Stefan Canthcuzino cit si In ms. 3488, iar pisaniile,
Impreuna cu InvAtatura Catre cele 2 slugi" le urmeaza In ms. Gaster nr. 8, ceea ce
1-a fAcut pe Siren srt le considere un singur tot.
6 Studii bizantino-romdne, p. 43.

6 Istoria literaturii romdne vechi, vol. I, Bucuresti, 1940, p. 43-44.

7 Observatia este exacta si se confirmA j cu alta lacuna a manuscrisului de-
la Sofia, din capitolul urmAtor. Nu este vorba InsA de un pasaj, ci numai de cloud
rtnduri anterioare cum ne dovedeste comparatia cu textul romAnesc, tradus dupà .
un manuscris ce nu prezenta aceastd lacuna:
VERSIUNEA ROMANEASCA VERSIUNEA SLAVONA.
$i alegi tn vremea rdzboiului
60 de voinici bdrbali sd fie tot ltngd
tine. $i la rAzboi sA nu Iasi pre acestia $i acei 60 de bArbati cu lucrul /Az-
sA mearga ci numai sa-ti pazeasca boiului sA nu aibA de-a face, ci numai
capul tau si de ling tine sA nu se capul tAu sA-1 pAzeasca, si de linga.
departeze. tine sa nu se depArteze.
(Traducere li(erald, cu respectarea
topicei originalului).
Versiunea greacA prezintA si aici initiative" nefericite. TraducAtorul, care.
a avut In fata un manuscris In care se produsese lacuna In acest loc, negAsind pome-
niti mai thainte pe cei 60 de ostasi, a cAutat un loc unde sA-i introducA si a redactat
sui generis pasajul despre Vistierie, amintind, Vara rost, de cei 60 de ostasi, ca
si cum numai lor le dadea domnul bani. Absenta acestei interpolAri din textul
original slavon, care s-a pAstrat, si din cel romanesc, identic cu cel slavon, de-
scoperA cu usurinta pe autorul interventiei:
VERSIuNEA ORIGINALA sLAVONA VERSIUNEA GREACA.
11 Balla H3CE l&er p43A5ak. utr Tat -Exe se act 70.71CriCW aou ttupcovra,
TM 110HHWM, OH AO KOLPIT 56ITH DOH TEA, vcavicncou6 laxupoi4 Kai irpoNgoug
nolioKE rOCHOArli% HINE HAUT HESOAA, HputE imep tsob xai SCopricrat aino% tic
Tptst3.vr Emki HtdHia /mum+ AA maarrk toO Olicraupoti ou totourotpdmoc.
EOE ME, HOHEME .11.10800. 16CT UKO H Iva thaw dvanciravptvot dice) crof3;
ronxeL. (Cronicile, p. 244) Xpii Tap Toy a613Avniv kxciv npon-
youptvwg OricraupOv etc ScopercrOat
To% arpatidyraig airro0 '0 yap as,-
Opowrog Eouca.neptaregt, (p. 160).
(Trad. G. MihAilA: Iar vistieria din (Trad. V. Grecu: Aibi insA mereu
care sa lmparti ostasilor sA fie pe lIngA aproape de tine saizeci de tineri puter-
tine, pentru ca domnul care are ne- nici i cu zel pentru tine si daruieste-le

215

www.dacoromanica.ro
vole, mai Int li trebuie si alba avutie lor din visteria ta Intr-un chip ca
multa, ca sa-si milulascii ostasii. acela, ca sa fie Indestulati de la tine.
Pentru ca omul este ca si porumbelul Caci trebuie domnul sa alba deocam-
etc.. ed. Minerva, p. 390). data visterie spre a darui ostasior
lui. Cad omul se aseamana porurn-
belului .. . etc. (p. 161)
lath sl versiunea greaca a textului reprodus mai lnainte In versiunile slavona
si romand:
... Tok St Elprigtvoug tUpcovta ... Pe cei sasezeci de lineri Insa
veaviaxoug, ok Ei7tOv, Exs 6.el lard amintifi pe care i-am spus, sa-i ai
aou al; cpukaktv &iv. Kai ph Earco- mereu cu tine spre paza ta ; si sa nu stea
aav iivra ti)g arpattk buotS ill; la un loc cu cealalta oaste, In razbol
Xotail5 Iv TO noktp(o tuyviipevor, arnestecali, ci sa stea cerc In jurul
10a.' Ecrrawav xinaci.) asp{ OS neLVTOYM tau mereu pazindu-te pe tine"
9uXdacrovrt; ae (Ed. V. Green, p. 160) (traducerea lui V. Green, p. 161).
De unde se vede Inca o data clt pret se poate pune pe versiunea greaca pentru
informatiile despre lucrurile romanesti. Semnificativa ne apare si schimbarea sla-
vonescului Avsada = barbati, In grecescul vcaviaxok final. Militarul Neagoe
dorea In jurul sau osteni barbati, pe clnd marele retor al Patriarldei ecumenice
prefera tinerii.
8 B. 'Toney, Onuc na paKonucume u cmaponeganmu Kill1214 na Hapodnama
6u6.4uomeKa 13b Cog6uir, torn. II, Sofia, 1923, nr. 748 (364), p. 410. Primul care a
descoperit aceasta mentiune a fost G. Mihaila. Cf. Studiul introductiv la ed. Mi-
nerva, p. 58, nota 5.
9 G. Mihaild, Doud fragmente inedite din textul .slaoon al Inodfdturilor lui
Neagoe Basarab cdtre fiul sau Theodosie, In Romanoslaoica, XIV, 1967, p. 359-375.
Textul transcris si tradus este Insotit de fotocopiile celor 13 file.
10 Damian P. Bogdan, 13 file inedite din cel de-al doilea arhetip al Thudfdturilor
lui Neagoe Basarab, In Reoista de istorie f i teorie literard, tomul 17, 1968, nr. 3
p. 487-497. Textul si traducerea nu shit Insotite de fotocopii. Anterior, In nurnarul
3 din martie 1968 al revistei Familia de la Oradea, profesorul Damian P. Bogdan
Muse cunoscuta, pentru prima oar% In scris, existenta celor 13 file, si daduse, trittia
yard, indicatii asupra locului unde se gasesc. Despre existenta lor ca descoperire"
a profesorului D. P. Bogdan se stia Inca din 1961, si o nota a tratatului Istoria
literaturii romdne, aparutil In 1964, mentiona ca Recent Damian P. Bogdan a desco-
perit Inca 26 de pagini din textul slavon". Descoperitorul" nu indicase insa nicio-
data locul unde a gasit cele 13 file (se credea a Intr-o biblioteca din U.R.S.S.) si
cu atlt mai putin mentiona faptul ca ele fusesera semnalate si catalogate, incA din
1923, de Toney.
11 Vezi Din activitalea Asocialiei slaviftilor din Republica Socialista Romdnia,
In Romanoslaoica, XV, 1967, p. 325, nr. 18 din lista comunicarilor de la Bucure4ti.
n In leg:aura cu cornunicarea lui G. Mihaild intitulata Date noi despre origi-
nalul slavon al lriodfdturilor lui Neagoe Basarab ci critica unei ipoteze necontrolate,

216

www.dacoromanica.ro
vezi i interviul lui Boris Buzild intitulat: Nimeni attul dectt Neagoe. Preciairi
de ultimd ord Intr-o veche controversd, In Romdnia liberd, 18 aprilie 1972.
23 Doud fragmente inedite... p. 363.
" Vezi introducerea la ed. Minerva, p. 102-103, Consideratiile despre
Traducerea romdneascd din sec. al XV II-lea.
13 Lulnd ca bazA ordinea capitolelor din versiunea romAneascA, cea din ver-

siunea greadi a lnvdfdturilor este urmAtoarea: 2, 4, 3, 11, 7, 9, 1, 5, 8, 10, 12, 13.

Lipsqte, deci, numai 6.
26 Lacuna se Intilne§te In capitolul IX Despre judecatd l s-a produs In
textul lmprumutat din Urnilinfa lui Simeon Monahul, aa Inclt putem Intregl
rindul sArit de copistul manuscrisului de la Sofia dupd versiunea slavond a
Umilinfel pAstratA In manuscrisul slay 312 B.A.R. Cum In rest textul este
identic Intre Invdfdluri i Umilinfa, reproducem mai departe textul slavon al
lnvdfdturilor, iar In cro§ete, subliniat, cuvintele sarite de copist, dupd ms. 312
B.A.R. In dreapta reproducem textul original al lui Simeon Monahul, dupd
editia de la Atena, In care rIndul orals figureaza, cum era firesc:

INVATATIJRILE KATANYXIS

n.f eeorpt. Amon. N 3HAEMiHM6 1HHH6 ... Kai 6 'Rote Ird01 noOstv6g Kai
fitH4tHAHM1.60) H rpainsak H Apoyromk ywivtgog vOv gicrwr6c ainotc, vat
moantk] amoSoon. H aSroca(m) aul6 so To% goikmg dywecrrog Ttryjcavto. Kai
TlaRMO Ncf, HI H MOHM SpgrO(M) H BliCtM Tram To% dpoIg throzp6matog Kai
AIOMM r NOCArliX H NOHOWINTE H Fk noshicaait (Kurth; eignma. Kai plaTiptcrithc
rnes* H npwr9a Irk c3hattr. (p. 246) To% IxOpolg xai to% picro5oi pe
x4-uaag6g. Kai ndat to% ?Lao% etc
xivricnv xecpaXfig 76yova, Kai etc
trapai3oMiv av To% tOvscri (p. 379)

IiivITATURILE INVITATURILE
Versiunea romAnl Versiunea greed.
Cel ce eram odata tuturor drag §i 11p6repov gatv fryturripkvoc (nu!)
cunoscut, acum shit de toti gonit §i rnivtow, vbv, 6 incoblavoc Kat
nimeni nu mA cunoWe. Si nu numai euroNtrrtavevog xai Zwet6u5nevoc
vrAjmaiii mei, ci V de ai miei prieteni 6n6 netvuov, xai tdvaDv Kai ohcclow
ei de alti oameni de toti ant batjo- vat cig xivnaiv npoxeigevog xsqxall;
corit §i de ris §i In clAtirile capetelor Iv To% Xaolg. (p. 94)
et In pildele cuvintelor" (p. 288).

Se observA cd traducAtorul roman a inversat termenli opozitlei: In original

era: Cel ce eram odata iubit i cunoscut, [acum urit slat §1 hullt, el de prietenll

217

www.dacoromanica.ro
mei] shit nestiut si izgonit. Si nu numai atit, ci si vrajmasilor mei si tuturor oamenilor
shit de rls si batjocurd si spre clatinarea capetelor si pildä pentru neamuri" (popoa-
rele pagIne). Textul lui Simeon era, In final, o adaptare a doua versete din psalmul
4, ultimul Bind pusu-ne-ai pe noi pildd Intre neamuri, clatinare de cap Intre
popoare". Traducatorul roman a talmdcit slavonescul ad eztleahtn limbi, cu
sensul vechi : neamuri. Traducatorul grec a folo sit ccrect pe popoare, 2.aoi4 desi,
retraductnd din slavond nu I-a mai nimerit pe cel din originalul lui Simeon: Ethiscrt.
Se mai observa ca textul slavon a scurtat originalul lui Simeon, si cii asa
scurtal apare In traducerea greaca de la Athos a Invdldturilor Inca o dovada
cd s-a tradus din slavond. In sfirsit, traducatorul grec prelucreaza textul, nu se
munumeste a-1 transpune dintr-o limba In alta. Ca urmare, cuvintele oinise de copist
In ms. de la Sofia nu apar ad litteram, cum se Intimpla In romaneste, dar
apare opozijia dintre prieteni si straini: Si mai inainte iubit de tori, iar acum
urlt si alungat si hulit de toti si de straini si de oamenii mei (literal: casnicii mei)
si flind prilej Intru clatinarea capului la noroade". Ambele traduceri, desi mai
libere, atesta existenta In original a cuvintelor si de prietenii mei" care nu sin(
tnsd tn rnanuscrisul de la Sofia (Iatä pasajul din acest manuscris, In traducerea
lui G. Miliailä: Cel ce cram odatii iubit si cunoscut, acum shit nestiut si izgonit l
Nu numai atlt, ci si vrajmasilor mei si tuturor oamenilor shit de rls etc .. .).
17 Cll titlu de curiozitate citam, aici, ipoteza propusa de Damian P. Bogdan
In articolul 13 file inedile din cel de al doilea arhetip al Invdldturilor lui Neagoe
Basarab : Studierea versiunii slavone a Invdfdturilor ne-a dus la concluzia expri-
mata anul trecut In comunicarea pe care am prezentat-o la primul Congres de
studii balcanice si sud-est europene, tinut la Sofia ca. Neagoe a dispus sa se
redacteze frith un arhetip al Invdldturilor, adresat tuturor fiilor sai, iar apoi, rama-
nInd In viata numai Theodosie, a diriguit Intocmirea unui al doilea prototip, Inchinat
acestui ultim vlastar al sau. Ulterior, dupd moartea lut Neagoe,(s. n.) scribii care au
transcris textul Invdldturilor au contopit cele douã arhetipuri. Din pacate, pind la noi
nu a ajuns textul original, ci numai contopirea arhetipurilor, versiunea ce o avern
fiind de la sfirsitul secolului al XVI-lea, dupa cum am aratat Inca In 1946" (p. 488).
Congresul de studii balcanice a avut loc In 1967, patru ani clupa ce subsem-
natul demonstrasem, in studiul din 1963, ea Neagoe a Inceput sa scrie
lnudldturile clnd avea doi fii In via-0, si a continuat redactarea numai pentru
Theodosie, multumindu-se a transforma adresarea fiii mei" In fatul meu Theodo-
sie". De ce era nevoie ca o carte destinata initial la doi Iii sa fie redactata a doua
oard, numai fiindca se adresa unuia singur? Eroarea In aceasta ipoteza confuza
este de a nu observa ca Neagoe nu si-a scris Invdldturile doar pentru fiii sai, ci pentru
o lard tntreagd f i tin popor, pentru o Intreagd societate. Titlurile si formularile
din text shit categorice. El scria, prin Theodosie pentru toti cei ce vor veni dupa
dInsul. Deci, de la Inceput s-a gindit la un destinatar plural.

218
www.dacoromanica.ro
 Termenii a dispus" si a diriguit" Ii rinduieste pe Damian P. Bogdan printre
cei ce nu cred In paternitatea directA a voievodului asupra operei ce-i poartd
numele. Pozitia aceasta are tot atlta soliditate ca i ipoteza propusd In completare.
Am mai vrea sd precizdm, cu aceastA ocazie, un amAnunt: ipoteza Inceperil
Invdfdturilor pe vremea cind Petru trdia am expus-o prima oard In comunicarea de
la 15 iunie 1961, si apoi Intr-un referat la rnacheta volumului I al tratatului Istoria
literaturii romdne. Ea a trecut, din acel referat, intr-o notd la paragraful despre Neagoe,
inexistentd In versiunea machetr. In aceastd notd citim: Initial, domnul avea
In vedere pe doi din fiii säi, Petru i Theodosie, i numai dupd moartea lui Petru
cartea a fost adresatA exclusiv lui Theodosie". Formularea, mai confuzd, care
urmeazd, si care nu ne mai apartine integral, se cere insd emendatd: Lucrarea era
ImpArtitd In cloud pdrti, carom ulterior li s-au addogat Scrisoarea cdtre oaselemaicii
sale si Rugdciunea la iesirea sufletului. Pe baza prelucrdrilor din secolul al XVIII-lea,
editorii moderni (loan eclisiarhul curtii si N. Iorga) au Impartit opera In 11
parti" (ed. 1964, p. a 281, ed. II-a, 1970, p. 268).
Este inexact. Mai Int% atlt Scrisoarea clt i Rugdciunea au intrat In compo-
nenla partii a doua si nu au fost adaugate ulterior. In al doilea rind, autorul
notei In cauzd n-a vAzut, desigur, nici prelucrArile moderne" i nici editia
din 1843, cdci ar fi constatat cd toate Impart opera In doud pArti. Impartirea
in 11 pdrti este o fantezie de editor a lui N. Iorga si-i apartine In exclusivitate".
ia Clteva observatii de amAnunt la extrasele reproduse mai sus din studiul
profesorului I. C. Chitimia:
1. Damian P. Bogdan n-a descoperit" fragmentele respective, deoarece ele
erau semnalate din 1923 de B. Toney Intr-o carte fundamentald i foarte cunoscutd:
Catalogul manuscriselor i cdrfilor vechi slave din Biblioteca Nationald din Sofia.
2. CA Emil Turdeanu ar fi descoperit un text slavon al Invdidturilor la Bel-
grad este o simpld eroare a lui N. Iorga, pe care niciodati Turdeanu n-a confir-
mat-o, corijlnd-o insd cu delicatete In 1947 (Vezi p. 69 nota 35 din cartea de fatd).
A o lAsa In text, chiar dacd a fost In 1947, desi este o eroare, Inseamnd o derogare
de la principiul punerii la punct". De altfel t folosirea viitorului, In 1972, pentru
editarea fragmentelor descoperite" de D. P. Bogdan (p. 121. Vezi i p. 200 a
arta de fatd, uncle reproducem pasajul respectiv) i publicate Intre timp, In
1968 (dupd G. Mihdild) este de asemenea curioasd.
3. Explicarea situatiei pildei sarpelui" si a celorlalte pilde din Fiziolog In
versiunea romand i greacA o dAm, pe larg, In capitolul V al &LIM de fatA.
4. Pisania mandstirii Argesului. Invdfdlura cdtre cele doud slugi nu
slut nicidecum adaosuri la Invdidturi, ci scrieri aparte, cum am ardtat. Cit pri-
veste asa numita Incheiere", ea nu e altceva dectt un fragment din Pildele lui
Solomon", copiat, fárá nici o legdturd cu restul, de proprietarul manuscrisului
464 B.A.R., dupd Viala lui Nifon, Pisanii i Invd/dtura cdtre cele cloud slugi. Decre-
tarea ei drept Incheiere" ii apartine exclusiv lui N. Iorga.

219

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL IV
NEAGOE BASARAB SAU MANUIL DIN CORINT ?
IPOTEZA NECONTROLATA A LUI L. VRANOUSSIS.

La Cel de-al II-lea Congres international de studii balcanice

§i sud-est europene, care a avut loc In mai 1970 la Atena, directo-
rul Centrului de Studii medievale §i neoelenice" din orgul gazdg,
Leandros Vranoussis a prezentat o scurtà comunicare cu titlul:
Les Conseils attribues au Prince Neagoe (1512-1521 ) et le manus-
crit autographe de leur auteur grec. Ou la question homérique de la
littérature slavo-roumaine enfin resolue II.
A§adar, .inveitdturile lui .Neagoe Basarab, In care, de la Hasdeu
Incoace, multi Inviitati români §i staini au vAzut un falnic monu-
ment de literaturti, politicá, filozofie §i elocuenta la strgbunii no§tri",
ar fi fost redactate, In realitate, de un arturar grec. El a fost iden-
tificat de L. Vranoussis In persoana lui Manua din Corint, detin6-
torul functiei de mare retor" al patriarhiei din Constantinopol,
a càrui activitate s-a desfáprat Intre 1480 §i 1530.
Pe ce se baza aceastà afirmatie ? Pe dou6 argumente:
1. lntre Neagoe Basarab O. marele retor" Manuil din Corint
au existat legtituri directe, atestate de documentele vremii, §i
anume de o epistola pe care Manuil o scrie lui Neagoe rtispunzind
la Intrebarile acestuia cu privire la diferentele de credintà dintre
catolici §dt ortodoc0 §i la cauzele despartirii celor doug ramuri ale
cretAinittitii. 2
2. La mrmästirea Iviron, din Athos, existal un manuscris
(codicele 512) in care se pástreaza mai multe compuneri originale
ale lui Manuil din Corint, cu caracter religios-hagiografic. Acest
codice este scris, In cea mai mare parte, de mina lui Manuil Insu§i,
220

www.dacoromanica.ro
care In mai multe locuri se §i semneazl. Comparind codicele Iviron
512 cu manuscrisul 221 al mánAstirii Dionisiu, sernnalat de Lampros
in 1895 t;ii editat de V. Grecu in 1942, manuscris care p6streazd, In
exemplar unic, versiunea greacá a Invdtdturilor lui Neagoe Basarab,
se constata cà ambele manuscrise au fost wise de aceect,si mind,
fi anume de mina lui Manuil din Corint.
Anul 1530, clnd moare Manuil din Corint, devine astfel cu cer-
titudine termenul ante quem" pentru datarea manuscrisului ver-
siunii grece§ti a Invdtdturilor lui Neagoe Basarab.
In consecintá, L. Vranoussis propunea 81 se renunte la datarea
In secolul XVII, care apartine lui Sp. Lampros §i D. Russo tili sä se
adopte noua datare a codicelui ante 1530".
Dar cercet6torul grec nu s-a oprit aici. Dinsul a mai sustinut
cá versiunea greacd a Invdtdturilor nu este o traducere a textului sla-
von, cum s-a Oat pind acum, ci este inse4i versiunea primordiald,
care ulterior a fost tradusd En slavond. Manuil din Corint nu este,
deci, traduatorul sau copistul, ci eel ce a redactat lnvdtdturile, la
cererea §i dupg sugestiile lui Neagoe Basarab. El este, deci, autorul
material al operei ce poarta numele voievodului roman. Acesta din
urmá rAmine, astfel, numai comanditarul ei §i, eventual, inspira-
torul unor idei din carte.
De§i textul comunicArii de la Atena nu s-a tipàrit, continutul
acestei comunicári a fost rezumat de colegul lui Vranoussis, H.
Patrinellis, in articolul Mo etvgicaota nii.teva 'not To6 MavoufiX.
KoptvOtou publicat In revista greceascg. Peloponesiaka, tom. 8,
Atena, 1971. Iat6 acest rezumat:
ImportantA din multe puncte de vedere, dar si revelatoare pentru
activitatea scriitoriceascii a lui Manuil din Corint si pentru relatiile lui
cu domnul Tarn RomAnesti Neagoe Basarab a fost comunicarea lui L. Vra-
noussis la al II-lea Congres international de studii sud-est europene (Atena,
mai 1970), Les Conseils attribues au Prince Neagoe et le manuscrit autographe
de tear auteur grec. Ou la question homérique de la littérature slavo-roumaine
enfin risolue. In aceastA comunicare, L. Vranoussis a dooedit (s. n.) di textul
grecesc al Invdfdturilor ce sInt atribuite lui Neagoe nu este, cum In genere
s-a crezut, traducerea originalului zis slavo-romAn, ci In mod sigur vice-
versa, adicA el este originalul dupd care s-a reallzat (exult slavo-romdn (s.n.)
Ceea ce ne intereseazii InsA pe noi In principal aici este faptul cil autorul

221

www.dacoromanica.ro
 acestui text grecesc al Invdfdiurilor nu este altul declt Manuil din Corint,
si ca codicele manastirii Dionisiu 221 care ne transmite acest text este auto-
graful lui Manuil din Corint."3

Leandros Vranoussis §i-a reafirmat teza in comunicarea pre-

zentatA la cel de-al XIV-lea Congres international de studii bizan-
tine de la Bucure§ti, In ziva de 11 septembrie 1971, permilindu-ne
cu acea ocazie sd imprimdm comunicarea domniei sale pe banda
de magnetofon i s4 o consultàm In manuscrisul depus ulterior la
Secretariatul Congresului in vederea tipgririi In Actele Congre-
sului.
Aceastd comunicare, intitulatà Texte fi documente privind
Tara Romdneascd scoase din nianuscrisele si arhivele de laMeteore
f i din alte mdndstiri din Grecia, se ocupà, in aparent,à, de mai multe
chestiuni, printre care aceea a Invdtdturilor era abordatà numai
In trecere, ceea ce putea indrept4i lipsa unei argumentäri mai ama-
nur4ite. In realitate, fiecare din cele doug texte inedite prezentate
In amintita comunicare joac6 §i rolul unui contrafort pentru teza
centralg, ceea ce reiese din insu0 textul comunicarii. Intr-adevàr,
primul text inedit era o slujbd i un sinaxar In cinstea Sfintului
Spiridon cel Nou de la Tirnova, ale cgrui moa§te se aflau la Tirgo-
v4te. Slujba §i sinaxarul au fost alcnuite de Manuil din Corint
pentru un voievod cu numele Radu , probabil Radu cel Mare
sau Radu de la Afumati. Opera se pAstreaz6 chiar In pretiosul
codice autograf 512 de la Iviron. Or, prezentind acest text, foarte
interesant de altfel i semnificativ pentru relatiile culturale româno-
grece0i, L. Vranoussis trAgea urmatoarea concluzie:
lin lucru este remarcabil si merita a fi subliniat: aceasta opera Me-
dita a lui Manuil din Corint, compusa la cererea unui voievod Radu, con-
stituie o noua marturie a colaborarii sale cu curtea Tara Romanesti. Intr-
adevar, noi stim ca la cererea unui alt voievod muntean, la cererea faimo-
sului Neagoe Basarab, Manuil din Corint compuse si-i adresa un tratat asupra
diferentelor de credinta dintre ortodocsi si latini. Aceste texte nu vor fi
fost singurele compuse de Manuil la cererea voievozilor romani. Voievozii
romani din vremea aceea Hind protectorii ortodoxiei subjugate, mostenitori
ai tradijiei bizantine si maril donatori ai manastirilor, bisericilor si patriar-
hatelor Orientului ortodox, era firesc a ceara, In schimb, serviciile clerulul

222
www.dacoromanica.ro
 grec si ale inaltilor demnitari al patriarhiei din Constantinopol In unele
chestiuni ce lineau de domeniul lor (s. n.).
De aceea eu nu gdsesc nici o dificultate pentru a accepta cd Neagoe
s-ar fi adresat de mai multe ori marelui retor al palriarhiei, cerindu-i clnd
un tratat asupra unor chestiuni teologice, cind o cuvintare funebrd la reinhu-
marea oaselor maid! sale, clnd, in sfirsit, discursuri didactice cAtre fiul
sdu. Asa am explicat faptul a faimoasele InudIdturi ale lui Neagoe ne-au
parvenit In greceste Intr-un manuscris autograf al lui Manuil din Corint.
Mare le retor al patriarhiei nu era un copist. DimpotrivA, acest scriitor foarte
productiv si acest inalt demnitar avea sub ordinele sale mai mult de un copist.
El nu era nici un traducdtor. Manuscrisele sale autografe nu contin decit
scrieri compuse de el insusi. Acesta este cazul unui voluminos codex, pdstrat
la mAndstirea athonitd Iviron, acesta este si cazul manuscrisului Inodfd-
turilor lui Neagoe, pAstrat in mAndstirea athonitd Dionisiu.
Pentru cine are simtul limbii grecesti, eine poate aprecia structura
frazei si originalitatea unui text, este usor sA constate cd lnudfdturile'lui
Neagoe, scrise de mina lui Manuil, sint, de asemeni, compuse de el lnsusi.
Or, textul grec al Invdfdturilor, irnpropriu considerat ptnd acum o traducere
prescurtatd de pe un original presupus tn slavond (s.n.), nu este o versiune
posterioard, dupd pdrerea mea, ci tocmai redacfia originald.
Discursuri parenetice, cuvintare funebrd, capitole de purtare crestind
si de educatie civicA, culegere de sfaturi edificatoare, compuse de Manuil
din Corint, probabil In mai multe ocazii, la cererea, din initiativa si dupd
directivele voievodului Neagoe. Cind si cum, cu ce ocazle si In ce con-
ditli Manuil din Corint si Neagoe Basarab au colaborat, nu putem preciza.
Ne este suficient sA constatAm de mai multe ori si prin diverse mArturii,
colaborarea marelui retor al patriarhiei cu curtea din Tara RomAneascd
In vremea lui Radu si a lui Neagoe." 4

Prezentind, In continuare, un text inedit al celei mai vechi re-

dactii a vigil: patriarhalui Nifon, manuscris din 1518, qi constatind
ai el este mult mai redus decit versiunea romineasa cunoscutà, am-
plificatá la curtea Tarii Rom&ne§ti, L. Vranoussis transforma, din
223

www.dacoromanica.ro
nou, concluziile sale particulare intr-un argument pentru teza pri-
vind Inadidturile :
AtrAgInd atentia colegilor mei medievisti romAni asupra constatA-
rilor de mai sus, Imi permit sii adaug cA, la fel ca In cazul Inveildlurilor lui
Neagoe, se constatA, IncA o datA, CA nu versiunile si traducerile dezvoltate,
ImbogAtite cu interpolatii posterioare shit cele ce meritA Increderea noastrA,
ci, dimpotrivA, textele mai scurte si mai sobre, considerate impropriu drept
remanieri (refontes) prescurtate, slut cele ce reprezintA, de obicei, redactia
originalA si autenticA."

In textul tradus si reprodus mai sus se epuizeazd, de fapt,

nu numai teza ci si argumentele pe care se sprijind ea. Intr-adevdr,
nici in rdspunsul pe care ni 1-a dat la interventia noastrd consecu-
tiva comunicdrii de la Congresul de studii bizantine, interventie ce
elogia cAlduros contributia sa remarcabild. la datarea Invdtdtu-
rilor, respingind, totodatd, raportul de texte propus, (vezi: Anexa
I, p. 382-385) si nici In cadrul sedintei comemorative organizatd
de Sectia de istorie si arheologie a Academiei de stiinte sociale si
politice In memoria lui Neagoe Basarab, la 27 sept. 1971, sedintd
la care am repetat si sporit argumentele pentru prioritatea textului
slavon si la care cerceatorul grec a fost prezent, luind cuvintul5,
Domnia-sa n-a adAugat nici un nou argument In stare sd ofere
o bazd valabild de discutie. Cu toate acestea, audienta de care s-a
bucurat aceastd ipotezd In ultima vreme face necesar examenul
ei amanuntit si mai ales un control pe texte la care, din pdcate,
autorul ei nu s-a gIndit mai inainte de a o prezenta in fata a
cloud congrese internationale.
DacA ideea de a propune un autor grec pentru Invdraturile
lui .Neagoe Basarab ii apartine in exclusivitate lui L. Vranoussis,
pArerea a opera voievodului roman a fost scrisd initial in greceste
si nu In slavond argumentul esential in ipoteza invdtatului de
la Atena nu e noud. Primul care a enuntat-o a fost
A. D. X en op ol, care scria in Istoria Romdnilor din Dacia Traiand :
Noi credem cA sfaturile fusese scrise de Neagoe in greceste. Este mai mult
declt probabil cA Neagoe cunostea aceastA limbA, deoarece fusese socolitorul
patriarhului Nifon la venirea acestuia In Muntenia pe timpul lui Radu
al IV-lea, Insusire pe care nu ar fi putut-o ImbrAca pe lingA un patriarh

224

www.dacoromanica.ro
 grec dacii nu ar fi stiut greceste Inca de mai Inainte. Invdfdlurile sale fura
puse pe ronianeste pe timpul liii Ma tei Basarab, In 1654, de clnd dateazd
cel mai vechi manuscript ce le contine" (ed. a III-a, vol. VI, p. 213).

Xenopol n-a renuntat la parerea sa nici dupd descoperirea

textalui slavon de care Lavrov.
De aceea§i pArere a fost, un moment, §i Dem o st en e Russ o,
care in 1901, recenzInd In Noua revistd romdnd (3, 1901, p. 279-283)
lucrarea Manuscrisele grecegi din Biblioteca Academiei Romdne,
alclituità de C. Litzica, scria:
De multe ori s-a exagerat influenta slavond In lileratura romana ; cite Insd
din ms. grecesti nu shit originalele scrierilor romanesti, cu toate ca se crede
ca originalele lor au fost texte slavone sau franceze. Ma se Intimpla, de
exemplu, cu romanul Critil qi Andronius, care e tradus din limba greaca,
si nu din limba franceza, asa cum s-a sustinut, asa l cu Invelfdlurile lui
Neagoe Basarab, care s-au scris dupa unii In limba slavond, iar dupd alii
In limba romând si al edror original, scris tn limba greacd (s. n.), cred
ca 1-am descoperit printre manuscrisele manästirei Sf. Dionisie din Sf. Munte
si 1-am copiat". $i continua In nota: Chestia cu !nod/dim-lie lui Neagoe
Basarab e mult mai complicata declt se crede, cu toate cd dl. P. Lavrov
crede ea a gasit originalul slavon In Biblioteca Nationald din Sofia."

Cu toate acestea, atunci clnd Lavrov a publicat textul desco-

relit, Russo a procedat la un examen comparativ al versiunilor
slavond §i greacti, schimbinduli pdrerea i declarind cd textul
slavon este originalul, iar versiunea greacd o traducere de pe textul
slavon. 6 Nu s-a multumit s. o afirme ci a demonstrat-o, cel
Argumentele lui Russo, In numdr de patru, erau suficiente spre a
proha definitiv raportul real dintre cele doud texte. Aceste argu-
mente au fost reproduse de noi In studiul introductiv la editia din
1970 a Invdtdturilor. Le mai reproducem o data §i In lucrarea de
fatá:
1. Traduatorul grec care de altfel a fost un Invalat de
seamd pentru timpul §i mediul In care a trait citeodatd nu recu-
noWe citatAile din sfinta Scripturà ca atare i le traduce gre§it.
In textul slavon (p. 4, ed. Lavrov) std.: §i cum nu se va imbogati
15 Neagoe Basarab C. 67 ; 225

www.dacoromanica.ro
lucratorul betiv, asa i sufletul care iubeste betia nu va inmulti
bunatatile, ci i cele ce le are le va pierde". Pseudo-Neagoe aci
intrebuintat o citatie din Sirah (19,1: tpvirri; paucrog o tXou-
ttciOyctatlucrtoru1 betiv nu se va irnbogatd) ; in redactia romana,
pasajul de mai sus glasuieste :si cum nu se va imbogati lucrdtorul
betiv, asa i sufletele care iubesc betia nu vor inmulti bunatatile, ci
ei cele ce vor avea le vor pierde". Precum se vede, traducatorul
roman a talmacit bine citatia din Sirah, cu singura osebire ci
Intrebuinteazd sufletele (plural) si vor avea (viitor). Traducatorul grec
nestiind ca are inaintea lui o citatie din sf. Scripturd, traduce liber:
6)crnsp 6 Lis86cov asi Kae aiyov tKICETTTEI. Kai imoxe6ct Kai. o 86varat
atfivat ,c95 Kccrayopag, 06TCO Kai yuxii etyand)cra TO TOD oi'vou Tam
atiovtiv (precum betivul putin cite putin decade si saraceste si nu
se poate impotrivi mizeriei, asa si sufletul care iubeste a bea
mult etc., Cod. Athous, f. 42). Intregul pasagiu de mai sus a fost
plagiat de Pseudo-Neagoe dupà Umilinta, p. 105: 81:s-imp tryettri;
litOuaog oi) itkouttaOliactat, am Kai yuxfi etyanG)cra taenv oi n2i-
O6vet iloctag, (Dad Kai fly Zxct arcoXtact (precum lucratorul betiv
nu se va imbogati, asa i sufletul <singular ca si in textul slavon
si grec > care iubeste betia nu va inmultd bunatatile, ci va pier-
de si <bunatatea > ce are). Nu Incape nici o indoiald ea citatia de
mai sus e din Sirah, caci pasajul intreg din Umilinta, dupa care
Pseudo-Neagoe a plagiat aceastd parte, glasuieste: ()Ivo; Kai yu-
vaiKsg arcoatfIcroucn cruveto6g, Kai 6 Kokkthp.svog nópvat; tatoloke-
po; Ecrrat. etiarcep gpyearig litOuao; oi) Taouttafpetat etc., ceea
ce corespunde exact cu o mica intervertire cu Sirah 19, 2, 1.
(Studii. bizantino-romdne, Bucuresti, 1907, p. 42-43).
2. Glosind textul versiunii de la Athos, Russo face urmatoa-
rea observatie: kiotiothiv 'rep irporronkeia-up 'ASki (cum ma po-
trivii eu lui Adam, omului celui Ge fu zidit din tii) ; aceeasi corn-
paratie ne intimpina la inceputul marelui canon, alcatuit de
Andrei al Cretei (Migne, 97, 1332): Toy npcotóitXacyrov 'Map. '1
itapaPetact icaparOu'ocrag etc. (rivnind neascultdrii lui Adam celui
dintii zidit etc.) (. ..). Traducdtorul grec se vede cà n-a inteles bi-
ne textul slavon si a pus oiq cbpoiciarig, prin care se exprima
tocmai contrariul de ceea ce e in Umilinta (0 in textul slavon
si in cel roman)" (Studii bizantino-romine, p. 44-45).
3. In ms. de la Athos este: Go) crov, bucurá-te csegou.
Verbul acKusOat, care in literatura patristicd are intelesul de a se
226

www.dacoromanica.ro
mintui, e intrebuintat i ca sinonim cu Zppcocro, vipa=---ramli Banal-
tos. (...). In pasajul de fall, acKou din Umi linta --= Eppwao, vale,
salve §i nu cu acBcsov (mintuiqte-ma), cum a tradus anonimul
din Codex Athous. Nu ma pot pronunta dacd spasaisea din textul
slavon (ed. Lavrov, p. 24) are dublul inteles al cuvintului 0-4.46G-
Ocu. In orice caz, aci nu e vorba de mintuire; clnd sufletul
pentru pdcatele sale se va osindi la focul nestins, nu va cere mln-
tuire de la Maica Domnului §i de la ceilatti invoca0, caci e prea
tirziu, ci va lua rcirnas bun. Dacd spasaisea are numai sensul
de: nzintuieVe-md, precum mi-a fost tradus, atunci se vede ca.
§i autorul textului slay n-a inteles acKou din Umilinp §i a tradus
gre§it" (Studii bizantino-romeine, p. 47-49).
4. Cind Romanski a descoperit versiunea slavond a Umilintei
lui Simeon Monahul, Russo a facut, ajutat de Joan Bogdan, un
studiu comparativ i a ajuns la urmatoarea concluzie: Trebuie
fug sa. observ ea fiecare cuvint (slovo, sau capitol, n.n.) din pre-
lucrarea slava corespunde cu unul sau mai multe din Katetvutg,
caci traducatorul slay al Umilintei nu traduce fidel, ci de multe
ori prelucreazd: cloud sau mai multe cuvinte din prototipul sau le
contopWe Intr-unul. Si, lucru ce e foarte important pentru ches-
tiunea noastra, i in Invcitdturile lui Pseudo-Neagoe gasim textul
w cum se afla prelucrat in Urnilinta slava" (Studii fi critice, p.
14-15).
Apdar a stabilit Russo versiunea greaca a lnviiteiturilor
urmeaza fidel, In partile imprumutate din Simeon Monahul, nu
textul original grecesc, ci aceasta versiune intermediard sla-
vond.

Cit priveste limba originalului scria Russo In recenzia citatA si

Romanski admite cA lnudfdturile s-au scris In limba slavonA. in sprijinul
acestei pAreri, pe lIngA argumentul cd limba slavond a fost limbo intrebuin-
latd pe atunci exclusio in literaturd in Romdnia, aduce o nouA dovadA si
anume: izvoarele slavone ale Inodfdturilor au o astfel de asemAnare cu
redactiunea slavonA, Melt e vddit cA Neagoe t hat eine Handschrift in der-
selben Redaktion des Werkes des Chrgsostom benutzt * (p. 151 si urm).
Sint InsA si alte multe argumente care ne silesc a vedea In redactiunea sla-
vonA originalul Inudfdturilor, pe care nu ne permite locul a le expune acr
(Studii gi critice, Bucuresti, 1910, p. 4).

227

www.dacoromanica.ro
 SA retinem i acest pasaj, de extrema importantà, din Studii
bizantino-romdne, p. 42:
Nici traducdtorul grec. nici cel roman nu stiau cd multe pdrti pe care
le aveau Inaintea lor In limba slavond erau traduceri din greceste ; dacd
traducdtorul grec, cel pulin, stia aces( lucru, nu Wen fel de fel de greseli de
traducere, ci punea pur si simplu parlile din Efrem Sirul, din Varlaam ;i
loasaf, din Simeon, Intocmai cum stnt In textele originate." (s.n.)

Ceea ce insearnn4 c'd Russo a procedat, cel dintii, la operatia,

decisiva, a confruntaxii textului grecesc al Invdtdturilor cu izvoarele
grecesti, consemnind in cuvintele de mai sus concluziile sale.
Asa cum a reesit si din fragmentul citat inainte, dupd Russo,
o contributie insemnatà la stabilirea primordialitàii textului sla-
von a adus St oian B omanski: Russo constatase c6 versiunea
greacd a lnvd(dturilor nu coincide cu izvoarele greceVi. Romanski
constata identitatea versiunii slavone a Inveltdturilor cu ace-
ste izvoare (dintre care citeaza Biblia §i Umilinta) in forma lor
slavond §i faptul cà Invd(dturile folosesc i izvoare care n-au
existat decit in limba slavond : Panegiricul lui Constantin cel Mare
de Eftimie al Tirnovei.7
Problema raportului dintre versiunea greacI si slavoná revine
in studiul Invdtdturile lui Neagoe Basarab. Problema autentieitdtii
de P. P. Panait escu. Istoricul pune accentul pe importantele
lacune de text din versiunea greacg, in comparatie cu versiunea
românà, spre a incheia:
Conchidem din aceste clteva exemple cd versiunea greceascd nu poate
reprezenta forma originald a Invaldturilor, ci este o versiune cu lipsuri"
(p. 204).

Toate elementele unei demonstratii complete a caracterului

original al versiunii slavone §i caracterului derivat al celei gre-
cesti existau, deci, in bibliografia problemei, de multe decenii.
Afirmatia lui H. Patrinellis ea' la Atena L. Vranoussis a dovedit
ca textul grecesc (...) nu este, cum in genere s-a crezut, traducerea
originalului zis slavo-român, ci in mod sigur viceversa" inverseaz
lucrurile. Nu s-a crezut, ci s-a demonstrat prioritatea originalului
228

www.dacoromanica.ro
slavon. In schimb, este dovedit cal la Atena, L. Vranoussis n-a
cercetat textul slavon al Invdtdturilors iar la Bucuresti a reesit cd
nu a comparat nici textul versiunii grecesti cu izvoarele In versi-
unea lor greaed originala, spre a se convinge in situatia necu-
noasterii limbii slavone mdcar de valabilitatea asertiunii lui
D. Russo cu privire la nonconcordanta acestei versiuM cu res-
pectivele izvoare! (Vezi Anexa I a cdrtii de feta')
Problema paternitdlii lui Manuil era insd in primul rind e ches-
tiune de filologie, ipoteza bazindu-se exclusiv pe afirmarea unui
raport intre doud texte. Restul argumentelor" slut numai presupu-
ni ri fdrd stringenta demonstrativd. Fiindcd nu existd un report.
obl;gatoriu Intre scrierea Invdtdturilor §i cererea lui Neagoe de
a i se explica, de cdtre un mare teolog al vremii, deosebirile
unctele de discordie dintre ortodocsi si catolici in momentul in
.are se pregdtea sA propund papii Leon al X-lea unirea bisericilor.
Neagoe, la fel cum va proceda In 1534 loan Zapolya cu Gavriil
Protul, In Imprejurdri similare, avea nevoie de cuvintul unei
autorilAti in materie, i totodatá de punctul de vedere al Patri-
arhiei ecumenice, suprema autoritate dogmaticd. Mande retor"
al patriarhiei, Manuil din Corint, Ii era cunoscut i i s-a adresat lui.
Nu i-a comandat o scriere ci, i-a cerut un aviz", de care de altfel
nici nu a tinut searnd din moment ce 1i urmeazd nestingherit tra-
tativele cu biserica romand I
Tocrnai existenl, a acestui rdspuns al lui Manuil dovedeste cd nu
cl a scris Invdtdturile, fiindcd spre deosebire de spiritul acuzat
f olern ic, anticatolic, al epistolei sale 9, opera lui Neagoe este lip-
sitd de cea mai mica: aluzie anticatolicd, ba chiar cu urme ale influ-
entei franciscane 1
Dacd simple relatie dintre un cArturar strAin i Neagoe poate ser-
vi ca argument, atunci de ce n-ar fi autorul Invdtdturilor Gavril Pro-
tul, care a scrisViala lui Nifon", sau Maxim Trivalis, care a compus
versurile de pe racla comandatA de Neagoe pentru moastele
aceluiasi Nifon ? I

Se poate rAspunde: textul de la Athos este, totusi, autograful

lui Manuil. IatA ceea ce rdmine de dernonstrat, i ceea ce se asteap-
td, de fapt, de la L. Vranoussis. *i la Atena si la Bucuresti, Invd-
tatul grec a dat sd circule In auditoriu niste fotocopii de pe codicele
de la Iviron si de p e manuscrisul Invotdturilor, spre a se constata
identitatea grafiei. Nimic mai mult. Or, tocmai expertiza grafted
amdnuntitti, comparatia cu Insemnarea autografd de pe o carte
ce i-a apaginut lui Manuil, aplicarea tehnicilor paleografice mo-
229

www.dacoromanica.ro
derne spre a dovedi indubitabil cà Manuil a scris codicele 221 al ma-
niistirii Dionisiu ar constitui o reala si mare contributie a cercetdto-
rului grec la rezolvarea problemei homerice a literaturii române". 11
Caci, evident, stabilirea anului 1530 ca data ante quem" pentru
versiunea greacd aduce un argument decisiv nu numai In problema
autenticitatii i datarii Invdtdturilor, ci §i in aceea a evolutiei tex-
tului, dupd cum am vazut in capitolul anterior.
Impotriva paternitatii clericului Manuil din Corint asupra
Invegeituritor lui Neagoe se opun, In fond, absolut toate argumen-
tele ce exclud paternitatea unui cleric national. Nu marele retor"
al patriarhiei putea sa scrie, i Inca de la Constantinopol, despre
rinduiala ospetelor, protocolul primirii solilor, structura armatei
românesti i tactica sa de lupta, cum observa deja prof. I. C. Chili-
mia in interventia pe care o publicam in anexa lucrarii de fat,d.
Nu el putea da glas suflului eroic al epocii lui Stefan cel Mare,
care mai plutea Inca in amintirea celor ce crescusera in vecing-
tatea uriasului moldovean.
Am demonstrat12, cu argumente peremptorii, in capitolele ante-
rioare ale cartii de fag, imposibilitatea ca pdrtile originale din Invd-
tdturile liii Neagoe Basarab sa fi fost redactate de un grec din Con-
stantinopol. Autorul versiunii grecesti s-a dovedit, fàrà putinta
de tagadd, un traducdtor, §i Inca unul destul de stingaci, care ignora
subtilitatile textului, nu are sensul exact al notiunilor ce desem-
neazd institutAile Tarii Românesti, interpoleaza enormitati in lega-
turà cu ospetele i lasa afara informatii ce dau certitudinea autoh-
toniei operei, nu face diferenta intre strdji i pilcuri In dispozitivul
de lupta al armatei, unificind notiunile, incurcindu-se i incurcind
pe istoricii moderni care s-au bazat pe versiunea greaca. Atunci
cum putem crede c. el a putut gindi §i elabora stralucitul capitol
de tactica i strategie, cel mai intins i cel mai valoros din intreaga
carte, capitol unde, in versiunea originala slavona, fiecare fraza
este batuta ca o medalie i fiecare cuvint este cu grija cumpanit ?
Un ultim exemplu, pentru aceasta:
Se cunoaste legenda populard a cucului ce-si da ougle sa le
cloceasca alte pásari. Neagoe o foloseste spre a fauri, cu ajutorul
ei, o splendidd imagine a vitejiei i apararii pamintului stramo-
sesc: Nu fireti ca pasarea ceia ce sa cheama cucu, care-si dà oaole
dd le clocesc alte pasdri si-i scot puii, ci fiti ca soimul si và paziti
cuibul vostru."

230

www.dacoromanica.ro
 Arn citat traducerea din secolul al XVII-lea fidela interpre-
tal a textului slavon original : HE ExAtTi AKONCI HTH1J,H WRAF! nu-
rommm KOrKiiKHHil, HMI 110AaKeliTh HAWA CKOH MINA% IITHIJ,4M MO nAcAam
HTIHLI" IX, 14.% 6AAtTi MKO COKOA6 H elagittOMHTI nits Ao KAM. (p. 241)
Iata ce devine aceasta cugetare, de sursa folclorica, sub pana
traducatorului grec, care ia ad-litteram slavonescul nnwA (fruct, rod)
folosit de autor, cu un superior simt, al ideii, in loc de miim (ou):
Kai IA drite kaOciirep Toy 6pvtv Tem/ xóxiaw, 6g Ex6i6coat &a
cieopov TOv KapicOv aka -Kai Tfiv katoudav, eaXet sitice cbg Toy itpatca,
6; 9uXetcrott etayaXthg "[fly oixelav icatà 6i)vagtv Kai toiig veoaaolig
Si nu fit,i ca pasarea cucu, care de frith ifi dd afard fructul lui
# casa, ci fiti ca soimul, care pazeste in chip sigur dupd putere
casa .$i puii" (p. 154-155)"
A disparut sensul comparatiei, care nu vrea sa arate hi cuc
pe fricos, ci pe cel fdrd grijd de ai sdi, si a disparut, mai ales, splen-
dida imagine lapidara a cuibului" aparat, simbolizind tam Cuge-
tarea domnului a fost, astfel, diluata, adaugata inutil si deformatal
De altfel, comparind pilda soimului in cele cloud versiuni
slavong si greaca ne lamurim o data mai mult in privinta
identitath reale a autorului §i a persoanei traduccitorului.
Sintem, deci, cu acest ultim exemplu adaugat la atitea altele
analizate inainte, edificati in privinta capitolelor originale, a
textelor gindite si formulate de Neagoe. Ele se umplu de con-
fuzii, isi pierd stralucirea si se incarca de impuritati, atunci cind
trec din slavona in greaca. Autorul lor nu poate fi, deci, clericul
grec, ci voievodul roman.
Singurul aport ce i s-ar mai putea presupune lui Manuil ca
purd ipoteza de lucru ar fi paternitatea adstraturilor", a par-
tilor imprumutate din izvoarele religioase pe care le putea cunoaste
zic cei ce accepta ideea mai bine cleat voievodul.
Dar lovitura de gratie o primeste ipoteza Vranoussis tocma
de la examenul acestor texte religioase.
Caei, asa cum au atras atentia D. Russo si Stoian Romanski,
izvoarele coincid cu textul lnvdtdturilor in forma lor slavond dar
se deosebesc En forma lor greceascd. In timp ce controlul textului
slavon al Invdtciturilor cu textul slavon al izvoarelor dovedeste ca
autorul le-a preluat tale-quale si le-a adaugat operei sale Vara schim-
bare, comparatia textului versiunii grecesti a acelorasi izvoare
cu textul grec al Inveildturilor atesta, la fiecare pas, retraducerea
lutimului din slavonestel Numai fiindca Russo si Romanski nu si-au

231

www.dacoromanica.ro
exemplificat prin texte ample concluziile la care ajunsesera, fiindca
scrierile lor sint foarte greu de gasit si, In sfirsit, fiindca au fost igno-
rate deliberat, s-a putut da credit unei ipoteze ca aceea a lui
L. Vranoussis.
SA vedem, deci, dupa cele ce ne-a dezvaluit textul original
al lui Neagoe, ce spun textele imprumutate de el din izvoare.
Am amintit in capitolele anterioare si aratam amanuntit
In capitolul urmdtor ea autorul Invdtdturilor a folosit o adeva-
rata tehnica a colajului", cum o definea Paul Anghe113, a mo-
zaicului", dupa Demostene Russo. Pasaje Intinse din scrieri bizanti-
ne ¢i slave au fost culese, cu un gust ¢i o eruditie demne de admirat,
¢i integrate in edificiul Invdtdturilor, far& schimbari sau cu inter-
ventii minime. Peste jumatate din cele 218 pagini tiparite, cite
are versiunea româneasca In ultima editie, slnt asemenea frag-
mente imprumutate unor izvoare In cea mai mare parte klentifi-
cate, altele In curs de identificare. Covir¢itoare in partea I-a, izvoa-
rele preluate tale-quale alterneaza, in partea a doua, cu capitole
In Intregime originale (V, VI, VIII) sau despre care avem toate
temeiurile sa. le consideram foarte putin tributare izvoarelor (II,
III). In alte 4 capitole (VII, IX, X, XI), ne intimpina procedeul
relevat de Stoian Romanski: Neagoe Incepe cu sfaturi laice, dom-
ne¢ti, pe o anumita temä (cum sa. se comporte domnul la masa
si sa se f ereasca de betie, cum sa judece, cum sa daruiasca pe
slujitori, cum sa nu fie razbunator), dupd care anexeaza capitole
intregi din scrierea Katetvu4N (Umilinta)a lui Simeon Monahul
capitole tratind aceea¢i tema, dar sub aspect pur religios-moral.,
Voievodul trece, sa zicem a¢a, pana calugárului, care continua di-
zertatia voievodala pe ton calugaresc.
Toate aceste izvoare identificate, noi le cunogtem in versiunile
lor originale. Putem deci compara textul lnvdtdturilor, pentru pasa-
jele care au folosit asemenea izvoare, cu izvorul Insusi.
Se cunosc pina In prezent, dupa cum aratam in capitolul
urmator, noua izvoare bizantine ¢i unul sirbesc folosite de autorul
Invdfdturilor In partea a doua, fie textual, fie prin imprumuturi
de fraze ¢i imagini, fie in rezumat : 1. Omilia La schimbarea la leap"
de Efrem Sirul, folosita in capitolul I ; 2. Varlaam si Ioasaf §i 3.
Fiziologul, ambele folosite in capitolul IV ; 4. Umilinta (Kavivu4K)
de Simeon Monahul, din cw patru capitole au fost incluse integral
sau aproape integral in capitolele VII, IX, X, XI, iar un fragment
In finalul capitolului I ; 5. Povestirea despre impdratul Asa,

232

www.dacoromanica.ro
rezumatA in capitolul VIII ; 6. Alexandria citatA direct, cu Ufl
pasaj mai intins, in capitolul X, dar din care expresii, imagini
si fraze mai sint utilizate si in cap. VIII si XI ; 7. Scara lui Ioan
Klimax, din care se imprumutä definitia rugaciunii in capito-
lul XII ; 8. Un pasaj din Evhologiu ; 9. Un pasaj din Dioptra lui
Filip Solitarul ; 10. Un pasaj din Cateheza lui loan Hrisostom la
sfintele pa§le, toate trei folosite in capitolul XIII si cel din urma
al Invdtdturilor.
Manuscrisul unic de la Sofia al versiunii slavone a Invdtdtu-
rilor fiind lacunar (s-a pierdut in decursul timpului 2/3 din conti-
nutul ski), ne-a pastrat numai fragmentele imprumutate din
patru din aceste zece izvoare: Umilinta, Impdratul Asa, Scara
0 Alexandria. Pentru celelalte vase sintem obligati sa recurgem,
spre verificare, la textul versiunii romAnesti, care poate servi Irish
foarte bine drept substitut al textului slavon pierdut deoarece
este o traducere fidelA a lui.
In cele ce urmeazd vom examina amAnuntit cum se prezintA,
in Invdtdturi, urmAtoarele izvoare bizantine: 1. Omilia lui Efrem
Sirul, 2. Varlaam i loasaf (numai fragmentul din partea a Il-a),
3. Fiziologul, 4. Umilinta de Simeon Monahul.
Examenul Catehezei lui loan Hrisostom i al fragmentului din
Scara lui Klimax 1-a intreprins deja G. MihAild, cu concluzii intru-
totul identice celor la care am ajuns noi."
In sfirsit, nu ni se pare necesar a ne ocupa si de cele citeva
rinduri imprumutate din Evhologiu, Dioptra i Alexandria, deoarece
considerAm cA textele pe care ne intemeiem sint mai mult decit
suficiente spre a demonstra o evidentd.
1. OMILIA LUI EFREM SIRUL LA SCHIMBAREA LA FATA"
(Etc Telv Mercquipwocnv)
Acest izvor a fost identificat in 1907 de cAtre Demostene
Russo. Intermediarul slavon din manuscrisul slay 138, B.A.R.
a fost identificat i prezentat, pentru prima oarA, in comunicarea
de la 12 dec. 1966, de cAtre semnatarul cArtii de NO. In capi-
tolul I din partea a II-a a Invdtdturilor a fost inclus un pasaj
celebru, care acoperA exact (loud pagini compacte in editia noastrA
(p. 221, r. 11-223, r. 11). Reproducem in continuare o parte din
acest fragment al Omitiei lui Efrem Sirul in versiunile greacA-
bizantinA, 15 si slavonA paralel cu versiunea greacA din lnoird-
turi §i romAnd, ultima inInd locul textului respectiv acum
pierdut din versiunea originala a Invdtdturilor:
233

www.dacoromanica.ro
 Operele lui Efrem Sirul
Editia Oxford, 1709, p. 251-252
... Myra tet ripaygasa gapsopobat,
kat at Sovagetg a0toi at Othcal
Stiktaxouat sob; StaKptsucok on toll
6 Oe6g 6.401v6:.; Kat Tel 701011 airE06
611X013011/,Ott tatty avOpawrog earl-
Otvec. Kai &iv of.) nkupotpopoOvsat
of acrOevtic r Slav*, anosiaouat
Sitolv v r ftgepq a0rro0 t tpoi3epift.
1. Ei ()Cm 1)v adg, Mapia v TO
gimp si gapitx0r1; Kai et IA
fv Oeog, Tafipti11. Kitptov tiva
1/0aXEl;
2. Ei oinc v aapt, v perm sic
&bat-co; Kai et wei fiv eek,
areXot xasaf3avsec siva 1564a-
coy.
3. Et oim v aaPt, anaprivoig sic
etMacreso; Kai Et ti fiv Oek, ot
notgevec siva 1rp0aeK0vouv;
4. Et o0 jv crap lioafgp siva rtepte-
TELLE; Kai et IA fly Oe6;, 6 aasfip
Ey oitpavth etc sivitv sivoc Espexev;
5. Et oinc ftv crap, Maple siva
t0i)Xae; Kai et pit fiv Oe6; ot
gayot Etthpa tivi npoatipepov.
6. Et oinc fly crap, 0 Mogan, N
ayKaliat siva tikasace; Kai el
fly Oe65, tivi EXeyev, a'Arc6-
tel
Xua6v ge get' etpAvric»;
234
www.dacoromanica.ro
InvApturile
Editia V. Grecu p. 104, 106
...thc at rept ro6sou kayyekicti
Stagaps6povrat Kai at Sovagetg Kul
tvepyetat at Octal. aino0 818acncovatv,
Ott Ovscpc 0e6c eaTIOlvec tatl Kai
sa naOrt Tracriv, &rep EKoocrico6 inte-
arn, anoSeticv000mv, Ott, @ea; thv
to eariOeict, dv0pconog beige seketog
OveirrporrAg Kai tpupgo0.
Et 6 sobso oinc arcoSetKvi)otniv
01 1180vasot auXXoytagoi, Epcosil-
Otjaovtat Kai tsaa0fiaovtat Iv 11
90136P4 ilutPct rAs Kpicruos.
I. Kai yap Lav oinc ebte acbga, si
dpa tiktasaerev v yaaspi f ayia
napikvog; Et Se Eie6c oinc fly
aknOtv6c, siva 6 FafiputP., thgo-
X67et KOptov;
2-3. Kai et athga OOK E1XE, sic tv
st Owl] aveiceiso Kai carapya-
vol.; Av Eveargigevog; Kai ei
Ock obi( v TtkelOc, siva ot
ayyekot avitavoov Kai ot 7C01-
'Avec Epoasta5vouv.
4. Kai isaXtv et athga 00K dvtka13e,
Tiva 6 'Iwp iceptesege; Kai et
Oe6ç 00K Ay, Tiyu 6 itasiip tc
oUpavoD LITE5E1KVUEV.
5. Kai et athga ofAc Ay, siva ft gaKa_
pia napOevog Mapia knikaxet;
Kai et obi( v tv eanOeici Odic,
rivl t1 &thpa ot gayot xpoattpepov;
6. Kai et athga 00K eIxe, siva
Eugathv v etyKaXatc flao-saae;
Kai et ok .1)v Oe6c, sty'. Kpau
yetcaw Pal.eye: N0v ge a1c6Xecsov,.
Securosa»
Cuvintarile lui Efrem Sirul Inv5.16turile
Ms. Slav 138, B.A.R., f. 287 rv, Ed. Minerva, p. 221-222
.. Gehl 1,1A RHO ett(A)TeA6CTsorATki, i lucrurile lui II arata si-I
ii [HAM frO 6>K(e)TIIHhIA Oen p43C.X.1,H- marlurisescu, i puterile lui cele durn-
TEAlliil(eAl, WHO f(C) 6-1a HoTHIUKS, H eTp(C)- nezeiesti cu socoteald* Invata ca iaste
TH ErG isasrlosn [LOCO We'd 471ria HCTHH016. Dumnezeu adevarat ; iar patemele lui
H Ulm He H3Ilt 1414AT CIA HEM0llell61(H) AllaCAHA, Ilspun 1i-1 vadescu ca iaste om deplin.
IlATASAIM ssr.(4)1-6 ova re Arli. frO wros- Si de va glndi cineva i sä va socoti
iatieih. In slabiciunea cugetului sáu Intr-alt
chip acela greu va sä fie intrebat
ispitit In ziva cea groaznica i Infri-
cosata a judecatii.
I. Iltpe HE st 'wan 11/1"ple ii CptAA 1. Dar deaca nu fu cu trup, Maria
KTO npileifAt.H aqie Hf irk rdEpTHAl i, fecioara ce purta In pintecile ei si
1'7 moro H4014..110 pre cine vesti Gavriil, arhanghelul,
ca-i zise ca iaste Dumnezeu?
2. fillet He Et nAlLTIt, irk tiCMW rro 2-3. Deaca nu fu om, In iasle cine
riatolo. H tip( H. ik Lir TrrAh VklU((A)we zacu i fu Infasat In scutece? Si deaca
KOro CAAIIAt gx? nu fu Dumnezeu, pastorii cui sa
Inchinara?*
3. flips at rk lexe4T) lefKelithstel RTC.

ooswr cii. H 414a He fit 61, rucTimpTi

Romoy noiSAOHHILIA(C)?.

4. atilt He rk 11111.(T), Ikvea4s6 Roro 4. Deaca nu fu om, Iosif pre cine

wcpt3.1. H Alpe He Et EZ S1'k34A HA H-4-Cli obrezui? 51 deaca nu fu Dumnezeu,
Ka 51158 Romoy TILIsuft? pentru a cui cinste mergea steaoa
ceriului catre dInsul?
5. HIM Ia. EA nAi.(11, Arra* Roro 5. Deaca nu fu om, Maria pre eine
im3Aok. H AWE He st 1171Z., an-kgRA 40111 apleca? $i de nu fu Dumnezeu, vraji-
ROMS npmocoulx? torii cul adusera daruri?
6. diva HE at ntehn, ( timunis HA 6. Deaca nu fu om, Simeon pre cine
PAutoy. Koro noNocH. H ALIN He rt EZ Rome tinu In brute? Si de nu fu Dumnezeu,
r-reawe: w(r)noywro vs mopo(nt)"? cui zise: Acum stapine sa ma slo-
bozesti cu pace?

* TraducAtorul romAn a lnteles substantivul cei apti a disc erne*, 4cei cu

socotealA* ca pe un adverb.
** Unificarea celor douA IntrebAri apartine lui Neagoe si este preluata. de
versiunea greacA de la Athos.
235

www.dacoromanica.ro
7. Eloinc ljv aàp, '1(ncri)q) Tiva
Aov dig Alyugrov gcpuye; Kai
et ti fjv Oc6g, r6, «E4 Aiyincrou
Itofasact r6v YtOv pou» Ira rivt
bampthOn;
8. El oinc fv crag, 10)411/VTIc TiNa
tflairriae; Kai et in) i)v Oe6g,
6 Iletriip It oi)pavo0 rivi 0,eyev:
«0616c tarty 6 Yi6g pou 0 ?rya-
irnr6g, tv 3v ef.)86xnaan
9. Et oinc: fv cnfip, rig Zvi-lc:mum
Kai breivaaev v rfj Iptio;
Kai ei Ln) i1jv Oe6g, ot oneXot
Karalkivreg rivi 8inK6vouv;
10. Ei o0K v adp4, rig IKX1)61-1
Etc ro6g ripoug IV Kavi,1 xi);
rolaaiag; Kat et in) fly 00e6g,
r6 66cop Gig olvov tic 1erel3a).ev;
11. Et o0 v crag, of dptoi eig
xeipac Ti.v0; EKEINTO; Kai et
1.1fi fiv Oe6g, 6xXoug Kai xatet8ag
Irv% yuvatKaw Kai nat8icov tv
Ipijpcp rig Ix6pracrev K TiEvTE
dpraw Kai 60o tx0Ocov;
12. Et oOK 1)v cretg, v rth nkoicp
Tic Eicetecas; Kai Et IA fiv Oe6g,
wig iivepotg Kai ri) Oakeicrati
rig Ineripa;
13. El obic iv i:rapt /ipcov 6 cAapi-
aaiog peril rivog taOte; Kai ci
in) 1v 0e6g, rex 76,rippelAjpara
rfig apaprO.o0 rig aovexthpei;
236
www.dacoromanica.ro
7. Kai el oix *V Cava., T(V41 ICENV
10)011(p &piney tv Airiacc); Kai
Ei OOK fly othc, itepi rivog 6
irpocYfirrK EXNev thg K xpoacorou
rot) Oeo0 Kai narpog: «T4 Ai-
yiacrou IK6Xeaa r6v ti6v pow>.
8. Kai et oinc axe crania, riva 6
I:poplin-1g Kai np66popog drieur-
TLCCEV TOthsvTIC; Kai EEty 00K
fiv Oecbg, riva tpapt0pei tvon)ev
6 Oe6; Kai nariv «06r6g tarty
6 ow; pou 6 6.-faxgrOg, tv 6:3
eilSorriaa».
9. Kai et oix axe a6`31.ia, rig tvii-
CTIEUCrey N ri) Ipticp Kat brzi-
woe; Kai et 00K for ()UK, TM
8u1K6vouv Kai ISoOkzuov oi 6y-
yekot;
10. Kai el arc v athpa avearicpcbg,
riva v etpcp v Kaveg riç raxt-
1.aia; IK6Ataav; Kai My 00K
Av. IDEOC, Tic r6 6663p el; Ob/ON,
pere6cacv.
11. Kai ei 00K axe athpa, rivog
ijirrero i aipoO6000au; Kai ei 00K
fly Oe6g, itdc IV ITEM äprotg
Kat 8i,o ixO0ert nevraKtaxlXioug
eiv6pag IxOpraaev tv rfi lpfip(p.
12. Kai Et OOIC axe athpa, rig kv
TO laoicp IKdOev5e; Kai et oinc
iv 0e6g, xi; TO 00.4ficraq Kai
tt etvápO) Ineripricce Kai Toy
KM,Ecova Karercatae Kai encivco
ray Kupauov nepierrarriae.
13. Kai el 00K i)v athpa, rig Eipcovi.
TO ipapusaico auvecrOtdOn; Kai
Et 00K 7)v OE0g rig rag r6w
etpapro.A.thv Opapriag flipiet;
 7. H aqii io sir rbvs(T),Iwen4s6 loco 7. Deaca nu fu om, Iosif pre cine luo
trSqat) r 6(r)rner6 ANSA. H aqu Hi It §ifugi In Eghipet? 5i de nu fu Dum-
il, 41(T) S(r)nrra W6314)(1. Cir4 awfro" nezeu, pre cine s:1 umplu cuvIntul,
114 MUM'. HCflKKHH CA? carele In zis: Din Eghipet chemal
pre fiul mieu?

8. fltpi HI et lAb h 1W4HH6 sore, 8. Deaca nu fu om, loan pre eine

Hp(c)Tu. H upf He di gj, w(-00, wir) boteza ? $i de nu fu Dunmezeu, cut
us(e)- smut; r-kaawe: Giku e(c) ea zise 1at1 din ceriu: Acecta iaste
s 63mosmnwu w tumult z-A-ro'13som(r)"? fin! mieu cel iubit, de carele bine
vuiu? .

9. Flo HE rk RAIsTla, KTO ROCTH c41 9. Deaca nu fu om, eine sil posti In
II 813AAKA rku)yerwmu. H aw: HE st g, pustie i apoi flAminzi? $i de nu
ai-ran eiwImut Rumor enoruaavs? fu Dumnezeu, Ingerii din ceriu
cid s5 pogora si-i slujiia?

10. Ilya HE a RAvm, /ITO 314116 10. Deaca nu fu om. eine fu chemat
561(C) Ha spage, BK Kock FAAHAII1CTV1. H la nuntll In Cana Galileiului? $i dacii
min HE fi I ROAR; WU 111110 RTO 111TkAOHICI? nu fu Dumnezeu, eine Mcu apa yin?

11. 11tHe HI Zit ma, XAtCH BK 11. Deaca nu fu om, cine luo pline
0.Klid(x) icoroparo AMAX**. H 41411 HE Irk in rnInA? $i de nu fu Dumnezeu,
HIP0A61 Thiempth 11,AT two %.* WW1 H eine saturA in pustie din 5 plini 0
AtTiii Irk 11JVCTII1H11 RTO Hachrru w(T) rue- 2 pcsti 5.000 de oameni, Lir' de
Tl() Kataia u Alum pwsoy? mueri si Mr' de copii?

12. NH HE Etc 114CIET6, 1111 KOPAR4H 12. Deaca nu fu om. In corabie cine
ICTO cnkw1. H 41411 III k 37C, alVimht A dormi? $i de nu fu Durnnezeu,
mwpio Wro aenpitu44wi? eine opri valurile marii si \Irani?

13. Nu HE k 11/11(T), CHMOHL 13. Deaca nu fu om, Simon Farlseul

(NEWER C 111,1M1.154.1zule. H AWE HE at Esi, cu eine min.? $i deaca nu fu
c.krptumiTa rptunita(X) Kro npattuatue? Dumnezeu, eine erta pacatele celor
p5c5tosi?

237

www.dacoromanica.ro
14. Kai et iii v crag, traiwo toe, 14. Kai et ok six& athga, Tic êtri
tpptatoc xexotttaxibc tic tfig Tij flint, xexotttatcalc tceicetOriKe;
65outopiac tic kitOrro; Kai et Kai ci o6x Ay (Jek, tic rd Eaga-
gfi fly Oe 6g, 6Scop VW 'Et Eapa- peitt8t brtyrteil.ato 68cop napa-
pitt8t Tic t8i8ou, tcat fa.eyxev axeiv Ccofig aicoviou tcai On
6.rt rtv-te dv8pag taxev; 7C6VTE dv8pac Eaxev Kai 6v TIM-
KCLOTO, etxev, oitx btnioXev afrrç
Civil();
15. Et i.t iTv arig, v86gata avOpc;3- 15. Kai ci oi v othga, tic igatta
mop tic 196pct; Kat et gt) fv tveötaitaxeto tcai xurthvct arta
0e6c, Suvagetg tic tnoiet Kai taw OvcoOev 6(parrOv; Kcti et ()Cm
Oaóttata. fv Oe6c, Tic Tag OE0arillEittc KUL
tã TOOTIOTa g7IETUECTE OaOttaTa
to goucria.
16. Et (A v aag, etc tilt? 'My Tic 16. Kai et oftx eixe craiga, tic xagai
Excitoe xai toiX6v Etroiriae; Kai Extuae icul trr1X6v bcoitlae; Kai
et git fly Oc Oc, Etc TOO ItriXo0 <et obx fv Oe6c, TIC) taactto
698cattobc tic avariXtrzetv fivery- toitg OtpOctXttoitg 'rob tic yeverrig
xctCev; Tu(0.(30.
17. Et Ph fly Gag, tv tqt gvngeico 17. Kcti si oinc eIxe adtpa, Tic Ira
toO Aatapou tic Exkate; Kai TONI Telip0v toatcpuoe tot) Acta-
El IA fly Os 6g vetcp6v Ovta pou; Kai et oinc Av Oe6g, Tic
tetpattepov xeksuatuctX tic Itt- TOy Aacapov hystpe XOyco gawp
(lazy ; tic te(pot) Tetpaitgepov.
18. Et gh i)v aapt, bri tot treoXou 18. Kat Ei 061C fiv ada, tic Itti
tic ticaOuse; Kai et ail "nv ®Eac, ittokov Ovou ketOttoe; Kai el
oi 6xkot tctà 86trIg eig etttchttr1- oinc 40 Oeog, tivt 6 Xa6g array-
atv Tiv0; 1411 pxoNtTO. tavteg }Leta 8Ottic Kai Ogvcov
Etcpaov: Iktavvet v wig ()wits-
totg ciaorigtvog 6 tpxOttevo;
3aotXe6g ToO lapaht.
Dupà cum se poate constata comparind cele clonal texte gre-
ce0i, absolut nici o frazd din textul grecesc al omiliei lui Efrem
Sirul nu rdmine neschimbatd in versiunea greacd a Invdteiturilor,
cu exceptia citatelor din Noul Testament, pe care traducátorul
le tia pe dinafarà. In rest, chiar atunci cind nici un cuvint nu diferd,
ordinea lor in fraza este alta. Pentru acest ciudat fenomen,
inexplicabil dacA admitem cA Manuil a redac tat iniOal
Invdtdturile, folosind, fire§te, izvoarele grece0i in original,

238

www.dacoromanica.ro
 14. 114u tu k neck(T), NE HOTO4H1101 14. Deaca nu fu om, eine sazu la put,
ToorKAI. CA W(T) HXTH.O0 IIIECTITO 111-0 de sd odihni, fiMd ostenit de cale?
A.kW go H Awl HE ck it, sop.m wax $i de nu fu Dumnezeu, cine da sama-
camarksomoi rro MEW H WZIAMEEWE UKG rinencei apa vie si o vadi ca au avut
nm(r) M.A)H1H Hmoka. ECH? 5 barbati?

15. I1Hu Hi at 11A1(T), WAtaHTE If 15. Deaca nu fu orn, cine Imbraca

ItTO Howaeut. H 4141E HE rk 171:, CHOW 11.1.0 haine omenesti? $i de nu era Dumne-
Titoptifif H 440A1C4? zeu, cine facea puteri i minuni?

16. Mpg HE rk on-vrk, Ha 3fMAR 16. Deaca nu fu om, cine scuipi pre
RTO 11M0NA N KEA!. claTKOPH. H Au HE Et parnintu si fdcu Una? $i de nu fu
EZ, 04H CAtTIO(X) Imo 3ATH HOHAAH? Dumnezeu, cine facu pre cel ce sä
nascuse orb, cu ochi?

17. 11 ENO HE Et liAlaTla, HE roost 17. Deaca nu fu om, cine lacrama

i1a3apark PITO KOOKAAKE. 14 AWE HE at a, la mormintul lui Lazar? Si de nu fu
MpTE CALN4 LHTICOPOAHNENA HOENAHTEAHt Dumnezeu, eine lnvie pre cel mort
KTO KisCRTCH? de patru zile numai cu porunca?

18. !Ng HE St nAk(T) Ha Nsp1ail1 KTO 18. Deaca nu fu om, cine ozu pre
a-1,3ChAE. H ape HE Et I, HdPOAH C'h catlr? $1 de nu fu Dumnezeu, la a cui
Intimpinare esira naroadele cu slava?
CAEE0 k crkT011( Homoy HeI0)H4a4Xx?

nu exista decit o singura explicatie: retraducerea textului din sla-

vond in greacd ci «stilizarea» lui dupd fantezia lui Manuil, fantezie
foarte liberd, dupd cum vedem, En raport cu originalul slavon.
Dovezile retraducerii din slavonti in greacd nu sint greu
de &it. Iata numai citeva:
1. Pretutindeni, Efrem Sirul foloseste cuvintul (36/4 carne
in loc de aCoga trup, deoarece el combatea pe monofiziti
care pretindeau ca Hristos nu a avut trup omenesc real, ci trup
pdrut, &à nu a fost, cum am zice noi, om in came si oase". De unde
obsedanta repetare a cuvintului sarx : daca nu a fost came" .
239

www.dacoromanica.ro
In slavona sarx se traduce prin HA% Th, dar pldtb are dublul sens
de sarx, came §i soma, trup (Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-
graeco-latinum, p. 576; echivalentele latine: caro §i corpus). Retra-
ducind textul, Manuil n-a luat seama la ascutigul polemic-dogmatic
al cuvintului gi a tradus automat, peste tot, pe pldtb cu soma,
ceea ce tocea ascutigul gindirii lui Efrem Sirul.

2. Expresia of etcsOeverg t Stavoict cei slabi de minte",

a fost tradusa cu exactitate in slava: 10/1401111161H MIUCAHRt. Dar
mislb are in slava dublul sens de &avow gi de Xoytagog, adica de
minte i de ralionament produs al mintii. De unde Manuil din
Corint a tradus In loc de cei slabi de minte", expresie ce era opusa
lui cei apti sà discearna" ('ra; Sta1cputtco6c), cugetarile cele
slabe": of etSiwatot auXkorapoi, Wind totodata sa dispard cu
totul pe cei apti sa discearna"1

3. Expresia anotiaouat 6ficrw, care lnseamna textual vor fi

pedepsiti" gi a fost tradusa In latina: poenas luent, a fost tradusa
slavonegte cu HCTASAHH SA(A)Tk. Verbul: HCTASATH = scrutari, ge-
TgE1V, lototivatv, luere (Mikl. Lexicon, p. 273) are atit sensul de
cercetare, intrebare, cit gi de pedeapsd (intrebarea" insemnind, nu
o data, tortura, de unde versiunea romaneasca traduce: greu va sa
fie 1ntrebat") .In versiunea greaca a Invdtdturilor intilnim tocmai
modificarea semnificativa a verbului, care nu mai este, ca In
textul initial al lui Efrem Sirul, pedeapsd, ci intrebare, ispitire
tperci0ficsovtut iced kaasaficrovtat = intrebate vor fi i ispitite.
(fnelde3 -6 viit. tpentjaco = a intreba ; 4EtaCco, = a cerceta)
Acelagi Inleles al cuvintului slavon 1-a iretinut, de altfel, gi tra-
ducatorul roman.

4. Cuvintul (pptap (TotS cppkarog), care inseamna put, fintind,

a fost tradus in slavona Ha FICTOLINHIO. In Noul Testament femeia
samarineanca vine la Tang) Tot, Icoco13, slay liCTOWIHK-6 14KOHAk
240

www.dacoromanica.ro
(Ioan, 4, 6). Manuil, cunoscind §i textul Noului Testament, §i
avind In fatd un cuvint slavon care se traduce rairj, schimbd sub-
stantivul din wpêctp, puf, in itilyil, izvor.

Dar mult mai importante pentru stabilirea raportului

real dintre cele cloud versiuni slavond 0 greacd ale Invdtd-
turilor sint libertdtile pe care 0 le ia Manuil din Corint fatd
de original, eliminind, addugind sau modificind cuvinte, uneori
fraze 1ntregi, dupd cum socotecte el de cuviintd, Mil a tine
seamd de textul pe care il avea in fatd. Aceste libertdti de
traducere §i stilizare pot fi 'icor determinate, comparind
versiunea greacd a I nvdteiturilor cu versiunea româneascd din
secolul al XVII-lea, cu textul grec al Orniliei lui Efrem Sirul
0 cu intermediarul sdu slavon din ms. 138 B.A.R.
Examenul textelor aratd cd versiunea slavond a Omiliei lui
Efrem Sirul din ms. 138 B.A.R. este o traducere extrem de fideld a
originalului grecesc. La rindul ei, versiunea romând a Invdteiturilor se
dovedecte, cu infime exceptii, fideld acestei traduceri slavone a
omiliei. Dimpotrivd, ma cum cititorii pot constata 0 din traducerea
lui V. Grecu (vezi nota 15), versiunea greacd a 1 nodfdturilor se
deosebecte net, in multe locuri, de cele trei versiuni anterioare
identice, intre ele 16. Cuvinte importante din izvorul bizantin lipsesc
In versiunea greacd a Invardturilor, dar nu lipsesc nici din versiunea
slavond pdstratà In ms. 138 0 nici din cea româneascd. Ar fi de
ajuns numai atit proba prin omisiune fiind una din cele mai
puternice spre a dovedi cd versiunea slavond a 1 nvdtdturilor nu
s-a tradus dupd textul grecesc al lui Manuil, ci este anterioard
acestuia sau, in orice caz, independentd de el.

5i mai categorice sint insd nenumgratele adausuri din textul

lui Manuil, care dovedesc exercitarea darurilor" lui de stilizator
pe un text preexistent. Iatà o serie de exemple absolut conclu-
dente, in care descoperim aceeaci pldcere de a Inflori" textul, pe
care am intilnit-o §i In analiza pdgilor originale din I nvcirdturi,
de pildd, in comp aratia cu coimul 0 cucul:
16 Neagoe Basarab C. 679 241

www.dacoromanica.ro
 EFREM SIRUL EFREM SIRUL
Editia Oxford Ms. slay 138 B.A.R.

= Toög StaicptTucok pd3CAAHTI4104611A

= icat th na8i abTo6 briXotSatv H CTpACTH Ero rientx,rk

= 6Tt early dvOpontog earlOtv6g [MO CTII] 11110EtKla FICTHFUlth

= Iv Tij fipepci. Cti)TOD tt (po- EC% Alkiiit fro eTpAllEHIUNI

04)4.
= 6 mark> v opav4 sic Ttafiv SKt3AA HA MEM ElL LIKCT eomor
Ttvog ETpexcv* TE 44 WE

= Map la TiVCt ZOTIXae Mem eoro ElL3A011

= Kai et IA Av Oegóc, ot goa- 11 AIJJI lif Et nor, EANCEFf

yot.
TiVt EXEM: 'ATUADCS6V pe eon-P3 rneronamE: OTE0yeTH Mat
pet' eiplivig CIL mipone.

= TO «E AiyOrcTou ItcaXecya TOv INT 61111T4 EILEKAX6 C111H4 MOtrO

YI6v pow> 'gni TiVt ZnkrifxbOn HA Khalla HCA4'6141-1 CRt

'Icoavvric 'Elva epanTtue IWAHNK KOPO KneTH

4, g vex EV TEILTH, currere, courir,

a alerga
242

www.dacoromanica.ro
 INVATATURILE
versiunea. romara
cu socotealà
= iar patimile lui '11 spun fi*
11 v'adesc
= cd iaste om deplin
= in ziva cea groaznicd fi
infricqdtoare a judeditii
= pentru a cui cinste mergea
steaua ceriului cdtre dinsul
= Maria pre cine dplecg
= Si de nu fu D-zeu, vràji-
torii .
cui zise: Acurn, stdpine, sà
mt sloboze§ti cu pace".
= pre cine s umplu cuvin-
tul carele fu zis : Din Eghipet
chemai pre fiul meu" ?
= Ioan pre eine botez6 ?
* Adausurile falã de izvorul bizan-
lino-slav
www.dacoromanica.ro
INVATATURILE
versiunea greaca.
= Omite
= Kai Tet netOri icCustv, eirccp exou-
GUN inteati, thtoScucvUouatv
(§i patimile iarãi pe care de
bund voie le-a rdbdat, 11 aratà).
act Ocóg ZON, ev eariOck ci. dv-
Opcoirog intpfRc teXctog, &co
Tponfig xai cpuppoiS (cd D-zeu
fand intr-adeveir, om a fast
degvir§it, fdrei schimbare .,si
amestecare)
=Zvrij Topcpq figepq TN xpiac-
cog (in infrico§ata zi a judecaitt)
= 'Elva 6 &craw 4 oepava
ErceSelicvuev (pe cine steaua
din cer ardta)*
= rIva ft gcocapia napOevog
Mapia iyaXotixct (pre one fen-
cita fecioard Maria 1-a algptat?)
=xai Li OiMC 'nv gy datiOcict 086;
(adauga: intr-adevdr)
= tIvt xpaup4ow ekcyc: q.113v
pa etneauo-ov, Starcota» cui, stri-
gind a spus: Acuma siobozete-
ma sidpine"). Omite: cu pace.
= 1-1cpi tivog 6 rcpogyfltrig
EXcycv cbg c npocythrcou tob
Ocoi5 Kai natpog (despre cine
prorocul a spus, ca din partea
lui Dumnezeu ci tatdl : Din
Egipt am chemat pe fiulmeu" ?)
= tiva 6 npotptitri; Kai Tcp6-
8 popog odancrev laNivvic
(pe eine prorocul §i inainte
mergdtorul Ioan 1-a botezat?)
Scixvupi= a ardta
243
 EFREM SIRUL Ms. slay 138 B.A.R.
Editia Oxford

= Et OUK Av crag, 01 aptot AWE Hi Et HW6Th KASH gla

eig xerpag TWO; gKEWTO; Kai pmcax KOTOILIVO dif7Kdrai. II Mpg
et IA 1)v 0e6g, lixkoug ai Hi at gork impoAid ThICLjia
xatetSac In* yuvatic8v Kai HAT, eponit MUHL H AtTFH Kk
natStow Iv epkup ¶iç xóina- rove-mum KT0114CIUTH WT nATHr
Crev gic irtvTE limn/ Kai 86o KAtgik 11 AHOIO plueoy?
ix0i)cov;

= Tot; avegotg Kai q Oabiacru gtTpWAI H mom KTO senpt-

tig LiceTip.a; mum?

=Kai ci jn .1)v ecOg, 6,5cop H dgli Fli Et soru KOAX 2KHBA

I;(bvtij Eapapittöt Tic e5i6ou, cadiairktikum KTO A441111 H WEAN-
Kai iiXensv ott irevre 6v5pa; 444W1 faK0 HAT MX)KTH HAitAa
Eaxev; ICH?

tv66p.ata tivApcintou ti; 10- OAteINTE LIAAKELIA, KTO 1101114,1Wi?

pet

244

www.dacoromanica.ro
 INVATATURILE
versiunea romänd
Dad nu fu om, eine lud pline
in mind? $i de nu fu D-zeu,
eine sAturä in pustie din 5
piini si din doi pesti 5 000 de
oameni, far' de mueri si far'
de copii ?
= eine opri* valurile raArii si
vintul?
= si de nu fu D-zeu, cine da
Samarinencei apd vie si o vAdi
ca au avut 5 bdrbati?
= eine imbrAca haine orne-
nesti ?
In loc de mustrei cum a fost In
orig:nal si cum s-a pastrat In versiu-
nea greacd.
www.dacoromanica.ro
INVATATURILE
versiunea greaca
= Kai Ei oi)ic elxe athga, tivog
iirrteto i aigoOlSootact ; Kai Ei
oimc .1)v Oeóc, niog Ev 716/TE Ziptoic
-Kai 86o ix06cyt nevtaiciaxtkioug
tivöpag kcaptacrev tv t pujgcp
(Si dacd nu avea trup, pe eine
1-a atins femeia cãreia ii eurgea
singe ? i dad nu era D-zeu,
cum in cinci piini i doi pesti
a silt urat in pustie cinci mii de
bArba0?) Omite pc copii §i
femei !
Tic rfj Oakaaarl Ko i i4 avegq)
ticetigticre Kai -thy icX6Scova Katt-
naoae Kai Z7Telve) TON icuganov
nepteruirnas (Cine a mustrat
marea i vintul, ci furtuna md-
rii a oprit-o ci deasupra valu-
rilor a uniblat?)
Kai ei oinc fv Ock tic 1-0
Iagancitt& ZirrireiXecco ii&op
itapaaxei'v Cwfic aitoviou Kai on
irgvTE ävSpac Zaxev, tcai öv rn-
yucca-rya EIXEY 06K intilpev aU-
tg avflp (Si dacii n-a fost
D-zeu, eine a anuntat Sama-
rinencii sd-i dea apa vietii de
veci, §i cA cinci barbati a
avut, i cd acela pe care-I
avea atunci nu era bdrbatul
ei?)
--="Gt; Ij.uina tveStS6axeto Kai
xtteiSva etrcó Tthv eiwoOev ("yaw&
(eine imbre-ca haine i cdmafa
de la cei de sus tesutd ?)
245
 EdREM SIRUL EFREM SIRUL
Ed. Oxford Ms. slay 138
---- Kai Et IA i)v Oc6g of H 41111 HI Et sorh, !woo elk
6xXot p.sTa 8611; si; &roam- CAdflOA Ek CptTEHTI KOMOIr wpm-
atv TWO; '1'1()XiDv'TO AddKift

INVATATURILE INVATATURILE
(vers. romând) (vers. greaca)
$i de nu fu D-zeu, la a Kat ci Ok t1jv eck, TM 6
cui IntImpinare e§ird nAroa- Xa6g 4:17TavT6Nrfe; Acta. 56411g
dele cu slava ? Kai (iiivcov Expgov: «`Slaavva
gv To% byliatotg, siaoyrii.tkvo;
6 tpx6psvog 13aatXsi); 'cob 'Iapa-
ilk». (Si dacd nu a fost D-zeu,
pe cine poporul intimpinIndu-1,
cu slavá, fi cu cintdri strigau :
Osana intru cei de sus, bine
cuvintat cel ce vine impdratul
lui Israil).

Ne oprim aici. Textele stau la dispozitie, pentru cei ce vor sa."

sporeascd exemplele de mai sus. Dupa cum s-a putut constata,
numeroasele adausuri §i grava substituire a unei lntregi fraze din
Intrebarea a 11-a, substituire care altereazd insàsi gindirea lui
Efrem Sirul, nu ne Intimpind In versiunea româneascà, fideld
oglind6 a versiunii slavone a Inyciteiturilor. Aceasta la rindul
ei era, cum se poate deduce cu precizie absolutd, identicd cu
textul izvorului bizantin i cu traducerea lui slayond din
ms. 138.
Este absolut evident di un text atit de putin credincios textului
initial al Omiliei lui Efrem Sirul, cum se dovedefte a fi ver-
siunea greacd a lui Manuil din Corint, n-a putut sta la baza
versiunii slavone a Invagiturilor". Carturarul grec nu s-a multu-
246

www.dacoromanica.ro
mit sd adauge, sg dilueze i uneori sA schimbe grotesc numai textul
sfaturilor originale ale lui Neagoe. A procedat la fel si cu frag-
mentele imprumutate fdrd schimbare de voievodul roman din
izvoarele bizantine In traduceri slavone.

2. VARLAAM SI IOASAF

In capitolul IV din partea a doua a lnvdtdturilor, intitulat

Pi ldd pentru cei ce fac milostenie fi pentru viata lumii acesteia, auto-
rul hweitaturilor a alcdtuit o ingenioasd combingie de pilde, intre-
tesute prin textul unei predici despre pgzirea de diavol si aducerea
aminte de moarte si de deseraciunea lumii. (Aceastà predica are,
probabil, un izvor Inca neidentificat.)
Capitolul IV Incepe prin a reproduce din Varlaam ci loasaf
pilda cetatii care-si alagea domn nestiut i nestiutor de legile sale,
pe care, dupd un an, il exila intr-o insulà pustie. Comentariul la
aceastà pada este o exhortatie la milostenie, cititorii fiind indemnati
sá imite pe domnul intelept, care-si trimisese avere in ostrovul
cel pustiu inainte de a fi alungat din scaun. Cea mai mare parte a
comentariului este alcdtuità cu ajutorul unui lung citat din Ioan
Hrisostom si altul din Ioan Sedrarul, Inca neidentificate. Cu totul,
pilda si comentariul despre milostenie ocupà cloud pagini in editda
Minerva (p. 244-245). Le regäsim, intocmai, in versiunea greaca
a lui Manuil, dar spre surprinderea celor ce cred cd Inv4dturi1e
au fost compuse initial de un grec i in limba greacg, textul gre-
cesc al pildei din Varlaam ci loasaf, asa cum il gäsim in Invdrd-
turi nu se acoperà cu textul grecesc al celebrului roman publicat
In Migne, Patrologia graeca, tom. 97, col. 981: in vreme ce ver-
siunea româneascd este absolut identicá cu intermediarul slavon
al aceluiasi roman din manuscrisul slay 158 B.A.R., ceea ce
inseamna' cá aceeasi ar fi fost situatia de s-ar fi pdstrat textul
§i a originalului slavon al lnvdtdturilor:
VARLAAM SI IOASAF INVATATURILE
Ed. Migne Versiunca greacá p. 34
'Avolcificov St Toy kóyov 6 Bap- 'YitiOeg neat); tag &Kok repocre-
?zap Ecinf 'Aicouaov icat toinou xec, utt pou OcoSOcne, Kai äKoucrov,
ToO nporafipatog Opoicootv. (imp paxo) tpEtv StSaiat1c4b warp

247

www.dacoromanica.ro
 110.tv siva pEpaOrpat
fig ot rroktrat soiairrily tcrxiiKeacry
EicrtaXat auynOetay, sb bitkaprk-
yeereat 4v01) stvbg Kai frywhasou
itv8p6g, pri8tv siby ybp.ow sfig abXerog
Kai irapa8baerov 64.4 erribrapevou,
Kai soOsov flaaikea KaOicrstly Eau-
soic, rraang arroXaUovra toucriag
Kat saSy aiyroO 80mA-row fticrokOsco;
IxOpevov, äpt aupirkripikrecog tytau-
crtaiou xpbvou.
Eis', aipvc v Ireton airrob
sunavoysog dipeptpvia spuvrbg se
Kai anataXibmg b8ealg, Kai auv-
StatioyiCetv air* sip/ fiabaeiay ei-
met 8oKoOyrog...
peyakriv, rcpbg cre Kai irapotpiav th.peXtpov,
fly tyci) fiKoucra 4 av8pbg cppovi.
pou Kai ouvesoO.
'HY ouv rufAig sic dig sbrcov siva,
ijç ot ofictropec, fiyouy oi Karat-
KoiArreg v absfi, eixoy sotairrnv
rtvã igtv Kat cruyfi0etay.
'EXaalavoy yap EWEley &Spa stva
ayeyy(uptersoy, 6g oU8' 6Xtoç frau.
sato TO o-uvliOetav absiby Kat sa4tv,
Kat broiouv airrby ectusthy 13acrata
Kai t8i6ouy ainff) iravrotay 68etav
arroXabety sthy fiSecov nityson Kai
evrpuip8v Kat' etoucriav so% so0
icbcrpou eiya8oig Kai seprrvoig Et;
Kopov.
Avnyev ofw 6 HarsiXabg ticeivog
TotoutotponCoc Oro; xpbvou tybc,
yopiCaw dig soy airbvci oOsco flabt-
kefiety...

VARLAAM SI IOASAF INVATATURILE

Ms. 158 B.A.R.
Ilkenpieam ict tAo(a) KAPArldMh 01(4):
H0CA01(111AH Att MH CHI6 nPHTqI 110406H41.
room. oystekk 1/4t. swim" rerohst rp4 -
;+;.(A)041 w(T) 4otio4THK4 ANN T4ICOR6
HMtKOr WEI14AH f1f/106M4TH HticoAro rrp--
Imo H HiStuAnia moyma, HH 34KoH4 rpa(4)
Toro rkAftpa, H Toro LOW ck HOCTAR-
AraTH, KcaleoW HaeneK(A),thnua CC ITAACTH H
CROW ROA* 11016.3RO4HHO 11100641(4) AO HOH-
44HHI1 AT4 smiaoro.
H TARO l Cc31114AAH RCM% CorpOk.
RIMOT RHTAIOIpOli CC H 0VIIHR4,0Ip01( H WE-
Allpor ci si3 sool&ni H MHtI410T CI 16MOV
CIPHCHO Rt.IIIORATH Rh HP(C)T1141....
Versiunea romAneascd
Fratilor i fetii miei, sd pricepet1
Inchipuirea pildei acestiia, care o am
auzit de niste oameni foarte lntelepti.
Era o cetate lntr-o lature de loc. $i
avea orosanii acei cetAti obicei asa,
Inca din vremi de damult: cindu 15i
punea ImpArat, ei lua un orn nestiut
ci strein, care nu stiia nimic cum iaste
obiceiul acei cetAti, si pre acela rddica
si-1 punea impArat. Deacii el, deaca
se siitura de toate bundtatile si sã
Indulcea In toate biruintele 0-0 facea
toatd voia i pohtele lui pind lntr-un
an, sl Incepea de-acii Inainte a fi
far' de grija 0 tot O. ospdta i sd
imbata i sd veselea fAr' de grijA,
si gindea cd va sA ImpArdteascd multd
vreme tot asa "

Examenul comparat al :celor patru texte ne demonstreazá:

a. Ca textul slavon traduce fidel versiunea greac4 a romanului,
pastrind In genere chiar topica originalului. Existà insa unele mici
deosebiri, importante pentru filiaia textului: in pasajul reprodus
de noi, traducatorul slay a comprimat cuvintele iniUv Taw vo-
paw xlg Tram); icai napaSbascov Da; en to-taptvou (nici legile ce-
248

www.dacoromanica.ro
tatii i nici traditiile deice nu le cunostea) fAcind din ele iw SAK011a
rpdA Toro atAuwe (nu cunostea legea acelei cet4i).
b. CA versiunea romaneasca urmeazA indeaproape textul sla-
von pe care-1 traduce cuvint cu cuvint. Fapt important, gdsim si
comprimarea semnalatd la punctul 1. Fatl de textul slav sint nuniai
cloud deosebiri rezultate prin adaugarea cuvintelor: Intr-o lature
de toe i cindu ii punea impArat". Ultimele cuvinte sint desigur
un adaus al traducAtorului roman. Primele au existat insA in ver-
siunea slava a Invdfdturilor, reprezentind ori o particularitate a
manuscrisului folosit de Neagoe, ori un adaus propriu al autorului
lrukitaturilor. Ca au existat in textul slavon ne-o dovedeste faptul
CA le regAsim in versiunea greacd: El; Tônov ttvd. S-ar putea replica:
inseamnd cd au trecut din versiunea greaca. in cea slava a .Invdtd-
turilor. Aceastd filiatie este imposibild i iatA de ce:
Versiunea romaneasca a Invdtdturilor fiind identica (afard de
micile deosebiri semnalate) cu cea slava a romanului Varlaam ci
Ioasaf este identicA si cu versiunea originald greacA. 0 asemenea
coincidenta perfectA nu poate fi efectul hazardului. DacA textul
slavon al .Invdtdturilor ar fi fost tradus dupa cel grecesc al lui
Manuil din Corint, am fi intilnit intr-insul omisiunile §i adausurile
acestuia in raport cu textul grec original si cu textul slavon, precum
si diferentele de lexic evidente, ceea ce nu este cazul. DouA exemple:
1. Cuvintul Exicakat (din vechime) existent in versiunea greacA
a romanului 11 intilnim tradus in slavond WT Aptitiffrirk AWN (din
zilele de demult) i ca urmare, i in versiunea romanA a Invdtd-
turilor : Inca din vremi de dAmult". El lipseste insA cu desAvirsire
din versiunea greacd a Invdtdturilor, ceea ce face imposibila filiatia
propusd de Vranoussis grec > slay.
2. Traducatorul grec al Invdtdturilor foloseste cuvintul ofic:1-
Torn; pentru of iroXitat din originalul grecesc al romanului Var-
laam si loasaf. Aceasta schimbare de lexic se explica prin faptul
cà n-a gdsit echivalentul exact al lui rpexcvili slavon. Din aceastd
cauzd, a simtit nevoia sA adauge o explicatie a cuvintului folosit:
ijyouv of iccrroucavrsg gv aitfl adicA cei ce locuiesc in ea".
Daca versiunea slava. a Invardturilor ar fi provenit din textul lui
Manuil, am fi avut un termen echivalent cu grecescul oficiitopq,
care Inseamnd locuitori. Or, versiunea romaneasca contine terme-
nul ordseni, care traduce exact pe slavonescul rimmein, care la
rindul lui traducea exact pe grecescul of 7mM-tat din original.
Versiunea româneasca nu contine nici o urmà din propozitia cu
249

www.dacoromanica.ro
care Manuil Ii gloseazd termenul folosit. Credern ca, in build reguld
etiMtifict, exemplele sint suficiente spre a ardta ca textul slavon
al acestui izvor n-a provenit din cel grecesc al lui Manuil, asa cum
postula Vranoussis.
3. FIZIOLOGUL PILDA SARPELUI
Capitolul IV din versiunea româneascd a Invdpiturilor continud
cu 0 predicd despre pazirea minii i desertdciunea lumii pagi-
nile 246-249 care a fost de blind seamá In originalul slavon,
si care este ilustratd cu trei pilde din Fiziolog: Pi lda $arpelui, a
porumbelului qi a stratocamilului, toate perfect sudate cu ideile
predicii care le precede.
Manuil a renuntat, in traducerea sa, cu totul, la predica
despre viata lumii desarte", desi era anuntatd chiar in titlul gre-
cesc al capitolului 17 si a renuntat, de asemeni, la pildele despre
porumbel si stratocamil, retinInd numai pilda Sarpelui, pe care o
insereazà, de sine státdtor, intre cloud capitole care In versiunea
romând sint foarte depártate (III si XI) 18: Cuointarea la oasele
mamei sale §i Sd nu fie pizmdtdrefi i sd nu facd rdu pentru rdu.
S-ar putea emite ipoteza cà nu textul grecesc este lacunar, ci
versiunea româneascd (cea slavond nu s-a pdstrat pentru capitolul
IV) este mult amplificata, i cd presupusii traducdtori români
ai textului grec al Invd(dturilor, luind exemplu de la Manuil, s-au
simtit tentati sti mai adauge, de la ei, si alte pilde, si au legat, din
initiativd proprie, Pi lda sarpelui de pilda despre milostenie, prin
liantul predicii despre lumea desartd. Aceastd complicatà ipoteza
este putin probabild, deoarece examenul textelor dernonstreazd
un fapt decisiv: Pi lda farpelui din versiunea greacd a lnvdtdturilor
este mult deosebitd de textul din Fiziologul grecesc. In schimb,
ea este identicd cu aceea din Fiziologul slavonl
Ddm in continuare textul grecesc al Fiziologului, insotit de
traducerea noastrd, textul echivalent din versiunea greacd a Invd-
tdturilor (insotit de traducerea lui V. Grecu), textul slavon al Fizio-
logului, insotit de traducerea noastra, si versiunea româneascd a
1 nodldturilor, din sec. XVII :
FIZIOLOGUL 19 Traducerea
A' vixsig Toi) New;
'Om trctX0ri air* dv0pconog, O A 4-a litsuOre a prpelui
aov rô crthpa
Xmv airteN tiltOKTEIval,
airro0 eig Odtvarov zapaSi8COal, tiv Cind vine asupra lui omul,
KetpaXiiv 1ôv11v puMacycov. vrInd sn-1 ucidá, tot trupul situ 0

250

www.dacoromanica.ro
 'Epturivcia: 'Ocpeikopev av Kai
/junk, tv Katp0 netpaapoD, Skov
to athpa tic Odwarov irapaSoDvat,
pOvTIV TTV xe(pakr)v cpukaaaovrec'
TOUTtatt TOy Dv, Tay XptatOv
apvoopevot &cep broiouv of
&riot paptuptc. Hawk yap av6p6g
fj xeqxt)il 6 XptatOc tatty, dig este cap, dupd cum este scris".
ytypartat.
INVATATURILE, VERSIUNEA GREACA (p. 54)
ToO abroO nepi Tab öcpecog napal5oXii. A aceleiasi despre sarpe pildd
'ASekipoi pou Kai TtKva pou Iv Fratii mei si copiii mei 1ntru Dom-
Kupicp, w tingly npag i)pag napa-
13oXag, cativtg slat Kai ipavepai'
ptiwripat yap Top Kupiou l'oubv eipii-
ictrrog tv tbayyeXimg r ivecree TO-
wpm cbc ot &pet; Kai euctpatot doc
at imptatepai.
IKtwaa0e oLv Tay Oviv Kai TO
Epyov abtoD. '0 Dync (ppaivtp6c tom.
scat Oull&SE; Opiov an6 7CitvTOW
Tthv Ealcov Oqpicov Kai Stetat
roD Oco0 iSeiv 7tp6aa7sov five pea-
nou, Start 6 dvopautoc iptpet eiKova
ToD OtoD. Kat itaA.tv Ststat Too eEoa.
Iva avOpoutog &nay in) 1813. 'Eav yap
np&repov 1813 abt6v 6 avepconog, yeti-
yet, Iva icpuPi). Et St Kai of) 90aaet
icput3fIva1, pet& To0 tautoD 6kou ath-
patog icpbatet Tijv tautoD Keipakliv,
Iva faxim cpiagas a0tiv. 'Eav yap
ökov tO mbpa abtoO tpaupattaDt, pet-
vri St 11 xecpakii 0ytiç. riaXtv tO cribpa
byttg entepygetat' tav St auvtpti3A
T1).1 KapaXilv, Oyu); oinan yivetat,
tala OVfICTKEll. To0TO tan tO iSitoga
To tpuoucav ToD totoOtou Onpiou.
BWEETE WNW), itthg 8i8coatv &rev,
TO athpa tic irkriyac, itOvnv St cia)-
barrel Tnu Kapakiiv. Ate/. ToOto Kai
aSeXpoi goo Kai stKva pou
ayangra, 6 avOpcorrog npeociv Ke(pa-
Mjv Ex,et tV wurilv Kai xPl'i cpu?dt-
rctv 151{14 Tf)' ufiv fipthv. 'EON yap
6 VuXil 1it6vfrtatv fiyouv &Kaki
Kai KaOapet ytviTrat, Kai TO athpa
fpubv KaDap6v Kai SiKatov gram' day
St dinoXtarite tiv wuv, Kai TO aalita
auvanoXtaOimetat Kai ipOapijaetat.
01)Tog 6 voD6 TAg Itapaliokflg TaUrric.
www.dacoromanica.ro
elã mortii, capul singur puzindu-siT
Tilcuire ; Asa i noi sintem datori ca
In clipa Incercdrit sd dam tot trupul
mortii, numai capul sA-1 pAzim,
adicd, asa cum au fdcut i sfintii
martini, sd nu-1 renegdm pe Iisus Hri-
stos. Cad oricdrui om Hristos ii
nul, am sd spun cdtre voi pilde,
care slut i clare; cdci mi-am adus
aminte de Domnul nostru care a spus
In evanghelii: ,,Fiti Intelepti ca
serpii si Intregi ca porumbeii".
Uitati-vd, acum, la sarpe si la lu-
crarea lui. $arpele este tnfelept
cumplita Hard din toate celelalte
flare, si se roagd lui Dumnezeu sã
vadd fatd de om, deoarece omul
poartd chipul lui Dumnezeu. $i iardsi
se roagd lui Dumnezeu ca omul sd
nu-1 vadd pe el. Gad dacd mai Intli
ii vede pe el omul, fuge ca sä
se ascundd. Iar dacii nu apucd sd se
ascundd, atunci cu intreg trupul lui
ii acoperd capul, ca sä fie In putere
a si-1 pazi. Cdci dacd intreg trupul
lui a fost rdnit, iar capul rdmine
sanatos, iardsi trupul si-1 face sand-
tos ; iar dacd a fost zdrobit la cap,
sdnAtos nu se mai face, ci pierc.
Aceasta este Insusirea din fire a unei
fiare ca aceea.
Vedefi deci cum tsi da tot trupul
spre loviri numai tnsa 4t pdzeste
capulao. De aceea si voi, fratii
mei, si copiii mei iubiti, omul
drept cel dintli cap si-1 are sufletul
si noi trebuie sd ni-1 pazim sufletul
nostru. Cad dacd sufletul nostru este
sdnAtos adecd sd fie drept si curat,
si trupul nostru va fi curat i drept,
iar de vd pierdeti sufletul, i trupul
se va pierde dimpreund si se va strica.
Acesta-i Intelesul pildei acestia
251
 FIZIOLOGUI. INVATATCRILE
(1)upa G. Polivka) ( versiunea romaneascA, p. 250)
.1.1Autm HtC1I. mcerd IO4l 114.11 IkCItXk Fratilor i fetii miei; am sA vA
11141/1. II MOAHT 601'A Ad Kamm 41A08t1S1 ii spui §-alte pilde, care slut arAtate
AA C4 HACM44HIT6 14d0rk414 061/43A, 110H4HCI mai aiave.
601'k HOCH 4AOrti41H ofip.36. $i chiar cA-mi adus aminte de
11 owl KOIIHT6 H AtoeHTI. Bore Ae 10 cuvIntul Dlui nostru Isus Hristos,
41A01( 6146 414 RHAHT6. AA AO 10 RHAHT6 4A0- care zice: Fiti hitelepti ca serpii si
116116, akretsTis, isztAa cf 111 EA/ 11141111A4. Ad 1ntregi ca porumbeii", Deci ascultati
Alt 10 HOCTHEIlf 4111041t1t6 C61141113T6 C1 RC( T4A0 acum, sA Vitt cum iaste Infelepciunea
CROW H 110141/6111,11131' rmeoy. AA API CH sarpelui.
041111/kIIHT maw, 4 'rkA0 H olizawrs TO $arpele iaste o jiganie mai tate-
11A1061 Ck FA4R010 rtdo HCLOCAHT6. nip( AH
leaptd si mai cumplita decit toate ji-
rms oviliwri,, To HE /MONT TtAOHC11,tAHTH. ganiile, i totdeauna se roagA lui Durn-
TAKO H T61, 41A011t4it C664110.4411 AqH11111j
nezeu ca sA vazA chip de om, pentru cA
C11010, Ad ape Ttio '1101-6 olopdascao soy.-
omu taste si poartA podoaba lui Dum-
At T6 I Aovina asasa soyAen, HAM.' Ck
nezeu. i apoi iard sA roaga ca omul
mylinh) Tteo CROW HCLI,tAHUJI1. ilqii Mi
sA nu-1 vazA pre dinsul. De aci, el,
AON-WA THOM 1101i-CAIHA 410yA1 T6 d Older
deaca vede pre om, fuge sd sA ascundfi
TROW amaso, HE MONIC'Cla 11,10 A01(11401(
undeva, iar deaca merge omul dupre
HCLIAM1TH 140y 6CC H01131. MO sovArrk. dinsul si-1 ajunge, iar el 1st acopere
Traducere capul cu tot trupul si ascunde
$arpele este o jivinA mai CUITI-
supt dinsul, ca doar i 1-ar putea feri
plitã eleclt toate jivinile. i roagA zdravAn. CA stie cA, deaca va scApa
pe Dumnezeu sA vada pe om i sa capul zdravan i sAnAtos, de acii
priveasca la chipul omenesc, deoarece mAcar de i-ar zdrumica i sA-i sfA-
omul poarta chipul lui Dumnezeu. rime tot trupul, iarA va vindeca ;
lar el doreste i roagd pc Dumnezeu iar deaca i se va zdrobi capul, de
ea oniul sA nu-I vadA pe el. lar dacA acii tot trupul lui ramine cu dinsul
omul 11 vede pe el, fuge sA se ascun- zdrobit i sfArimat.
dA undeva. lar dacA omul II prinde, Vedeli aceastd jiganie cum tsi
1ii InfasoarA tot trupul sAu 1141 aco- dd tot trupul spre ucidere si spre
peat caput. Cãci daa-si pazeste ca- zdrobire, iar capul si-1 pdzeste si-I
pul, trupul si de va fi zdrobit, din nou fereste. Asijderea i voi, fratilor, si
en capul Ij va InsAmitosi trupul. vA pAziti i sA NTS fent! sufletele,
Daca insA capul este omorit, atunci cA capul omului cel adevArat iaste
trupul nu-1 mai poate vindeca. sufletul. Deci, de vor fi sufletele
Asa i tu, omule, sA-ti pAzesti voastre drepte, l trupurile vor fi
sufletul tAu. CAci dacA trupul tAu drepte. far clA vA yeti pierde sufletele,
va fi zdrobit, iar sufletul va fi drept, de-acii i trupurile voastre IndoitA
atunci din nou cu sufletul 1ti vet muncA vor doblndi i niciedatrt nu
vincleca trupul. Dar dacd sufletul tAu sA vor vindeca.
a li vAtAmat, iar trupul va fi zdra-
van, n-ai sä poti vindeca sufletul cu
trupol, ci totul va fi vAtAmat.
Este cit se poate de evident cá pilda sarpelui" din versiuRea
greacci a I nvdrciturilor urmeazd textul variantei slavone a F iziologului
nu pe al celei grecesti, care e mult mai scurtà si are altà tIlcuire I
252

www.dacoromanica.ro
 G. Polivka, studiind toate versimaile slave ale Fiziologului
bizantin, a constatat cd, in ceea ce priveate pilda aarpelui, legenda
apArdrii capului ai sacrifica'rii trupului a fost amplificatd, in limba
slavond, cu reminiscente biblice, si el aceste amplificdri s-au petrecut
in cloud etape. Ultima etapd, in care textul apare cel mai amplificat,
se intilneate in cultura sirbeascd ai este atestatd de un manuscria
ai de o tipdriturd de la Salonic din 1890.22 Aceastà evolutie
pe teren slay a Fiziologului nu s-a limitat la amplificarea legendei,
transformatd intr-o adevdratd istorioard faVd de cele citeva rinduri
din izvorul grecesc. Ea a afectat ai tilcuirea pildei, care nu se mai
referd la martirii ce-ai ldsau trupul pradd mortii salvindu-si sufle-
tul, ci la faptul ca sufletul omului este cel mai pretios bun ai cd el
poate face sdndtos trupul.23 De la un sena pur religios, sacrificiul
martirilor, s-a deplasat accentul in domeniul moral.
Or, tocmai acest text, specific culturii slave, §i anume chiar
celei de nuanta sirbeascd, pe care o frecventa Neagoe (care a impru-
mutat din cultura sirbd ai Povestirea despre impdratul Asa) ne
intimpind in versiunea româneascd a Invdfdturilor, deci in versiunea
slavond originala a operei lui Neagoe. Dar exact acelasi text II
gasim ai in versiunea greceascd a Invdfdturilor. Sà se fi adresat
Manuil in locul Fiziologului grecesc celtti slavon ? E putin probabil.
Singura concluzie rationald este aceasta: Manuil din Corint, care
a dezmembrat ai amputat capitolul IV, la fel cum a redus ai un
pasaj din Cateheza lui Hrisostom la cloud rinduri 24, a folosit, pen-
tru Pilda $arpelui, acelaai text pe care mereu trebuie sà-1 presu-
punem in fata ochilor sai, dacd vrem sd ne explicdm diferentele
flagrante fatd de izvoarele greceati: versiunea slavond, originald,
a Invdfdturilor lui Neagoe Basarab !

4. UMILINTA (Katavuttc) DE SIMEON MONAHUL

0 mind inepuizabild de argumente care dovedesc provenienta

textului grecesc al Invdfdturilor lui Neagoe Basarab din cel Mayon
original ne-o oferd cele patru capitole din Umilinta lui Simeon
Monahul, calugdr bizantin din secolul XI, transcrise integral, sau
aproape integral de autorul Invdfdturilor in capitolele VII (Despre
betie),IX (Despre judecatd), X(Despre miluirea slugilor) si XI (Despre
a nu face rdu pentru rdu). Versiunea slavond folosità de el in acest
scop este intitulatá HMI Bk riritix twrio Nature. applEmicKone Row
253

www.dacoromanica.ro
CT diTHHOrpaA4 HWAHHA BAATOVCTWO H CMAII4HW4VO 0y4HTE4M HiCIH
116CIAHAti4. &DT KHHrI rIfMH OVMHAHHHIf Cit0H1C4 H3kgPdHild (Cel
Intru sfinti pärintele nostru arhiepiscopul Constantinopolului
loan Gull de Aur §i preadulcele dascdl a toatà lumea. Din car-
tea numit Urnilinça, cuvinte alese) si se aflá in ms. slay 312
B.A.R. Dovezile pe care le putem extrage studiind acest izvor
sint absolut constringâtoare, ceea ce ne-a determinat st-1 citärn
ca principal argument in interventia noastra la comunicarea lui
L. Vranoussis (vezi Anexa I, p. 382-385).
intr-adevär, dad pentru textele anterioare am fost obligati
sd ne adresAm mereu versiunii românesti, deoarece textul original
slavon al invdtdturilor nu s-a pAstrat, de data aceasta ni s-au
pdstrat numeroase pagini din acest text, pagini imprumutate din
cartea Umilinta. Or, confruntarea textului slavon al /nveiteiturilor
cu textul versiunii slavone din ms. 312 B.A.R. al drtii Umilinta
dovedeste cit se poate de clar absoluta lor identitate, asa cum a con-
statat-o, primul, Stoian Romanski.
In afarà de deosebirile ortografice rezultind din faptul ca
Invdtdturile sint scrise in redactia medio-bulgarà iar ms. 312 este
de redactie sirbà, diferentele dintre textul slavon al Invdtdturilor
t}i ms. 312 sint infime, citeva cuvinte pe aproape zece pagini tipà-
rite. Nu incape, deci, nici o Indoiala." ca. versiunea slava' a lnvdtd-
turilor a utilizat acest izvor bizantin In varianta lui slava, d
Neagoe a copiat, pur si simplu, fgrá a face alte schimbdri decit
fiul meu" in loc de sufletul meu", patru capitole din versiunea
slav'al a càrtii bizantine Katanyxis, versiune atribuità de slavi, cum
am vàzut, lui loan Hrisostom.
Dacd nu mai incape discutie c5. fragmentele slavone pdstrate
din Invdtdturi coincid perfect cu textul versiunii slavone a drtii
Katanyxis (slay. Umilenie), in schimb, se poate ridica Intrebarea:
nu cumva Neagoe a substituit textului grecesc pe cel slavon, de
unde identitatea? Intrebare ridicatà de Al. Mare§ cu ocazia amin-
tita. La ea ne easpunde insà, categoric, situatia textului grecesc al
lnvdtdturilor.
in versiunea gread a Invdtdturilor, cele patru capitole din
Simeon Monahul se reg6sesc integral. Ele pot fi deci confruntate,
rind cu rind, cu textul grecesc original al drtdi Katanyxis, text
editat de Paisie Ieromonahul la Atena, In 1873, si al drui unic
exemplar din Rom'ania ne-a fost dáruit, din biblioteca unchiului
lor, Demostene Russo, de dtre nepotii ilustrului savant, doamna
Ariadna Camariano-Cioranu si domnul Nestor Camariano. Cum
254

www.dacoromanica.ro
acest fapt s-a petrecut in zilele Congresului de studii bizantine,
in septembrie 1.971, abia dupa aceasta data am putut trece la cerce-
tarea personala a versiunii greoesti a Invdtdturilor in comparatie
cu textul original al cartii Katanyxis 25. Atit in teza de doctorat,
sustinuta la 9 februarie 1971, cit si in articolul din Romeinia lite-
rard aparut in zilele Congresului 26, fusesem obligati sa ne limitam
la ceea ce publicase D. Russo.
Cercetarea textului grecesc al Umilintei este decisiva. Ea ne
permite a verifica i spori observatiile lui D. Russo cu privire la
modal cum s-a alcatuit traducerea slavona, atribuita lui Ioan
Hrisostom: uneori prin comprimarea, rezumarea, deplasarea de
pasaje dintr-un capitol intr-altul.
Ne vom limita la cloud exemple ce tin direct de Thydpituri.
1. Capitolul Despre betie, copiat integral in Inviiteituri, cu
exceptia citorva rinduri de la inceput, a imprumutat, in versiunea
slava, toata povestea lui Samson dintr-un alt capitol (Despre
infrinare), care este Cuvintul 8, in versiunea greaca. Fragmental
dislocat se afla, in original, la p. 81-83. Faptul a fost semnalat
de Russo.
2. Capitolul Despre judecatd i a doua venire a Domnului,
din care o parte este copiata in cap. IX din Thveitcituri, a fost
alcatuit de care autorul versiunii slavone a earth Urnilinta, in
felul urmator: inceputul este pastrat din capitolul respectiv al
textului grecesc. Dupa aceea insa, traducátorul paraseste textul
si trece la ultimul capitol al cartii intitulat Oprivitucóc, din care
alege trei fragmente separate intre ele (in editia lui Paisie, primal
se afM la p. 378-379, de la rindul 3 al acestui capitol, pind la rindul
14 pagina 379 ; al doilea se afM la p. 390 r. 16 de sus 391, r. 11
de sus, iar al treilea la p. 392, r. 1 de jos 393, r. 9 de sus), le
lipeste unul de altul, si, dupà aceea, continua cu finalul capito-
lului Despre judecatd. Rezulta astfel un text compozit, cu fraze de
legdturd intre fragmente, care nu exisid in originalul grecesc, i cu
pasaje rezumate.
Or, noi constatdm toate aceste dislocdri, lipituri, rezumdri si
fraze de legdturd in versiunea greacd a Invdtdturilor". Ce concluzie
se poate trage decit aceea ca versiunea greacg a utilizat textul
slavon ?
La acest argument, L. Vranoussis, in cadrul discutiilor ce au
urmat comunicalrii sale, ne-a raspuns cà trebuie sà existe
imdeva o variantà greceasca a textului Katanyxis in care sa ne
intimpine toate aceste modificári. Nu crede cäaparin traducdtorului
255

www.dacoromanica.ro
In slavoneste, ci ca. ele preexistau. Sa asteptarn, deci, pina ce se
va descoperi aceasta versiune, inainte de a ne pronunta.
Impotriva unui asemenea argument se ridica textul insufi.
Dacà putem presupune, prin absurd, cd s-ar putea gasi vreodata
o asemenea varianta greceasca, nu ne putem insa inchipui ca ea ar
putea infatisa urmatorul fenomen:
Ca sa-si alcdtuiasca scrierea sa, Simeon Monahul a avut nevoie,
in citeva locuri, de intinse texte din Bib lie. De pilda, povestea
despre uciderea lui Olofern de cdtre Iudita, folosita in capitolul
Despre betie, sau povestea lui Samson si a Dalilei, utilizata in capi-
tolul despre desfrinare, folosesc textul biblic din cartea Iudita §i
din Judecdtori. Simeon Monahul nu povesteste liber ci transcrie,
cu foarte rare si infime schimbari si inversari de cuvinte, textul
sacru, dupà versiunea greceasca a Bibliei, celebra Septuaginta.
Astfel, pentru povestea Iuditei a folosit capitolul 12, versetele
11-20 si capitolul 13, versetele 1-9. Pentru Samson si Da lila,
capitolul 13, versetele 2-14, capitolul 14, versetele 5-6, 8-9,
capitolul 15, versetele 15 si 20, capitolul 16, versetele 26-30.
Comparind aceste foarte intinse texte biblice asa cum se pre-
zinta ele in versiunea greacd a cartii Katanyxis i in Septuaginta
constatam absoluta lor coincidenta. Un grec nici nu putea proceda
altfel cu textul sfint I Or, daca mergem la exact acelasi text in
versiunea greceascd a Invdtdturilor, constatam cu stupoare ca textul
Bibliei sufera aceleasi catastrofale modificari de lexic si topica,
aceleasi libertati de traducere si fantezii de orgolios stilizator ca
si textul original al lui Neagoe Basarab, ca si Omilia lui Efrem
Sirul, ca si textele hrisostomice, ca si Varlaam fi loasaf !
In continuare producem dovezile pentru afirmatiile noastre.
Sub cele 3 coloane cu texte grecesti dam versiunea romaneasca
a Bibliei, ediIia din 1968, tradusa dupg textul grecesc al Septua-
giniei, pentru ca cititorii care nu cunosc limba greaca sa-1 poata
folosi ca echivalent al textului de pe prima coloana. Textul
grecesc din coloana a II-a fiind identic cu cel de pe prima,
areeasi traducere este valabila si pentru el. Pentru textul ln-
vdOturilor (col. III) dam traducerea editorului sail, Vasile Gre-
(.111. Cifrele grase indica locurile discutate in comentariile pe
puncte (1-19).

256

www.dacoromanica.ro
 BIBLIA KATANYXIS INVATATUR IL E
(Septuaginta) flapt pienc, p. 106-108 p. 80, 82

Kai LIES Baykt Kai cIrce BayCoc,i eb- ..."Eqrn icpbc Bayeon,
Ebyokco, Ay /wea-
45g vu&X(P, öç fly 460711- Ten, siniaxov afirroto fl;
r/pub; lid newton, Win, ick iti nayuoy airc(by. AY bravo) narrow 'rely
ai3ro5. Iletcroy 811 710- Heicrov &i rcopeueeig trre airedy oliceu5rrycK
peuOei; tiv yuyatica
'Eppaiay 11 Eart napa
tv ,n)y yuyatica Ttiv tOpatav «'ArcelOe apec tv yo-
ATI4 att napa. aoi ToO yatica Liceivry tiv iou-
ol roO bleety rcplig lA.Oety repag fludg ToO Saiay icat veyKat
fluilç, Kai (myth, Kai nutv cpayety 'cat may peO' Tairrriv /roe; pa, Iva
iteO' 1iv. '15o6 yap kaby. 16o6 yap aiaximq auvecrthaOein icai =prim
aiaxploy tc Epoadorrcp up rrpoadoitcp /IOW, et yu- fitdy, 5t6rt atcrvr v
fuuby, ei yoyatxa TOL- vatxa TaOtriv irapeiam- etri fluty StaSpdvat
airniv rcapliaoney oirt gay' oi5x Oparicravreg TaOrriv Tay figertpew
antkilaayseg mkt, ön draw, ott. av ufi Tab- xetPC6v deurroy Kai
lay Tatirriy bna- un, Lirmamakte0a, ica- yeveruai8og badc-»
nacreoge0a icamyeXacre- raycXáaatat taw. Kai 'Hy yap 1 yuvr) Kakij TE
rat kuly. atlas Bay(oac nob Kai thpatoratri rely towiv
Kai afiXOe Baythag itpocrómou '0Xo(plpyou 2 67rep rcaaag Otryatepac
lute) rcpoothrcou 'Okocptp- 'cat eialikee rcpog dew Teiy lou5aicoy, louSiO
you. 2 Kai eicr011e rrpdc icai slitc. ufi lucynaltuo icaXounlyq 1
airrny, wai airs til) dxyri- ST) h /Ea% a0u1,
1/1.13obaa 7rpec, TOV ai)-
'ArteA.Orby Toivuy Ba-
&um) Sri f nathialcri Wong icai TONI OTKOV
Kaki) afan tkOo4aa ptOv goO 5oaal)fivat Iv Katattikiby atfç, etnav
rcpbq TOY atpu5v goo, Tti futtpct TairrrIKata Ex rrpoaeonou 2 '0Xo(pep-

BIBLIA
Ed. Patriarhiei, 1988
Cap. 12 10-20
Iar In zmua a patra Olofern
Lieu ospat numai pentru slujitorii
sãi, si nu pofti pe nimeni dintre
dregatori.
Si el zise lul Bagoas eunucul,
care era pus mai mare peste toate ale
sale: Du-te i indupleca pe aceastri
flied de Evrei, aceea care este la
tine, sa vina sa manince i sa bea
cu noi.
Cad ar fi o rusine pentru noi
sa lasam sa ne scape o astfel de femeie
fara a trAi cu ea. Si dacd nu vom
reusi s-o induplecam, lumea va ride
de noi.
INVITATURILE
Versiunea greaca.
(trad. V. Grecu)
CAci i acest Olofern, cuprins
de dragostea unei femei iudee, spuse
care Bagoes, eunucul lui, care era
peste toti din slugile de sub el:
Mergi la acea femeie iudee i adA-o
la mine, ca sa se ospateze i sa bea
dimpreuna cu noi, deoarece ar fi
rusine de noi ca aceasta sa scape din
mlinile noastre neatinsA i nesupusA
zeitei nasterii". Cdei era femeia chi-
pesd si mai frumoasd la fafd decti
toate fetele 1 udeilor, numild I udit. 1
Mergind deci Bagoes i ajungind la
casa ei, zise din partea lui Olofernes
cAtre dinsa 2 SA nu stai pe ginduri,

17 Neagoe Basarab C. 671 257

www.dacoromanica.ro
 BIBLIA KATANY XIS INVATATURILE
ZotaaOfivat icaTa itpto- npOacoitov airrob, Ical. you; irpd; draw «Mt)
corcov &not, Kai melv 7COtatv gee' figthv el; OK-W*1cm; icOpri xaXXiarn
jicO' fnithv etc eixppo- eixppocriAmv otvov 3 xat louötO itpdg TON, tgOv
<limn v otvov, 3 tcal ?evil- yevvri6ijvat av T1) Agapa 5eatrOTnv tleeiv `0Xocp-
4)flvat v t1j pct Taint] Ta6Tm 6); Ooyetrnp gia epvriv. 3 plaet; ?tip
.cbg Ouyarrip gia Tifbv Tthv 612ov 'ATaptiov, ahgepov 6otacrOfIvat thc
uttfbv Aaao p, al Ira- at rrapetaTfpcetaav tv tG pia re& Ouyarepcov 'Ayap,
peari-pcamv v otiap Na- oticco Najlouxo5ovOaop. atnep etaiv v TO roil
fiouxo5ovócrop. Kai eine Kai ElICE ape); &new' Na13ouxo8ovOaop obccp ».
-Ego; at:new IouSt O" Kai Ti; dui tycb ilvTal- Kai elite ape); candy
xat Ti; Olt 06) &SE- pooaa 4 TO tcupio) pou; lou5tO. <Mc ctju 'yth,
poiSaa 4 TO xupicp gou; On lay 6 tam Iv To% Iva lari yevo)gat 4 T(1
45Tt rreiv 8 Ecrrat v To% dipOaktiotg airro6 ape- icupicp got). "(Niko; anou-
46(pOakgoi; airra etpea- crTew, arreixraaa srotflaco. Saao) Kai averyfiaco Kate(
Toy, arcet5aaaa notilaco, 5 Kai EaTat got 'rano avagtv, 65cre akeelv
5 Kai &sun got TODTO 6.7aXXiatia Eco; Agapac Kai TO aim° Otkriga
fryakkiaga P.co; figtpag OUNetTOU gou. Kai dva- xai icaTa06gtov ram-
eaverrou gou. aTiftaa ticOattnas TO p65crat 5 Kai EaTat got
Kai asaatdaa ko- inaTtag6S, Kai iravri TobTo etc EOcppoo6vriv
cplien igaTtag45 ical yuvauceicp miaticp Kat icat xapecv geyiainv
navTi. icooligt tt'sa neioa.IXOEV 1) Sox:al gexpt Toll Tekoug VI;
-rwauceig) iced Irpoa- a6Tfic, Kat Ecrrpoxrev jr1ç CCOilq».
fiXOev i oian cifyri);, atzti icaTavavrt '0A.43- 'AvacrTaaa o6v Kai
Kai Ecrrpoxrev akti q:apvou xagai ta KG)Sta yuvaticag v igaTiot;
.tvavTiov 'Okopepvou d Ekaffe nape( Bay6a laturpolg 'cat TrauTeXe-
BIBLIA INVATITURILE
Si Bagoas ie§i de dinaintea lui copill prea frumoasA Iudit, a veni
Olofern 2 §i intrA la ea zise: SA nu la stapInul Olofernes 3 ; cAci azi ai sA
zAboveascd aceastA tindrA frumoasA fii prearnarita ca i una din fetele
..sd vita la stapinul meu, ca sA fie lui Assur, care shit In casa lui Nabu-
cinstitA In (Ufa tut fi sd se desfdleze hodonosor". Si zise care el Iudit:
.blnd vin cu noi 3 §i Intr-aceastã zi sA Gine slut eu, ca sA fiu deopotriva 4
fie ca una din fiicele Asirienilor, Domnului meu? Totti§i mA voi grAbi
.care sInt In palatul lui Nabucodo- §i ma voi sili dupa putintl, hick
nosor". sA viu i sA Implinesc voia i dorinM
Iudita Ii rAspunse: Gine
Si lui. 5 Si-mi va fi mie aceasta spre vole
elnt eu sA ma Impotrivesc 4 domnului bunA i foarte mare bucurie pita la
meu? CAci tot ce este plAcut ochilor capdtul vietii mete". Sculindu-se deci
sai mA voi grAbi sA fac, 5 §i aceasta va Impodobindu-se dupA obiceiul feme-
Li o bucurie pentru mine pina In ziva iesc In haine strAlucite §i de mare
mortii mete I" pret, cum a putut mai bine, §i kind
Si scullndu-se, se Impodobi cu una din slujnice cu dinsa, aduclndu-i
ceva de-ale mincArii i ce-i era spre
vqmintele ei i cu tot felul de podoabe trebuina ei, a plecat la Olofern 6 §i
femeielti, iar roaba ei se duse lnainte aratindu-se In fata lui, a eezut ma-
*i-i Intinse blana inaintea lui Olofern, intea lui. Iar Olofern vAzlndu-o pe

258

www.dacoromanica.ro
 BIBLIA KATANYXIS IN VATAT UII ILE
'cape td Kdosta, d; Li6 Tito/ KaOnacptviiv atv, circ tvfiv, aired,
'eAt43e /mod Baythoo gig biarrav airrAg, Lig To Kat Xal3o9aa p.ttav telv
titv Kathmsptvitv &array tcrOietv icatcocktvoutvnv natStaxaw pee Mit fig,
abtfic, tic TO tcrOistv br' &ruby. 6 Kai sicrEX- trtypepotttvAv ISCoSttoft
xatcucktvotttvnv tre &r- Oa5aa dvtrtcasv .100- tiva Kai Saa IrptIg
xriciav airrAS fly, sinf)ken
uby. 6 Kai elcratOoDaa SA0 , xai tt tatA fj
trapfila `Okotptpvou tre npag '0Xogrtpvriv* 6 Kai
etvg7TECrev 'locate, xai twpavAc abt(i) ycvo-
tacrrri A KapSia '0Xocpt- airrAv* Kai tcrakcOOA A
yoxii abroiii. Kai fly ptvn, txdOicrsv abto9
pvou tre airtAv, Kai tvearnov. 'IStirv St airtriv
taaXE-6011 A MA &not,' KaturiOugog cap 65 pa
aoyytvtaElat tics' '0Xocirtpviq t ertketym
Kai Av rcatcrciOuttog TO()
airtfig, rad ttApet icatpOv Int toTo ictaXst airtfig Kat
cryrOSpa to0 auyydvt- dyav xatcOtXxeri xat
COW. ACT' airrng, )(at tot, diratfiaat akin', tap'
fig Atitpa; ciSsv cdrrAv. irXfurAg trztOottiag rad
ttApet icatpdv tot dna-
tfiaat abtAv Cap' fig Kai sine npdg akin, Xapas ykyovc. Kai
Attipac Eit5EV airrAv. Kai 'Okocptpvric «Mc OINKW tptorrov ICAtst Kai !Irma-
Eine Itpdg airtAv '0Xo- Kai yevijanst 1.160' Anew vAv aorysvtaOat abtfi.
cptpvAg. Hie SA, xat Etc eippocrotniv». 7 Kai Kat IcAtct rcatpav, neo;
yevilentt ticO' AtAv etc ebtev 'IouSAO. Iliottat dv ytvotto totatfiaat
cixppocriArAv. 7 Kai army rcOptc , Ott tacya- Kai i3rcoa6pat &raw.
louSIE1 Iliogat 8f, ra'431 6, XiwErn TO Cfiv Imo antic- '0 ;thy apag airripr
Ott tacyaX0vOn ter CAv pov, napd miaag tag tcprr «16o1 r tX0o5aa Outt-
POO bl toot aAttcpov pag tAg ycvtack ASictc Attag tra.Aprocsac.7
noon rthaac rdç ortpac goo» . 8 Kat Xafioikra (pays toivov Kai nie
Tflç yevtacCog trou.9 Kai tycryc, Kat Eine Katt- gee' Attofbv tv xagt
BIBLIA INVITATURILE
pe care Bagoas i-o dOduse luditei (Musa, s-a uimit de frumusetea ei
pentru trebuinfa ei zilnicd, ca sd se 0 foarte fermecat a fost i s-a Mott
poald Intinde pe ea ca sd mdrance.6 plin de poftd i bucurie; si chip cduta
Si Iudita intrd si se asezd. $1 si fel sä fie impreund cu ea; si cauta
inima lui Olofern a fost cu totul prilej, cum s-ar face sd o Insele fl
rapitá i mintea lui tulburatd, cdci sä o ademeneascd. $i zise cdtre dinsa:
el dorea mult sd fie Impreund cu ea. Iald cd venind ne-ai umplut de
$i din ziva In care o vdzuse, el cduta bucurie 7: mdnincd deci i bea dim-
prilejul s-o ademeneascd. preund cu noi In bucurie astdzi". 51
Atunci Olofern Ii zise: Bea si zise cdtre dinsul Iudit: Domnul
te veseleste cu noi!" 7 meu, de aceea am venit la tine cu dor.
$i Iudita ii raspunse: Beau
Ca stt ospdlez dimpreund cu tine i
sd mOntnc i sd beau ;i stt pot fi
bucuros, stdptne, fiindcd viola mea tmpreund cu tine, Mei azi stnt plind
a fost astdzi cinstitd mai mult decil de bucurie ;i voie bund mai mull
tn orice zi de la na;terea mea". 8 dectt In kale zilele viefii mete". 8 Si
$i ea mined i bdu Inaintea lui luind cu poftd, a mincat si a Mut cu
din ceea ce gdtise roaba ei. 9 el din cele ce i le punea Inainte slujnica
$i Olofern era sub farmecul ei ei 9 Iar Olofernes bucurindu-se si
gi bdu atita vin, cit nu bause nicio- foarte vesel de ea, a Mut atlta yin

259

www.dacoromanica.ro
 BIBLIA KATANYXIS INVATXTURILE

koOo6aa Eine >cat Epaye VCCVTI, airro6 l ntoinacrev

Kattvavrt &noel 0 trot- n Sloan 9, ainfic. erngepov». Kai dna
}Lamy 1 6oi 9 ainfig. Kai n69pavOn `0Xo- np6; aticav 'loofa*
Kai nutppavOn '0Xo- Opv11gtEE'airrtioca1 trtev «KUpte gou, Stet Totrro
pApvng an' thtflc, Kai olvov noXbv acp6Spa, fikOov np6; as a& nO-
brim> oivov noUv a96- 6aov oinc Erie neonote, OEN Iva ouvecrOtaancro-
Spa, 45cov oimc Eine nlo- tv nutpq J.114, eup' 06 gal aot Kai Epayo> Kai nit!)
/rCITE v nutpq Ina thp' ayevvriell Kai auveinv cot, brat
o8 tyevnen. dig St 6tyia kytVETO, xaper4 Kai
Tic St 6tvia kytvETO, tcrnoUSacrav of 6o6Xot criumpov
Zano6Saaav of So6Xot &not) dvaMetr nal eimppoo-Uvric nenkn-
aka) avaX6ew, Kai Ba- Bayloag cruvalattoev Tiw pcogat napa netaa4
yEbag ouvtxXstcre tfV 01C11V1)11 WOev, Kai Tag npepag tflç Corilg
Conivfiv galOev, Kai antbxre toi>4 =pet:E-
pow> 8 icat kafloAaa
anticketcre Tobc napea- npo0Opsmc, Eopayt 're >cal
TA:nag, tx IC poadwrou bets get' &not, 4 dw
Tartu; tx npoodmou To0 so0 tcupiou aircoO, 10>cai airct naptonxev
Kupiou airtoO. 10 Kai an4rhovto etc Tdc >cot- Oepanatvig9 airrng' '0Xo-
anftovto etc Tag Koitac Tac &new. Acrav yap Eptpvric St xatpcov >cal
abraw naav yap navreg navseg KEKO7CaNitv01. Stet dyaXX6tievoc tre cart,
KEKO1CONAV01., Sal TO TO gni nAtov yeyovtvat socroOtov gtntev oIvov,
int nAtIov yeyovtvat tOV 'ray nOsov. Scrov oi)Senose and Tng
7TOTOv. &if.eleispOn St louSn0
.Y7rathpeil St 'IouSiO govn Iv Tfj cncrivij 11 harrol3 yevyncremc Entev.
venni tv t cricilvt, 11 Kat .oxoopvlic irsir- 11Sn St yevoutvng
Kat 'Okaptpvn; nponen- TCOKthc Int Tflv xXivnv tontpag aithXuaev &ray-
Tex thg Ani riw icXiviiv airsae Ay yap nept- 'Ea; aneX0eIv an' ctirroO.
&MOO' Ay rip IrEptICE- KExuPtvog ninny 6 oi- 10 Kai. 6mo-roc an-X0e
/uttévog air* 6 olvoc 12 voç. 12 Kai dicey 'IouSn0 etc 'Env tautoO eiwnv,
Kai EInev lou8i0 1-0 .rfj Soan airtng, crtnvat Ott 6.yav icacal3tAnvrett
So Oki ainfig crrfivat Eco Etto Toi3 xottavoc a61-fig bn6 1-11; noXXng IttOng
ToO xott(Avog ctinng, KaOancp KaOnntpav. Tot) oivou napakuOtvreg.
Kai Intro pciv -Env teXeUcrscrOat yap gtpi 'H St louSiO >cats-
ci6ov aCyrnc na-tanep Ant rnv npocreuxnv Xei9On 1.16vn neva Tot,
IcciO' nutpar tWtati- airrng, >cal Tao Baytha '0Xoptpvot>g, auvoknic
BIBLIA INVATITURILE
data In vreo zi de la nastere lui. clt n-a bdut niciodatA de la nasterea
lui. i fAcIndu-se acuma seara le-a
dat drumul la toti sA plece de la el 10
Iar seara tirziu, slujitoril lui §1 fiecare s-a dus la culcusul lui
grilbirA sA plece. *1 Dagoas 1nchise pentru eA au fost foarte doborlti de
cortul pe dinafarA i clAdu deoparte multa bAuturA a vinului slabanogiti,
pe musafiri din fata stApInului sat'. 10 Ilind. Iar Iudit a fost läsatA singura cu
Si toti erau osteniti de ospätul cel Olofern, rAmAnind cu dinsa i slujnica
Indelungat. ei.11 Iar Olofern foarte cuprins fiind de
*i Iudita fu lAsatA singurA In mu1tA bAuturd a adormit si era ca
cort, cu Olofern, 11 trIntit pe patul, snort, 12 dormind nemiscat. 13 Iar Iu
biruit de yin. 12 dita trezindu-se In sinea ei, s-a rugat

260

www.dacoromanica.ro
 BIBLIA KATANYXIS INVATATURILE
ascreat yap Epri ir Tfiv abkncrs tarter TO AlwaTct abrd Kai rg Osparzat-
7Epoasuxiiv airMg' Kai Tatact. Kai 67[TIXOCIaav viSog.11 `0Xcgatpvng a
tG Bayki OitAxlas 7CaVTEg tic npocre)lrou Tt IroXkti May Kama-
xsOsig jth011 Ka0O7rwacrs
)(cad 'la Omura Tama. airmg. Kai oUSsig tam- tcai 75V thOti vexpbg12
Kai ebrilkOoaav TUIVTeg XeioAri tv TO KotTthvt,
KaOs75.5ow aKivriToc. 'H
tx 7q306(67101) Tfi C" eine> pucoo0 'hoc tisydaou. louSiO StsyspOsTaa
Kai oi78sig KarsksupOn Kai crolaa lou8118 Ira- tv Lauri) IrpocrriOxs-
tv TO xotTA5vt brcb ;A- pd Tfj xXivKi abrob, strcsv TO Myoucra. 13 «Mots
lcoa, tong peiSaou Kai tv xap8icx, abTfig. 13. Ost Tthv Suvdatccov, 14
aTaCra 10135iO3 nape, Tfiv oKUpte 6 Osbg Tthv tIcif3A.sysov tv T75 67pq
xXtvriv auTo0, Einev dvxfj 6uvetecov14, 17d(34- Tairra Kat La To
KapSia airrfic. 13. KOpts, vov v Tfi elpa Tabrti Ep-rov Tthv Itt(Ov xst-
6 Oebg rat ang Suv 6- 17c1 TO Erg( TtOv xet- OW sic 66tav 15 xai
tisoc,14 knif3Xv.vov V Tfi paw tam, sic 61;motta 15 sic 64koatv TOW 'tuba-
cb pa Ta617) tni tà E pia Tf.by p a 71 6-11 tcatpbg riXtrthv, OTt xatpog tarty
xElpdh? 110U, sic Zwoga15 v0v etvuXaritcrOat Tflg f5671 fio710fIcrat Tfi lam
IspoucraXiip.Ortv0v Kkripovopiag aou, Kai
itotflaat TO tniT756supdt povottia aou, Kai 7svo0
Katpog tivrtkal3tcrOat Wig
laripovogtag crou, icai p.tou sic Opataga tx0- pot v0v OcniObg To0
noulaat TO tirro58supet pew, ot travtarricrav arrox.rstvat Tobg IcaO'
taw, sic Opatiatta ExOpfbv fitav.» Ap.CAv 0.06vrag tx-
ot kravtarnaav ApIv. Kai npoccaeoikra Opoog».
Kai rrpocraOo5cra xav6vt Tfig xXtvng, 6g Ta0Ta 7tpoasu.xotttvi,
Kav6vt Tfig xXivng 6g fly nix) xstpaXfic `0Xo- oinfIXOev &CI. TO KC:AVIV
75v trpbg xsoaXfig 0A-o- tot ;woo, KaOstke TON, '04xptovoug, tv 75 Oa-
optpvcou, icaOeils Tby àKt- 67ctveomv abToi) p.se pkog SKaOsuScr xai
v&v &nob are aiyro0. &owl% Kai trficracra Xalloocra To itpog abro0
Kai ty-yiactaa Tilg x2,1- xXiv73, ESpettaTo rfig Talc xspai Kai ToUg
vric 65pgaTo TfigKallrIg x6pung aim() TN )(s- 6o0aXttok 7cpbg T6v
Tfic xsoaXfig abro0, xai pa/Vic, Kat cbts16 <ocpa- obpav6v abO7g (Wane-
Ei7ts-16 KpaTaitoa6v pa, Tairocr6v LC, 7cUptc, 6 Taaaaa sinev16. vEv8u-
Si Iudita poruncise roabei sale zicind:Doamne D-zeule al puterilor 14
sA stea atarA si sA astepte iesirea ei, ca cautA In ceasul acesta i asupra lu-
In fiecare zi, cAci ea zicea cA se va crului mAnilor mete Intru slava 15 si
duce sd se roage, dar i lui Bagoas Indltarea Israilitenilor, pentru CA
Ii spusese tot asa. acuma este clipa sd ajuti mostenirii
tale si fA-mi-te acuma ajutator de a
Si dupA ce plecarA toti si nu ucide pe vrAjmasii ce au venit asupra
mai rAmase nimeni In iatac, nici noastrA". Acestea ruglndu-se a rners
dintre cei mari si nicl dintre cei mici, la patul lui Olofern, In care dormea
ludita veni lingA pat 13 si zise In inima greu ; i luind sabia lui In mini si 16
sa: Doamne, Dumnezeul eel atot- ochii cAtre car iar ridicindu-i, zise:
puternic,14 priveste In ceasul acesta la Antareste-rnA Doamne Dumnezeule
fapta miinilor male, spre [InAltarea 15 lui Israil, In ceasul acesta I" 17 Si
lerusalimuluij (In ed. Patriarhiei:
Slava lui Israel. Am modificat spre a corespunde textului grecesc de deasupra)

161

www.dacoromanica.ro
 BIBLIA KATANYXIS NVATAT UR IL E

Ki0:ort 6 066g 'lapafiX, Otrig 'IaprefiX av o vcipoxr6v gs, Mime Get

ti) figtpa17 talyrn.Kal. fiat p a17 tairm». Kai toe, IapaiA, tv
Inatatev tic toy tndVil- bratatev etc TON, tatx11- pa 17 tairrp».
Xov airrob Sig tv tf ?coy airrob, Sig, tv tij Kai KatevtyKaaa TO
taX6V atrOg, Kilt dupeIX.6 icrxrif aItf1c, Kilt thpeiXE 4Upog ytvvairog, arcerce-
thy Kerpakip, abtob due rely Kerpakelv airroO. (puatatv abTOV Kai Antic-
carrot) Kai. arreiciatcre TO Kat eutekia.tac tO arb- TEMA 8 Kai kaf3oiiaa
athga airrob arth t f g p.a. am) tflç KXivrtg, Ti)V Kapa?div '0Xorptp-
atpC0 t V f g, Kai &peke Kai &Kilt tO Krovcirrrov wog trrtScaKev tig
TO KaWCIMET.OV dt7tO T th V dm!) tot kblo u. xeipag tfig Otparrat-
viSog ctinflg xii iro-
CT T A. co v. Kai uct'eaiy,, Kai get' aiyov ahA.- peOnaav eq.uperrepat
t l, ri A, 0 6,18 Kai rrap6Sco- 0618 Kai rrap6SraKe tij dim Etc TeL iöta.19
K6 tfj df3pa abtflg tv crupq aOrfç, Tfly Kupa-
Kupakeiv 'Okorptpvou. Xfp, `0Xorptpvoo, Kai
Kai tvataXtv a6titv etc tvtOakev akin, etc tfiv
-sfiv Irfipav Tthy 13pco- rritpav trbv 13pcogatow
gavot ainfig, Kai tW.- abtfig, Kai t4AMov ai
.0ov ai Sixo Aga Kater Stio dj.ui laud tdy nta-
-tent tOragew airrAw trri LION, tni tv npoaeu-
ttjv 7cpoatoxfw.19 wfw.»19

BIBLIA INVITATURILE
CAci acum este vremea s ai izbind sabia vitejeste, i-a thiat capul
grijA de mostenirea ta si sd aduci la si 1-a ucis.18 5i luind capul lui Olofern,
Indeplinire gindul meu, spre pieirea 1-a dat in mlinile slujnicei ei si au mers
vrAjmasilor care s-au sculat Impotriva amindouri deodatä la casele lor.19
noastrA.
5i Indreptindu-se spre stilpul
patului care era la capul lui Olofern,
luA palosul lur.
$1 apropiindu-se de pat prinse
pc Olofern de par i zise:16 Int:are--
Le-ma Doamne, Dumnezeul lui Israel,
In ziva aceasta l" 17
Apoi 11 lovi peste glt de douA
ori din toate puterile si-i retezA capul.
5i rostogoli trupul lui de pe
pat si lad perdeaua de pe stllpi al
dupA putin timp iesi 18 si dada roabei
sale capul lui Olofern, 5i ea 11 puse
In desaga ei cu merinde. $i amIndouà
iesirA ca de obicei la rugAciune. $i
strAbAturA tabAra, ocolirA vAgAuna
stIncii Ii o luarA la deal pe muntele
Betuliei 1 ajunserA la portile cetAtii.19

262

www.dacoromanica.ro
 Am subliniat In primele cloud coloane cuvintele ce diferd la
Simeon Monahul fag de Septuaginta precum i omisiunile sau adau-
surile. Ele se reduc la citeva cazuri: Asur in Sept. este Atar la
Simeon; lerusalim din Sept. devine Israil In Simeon; Ock 106-
ang Sox/41mq (Dumnezeul tuturor puterilor) devine la Simeon
esôq Tthv Sovaguov (Dumnezeule atotputernic); drcel Tijq szsTpcup.vflq
(de pe pat) din Sept. este etite) "(fig taivrig in Simeon, adicd acelasi
lucru, cu alt cuvint.; (17(6 ubv CSTUCON/ (de pe stilpi) din Sept.
este 67E6 Tot, UXou In Simeon ceea ce, iardsi nu modified sensul.
Katanyxis In manuscrisul editat de Paisie nu con-
tine citeva cuvinte din Septuaginta: Ioo (si spune ceitre dinsul
Iudita); Kai ZittTipetv Tfiv E4oSov atiç, (si sá astepte iesirea ei)
ceea ce pot fi simple accidente de copiere. Simeon adaugd, fag
de Sept: tv Tt figpa Tainn: in ziva aceasta.
Iatd toate diferentele (citeva inversiuni de cuvinte n-au im-
portaffg) dintre cele cloud texte biblice asa cum le citim in Septua-
ginta qi in Katanyxis de Simeon Monahul, versiunea originald.
Dimpotrivd, atunci cind exact acelaqi pasaj imprumutat din
cartea lui Simeon Monahul i reprezentind text biblic, II recitim in
versiunea greacd a Inviirdturilor, el prezinta diferente de lexic si
topicd la fiecare rind, precum i atit de multe Inflorituri" i modi-
ficdri Smelt ne-ar fi imposibil sd le remarcdm pe toate. Fenomenul
este inexplicabil dacd nu admitem cal acest pasaj, departe de a fi
imprumutat dintr-o prelucrare greceascd", asa cum postula
L. Vranoussis, este, In realitate, o traducere din slavond. Nu putem
crede c cineva, prelucrind tot in grecege textul lui Simeon, s-ar fi
apucat s. modifice Mrà rost textul biblic, i e acel cineva ar avea,
in plus, o manierd de tratare a textului identicd cu a celui ce a
procedat, la fel, cu textul lui Efrem Sirul 1 cu textul original al
lui Neagoe Basarab !
Probele retraducerii din slavond si ale libertalilor Pp de textul
tradus, libertdt,i cu care ne-a obisnuit deja Manuil din Corint din
exemplele anterioare sint numeroase. Vom reine, In continuare,
pe cele mai importante:
1. In versiunea greac6 a lmAdturilor apar interpolate In
textul biblic urmdtoarele cuvinte, care nu existà nici In Septua-
ginta, §i nici in textul original al lui Simeon Monahul: THv yap fi
yovij Icakfi 'LE czai obpatoTarri Tijv &Inv Gap xdo-aq 8oyal-0aq Teo;
louSaicov, louSiO xakougtvri (cdci era femeia chipesa si mai
frumoasd la fag decit toate fetele iudeilor, numità Iudit).
263

www.dacoromanica.ro
 Acest adaus provine din versiunea intermediara' slavong §i-I
regrisim In originalul hweiViturilor, care nu s-a pAstrat aici, dar
despre care ne (IA márturie versiunea româneascá:

UMILENIE I NVATATURILE
Ms. 312 B.A.R. vers. rom., p. 262

6t111,1% OlrEW HitHA WW1 KPACH4 a-b-Soptvnt Ca era acea muiare foarte frumoasd
H Klin1 StA0 WT AlaPipa HWNHCIMIHK, HMT si chipe§d, si era o ovreica si nurnele
H I$AHO6 ei Iuditha.

2. Septuaginta, Simeon si intermediarul slay Umilinta dau

acela§i text atunci chid spun cal Bagoas a esit de la fala lui
Olofern si a mers &Are ea (Iudita) si i-a spus" etc. 01 11361,41
Keel WT 41144 Catozisepuose H NONA! Kik HEN H pig ). Manuil
a Indreptat" §i Inflorit textul In felul urmätor: Mergind deci
Vagoes si ajungind la casa ei, zise din partea lui Olofern dare
dInsa." Expresia turb irpoaeorrou 'OXoyépvou" (In Simeon: Tcpb
npoaducou '0XoTtpvou), tradus6 exact in slavon'a, era folosita spre a
sugeraplecarea din fata lui Olofern" spre Iudita. In noua redactare
a lui Manuil, ea devine: lic npoaeonot *OkoTtpvoug" in numele
lui Olofern". Versiunea româneasc6 urmeazal textul slavon, care
coincide cu cel original al lui Simeon: De aici Vagav iefi de la
Olofer §i merse de gal càtre Iuditha §i zise". Modificarea specificg
1 ui Manuil nu o gàsim In versiunea româneascl §i nu a fost, prin
urmare, nici In originalul slavon al Invalciturilor.

3. Traducind cuvintele lui Bagoas din greaca In slavon6, càrtu-

rarul slay a mai simplificat textul, 14sInd afarl cuvintele pe care
le subliniem, si adáugind numele lui Olofern. Acest text sirnpli-
264

www.dacoromanica.ro
ficat, 1i eu numele lui Olofern adaugat, Ii regasim In versiunea greaca
a Inveirdturilor :

UMILENIE INVATATURILE
KATANYXIS $1 INVATATURILE vers. greadi

WI) emvnaatco 814 8 AO Hi ORAIIIHIHH CR OTOORO- ot oKvijang, KOpri KaA,-

Kcal) nu% an} Mobcra DV A0104 H PHLISCH4 CIH, OKI Maui IootO, npdg TOv
irpbc Toy Ki)pitly gob IIPTHTH ic r(C)A(H)S MOMS tiaw Seantruiv LA.OsIv,
Sotaathjvat Iv t filitpa tvnozisEpuS H 11POCA4LIHTH CM 'Mocptomv, iitaXtig yap
t airm Kara irpOamov SI AUL CkH cnIgapov Wcia(Mvat
ithroi ai noisiv LtEW
Authv eig eixppocrOvqv
OLVOV Kai yevvnefivat
Tti 1LEpI TaUVO, ci);
Ouyearip i.tta oubv uiebv tNO fAHH4 WT AUP(OLH k pia *rah, OUyaTtpOW
'Atapdiv, at irapetarn- Ch1H086 1Prapose, rim npti,- 'ATap aircep EicYV
KEta-av tv TO (bap Na- CTOACT Ina 11.0MS fiAROPM, tv 'r0 WU NaliouxoSO-
3ouxo6ov6a-op HOCOPAL luk. NPOCTOp olKcp»

Textul lui Manuil nu lasa nici o indoiala ca este o tradu-

cere din slavona. Manuil a introdus cuvintul Iuditha §i a
folosit icopr iccaltarri copila preafrumoasa pentru KWl 1

ire; din textul original al lui Simeon, traducind liber pe oTpoKoKuge

,Aospe H Kimau. A schimbat pe ki)inov cu Suritocriv, fiindcà a

tradus pe slavonescul rocnomis ; a pastrat adaosul Olofern ; a

omis aceleai cuvinte ce slut omise In intermediarul slavon i In
versiunea slavona a Invitteiturilor ; a tradus pe Atar In Agar In loc
de Asur cum era In Septuaginta (editorul, Vasile Grecu, a corectat
locul respectiv in Asur, dar a dat forma veche In nag) §i a eliminat
cuvintul fiilor din expresia fiilor lui Atar (CWHOKK fIT8pOK6).
Cum acest cuvint, eliminat de Manuil, existd In textul original
al 1nveiNturilor, avem o dovada In plus pentru imposibilitatea
schemei grec > slav In rap ortul dintre cele doul versiuni I

4. Manuil n-a Inteles sensul cuvIntului C1,51130THaliTl1 eia, care In-

seamna a seimpotrivi,a sta impotriva, a se opune (Miklosich, Lexicon,
p. 948: dvOtotScrOat, adversari), i care traduce exact pe grecescul

285

www.dacoromanica.ro
thrcepoDaa din textul Septuagintei §i al lui Simeon Monahul
(= se lever contre). De aici, raspunsul Iuditei: tact Tig Opt kycb
ofirrepoi5act nT icupicp pou" dar eine sint eu ca sa ma Impotrivese
domnului meu" tradusa. exact In versiunea romaneasca (origi-
nalul slavon, aici nu ni s-a pastrat): Dar eu ce sInt sà stau Impo-
triva stapinului meu". Raspunsul se transforma. la Manuil In cu
totul altceva: Tig sljn Zycb, Iva ion ytwouat TO) twig) itou" eine
sint eu ca sa fiu deopotrivd Domnului meu?" Textul slavon era totusi
categoric: ,,KTO FECkiiik diS N)K1 C1111POTHIKFITH CI POCROAHHOY MONA-toy"?

5. Si rindurile urmatoare dovedesc aceea§i maniera de prelu-

crare pe care o cunoWem, din partea lui Manuil, dar In care mai
recunoa§tem i intermediarul slavon.

KATANYXIS UMILENIE INVATATURILE

-Ott nth, 8 tatty EV Ref IsHIE dIVE olfroAllo -01.tcog cnrou8doto iced.
To% 606410% wino() GOTAETk F6MO(, noTkepacuere bEpyficro) ecath Siwap.tv
dpurrehe, crire6craaa ce, Cicopo cwrcopoy. &at' tkOciv Kai Tee aiao5
notficsa) Oarwa. Kai KaraOilmov
nkripthcrat.

Traducatorul slay a redat expresia tot ce va fi In ochii lui

mai bun" prin tot ce va fi lui mai placut", ceea ce a atras dispa-
r4ia cuvintelor In ochii lui". Cuvintele GICeigsacya notitcrai le-a
tradus In a§a fel 'Melt a dat ambele sensuri ale cuvintului (57E6-
mm: a se sirgui, a se grdbi: 110111111d11WH ce, clop CitTKOPOV.
1101.1011T4TH are ambele sensuri: airouSgEtv (a se sirgui),
mcciZetv (a se grabi) (Miklosich, Lexicon, p. 647). A rezultat o mica
amplificare: ma voi sirgui, repede voi face". Retraducind, Manuil
a folosit pentru nOThliblEtWH CI echivalentul cricouSamo, care implica
pi ideea de grabd, iar pentru rest a folosit un termen nou: Zvep-
yrjao), adaugInd §i modificind dui:4 obiceiul sdu: Totusi ma voi
grabi §i ma voi sili dupà putint,a, Incit sd viu i i sa ,Implinesc voia
266

www.dacoromanica.ro
si dorinta lui". Ne gàsim, evident, In fata unui text ce exclude
posibilitatea ca autorul versiunii grece0i s. fi utilizat ln original
pe Simeon Monahul.

6. Traducnorul In slavonä al Cartii lui Simeon Monahul a elimi-

nat cu totul rindurile subliniate, In care se vorbqte despre blana
de oaie pe care a aqternut-o roaba Iuditei Inaintea lui Olofern.
El a rezumat totul in fraza: A mers la Olofern i apzindu-se a stat
ling6 el." Totodatd, a introdus adjectivul CECETAHMH (strdluci-
toare) pe 1ing6 haine si a schimbat cuvintul selaod --= i öoiail In
fatd, argind ca". a ales una din fetele ei: Heim/ wT OTPOKOHH4h MO Hp.
Toate aceste modificàri ne Intimpin6 In textul versiunii
grecesti a Invdtdturilor:

UMILENIE INVATATURILE

II 116CTaKWH H WAIK cf pH34MH CrLTAHAII1 'Am:Psi lad oLv Kai KaUtonscrOdcra

H IAA% ortpatuousni HCjM H 1101.6MIHH Kat& yuvatxac v luaTiotc Xagispotg
tATHOT WT OTPOKOStilkd CIOHKL, IVIHAE KL Kul Ito7arratatv, cbg tvilv atfj
WA04SEpHOT H ekulhAWH ceps aptmo remoy. Kat Xa6o 5au play Taw muStambv
gee notlg, trcupepoutvnv 166Stud
nva xat 6cra npóg xpciav aörflg
Av, dm)X0s imôç `OlopEpvnv icat
INVATATURILE twaviN abt45 moan, exdOTICFEv
versiunea romAneascl airroD tvdmov».
51 sa sculA Iudita si se Impodobi fru- (trad Scullndu-se deci i Impodo-
mos si se ImbracA In haine bune i cu bindu-se dupA obiceiu femeiesc In
alte podoabe muieresti cu toate sd haine stralucite §i de mare pref, c u m
impodobi, lud slujnica cu dinsa a putut mai bine si lulnd
si merse de statu Inaintea lui Olofer. una din fete (slujnice) cu dInsa,
aducIndu-i ceva de ale
mincArii i ce era spre
trebuinta ei, a plecat la Olo-
fern si arAtindu-se In fata lui, a
sezut Inaintea lui).

267

www.dacoromanica.ro
 Cuvintele redate cu litere edrite nu shit In original §i nici In
intermediarul slavon, inscriindu-se printre obi§nuitele inflorituri
ale autorului versiunii grece§ti. Autorul imaginarei prelucràri gre-
ce§ti a cärtii lui Simeon ar fi putut, desigur, elimina cuvintele
1ips6, dar este piqin probabil cá ar fi nimerit exact adausurile din
versiunea slavond §i cà ar fi simtit nevoia sâ schimbe neaparat pe
ii Soiai In uiav 'Taw itcu6tax8v.

7. Autorul versiunii) grece§ti .a Invatdturilor adaug6 iar

textului cuvinte care nu sint in originalul lui Simeon §i nici in
intermediarul slavon: Iatà ca venind, ne-ai umplut de bucurie".
Nu le gásim nici In versiunea româneascà.

8. Textul slavon din ins. 312 corespunde cu originalul grec

al lui Simeon : MCTH 3ZE 11 011TH HALM% POC110AH MOH, IiIKO H-63/S4111,01
CI )011110T6 MOH AH(c)b, luto 1%CE A7161 pommilma attouro (Voi mlnea
§i voi bea domnul meu, cdci astdzi se pream6re§te viata mea
mai mult decit in toate zilele de la na§terea mea) dar adaug6 la
bàuturd §i mincarea (Voi minca §i voi bea"). In schimb, Ma-
nuil din Corint pdstfind adausul, ne oferä aceasta mostea de co-
laborare a traducgtorului cu Scripture: Domnul meu, de aceea
am venit la tine cu dor, ca sa'. ospAtez dimpreund cu tine §i sit
meininc §ii sd beau §i sa pot fi impreund cu tine, cáci azi sint
plin6 de bucurie §i de voie bun'a mai mult decit in toate zilele
vietii mele." Evident, nu gàsim nimic din toate acestea In versiu-
nea româneasc6 ce urmeaz6 originalul slavon: Minca-voi §i voi
bea, domnul §i stApInul meu, c5. astdzi se inaltà sufletul meu
mai Inuit decit in toate zilele viqii mele" (p. 263).

9. Din nou 11 Soian se schimb6 In f1 Ospcutatvig, care traduce

pe slavonul p4gliH13. Este aici o dovada' de retraducere, fiindea
slavonescul pesa (sclav5.) are echivalentele grece§ti: SoiATI, nathi-
aKri §i Opeuratva (Miklosich, Lexicon, p. 766). Traducdtorul a

268

www.dacoromanica.ro
ales, deci, unul din sensurile cuvintului slavonesc ce tradusese
pe Soiai din Simeon Monahul.
10. Din nou traducatorul slav rezuma textul eliminind o fraza,
ceea ce diferentiaza. net intermediarul slavon de originalul
Umilintei. Versiunea greaca a Inveitdturilor coincide din nou
cu acest text intermediar slavon. Iola, spre comparalie, cele trei
texte in traducere:
SEPTUAGINTA (SIMEON) UMILENIE
Ms. 312 B.A.R
Si fácindu-se noapte de grab Si flind noapte le-a dat drumul tuturor
slugile s-au Impraptiat. Iar Bagoas a celor ce erau cu el. Si s-au dus tot!
lnchis cortul pe dinafard pi a sloboztt la culcupul lor, filnd toll doborlti de
pe musafiri de la fa/a domnului sdu, obosealli din cauzi c5. báuserii foarte
§i s-au dus La apternuturile lor, mult.
ffind toll obositi de multi bduturá.
INVATATURME
(trad. V. Grecu)
Si fácindu-se acuma searii le-a dat
drumul la totl sa piece de la el; pi
fiecare s-a dus la culcupul lui, pentru
cii au fost foarte doborlti de multA
bäuturi a vinului slAbAnogiti Bind.

Este interesant ca versiunea greaca ne ajutâ aici sa identificam

o interventie in text a traducatorului roman. Acesta, cunoscind
Biblia, a completat textul cu cuvintele: si Vagav inchise usile
cortului si se duse si el".
11. Versiunea greaca a InveiNturilor adaoga de la sine :
1,Raminind cu dinsa si slujnica ei", cuvinte ce nu existä nici
in intermediarul slavon al cartii Katanyxis (vezi textul de la
Tuneful 12)
12. Comparatia lui Olofern adormit cu un mort apartine
-exclusiv intermediarului slavon §i o regasim in versiunea greacti
a Invalciturilor. Traducatorul roman, urmind Biblia, do care in
mod evident se ghideaza, o elirainti.
69

www.dacoromanica.ro
 UMILENIE INITATATUBILE
werg sif fovAHTk (ANA EL Cl'HH &NOW- H Be louSi0 ratzaetcpOri pôvrt getrit
Holt. &NOS/PHIL MI HI 141/46 IHIk 3tA0, To0 `0Xocrtpvouc, crovolkn)g crinA
ont IiIICONCI MVILT Eh JUW4P f CHOHEIMIL, Kai zfig OepartarviBoc. Okorptpvii; SC
Fl 11LCTAIIWH ILLVAHTIL, HOMCIA11 CI cm ev(4.)4.1. Tfi =OA Aiczv icararrxe0ef; pterl
egorsme H pf41 KnOintvcocre Kai v cb cr CI ye K p ó ;
ica0E015ew enctvriroc. `H Se 'IouSi0
8reyep8eiaa Cv Catrri) rtpoari6xero
Ityoucra
(Traducere 5! a rámas Iudita sin- (Traducere Iar Iudita a fost hisatA
gull In cortul lui Olofern. Iar Olofern singurC cu Olofern, ramanind cu
flind beat foarte, a adormit ca un dInsa §i slujnica ei. Iar Olafern
mort pe patul säu. Si s-a ridicat Iudita foarte cuprins fiind de multd bdutur5
§i s-a rugat In inima ei ...) a adorrnit §i era ca mort, dormind
nemi§cat. Iar Iudita trezindu-se In
sinea ei s-a rugat zicind:
13. Traducatorul slay al Umilintei a eliminat toate rindurile
subliniate In care se vorbeste de porunca pe care a dat-o Iudita
slujnicei de a sta afard si a pazi, precum si de faptul cd anuntase
pe Bagoas cd va iei pentru rugAciune si a comprimat restul in
citeva cuvinte, eliminInd amanuntele c iatacul s-a golit si de
man si de mici", precum i c. Iudita a venit lingá pat".
(Compard textul de la punctul 12 cu p. 261 coloana din stinga)
Nimic din toate acestea nu se mai &este nici In versiunea greacd
a Invdtdturilor.
De retinut c5. i aici, traducatorul roman completeaza confrun-
tind textul cuj Biblia: Deacii zise Iudita &Are slujnica ei: Pasd
afard de stAi Inaintea cortului i pdzeste. Si facu asa" (p. 263).
14. Intermediarul slavon din ms. 312 are aici EilICAKOE CHM (al
tuturor puterilor) ca i Septuaginta (ralcrng 8uvetlizcog), dar ar putea
fi un adaus al copistului. Versiunea romand e aici libera: «Doamne,
D-zeul lui Israil*. Se dovedeste Insdsi utilitatea versiunii grecesti
pentru reconstituirea originalului slavon.
15. Intermediarul slay are: EA CildROIr H RhSHICEIJIE 1Cp4HAIO
(intru slava §i Inaltarea Israilului) deci versiunea greacd a
Thvdtdturilor adgugind si ea cuvintul sic 5154av (intru slava)
traduce acest adaus al intermediarului slavon. Versiunea roma-
neasc'd traduce acest pasaj destul de rezumativ i liber,
calauzindu-se dupd Biblie unde era Endltarea lerusalimului:
Doamne, Dumnezeul lui Israel, calif:à Intr-acest ceas spre
lucru rniinilor male i sa inali Ierusalimul, cetatea ta,
270

www.dacoromanica.ro
cum te-ai Mgàduit, i &á sàvirpscu ce am cugetat, /IAA-
duindu-m5. spre tine cä voi face lucrul acesta" (p. 263).
Textul grec al Inviipturilor este aici mai fidel intermediarului
slavon tsi. originalului: Se observá cä modificarea din Ierusa-
lirn In Israil este In Simeon Monahul. Ea trece din versiunea
greac6 a cartii Katdv ii 4 tg In cea slavond, §i prin ea in
textul lui Manuil din Corint.
Se vede Inca o data' utilitatea versiunii grece§ti pentru recon-
stituirea textului original acolo unde versiunea româneasca' este
mai rezumata sau mai liberà. Versiunea greac5. da, In asemenea
cazuri, o imagine mai exacta'. a originalului slavon.
16. Textul intermediarului slavon este din nou rezumat qi
diferentiat de original: nu se mai vorbe§te de stilpul patului care
era la capul lui Olofern", iar actiunile Iuditei sint expuse mai laco-
nic. Textul versiunii grece§ti coincide, ca de obicei, cu al interme-
diarului slay: a disparut stilpul, cu informatia suplimentará, iar
actiunile Iuditei sint descrise cu acelegi cuvinte:
UMILENIE INVATATURILE

H smicroymmetua KIN WAPOT 61101110HONOT, Tatra itpoaeuxoutvri, lurfiXtev tat

IIMNN MacH, 111,36MWH MIM Isro N 1163(A)- rely icarnv OXocpdpvoog, Ev ti Pa-
IHILIN 0,IH Ha NEKO H pm... pAco;ticaOsoSev, Kat XaDotaa To
tiApog &not rcag xepal Kai Tobc
expOcagobc itpbc Toy otpavew atOK
avanstdaaaa, Ebrev.
(i apropiindu-se de patul lui (Acestea rugindu-se, a mers la patul
Olofern, unde zdcea acesta, apucd lui Olofern, In care dormea greu; §i
sabia lui §11 ridicInd ochii la cer zise:) luInd sabia lui In mlini §i ochii cdtre
4, l cer iar ridicindu-i, zise:)
isk
A§adar, de data aceasta ne gaisim in fata unei traduceri impe-
cabile a textului slavon. Cel original (Septuaginta-Simeon In gre-
ce§te) suna precum urmeazä:
5i Indreptindu-se spre stilpul (lemnal) patului, care era la
capul lui Olofern, a luat sabia lui de pe el, §i apropiindu-se de
pat, 1-a apucat de parul capului §i a zis ..."
17. Fag de Septuaginta §i Simeon In original, care au in ziva
aceasta, traducerea slav6 are in ceasul acesta I% tIdC CTH. Tot
271

www.dacoromanica.ro
in ceasul acesta (gv r 6pcg. Tama) gAsim oi In versiunea greacg
a Incdpurilor 1
18. Traducàtorul slay al cArtii lui Simeon a simplificat din
nou textul, eliminInd citeva rInduri (subliniate) In care se aratà
Ca Iudita 1-a lovit de doud ori peste grumaz din toate puterile, §i cà
trupul i 1-a rasturnat de pe a§ternut §i a luat acoperamIntul din
stilpi, iar dupa putin a ie§it din cort. Textul versiunii grece§ti a
Invdtdturilor urmeazà fidel pe cel slavon, care se reduce la atit:
UMILENIE INVATATURILE
H 01(40111I'll111 mr., 1.1,reieN many two Kai watevercacra rô 1.(poc yevvaisoc,
inteics9dItcrev atrrov Kat antICTEWE.
(Si lovindu-1, 11 tale capul sAu). (81 izbind sabia viteje§te, i-a tãiat
capul i 1-a ucis).

19. Ultimele rInduri apar mai rezumate In textul grec decit

In eel slavon, dispArInd amAnuntul ca In traistil adusese bucatele:
H MCI" minor 430nc4soriogoy pash1104 Kai Xal3o1Sca tfiv ice(pcafiv '0Xo-
C1016H N BOAONCH 10 Eli ArAfililin HAIM Opyoug trr8coicev dig Xdpa6 VI;
EfElf NOCH411 110Trh ClitA1411143 K NSHAOWI Bepanatvi8o; afirrfig icat erropctiOnaav
WE 4 EMMA no wows* csownioy MAHTL- ancgrrepat dna dig Tet I8ta ( 82)
IHOMOr

(81 a dat capal lui Olofern roabei
sale ;i I-a bdgat In Iraista tn care
juseserd aduse bucatele. $1 au elk
amlndoub dupa obiceiul lor la rugA-
dune).
(81 lulnd capul lui Olofern, 1-a dat
In mlinile slujnicei ei si au mers.
amlndoud deodata la caselc lor).

Versiunea romaneasca (15. 1;d aici un text completat de tradu-

ator, dupà Biblie, dar nu adaugti toate anignuntele omise de
intermediarul slay:
Si-1 lovi de 2 ori preste grumazi §i-i Vale capul MO In
traista ei In c are p ur t ase buc at e, 0-1 dede slujnicii. Si ie§irà
amlndoua din tabard, cum le era obiceiul §i la vreme de rug6.-
ciune" (p. 263).
Cele 19 dovezi culese din textul Imprumutat de Simeon Mona-
bul din Septuaginta shit mai mult cleat suficiente spre a demonstra
272

www.dacoromanica.ro
cà Manuil din Corint n-a folosit un text grecesc, oricit de pre-
lucrat", ci a tradus un text slavon, pe care-I avea Inainte, ei
anume textul Invdiciturilor a§a cum fusese el redactat: In limba
slavona §i folosind intermediarele slavone ale izvoarelor bizantine.
Ne-am putea opri aici, dar Inainte de a lncheia acest capitol
ei sperAm aceasta problemá, vom mai analiza dou4 scurte frag-
mente, tot din textele Imprumutate de Neagoe din Umilinta.
De data aceasta e vorba de texte ce apaqin lui Simeon Monahul
0 nu Bibliei. Primul este luat din capitolul Despre beie, iar al
doilea din capitolul Despre judecatd fi a doua venire a Domnului,
care Insà, In versiunea slavà, deplaseazà, aici un fragment din capi-
tolul final intitulat OpTivirapcbg.

SIMEON MONAHUL INVATXTURILE LUI NEAGOE.

Kamvuttc
Edipa Patsie Eromonahul
Atena, 1873
Helot j.ta011;.
p. 105:... Ern yap titya ta2K6v h
p60i, at noXItig xpeia,
viltpecog
Tot; Tu61-fly tiapyeiv fiouXotthvoic,
Kai 6 K(ptog Xtyet: «Hpootcete
11111COU 13apuvOtk7tv at icapStat t5a61v
Kpatnakn Kat ft t97)»1. Kai nay
Sta Tot, npotpipPou Xtyet: 'CKvityare
ot geftov-reg 4 olvou drain, Kai
KX.aixsate Oprivilaare 71filitC4 01 Id-
vovreg oIvov etc atOrw ott afiptat
tic tttaou i4155v eixppoaiArrl Kai xapfa».2
'Nat, Kea& antxecrOat tot) divot).
«tv noXXotg yap 1:)Xot.c (Watt 7cOp»
Kai tv noXXotg a6gao.tv Zwartetat
Itopveict. Kai a6o-zrep EXatov avdarrst
(pkoya, oSuo Kai oivoc ãictc aKo-
Xcasiav» 3
'End. yap «otvoc Kai yuvalKec etyma-
ritcsouat cruvetotc. Kat 6 icadogyoc
ithpyatc ToXpqp&repog &mat». 4
Ec111.1a Valle Grecu
Bucure01, 1942
Hept tpatc4tic Kat Kara iitenc
p. 78: H rip noXXI) p.tOn titya KaK6v-
tpygetat, h St tyKpaTeta Kat h
iiz-rpta 61.1/1T11 0-eappova Kai Xatutp6v-
Kata yvetxrtv 'thy ävApconov /coml.
ciciliat yap 6 Mplog tv eteryeliotc:
«Hpootxate tatnols, gh ROTE Oapuy-
OCocrty at KapStat Og65vv Kpautakri
Kai gtOn». 1 Kat naltv 6 npo(pirmg.
Xtyet: «Mit eat6 gtOng avdo-rire-
KpatiraXilv-reg. OpTivilacte yap, Su
tipthjaetat eup' Og6v h xapa Kat
E6(ppocrOvrio 2
At6 dryav kat-tv thpatpov &Teti-
ycw Tflv Tot) (Amu ranattoyfw. re-
ypOrtat yap «et; TroUilv cUcov
irkeicrrov tyeipetat ItOp». Kat et;
13pactv icoXXliv Kai neap/ o0 na0og
tfç nopveiac tUarret.-... 3
4

18 Neagoe Basarab c. 679 273

www.dacoromanica.ro
 «thancp kprisig atOuaog ob raou-
-ricrOlicretai»5 ofi,ao Kat Avuxii eryanCraa
Lau ob nkriO6vEt 6.pesac. allez
4:at tv ExEt datcoXEcrEt .
Kat aarrEp 6 peebcov eta Kat
6X17ov trialtiEt Kat wreoxebst Kat
ob Stivatat crrilvat tfic Katacpop04,
ano -Kat Niuxij eryanthaa TO tot)
otvou Tckriagovilv tfç x6pttog bon-
IttEt Kat ob 8bvatat rcp6g n ayaO6v
ictvnOfivat. icat 67rEp ExEt rip oiyaO6v
arc6k.kucnv .

Turk v otvcp o9 ItvöptCou. noX- "My, uté you, Et; TO 'rob otvou
Xobg rip a7reo4aEv 6 otvo;[...]6 Lau, afitE icauxth, aim liv6pEtov
MErika 7ap icaxa aryl:Im1to- taul6v Mye. lioXXob; yap h ptoh
Too (Got) attwOetpE Kat irXEtcrra
tcalcd icczt Etva Elprioato

Citeva observatii de amAnunt pe marginea textelor reproduse

mai sus.
1.. Citatul din Noul Testament, Luca, 21, 34, este, evident,
reprodus din memorie atit de Simeon] Monahul, cit §i de Manuil
din Corint §i de traducAtorul slay al Umilintei. De unde §i coinci-
dentele aproape perfecte, dar i micile diferente fata de textul
canonic ce sunk astfel: npoogxgte,U Lautot; note 13aphO6o-tv timly
a( KapSiat tv icpaindai3 ical 1.0.13 (Novum Testamenturn graece, ed.
Eberhard Nestle).
2. Citatul din profetul Ioil, cap. I, versetul 5, a fost neindo-
ielnic copiat de Simeon Monahul din Septaaginta, cu al cArei text
coincide intocmai: 'En/him-cc oi itcO0ovte; t4 ()Two airr8v Kai
xXaixfats, 0pm/fp-ate nitvoreg Of 7CINTA,TEg Olvoll Etc iltOTIV eat gfiptat
bC TOO o-ról.tatog btithv cbcppocriwi icat xapet. Vechiul Testament, ecl.
Atena, 1849, tom. III). Textul slavon al cärtii Katanyxis, §i implicit
al Inveiteiturilor, dk traducerea exactA a textului biblic grecesc,
w cum se afld in cartea lui Simeon Monahul. Cu totul altfel se
prezintk situatia in versiunea greack a ./nvateiturilor: traducAtorul
274

www.dacoromanica.ro
fantazeaza, ca de obicei cind nu recunoaste citatul din Scripturd_
Pentru a fi si mai bine intelesi dam si In romaneste textele:
TEXTUL BIBLIC UMILENIE $1 VERSIUNEA
(septuaginta, Katanyxis) SLAVA A INVATATURILOR:
Treziti-yfi cei bell de vinul vostru Treziti-vä cei ce beti vinul pinä la
si plingeti. Tinguiti-va toti cei ce betie si plIngetl, caci, s-a luat din
beti yin pinA la belie, c'd s-a luat mijlocul vostru veselia si bucuria."
din gura voasträ veselia si bucuria."
OrTA38HTI CA HTAlpf HMO 111. nTAIICTICk H
HAVINTI CA MO WTET CA WT CIMII SAC
EICIATI H p4AOCT (Cronicile... p. 233)

VERSIUNEA GREACA A INVATATURILOR:

De la lAutura sil nu vä sculati beti fiind, aci yeti plinge, deoarece se va ri-
dica de la voi bucuria si voia Luta" (p. 79).

3. Cuvintele Precum untdelemnul aprinde focul, asa si vinul

aprinde patima curviei" exista In versiunea originala a earth lui
Simeon. Ele au fost traduse In versiunea intermediara slavona si
le gasim In hivalcituri, atit In versiunea slava, aici pastrata, cit
si in cea romaneasca. Dar lipsesc cu desdvirsire in versiunea
greacd, de unde imposibilitatea ca ea &a fi stat la baza textu-
lui slay al Invatilturilor.
4. Citatul din Sirah, cap. 19 vers 2-3: Vinul si muierile
Inseala pre cei Intelepti si cel ce se lipeste de curve mai Indraznet
va fi" nu a fost tradus In versiunea slava a earth Katanyxis. El
lipseste, ea urmare, si din .Invdteituri, atit din versiunea originala
slavond en si din cea româneasea. Dar acest citat lipseste si din
versiunea greacd a Invdfdturilor, ceea ce stabileste In mod peremp-
toriu dependenta acestei versiuni de textul slavon al lnvdtdturilor.
5. Este citatul din Sirah, 19, 1, luat ca baza de care Russo
spre a demonstra ea traducatorul grec al invdtdturilor nu Intelegea
totdeauna textul si nu recunostea citatele din Scripturd. Credem,
mai degraba, ea aici este alt caz: textul din Sirah mina astfel:
'Epyati; pauaoc oi) nkouttaffiaetat. Kai 6 14ouOsvoiv Tec aiya
Kara itticp6v nem-ital. (Lucratorul bqiv nu se va Imbogal,i. Cel ce
275

www.dacoromanica.ro
nu bag6 in seanati de cele mici, cite putin va cklea"). Manuil a
combinat, poate din memorie, cele doml aforisme, i le-a dez-
voltat In felul urmAtor: §i precum betivul mereu cite putin
cade i ca1ice0e §i nu se poate opri in cklere, a§a §i sufletul
etc". (trad. V. Grecu, p. 79).
6. Intre acest cuvint i urmAtorul, la Simeon Monahul mai
exista 19 rinduri de tipar (Katanyxis, ed. Atena, p. 1.06, r. 3-23).
Ele au fost omise de traduckorul in slavonqte i lipsesc, ca urmare,
atit in versiunea slavona §i românâ, clt §i in versiunea greacg. a ln-
vcipturilor 1

KATANYEIE UMILENIE INVATATURILE

Ed, Paisie, Atena, 1873
(p. 378-379)
... t45 trri 41vrig 4tvrp
K ai aXXospig) Kai =poi-
Kw; alXa tray ()gag Opt"
Kat Nuvol, Xal3t.re atXog
xai Opftvoc Kai KOICETew,
Kai tactócrwre tre taoi
TO Sucrtuxcl Kill a0Xicp.
\Palm Kai KO adoec Copes-
at, KaTEXE1KTaTE pa, Ey
xcrravtAtt xotvacrec 'Eby
Wokil Kai crovart 0E61-
vtbc Sucrcuxitcravra 1
Ms. 312 B.A.R. Ed. Vasile Grecu p. 92
pi
INVATATURILE
(ed P.P. Panaltescu)
... WT eTilaHHWKIs eTPA- ... ¶t tv To% tvotg
MATO H Topic/4.1-o H 11PH- ttvrp Kai IraponSflacp
wsnike, me nokrk U, ropH H Kat bact5 St ow) Kat
ALMH, nounere rAdels 14 (3ovvoi avaXaDemeg at-
1114,11. N PHAMIHI /1011AMIHTE vity (pawky, OSupttOv re
W MWk rirkumomor H wgus- Kat KO7TETON) crtwOprivft-
HHoMG(. H M.ACTIJE114HM14 eM- cart pot TO agawroAtO,
34MH H eT14NIHMH PHAAHTE St' atm vthv Scum:Kay Kai
MOO, 114.11 Beals 4Mtlils ekr0i- (yrEvaytubv, Kat yap ft-
usistuaro. 1 paptov rcapa rcavrac av-
Opancouc. 1

Stvöpa 2 oR 'rob Spugob, Arksfe4 2 normals H MIIAPH 'CI tiaa 2 Tot3 Spogoe
Kat KtpSot To() Atikvou, AusamecuiH apocakaFere w MN f Kai xtpSot ToO Aafitivou,
autcpua tarcaeila-rakata- afBoyMNOMOT H HtehMHeMsH- &txpixrate be ioi, ti
TE trc' tgo i t irpocrnXimp omo8. acruvttcp.

Kul ayvcksw avert St arkTHE RPAelll11 H ArOOH- `PóSa TE Kat Kptva ToO
wawa Tcp/rva Kai 1160- HUH ckakerims s-r-k etypoB diocrtta Kai ItaV-
7010a Tab rreSiou otc t5 3inin10 HANN* H OVRILICH, PH- TOSairot KakIJKC; T6)V
ripttoupydc Kai Ote/G 'city AaN1-6M1s H flA4,11/116. isors.moy. &Ahoy, St 6v rcacrav
yAv t (art pcapricrE Kat Ka- GE3MEPHOM011 W54i5NIseT801( rely yily 0 Oedg ttatkA46-
TEK6a1111CrEV, V Opfivq) phiAsHTE. 3 7rtGEV, EiTtUTEv4aTE Kai
Kai KOTEETO Try tpftv IntSaKpoaart trri toLç
amoöOpcaee avurrkpOkrt- tirttoic rcoAloic; &pap-
toy UEELOTTITa. 3 riipacrtv. 3

276

www.dacoromanica.ro
 Mot ort napavoteo-
Onv, ty6 rcpcororcket-
atcp 'A6dp,4 apii6cret ydp
pot Toy keivou Opilvov
eig watpOy dvaXctl3siv
Kai thtctv, Ott ó nott
to &An thy Kai ortpt, v0v
Iv IftSoict Kai attpip
xatt.arriv* Kai 6 7CCYth
f3actXti)c, vi3v ibteenic
eipi. Kai 6 nott (poPe-
poc TOI; 'gamy Urcetpxcuy,
vUv cOicarcuppóvntog
toirrotg ykyova..
OVHH MHt RAKO oynoposaX te Mot, uthc oia th}toter
.36 np-sa034aati0mor tIM- Orly t4 np(.0T137rVtcrup 'A-
MOT 4 11PHAH4H0 10 MH 16Cir, Sap 4 wet 'yap thtpea.tp-
1.6HCE umoro PHAPHI*6 k GIP" (ar.tp6v pot fiv dvaXafief
BlICHPHI6TH H PELpH mow, TOY Opfivov ticcivou web
worm H6 CHAO CH H HUTH, dpicoinntog epaurOv Opn-
HHHIHIU.LHSCAHHHH HIsmegkeTH vfjaat Ott tate tICEI-
mix, HMI HH0PA4 HP6 H HH- vov irporepoy fmtpxoy
HMI rp8sh. 1.6C1.616. HNC( HHO. tvölgt3 Kai stut3, v0v 10
rM CTpAILIHI. ectMl. CTH, ty tiSclict Kai ktpir, ii-
HHHO OTA066 acspron.4 raciA rretpxat. Kat note tity Oa-
Cc ORM.. crt?vst5c, vtv St oixtrnc.
Kai /tort ptv tpoDepog
Cirl Itoivrac, vtiv E xe-
Tocauptvoc wet 6116 thy-
'row lou0evoi)pcvog.

Nu ne mai oprim amdnuntit la toate dovezile care atestd

traducerea din slavond i pe care u§or le poate constata oricine,
comparind cele trei texte. (De fapt patru, fiindcd cel slavon repre-
zintá atit izvorul, Simeon Monahul, cit i textul original al Invd-
(dturilor, pdstrat aici i identic cu ms. 31.2 B.A.R.)
Analiam numai citeva exemple concludente:
1. Dovada capitald, In acest fragment, a faptului ct textuI
lui Manuil urmeazd pe cel slavon este inlocuirea integrald a unei
fraze din textul grecesc al lui Simeon, inlocuire operatd de auto-
rul versiunii slavone, cu alt5. frazà, total diferità. Aceastd frazd
substituità o regdsim intocmai §i In versiunea greacd a Invdtd-
turilor, §i In originalul lor slavon. Iatá In traducere româneascd
rindurile subliniate in cele trei coloane:
KATANYXIS UMILENIE INVATATURILE
(s1 Inv&taturile) trad. V. Grecu
vilcele frumoase $i cu lacrámi si sus- plingeti dimpreuna cu
induiosati-vä de mine, pine de milA tinguiti-va mine OcAtosul prin jal-
plingeti pe cel ce jalnic, pentru mine cel mai nice lacrami i suspine,
Intru cainIA suferd cu su-
fletul i cu trupul". pOcatos dintre top oa- caci am pAcAtuit mai
menir. mult decit toti oame-
nii".

2. In limba greacd, dendron este termenul ce desemneazd

arborele fructifer sau arborele In general, In orice caz o plantd
vie. Cuvintul xilon este folosit numai pentru lemnul mort (scin-
271

www.dacoromanica.ro
clued). Cuvintul slavon dreavo (plural dreavese) are dublul sens de
Stv8pov i V.aov (Miklosich, Lexicon, pg. 179), ceea ce 1-a indus in
eroare pe traducdtor i, negindindu-se mai bine a adoptat al
doilea sens, schimbind astfel pe ötv8pa din original in 41-ad din
versiunea greacd a Invagiturilor.
3. Diferentele rezultate din pldcerea lui Manuil de a colabora
u autorul in cursul traducerii sint aici mai acuzate §i dovedesc,
o data mai mult, imposibilitatea ca textul slavon al humitciturilor
s. provina din cel grecesc:

KATANYXIS UMILENIE INVATATUR ILE

Florilor, toate, frumoase si
pldcut mirositoare, ale
clmpului, cu care creatorul
Dumnezeu pdmintul 1-a
Infrumusetat si 1-a Impo-
dobit, cu Unguire i hohote
plingeti nemdsurata mea
/kale*.
INVATATURI (trad. V. Grecu)
(Slav)
Florilor frumoase si fru- Trandariri i crini ai
mos mlrositoare cu care clmpului cu bun rniros
creatorul D-zeu pàmln- §i tot fetal de potire ale
tul 1-a 1mpodobit §i florilor prin care tot
Infrumusetat, cu tin- pamlntul Dull 1-a in-
guire i plIns, de nemd- frumusetat, suspinati Li
surata mea Ucä1oie ho- pllngeti voi toate pen-
hotiti. tru pdcatele mele cele
mune.

4. Exemplul citat de Russo pentru a dovedi cd aici traduca-

torul n-a Inteles sensul, transformind pe cum rn-am asemuit"
In cum nu in-am asemuit".

Cu acestea toate credem cd am demonstrat definitiv cd textul

grecesc de la Athos al Invateiturilor nu este originalul, ci este o
traducere a celui slavon. 0 traducere foarte putin respectuoasd
fga de original, ambitioasd §i ndzuind, la fiecare pas, sd-§i depà-
§eascd modelul, grqitá adesea acolo unde traducdtorul este obligat
sá transpund realitdti i denumiri de institutii române0i, pe care
nu le cunoa§te bine. In plus, ea reflectd consecvent accidentele
pe care izvoarele grece§ti le sufera in intermediarele lor slavone.
Ipoteza Vranoussis, care vede in. versiunea greacd originalul,
si in versiunea slavond traducerea sa, intoarce realitatea cu capul
in jos si ignord deliberat textele. 27

278

www.dacoromanica.ro
 NOTE
1 Deuxieme Congres International des Etudes du Sud-est européen. Athenes
7-13 mai 1970, Atena, 1970, p. 45.
2 Epistola se cunoaste intr-o copie din sec. XVI, descoperitã nu de mult
de Hristu Patrinelis. Ea nu contine nimic referitor la hwd/dturi sau la vreo colabo-
rare literard intre cei doi corespondenti, dar dovedeste respectul de care se bucura
Neagoe in fata lui Manuil, care foloseste fald de domnul roman cele mai mdguli-
toare titluri: Preaindltatului i preasträlucitului i preaevlaviosului domn loan
Neagoe, mare voievod i imparat si autocrat a toatd Ungrovlahia, Manuil marele
rilor al Marei Biserici, intru norocire sa se bucure.
Preaindltate, preastrAlucite, preaevlavioase i preaortodoxe Doamne boane
Neagoe, Voievod i impdrat si autocrat a toatd marea Ungrovlahie, deoarece mi-ai
poruncit a-ti raporta, ca pe scurt, pricinile pentru care Latinii cu credintä gresita
s au instrdinat, i mult s-au departat de la adevdr si de la noi si intrutotul sint si
se cheamd eretici". Cf. Vezi Manuil din Corint cdtre Neagoe Basarab, in Ro-
mdnia literard, nr. 51, 1969, p. 13. L. Vranoussis nu a sustinut cd aceastá
scrisoare ar fi autografd, asa cum gresit au fost informati G. Mihdild si sub-
semnatul. Facem cuvenitele rectificdri la cele scrise ln studiul introductiv al
ediiei lilvdfdturilor
3 Mllitilmirll i pe aceastá cale in modul cel mai cdiduros profesorului
dr. docent Gh. Cront, care ne-a inlesnit consultarea articolului lui H. Patrinellis,
primit de domnia sa, In extras, de la autor.
5 Textul comunicdrii, in limba francezd, se afld depus la Institutul de studii
sud-est europene, in vederea publicdrii in Adele Congresului. 0 variantd ceva mai
rezumata, si in care pentru intiia oard este introdus cuvintul ipolezd s-a tipdrit,
in româneste, in nr. 2 din Magazin istoric, 1972, sub titlul Gindul si fapta marelui
domn al Tdrii Romeingti (o reproducem integral in anexa cdrtii de fatd).
6 Vezi scurta dare de seamd din Contemporanul, nr. 42 din 15 oct. 1971.
si textul interventiei lui L. Vranoussis In Anexa p. I, 386-387.
6 Studii bizantino-romdne, 1907.
7 Mahnreden des Walachischen wojwoden Neagoe Basarab, p. 151-152 Es.
existieren aber bessere Beweise dafiir. Das sind vor alien Dingen die Quellen, die
N6goe bei der Abfassung seiner Mahnreden benutzt hat. Es ist hier an erster Stelle
die Lobrede des bulgarischen Patriarchen Euthymios auf Konstantin und Helena
zu nennen, die bis jetzt nur slavisch bekannt ist. Auch die Bucher der Konige hat
N6goe in slavischer Obersetzung benutzt. Besonders aber zeigen die Ausztige,
die er aus den unter dem Namen des Johannes Chrysostomos bekannten ausge-
wdhlten Reden aus dem sogenannten Buche Erbarmung", gemacht hat, eine so
wortliche t7bereinstimmung mit den entsprechenden Stellen der slavischen Bruch-
stticke der Mahnreden, dass sie notwendig auf eine und dieselbe slavische tIbersetz-
ung zuriickzuffihren sind, d. h. Nëgoe hat eine Handschrift in derselben slavischen
Redaktion des Werkes des Chrysostomos benutzt. (Siehe Quellennachweise".)

279*

www.dacoromanica.ro
 8 Mdrturia lui Virgil Cdndea este pentru ctapa ateniand" categoricd:
Cu clteva zile mai Inainte (de comunicarea de la Atena n.n.) pentru o analizd pe
care amicul Vranoussis a vrut dar nu a putut sd o facd (s.n.), am petrecut o dimi-
neap cdutInd textul slavon al Invdfdturilor inexistent In bibliotecile ateniene cerce-
tate". Cf. Intlia mare carte a culturii roma:testi, in Romania literard, nr, 3 din 14 ian.
1971 tA In volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani de la urcarea sa pe Iron, p.365.
o Nu cunoastem din ea decit ceea ce a fost reprodus In Romania literard
ar. 51 din 1969, dar tonul este de la Inceput fdrd echivoc.
10 In comunicarea din 15 iunie 1961, end mai credeam, cu N. Iorga, In
existenta unui colaborator cleric al voievodului, am propus noi Insine pe
Gavriil Protul In aceastA ipostazd. Ulterior, studiind tehnica elabordrii operei
§i aprofundInd textul, am doblndit certitudinea paternitatii directe i exclu-
sive a lui Neagoe Basarab asupra Invdfdturilor.
11 Invdtatul grec a avut Insd admirabila idee Ca, profitind de prezenta la
Congresul de la Bucuresti a unora din cei mai marl specialisti In paleografia greacd
medievald, sd organizám Impreund, In afara programului, un consult pe baza foto-
copiilor manuscrisului de la Iviron si a manuscrisului de la Dionisiu. Si-au dat
concursul la acest consult, ajungind, In unanimitate, la concluzia cd scrisul apar-
tine aceluiasi om, domnisoara Marie-Louise Concasty, conservatoare a cabinctului
de manuscrise grecesti de la Biblioteca nationald din Paris, R. P. Jean Canart,
conservator al cabinetului de manuscrise al bibliotecii Vaticanului si R. P. Jean
Darrouzès, directorul Revistei de studii bizantine din Paris. Dintre bizantinistii
romani au participat prof. dr. docent Gheorghe Cront si prof. dr. Teodor Bodogae.
Nefiind noi Insine specialisti In materie, ne-am intemeiat pe acest aviz unanim al
unor mari autoritdti atunci cind am acceptat paternitatea lui Manuil din Corint
asupra Codicelui de la Dionisiu.
12 Vezi cap. II, p. 102 si nota 50 ; p. 110 si nota 68; p. 118 si 121; p.
134-135 ; p. 141-144 si notele 109 si 110 ; cap. III, p. 215 (nota 7); p.
217-218 (nota 16).
13 Colaj i originalitate la Neagoe Basarab, Argq, nr. 11, 1971, si volumul
Neagoe Basarab... p. 76-88.
14 Contribufii la istoria culturii romanesti, Bucuresti, 1972, p. 368-374.
" Ta toO emr'ou =0; Mppatn Tot!, apou Itpc5; ti)v 'EXkdoSa netalAnJ
(gym S. Ephraim Syrus. Graece. E Codicibus manuscriptis Bodleiani. Oxford,
1709 (B.A.R. cota IV. 39104).
Cilitorii care nu cunosc limba greacd ori slavond pot folosi pentru compa-
ratia de texte versiunea romdneascd din secolul al XVII-lea, deoarece ea este o
traducere fidelä a textului slavon, care la rindu-i urmeazd cu Edentate textul grec
al Omiliei lui Efrem Sirul,asa cum I-am reprodus dupd editla Oxford. Pentru textul
versiunii grecesti a Invdpiturilor iatd traducerea lui Vasile Green, In care am subli-
niat diferentele flagrante rezultate din adaosurile i modificdrile lui Manuil din
Corint. Diferente ce demonstreazd cd nu versiunea greacd a Invdfdturilor a fost

280

www.dacoromanica.ro
originalul, deoarece In acest caz ar fi trebuit ca toate aceste deosebiri sd treacii
In versiunca slavond a Invdidturilor i, prin mijlocirea acesteia, In versiunca romd-
neased din secolul al XVII-lea, care are la bazd textul slavon:
... precum despre aceasta fagdduiniele márturisesc, i puterile i lucrdrile
lui dumnezeesti invatA cd In realitate Dumnezeu adevarat este, si patimile
1arA0, pe care de band voie le-a rdbdat aratA cá, Dumnezeu fiind tn adevar,
om a fost desdvirsit, fdrd schimbare i amestecare. Iar dacd aceasta nu o
aratA cugetdrile cele stabe, intrebate vor fi i ispitite in infricosata zi a Jude-
cdtil.
1. Gdci dacd nu avea trup, ce-a mutat In pIntece sfinta fecioard? Iar daed
nu era Dumnezeu adevdrat, pe eine Gavriil a miirturisit Domn?
2-3. Si dacd trup nu avea, cine ar fi zdcut In iesle si In scutece ar fi fost
infdsurat? Si de nu era Dzeu desdvIrgit pe eine Ingeriillsidveau i cui pdstorii
I se inchinau?
4. Si iardsi dacd trup nu a luat, pe cine Iosif a tdiat Imprejur? $1 dacd
Dzeu nu a lost, pe cine steaua din cer ardta?
5. Si daed n-a fost trup, pe cine fecioara Maria 1-a aldptat? Si dacd n-a lost
intr-adevdr Dzeu, cui daruri magii au adus?
6. Si clacd trup n-a avut, pe cine Simeon In brate a tinut? Si dacd Dzeu
n-a fost, cui strigtnd a spus: Acuma slobozeste-md, stdpine?"
7. Si dacd n-a fost trup, pe cine lulndu-1 Iosif, a fugit In Egipt? Si dacA nu
a fost Dzeu, despre eine prorocul a spus, ca din partea lui Dzeu ;i fatal :
Din Egipet am chemat pe fiul meu?".
8. $i dacd nu a avut trup, pe eine prorocul i tnainte mergdtorut loan 1-a
botezat? Si daed nu a fost Dzeu, pc cine 1-a márturisit de sus Dzeu i tatAl:
Acesta este fiul meu cel iubit, Intim care bine am voit 1".
9. Si daed nu avea trup, cinc a postit in pustie si a fldmInzit? Si dacd nu a
fost Dzeu, cui i-au servit i slujit Ingerii?
10. Si dacd nu era unul care a luat trup, pe eine la nuntil In Cana Galileii
1-au chemat? $i dacd nu era Dzeu cine apa in yin a schimbat?
11. Si dacd flu avea trap, pe eine 1-a atins femeia cdreia ti curgea singe?
$i dacd nu era Dzeu, cum In cinci plini i doi pesti a sAturat in pustie cinci
mii de bArbati?
12. Si dacd n-a avut trup, cine a dormit In corabie? Si dacA n-a fost Dum-
nezeu, eine a mustrat marea i vintul gi furtuna math a oprit-o i deasupra
valurilor a umblat?
13. Si dacA nu a fost trup, cine dimpreund cu Simon fariseul a stat la maid?
Si daed nu era Dzeu, eine pdatosilor pdcatele le ierta?
14. Si dacd n-a avut trup, cine la izvor ostenit a sezut? $i dacd n-a fost
Dumnezeu, eine a anunfat Samarinencii sd-i dea apa viefii de veci, i cá cinci
barbati a avut, i cd acela pe care-1 avea atunci nu era bdrbatut ei?

281

www.dacoromanica.ro
 15. $i dacd nu a lost trup, cine imbracd haine si cdmasa de la cei de sus
lesuld? 51 dacil n-a fost Dzeu, eine semne dumnezeesti i atitea minuni a
savirsit fn voie?
16. $1 dacd nu a avut trup, cine jos a scuipat i Una a facut? Si de nu In
Dumnezeu, cine a tdmaduit ochii orbului din nastere?
17. $i daca nu a avut trup, eine a lacrimat la mormintul lui Lazar? $1
dacd nu a lost D-zeu, cine pe Lazar 1-a inviat numai cu cuvintul din mor-
mint unde era de patru zile?
18. $i daca nu a fost trup, eine pe minzul de mdgar sezu? $1 dacd nu a lost
Dumnezeu, pe eine poporul intimpinindu-1 cu slavd si cu eh-1(6H, slrigau:
Osana tntru cei de sus, binecuvintat cel ce vine, frnpdratul lui Israil".
16 In cadrul comunicarii tinute la Asociatia Slavistilor din R. S. Romania
la 8. XI. 1971, in care am prezentat aceasta demonstratie, la discutii, filologul
Al. Mares citind cazul lui Coresi, care folosea in unele carti ale sale traduceri
anterioare ale textelor biblice, a emis ipoteza cS i traducatorii romani ai presa-
pusei versiuni grecesti initiate puteau sa faca la fel. Ei au putut apela, pentru
textele respective din izvoare, la traducerile slavone mai vechi, ca sA nu se mai
osteneased a traduce. Asa s-ar explica duph Al. Mares identitatea textului
slay al Invdidturilor cu versiunile slave ale izvoarelor. Ipoteza este exclusä. In
primul rind, ea atribuie presupusilor traducdtori romani capacitatea de a recunoaste
si depista izvoarele Invdfdlurilor, multe ramase neidentificate chiar pentru
btsOtt moderni. Coresi folosea un text unic i arhicunoscut: al Bibliei. Nu acesta
este cazul pentru izvoarele Invdfdturilor. In al doilea rind, nu identitatea ver-
siunii slave a izvoarelor cu textul slavon al Invdfdturilor este argumentul peremp-
toriu in demonstratia noastra, ci non-identitatea textului grec al Invdfdturilor cu
versiunile grecesti ale izvoarelor respective. In al treilea rind, exista dovezi dare
ca intre versiunea greach i cea slavona a lnvdfdturilor exista un raport de
dependenfii, prima fiind subordonata celei de a doua. El reiese din comparatia
cu versiunea romana. Astfel, in fragmentul imprumutat din Efrem Sirul, Omi lia
la schimbarea la fat& versiunea romand, care a fost tradusa din slavona si
versiunca greaca a Invdtdfurilor prezinta unele asemanari care le deosebesc
totodata de versiunea greacd originala a izvorului si de intermediarul slavon
al aceluiasi izvor: cuvintele judecdfii (lnfricosata zi a judecdfii") si stdpfne
(acum slobozeste-ma sfdpfne) shit adausuri NM de izvor, care apar atit in
vei siunea romand cit §i in cea greacd a Invdidturilor. De asemenea, comasarea
intrebarilor 2 si 3 este proprie atit versiunii romanesti eft i celei grecesti.
Aceasta inseamna ca versiunea greacd a preluat niste particularitati ale textului
slayon al Inva(dfurilor, cd nu este independenta de acest text slavon, ci este
o traducere a lui. Fiind exclusa posibilitatea traducerii din greacd In slavona,
raportul clar de dependentd Intre cele doua versiuni nu mai poate fi decit
cel invers: primordialitate textului slay si traducerea lui in greacd. In acest
caz Irma, ipoteza lui Al. Mares nu mai are ratiune.
'7... StSacricaMa trtpa... Kat napotgia lituxa)patic nepi tkEnnocsinnIc Kat /mot
ToO Pion roll nataiou iconnou Tatou (and Invdtatura si pilda de suflet folosi
toare despre milostenie i despre vieata lurnii acesteia desarte) (p. 34-35).

282

www.dacoromanica.ro
 18 Am putea presupune ca s-au pierdut foile respective din manuscris, deoa-
rece textul se terminä la fila 12 verso, 'Ana jos, iar capitolul urmator Incepe la fila
13 recto. Intructt, dupa cum ne-a informat L. Vranoussis, codicele de la Athos
a fost legat mai tirziu, fara o ordine prea stricta a capitolelor, am putea crede ca
restul foilor s-au pierdut. tmpotriva acestei ipoteze pledeaza Irma faptul el, la
fila 22 verso din manuscrisul grecesc, gasim Pi Ida sarpelui si nu la inceputul paginii,
ci In continuare directd, de la jumdtatea paginii, a capitolului III Cuvtntare la
oasele rnamei sale. Textul pildei se termina In partea de sus a filei 23 verso dupa
care imediat urmeaza, pe restul paginii, capitolul: Sa nu faca rat' pentru rau".
Este limpede, deci, cd Pi Ida sarpelui nu reprezinta o lila rszletita, legata undeva
In manuscris, ci un text copiat In locul in care a crezut de cuviinia Manuil sa-1
aseze.
19 Spicilegium solesmense compl.:clens Sanctuum Patrum scriptorumque ec-
clesiasticorum anecdota hactenus opera, selecta e graecis orientalibusgue et latinis
codicibus, publici juris facta cuinnte domino J. B. Pitra, tomus tertius, Paris,
1855, p. 348.
20 Aceste rinduri lipsesc din versiunea slava a Fiziologului In variantele
cunoscute.
21 G. Polivka, Zur Geschichte des Physiologus in der slavischen Literaluren,
In Archiv far slavische Philo logic", torn. XIV, 1891, p. 374-404, care
utilizeaza o tiparitura de la Salonic, din 1890, si un manuscris (sigla W).
Comparind variantele, se constata ca textul din Invdfdturi reuneste particula-
ritati din ambele texte slave, ceea ce-i confera o importanta speciala pentru
istoria Fiziologului slay. Textul pe care 11 dam paralel cu versiunea roma-
neasca alege, din cele douh texte, acele variante pe care le Intllnim In Inv&
fdturi. Rezulta, prin combinare, un text identic cu cel folosit de Neagoe Ba-
sarab la Inceputul veacului al XVI-lea. Pentru cercetatorii interesati sä cunoa-
sca deosebirile dintre manuscrisul W i tiparitura de la Salonic, reproducem
In continuare pe cea din urma. Multumim, cu aceasta ocazie, distinsului nostru
prieten bulgar, profesorul Maxim Mladenov de la Universitatea din Sofia, care
ne-a procurat fotocopie de pe rarisirnul text de la Salonic:
3NtHia 16CTb JHOTa HtLITE, impale 13Cen irkutb. MOJIHTb 6ora ,sra MOM 'Lamm 0
xra ce Harnmaien 9.rnsaa o6pa3a. IloHeace 6orb Boca salmi o6pa3b. A cam
ICOTHeTb H MOJIHTb 6ora,Ha 11IBKb He Bloom ie. ,aa aase so mom vim, 6.kraIeTb
ima ce6H re }Tim/La. ,aa mile so uocrisme cbmierb ace Teno mole
qaBiCb,
H noxpHaaien massy. ima 6H morna rcpsrm io. ,aa wire ace Tel10 nopaurrb a
naay yxpasurrb TO Tram rnaaoso ace Teno moie Has-burr.
TakoH H TM STIERe 0.6.rno,aan ,ayruy cam. 01(a ame Teno Tacrie nopaNceno
6y,aerb, a Ayala upaaa Hans Cb nymeso Teno caoie HasenHam. Anse JIH nyina
TBOia nory6nena 6yneTb, a Teno Taoie 3Aparso, He MONCeTb Terl0 Ayiny HCHtlIHTH
boy ace trory6neHo 6oy,geTs.
22G. Polivka, art. cit. p. 382.
29 idem, p. 390

283

www.dacoromanica.ro
 24 Vezi G. Midi IA, Contribugi la istoria culturii fi literaturii romdne
vechi, p. 368.
25 In rdspunsul sat' la interventla noastra (vezi Anexa I) L. Vranoussis
a contestat valoarea acestei edilii, motivind Ca ea reprezintã un text tlrziu, tiparit
fara Ingrijire. Ne Indeplinim o placutd datorie exprimindu-ne i aici, recunostinta
lap de R. P. Jean Darrouzes cunoscutul editor al operelor lui Simeon Noul Teo log
ii Nicetas Stethatos i directorul celei mai prestigioase reviste franceze de bizan-
tinologie, Revue des etudes byzantines, care ne-a asigurat, In acel moment, ea editia
liii Paisie Ieromonahul meritá toatá Increderea. Aceastd editie a fost colationata
de Domnia Sa pe cele mai vechi manuscrise din Biblioteca Nationala din Paris,
Intr-o vreme and credea cã autorul ar putea fi Simeon Noul Teo log. La Intoarcerea
din Romania, R. P. Jean Darrouzes a avut deosebita bunavointd de a colationa
pentru noi un capitol din editia lui Paisie pe codicele Parisinus 1138, din secolul
al 14-lea, comunicindu-ne Intr-o scrisoare variantele. Ele shit infime, dar ne permit
sa stabilim cd un manuscris din familia lui Parisinus 1138 a stat i la baza versiunii
slavone a cartii.
26 Neagoe Basarab sau Manua din Corint? In Romania literard, nr. 37 din
9 septembrie 1971.
27 Credem ca am dovedit, totodata, cd versiunea greacd a Invdldturilor tre-
buie utilizatá cu mare prudenta i mereu controlatd cu textul original slavon i cu
versiunea romaneascd. Importanta ce i s-a acordat pina acum de cdtre multi cer-
cetãtori, care au pus textul grecesc pe acelasi plan cu originalul i cu versiunea
romaneasca, a fost o eroare care a nascut, la rIndu-i, un sir de alte erori.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL V
STRUCTURA IDEOLOGICO-LITERARA $1 TEHNICA
FOLOSIRII IZVOARELOR.
PATRU IZVOARE NOI:
EXPLICAREA PSALMULUI VIII" SI OMILIA 69 LA
MATEI" DE IOAN HRISOSTOM, INVATATURA PENTRU
FACEREA DE BINE" DE EFREM SIRUL $1 POVESTE
DESPRE IMPARATUL ASA".

Pentru a putea a§eza Invaldturile In contingei4e1e unei epoci

determinate §i a Incerca g le privim In oglinda unei anumite per-
sonalitati, In speta domnul §i carturarul roman Neagoe Basarab,
se impune sa vedem, mai Intli, ce este in ea insa§i aceastd opera, ca
rod 1mplinit, desprinsd de trunchiul ce a odraslit-o §i urminduli
in lume destinul propriu. Sa determinam, deci, ceea ce, cu o notiune
de ultima ora a criticii europene, se cheamd structure" operei.
Analiza preliminara a structurii ideologico-literare (caracterul insu§i
al scrierii impune aceasta formulare) a Invdtaturilor este neaparat
necesara fiindcd, dupà cum s-a putut vedea, atit partizanii neauten-
ticitatii, Russo Indeosebi, ell, §i cei ce au vorbit de un fel de crea-
tie continua" In destinul aproape semimilenar al operei lui Neagoe,
s-au referit constant la structure ei ca la un argument fundamental.
Cutare capitol sau pasaj a fost decretat interpolat fiindcd nu i se
gasea ratiunea In cadrul lntregului. Pentru Russo (§i chiar pentru
Cartojan, care 11 urmeaza Intocmai), toata partea intii era haoticd,
lard legaturd cu partea a doua, §i deci neeparat scrisa mai tirziu.
Incercarile lui N. Iorga, St. Romanski, N. Cartojan, dar mai ales
St. Ciobanu de a desprinde un fir neintrerupt ce tine la un loc diver-
sele parti componente §i pasajele imprumutate din izvoare, s-au
izbit de absenta unei editii utilizabile a singurei versiuni integrale
cea româneasca. Abia acum analiza structurald a invdpurilor
poate fi Intreprinsa In deplina cuno§tinVa de cauzà. 0 vom Incerca,
folosind aici toate contributiile acestor iluOri predecesori, pe care
le vom reactualiza lntr-un cadru nou.
Cel mai convingator argument In sprijinul ideii ca lnvdteiturile
lIzi Neagoe Basarab reprezinta nu un conglomerat hectic, flout din
succesive adstraturi", ci un monument arhitectonic admirabil
285

www.dacoromanica.ro
gindit, axat pe o idee centralà si integrind pärtile componente si
izvoarele intr-un plan unitar chiar atunci cind unele capitole
au fost mai inainte compuneri de sine stAtAtoare , 11 constituie
lectura Insási a textului. De aceea, capitolul de fatà isi propune
sA fie nu o demonstratie otioasA a unor evidente obiective, ci o
scurtà descriere a operei", ca o pregAtire pentru lectura textului
insusi. TotodatA, intreprindem aici si expunerea asupra izvoarelor,
cite se cunosc piná acum. Am procedat in prealabil, cum am mai
spus, la confruntarea integrala a textelor, pentru a stabili, rind
cu rind, modul cum au fost folosite izvoarele si ce anume a ales
autorul Invdtdturilor din scrierile respective.
Un lucru se impune fArd dificultate celui ce a terminat de par-
curs ultima pagind a Invdtdturilor : ele sint un imens testament,
ideologic si pedagogic, In a cArui redactare s-a f Acut apel la resur-
sele unei remarcabile arte a compozitiei, cultivatà in contact cu
literature bizantino-slavA, a cArei lecturA, destul de intinsä, o gilsim
atestatà la fiecare pas.
Dar aceastà artA nu se nutreste exclusiv din livresc, ci, asa cum
s-a mai afirmat, ea lsi are sursele primordiale in experienta de viatä
personalA a unui individ si in experienta lui socialg, prin care sta-
bileste legatura cu experienta colectivd, pluriseculark a poporului
sAu. Ceea ce asigurA unitatea operei si transfigureazA izvoarele,
sudindu-le intr-un singur tot, este tocmai incandescenta unei
trAiri plenare, pe toate coardele sufletului omenesc, de la iubirea
fiului fatd de mama sa, la durerea tatAlui ce-si plinge copiii morti
sau contemplà cu melancolie sfirsitul sdu apropiat, care va lása
pradA unei lumi pline de adversitAti pe unicul fiu rAmas ; si de la
lirismul religios al smereniei crestine, la patosul puterii pdmintesti,
al iubirii de movie" si al gloriei. In spatele acestei opere alcAtuite
dupd canoanele evului mediu, care nu se sfia sa" imprumute copios,
putem Intrezdri contururile unei personaliteiti originale, puternic
reliefatà. E o tralsAturd ce distanteazA Invdtdturile de creatiile
tipic medievale, impersonale cel mai adesea, si o proiecteazd pe
fundalul noii epoci, moderne.
Intensitatea trdirii este egalatà de intensitatea gindirii. lnvd-
teiturile sint, In primul rind, prin InsAsi destinatia lor, o opera ideo-
logicd. Ea vrea sA Invete, sA educe, dar nu se limiteazA la generali-
tati morale, ci posedà si transmite un sistem, o foarte clara concep-
tie personalà asupra unei serii de probleme complexe, sociale, poli-
tice, militare, diplomatice. Cu putin efort la inceput, acest sistem
286

www.dacoromanica.ro
de idei, care constituie armgtura interioard a edificiului, poate fi
perceput cu depling claritate. El conferd .Invdtdturilor lui Neagoe
Basarab un loc original In exceptional de bogata literaturg parene-
tied", ilustratg de scrieri pe teme similare in aproape toate litera-
turile lumii, de la anticul Egipt si strgvechea Indie, trecind prin
Elada, Roma si Bizant, ping la bogata eflorescentg a genului In
Renastere, care a dat pe Machiavelli.
lnvdtdturile lui Neagoe Basarab nu sint o scriere literarg gra-
tuitg, ci o carte care urmareste sg educe o intreagg societate, de la
copil, identificat cu pruncul domnesc Theodosie, ping la marii dem-
nitari, ierarhi si domni viitori ai tdrii. Geniul acestui mare om poli-
tic si diplomat a reusit sg vadà clar un lucru: &à societatea roma-
neascg, aflatà la capAtul unor lupte glorioase, de peste un veac,
pentru asigurarea fiintei sale si independentei tgrii, va putea Infrunta
viitorul, care se argta la fel de greu ca si trecutul, 0 solicitind, In
conditii noi, acelasi eroism, aceeasi tgrie moralg, cg aceastà societate
va putea rezista intr-o confruntare inegald si de lungg duratà, numai
in mgsura In care va fi strgbdtutà de o puternicg constiinta morald,
in mgsura In care va stgpini experienta acumulatà de inaintasi,
fie ei voievozii români, fie figuri ilustre ale istoriei universale.
Neagoe Basarab a vrut sà dea acestei societgli tocmai cartea
menità a-i intgri temeliile, a face din ea un bloc granitic. Ei i-a
scris codul moral, i-a trasat principiile fundamentale de care s'a
se calguzeascg in actiunile interne si externe, i-a definit spiritul.
Ceea ce a rezultat din aceastg nevoie imediatg de sintetizare a cloud
sute de ani de experientia politicg româneascg, de la intemeierea
statelor 0 ping la marele voievod cgrturar, a fost, prin geniul lite-
rar si filozofic al autorului, o ereatie monumentald.
Fiindcg acest om, cgruia nimic nu-i este strain, si acest gin-
ditor este totodatg un exceptional artist. Ne-o dovedesc gustul si
mestesugul cu care-si alege, prelucreazá si asambleazg izvoarele
(mai mult de o treime din .1nveireituri este construita cu astfel
de prefabricate"), tehnica unitard tràdind, de la un capgt la altul,
aceeasi ming. Ne-o dovedeste, si mai clar, partea din opera sa ce
i-o putem atribui fdrà rezerve, pe care a alcgtuit-o dind glas pro-
priilor sale meditatii 0 sentimente. Evident, vom admira pe crea-
tor si acolo unde textul nu este al lui, pentru mgiestria cu care a
ales. Dar ne vom limita, in acest caz, sg-i ghicim intentiile dupg.
felul cum minuieste foarfecele. Dreptul la o adeváratà analiza si
judecatà de valoare II au Insg, In primul rind, pasajele si capitolele
in care ne vorbeste Vara intermediar.
287

www.dacoromanica.ro
 Toti cei care s-au ocupat de Invdtdturile lui Neagoe Basarab
au ramas dezorientati de coexistenta, in aceiasi carte, a unei
cantitati impresionante de pagini rezervate dezbaterii problemelor
religioase on de moral6 si pedagogie crestind, cu altele din care
eman6 un puternic suflu laic", practic si eroic, orientat spre rea-
litatea concretá, socialà, politicà, militarà. 1 Sustingtorii neauten-
ticitatii au cdutat s6 dizolve In acidul criticii lor substanta laicg,
spre a prezenta Invdtdturile ca pe un produs cAlug6resc, aparti-
nind exclusiv literaturii religioase. Ei acopereau cu palma o parte
a operei, spre a iesi in evidenta, si mai mult, cealaltd. La rindul lor,
partizanii autenticitatii se refugiau din fata evidentei, invocind
caracterul de compilatie" al scrierii sau postulind interventii ulte-
rioare ale unor cgrturari clerici.
In realitate, problema acestei stranii coabit6ri este mult mai
simplai. Emil Làzärescu a atras atentia de curind 2 asupra unui f apt
revelator: in biserica mána'stirii Argesului, al carol program" a fost
trasat de Neagoe Insusi (arhitectul executInd vointa domneascà, cum
mai tlrziu acelasi lucru va face si zugravul Dobromir), se aflau,
de o parte si de alta a pronaosului, Intre stilpii ce despart spatiul
rezervat credinciosilor de locul unde shit mormintele domnesti,
opt man icoane pictate pe ambele fete. Feta dinspre credinciosi
reprezenta sfinti cuviosi, asceti, eroi" ai luptelor Muntrice, spiri-
tuale, ai autoperfectionarii morale. Printre ei, Varlaam si Ioasaf,
din al calror roman lnvdtdturile reproduc lungi extrase. Fata dinspre
mormintele domnesti reprezenta sfinti militari cglare, luptindu-se
cu dusmani sau Indreptindu-se In cavalcadà spre iesire, ca si cum
ar fi pornit de sub boltile bisericii sa Infrunte pe dusmanii Orli.
Pe pereti, de jur Imprejur, zugravul Dobromir avea sà picteze,
tot dupg. indicatiile lui Neagoe, o adevdratd armatd suprafireasca"
de arhangheli si sfinti militari, unii cu sabia trasà, altii cu sulitá,
alguri de figurile sfintilor asceti si de chipurile vechilor voievozi,
rinduite ca intr-o adevbiratal cronicd In imagini a Tani Roma-
nesti 3 . Deschideti acum capitolul Despre solii $i rdzboaie, cel mai
laic" dintre toate Invatalurile lui Neagoe, si cititi marea rugd-
ciune de ridicare a armelor pentru ap6rarea Orli de cotropitori
(editia Minerva, p. 279-280). Ea nu este decit comentariul literar
al imaginilor zugrAvite, care, la rindul lor, sint corespondentul
plastic al conceptiei din lnvdtdturi. Nu era nevoie de un cdlugàr
aláturi de domn, sau dupd el, spre a elabora, intr-o tesdturd atit
de strinsd, aceasta conceptie. Minded nu un calugár a dictat lin-
durile de mai jos, identice ca spirit cu Invdtdturile lui Neagoe
288

www.dacoromanica.ro
§i chiar cu unele formulari dintr-Insele: Auzind §i vazind noi aces-
tea, am luat sabia in mind §i cu ajutorul Domnului Dumnezeul
nostru atotputernic, am mers Impotriva dumanilor cre§tinatatii
§i i-am biruit §i i-am calcat In picioare §i pe teti i-am trecut sub
ascuti§ul sabiei noastre; pentru care lucru laudat sa fie Domnul
Dumnezeul nostru". Acest citat este scos din scrisoarea lui tefan
cel Mare dupà victoria de la Vaslui. El pare un motto la capitolul
Despre solii f i rdzboaie 1
$tef an cel Mare nu era insa un filozof. El s-a Imparta§it din
conceptia despre lume §i viaVa a societatii §i epocii sale, expri-
mind-o in scrisori, pisanii, In cronica de curte pe care a suprave-
gheat-o, dar lard a incerca sa. sistematizeze, &à expuna aceasta con-
ceptie in cadrul unei carld de invatatura. Dimpotriva, autorul
.Invdtdturilor rezerva un spat,iu important tocmai transmiterii
sistematice a ideologiei dominante In care traia societatea medie-
veld romeneasca. El urmarea, cu aceasta, pastrarea §i educarea
societatii in coordonatele ideologiei mo§tenite, feta' In feta cu o
altà societate a feudalismului islamic , ce-i dorea desfiintarea,
cum procedase cu feudalitatea sud-dundreana. Autorul Invdtd-
turilor vrea sa fortifice temeliile normei §i fortei morale a acestei
societati, in care, la fel ca §i in societatea islamica, elementul reli-
gios juca un rol central. Or, cum remarca Emil Lazarescu cornen-
tind icoanele de la Arge§, in domeniul moral, hieratismul §i dine-
mismul corespund celor doug extreme intre care se desrapra
intreaga viata a lumii medievale: idealul ascetic §i participarea
activa la tumultuoasa viata reala §i necrutatoare din jur". Aceee0
dubla infatipre a icoanelor, aceea0 Imbinare a hieraticului §i dine-
micului este caracteristica Invdtdturilor. 4 Idealul ascetic este infd-
ti§at ca ideal suprem, ap cum in ierarhia valorilor medievale a §i
fost. Cdlugdrul este deci venerat mai presus de domn, ceea ce nu
Inseamnd cd autorul i§i cre§tea fiul spre a fi calugdr. Dar religiozi-
tatea i morale bazata pe religie au fost pirghiile ideologice ale
orinduirii feudale, In virful careia se gasea tronul domnesc, §i locul
pe care 11 detine in Invdfdturi elementul religios-teologic este o
ilustrare elocventa a observatiei lui Engels cu privire la supreme-
tia teologiei pe intregul tarim al activitatii intelectuale (.. .),.
consecinta necesard a pozitiei bisericii ca chintesenta §i consfin-
tire a dominatiei feudale existente". 5
A intdri aceasta ideologie, a-i respecta ierarhiile era deci pre-
mise necesara pentru a trage apoi concluziile, adica folosul, in ela-
19 - Neagoe Basarab C. 679 289,

www.dacoromanica.ro
borarea conceptiei monarhiei autoritare de drept divin, conceptie care
este axa ideologica a Intregii scrieri i expresia luptei seculare a dom-
milor cu tendintele marii boierimi de a tutela domnia. Ca om al vre-
mii sale, Theodosie era deci introdus i educat in sistemul de valori si
idei In care vietuia intreaga societate feudala româneasca, pe care
urma s5. o conduc5.. Dar, ca viitor domn, el era educat In constiinta
.drepturilor absolute ce i le conferea ungerea" sa ca loctiitor al lui
Dumnezeu pe pamint, ca ales" al divinitatii. Mai era frig initiat
vi intr-o adevarata tehnicd a guvernarii autoritare, element nou,
modern, care distanteaza net Invdtdturile de parenetica medievala
bizantina si le apropie de Principe le lui Machiavelli.
Din acest scop imediat, central al cartii, care este unul peda-
gogico-politic, precum si din necesitatea de a expune si a impregna
In cititor ideologia generala a societatii feudale ceea ce largeste
efera Invdtdturilor §i face din ele oglinda complexa a conceptiei des-
pre lume i viatà a societatii medievale românesti a rezultat
.structura literal% a Invdfdturilor.
Potrivit scopului central si scopurilor adiacente pe care §i le
propusese autorul, trasatura definitorie a Invdrdturilor lui Neagoe
Basarab o constituie tocmai caracterul lor enciclopedic". Thad-
4dturile ne apar, astfel, In acelasi timp ca o opera de instructie si
ale educatie religioasa i morala 6, un breviar de ascetica i mistica
rasariteana, o antologie de texte pedagogice selectate i aranj ate
potrivit scopului general al lucrarii, un tratat de teorie politica a
monarhiei bizantine de drept divin, un manual original de teorie
i tehnica a guvernarii autoritare moderne, prin limitarea si domi-
marea puterii feudalilor, o sinteza a experientei i gindirii diploma-
tice românesti, o carte de tactica i strategie militara i una din
cele mai autentice si mai valoroase creatii literare din cultura
romând. Pentru fiecare din aceste fatete ale unui diamant aproape
perfect slefuit putem gasi corespondente in alte literaturi ; nicaieri
insá ele nu se intilnesc toate in cuprinsul aceleiasi scrieri i intr-o
forma atit de unitard sub raport literar.
lnvdtdturile cuprind cloud pa* distincte, unite prin aceeasi
gindire i prin prezenta acelorasi procedee de utilizare a izvoarelor.
Ideea de baza care strabate ca un fir rosu de la prima pina la ultima
pagina Invdtdturile este originea divina a puterii domnesti, putere
care nu emana de la boieri, ci de la Dumnezeu. Domnul este unsul"
lui Dumnezeu. Acesta 1-a asezat peste oameni spre a-i conduce cu
290

www.dacoromanica.ro
dreptate 0 cu blind*. Este doctrina clasica a absolutismului bizan-
tin, formulata de Agapet, Vasile Macedoneanul, Patriarhul Fotie
si de told autorii de scrieri parenetice bizantine. Originea ei este
in teocratia biblica, in conceptia politica a marilor monarhii ale
Orientului antic §i in cea romana imperiala. Noua este, in lnvdtd-
turi, utilizarea acestei conceptii pentru teoretizarea stapinirii auto-
ritare in conditiile mentaliteitii feudale.
Concepind legitimitatea guverndrii absolute ca un fel de con-
tract intre divinitate 0 alesul ei, Invdteiturile se deschid, In mod
logic, prin elogiul patronului ceresc al domnilor de pe pamint. 7
Viitorul domn este initiat, astfel, treptat, in clauzele acestui con-
tract" 0 este educat in evlavia i frica de Dumnezeu" §i una 0,
cealalta implicind comportari concrete, precis aratate.
Prima sectiune a partii intli din Invittclturi (p. 125-139)
devine, astfel, o teologie pentru uzul §efilor de stat": sint expuse
liniile mari ale conceptdei monarhiei de drept divin, obligatiile
monarhului fata de Dumnezeu, fata de poporul peste care a fost
tins" sag conduca, pricinile pentru care un ef de stat poate cadea
din gratia divind §i mijloacele de a o recapata. Impresionant este
accentul pus pe ideea justitiei §i pe omenie in comportarea cu oame-
nii. Ampla expunere a excelentei omului in cadrul creatiei", a
rolului sail de stdpin al naturii ins60, In care Paul Anghel a dez-
valuit sensurile profund optimiste, vitaliste, ale acestei cartd acu-
zate ca predica tuga de lume 8, este aplicata imediat unei idei
politice : domnul nu trebuie sa-0 trateze supu0i ca pe o turma de
vite, in care poate intra cu sabia. El este dator, dimpotriva, BA
ajute pe cei slabi, §i un amplu elogiu al milei sprijina aceasta
idee.
Ca izvoare, aceasta prima sectiune folose§te mai ales Biblia
(Vechiul §i Noul Testament, cu citate intretesute) §i douà fragmente
unul amplu, celalalt mai scurt din Omilia lui Joan Gull
de Aur la Psalmul VIII. Trei pagini compacte sint transcrise din
aceasta omilie hrisostomica, mult mai intinsà, dar din care autorul
Inviipturilor a ales ceea ce era mai valoros ideologic §i literar.
Acest izvor, identificat de noi, se Oa in Oeuvres completes de Saint
Jean Chrysostome (text grec 0 trad. franceza), editia J. Bareile,
torn. IX, Paris, 1868, p. 47-73. Fragmentele folosite de Neagoe
sint la p. 64-70.
291

www.dacoromanica.ro
 Iatg. textul integral al pasajului din hivcipturi imprumutat
din aceastà omilie i echivalentul lui grecesc in Hrisostom, din care
reiese c versiunea slavong, folositg. de Neagoe, prezint g. unele
mici comprimäri care fac ca cele douá versiuni, româng i greacg,
sd nu se acopere totdeauna exact:
INVATATURILE
Acéstea toate le socotéste prorocul
ii ni le aratá zicind: Ce iaste omul?
Cum ai zice, omul iaste o nimica,
numai cc iaste sldbiciune i urgie
ii neputintä. Iar mila lui Dumnezeu
vezi citá iaste de mare, cä de
lucrurile céle ce Lieu pentru dinsul
sa mirá prorocul i zice: Ce iaste
.omul, de ai fäcut atitea mariri pentru
dinsul? Cunoaste dar cd cite sintu
vdzute i nevdzute, toate slut fäcute
pentru dinsul. Pentru dinsul fu fdcutd
vremea de la Adam pin' la (venirea
dui) Hristos, pentru dinsul fu Limit
raiul, pentru dinsul Imparãtiia ceriului,
pentru dinsul judecdtile i caznele si
minunile, bundtätile i legile ; pentru
dinsul fiiul lui Dumnezeu fu cm.
Line ar putea spune céle ce au fdcut
pentru dinsul i céle ce vor sa fie I
Acéstea toate le socotéste prorocul
ii zice: e Ce iaste omul de s-au invred-
nicit a atitea bundtdti, dar, i cinste?
Ca de ar vrea cineva sä stie adeverit
si sd cunoascd cite au fost pentru
dinsul i cite va sä ia dupá acéstea,
el s-ar umplea de fried si de mirare.
Deci, ia arninte, sa tii citd grija
are Durnnezeu pentru oameni, cd
zice prorocul: Cu putinel oarece
1-ai mai micsorat decit ingerii? Aici
zice prorocul i grdiaste aceastä mic-
sorare, pentru ca cu putinel oarece
au mai micsoratu Dumnezeu pre omu
decit pre ingerii, pentru gresala
célcarea ce gresi dentli strAmosul
HRISOSTOM
ToUto yoUv rraptcrtdiv, cyc. Ti lattv
avOpconog; àvtI VDU, OWN, tatty, etc-
?ç ti n. T1p6g yap Tfiv rocrainny
np6votav eapopcbv, Kai 'rely TOCTainTiv
TOO 0E00 rriSettoyiav, Kai Tetg npay-
gareiag, äç Inpayptatekrato St& riiv
aclynipiav ToO tthy av0pCancoy yévoug,
aqx5Spa ticrafrrtetat Kai eauttget,
Ti. SfiltOTE Tot:rain-rig fiiaysev ainew
npovoiag. 'Evvariaov yap, 6-ct St'
&new Tit 6pcbgeya nityza. At' abray
To. an6 'ASatt Ea)g Tfig napouaiag
abto0 obcovotuneévta* St' ain6v napa-
Setaog, Kat évtoXal, Kat Kokaastg,
Kai Oa4tata, Kat rttaupiat, Kai gbEp-
yeaiat, tteta Toy vOttoy St' &Yaw
6 Yi6g ToO OcoO dvOpawro; tyéveto.
TI äv Ttg elnot Tà ttaXoyza, thy
anoka6ety ttaXet; Terra Toivuy a-
navta avakorCOpevog Myst Ti TO-
CFOOTent tOTIV aVONNT0g, Ott TOCSOi.)-
TOW fiWoOln;
'Ay yap ttg avvoilaia nOaa St'
airrew ygyoye Kat yiyerat, Kai miaow
anoXaOaerat lista Tana, cppiicrig ta-
lartaefiastat Twang, Kai TOTE Owe-
Tat KaXthc, 7t6c viS 0E0 totni. mot-
o-no66aatoy tO thoy. 'HXaraeong
airrOy 13pax6 rt nap' ayyéxoog. 'ESE-
pog, Bpaxi) Ti itczpt OeOv. "AUog,
'Okiyoy nap& Oc6v. '0 S é `EI3paloc,
060aapriob pea j.if amitt"EvrabOa
tfig KataSiicrig avtavriae, Kai. dig

292

www.dacoromanica.ro
nostru Adam In rai. Dar cu ce 1-au
micsorat putinel declt pre Ingeri
Micsoratu-l-au cu moartea.
Cu
slava i cu cinste 1-ai cununati.
Slava o socotéste prorocul mania
céia ce o au luat Intl!, iar cinstea ce
o au luat Dumnezeu, iar care va sA
o ia dupà a doao venire a lui Hristos.
CA dintii i-au zis Dumnezeu: Toate
fierile pAmintului i pasArile ceriului
pestii marii sd sà Infricoséze i sA
sA teamA de voi, si vot sA le stapiniti
Apoi iar au zis: SA cAlcati sarpele
scorplia
InsA acum sa lAsAm céle vechi
si de (IA multu i sA cAutAm spre
céste de acum, cA slava si cinstea
cea mare din légea cea noao iaste,
cind ai cap pre Hristos, clndu din
trupu lui te pricestuesti, clndu esti
frate lui i mostnean l Intocma cu
dinsul, cindu ai cinste mai mare de
cit Moisi, cum zice fericitul Pavel,
nu ca cum li acoperea Moisi fata
obrazului, cA cel InAltat nu sA lnaltA
de aceastA slava In slavA InáltAtoare.
Pentru aceastd slava spune prorocul
mai nainte de vréme. Dar ce iaste mai
slAvit declt aceasta, clndu sintem
sotii cu Ingerii i ne-am Mut fiii lui
Dumnezeu, i Inca nici pre unul al
sAu iubit fiiu ce au avut nu 1-au crutat,
ci 1-au trimis i 1-au dat pentru Doi.
Dar ce slavA poate fi mai mare decit
aceasta, chid fácu Dumnezeu acéstea
toate pentru cAlcarea i pAcatul cel
dentii 1
www.dacoromanica.ro
apapriaS it; nalatac, Toy Advarov
Etc ptcsov ayayeav. 'AXA.a Kai werrov
6 Movoyevt ; tX0(bv Una& A6tri
xai uut Earepawaaa; ak6v.
Agri Kai tguivari artyetc a6r6v.
Tart uev Kai xara laropiav, Eart
8t Kat Kara avayorytv Tara Wa-
eiv Myet yap a6roO Kai 'yew amen',
ijv EvexetpiaOri yevOLtevoc 2Leyet Kai
Ta gm& Tatra /rya0a, thv per& Ttv
Rapouaiav Tab XptaroO airaauae.
Hapa IAN, rip Tint apxtv fixoucrev
'0 Tp6uog 61.taw xai 6 96fiog bgthv
era navra Ta Orlpia it; yfig. Kai,
'Apxtroxrav Taw ixe6ow tfç Oabia-
arig. Meta 6e mOra Hatetre Endvco
Nem xai axopniow. 'ALIA ma=
&gig, eur6 Tthv ranetvortpcov (maim
Toy 7t.oyov, exstva auvt8etv Kara-
Xtunavcav cot; 6t6tepov Suvapkvotc
(Spay. 'H yap 6<ga i peiCaw Kai fp
Ton), ta. itt rt; Katvtg &Ohmic
yev011eva, &ay xecpaktv Exp Tenr
Xptcruiv, &ray el; TO athua airro6
Tat, &ay a6a96; Kai crupanpo-
vOgo; yévntat Kai a6upopcpog Toi5
a/agato; arm% Stay peiCova Mcati-
atca; Xaufkam 56tav, thanep 0 lia6-
Xo; E810,,4Dot, Seucvbg 6.11 00 xaO/utep
Mcabat; éTiOet xeaugga, eaxet RaVrEc,
avaxexakugutvca Itpoathap TO 86
av roO eeo6 xaroarptC6peOa.
At6 xal Myet. 06 yap Salgaarat Ttr
3c6otaaavov év 'wimp T(O gem,
Evexev rtg 6neaakko6a11; 86t1ig.
Ta6rrn, o6v (maw 6 Irpo(phrng rtv
66tav Kara tivaymytv. TI yap Tairrnc.
laov, &ray auyxopekagev etyytAktg,.
&ray et; vioOecriav aythue0a, &ray
Ltri6e co5 Movoyevo6c Orap fgabv
293

Ca Adam n-ar fi facut nici
[bine, nici rat,. Dar cum ar fi putut
trace bine sau ráu, nefiind el? Ca cum
sd zidi, Indata dobindi atita cinste 1 7con.0 it4lovog arcaca5aapsv taulc.
lata Ca §i noi, cite ràutati facem,
fiar Dumnezeu tot ne invrednicé*te
c u cinste mare §i nespusa. Socote§te
de vezi, ca zice Hristos: De acum
tin va voi mai zice slugi, cd sinteti
1raii §i priiatenii miei s. $i Inca nu
tiumai atitea, ce §i ingerii ne slujascu
pentru mintuirea sufletelor noastre
vi nu sintem mo§téni numai pre pa-
anintu, ci sintem parta§i §i bunilta-
tilor lui Hristos celor cere§ti. Acéstea
toate le cugeta prorocul §i zice cd
41-al Incununat cu slava i cu cinste
cs1 1-ai pus mai mare peste faptele
anlinilor tale, §i toate ai supus suptu
picioarele lui. Oile i boii, Inca §i
Ihierale clmpilor i pasarile cere§ti §i
cpqtii earn tree marea i cararile marii.
Doamne, Domnul nostru, cit iaste de
aninunat numele tau, preste tot pal-
anintul s Ovoud aou tv /tan t 71.
294
www.dacoromanica.ro
ceikrat; Hoiag aXoupyiSog, rzoiou
StaSfigatog Tara oi) kawcperrepa,
&ray eaverrou Karay0.61.1ev, &ray
npaog Tfpl abv acroviatow Suvageow
andOciav psOoputCcbucea, oi firtgo3-
gtvot itp6 Tokou, xai aSooi, Kai fiSe-
Xupoi;
'0 'ASag ate xaxov Tl, OfitE
ayaO6v tpyaadutvog, tupilOit cOOtcog
yevevevog. Mg yap av eipydaato 6 ;A
6v; 'Hutig 6 aupia tpyacranevot Sava,
0Oxitt, (mai, Xtyco buil; Soia.ouc
Outig yetp (pikoi poi) tate. 061CtU futas
.1m:cry:wormt ayytkot, 010.0 xai
StaxovoDat xp6; Tfiv finettpav mom-
piav. Kai yap npag Coikontov 11/.0E%,
arytkog, Kai nob; attpoug nakoi4
Kai sinlyyaiCovto av0p6mrotc. Oc
éitt yflg St xkripoOpot, au« KOLV(O-
vot T66%, oUpaviow ayaOaw taacv,
Kai attox01, TOO Xpt0700, Kai tic
KOINCOviav KaXo61dia To() MovoyE-
voOg. Tana no.vra Sta Tfig Sotitc
xai Trig VA; aivirretat. Atô xai
atepoc tleye, eglj Kai 'M4 CrttlVelg
airr6v, tO iitUov irpoavaipowthy. Kai
xartaricrag airrOv ant Tel apya T65v
xetpalv aou. "A?aog, 'Eouaa4ctv
trroiriaag &nay ubv apyow tv
xetpthv aou. rich/TM 6ithgag inco-
mita) Taw noScbv airroO. Hp63ata
Kai 136a; anaaag, tri St xai tà
lain 'rob IreSiou. 'AXXog, Ta aypta.
Ta neteiva To6 oapavoo, Kai 'wag
ixO6a; Tfig eablaang, Tee Starcoptu6-
peva Tpif3oug Ocaaaacbv. K6pte 6
Mato; flucbv, dig OaugacyrOv TO
lath, mdcar desi grdiaste de fdp-
turi, iar de Ingeri nu pomenéste,
ce spune numai de ale ce sintu
pricepätoare, iard In socoteald sintu
groase i nedomirite.
Intrebare : Dar ce va sd sä
inteleagd aceasta? Rdspunsul Acea-
sta iaste biruinta pdminteascd, care
fu data lui din-ceput i iaste un lucru
de minune, cad cd omul mai nainte,
pin' ce nu gresise, el fu ddruit cu
atita cinste, iar deaca gresi, iatii cd
nu-1 urgisi Dumnezeu, nice-I lipsi de
cinstea care i-o dedése mai nainte.
Ce zice: cu putinel oarece I-ai mai
micsorat decit ingerii cum s-ar zice,
dupd ce gresi, judecd-1 1i-1 osindi
cu moartea. Ci insd, macar de-I si
osindi cu moartea, iar cinstea care
i-o dedése intiiu, nu i-o luo.
Aid aratá dragostea cea ne-
spusa, care o are Dumnezeu cdtrá
neamul omenescu. Ca omul, desi
cunoscu el insusi pdcatul i vina sa,
iar Dumnezeu tot il Idsä sa fie inco-
runat cu cinstea i cu slava cea dintii,
mdrirea lui nu o strica ; iar de-i
si luo ceva putinel de suptu putérea
lui, i aceasta pentru folosul lui fu:
ca, mai nainte de gresald, si fierdle
céle zvapaiate i cumplite le stdpinea
omul, iar dupd gresald putinel de
aceastd biruintd-I opri. Insa i acum
tot biruiaste i stiipinéste si pre acélea,
ce cu mestersug i cu fried I cu pazd
mare, cd nici i-au luat toatä biruinta,
nici i-au ldsat-o toatd, ci cite i-au
fostu de treabd si de slujbd i le-au
liisat, iar cite sintu Dud sälbatece i le-
au luat, ca pentru aceasta salt aducd
aminte i sa cugete tot omul, pentru
pacatul strämosului Adam, si sä
cunoascA, ca pentru acela nu sd
pleacd noao toate fierile, i iaste
aceasta de mare folos.
www.dacoromanica.ro
%/crimp /rept Srlinoupyiac StaXeybatvog,
oi.) TOW am StmillECW 0a7TTETat ittovov,
claa xai gni ta alaelizet xatelyet
toy Xo-yov oSno xai mai tittlic
TA; tic etvepthicoug leyevrptviig StSd-
maw, aivtUti.lEvog ketva Tet ofircOPPri-
ta xai tia(ogata, &Imp dampiOtnicre
vev toig alai/Twig tvStarpiffet EXEov,
tamp acuptarepa txtivtov iv tot;
naxuttpotg. Tiva & 'meta ?iv '11
dm\ i ntim; air* SoOt
Kai to oi Oaugaatdv, Kai 8 iatata
i)viato, 8n ntaletvta draw xpO,
nig napcifietaewg, 068E get& Ts*
attaptiav Ittlkaz rflç ttj.ifç. 1-12Aft-
=crag 70, (prlaiv, aindv I3PaD5
Tt tam' etyytl.oug, mutton, Oavatco,
xateSixaaag attaptóvta. 08 trip mtet-
Ofi Gavasep xattSixacmg, ty64twocsag
net& rfl; Scopetig. Aui tot totem,
txcivo drain', TOTE tobto slencrm
Setxvbc Cupatov toe Ocoe tfiv ciaav-
Opaxiav, 8tt Kai UELTTMOEvTa ainOv.
Sul Inv oixeiav napeif3amv eapilxcv
tateipctvthaoat 'r rtijj TA; Scgrig,
xai tAg &MN 08 traptluaev. Et
St Limp& T1 &peat, xat -mem tfig
iniSettoviag ainoe. 110 gay àp tilg
ItapaxoAg, Kai Oripiaw txpâtEt- get&
St Ay napaxofiv Oki-yov Of tAg
toucriag taircric interttiveso. Kparet
Lib./ -yap aetthv xai vev ttxvatc
nal., pet& Toflou St xai tpOttou.
Oett yap neaav eapeiXeto njv dtpxfiv,
are neaav eiaatv, (A.V Saa titv
abtai npdg tpocofiv xai tpyacriav
fly tratfiSsia, eiaacv inwicataeat ta
St OiptcoStatepa obxtrt, Tva 8rio-
1141vilaKTITal /K nig TOOTEW eneawia;
tflg itaXatag ktaptiag TfIc toe npoita-
295
 T0130; *A5a11. 'nate Kat drc6 Tof5
ii act6Spa flgiv 67coTaTTeo-Oat tttya
KépSoc lyiveTo. Ti yap 64:pelog IK
Dar leul, macar de s-ar i pleca ToO ktovTa Exetv (noxeiptov Kai
noao, de ce tréaba ne-ar fi noao sau xetpofithi; Ti St itktov 6116 To6 netp-
pardosul, macar de ar fi i bllndu?
Asijderea i alte hieri sälbateci i spu- Saktv Exetv TtOacrobv; 06Stv, dX1.'
rcate, MIA numai o trufa si o mdrire akaCoveia góvov Kai dacovota. Atet
desarta. Pentr-acéia lasa Dumnezeu sa 5f1 Tato Tam giv etacrev Etco
fie acéstea seméte i neplecate, iarà gtvetv Tfig aMMS, Tet é xpficnga
céle ce ne slut clä treaba, iale sd fac
plecate si blinde, si le supuse suptu iiTv xelpoliOn nerroirgcs, 6obv oft-
miinile noastre: boii, ca sa aram cu povTa, Kat irp66aTov ireptikUov
oile ca sä imbracam goliciunea Tfiv Tot, oeogaToc rigvaiatv, Kat
trupurilor noastre, iar alte dobitoace KTIWT1 npog Thy TOv dycoyittcov geTa-
le läsa ca sa poarte ce ne va trebui KogtSilv tirtrilSeta, 6pvtOac Kat 1x-
sa ne hranim cu dinsele. Asijderea
au facut i pasarile ceriului, asijderea 06ag, Come Kai TpaTreCav fully eivat
au facut i petii, sa ne fie de mincare. ScaytkeaTt pay.
Ca cumu-si goneste cinevasi feciorii KaOeotep yap Tic ofew alToKXripo-
sai din mosiile sale, pentru neascul- %/ergot/ 7tOILV, 0i) nelVICOV t10360),EL,
tarea lui, iar nu-1 opréste din toate,
ci totu-i lasa ceva putinel, ca sa-1 &XX& gepouc Tiv6g, Iva oexppovkm,
smereasca, asa i Dumnezeu, ce Insa oCiTo) Sfl Kai 6 Oe6c. getUov St
nu tuft acesta chip. Ca omul, cind oirA aTcog, inevattriag. '0
li goneste feciorul, el 11 opréste de gtv yap ONOptercog arroKXTipov6gov
céle mai multe gi-i cla putinea parte ;
iar Dumnezeu numai ci-i opri oarece Rugby, ToO irXelovog eK6eaket pi-
cit de putintel, iar mai mult ii Ude. poug, To St 't XaTTOV Capiriatv. 6 St
Ci i accasta iaste tocmeala lui Dum- OeOg TO rcktov eapeic, OXiyou Two;
nezeu, iar fu pentru folosul omului. tel3aXe, xai TOUT() 7cpOg i'l)(piketav,
Ca dintli toate avu omul supuse supt
mina lui. Deacii el sa semeti. Pentru Ts/a ail icavccov eiwacog ireptyiyviTat
aceia sa schimbara, ca sa aiba si el Tcbv Glow. 'AXXo. Kat TobTo TAg
grija de céle ce-i vor trebui chi vor fi Tub Oeo0 KriSegovia;. 'Hot yap ao(pictv
de hrana In viata lui. Si nu Msa sa a6To6 Ofrycov, Kat TO (ppewliga Ka-
nu-i fie toate cu osteneala, nici iar
cu odihna, ci unele ce-i sintu de treaba eatp6v, Kai Tiiv eiKatpov 010201v
sintu fir' de osteneali, iar alte care-i EKKoICTC)V (titEthil 7tdvia Per' eiKo-
sintu mai de mare treaba ldsa sa le Xiag Exow EeTpaxnki.a0n), avetut.,t
cerce mai cu mare osteneali l cu multi
nevointi. Ia aminte, de vezi, cum TLVCE Kai SUO-KOXICLV Tt X pilCrel. TOI)
pestii carii umbli In fundul mirii gi I3iou, Kat OOTE navTa Acta KagetTou,
pasirile carele zboari In slava ceriu- otice netvict eiveu KagaTou KapitoDoOat
lui, toate cu mestesug le-au supus
Dumnezeu tie, omule, si ti le-au dat. aOTOv &Teaser Zalet Ta gtv TrpOc
Intrebare: Dar, caci nu zice de xpeidy xtopig Kat
7tóvol) iSpeoTcov
toate céle vizute i nevizute si de airrOv Exetv, 'al St npOg
sadiri si de silminaturi, si de pomi thPfiKev
si de altele? Tptxpfiv geld itOvou Kat iSp(oTog

296

www.dacoromanica.ro
 Rdspunsul : Cit au zis de putinel,
iar toate le semneazA, §i au lAsat celor
ce le taste voia sA le §tie, sA le spue.
IatA, iar vine cuvintul sd sA sflr§eascA
la sfIr§itul cel mai dintli, unde zice:
Doamne, Domnul nostru, clt e de
minunat numele tAu peste tot pa-
4m1ntul ! i Acéste cuvinte pui §i la
1nceput §i la sfir§it, deci *i noi pururea
sA ne aflilm zicind ap: e Doamne,
Domnul nostru, cltu e de minunat
numele tau preste tot pAmintul!
$i sit ne mirAm de mila §i de dragostea
lui, care o are cAtrA oameni i de inte-
lepciunea lui §i de gindul cel bun
ce-1 are spre noi. *
riouX0asvog rad Tairrnv linty (aro-
Ttavsaeat TfivDto2a-riv aSstav. Et St
Xtyot ttc ti öt TC011 To tyrnespa&ov
'rAg Stavoia; tookitCirrat. Ei) R ax6-
di. rabg Kai ta vrixOgsva Sul -rob
fietOouc TCbv 68(ITOW, Kul Ta Etc Cyfog
ctipOpcva Grckatt aot Stet Tflg téxvilc
6 Asada-N. Kai Ti Siprors Oi5 narra
trolkOe Ta Opioneva, lalt (Piet xat
anew= Kai Stv6pct; 'Arca atpoug
TO div t vict-co, Kai To% (ptkogaOcat
TOv =pi. Too-row eu)fpcs X6-yov. Kai
7reatv etc TO airrO KaTaael. Taoc,
00ev Kat -riga-to Ktipte 0 MI:Rog
fitabr )(at nob Tqg datoSsiscoc,
Kat pera VFW arcoSci4tv ta aka
TtOsig IMpata. Mtvavev Toivvv sin-
\Imo% lad -nag% ta aka A.Syovtsg,
Oauggovreg airro0 TO xnSegoviav,
bcTaritrOpevot TfIV ampiav, tip/ qn-
Xavepcnrciav, ttiv Onto fitabv trpo
voictv.

Adresindu-se unui tindr, lnateiturile nu puteau ignora tema

castitdtii, dezvoltata. §i incheiata in acelqi spirit politic, §i. nu ascetic
calugaresc:
Drept acéia, iubitul mieu fiiu, de te vei nevoi sa--ti paze§ti
trupul a§a, pin6 vei ajunge de virstá, cum sa cade, cu curalie, cu
intelepciune . . . tie §i imparatii tale sa. va darui de la Dumnezeu
bätrinet,e cinstite §i ti sa vor adaoge tie anii vietii . . . 9 Si orin-
catro §i spre ce vrajma5i de ai tai vei merge, tot li vei birui i-i
vei pune suptu picioarele tale §i te vei intoarce iar cu mare cinste
si cu multà bucurie. Alijderea vei birui §i pre toti pdginii, carii vor
veni asupra ta . . . Iar de nu ma. vei asculta, o, iubitul meu fiiu . . .,
va lua Dumnezeu domniia de la tine §i o va da altuia" (editia
Minerva, p. 137-138). Recomanclari §i fagaduieli ce nu se adresau,
evident, unui copil crescut spre a purta rasa, nu mantie dom-
neasca.".
Odat5. terminata expunerea de principii, ca o trecere spre
ceea ce va urma, se amintqte ca. a§a s-a lntimplat cu o serie de
297

www.dacoromanica.ro
personaje din Vechiul Testament, a caror soarta este rezumata pe
scurt. Paginile urmatoare le arata. pre amaruntul".
OLCNV
Intr-adevar, prima parte a Inveipturilor continua cu o ampla
succesiune de lecturi morale 0 pedagogice, pe multiple teme, lecturi
scoase din Vechiul Testament, din Panegiricul lui Constantin cel
Mare de Eftimie, patriarhul Tirnovei, din Noul Testament, din douà
predici ale lui Ioan Hrisostom si din celebrul roman religios Varlaam
ci loasaf. Este interesant de urmárit cum 10 compune autorul .invd-
teiturilor aceasta antologie pedagogica, unica in felul ei in literatura
parenetica europeana si care face din .hivatcituri, dupa spusa lui
Paul Anghel, o adevdrata carte initiatica" 1° Tot Paul Anghel este
cel care a vazut in aceasta antologie o forma de educatie prin pilde
alese i inseriate cu un anumit tilc, in felul celebrei Panciatantra.
Ea debuteaza cu prima afirmare, in cultura romdnd, a rolului
educativ al istoriei : Deci, sa ascultgi i sa inlelegeti de viAa lor
si va yeti intelepti de yeti lua aminte cu socoteala . . . i va feriti
fieOecarile den voi de céle réle, iar lucrurile céle bune neincetat
sa va nevoiti a face bine. Drept aceia ia aminte de vezi i sa tii
cum le-au fost inceputul imparatii lor si cum le-au fost impara-
tine 9i cum le-au fost §i sfirsitul."
Intiia povestire despre fiii lui Eli preotul este tema fiilor
neascultatori ai unui tata de treaba., care li mustrase, dar nu-i
pedepsise la vreme. Din aceasta cauza au sfirsit ràu i ei, i tatal
lor. Intimplarea este povestità cu textul din I Regi, cap. 2 si 4 n
dupa care urmeaza morala: Vezi iubitul mei fiiu, ca nu pot folosi
nici parintii feciorilor carei sintu rai §i nu pazescu legea lui Dum-
nezeu . . macar de ar fi parintii lor sfinti i dreMi . . . Insa ca
si tata-sau, macar de-i i invala si-i certa, iar cu toiagul nu vrea
sa-i bata si sa-i faca sa le fie frica de dinsul i, pentru acea frica
qi bataie din tineréte sa dobindeasca mintea i intelepciunea" (vezi
p. 141-1.42, ed. Minerva).
Acesta este procedeul si in continuare: povestirea e scoasa
din textul biblic i pregatita ad usum delphini" (cu epurarea
pasajelor mai colorate, cum ar fi contemplarea Batsebei, goala,
de care David, sau numarul femeilor din haremul lui Solomon).
Urmarindu-se ilustrarea unei idei morale, pedagogice sau politice,
faptele slut uneori simplificate i figurile prezentate sub c
singura lumina.
Este cazul lui Saul in povestea urmatoare, infati§at exclusiv
ca exemplu de rege nevrednic de increderea ce i s-a acordat. Un
298

www.dacoromanica.ro
exemplu negativ deci, cum suna i comentariul de la sfirsit : Ve-
zi, fatul mieu, acestu imparatu, care dintii fu rddicat de Dumnezeu
den oamenii saraci si-1 maid, si-1 puse imparat pre pdmintu
iar el, ca un nemultumitoriu ce era, nu vru s. multumeasca
sd laude pre Dumnezeu, carele-i dedése atita putere, ci sa porni
cu fardelegile sale in lucruri réle si care nu sd cadea, cum
ai auzit mai nainte spuindu de dinsul pre scurt. i pentru
acéle fdrdalegi ale lui ii déde Dumnezeu in moartea cea amard
si sd sfirsi rau i cu ocara mare" (p. 145-146).
Urmeaza istoria lui David, menità sà ilustreze ideea pocaintei
reparatoare a regelui care a gresit. David se pocaieste si este iertat.
E tot ceea ce se retine din domnia lui aici, sub forma povestirii
celor douà pacate mari pentru care a fost aspru mustrat : rdpirea
Batsebei, insotita de uciderea sotului ei, Urie heteul, i recensd-
mintul fiilor lui Israil (operatie socotita pacat de aceia care, redac-
tind Cdrtile regilor, n-au gdsit alta explicatie pentru o teribild
molimd ce bintuise post hoc). In alte parti din Invdtdturi sint amin-
tite din istoria lui David lupta cu Goliat si rascoala lui Avesalom.
A patra povestire infdtiseaza pe Solomon, regele soare" al
Vechiului Testament, puternic, intelept, vestit in toata lumea. Din
domnia lui sint povestite mai multe momente, toate cu rezonanta
pedagogica, exceptind istoria zidirii templului din Ierusalim, care
are alt rost. i anume, de a crea un termen de comparatie pentru
ctitorul, la fel de fastuos, al mandstirii Arges. In sfirsit, celebra
judecata a lui Solomonu demonstreazd poporului protectia divina
de care se bucura regele, idee adesea reluatd in Invdtdturi. Eroul
are lug i umbre: femeile strdine, care-i erau foarte dragi", 11
abat la batrinete pe cdi gresite, Mcindu-1 sd ridice capiste idolilor
pdgini. Va fi pedepsit cu dezmembrarea regatului dupd moartea
sa (invatatura de minte pentru Theodosie, care nu era prea departe
cu granita de pagini. Unul din fiii lui Petru Rares va chefui mai
tirziu cu turcoaicele i ya sfirsi prin a se turci).
Urmeaza un lung comentariu despre pacatul lui Solomon, care
repetà de fapt, mai liber, cele transcrise inainte dupd izvor. Dupa
ce se termind acest comentariu (vezi p. 153-155 din editia Minerva),
expunerea faptelor din istoria biblica continua cu intilnirea lui
Ierovoam cu profetul Iahie i incercarea zadarnica a lui Solomon
de a-1 omori pe primul. Este preludiul la povestirea urmatoare,
despre Rovoam, fiul lui Solomon.
Rovoam este, in intentiile pedagogice ale autorului Inudfd-
janitor, conducatorul care, la cererea poporului de a-i usura biru-

299

www.dacoromanica.ro
rile, convoaca pe batrini, care-1 sfatuiesc O. asculte de rugamintea
supusilor s'i, apoi, pe tineri, care-1 sfdtuiesc contrariul. In loc sa-i
asculte pe batrini, Rovoam se ia dupa tineri. Rezultatul este deza-
struos, prilej pentru un alt comentariu, redactat in exact aceeasi
maniera ca si cel la pacatul lui Solomon, prin repetarea unor
fragmente Intinse din textul transcris Intretesute cu reflexiile
autorului. El este Intregit de o lunga si foarte frumoasa disertatie
despre respectul Pp de batrini §i fatA de toli cei care II merita
(vezi ed. Minerva, p. 158, r. 12 p. 159 r. 9).
In acest comentariu apar citeva idei esentiale, care formeaza,
ln partea a doua a Invd(dturilor, obiectul unor ample dezvoltari.
Invatatura politica si morala desprinsa din pdtania lui Rovoam
fiind Incheiata, autorul invdraturilor nu mai vorbeste nimic despre
restul istoriei lui Rovoam, care mai ocupà un capitol Intreg in
Vechiul Testament. Evident, inteatia lui nu era de a repovesti
istoria biblica, ci de a scoate dintr-Insa asemenea Intimpla'ri mora-
lizatoare. De aceea, grind peste un sir de domnii mai putin impor-
tante (III Regi, cap. 14-20) si peste Inceputurile domniei regelui
Ahav, retine din domnia acestuia episodul cotropirii silnice a mofte-
nirii pdrinteVi a lui Navuthei. Acesta din urine.' apare ca un fel de
mosnean napastuit pentru via sa de stapinul atotputernic.
Combaterea silniciei domnesti, destul de usor de Intilnit si
In realitatea româneasca a epocii ", se Incheie cu o dubla morald:
pocainta regelui Ii asigura acestuia, pe moment, iertarea deci
revine tema pocgintei reparatoare , dar in cele din urma va fi
pedepsit pentru crima de a fi ucis pe Navuthei In urma unui proces
regizat de regina Iezabela, geniul eau al sotului ei. Ahav moare
tragic In lupta cu filistenii. Dar nu numai el, ci si fiul sau e ucis cu
o sageata. Iezabela are un sfirsit si mai tragic, fiind Injunghiata
ca un animal din porunca regelui Iue (este interesant cum, spre a-si
ilustra ideea vendetei divine, Neagoe cauta tocmai peste clteva
capitole si, gasind acolo sfirsitul istoriei neamului lui Ahav, li-
peste versetele respective de rest, spre a da o povestire continua,
menita sa arate ca. Dumnezeu a razbunat singele nevinovat al lui
Navuthei ping, la al treilea neam"). Despre Iue se aminteste doar
ca, ridicat pe tron, nu s-a dovedit vrednic nici eft ticalosii lui pre-
decesori, fapt pentru care va si pierde tronul.
Figurii sumbre a lui Ahav i se contrapune figura luminoasa
a lui lezechia, regele model de pietate si dreptate, ajuns si el tinar pe
tron la 25 de ani. In timpul sail, regatul sufera cIteva incalcari
din afara. 0 primej die groaznica se ridica In al 14-lea an al domniei
300
www.dacoromanica.ro
lui Iezechia, cind Ierusalimul este asediat de asirieni. Asediul
Ierusalimului este cea mai pateticd, i totodatä cea mai asemand-
toare cu destinul istoric national, dintre paginile de istorie
Vechi Testamentard pe care ni le oferdlnvdtdturile. Prezenta ei aici
se Idmureste perfect in lumina capitolului VIII din partea a doua,
intinsul capitol Despre solii Si rdzboaie, unde marea rugáciune
inainte de infruntarea ostilor aminteste izbitor pe a lui Iezechia.
Tilcul povestirii nu este, de altfel, ldsat In suspensie, ci la sfirsit
citim: Asijderea i tu, iubitul meu fiu, de te vei asenagna in toate
lucrurile Ezechiei Impdrat, i Dumnezeu totdeauna va fi cu tine
va fi ajutor intru toate ca i acestui Ezechia impdrat". Comen-
tariul (p. 169, r. 14 p. 170) la intinsul text reprodus din izvor
are exact aceeasi structurd ca i cele doud comentarii anterioare,
despre Solomon si Rovoam: repetà citate din textul transcris
inainte, Impletindu-le cu citate noi i reflectii proprii. Tehnica este,
deci, unitard.
A doua povestire despre Iezechia priveste boala acestuia:
regele se roagd lui Dumnezeu, i acesta Ii prelungeste viata cu inc5.
15 ani (ceea ce nu s-a Intimplat cu piosul Neagoe, bolnav si el si
in cdutare de medici pe la Venetia, atunci cind scria Invd(iturile).
Deosebit de semnificativd este Insd a treia povestire despre
Iezechia: acest rege model a comis in viata sa o greseald groaznicd,
ireparabil5. cel putin asa o prezintd Neagoe, accentuind ver-
dictul biblic : vizitat de solii regelui pdgin Marodah din Babilon,
le-a ardtat acestora toate bogdtiile sale, ldudindu-se cu ele, fdrd
sd-si dea seama cd a semnat astfel sentinta de moarte a rega-
tului. Cdci solii se vor duce la Babilon i vor spune ce au vdzut
si vor veni apoi ostile babilonene, care vor distruge Ierusalimul
vor duce poporul in captivitatea babiloneand.
Comentariul intins si vehement care insoteste povestirea ii
face atent pe Theodosie c5. Dumnezeu a dat tuturor crestinilor celor
pravoslavnici sd prdznuiascd in dragostea cea dumnezeiascd i sd
petreacd bine, In pacea lui Dumnezeu, iar n-au dat sal faceti praz-
nice cu cei necredinciosi i sd và veseliti cu dinsii, care sint vrdj-
masi lui Dumnezeu". Pe larg ii este explicatd lui Theodosie greseala
aceasta a lui Iezechia, ca un preambul pentru recomandarea cate-
goricd din partea a doua a Invdtaturilor, capitolul Despre solii ci
rdzboaie, unde citim: Iar carii nu cred in Hristos . inaintea aces-
tora nimic den avutiile voastre sá nu ardtati, nici scule, nici haine,
nici boiarii tài s5. nu &à Impodobeascd inaintea lor, ci sd te ardti
si sd te faci inaintea lor sdrac i lipsit i nici intr-unile sà nu te

301

www.dacoromanica.ro
faluesti. Ci, cind vor veni de la dinsii soli mari si vei gindi sal trimiti
inaintea lor cinste, tu trimite si le fa cinste, insa numai cu bucate
si cu bauturd. Iar alta cinste sau avutie sd nu arati inaintea lor,
cd macar de va s-ar fagadui eft de cu prietnicie si cu dragoste,
iar tot sa nu-i crezi, nici sa le arati avutiia ta, ci inea mai virtos
O. o ascunzi de dinsii" (ed. Minerva, p. 277).
Cum in ultimele cinci capitole ale Cdrtilor regilor nu mai era
nimic de folosit in scopuri pedagogice, autorul Invoildturilor trece
la infatisarea personalitatii si vietii celui mai celebru uns al lui
Dumnezeu" din era cresting.: Empdratul Constantin cel Mare.
Ca intinsa Povéste pentru marele Constantin Impdrat nu este o
interpolatie, cum credea Russo, am aratat-o in capitolul I al lucrarii
de fata. De altfel, Inca Romanski vedea prezenta lui absolut nece-
sara intr-o galerie de exemple si modele pentru educarea unui fiu
de domn in vremea aceea. Lavrov cel dintii si dupa aceea toll
ceilalti cercetatori, cu exceptia lui Russo, au sesizat faptul ca textul
despre Constantin este panegiricul bine cunoscut al lui Eftimie
al Tirnovei. Confruntarea cu lucrarea respectiva a celebrului scriitor
bulgar din sec. al XIV-Iea nu mai lash' nici o indoialà. E. Turdeanu
a aratat pentru prima data procedeele dupa care textul lui Eftimie
a fost folosit in Invdtdturi." Reluind operatia si folosind si fragmen-
tele de text slay rdmase din Invdtdturi, am ajuns, la rindul nostru,
la urmatoarele constatari:
Primele cloud' capitole ale editiei Kaluniacki (ne raportam in
perrnanenta la aceasta editie, cu care am facut confruntarea 15),
cuprinzind, primul, o introducere retorica, si celalalt date despre
parintii, nasterea, copilaria si tineretea lui Constantin, pina la
proclamarea ca imparat dupa rnoartea tatalui ski, Constantiu
Clor, shit lasate la o parte. Povestea pentru marele Constantin
itnpdrat incepe cu cap. III: despre lupta cu persii, in care Constan-
tin e luat prizonier si este scapat de slugile sale credincioase.16
Rostul acestui capitol, inclus integral in textul Invdtdturilor, este
de a omagia pe slugile" credincioase domnului lor.
Capitolul IV si primele 1.9 rinduri ale cap. V sint din nou
sarite (contin amanunte istorice fard semnificatie pedagogica),
pentru a se ajunge la cunoscuta legenda a aratarii crucii inainte de
lupta cu Maxentiu, lupta povestita de Eftimie intr-un vag istoric
absolut. Maxentiu se II-leacá impreuna. cu ()stile sale, cázind de pe
pod.17 Informatia ca podul fusese facut special ca sá se rupa. cind
va trece Constantin este sigur interpolata de traducator dupd Cro-
3C2

www.dacoromanica.ro
nograful lui Dorotei al Monemb aziei.'8La fel procedeaza traducatorul
§i In cap. XX, cind vorbqte despre piroanele din crucea lui Iisus."
Cap. VI este dat In Intregime: sint masurile luate de Con-
stantin In calitate de Imparat cre§tin, toate, fapte exemplare.
Cap. VII boala lui Constantin, botezul lui, care il vindeca de
lepra §i-i da putere sa Infrunte chiar otrava din nou este inclus
in intregime. (Neagoe tragea nadejde, probabil, la aceea§i minune !)
Primele 11 rinduri (ed. K.) ale capitolului VIII sint lasate la
o parte (contin amdnunte istorice fath semnificatie), trecindu-se
la relatarea luptei lui Constantin, aliat cu Licinius, contra lui
Maximian. Acesta recurge la vrajitori, dar sfir§e§te eau, putrezind
de viu (ln realitate, Maximian a murit Inaintea fiului sau Maxen-
tiu, mort In 312). Ultimele §apte rinduri ale capitolului, care vorbesc
de Licinius, sint eliminate, fiindca nu serveau ideea pedagogica,
idee ce s-ar putea rezuma astfel: cu ajutorul lui Dumnezeu, Con-
stantin Invinge pe toti du§manii (care, asemeni du§manilor lui
Neagoe, in Vico lui Nifon, sfIr§esc tragic).
Din acelea0 motive pentru care nu fusese povestita in intre-
gime istoria regilor evrei, nu este urmarità pas cu pas nici istoria,
fie §i panegirica, a lui Constantin: din cap. IX, unde se relateaza
lupta lui Constantin cu Licinius (devenit, din aliat, du§man) §i ucide-
rea celui din urma (Intimplata la 324), nu sint retinute decit ultimele
cinci rinduri: ,5i ap full idolii stricati..." etc., care shit lipite Insa
la capitolul anterior, ca lncheiere la episodul mortii lui Maximian.
Ilustrind In continuare ideea ca, ajutat de Dumnezeu, Con-
stantin este invincibil, din cap. X, care poveste§te in prima parte
cucerirea Bizantului §i In partea a doua intemeierea Constanti-
nopolului, Neagoe nu retine decit primele 21 de rinduri: cucerirea
cetatii Viza" 20; la Inceput, Constantin este infrint, dar, privind
pe cer, vede crucea, sub care scrie: Chiama-ma in ziva grijii tale
§i te voi izbavi §i ma vei proslavi". Procedind in consecinta, Con-
stantin Invinge Inca o data. Acest pasaj va fi comentat la sfir§it,
in special cuvintele de sub cruce. Nu numai ultimele 20 de rinduri
ale cap. X, ci in intregime capitolele XIXVII sint omise. Intre
ele, patru erau consacrate sinodului de la Niceea din 325.
Cap. XVIII este dat in Intregime. Din cap. XIX lipsesc doar
K., p. 132, rindurile 19-23; P. 133, rindurile 30-34 ; p. 1.34
r. 1-4 §i 6-7. In aceste capitole este vorba de calatoria mamei
lui Constantin la Ierusalim, de bisericile pe care le zideOe pe dife-
rite locuri legate de viata §i predica lui Iisus, de aflarea crucii pe
care a fost rastignit.
303

www.dacoromanica.ro
 Cap. XX iarg0 In Intregime transcris 0 sporit de Neagoe
cu citeva rinduri (vezi ed. Minerva, p. 181, r. 14-18), vorbe§te
de bogatele daruri cu care au fost Inzestrate aceste ctitorii de sfinta
Elena, despre ferecarea icoanelor In aur 0 argint, despre cuiele din
cruce pe care le-a pus Constantin la rahtul" calului (cu scurta
informatie suplimentarg. din Dorotei, introdusg de traducgtor
si despre care vezi nota 19), despre mgsurile cu caracter religios
luate de Constantin.
Din capitolele XXIXXV, autorul Invdfdturilor scoate cu
mgiestrie elementele pentru un grandios portret al marelui Impgrat,
portret de o asenagnare izbitoare cu ctitorul mgngstirii de la Arge§
§i autorul lnvdtaturilor. Astfel, cap. XXI retinut in intregime
ne prezintà un Constantin educator, Incepind cu fetele biserice0i
i continulnd cu o§tenii (pe care-i invatà sd se roage Inaintea bgtd-
liei pe cimpul de luptd), un model de pietate §i de recuno§tintg
fa Vg. de omologul sgu ceresc, un protector 0 cinstitor al fetelor
biserice§ti, care 11 proclamg. arhiereu".
Pentru a nu intrerupe §irul ideilor, primele 11 rinduri ale cap.
XXII sint sgrite 0 la fel ultimele opt. Cu miezul rgmas se Impli-
nWe portretul de legiuitor 0 mai ales de generos dgruitor al bise-
ricilor cu bani §i proprietati, de miluitor al sgracilor 0 vgduvelor,
de rnustrdtor al celor rdi fi, lacomi, pe care nevoia sd-i aducd pre
tori intru frica lui Dumnezeu", ca 0 Neagoe In cuvintgrile sale
religios-morale din partea a II-a.
Noi trgsgturi se adaugg: nici In campaniile militare nu se
despgrtea de cler i de bisericg, ci o purta cu dinsul: 8i-0 invgla
Imparatul feciorii &di sg. se tie de credinta cea bung 0 adevgratg,
iar de invAgturile céle réle §i de erese sg. sg Intoarcg 0 &à sg fereascg
foarte tare. Iar mai virtos &à-0 pue toga.' ngdéjdea 0 EA' creazd
In Hristos cu tot sufletul i aceluia sg. se Inchine §i aceluia sg. slu-
jascg. §i pre acela sg-1 tie fdcgtor 0 tocmitoriu a toatá fdptura.
A0jderea ii invdtg. §i de altele de toate" (ed. Minerva, p. 183).
Iatà modelul lui Neagoel In aceste rinduri parcg citim o re-
latare despre Invdtdturi.
Aceste doug calitgti ale impgratului Constantin slnt extrase
din cap. XXIV, unde, Intr-un context de campanie militarg, ele
apar la K. p. 140, r. 26-32, 0 la p. 1.41, r. 12-17. Restul, nefiind
trebuitor, se lasa la o parte.
Cap. XXVXXVI, din nou transcrise in Intregime, contin
portretul fizic §i moral al lui Constantin, ultimele clipe, moartea
304

www.dacoromanica.ro
si jalea slugilor sale, cinstea deosebità de care s-a bucurat dupg
moarte. (Dupd cum se stie, pentru biserica ortodoxd este sfint.)
Izbitoare sint, pentru noi, aceste rinduri, cu care se incheie cap.
XXV si care au fost cu sigurantà punctul de plecare pentru mult
discutata Rugdciune la iefirea sufletului : Deacii, odatg, avind el
mtimplare bung si vgzind pre toti adunati imprejurul lui pentru
Invdtatura, cd cu tot sufletul pohtiia, and va fi aproape de petreca-
niia sa, sd vazd lingd sine pre tofi domnii i boiarii sdi, sd-i invéte
si sd le spue ce locuri de minunate sintu pdzite ci tocmite de Dumnezeu
celor buni $i celor ce-1 iubescu . . . Mjderea fi pre cei ce fac rdu fi
umbld lard dreptate, ce rdutdti ii ageaptd, ce munci, ce ispitiri drd-
cevi. y.S'i hump pre tofi Intr-un chip de toate de acéstea, cela ce iaste
Intocma cu apostolii, fericitul Costandin" (ed. Minerva, p. 184).
In panegiricul lui Eftimie mai existà Inca doug capitole XXVII
si XXVIII, de care autorul Inecitilturilor, neavind nevoie, le-a
lgsat la o parte.
Intinsul comentariu cu care este insotit panegiricul dezbate
probleme nu numai moral-pedagogice, ci si sociale: despre credinta
slugior, despre rgscoala impotriva domnului. 21 Tehnica elaborgrii
este aceeasi ca la comentariile despre Solomon, Rovoam si Ieze-
chia. E aceeasi ming. care a prelucrat exemplele din Cdrtile regilor
i care accentueazg, ca si acolo, idei, preocupgri, teme ce ne vor
intimpina in partea a doua a hweifciturilor. Desi autorul nu prelu-
creazd textul izvorului, ci-1 lasä asa cum 1-a gdsit in manuscrisul
folosit, modul in care Isi alege si asambleazg pasajele imprumutate,
noug la numgr, vgdeste intentia realizgrii unei biografii parene-
Lice", un fel de Ciropedie" cresting, dupg o anumità viziune asupra
trasgturilor esentiale ale personalitgtii lui Constantin cel Mare.
Predilectia pentru anumite momente din viata acestuia, sau a
mamei sale, nu este strging nici de realitatile românesti ale epocii
si nici de ambitiile proprii ale domnului muntean. In aparentg,
elementul religios covirseste, se eliming istoricul pur si biografia
propriu-zisà, ceea ce ar pgrea sg confirme presupunerile acelora
care vgd mina unui cgluggr. Daca ne uitgm insg mai indeaproape,
vedem ca un capitol asa de pe larg povestit, ca hagialicul sfintei
Elena la Ierusalim si gasirea crucii, are si alte rosturi: sfinta Elena
si Constantin sint vgzuti ca ocrotitori ai locurilor sfinte", pe care
le-au dgruit cu bani si cu mosii, unde au clgdit biserici. Aceste
locuri erau insg, in vremea lui Neagoe, sub stgpinirea turcilor, si,
in locul lui Constantin, si al mamei sale, el, Neagoe apare in Viata lui
20 Neagoe Basarab c. 679 305

www.dacoromanica.ro
1V ifon de pilda, ca noul Constantin, care Intareste biserica amenin-
tata de pagini. far evenimentul gasirii crucii", cu tot luxul de
amanunte cu care e povestit, era, in epoca, un simbol de cruciada,
cultivat frith, cum am aratat (vezi p. 85-86), de tefan cel Mare.
Dupa cum am vazut, si In Invdteituri, ori de cite ori Neagoe
dá de un pasaj In care este vorba de o biruinta a lui Constantin
in numele crucii, o adauga.' povestirii sale. Nu este deci intimplátor
accentul pus pe faptul ca Maxentiu si Maximian au fost inching.-
tori la idoli, cà prin moartea lor idolii au fost surpati" de cruce
(se Intdreste ideea prin lipirea, la povestirea mortii lui Maximian,
a pasajului ce privea pe Licinius), ca aceia pe care i-a invins Cons-
tantin In Bizant erau pagini.
De la elogiul slugilor credincioase ale Impdratului, .Invdteitu-
rile ajung sa se ocupe si de rdscoald, pe care o condamnd. Inserarea
in acest loc a povestirii biblice despre rascoala lui Avesalom contra
tatglui ski David este, prin urmare, normala. Ca de obicei, nu tot
textul biblic este folosit, ci numai strictul necesar, intretesut cu
comentarii in care se condamnd vehement rdscoala.
Paginile cu exemple istorice sfirsesc aici. In continuare,
putem distinge o a treia sectiune a primei parti din Invdtdturi In
care ne Intimpina texte cu caracter moral, anistoric. Aceasta sectiune
se deschide cu o ampla disertatie despre lucrurile bune si lucrurile
rele" pe care trebuie sa le aiba In vedere cineva In comportarea
sa. Ca si In alte cazuri, trecerea de la povestirea anterioara la noua
tema nu se face brusc, ci in asa fel Inca sa para a decurge din cele
spuse Inainte. Comentariul la rascoala lui Avesalom (ed. Minerva,
p. 191 r. 3-11) ne introduce pe nesimtite In domeniul preocuparilor
morale, párasind terenul politicii. Paginile care-i urmeaza contin
o expunere a conceptiei filozofice §.i morale despre lame fi viald
specified epocii feudale.
Prima tema abordata tine Inca de comentariul la rascoala
lui Avesalom si este iertarea greselilor aproapelui, ilustrata cu un
grupaj de texte din Noul Testament, miezul constituindu-1 parabola
datornicului (Matei, 18, 21-35 si 24, 42-44 ; 22, 14). Acest
grupaj este introdus cu urmatorul comentariu: Dar, de vreme ce
au poruncit Dumnezeu sa sa iarte gresalele celor ce au gresit, dar
cu eft mai virtos BA fie ertati cei nevinovati si sa n-aiba nici o Inva-
luialà, nici sa OA minie si pima cineva pe altul pentru lucru di
nimic, fi mai ales pre impdratul gi pre domnul sdu. Acela ce judecata
va sa aiba, sau ce raspunsu si a ce muncita munca, si mai cumplita,

3C6

www.dacoromanica.ro
N a fi vinovat unul ca acela? Dreptu acéia, sà cade sà ardtám i sa
spunem mai ales si mai chiar dragostei voastre céle ce au zis Dum-
nezeu" (urmeazd textele din Evanghelie).
Sub un titlu aparte: Pi ldd din Evanghelie (ed. Minerva, p.
192-193) se insereazd o tilcuire a parabolei nuntii fiului de impd-
rat" (Matei, 22, 2-14), ca introducere la o mntinsà disertatie morald
(ed. Minerva, p. 194, r. 23-198) pe tema Ca e mai bine trupul sd
ti-1 imbraci in haine slabe ci ponosite, iar mintea fi-o imbracd in haine
impdrdtesti si o impodobeste cu corund ci sdzi in caritd naltd i lumi-
natd", urmatd de un elogiu al calugarilor care trdiesc in pustie
dispretaind märirile i podoabele parnintesti.
Am reusit sà descoperim izvorul acestei disertatii : Omilia 69
la Evanghelia dupd Matei, a lui loan Gull de Aur, tipdrità in Migne,
Patrologia graeca, vol. 58, coloanele 647 654 si de abatele
J. Bareille (Oeuvres completes de Saint Jean Chrysostome, cu
text grec i traducere francezd), in vol. XII, p. 601-614. Intregul
text care urmeazd, i pe care il reproducem dupd editia Minerva,
paginile 193-200, se regaseste in omilia lui Hrisostom (Migne,
P. G., 58, col. 650 col. 654 ; Bareille, p. 605-614), cu exceptia
unui lung pasaj care substituie izvorului un text cu totul deose-
bit si mai dezvoltat. (Versiunea slavond a omiliei urmeaza aici
fidel izvorul original.)
INVATATURILE ED. BAREILLE
p. 193 198
Iar de va zice cineva cd n-au fost Ei St kiwi. Tic ,ött of) Tote IKVI-
atunci chematii cei din limbi, cd pre Oncrav Ot Et tOv0v, Ste IliacrrixOn-
atuncea n-au fost apostolii batuti Si any ot ditóaroXot, Kai impia
cazniti cu intunérece de cazne, ci Ina0ov, COX ebOto4 pctà Tljv
dupd inviiare, atunci pdtimird, cã avaataatv (thte yap at:not;
atunci zise lor: *Pasali de invdtaii (mat, Flopcutkvscg paOrrreôcare nay-
toate limbile s, iar noi sd rdspundem = tlft EOVT1), Ebrotiicv ay, on Kai
si sd zicem cd i mai-nainte de rastig- irpO tot) crraupoO Kai gaol Tew =u-
nire, i dupd rastignire i-au trimis p& CECYCOIc öteXtyCWTO xpthzotg. Kai
i-au invdtat. Ca mai inainte de rip irpo 'rob ataupo0 (pilaw airroig.
rdstignire i-au trimis i au zis: Pa- llopc0ca8c ict ta Tcp6f3ara ta Zino-
sati cdtrá oile tele pierdute ale easel koAerra otKou 'IcrpcifiX. Kai Acta
lui Israil ! Asijderea i dupd rästig- TOy crraupew otitc erceaucrcv, eala
nire nu conteni, ci le porunci sd invéte Kai ticacuacv aim% 8taXtycaeat.
ei. i mdcar de le i zise sd Inv* 00 ydp eiic, MaOrrretacat ntivra tti

307

www.dacoromanica.ro
toate limbile, iar le ardtd aiave cà va
sa sá Inane In ceriu, ca sä grAiascd
sd mdrturiseascd de clinsii Int li si le
zise: I Luati puterea duhului sfint,
carea s-au pogorlt spre voi, i sd-mi
fiti marturisitori in Ierusalim si In
toatA Iudea si pin' la marginile pAmin-
tului Asijderea zice Pavel: Cel
ce au fAcut pre Petru Intru apostoliia
obrezaniei, acela au fAcut si pre mine
In apostoliia limbilor *. Pentru acCia,
si apostolii sd pornird i mérserd la
ovréi si lAcuird In Ierusalim multd
vréme. Deacii, deaca-i gonird, ei
atuncea sd rdsipird i sd semAnard
pren toate limbile.
Iar socotéste i vezi i aici
iubirea cea de cinste. CA zise:
arti yeti afla la rdspintii, chemati-i
la nuntd *. CA aceastd zicere ce o
zisése mai nainte ovréilor, i elinilor
zisése. CA multi elini lAcuia cu ovréii,
ce dii lacuia, iar tot Ii hiclenea §i-i
mozavirea, cum si Pavel gralaste In
pada i zice: Cu nevoe era sä sd
mArturiseasca intii voao cuvintul lui
Dumnezeu ; iar pentru cad ati jude-
cat pre cei nevrednici, latd noi ne
vom Intoarce In limbi Pentru aceia
si singur zise: Nunta iaste gata, iar
nuntasii nu furd vrédnici
Aceasta s-au cdzut mai nainte de
aceasta, cd stiia c.1 pre nici unii n-au
lasat mdcar pentru fiestece lucru nein-
vdtati cu bl1ndée. Iatd, veni el Insusi,
apoi trimése i solii sal, i cu aceasta
lor le Ingriideste si le astupd gurile,
308
www.dacoromanica.ro
Eevil eala, ptAlaw etc 'coy oOpavOv
avalkivew, g8ilkcocrev Ott ticeivotc
8taMtovrat npdrroig Ancree yap,
(plat, Sim:guy érreA.O6vto; foi3 ayiou
Ilymigarog era' (.4.164, Kai Eaca0g
pot gdpfiveg Ev TB lep011aakeig,
Kai v irdan t louSaict, Kai Ect4
taxdrou ffig yAg Kai. 6 IlaiAog
rreatv e0 y&p évepynactg ligfpcp
etc arroarokny fAc nepurop.Ac, evnp-
ynae lCàllOt Etc to. EOvn. At& 'COUTO
Kal at arroarokot rtpoc fob; 'Mu-
Saiouc nparov gxcbpnaccv, Kai rroXby
Iv lepouacanji ötarpiwavreg xpovov,
etfa Mr' abfobv gXecOgyseg, o6fa)
6i.ea1capnaav eig tà Ovn.
Ei) é Opcc Kai évfabOa only ankott-
pier foO AearcOfou. "Oaou; gay
eilpruce, KaXgaafe, cprictiv, etc fobg
yallouc. Ilp6 foitrou ilev yap, &rep
Ecptiv, Kai. louSaiotg Kat "E2a.nm
6tektycwro, grri raziov gv Tt 'IOU-
8aiq Statptif3OVTec. tretSfi 6g trtglieyov
g1al3ou2x6ovreg ainotc, aKouctov nati-
Xou Tip/ rcapal3oXily gpgnve6orrog
faintly, Kat Myovro; oacog. 'YpIv
Av avarcaiov irp6tov XaknOfwat
TOv kOyov ToO OcoO. Inst6fi St
tivatiou; tantobc Licpivase, i8ob
crtpecpalucOu etc 'a NW]. Ata fate)
(mai Kai &nag. *0 Ltév yagog tot-
tóç &ram, Oi Sk KeKkriggvot 00K
Acrav gtot. H&t 1.tgv oLv Kat rtp6
TOOTOU T0i5t0, COX Iva gnSepiav
airrotg icaraXitrn dvataximou fi.v6g
eivfiloyiag 7cp6cpacrw, icaircep et66.4,
irp6; &nob; rtpcitroug ical fikOe Kai
'grcepwev, gKeivouc fe é7flaf04Acov,
Kat fi cat6e0ow t nap' taUTOV
iar pre noi ne Invatá ca sA umplem
boate ale sale. CA, pentru cAci nu furA
vrédnici, pentr-aceia zise: PAsati
pre la rAspintiii ori pre cine veti
afla, chemati, mAcar de sd vor In-
tImpla si de cei goniti *. IatA cA grai
inaltat i smerit, cA zise cA s curvarii
vamesii vor mosteni ceriul i vor
fi cei de apoi Intliu i cei dintli apoi.
AratA cl aceasta iaste pre dreptu pi
decit pre toti mai Impunge pre ovréi
apropie catrA zbierarea cea cum-
plitA, Intru care pre dinsii vor sA sA
duel mai groaznic decit toate lim-
bile.
lar nimenelea sl nu sà nAdAj-
duiascA numai In credinta, si din
credintA sA le grAlascA, iar lucruri
sA aibA réle i hicléne, cdci iaste din
dastul, numai a aduce ovréii den ne-
credinta In credintA. Ci, deaca-i vei
Incredinta sa-i pAzesti i In viata gi
in traiu bun.
CA ImbrAcarea iaste viata, iar
lucrul iaste chemarea milei. Dar
pentru ce intreabA cu de-adinsul, cA
a chema pre necredinciosi i a-i curAti
nu iaste aceasta den dAstoinicie si din
vrednicie, iar a pazi si a Indemna pre
cei chemati i curAtiti sA petreaca
In ce au fost chemati i ImbrAcati
aceia nu iaste din destoinicie si din
vrednicie, ci iaste din bunAtate. CA sA
cAdea mila i bunAtatea sA sA IntoarcA
cu platA. Iar sA nu arAti dupA cinste
hiclesug, ca zice cl n-ai luat ca ovréii,
ci ai luat bunatati mai multe si mai
Imbogatatite. CA ale ce sA gatea lor In
toatA vrimea, iar tu, fiind nevrédnic,
le-ai luat. Pentru acéia grdiaste pi
Iericitul Pavel: Limbilor, laudati
www.dacoromanica.ro
altavra ranpoOv, Icew trriSci; ATI8év
xcpSaivetv ttaXrj. 'Erei o6v Oinc
flaav attot, I1ope6eae, prio-iv, etc
Tit; tptaSouc, Kai Saoug tetv cOpritc,
xaktaate Kai tobg toxavtac Kai
tok lantffittItthvoug. 'ErcetSfi yap avto
xai Kam EXEycv, ôrt napvat Kai
tadovat tolnpovophoouat toy oIpa-
yew Kai, Toovrat ot irp6Stot Eaxa-
TM, Kai ol Eaxatot nparroy Stixvu-
atv ern, StKaicog xai taDta yivetat, 5
i.taktata redvtow ISaxve louSaioug,
Kai tfig Katacraapfic xalzirCarepov
paaov ainobc IK-v4e Kai iroX4
ttegov, TO etVe txcivcov toi4 Cl
lOv65v Opav etaayottivoug. Etta iva
imSt okot t nicrret 9a05ficrocrt
Om Kai Kepi Tfig xpicreco; aotorc
Staityetat, tflç tri nag Itovripalg
apa4at, totg Ittv ObStICCO ItEntaTEU-
KbaL nepi tot, npocrelOeiv r Itiaset
to% é isentersetw5at =pi tfls Kara
tOv iiiov Intgaziag.
"Ev8utta yap piog éat xai itpattg.
Kai why xapttog jv 1 laficrt;' tivog
ot3v Evticev emplfioX,07ettal; 'Ott 'Lb
tttv ariefivat Kai xaOapefivat xaptroc.
Av TO St xXrifiltvta xai xaeapa évSo-
aattevov titivat TOICLOTa Startwobvra
dig tthv KkriOévtow anouSfig. Td
xl.raAvat St obx dna tfig giag
ytyovev, &X eura tig xetpttog.
'ESet toiwv atteavacreat tfiv xdptv
vbt IrtaxoDoal, ob r toaa()rriv
IniStitaaat novnpiav 1.1cta thy M.
1100. 'AXV obx airiktuaa, priatv,
5aov looSatot. Kai gip., nok?4
tictOvcov thrfiXaucrag dyctOdiv. 'A
yap Stec navrog tot) xpavou nape-
aiceugeto keivotg, taka ItOpOov
tlaf3es ao, oOx v attog. At' 8 Kai
309
pre Dumnezeu pentru mita sa CA'
die ce era fagaduite lor, acelea le-ati
luat voi t. Pentru aceia multA Jude-
catA i osInclA va sA fie celor lene-
vosi, a cum furA aceia ocArlti i batjo-
corIti, cad n-au venit, asa vei fi i tu,
deaca vei vietui viiaã rea i scirnavA.
Ca cel ce IntrA ImbrAcat cu haine
spurcate, semneazA cela ce moare in
traiu sclrnav si necurat. Pentru acéia
zice CA tam
Vezi cA, de sA i tie ornul cel
pZicAtos ca au fAcut lucruri rele 51
grozave In viata lui, iar tot nu va
fi muncit pind nu se va judeca. Iar
deaca sA va judeca, deacii II vor
cuprinde muncile céle nestiute. i sa
nu gindesti cd-i va fi munca nurnai
atita, numai clt va fi dus In niste
locuri Intunecate, ci va fi acolo plin-
gere fara. rnIngliare i scrisnire de
dinti. i aceasta sd chiiamA durerile
gi ranele céle nevindecAtoare, i céle
ce nu iaste putintA de-a le rAbda.
Auziti, cei ce ati fAcut tainele ascunse
gi ati venit la nuntA i v-ati ImbrAcat
sufletele cu haine spurcate, auziti, de
unde ati lost chemati: de la rAspintii I
Dar ce va sa fie, schiopii i cii cu sufle-
tele betege? Iaste ceia ce s-au spurcat
sufletele cu voirile i cu pohtele tru-
pesti. Deci acum vA rusinati de dra-
gostea celui ce v-au chemat, care o
are cAtrA oameni, i nimeni sA nu
umble In hainile célc spurcate, ci
fiestecarele dintru voi sA cugete
sA bage seama de haina cea sufleteascA.
Ascultati, bArbatilor, ascultati,
muierilor, ascultati, ImpAraplor, as-
cultati, ImpArAtéselor, ascultati, bo-
310
www.dacoromanica.ro
Ila0Xog yer Ta St tOvti inttp
tXtoug Sotaaas Toy OtOv. "A yap
éKsivotg doptiXato, Tana aXarieg.
At6 Kai noAlfi Karat 11 SiKT1 To%
ti5P4Oupn1KOm. Kaoanep AP AICENCII.
"10 pfl tX0eiv Oriptcrav. ()kw Kai
ab t o&rco KataKXLOAval. p.eret
piou StepOapptvou. T6 yap Punapot;
tgariotg ciatXOtiv TOO-TO aivirterap
touttau, fliov etiolOaptov ExoNtra
eutEXOEiv AvTEUOEW 6L' 0 Kai &pi,
pouro, Vla IV.
*0 pCitg Tub;, KairoL ToO npayparog -
TO.) KaTaafikou Ov-ro4 oi irperrepov
KoXiget, Ecog äv aat6; 0 ilgaptri-
Kcbg shy lificpcw tUvtyK13; TO yap
griStv Extol avtems-iv KattKplvev
taut6v, Kai rcp6g ra; arcoP0h-
toug aipetai Kokaattc. Mil yap &I
GKOTOG etKOCKFac, Toimil voging air
stew TtgcopeicrOat, T4.) ei; eupeyytc
irtincecrOat xeipiov póvov, (DX &coo
'0 icXatiOgeig, Kai 0 Opum6; ubv
MóVTOW TOUT() E,A Xtyet, Tag &Kap-
tepiltoo; avatucv6gevoc 680vag. 'A-
Kotaate Sam parflpiew airoX,a15-
aavt&c, Kai To% yagotg napaysv0-
gevot, Ponape% Tfiv wuxiiv ntpt3ak-
2cEte 7tpdtECYLV. 'AKo6crate milky IKX.fi-
ante. 'MO Trig TptoSou. Ti övreg;
XuAoi Kai avarnpot Kara timx,fiv,
o TroX24 ,taXembrEpov TAg toO ath-
pazog 2,toOrg. Ai8g01311te TAN, ynkav-
Opomiav ToO KaXtaavtog, Kai linStig
titv Urn° Purcapa Excov igana, ax):
EKacrrog figthv rcepiepyaCta0co Tfiv
arokfiv TA; M/Uxfic.
'AKoOaate, yuvalKec, aKoi)pate, av-
Spaç. 00 toirrow 0ttv tthv ipaTiOW
Set ubv X puaomicruov, ubv TA cziElev
lari, ascultati jupinéselor, ascultati, huh/ xaXXiontOy-royv, aXX' keiyaty
toatd virsta si toate rinduialeli, bdtri- tGv "ra Ev Soy. 'PAK ay Tara EXCOIlev,
rill si tinerii, bdtrinele si céle tinere;
cá nici de un folos nu vd slut hainele txelya ReptOtcreat SOcricoXov. Chix
céle lucii du pre denafard, ci céle UMW Opoi3 Kai tvuxfiv Kat aapa
denlduntru, acélea shit de folos si de KaXICORICEIN, 06C ECritv. ObK PArrtr
treabd. CA pin' vor fi ingrijati si
vor purta pre denafard haine lucii 6jm0 Kai gattpcova Soukei)ety, xai
si frumoase cu nevoe ne vorn Xptcrt(O ottaxoOetv ths xph. 'Atm Oeo-
Imbrdca sufletele cu hainele neputre- geOa 'LOMA/ Taircriv Thy TopavyiSa
junii ! CA nu iaste putére sd-si impo-
dobeascd cineva i trupul i sufletul Tilt/ xcactrily. Oi.) St yap el Ttg toy
nici va putea sd slujascd cineva si utv oixoy txtgaget, tcapanetaaptcra
lui Hristos, si diavolului, tot bine. xpuaa xpettaaac, at St yuttvdv ty
Deci iani sd lepdam aceastd muncd
cumplitd, cd nimeni nu s-ar impodobi ()cud() tg anoiet xaeiaat, Itpdatc lay
casele cu pArdtare si intr-alte chipuri iiveyxac. 'Akk' iSob vOv Taft) ait
poleite, iar sà mearga si sá sazA cu windy tpygi, rely Lib/ ofictav tfic
robii sM imbrdcat In niste férfenite
réle. Iar tu, iatA cd faci si esti asa, Wuxfic aou, TO crava Xeyco, pupiatc
cd casele sufletului tdu sd naparmIttapacrt xaAlcortiCcoy, ticetyriv
cheamd trupul, care-1 infrumsitezi cu St Iv Oaxiotc &pet; xa0Acreat. Obx
mune iinbrAcdminte frumoase, iar
ora0a, Ott TON/ 13aatXta tfig noXeco;
pre suflet tu Ii lasi de zace intr-o fér-
fenita rea acoperit. Dar nu stii cd sa itEalov KoagetcrOnt Set; Atte TO1
cade sd sa impodobeascd mai frumos 'Lotto t ptv iteaet itapaiteraagata
Impdratul decit cetatea? Ca cetatea
ic Myou xatecnceimatat, TO St
o impodobéste cu zdvése de in suptiri
si cusute, iar impdratul sd impodo- paaaei eloupyig Kai Sulatuta.
béste cu caftanuri frumoase i cu
corune. Asa 1 tu, trupul sã i-1 Ofrao Kai at TO pay cnbaa ttonfiP
imbraci in haine slabe i proaste, (pau2k.ottpct itepit3ak2tE ato24 TOY St
jar mintea ti-o imbracA in haine impd- troth, akoupyiSa aySuaoy, lad cyttcpavov
rdtesti si o impodobéste cu corunA, trriOsc air*, Kai xaOtaoy Int Oxiwa-
si izi In caritd naltd i luminatd. tog (Aprikob xai trepupayag.
Iatd, tu acum faci Impotrivd si in '12; yi5y ye tobyaytioy trotetg, Thy
ponds, cà cetatea, adecA trupul, tu utv neaty xcaXamtiWv nouciXtoc,.
ti-I impodobesti cu mune feliuri de Ten? St I3amXia vain/ &pet; crOpea0aL
haine, iar pre impäratul, adecd mintea, SeSeptyoy &ciao) Tthv datoyow traO&v.
ti-o bai legatd de sd tiraste spre Oiac twoeig, Ott et; yetuoy atahOrig,
patimile si lucrurile céle nebune si xai ()coo yagoy; oi) Xoy(Cet; 716!);

311

www.dacoromanica.ro
dobitocesti. Dar nu cugeti cä ai fost
chemat la nuntA, i nunta au fost a
lui Dumnezeu, si nu chibzuesti cA in
camarAle lui vor sa intre toate sufle-
tele imbracate in haine lucii i cu
ranturi de aur impodobite.
Iar di4i iaste voia sa-ti spuiu
carii au fost imbracati asa i carii
au fost impodobiti cu podoabe care
sa cadea la nunta, adu-ti aminte de
cei sfinti ce v-am pomenit mai intli,
de multe ori, carii au avut haine de
par si au lacuit pren pustii. Aceia slut
ceia ce au fost impodobiti i infrum-
sitati la acea nunta cu haine I cu
podoabe ca acélea. Carora de li s-ar
fi da cite haine de scumpe si de multe,
n-ar fi vrut sa le ia. Ci, ca cind ar zice
cineva unui lmparat sa sA imbrace
cu niste pétece réle i férimate ale
unui sdrac, iar el s-ar miniia pentru
acéle ferfenite, asijderea i aceia n-ar
fi bagat seama de caftanele céle impa-
ratesti nici ar fi avut nici o grija de
dinsele, far' numai ce ar fi avut soco-
teala tot de haina bunatatilor lor
Pentr-acéia n-ar fi bagat in seama
caftaneli impAratesti, ca pre niste
paianjini, i ar fi zis cA sintu nista
zablae rupte i réle. Ca la acel im-
parat mare si minunat, ce au facut
nunta, shit alte podoabe, mai fru-
rnoase si mai luminate decit acestor
de acum. Si numai de te-ai putea
daschide usa mint"! sa vezi cugetele
si sufletele lor si impodobirile lor
céle dinlauntru, tu ai cadea jos pre
pamintu, cA n-ai putea rabda sa vezi
frumusétea sufletelor kr si lumina si
strälucirea hainelor, care stralucescu
mai luminos declt fulgerul.
312
www.dacoromanica.ro
Eig cainag Teig Ircurni8a; .ritv K.XTI-
clatévat 8gt, xpoa.;
Oetaav tVuXfIv
acozoic xpuaolg rceptflepkrItttvnv, rts-
7TO1KILIPLVnv;
Boast aot 6e(4a) tobg oirccog
tatoXtattévouc; tofig Mugu Exovta4
yecuou; 'Avattvfia0n-rt ..c8v flyicov bcci-
vow érrépv npOriv keit, 8teltx0riv
Ttbv ta kavuov itukta,
Tpixtva
TOW Tag épfutouc oiKavrcov. Okot
tufatara EiOlv Oi To. év30turra Ex011-
TEg TOO ykt011 tKEiVOIr Kat 50..ov
tvte0Oev. Saag yap tit/ SO; a0roi;
noptpupiSag, obi( etv Ekotvro Xafisiv-
&a' &amp f3aatkcbg, ct Tec rztoxo5
Nuaa ica.e0et Ttg airrav év8Ovat,
Z13304aTo ay, arca xeuceivot Tip"
aXougryi8a Tflv fiamXuajv Itccivou.
Of.atuaOev è étéptueev TOOTO itec-
CFJCOUalv, (DX A Sul to ci6tvat to
Kaaog rfç xtuabv aroXfig. At&
Tobto Kai TO ZEXoupyav keivtiv
xXaviöa StairrUoucrtv dç Zepaxviv.
TaUta yap airroi4 0 CiliKKOg Miage.
Kat yap claw airro0 tob 13amlcOovrog
OwriXtrrEpot iroX,X0 Kat Xagnpatcpot.
Kay 6uviOcig Tag ici)?,ag dvarrtAat
tob vo0, Kai tv ivuxfiv aiyultv Katt-
Say, Kat tew EvSov arravta xocrttov,
tdiv elg rv 'yfv tatradaolc, oi)
(goon/ Trig cOttoptpiac r.v Xatun18ava,
Kat tfiv alykry toliv ittaticov ticeivon,
Kat rfIv do-roan-fly Tor) auvetherrog
ainOv.
 Iata ca vom sä zicem si de bar-
batii cei de ddmult, card au fost
minunati, iar au si sd duc pildele lor
catrà lucruri grele i multe. Drept
aceia, vd due catra umblarile acelor
sfinti, cd n-au nici un lucru rail de
Intristaciune, ci ca clnd s-ar radica
corturi In ceriu, asa s-au sAldsluit
de daparte. Cei ce au patimit greu-
tate intr-aceasta lume i s-au nevoit
cu ostenéle cdtrd dinsul, pentru acéla
s-au i facut case In ceriu, a au fugit
din oras si din cetati si din case. Ca
cel ce va sà sa nevoiascd cu totul catrA
Dumnezeu, nu-i iaste sà saza In case,
ce i sd cade sa lacuiascd in case mutA-
toare, ca cela ce va sà sa mute dintr-o
gaald. Deci citi petrec i vietuescu
a5a, tot In ponds si impotriva noastra
lacuescu, cad ca noi nu vietuim ca
intr-o oaste, ci vietuim ca Intr-o cc-
tate, cu pace. Dar cine s-au facut
vreoda la case de piiatra In tabara,
sliind cd curind i preste putinea
vréme iaräi va sd le paraseascd?
Nimeni n-au facut asa, ce macar de
ar i incCpe ceva sa faca asa, acela
ca un vinzatoriu sd va ucide. Sau cine
ar cumpara macar o mila de loc in
vrémea razboiului i sa-si facd curti
pre dinsa Nimeni nu va face asa. CA
de ar i cugeta cineva sa facA asa,
Inca i-ar zice altii: Venit-ai la raz-
boin, iar n-ai venit la negotl Dar cad
te nevoesti cu dor si cu pohta de
acest loc, care preste putinea vréme
vei sd-1 parasesti? Lasa, deaca vont
merge la mosiia noastra, deacii vei
face aceasta acolol Aceasta-ti gra-
escu eu acum, fatul mieu: cind vom
merge In cetatea Ierusalimului celui
www.dacoromanica.ro
'Emmy ciately Kai ItaXotobc dv8PlY4
1.1Eyeaouc Kai Oaup.acrroUc* eta'
LicEtSil ToOc itaxostpouc ret Opeo-
p.Eya Anot5eiypata paaov gyayet,
Sta cot= bilac Kai grt tac aicnvetc
irkorco TON, oftylow kEivow. ObStv
yap EXOUCIL kunnpew, etW ate Iv
oi)payoic rnitatteyot icaUflac,
Tex;
oZ-rco ItOPfro Tthy napewtt iiitp
TO
poxOlip(by taidiyowrat, crspatarceSeu-
OpEvot Kara 'cob Stal3OXoo, Kai
()amp xopeixwcec, arco 7roksgotatv
oiyr0. iMA. Tot 'COUTO KaX0I3a; IrriVt-
peyot, 7c62,.st; Kai etyopag Kai obciac
Epuyoy. Toy yap no24toOvra oAK
gvt Cv olicia Ka9Aaka aXA.a Set
01e8baaavra Thy obarly thç p.gUoy-
To ci)Ogco; arcayicrraaOat, o5tco xarot-
Kelt% Totobtot ticetvot narreg, anc-
vavriag olicobytec fijitv. lips% yap
obx thç Cy arpatont&p, et?X dig Cy
noXzt c!prvuc latcv. Tic yap gni
arparongSoo go-Et Oep.eXiouc 'Kota-
Oakkerat, Kai oliciay oitcoSopEl, iv
pocpay Zarepoy altoMprravetv tth2act;
OAK EattV oASsig* (Met Keiv irtxct-
pficrij mc, k Irpo8Orrig avatparat.
Tic bi arpatorraoo latOpa yfig
dwarat, Kai npawaceiac aoytien-
my; OAK gaily oi.)6eic. Kai pa?La
ciKoccoc. Ilo%epflaat yap, (mai, =pa-
yg-,oyag, ob xamr0Letiacu. Ti To(yoy
ynkonoverg irepi viv rearm', Ov an-
xpOy i5arepoy a(pfiaetc; 'Gray arca-
Ocopey et; cv narpiSa, 'roam noiet.
Oros, avaxavi)acottey dc tfiy /[05),.tv
'nil/ dm, raOsa anOA.aue. ToOra
Kai COL VEW 2tiya) gy6, Stay Thy
flyo) Kataa-omv sAocopcv, ToTe Teta
mist. PaXX0v 6C ob8gv aot Set
313
de sus, acolo vei face aceasta, ce insd
acolo nu iaste Mci o nevointa
nici o osteneald, ca acel Imparat
minunat i putérnic le va face toate.
Iar i aici ajunge a lacui Intr-un zem-
nic i ngrddit cu un gardicel, iar a
face cetäti si case de piatrd nici de
un folos nu slut. Auzi cum ldcuescu
tãtarii In case fácute pre roate,
Idcasul lor iaste fficut tot ca al unor
pdstori. Asa sd cade sd lAcuiascd
crestinii, sd Incungiure toatá lumea
luptindu-se cu diavolul, i sd-i izbd-
veascd pre cei robiti i supusi de
diavolul si pre cei ce sint tinuti de
diavolul si de toate ale lui, sá
sa schimbe.
Ca aceia, deaca-si fac colibi si
deaca vor sa le pArdseascd, ei le pail-
sescu, ca cum ar ldsa ostasii oastea cu
pace, si aceia deacii mult s-ar veseli si
s-ar bucura. Ca mai frumos lucru iaste,
si mai cu pldcére a vedea pustiile
avind umbra de ate dilugäresti,
decit voinici In oaste Intinzindu cor-
turi si Intiendu-si anlitilc fi linga
sulite sd-si pue platosale i armele,
iar altä multime sà aibd ochi ca de
aramd i Inarmati cu arme de hier, si
ImpárAtie Ingrijatä i preste clmpu
multe asternute i prinzuri. Ca aceastd
veddre nu iaste bund, ci iaste mai build
carea zic eu.
* Aid Invdfdturile omit pasajul subliniat In textul grecesc.
314
www.dacoromanica.ro
it6vcov Int 6 'yap 13aat/vebq Xout6v
Cosavra tà txciae tor:metal. 'Ev-
ta00a & pxet coAppov ItEptekaaat
ttóvov, Kai xetpaxa rtitacsOar oko-
Bottqc St obSettia xpaia. "AKOINICW
dog Teo, ai.ta4o13ilov ExuO8v 6 Oiog,
oiav -rob; NogaSac vaaiv Exetv
Staycoyfiv. OCruo Tobg Xptartavobg
Ov 'act, itepttévat tv oixouttevriv,
itoXj.ioOvru n 8ta1364.), atxttaXeo-
'mug (Suottavooc 'sob; bre KEiVOU
xatexoptvoug, xai navuov air1X-
Xdx0at rthv 13talstmlw. Ti xataaxgofft-
Cetg obthv, aveptarce; Iva ttEalov
aaux6v Shang; Ti xatopOrretg Ott-
aaup6v, xai xaXET5 lardc 0.auToi5
TOv noXttnov; TI irepti3iftXXElg rein,
xai aaurt0 xaraaxcogetc crotaaxiiv;
El St HaxoXa zeta Elva{ aot
Soiczi, anal:honey rcp6c Tag axeivon,
axivac, Iva 816 Trbv apyaw pdeavEv
'city eiwokiav.
Kaal3ac yap Intvot mitettle-
vot, xav liTCOCTTgvat (MT] TOOTCOV,
of.5-aog thpicrravtat &amp of =putt&
Tat v cipfivu TO capatOlte6ov thpé-
vreg. Kai 'yap ofire4 écndivcovrat,
tetaov lé ai no2a.0 ijStov. Kai
yetp fiStov tasty tprittiav oialvag
Exouaav ttovaxalv auvexeig, I o-rpa-
tukac v atparonacp Trapairettiowt-
ta Tsivovsag, xat 56pata 7aryvuk-
voug, Kai Tqg tthv Sopitormv atziAg
xpoxcora papi gaptthvrag, ical 7afi-
e0g avOpeoltaw xaXxac tx6v.mov xe(Pa-
bag, xai itoki) 'ubv dani&ov àcrTptl-
7rrovtaç rob; OtapetXoug, Kat o-tbilOco
TeOc)partattevoug 6Xoug 8I' aou,

la Warn acum In pustii i vom
vedea umbrarile vitejilor lui Hristos
si nu vom vedea acolo lntinderea
corturilor, nici haine i alte zévése
lucii, cu care fac umbra Imparatului ;
ci vom vedea ce iaste mai bun si
mai fericit declt tot ce iaste pre
pamint. Ca de multe ori acolo sa vor
fi lntinsu ceriurile i sa vor fi aratat
lucruri i vederi minunate. Si vom
vedea acolo lacasurile lor, carei cu ni-
mic nu shit mai jos sau mai mici
decit ceriurile. Cd Intr-Insele s-au
pogorit si au Intrat Ingerii, ce Inca
tocma i stapinul Ingerilor. Dar de
vréme ce veni la Avraam, carele
era bdrbat cu famée si avea coconi,
caci 11 vazu ca iaste iubitoriu de streini,
cu clt mai mult va veni i va afla
omul cel ce s-au schimbat din trupul
sau si 1-au urlt, i cu eh mai mull.
va lacui i va vietui cu ccla ce sd
potriveste Intim toate trupului sau.
Ci mésele acestora au fost curatite
si schimbate de mite si de camata
si pline de dragoste, iar n-au fostu
pre clinsele plrae de singe, nici bucati
de came, nici zemuri bune, nici frip-
turi nici abur grozav, nici pizma sau
gilcevi, nici mestecaturi far' de treaba.
Ci numai ce au fostu apd i pline,
apa dintr-un izvor curat, iar pline
din osteneald si din munca dreapta.
Pentru acéia ddnjuia#e dumnezeiasca
bisericd §i tntr-tnsa preofiia, Inchipuirea
www.dacoromanica.ro
Kai Octaiktta taxataattéva, Kai 7tE-
Siov Ipacoittvov troXit, Kai aptato-
notouptvoug Kai aaoDvtag. 06St
yap OCYCCO tEptrvew t6 Otatpov to&co,
dot/ 8 Xiyat vt3v tyett.
"Av yap euTEXOCollEv Etc tilt/ Epti
govocai 180o1.1ev tthv tuft Xptato6 atpa-
TtanthV Vic atcrivag, pi) napanttaapata
retvatteva 6w6pcOa, oi,St aixttag Sopa-
TOM o6 néiaoug xpucsolig 06%ov flacst-
XtKfw notobvtag, ()Toy tiv El
tic t v 711 MAW Tctotng paKpottpa
Kai anciptp nakobg Etetvcv o6pa-
vok, Katv6v Kai pptK@Seg etv ESEIZE
to OtaTpCW, 013T0) Kai kei: Othcracilki
Evr ob8tv yap aiiraw Tee Katayatra
xelpov .abv oitpaviov StaKetvtat* Kat
yap dyys?Lot Kata-yovtat tip% aircoitc,
Kai 6 rthv etyythov AcanOtric. Et
yap itpbc 'thy 'Al3paap fikeov, liv8pct
yuvatica 'txovra, Kai natSia tpttpovta,
tnetSii qnktgevov tiSov. atm, noX24
taciova dipcoatv apetfiv, Kai avepto-
nov athitato; anaAlaytvra, Kai tv
aapici aciptcoc ittrepopthvta, nok16)
pealov tvta08a 6tatpi8oucrt, Kai
xoPcitouat -city aUroig npanouaav
xopciav. Kai yap tpancCa trap'
tKtivotg ndatig nXeoveMag anitX-
Xayptivil, Kai tcctOapd, Kai (paocro-
(Piag gearfl. Ob) aigatcov xtipaPPot
nap' airraig, obSt Kpethv anoKonai,
obSt Kapri8apiat, o6St tcapuKetat,
()Mt Kviacya atiStig, o63 t tcanvOg
atepraw, oUSt Spagot Kai Oopul3ot,
Kai tapaxai, Kai Kpauyai Inax0e1ç
akk' tiproc Kai i56cop- TO ittv tic
rgyfic Kaoaptig, t6 6 eine) tr6vatv
Sucaimv.
Et St Kai tt ipaarittotepov tatta-
actcrOat pouktiOelev, dKpOSpua i1 qn-
315
albiturii qi strdlucirii tngeresti, Cd Xonpia yiverat xai aciCew tvtaNa
preolii ;i diaconii tntr-tnsa aduc fiSovft, fi tv Talc flacoluccag rpant-
jertvd far' de stnge lui Dumnezeu calg.063Eic tvra150a cpólioc )(at tpópiog,
;i necruntald, pentru nepriceperea ;i of)x apxow avexakzacv, of) yuv-fi
negiinfa tuturor oamenilor. Mijderea napdguvcv, of) natöiov etc afiupiav
ddnfuia;(e ;i tot cinul ;i rtnduiala avOakev, of) yarec &micro; gt-
cdlugdreascd, ca cum ar fi In ceriu kucrev, of) xoXatccov ra.flOog tqmicsriacv.
f t cu bucurie dumnezeiascd sd bucurd
;i pre Dumnezeu roagd si-I cIntd cu
umilinfd fi cu glas ne(ncetat, ziva si
noaptea. .Fi-I laudd cu laude nespuse
In bisericile lui .11ristos, fi ldcuescu
frdie;te. Cdrora si Dumnezeu le-au
fdgdduit viala de vici, cum cIntd ;i
David la clnlecul sdu «Iald acum,
ce iaste mai bine ;i ce iaste mai fru-
mos deal a idcui fralii Impreund?»
[i In multe locuri ;i Incungiurdri
departe, slobozescu cdtrd Dumnezeu
glasuri de laudd ;i de cinste, neiddj-
duindu-se sd ia viafa cea de véci si
sd o mogeneascd. Cd misele acelora
elle de ospdi era mugurul i vldstarii
copacilor, fi mai bune era acélea dectt
toate dulcelile din made Impdrd-
te;ti si fdr' de nici ogrija;i temere. [1
nici au grdit pre Dumnezeu de rdu,
nici I-au aftfat, spre ceva, nici cdpi-
lasii nu i-au spereat, nici au WO
rts fdr' de lucru, nici s-au amestecat
sd facd 1nd1dciuni. Ci taste masa 6XV dram tariv Ii tpeacr4a,
Ingereascd i curatita i schimbata ralarig cotairrng Tapaxfic thrnX.Xcry-
de aceste amestecaturi de toate. $1 pévq. Kai artfik aim% x6crrog
iaste asternut numai pre iarba, cum etrathg 6rzemetrat, ica067cep tv tpluip
§i Hristos fAcu prinzu in pustie. Iar dptcrtarrotav 6 Xptark enotricre.
lac aceasta multi si in clmpu far' de IloUot ê obSt bircopknot ToOto
colibi, si au, In loc de acoperimint, notoDatv, (AV dvri astrig Toy
ceriul i in loc de luminare sd-1 lumi- apavov axoucrt, Kat illy crekiivriv

* Intreg acest pasaj contine cu totul alt text decit cel din amnia lui
Hrisostom subliniat in dreapta.

316

www.dacoromanica.ro
néze, au luna. i nu le trebue slugi
sa le slujasca, a le ajunge den dastul
acea lumina de sus ce-i lumineaza.
Aceasta masa vazInd-o apostolii din
cer, sa Infrumsiteaza i sä Indulcescu.
Ca de vréme ce iaste bucurie de un
pacatos ce sä pocaiaste, dar pentru
atitea drepti ce-i urmeaza lui tot-
deauna, ce lucru nu va face I Ca nu
iaste acolo stapin sau sluga, ci toti
sint stapini unul altuia. i nu-ti parà
ca sintu acéstea zise vre Intr-o pilda.
Ca, deaca insereazá, ei nu sä tern, nici
sa Intristeazd, curn fac bogatli oarneni,
aduc aminte de grijile céle multe
ce au ziva, nici, deaca Innopteaza,
nu grijäscu de tilhari, sa-si lncue
usile si sa-si pue verigile pe la case,
nici de nirnic de ce sa tern altii ei nu
sä tem, nici iau arninte cu lurnInari
bine, sa nu cumva sa sae vre o scintée
de undeva, sä ii sa aprinza casele.
Ci tot graiul i voroava lor baste
plina de blIncléte si de liniste, si nu
vorbescu ei acéstea care le vorbirn
noi si nu ne sintu nici de un lobos.
Ca noi tot acéste vorbe réle avern
zicem: cutare domn iata cum au
fost, cutare iata curn s-au pus domniia,
cutare iata cum s-au petrecut si cum
i-au luat cinstea lui altul, i alte multe,
Inca mai réle de acéstea. Ci pururea
sfatuescu de ale ce vor sa fie si sa
Invata, ca cum ar fi petrecind Intr-
altd lurne i ca clnd ar fi suiti tocrna
In ceriu. Ca toate céle de acolo tot-
deauna vorbescu: de bratele lui
Avraam vorbescu, de cununile sfin-
tilor, de dantuirea cu Hristos. Iar
www.dacoromanica.ro
awl. (pone); 2o5xvou o Seogévou
Uniou, oat ToO StaKomsoutvor
tKeivotc gavot atioN avo)Oev aZin
(paivet.
Tafariv Kat ayyel.ot tv tpeur4av
1K ToO obpavoi) OecopoOvtec ttprrov-
Tat Kai fiSovrat. Et yap éirl tvi
ailaptto4 getavoobvst xaipouatv, t-
ni Sticaiorg TOCTOtirrot; gutougtvotc
aircobc ti 01./K tpyaaovrat; 06K
kap/ Int Sealtósrig Kai So5Xo;
navregSoaot, Tam; &el:A:scoot.
Kai IA voging alviyaa tivat to
eiprigtvor Kai yap Soaot aXXikov,
Kai Searofrrat 01.fiXow eiaiv. 00K
gam tarrapac rattaA.afioliaric Iv Ica-
rrirpeicr. yevtaeat' &cep noUoi Win/
dveplarraw irdaxoucn, wd; éic Trbv
KaOrgteptvthv KaKOII avaXorcópevot
cppovriSag. ObK Earl get& to Setirvov
peptuvflaat A.lasag, Kai earoKXel'aat
ei)pav, Kai tined:vat gox21.6v, ofiSt
teala Selma, a ItoXXoi SeSoiKaat,
Tobc 2k.6xvoug }Leta aKplf3eiag Kottti-
COvteg, ton nou arctvOfip turrpflaq
tiiv olKiav. Kai 11 Stit,Letc St aiyrotg
tç ainfg ?Eget yaXfivric ob yap
ta&ra, (limp foie% StaXeyOuda, (pOty-
yovrat, TeE priötv rcp0c tç. 0 &Iva
ytyovev apxcov, 6 Seiva titaixsato
apxow, 6 Sava treXeOrlae, Kai
thy KX11p0v0Viav 51.EKato Erepog,
Kai Om totcri3Ta akv eta Trapi TOW
nOlorrcav cpOtryovrat Kai qn?,..ocro-
potay ifut 607Cep &OM/ 01.100VTE;
oixoullévtiv, &amp sig airrOv pent-
areivrc; TOv o0Tav6v, &amp tKEI
(birreg oiirco ta éKsi: raivra StaXt.
yovrat, irepi TOW K6X1tcov to6 'A
ppm*, apt TCuv crrecavow T6%,
ayicov, Itepi TA; iiEta, Xpto-roi) xo-
317
de céste de acum si de ale lurnii
acestiia nici Isi aduc arninte, nici
pomenescu* ci tot de irnparatul cel
cerescu si de razboiu si caznele die-
volesti si de indreptarile cu care s-au
lndreptat sfintii. Ce am putea noi
sa ne asemanarn sau sa ne impotrivim
lor In ceva, cind noi sintern ca fur-
nica? Ca cum sa grijescu iale i sa
nevoescu numai de céle trupesti,
asijderea facem i noi. $i nu ne iaste
den dastul cu atita, ce Inca facem
si mai rail, ca acéia sa grijaste si
muncesle numai cit sa-i ajung:i, iar
noi ne nevoim Inca sa ne i priso-
seasca ; i aceia cane tuturor pacatelor
nu le cerceteaza, iar noi pazim tot
mitele i carnetele. Deci iata ca nu
ne inchipuhn nici furnicai, ce ne
Inchipuim lupului si pardosului. Incà
sintern i rnai rai decit aceia, cad el
lor asa lc iaste firea sa sa hraneasca,
iar pre noi ne-au daruit Dumnezeu
Ii ne-au cinstit cu graiu i cu cuvintu
si cu judecata dreapht far noi sin-
tern mai rat i decit hierale, i decit
dobitoacele.
Jar aceia fiind aici, s-au facut
streinii vinetici, si de toate de ale
noastre s-au schimbat si din haine
si den bucate si den case si den caltá-
minte si din vorbe i s-au Inchipuit
Ingerilor. Si de-ar fi auzit cineva pre
dinii vorbind i graind, Insä si pre
ei si pre noi, atunce acela ar fi vazut
bine, numai din vorbe, ca slntu cu
Rindurile subliniate lipsesc In versiunea romaneasa.
318
www.dacoromanica.ro
petac xai tthv Itap6vrcov obSt pvillin
Tic, obSt keryoç d?X tharrep figs%
obi( dv atttbaatptv 'St etnetv /rept
Coy oi ta5ptn1xec Kate( Tag 67t6g xat
sof); pagobg Itpecrtouatv oduoc,
oi.)St&etym., ti notoOttev tine%
CAVE rcepi tot) 13autXttog Tot, &to
Itepi ToO noktgou TOO av xeperi,
rrepi Tthv Tot) StuDoXoo prixavnua-
TOW, 7TE pi Tthv xaropecopsitcov tbv
ot dytot xarthpOcocrav. Ti o1)v Itp65
keivouc km% napal3a2A6pevot pup-
pojtmtv Stevrivoxagev; ObStv. Kcted-
rtep yap txeivot Taw acol.tatuabv
trttpeXoOvntt, (Asa) Kai fitteig Kai Elbe
toirraw ptivow 4E% Vbv St Kai
gok7.0 xetpovcov. 01) yap TaV etvay-
Kaiow tratte%otittoOa p.6vov, xaOlforsp
Ixelvot, aket Kai Tcbv ireptrrew. 01
tttv yap 7c6pov nctvr6c traiwatog
ditriVt.aytttvov ttettpxovrat lipeic St
ndaav 70,Eoveiav. Kai o68t Ta
ttupl.tfixow tupoilicda, Old 'al .cfbv
X6xcov, Tet TthV itap8aecow pdAlov
St xai keivcov xeipoug. Trceivoic
tttv yap f 90atc ofircog ESCOKE tpt-
tpEcrOat fittag St Xoycp xat icrovogict
TETigrIKEV 6 Oc6;, Kai tthv Opiwv
yeyóvattev xcipouc. Kai fitteic ply
TthV iiketycov xelpouc yeytivaticv Kef-
V01. Se Ttbv dyytAxov icrot, 4tvot
Kai ItaperciStigot T6v tvtabOa dvcec
Kat navta airrolg tvlixkarrat .7cp6c
talc, Kat avUttasct, Kai tpo9A,
Kai oiKia, Kai imoSAgasa, Kai kalui.
Kai el: ti; tKeivcov Alcouat StaXeyo-
gtwov Kai ()gay, TOTE Iv ayvco Kablc
nag of gtv obpavorro?arcu, Age;
St obSt TAg yA; gtot. Atet tooto
adevdrat ldcuitori i vietuitori ceresti,
iar noi nu sintem harnici nici pre
pdmIntu de a ne sàlälui. Pentru
aceia, de-ar merge cineva card dinsii,
macar clt de Impodobit, si cu laudd
si pohvald multi, atit n-ar griji, nici
ar bAga seama nimic, cad cd n-au
ce lua, nici le pot face vreun necaz
ceva. Ci tot intr-un chip vor sd fie,
ca cum ar merge cineva la un loc unde
ar fi niscare aur I i ipoc, ca sá dobin-
deascd i sd clstige de la aur si de la
sipoc vreo strdlucire ceva. Asa si
aceia ce vor sd afle dentr-acestea
den negrijirea ce fu zisd mai nainte.
$ica cum s-ar sui cineva vre lntr-o
magurd lid, deci, de ar fi cit de
mic cu statul, tot se véde nalt, asij-
derea i acestea carii mergu cdtrd
cugetele lor cele lnalte i intelepte,
asa sà aratd pind ce lAcuescu acolo.
far deaca se pogoard, iar se pleacd
sd micsoreazd. CA Inaintea acelora
impAratii i domnii i judeatorii ni-
mic nu shit. Ci cum rldem noi de
coconii cei mici clnd sd joacd, asa II
ei nu bag seama de pohtele si de
aprinderile trupurilor sale. Si de le-ar
da mAcar sd fie si Imparati, nici
acéia, nici cum n-ar vrea, dacd ar
cugeta cd iaste mai bun si iaste mai
de folos traiul lor, i deaca ar sti cd
acea Imp ArAtie ce li-o va da cineva
va sd aibd sfIrsit i va a fie numai
pind la o vréme. Dar noi, cdci nu
vom sd mergem cdtrd o fericire ca
aceasta, cdci nu mergem card niste
ingeri ca acestea, cAci nu luom haine
curate si sA ne bucurdm la acea nuntd
ImpArdteascd. CA rdu iaste a sAdea la
www.dacoromanica.ro
E/tEl&LV ¶lc (!citop.a trept13613kruikvog
eingkau irpOg aOrobç, TOre pakiata
AXAyxetat 6 tikpog thrag. '0 pip
yiprovog tKeIvog, Kai 6 siceo/TOW
ärelpog rthv 13torclK6w, Tot atparn-
yob mil IA./a Ani t e.tp-A (ppovoUvto;
Irkricriov Ontat Ara o-rt13dSoc, Airi
irpooKepakaiou Ourrthvrog. 00 pip
claw ol alpovreg airrOv, Kai 91)Creiw-
TE;* aua Taken, yivEtat, OICW âv
ct Ttg lova. xpuoox6ov EXOTI Kai
OoScovtav. Kai yap Kai drrO ToO
xpuaiou Kat eurO Tthv r568cov Stxt-rai
rtva Xapurri8Ova. oi5rco KAKetvot, eure.
Trg a0yqg TAg TOOTCOV KepSaivov:ec.
nucpew Tfg eutovoiag tqc Ewcpoacv
thraX.X(irrovrat. Kai &amp ci Ttg
etc iNniXOv Oot Telcov, Kay cr(p66pa
13PaX0ç 75, ihrrixels wive-rat. oOrco
Kai oirrot, rrpO; Tag 01yriketc airr@v
APXOptvoL Stavoiac, Totoarot pai-
vovrat, 'to4 iv tKei ptwout, Katt),
Ovteg St Tairetvormat naktv, dire)
ToO OlVOUg AKEivou Karafiaivovtec.
00 Sty nap' tuivotc 13aatkEi4, o06tv
iirrapxoc ak),' 6.)aircp futsig tthv
rratS(cov 'mina rratC6v-row ye?Aper
an) Keilccivot Thy cazygovfly tthv
Aw aoi3otirrow Stairthouat. Kai SA-
Xov Awe.; Oev el yap tic a0toig
boil geta ampa7Lciag 13aaatiav, oOK
(Iv NOTE EXolvT0 ElkOVTO 5' av,
El 1.111 pegov aiy0; tcppOvouv, El
jn irpOo-Kaipov Elvat to lrptlyga
tv6inCov. Ti o0v 00K airrogokijaoptv
irpOg toaaOrriv paKapt6trita, obx
Atol.lEv Itp Og Tot.4 dyytXoug roirroug,
of) kriwOlitOa KaOapa 1patta, Kai
tillrogircinoptv -roig yagot; Toirrotg,
eald pevoOpev npoaattoOrreg, 'raw
319
rAspintii §i a cére, iar mai rAu iaste
a RI ImbogAti omul cu nedreptate.
CA mai bine iaste* a are la rAspintii,
declt a prAda pre cineva si a lua cuiva
cu de-a sila. CAci cA cel ce are are
ertaciune, iar eel ce pradd, el lnsu§
§-aduce caznA §i muncA fArA sfirsit.
Si sAracul cu cérerea nimic nu minie
pre Dumnezeu, iar cel ce pradA,
acela apta miniia lui Dumnezeu,
amestecindu gindurile oamenilor. Si
prada rAdicA durére si ranA. Iata,
vAzind acéstea, sA ne lepadam de
camAta dupre pAmint, ca sA dobindim
die ceresti si cu multA nevointa sA
apucAm lmparatiia cea de sus. CA nici
Intr-un chip lenevosul nu va putea
Intra acolo. Iar zice Dumnezeu: SA
fie intrare tuturor celor nevoitori si
priveghitori si sA o dobindeascA.
Aminl
Iv nag Tpu58otg Irzawbv obSév iet-
VOV 8unczipevot, gakkov St no JaAll
xdpov xat etOkkbrepov; Kat yap
txsivcov iroXXO xeipouc ot icalabg
itkouroOvrec, Kai Otknoy trratraiv
aprogsw ro pity yap axst aurycb-
Law, ro St x6kamv (ptpst xat 6
atv obStv npoaxpoOst ea), 6 St
Kat 04 xat dv0p(onotg Kat TO fig
utv ntwouc ixpiararat. TN eanrayAg,
TO St arc6Xauaty &repot go?aduag
ticaprabaavro &many. TaOra oCv
EiSerrEc, xat eutoOtp.svot rfly razovs-
iay ndaav, lasoysiafiorogey ret ävw,
gat& noAlAg arzouSAg rfly 13aaasiav
6prrgovreg. 00 rip tarty, oix ECM
PciOugobvra Twee staaOsty. ftvotro
St itavrag anouSaioug Kat typrryo-
porag yeyovorag mimic karuxstv,
xaptu xat paavOpomia ro0 Kupiou
fiuthy 'Iricso5 Xptcrro0, ET? h S6a
Kai r6 xparog sic roOg atiova4 r6v
akbvow. 'Agfiv.

Inceputul omiliei a fost eliminat i In locul lui Neagoe a

apzat o tilcuire proprie (sau imprumutatä unui izvor Inca necu-
noscut) a parabolei In cauza, procedeu urmat de altfel 0 de unii
traducatori slavi ai omiliei. Intr-adevdr, In ms. slay. 597, B.A.R.,
de provenienta rusa, se afla scrierea G-Traro ILVAH(H)11 Bncrrorvrartv.
CAM MO *Owl AirIS 8qhfill4TH 4 HE Ttno. H HOKUM H HSCTIIIHH MHO-
ipHni (Al sfintului Ioan Gura de Aur. Cuvint ca mai bine este a infru-
museta sufletul §i nu trupul. i lauda a celor ce traiesc in pustie),
care In prima parte (f. 193 v-194, rindul 10 de jos) contine un text
cu totul diferit 0 de omiia 69 §i de Invcipturi, dar de aici inainte,
pina la sfir0t (f. 196 v), Incepind cu cuvintele orcnkum-pri H CTAPH
H rilArlATH (Hellltati i batrini i tineri), este asemeni izvorului

* De aki inainte, pina la siirsit, se obseryA unele mici deosebiri intre

cele doua texte, cel romAnesc tlind si mai scurt.

820

www.dacoromanica.ro
grecesc hrisostomic si implicit lnvdleiturilor. Acestea din urma
au folosit Ins6 alt intermediar slavon, Inca necunoscut22 in care
se afla si prima parte a omiliei, fiindca o buna parte din ea se re-
&este la Neagoe, lipsind in ms. 597.
Din Varlaam fi Ioasaf au fost incluse in lnvaldturi sase frag-
mente destul de Intinse, si anume cinci In partea I si unul In partea
a II-a, cap. IV. Dintre ele, 5 sint pilde extrase din diverse parti
ale romanului si introduse In tesatura .Invdteiturilor In ordinea
in care ele apar si In roman. E de remarcat ca Neagoe a extras
absolut toate pildele care puteau exista, literar vorbind, de sine
statator, ca niste povestiri aparte. Cititorul de azi nu simte ne-
voia, parcurgind romanul Varlam fi loasaf, sa facá vreo corn-
plectarel
Cu exceptia citorva locuri, unde sint omise mai multe rinduri,
textul o data ales este lasat In forma lui originala, fdrá prelucrari
sau interpolgri notabile, cum se poate constata comparind editia
noastra cu pasajele corespunzatoare din Viata sfirgilor Varlaam
fi loasaf . . . tip6rita pentru prima oara de generalul P. V. Nasturel,
Bucuresti, 1904.
Din Varlaam fi loasaf nu ni s-a pastrat nimic In originalul
lnvdtdturilor (ceea ce este dat ca atare de P. P. Panaitescu In edi-
Oa sa, p. 270 apartine In realitate omiliei Despre rdbdare de loan
Hrisostom) dar recurgind la manuscrisele slave ale romanului,
el poate fi reconstituit pina la ultimul rind bineinteles,
Med comentariile proprii autorului I nvdfdturilor 23.
Fragmental I este pilda celor patru racle, cu care ne intilnim
si In basmul lui Creanga Fatababei fi fata mopeagului. El invata
sa nu ne lasam Incintati, la oamenii cu care avem a face, de ceea
ce ia ochii prin sclipiri de suprafata, pentru ca nu totdeauna
sub o Infatisare placutá se ascunde un fond corespunzator. Inva-
tatura foarte utila pentru un thin. laic ! Ea mai cuprinde si o in-
vitatie la cinstirea fetelor calugaresti, caci In conceptia rasariteana
si, In general, In conceptia crestina medievala, calugrul este sin-
gurul care se aseaza In situatia de a fi un crestin desavirsit. E cees
ce se spune, de altfel, In esenta, si In omilia precedenta. Fara a
cere fiului sau Bali paraseasca tronul si A se duca In pustie, Nea-
21 Neagoe Baurab c. 679 321

www.dacoromanica.ro
goe, credincios mentalitatii lumii in care trdia, ii propune spre lec-
turd texte din care sa-gi dea seama gi de locul suprem al calugari-
lor In ierarhia desavirgirii cregtine. Lui nu trebuie sa-i fie jeng
Bali arate pretuirea fata de aceasta. tagma (cu care, de altfel,
Neagoe a avut relatii atit de strinse, incIt multa vreme istoricii
romani au vazut Intr-Insul mai mult un domn al calugarilor,
decit un om politic).
Fragmentul II: Pi lda pentru privighetoare este incadrata la
Inceput gi la sfirgit de comentariul autorului: Ca zice cá cei ce sa
nadajduescu In minciuni gi cred numaidecit cuvintele céle degarte
gi nu iscodesc Int li bine &à vaza acéle lucruri sint adevdrate au ba,
gi ceia ce-gi inalta gindul gi cugetul undo nu pot ajunge, gi cei ce
sä cilescu de lucrurile céle ce au trecut, macar réle macar bune,
unii ca aceia sd inchipuiescu etc. (urmeaza pilda) ... Drept acéia
nu sa cade nimanui sa sa minie indata rid sá faca rau, iar mai ales
Imparatului gi domnului gi celor puterthci. a zice Scriptura :
«Ceasul miniii lui iaste cddere ». Ce nici sd te grdbefti f i sd te nevoefti
a créde minciunile in loc de lucruri adevdrate, pind nu sd vor adeveri
cuvintele fi lucrurile cu ardtare credincioasd" etc. (comp. cu comen-
tariul la Rovoam gi cu cap. V gi IX din partea a II-a).
Ca acest pasaj a stat sub ochii lui Neagoe gi ca. 1-a meditat el
Insugi, conferindu-i sensul social-politic pe care 1-am vazut, o
dovedegte gi citatul din partea a II-a, cap. VIII, Despre solii f i rdz-
boaie, unde se spune: SA' nu iubili vremile de razmerila rid sa nu
sariti la fapte de trufie. Iar daca vreunii din sfetnicii vogtri va
vor Indemna la vrajba gi la ucidere zadarnica, voi sa nu-i ascultati,
vazInd ca dugmanii vogtri sint mai puternici decit voi gi mai taxi.
Caci zice sfintul Varlaam «Daca vezi ea nu vei putea face ceva, sa
nu apuce mina ta ca sli faca, pentru ca vei gregi. Iar cuvIntului
mincinos sa nu-i dai crezare, gi cind faci bine, BA' nu-ti pail ran »24.
Adica cele trei sfaturi ale privighetorii 1
Fragmentele III, IV, V, despartite In textul romanului de
intervale mai mari sau mai mici, ori apartinind la capitole diferite,
sint date aici In continuare, fara nici o formula proprie de trecere
de la unul la altul, intrucit ele insele, aga cum sint asamblate, pre-
zinta o unitate perfecta In jurul meditatiei morale asupra defend-
ciunii lumii. Meditatie care nu invitd neapdrat la pdrdsirea ei, ci la o
mai mare degajare de apriga vinare a bunurilor strict materiale, ca
uitarea celor spirituale.
322

www.dacoromanica.ro
 Primul dintre aceste trei fragmente este un adevdrat capi-
tol de istorie a creftinismului, In care Varlaam Ii poveste§te
lui Ioasaf despre persecutiile Impdratilor pdgini, despre martini,
despre Inceputurile §i rostul monahismului. Acest fragment poate
fi rinduit, de aceea, aldturi de textele biblice despre regii evrei
§i aldturi de Povestea lui Constantin Impdrat.
Uringtorul fragment ilustreazd ideea efemeritatii ci defer-
tdciunii Nmii folosind pilda cu omul care, fugind de un inorog,
a cdzut Intr-o groapd, unde a dat peste un arpe. Cu acest om
este asemánat, In Viata lui Nifon, du§manul de moarte al lui
Neagoe, Bogdan moldoveanul. 25 Fragmental V cuprinde pilda celor
trei prieteni (lumea, familia qi faptele bune, dintre care «dincolo»
nu ne InsotWe decit ultimul, cel mai neglijat in timpul vietii).
La sfir0t se adauga concluzia lui Neagoe: Pentru acéia, i noi sä
nu iubim nici muerile noastre, nici feciorii, ce sd c4tigam i sti.
dobindim priiaten pre Dumnezeu, cu lucruri bune §i cuvioase. Cd
acela ne va fi ajutoriu bun 0 ne va izbdvi de toate rdutätile ci
acum, aici, i la ecirea sufletului, 0 In veacul ce va ad fie" (ed.
Minerva,p. 211).
InvaIdturd absurdd, inumand pentru omul epocii moderne,
care nu mai crede In veacul ce va O. fie" dar care era a tuturor oa-
menilor evului mediu, crescuti In ideologia eretAind.
Din acest punct de vedere, autorul Invdtdturilor nu face
exceptie.
Al V I-lea fragment, P ilda cetdtii, a fost utilizat in partea a II-a
0 ne vom opri asupra lui clnd vom ajunge la capitolul respectiv.
De aici i pia. la sfircitul antologiei, urmeazd fragmentele
din omilia identificatd de Russo a fi Despre rdbdare ui cd nu trebuie
sd plingem amar pe cei morti (Rept bitogovfig xai 'rob gi) icticpthg
icAct(etv tobg TeXetycthvtag, Migne, P. G., vol. 60, col. 723-730),
omilie care (Id expresie atitudinii tipic medievale de a medita asu-
pra rostului vietii ci stirfitului ei cu gindul la ceea ce se intimpld
dupd moarte cu tofi. 26 Mormlntul care macereazd deopotrivá ci pe
regi i pe nebuni, i pe bogati i pe sairmani, este o temd la care In
omilie se adaugA invAtatura crqtind potrivit cdreia, dupd. moarte,
faptele bune pledeazd la judecatà pentru noi (idee pe care nu o
mai gdsim la omul modern, pentru care . . . restul e Were").
Neagoe a parcurs-o cu sigurang fiindcd, aca cum a demonstrat
D. Russo, el s-a inspirat dintr-Insa pentru capitolul III din Invdtd-
turi. Intrucit nu se cunoctea intermediarul slavon, nu se putea deter-
323

www.dacoromanica.ro
mina modul cum a folosit autorul Invdidturilor aceastA omilie, tot a
lui Joan Guth de Aur. Descoperind o versiune slavonA In ms. slay.
298 B.A. R., avind exact titlul originalului grecesc : enogo o WILIAM! H
w sitaroplasifin Iwo M H( S*40 flAdtlIMCRt B4 8/1-111)WHX, filele 29 r-36v), am
constatat cA, cel putin in pasajele folosite de Neagoe, textele grecesc
slavonesc slut identice, de§i Neagoe a folosit altA traducere a ace-
stei omilii. Diferentele intre textul lui Neagoe, izvor i intermediarul
slavon citat shit numai de cuvinte, ideile §i formularea lor fund
acelegi. Dar Neagoe n-a mai Intrebuintat, ca In cazul precedent,
un text continuu, ci a ales citeva fragmente, de Intindere
diferitA, de pe la mijlocul omiliei. Textul folosit incepe la col.
727, rindul 8: cakewats Kai to Oyu guarilptou Marc (v. sla-
vA, f. 32 v., rindul 8) i se terming la coloana 728, rindul 46 (v.
slavA, f. 33 v., rindul 8). Dar, in cuprinsul lui, mai multe pasaje
ant eliminate, unul rezumat intr-o frazA, iar lungul citat din Daniil,
precum i rindurile ce-i urmeazA shit Inlocuite printr-un comentariu
personal al lui Neagoe (ed. Minerva, p. 213, r. 24-41). Acest fapt
I-a determinat pe traducAtor sA taie numele lui Daniil i BA trimitA,
marginal, la Isaia, 45, Inlocuire introdusa In textul versiunii roma-
ne§ti. Dar nici la Isaia nu se intilne§te acest text, Inclt prezenta
numelui prorocului In textul Invdtdturilor nu se mai justificA.
Tot ca un comentariu personal, intrerupind textul izvorului, ne
apar rindurile 11-14 de la p. 214 (Dar pentru ce . . . lui Dum-
nezeu"). In continuare, se transcrie izvorul, dupA care autorul
anuntA Incheierea antologiei prin sublinierea farà echivoc a ro-
sturilor sale exclusiv etice, §i WA a predica, in nici un fel fuga
de lume" sau pârAsirea domniei (vezi p. 114 a cArtii de fatA).
Ca §i partea a II-a, prima parte se Incheie cu un fel de epilog:
Invdtaturd pentru facerea de bine fi pentru Engdduiala fi afteptarea lui
Dumnezeu, In care am reqit sA identificAm scurta InvAtAturA, cu
acela0 titlu, a lui Efrem Sirul, transcristi integral. Ea se.allA In volu-
mul III din S.P.N. Ephraem Syri, Opera omnia quae extant graece,
latine, syriace, Roma, 1746, p. 396.27 0 versiune romAneascA se poate
citi In Cuvintele ci Envdfdturile pdrintelui nostru Efrem Sirul, ed. I,
Neamt, vol. III, 1823, p. 463-464, §i ed. a II-a, Bucure§ti, 1926,
p. 198: Invdpiturd pentru lucrarea faptelor bune fi pentru suferirea
lui Dumnezeu. Intrucit editda de la Roma, singura in care figureazA
acest text, ne-a fost inaccesibilA, ne mArginim a da In continuare
textul tradus de pe aceastd editie de care autorii versiunii de la
Neamtu:
324

www.dacoromanica.ro
 INVATATURI p. 214-215
Iata, acum va sá ne aduca
vrémea i sa ne traga cAtra lucrurile
vietii cei de véci i catra slava cea
neschimbata. Ca pre viala aceasta
d-acum iatA ca o asteapta moartea pi
pre slava et va sa o ajunga ocara pi
batjocura. CA din biruitorii i putér-
nicii lumii acestiia, pre multi i-au
ajunsu judecata i miniia mai nainte
de vréme i lure aruncati In Intuné-
recele iadului. i judecatorii fur% Jude-
cati de ceiia care-i judecase ei. Si
eel bogall apoi sarAcira, i cel Into-
lepti far' de zabava si de naprasna
nebunira, l cei tari i virtosi slabira,
mr cel sanatnsi bolnavira. i nici
un lucru bun si adevarat nu taste
1ntre oameni, clndu nu sa afla In lume
nici un cuvios i placut lui Dumne-
zeu. Ca fedora vor batjocori pre
pArintli Mr si muerile sa vor lepada
de barbatii lor i nu-i vor baga hi
seama, nici barbatii nu vor pazi cuge-
tele si glndurile Inuerilor Mr ; Melts
cele tinere vor mascari pre fameile céle
batrine, cei batrIni cu cei tineri ver
doblndi minte copilareasca. Atuncea
sin iaste de a créde pre priiateni sau
pre vecini, nici vei indrazni sa grAesti
cu frate-thu de ale de pace, nici sa
tainesti cu dlnsul. Ca el va cugeta
tot céle ce slntu de vrajba. Si pre
vremile acélea va esi i va vietui
pizma t Insalaciunea i nedreptatea
pi limbutiia sa va Intari, i nu-si va
aduce aminte nimeni de Dumnezeu,
nici Ii va astepta nimeni moartea.
Si pentru acéla sa vor tumult' si
rautatile, pentru ca Inca lui Dum-
nezeu nu sa va pomeni nici sa va baga
www.dacoromanica.ro
VERSIUNEA DE LA NEAMTU
Acum ne aduce pre not vremea
spre /ucrarea vietii cei vecinice sl a
slavei cci nelncetate. CA pre Aga
aceasta o priimeste moartea, si pre
slava aceasta o apnea rusinea. Ca
multi din cei puternicl mai nainte
de vreme, ca niste dint In iad s-au
pogorlt. l judecatorii de cei mai de jos
s-au judecat. i bogatii desavIrsit au
saracit. i Inteleptii fara de veste
nebuni s-au Mut. Cel tare a slabit ;
cel sanatos s-a bolnavit ; si nu este
nimic Intim oameni Intemelat; flindca
nimic nu este cuvios In lume.
Fiii necinstesc pre parintii lor,
pi parIntii pizmuesc pe copiii lor.
Muerile leapada pre barbatil Mr, si
barbatii nu ti pazesc stiinta despre
muerile lor. Tinerii blrfesc asupra
batenilor. BétrInii se Intineresc asu-
pra tinerilor. Nu este cu putinta sit
te 1ncrezi prletenului, nici sa te nAclaj-
duiesti fratelul. Tu 1i vel grAi cele
de pace, si el Intim sine-si glndeste
cele de razboiu. Pizma i viclesugul
se politiceste, l nesAturarea stapl-
neste. Ca nimenea nu pomeneste pre
Dumnezeu. Nimenea nu asteaptIt
ca se va judeca dupa ce va mun.
Pentru aceasta s-au Inmultit ratite-
tile cad se defaima Dumnezeu.
Stiinta i pricepere ne-au dat noua,
ca Int= dlnsa sá ne sfatuim cele bune;
iara noi Intru dlnsa ne sfatuim cele
rele. Putere ne-au dat noud, ca dintru
dlnsa sa dam celor lipsiti ; iara nol
printr-lnsa jefuim cele ale saracilor.
StApIniri ne-au Incredintat noua, ca
printr-lnsele sä oprim pre eel ce fac
sila i nedreptatesc pre altii; lard noi
325
In seamd. Cd el ne-au dat minte ca printr-Insele tiranisim pre cei ffird
sd cugetam noi lnsine ale bune, iar de nici o sprijineald.
noi &dim In inimile noastre tot Nu este cale dreaptd, nu este
ale rile si hicléne. Datu-ne-au putére judecatd dreaptd. S-a rAcit dragostea,
si bogdtie, ca sd dam noi celor nepu- si urlrea s-au Inmultit. S-au defAimat
térnici, iar noi In locul acestora ne fapta blind, si au sporit fAtArnicia.
batem joc si ne rldem de dInsii. S-au urlt smerita cugetare si mai
BiruintA ne-au dat In mlinile noastre, mult s-au cinstit InAltarea. Au lip-
ca cu dinsa sd pAzim $ i sd rdscumpd- sit adevArul si minciuna au acoperit
rdm pre cei slabi, iar noi muncim pAmIntul. 0, adlnc de buratate si de
pre cei nevinovati si le facem nevoe. Indelunga rAbdare a lui Dumnezeu!
Pentru cd nu va fi calea dreptAtii, nici CA pentru toate relele cele ce se fac
judecata cea dreaptd. Dragostea va suferd si nu izblndeste. Nu cd nu
peri si sA va lnmulti pizma. BunAtatea poate numaidectt sa ne munceascA
va 11 ocArItA si batjocoritA, iar fAt.Ar- pre noi, nu Isi unelteste urgia ; ci milo-
niciia sd va cinsti sd va crAvi.
si stivindu-se spre noi ca un pArinte,
Url-se-va Inteleptiia cea smeritA si prea mult Isi Intinde mila sa.
plecatd si sd va In Alta trufiia si sd va
cinsti. Peri-va adeverinta, iar minciu-
nile vor acoperi toatA fata pArnIntului.
0, adlncul bunAtAtii si rdbdArii lui
Dumnezeu, cd de toate rautAtile ce
sii fac, el nu sd mlnie, nici va sA-si
izblndeascA I Nu pentru cd doar el
nu poate sa plateascd si sd izbln-
deascd, ce cid lui nu-i trebuiaste
minlia, ce ne miluiaste ca un tatd
si alte mili, Incd mai multe, Intinde
§i aratA asupra noastrd.

Studiul concret al tehnicii de elaborare, al modului cum s-au

folosit izvoarele, ne-a arátat ca. existá o tehnica" unitar6 de ela-
borare a primei pärti a I nveipturilor. Aceea0 concluzie ni se impune
0 In legalura cu partea a doua.
*
Si structura pärtii a doua este foarte clara: 13 capitole, fiecare
alcàtuind, dup6 caracterizarea lui Hasdeu, un tractat separat,
un ce Intreg §i complet" 28. Aceasa structurà impune i o tehnicA
adecvat6 de utilizare a izvoarelor. Nu mai avem de a face cu o
inifiere treptatd, prin mijlocirea unei inserieri de pilde, culese din
326

www.dacoromanica.ro
cArti, ci cu compuneri unitare " alcAtuite dui:4 o arhitectonicA
ideologicá 0 literarA proprie, cAreia izvoarele i se subordoneag.
In prima parte, contributia autorului se manifestA in arta selectArii
si asamblArii textelor si pildelor Intr-o anumità succesiune, de la
spectacolul feeric al naturii si al omului, ca fiinid stdpind a creatiei,
trecind prin ipostazele omului istoric, reprezentat de personali-
tAtile biblice si de Constantin cel Mare, la omul confruntat cu
drama condittei sale de fiinid perisabild, cu desertAciunea lumii,
cu mormintul deschis inainte-i.
Intreaga succesiune a planurilor antropologiei crestine
trecea, astfel, dinaintea lui Theodosie, initiindu-1 treptat in desti-
nul omului §i domnului. Este meritul lui Paul Anghel de a fi desco-
perit cA aceastà primA parte are nu numai o logicA pe care am
incercat s-o arAtAm ci si o grandoare ce depaseste cu mult prelul
unei simple antologii de texte bine fAcutA. " De fapt, prin interme-
diul textelor alese fi aranjate, Neagoe mediteazd asupra omului
abstract fi istoric, in coordonatele filozofiei creftine.
Acum, in a doua parte, izvoarele sint utilizate fie ca citate
cu autoritate (zice Scriptura", mArturie am pre sveti Joan
Zlataust", cum si Ioan Lestvicinicul grAieste", cum zice sveti
Efrem Sirul" etc.), fie ca pdrti componente En structura unitard
a capitolului respectiv. PArti neanuntate fug ca atare, Intrucit
nici evul mediu si nici Renasterea n-au cunoscut notiunea de pro-
prietate literarA" sau pe aceea de plagiat". Scriitorii evului mediu
si umanistii preluau bucuros idei formulate de altii atunci cind
se potriveau cu propria lor gindire. Este evident cA pArtile imprumu-
tate se integreazA perfect arhitectonicii ideologice si chiar literare
a cartii, si uneori, dacA n-am cunoaste cA de la un anumit rind inainte
incepe o scriere strAinA, cu greu am deosebi-o de intregul In care
serveste ca piatrA mozaicalA 1
Ponderea materialului de imprumut 31 si modul In care este
folosit nu se prezintA la fel In toate capitolele. Unele I, IV,
XII, XIII au folosit din plin asemenea cArAmizi strAine, nu toate
identificate, In vreme ce altele VII, IX, X, XI s-au limitat
sA anexeze integral, sau cu omisiunea a citorva rinduri de la inceput,
patru capitole din scrierea Umilinta de Simeon Monahul (numai
cap. X mai conline, intre textul original si capitolul din Umilinta,
un lung fragment dintr-o omilie despre pocaintA, ce rAmine BA fie
identificat4). In sfirsit, capitolele III, V, VI, VIII, adicA cele mai
personale si mai valoroase din Intreaga scriere, nu folosesc deloc
327

www.dacoromanica.ro
procedeul mozaicului, utilizind izvoarele intr-o manierd modernA,
topindu-le cu totul In materia creatiei proprii.
Cu toate cd o parte din materialul imprumutat izvoarelor in
partea a doua nu a fost Inca identificat, aceasta nu ne impiedicd sa
intuim clar structura literard a textului.
Capitolul I, Pentru cinstea icoanelor, este anuntat, chiar din
titlu, ca o expunere destinatA Entregii societdfi feudale laice : Theo-
dosie, domnii urmAtori, boierii. Neagoe ii indeamnd: 1. BA cinsteascd
icoanele, 2. BA cinsteascd pe Maica Domnului, 3. sd nu fie desfrinati,
4. sd nu se increadd In ereticii care neagA divinitatea lui Hristos,
5. sd se ridice deasupra grijilor lumesti, spre contemplarea divi-
nitAtii, prin aplicarea unor precepte morale si de tehnicd asceticd,
pe care autorul le insird pe mai multe pagini, spre a incheia apoi cu
o exhortatie morald despre pocdinid §i judecata de apoi. Aparent,
capitolul este exclusiv religios-moral, iar In ultima parte contine
un adevdrat breviar de asceticA si spiritualitate ortodoxd, dar este
totodata o teologie antiislamicd, foarte necesard unei societAti care
se afla confruntatA la hotare cu societatea feudald islamicA. Neagoe
duce, deci, cum am mai spus, un rkboi ideologic nemArturisit
cu adversarii politici si militari ai poporului sAu, iar alegerea temelor
religioase pentru acest prim capitol are un tile la fel de vizibil ca
si ajustarea panegiricului lui Constantin cel Mare.
Pentru a redacta acest capitol, autorul Invdtdturilor a folosit
izvoare variate, dintre care au fost identificate numai: pasajul
celebru din Predica la schimbarea la fald a lui Efrem Sirul, introdus
ad litteram in tesAtura Invdtdturilor, unde ocupd mai bine de cloud
pagini (izvorul a fost identificat de D. Russo si confruntat prima
oard cu un intermediar slavon din sec. al XV-lea ms. slay 138
B.A.R. de autorul acestor rinduri) si finalul, introdus cu cuvin-
tele cum zice si rindureaua cea cu cuvintéle dulci, Zlatoust" (p.
229, r. 5), care este luat WA schimbAri din finalul Cuvintului XI",
Despre judecatd fi a doua venire a Domnului al cArtii Umilinta
de Simeon Monahul. 32 Cum acest text a mai fost reprodus si in
capitolul IX al Invdgiturilor, traducAtorul sau copistul versiunii
grecesti a suprimat fragmentul din cap. I, spre a evita repetitia.
Capitolul II, Despre frica fi dragostea lui Dumnezeu, este u
predicA demnd de Antina Ivireanul, pe care-1 prevesteste. Critica
ipocriziei religioase si morale a contemporanilor de toate rangurile
si cinurile este incisivd. Ea isi fAcuse loc si in capitolul anterior,
328

www.dacoromanica.ro
Intr-un pasaj In care boierii girt rugati sd nu stea In bisericd total
absenti cu spiritul i gIndindu-se la altceva (tema va reveni oi In
cap. IV), dar aici toatd cuvintarea este axata pe ironizarea celor
care, de§i se dau drept cre§tini, dezerteazd de la Indatoririle cre§-
tine§ti. De data aceasta, autorul se adreseazd nu numai domnilor
§i boierilor, ci i ierarhiei bisericefti (patriarhi, egumeni, cAlugAri),
negustorilor, sdracilor, punind In gura fiecdruia motivele cu care
se eschiveazd de la a face milostenie vi a se indlta spre Dumnezeu.
Verva §i talentul oratoric al autorului, neegalate decit de Antim
Ivireanul, fac din aceastd cuvintare o .piesd antologicd a literaturii
vechi romAne§ti. -7

Reversul criticii este indemnul la ridicarea mai presus de inte-

resele §i grijile materiale, spre unirea cu Dumnezeu aspiratie
pe care trebuie sà o nutreascd toti, nu numai cálugdrii. Ideea cd,
fdrd a pArdsi lumea qi a se retrage in pustie sau mAndstire, mice
cre§tin poate i trebuie sd aspire la comuniunea cu divinitatea, la
vederea lui Dumnezeu" este, cum spuneam, una din ideile centrale
ale doctrinei isihaste Spiritul cuvIntArii lui Neagoe este, aici
§i In alte pdrti, net isihast, dovedind adinca initiere a autorului
in spiritualitatea ortodoxd cea mai inaltA.
Este acest capitol original ? Dud da, atunci avem cea dintii
creatie oratoricd religioasä romAneascd. Prof. V. Grecu a gdsit
Insd la Athos un text izbitor de asemdiator, pe care 1-a prezentat
sub titlul I zvor sau prelucrare a unei Enveildturi a lui Neagoe Basarab.
El este neogrecesc §i apartine dupd titlu unui Gheorghe retor
din Enos. Dar autorul presupus al textului grec a trAit In a doua
jumdtate a sec. al XVI-lea, iar acest capitol din Invdpituri s-a
ptistrat aproape integral in textul slavon, al cdrui manuscris de la
Sofia e din prima jumAtate a sec. al XVI-lea. Pe de altd parte Ant
indicii categorice cd textul neogrecesc nu e cleat varianta u§or
modificatd deci prelucrare qi nu izvor a traducerii lui Manuil
din Corint, adicd a versiunii grece§ti a Invdtdturilor 33. Trebuie deci
sd-i cAutdm izvorul eventual In manuscrisele slavone, nu grece§ti I

Dar ni se pare tot a§a de plauzibil ca acest text, indiferent de sur-

sole lui de inspiratie, sd fie absolut original ca redactare, adicd nefo-
losind pietre de mozaic" luate de aiurea, ci consemnInd direct
cuvintele lui Neagoe, cum se Intimpld §i In alte multe pArti din
Invdfdturi. Tradus In grece§te, el a fost apoi copiat i prelucrat,
circulind la Athos ca o scriere aparte, cdreia i s-a dat alt autor,
fapt banal In evul mediu.
329

www.dacoromanica.ro
 In sprijinul acestei ultime ipoteze mai vine un fapt, credem,veri-
ficabil : stilul 0 mai ales limba slavond in care este scris acest capi-
tol. Gine citeSte Invdtdturile in original percepe imediat diferenta
netä intre slavona izvoarelor §i slavona invAtAturilor ce-i apartin
domnului roman. Prima este complicatA (dificultAti enorme de
traducere a trebuit sA hiving& autorul versiunii romaneSti la patriar-
hul Eftimie, cu slavona lui alambicatA), incilcitd, uneori cu necla-
ritAti. Cealaltd este ginditA In romane.iste fi apoi trecutd in registrul
altui vocabular, nu Bi al unei alte sintaxe. Traduatorului i-a fost
suficient sA. schimbe cuvintele slavone cu cele romaneSti, Bi textul
a intrat de la sine in tiparele limbii romane,..fiindca a§a fusese
gindit initial.
Or, in aceastd slavond romdnizatd este scris tot cuvintul, din
care peste 2/3 s-a pAstrat in original. DacA nu se va gási un izvor
slavon sau bizantin care sA infirme aceastA ipotezA, atunci sintem
in drept BA vedem in Neagoe Basarab pe cel dintii autor roman de
scrieri teologice originale, a cdrui opera a dobindit chiar o pretuire
fi, rdspindire peste hotare.
CA Neagoe era in stare BA compunA o cuvintare magistralg MA
a tine in minA foarfecele, ne-o dovedeSte Capitohil III intitulat, in
originalul slavon, Scrisoarea lui Neagoe voievod cdtre oasele mamei
sale Neaga fi ale fiilor sdi Petru fi Than fi ale fiicei sale Anghelina.
Cuoint de umilintd. Este o cuvintare prin care fiul face elogiul
mamei, a§a cum Leon VI Filozoful, intr-o cuvintare similar5., cunos-
cutà intr-un manuscris unic, fAcuse elogiul tatAlui sAu, Vasie I.
Macedoneanul. 34 De asemenea, este Bi o lamentatie la mormintele
copiilor s'ai, morti la virstA fragedti, loan, Anghelina Bi Petru. Genul,
care in literatura romanti va atinge culmile In secolul al XX-lea cu
Memorialele lui Parvan, este inaugurat, deci, de Neagoe, care va
amine nedepaBit in toatA epoca veche. Nici o altà cuvintare
funebrA sau de pomenire nu se mai ridicA la aceeati inaltime. 35
Autenticitatea cuvintArii este mai presus de orice indoialA,
iar data sigur5. a compunerii, post 15 iunie 1520.
Opera de sine statAtoare, prima cuvintare memoriala" din
literatura romanA, Scrisoarea cdtre oasele mamei sale a fost apoi
introdusA in constructia unitarà a Invdtdturilor, Mil indoialà de
Neagoe insuBi, care a aBezat-o in vecinAtatea celorlalte capitole de
o natura inrudita. Problema izvoarelor nu este inch' pe deplin
lAmurita. Cea mai mare parte a cuvintArii, Bi anume aceea cu carac-
ter autobiografic, sau in care se reconstituie ceremonia reinhumArii

330

www.dacoromanica.ro
oaselor Neagai, este MA' indoiala originald si a fost scrisa de Neagoe
ins*. Pentru pasajul liric adesea citat, in care domnul 10 plinge
fiul mort de curind, el s-a inspirat fard insa a plagia, cum afirma
Russo din omilia Despre rdbdare a lui Joan Hrisostom, omilie
din care extragea intinsul pasaj retinut pentru antologia din partea
intii. Sint lima si cloud pasaje: rugaciunile &are Maica Domnului
(ed. Minerva, p. 238, r. 20-33) si catre Hristos (p. 242, r. 6-31),
inspirate cu sigurantd din izvoare bizantino-slave. Ele rdmin sa
fie identificate in viitor, pentru a se dovedi o data mai mult felul
cum Neagoe stia sd le includa, Mra. sâ se mai vada cusaturile, in
tesatura propriei sale creatii.
Capitolul IV este intitulat, in versiunea româneascá, Pildd
pentru ceia ce fac milostenie fi pentru viata lumii ace.,stia. Din cartea
lui Varlaam. Cuvintul al 7-lea. Numerotarea nu are nici o legaturd
cu cartea lui Varlaam, ci, dupa cum am spus, este adaugata de tra-
ducator, stind in legatura evidenta cu capitolul anterior, care este,
pentru el, cuvintul al saselea". Nici mentiunea Din cartea lui
Varlaam" nu a fost in original, ci e tot un adaus. Textul versiunii
grecesti ne ajutd sd stabilim, prin comparatie, ce va fi cuprins
titlul original, fiindca traducatorul grec respecta uneori mai strict
titlurile slavone decit versiunea romana. De pildti, titlul Scrisorii
cdtre oasele mamei sale este, In versiunea romând, amplificat de
traducator, in vreme ce in greceste reproduce extrem de fidel
textul slavon pastrat (un nou si puternic argument &à nu versiunea
roma* ci versiunea slavona a servit de original I). In versiunea
greaca, titlul cap. IV este: A preaindltatului f i preacucernicului
domn loan Neagoe, mare voievod i singur stdpinitor a toatd marea
Ungrovlahie, altd invdtdturd cdtre iubitul sdu fiu Theodosie fi pildd
de suflet folositoare despre milostenie $i despre viata lumii acesteia
de.Farte. Tema capitolului, exprimata in partea de titlu comun atit
versiunii române cit si celei grecesti, este, deci, formata din doua
momente: o pilda, completata printr-o disertatie despre milostenie,
si o a doua parte, despre viata lumii acestia", pe care traducatorul
grec o intregeste cu desarte". S-ar putea insa ca acest ultim cuvint
sa fi fost in original 0 sa fie omis in versiunea romand, nu adaugat
In cea greaca. Intr-adevar, lectura versiunii romanesti arata per-
fecta concordanta intre titlul astfel formulat si continut. Prima parte
a capitolului debuteaza cu pilda cetatii care 10 alunga stapinul
dupd un an de domnie, pada scoasa din romanul V arlaam $i Ioasaf,
dar continuata cu un comentariu deosebit de cel din izvor. 36
331

www.dacoromanica.ro
Acest comentariu este, de fapt, o predicd despre milostenie, pentrn
care pilda e un punct de plecare Bi, in contextul capitolului, o parte
din compozitia nouA a autorului Invdidturilor. Sint citati In aceastfi
predicA Ioan Hrisostom (lung citat, care trebuie identificat) si
Joan Scárarul (alt citat neidentificat), dup 5. care mai urmeazA o
frazA proprie, Bi astfel se terminA prima parte a capitolului.
Tema celei de a doua pdrti este enuntatA chiar de la Inceput:
vrea BA arate cum lucreazd satana ca sd despartd pe om de Dumnezeu
Fi. cum se poate pdzi omul de cursele diavolului. Se aminteSte de Adam
Bi de Iuda, care a fost In plat de diavol, deBi stAtea In preajma Iui
Iisus ; de faptul cA, pinä §i din cei 40 de mucenici, Batana a furat pe
unul. De aici concluzia: omul trebuie BA se pAzeascA necontenit,
sA nu se increadA In puterile lui, ci sA apeleze la Dumnezeu. UrmeazA
sfaturi i se indica: mijloacele cu care se poate invinge diavolul.
Ele sint doug: inima curatA i mintea Entreagd, pAzitA mereu de
rAtAcire. Omul trebuie s se gindeascA la bunAtAile raiului Bi la
iad, BA nu uite c5. lumea aceasta trece ca un fum, Ii noi cu ea"
(tema deBertAciunii lumii"). Dacá omul este intelept, se gindeSte
mereu la trei lucruri: la ceasul morrii, la vdmile vdzduhului, pe care
le strAbate sufletul dui:4 moarte, i la infricofata judecatd.
Autorul Ii redacteazA acest capitol dupA un plan original,
care vAdeSte o anumitA simetrie: a pornit de la o pildA din V arlaam
ci loasaf dar nu intentioneazA sA fack Bit aici, o antologie de pilde,
ci BA capteze astfel atentia cititorului pentru disertatia lui moralà
despre milostenie. Apoi el dezvoltA tema curselor satanei, de care
trebuie sA se pAzeascA creOinul prin minte Entreagd i cugetare la
ceasul morii, tem5. care se impleteSte cu motivul deBertAciunii
lumii", enuntat chiar In titlul capitolului. Spre a accentua i ilustra
ideile sale despre pairea mintii i trezvia fatA de vicleniile dia-
volului, autorul Invdtdturilor recurge din nou /a pilde, incheind
astfel capitolul In aceeaBi manierA In care 1-a Inceput. Sursa mi
este, de data aceasta, Fiziologul, celebra scriere medievalA, din care
extrage trei pilde: a farpelui, a porumbelului 0 a stratocamilului
sau gripsorului. C5. ele slut in modul cel mai firesc o continuare
ilustrare a ideilor esentiale expuse In predica anterioark este un
fapt pe care orice lecturá neprevenitA 11 poate demonstra f5rA a
fi nevoie de argumente In plus. Chiar dacA altcineva clecit Neagoe
le-a adAugat aici (ceea ce ar trebui InsA dovedit, nu numai afirmat),
acela a fAcut-o ca o intregire organicd a textului, nu ca o lipiturA
MrA rost. Dar nu existA nici un argument valabil, deocamdatá,
impotriva ideii cä cel ce a anexat aceste pilde la predica despre
332

www.dacoromanica.ro
pAzirea de cursele satanei e Insuci Neagoe. Intr-adevar, se spune:
Fratilor tli fetii miei, am sa va spui c-alte pilde (fiindca la Inceput
spusese pe cea cu cetatea) ... Ca-mi aduc aminte de cuvintul
Domnului nostru Iisus Hristos, care zice: 4 Fiti 1nte1epti ca cArpii
0 intregi ca porumbii ». Deci ascultati acum, sd ftifi cum iaste
infelepciunea garpelui". ObservAm schimbarea intentionata a unui
cuvint In citatul din Evanghelie, Matei, 10, 16: porumbeii nu mai
sint blInzi", ea In Evanghelie, ci Intregi", In sensul In care vorbim
de om 1ntreg la minte", fiindca pilda ce urmeaza aratA nu blinde-
sea, ci infrlepciunea porumbelului. Citatul din Matei, 10, 16, putea
fi introdus de Neagoe ci independent de izvor, 38 rostul lui fiind
de a stabili puntea spre cele douA pilde care Indeplinesc o functie
precisA: sd ilustreze fi sd Intdreascd ideile din predica anterioard.
Intr-adevar, dacA sufletul este cel care trebuiepAzit cu orice pre%
de diavol, atunci pilda carpelui, care-ci lasa trupul zdrobit, dar
ici apAra capul simbolul mintii ci aici al sufletului , era cea
mai indicata. Autorul Invaldturilor confera deci pildei cu carpele
un accent specific, legat de ideea apararii de satana", o integreazd,
ca semnificatie, In ansamblul capitolului. De altfel In vreme ce
pentru irvorul sAu (vezi p. 252 In lucrare de fatA) carpele este
numai o jiving cumplitV, Neagoe face dintr-Insul ol fiinta In
primul rind Infeleapta (mai inteleaptd 0 mai cumplita decit toate
fiarale").
Exact la fel procedeazA, imediat dupa aceea, cu a doua pilda,
al carei titlu trebuie citit cu virgula: iS-altd pildd, cu porumbul.
Ea vrea A ilustreze cum spuneam intelepciunea porumbelu-
lui, pentru care se ci spune: Porumbul iaste o pasAre mai bund
ci mai Intreagd decit toate pasarile. i cind merge sA BA hraneasca,
ci apuca grauntul cu gura ci nu-1 Inghite, ci-1 tine In gura ci sa pazecte
ci cauta sa nu cumva sa sa lase la dInsul uliul ci sa-1 prinzA. Décii,
daca véde ca nu iaste uliul deasupra lui, atuncea el Inghite graun-
till. Iata, acesta fiind o pasare, vedeti cum sd strdjuieVe 0 sd pdzégte,
ea sa nu piiaie cumva fAr'de vreme. Aca ci voi, fratilor ci fetii miei,
Intelegati pilda de la acest porumbu O. va invatati si VA daschideti
ochii ci vedeti ca vine uliul, adecd ceasul mole etc. (ed. Minerva
p. 250-251).
Pilda porumbelului este acadar introdusä In legatura cu primul
din cele trei lucruri la care se recomandase omului sa gIndeasca
pururi. Uliul e asimilat cu ceasul mortii" ci vedem ca ideea se
continua In restul comentariului ce Insotecte pilda. Nu aceasta
este Ins& situatia in Fiziolog 39, unde ideea a porumbelul se pazecte

33}

www.dacoromanica.ro
de uliu existá, dar acesta este identificat nu cu ceasul mortii", ci
cu satana. Din nou deci autorul Invdtdturilor conferà un accent
specific pildei, accent care derivd din ideea generald a cuvinarii sale.
In sfir0t, a treia pild'a pentru strutocamil (stratocamil ca
In textul slay), pe care o reg6sim, de asemeni, cu foarte mici deose-
bin, In Fiziologul slay, trAdeazd aceea0 manierà de a utiliza izvoa-
rele, aceea0 tendintá de a lega pilda de predicd, din care decurg
unele deosebiri fatd de izvor. Se spune, astfel, cd stratocamilul
nu-0 cloce§te oudle numai cu ochii, ci §i cu mintea" ceea ce
nu e In izvor iar In comentariu se adaugd cá satana, inchipuit
de aspidà, cautá O. tulbure pe om nu numai cind face fapte bune,
ci 0 cind stti pre rug6 §i vorbe§te care Dumnezeu". Adaosuri ce se
lAmuresc imediat In comentariul ce urmeazà, comentariu cu totul
original fatá de Fiziolog : Pentr-acéia, fratilor 0 fqii miei, cind
veniti In biséricA 0 v4 rugali, fa nu vá fie vorbele nici gindurile
pentru solii voftri, sau de semile care yeti vrea sd luati cuiva, sau de
aurul §i de argintul vostru 0 de alte avutii, ci de nici un lucru de§ert
ad nu ginditi. Si BA v6 paziti de toati lucrurile ce nu s6 cad 0 sa"
aveti minte Intreag6 card stApinul cel de sus" etc. (p. 251) 40 .
Dar acestea slut tocmai ideile cu care ne-am Intilnit in primul
§i al doilea capitol din Invdtdturi 1 Nu avem deci motive sà punem
la Indoiald prezenta celor trei pilde din Fiziolog In textul Invdtd-
turilor, chiar din momentul Intocmirii Mr de cdtre Neagoe Basarab.
Care este situatia versiunii grece§ti 0 de ce, cum a observat
prof. I. C. Chitimia (vezi p. 200-201 din lucrarea de fatá)
lipsesc dintr-Insa atlt pilda cu porumbelul, cit 0 aceea cu stra-
tocamilul ? Dupá pArerea noasträ, versiunea greacd nu numai
a nu infirmä, prin lipsurile ei, teza structurii genuine a capi-
tolului IV din versiunea româneascá, dar, dimpotrivd, o con-
firma. Cáci ce s-a Intimplat, de fapt, 0 de unde provin deosebirile
luate ca argument pentru teoria adstraturilor" succesive ? Dacd
citim titlul acestui capitol In versiunea greceasca §i apoi par-
curgem textul Wind abstractie de versiunea roma* pe care
presupunem ca n-am cunoakite-o, constaam un fapt ciudat: titlul
vorbe§te de milostenie, dar §i despre viata lumii acesteia de§arte".
Textul nu corespunde Insà decit primei parti, el nu contine nimio
In stare s6 justifice a doua parte a titlului. Intr-adevdr, traduca-
torul, on copistul au amputat toatá partea a doua a capitolului,
Wind Insd titlul intact, cum era in originalul slavon §i din care
deducem c6 acest original continea Entregul text, ca fi versiunea
romdneascd. Dar eliminind partea a doua a capitolului, a dispárut
334

www.dacoromanica.ro
tocmai forta de gravitatie ce tine la un Mc, intr-o succesiune logicA
§i in functie de ni§te idei centrale, cele trei pilde din Fiziolog.
Pi Ida §arpelui, de bine, de rAu, poate avea o existentà de sine stA-
tAtoare, ilustrind tema valorii mintdi 0 necesitatea de a o päzi.
Ea a fost de aceea retinutA, dar a devenit un fragment indepen-
dent, copiat in altA parte declt In completarea capitolului IV. In
schimb, pilda porumbelului, care n-avea rost decit spre a ilustra
necesitatea de a gindi mereu la ceasul morlii, sau pilda stratoca-
milului, care ilustra necesitatea trezviei 0 apArArii de satana,
au dispArut, fiindcA de nimic a§a ceva nu se mai vorbea in invAtA-
turA I IlámAtisita din titlu ca 0 existenta pildei §larpelui ne dovedesc
InsA ca acest capitol, care a suferit o explozie in versiunea greacd,
era totu0, in originalul slavon dupa care s-a tradus, identic cu ver-
siunea romaneasca. Confruntind ceea ce a rAmas in grece0e cu
versiunea romAneascd, avem dovada.
Doug( cuvinte despre izvoarele acestui capitol. Ele necesitä
Inca studii atente spre a descoperi citatele patristice, eventual Orli
din textul predicilor despre milostenie §i despre pazirea de satana.
Daca textul din Varlaam f i loasaf nu ridica nici o problema, el
fiind identic cu al izvorului folosit, nu acela0 lucru se Intimpl'a
cu extrasele din Fiziolog. Traditia manuscris6 greceascA 0 slavonA
a acestei carti este extrem de bogata 0 variatá 0 nu avem pentru
nici una editii orifice in care sA gasim toate variantele existente.
Ceea ce a Mout Polivka nu este suficient. 0 lucrare fundamentalà
asupra Fiziologului grecesc 0 slavon, ca 0 asupra celui romAnesc
rdmine de fAcut, 0 numai ea ne poate da siguranta afirmaliilor.
Deocamdatti constatAm ca pilda kiarpelui se poate citi, cum am ail-
tat in capitolul anterior (p. 252), Intr-un text slavon identic cu
cel romAnesc. Nu existd InsA nicdieri un text tot atit de apropiat
§i pentru pilda porumbelului. AmAnuntul ca acesta tine grauntele
in gull 0 nu-1 inghite decit dupà ce s-a asigurat cA nu-1 pinde0e
uliul nu existà in nici un text cunoscut al Fiziologului.41 SA fie un
element de folclor introdus de Neagoe ? LAsam problema deschisd. In
sfir0t, de0 se apropie mult de textele slavone cunoscute, din care a
fost neindoielnic irnprumutatà, pilda stratocamilului prezintA 0 ea
unele deosebiri fat4 de varianta publicatA de Stoian Novakoviä 0 de
cele publicate de Polivka, deosebirile fiind 0 de text, dar mai ales de
comentarii. Pentru ca, in toate cazurile, se constatd cd autorul Invd-
idturilor a insotit pildele de comentarii proprii, care se acordd perfect
cu tonalitatea ideologicd fi stilul .Invdpiturilor in general. El a impri-
mat accente noi textelor 0 chiar a modificat sau adAugat expresii,
335

www.dacoromanica.ro
spre a face utile aceste izvoare pentru ilustrarea propriilor sale idei.
Dar asta nu Inseamnd oare cd ne reintilnim cu acelasi maestru al
mozaicului cu care ne-a familiarizat deja studiul izvoarelor partii
kali ? Personal, credem cd da.
Cu Pilda despre milostenie se Incheie grupul de trei capitole
avInd o structurd mai aproape de literatura religios-morald decit de
literature pareneticA propriu-zisd si fiind destinate oricdrui cititor,
In calitatea sa de om preocupat de mintuirea sufletului". Au-
torul a inserat printre aceste capitole, cu un infailibil instinct
artistic, Scrisoarea cdtre oasele mamei sale, Insufletitd si ea de
sentimente general-umane, ca iubirea filiald si durerea Orin-
teased. De aici Inainte, pind la cap. X inclusiv, cele 6 capitole care
urmeazd contin, In forma cea mai clard si mai sistematicA, gindirea
social-politicd, diplomaticd §i militard a lui Neagoe Basarab,
adresindu-se exclusiv domnike, fii sau urmasi ai dái din alta
stirpd. Desi anexele din Simeon Monahul deschid, In trei din
ele, largi ferestre cdtre cer, obiectul imediat al sfaturilor si
concentrarea efortului de elaborare originald vizeazd stdpinirea
pdminteascd qi arta guverndrii §i a apdrdrii -Orli. Din aceste
sfaturi se profileazd clar caracterul modern al gindirii sale, cdci
este mai mult cleat evident cii pentru Neagoe # a stdpini pa-
mintul, banii, resorturile diplomatiei avea mai multd valoare
decit avantagiile curet formale ale omagiului traditional*42. Aici sint
de autat, in primul rind, ideile sale proprii §i. paginile care-I exprima.
in modul cel mai direct §i mai exact. Din fericire, cu exceptia cap. X
unde ramine de identificat un lung fragment dintr-o predicii despre
pocAinta (p. 298, r. 30 p. 301, r. 18) situatia acestui grup central
de 6 capitole este foarte clard ci sub raportul izvoarelor.
Capit olul V, Cum fi in ce chip vor cinsti pe boieri §.i. pre slu-
gile care vor sluji cu dreptate, §i Capit ol ul VI, care In titlul slavon,
pdstrat partial, are titlul Invdpurd . . . cind vor cirmui sau vor
afeza pe dregdtori fi pe marii boieri, ori le vor lua dregdtoria dupd
faptele lor, slut In Intregime laice 0 destinate exclusiv urmasilor
sai domnesti. Deed In amplul preambul cu care se deschid Invd-
tdturile am ascultat, Intro altele, o expunere teoreticd generalA
asupra doctrinei monarhiei absolute de drept divin, IncepInd en
acest capitol sIntem introdusi In tehnica infdptuirii monarhiei auto-
ritare. Ni se dezvAluie secretele comportdrii menite ad Intareasca
autoritatea domneasca asupra supusilor. Domnii slut preveniti
336

www.dacoromanica.ro
asupra comportarilor negative, daunatoare prestigiului si puterii
bor. Aici, autorul lnycildturilor coboará din lumea ideilor generale
religios-morale si politice de sursa bizantino-ortodoxa, in domeniul
realitatilor concrete ale epocii sale, in care principele" este obligat
sä faca fag tendintelor nobilimii ostile domniei autoritare, trebuie
Bali instituie treptat, tenace, vointa sa asupra marii boierimi.
Ceea ce este strict original in aceste capitole seamâna, de aceea,
mult mai mult cu Principe le lui Machiavelli, decit cu sfaturile lui
Agapet, Vasile Macedoneanul sau patriarhul Fotie 1 42 b" Dar pentru
aceasta nu inseamna ca intervine o ruptura. Marile idei si optiuni
morale enuntate in prima parte ramin si revin, ca piste obsesii
majore ale gindirii autorului: repudierea arbitrariului 0 a varsarii
necugetate de singe, patosul dreptatii, necesitatea de a fi blind, de
a cerceta cu atentie Invinuirile si a cauta indreptarea, in sfirsit,
constiinta puternica a legitimitatii divine, si nu feudale, a puterii
domnesti. Ca niste linii de forta ale unui cimp magnetic, temele
majore enuntate In partea Intli strabat in continuare gindirea ce
a elaborat si structurat partea a doua.
Capitol ul V este in Intregime o diatriba vehementa contra
arbitrariului domnesc, contra uciderilor fara giudet", cum va
zice Ureche, a practicilor prin care se ilustrasera un Vlad Tepeg,
sau Mihnea cel Rau. 0 frumoasa parabola asemuieste clasa feudalii,
pe care se sprijinea tronul domnesc Neagoe o stia prea bine ,
on o gradina care trebuie curatita de uscaturi, dar nu decimata
nebuneste. Capitolul urmator este o pledoarie fara ocolisuri in
favoarea ideii ca domnul trebuie sa-si aleaga slujitorii exclusiv
dupa merit, nu dupa nastere si nici dupa Inrudirea cu el. Cel pro-
venit din straturi sociale mai modeste dar devotate domnului are
dreptul la aceeasi cinste cu fiii marior boieri, chiar la o cinste mai
mare, dna este mai vrednic. Idee nouä, indrazneata, moderna.
Domnul nu trebuie sa revoce din functie pe slujitorii sad la orice
denunt al altora, ci sa cerceteze de-aproape cazul, urmarind Indrep-
tarea celui vinovat. Numai in extremis poate recurge la pedeapsa
capitala. Ambele capitole, amintind uimitor de opera contempo-
ranului florentin, sint In Intregime originale si, sub aceasta forma,
ele nu-si au echivalentul in nici una din creatiile parenetice bizan-
tine ori slave ci numai In parenetica rinascentista. Desigur, e greu
de presupus ca Neagoe a citit pe contemporanul sau Machiavelli.
El descopera machiavelismul" (intelegem notiunea limitata la
preocuparea de tehnica complicata a realizarii monarhiei autori-
22 Neagoe Basarab c. 679 337
www.dacoromanica.ro
tare) In felul In care Pascal adolescent a descoperit elementele"
lui Euclid, Ma a avea cunostinta de existenta geometrului antic.
Cu exceptia unui citat de patru rinduri din Efrem Sirul (nei-
dentificat), a carui autoritate este invocata, In nici unul din cele
cloud capitole nu descoperim similitudini textuale cu opere bizan-
tine ori slave. Izvorul" este realitatea romaneasca, In mijlocul
areia si despre care cugeta autorul Inodtdturilor.
Capit olul VII, Cum sd cade domnilor sd sazd la masd fi, cum
vor minca f i oor bea, s-a pdstrat In mare masurà In original, iar cu
metoda reconstituirii pe baza izvoarelor mai ramlne numai o lacuna
egala cu 19 rinduri In editia noastra. Este unul din cele mai impor-
tante capitole din partea a doua, prin informatiile istorice pe care
le cuprinde si din care putem reconstitui o imagine a societatii
feudale romanesti la Inceputul secolului al XVI-lea. Este si prima
Incercare de a teoretiza o etichetd de curte. Importanta pe care o
acorda In cadrul acestui capitol betiei nu trebuie sa ne mire:
aceasta a facut obiectul mai tuturor scrierilor parenetice. Pseudo-
Isocrate In S faturile cdtre Demonik, cunoscuta scriere parenetica
antica ", Vasile Macedoneanul In sfaturile catre fiul sail Leon 44,
patriarhul Fotie in sfaturie date Imparatului Mihail al Bulgariei 45,
compara pe omul beat cu un vizitiu pe care-1 duc caii unde vor,
sau cu un cirmaci ce a scapat din mina clrma. Montaigne dedica
betiei un capitol din Eseuri46. Analiza pe care Neagoe o face corn-
portamentului omului aflat in stare de ebrietate, ca si sfaturile
pe care le da fiului sau slut nu numai independente, dar si supe-
rioare celor similare din parenetica antica si bizantina. Citindu-le,
In comparatie cu meditatiile lui Montaigne, ele nu pierd nimic.
Pentru aspectul religios-moral al chestiunii, autorul Inodtd-
turilor nu mai compune Insa original, ci se adreseaza capitolului
cu titlul MO Attic (0 runaNcTick) din cartea lui Simeon Monahul,
pe care, In afara de primele 11. rinduri, si 1-a insusit in intregime.
Traducerea romaneasca urmeaza cu fidelitate acest text, astfel
Incit, desi ultimele pagini lipsesc In textul original slay, ele pot fi
adaugate cu usurinta dupa izvorul folosit.
Ca pit olul VIII, Tentru solii fi pentru rdzboaie, este fara indo-
iala cel mai bogat, cel mai vibrant si cel mai bine scris din toata
cartea. Valoarea lui deosebita, care-1 rinduieste printre documen-
tele capitale ale gindirii moderne In formare, consta pe de o
parte In insistenta si amanuntimea cu care elaboreaza tehnica
338

www.dacoromanica.ro
si teoretizeaza importanta diplomatiei (stiut fiind ea evul mediu
n-a cunoscut asemenea preoc upari) pe de alta parte In consi-
derarea razboiului ca o solutie extrema, In cazul esecului nego-
cierilor si artei diplomatice. Deci razboiul (care pentru Neagoe
este exclusiv rdzboiul de aparare, singurul legitim) reprezinta, In
gindirea sa, continuarea diplomatiei cu alte mijloace. Si diplo-
matia si razboiul au un scop unic: bunul nume al domnului si
al Orli In timp de pace, apararea independentei In caz de agre-
siune. Bogatia de idei, modernitatea si chiar actuali tatea acestui
capitol care, prin Insusi titlul sail, Imbind cele douà realitati
diplomatie si lupta armata ramIn Inca sa fie descoperite
de cercetatorii istoriei si diplomatiei moderne si ai artei militare.
Acest capitol este si cel mai Intins dintre toate cele treispre-
zece capitole ale partii a doua. In plus, este cu desavirsire origi-
nal, In sensul ca nu Mint folosite, ca In celelalte, pasaje mai mult
sau mai putin Intinse din izvoare. In sfIrsit, este strabatut de la
un capat la altul cum arata N. Iorga de suflul unei epoci
eroice si framintate, de ritmul interior al simtirii si glndirii unui
ostas si conducator, si deloc al unui calugar. Aceste date statistice
si constatari comparative ni se par semnificative, si ar fi trebuit
sa fie luate in considerare de cei care atribuie cartea unui cälugar. 47
Rugaciunile de aici nu sint ale unei fete bisericesti, ci evident
ale unui Wean si om de stat contemporan cu Stefan cel Mare. 48
Ele sint de doua feluri: rugaciuni isihaste, menite a concentra
mintea si a polariza puterile spirituale pentru meditatie sau actiune
politica, ori facute a combate orgoliul rugina mintii si ruga-
ciuni razboinice de invocare a acelui Dumnezeu al ostirilor", ai
carui sfinti militari erau vazuti" luptind In Imbracaminte de viteji
romani, Impotriva turcilor. 0
Marea rugaciune de ridicare a armelor, capodopera a litera-
turii religioase" romanecti, s-a pastrat din fericire si In original
(Cronicile, p. 242, r. 3-17 ; ed. Minerva, p. 279-280) si putem
usor constata identitatea celor dona versiuni. Ca ea a fost inspirata
de rugaciunea lui Iezechia la asediul Ierusalimului, nu mai incape
lndoialá, dar noua rugaciune creata de Neagoe este de o puternica
originalitate. De altfel, nicaieri mai mult ca In acest capitol, Negoe
Basarab nu ne apare mai clar drept unul dintre marii scriitori
romani, cel mai mare al epocii vechi. Se vede si din modul cum a
folosit izvoarele.
Am semnalat (vezi p. 321) prezenta celor trei sfaturi din pilda
privighetorii, luate din Varlaam f i Ioasaf. Inserate aici, In contextul
339

www.dacoromanica.ro
sfaturilor de razboi, ele primesc o rezonanta cu totul noua' Efd dau
expresie dintr-o data Intelepciunii politice românesti dar si In-
telepciunii politice" In genere, caci «un politician trebuie sa aiba
mai Intli, Impreuna cu simtul raspunderii si cu luciditatea,
capacitatea de a distinge ceea ce este cu putinfil de ceea ce nu e*. 5°
A gag In izvoare cuvIntul ce exprima adevarul" este marea arta
a lui Neagoe. Uneori Imprumutul este asa de firesc, Incit generatii
de cercetatori au trecut pe linga el fara sa-1 sesizeze. Ma se face
ca, semnalind printre izvoare Alexandria, toata lumea, IncepInd cu
Russou, s-a oprit numai asupra citatului din capitolul X, indicat ca a-
tare de Neagoe Insusi. Dar minunatul Indemn la vitejie, In care omul
viteaz este comparat cu un leu ce risipeste turme de cerbi si cu un
lup care omoard o multime de oi, este evident inspirat din cuvin-
tarea lui Alexandru Macedon care ostasi, Inainte de lupta cu Darius.
Imaginile citate shit In Alexandria. 52 Neagoe le adauga ins& una
din vremea sa: o piatra de tun risipeste si Invälmaseste multe
cete de oameni, nu dupa cum e piatra mica, ci dupa cum fuge cu
strasnicie" (ed. Minerva, p. 388). Suflul eroic al Alexandriei patrun-
de deci In literatura noastra originala cu un secol Inainte de poemul
lui Stavrinos si de Istoria lui Mihai Vodd sin Pdtraycu Vodd I
Un izvor descoperit de noi si semnalat prima data In 1970
este povestirea sirbeasca despre Impdratul Asa, rezumata de Nea-
goe cu scopul de a ilustra urmarile nefaste ale orgoliului domni-
lor:
INVA.TATURILE
(Ed. Minerva, p. 276, r. 20-30.)
Iar cei ce n-au proslavit pre Dumnezeu, ei nu stiura, ci far'de
véste veni pre dInsii mlniia lui Dumnezeu si sa luara toate bunata-
tile din mlinile lor si sa lipsira si de Imparatiia ceasta paminteasca
si de cea cereasca, si nimic nu sa alésera de dinsii. Cum si Asa,
Imparatul cel de darnult facu, de nu vru sa dea lauda lui Dumnezeu,
ci sa lauda Insusi pre sine. Pentru acéia Dumnezeu pentru nesme-
reniia lui, caci nu vru sa sa smereasca, el Isi Intoarse mlniia spre
dinsul si trimise pre Ingerul sau si-1 luo noaptea dezbracat den
asternut si-1 arunca. Intr-un gunoiu si acolo sa dazmetici si ad smeri,
si-1 batea toti si-si batea joc de dinsul. Deacii el atunci cunoscind,
pricepu ca toata puterea si tariia iaste de la Dumnezeu si Incepu
a plinge cu multe lacrami si suspini si de-abia Isi Intoarse Dum-
nezeu mila spre dinsul 0-1 ierta."
340

www.dacoromanica.ro
 Acest izvor a fost editat de Danin6 In Starine, IV, 1872,
p. 75-80:
Povestire din cdrtile veehi despre regele Asa al iudeilor, care a fost al cincilect
dupd regele David, cd regele David a ndscuf pe Solomon, Solomon pe Rovoarn,
Rovoam a ndscut pe Avia, iar Avia a ndscut pe Asa.

(traducere de G. MUM)

S-a Intimplat ca, dupA ce s-a sAvirsit Avia, regele iudeilor, a luat
domnia fiul still Asa si s-a arAtat atit de bun pAzitor al legil Domnului
si al asezAmintului lui Moise, incit a intrecut in virturi pe David, strAmosul
sAu, dupa cum vei gAsi in Cartea Regilor, cA nimeni n-a fost nici inainte,
nici dupA aceea In Izrael ca regele Asa, Welt si pe mama sa Ana, trice
lui Avesalom, care a pacatuit, a ars-o in foe, pAzind legea Domnului, cum
vei aria in Cartea Regior. $i acest rege Asa s-a hotarlt sA ia toatA partea
femeiascA si s-o dea focului, cAci zice: tot rAul pe pAmint de la femei a incoltit
si multi din cei puternici au cAzut din pricina femeilor, iar altii au fost ade-
meniti de femei, ca Samson cel mare si preainteleptul intre oameni Solomon,
si dupA acestia multi altil. $1 acest rege Asa a citit cartea And, mama pro-
rocului Samuil, si a gasit locul unde era scris: SA nu se laude preaInteleptul
cu prealntelepciunea sa, si sA nu se laude bogatul cu bogatia sa, si a nu
se laude puternicul cu puterea sa". $i, citind, rise, cl era intrucitva neiscusit,
si porunci ca aceste trei ziceri sA nu fie spuse in templu cA slut scrise de
o femeie, si adaugA: cum se poate sA nu se laude inteleptul cu mintea sa, sau
bogatul cu bogatia sa, sau puternicul cu puterea sa? $1 iarAsi, cit poate
lucrul neinteleptului cu cel intelept si destept (in mss.: neintelept New
344(numa, in We de paarniahm)? Sau cit poate sAracul cu bogatul, sau cel
lipsit de putere cu cel puternic? $1 hotari regele Asa sA scoatA aceste trei
ziceri din cartea poporului sAu. 51 s-a intristat de aceasta tot Izraelul si
incepu sA jeleascA tare, cA regele Asa, care era binecinstitor si iubitor al proro-
cilor si judecator drept, a cAzut In eres fi cuvintele prorocului, spuse cu duhul
sfint, vrea sA le steargA. Dar ochiul cel atotvAzator nu 1-a lAsat sA piarA
din pricina acestor Wine cuvinte ale prorocului, in cele din urmA, pentru
pArintele sAu David, cAd zice: N-am vAzut pe omul drept parAsit. 51 a abAtut
Domnul asupra regelui Asa pentru cele trei ziceri trei zile de schimbare,
51 s-a intimplat cind sA iasA regele Asa in lectica regeascA, la sase
ceasuri din noapte, dud era obiceiul preotilor sA facA pinA in zori slujbli
In templu, cAci era sArbAtoarea cInstirii cortulul sfint ; si era grijA mare a
regelui pentru cele pregatite la jertfe si pentru hrAnirea sAracilor si cerse-
torilor si pentru arderile de tot. Dar regele Asa s-a trezit la al saselea ceas
din noapte afarA din ores, aruncat pe o grAmadA de gunol, neavind nimic pe
sine, in afarA de vesmintul de pInzA cel de desupt pinA la genunchi. 51 vAzin-
du-se astfel, Isi zise: Ce este aceasta? Oare este vis? $1 se culcA iarAsi ca

341

www.dacoromanica.ro
 sa adoarma, si n-a putut adormi pIna In zori. Si rasarind soarele si fiind ziva,
oameni intrind si iesind din cetate, toti priveau la el si nu-i ziceau de loc:
De ce sezi aici?" etc. Iar el se uita Incoace si Incolo si, gindind in sine,
zicea: O, minune I Daca as fi fost rege, nu m-ar fi cautat unde shit? Iar
daca am fost rege In vis, cum de nimeni nu ma recunoaste aici?" Si &idea:
Cine este rege In aceasta cetate ?" si li era rusine sa intrebe pe cineva,
si se &idea sa mearga Intr-o parte sau alta, dar ii era rusine din pricina
goliciunii, cad era doar In camasä, si-si zise : Voi sedea aici pinä voi vedea
daca va fi jertfd la templu si daca vor fi trlmbitele preolilor, cum este
obiceiul preotilor sa trimbiteze pentru a cheina la jertfa, si ca n-au sd poata
face aceasta fail rege. Si Indata trimbitInd, trimbitele preotilor, se Imparti
jertfa dupa obicei, iar ramasitele s-au Impartit säracilor si cersetorilor, iar
fiecare se ducea la casa lui, iar saracii si cersetorii la ale lor, si regele s-a dus
In palatele regesti. Jar regele Asa a ramas singur pe gramada de gunoi In fata
cetatii si a palatelor regesti. Jar clnd au sunat trimbitele regesti, se aseza regele
dupa obiceiul regesc la prinz. Jar regele Asa Isi zise: Acum am lnteles ca am
fost rege In vis si un alt rege este In aceasta cetate, dar eu ce shit?" Si-i dada
Dumnezeu o foarne la inima, ca-i venea sa manince pamInt. Si vazu un om
Mind gard pentru zarzavaturile sale, si-si zise: Am sa merg si am sa cer un
plc de pline, caci am rabdat de foame toata ziva". Si mergind, ceru ; si-i zise
omul: Gine esti si de unde ai venit de sezi pe gramada de gunoi si n-ai
mers In cetate sa iei hrana din cea pentru cersetori din mlinile preotilor?
Tu nu esti din aceasta cetate, ci esti calator din vreo tart necunoscuta".
Si vazindu-1 ca n-are ce sa-i raspunda si chemlnd alti lucratori de-ai sat
si ispitindu-1 destul de unde esti si care este rostul tau", iar el nestiind nimic
ce sa raspunda, 1-au osindit si, lulnd un lemn din gard, 11 bateau peste trup
(fficindu-1) pina la 80 de rani etc.

Identificind acest izvor semnalilm implicit §i prezenta in cul-

tura roman4 veche a unei cgrti populare" de Bursa' sirbeasca
neinregistrat 5. in monografiile clasice ale lui Hasdeu, Gaster §i
N. Cartojan. Ramine de vAzut dac4 existd copii ale acestei scrieri
in manuscrisele slave de la noi §i dacà ea a fost vreodatà tradus6
in române§te sau dacg. Neagoe a cunoscut-o din povestirea unor
cArturari sirbi, deci pe cale oralg.
Lectura lui Neagoe din càrtile populare" este de altfel mai
intinsä. Pe ling4 Alexandria, V arlaam f i loasaf, Palea (aceasta
din urnad semnalat8. de Ioan Bogdan, fArá ing a mentiona ce anume
a luat Neagoe din Palea) sint indicii destul de dare c'd a cunoscut
Cdldloria Maicii Domnului la iad i apocriful despre Lemnul
crucii.53

342

www.dacoromanica.ro
 C a p it o lul IX, Cuvint pentru judecatd, Imbina din nou o con-
ceptie personal& asupra dreptatii, cu sfaturi practice despre modul
In care trebuie 84 procedeze domnul atunci dud judeca diferite
pricini ale supuBilor sal, pentru a continua apoi cu un lung pasaj
din Simeon Monahul despre judecata viitoare" (ideea fiind ea,
aBa cum domnul judeca acum, va fi Bi el judecat atunci). Mai mult
de jumatate din capitolul XI al cartii Umilinta a fost utilizat aici.
Cu exceptia citorva rInduri de la Inceput Bi o lacuna In interior
(nesemnalata de P. P. Panaitescu), pasajul luat din Simeon Mona-
hul s-a pastrat Bi In originalul slavon al .invdtdturilor. Este posibil
ca Bi pasajul despre Irod (p. 286, r. 35 p. 287, r. 14) sa aiba la
baza textul unui izvor Inca neidentificat.
In sfaturile practice se poate remarca din nou accentul pus,
ca Bi la Inceputul primei parti, pe ideea judecatii drepte, neparti-
nitoare, idee larg argumentata, de altfel, Bi de autorii de scrieri
parenetice bizantine.
Capitolul X, lnvdtdturd... ca sd fie milostivi fi odihnitori
(0 AIHAOCTILJHH H 0 noBoH) Be inspira din titlul capitolului VII al
cartii Umilinla (G3 itacTBH H w s;iroorrposH) Bi este compus.

dupa acelaBi plan ca Bi capitolele VII Bi IX: In prima parte,

numeroase sfaturi practice axate pe ideea cá domnul trebuie Bali
exercite generozitatea astfel, Incit sa-1 simta Bi sa-1 Btie told cä et
este stapinul, fara a-Bi Imparti veniturile Bi autoritatea cu boierii
Bi fail a da favoruri la interventia altora. In partea a doua, care
Incepe cu cuvintele iar tii sufletul tau sa nu4i-1 uiti", se trece la
sfaturile moral-religioase, telul recomandarilor nemaifiind acum
intarirea autoritatii domneSti, ci mintuirea sufletului. Aceasta a
doua parte foloseSte doug izvoare: unul Inca neidentificat (p. 298,
r. 30-301 r. 20, ed. Minerva), iar altul (p. 301, r. 20 Bi pIna la sfirBit)
fiind capitolul VII din Simeon Monahul, transcris integral. Cea
mai mare parte a textului B-a pastrat Bi In original. Din acest capitol
fac parte Bi cele 26 pagini de manuscris semnalate prima ()ail de
B. Toney Bi publicate de G. Mihaila In Romanoslavica, XIV.
In capitolul X apare Bi citatul din Alexandria, In care
Alexandru explica lui Aristotel cum a cucerit lumea prin genero-
zitate." Dupa cum se poate vedea, comparInd textul cu versiunea
343

www.dacoromanica.ro
sirbeasca. a Alexandriei, Neagoe repovestefte, nu copiaza, §i-i mai
atribuie lui Alexandru Maya din ideile sale:
ALEXANDRIA INVATATURILE
(Ed. Novacovici, p. 35) G. MIbSiI Doud fragmente... p. 367
Cronicile slavo-roradne... p. 249
H Torm flpHrro9iet, ittIRCANAPA l- 4To 8ew 12,1-4 4sieoeo4st. fipucToTeme
itpawacul rA4rOATI: FaKO 1163MOM TOMMI4 61, 115110 flAWAHAPS H aInpAwei aro: Ito-
CLTBODHTH, IfAHISR HH16AHH6 ,MORt1S6 CLT- EleHApf, Ck fITO 11113fAL ICH H 110rk4HAL
3OPHTH MOMIT? ICH 11101MHHAA?
AIKC4UAPI c1 RL firfM01( pfflf: TpTH H turstip. fiM5CH.V6 Kit apICTOTEAS
APISH HA CHIS rhnotorkwww,H smile Ault: reeroma: Alf mew 8101PAUNILIA, TO !WAS-
norms ROA4TAHII4 H rPa HltioniopHA H ce4(.4 WAR M. AA CIIINC4 TH: Ck TtAl 11114111 nork-
npa. mix AB Becenanimt rkea: opuot Ck CAOZOM
Torm Hmor cnorkAaTH Haw Ts Iwo, IICTHHHLIA, ITOPOI Cla npeahmt ex,A4vm, Tot-
reAtou no 3Emeri KHAtes stuo, H MO CH- TU CL PAHonpocrpiaTiets, 11oMiN4i Hf Cla-
murk Lops rocnoArrie peamouni. LLIP4Ar HM4HTA K. hweozelt cecina H ROHHLI.
Gfd CAMI11111 liPdCTOCLAL 33 . PT WNW 9441 MHAOCTH CAME MHAORAK dTh
tir, Hf notpx.Atwx, chAvITH H Hot\ ntHex.
Ggro OAAH HorkAH ireeeettoix4 rkcia".
H TA( 040Aif 406 flAtaAHAP% l'h
CAOILECer ilokToElles *Imeco* H CAA% pelf
*IAoCo* lO MOMIT 4LAOREKL Ch CHAO
TPTHMH IMIJIHMH 040AtTH irketh IIICIMH*H 56.

Distinctia pe care o face Neagoe intre slugi §i ofteni ne aratti urn-

pede c intregul capitol este dedicat grijii voievodului pentru doud
categorii de devotati: osta,sii pltii §i slugile domne§ti. Importanta
este tjii diferenta din titlu fag de titlul izvorului. Simeon In slavo-
ne§te avea nu moil ci snroomosii corespunzind grecescului
acuaanvea. Al doilea termen nu-i convine lui Neagoe, deoarece
autorul roman vorbe§te de cloud realitati foarte dare: miluirea
slugilor §i ostaOlor §i pacea social., numita in romane§te odihnire,
ceea ce este echivalentul exact al lui MOH slavonesc (lat. regales)."
Textul original este foarte elocvent §i dovedeOe o data mai mult
cu cita grija folosea autorul cuvintele. Verbul MHA0R4T4 §i substan-
tivul 4IH4OCT6111H sint folosite exclusiv In legatura cu slugile i ostafii.
Dar Neagoe ridica, pentru prima oará In scrisul unui roman,
ideea echit4ii sociale, grija de a evita contradictiile, grija pentru
344

www.dacoromanica.ro
binele paturilor largi ale poporului. Termenul HOKOH odihnire
este aplicat numai In acest context:
De aceea I tu, dacA esti vrednic, Inca rinduieste-ti turma, ca a nu
fie unii grasl, ler altii sa moarA de foame, ci sa masori tuturor la fel, fiecaruia
dupa lucrul sAu i fiecaruia dupa cum 11 este slujba asa sa-i fie si dulceaja . . .
. . . De aceea va zic sa fiI cu mina Intinat catre toti, insa nu cu pArti-
nire, ci fiecaruia dupa fapta sa; dupa cum Ii este fiecaruia slujba, asa sa
aiba si mild.
. . . Jana daca fli va ramine din venitul otirii, acel venit nu este ago-
nisit de tine, ci l-ai luat de la tara ta si de la oamenii saraci ai tai, pe care
i-a dat Dumnezeu sub mina ta. De aceea iarAi socote§te l orinduieste tara
ta, !nett sA faci ca i aceia sa aiba dreptate i linile §i pace (nom) In zilele
tale. Cad In aceste zile din urma, la care am ajuns noi, oamenii nu prea
asculta cuvint bun si dulce, ci Intotdeauna doresc avere desarta, InselAtoare.
De aceea, precum iei averea de la oamenii tarii asa se cuvine sa le-o I dai
ca sa le fad pace (nokoa)."
Capitolul se dovedeste, astfel, de o importanla exceptionala
pentru gindirea sociala a lui Neagoe. Este prima pagina de acest
gen In literatura romana, dupa ce In scrisoarea sa, citata In
capitolul I, el dictase prima paging. de &dire economicd conceputa
de un roman.
Ultimele doua capitole (XI 0 XII) reprezinta, cum am mai
spus, testamental lui Neagoe Basarab, si au fost scrise sub im-
periul gindului mortii apropiate. Din ele se degajá melancolia
despartirii de lumea aceasta", fárá vre-o bucurie pentru iminenta
1ntilnire cu cea de dincolo", tonalitate sufleteasca moderna si
deloc calugareasca I Voievodul, asemeni ciobanului din Mior4a",
10 rinduieste lucrurile pam1mesti inainte de marea calatorie.
Extraordinare sint, in aceste pagini, linistea si luciditatea cu
care Neagoe Ii priveste moartea apropiata, fàr. lamentatii,
privind-o in ordinea firii si preocupindu-se de orinduirea tre-
burilor tarii pentru cind nu va mai fi.
Capitolul XI, Invdtdturd ca sd nu fie pizmdtdreti, nici sd
facd rdu pentru ran, copiaza titlul din Umilinta, cap. VIII: W tottf
HI SAO HOMHIATH H 10K1 HI HIL3A4TH SAO HU SAO.
Sensul cuvintului pizmataret" este acela de Ainere minte
a raului", dui:4 cum se poate constata din traducerea constanta
a expresiei SAOHOMMUTH din original. Capitolul nu are cleat
trei pagini originale, exceptionale Insa prin duiosia trista cu
345

www.dacoromanica.ro
care 1§i ia rAmas bun de la fiul sAu i prin clarviziunea cu care
presimte tragedia viitoare a fragedului vlAstar (vezi p. 58-59
ale cArtii de fatA). Si aici se recunokte o frazA scoas5. din
Alexandria, prin care se exprimA nestatornicia lucrurilor." Dupa.
aceea, prin ace1a0 procedeu cu care ne-am mai intilnit, se trece la
sfaturile religios-morale, cu ajutorul capitolului VIII din Umilinta,
anexat iarki In tntregime.
Un cilugär a colaborat" asadar la lnveildturi: el este
Simeon Monahul, mort cu patru veacuri inainte de Neagoe, dar
prezent aláturi de voievod prin patru capitole dintre care don5.
integral ale scrierii sale Umilinta.

Capitolul XII, adresat a:1,re Theodosie voievod

cAtre alti domni, carii vor fi In urma lui biruitori tArii ace§tia", este
intitulat Pentru pecetluirea cdrtii aceViia (in versiunea greacA:
Indemnare ci invdpturd . . . ca pecete a celorlalte cuvinte ale lui).
Este capitolul final al lnvilldturilor §i totodatà testamentul solemn
al lui Neagoe, adresat domnilor ce vor veni i boierilor. El lastt
dispozitii In legAturA cu pomenirea sa dup6 moarte potrivit rindu-
ielii creOine, apoi 1i IndeamnA la pocAintA, Intr-o foarte lungA
predicA alcAtuita evident dupA izvoare Iivreti, Inca neidentificate,
spre a reveni apoi la probleme lume§ti. Urmkii sint sfatuiti BA
domneasca cu blIndee, s. se sfAtuiascà cu ceilaIi, alegind ca ei
albina, care nu se kazA pe orice floare, sfatul cel bun. Sint Indem-
nati, de asemeni, sä se smereascA, fiindcA pe acela ce nu se smere0,e,
11 smere§te Dumnezeu.
ToatA aceastà 1ntinsä disertatie religios-moralà, intretesuta
cu sfaturi concrete, duce pe culmi virtuozitatea autorului Invcipi-
turilor In prelucrarea izvoarelor, In Impletirea frazelor de facturA
net personalA cu cele 1mprumutate, Bi este absolut imposibil sA
circumscrii o zonA care sA fi putut constitui in exclusivitate sim-
burele" original, amplificat ulterior. DimpotrivA, avem dovada
aceleiki tehnici unitare i identificarea in viitor a omiliilor folosite
ca izvoare o va confirma.
0 data incheiatà predica despre pocain% i cea despre sme-
renie, Neagoe Ii anung sfir0tu1 scrierii prin intinsul pasaj despre
pecete, pe care 1-am reprodus In cap. I.
UrmeazA, din nou, un lung pasaj care prezintà toate semnal-
mentele Imprumutului livresc, de0 Inca n-a lost identificat, pentru
346

www.dacoromanica.ro
ca, dupd acest amplu zbor in spaOile divagatiilor moralo-religioase,
sd revind Intr-un final de impresionantà simplitate.
Cum am ardtat in primul capitol al cArtii de fata, Rugdciunea
lui Joan Neagoe Voevod care au fdcut la qirea sufletului setu etc.,
nu este un epilog al Invdtdturilor, ci este o etopee scrisd de Neagoe
si inspirata de un pasaj din Panegiricul lui Eftimie al Tirnovei.
Capitolul anterior, despre pecete, era si el redactat pe un ton
d'outre tombe" ceea ce dovedeste cu prisosinta paternitatea voie-
vodului asupra Rugdciunii. Este, evident, acelasi om, acelasi stil,
aceeasi manierd de compozitie. N. Drdganu 59 a demonstrat cd intre
Pisaniile de la Arges, redactate sigur in timpul domniei lui Neagoe,
si acest capitol sint identitAti nu numai de ton si idei, ci si de
izvoare, folosite la fel (Cateheza lui Joan Hrisostom). Etopeea,
scrisA cind Petru trdia, a fost integratA apoi lnvdtdturilor, la fel
cum a fost integratd si CuvIntarea la oasele mamei sale, fiind asezatA
acolo unde se potrivea mai bine: In chip de epilog.
Cercetarea izvoarelor acestor ultime doll& capitole din Mod-
tdturile lui Neagoe Basarab necesitA Inca serioase investigatii In
viitor. D. Russo a identificat in cap. XII un pasaj din Scara lui
loan Klimax, In cap. XIII un pasaj din Evhologiu §i altul din
Dioptra lui Filip Solitarul. Tot In acest ultim capitol, N. DrAganu
a identificat un scurt fragment din Cateheza la Inviere a lui Joan
Gurà de Aur (Migne, P. G., 59, col. 721 ; ed. Minerva, p. 341,
r. 32-44) dar rdmin neidentificate peste 10 pagini de text despre
care avem toate indiciile cd au fost elaborate prin aceeasi metodd
a mozaicului. Un lucru ni se pare Insd de pe acum mai presus
de IndoialA: structura acestor capitole nu a rezultat In urma unei
adiIiondri" de texte religioase la texte pur laice, dintre care numai
acestea din urmd ar apartine lui Neagoe. Gindirea religios-morald
si cea lumeascd sint continuu asa de intim Intretesute la acest
om apartinind unei societAti pentru care ortodoxia bizantind era
ideologia dominantd a statului, filozofia societdfii intregi, iar climatul
de pietate isihastA un element definitoriu al momentului Neagoe
Basarab" In evolutia acestei ideologii, incit zadarnic am Incerca
ad destrAmdm urzeala, spre a deosebi firele. Cele patru capitole
din cartea lui Simeon Monahul n-au fost anexate ulterior, de cineva
venit dupd autorul Invdtdturilor, intrucit este evident cd ele
coincid structural, pind si in titlu, cu tema laicd a medita-tiilor la
care sint anexate. Neagoe le-a cunoscut cu siguran O. si a conceput
capitolele respective ca o Embinare organicd Entre meditatiile sale

347

www.dacoromanica.ro
politice ci disertatille din cartea monahului Simeon. Unitatea este
indisolubild i tine de domeniul evidentelor objective. CU prive§te
celelalte izvoare Inca neidentificate, ele shit perfect asimilate, inte-
grate In structura unitarA a lucrArii, dovedind aceea0 tehnica de
elaborare pe care o surprindem de la un capAt la altul.
Trebuie BA pornim de la analiza capitolului Pentru solii fi
rdzboaie, de la constatarea Impletirii celor douA elemente In cea
mai laid." parte a Invdtdturilor pentru a Intmlege de ce ipoteza
adstraturilor" succesive, resping anterior pe baza textologiei,
nu rezistA nici unei analize structurale a operei. Nimeni nu poate
pune degetul, In acel capitol, pe un pasaj despre care sA putem
afirma cu certitudine ca ar fi putut lipsi initial 0 ca a fost adAugat
ulterior, iar In ceea ce privecte teoria cA, In cursul traducerii In
romanecte textul original slavon al acestui capitol a fost ImpAnat
cu rugAciuni de cAtre calugAri, ea se infirmA prin punerea fatA In
fata a textului slavon clt s-a pAstrat 0 a celui românesc
corespunzAtor.
Sintem In drept, in concluzie, sA vedem In actuala structurA
ideologico-literarA a liweiNturilor opera Insaci a lui Neagoe Basarab.
Nu excludem posibilitatea unor mArunte interpolatii In traducerea
romaneascA din secolul al XVII-lea (de altfel, am identificat noi
InOne clteva). Dar toate aceste colaborAri" reprezint6 un element
neglijabil, incapabil sä modifice arhitectonica genuina a scrierii.
Un singur om, un mare artist al cuvintului a gindit 0 a elaborat
aceastA carte, care este Intlia noastrA capodoperA.
NOTE
1 In structura ei se Intretes Insa dota elemente distincte: unul alcatuit
din material mai mult de ordin religios, altul din InvalAturi i sfaturi cu caracter
politic" (N. Cartojan, 1st. lit. rout. vechi vol. I, p. 42). Vom gAsi pasaje care exclud
pe un calugar ca autor, dar voin gasi l pasaje, mai multe chiar, care nu pot ie.,si
declt din pana unui monah" scria Dan Simonescu In Istoria literaturii romdne
din secolul XVI, Ia§i, 1942-1943, Curs litografiat, p. 113. Observatie Intrutotul
verificata de text, unde 18 pagini din editia recenta sint Imprumutate ad litteram
din Umilinfa lui Simeon Mofaahull
3 0 icoand pujin cunoscutd din secolut al XV I-lea ;i problema pronaosului
bisericii mdndstirii Argeplui, In Sludiii cercetdri de istoria artei. Seria arta plastick
tomul 14, 1967, nr. 2, p. 187-199.
a Vezi In legaturA cu aceasta, studiul plin de sugestii al lui Pavel Chihaia,
Seninificafia portretelor din biserica Mandstirii Argef, In Glasul Bisericii,
anul XXVI, 1967, Nr. 7-8, p. 788-799.

348

www.dacoromanica.ro
 6 Ambele ei fete nu numai cA apartin aceleiasi vremi, ci fail doar si poate
au fost pictate de aceeasi mina. In amindoui cazurile, compozitia este perfect
adecvata subiectului: simplA si sthticA In prezentarea celor trei sfinti cuviosi (...)
complexA si dinamick In cazul srintului militar reprezentat In plin avint biruitor,
strdpungind cu lancea trupul unul dusman doborlt sub plcioarele calulul sail.
Este evident deci ea hieraticul si dinamicul n-au aparut doar IntImplator In cele
doua reprezentari, ci ca ele constituie modalitati de expresie pe deplin stapinite
de cAtre zugrav, si anume In asa masura, Inch cu ajutorul lor el a voit sl a remit
sAll accentueze mesajul ... Icoana de care ne-am ocupat apare ca o Hustrare a
chipului de a privi lumea al vremil si a felului In care era conceputa menirea voie-
vodului, pe deplin corespunzatoare celor ce se desprind din Intreaga politica a lui
Neagoe, ca si din paginile Invdfdturilor" (E. Lazarescu, art. cit., p. 199).
6 F. Engels, Rdzboiut fdrdnesc german, ed. a HI-a, Bucuresti, 1958, p. 49.
9 Vezi Antonie Plamadeala, Cuprinsul teologic al Inudfdturilor tut Neagoe
Basarab, In Studii teologice, anul XXI, 1969, nr. 3-4, p. 245-262.
7 Aceeasi ordine o gAsim si In Invdfdturile lui Vladimir Monomahul
si In Sfaturile regetui Ungariei, $tefan cel Stint, cdtre ducete Emetic si In Sfaturile
Reginei Elisabeta a Poloniei, create In aceeasi atmosfera de curte. Pretutindeni
unde au existat, In evul mediu, ping la revolutia francezA, sefi de state, el s-au
reclamat de la Dumnezeu si sfaturile pe care le-au dat sau care li s-au dat, au Inceput
cu acest punct 1": raportul dintre patronul ceresc si reprezentantul sail pe pAmInt.
Similitudinea perfecta a Inodfilturitor cu alte scrieri de acelasi gen, elaborate In mod
sigur de laid si In mediul laic, este Inca un argument pentru autenticitate.
9 Paul Anghel, Colaj fi originalitale la Neagoe Basarab, In Arges, nr. 11, 1971,
retipArit In Neagoe Basarab. La 460 de ani de la urcarea sa pe Iron, ...
Bucuresti, 1972, p. 76-88.
9 Sfatul nu este IAA. legatura cu ultimii ani, penibili, al lui Radu cel
Mare, cel mai productiv" parinte de bastarzi din toata istoria noastrA. Din cei
13 ani de domnie ai acestui voievod mort relativ Ural-, care avusese o Unerete
aventuroasA, de pribeag, si care luase tronul pe la 30 de ani, ca si Neagoe, 7 1-a
petrecut In rddvan, neputlndu-se misca din cauza picioarelor. A murit de o boali
misterloasa si Ingrozitoare (sa fi fost frentul", care facea ravagii?) care-1 acoperise
de bube si puroi. (cf. N. VatAmanu, Voievozi f i medici de curie, Bucurestl, 1972:
Radu cel Mare si misteriosul sdu plzisic Franciscus, p. 51-63). Neagoe, intim al
domnului (ea Ingrijitor al patului sail, din 1501, adica de pe clnd s-a Imbolaavit)
stia probabil destule despre el si viziunea" despre /care scrie Viala lui Nifon va
fi fost o amintire personala I
10 Paul Anghel, 0 carte inifialicd, In Contemporanut, nr. 9, 26. II. 1971 si In
volumul Neagoe Basarab. La 460 d'e ani ... p. 369-372.
11 La identificarea textelor din Biblie s-a folosit Biblia sau SfInta Scrip.,
turd, Bucuresti, 1968. Am consultat de asemeni editia din 1914. Trimiterile margi-

349

www.dacoromanica.ro
nale care, in editia noastra, Insotesc versiunea romaneasca a Invdleiturilor se fac
la editia din 1968.
12 Ordinea este aceeasi in ms. slay, 171, B.A.R., din sec. XV, cu care am con-
fruntat textul romanesc.
18 Manole Neagoe In monografia sa Neagoe .Basarab, Bucuresti, 1971,
a atras atentia ca exista, In vremea voievodului, o mentalitate potrivnicA cotropirii
de paminturi, ceea ce consuna cu pilda din Invaldturi (Remarcabil in domnia
lui Neagoe este si faptul ca nu intilnizn cazuri de violenta savirsite de marii boieri
Impotriva satelor libere". p. 213).
14 La litterature bulgare du X IV-e siècle et sa diffusion dans les Pays Rou-
mains, Paris, 1947, P. 106.
15 Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius, Viena, 1901. Folosim In
continuare prescurtarea K.
" Rostul cercetArii noastre fiind de a urmari raportul dintre texte, nu stain
sA lAmurim anacronismele i legendele din panegiricul lui Eftimie. Pentru datele
istorice reale se poate consulta A. A. Vasiliev, Histoire de l'Empire byzantin, vol. 1,
Paris, 1932, p. 53. Acolo i bibliografie specialA. Legenda prinderii de catre persi
se va fi nAscut din faptul cA inainte de a fi ImpArat, Constantin a stat In Asia Mica,
la Nicomidia, pe llngA ImpAratul Diocletian.
17 Faptul este real: in bAtAlia de la portile Romei dintre Maxentiu si Con-
stantin, aliat cu Licinius, cel dintii a cAzut In Tibru si a murit. Faptul s-a petrecut
In anul 312.
" latA locul respectiv In Dorotei Bit3XIov latopudiv ... ed. 1763, p. 161:
xat Imlay Eva ye(p6pt axattv6v etc ¶6v =nap& 'dig Td:4111C T6v TiDeptv.
litt dimly in 6 ptyac Kcovatavtivoc 6rt vuatat, Kat Oe,aii va cpirm va Ten/
anold.zio-u etc ExeIvo tO 7ec16p1Kat decay xatii3 va nepamj arc' keipa tO
tpouoitrov, va xont tO yecOpt, va avtyt1 peaa etc .P5v notapbv. 'A3.1: 6 Oe6c
6 pew/Wiwi:wog, 67ro6 yupget tO xax6v 'sr* ExeIvov 6no0 tO idtpvet, :cat
meth huh, Toil Woo Acti316 Aaxicov thpute Kai avtaxawev co5t6v, xat lane-
carat etc 1:16(lpov 6v elpyacsato. Mete' fittkpac txavag, cbaav Eapttav r)v
Seutapav copal/ etc To5v itaettov, litoXiariae aeyeatoc. K at tteta Vic limit/az;
ToO Ova 'Kat Suvaget ToO ttaiou Etaupoil, Avudifhl TO CPOUCIrettov TOO Matevtiou.
Kat TOcroc tp6l3K Encrev etc 76v Mativuov, Ott thpttime va (pOn (bra TO yeopt
TO texagv6v Onot liccatev, Kat Lulatata 6n60 T6y et6TXmaev 6 Oe6g xai Bev
ilteupe ito0 67cayLvet. Kai 66 geovov a6t6g Onilyev etc TO yecOpet kayo, oil
'Kat daot xcalot Ex ToO Toucriftrow Kai napeu0Og Oeo6 ex8ix1icret, geidan
TO epOpt kayo, xat enviri 6 etcrefleatatoc Matevrtog, xat 45aot Acrav get'
ctOto0». IatA i vechea traducere romAneascA a acestui text, In hronograful
de tipul Danovici" al c6rui manuscris cel mai vechi este (dui:at Iulian ste-
fAnescu), ms. romAnesc nr. 3517 B.A.R.: iarA spurcatul Maxentie au InvAlat
de au fAcut un podu prostu i slabu peste apa Tiverului, care trece pre lingA

350

www.dacoromanica.ro
Rlmu, ce se gindia ce iarAi va birui pre marele Constantin ca i inteiu,
qi au fostu chitindu se-1 apuce de cetre cimpu, se-1 buluceasce cu ostile
spre ape, ca pentru se dea Costantin Imperat cu Wile 'pre podu i se se rupe
podul se se Innece cu toate Wile sale. Iare marele i preaputernicul Dumnezeu,
carele cunoaste toate lucrurile Ince pine a nu se !nape, i intoarce urgiia asupra
capului celuia ce o izdereste, cum si marele Davidu prorocul zice In Psaltire,
In 7 psalm: Pork an H HCILW114H(C) H mum Ca rs 22m8 ascN C10;64. Iare clnd au
fostu peste putine zile, iarAi esire Imperatii i cu o5tile sA se loveasce. 51 mergea
sfinta cruce Inaintea ostilor strelucind ca soarele. 5i se Impreunare iares1 oW-
le amindoao, 5i veniia Maxentie cu ostile sale hrebor ca un leu, hare marele
Constantin imperat Ince mergea cu svInta cruce in fruntea ostilor, ca un luceafer,
5i-5i inveta ostile i vitejii. 5i cum sosire aproape, cum se lovire foarte iute,
cit le eslia scintei den sébii, i vedea ce se polignesc cu ostile lui Maxentie
imintea ostilor lui Constantin Imperat, cu agiutorul lui Dumnezeu si al sfintei
cruci. 5i-i Mare clt n-au mai pomenit ei rezboiu aprig ca acela, si se spillminte
Maxentie ce mai 1-au prinsu viu Constantin Imperatu, i incepu a fugi cu ostile
sale. 5i 1-au cuprinsu ostile lui Constantin de air% cImpu si-i grabire foarte
tare, tot teindu-i de-a mine. 5i nu mai avu -ncetro mai face Maxentie, ce Ude
pre podul care fecuse, 51 cu toate ostile sale. 5i cum au datu, cum s-au si ruptu
podul 5i s-au Innecatu acolo spurcatul Maxentie si cu toti clti au apucat dupe
dInsul" (fila 175, r v).
" Idem, p. 179-180: Tok fiXoug, Tobg utv 815o Macy sic rfiv xopeova
vjv f3acnIudiv ento0 topOptav ticel tqco0 hoav of Tinto'. MOot Kai t& papyaptsapta,
Kai War-pay créTok TEXVItvt0.4, wok 8e AXXouc 86o E43a4v etc To acat-
Mot Tao eatryou, e7r00 ticapakixeue &à v& 7t1pcoO f ypagni ToO nporpirrou
&nob azycv: -Ay tti fintpq excivu EcrTat TO Ira TM? xcatvbv ToO Immo droll
Kopko Ilavtoxpatopt. Traducerea veche romilneasce, din ms. 3517, lila 194
recto:"... lare impdratul dace au luat acéle svinte cue a svintei cruci au pus doao
In corona cea de'mperetie ce o purta In cap, direptu nainte direptu frunte,
Intre doao diamanduri marl ce au fost luminIndu ca soarele In capul impera-
tului, ce era mai alése dentr-alte pietri scumpe ce era In corona Imperatului.
bre alte doao cue le-au pus la friul calului denainte In frunte. 5i chid au fostu
Inceleclndu Imperatul, atunce au fost si puindu frlul cu acéle cue in capul
calului. 51 se implu acolea cuvintul cel de prorocie cind au zis prorocul Isaiia :
Intru ziva ceia hi-va frlul calului seu svint Dumnezeului a toate tinerea".
20 Vezi, pentru acest nume, D. Russo, Studii istorice greco-ronufine, torn. II,

p. 594 care arata cd Viza este, de fapt, numele celui ce a Inteineiat cetatea.
91 Cf. In legriture cu aceasta 5t. Stefanescu, Cu privire la oglindirea rascoalei

condusd de Gh. Doja pi a urmdrilor ei In gindirea social-politica a vremii, In Studii,

tom. 17, 1964, nr. 5, p. 1117-1128.

351

www.dacoromanica.ro
 22 In cursul unei eillAtorii de documentare fAcutA in septembrie 1972,
am gAsit la mAnAstirea Sucevita trei volume masive cu omiliile lui Hrisostom
la Evanghelia de la Matei, pe care nu am avut insA timp sA le cercetez ama-
nuntit. Este foarte posibil ca Intr-unul din ele sA gAsim textul Intermediaru-
lui slavon al omiliei 69.
23 Arn: folosit pentru confruntere ms. slay 132 B.A.R., din sec. XV.
Recent prof. G. MihAllA, folosind nil: alt manuscris, 158 B.A.R., a constatat
identitatea pind la amdnunte intre versiunea slavA a romanulni 0 textul din
lnudfdluri.
u P. P. Panaitescu a observat, primal, utilizarea invAtAturilor din aceste
fragmente In Capitolul VIII, folosind observatia ca argument spre a demonstra
existenla primordiald a primei parti In Invdldturi. Vezi Contribulii la istoria culturii
rormIngli, p. 204 205.
u Viala lui Nifon, in Literatura romdnd veche, I, p. 86.
22 Pentru rosturile literare ale acestei omilii In opera lui Neagoe, vezi
interesantul articol al Doinei CurticApeanu, Fortuna labilis" din Inodidturile
lui Neagoe Basarab, in volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani ...p. 388-392.
u Apud D. Fedora, Bibliografia traducerilor In ronvinecte din literatura patri-
stied, vol. I, p. 55.
28 Arhiva istoricd a Romdniei, torn. II. partea a 2-a, p. 112.
2* Autorul Thodlaturilor le-a prevAzut pe &care cu cite un titlu, care enunta
tema principalA tratatA in fiecare capitol. TraducAtorul in romAneste, sau copistul,
a dat acestor capitole si o numerotare, care nu existA in originalul slavon si nici
in versiunea greceascii (cifrele romane din editia Minerva apartin editorilor). Ea
deruteazA la prima vedere, fiindcA la unele capitole apar salturi inexplicabile,
dind impresia unor lipsuri de capitole intregi. Astfel, capitolul II este numerotat
slova 5", cap. V, slova 12", capitolele VIII 0 IX nu au nici o numerotare in titlu,
pentru ca, apoi, cap. X sA fie cuvint al 21-lea", cap. XI, cuvint al 24-lea" 0
In sfirsit, cap. XIII, slova 29". Secretul acestei numerotAri capricioase poate fi
insA usor descoperit: dupA modelul pareneticii bizantine, care circula pe la jumA-
tatea sec. al XVII-lea In versiuni slavone 0 chiar romanesti (Agapet, Vasile Mace-
doneanu), pareneticA ce folosea genul aforismelor dezvoltate numite impactui
(capete"; jpe slavoneste ruse pl. rsmseSakt), traducatorul a incercat sa
imparta lnveildturile in astfel de capete", marclnd in felul acesta succesiunea ideilor
principale. El n-a fragmentat textul insu0, clIndu-i o altA titulaturA, ci 1-a lAsat
intact, ca 0 titlurile initiale. Dar i-a adAugat aceastA numerotare, fie marginalA,
fie in titlurile ori subtitlurile capitolelor. Cite un capitol a fost, in felul acesta,
ImpArtit in mai multe seevente sau slove" (de la slavonul cnoso, traducind pe
grecesul My%) si astfel a apArut o numerotare interioarA, care e usor de descoperit
si urmArit. Am pdstrat-o 0 In editia noastrA. Ea ne ajutA sA tragem concluzia cA
textul din ms. 109, Cluj, 0 3488, B.A.R., pAstreazA pe de o parte, cu fidelitate,

652

www.dacoromanica.ro
succesiunea capitolelor din originalul slavon, pe de alta, ca reproduce fidel textul
initial al versiunii românesti.
sc' Retusurile aduse exegezei noastre anterioare datoreaza mult lui Paul
Anghel. Vezi si contributia lui Manole Neagoe, Neagoe Basarab, pag. 118 sq.
31 Din izvoarele celor 13 capitole au fost identificate de M. Gaster: Varlaam
f i Ioctsaf, Fiziologul; de Russo: 1. 0 omilie a lui Ioan Hrisostom, 2. Ornilia lui
Efrem Sirul, 3. Extrasul din Scara lui Ioan Scararul, 4. Umilinta lui Simeon Mo-
nahul, 5. Alexandria; de St. Romanski: versiunea slavona a Umilintei; de
N. Draganu: Catehezd la Sf. Paste ; de autorul cartil de fata, cele 4 izvoare
mentionate In titlu.
32 Traducatorul roman, ajungInd la capitolul XI, nu a copiat textul ce-1
mai tradusese o data la cap. I, ci a dat o noua traducere, !mit posedam doua variante,
usor deosebite, ale aceluiasi text. E o dovada clara ca nu a fost adaugat in versiunea
romand, ci ca. era In versiunea originald.
33 tntr-adevar, recunoastem In opera atribuita lui Gheorghe din Enos modul
de a traduce cu care ne-a obisnuit Manuil din Corint. Dam un singur exemplu,
concludent, In care Manuil modifica si goleste de sens o imagine a lui loan Hrlso-
stom:
INVATATURILE (SLAVONA) INVATATURILE
trad. G. Mil2aila trad. V. Grecu
0, fratii mei, vedeti ce spune Ginditi-va deci, fratilor, ce zice
ban Gull de Aur pentru aceasta Ioan cel de Aur la limba despre acea-
lume desarta, ca. toata lumea stfi sta lume desarta, ca toata lumea acea-
lnaintea lui Dumnezeu ca o picdturd sta este socotita In fata lui Dum-
ce attrnd pe streafind". nezeu ca un strop de apd ce cade din
strecgind jos.

VERSIUNEA ROMANEASCA TEXTUL LUI GHEORGHE DIN ENOS

trad. V. Grecu
$i cautati fratilor de vedeti $i iatd, fratilor, ce spune Ioan
cum zice si sfintul Ioan Zlatoust Gura de Aur, despre aceasta lume
pentru aceasta lume desarta si de desarta, ca Intreaga lume aceasta,
nimica, Ca zice asa: Ca toata lumea e socotita inaintea lui Du mnezeu ca
aceasta sta lnaintea lui Dumnezeu o picdturd de apd care pied de pe
ca cum sta o picatura de ploaie In stregind tn jos (0 versiune noud ..
strasina unei case" (p. 233, r. 18-22) p. 19)
" Oraison funebre de Basile I, par son fils Lion VI le Sage, editée avec intro-
duction et traduction par A. Vogt et I. Hausherr s. s., Roma, 1932, Orientalia
Christiana, vol. XXVI, 1, nr. 77, apriie 1932. Vezi si N. Adontz, La pollee histo-
rigue de l'oraison funebre de Basile I, par son fils Leon .VI le Sage, in Byzantion
VIII, 1933, p. 501-513.
23 Neagoe Basarab c. 679 353

www.dacoromanica.ro
 u Vezi, pentru comparatie, Cuvintdri de Inmorrnintare ;i pomenire (din
veacul al XVI-lea pine la 1850), retiparite pi IntovArApite de note de N. Iorga,
Velenli de Munte, 1909. Aici, Iorga retiparepte Intre altele cuvintarea de pome-
nire pentru Stefan cel Mare pe care o atribuia lui Vartolomeu MdzAreanu pi,
dupe editia lui loan Eclisiarhul, cuvIntarea lui Neagoe, aceasta cu un an Inainte
de a da la tipar toate cartea Inväldturilor. Vezi de asemenea Vasile Parvan, Un
vechi monument de limbd literard romdneascd (1639 1668), Bucurepti, 1904
(cuvIntarea funebrA a lui Toader din Felclru pentru jupineasa lui PAtrapcu
Ciogolea).
38 Comp. cu Viafa sfinfilor Vartaam si Ioasaf, ed. general P. V. Ndsturel,
Bucuroti, 1904, p. 125-126.
87 Capitolul are un pronuntat pi original caracter isihast. Paza mintii"
(npocrox,f)) este o notiune cheie a doctrinei pi tehnicii isihaste.
38 Este interesant cA, In textul grecesc editat de Migne ( Patrologia graeca,
vol. 34) pildele despre parpe Incep cu acelapi citat din Evanghelie, dar fare modifi-
carea proprie lui Neagoe. Nu existA Inse imediat pilda cu porumbelul. Ea se Intil-
note In alte manuscrise grecepti, In alt context, nu imediat ling a parpelui. Corn-
binarea lor, aici, este deci opera autorului Invdfdturilor.
39 Cf. G. Polivka, Zur Geschichte des Physiologus in den slavischen Litera-
turen, In Archio fur slavische Philologie, tom. XIV, 1891 p. 374-404, Stoian Nova-
kovic, Physiologus. GA080 o sap& ropapah H All-Nun., In Starine, XI, 1878, 1).
181-203; M. Gaster, II Physiologus rumeno, in Archivo glottologico italiano, vol.
X, 1886, p. 273-304; Margareta Mociornitii, Traduceri romdnegi din Fizio-
log", In Cercetdri literare, I, 1934, p. 83-101.
40 late un text cheie pentru modul cum predicA" Invdfdturile fuga de
lume." Este evident cA nu unor calugari li se adresa aceste cuvinte, ell soli, semi,
aur pi argint.
41 Nu am reupit se ne lAmurim cu privire la aceasta nici din lucrarea lui St.
A. Ghecev, Kam eanpoca 3a CilaBliliCKIlfi CPU31101100, Sofia, 1938.
42 Este caracterizarea pe care N. Iorga o face lui Matei Corvin In Istoria
rorreinilor pi a civilizaliei lor, traducere din limba francezA de Al. Lascarov-
Moldovanu, Bucurepti, 1930, p. 90: el trebui totupi se Inteleage, prin por-
nirile sale realiste, prin orientarea fatale. In mijlocul epocei sale, pi nu mai
putin prin contactul adInc pi variat cu acea lume a Renapterii italiene care-i
dAdu pi pe a doua nevastA, Beatrice de Neapole, caracterele distinctive ale
unei not ere (s.n.). A. stepIni pAmIntul, banii, resorturile diplomatiei avea
pentru el etc...". S-ar putea medita, citind acele pasaje din Invdfdturi In care
Neagoe recomandi stepinirea exclusive a domnului asupra tezaurului, necesi-
tatea averii, a luxului de mute, ca pi a distanterii domnului de boieri prin
toatil tinuta pi. practicile sale, la caracterizarea pe care Andre Maurois o face
primului rege modern al Angliei, Henric al VII-lea: un personaj distant pi
854

www.dacoromanica.ro
misterios care nu mai era, ca suveranii Evului Mediu, un cavaler printre
egalii sal, ci o fiinta aparte: monarhul. (...) Luxul curtii sale, frumusetea bi-
juteriilor sale, vesmintele de catifea violeta dublata cu captusala de aur UI-
meau pe ambasadorii milanezi i spanioli. Adevarul pare sa fie acela cä primul
dintle Tudori a iubit banul pentru ca banul devenise, dupa esecul societatii
feudale, noul semn al fortei. In secolul al XVI-lea, un rege sarac ar fi fost
un rege slab, supus nobililor sal i parlamentului". Histoire d'Angleterre (vezi
si versiunea romaneasca, 'Istoria Angliei, Bucuresti, 1971, (capitolul respectiv)
42 bis Primul care a Mut comparatia intre Principele autorului italian si opera
lui Neagoe a fost I. D. Sandu, in brosura sa Neagoe Basarab apdrdlorqi sprijinitor
al ortodoxiei, Sibiu, 1938 scotind In evidenta deosebirile. In paragraful Neagoe
Basarab scriitor i filozof" autorul citat scrie: Neagoe Basarab a fost un artist
dublat de un filozof, filozof crestin In adevaratul Inteles al cuvintului Acest «Marc
Aureliu al Tarii Romanestb>, cum 11 numeste Invdtatul Hasdeu, a scris dupd modelul
Imparatilor bizantini Invdfdturite sale care hal säu Teodosie. Acest nume nul
se Intilneste la nici un domn roman, e luat dupd moda bizantina, el aminteste
numele lui Teodosie cel Mare, imparatul Bizantului, pe care si 1-a ales de model.
Invataturile lui Neagoe sint cea mai stralucita opera literara a lumii slavone, din
Intreg secolul al XVI-lea. Cartea e in mare parte o compilatie a scrierilor filozofice
religioase din acea epoca, dar aceasta opera cuprinde pärti originale care tradeaza
un stralucit talent literar. (...) In aceeasi vreme traieste-n apus Nicolo Machia-
velli, secretarul Florentei care scrie II principe, In care dd sfaturi printilor din
vremea sa cum sa se poarte. Iatá douã carp din aceeasi epoca care trateaza acelasi
subiect i ce deosebiref Machiavelli ia de model pe Caesar Borgia, omul fará morala
si scrupule, care-si urmdreste cu singe rece planurile, Intrebuintind mijloacele
Renasterii, minciuna, viclenia, otrava i cutitul. Idealul lui Machiavelli e printul
Renasterii, liber in gindire i In actiunile sale.
Doua conceptii diametral opuse stau fata-n fata: conceptia bizantina, care
vede idealul In intruparea virtutilor crestine i conceptia Renasterii care pre zinta
un nou model de stapinitor, omul Renasterii care descatusat de obligatiile morale
da friu liber pornirilor sale de dominatie.
Machiavelli creeaza un stil de principe pentru epoca sa. Neagoe Basarab,
urmind traditia bizantina, depaseste vremea sa, creind un stil util pentru toate
epocele.
Cita superioritate In conceptia domnului roman i ce universale i eterne
sint principiile morale pe care cei dintii chemati sa le intrupeze stilt conducatorii
de popoarel
Neagoe Basarab e o figura mare a trecutului nostru. Artist, filozof i scriitor,
numele lui va Infrunta veacurile. Domnia lui stralucitä iese din cadrele obisnuite
ale istoriei nationale. El da un rost universal Tarii Romanesti, faclnd din aceastä
tara adapostul civilizatiei i traditiei bizantine.

355

www.dacoromanica.ro
 M dndstirea de la Arges, acea minune a pdmintului romdnesc In care si-a pus
tot sufletul si toatd truda lui, va duce de-alungul veacurior prin graiul minunat
al artei, faima i renumele cclui mai mare artist si scriitor care-a sezut vreodatA
pe tronul Tarilor Romdne" (p. 19-23).
Mano le Neag o7e exclude Ina orice apropiere Intre, cele cloud scrieri: S-a
f Acut uneori apropierea Intre Neagoe si Machiavelli. In afara faptului cd au trdit
amlndoi In acelasi timp, gindirea lor este Insd diametral opusd. In timp ce Machia-
velli manifestd un dispre l. total fatd de om, recomandlnd principelui sd exploateze
sentimentele acestuia de cupiditate, de fried, sd nu-si tind, de exemplu, cuvintul dat,
Neagoe porneste de la principiul cd tot darul cel desdvirsit pogoard de sus de la tatAl,
pests Imparat, peste domn, peste preot, peste tot omul carele este al lui Dumnezeu".
Spre deosebire de Machiavelli i ceea ce constituie o trAsAturd esentiald a concep-
tici lui Neagoe despre domnie este Increderea pe care o are el In om i Intelepciunea
omeneasca. Diferenta dintre ei marcheazd stirsitul i Inceputul unei lumi. Neagoe
se leagd de trecut, prin idealul salt de umanitate, chiar dacd la baza acestui ideal
std etica crestind, in ,timp ce Machiavelli teoretizeazd idealul unei lumi care Incepea
sl se afirme si care subordoneazd totul si In special sufletul omului, ratiunii de stat
sau profitului" (p. 143).
Interesantele observatii ale lui Manole Neagoe referitor la atitudinea fatd
de om a celor doi glnditori politici, ratificate si de profesorul Edgar Papu In
articol ul Invdfliturile lui Neagoe Basarab tn contextul Rena§terii (Luceafdrul
nr. 4/1971) se Intilnesc cu ale lui I. D. Sandu ca punct de vedere. Spre a descoperi
similitudinile de structurd spirituald Intre cei doi gInditori politici mai marl din
vremea Renasterii, dincolo de coordonatele fiozofice diametral opuse In care se
miscd cugetarea lor, este suficient sà compari Principele i Invdfdturile cu literaz
tura parene tied anterioard. Ceea ce 11 apropie pe Neagoe nu numai de Machiavelli,
ci si de celdlalt celebru dAtAtor de sfaturi pentru stdpinii de oameni, Baltazar
Gracian, este tocmai presimtirea faptuhii cd existd o giinfd a mtnuirii realildfilor
potilice si sufletului omenesc, o tehnicd a tnstdptnirii asupra aUora, ceea ce nu le
tre cuse prin glnd nici lui Marc Aureliu, nici lui Agapet, nici lui Vladimir Monomahul,
si este o trAsAturd a personalitatii dominatoare a omului modern. Grija pentru
tinutd, pentru fiecare gest si cuVint, pentru fiecare act, supravegherea de sine,
arta de a-i descoase pe altii (la nevoie i dindu-le sd bea), de a regiza propriul pre.
stigiu, de a pazi secretul gindurilor proprii si a le ghici pe ale altora, toate acestea
slut cu desdvIrsire absente din literatura pareneticd pInd la cel trei astri ai genului
In literatura modernd europeand, Machiavelli, Neagoe Basarab i Baltazar Gra-
cian, totl trei nu prea departe de aparent misticul Ignatiu de Loyola!
" Tradusd de G. Murnu, Din tnfelepciunea Greciei antice, Bucuresti, Ed.
Casa Scoalelor, 1943.
" Migne, P.G., vol. 107, col. XXXIV.

356

www.dacoromanica.ro
 " Migne P.G., vol. 102, col. 690.
" Eseuri, vol. I, Editura stlintificd, Bucure$1, 1965. Si sfaturile reginei
Poloniei Elisabeta, care apartin, ca si Eseurile, sferei culturale occidentale de inspi-
ratie umanistd, insistA indelung asupra acestui subiect.
47 Din fericire, acest capitol s-a pdstrat In proportie de cloud treimi si In
original.
44 Pentru psihologia acestuia vezi $erban Cioculescu, 0 cronicd a vitejilor, in
Viola romdneascd, nr. 4, 1966, P. 171-178.
44 Ibidem, p. 174.
44 Citat dintr-un interviu aparut in l'Express, nr. 940 din 14-20 lulie
1969, unde cel care aminteste aceasta maxima a lui Max Weber adauga:
Pentru mine, politicianul este inainte de toate un orn care cunoaste arta
posibilului".
51 Studii qi critice, p. 15.
52 Carfile populare In literatura romdneascd, vol. I, Bucure§ti, 1963, P. 38,
si Stoian Novakovic lIodnoerrso o linoceniApo Remocomti 8 CT4Pili coakesoj KHHHC9H0C1'I1 t
p, 55.
53 In cap. XII, rugAciunea compusd de Neagoe cdtre Hristos are aceste
cuvinte: Pentru Adam al luat piroane prin palme si cind te Impunserd cu sulita
prin coaste, Doamne, atunci igird singe oi apd si sd botezd capul lui Adam" (ed.
cit., pag. 320, r. 38-40). Legenda asezdrii crucil deasupra craniului lui Adam §i
a spaldrii acestuia de cAtre singele ce a curs din rAnile lui Isus rAstignit, este speci-
fied acestui apocrif (cf. N. Cartojan, Clirfile populare fri literatura romdneascd,
vol. I, pag. 123). In cap. I gdsim §i un pasaj care nu poate fi decit o aluzie la descrie-
rea iadului din celebrul apocrif al caldtoriei Maicii Domnulul la iad (vezi ed. cit.
p. 218, r. 8-17).
II De altfel, tema generozitAtii domnesti este nelipsitA din scrierile parene-
tice bizantine. Un intins capitol din sfaturile lui Nichifor Vlemidis cdtre lmpAratul
Teodor II Lascaris (1254-1258) combate avariatia stdpinitorilor (Migne, P. G. 142,
col. 625-630), temd asupra careia insistd §i Neagoe, dar in mod original.
55 Traducere: $i atunci, Aristotel 11 intrebd pe Alexandru zicind: Cum
ai putut sA infdptuiesti atitea cite nu poate face nici un om? Iar Alexandru spuse
cdtre el: trei prieteni mi-au fost mie ajutorl la aceasta mina darnicA, si credinta
neclintitd si judecata dreaptd. Atunci a Inceput sd-i povesteascd tot ceea ce
vdzuse pre pdmint §i cum a doborit ImpArAtiile impdratilor puternici. Acestea auzin-
du-le Aristotel ..."
" Trad. G. Mihdild: Cu ce oare gra' filozoful Aristotel cAtre impAratul
Alexandru, intrebindu-1 , cu ce al luat si ai biruit toatd lumen? Si rdspunse
Alexandru cdtre Aristotel, zicind: Daca md intrebi, atunci ascultd-md sA-ti spun:
cu trei lucruri am biruit eu lumea toatA, Intl' cu cuvintul adevdrat, al doilea cu

357

www.dacoromanica.ro
judecata dreaptd, al treilea cu mina Intinsd, cdci n-am strins avutie, ci am miluit
slugile i ostenii. lar ei, pentru mila cu care i-am miluit nu si-au crutat viata Ina-
intea mea. De aceea am biruit lumea toatã. i birui aid cu cuvintul Imparatul
Alexandru pe Aristotel filozoful. i zise filozoful Insusi cd cu aceste trei lucruri
un om poate sd biruiascd lumea" (p. 400).
57 In rdspunsul la interventia noasträ din cadrul Congresului de studil

bizantine de la Bucuresti, rdspuns pe care 11 reproducem integral In traducere

româneascd, In anexa lucrdrii, L. Vranoussis vedea In HOROH 0 traducere gresita
a grecescului a.veurauatç. In realitate este traducerea exactil. (VeziMiklosich,Lexicon
palaeoslovenico-graeco-latinum, p. 610: nom -= eivartsaucric requies noicotom adj-
dviuratxrccog , quietis). In Simeon Monahul cuvintul apare exact cu acceptia
ce i-o dd L. Vranoussis: Se vorbeste de parabola iconomului necinstit care s-a
gindit sil dea pe datorie, ca deaca-1 va scoate stapind-sdu den cinste si din boierie.
el va lua de la datornici si-i va fi aceia de odihnd" (ed. cit. p. 301 r. 28-29); ...
eptnowiaTois crpoaTencT84 OPHET6 EACAE(T) tler Al11,HCHHHI, H Warkiper HOROH (G. Mihdild
Doud fragrnente inedite. . . p. 369 si Ms. 312 B A R f. 181 v). In originalul lui Si-
meon: &ran TfA geraOacrat 'Mg otKovopiac Sex0h" Rap& raw 6(pEavraw Kai
eibphact etv(Irraucrw (Katanyxis, p. 136).
55 them so OaAOCTH H/HI Hi ripenumiT cAl Ha HiaaOCT (Nu existil bucurie pe lunie

care sd nu se schimbe In jale) Alexandria, ed. Botvinic, Lurie, Tvorogov, Lenin-

grad, 1965, pag. 9; Cum sá zice: nu iaste bucurie sd nu se schirube cu jale" Car-
tile populare in literatura romlineascd, I, ed. D. Simonescu p. 39. Invdtdturile,
cap. XI: Ca sa tii, faul meu, cd asa iaste rindul i obiceaiul lumii acestia,
toatd veselia i bucuria ei nu poate sd fie Intr-alt chip pind nu se umple cu jale"
(.ed cit., p. 308, r. 34-35). Dar Neagoe adaugd de la el: Asijderea i jalea se
umple cu veselie si bucurie".
" Doud rnanuscripte vechi. Codicele Todorescu §i Codicele Martian, Bucuresti,
1914, p. 17, nota,3.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VI
TRADITIA MANUSCRISA I EDITIILE VERSIUNII
ROMANETI

De nenumarate ori, In discutiile despre paternitatea Invdfd-

turilor lui Neagoe Basarab, despre modul cum s-a pastrat §i a evo-
luat textul lor, despre raportul Intre versiuni, s-au facut referinte
la traditia manuscrisa i s-a exprimat dorinta de a avea o editie
criticd In care textul versiunii române§ti, cea mai completa, sa fie
stabilit pe temeiul tuturor manuscriselor cunoscute. Este surprin-
zator s constatam cu cita uprinta s-au formulat, totu§i, teze ei
ipoteze privind aceasta traditde manuscrisa, fara. ca cercetatorii
In cauza sa-§i asume efortul unor colationari atente.
Multa vreme, ce-i drept, aceasta co1ationare era §i greu de
realizat deoarece manuscrisele Invdtdturilor erau practic inaccesi-
bile In majoritatea lor: cel grecesc la Athos, cel slavonesc la Sofia,
doua din manuscrisele romane§ti la Londra (colectia Gaster),
unul cel mai important disparut la sfIr§itul secolului trecut.
In ultimele decenii Insa, situatia s-a Imbunatatit radical. Editia
versiunii grece§ti din 1942, urmata de editia celei slavone In 1959,
ambele Insotite de traduceri, publicarea celor 13 file inedite din
manuscrisul de la Sofia §i studiul aprofundat al acestui manuscris,
Intreprins pentru prima data, de la Lavrov Incoace, de G. Mihaila,
au adus lamuriri esentiale asupra originalului Invapturilor §i asupra
primei lui traduceri, In limba greed..
Nu aceea§i era, pIna de curind, situatia textului romanesc.
De§i Intre timp cele cloud manuscrise din colectia Gaster intrasera
In patrimoniul Academiei iar manuscrisul lui *tefan Cantacuzino
fusese redescoperit, cercetarea exhaustiva a versiunii romane§ti pe
baza tuturor manuscriselor cunoscute ramasese un deziderat de
359

www.dacoromanica.ro
viitor. L-am indeplinit in cursul alatuirii editiei critice a versiunii
romane§ti, publicatA in 1970 cu un aparat critic redus, dar cu un
text stabiit pe temeiul intregii traditii manuscrise. Din introdu-
cerea acestei editii vom retine, in cele ce urmeazA, sporindu-le
cu date noi, informatdile privincl atit traditia manuscrisa. cit 0
editiile versiunii romane§ti, deoarece, cum s-a vazut, chiar §i aceste
date aparent neutre au fost mereu obiect de speculatii §i contro-
verse. In cazul unei opere cu un destin a§a de zbuciumat ca al
lnvdtdturilor, pia. §i manuscrisele care ni s-au pAstrat au fost
prinse de virtejul discutiilor 1
Surpriza pe care ne-a rezervat-o examenul traditiei manuscrise
§i intocmirea editiei critice a constat In faptul cA realitatea texto-
logicd contrazice toate ipotezele formulate pind in prezent cii privire
la evolutia textului versiunii romeinegi a 1naitdturilor lui Neagoe
Basarab.
S-a afirmat cal de la o copie la alta textul a fost necontenit
amplificat de copi§ti, §i in realitate el a fost prescurtat. S-a afirmat
CA presupusa amplificare a inläturat sau a estompat partile laice
in favoarea celor religioase, 0 in realitate cu o singurà 0 infirná
exceptie, transformata in regulà de cei ce n-au mai cercetat 0
restul manuscriselor tocmai partile religioase au fost compri-
mate, in unele capitole piná la totala InlAturare 1

A. TRADITIA MANUSCRISA

Se cunosc in prezent 9 manuscrise cuprinzind lnvdteiturile lui

Neagoe Basarab, dintre care unul fost al lui Stefan Canta-
Cimino se pAstreaza la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei
R. S. Romania, sectia manuscrise 0 cArti rare, cota 109, iar cele-
lalte 8 in Biblioteca Academiei R. S. Romania din Bucure0i,
cotele 464, 1062, 1069, 2714, 3402, 3488, 3572, 3580. Dintre
acestea, ms. 464 nu contine decit cele douá lnvdtdturi cdtre
2 slugi care s-au cdlugdrit, neincluse In corpusul propriu-zis al
Invdpurilor. Un al 10-lea manuscris, descoperit la Biblioteca
Astra din Sibiu 0 semnalat in 1970 1 contine doar un mic fragment
din /nveiciituri, hien nu-1 socotim o copie propriu-zisa a operei,
ci un miscelaneu continInd tii un fragment din Invdtcituri. Cele-
lalte 8 manuscrise se impart in trei grupe:
A. Manuscrise care pastreaza versiunea
romaneasca initiala, identica cu originalul
slavon vi cu traducerea greceascá (numai a
360

www.dacoromanica.ro
celei de a doua pArti a lnvdfdturilor), in numar de 4, §i anume:
ms. 109, Cluj ; ms. 3488, B.A.R.; ms. 3572, B.A.R., copiat de cuno-
scutul carturar ardelean Sava Popovici din RA§inari §i ms. 3580,
copiat in 1809 de Daniil Popovici, fiul lui Sava Popovici. Acest
din urma manuscris nu este (leen copia partii intli a Inveigiturilor
0 a unei parti din capitolul I al partii a II-a, executata dupa
manuscrisul tatalui sau. Pentru stabilirea textului Invdteiturilor
nu are nici o importanta. Celelalte trei sint insa manuscrisele
pe care trebuie sa se intemeieze orice editie criticd.
1. Ms. 109 al Bibliotecii Filialei Cluj a Acad. R. S. Romdnia
are 273 file, 20 x 16 cm. hirtie cu filigran tricapel In cerc dublu,
folosita lncepind din sec. al XVII-lea pind in al XIX-lea. A apar-
tinut lui Stefan Cantacuzino, fiul stolnicului Constantin Canta-
cuzino 0 domn al Tarii Romane§ti intre 1714-1716, avind impri-
mata pe fiecare pagina pecetea inelara a voievodului, ceea ce-1
dateaza precis ante 1716". Cuprinde Invdrdturile (f. 1-246) 0
Viiata fi traiul sfinliii-sale pdrintelui nostru Nifon patriarhul Tari-
gradului, care au strdlucit in multe patimi fi ispite in Tarigrad
f i in Tara Munteneascd (f. 247-273). Lipse§te finalul Viep:i
lui Nifon, foile de la sfir§it fiind pierdute. Mai are lipsd 5 file la
inceput, intre actualele file 2 0 3, precum 0 o fila intre 48 §i 49,
tn total 6 file. Primele 5 file s-au pierdut dupa 1843, cind ms. a
fost editat de Ioan Eclisiarhul, a 6-a era pierduta cum am aratat
in cap. I la data respectivA, lacuna transmitindu-se §i tipari-
turii. Calculul filelor lipsa se face u§or, dupa numerotarea chirilica
initiala (1,7-279, cu intrerupere intre fila 52-54). Manuscrisul
a fost copiat in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea sau
primul deceniu al secolului al XVIII-lea. Numele copistului este
Miinea, cintarq de la Mitropolie", dupa cum atestd Insemnarea
de la f. 35: Henucax as 1121-bHHA nmER OT Alurpononue2. La fila
247, copistul a notat foarte mdrunt In partea de jos a ornamentului
din frontispiciul cu titlul Vigil: patriarhului Nifon cifra 7143
(1635) ceea ce nu poate fi decit data copiei anterioare, sau a celei
iniliale, in nici un caz a rnanuscrisului 109. Prima call, existerit,a
acestei cifre a fost semnalata de Pompiliu Teodor, care a citit
hag 7142 (1634) 3. Pina atunci se credea ca manuscrisul nu are
nici o indicatie cronologica. Lui Hasdeu i s-a datorat pArerea ea
manuscrisul a fost copiat in anul 1654, dar in 1939 Vasile Grecu
a arAtat &A aceasta data provenea dintr-o insemnare greceasca
scrisa pe o foaie lipita la inceputul Invdgiturilor, foaie care nu are
361

www.dacoromanica.ro
nimic de-a face cu manuscrisul, ci a fost adAugata din intImplare
atunci cind s-a legat.4
Data de 1635 ne dà o indicatie indirectA asupra timpului cind
s-au tradus lnvdviturile In romAneste. Ea coincide cu calculele
fAcute pe temeiul denumirii monedelor: costanda §i mangirul, care
traduc termenii slavonesti: auAh sau u,rr (ban de aramA) si cospkanich
(ban de argint) din izvor.5 Din analiza izvoarelor documen-
tare si a tezaurelor monetare, se constatà &A troiacul sau moneda
de argint de trei grosi, denumita costandà in Tara RomAneascd
si potronic In Moldova de la potrojnikpAtrunde la noi In
cantitAti masive abia Incepind de pe la 1590, bucurindu-se de o
circulatie intensd pind la 1630, chid circulatia localä nu va mai fi
alimentatA cu noi emisiuni si va folosi numai piesele bAtute pinA
la 1624. Prin urmare, prezenta termenului costanda sau costand
in versiunea romAneascA a Invcitciturilor lui Neagoe Basarab circum-
scrie data alcAtuirii acestei traduceri intre anii 1600-1650" 6.
Traducerea Inviipturilor In romAneste in jurul anului 1635
coincide si cu climatul cultural al epocii 7, In care se afirmA puternic
dorinta de carte pe limba romAneaseA: in Moldova, mitropolitul
Varlaam traduce in 1618 Scara lui Ioan ScArarul si avea gata In
1637 celebra Cazanie, tipAritA abia in 1643 la Iasi, Cazanie care
includea si traducerea Muceniciei lui loan cel Nou de la Suceava.
In Tara RomAneascA, Mihail Moxa preface in romAneste cronica
lui Manasses si analele sirbesti si bulgAresti, dind cunoscutul Hro-
nograf la 1620. In Moldova, Grigore Ureche pune bazele istorio-
grafiei nationale, traducind si prelucrind cronicile slavonesti. Cu-
rentul de transpunere in romAneste a mostenirii literare din etapa
slavonA este, deci, general si lui i se subsumeazA traducerea Vietii
lui Nifon §i a Inveiteiturilor, a Pisaniilor de la Arges si a celor douA
epistole fazlete &are Varlaam fi, Ioasaf. Numele traducAtorului
este necunoscut. Paternitatea lui Udriste NAsturel asupra acestor
traduceri n-a fost Inca demonstratA. Ceea ce stim sigur este CA tradu-
cAtorul a fost, cum observa M. Gaster, un mester in condei", opera
sa fiind o adevAratA re-creare in romAneste a originalului slavon.
Ms. 109 Cluj pAstreazà, neindoielnic, textul cel mai apropiat
de originalul slavon, asa cum ne-am convins in urma colationarilor
f acute, desi diferen-tele fava de celelalte manuscrise nu sint prea
importante si cu toate ca. copistul a fAcut numeroase omisiuni de
cuvinte, uneori de propozilii, care trebuie completate acum dupa
celelalte douà manuscrise.

362

www.dacoromanica.ro
 A fost scris cu negru si initdalele cu rosu. La f. 2, 98 si 247 are
frontispicii in penita, cu elemente florale care amintesc ornamen-
tele documentelor si manuscriselor lui Isar logofatul de la sfirsitul
sec. XVII. Ulterior ms. 109 a suferit, intr-o serie de pagini, de ume-
zeald, fiind patat. In unele locuri textul initial s-a sters si a fost
rescris cu greseli.
Legatura este in piele, pe scoarte de lemn si a fost reparata
neartistic.
Manuscrisul a cunoscut o adevarata. odisee: din biblioteca lui
Stefan Cantacuzino a trecut prin mai multe miini, pina ce a ajuns
in posesia lui Antohi Sion din Moldova, colectionar de manuscrise.8
Este posibil ca acest manuscris si nu altul sa fie cel vdzut in cala-
toria sa prin Moldova 0 Tara Romaneasca de Vasile Pop, care in
prefata la cunoscuta Disertatie despre tipografiile romdnesti (1838)
scrie: Io am citit un manuscript românese care au fost lunga
vreme in stapinirea parintelui Iosif intiiul episcop al Argesului
0 care se zice a fi scris de Neagoe Voevod Basarab, care au domnit
pe la anul 1512 pina la 1521, catre fiul sdu Teodosie, cu un stil
foarte bine lucrat. Linga acest manuscript era adaugata si bio-
grafia patriarhului Nifon, care tot pe acel timp au vietuit, iarasi
romaneste scrisa 0 care foarte multà lumina revarsä spre istoria
Tarn Romanesti. Un literator care ar tipari aceste &ma manuscrip-
turi foarte mult ar ajuta istoria Tarii Romanesti".
Antohi Sion a daruit manuscrisul Eforiei Scoalelor din Tara
Româneasca inainte de 1841, cind Kogalniceanu anuntä existenta
manuscrisului la Bucuresti.
Cum pe fiecare pagina exista. 0 stampila Colegiului National
Sf. Sava nu este exclus ca Balcescu sa fi vazut acest manuscris
pentru lucrarea sa Puterea armatd si arta militard de la intemeierea
principatului V alahiei p'ind azi. Vasile Grecu 10 exprima con-
vingerea ca acesta este in mod sigur manuscrisul ,.in 4", de
care vorbea Balcescu si din care a citat. Este insa absolut sigur ca.
nu dintr-insul provin citatele lui Bálcescu, ci dintr-o varianta
prelucratà de care va fi vorba, deci din alt manuscris.
Tipdrit la 1843 de Ioan Eclisiarhul, manuscrisul a intrat ulte-
rior in posesia Bibliotecii Centrale din Bucuresti, de unde 1-a folosit
B. P. Hasdeu in 1865. Dupa aceasta data a disparut (prima men-
tiune despre disparitia lui este din 1.879), spre a fi semnalat abia
in 1932 in Biblioteca Centrala din Blaj, de catre prof. Alexandru
Lupeanu.8 Pornind de la aceasta mentiune, Vasile Grecu s-a
.oprit la Blaj In vara anului 1939 0, cercetind manuscrisul, a iden-
363

www.dacoromanica.ro
tificat intr-insul celebrul manuscris al lui Stefan Cantacuzino.
Articolul deja citat al lui V. Green, din 1939, a readus in cir-
cuitul §tiintific acest manuscris, care acum se and In fondul de
manuscrise iiii cArti rare al Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei
R. S. Romania. (Un microfilm integral poate fi consultat §i la
Bucure§ti, la Sectia de microfilme a Bibliotecii Academiei.)
2. Ms. 3488, B.A.R., cuprinde lnvaNturile (f. 1-206) §i
Viap lui Nifon (f. 207-227), ambele fdrà sfir0t. Lipsesc din acest
manuscris cloud file, una intre f. 82 0 83 ale actualei numerotAri
care apartine Bibliotecii, continind sfir0tu1 pdrtii intli 0 Ince-
putul pdrtii a doua, cealaltd intre filele 1.30 0 131. Lipsurile nu
apar in actuala numerotare.
Dateazd, dupd scris 0 dupd. filigran, din prima jumAtate a
sec. XVIII (filigranul ciorchine de struguri surmontat de o coroanA,
asenadnalor cu nr. 364 0 365, datate 1721, din Vs. Nikolaev,
Watermarks of the Ottoman empire, Sofia, 1956, I. p. 154). Nu are
nici o cifrd 0 nici o indicatie de copist. Dimensiunile 31,5 x 21 cm.
E scris cu negru, titlurile cu ro§u. LegAturd noug In carton. A
fost ddruit in 1909 de P. Girboviceanu.
Acest manuscris este tot atit de important ca §i ms. 109. El
confine, din fericire, paginile care lipsesc acum In ms. 109. Are
aceea0 impgrtire In cuvinte" 0 aceea0 numerotare marginalà
a lor (despre aceasta vezi la p. 352, nota 29). Faptul cd provine
dintr-o altà familie de manuscrise decit ms. 1.09 dovede§te o data
mai mult di textul acestuia din urrnd reproduce varianta initiald
a traducerii române§ti, din moment ce cloud manuscrise din (lona
familii diferite coincid cu exceptia unor mdrunte schimbári de
cuvinte. Dacd am preferat in editia noastrd ca text de bazd
ms. 109 Cluj, e fiindca intr-insul av em un termen precis pentru
limbd 0 fiindcd este mai aproape de original intr-o serie de locuri.1°
Acest manuscris a intrigat pe cercetätori datorita faptului ca,
ulterior, o mind diferità de a copistului a fácut pe text tot felul
de tdieturi, de adaosuri, de modificAri fonetice, a copiat pasaje
Intregi pe foite, lipite apoi, dind din loc In loc indicatii de copiere.
Aceste interventii sint la filele 1-43 ; 114-150 ; 154 v-163.
In 1915, D. Russo scria In Critica textelor fi tehnica ediVilor :
Un specimen extrern de interesant de prelucrätor, care fArA nici un
scrupul calcA In proprietatea altuia 0 amplificti textul ici, 11 prescurteaza
dincolo 0 11 preschimM In ap mod Inelt 11 face de nerecunoscut, ne dA
ms. nr. 3488 rom. din Biblioteca Acad. Rom., care cuprinde Invaidturile
lui Pseudo-Neagoe.

364

www.dacoromanica.ro
 Ms. In chestiune e plin de stersAturi, adAugiri, note marginale, hIr-
tioare volante etc., si tocmai aceste lucruri ne ridicd perdeaua si ne lasd
sd aruncdm o ochire In atelierul prelucrAtorului si sd-i urmArim procedeurile.
PrelucrAtorul In chestiune (un anonim din sec. al XVIII-lea) intrebuinteazA
marginile ms. Invdleiturilor ca sd scrie pe ele schimbArile pe care le aduce
textului si sd insemneze instructiuni pentru copistul pe care avea de glnd
sd-1 Insdrcineze cu transcrierea. Pun ind la index multe pasagii (cite odatA
scurte, foarte des de pagini Intregi), cu un semn de proscriptiune, pus In
text si repetat la margine, clA copistului la margine retete care sund:
. de la acest semn sA nu sd scrie pita la sfirsitul tratatului ir (p. 83),
sau t de la acest semn pind la sfirsitul capdtului sd nu sA scrie si In locul
celor ce rdmin nescrise sd se scrie cele din hirtioard (p. 291)
C

PrescurtArile anonimului shit interesante, dar amplificArile lui, pe

lingd interes, au si o oarecare dozA de glumA pentru noi, care parcd vedem
pe anonimul In chilia lui luindu-si acre de Vodd Neagoe (vreo 2 secoli dupd
ce acesta murise) si declamind povete cAtre fiul sail (el probabil cAlugdr,
ciare coconul sdu domnesc 1), care nu putea nici sd le asculte, nici sA le
urmeze, cAci ... nu era Intre vii de cltiva secoli I E cam humoristic sA te
adresezi care fdtul Teodosie si sd-I povatuiesti sd mánInce cu cumpAtare si
sd arate fatA veseld la ospete (p. 236), clnd stii ed acest fat de 2 secoli zace
in morznint I
Prelucrdtorul nostru anonim se vede de altfel cd era un om cult si o
persoand simandicoasd; instructiunile lui depuse pe marginea ms. s-au exe-
cutat si IntImplarea a vrut ca sd ni se pdstreze si un ms. care e copiat exact
dupd indicatiunile sale; ms. supt nr. 2714 rom. aflat In Biblioteca Academiei
Romdne contine Intr-adevAr o prelucrare a Inväläturilor a§a cum a dat
ordin anonimul sd se schimbe, sd se prescurteze, sau sA se amplifice textul,
precum am constatat comparind acest ms." u

Toti cercetatorii ulteriori gi-au insu§it aceastà explicatie a lui

D. Russo. Inca din 1961, cercetind manuscrisele Invdtdturilor, am
aratat hag ca explicatia reala a misterioaselor modificari este alta:
ele reprezinta variantele unei originale confruntari intre ms. 3488
§i versiunea prescurtata copiata de Radu Logofetel de divan (sau
alcatuità de el) In 1727. Absolut toate modificdrile introduse, toate
indicatille de tdieturi in text fi continutul tuturor notiplor lipite
se regdsesc in textul acestei variante prescurtate, de care va fi vorba
mai departe. Lucrind la editia critica, am inceput prin a colationa,
cu textul de baza, textul versiunii prescurtate, notind variantele
§i numai dupa aceea am colationat cu ms. 3488. Ori de cite ori
365

www.dacoromanica.ro
descifram Insemnarile §i indicatiile de copiere, constatam absoluta
lor identitate cu variantele notate anterior de pe textul prescurtat.
Din fericire, Insemnarile §i thieturile n-au afectat decit In
infima masura textul initial al ms. 3488, astfel Inca el a putut
fi u§or folosit pentru alcdtuirea ediiei critice.
3. Ms. 3572, copiat la 1781 de Sava Popovici din Reifinari.
Este un miscelaneu, caruia copistul i-a dat titlul general Albina.
In cele 437 file, 23 x 18 cm., se cuprind: Invdtdturile lui Neagoe
Voevod (f. 5-325). Carte de invdtdturd care se cheamd Albina
(f. 326-378), Descoperirea sfintei liturghii (379-394), Cazanie
pentru viata sf. Nicolae (f. 395-416), Viata sf. mucenic Evstatie
Plachida (f. 417-436). Este prima data clnd gasim Invdtdturile
astfel Sing lobate Intr-o culegere de texte biserice§ti §i cazul nu se va
mai repeta decit In copia lui Daniil Popovici dupà manuscrisul
tat'alui sàu i In miscelaneul alcgtuit tot de Sava Popovici §i pAstrat
In Biblioteca Astra" din Sibiu. In toate celelalte manuscrise,
Invdtdturile apar Insotite fie numai de Viata lui .Nifon,12 fie §i de
pisaniile de la Arge§ §i de cele doua Invdtdturi cdtre Varlaam ci
Ioasaf. Adica, In exclusivitate, de restul scrierilor legate Intr-un
fel sau altul de Neagoe Basarab.
Semnalat §i descris de Mircea Avram, In 1970, miscelaneul
din Biblioteca Astra" a fost copiat In 1816, deci foarte tirziu, §i
nu contine din Inveltdturi, dupa cum am constatat cercetInd per-
sonal manuscrisul, declt preambulul 'Arta I-a, echivalind cu pri-
mele 16 pagini din editia Minerva.
La fila 4, ms. 3572 are Insemnarea: Anul 1781, martie 10,
popa Savva Popovici de la Rd§inari am scris". Alta' Insemnare la
fila 436 v-437:
Sfirsitul cu ajutoriul lui Dumnezeu al cbrtii acestiia carea se chiamA gre-
ceste MELISA, iará romAneste ALBINA, cA precum infloresc cimpi cu tot
féliul de flori, asa i albinele cukg dintr-lnsele multe féliuri de dulceturi,
string si adunA roadA dulce in stupina cea pAminteascA. AsadarA i cei ce
vor ceti la aceastA sfintA carte plinA de trandafiri infloriji vor culege roada
duhovniceascA. Pentru cá aceastA carte Albino carea sA aflA rumanéste acurn
la sfinta mAnAstire a Cozii, In Tara RomAneascA si la alte sfinte mAnAstiri
pentru Invajatura pravoslavno credinjii a sfintii biserici a rAsAritului o
au scos prealuminatul domn Io(an) Neagoe voevod tiparitA greceste 13 §i
o am scris eu smeritul mai mic i nevrednic mult pAcatos popa Savva Po-
povici, fiul protopopului Coman ot RAsinari.
Putin ajutoriu va putea lua un bogat de la un sArac i pujinA laudA
va auzi un cinstit de un nelnvalat. Drept aceia darA i eu stiindu-mi sArAcia

.306

www.dacoromanica.ro
 bundtAtilor i slabiciunea invAtaturii tuturor cu umilinta mA rog, orice gre-
sealA yeti afla, lndreptati si ertati pre mine pAcAtosul mai sus numitul
ca i voi sa aflati ertare de la lesne ertAtorul Dumnezeu."
Scris cu negru, titluri cu rosu, manuscrisul are numeroase
miniaturi (p. 4 v, 5, 7, 8 v, 124 v, 159 v, 181 v, 193 rv, 197,
261, 325 v, 326 v, 377 si 394 v) si frontispicii policrome (1, 48 v,
59 v, 101, 125, 139, 160, 169, 182, 189, 232, 246, 247 v, 257, 283,
296, 334 v, 354 v, 364, 367, 377, 395, 416 si 417) facute de acelasi
Sava, care pe multe desene semneazd.
Legatura in piele, pe scoarte de lemn, cu ornamente presate.
A fost donat Bibliotecii Academiei de care D. A. Sturdza in 1908.
Manuscrisul lui Sava Popovici face parte dintr-o ramura aparte
a familiei de manuscrise, ramura careia Ii apartine si 3488. El repre-
zinta insa cea mai proastd copie dintre cele trei. Omisiunile de
copiere cuvinte i fraze intregi sint atit de multe, incit textul
apare literalmente ciuruit. Orice posibilitate de a folosi acest text
intr-o editie critica altfel decit pentru controlul partial al celor-
lalte cloud manuscrise este exclusa. Mai mult, Sava Popovici a
eliminat intreg Panegiricul lui Constantin cel Mare, a mutat capi-
tolul IV din partea a II-a in partea I, spre a avea la un loc toate
pildele din Varlaam ci Ioasaf §i a sporit In citeva locuri textele
imprumutate de Neagoe din Biblie §i din Varlaam i loasaf.
Cum Sava a lasat, totusi, cel mai citet dintre toate manuscri-
sele, cercetatorii i s-au adresat ca predilectie, nemaiconsultind
restul manuscriselor. Constatind modificarile i amplificarile sale,
ei au generalizat, creind teoria continuei amplificari" pe baza
acestei unice exceptii. Numai c. aceasta exceptie dateaza de la
sfir§itul sec. al XVIII-lea, doua secole i jumatate dupg. scrierea
lnvdtdturilor. Ea ramine, din ceea ce cunoastem, izolata, si nu poate
justifica prin nimic teoriile emise, pornind de aici, asupra textului
original §i chiar asupra versiunilor greaca i roman'a. Singura
metodd valabilà era colationarea celor trei texte. Or, tocmai acest
lucru nu 1-au fácut cei mai multi dintre cercetdtorii Invdtaturilor.
B. Varianta prescurtat'a din manuscrisul
lui Radu logofetel de divan. Intr-un singur manu-
scris, actualmente 1062, B.A.R., fost Gaster, nr. 1, descris ama-
nuntit in Catalogul manuscriselor romilnefti, vol. IV, 1967, p. 9-11,
se pdstreaza un fel de digest" al Invdtdturilor, copiat de Radu
Lupescu, om de cash' al lui Nicolae Mavrocordat i copistul unuia
367

www.dacoromanica.ro
din corpurile de cronici comandate de acest domn 14. Manu-
scrisul are 185 file §i cuprinde Invdldturile lui Neagoe §i
Viata patriarhului Nifon. Ii lipse§te lila de la Inceput,
cu titlul (Incepe cu cuvintele Dumnezeu in veselie, intrati Inaintea
lui cu bucurie") §i alta lila Intre 4 v §i 5. Textul este scris cu cer-
nealA neagrA §i ro§ie, legAturA veche in piele, cu scoarte de carton
§i chenar aurit. Are dimensiunea 21 x 16,6 cm. La fila 183 v:
S-au scris la leatul 1727, mai 1.4 dni, de Radul, logofetel de divan".
Din InsemnArile fAcute de diferiti posesori rezultà cd in 1811 era
la Gherasim arhimandrit sin Matei Arban, Minnie", care In 1818
fAcea o nouà insemnare, fund In manastirea Sinaia. Un an mai
tirziu, un Mihálache Neculaus Insemna ea a primit-o In dar de la
Gherasim. In 1831 se afla la Bra§ov la fratele lui Nicolae, Dumi-
trache Miroslovi§teanu. Mai inseamnA un Iancu Codreanu dinu
Ardeal", iar in 1854 ultima Insemnare atestà ca posesor pe GhitA
Iliescu din Ploie§ti.
La baza preluerarii din manuscrisul lui Radu logofetel a stat,
WA indoiala, a§a cum aratA colationarea, un manuscris din familia
lui 3488, de unde posibilitatea de a folosi In unele cazuri pe Radu
logofetel spre a verifica textul din ms. 3488 §i 3572. CA nu este
vorba de alta traducere, independenta, ci de o prescurtare a celei
existente, se vede la fiecare pas.
Cum procedeazA autorul acestei prelucrari ?
In prima parte, el elimind sistematic repetitille qi digresiunile,
IndreaptA ori stilizeazA textul, facindu-1 mai cursiv, elimind In
Intregime Povestea despre Constantin tmpdrat, pe care o inlocuie§te
cu un scurt rezumat, elimin4 de asemenea tot ce urmeazA (rAscoala
lui Avesalom §i cele doug. predici religios-morale, ca §i extrasele
din Varlaam f i Ioasaf), inlocuite cu exact 2 pagini (f. 63 v-65 r)
de consideratii personale ale copistului, dar in spiritul Invdratu-
rilor. Partea a doua este redusa la 5 capitole, §i anume: 1. In ce
chip I.,si vor cinsti boierii (care continuA cu cap. VI din editia noastrA,
deci comaseazA cloud capitole); 2. Cum sd cade domnilor sd fazd
la mese f i la ospetele de obqte (cap. VII din editia noastrA), rezu-
mind Insa partea finald din textul Imprumutat lui Simeon Monahul;
3. Pentru primirea solilor fi pentru rinduiala rdzboaielor (aproape
integral) ; 4. In ce chip vor judeca (cap. IX al editiei noastre), din
care se pAstreazA doar textul original al lui Neagoe, eliminindu-se
digresiunea religioasd scoasA din Simeon Monahul ; 5. Inveirdturd . . .
sA fie milostivi §i odihnitori (cap. X. In ed. noastrA), mult scurtat
In partea ce cogine textul lui Simeon Monahul. In sfir§it, in numai
368

www.dacoromanica.ro
2 pagini gi jumAtate de manuscris, totalizind 43 de rinduri, se ticlu-
iegte un final care rezumA ideile laice din capitolele XI, XII gi
XIII, capitole de asemeni de continut preponderent religios, eli-
mMind restul.
Directia principalà In care se exercità efortul de comprimare
este deci a unei evidente laicizdri a textului. Ceea ce se eliminA
radical sint tocmai capitolele gi pasajele religios-morale, atit din
partea intli, cit gi, mai ales, din partea a doua.
C. Manuscrisele rezultate din contamina-
rea textului initial cu varianta prescurtatá,
In numAr de trei: ms. 3402, ms. 2714 gi ms. 1069.
Cum a observat Inca Demostene Russo, indicatiile din ms.
3488 au fost urmate gi a rezultat manuscrisul 2714, B.A.R. Acest
manuscris de 106 file, 32 x 22 cm., scris in Tara RomAneascd,
este un adevArat Corpus Neagoeanus". El cuprinde la inceput
Invd(dturile lui Neagoe (f. 1-85 r), apoi, dup6 3 foi albe, Vico
patriarhului Nifon (f. 87-101 v), Pisaniile mdndstirii Argefului
(f. 101 v-103 r), Cuvintul lui Neagoe vv. cdtre cloud slugi ale sale
(f. 103 r-1.06 v). La sfirgit insemnarea: Aicea s-au apropiat gi
au ajunsu sfirgitul InvAtAturii, 181.6, dechembrie 9". Scris cu negru,
titluri gi initiale cu rogu. Legaitura in piele. Diverse sublinieri,
semne gi adnotAri cu creion gi cernealà. Manuscrisul provine din
Biblioteca Colegiului Sfintul Sava, prin Muzeul de AntichitAti.
Urmind in parte varianta lui Radu logofetel, textul este in
consecinVA, mult prescurtat, degi mai intins decit in ms. lui Radu
logofetel. Capitolele V gi VI nu au titluri, ci se copiazg In conti-
nuarea capitolului IV, marcindu-se doar prin initiale rogii inceputul
fiecaruia (f. 51 v-52 v gi 52 v-53 v). Toate intinsele Imprumuturi
din Simeon Monahul sint contrase on eliminate cu totul. Firegte,
textul acestui manuscris, produs al contaminArii lui 3488 cu
varianta prescurtatà nu are decit importanta unei curiozitAti, gi
folosul lui pentru editia criticA a fost nul.
Semnaldm insA faptul ca toate citatele pe care .Nicolae Bdlcescu
le face in studiul sdu amintit coincid perfect cu textul acestui manu-
scris, deosebindu-se de textul manuscrisului lui Stefan Cantacuzino.
In ordinea din studiul lui Balcescu, citatele sint luate de la fila 66,
rindul 6 de jos, f. 53 v (pentru informatia petrecerii cu cinste a
slujitorilor la terminarea slujbei); fila 63, rindul 10 de jos ; fila
63 v, rindul 2 de sus. Titlul cu care este citat capitolul VIII de
BAlcescu: Despre rinduiala rdzboaielor, coincide gi el cu cel din
24 Neagoe Basarab c. 679 569

www.dacoromanica.ro
ms. 2714, provenit la rindul sau din varianta copiatä de Rada
logofetel. Dar toate cifrele de paging ale trimiterilor lui BAlcescu
nu se potrivesc nici cu ms. 2714, §i nici cu manuscrisul lui Stefan
Cantacuzino, de care sint foarte apropiate. Oricum, manuscrisul
folosit de el nu poate fi de la Inceputul sec. XVII", cum spune
Balcescu In studiul respectiv, Intruclt, cel mai devreme (admitInd
cá ms. 2714 a avut el Insu0 un intermediar), varianta folosia
dateazA din a doua jumAtate a sec. XVIII.
Ms. 1069, fost Gaster, nr. 8, folosit de Sircu in articolul s'au
din 1900, nu este decit copia identicA i ca format (111 f. 32 x
22 cm) §i ca aspect grafic, a manuscrisului precedent, dupà care
copiazA i Insernnarea, schimbind numai data: Aicea s-a apro-
piiat §i au ajunsu sfir0tu invAtaturii. 1817, iuli 29". Are probabil
acela0 copist ca §i 2714, judecind dupA scris. Are §i el diverse subli-
nieri i semne pe margine cu creionul.
Ms. 3402, acela0 format, nedatat, are 21 file §i contine ince-
putul Jnvddturilor, pinA la comentariul la pAcatul lui Solomon
(ed. noastra, p. 154). Nu prezintd, ca i celelalte douA, nici o impor-
taritA pentru editia criticA a Invdfdturilor.
Cele douà InvAtAturi cAtre Varlaam §i
I o as a f, rns. 464, 2714, 1069. Ms. 464 B.A.R., amAnuntit descris
de I. Bianu 0 R. Caraca§, In Catalogul manuscriptelor romdnefti,
tom. II, p. 197-199, contine In cele 63 file de format mic: Viata
patriarhului Nifon, Pisaniile mdneistirii Argesului, In versiune roma.-
neascA, i douA texte avind urmAtorul titlu: Cuvint de inveiceiturd
al bunului cregin domn Neagoe voivod, domnul Ungrovlahiii cdtrd
2 slugi credincioase ale sale fi dragi, carele sd leipddard de lume fi,
sd dederd viqii cdlugdrefti (f. 43-50) §i Altd invateiturd asemenea
cegiialalte (f. 50 v-60).
Insemnarea copistului ne Farnure§te asupra datei §i locului
unde s-a copiat manuscrisul, precum §i asupra persoanei copistului:
SA BA §tie ca aceastA carte m-am ostenit eu multpAcatosul robul
Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Joan ermonah ot
Bistrita, de o am scris, cindu am fost egumen la schitul pdrintelui
Varlaam mitropolitul, care schit se chiamd Trivale de lingA Pite§ti,
domnind preabunul §i preacreOinul domn a toatA Tara Roma.-
neascA Io[an] Serban Voevod, i mitropolit chir Theodosie. Noem-
[vrie] 4 dni, v. tecenie leta 7191 (1682). Si o am dat sfintei manAstiri

370

www.dacoromanica.ro
Bistritei". Duph aceasth insemnare, pe foaia r5mash liberh a fost
scris un text WA leghturà cu restul manuscrisului si care
incepe cu cuvintele: Fd, fiule, céle ce-ti voi porunci eu si te
mintueste ..." In acest text D. Russo a identificat, Inch din 1907,
versetele 3-21 din capitolul VI al Pildelor lui Solomon (Studii
bizantino-romdne p. 41). Neobservind acest fapt, Iorga, in editia
sa din 1910, a intitulat fragmentul Incheiere".
0 insemnare de la f. Mv de un C(osta)ndin Log(ofht)"
atesta ch In 1808 manuscrisul se mai afla la Bistrita. Ulterior el
a intrat In posesia mitropolitului Moldovei Iosif Naniescu care, in
colaborare cu Constantin Erbiceanu, I-a tiphrit integral, cu litere
chirilice si latine, in 1888. Duph aceea 1-a daruit Bibliotecii Aca-
demiei Române, la 15 dec., acelasi an.
Intreg continutul ms. 464, exceptind insemnarea lui Ioan
Ieromonahul si textul rhzlq de pe ultima filh, se intilneste copiat,
duph Invdtdturi, in manuscrisele 2714 si 1069, dar copia din 2714
nu s-a fácut duph 464, fath de care este in unele phrti mai bunh.
Au existat deci mai multe manuscrise cu aceastà structurh, in care
Viata lui Nifon era urmath de pisanii §i de cele douh invdtdturi,
si de pe un asemenea manuscris a fost adhugata toga partea din
ms. 2714 care succede textului prelucrat al Invdtaturilor.
pi EDITIILE; I
1. Editia Eforiei 8 coalelor: Bucuresti,
1843. Invhthturile s-au tiphrit intlia oarh in româneste la Bucu-
resti, in tipografia Colegiului Sfintul Sava", sub auspiciile Eforici
Scoalelor si avind titlul: lnvdtdturile bunului f i credinciosului
domn al Tdrii Romdnegi Neagoe .Basarab Vvd. cdtre fiul sdu Teo-
dosie Vvd. Cartea este insotith de urmhtoarea PrecuvIntare":
RAposatul intru fericire Neagoe Basarab, alegindu-se domn al TArii
RomAnesti la anul 1512, a domnit 9 ani, arAtindu-se cu multd milA cAtre
cele sfinte. DovadA despre aceasta stau Ina si pinA astAzi multe din monu-
mentele ce a zidit acest bArbat, dintre care cel mai maret este Curtea de
Arges, si pe care le-a Inzestrat cu mosii si cu alte dAnii ca sA fie spre slava
lui Dumnezeu si spre ajutorul sAracimei. A acestui vrednic de pomenire domn
fiind si aceastA povAtuire cAtre fiul sAu Teodosie, si dobindindu-se manu-
scrisul la Biblioteca Colegiului din Sfintul Sava, daruit de dumnealui spd-
tarul Antonie Sion din Moldova, s-a tipdrit cu cheltuiala din Casa
$coalelor, spre a se obsti moralele si religioasele sentimente ce a avut acest
print. Acest manuscris este adeverit la fiecare foaie cu pecetea lui Stefan
Cantacuzino domn al Tarii RomAnesti."

371

www.dacoromanica.ro
 Editia mai avea mentiunea: Indreptatá de sfintia-sa Orin-
tele Ioan Eclisiarhul curtii". Un frumos portret al lui Neagoe o
Insotea.
Textul reprodus de Ioan Eclisiarhul este al manuscrisului
lui Stefan Cantacuzino, acela§i despre care se fAcea mentiune in
Arhiva lui Kogalniceanu. Pe atunci el nu pierduse filele de la ince-
put, dar ii lipsea deja fila cu sfir§itul povestirii despre Iezechia §i
Inceputul Poveftii despre Constantin trupdrat, astfel incit trecerea
era bruscal §i de nein-pies (p. 73). Tip Aria cu litera chirilicA din
faza de tranzitie spre alfabetul latin, cartea, de 336 pagini, format
1.1,5 x 19,5, legatA In carton gri-inchis, era divizata In cloud Orli,
ca §i manuscrisul pe care-1 reproducea.
AceastA initiativA laia. a fost realizatA Ing de un cleric ce
avea idei medievale despre texte. PArintele Ioan Eclisiarhul 0-a
permis, deci, sA Indrepteze" textul de ap manierA Incit B. P.
Hasdeu putea scrie mai tirziu: Editiunea s-a fAcut sub ingrijirea
<4Sfiatiei-sale pArintele Ioan Eclesiarhul curtii », care se laudA in
prefatA ca <la Indreptat-o ». In realitate Ins6, acest pretins dndrep-
tAtor » §i-a dat toat A. silinta posibilà de a strica editdunea, schimbInd
fArd milA limba originalului; un vandalism cu atit mai de regretat,
cu oft manuscrisul a petit de vro cItiva ani, nu se §tie cum, din
Biblioteca Centralà." 15
Cu exceptia faptului CA mentiunea despre Indreptarea" tex-
tului nu apare in prefatà, ci la mijlocul paginii urmAtoare, ceea ce
spune Hasdeu este adevArat. Chiar dacA sub raportul continutului
schimbArile nu sint catastrof ale, modul In care editorul §i-a permis
sa schimbe, &A inverseze §i sal altereze fonetic cuvintele fac editia
inutilizabild. Cu toate acestea, ea a fost §i a ramas, pinA in 1970,
singura editie integralà a versiunii române§ti.
2. Editia B. P. Hasdeu: 1865. FAA. &A cunoascA
la acea data editia din 1843, B. P. Hasdeu a cercetat in Biblioteca
CentralA manuscrisul lui Stefan Cantacuzino, care ajunsese acolo
din biblioteca de la Sf. Sava, precum i un alt manuscris din
1816", actualul manuscris 2714, provenit din aceea§i biblioteca.
Inláturindu-1 pe ultimul, socotit cu excelentà intuitie o copie
modernA, In care copistul i§i permise a schimba mai multe cuvinte
§i de a amplifica mai multe fraze", il caracterizeazA pe primul
cel mai pretios manuscript romAnesc din cite ni s-a Intimplat
a vedea" §i anuata ca 11 va publica integral in numerele succesive
din Arhiva istoricd a Romdniei. N-a publicat lnsä decit Viata lui
372

www.dacoromanica.ro
Nifon (al cgrei final, lipsind In manuscrisul lui Stefan Cantacuzino,
1-a completat dupg celglalt, In Arhiva, torn. II, partea a 2-a, p.
135-1.50) §i patru capitole din Thocitaturi (VII, V, X, VIII), trei
In Arhiva §i al patrulea In Buletinul Instructiunii Pub lice, I, 1865
1866, p. 76-80. Hasdeu reproduce textul Intr-o transcriere corecta
§i fidelg, compunind 0 titluri personale, care scot In relief carac-
terul laic al capitolelor: Tractat despre purtarea ce trebuie sd rind un
domn En timpul ospeielor (Arhiva, torn. II, partea 2, p. 111-116);
Tractatul lui .Neagoe Basaraba, domnul Tdrii Romeinesti, despre
onoarea slujba§ilor Enaintea principelui (ibidem, p. 120-122); Trac-
tatul lui Neagoe Basaraba, domnul Tdrii Romdnesti : in ce chip
trebuie sd se exercite generozitatea domneascd (ibidem, p. 1.22-132),
Tractatul lui Neagoe Basarab despre arta militard (Buletinul...,
p. 76-80). Spre deosebire de capitolele publicate in Arhiva istoricd
a Romdniei, in Buletinul Instrugiunii Publice Hasdeu publicà
nuinai partea a doua a capitolului VIII, aceea tratlnd despre rdz-
boaie, nu §i cea despre solii. Textul Incepe de la cuvintele: mai
bung este moartea cu cinste cleat viata cu amar 0 cu ocarg.".
In plus, editorul 10 permite sà disloce unele pasaje din capitolele
VII 0 X, care au leggturg cu armata, 0 sg. le insereze In textul
capitolului VIII, anuntind trig aceasta §i semnallnd In note unde
incepe 0 sflr§e§te fiecare pasaj introdus.
Edilia lui B. P. Hasdeu, de§i partialg, a fost singura corectg
la vrernea sa 0 mult dupg aceea. Ea a pus In circulatie fientru
prima oard cu litere latine cele mai insemnate capitole din invdtd-
turi §i a fgcut-o Intr-o publicalie de prestigiu, cum era Arhiva isto-
rica a Romdniei. Meritul deosebit al lui IIasdeu este de a fi prezentat
Invdcdturile nu ca pe o opera cvasireligioasg qi de folos moral, ci ca
pe o mare scriere laicd a culturii romdne. Fiecare capitol publicat
este insotit de un scurt dar sclipitor comentariu, In care se cuprinde
tot ce a fost spus mai pgtrunzátor 0 mai Insuflqit despre Neagoe
§i despre valoarea acestui falnic monument de literaturg, politica,
filozofie 0 elocuentá la strgbunii no§tri".
3. Editia Iosif Naniescu C. Erbiceanu:
1888. Tipgre§te cu litere chiriice §i transcriere lating. lntreg
coi4inutul ms. 464, fiind astfel prima edit,ie a celor doug invgidturi
razlete Catre Varlaam 0. Ioasaf". Nu este Insotitg. de nici o notg
16muritoare, socotindu-se probabil cg titlul, de amanuntimi medie-
vale, spune totul: Viala f i traiul sfintiei-sale pdrintelui nostru
.Nifon patriarhul Tarigradului, care a strdlucit Entre multe patemi
373

www.dacoromanica.ro
§iispite in Tarigrad $i in Tara Munteneascd. Scrisci de chir Gavriil
Protul, adecd mai-marele Sfetagorei, fi acwn publicatd pentru intiia
oard de inalt-preasfintitul mitropolit al Moldaviei fi Sucevei, exarh
plaiarilor, domn domn Iosif Naniescu. Dupd manuscriptul vechi
apartinind bibliotecei inaltpreasfintiei-sale, scris de Ioan ieromonah
ot Bistrita, la anii de la Adam 7191, iar de la nafterea lui Christos
1682, pe care manuscript i aceastd dupla editie tipdritd inaltprea-
sfintia-sa le afierosefte Academiei Romtine din Bucurefti. S-a corectat
la tipar de Constantin Erbiceanu, profesor, Bucuresti, 1888.
4. Editia Theodor Codrescu: 1895. Este repro-
ducerea cu litere latine a Intregii pArti a II-a din Invdtdturi, dupä
editia. din 1843. A apArut In Uricariul, tom. 24, 1895, p. 1-195,
InsotitA de o notá lAmuritoare, care explicA circumstantele editiei:
Irwdfdlurile lot Neagoe, din care am publicat in Uricariu numai partea
a II-a, le-am luat dintr-o carte tipAritã la 1843 In Bucuresti, in tipografia
Colegiului Sf. Sava. Am publicat numai partea a II-a, caci ea cuprinde
in specie Inväldturile proprii ale lui Neagoe carl fiul au Teodosie. In partea
intlia sá cuprinde un rezumat din istoria evreilor In pärtile ei mai insemnate,
cum si citeva din pildele lui Varlaam care Ioasaf. ... Domnul Iorgu Sion,
BrAtesti, in dorinta de a reimprospilta numele bunului sail Antohi Sion,
memoriei caruia A inchina acest al XXIV-lea volum de Uricar, a tinut ca
sii se publice dacA nu Intreg textul Invalaturilor, cel putin partea a II-a ca
mai importantä. Ce e dreptul, Eforia Scoalelor din Muntenia a cápátat
textul Invdfdlurilor de la Antohi Sion spRarul din Moldova, cum sä si
spune In precuvintarea cartii publicatd la 1843 si Indreptatä de sfintia-sa
pärintele loan Eclisiarhul curtii. Iatä precuvintarea" (p. 196-197).
Se reproduce prefata, apoi se dau documente ln legAtura cu
ocazia In care Antohi Sion a putut face cunoscutà membrilor Efo-
riei Scoalelor din Muntenia existenta manuscrisului In pdstrarea
sa. La naginile 210-214, Codrescu Isi exprimA opiniile proprii
despre Invdtdturi, lntre care si. Indoiala asupra autenticitAtii, de
care ne-am ocupat.
5. E dit i a N. I or g a: 1910. DupA ce cu un an inainte
reprodusese cu litere latine capitolul al 3-lea din partea a doua
(in Cuvintdri de inmormintare f i pomenire din veacul al XVI-lea
pind la 1850, VAlenii-de-Munte, 1909), N. Iorga dà, In 1910, cea
mai räspinditA si mai des utilizatA dintre toate editiile Invdtd-
turilor lui Neagoe Basarab. Titlul editiei este: Invdtaturile lui
Neagoe-Vodd (Basarab ) cdtre fiul sdu Teodosie. Cu o prefatd de
374

www.dacoromanica.ro
N. Iorga, VAlenii-de-Munte, Editura societAtii Neamul romA-
nese", 1910. Dupà cum ne avertizeazà in prefatA, editorul nu s-a
adresat manuscriselor, ci a reprodus cu litere latine edith lui
Joan Eclisiarhul. Dar pretutindeni s-a preracut ortografia veacului
al XVII-lea in cea de astàzi; fdrA aceasta, lucrarea n-ar fi putut
sa" aibà rAspindirea la care, in aceastà nou 5. form5, rivne§te" (p. VIII)
Se poate bánui ce a rezultat din aceasta. nou5 indreptare"
adAugatA celei a lui Joan Eclisiarhul.
Editiei din 1843 i-au fost adAugate Pisaniile m6n5stirii Arge-
§ului i cele dou6 invAtAturi Cdtre V arlaam fi loasaf, precum §i
textul ràzlet, Fd, fiule . . ., toate reproduse din editia Iosif Naniescu.
N. lorga §i-a permis s5 dea i o nou 5. impairtire càrtii astfel rezul-
tate, in II pArti". Partea a zecea" este reprezentatà de cele douà
invAtAturi Cdtre Varlaam ci Ioasaf, iar partea a unsprezecea"
de Pisaniile m'Anastirii Arge§ului. In sfir§it, textul rAzlet,, care con-
ine pildele lui Solomon, a primit pomposul titlu de Incheiere.
Cum cercetâtorii care s-au adresat aproape Med exceptie editiei
Iorga n-au mai mers nici la manuscris (intre timp pierdut) i nici
macar la editia lui Ioan Eclisiarhul, ideea ca Invdtdturile sint impdr-
tite in 11 1)&0 a prins 16 i a sporit confuzia§i a§a destul de mare
ce a domnit in jurul acestei opere.
Cu toate lipsurile ei, editia Iorga a fAcut mari servicii in tre-
zirea interesului fatà de Invdtdturi, fiind singura lor editie inte-
grala cu litere latine. S-a bucurat §i de prestigiul prefatatorului,
care se afla atunci in culmea gloriei.
6. Editia D. Ciurez 1938. Nu este decit repro-
ducerea a 4 capitole (I, V, VI, VIII) in liliputana colectie Albina",
insotite de o scurtA prefaVA a editorului, care spune lAmurit:
,5i am luat din cartea tip5.ritA de cAtre marele cArturar N. Iorga,
la tiparnitele sale române§ti de la VAlenii-de-Munte, numai citeva
bucAti, mai potrivite pentru mintile tuturor".
7. Editia Dan Zamfirescu: 1969. In volumul I
din Literatura romdnd veche, antologie alcAtuitA impreuna cu
G. Mihrtilà i apArut5. in colectia Lyceum", am reprodus integral,
transcrise direct de pe manuscrisul lui *tefan Cantacuzino, capito-
lele III §i VIII, iar din capitolul VII am dat numai partea originalà,
lAsind la o parte textul imprumutat din Simeon Monahul. Scurta
nota introductival ce insote§te aceste texte incerca sa fixeze atitu-
dinea actuala fag de personalitatea §i opera lui Neagoe Basarab..
375

www.dacoromanica.ro
 8. Editia Minerv a, decembrie 1970; nou tiraj in sep-
tembrie 1971. (In total 23.000 exemplare).
In Nota asupra editiei", din volumul Invdfaturile lui Neagoe
Basarab cdtre fiul sdu Theodosie. Text ales fi: stabilit de Florica
Moisil fi Dan Zamfirescu. Cu o noud traducere a originalului
slavon de G. Mihdild, Stadia introductiv de Dan Zamfirescu ci
G. Mihdild, se arata, la p. 121, ceea ce apartine fiecaruia dintre
editorii textului romanesc In pregdtirea acestei editii.
Urmarea imediata si cea mai insemnatà a editiei Minerva"
(termenul s-a impus ci 11 folosim ca atare) a fost consacrarea
lnvdteiturilor lui Neagoe Basarab ca opera fundamentala nu doar
a evului mediu romanesc, asa cum fusesera considerate de mai
bine de un secol, ci a culturii romane din toate timpurile.
Marturiile despre acest nou destin al creatiei lui Neagoe Basarab au
fost adunate, sub titlul general Intiia mare carte a culturii roma-
necti", in volumul Neagoe Basarab. La 460 de ani de la urcarea
sa pe tronul Tarii Romtinecti, alcatuit de Societatea culturala
Neagoe Basarab" din Curtea de Arges §i tiparit, sub auspi-
ciile Editurii Minerva, in octombrie 1972.
Proiectata astfel in prim-planul conctiintei culturale actuale,
aceasta crealie veche de aproape o jumatate de mileniu ici dez-
valuie cu fiecare zi, prin confruntarea cu cele mai diverse sen-
sibilitati ci formatii intelectuale, adincimi ci frumuseti neba.-
nuite vreodata. Ea ne apare in acelaci timp, pentru intiia omit,
ca o carte romaneasca demna a lua loc in fondul de aur al
umanitatii, o capodoperd de valoare universald.... una din cele
mai de seamd scrieri europene ale timpului"17.
NOTE
1 Mircea Avram, Cartea románeascd manuscrisã, Sibiu, 1970, P. 39-40
2 Semnalat prima data de Aurora Dies, In Repertoriut manuscriselor de cronici
interne sec. XV-XV III, intocmit de I. Craciun si A. Ilies, Bucuresti, 1963, p. 147.
3 P. Teodor, Doud manuscrise copiale pentru biblioteca lui .5tefan Cantacuzino
in Anuarul Institutului de istorie din Cluj, V, 1962, p. 229-232.
.1 V. Grecu, Manuscrisul dirt 1654" pretins pierdut al Invilláturilor tut
Neagoe Basarab", extras din Convorbiri literare, nr. 10-11-12, 1939.
5 P. P. Panaitescu, Invdfdturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitdfit,
Bucuresti, 1946, p. 68, nota 1 si In volumul Contribufil la istoria culturti roma-
ne,sti, p. 231, nota 1. Nu da Irma echivalentul slavon epespewn pentru costandd §i
nici nom. pentru mangtr.

376

www.dacoromanica.ro
 3 0. Iliescu, Ctnd au lost traduse In romdngte Invaldturite" lui Neagoe Rasa-
rab T, in Arges, nr. 10 (17), 1967, p. 6-7. Dar nu se ocupA si de mangtr, definit
In dictionarul lui Candrea-Densusianu cea mai micA moneda de araml turceascr.
7 Virgil CAndea, L'humanisme d' Udriste Nasturel et l'agonie des lettres slavonnes
en Valachie, in Revue des etudes sud-est europeennes, VI, 1968, nr. 2, p. 238-287.
2 Insemnari din secolul XVIII la filele: 2: Am scris eu logofatul Leaful" ;
f. 214: Incercare de condei: Cinstit si al meu frate Mihalache", de altA minA ;
f. 223: TO zuntozazo Ict xcvnamtotato minim xtpri Nticaacni (preacinstitulul
si preafolositorului domn Nicolas). La filele 13v: do tyd" (pInA aici, In limba
polona); f. 108: tyd pisano" ; 1. 109: do tyd pisano" ; f. 112: do tyd" (scrls
pinA aici). InseamnA cA cineva a copiat. Un polon?
° Al. Lupeanu, Biblioteca Centrald din Blaj, in Boabe de grfu, III, 1932, p. 617.
24 Exemplele In ed. cit., p. 107-108.
22 D. Russo, Studii istorice greco-rozndne, torn. II, Buc., 1921, p. 562-563.
12 Afirmdm InsA aceasta cu rezerva pe care ne-o impune faptul cA In ms 109
Cluj cit si in 3488 B. A. R. sfIrsitul lipseste. S-ar putea ca si acestea sA 11
avut, dupA'Viafa lui Ni fon, Pisaniile si Invdfdturite cdtre Varlaam g loasaf, ca
si celelalte.
13 Este vorba, evident, de o informatie cu totul fantezistA, fAcutd, poate,
ca sd sporeascA prestigiul copiei, sale.
24 Radu Lupescu si cu Radu logofetel de divan shit una si aceeasi per-
soanA. Cf. G. Strempel, Copisti de manuscrise romdnesii ptnd la 1800, Bucuresti,
1959, p. 141.
14 Cuvinte din bdtrtni, vol. II, p. 439-440.
13 Vezi si N. Cartojan, Istoria literaturii romdne vechi, vol. I, p. 42.
" Mihnea Gheorghiu, Scene din viala publicd, Editura Scrisul RomAnesc,
Craiova, 1972, p. 71-72.

www.dacoromanica.ro
 ANEXA I
LEANDROS VRANOUSSIS

1. TEXTE *I DOGUMENTE ROMANESTI INEDITE DIN GREGIA

GINDUL 51 FAPTA MARELUI DOMN AL TARN ROMANEgI*

0 scurta trecere in revista a celor mai recente descoperiri

fdcute in Grecia cu privire la istoria evului mediu romanesc, inga-
duie sa se prevada bogatia materialului documentar ce va sta in
curind la dispozitia specialistilor. Astfel, In arhivele de la Meteora,
am gasit, impreuna cu colegii mei de la Centrul de cercetari medie-
vale si neoelenice din Atena, mai mult de 200 documente roma-
nesti dintre care unele redactate in slavoneste , conservate in
original, copii sau traduceri. Merità sä fie subliniat faptul ca numai
patru sau cinci documente au fost cunoscute anterior, flind edi-
tate dupa copii in colectia Documente privind istoria Roma-
niei a Academiei R. S. Romania. Cea mai mare parte din totalul
actelor descoperite privesc stapinirile din Tara Romaneasca ale
manastirilor de la Meteora si ale metocurilor 1 lor, manastirile
românesti Butoiul, Nucet si Bucovat. Documentul cel mai vechi
dateaza din 1487.
Toate documentele au fost fotografiate si clasificate. Ele ur-
meaza a fi reproduse, aldturi de documentele turcesti, In facsimil
si cu rezumate detaliate, in volumul in pregatire Arhivele Meteorei.

,5TIRI VECHI DE $APTE SECOLE

Pe de alta parte, In Epir am descoperit voluminoasa Condicd

de documente, intocmitá In românqte, a manastirii Sarindar.
Acest a§ez'amint bucure§tean a fost o vreme Inchinat manastirii

* Text reprodus din Magazin istoric, Nr. 2, 1972, p. 6 10.

37 9

www.dacoromanica.ro
PArintilor, situata in Epir, in apropiere de Zitsa (locul natal al
mitropolitului Tarii Române§ti Dosithei Filitti, a carui piatra de
mormint Imi amintesc ca am vazut-o la biserica greaca din Bra§ov).
Codexul de la Sarindar, actualmente conservat la arhiepiscopia
din Ianina, a fost fotografiat integral. El contine mai mult
de 550 documente In legatura cu bunurile (pâminturi, tigani etc).
acestei foarte bogate manastiri care a existat In Bucure§ti. Data
celui mai vechi act inclus in codex este 1472.
In continuare, ca un modest omagiu adus savantilor acestei
ttiri, Romania, care ne-a acordat ospitalitatea, q vrea sa prezint
citeva descoperiri de un interes particular, referitoare la perioada
bizantina tisi la primele decenii de dupa caderea Constantinopo-
lului (1453). Ele provin numai din manuscrise.
Daca luam in considerare, pentru Inceput, informatia cea
mai veche, urcam pina In sec. XIIXIII. Intr-adevar, este vorba
de un text necunoscut tsi inedit, care Infati§eaza viata §i activitatea
unui episcop de Tirnovo Sfintul Spiridon cel Nou de pe vre-
mea dinastiei Asane§tilor 2. Personajul nu figureazd In listele epis-
copale de la Tirnovo §i nici nu este cunoscut ca sfInt ... Dar,
1ntr-un manuscris de la Muntele Athos (Iviron, 512, f. 90 r. 98 v)
Intilnim urmatoarea precizare: Slujba ... In cinstea sfintului
printre ierarhi Spiridon cel Nou, compusa de acela§i Manole, mare
retor, la cererea binecredinciosului Ioan, domn al Marii Valahii,
care stapIne§te §i. moa§tele numitului sfint".
VOIEVOZI ROMANI-PROTECTORI $1 DONATORI

Manuscrisul respectiv contine opere ale lui Manole din Corint,

scrise chiar de mina lui. Acest Manole, mare retor al Patriarhiei
din Constantinopol, §i-a desfavrat activitatea intre anii 1480 §i
1530. El a alctituit Slujba, a§adar, la cererea unui domn al Tarii
Romane0i din preajma anului 1500. Voievodul, mentionat in titlul
Slujbei numai sub numele de Joan, este trecut In textul propriu-
zis: Radul. Ni se pare evident ca aceasta deosebire se datoreaza
faptului ca autorul, dorind ad transcrie binecunoscuta titulatura
lo" a domnilor romani, a uitat sa mai mentioneze in titlul scrierii
sale §i numele Radu.
Cine a fost voievodul Radu, nu putem din pacate preciza.
In ultirnele decenii ale sec. XV §i In primele trei ale sec. XVI,
adica in rástimpul In care, cum am aratat, a activat Manole din
Corint, doi domiii cu numele Radu au suit pe tronul Tarii Roma-
880

www.dacoromanica.ro
ne§ti: Radu eel Mare, intre 1495-1508, si Radu de la Afumati
(1522-1523, 1524 §i 1525-1529). Indiferent daca este vorba de
primul sau de cel de-al doilea, un lucru este remarcabil §i trebuie
retinut: aceasta. opera inedita a lui Manole din Corint, compusa.
la cererea unui domn valah Radu, constituie o noua marturie a
colabordrii sale cu curtea domneasca a Tarii Românesti.
tim ca, la solicitarea unui alt domn al Tarii Romdne§ti din
acea epoca, vestitul Neagoe Basarab (1512-1521), Manole din
Corint a alcatuit si i-a dedicat un tratat despre diferentele de
credinta intre ortodoc§i §i catolici a. Aceste doud texte nu au fost
desigur singurele intocmite de invatatul Manole la cererea domnilor
Tarii Romdnesti. Voievozii romAni ai epocii, in calitatea lor de
protectori ai Ortodoxiei subjugate de turci, precum §i in aceea
cie mo§tenitori ai traditiei bizantine si de mari donatori ai mana-
stirilor, bisericilor si patriarhatelor din Orientul ortodox, cereau
in mod firesc, in schimb, clerului grec O. inaltilor demnitari ai
Patriarhiei din Constantinopol servicii in multe probleme care tineau
de domeniul acestora.
NEAGOE - MARE SENIOR AL ISTORIEI

Cred ca nu ne impiedica nimic &a acceptam ideea ca. Neagoe

Basarab s-a adresat de mai multe ori Marelui Retor" al Patriar-
hiei din Constantinopol, cerindu-i o data un tratat asupra unor
probleme teologice, alta data o oratie funebra pe care voievodul
voia s-o rosteasca la reinhumarea ramasitelor pamintesti ale mamei
sale la Curtea de Arge§ sau, in sfir§it, unele invataturi pe care dom-
nul le adresa fiului sail Teodosie .. . illa imi explic de ce fainwasele
Inviirdturi ale lui Neagoe s-au pdstrat In grecepe intr-un manuscris
autograf al lui Manole din Corint (sub. L. Vr.). Marele retor al Pa-
triarhiei nu era un copist ; dimpotriva acest scriitor foarte productiv
si inalt demnitar al Patriarhiei avea sub ascultarea sa nu numai
un singur scrib 1 Pe de alta parte, manuscrisele lui autografe
nu includ decit opere compuse de el insusi. Acesta este atit cazul
voluminosului codex in care este scrisa slujba amintita mai
inainte conservat in manastirea athonita Iviron (nr. 512), cit
si, de asemenea, al manuscrisului Invdtdturilor lui Neagoe pastrat
tot intr-o manastire athonita, la Dionisiu (nr. 221). Pentru eine
intelege limba greaca §i poate judeca structura frazei §i originali-
tatea unui text, este cum nu se poate mai usor sal constate ca
Invdteiturile lui Neagoe, serise de mina lui Manole din Corint,
381

www.dacoromanica.ro
au fost si redactate de acesta din urm& la cererea expresi a dom.
nului roman. (sub. L. Vr). Textul grec al invdtdturilor lui Neagoe, con-
siderat pina acum In mod gresit ca o traducere prescurtata" a unui
original presupus a fi fost In slavoneste, nu reprezinta cu sign-
ranta dupa opinia mea o versiune posterioara, ci Insasi
forma original& Toate sectiunile 1nvdtdturi1or au fost deci corn-
puse de Manole din Corint, probabil Insa In mai multe ocazii,
la cererea si prin urmare, din initiativa si dupa. directivele
voievodului Tarii Românesti, Neagoe.
Nu este vorba decit de o ipoteza, bazatd insd pe constatdri
oricind verificabile, (s.n.D.Z.) care indreptatesc concluziile noastre.
Anul trecut (1970 n.r.), la cel de-al II-lea Congres international de
studii sud-est europene de la Atena, am enuntat pentru prima oara
aceste concluzii, Insotindu-le cu citeva aprecieri, pe care le repet
acum: astfel, cred ca este un titlu de cinste pentru Neagoe, Ca la
fel precum marii seniori ai istoriei, a avut preocupari intelectuale
de un nivel foarte lnalt pentru epoca sa. Lui li apartine initiativa
de a se fi gindit la o asemenea opera cum au fost Invdtdturile, con-
stituind un adevarat testament politic si etic pentru fiii si succe-
sorii sal ; In sfirsit, tot lui ii revine meritul de a fi ales ca redactor
al acestei lucrari pe una din personalitâtile cele mai remarcabile
ale Orientului ortodox al timpului sail, adica pe marele orator al
Patriarhiei din Constantinopol, gura aurità si mina dreapta a
Sinodului".4
TREI SAVANTI $.1 0 EPOCA

Cind si cum, cu ce prilejuri si In ce conditii au colaborat Neagoe

Basarab si Manole din Corint, nu putem Inca preciza. Dar un alt
punct comun lntre Neagoe si invatatul constantinopohtan care
merita sa fie retinut este reprezentat de relatiile si legaturile fie-
caruia dintre ei cu mangstirea athonità Dionisiu. Se stie ca. Neagoe
a fost un mare bineMcator un nou ctitor" al Dionisiului.
Printre donatiile sale, cea mai impresionanta si mai venerata este
neindoielnic racla Sfintului Nifon, obiect de arta magnific si celebra
marturie a generozitdtii sale princiare. Aceasta a fost trimisa la
Dionisiu, conform inscriptiei de pe ea, In 1514-1515. Turnul
impunator, de-a dreptul colosal, al manastirii a fost de asemenea
construit din ponmca si cu cheltuiala lui Neagoe Basarab In anul
1520. In acelasi asezámint athonit se poate vedea un portret al
lui Neagoe, figurat Impreuna cu fiul sail Teodosie. Pe de alta parte,

382

www.dacoromanica.ro
cum am spus, Invddturile lui Neagoe, in versiunea originara,
scrise de mina lui Manole din Corint, s-au conservat tot In ma-
nastirea Dionisiu. In afara de ele, putem semnala astazi pentru
prima oara i o altà piesa: un text liturgic (Canon), compus
de Manole la cererea calugarilor de la Dionisiu. Textul respec-
tiv, necunoscut i inedit, ni s-a transmis in autograf (Iviron,
512, f. 292 r 294 v).
Fara doar i poate, marele retor al Patriarhiei a vizitat si
probabil nu numai o data manastirile de la Muntele Athos.
La Athos, poate chiar la Dionisiu, el 1-a cunoscut pe un alt vestit
invalat al epocii, Maximos Trivolis, calugar athonit care dupa
plecarea i instalarea sa in Rusia (1517) a devenit celebru sub
numele de Maxim Grecul. Se stie ea' Maximos a compus trei elogii
in versuri pentru racla Sfintului Nifon, daruita de Neagoe. Aldturi
de aceste trei elogii, ne-a parvenit i un al patrulea, de acelasi
autor, care a fost insl dedicat lui Manole din Corint, mare retor
si filosof".
Este limpede ca primele trei compuneri datorate admiratiei
pricinuite de impresionantul dar al lui Neagoe au fost redactate
dupa sosirea raclei Sfintului Nifon la manastirea Dionisiu (1514
1515) si inainte de plecarea lui Maximos, care a parasit Muntele
Athos in 1516. Cel de-al patrulea elogiu cred cà trebuie datat in
aceeasi perioada, cu prilejul intilnirii dintre Maximos i Manole la
Muntele Athos, probabil la Dionisiu. Atunci a primit Maximos
o culegere a operelor imnografice ale lui Manole, oferita poate de
insusi autorul, alcatuindu-i i elogiul in versuri.
Presupun, pe de alta parte, ca in aceeasi epoca si tot la Muntele
Athos un alt savant, vechi colaborator al centrului tipografic
din Venetia, Justin (Iustinos) Dekadyos a avut si el ocazia sa -1
cunoasca pe marele retor Manole i citeva din operele sale, oferite
lui de autor. Intr-adevar, se pare c.a. Justin Dekadyos se gasea
atunci la Muntele Athos, unde a compus la rindul lui doua Canoane
pentru Slujba Sfintului Nifon. Aceasta Slujba, transmisa intr-un
manuscris datat din 1518 (Meteora-Varl, 38), a fost redactata
pentru folosin0 calugarilor de la Dionisiu (urma sa fie cintata
inaintea raclei Sfintului Nifon). Este evident ca ea a fost intocmita
imediat dupa sosirea raclei la Muntele Athos In 1514-1515, adica
tocmai atunci cind Maximos Trivolis compunea elogiile sale in
versuri pentru Sfintul Nifon, pentru racla sfintului, pentru marele
donator Neagoe i pentru retorul Manole. Constatam astfel c.
trei savagi dintre cei mai celebri ai epocii lor, Manole din Corint,
383

www.dacoromanica.ro
Maximos Trivolis 9i Justin Dekadyos, s-au aflat la un moment
dat In contact cu manastirea athonita Dionisiu, cu care domnul
Tarii Romaneoti Neagoe, Intretinea de asemenea strinse legaturi.
FIU SPIRITUAL" AL PATRIARHULUI NIFON

Dar Manole din Corint a avut de mai multe ori 9i. ocazia sa
villa In contact direct cu domnul roman. In cursul lungii sale
cariere de o jumatate de secol (1480-1530), acest mare demnitar
al Patriarhiei din Constantinopol, care i-a Insotit Intotdeauna pe
patriarhi In calatoriile lor, a venit, foarte probabil, 9i la curtea
Tarii Române9ti. Mai multe marturii probeaza colaborarea sa cu
domnii Radu 9i Neagoe. Acesta din urma, fiu spiritual" cum
ni-1 arata izvoarele al patriarhului Nif on (1486-1488, 1497-1498,
1502-1503) , Sfintul Nifon de care am pomenit mai sus 1-a
cunoscut probabil Inca din tinerete ca pedagog 9i. maestru pe
Mare le Retor" al Patriarhiei 9i profesor la Scoala patriarhala
din Constantinopol, renumitul Manole din Corint. 0 data ajuns
domn, el I-a cinstit ca SfInt pe protectorul sau Nifon 9i a recurs,
desigur In mai multe rinduri, cu respect 9i Incredere, la autoritatea
lui Manole din Corint. Iar marele retor al Patriarhiei a raspuns
Intotdeauna generosului domn al Tarii Romaine 9ti prin serviciile
pe care acesta le a9tepta de la el.
Vico Sfintului Nifon, sursa istorica de prima mina pentru
Tara Romaneasca din timpul lui Radu cel Mare (1495-4508),
Mihnea cel Rau (1508-1509), Mircea Pretendentul (1509-1510),
Vlad cel `Final. (1510-1512) 9i Neagoe Basarab (1512-1521)
este un text destul de binecunoscut medievi9tilor romani. Patriar-
hul Nifon II al Constantinopolului, nascut In Peloponez, crescut
9i educat la curtea despotului de Mistra Toma Paleologul, calugar
la manastirea athonita Dionisiu, a urcat pe tronul patriarhal
In trei rinduri. Catre sfirqitul vietii, el a fost invitat de voievodul
Radu cel Mare In Tara Romaneasca ca sa reorganizeze viata reli-
gioasa 9i Biserica. A murit la Muntele Athos In mangstirea Dio-
nisiu, In anul 1508. CItiva ani mai tIrziu, noul domn al Tarii Roma-
ne9ti, Neagoe Basarab, fostul fiu spiritual" al lui Nifon, a adus
de la Muntele Athos rama9itele patriarhului In Tara Romaneasca,
restituindu-le apoi manastirii Dionisiu Intr-o racla din aur 9i. argint,
In 1514-1515.
In timpul ceremoniilor 9i festivitatilor care au avut loc In
Tara Romaneasca 9i la Muntele Athos, fire9te, a trebuit compusa
684

www.dacoromanica.ro
o Slujbg speciald i biografia (Sinaxarul) noului sfint. Versiunile
cele cunoscute pind astázi, vorbesc de conduita modificatA,
devenità dusma'noasà, a lui Radu cel Mare fatà de patriarhul
Nifon, láudind in schimb faptele i devotamentul lui Neagoe
Basarab in raporturile cu acelasi Nifon. Pe Mira dreptate croni-
carii români au inclus in Letopisetul cantacuzinesc, textul Vietii,
considerindu-1 ca un veritabil capitol de cronologie localà.
Autorul Vietii Sfintului Nifon este Gavril Protul (conducgorul
Muntelui Athos intre 1.516-1527), care a participat, in fruntea
unei delegatii de egumeni, la tirnosirea mangstirii Argesului in
15 august 1517. Textul originar al lui Gavril Protul, in greaca
veche, nu a putut fi gAsit pinii in prezent. Semnalez acum intiia
oath o Slujbd a Sfintului Nifon folosità de cglugArii de la Dionisiu.
Ea reprezint6 versiunea cea mai veche si mai autentic6 a Slujbei
si Vieii patriarhului Nifon, conservata intr-un manuscris datat
din 1518. Este vorba de manuscrisul nr. 38 de la nangstirea Var-
laam de la Meteora. Ultimele paragrafe se referà la relatiile lui
Nifon cu Tara Româneasa Pasajul cu privire la raporturile dintre
Nifon i Radu cel Mare corrtine elemente care diferà cornplet
de cele ce se stiau pin6 acum. Astfel, ex-patriarhul a pdrasit Tara
Româneasc6 nu izgonit de Radu cel Mare, ci incdrcat cii daruri
pi bani, cu care a executat importante lucrari de constructie ei
reconstructie la Dionisiu. Aceastà informatie este confirmata in
intregirne pe alte cgi.
AtrAgind atentia colegilor rome.ni, prin intermediul revistei
Magazin istoric, asupra descoperirilor de fal4, imi exprim speranta
cA ele vor fi utilizate in studiile lor cu privire la istoria evului
mediu românesc si mai cu seamd a epocii marelui domn Neagoe
Basarab.

N 0 T E (apartin redactici revistei Magazin istoric)

1 Metoc maniistire inchinata, cu alte cuvinte ajunsa sub jurisdictia

administrarea unei alte manastiri. in evul rnediu, multe manasliri din Wile rornAne
au fost inchinate, cu averile lor, unor asezaminte de peste hotare. Acesle iegaturi
aU Incetat datoritil legii secularizArii averilor manAstiresti din 1863.
2 Vezi Magazin istoric, nr. 10/1969, p. 10-13.
3 Vezi Romônia literard, nr. 52/1969.
Sinod adunare bisericeascA, constituilA din membri ai clerului Malt
episcopi si mitropolitt.

25 Neagoe Basarab C. 679 385

www.dacoromanica.ro
 2. INTERVENTIA PROFESORULUI DR. DOC. ION C. CHITIMIA
LA COMUNICAREA D-LUI LEANDROS VRANOUSSIS, DEZVOLTATA
SIMBATA 12 SEPTEMBRIE 1971, /N CADRUL LUCRARILOR CELUI DE
AL XIV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE STUDII BIZANTINE
DE LA BUCURE$T1.
(edinta a fost prezidata de DI. J ean Gou ill ar d, director
de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris)
In urma comunicarii d-lui Vranoussis cred cá putem fi con-
vin0 ca Manuil din Corint este autorul versiunii grece0i. Dar
aceasta comunicare nu dovede§te ca el este 0 autorul Inve4cituri1or
lui Neagoe Basarab. Exista scrieri cum a aratat dl. Vranoussis
cerute lui Manuil de care voievozii munteni. Dar nu exista nici o
precirare ca Neagoe Basarab a cerut lui Manuil din Corint sa scrie
Invataturi. Exista in aceste lnvdtaturi date ce privesc viala admi-
nistrativa i organizarea militara care, dup 5. parerea mea, nu puteau
fi cunoscute lui Manuil din Corint. In ceea ce prive§te plingerea lui
Neagoe Basarab la mormIntul maicii sale 0 al fiilor sái, gasim
asemanari cu atitudinea §i cu bocetele populare, 0 nu cred ca
Manuil din Corint era cel ce cuno0ea bine culture populara, boce-
tele populare romane§ti, ci cu totul altul: dna nu Neagoe Basarab,
in orice caz un autor care traia In Romania.
L. Vranoussis : Un Invatat deci. Dar un Invatat nu putea sä
cunoasca aceste lucruri §i nefiind roman?
1. C. Chicimia Dar exist5. fapte care nu puteau fi cunoscute
lui Manuil din Corint. Noi sintem recunoscatori d-lui Vranoussis
pentru ca a ridicat aceasta chestiune, care se mai poate Inca dis-
cute, §i poate ca vom ajunge la o concluzie mai §tiintifica.
In numele meu va multumesc §i và felicit.
L. Vranoussis : i eu vá multumesc, la rindul meu, dar sa
raminem fiecare la opiniile noastre.

3. INTERVENTIA LUI DAN ZAMFIRESCU LA ACEEA$I

COMUNICARE, IN CURSUL ACELEIA.5I $EDINTE DIN 12 SEPT. 1971.

Pentru istoricii literaturii romane vechi, ziva de astazi mar-

cheaza un eveniment de importanta exceplionala. Invdtciturile sint
fixate definitiv, printr-o proba materiala decisiva, In primul sfert
386

www.dacoromanica.ro
al secolului al XVI-lea. In sfirsit, chestiunea homericd" inter-
minabild a literaturii române, care a Wilt ad curga atIta cerneald,
este rezolvatd.
Am fAcut, pe baza fotocopiilor puse la dispozitie de dl. Vra-
noussis, timp de trei ore, o expertizd grafologicd internationald,
la care si-au dat concursul d-ra Marie Louise Concasty, conservator
sef al Cabinetului de manuscrise al Bibliotecii Nationale din Paris,
R. P. Jean Darrouzès, directorul Revistei de Studii bizantine,
R. P. Jean Canart, conservator sef al Sectiei de manuscrise a
Bibliotecii Vaticanului, prof. Gh. Cront si prof. T. Bodogae, spre
a autentifica autograful lui Manuil din Corint. In mod evident,
manuscrisul versiunii grecesti a Invigaturilor este autograful unui
contemporan al voievodului roman, care a murit in 1530, 9 ani
dupd Neagoe Basarab. Aceasta chestiune este rezolvatd, aceastd
problemd este inchisd. Pentru noi, dl. Vranoussis a cucerit o
glorie aere perennius.
E cu totul altceva atunci cind vorbim despre raportul Intre
versiunea greacd si versiunea slavo-romand. Aici discutia nu mai
e posibild, deoarece dl. Vranoussis n-a avut timp sd meargd la
texte. Dar textele nu tin seamd de impresie, si nici de simtul
limbii grecesti". Ele sint matematicd. Iar textele pledeazd contra-
riul tezei domniei sale.
Vreau sal multumesc aici, in mod public, d-nei Ariadna Cama-
riano-Cioranu si d-lui Nestor Camariano, care mi-au ddruit, zilele
acestea, unicul exemplar existent In RomAnia din cartea Kcadvutg
de Simeon Monahul, exemplar pdstrat In biblioteca rdmasd de la
unchiul lor, Demostene Russo. Am putut, astfel, timp de trei zile
si trei nopti sd confrunt textele, si yin aici cu rezultatele, care nu
sint ale mele, ci ale lui Demostene Russo, care le-a enuntat Inca
de acum 60 de ani.
Textul cdrtii Katanyxis, principalul izvor bizantin care a fost
folosit de Neagoe In patru capitole din Invdtdturi 4 capitole
sint luate integral din Katanyxis, euvint cu cuvint, si integrate in
lnadVituri textul din Katanyxis nu este cel grecesc, ci este textul
versiunii intermediare slavone, care a fost descoperit de Stoian
Romanski, si care se afld in manuscrisul slay 312 al Bibliotecii
Academiei Române. Textul slavon scurteazd, deplaseazd pasaje,
rezumd si modified textul grecesc original, dar rdmIne In general
destul de fidel acestui text. Avem deci individualitatea precisd a
textului slavon si a celui grecesc. Iata un capitol: capitolul Despre
judecatd. El este compus din cloud capitole ale textului grecesc:
387

www.dacoromanica.ro
capitolul Despre judecatd §i un capitol intitulat Oprivrinicog. Din
cloud capitole se alcdtuieste unul singur. Acest text compozit 11
regasim, cu exactitate, in versiunea slavond a Invdtdturilor. Dar
Il regdsim, cu aceeasi exactitate, si in versiunea greacd a acelorasi
Invdtdturi. Nu avem in textul grec al Invdtdturilor textul grec din
Katanyxis. Avem In textul grec al 1nvdtaturilor textul slavon al
cArlii Katanyxis 1
Toate izvoarele: Vechiul Testament, Noul Testament, Efrern
Sirul, toate sursele bizantine ale lui Neagoe sint utilizate in versiu-
nile lor intermediare slavone. Demonstratia se poate face pe fiecare
rind. Deci, Rita. un grec ce nu s tie greceste, sau care pref era sa
utilizeze izvoarele bizantine prin intermediare slavone!
Iatii si altd demonstratie: Invdtdturile au dond parti. Pe prima
parte, care este foarte intinsd, care nu s-a pastrat in greceste 51
care contin un izvor slay: Panegiricul lui Eftimie al Tirnovei
pentru S fintii Constantin fi, Elena, dl. Vranoussis ne-o cedeaza.
Fiindcd dacd am presupune cd a fost scrisd tot de Manuil, inseamnd
ca acesta a utilizat un text slay, care nu a existat niciodata in grece-
ste. Dar decd. nu Manuil este autorul, trebuie sa admitem cd romanii
au scris macar prima parte a lnvdtdturilor. Dar prima parte are o
tehnicd pe care o regdsim intr-a doua. Cdci ele alcdtuiesc o unitate !
Si acum, permiteti-mi sd las a vorbi textele copiate pe aceste foi.
Avem aici un fragment din originalul slavon al lnvdtdturilor, capi-
tolul Despre judecatd, In care Neagoe copiazd un fragment din
Umilenia slavá a lui Simeon Monahul. Avem aldturi textul inter-
rnediarului slavon al cártii Katanyxis, copiat din manuscrisul 312
de la Biblioteca Academiei. Textul slay al lui Neagoe si cu textul
slay din acest manuscris sint identice, cum puteti constata. Textul
slavon si cel grecesc al cdrtii Katanyxis sint si ele identice. Dar
in textul slavon a intervenit o schimbare: o frazd a fost inlocuitd
cea subliniatd in text cu rosu deci avem un punct de reper.
Aceasta modificare o regäsim in versiunea greed. a Invateiturilor
lui Neagoe Basarab. Mai mult: cititi ultirnele rinduri din textul
grec al Invdtdturilor i din textul grec al cdrtii Katanyxis. Ele sint
diferite. Dar textul grec al Invdtdturilor nu mai seamánd nici cu
textul slavon al Invdtdturilor. Deci, textul grec al Invdtdturilor
este o traducere destul de liberd.
Noi nu putem presupune cd un text tradus liber a fost recon-
stituit cu exactitate in slavond, de autorii romani ai acestei ver-
siuni a Invdtdturilor, asa incit el sà coincida, cuvint au cuvint,
cu textul slavon al cártii Umilinta din manuscrisul 312 B.A.R.
388

www.dacoromanica.ro
si cu textul original bizantin din Katanyxis, scris in greceste.
Ne-am angaja, in felul acesta, intr-o aventurd textologicä ce va
umbri, dacd va fi sustinutd cu obstinatie, rnarea, foarte marea
glorioasa contributie pe care dl. Vranoussis ne-a adus-o aici.
4. RASPUNSUL DOMNULUI LEANDROS VRANOUSSIS
LA INTERVENTIA ANTERIOAR.i.
Multumesc iubitului coleg Dan Zamfirescu pentru elogiu/
fäcut comunickii mele. Evident, eu nu am venit aici pregatit
pentru o discutie pe texte i ati constatat cd numai un paragraf
din cornunicarea mea se referd la Thvdtaturile lui Neagoe Basarab.
Pot sd raspund ca eu mr pot sd accept di a existat o prelucrare
din aceasta carte Katanyxis care nu este singurul izvor al Iu
Neagoe ca" a existat o prelucrare in slavond care sa nu fi existat
anterior in greceste.
D. Zainfiresca : Gdsiti-o
L. Vranoussis : Desigur! Avem timp I De altfel, noi nu pose-
darn din aceastd Katanyxis o editie bazatd pe toate manuscrisele.
Dacd as avea aici cdrtile mele ti fotocopiile de pe texte, v-Et
putea da exemple, pe care le-am subliniat, in care este Norba,
dupd pkerea mea, de confuzii (malentendus) si de greseli de tra-
ducere. Dupd discutiile noastre mi-am amintit cd existd un capitol
intitulat in greceste Hepi gkergiocthvig Kai avarrai)o-co)g. In tra-
ducerile slavond i romând Gl MHAOCT611-IH H o noitou Ca sd fie
milostivi pi odihnitori. Panaitescu i Mihaild au tradus pace, nu
odihnd. Dar textul, dacd vd arnintiti, vorbeste de faptul cd domnul
trebuie sà plateasca bine pe dregatorii sdi, sd le dea EXcog este
expresia vremii si ca trebuie sa le acorde, de asemeni, o asigu-
rare de bdtrinete, ceea ce inseamna ea avem aici cuvintul in ace-
Iasi inteles pe care il cunoastem in textele patriarhiei din Constan-
tinopol: Cind un mitropolit si-a pierdut tronul, i se dd ervórraumç,
adied o asigurare, resursele pentru viaà. Acest cuvint anapavsis
este tradus textual de atre traducdtorul slavon pokoi i nu in
sensul pe care-I are in text. Iatä o greseald de traducere*. Dar sa
sperám cA aceasta discutie va dispune de mai mult timp in viitor.
Va multumesc**.
In realitate, pokoi este cea mai exactA traducere a liii anapavsis. Vezi
p. 358, nota 57.
** Cele trei texe au fost treduse din lintha francezA, dupá imptimarea pe
bandii de magnetofon, de autorul lucrfirii de faVi.

389

www.dacoromanica.ro
 5. CUVINTUL DOMNULUI LEANDROS VRANOUSSIS, ROSTIT IN
LIMBA ROMANA, IN CADRUL SEDINTEI COMEMORATIVE ORGANIZATA
DE INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA" AL ACADEMIEI DE "111NTE
SOCIALE 51 POLITICE IN ZIIJA DE 27 SEPTEMBRIE 1971 *

Dati-mi voie sà vorbesc i eu in românegte. In primul rind

vreau sa-mi exprim bucuria ca am participat la aceasta gedinta,
unde am auzit pomenit numele meu i faptul a am adus o contri-
butie la chestiunea homeria." a Invdleiturilor lui Neagoe. Cu sti-
matul domn Dan Zamfirescu am discutat prea mult. Am avut
o comunicare la Congresul de studii bizantine gi am prezentat citeva
texte i màrturii despre colaborarea care a fost Intro Manuil Corin-
tios, marele predicator al Patriarhiei din Constantinopol i curtea
lui Radu cel Mare gi curtea lui Neagoe. In cadrul relatiilor gi cola-
boràrii, dovedite cu texte compuse i autografe, dupa cererea lui
Neagoe sau dupá cererea lui Radu cel Mare gi Neagoe, in cadrul
acestor rel4ii, cred cal putem pune i InvdViturile lui Neagoe,
care s-au pAstrat In versiunea greacg Intr-un manuscris autograf
al lui Manuil din Corint. Comunicarea mea nu era In special despre
Invaldturile lui Neagoe. De aceea, clnd rn-a Intrebat dl. Zamfi-
rescu, i-am r6spuns cä n-am venit cu dovezile, cu pregnirea spe-
cialà ca s discuam aceasta. Avem nevoie de un colocviu special,
cred, i sint obligat i eu 86 lucrez pe texte. Vreau sà rog pe stimatul
nostru coleg sA lase o mica fereastr6 deschisá pentru ca nu cumva
s6-i aduc un text al unui autor bizantin care n-a fost tradus In
slavonegte i exista In textul lnocipturilor. Atunci, ce face ?**

* Text imprimat pe bandA de magnetofon.

* LIAO aceastd formulare probeazd inexistenta unor argumente texto-
logice pentru ipoteza Vranoussis I $i chiar dacd s-ar gdsi vreodatA un izvor
grecesc pe care Neagoe sd-1 fi cunoscut in original, nu in traducere slavond,
aceasta n-ar dovedi decit un lucru: cd Neagoe cites i grece§te. Sintem abso-
lut siguri ed., in acest caz, textul grecesc a fost tradus de el In slavond pen-
tru a putea fi integrat in tesAtura Thodfdturilor, scrise in slavond, §i cd Ma-
nuil 1-a retradus in grece§te, cum am demonstrat cd a procedat cu restul
textului Invdldturilor. A§a incit, textul grecesc original al izvorului respectiv
nu va mai senana cu el insu§i in versiunea lui Manuil, dovedind o data mai
mult cd versiunea greacA de la Athos a Inviffdlurilor a fost tradusd din slavonqte I

390

www.dacoromanica.ro
 A§tept publicarea dovezilor confruntdrii textelor 0 o ad public
0 eu pe ale mele. Desigur, nu trebuie sà gasim toate izvoarele
textului lnapturilor, clici este imposibil. Dar numai unul cloud
paragrafe dacà gAsim de un alt autor cdci nu este numai Simeon
Monahul unicul izvor, Efrem Sirul sau cei citati va fi suficient.
Totu0 Ont foarte bucuros cã am adus o dovadd ca lnvdtd-
turile sInt contemporane cu epoca lui Neagoe §i am subliniat
din prima data a InviiNturile apartin lui Neagoe, indiferent dacd
a avut colaborator un Islavon sau un grec. i este spre onoarea
lui Neagoe cd a avut colaborator personalitatea cea mai celebrd
In domeniul teologiei din epoca lui, adicd marele predicator al pa-
triarhiei. A§a cd, Weptind dovezile d-lui Zamfirescu, shit obli-
gat §i eu sa aduc o mica contributie §i vom discuta cu mare
pldcere, totu0 fdrà complex de inferioritate sau de superioritate,
nici dintr-o parte §i nici din cealaltd.
Va multumesc.

www.dacoromanica.ro
 ANEXA Il

1. SCRISOARE CATRE BRA*OVENI

Cu mila lui Dumnezeu, Io Basarab, voevod si domn românesc,

scrie domnia mea la ai nostri vecini de aproape si buni prieteni,
judetalui si celor 12 pirgari din Brasov, multä sdndtate aduc
domniei voastre. i dupd acestea, dau in stire domniei voastre, cd
pin& acum am stiut cd am avut pace cu domnia voastrd si oarnenii
domniei voastre, ei au avut lege si dreptate de la domnia mea.
Iar acum nu stiu cum v-ati gindit domnia voastrd, cd nu voiti
pace, ci ati inceput rdzmirita si ati ridicat gloata si oaste, si ati
mers asupra tdrii si asupra oamenilor si asupra pdmintului si slugilor
(H cmse) domniei mele, cum ca sd-i omoriti. lar apoi ei au venit,
slugile si oamenii (Hiii,H) domniei mele, acolo, la Brasov, in cetatea
Indltimei craiului, ca &à cumpere domniei mele cele ce va fi de tre-
buintd. Iar voi iardsi ati trimis pe oamenii vostri si cu invdtatura
voastrd in cetatea domnului nostru ináltimei craiului, ca sd-mi
-omoare oamenii, si pe unul pe loc in mjilocul tirgului eil-au omorit ;
iar ceilalti abia au scdpat cu fuga.
Drept aceea voi bine sd stiti, cd nici o treabd n-aveti cu
tara domniei mele, nici domnia mea cu a voastrd tall. i
domnia mea sau oamenii domniei mele ce rdu au fdcut
oamenilor domniei voastre, de v-ati ridicat, si oamenii dom-
niei mele au fost omoriti in mijlocul vostru? Drept aceea,
, vd spune domnia mea: noi am fi iubit pacea si dreptatea, nu am
fi iubit rdzmirita. Dar voi nu voiti pacea, ci ati inceput rdzmirita
si supusii (cHponucH) nostri, ei se omoard si se taie si MA judecatà
si fArd lege. Pentru aceasta, dad. ati inceput rdzmirita, apoi voi
d-aci inainte sd vd pdziti, si sd. stiti ca eu voi face tara Birsei asa
cd nu i se va cunoaste nici locul. Cad domnia mea stiind cd am
392

www.dacoromanica.ro
pace de la in'altimea domnului nostru craiul, iar de la voi tot timpul
avem razmirite. 5i in aceste vremuri de iarna trebuie sa finem pe
supu§i (criponucii) la posada (in tabara). De-acum Inainte asta nu
poate fil Ci sa va paziti, cáci ti;i domnia mea Inca va Wept ; di
nu a fost aceea fara §tirea voastra, a s-au omorit acei oameni
ai no§tri In mijlocul vostru ; iar voi BA gasiti pe (omoritori) §i sa-i
pedepsiti dupa lege, dar Inaintea omului nostru. Iar daca nu ii
yeti pedepsi, apoi atunci d-aci inainte sa Ira paziti.
i ori cite va spune omul nostru, Alexe, sa credeti, &à sunt
(vorbele noastre) adevarate. *i Dumnezeu sa va bucure.
loan Basarab voevod <cu mila> lui Dumnezeu domn.
Adresa pe dos:
La ai no§tri buni prieteni §i de aproape vecini, judetului §i
celor 12 pirgari din Bra§ov.
(Tocilescu 534 documente... p. 254-255)

2. SCRISOAREA DIN 1520 A LUI NEAGOE BASARAB CATRE

BRASOVENI:

Dumneavoastra, fratilor §i vecinilor mult iubiid noua. Sa va

vie in minte cd, de cInd Dumnezeu cel Prea-nalt ne-a ales in Domnia
sau Voevozia acestei Tari-Romane§ti, de0 nu eram vrednici §i
destoinici de stapinirea ei, totu§i, dupa voia lui Dumnezeu dacd
s-a facut ap, de pe acea vreme Ora astdzi §tim ca In pace v-am
tinut, cu toata prietenia §i buna vecinatate, cum v-am fost fdgaduit
dumneavoastra, fratilor, prin necontenitele noastre fagaduieli. De
aceia va' putem da de §-tire, ca unor vecini, i aceea ca, in timpuri
ce n-au trecut de mult, printr-o credincioasa sluga a .noastra,
am aratat ca sintem gata a sluji cu credinta dumisale Ludovic,
cu mila lui Dumnezeu rege al Ungariei §i Boerniei §i altele, domnul
nostru prea-milostiv, §i afará de aceasta chiar §i Intregii Cre§ti-
natati. A§a &á, atunci cind va fi de nevoie, cu toata puterea noastra
i Wile noastre, sä ridicam armele pentru acea Tara Ungureasca
vi anume cu 40.000 de calari §i pede§tri voim sa fim de fag. Pentru
care am hotarit la toti boierii tern acesteia sa faca pina la un anume
timp acest lucru, caci am inteles ca Imparatul, Tarul Turcilor, se
pune In mi§care. Dar Incotro se duce, habar n-avem.
Apoi, cum §titi §i. d-voastra, am ispravit biserica noastra sau
manastirea pe care o faceam din nou Intru cinstea atotputerni-
393

www.dacoromanica.ro
cului Dumnezeu: dupd legea i rinduiala credintei noastre am
sfintit acea bisericd Intru lauda Inà1Arii Domnului nostru Isus
Hristos1. La inchinarea acestei biserici va veni toatá taxa aceasta.
Deci am trimes de li-a poruncit ea se adune; cu prilejul acestei
inchindri vom putea sa cercetdm In scurt ()stile noastre. Pentru
care prin aceasta vd rugdin, ca pe ni0e prieteni, ca d-voastrd,
fratilor, sit binevoiti a trimete dintre cei doisprezece jurati ai cetatii
d-voastrà un om de credintd din cetatea d-voastra aici, la noi,
ca sd-1 mai vedem. Pentru cá avem un end ca acela i atita gAtire
de v-ar plAcea §i d-voastrA ; de aceia am poruncit §i am fdcut sd
fiti chemati. 5i de acuma ad trditi ln fericire, fratilor. TArgovi0e,
Joi dupd sdrbAtoarea Sf. Marcu Evanghelistul (20 April), anul
Domnului 1520.
Basarab Voevod al Terii-Romane§ti, §.a.
Dumnealor judelui Craiului, cdpeteniei cet'atii si celorlalti cetd-
teni ce sint la Bra§ov, prieteni i vecini ai no§tri vrednici de cinste.
(Traci. din limba latinfi de N. Iorga, In Scrisori de boieri. Scrisori de domni,
ed. III, p. 180-181)
1 Este vorba de mitropolia din Tirgoviste, care avea hramul InAltarii
Domnului.

3. P. P. PANAITESCU RECENZIE LA I. PERESVETOV, COrINHEIlli I,

EDITIE CRITICA INGRIJITA DE A. A. ZIMIN, CU DOUA INTRODUCERI
DE A. A. ZIMIN SI D. S. LIHACIOV, MOSCOVA LENINGRAD, 1956 $1
LA A. A. ZIMIN, H. C. HEPEC'BETOB H ETO COBPEMEHHIIKII,
MOSCOVA, 1958.
Critica societAtii feudale In Rusia in secolul al XVI-lea i ideo-
logia reformei statului feudal a gdsit In Ivan S. Peresvetov unul
din reprezentantii si cei mai remarcabili. In ap-numitele jalbe
adresate tarului Ivan IV, In care 11 sfdtuiecite sA reformeze statul
rusesc, intdrind monarhia centralizatd, Peresvetov traseazd liniile
principale ale planului still de reforme politice i sociale pe baza
experientei i modelului altor tdri, a imperiului otoman In vremea
lui Mahomed II 0 a Moldovei lui Petru Rare§. Figura lui Petru
Rarq, care predomind In textul jalbei celei mari", pune problema
leggurilor literaturii publicistice din Rusia secolului al XVI-lea
cu curentele ideologice din Moldova feudald din acea vreme.
Noua editie a operelor lui Peresvetov datoratd lui A. A. Zimin
ei largul studiu de interpretare asupra acestor scrieri redactat de
acela0 istoric sovietic schimbd radical cuno0intele privitoare la
scriitorul rus din vremea domniei lui Ivan cel Groaznic.
394

www.dacoromanica.ro
 In primul rind, editia pe care o analizArn este intemeiatA pe
un manuscris corect datind din secolul al XVI-lea, pe cind editiile
precedente ale acelorasi texte, ultima a lui V. Rjiga publicatA
in 1908, nu au putut folosi cleat manuscrise defectuoase si cuprin-
zind lipsuri. Pe de altd parte, interpretarea datd. de Zimin ideilor
lui Peresvetov, incadrarea operei lui In curentele publicisticei
rusesti din vremea lui, pun intr-o lumind noud sensul social si
politic al scrierilor lui.
Textul complet al scrierilor lui I. Peresvetov cuprinde zece
scrieri grupate in douà redactii: cea lungd si cea scurtd: Povestire
despre intemeierea si luarea Tarigradului, Despre luarea Tarigra-
dului, Spunere despre cdrti, Povestire despre sultanul Mahomet,
Prima povestire a filosofilor si doctorilor, Jalba cea mica, A doua
povestire a filosofilor, Povestire despre Emparatul Constantin, Epi-
logul, Jalba cea mare (in aceasta din urmd se vorbeste pe larg despre
Petru Rares). Aceste scrieri alcdtuite In curs de citiva ani (intr6
1540-1550) cuprind numeroase repetAri, ca si amplificdri, pe
aceeasi temd: monarhul feudal trebuie BA' cirmuiascd Ora cu
autoritate nediscutatd, ad nu ingAduie marilor stApini de mosii,
nobilii, sA fdrimiteze puterea de stat. Armata, venitul statului, jus-
titia, administratia trebuie sa apartina exclusiv rnonarhului: (s. n.)*
Peresvetov este teoreticianul statului centralizat monarhic si adver-
sarul fdrimitdrii feudale si al marilor stApini de mosii, beneficiari
ai acestei forme a vietii de stat. Pentru a da mai multA putere
ideilor sale, el nu le redil sub forma unor cugetAri personale, ci le
atribuie unor personalitAti istorice sau unor figuri fictive (filosofii
si doctorii, cArtile invAlatilor"). Cei doi monarhi medievali cdrora
Peresvetov le pune in gull ideile sale politice shit sultanul Maho-
met II, cuceritorul Constantinopolului si Petru Rare, domnul Mol-
dovei. In schimb, ca o figura' negativa apare in opera sa imparatul
Constantin al Bizantului, ultimul apdraitor al orasului impotriva
turcilor, cel ce a pierdut stApinirea pentru nd a lAsat cirmuirea pe
mina boierilor. Motivul pentru care sultanul Mahomet a fost luat
ca pildd de scriitorul rus stA In circulatia In Rusia a Povestirii
despre luarea Constantinopolului, redactatA de un martor ocular rus,
Nestor Iskender, scriere pe care Peresvetov a cunoscut-o §i a folo-
sit-o (prima dintre scrierile lui indicatd In lista de mai sus este o
prelucrare a relatiei lui Nestor Iskender). Aparitia lui Petru Rares,
Aici si mai departe toate sublinierile care marcheazá similitudinile
cu Modidturile lui Neagoe, ne apartin.

395
www.dacoromanica.ro
ca purtiltor de cuvint al ideilor autorului, are cauze mai complexe,
despre care va fi vorba mai departe.
Vechii istorici rusi, in special Karamzin si Soloviev, au crezut
cd Peresvetov ar fi fost un pseudonim, reprezentind ideile politice
ale tarului Ivan IV, justificind conceptia de centralizare a statului
pusd in practicd de acest suveran. Zimin aratd acum in introducerea
la editie si in studiul sdu special cd Peresvetov a fost un personaj
real, numele lui apare intr-un opis al arhivelor, din anii 1562-1572,
in legdturd cu unele miluiri acordate de tar. Despre viata lui afldrn
mai multe din datele pe care le cid in scrierile sale: fácea parte
din nobilimea mica ruseascd din regatul Poloniei, a luat parte,
ca ostas intr-o ceatd. nobiliard, la rdzboiul din Ungaria intre Ferdi-
nand de Habsburg si Ioan Zapolya, Mcind parte din tabdra celui
din urmd care era sustinut de polonezi, de turci si de moldoveni.
Poate in calitate de agent diplomatic a venit in Moldova la curtea
lui Petru Rares, la o data care nu se poate preciza mai de aproape.
Acolo a intilnit pe un rus in slujba domnului moldovean, Vasca
Mertalov, care i-a vorbit si despre mdrimea Moscovei si despre
stdpinitorul ei, marele cneaz Ivan. Istoricul sovietic Zimin acordà
o mare insemndtate intilnirii de la Suceava a lui Peresvetov cu
Mertalov si crede CA acesta din urmd 1-a determinat pe viitorul
publicist politic MI se clued la Moscova si sd se inchine marelui
cneaz.
Trecerea lui prin diferite tdri cu regimuri deosebite, in cadrul
orinduirii feudale, contactul cu mai multi stApinitori si cu straturi
populare, in Po Ionia, Ungaria, Moldova, ca si cunoasterea felului
de luptil al turcilor in timpul razboaielor acestora impotriva Habs-
burgilor, au imbogatit experienta politicA a lui Peresvetov si aceastd
experientd i-a folosit ca sd poata judeca starea de lucruri din Rusia.
Dar numai dupd o sedere de mai multi ani in aceastd tail, pornind
de la situatia sociald si politica ruseasc5., influentat de curentele
de idei care agitau societatea moscovitd, si-a scris el lucrárile, care
pot fi socotite parnflete politice impotriva stdpfnirii marilor boieri fi
pentru crearea anal stat monarhic centralizat. (s.n.D.Z.) Ideile politi-
ce si sociale din scrierile lui Peresvetov sint de mult cunoscute, ele se
pot rezuma in felul urmAtor: monarhul trebuie sa fie groaznic, adicd
temut de toti, in special de nobilimea care are tendinte de far--
mitare a autoriatii de stat. Pentru a-si putea exercita autoritatea,
monarhul trebuie sd aiba in mina, in primul rind, armata. Sa nu
ingAduie ca boierii sit aibd cetele lor, sd facd razboaie separate",
deci cere desfiintarea banderiilor nobiliare. E de observat faptul
396
www.dacoromanica.ro
th Peresvetov acordd un loc de frunte problemelor militare in scrie-
rile sale, socotind ca principala temelie a autoritätii tarului sta.' In
formarea si intdrirea unei armate care sd depinda nemijlocit de
monarh. Pentru a avea o oaste puternicd, stdpinitoral trebuie sd
dispuie de venituri, de intreg venitul statului feudal. Acum marii
demnitari ;,dau tarului zece ruble si iau pentru ei o sutd". Dregd-
torii care string ddrile trebuie sd fie slugile rnonarhului, sd pri-
meascd leafd, sd se desfiinteze sistemul acorddrii de domenii pentru
brand (karmlenie). Tarul va alege pentru sarcinile administrative
si fiscale pe cei mai buni, cad asa a spus sultanul Mahomet:
Cine-mi slujeste cu credintd, acela Imi va fi mai bun". Justitia nu
va fi cedatd stdpinilor de domenii, ci trebuie sd fie En intregime
in mina tarului, pe baza principiului dreptdtii, acolo unde nu este
dreptate, nu este nimic" (cuvinte atribuite lui Petru Rares). Justitia
exercitatd de nobili este nedreaptd, nobilii iau mita si se Imbo-
gAesc de pe urma judecdtilor ; exemplul unei justitii lncredintate
slugilor monarhului se poate vedea In Imperiul Otoman, asa cum
a stabilit-o sultanul Mahomet. Sultanul cIrmuieste provinciile
prin pasalele lui, care nu sint nobili localnici, ci slugile monar-
hului. De observat cd In scrierile lui Peresvetov nu se acordd
nici un loc bisericii in organizarea statului feudal centralizat asa
cum este vdzut de acest scriitor politic.
Marele merit al studiului lui A. A. Zimin este acela de a fi
explicat originile sociale i politice ale ideilor lui Peresvetov. Cei
mai multi cercetAtori care se ocupaserd pind acum de aceastá
problemd credeau cà scriitorul acesta ar fi fost un purtãtor de
cuvint al stapinirii tarului (la inceputul domniei: mare cneaz)
Ivan IV, care a pus In practica organizarea statului centralizat
monarhic In Rusia. Zimin aratd cd opera lui Peresvetov este inde-
pendentd de curtea tarului, ea se incadreazd, pe de o parte, In mis-
carea de reforme politice initiate de dvoreni", nobilimea noud,
filed vocine (domenii cu imunitate), pe de altd parte corespunde
cu un curent de scrieri politico-sociale le-am putea numi pam-
flete , care se dezvolta pe atunci In Rusia. Cu alte cuvinte,
opera lui Peresvetov nu porneste de sus, de la curtea monarhului,
ci din mijlocul societdtii rusesti, ca o nevoie a noilor pdturi sociale
care se ridicd. De altfel, intre ideile politice ale lui Peresvetov si
acelea ale cirmuirii tarului Ivan IV nu este o concordantd completd,
ci existd intre ele deosebiri, in special In ce priveste biserica, pe
care viral o cons idera ca unul din instrumentele dominaliei sale,
pe cind Peresvetov o ignord cu total. De curind istoricul sovietic
397

www.dacoromanica.ro
I. S. Lurie, intr-un studiu in limba germana, recunoscind meritele
analizei lui Zimin, subliniaza din nou deosebirea intre convingerile
politice §i sociale ale lui Peresvetov 0 linia adoptata de cirmuirea
tarului.1
Dupg cum arata A. A. Zimin (in introducerea la editia operelor
lui Peresvetov): Mijlocul secolului XVI este vremea infloririi
gindirii social-politice ruse§ti. Aceastg. inflorire e legata de schim-
bgrile intervenite in baza economicg a statului feudal centralizat
rus". Schimbgrile la care face aluzie invalatul sovietic sint cre§terea
proprietatii pomestnicilor, in urma acapargrii pgmlnturilor -tara-
ne§ti libere, cre§terea jugului iobggiei, care tinde spre legarea defi-
nitiva a -taranilor de glie, cre§terea rentei In bani, cre§terea clacii
§i rezervei feudale. Nobilimea noug (pomestnicii sau dvorenii)
aveau nevoie, pentru a-§i consolida pozitiile, atit Impotriva rezi-
stentei taranimii dependente, eft §i impotriva vechii nobilimi a
stapinilor de vocine, de sprijinul unei monarhii centralizate, care
si-i apere interesele. In acest chip opera lui Peresvetov reprezintg
ideologia politica 0 sociala a noii nobilimi ruse§ti.
In eea de a doua lucrare privitoare la Peresvetov (/. S. Peres-
vetov $i contemporanii sdi), acela0 istoric sovietic large§te cadrul
explicatiei originilor ideilor acestui scriitor, cercetInd curentele
sociale 0 politice din Rusia, a§a cum se oglindesc in scrierile ref or-
mi§tilor ru§i din veacul al XVI-lea. Ace§tia stilt, mai Int li a§a-
numitii eretici", care pornesc de la simplitatea vietii religioase
primitive, pentru a -cere umilirea §i deposedarea marilor proprie-
tari feudali. Zimin analizeaza apoi operele publici§tilor ru§i din
secolul al XVI-lea, Matei Ba§chin, Teodosie Kosoi, Fedor Karpov
§i altii, ale caror pareri politice in genere se apropie de ale lui
Peresvetov 0 se rezuma la lupta impotriva marii boierimi privile-
giate. Cele mai apropiate idei de ale lui Peresvetov sint acelea ale
lui Ermolai-Erasm autorul Rugdciunii cdtre tar. Acest scriitor
este un teoretician al monarhiei absolute a tarului, un adversar
al vechii boierimi de stapini ai vocinelor. El merge 0 mai departe
pe calea ref ormelor sociale propuse, preconizind desfiintarea imuni-
tatilor domeniilor feudale, o nouà organizare a mo0i1' or, in care
taranii sg rainin g. datori stapinilor numai cu renta In produse, nu
insa cu bani, nici cu clacg.
A§adar, conform cu rezultatele vastei cercetgri intreprinse
de Zimin, scrierile lui I. Peresvetov fac parte integrantg din curentul
de publicatii reformate ruse§ti de la mijlocul secolului al XVI-lea,

Pt$

www.dacoromanica.ro
curent care milita pentru Inlocuirea paturii conducatoare In Rusia,
pentru Inlaturarea stapinilor de vocine din situatia lor politica tii
cconomica prin noua boierime de pomestnici, sprijinitorii monar-
hiei centralizate rusqti. El este unul dintre reprezentantii publici--
tilor reform4ti din acea vreme 0 pornqte de la nevoia resimtita
atunci a unor schimbari In baza sociala a statului feudal. Apidar
nu se poate vorbi despre o influenta a curtii tarului asupra scrie-
rilor politice ale lui Peresvetov, ci dimpotrivd despre o eventuala
influenta a curentului de scrieri reformiste, din care facea §i el
parte, asupra cirmuirii statului.
Intre scrierile care fac parte din curentul reformist din secolul
al XVI-lea In Rusia, este §i Povestirea despre Dracula voievod
(Istoria lui Vlad Tepe§) care cuprinde tendinte antiboiere0i 0
favorabile stapinirii absolute domne0i. Aceasta scriere, redactata
loarte probabil de un roman intr-un dialect slay meridional 2 a fost
tradusa in ruse§te la sfir0tul secolului al XV-lea §i a avut o mare
raspindire In Rusia in cursul secolului urmator, tocmai pentru ea
ráspundea (in forma populara) curentului reformist din acea 011.3
Pentru istoriografia noastra scrierile lui Peresvetov sint inte-
resante mai ales pentru faptul ca pun In seen& figura domnului
Moldovei Petru Rare§. A. A. Zimin cunoqte 0 folosqte in studiul
sail scrierile istoricilor romani care s-au ocupat de c.ederea lui
Peresvetov la Suceava 0 de domnia lui Petru Rarq, citind cerce-
tarile lui 5t. Ciobanu, Eugen Stanescu, I. Ursu 0 P. P. Panaitescu.
In privinta datei la care Peresvetov a stat la Suceava, Zimin
observa ea anul 1538, care ar reie0 din scrierea lui Peresvetov
(Jalba cea mare ) ar provoca dificultati. Peresvetov spune, In 1549,
ca a venit In Rusia de unsprezece ani, deci din 1538, 0 nu mai
pomenqte despre nici un popas al lui In alta tail, dupa riiederea lui
in Moldova. Dar anul 1538 este tocmai acela al navalirii turcilor
in Moldova. Pentru a putea pleca din Moldova la Moscova, Peresve-
tov ar fi trebuit sa treaca prin teritoriile stapinite de regele Poloniei,
ceea ce, crede autorul earth pe care o analizám, ar fi fost imposibil
tocmai atrinci, caci 0 Polonia se afla In razboi cu domnul Moldovei
in 1538. Trebuie Insa sa observam ca oastea polona, dupa atacarea
Hotinului, a facut pace cu Petru Raree. Trecerea fugarior din
Moldova In Polonia In momentul navalirii turce0i era deci deschisä
si plecarea spre Rusia a lui Peresvetov este explicabila in acele Impre-
jurari. Zimin in studiul sail propune lug data1534-1535, socotind cá
el s-ar fi oprit pe drum timp de trei ani, ceea ce Insa nu este confir-
399

www.dacoromanica.ro
mat de izvoare. Mai irnportanta decit problema datei exacte a §ede-
rii lui Peresvetov in Moldova, fapt despre care nu se mai indoie§te
azi nimeni, este aceea a motivului pentru care scriitorul rus a pus
in gura domnului contemporan al acestei tari ideile sale despre nece-
sitatea formarii unui stat centralizat In Rusia. Este eVident ca vor-
bele atribuite lui Petru Rare§ de catre Peresvetov sint in realitate
exprimarea ideilor lui proprii. Ca lucrurile stau in realitate a§a se
vede 0 din faptul ca acelea§i idei, expuse aproape in aceea§i forma,
se regasesc §i In alte lucrari ale lui Peresvetov (Spunerea despre
cdr(i, Povestirea despre sultanul Mahomet etc.) atribuite miltanului
turcesc sau unor filosofi §i carturari, In cârtile inteleptilor". Feno-
menul literar este cunoscut: un autor mai mult sau mai putin
obscur, dorind sa fie ascultat, cautind ca operele sale sa capete
autoritate la cirmuitorii statelor le atribuie unui suveran cu mare
faima ; astfel, tot in veacul al XVI-lea, In Spania, Antonio de Gue-
vara in scrierea sa Horologium principum (Ceasornicul domnilor,
1529) atribuie Imparatului Marcus Aurelius sfaturile date de dinsul
principilor §i altor monarhi. Invdtdturile lui Pseudo-Neagoe Basarab
sint atribuite de autorul lor anonim din Tara Romaneasca, tot
In secolul al XVI-lea, acestui domn care lasase dupd sine o repu-
tatie de intelepciune §i evlavie.
Daca paternitatea lui Peresvetov asupra cugetarilor politice
cuprinse in jalbele §i pamfletele sale nu mai ridica nici o indoiala
iar studiul invalatului istoric sovietic Intare§te aceasta convin-
gere, dovedind ca ele fac parte din curentul reformist din Rusia
0 nu sint decit imprumutate din tali straine, totu§i ran-line intre-
barea: de ce acest scriitor a ales dintre suveranii contemporani
tocmai pe Petru Rare§ ca purtator de cuvint al doctrinei statului
feudal centralizat §i al luptei impotriva vechii aristocratii ruse§ti ?
A. A. Zimin subliniaza cu dreptate ca Petru Rare§ a fost un domni-
tor cunoscut In Rusia ca prieten devotat al acestei tari 0 al lui
Ivan IV, ceea ce este adevarat, dar nu formeaza un motiv suficient
pentru a se atribui domnului moldovean o intreaga doctrina poli-
tica. Tocmai pentru ca era contemporan cu autorul 0 prieten cu
tarul, deci bine cunoscut in actiunea sa politica, era necesar ca vor-
bele ce i se atribuiau sa fie verosimile §i in concordanta' cu pozitia
sa politica reala. Ultimele cercetdri asupra istoriei lui Petru Rare§11
arata in adevar ca un stapinitor care a luptat pentru formarea sta-
tului centralizat domnesc In Moldova, bineinteles in opozitie cu
marea boierime privilegiata §i stapina pe mo§ii, bucurindu-se de
imunitate. Aceasta politica era mo§tenita de la Stefan cel Mare,
4C0

www.dacoromanica.ro
tatal lui Petru si de la domnii Moldovei de la inceputul veacului
al XVI-lea 5. Dupg intoarcerea sa in scaun, in 1541, Petru Rares.
a anulat un mare numar de privilegii boieresti, a confiscat domeniile
boierilor din opozitde, daruindu-le credinciosilor sal.. De aceea Anto-
nio Maria Gratiani, biograful lui Despot voda, care a fost in Mol-
dova scurt timp dupa moartea lui Petru Rare§, evoca amintirea
lasata in taxa de acest domn, in felul urmator: Petru voda, care
a distrus aproape intreaga nobilime si a ales el insusi nobilii noi".6
Trebuie asadar sa considerAm sederea lui Peresvetov la curtea
Moldovei ca un fapt pozitiv, care a prezentat pentru scriitorul
politic rus exemplul unei politici de centralizare monarhicá si de
rezistenta fag de atotputernicia nobiliara, exemplu care i-a fost
de folos in cristalizarea gindirii sale social-politice in timpul sederii
sale in Rusia. Aceast6 constatare constituie nu numai o dovada a
unui paralelism istoric al dezvoltarii doctrinelor politice la rusi
si la români, dar si o contributie interesantà la relatiile romano-
ruse in perioada feudala.
Este demn de semnalat Inca un fapt stabilit de care
A. A. Zimin in amindoua lucrarile care fac obiectul prezentei recen-
zii: pe linga scrierile lui Peresvetov enumerate mai sus si editate
de cercetatorul sovietic, a mai circulat in Rusia sub forma de
manuscris Inca o scriere inrudita prin subiect cu acestea, intitulatA
Povestire despre Petru, voievodul Moldovei, pe care Zimin o publica
in anexele editiei sale. Aceast6 povestire a fost redactata in secolul
al XVII-lea in ruseste, de catre un scriitor necunoscut si nu se
datoreste, cum au crezut unii cercetatori mai vechi, lui Peres-
vetov. Editorul sovietic dovedeste ea Povestirea despre Petru
voievod este o prelucrare a Jalbei celei marl a lui Peresvetov
din care s-au eliminat amrmuntele biografice despre acest scriitor,
s-au atenuat unele atacuri impotriva boierimii si s-a accentuat
partea anecdotica. In aceasta forma. Povestirea despre Petru voievod
a fost intercalata In Cronograful rusesc §i constituie o dovada
despre popularitatea de care se bucura In Rusia figura lui Petru
voda Rares, intocmai ca si aceea a unui alt domn roman, Vlad
Tepe§ (Dracula).
Precum se vede editia 0 studiul lui A. A. Zimin ridica o serie
de probleme istorice interesante, nu numai pentru istoria Rusiei,
ci si pentru relatiile româno-ruse in trecut. Cercetarea despre opera
lui Peresvetov in cadrul societatii rusesti contemporane consti-
26 Neagoe Basarab c. 679 401

www.dacoromanica.ro
 tuie un model de studiu al curentelor de idei politice i sociale,
c u un vast orizont ideologic, intemeiat pe conceptia materialis-
mului istoric.
(Din Studii, anul XV, 1962, Nr. 1, p. 212-217)

NOTE
1 I S Lurie. Das Problem der ideologischen Hauptrichtungen in der russis-
chen Literatur am Ende des 15, und in der erste Halfe des 16 Jh., in Zeitschrififiir
Slavistik, v. 3, 1960, p. 356-369.
2 Subiectul, viata unui domn muntean, amAnuntele care aratA pe autor
trAind multA vreme In Ungaria i In Transilvania, urtnele limbii sud-slave, care au
rAmas In traducerea ruseascA shit dovadA cA Povestirile sint scrise de un roman
ardelean.
3 Cf. In aceasta privintl, I. S. Lurie, op. cit., p. 365.
4 Cronica moldo-polond, in Cronicile slavo-romdne publicate de I. Bogdan,
.ed. P. P. Panaitescu, p. 184; cf. Hurmuzachi, Documente, Supliment, II-1, p.
118 119.
5 Eugen StAnescu, Le coup d'etat nobilaire de 1538 et son role dans l'asservis-
.sement de la Moldavie par l'Empire Ottoman, in Nouvelles etudes d'histoire, I, Bucu-
testi, 1955, p. 241-264.
5 E. Legrand, Deux vies de Jacques Basilicas, Paris, 1887, p. 173.

www.dacoromanica.ro
 BIBLIOGRAFIE

NEAGOE BASARAB. 1512 1521. LA 460 DE ANI DE LA URCAREA SA PE

TRONUL TARII ROMANESTI. Volum omagial publicat de Societatea culturalA
Neagoe Basarab" din Curtea de Arges, Bucuresti, Ed. Minerva, 1972. (Pe lingA
o serie de contributii noi, In acest volum, care va fi citat In continuare: N.B.
La 460 de ani ... au lost retipArite, fragmentar sau integral, numeroase texte
despre Neagoe si Invdldturi, Inlesnind astfel consultaiea lor In cuprinsul aceleiasi
carp. Toate textele retipArite integral sInt marcate cu un asterisc In lista ce
urmeazA).
* ALEXANDRU IOAN, Izvoarele imnului. Testamentul lui Neagoe Basarab,
Tribun a, anul XVI, 1972, nr. 3 din 20 ian.
ANGHEL PAUL, 0 carte initialled, C o nt empora nu I, nr. 9, 26. II. 1971.
* ANGHEL PAUL, Tragical impersonal, Arge s, anul VI, 1971, nr. 3, marlie.
* ANGIIEL PAUL, Colaj §i originalitate la Neagoe Basarab, Arge s, nr. 11,
1971.
AN GHEL PAUL, Sdrbdtori culturale, Cont emporanu I, nr. 43 din 22 oct.
1971.
ARBORE GRIGORE, Uznanismul Invdidturilor, ScInteia tineretului,
6. II. 1971.
BALOTA ANTON, Autenticilatea Invdldturilor lui Neagoe Basarab", In Studii,
tom. 22, 1969, nr. 2, p. 271-280.
BALTAG NICOLAE, Timp laic, limp cereznonios, Arge s, nr. 3, martie 1971.
BAIIBU EUGEN, Invdfdturile lui Neagoe Basarab, Sapt Am Ina cult u-
ral A a Capitalei, nr. 8, 29. L 1971.
BARSANESCU S.S., Despre Neagoe Basarab ca pedagog, In lstoria filosofief
moderne, vol. V, Filosofia romAneascA de la origini pia astAzi, de N. Bagdasar,
Traian Herseni si S. S. BirsAnescu, Bucuresti, 1941, p. 622-623.

403-

www.dacoromanica.ro
 BARSANESCU S.S., Pagini nescrise din istoria culturii romdnesti (sec. X XVI),
Bucuresti, 1971, capitolele: Ler fia de patriotism din Invdfdlurile lui Neagoe-
Vodd Basarab si 0 leorie semnificativd despre primatul rafiunii la romdni :
Notafie pe rnarginea Invdldturilor lui Neagoe-Vodd Basarab cdtre fiul sdu
Teodosie.
BERINDEI DAN, caracterizarea lui Negaoe Basarab ca personalitare politica;
In N.B. La 460 de ani... p. 32 35
BERZA MIHAI, Cuotntul de deschidere a Sesiunii stiinlifice dedicate culturii
romdne In epoca lui Neagoe Basarab, In N. B. La 460 de ani, p. 39-43
BOGDAN DAMIAN, P., 13 file inedite din cel de al doilea arhetip al Invdhlturilor
lui Neagoe Basarab, InRevista de istorie i teorie literar a,
tom. 17, 1968,nr. 3, p. 487-497.
BOGDAN IOAN, Luptele romdnilor cu turcii Mud la Mihai Vileazul. Cultura
veche romdnd. Doull conferinte tinute In Sala Ateneului Roman din Bucuresti
In zilele de 25 si 29 ianuarie 1898, Bucuresti, 1898.
BOGDAN JOAN, Documente privitoare la retafille Tarii Romdnesti cu Brasovut
ci cu Tara Ungureascd in sec. XV qi XVI. Texte slave cu traduceri, adnotari
istorice si o introducere asupra diplomaticii vechi românesti, vol. I: 1413
1508, Bucuresti, 1905 (pentru domnia lui Neagoe Basarab se va consulla
editia I-a din 1902 cu titlul Documente si regeste priviloare (a relatiile Tdrii
Romdnesti cu Brasovul si Ungaria in secolul XV si XVI. Traduse si rezumate
din slavoneste, insolite de adnoMri istorice si precedate de o introducere asupra
diplomaticii vechi romdnesti, Bucuresti, 1902). Aceste documente, Impreund
cu publicatia similara a lui Gr. Tocilescu i cu documentele interne publicate
In Documente privind istoria Romániei. Veacul XVI. B. Tara Romdneascd,
vol. I, (1501-1525), Bucuresti, 1951, dau o imagine asupra epocii i prin
actele dictate direct de domn asupra personalitatii lui Neagoe Basarab.
BOUREANU RADU ,Invdfdturile lui Neagoe Basarab, Arge s, nr. 3, martie 1971.
BRATLTLESCU VICTOR, Frescele din biserica lui Neagoe de la Arges, Bucuresli,
1942.
BUCUTA EMANOIL, Un voevod filozof, In Tr a nsil v a n i a, 1943, p. 387,
retiparit In Pietre de pad, vol. IV.
BULAT TOMA GH., Din domnia voevodului Neagoe IV Basarab, In Inchi-
nate lui Nicolae lorga cu prilejul tmplinirii vIrstei de 60 de ani, Cluj,
1931, p. 73-83.
BULAT TOMA GH., Personalitalea religioasd a voievodultii Neagoe Basarab al
IV-lea Craiova (f.a.), 72 p.
BUL GAR GH., Amintirea unui domnilor cdrturar Neagoe Basarab, In
Corn en t a r, caiet de cultui A al Salonului literar-artistic, editat de Casa
de cultura a sectorului IV Bucuresti, aprilie mai 1972, p. 11.
BUSULENGA, ZOE DUMITRESCU, Invdtaturile lui Neagoe Basarab cake furl
sdu Theodosie, Sclnteia, 26. I. 1971.
CARTOJAN N., Istoria literaturii romdne vechi, vol. I, l3ucuresti, 1941, p. 42-45.
CALIN CONSTANTIN, Din nou despre literatura veche, A t ene u, nr. 1, ianuarie
1971.

4C4

www.dacoromanica.ro
 CALINESCU G., Istoria literaturii romdne de la origini pind In prezent, Bucuresti,.
1941.
CALINESCU G., Inceperea lucrdrilor (la tratatul Istoria literaturii romdne), In
Contemporanul, nr. 10, din 1960.
CANDEA VIRGIL, Primul monument al experienfei diplomatice romdnesti
medievale 7 Invdfdturile lui Neagoe Basarab, in Pagini din trecutut
diplornafiei romdnesti de Virgil CAndea, Dinu C. Giurescu, Mircea
p. 100 113, Bucuresti, 1966.
CANDEA VIRGIL, Intiia mare carte a culturii romdnesti, Romania lit e-
r a r 5, nr. 3, 14. I. 1971.
CANDEA VIRGIL, Un mare cutter : Neagoe Basarab, Cont emp or anu I,.
nr. 38, din 17. IX. 1971.
CANDEA VIRGIL, Dirt non despre Invdtdturile lui Neagoe Basarab, in
Magazin is t or i c, anul VI, nr. 2 (59), februarie 1972, p. 2-5 (Isi
manifestO rezervele fatA de ipoteza Vranoussis, sugerind lipsa de argumente
a sustinAtorului i pledind pentru paternitatea lui Neagoe, dar consider5
problerna Inca deschisA).
* CHII-IAIA PAVEL, Deux armoires sculptées appartenant aux voivodes Vlad Dracut
el Neagoe Basarab, In Revue roumaine d'histoirc de l'art,
tom ul I. nr. 1, 1964, p. 151 167.
CHIHAIA PAVEL, Dona fiale din Tara Romdneascd construite de cdtre voievodut
Neagoe Basarab, In Glasul Biserici i, XXVI, Nr. 11-12, noembr.
dec.-1967, p. 1143-1159.
CHIHAIA PAVEL, Sterna de piatrd a voievodului Neagoe Basarab de la Muzeul
orasului Curtea dc Arges, In Buletinul Monumentelor isto-
r i c e, seria nouO, nr. 1, 1970, p. 65-66.
CIIIIIAIA PAVEL, Considerafii despre falada bisericii lui Neagoe din Curlew
de Arges, In Studii i cercetAri de istoria artei, seria
Arta plasticii, tom. 16, nr. 1, 1969, p. 65-84.
CHIHAIA PAVEL, Invdfdlurile lui Neagoe Basarab, In Luc ea f 5ru 1, nr. 6,
din 6. II. 1971.
CHIHAIA PAVEL, Tot despre lnvdfdlurile lui Neagoe, In Lu c e a f Aru 1, nr. 11
din 13. III. 1971.
CHIHAIA PAVEL, Cu privire la Invd/dturi si la clleva monumente din ore-
rnea lui Neagoe Basarab, In N. B. La 460 de ani, p. 130-202.
CHITIMIA I. C, Recenzie la Cronicele slavo-romdne din sec. XV XVII publicate
de loan Bogdan, Edifie revazuld i completald de P. P. Panaitescu, In Studii
si cercetari de istorie literarA *1 folclor, anul 1959,
nr. 3-4, p. 736-742 (despre Invd(dturi, p. 737-738).
CHITIMIA I.C., Considerafii despre lnvdfdturile lui Neagoe Basarab, In Roman o-
s lav i c a, VIII, 1963, p. 309 339, retipArit In volumul Probleme de bazd ale
literaturii romdne vechi, Bucuresti, 1972, Editura Academiei R.S.R. p.109-144-

405.

www.dacoromanica.ro
 CHITIMIA I. C., 0 noua semnificafie a cullurii din e poca lui Neagoe Basarab,
In N. B. La 460 de ani... p. 120 129.
CIOBANU STEFAN, Istoria literaturii romdne vechi, vol. I, Bucuresti 1947,
p. 62-86.
CIOCULESCU SERBAN, Neagoe Basarab un Erninescu al timpului sdu?,
in Romania lit erar A, anul III, 1969, nr. 51, p. 12.
CIUCHINDEL C., Inodfaturile" f i unele probleme de compozifie, Atene u,
nr. 1, ianuarie, 1971.
COMOROVSCHI CORNELIA, Literatura Umanisznului f il Renasterii ilustratd In
texte, vol. IIII, Bucuresti, 1973, Edit. Albatros, Colectia Lyceum-Sinteze".
Despre Invdfdturile lui Neagoe in studiul introductiv din vol. I si texte In vol. III.
CONEA ION, Cel dintli hotar politic pe crestele munfilor Olteniei (1520), Bucuresti,
1938, extras din Anuarul Sovej a, XXI, 1937-1938.
CUPSA I., General-maior si MUTASCU T., Colonel (r), Probleme militare In Thud-
fdturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sau Theodosie", yiata militara,
nr. 10, octombrie 1971, p. 23.
CURTICAPEANU DOINA,Fortuna labilis" din Invdfdturile lui Neagoe Basarab,
St eau a, nr. 3, mai 1971.
DELAVRANCEA BARBU, Neagoe Basarab $i Mesterul Manole, In Opere, vol. 5,
editie Ingrijita, studiu introductiv, note si variante, glosar si bibliografie
de Emilia Milicescu, Bucuresti, 1969, p.7,355-372.
DENSUSIANU OVID, Istoria literaturit romdne. Epoca melte pind la 1780. Curs
tinut la facultatea de litere din Bucuresti in anul scolar 1898 1899. Lito-
grafiat de Filip Drugescu, (despre Invdidturi la p. 305-307).
DIMOV LEONID, Elogiul minfii, Arge ;, nr. 3, martie 1971.
DRAGANU N., Doud manuscripte vechi, Codicele Todorescu si Codicele Marlian,
Bucuresti, 1914, p. 17, nota 3.
DUTU ALEXANDRU Le miroir des princes" dans la culture roumaine, in Revue
des etudes sud-est européennes, tomul VI, 1968, nr. 3, p.
439-479.
DUTU ALEXANDRU, Carfile de tnfelepciune In cultura romdna, Bucuresti, 1972.
EFTIMIU ELENA, Granila Tara Romdnefli cu Ardealul In secolul al XVI-lea,
( 1520), in Arhivele Oltenie I, an. VI, 1927, nr. 24-30, p. 1-9.
FILIP TRAIAN, Un prozator al vechimii, At ene u, nr. 1, ian. 1971.
FILITTI IOAN C., Banatul Olteniei si Craiovestii, Craiova, 1932 (Extras din
Arhivele Olteniei).
FILITTI IOAN C., Craiove$Iii f i rolul lor politic. ConferintA, Craiova 1935 (Extras
din Arhivele Olteniei).
FILITTI IOAN C., Despina, princesse de Valachie, fille présumée de Jean Bran-
kooitch, ExtrasdinRevista istoricA romanA, I, 1931,p. 241-250.
GHEORGHIU MIHNEA, Scene din viala publicd, Craiova, 1972, p. 71-72.
GHETIE CORIOLAN, Marile Invdfdturi, in Famill a, nr. 2, februarie, 1971.
GIURESCU CONST. C., Vremea lui Neagoe Voclit Basarab, in volumul Din
trecut, Bucuresti, 1942.

406
www.dacoromanica.ro
GIURESCU CONST. C., invataturile lui Neagoe Basarab, Con t empo r a nu 1,
nr. 2, 8. I. 1971.
GIURESCU C. DINU, Gindirea politicd, Arge s, nr. 3, martie, 1971.
GLIXELLI STEFAN, Regulele de purlare la masa in romdnesie, In R ev is t a
istorica rornanA, III, 1933, P. 327-333.
GLIXELLI $TEFAN, Neagoe Basarab jako pisarz (Neagoe Basarab ecrivain).
Séance du 14 diceznbre 1936, In Buletin international de l'Aca-
demie polonaise des sciences et des léttres. Glasse
de philologie. Glasse d'histoire et de philosophie,
nr. 7-10, III, juilletdécembre 1936, Cracovia, p. 112-114. (Se ail&
la Biblioteca Academiei R. S. RomAnia, cota P. 10. 728).
GRECU VASILE, Influenta bizantina in literaiura romdneasca. ConferintA tinuta,
la Universitatea liberA din Bucuresti In ziva de 23 noiembrie 1932.
GRECU YASILE, Manuscrisul din 1645" pretins pierdul al Invalaturilor lui
Neagoe Basarab, extras din Convorbiri literare, nr. 10, 11, 12,
1939, Bucuresti, 1939.
GRECU VASILE, 0 versiune noua a unei Invataturi a lui Neagoe Basarab, Bucu-
resti, 1941, Extras din Omagiu proresorului loan Lupas.
GRECU VASILE, lnudtaturile lui Neagoe Basarab dontnul Tarii Romanesii
(1512-1521). Versiunea greceascA editatA i Insotita de o introducere i tra-
ducere in româneste de Vasile Grecu, Bucuresti, 1942.
GRECU VASILE, $i lotui Invataiurile lui Neagoe Voevod, extras din C o n-
vorbiri literare, nr. 4, aprilie 1944; $i totzgi Invalaturite lui Neagoe
Basarab, Extras din G on v or bir i lit erar e, nr. 7, iulie 1944.
HASDEU B. P., In Arhiva isiorica a Romaniei, tornul I, partea 2, Bucuresti,
1865, p. 111-112, 122 (notele introductive la editie a trei capitole din Thud-
(Mari) ; Buletinul Instructiunii publice, anul I, august 1865 august, 1866,
p. 76-80; Cuvinte din bairini, vol. II, 1880, p. 439-448.
HASDEU B. P., Supararile ariisiice ale lui Neagoe Basarab. 0 scrisoare inedild
scoasa din Arhivul national sdsesc din Sibiu, In Colurnna lui Traian,
I, 1882, p. 525-527.
IATIMIRSKI A. J., Valasskii Mark Avrelii i ego pouceniia (Un Marc Aureliu
roman si lnvdfaturile sale), in lzvesiiia oideleniia russkogo iazika i slovesnosti
Akademii nauk, to mul X, cartea 4, 1905, p. 339 374.
ILIESCU OCTAVIAN, Cind au fog traduse In romanesie lnvalaturile lui Neagoe
Basarab, In Arge s, nr. 10, 1957, p. 6-7.
IORGA N., Istoria literalurii religioase a romflnilor pia la 1688, Bucuresti,
1904, p. 50-61. Aeelasi text In editia a doua din 1925 a Isforiel Uleraturii
romane, vol. I. 140-150.
IORGA N., Isloria poporului ronvInesc, traducere din limba germanA de Otilia
Teodoru-Ionescu, vol. II, Bucuresti, 1922, p. 153-154.
IORGA N., Isioria bisericii romanesti si a vietii religioase a romanilor, ed. I, 1908,
ed. a II a, revizuitA i adAugitA, vol. I, Bucure.sti, 1929.

407

www.dacoromanica.ro
 lnvdfdturile lizi Neagoe Vodd ( Basarab) cdtre fiul sdu Teodosie, cu o prefatá de
N. Iorga, Vtenii de Munte, 1910.
IORGA N., Istoria literaturii romdne.Fii. Introducere sinteticd. Bucuresti, 1929,
p. 52-58.
IOR GA N., Istoria romdnilor, vol. IV, Cavalerii, Bucuresti, 1937.
IVASCU GEORGE, Istoria literaturii romdne, 1, Bucuresti, 1969, p. 78-83.
LAPEDATU ALEXANDRU, Neagoe Vodd, CuvInt rostit In noiernbrie 1921 la
Universitatea din Cluj, in Miscaelanee. Cuvinte comemorative, panegirice,
oca:ionale i politice, Bucuresti, 1925, p. 9 19.
LAPEDATU ALEXANDRU, Mormintul doanznei Despina, In B evis La ist o-
r ic A, VII, 1921.
LAVROV P. A., Slova nakaatei'niia voevodl Valapkogo loanna Neagoia k simz
Feodosiiu (Cuvinte de lnvAtAturA ale domnului TArii Rorrulnesti loan Neagoe
cAtre fiul Theodosie), Petersburg, 1904. Editia textului slavon i o pretioasii
introducere.
LAUDAT I. D., Cronicile slavo-romdne din secolele XV si XVI, In Analele
Stiintifice ale UniversitAtil Al. I. Cuza" din Iasi,
serie nowl, Sectiunea III, $tiinte Sociale, tom. VII, anul 1961.
LAUDAT I. D., Istoria literaturii romdne vechi, Partea I, Bucuresti, 1962, p.
40-50.
LAUDAT I. D., Neagoe Basarab, ilastru cdrturar i mare om politic, Cr onic a,
anul VI, 1971, nr. 40 din 2 octombrie.
LAZARESCU EMIL, Biserica Mdndstirii Arge,ului, Bucuresti, 1967.
LAZARESCU EMIL, 0 icoand pufin cunoscutd din secolul al XV I-lea fi problema
pronaosului bisericii zndndstirii Argeqului, In Studii I cercetAri
d e is toria a r tel, seria artA plasticA, tom. 14, 1967, nr. 2, p. 187-199.
LAZARESCU EMIL, Momentul Neagoe In istoria culturii romdnegi, In N. B
La 46 de ani... p. 111-119.
LEMNARU NEDIC, Neagoe Basarab in memoriam, 10. XI. 1971.
LUPA$ IOAN, Istoria romdnilor, editiunea a XV-a, Sibiu, 1944.
MALITA MIRCEA, introducere la Pagini din trecutul diplomafiei romcirwti,
Bucuresti, 1966.
MALITA MIRCEA, Diplomafia. Scoli i inslituf ii, Bucuresti, 1970.
MANU EMIL, 0 mare creafie a culturii romdne§ti, Sclnteia tineretului,
6 februarie 1971.
MEHMET A. MUSTAFA, Doud documente turcefti despre Neagoe Basarab, In S t u-
d I, tom. 21, 1968, nr. 6, p. 921-930.
M1HADA$ TEOHAR, Un voievod arhitect, S tea u a, nr. 11, 15 oct. 1971.
MIHAILA G., Doud fragmente inedite din textul slavon al Invdfdturilor lui
Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Teodosie, Extras din Romanoslavica,
XIV, 1967, p. 359-375.

408

www.dacoromanica.ro
MIHA /1 A G., si DAN ZAMFIRESCU, Lileratura romdnd veche, 1102 1647.
vol. I, Bucuresti, 1969, colectia Lyceum" (traducerea pisaniilor de la Tirana-
stirea Arges).
MIHAILA G., Fragmentele pdstrate din originalut slavon al Invdtdturilor lui Neagoe
Basarab, traducere si note, Insotite de un studiu intitulat Originalul slavon
al Inväldturilor" formafia culturald a lui Neagoe Basarab, In Invdfurile
lui Neagoe Basarab cdfre fiul shit Theodosie, editie Ingrijita de Florica
Moisil, Dan Zamfirescu si G. Mihhild, Bucuresti, 1970, p. 57 104 si
355-418.
Mat.uLA G., Un mare voievod cdrlurar, Romania libera, 15 sept. 1971.
MIHAILA G., Nimeni altul decit Neagoe. Precizdri de ultimd ord tntr-o veche con-
(rovers?), interviu consemnal de Boris Buzild In Romania libel. a, 18
aprilie 1972 (impotriva ipotezei Vranoussis).
MIHAILA G., Contribufii la istoria culturii i literalurii rorndne vechi, Bucuresti,
1972, Ed. Minerva, sludiul intitulat Date noi in leghturd cu originalul sla-
von al Invdtaturilor lui Neagoe Basarab i critica unei ipoteze nelntemeiate".
MIHAILA G., Originalul Invdfdturilor lui Neagoe Basarab". Rdspuns (a o
ipolezd, in Magazin istori c, nr. 10 (6'/) din oct. 1972, p. 62-65)
Redactia revistei a publicat acest articol cu mentiunea Puncte de vedere".
MOLDOVANU TUDOSE, Neagoe Basarab si sdpdturile arheologice din Curtea
de Arges, In N. B. La 460 de ani p. 102-104.
NEAGOE MANGLE. Despre politica externd a lui Neagoe Basarab, In St udi
torn. 19, 1966, p. 745-764.
NEAGOE MANGLE, Neagoe Basarab, Bucuresti, 1971 (monografie).
NEAGOE MANGLE, Concepfia lui Neagoe Basarab despre domnie, In N.B.
La 460 de ani p. 44-50
NEAMTIU ALEXANDRU, Un capitol din relafiile Tarii Romdnesti cu Transit-
vania In veacul al XVI-lea. Relafiile lui Neagoe Basarab cu Sibiu( (1512-1521),
in Anuarul Institutului de istorie nationala, X, 1915,
p. 350-376.
NEGRESCU I. D., Despre lnvaldturile lui Neagoe Basarab, In Bevist a de
pedagogi c, XI, 1962, nr. 7, p. 63-78.
NOIC.A CONSTANTIN, Pentru o altd istorie a glndirii romdnesti. In marginea
lnvdfdturilor liii. Neagoe Basarab, In Saeculu m, anul I, 1943, martie
aprilie, p. 38-57.
NICOLESCU CORINA, Biserica mandstirii Curtea de Arges tezaur de arld romd-
neascd, In volumul jubiliar Mdndstirea Curtea de Arges, 1517 15 august-1967,
extras din Biserica ortodoxa romãnà, nr. 7-8, 1967.
ION RADU MIRCEA, De l'ascendence de Despina epouse du voivode Neagoe
Basarab. A propós d'une inscription slavonne inedite, In Romanosla-
v i c a, torn. X, 1964, p. 435-437.
OLTEANU PANDELE, Contribufii la studiul literaturii omilitice In vechile lite-
raturi bulgard i rorndnd, In Rornanoslavica, XIV, Lingvisticd, 1967,
p. 305-356.

409

www.dacoromanica.ro
 PANAITESCU P. P., Autenticitatea InvdIdturilor lui Neagoe Basarab, In C o n-
vorbiri literare, anul 77, 1944,p. 733-739.
PANAITESCU P. P., Invdfdlurile lui Neagoe Basarab, Problem autenticitdfii,
Bucurqti, 1946 (Extras din Balcani a).
PANAITESCU P. P., InvdIaturile lui Neagoe Basarab. 0 reconsiderare, In R o-
manoslavic a, VIII, 1963, p. 403-424. Toate aceste studii au fost
reunite, impreunA cu un studiu inedit, In volumul Contribulii la istoria cul-
turii romdnesti, Editie IngrijitA de Silvia Panaitescu. PrefatA, note §i biblio-
grafie de Dan Zamfirescu, Bucure§ti, 1971, p. 154-272.
* PAPU ED GAR, Cdrfi fundamentale. Invdfdlurile lui Neagoe Basarab In conteztul
Renasterii, Luceafarul, nr. 4, 23. I. 1971.
' PAPU EDGAR, Din nou despre spiritul znuntean, In Arge §, anul VII, 1972,
nr. 2,
PASCU *TEFAN, Umanisrnul ;i cultura romdneascd veche, articolul nr. VII,
Tribun a, nr. 8, din 24. II. 1972, articolul nr. XII, Tribun a, nr. 13,
30 rnartie 1972.
PIRU ALEXANDRU, Reconsiderarea literaturii romdne vechi, In Conte m-
p ora nu 1, nr. 9, din 1960.
PIRU ALEXANDRU, Literatura romdnd veche, ed. I, 1961, ed. III, revszuta,
1970.
PIRU ALEXANDRU, In Istoria literaturii romdne. I. Folclorul. Literatura romdnd
In perioada feudald ( 1400 1780), Bucure$ti, 1964, ed. II, Bucure§ti, 1970
(despre Neagoe Basarab).
PIRU ALEXANDRU, lrwdfdturile lui Neagoe Basarab, Rom A ilia literar A
nr. 3, 14.1.1971, retipArit In Varia. Preciziuni f i controverse, Ed. Eminescu,
Bucure§ti, 1972, p. 8-9.
PLAMADEALA ANTONIE, Cuprinsul teologic al Invdidturilor lui Neagoe Basarab,
ln St udii teologic e, anul XXI, 1969, nr. 3-4, p. 245-262.
PLE8IA DAN. Neagoe Basarab. Originea, familia $ i o scurtd privire asupra poli-
licii Tdrii Romdnesti la Inceputul veacului al XV I-lea In Valachica. Studii
si materiale de istorie si istoria culturli publicate de Muzeul judetean
Dimbovita, TIrgovi§te, I, 1949, p. 45-60 si II, 1970, p. 113-141.
PLE8IA DAN, Neagoe Voievod un autentic Basarab, In Magazin ist o-
r i c, anul V, 1971, nr. 10, P. 7-11 5i 61.
POPESCU NICOLAE, M., Nifon II. Patriarhul Constantinopolului, Extras din
Analele Academiei R o rn A n e, seria II, tom. XXXVI, memoriile
sectiunil istorice, BucurWi, 1914.
Pli$CARIU SEXTIL, Istoria literaturii romdnesti. Epoca veche. editla a II-a, Sibiu,
1930, p. 38-44.
RAU AUREL, Acest Marc-Aurelia . . . principe artist ;i filozof, St eau a, nr. 11,
15 oct. 1971.

410

www.dacoromanica.ro
 ROMANSKI STOIAN, Bdlgarskata knijnina vd Romania i edno neino proizvede-
nie, in Izvestia na seminara po Slovanske filologie,
Sofia, 1905.
ROMANSKI STOIAN, Mahnreden des Walachischen Wojwoden Neagoe Basarab
an seinen Sohn Theodosios, Leipzig, 1908.
RUSSO DEMOSTENE, Studii bizantino-romdne. Textele eshatologice din Codex
Sturdzanus qi pretinsul lor bogomilism. Invdfaturile liii Pseudo-Neagoe, Bucu-
resti, 1907.
RUSSO DEMOSTENE, Sludii si critice. 0 carte asupra Invdfdturilor lui Pseudo-
Neagoe. laspuns unui critic. Car de bundcuviinfd. Un catalog de manuscrise
grecesti, Bucuresti, 1910.
RUSSO DEMOSTENE, Studii istorice greco-romdne. Opere postume, tomul I II,
Bucuresti, 1939.
SACERDOTEANU AURELIAN, Contribufii la studiul diplomaticii slavo-romdne.
S fatul domnesc i sigiliile din timpul lui Neagoe Basarab, 1512 1521, in
Rornanoslavica, torn. X, 1964, p. 405-434.
SANDU ION D., Neagoe Basarab aparator si sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938.
SIMONESCU DAN, Literatura romdneascd de ceremonial, Bucuresti, 1939.
SIMONESCU DAN, Probleme de literaturd romdneascd veche. Curs litografiat,
Iasi, 1941/1942.
SIMONESCU DAN, Istoria literaturii romdne din sec. XV I-lea. Curs litogra9
fiat, Iasi, 1942/1943.
SIMONESCU DAN, Un greu examen textologic (recut cu succes . . Atene u,
nr. 1, 1971.
SIMONESCU DAN, Edifia Invdfdlurilor lui Neagoe Basarab", Arge s, nr. 3,
martie, 1971.
STRCU POLIHRON, E voprosu o podlinnike Pouoenii valaskogo gospodaria loanna
Neagoe, (Cu privire la originalul Invdfdturi(or voevodului roman loan Neagoe)
S. Petersburg, 1901 (extras din Izvestia otdeleniia russkogo
iazlka 1 slovesnosti Akademii Nauk, V, 1900, p. 1284
1307).
* SORESCU MARIN, Clad literele erau de lemn, Luceafaru I, Nr. 30,
iube 1968, retiparit si In volurnul Insomnii, Bucuresti, 1971.
STOICESCU NICOLAE, La politique de Neagoe Basarab et ses Préceptes pour
son fils Theodosie, In Revue roumaine d'histoire, torn. IX,
1970, nr. 1, p. 19-42.
STOICESCU NICOLAE, 450 de ant de la moartea lui Neagoe Basarab, S c I n-
teia tineretului din 15 septembrle 1971.
SCHIAU OCTAVIAN, Probleme controversate ale vechii noastre literaturi, T r i-
b u n a, anul VII, 1963, nr. 19, din 9 mai (consemueaza observatii pe marginea
machetei volumului I al tratatului de Istoria li(eraturii romdne i impresii
de la dezbaterile publice care au avut loc in martie 1963).

411

www.dacoromanica.ro
 SCHIAU OCTAVIAN, Inváldturile lui Neagoe, o remarcabild opera a trecutului
nostru cultural i literar, Tribuna, nr. 13, 1. IV. 1971.
* 5ERBAN CONSTANTIN, Neagoe Basarab o pildd peste veacuri, Via t a
studenteasca, 28 sept. 1971.
SERBAN CONSTANTIN, Prolocolul si ceremonialul diplomatic la curtea lui
Neagoe Basarab, In N.B. La 460 de ani p. 51-61.
STEFANESCU MARIN, Filozofia romdneascd, Bucuresti, 1922, paragraf ii Cele
dintli scrieri filozofice romanesti", p. 78 85.
STEFANESCU MARGARETA, Contribufiune la istoria literaturii ronuine vechi,
Extras din Arhiv a, Iasi, 1931.
5T1EFANESCU STEFAN, Cu privire la oglindirea rdscoalei conduse de Gh. Dojo,
si a urmdrilor ci In gindirea social-politica a vremii, in Studi i, tom. 17,
1964, nr. 5, p. 1117-1128.
STEFANESCU $TEFAN, Bdnia In Tara Romdneascd, Bncuresli, 1965.
* STEFANESCU STEFAN, Un mare om politic, un ilustru carturar si filozof
ScInteia, 15 sept. 1971.
TEODOR, POMPILIU, Doud manuscrise copiate pentru biblio.eca Ini 5/efan Canto-
cuzino, in Anuarul Institulului de istorie din Cluj, V.
1962, p. 229-232.
TOCILESCU GR., 534 documente istorice slavo-romdne din Tara Romdneascti
si Moldova priviloare la legdturile cu Ardealul. 1346-1603, Bucuresti, 1931.
TUCA FLORIAN, Neagoe Basarab ginditor militar, In N.B. La 460 de ani
p. 70-75.
TURDEANU EMIL. La littérature bulgare du XIV6 siecle et sa diffusion dans
les Pays Roumains, Paris, 1947, p. 105-108: Le Panégyrique" et les Conseils"
du prince Neagoe Basarab.
TURDEANU EMIL, Opera patriarhului Eftimie al Tirnovei in Romdnia, E%tras
din Cercetari literare, VI, Bucuresli, 1947.
\ ATAMANU NICOLAE, Revelafii in tabloul ctitorilor mindstirit Curtea de Arges
in Biserica Ortodoxd Romdná, Nr. 7-8/1967, p. 122-127.
VATAMANU N., Voievozi i medici de curie, Bucuresti, 1972 (despre boala de care
a suferit Neagoe i despre medicii sai).
* VRABIE GH., Invdfdturile lui Neagoe cdtre fiul sdu Teodosie. Compozifie slit
metaford, Arge nr. 1, 1969.
VRANOUSSIS LEANDROS, Texte fi documente romdnesti inedite din Grecia.
GInclul i fapta marelui domn al Tarii Romdnesti, in Magazin istoric,
anul VI nr. 2 (59) februarie 1972, p. 6-10.
XENOPOL A. D., Istoria romdnilor din Dacia Traiand, ed. a III-a, vol. IV
p. 178 si vol. VI, p. 212-215.

412

www.dacoromanica.ro
ZAMFIRESCU DAN, Invalaturile lui Neagoe Basarab, Problema autenticildlii,
in Romanoslavic a, VIII, 1963, p. 341-398, retipArit Intr-o forma
linbunAtatita In Studii i articole de literatura romand veche, Bu-
curcsti, 1967.
ZAMFIRESCU DAN, Un mare diplomat : Neagoe Basarab, In Lume a, nr. 33,
1965, p. 24 25.
ZAIIFIRESCU DAN. Expresie geniald a vechii civilizafii romanesti, In Arge s,
nr. 8, 1967.
ZAMFIRESCU DAN, Clitoria literard a Ini Neagoe Busarab, in Cont e m-
p or anu 1, septembrie 1967, reliparit in Romania pamtnt de civilizafie
si sintezd, Bucuresti, 1969.
ZAMFIRESCU DAN, Literatura romand veche. Ancheta realizata de Constantin
Cahn si Corneliu Dima-Dragan, In At ene u, anul V, nr. 3, martie 1968. Despre
rnodernitalea gindirii i sensibilitáii liii Neagoe. Se subliniazii, totodatd,
meritul Corneliei Comorovschi, de la catedra de literaturd universald la
Universitatii din Bucuresti, prima care a alaturat, valoric, opera lui Neagoe
de creatiile lui Montaigne si Erasmus, considerind-o o capodopera a lite-
raturii universale. La aceastA anchetA mai raspund prof. dr. doe. Al. Piru,
prof. dr. G. MihAilA (In acelasi numar), prof. dr. doc. Dan Simonescu, prof.
dr. doe. Serban Cioculescu, prof. I. D. LAudat (In nr. 4), prof. dr. doc.
Al. Elian si prof. dr. Virgil Candea (In nr. 5).
ZAMFIRESCU DAN, lntliul monument al literaturii romane, studiu introductiv
la editia versiunii romanesti, in Inva t. a turile lui Nca goe Bas a-
rab c At r e f iul sa u Theodosi e, editie Ingrijita In colaborare
cu Florica Moisil.
ZAMFIRESCU DAN, In legatura ea structura Invalaturilor lui Neagoe Basarab,
Luceafarul nr. 7 din 13. II. 971.
ZAMFIRESCU DAN, Acest falnic monument de literaturd, politica, filozofie i
elocuenfa la strabunii nogri, S cl nt ei a. din 14 sept. 1971.
ZAMFIRESCU DAN, Neagoe Basarab sau Manuil din Corint?, Romania
lit er ar a, nr. 37 din 9 septembrie 1971.
ZAMFIRESCU DAN, Probleme interesind istoria literaturii romane In dezbaterea
Mai de al XIV-lea Congres international de studii bizantine, Ateneu,
nr. 10, octombrie 1971.

www.dacoromanica.ro
 NEA GOA BASARAB ET LES "CONSEILS A SON FILS THEODOSE".
PROBE. "EMES CONTROVERSES
(Résumé)

Les Conseils de Neagod Basarab a son fits Thiodosie occupent une place cen-
trale dans la littérature de style byzantin de l'est et du sud est de l'Europe.
A.I. Iacimirski les considérait comme "supérieurs a la Horeemie o de Vladimir
Monomaque, oeuvre célèbre de la littérature russe ancienne, cependant que Stoian
Romanski y voyait le meilleur ouvrage littéraire en langue slavonne du XVIe siecle
(das beste ist, das uns sie slavische Literatur jener Zeit iiberhaupt bietet). II est,
du reste, a retenir que ce genre tres ancien, de la littirature parendlique, si richement
représenté a Byzance, n'a abouti a des realisations notables que dans les litteratures
anciennes russe et roumaine. Wine la littérature neo-grecque n'a produit de telles
creations que sur le territoire roumain et sous Finfluence de la littérature roumaine
(les célebres Conseils a Alexandre Iliash o prince de Valachie composes
en vers par Mathieu des Myres au cours du premier quart du XVII5 siècle, lorsqu'il
etait le superieur du monastere de Dealu, pt.& Targoviste, ainsi que les conseils de
Nicolas Mavrocordat pour son fils Constantin, composes dans les premieres déce-
nnies dn XVIlle siecle alors que leur auteur était prince de Valachie).

Les Cons eils de Neagoi Basarab ont été &tits en langue slavonne. Le slavon a
Cté la langue de chancellerie et d'eglise chez les Roumains depuis le Xe siecle jus-
qu'au milieu du XVII° siecle, ainsi que la langue littéraire l'equivalent pour
l'Orient orthodoxe du latin medieval dans laquelle ont été rédigés, entre 1402
et 1574, quelques remarquables oeuvres originales, telles que: Le martyre de Saint
Jean le Nouveau de Suceava, probablement emit par Gregoire Camblak, l'illustre
eleve du patriarche Euthyme de Tyrnovo, sur l'ordre du prince de Moldavie
Alexandre le Bon (1400-1432), la Chronique de la Moldavie de 1349 a 1504, rédigee
sous la surveillance et avec la collaboration directe du plus grand chef d'Etat
roumain du Moyen Age, Etienne le Grand (1457-1504), ainsi que trois suites a
cette chronique, écrites également a la demande de la cour princiere par les érudits

415

www.dacoromanica.ro
hommes d'église Macaire evéque de Roman (pour la période 1504-1551), Euthj me
(période 1542-1546) et Azarie (periode 1551-1574), qui se sont inspires tous les
trois, quant au style, de la version médio-bulgare de la chronique du Byzantin
Ma nasses.
Des annales slavonues ont existe aussi pour la Valachie et la Transylvanie,
mais elles se sont perdues et l'on n'en retrouve les traces que dans les versions
lilt érieures, en langue roumaine, qui les ont utilisées a titre de sources: la Chronigue
de Valachie, redigee au milieu du XVII° siècle, et la Chronique de l'église de .5chei"
de Brashov, qui se conserve sous forme d'une redaction allemande du XVII° siecle.
C'est toujours en slavon qu'a eté rédigée ou du moins traduite et adaptee
du grec une admirable biographic, de la même facture que les célèbre3 biogra-
phies serbes, la Vie du patriarche Niphon de Constantinople, dont l'auteur, Gabriel,
Protos * du Mont Athos, a connu de pres Neagoe Basarab et sa cour, ainsi que
les événements de Valachie. Dans cet ouvrage, l'hagiographie se joint a la chronique
et a l'éloge politique do Neagoe Basarab, qualifié de . fondateur de toute la Sainte
Montagne * et protecteur de l'Eglise orthodoxe de tout l'Orient sous domination
turque. L'église du monastere d'Argesh, Cleve& par Neagoe en 1512-1517, y est
decrite comme surpassant le temple de Salomon et la Sainte-Sophie de Justinien.
Mais eel écrit, précieux autant par les données historiques qu'il renferme que pour
le visage du voivode rouniain tel qu'il apparalt dans l'optique du monde athonite
et, en general, du monde orthodoxe sud-danubien, ne s'est conserve que dans une
traducLion roumaine tardive (XVII' siecle) et dans quelques adaptations lido-
grecques du XVIII' siecle ayant pour base la version roumaine. Le personnage
principal en est Niphon II, patriarche de Constantinople de 1486 A 1488 et puis,
a nouveau, de 1496 a 1498 qui, apres sa deposition par les Turcs, avait eté invite
en Valachie par le voivode Radu lc Grand (1495-1508) pour y conduire et reor-
ganiser l'Eglise locale. L'ancien patriarche, homme d'une grande culture, mais am-
bitieux, est reste quelques années a Targoviste ob., en veritable chef de l'Eglise
oriliodoxe de Valachie, il a deployé une vive activité d'éducation morale, religieuse
et meme politique, dans l'esprit de la plus authentique tradition impériale byzantine.
Son disciple favori, fils naturel d'un volvode, lot Neagoe, futur prince de Valachie
(en 1512) et l'auteur des Conseils. Celui-ci devait obtenir de la Patriarchie occu-
ménique la canonisation de son ancien maitre (mort le 11 aoilt 1518 au monastere
athonite de Dionisiou). 11 commandait aussi une acoloutide en grec (recemment
decouverte, dans un manuscrit de 1518 des Météores, par M. Leandros Vranoussis)
et fit executer une splendide chasse chef d'oeuvre d'orfevrerie post-byzantine
qui abrite aujourd'hui encore, a Dionisiou, les reliques de saint Niphon. Plus
tard, en 1520-1521, sans doute sur l'initiative de Neagoé, Gabriel le Protos allait
rediger son ample ouvrage hagiographique La vie du patriarche Niphon, oü sont
evoquees aussi les actions de son disciple, Neagod Basarab.

416

www.dacoromanica.ro
 Neagod B isarab, prince de Valachie de janvier 1512 A septembre 1521, date A

aquelle ii eI wort a moins de 40 ans, a Le l'one des plus prestigieuses figur es

d'homme politique roumain du Moyen Age. BAtard princier, Ii fut élevé an sein
de la plus puissante famine Mode le de Valachie, celle des boyards CraIovesco
(Pirvu Craiovesco, l'un des quatre freres, maitres d'immenses domaines, avait
épouse sa mere, Neaga, elle-meme membre d'une riche et puissante famine de
boyards, avec laquelle il a eu ensuite deux garcons et deux files, demi-freres et
demi-socurs du futur prince). Comme les Cralovesco, qui rivalisaient en richesse
puissance et ambition avec les volvodes et ont &term au cours de plusieurs dizai-
nes d'annees des postes clefs au Conseil princier, avaient fonde A la fin du XV
siècle le monastere de Bistritza, en Oltenie, qui, par: ses intenses relations avec le
Mont Athos et les centres culturels serbes, ne tarda pas A devenir le premier foyer
de culture religieuse du pays, le jeune Neagoe benéficia des son jeune Age d'une
education choisie. Par la suite, au contact de personnalités de hauLe culture, tel le
patriarche Niphon, l'ambitieux fils de prince acquit une education accomplle selon
les coordonnées de son temps. Marie a une file naturelle du despote serbe Iovan
Brankovi6, Militza-Despina, amenee en Valachie par son oncle Maxime Brankovi6,
frere de Georges, le dernier despole de Srem. Neagod vecut au sein de I'dmigration
serbe, pleine des souvenirs de la bataille de Kossovo et brMant de prendre sa
revanche sur les Turcs. Connaissant le slavon, que lui avaient certainement enseigne
les moines de Bistritya, ainsi que le serbe pante la langue de son épouse
et probablement le neo-grec, Neagod fit des sa jeunesse une carriere de
dignitaire princier, &ant nomme des 1501, A l'âge de 21 ans, posielnic (chambel-
Ian) de Radu le Grand. Le poslelnic avait comme attribution principale tout ce
qui concernail la chambre a coucher du prince, mais aussi celle d'organiser les
audiences des envoyés étrangers et de servir d'interprete. Neagoe acquit ainsi, A
la cour voivodale, une remarquable experience politique et diplomatique, a un
moment on l'habileté et la diplomatic jouaient un role plus important que celui
des armes dans la sauvegarde de I'Etat valaque. Cela ne l'empécha d'ailleurs pas
d'acquerir, comme tout fils de nobles, une solide formation militaire. Monte sur
le treme en 1512, apres quatre années de troubles et de luttes politiques consecu-
lives a la mort de Radu le Grand, Neagoe reussit A faire de son regne de 9 ans
seulement une veritable époque dans l'histoire des Roumains, epoque marquee
par la creation d'une tradition politique et culturelle, par la construction du plus
celebre monument religieux de tout le Moycn Age roumain, le monastere d'Arges,
et par la redaction de cc que Ies temps modernes ont denomme sle premier grand
livre do la culture roumainc r.
Le remarquable talent litteraire du voIvode s'etait d'ailleurs revele dans les
correspondences diplomatiques &Tiles sous sa dictée, qui se sont conservées. Mais
il a fall' qu'une tragedie personnelle fasse de Neagod Basarab le premier createur

27 Neagoe Basarab c. 679 417

www.dacoromanica.ro
de genie de la litterature roumaine: sa maladie. Peu de temps apres son accession
au trône, le prince tombalt ii Aide, probablement de tuberculose, et Fidée de sa
mart prochaine le banta désormais. Sa mere et ail morle dans de Lristes eirconstances
sans qu'il aiL pu se rendre a son chevet. En 1518, deux de ses enfants mouraient en
bas ilge: Jean et Anguelina (Angelique). Sachant sa fin procbe, le voivode concentra
toutes ses pensees sur les deux enfants resLes en vie, Pierre et Theodose, tous deux
mineurs, et il résolut de lour laisser en heritage un livre de préceptes cornprenant
ses pensées et son experience politiques, qui soil en mesure de suppleer plus Lard
l'inevitable absence de leur Ore. C'est ainsi que sont nes les Conseils de Neagoé
Basarab, indiscutablement un des chefs d'oeuvre littéraires et ideologiques de
tout l'Orient byzantino-slavo-roumain.
Commences du vivant des deux rejetons princiers, les Conseils ne s'adres-
serent plus finalement qu'au seul Théodose: en juin 1520, Pierre, objet des espoirs
et de la tendresse du volvode, rejoignait ses frères Jean et Anguelina dans la cattle_
drale-nécropole d'Argesh, oa allait etre reinhumee aussi la mere du voIvode,
Neaga. A cette occasion, le volvode, able, redigea une oraison funebre qui repre-
sente le premier chef d'oeuvre de l'art oratoire roumain original, un texte d'un
lyrisme tragique unique de son espece dans la littemture européenne du temps.
Elle anil etre integree dans la composition des Conseils. Cependant, le destin
devait s'acharner sur tonic la desce»dance masculine du volvode. Prince, encore
mineur, quelques mois sculement apr es la moil de son Ore, Theodose fut emmenb
par les Turcs a Constantinople, o» ii alla it mourir de la peste en 1522. Son nom
devait pourtant etre immortalise par l'ocuvre &lite a son usage.

Les Conseils de Neagod Basarab a son fits Theodose sont, de toutes les oeuvres
qui aient jamais ete redigees en slavon, l'une des plus amples sinon la plus
ample et Incontestablement la plus viable litterairement. LA est le paradoxe:
que justement cc peuple de langue neo-latine (le sla von du lire de Neagoe est lui-
meme modelé d'aprCs la topique roumaine et plein de sokeismes roumains) ait
créé le chef d'oeuvre de la litterature de langue slavonne, laquelle lui est absolu-
ment étrangere.
Le manuscrit original ne s'est pas conserve. Des trois copies officielles exe-
cutees dans la chancellerie princiere, il en existe encore une, mats ce manuseuit,
derit sur du papier italien fabrique en 1518-1519 (les filigranes constituent une
preuve peremptoire a cet égard) et qui se trouve aclu 'Hemet». a la Bibliolheque
"Cyrille et Methode" de Sofia, a souffert au emirs des siecles de terribles mutila-
tions. II n'en reste plus a l'heurc presente que le tiers environ des feuillets. Heureu-
sement, ce tiers comprend les pages les plus importantes de l'oeuvre. Le texte
slavon moins 13 feuillels qui ne sont entres dans le patrimoine de la Biblio-
theque qu'en 1921 a Cie Mile pour la premiere fois a Saint-Petersboum par

418

www.dacoromanica.ro
Pierre Lavrov, en 1904. Cette edition a été reproduite, avec la mise en ordre correcte
des fragments, par P.P. Panaitesco, dans ses Chroniques slavo-roumaines des
XVe XVIe siicles, Bucarest, 1959. Les 13 feuillets ont été edit& récemment,
leur tour, par G. Miheilã (photocopies, transcription et traduction en roumain)
clans "Romanoslavice", XVI, 1967, puis par Damian P. Bogdan (seulement la
transcription et la traduction) dans Revista de istorie i teorie literara" n° 1, 1968
Les Conseils de Neagod Basarab sont composes de delix parties: la premiere
partie comprend un ample preambule theologico-politique oü l'on retrouve les
idées fondamentales de la littérature byzantine du meme ordre (Agapet, Basile
le Macédonien, etc.), que le volvode connaissait indirectement par rentremise de
son maitre, le patriarche Niphon, ainsi qu'une succession de fragments comment&
des Livres des rois de la Bible, du Panegyrique de Constantin le Grand par le patriarche
Euthyme de Tyrnovo, de Barlaam et Joasaph, de deux Homilies de saint Jean
Chrysostome, pour s'achever par la transcription intégrale d'un court texte de
saint Ephrem le Syrien. Le but de cette succession de textes exemplaires, qui
constitue la premiere anthologie de testes choisis pour leur valeur pidagogique par
un Roumain, était d'initier peu a peu le jeune prince selon un procede rappe-
lant la Pan tchat antra et qui marque l'originalité de l'oeuvre roumaine par rapport
la littérature parenétique byzantine et slave a rideologie chretienne de base
et a la doctrine de la monarchie theocratique de source biblique et byzantine.
Si le preambule (qui utilise un long texte de saint Jean Chrysostome sur
l'excellence de l'homme dans l'univers et sur les consequences de sa chute) édifie
Theodose sur la doctrine anthropologique orientale rhomme maitre de la
creation, la dignité de l'homme clans le but de condamner séverement les tyrans
qui font executer leurs sujets sans jugement, les exemples pris clans la Bible, qui
présentent comme modeles des rois bibliques ideaux ou des actions negatives,
ainsi que la biographie de l'empereur Constantin le Grand, dépeignent l'homme
historique, dans rhypostase du souverain. La derniere partie de ranthologle, for-
inée des extraits des homélies et du célebre roman Baldwin et Joasaph, presente
rhomme face a la tragedie de sa condition de mortel, a la morthievitable qui nivel-
le tout, du pauvre a rempereur. C'est la premiere 'pis que le theme de rinstabi-
lite des choses humaines fortuna labilis est traité dans la littérature rou-
maine. Bien qu'il s'agisse d'un montage de textes extraits de sources byzantines
et slaves, leur agencement en fait une oeuvre nouvelle, homogene, unique en son
genre non seulement en Europe orientale, mais dans toute la littérature peda-
gogique du temps.
La seconde partie est composée de 13 chapitres distincts. Le premier traite
de themes religieux et moraux concernant directement réducation des citoyens
de Valachie face au fanatisme religieux de la fiodalité islamique ; le deuxieme est
un sermon sur La crainte et ramour de Dieu 8, le premier monument de pens&

419

www.dacoromanica.ro
religieuse originale roumaine, imprégnée de l'idéologie hesychastique, le troisidme
est l'Oraison funébre de Neagod en l'honneur de sa mere et de ses fils décédés
Pierre, Jean et Anguelina ; le quatrieme est un montage d'allegories puisdes dans
Barlaam et Joasaph et le Plzysiologue, entrecoupdes des commentaires de l'auteur,
le tout structure autour de l'idde de la vanité des choses d'ici-bas et de la nécessité
de preserver son esprit des pieges du diable. Par ce chapitre, ainsi que par le cha-
pitre II, la spiritualité chrdtienne médidvale s'est enrichie des premieres contri-
butions signees par un Roumain et il importe de noter que, dans son Oraison pour
les ossements de sa mere, Neago6 Basarab, cet orthodoxe fervent, n'hésitait pas a
faire appel a des éléments occidentaux, telle la véndration des plaies de Jesus-
Christ (n'oublions pas que, a la date og Neago6 écrivait son ouvrage, Targoviste,
la capitale de la Valachie, abritait un monastdre franciscain, Sainte-Marie). Neagoe
est du reste le seul prince roumain qui se soit montre prdoccup6 par l'union des
Eglises catholique et orthodoxe, but dans lequel il a meme dcrit au pape Leon
X (la réponse du pape est publide dans les Documents Hurmuzaki, XI, 3, doc.
224, p. 308).
Les chapitres VX sont consacrés a l'élaboration d'une technique de la
monarchic autoritaire moderne, qui fait du voIvode roumain non seulement un
contemporain, mais aussi un esprit proche du céldbre secrétaire de la rdpu-
blique florentine. L'originalitd des Conseils de Neagoe Basarab par rapport a
la parenétique byzantine d'une part, slave de l'autre, et qui les rapproche du
Prince de Machiavel, antdrieur de 7 am seulement (1513) c'est justement cette préo-
ccupation pour les techniques par lesquelles un chef d'Etat peut affirmer son auto-
rite et assurer sa domination absolue sur une société oa la féodalité manifestait
de permanentes tendances centrifuges, a moins qu'elle ne visat a contrôler le
pouvoir. C'est la un probleme qui ne s'était pas pose pour les penseurs byzantins,
un probléme specifiquement moderne, auquel ont da faire face aussi bien un Machia-
vel en Italie, qu'un Neago6 Basarab en Roumanie et, quelques dizaines d'années
plus tard, un Ivan Peresvetov et un Ivan le Terrible en Russie. Neagod analyse
méthodiquement le comportement du prince, indignant les solutions détailldes
pour les cas essentiels: comment nommer et révoquer les dignitaires, comment
procéder dans les festins, lors de la reception des ambassadeurs, sur le champ de
bataille, etc. Le chapitre VIII, Sur les ambassades et les guerres, est du reste le
premier traitd roumain de diplomatic et d'art militaire, et son contenu est éton-
namment moderne.
Quelques-uns de ces chapitres (VII, IX, X, XI) ont etd complétés, apres
la série des conseils politiques, par des textes empruntés tels quels a l'ouvrage
byzantin Kcanvutic Oe Shndon le Moine (ddité en 1843 a Athènes par Palsies
le Hiéromoine), dont ceratins chapitres traitent le méme thdme du point de vue

420

www.dacoromanica.ro
de la morale religieuse. Car aussi moderne gull fUt par certains cones de sa pensee,
Neagoe demeure un homme du Moyen Age pour lequel e ce bas monde * n'a
été donne a l'homme qu'en vue de sa preparation au saint éternel.
La seconde partie s'achève par deux chapitres (XI-XII) qui representent son
testament humain et politique, suivies par un dernier chapitre, rédigé d'ailleurs
avant les autres, en tant que texte A part, mais qui &ait tout indique comme epilogue
de tout l'ouvrage: Priere au moment de rendre l'dme. Le prince s'imagine sur son
lit de mort, confiant ses conseils a ses successeurs, comme ii savait par ses lectures
qu'avait procede dans les memes circonstances l'empereur Constantin le Grand.

Toute la seconde partie des Conseils de Neagod Basarab, a l'exception du

chapitre VI, a etc traduite du slavon en grec byzantin. Cette traduction s'est
conservée sous forme d'un unique manuscrit, qui se trouve au monastere de Dioni-
siou, lequel abrite aussi le chasse du patriarche Niphon et a toujours joui de la
faveur particuliere du voivode. Le texte de ce manuscrit (n° 221) a ete signale
en 1895 par Spyridon Lampros, puis il a &é copie et étudie, en 1900-1906, par le
byzantinologue roumain d'origine grecque Démostheene Rousso et éclité, avec une
traduction roumaine, en 1942, par le regrette Basile Grecou.
La date et l'auteur de cette traduction ont longtemps eté sujets a controverses
D. Rousso la datait du XVIP siecle et l'attribuait a Mathieu des Myres, tandis
que Basile Grecou la considerait comme tres proche dans le temps de l'époque de
la redaction des Conseils, c'est-it-dire de la premiere moitie du XVP siecle. Le pro-
bleme a etc définitivement élucidé dernierement par M. Leandros Vranoussis,
directeur du Centre d'etucles médievales et néo-helléniques d'Athenes, qui a
constate que l'écriture du manuscrit 221 de Dionisiou est identique a celui du ms.
512 du monastere d'Iviron, lequel comprend les ecrits copies pour la plupart
de la main de l'auteur de Manuel Corinthios, grand rhéteur de la Patriarchie
de Constantinople, dont l'activité s'est deroulee entre 1480 et 1530. Au xive
Congres international d'études byzantines, tenu a Bucarest en septembre 1971,
le savant grec a soumis les photocopies des deux manuscrits a une expertise h
laquelle ont bien voulu prendre part Melle Marie-Louise Concasty, conservateur
en chef du Cabinet de manuscrits de la Bibliotheque Nationale de Paris, le R.P. Jean
Canart, Conservateur en chef du cabinet de manuscrits de la Bibliotheque du
Vatican et le R.P. Jean Darrouzes, directeur de la « Revue des etudes byzantines *,
qui sont arrives a la conclusion que, les, deux manuscrits sont cents de la meme
main: celle de Manuel Corinthios. gt comme celui-ci est mort en 1530, cette date
constitue un terme ante quem certain pour le manuscrit 221 de Dionisiou.

La seule version complete des. Conseils de Neagoe Basarab dont on dispose

a present est la version roumaine realiste en 1635, qui est conservée en plusieurs

421

www.dacoromanica.ro
manuscrits, dont le plus ancien date de la fin du XVIIe siecle ou de la premiere
décennie du XVIIle siècle (le manuscrit a appartenu au voivode Etienne Canteen-
sane, qui a regné de 1714 a 1716 et a appose son sceau, a la furnée, sur cheque
fenillet). Le texte de cette version roumaine est une traduction des plus fideles
du texte slavon et represente un monument de la langue roumaine du XVIIe
siècle. La traduction a été faite d'apres la meilleure copie officielle des Conseils
(deux lacunes qu'on releve autant dans le manuscrit de Sofia que dans la version
grecque n'existent pas dans la version roumaine, ce qui prouve qu'elle a été faite
d'apres un troisieme manuscrit, copie avec plus de soin que les deux autres) et
il est indiscutable ainsi que l'a démontre dernièrement le prof. G. Mihaila
que la version roumaine des Conseils respecte fidelement aussi l'ordre des chapitres de
la redaction originale slavonne. Elle peut done servir, avec les reserves de rigueur
qui s'imposent pour toute traduction, a remplacer le texte slavon lh oh celui-ci
fait &taut, c'est-ii-dire pour les deux tiers manquants.
La version roumaine a été éditee pour la premiere fois en 1843, avec un
total manque de respect pour le texte, puis reedit& en 1910 par N. forge, mats
ce ne tut la qu'une simple reimpression de l'édition défecteuse de 1843. De 1910
1 1970, la version roumaine n'a plus été éditée intégralement: seuls quatre chapitres
de la seconde partie ont paru en 1938, reproduits d'apres l'édition forge (les cha-
pitres I, V, VI, VIII); les chapitres III, VII et VIII ont ete inclus, suivant le texte
de l'edition critique, dans une anthologie publiee en 1969 par G. Mihaila et l'auteur
du present volume. C'est a peine en 1970 que la premiere edition critique de la ver-
sion roumaine a vu le jour, par les soins de Florica Moisil et de l'auteur de ce
volume.

Bien que la valeur cxceptionnelle des Conseils de Neagoi Basarab ait été
reconnue par la plupart des chercheurs roumains et etrangers qui s'en sont occupes
(voir la bibliographie), le sort de cet ouvrage a connu bien des avatars. Apres que,
des siecles durant, personne n'a douté de la paternite du voivode qui l'a signé,
vers la fin du XLXe siècle on a commence a mettre en question tant la date de sa
redaction que la personnalite de l'auteur. Les philologues se sont montres scepti-
ques quant a la datation admise jusque la commencement du XVIe siècle en
raison de la langue bien trop évoluée pour cette epoque. Mais la découverte du
texte original slavon et la certitude que la version roumaine représente une traduc-
lion roumaine du XVII5 siecle ont fait disparaltre les raisons de ces doutes. Cepen-
dant Theodor Codresco, un historien amateur, editeur de sources, a lance l'idée
que les Conseils de Neagoi Balsam!) renferment une information theologique et
des idies religieuses qui ne s'accordent guere avec un auteur lalque et indiquent
plutlit un homme d'église. Mais celui qui a repris cette supposition, la transformant
en theorie et faisant du probleme de la paternite des Conseils la question home-

422

www.dacoromanica.ro
rique de la littérature roumaine s, c'est Demosthine Rousso, byzantinologue disciple
de Krumbacher, établi en Roumanie apres la fin de ses etudes. Pour Rousso, les
Conseils sont l'oeuvre d'un moine du XVIII siecle qui les a attribués au voivode
pour /eur donner plus de poids. La these de Rousso a ete complétée et amplifiee
par P.P. Panaitesco, historien et slaviste notoire, qui a consacre a ce probleme
plusieurs etudes, datant les Conseils tantat du XVIIe, tant6t de la seconde moitie
du XVIe siecle.
Toutefois, en &pit de toute l'erudition et de la verve polémique depensies
par ces deux specialistes, la majorité des savants tant roumains qu'etrangers, ayant
A leur tete N. Iorga et St. Romanski, n'a pas accepte ces theses, qui ont pourtant
fait un assez grand nombre de proselytes. Dans les deux premiers chapitres du
present ouvrage, l'auteur passe au crible les arguments de Rousso et de Panaitesco,
dont il expose le total manque de fondement. Du reste, a l'heure actuelle, apres
que G. Mihaila a etabli que les filigranes du manuscrit slavon de Sofia sont des
années 1518 et 1519 et que L. Vranoussis a découvert dans le ms. 221 de Dionisiou
l'écriture autographe d'un contemporain de Neagoe, toute tentative pour exclure
l'ouvrage de l'epoque de celui dont il porte le nom est caduque.
Un probleme reste pourtant ouvert: celui du mode d'elaboration des Conseils.
Le voIvode les a-t-il &zits seul, a-t-11 fait appel a des collaborateurs ou s'est-il
borne a commander l'ouvrage, en donnant simplement certaines indications gene-
rales, a quelque erudit roumain ou étranger? Devant deux congres internationaux,
celui d'eludes balkaniques (Athenes, 1970) et celui d'etudes byzantines (Bucarest,
1971), M. Leandros Vranoussis a presente la these selon laquelle les Conseils de
Neagoe Basarab auraient ete rediges en realite par Manuel Corinthios, auquel
Neagoe les aurait commandes, en ne lui donnant que quelques indications sur la
fa con de s'y prendre. Le titre de la communication d'Athenes etait on ne peut
plus categorique a cet égard: Les Conseils altribuis au Prince Neagoi (1612-1821)
el le manuscrit aulographe de leur auleur grec. Ou la question homerique de la !lite-
rature slavo-roumaine enfin resolue I Mais les arguments mis en oeuvre sont loin
d'être aussi categoriques.
La these de M.L. Vranoussis se fonde sur trois arguments:
1) Entre Manuel Corinthios et la cour princiere de Valachie il a existe
des rapports directs: sur la demande d'un voivode Radu, qui peut etre soit Radu
le Grand, soit Radu d'Afumatzi, Manuel a emit le texte d'un office pour un saint
dont les reliques se trouvaient a Targoviste. Il a également rédige un traite sur
1es differences entre orthodoxes et catholiques, a la demande expresse de Neagoe
Basarab. II etait, par consequent, bien connu du volvode, qui pouvait tout aussi
bien lui demander de rediger des conseils pour son fils.
2) Le manuscrit 221 de Dionisiou, contenant la version grecque des Conseils,
est ecrit de la main de Manuel Corinthios.

423

www.dacoromanica.ro
 3) La version slavonne n'est pas le texte original des Conseils, comme le
soutiennent les chercheurs roumains et etrangers, mais une traduction de /a version
grecque, qui est la version initiate, rédigee par Manuel Corinthios et traduite
ultérieurement en slavon.
Malheureusement, l'auteur de cette these a negligé de verifier, textes en
main, l'argument essentiel, de fait le seul qui puisse etre pris en consideration: le
troisième. En effet, le premier argument ne prouve rien quant a la paternité des
Conseils. Neagod a entretenu des rapports avec d'autres savants aussi de son temps,
tels que Maxime Triv ilis (connu par la suite sous le nom de Maxirne le Grec en
Russie), qui a &lit des vers grecs en l'honneur de Neagod sur la chAsse de saint
Niphon, ou Gabriel le Protos, l'auteur de la Vie de saint Niphon. Pourquoi ceux-ci
ne seraient-ils pas aussi des auteurs possibles?
Nous admettons en nous basant pour l'instant sur le temoignage des
spécialistes susmentionnés, car L. Vranoussis se doit de nous démontrer personnel-
lement, avec preuves paleographiques et graphologiques a l'appui, l'identité
des deux écritures que les mss. 512 d'Iviron et 221 de Dionisiou ont été emits
de la mettle main. Mais cela ne prouve qu'une chose: que Manuel a copie le texte
du ms. 221, pas méme qu'il en est le traducteur I
Quant au troisième argument, si la version grecque est le texte initial et
la version slavonne une traduction, seul un examen approfondi des deux textes
peut le prouver. Or L. Vranoussis n'a pas dispose, A Athenes, du texte slavon et, a
Bucarest, nous avons pu constater que le savant grec ne connalt pas la langue
slavonne et n'a pas eu recours non plus A un slaviste pour l'aider A faire une
confrontation de textes. Des lors, le rapport qu'il a essaye d'établir entre les deux
textes, contre l'opinion unanime des specialistes roumains et etrangers, slavistes
et hellénistes de prestige (Lavrov, Iacimirski, Jean Bogdan, Démosthene Rousso,
P. P. Panaltesco, B. Grecou), n'est qu'une affirmation gratuite; quant au fait
que cette hypothese ait pu etre presentee dans le cadre de deux congres internatio-
naux sans contrôle scientifique préalable, c'est lA une curiosité a laquelle nous ne
pouvons trouver d'explication rationnelle.
De fait, un respect élémentaire de la bibliographie du probleme eltt suffi
montrer que la question du rapport entre les versions slavonne et grecque avait été
élucidée, des 1910, par Démosthene Rousso, Apres avoir et& un instant, seduit par
l'idée d'un original grec des Conseils, traduit ensuite en slavon, Rousso est revenu
sur cette supposition et, aide par son grand ami, le slaviste et helleniste Jean
Bogdan,i1 a confronté le texte grec, qu'il avait copie au Mont Athos, avec le texte
slavon Mite par Lavrov, produisant quelques preuves categoriques dont il résulte
que le texte grec est une traduction du texte slavon (les arguments de Rousso sont
reproduits intégralement dans notre ouvrage, p. 225 228). Lorsque St. Romanski eut
découvert dans le ms. 312 de la Bibliotheque de l'Academie Roumaine l'interme-

424

www.dacoromanica.ro
diaire slavon du KaoravuCtc de Simeon le Moine, D. Rousso a démontre que c'est
ledit intermédiaire slavon qui a été utilise dans les Conseils et non Forlginal grec,
ce qui prouve de maniere péremptoire que la version grecque de Dionisiou est Une
traduction du slavon. Toutefois, M. Vranoussis n'a tenu compte d'aucune de ces
preuves, pourtant convaincantes. C'est pourquoi nous nous somme vu oblige de
consacrer tout un chapitre le chapitre IV du present ouvrage a l'examen
textologique minutieux que l'auteur de la these soutenant le caractere original
grec des Conseils de Neagoe Basarab a omis d'entreprendre.

II suffit de comparer le texte slavon des Conseils de Neagoe Basarab au texte

grec, en choisissant d'abord les parties composees par Neagod Basarab lui-meme,
pour constater que la version grecque abonde en confusions, dénaturations et addi-
tions absurdes, qui révelent une evidente ignorance quant aux institutions de la
Valachie et un manque flagrant d'expérience et de connaissances militaires. C'est
ce que nous avons démontre dans les chapitres II et III, ofi nous combattons les
arguments de D. Rousso et de P. P. Panaitesco stir le prétendu caractere apo-
cryphe des Conseils (voir le chap. II, p. 102 et la note 50; p. 110 et la note 68; p.
118 et 121 ; p. 134-135; p. 141-144 et les notes 109 et 110; chap. III, p. 215,
note 7; p. 217-218, note 16). Mais ce qui est encore plus frappant, c'est le
résultat de la confrontation des textes que Neagoe a puises, sans rien y modifier,
aux sonrces, selon un procede fort en honneur au Moyen Age. Dans tous ces cas,
on est a meme de comparer les sources, dans leur texte grec original, a la forme
que ces passages revétent dans la version grecque de Dionisiou des Conseils.
Si cet ouvrage avait éte écrit initialement en grec par Manuel Corinthios, ainsi
que l'affirme L. Vranoussis, les sources grecques qu'il utilise tels que l'am-
pie fragment de l'homélie Eig Telt+ Mcragóppocrtv d'Ephrern le Syrien, englobe
dans le chapitre I , les allegories du Physiologue integrCcs dans le chapitre IV et,
en particulier, les quatre chapitres pris entierement de l'ouvrage Kctravt4ig de
Simeon le Moine devraient se retrouver intactes dans la version grecque des
Conseils conservée dans le manuscrit de Manuel Corinthios. Or la surprise que nous
reserve cette confrontation de textes, c'est justement la non-concordance flagrante
entre les sources grecques originales et la version grecque des Conseits de Neagoe.
Basarab. Les textes ne laissent subsister aucun doute a ce sujet.
Ainsi, nous avons (pp. 234, 236 et 238) dispose en deux colonnes le texte
grec de l'homélie Etc niv MerapOppoolv d'Ephrem le Syrien (ed. Oxford,.
1709) et ce meme passage integre tel quel par Neagoe dans ses Conseils. On volt
clairement qu'aucune phrase n'est restée inchangée, a l'exception des citations du
Nouveau Testament que tout le monde connaissait par coeur. Meme lorsque les
mots sont pareils, l'ordre dans la phrase en est modifié. En outre, la version grecque-
des Conseils comprend un grand nombre d'additions, de modifications et de Boni-

425.

www.dacoromanica.ro
tures de style, dues évidemment a Manuel . Nous ne possedons pas, pour ce passage,
le texte slavon des Conseils de Neagog Basarab, car il fait partie des feuilets man-
quants. Mais nous pouvons recourir a la version roumaine, qui conserve asses
fidelement l'image du texte slavon. D'autre part, on dispose d'une traduction
slavonne de l'homélie d'Ephrem le Syrien qui est particulierement fidele a l'ori-
ginal grec. Or, si l'on compare le texte de la version roumaine des Conseils A cet
intermédiaire slavon de l'homélie, qui se trouve dans le manuscrit slavon 138 de
la Bibliotheque de l'Académie Roumaine, datant du Xve siecle, on constate (v.
pp. 235, 237 et 239) leur identiti absolue. D'oü l'on peut déduire que le texte slavon
des Conseils de Neagog, était, lui aussi, identique A ce texte slavon de l'homélie
d'Ephrem le Syrien, lui-même calque sur le texte grec de l'édition d'Oxford, 1709.
VoilA done que, tout A coup, le texte de cette homélie, tel qu'il est rendu dans la
version grecque des Conseils conservée au Mont Athos, s'isole des trois autres
textes identicues entre eux: le texte grec, son intermédiaire slavon et sa forme rou-
maine dans les Conseils de Neagoé. En echange, les omissions, alterations, addi-
tions et stylisations arbitraires de Manuel Corinthios ne se rencontrent dans aucun
de ces trois textes 1 En consequence, on est oblige d'admettre que la version grecque
des Conseils n'a pu etre l'original ayant servi A la version slavonne, car dans ce
cas toutes les modifications dues A Manuel, qui n'existent ni dans le texte grec de
l'homélie, ni dans l'intermédiaire slavon, devraient se retrouver dans la version
slavonne (et roumaine des Conseils). Or il n'en est rien, celle-ci étant au contraire
identique au texte de l'édition d'Oxford et a celui du Ms. slavon 138 de la B.A.R. I
II est, par consequent, hors de doute que la version grecque des Conseils
est une traduction fort libre et souvent arbitraire du texte slavon de cet
ouvrage. Le fait que l'homélie d'Ephrem le Syrien a eté retraduite du slavon en
grec, ainsi que les libertés prises a cette occasion par le traducteur grec des Conseils
de Neagog , ressortent d'un grand nombre de preuves (v. pp. 239-246).
L'alligorie de la Vile, puisée dans le roman Barlaam et Joasaph et utilisée
dans le chapitre IV, melte a des conclusions identiques. Ce texte est en effet
different, sous le rapport de la langue grecque, dans la Patrologia graeca de l'abbe
Migne et dans la version grecque des Conseils (pp. 257-258). En échange, la
version roumaine (qui tient lieu, ici encore, du texte slavon manquant des Conseils,
correspond A la version slavonne de Barlaam et Joasaph. De meme certaines parti-
cularités de cette version slavonne sont (ainsi qu'il est démontre pp. 248-249)
a l'origine des differences entre le texte grec qu'on trouve dans les Conseils et la ver-
sion grecque du roman ! C'est donc que ce passage a eté retraduit, lui aussi, du slavon.

Une preuve A la fois spectaculaire et indiscutable:de ce que nous avangons

est fournie par. 4 l'allegorie du serpent * du Physiologue. On connait le texte grec du

426

www.dacoromanica.ro
Physiologue pour cette allegorie, que nous avons reproduit (pp. 280-281) d'apres
l'édition de G. Pitra. Or, la comparaison entre ce texte et cette meme allégorie,
telle qu'elle est rendue dans la redaction grecque des Conseils de Neagoi, due
a Manuel Corinthios, révele qu'ils different du tout au tout, tant en ce qui concerne
les dimensions que l'interprétation de l'allegorie. Comment expliquer ce fait,
sachant que cette interpretation de l'allegorie du serpent ne se retrouve dans
aucun texte grec? La reponse se trouve a la p. 252 de l'ouvrage, oa nous repro-
duisons, d'apres G. Polivka, une variante rarissime, caracteristlque pour les ver-
sions slaves du Physiologue et attestée, sous cette forme, uniquement dans le
cadre de l'ancienne culture serbe. Or, le texte slavon du Physiologue et celui de la
version grecque des Conseils sont parfaitement identiques 1 C'est la une preuve
certaine que ce dernier texte a Re tradult en grec du slavon. Neagod, qui du
fait de ses étroites relations de famine et politiques se connaissait en culture
serbe, aura eu sous la main cette variante serbe si rare du Physiologue, dont il a
extrait quelques allegories, parmi lesquelles celle du serpent, qu'il a intégrees
a ses Conseils. Manuel, en traduisant le texte de Neagoé, a donne la seule version
grecque connue de l'allegorie du serpent dans cette variante serbe. Nous posse-
dons aussi la preuve que celle-ci se trouvait dans l'original des Conseits de Neagoe:
en effet, entre la version roumaine du XVIIe siecle, qui tient lieu du texte slavon
disparu (p. 252, colonne de droite), et le texte de la variante slavo-serbe (meme
page, colonne de gauche) la correspondance est absolue.

tine mine inepuisable d'arguments démontrant que la version grecque des

Conseits de Neagoi Basarab a été traduite du slavon nous est fournie par le livre
de Simeon le Moine, Katrivuttg, utilise par l'autenr des Conseils, dont l'ori-
ginal slavon conserve cette lois-el d'importants fragments. SI l'on compare la
version intermédiaire slavonne de l'ouvrage de Simeon, connue sous le titre de
08mamemal avec le texte slavon conserve des Conseils, on constate qu'il
y a identiti parfaite. Au contraire, la version grecque originale de Karavyttc
ne coincide nullement avec le texte.... grec des Consent:.
Atha de rendre la demonstration encore plus évidente, nous avons pris pour
exemple un texte de Kateivu4K dans lequel Simeon le Moine a copie a son tour un
texte canonique: l'épisode de Judith et d'Holopherne, de la Septuagesime (Judith
12, 11 20, 13, 1-9). Nous avons reprodult dans la premiere colonne le texte de
la Septuag4sime (v. pp. 257-262), dans la seconde le texte de Karavntg et
dans la troisième le merne texte tel gull apparalt dans la version grecque des
Conseits de Neagod Basarab. Si l'on accepte la these de L. Vranoussis, il est impo-
ssible d'expliquer comment Manuel Corinthios, utilisant l'ouvrage de Simeon
le Moine, est arrive a toutes les differences de texte que l'on constate entre la
colonne de droite et les deux colonnes antérieures1 En revanche, les differences,

427

www.dacoromanica.ro
additions et omissions du texte de Manuel Corinth los deviennent intelligibles
des que l'on compare son texte a l'intermédiaire slavon du livre de Simeon le Moine,
conserve dans le ms. 312 de la Bibliotheque de l'Academie Roumaine ! Nous
avons analyse (p. 263-272) non moins de 19 preuves établissant que le texte de
Simeon le Moine figurant dans la version grecque des Conseils a été retraduit du
stavon.
D'autres preuves du meme ordre sont fournies par les comparaisons auxquel-
les donnent lieu deux autres passages (pp. 273-274 et 276-277).
Ainsi que l'on petit voir, l'hypothese Vranoussis n'est que le résultat de recher-
ches faites, délibérement, au mépris des réalités textologiques. Nous avons d'ail-
leurs eu l'occasion, lors des débats du XIVe Congres international d'Etudes
Byzantines, d'attirer la-dessus l'attention de M. Vranoussis (le texte de ces debats,
traduit en roumain, est reproduit en annexe au present ouvrage).

De tout ce qui precede, ii ressort de maniere indiscutable que les Conseils

de Neagod Basarab ont été rédigés en slavon et que la version grecque n'en est que
la traduction, traduction au demeurant partielle (limitée a la seconde partie,
elle-meme avec un chapitre entier et plusieurs passages du chapitre VIII en moins),
souvent erronée et fort peu fidele. Les spécialistes ne devront utiliser cette version
qu'avec precaution et en la confrontant sans cesse avec le texte original slavon
conserve ou, a Main de celui-ci, avec la version roumaine.
Un autre probleme controverse est celui de l'histoire du texte. Dans le
chapitre 111, l'auteur s'occupe des theories soutenant que, dans sa forme actuelle,
le texte des Conseils, connu en proportion d'un tiers par le manuscrit de Sofia et
integralement par la version roumaine, ne serait pas le texte original, mats au-
rait subi au fil des temps nombre d'interpolations, de modifications et d'additions
dues aux copistes. Ces opinions sont, elles aussi, le résultat d'un examen superfi-
del des textes. Dans la mesure o Fon peut confronter la version roumaine du
XVIIe siècle au texte original slavon du debut du XVIe siecle, la Kemiere s'avere une
traduction fidele du second, sans modifications et interpolations notables. Quelques
petites additions du traducteur sont facile a détecter et sans consequence. En ce qui
concerne les deux autres tiers, pour lesquels nous ne disposons pas du texte original
slavon, ii existe neanmoins un element stir de comparaison: les textes des sources.
Etant donne qug Neagoe Basarab a souvent pulse dans les sources sans y modifier
quoi que ce soit, on est a meme de comparer la version roumaine au texte des
sources respectives, On peut, par ce moyen, reconstituer encore presqu'un tiers du
texte stavon manquant (66 pages des 216 que comporte la. version roumaine) et i)
en ressort que la version roumaine est identique au texte slavon des sources.
En résumé done: autant la version slavonne du XVIe siecle, dans la mesure
oet elle s'est conservée, que la version roumaine du XVIIe siècle, qui en est la fidele

428

www.dacoromanica.ro
traduction, représentent, comme structure et comme texte, les Conseils de Neagoé
Basarab, dans leur forme initiale, telle qu'elle est issue de la plume du vorvode rou-
main. 11 ne s'agit nullement d'une oeuvre due a de successives collaborations post-
humes de copistes anonymes, ainsi que se le] sont imagine quelques chercheurs
roumains et etrangers.

Le chapitre V entreprend, pour la premiere fois, l'analyse structurale des

Conseils de Neagoe Basarab, en vue de démontrer combien l'architecture de l'ou-
vrage est organique, combien son ideologic est cohdrente et avec quel art les sources
y sont utilisées. L'auteur montre de fa gon Otani& ce qui, dans la composition
parfaitement homogène de Neagod Basarab, est sa creation originale et ce qui
représente des emprunts, comment les deux categories de textes sont fondues en
un tout harmonieux dont il est sorti un ouvrage original. Aux sources connues
jusqu'A present, l'auteur en ajoute quatre nouvelles, décelées par lui: l'Homelie
pour le psatune VIII de saint Jean Chrisostome, l'Hoznilie 69 pour l'Evangile de
saint Matthieu du meme Pere de l'Eglise, dont le texte grec est reproduit paralle-
lement au texte roumain des Conseils pour démontrer l'identité des textes, un
écrit d'Ephrem le Syrien et la relation serbe sur le roi Asa.

Le chapitre VI décrit les manuscrits de la version roumaine et fait l'histo-

rique du texte de celle-ci, qui a subi au XVIIIe siecle une reduction massive, dont
est nee une forme nouvelle d'oil les passages religieux ont été pratiquement
klimines. Une troisième redaction du texte roumain est /e résultat de la conta-
mination entre cette version abrégee et la traduction initiale.
Le chapitre s'acheve par tine breve description des différentes editions de
la version roumaine des Conseils.
L'ouvrage comprend deux annexes. La premiere est réservée exclusivement
A la these de M. L. Vranoussis, reproduite sous forme de l'article publié par celui-ci
dans la revue roumaine Magazin istoric de février 1972. Ce texte est suivi par les
débats qui ont eu lieu lors de la communication de M. L. Vranoussis au XIVe
Congres international d'Etudes Byzantines, sous la présidence de M. Jean Gouil-
liUrd, directeur d'etudes A l'Ecole Pratique des Hautes Etudes de Paris. Enfin on
a reproduit l'allocution adressée en roumain par M. L. Vranoussis a l'occasion de
la session commemorative organisée par l'Institut d'histoire Nicolas Iorga en
l'honneur du 450e anniversaire dela mort de Neagoe Basarab. Une seconde annexe
comprend quelques textes a l'appui des demonstrations du chapitre II de l'ouvrage.
La Bibliographie publiée A la fin du volume comprend tout ce qui a été écrit
de notable A l'époque moderne sur les Conseils et leur auteur.
Traduction du résumé:
R. CRETEANU

www.dacoromanica.ro
 POSTFATA

Ajunsi la sfIrsitul acestei lucräri, care s-a bucurat de o ernotionanta soli-

citudine din cele mai diverse locuri, ne indeplinim o placuta obligatie expri-
mindu-ne gratitudinea fata de toti, i In primul rind fata de cei ce au con-
tribuit direct la realizarea ei, citind-o In manuscris ori In corectura i comu-
nicindu-ne pretioase observatii i sugestii de imbunatatire. Tovarasa Ro dic a
R otar u s-a dovedit, din acest punct de vedere, Inca o data, admirabilul
lector de carte si experimentatul editor pe care-1 cunoastem, iar tovarasul
Mina Cantemir a rezolvat pentru noi, cu competenta-i reputata, unele com-
plicate probleme de tehnoredactare.
In mod cu totul deosebit dorim sa consemnam recunostinta pe care o da-
toram colectivului i conducerF ntreprinderii Poligrafice ,,13 Decembrie 1918",
personal tovarasilor director Teohari Georgescu i inginer sef Elena Tataru,
a caror luminata Intelegere si al caror nobil entuziasm pentru scrisul românesc
au devenit, in cursul anilor, o componenta nestiuta a zeci de carti de felul
celei de fata.
Concursul dat de brigada de zetari condusa de prietenul Aurel Tomescu
echivaleaza cu o colaborare, i inem sa le exprimam tuturor multumirile
noastre cele mai sincere.
La despartire, rugam pe cititor sa indrepte greselile ramase, pe care le
semnalam dlnd numai forma corecta, cu indicarea locului unde trebuie introdusa.

pag. 40, rindul 7: suprimate 161: aAtait; nelf e. AlOBHMTH

52, r. 3: nomL3astaaa 173, r. 18 de jos: 1969.

61, r. 1 de jos: 364-366
73, r. 2 de jos: 364-365
85, r. 7: Ivan Calinescu, idem. p. 171,,
177 r. 12: viitorul
91, r. 2. Trivolls, idem, p. 229
101, r.4; dbm,
110. r. 13 de jos: f. 165 v
112 : rhea nolo
133: Karma (corectat dupa fotocopia
manuscrisului)
142, col. dreapta, r. 4: ii, r. 21: 9a-
Xayt
143 col. stinga r. 4 sl 14: a.,s,-kme, r. 20:
4(60). Col. dreapta r. 12: gfpc ov r a .
149, r. 13: 363-365
177 r. 21: 1513 in loc de 1523
180, nota 46: appartenant
210 r. 17 de jos: citata)
214 nota 2: nota 42 Ms de la p. 355
215 eol. stinga r. 1: savriap (corectat
dupa fotocopia manuscrisului); r. 5:
col. dreapta, r. 3: ctinotg; r. 6:
axstv.
216 col. st. r. 6: irdwrote
217, nota 16: 312 B.A.R., f. 224 r.
Col. stinga, rindul subliniat intre
crosete HHHti; MONA% ii 314416MHML [de
prietenii i cunoscutii mei] col. dreap-
ta, Invatitturile: Ilptinepov: bvet81-
05tievog

430

www.dacoromanica.ro
 De asemenea, rugam sd se completeze bibliografia cu Inca doud titluri apd-
cute intre timp i prezentind o important& speciald:
Zoe DumitrescuBusulenga, Spiritul umanismului romdnesc in
umanismul european, comunicare prezentatd la Curtea de Arges, in octom-
brie 1972, in cadrul Sdptdminii vechii culturi românesti" si al Primei
Conferinte Nationale a cerceldlorilor culturit vechi romdnesti (limbd, literaturd,
artd), aparutd in revista Arges", nr. 12 din decembrie 1972, p.8. Este o con-
tributie fundamentald la definirea umanismului romdnesc si a ethosului
Invdtdturilor, indispensabild oricui vrea sS inteleaga in adincime notiunea de
umanism lomdinesc".
A I. Pi r u, 0 epocd" Insemnald de culturd, fragment din conferinta tinuta
la Curtea de Arges in aceleasi imprejurari, aparut in acelasi numar din
revista Arger, p.13: Cultura romandcitim in acest articoldobindeste Inca
o epocd insemnatA de culturd, epoca lui Neagoe Basarab, in care vdd zorii
umanismului romdnesc. Aceasta este convingerea i credinta mea".

218 r. 10 de jos: 1966, trei 249 r. 7 de jos: rent

220: rdsolue
224. r. 16: 386-389
226. r. 18: fly; r. 24 yuvaticeg; r.33:
1capa41040o.ac
231 r. 8: 8g
234, col. stinga, punctul 3: AA;
eol. dreapta, r. 10: &so 'rpm:fig
punctul 6: xpao-
237 punetul 8; la unele coli sin s-au
imprimat bine :mem i cili;
punetul 12: sanp-kwAgue (idem la
p. 224).
238 col. stinga, punct 16: %iv; pn
col. dreapta punct 14: 8v; punet 16:
Tic; punet. 18: EicpaCov
239, punet. 18: Isptga
240, punet. 3 rindul 11: &taco) in loc
de gezgco.
242 r. 13: 'Et
243: tporispilt; tOetratotv
245: birflpxcv; r. 4 de Jos: Tic
246: col. dreapta: 6uvow Eicpaov
247; Migne, P.G. tom. 96
248 col. dr. r. 9: 8c
251; A aceluiasi
254: r. I: KONCT4IITHH4r0444, F. 9;
386-389.
257 col. stinga r. 2: tic
col. mljloc r. 2: öç, r. 9: 'Mob; r. 10:
1:0; r. 23: 'rain col. dreapta r. 5:
'AirgX06; r. 8: Epóc
258 col. stinga r. 10: lou81.0 (idem
col. dreapta)
col. dreapta r. 7: Arip
259 col. stinga r. 14: ttlipet
col. dreapta r. 22: 'Mob
260, col. stings F. 2: d; r. 9: krevi10r1;
r. 18: eurchowro; r. 30: 8oiarj.
col. mijloc r. 17: sic r. 22: 'line-
Xeican
r. 2 de jos, stinga: pe patul sdu
264: F. 2-3, se vor corecta precum
urmeazA: «In originalul Invataturilor,
precum si in versiunea romdneascal».
La punctul 2 r. 1: armilinta, precum
si originalul Inviitaturilor»; r. 4: (wit
r. 14-15: se eliminS cuvintele «prin
urmare>>.

431

www.dacoromanica.ro
 In Incheiere, vrem sa amintim c, Intr-un articol polemid pe care n-am
tinut sa-1 lnscriern In Bibliografie, apárut In nr. 2 din Romania literara,
In ianuarie 1970, cinci luni Inaintea Congresului de la Atena I atunci cind
teza Vranoussis era numai un zvon, elementele ei 'nefiindu-ne cunoscute,
preveneam asupra faptului Ca « versiunea greaca editata de Vasile Green
1n 1942 este sigur tradusd din slavonefte, iar opera 1ntreaga, Oa curn o stim din
versiunile slavonä, greaca si romana, a utilizat toate izvoarele in slavonege,
inclusiv Biblia i pe parintii bisericoti grecio. Avertisment caruia i s-a acordat
creditul ce s-a vitzut I Consideram lnsa ca, o data mai mult, s-a dovedit nece-
sitatea discutiei pentru progresul stiintei. Dincolo de ipoteza hazardata cu care
.a venit sal tulbure pe cel neavizati, L.Vranoussis a avut, pina la arm& un 101
benific, prin efortul de cerdetare si aprofundare la care ne-a obligat pe toti1

feta trade 1973

Textul slay din coloana stinga (a se 276 col. stings r. 14: Kam; col mi-
corecta H In tH) este reprodus dupa jloe r. 4: DPIHmerf r. 5: a flon Ad4HTE ;
Cronleile slavoromfine, p. 234. In T. 7: r. 14: HECkINHCALHHOMS ;
CA63cIAAH

ms. 312 BAR Intregul pasaj din care
Imprumutam citatele, urmatoare se
afla la filele 166 r-168 r.
265 col. stinga, r. 3: gou; eol. dreapta
r. 3 de jos : Arlin
col. niljloe, T. .5 : . kt-its; r 6: AsuriptH;
r. 7: PITapwak: r. 8: 1-1403goAoHocopa
nark. Textul eitat dupa Croalelle,
p. 234.
266 r. 9: 436 1,6HCF6 ChOPOTHEIHTH CE,
267: oyspaurousms ; Xanirporg
269 r. 4 de Jos: ComparArea.
270 col. stinga, r. 3: miwrss r. 5: pm;
Col. dreapta r. 1: 'N Acta
punctul 14. r: 1: ;clamors; punetul
15 r. 1: ih3HEcaue re041iMill
271 col. stinga r. 3 sb8(A)sarum; pc«.
272 vol. stinga r. 1: AecTs;
273 col, dreapta r. 1: 'H; r. 7: wpat-
lalka
274 col. stinga r. 4: fiv
punetul 1. rindul 5; IA Ircr:s
r, 15: astrirre; r. 18: pli4,414H16M6 ;
r. 20: isiminTE. Textul este luat din
ms. 312 BAR, f. 223 r-v.
277 col..mipoe, r. 1: c r. 4: pHAaHHI.6
col. stinga, r, 6: nort; col. dreapta
r. 6: Sprautóv r. 1 de jos: xylon.
279 nota 5: 390-391.
292 col. dr. r. 3: Ebratg
307. col. `dr. r. zga
309 col. dr.' r: 1 : Ktiv ; r. 11: öt:;
r. 4. de jos: "A
310 col. dr. r. 2: "A
313 col. dr. r. 151 de jos: Kay
315 r. 6: Spn-; r.15; OcacmcrOcti.; r, 17 Kai
817 r.. 10 de jos: 4ripovopktv
344 col. stInga, alln 2: corAs Nash; alin. 3
H /C4H0 CHAEHAN Pd34POTEUH;
col. dreapta al. 1; 8sw; al. 2: esaavs;
Msn; aorkeHx.
354, mita 38: Migne P,G-. vol. 43.
386: 11 septembrie
' 410: r. 10 de jos:1969

www.dacoromanica.ro
 INDICE DE NUME

Adam, 41, 60 292, 294, 295, 332 Anghel Paul, 18, 100, 102, 180,
Adamescu, Gh., 184 232, 291, 298, 327, 349, 353, 403
Adontz N., 353 Anghelina, fiica lui Neagoe Basarab,
Agapet, Diaconul, 290, 337, 356, 41g, 35, 75, 330, 418, 420
Aghioritul, Nicodim, 47, 74 Antim Ivireanul, 327, 329
Ahav, rege evreu, 300 Apostolescu, N.I., 72
Ahmed, fiul Sultanului Se lim II, 176 Arbore, Grigore, 403
Albu, Nicolae, 64 Arie, eretic din sec. IV, 103
Aristofan, 63
.Albu, judecator domnesc, 161 Aristotel, 343, 357, 358
Alexandru eel Bun, 415 Asa, rege evreu, 341, 342
Alexandru, Coconul, fiul lui Radu AsAnestii, 380
Mihnea, 150 Asur, Atar, Agar, 258, 263, 265
Alexandru, I1ia, 175, 415 Athanasie, intemeietorul comunitatii
Alexandru, loan, 403 cAlugAresti de la Athos, 86, 173
Alexandru cel Mare, 101, 179, 180, Athanasie al Alexandriei, scriltor
343, 357, 358 clasic crestin din sec. IV, adversar
Alexandru, Mircea nepotul de fiu al al lui Arie, 102.
lni Mihnea cel RAu, 167 August, Octavian, 26
Alexe, sol al lui Neagoe Basarab, 393 Aureliu, Marc, 356, 400
Alexei Mihailovici, tar al Rusiei,
Avesalom, fiul lui David, 41, 42, 72,
86, 172
Alexie, ornul lui Dumnezeu, 190
299, 306, 341, 368
Ana, fiica lui Ayesalom, 341 Ayia, rege evrau, 341
Andreescu, Stefan, 78 Ayram, Mircea, 366, 376,
Andrei al Cretei (Criteanul) autor Avraain, 315, 317
bizantin de imnuri biserice§ti, 226 Azarie, cronicarul, 416

433
www.dacoromanica.ro
 Badea (Badica) var dupa mama al lui
Neagoe Basarab, 98, 107, 173 182
Baiazid II, fiul lui Mohamed II cuce-
ritorul Constantinopolului, 162, 176
Bagoas (Vagav), eunucul lui Olo-
fern, 257-264
Balota, Anton, 18, 56, 76, 102, 125,
136, 138, 156, 159, 164, 165, 168,
169, 181, 184, 185, 403
Balcescu, Nicolae, 18, 19, 36, 132,
152, 154, 363, 360, 370
Baltag, Nicolae, 403
Barbu Eugen, 403
Barbu, stolnic, nepot de fica al lui
Vlad Calugarul, 106, 161
Bareille, J, 291, 307
Basarab cel Tinar (Tepelus), domn
al Tarii RomAnesti (1477-1481)2
tatAl lui Neagoe Basarab, 65, 78,
80, 86, 87, 88, 89, 105, 108, 111,
121, 173, 175
Baschin, Mate], 398
Batseba, mama Jul Solomon, 298,
299
Beatrice de Neapole, 354
Belzenski-sol polon la curtea lui
Neagoe Basarab, 130
Berindei, Dan, 404
Berza Mihai, 75, 191, 404
Bianu Ion, 370
Birsanescu, S.S., 171, 403-404
Cabasila, Nicolae, scriitor bizantin
din sec. XIV, 83, 86, 172
Cacavela, Ieremia, profesorul lui
D. Cantemir, 90
434
www.dacoromanica.ro
Bodogae Teodor. 280,
Bogdan, Ioan, 19, 77, 78, 88, 92, 93,
97, 105, 111, 150, 173, 174, 177,
184, 227, 342, 404, 424
Bogdan Damian P., 200, 207, 216,
218-219, 404, 419
Bogdan din Popesti Moldoveanu,
dregator i cumnat al lui Radu
cel Mare, dusman al lui Neagoe.
Este ucis In ianuarie 1512, 88, 93,
97, 105, 111, 162, 174, 177, 178
Boica din Botesti, potrivnic al lui
Neagoe, 162
Borgia, Cezar, 353
Botvirdc, 359
Boureanu, Ra du, 404
Brancovici (neamul Despinei) 24
417
Brancovici Maxim, unchi al Despinei
slMitropolit al TAM Romanesti,
91, 417
Braniste, Ene, 172
Brätulescu, Victor, 404
Bria LI., 170
Brincoveanu Constantin, 62, 90, 108
Bucuta, Emil, 404
Buda, 43
Bulat, G. Toma, 18, 404
Busulenga, Zoe Dumitrescu, 404
BuzilA, Boris, 217, 409
Calm, Constantin, 404
CAlinescu, G., 7, 18, 405
Calota, ginerele Jui Vlad Cillugaru 1
gt cumnatul lui Vladut, mare
 vornic sub Neagoe Basarab, 96,
106, 161, 176, 177
Camariano, Nestor, 254
Canart, Jean, 280, 421
Candrea LA., 377
Cantacuzino, Constantin, Stolnicul,
80, 171, 361
Cantacuzino, Serban, 20, 79, 370
Cantacuzino Stefan (manuscrisul ln-
valaturilor lost In posesia lui) 14,
15, 16, 27, 39, 40, 149, 209, 215,
360 - 364, 369, 370, 371, 372,
373, 375, 422
Cantemir, Dimitrie, 62, 79, 80, 90,
93, 103, 105, 106, 115, 116, 122,
126, 144
CApAtinA, Radu, 106
CAptar, logolat, 78
Caracas, Remus, 370
Carol cel Mare, 26
Cartojan, N., 17, 28, 66, 199, 285,
342, 348, 357, 377, 405;
Cazacu, A. 184
Cazan, executat de Neagoe, 177
Chalcocondil, Laonic, 136, 185
Chiajna, sopa lui Mircea Ciobanul,
167
Chihaia, Pavel, 75, 76, 84, 85, 147,
171, 179, 180, 190, 348, 40 5
Chitimia, Ion C, 18, 57, 68, 74, 76,
77, 93, 118, 152, 156, 179, 192 - 219
230, 334, 386, 405 - 406
Cicero, M Tullius, 63
Ciobanu, Stefan, 18, 285, 399, 406
Cioculescu Serban, 357, 406
Cioranu, Ariadna-Camariano, 254, 387
Ciuchindel, C., 406
Ciurezu, D. 375
Clndea, Virgil, 18, 64, 77, 129, 130,
131, 184, 280, 377, 405
Cirje, Luca, 132
www.dacoromanica.ro
Codrescu, Theodor, 14 - 16, 19, 374
422
Codreanu, Iancu, 368
Coman, trimis al lui Neagoe la Ve-
netia, 131
Coman din RAsinari, 366
Concasty, Marie-Louise, 280, 421
Conea I., 191, 406
Constantin cel Mare, 33, 39-43,,
66, 74, 82, 85, 86, 87, 95, 113
114, 168, 210, 228, 302 - 306,
327, 328, 350, 351, 419, 421
Constantin Porfirogenetul, 22, 26.
Costantiu Clor, 302
Coresi, diaconul, 282
CostAchel, Valeria, 172, 184,
Costin Miron, 80, 88, 122
Cralove0 (familia):42, 4 9, 62, 65
77, 79, 87, 88, 90, 91, 98, 105 - 108,.
123, 157, 160, 161, 162, 174, 176,
182, 417
Barbu, mare ban al Craiovei, cel.
mai mare din cei patru frati,
Craiovesti, In cAlugarie monahul
Pahomie, 77, 85, 89, 98, 105,.
106, 107, 111, 161, 172, 176,.
177, 182,
Danciu Gogoase Craiovescu, 77, 105
107
Pirvu vornicul tatAl adoptiv al lui
Neagoe Basarab, 62, 77, 80, 87,
88, 89, 90, 98, 105, 106, 108,
111, 173, 175, 176, 417
Radu Craiovescu, 77, 98, 105, 106,.
182
Plirvu II Craiovescu, fratele dupA
mamA al lui Neagoe Basarab, 89,.
98, 106, 107, 176
Preda Craiovescu, m are ban al
Craiovei, fratele lui Neagoe Ba-
sarab, 89, 98, 106, 107, 176
435.
 Barbu II, fiul lui Pirvu II, 107 CreangA, Ion, 321
Barbu III, fiul lui Preda, 107 Cretia, Petru, 9
DrAghici, probabil fiul lui Plrvu II, Cront, Gh., 279, 280, 387
107 Cupsa, I., 136, 185, 406
CrAciun, Ioachim, 376 Curticdpeanu, Doina, 352, 406"

D
Da lila, 256 Detco, fiul Vladaiei, sora lui Neagoe
Damaschin, Petru, 83 Basarab, 107, 182
Dan, executat de Neagoe, 177 Detco, ban executat de Neagoe, 177,
Danciu de Popesti fiul lui Bogdan 178
Moldoveanu, 111, 165, 177, 182 Diehl, Charles, 172
Danciu, mare plrcAlab, 177, 182 Diicul, comis, potrivnic al lui Neagoe
Danciu, proprietar al unei danii . 162
de la Neagoe, 165 Dimitrie, stint militar, 86
Dani6i6, G., 341 Dimov Leonid, 406
Daniil, profetul, 180, 324 Diocletian, 350
Dante Aligherl, 63 Dlugosz, loan, 187
Darius, rege persan, 340 Dobromir, zugravul frescelor de la
Darrouzds, Jean, 280, 284, 387, 421 Arges, 56, 152, 288
David, rege evreu, 41, 72, 298, 299, Doja, Gh., 42
306, 341, 351 Donat, loan, 182
Dekadyos, Justin, 383 Dorothei al Monembaziei, 303, 304,
Delavrancea, Barbu, 79 350
Del Chiaro, Anton Maria, 116, 122 Dragomir, logofdt, potrivnic al lui
Del Monte, 78 Neagoe, 162
Densusianu, Aron, 18, 68 Draganu N., 347, 353, 406
Densusianu Ovid, 18, 193, 377, 406 DrAghici Vintilescu din Floresti, pa-
Despina (Milita) sotia lui Neagoe harnic, 106, 161
Basarab, 23, 34, 35, 50, 55, 56, Duicev, Ivan, 172
70, 75, 76, 80, 100, 101, 110, Dumitrache Medelnicerul, 171
152, 173, 417 Dumitru din Vdcdresti, vistier
Despot VodA, 3, 96 161
Detco din Izvorani, mare ban al Dumitru al lui Bour, 78
Craiovei, 98, 107 Dutu, Alexandru, 406

Efrem Sirul, 32, 33, 43, 46, 49, 73, 263, 280, 282, 324-326, 327, 328.
102, 127, 210, 228, 232, 233-247, 338, 353, 388, 391, 419, 425, 426,
436

www.dacoromanica.ro
Eftimie al Tirnovei, patriarh 4.i Elena Brancovici, sotia lui Petru
scriitor bulgar, 42, 43, 74, 83, Bares, 22, 23, 101
84, 85, 87, 101, 171, 172, 210, Elian, Alexandru, 146, 171
228, 298, 302, 305, 330, 347, 350, Elisabeta, regina Poloniei, 357.
388, 415, 419. Ermolai-Erasm, 398
Eftimie cronicarul, 49, 416 Eminescu, Mihai, 62
Eftimiu, Elena , 191, 406 Engels, 288, 349
Erasmus din Rotterdam, 17, 102,
Eginhard, 26
182, 413
Eli, preotul, 298 Erbiceanu, Constantin, 371, 373
Elena mama lui Constantin cel Ezechia, rege evreu 39, 72, 101,
Mare, 82, 304, 305 300, 301, 305, 339, 372.

Facon Nina, 74 Filotei de la Cozia, 171

Fecioru, Dumitru, 352 Firley, 131, 184.
Ferdinand de Habsbuig, 23, 396 Florea gr6mAticul, 183
Filip Solitarul, 347 Focas, Nichifor, lmpsral bizantin,
Filip, Traian., 406 86, 173
Filitti, Dositei, mitropolit al Tara Fotie, patriarh al Constantinopo-
RomAnesti, 380 lului, 291, 337
Filitti, Ion C., 56, 76, 77, 105, 173, Fugariu, Florea, 180
182, 406 Fura, clucerul,. 78

Gaster, M., 13, 14, 19, 195, 196, Giurescu Constantin C., 18, 79,
,197, 215, 342, 353, 354, 3,59, 125, 179, 184, 406-407
362, 367, 370. Giurescu C. Dinu, 184, 407
Gavrin Protul, 34, 91, 172, 190, GIrboviceanu, P. 207, 364
229, 280, 385, 416, 424
Georgescu, I.I., 64, 77 Glixelli, tefan, 17, 407
Ghecev, St. A., 354 Gouillard Jean, 170, 386, 429
Gheorghe, sfint militar, 87 Grabar, André, 172
Gheorghe din Enos, 27, 329, 353 Goliat, 229
Gheorghiu,, Mihnea, 337
Gracian, Baltazar, 356
Gherasim arhimandrit, 368
Ghetie, Coriolan, 406 Gramsci, Antonio, 76.

437

www.dacoromanica.ro
 Gratiani, Antonio Maria, biograful 181, 183, 185, 187, 188, 189,
lui Despot Vocil, 401 193, 199, 201, 221, 234, 280,
Grecescu, Constant., 64, 77, 174,
329, 353, 361, 363, 364, 376, 407,
Greceanu, Radu, 13, 64
Grecu Vasile, 18, 26-32, 47, 49, 421, 424
69, 71, 81, 86, 94, 110, 112, 114, Grigore Sinaitul, 83
118, 131, 134, 135 141, 153, Guevara, Antonia de, 400

Hamza din Obis lav, comis, 106, 107, Hausherr, Irenée, 170, 353
161 Henric al VII-lea, 354
Harvat, mare logofát, 78, 106, 161, Hieronim (Ieronim) Raguzanul, medic
177 si sol al lui Neagoe Basarab, 77,
Hasan Pasa, beilerbeiul Rumeliei, 128, 131
89, 103, 174, 182 Holban, Maria, 191.
Hasdeu, B.P. 7, 13, 18, 19, 36, 39, Hrusana, sotia lui Radu Craiovescu
67, 132, 184, 220, 326, 342, 355, 77
361, 363, 372-373, 407 Huru (Cronica atribuitä lui), 73,

lacsici, Dimitrie, 124 Ioan Eromonah ot Bistrita copist al

'aide, profet, 299 Inodialualor, 370-371
lancu de Hunedoara, 181 Loan, Exarhul, 49, 207
latimirski, A.L, 19, 68, 407, 415, 424 loan, Hrisostozn, Zlataust sau Gurá
ferovoam, 299 de Aur, 25, 35, 43, 44, 46, 47,
lezabela, sotia lid Allay, 300 57, 72, 74, 77, 96, 102, 110, 112,
Ignatiu de Loyola, 83, 170, 356 114, 146, 181, 192, 199, 206,
Ilias, fiul lui Petru Bares, 49 247, 253, 254, 255, 291, 298,
Ilies, Aurora, 171, 376 307, 320, 321, 324, 327, 328, 331
Iliescu, GhltA, 368 332, 347, 352, 353, 419, 429
Iliescu, Octavian, 377, 407 Joan Sinaitul supranumit Scárarul
Ioan, fiul lui Neagoe Basarab, 35, (Klimax), 33, 45, 46, 73, 103,
65, 75, 330, 418, 420
loan Albert, regele Poloniei, 121 233, 247, 327, 332, 347, 353, 362
loan Botezãtorul, 237, 281 Ioasaf, unul din cele douá personaje
loan, Eclisiarhul curtii, editorul I a Da- ale celebrului roman medieval, 113,
Idiarilor, 13, 39, 40, 207, 219, 147, 148, 149, 172, 190, 201, 288,
354, 363, 372, 374, 375 323

-138

www.dacoromanica.ro
Ioasaf, ucenicul lui Neagoe, 51, 148, Iskender, Nestor, 395
172 Isocrate (Pseudo) 338,
loil, profet, 274 luda Iscarioteanu, 41, 332,
Ion Radu-Mircea, 409 ludita, eroind biblicd, 257-272'
Iorga, N., 7, 18-26, 32, 34,
lue rege evreu, 300
35, 36, 39, 40, 51, 57, 65-67, Iufu, Ion, 213
69, 74, 77, 81, 82, 101, 114, 144,
153, 155, 170, 173, 178, 180,
Ivan Alexandru, tarul Bulgariei,
183, 200, 219, 280, 339, 354, 86, 87
371, 374-375, 394, 407-408 Ivan Cdlinescu, stolnic, apoi mare
422, 423 logofdt, calugdrit cu numele Joan,
Iosif, sfintul, 237, 281 85, 106, 171, 177
Iosif, episcopul Argesului, 65, 363 Ivan cel GroazMc, tarul Rusiei,
losif, Naniescu, Mitropolitul Mol- 86, 166, 394-401, 420
dovei, 33, 198, 371, 373-374, 375 Ivascu, George, 408
lsaia, profet, 324, 351 lzvoranii din Muscel, neam boieresc
Isar, logofdt, 363. potrivnic lui Neagoe, 162

J
Jianu, Stan, 24 Justinian, ImpArat bizantin, 39, 112
iitian din Bucov, nepot de ficA al 416
lui Vlad Calugdrul, 161

K
Kaluiniacki, Emil, 43, 74, 101, Kondakov, N.P., 75
210, 302 Kosoi, Teodosie, 398
Karamizin N. A., 396 Krumbacher, Karl, 74, 423
Karpov, Feodor, 398
Kogalniceanu, Mihail, 13, 19, 363, Krupski, castelan polonez, sol la
372 Neagoe, 130

L
Lampros, Spiridon, 27, 66, 195, 196 Laurian, August Treboniu, 18,
197, 221, 421 Lavrov, Petru, 14, 19, 66, 68, 69,
Lapedatu, Al. 18, 76, 408 151, 153, 154, 198, 200, 207, 225,
Ldpusneanu, Alexandru, 166, 172 227, 302, 359, 408, 419, 424,
Lascarov-Moldovan Al., 354 Lazar, personaj biblic, 239, 282'
Latcu din MAtesti, 190 Lazdr, cneaz al Serbiei, eroul lupte
LAudat, I.D., 18, 154, 171, 214, 408 de la Kossovo, 101, 181

439,

www.dacoromanica.ro
 L5zarescu, Emil, 190, 288-389, Licinlus, aliat apoi adversar al lui
349, 400 Constantin cel Mare, 303, 306, 330
Lecomte de Nouy, 76 Litzica, C., 68, 225
Legrand, E., 402
Lemnaru, Nedic, 408 Ludovic, regele Ungariei, 393
Leon al X-lea, papa, 88, 131, 229, 420 Lungu, judeclitor domnesc, 161
Leon VI, Filozoful, Imparat bi- Lupas, Ioan, 18, 29, 69, 408
zantln, 330, 338. Lupeanu, Al., 26, 69, 363, 376
Lihaciov, D.S., 83, 84, 166, 170, 394 Lurie, I.S., 359, 394, 398, 402

ill
Macarie, tipograful, 62
Macarie, egumen al Bistritei, 76
Macarie, mitropolit al Taril Ronulnesti
In vremea lui Neagoe, 35, 56,
76, 77, 86, 176, 182
Macarie, cronicarul moldovean, 15,
22, 150, 182, 416
Macarie din Gorint, editorul Filo-
caliei, 47
Macarie Zaim, patriarh al Antiohiei,
autorul cronicii arabe a TArii Ro-
ménesti, 176
Machiavelli, N., 53, 74, 100, 101 ,
193, 287, 290, 337, 355-356, 420
Maleinos, alugfir bizantin, 172
Manta Mircea, 18, 129, 184, 408
Manases, Constantin 15, 23, 362, 416
Manea clucer, 106
Manu, Emil, 408
Manuil din Corint (sau Corinthios),
7, 183, 187, 212, 220-280, 329,
353, 380-391, 421, 423-428
Marcea, postelnicul, cumnatul lui
Neagoe Basarab, 98, 107, 177,
178.
Marcea ot $itoaie, fiul Mariei si al
lui $erban banul din Izvorani
108
440
Mares, AL, 254, 282
Marga, sotia lui Marcea i sora
lui Neagoe Basarab, strAmoasa
lui Mate! Basarab, 90, 108
Maria, fiica lui Radu Craiovescu,
casiltorita cu $erban banul din
Izvorani, 108
Marodac, regele Babilonului, 72, 101,
301
Matei, fiul lui Marcea si al Margai,
nepot al lul Neagoe, 107
Matei Basarab, 20, 21, 62, 68, 69,
90, 175, 176, 178, 225
Matei al Mirelor, 27, 135, 415, 421
Matel $Arban ot Rimnic, 368
Matia, Corvin, 138, 354
Mati6, Svetozar, 178
Maurois, Andre, 354
Mavrocordat, Constantin, 415
Mavrocordat, Nicolae, 197, 415
Maxentiu, ImpArat roman pAgin,
adversar al lui Constantin cel
Mare, 302, 303, 306, 350, 351
Maxim MArturisitorul, 46
Maxim Trivolis (Maxim Grecul), 91,
229, 383-384, 424

www.dacoromanica.ro
Maximian, imparat roman, tatal lui
Maxentiu, 303, 306
Maximilic.n de Habsburg, 67
Mazareanu, Vartolomeu, 354
Mchmed-Beg, 22, 49, 89, 90, 103,
108, 160, 166, 176, 182
Mehmcd A. Mustafa, 90, 162, 174,
175, 176, 181, 182, 408
Mertalor, Vasca, 396
Migne, J. P. 354. 426
Mihadas, Teohar, 408
Mihai Viteazul, 20, 22,92, 101,
131, 135, 137, 139, 144, 149
Mihalache Neculaus, 368
Mihail, tar bulgar, 338
Mihaila, G. 9, 18, 44, 46, 49, 63, 64,
65, 68, 69, 74, 75, 76, 78, 79, 80,
102, 118, 133, 136, 172, 183, 188,
189, 207-211, 213, 215, 216, 218,
219, 2:33, 279, 284, 341, 343, 352, 333,
357,358,359,375,376,389 408-409
419, 422, 423
Mihailovici, Alexei, tarulRusiei, 86, 172
Mihnea cel Rau, 42, 91, 97, 105, 106,
124, 136, 160, 162, 182, 337, 384
Mihnea Turcitul, 108, 167
Milescu, Nicolae Spatarul, 91
Nabuhodonosor, 258
Nasturel, Udriste 15, 16, 21, 24,
45, 69, 362
Nasturel, P.V., general, editorul ro-
manului Varlaamqi loasaf, 321, 354
Navuthei, 300
Neaga, sotia lui Pirvu Craiovescu
si marLa lui Neagoe Basarab,
calugarita sub numele Platonida
34, 56-57, 65, 70, 77, 89, 173,
176, 205, 331, 417, 418
Neagoe din Clocotici i Bumbulesti,
mare postelnic, 161
www.dacoromanica.ro
Millet, G., 75 -
Mioc, Damaschin, 79 80
Mircea cel Batrin, 144, 186
Mircea Ciobanul fiul lui Radu cel
Mare, 166, 167, 173, 202
Mircea pretendentul (Milos), fiul lui
Mihnea cel Rau, 42, 91, 97, 103,
162, 178, 384
Miroslovisteanu, Dumitrache, 368
Misail, Calugárul, 79, 126
Mlinea, copist al manuscrisului lui
Stefan Cantacuzino, 361
Mladenov, Maxim, 283
Mociornita, Margareta, 354
Mohamed, creatorul islamului, 49
Mohamed II, cuceritorul Constan-
tinopolului, 395, 397
Moise, personaj biblic, 293, 341
Moise, egumenul Bistritei, 76
Moisil, Florica, 65, 376, 422
Moldovanu Tudose, 409
Molin Virgil, 78
Montaigne, 17, 338, 413
Moxa, Mihail, 362
Murnu, G, 356
Mutascu, Traian,136, 144, 185, 190, 408
Musicescu, Maria Ana, 75
Neagoe Manole, 18, 32, 64, 74, 124,
136, 137, 138, 159, 162, 163,
164, 168, 181, 183, 184, 185, 186,
190, 191, 350, 353, 356, 409
Neagoslava sau Neguta, In calugArie
monahia Saloinia, sotia lui Barhu
banul Craiovescu, 56, 77, 85,
172
Neamtiu, Alexandru, 409
Negrescu La, 18, 409
Negruzzi, C., 166
441
 Nicetas, Stethatos, 46, 83, 170,
284
Nichifor, Monahul, calugdr isiltast,
83
Nicodim de la Tismana, 171
Nicolaescu, Stoica, 175
Nicolaescu, Corina, 409
0
Oancea, logoffitul, 177
Oancea, mare postelnic, 177
Oancea de Batiu, 177
Odobescu, Al. 76, 84, 166
Olteanu, Pandele, 18, 75, 79, 103,
409
Paisie Ieromonahul, editorul artii
Katanixis, 71, 110, 254, 284, 420,
Paisie, Velicicovski, 21
Palama, Gnigore, 83
Paleologu, Toma, 384.
Pann, Anton, 17
Panaitescu P.P.. 8, 26, 29-36, 53,
64, 74, 77, 78, 81-190, 193, 199,
200, 209, 228, 321, 352, 376, 389
394, 402, 410, 419, 423, 424, 425
Panaitescu, Silvia, 69, 155
Papu, Edgar, 356, 410
Pascu, *tefan, 410
Patrinellis, Hristu, 221, 228, 279,
Pittra§cu cel Bnn, 175
Patravu Ciogolea, 354
Pavel, apostolul, 293, 308, 309
Peresvetov, Ivan, 53, 99, 100, 166,
167, 168, 169, 394-402, 420
Petru, apostolul, 308
442
www.dacoromanica.ro
Nifon II, patriarhus Constantinopo-
lului, párintele spiritual al lui
Neagoe Basarab, 65, 66, 76, 85,
87, 90, 91, 93, 172, 178, 229,
363, 382, 385, 416, 417, 419, 424,
Nicolaev Vs., 364
Noica Constantin, 409,
Novacovid, Stoian, 335, 354
Olofern, personaj biblic, 38, 257-271
Onciul, Dimitrie, 19
Oprea, spatar, 165
Oprea, vistiernlc, trirnis de Neagoe
la Venetia, 131, 165
Orghidan, Nicolae, 187
Petriti de la Tirgovi§te, 78
Petrov, N., 178
Petru, fiul lui Neagoe Basarab, 23,
31, 34, 35, 49-52, 55, 56, 65, 66,
75, 148, 205, 219, 330, 347, 418, 420
Petru Cercel, 63, 121, 175
Petru Harm 15, 22, 53, 90, 112,
126, 137, 140, 299, 394-402
Petru $chiopul, 22-25, 66, 67,
114
Philippide, Alexandru, 14, 19
Piru Alexandru, 9, 18, 89, 153 -
156, 171, 190, 214, 410
Pirvan, Vasile, 330, 354
Pitra, G. 283, 427
Pl5mAdeala, Antonie, 74, 349, 410
Platon, 63
Ple0a, Dan, 78, 80, 88, 89, 161 -
162, 173 -176, 182, 191, 410
Pol, anticar le§ean, 15
Policalas, Antonie, solul lui Neagoe
la papa Leon al X-lea, 128 , 131
Polivka G., 253, 283, 335, 354, 427
Pop Vasile, 64, 363,
Popa-Lisseanu, Gh.,I 76, 161, 179
Popescu M. Nicolae, 172, 410
Popescu, Radu, cronicar din sec.
XVIII, 89, 173
Popovici, Daniil din Räsinari, fiul
lui Sava Popovici, 361, 366
Popovici, Dimitrie, 18
Popovici, Sava, 40, 207, 209, 361
366-367
Procopovici, Al., 18
Pu§cariu, Sextil, 18, 410

R
Radoe, potrivnic al lui Neagoe, Mu, Aurel, 410
162 Reicherstorffer, Georg, 164, 191
RadogiC, Dj. Sp., 178 Rjiga, V., 395
Radu de la Afumati, 56, 152, 158, Romanescu, Marcel, 75
162, 165, 176, 190, 222, 223,381, 423 Romanski, Stoian, 18, 19, 33, 34,
36, 68, 72, 75, 153, 154, 210,
Radu din BorAsti, potrivnic al lui 227- 228, 231, 232, 254, 284,
Neagoe, 162 302, 353, 387, 411, 415, 423, 424
Radu CAlugárul, 162 Rosetti, Alexandru, 155
Radu CApatIng, spdtar, 106 Rosettii Radu, general, 132, 184,
Radu cel Frumos, 120 185, 187
Radu Lupescu, logofetel de divan, Rovoam, fiul lui Solomon, 300, 301,
197, 365, 367-369, 370, 376 305, 322, 341
Radu cel Mare, 62, 63, 77, 87, 91, Rudolf II de Habsburg, 131
92, 93, 103. 105, 106, 145, 148, Russo, Demostene, 16-80, 81, 82,
160, 162, 172, 222, 349, 381, 384, 87, 99, 101, 102, 108, 109, 112,
385, 390, 417, 423 113, 135, 149, 153, 154, 156, 166,
Radu Mihnea, 108, 122, 150, 152, 169, 170, 178, 192, 197-199,
190, 202, 201, 206, 210, 221, 225-229,
Radu Paisie, 140, 173 231, 232, 233, 254, 255, 275,
Radu, postelnic, 106 278, 285, 302, 323, 328, 331, 340,
Radu Serban 190, 347, 351, 353, 364-365, 369,
Radu Vistierul, 140 371, 377, 387, 411, 421 ,423.-425.

Sacerdoteanu, Aurelian, 56, 76, 77, Sandu, I.D., 192, 355-336. 411
78, 80, 174, 177, 181, 183, 411 Sanudo, 132
Samson, personaj biblic, 38, 255, Saul, rege evreu, 41, 298
256, 341
Samuil. personaj biblic, 341 Sava, fratele cAlugar al lui Stefan

443

www.dacoromanica.ro
 Nemanja Intemeietorul statului
sirbesc, 83, 171
Sbiera, Ion Gh., 18
Schiatt, Octavian, 18, 411-412
Sam II, 89, 162, 174, 176
Semca, spatar, 177
Serban, Constantin, 129, 130, 412
Serban, sp5tar, 164
Serbanescu, N., 190
Simeon, jarul Bulgariei, 63, 86
Simeon, personaj biblic, 281
Simeon Monahul, autorul cArjii Ka-
lanixis, 32, 37, 38, 43, 46, 68,
71, 95, 96, 102, 110, 122, 128,
147, 181, 182, 183, 199, 210,
217, 218, 227, 228, 232, 253-284,
327, 328, 336, 338, 343, 348,
347, 348. 353, 358, 368, 369,
375, 387, 388, 391, 420, 425,
427, 428,
Simeon Noul Teo log, 46, 83, 86, 170,
171, 284
Simon Fariseul, 237
Simonescu, Dan, 61, 77, 348, 358, 411
Stefan cel Mare, 15, 22, 47, 85,
92, 93, 102, 105, 112, 120, 121,
125, 131, 132, 134, 136, 137, 139,
140, 144, 146, 159, 160, 163,
181, 185, 186, 187, 188, 189,
190, 230, 289, 306, 339 354,
400, 415
Stefan, fiul lui Petru Schiopul, 23,
26, 66,
Stefilnescu, Iulian, 350
Stefilnescu, Margareta, 412
Steffinescu, Marin, 412
444
www.dacoromanica.ro
Sion, Antonie (Antohi), 15, 16, 363,
371, 374
Sion Iorgu, 374
Sirah, Isus fiul 226, 275
Siren Polihron, 19, 195-198, 215,
370, 411
Sivori, Franco, secretarul lui Petru
Cercel, 121, 122
Solomon, rege cvreu, 53, 112, 298,
299, 300, 301, 305, 341, 375, 416
Sorescu, Marin, 411
Sorokoletov, F.P., 185, 188
Soloviev, istoric rus, 396
Spiridon cel Non de la Tirnova,
222, 380
Stana, fica lui Neagoe Basarab, 75
Stanciu, stratornic 177
Stanciu, paharnic, 106, 177
Stanciu din Cornajel, 78
Stanescu Eugen, 399, 402
Staniloae, Dumitru, 74, 170
Stanislav, stolnic, executat de Ncagoe
177, 178
Stavrinos, vistiernicul, 340
Stefãnescu, Stefan, 18, 74, 79, 351,
412
Stet' Snip, domnul Moldovei, aliat
ginere al lui Neagoe Basarab,
50, 134, 185
Stoianovi, Ljubomir, 75
Stoicescu, N., 18, 64, 78, 102, 122,
125, 126, 138, 140, 159, 164, 177,
178, 179, 181, 183, 184, 186,
187, 190, 411
Strempel, G., 377
Sturza D.A., 367
Suetoinu, 26
 T
Tamblac, Grigore, 85, 171, 415
Tamblac, sol al lui Stefan cel Mare
la Venetia, 132
Teoctist, mitropolitul Moldovei, 185
Teodor II Lascaris, 357
Teodora, sotia lui Justinina, 39
Teodor Pompiliu, 65, 361, 376, 412
Teodosie cel Mare, 23, 355
Teodosie al II-lea, 23
Teodosie, mitropolit, 370
Udrea din Boldesti, mare armas,
106, 161
Ureche, Grigore, 79, 91, 127, 137,
185, 362,
Varlaam, personaj al romanului
Varlaam i loasaf, 190, 288, 322,
323, 331
Varlaam, ucenic al lui Neagoe pro-
habil viitorul mitripolit al Tarii
RomAnesti, 147, 148, 149, 172, 201
Varlaam, mitropolitul Moldovei, 181,
362
Varlaam, ctitor la Trivale, 370
Varsanufie, scriitor ascetic, 33, 45,
46, 73
VasiC, Miloje M., 171
Vasile I Macedoneanu, 146, 291,
337, 338, 419
Vasile Lupu, 21
Vasiliev, A.A., 75, 350
VAtAmanu, N., 349, 412
Velica, sotia lui Danciu Craiovescu,
77, 108
www.dacoromanica.ro
Teofano, impatAteasa Bizantului, so-
tia lui Nichifor Focas, 86
Tiktin, H., 184
Tit Liviu, 100
Toader din Feldru, 354
Tocilescu Gr., 76, 183, 191, 412
Toney, B., 149, 207, 216, 219, 343
TucA, Florian, 136, 185, 412
Tudor din DrAgoesti, 78
Turdeanu, Emil, 18, 26, 69, 170,
171, 200, 219, 302, 412
Tvorogov, 359
Urechia, V.A., 18
1.51 ie, heteul 299
Ursu Ion, 399
Vintilescu, DrAghici din Floresti, 106
Viza, 351
Vlad banul, 165
Vlad, CAlugArul, fratele lui Vlad Tepes
76, 77, 103, 105, 106, 161, 162,
173
Vlad cel Thar (Vladut) fiul lui Vlad
CalugArul, 41, 59, 60, 65, 87, 88,
89, 90, 91, 97, 103, 106, 107,
160, 162, 173, 174, 176, 177,
181, 182, 384
Vlad, Tepes, 22, 126, 136, 137, 138,
337, 399-401
Vladislav, III, 176
Vlad, VintilA de la Slatina, 148,
173
Vladimir Monomahul, mare cneaz,
52, 86, 94, 179, 349, 356, 415
445
 Vlaicu, judeator domnesc, 161 Virtosu, Emil, 77
Vlaicu, stolnicul, potrivnic al lui
Vogt A., 353
Neagoe, 162
Vladaia, sora Jul Neagoe Basarab, Vranoussis, Leandros, 7, 8, 178,
89, 98, 107 181, 183, 187, 208, 212, 220-284,
Vlasan, vistier, 98 358, 379-391, 412 ,415, 421
Vlasan, fiul MargAL sora lui Neagoe, 423-428, 429
107 Vrabie, Gh., 412
Vlemidis Nicefora 357 Vu1ovi6, Svetozar, 68

Xenoton, 179 Xenopol, A.D., 19, 94, 224-225, 412

Zara, Beans, 172 178, 186, 190, 229, 396

Zapolya, loan, volevodul Transil- Zimin, A.A., 166, 167, 169, 394
vaniel §i rege al Ungariei, 178, 402

446

www.dacoromanica.ro
 CUPRINS

Cif Ire cititori 7

CAPITOLUL I
Problema autenticitatii 13
Demostene Russo pi «chestiunea homericd» a literaturii romdnefti 16
Critica argumentelor lui Demostene Russo 32
Note 64

CAPITOLUL II
Problema autenticitatii In scrierile lui P.P. Panaitescu 81
Neagoe Basarab, cultura Fi caracterul sdu 87
lnvdidturile calre Theodosie Vodd 94
Critica internd a lextului Invataturilor 108
Invataturile f i organizarea politicd a fdrilor romdrigli 114
Aulorul Inviitaturilor Fi vremea lui 146
Edifia din 1959 $i studiile din 1961-1963 150
Note 169

CAPITOLUL III
Problema autenticitatii lntr-o formula de compromis. Teoria adstratu-
rilor" *i pielucrarilor calugaresti. Adevarata istorie a textului
Invdfdturilor lui Neagoe Basarab 192
I 192
II 195
III 207
Note 214

447

www.dacoromanica.ro
 CAP1TOLUL IV
Neagoe Basarab sau Manuil din Corint? Ipoteza necontrolatd a lui
L. Vranoussis 220
1. Omilia lui Efrem Sirut La schimbarea la MN" (Ei; rrjv
Merapdpgx.ocrtv) 233
2. Varlaam si loasaf 217
3. Fiziologul Pilda $arpelui 250
4. Umilinta ( Karcivgi;) de Simeon Monahul 253
5. Note 279

CAP ITOLUL V
Structura ideologico-literard si tehnica folosirli izvoarelor. Patru izvoare
noi: Explicarea psalmului VIII" si Omilia 69 la Matei" de Joan
Hrisostam, InvdtAturd pentru facerea de Sine" de Efem Sirul si
Povestea despre Imparatul Ara" 285
Note 348

CAPITOLUL VI
Traditia manusclisA si editiile versiunii lomdnesti 359
A. Tradilia manuscrisd 359
B. Editiile 371
Note 376

ANEXA I
1. Leandros Vranoussis, Texte si documente romdnefli inedite din
Grecia. Gindul f i fapta marelui domn al Tdrii Romdne$ti 379
2. Interventia profesorului dr. doc. Ion C. Chitimia la comunicarea
d-lui Leandros Vranoussis, dezvoltatd stmbdtd 12 septembrie 1971,
in cadrul lucrArilor celui de al XIV-lea Congres International de
studii bizantine de la Bucuresti (Sedintd prezidatd de Dl. Jean
Gouillard, director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes
din Paris) 386
3. Interventia lui Dan Zamfirescu la aceeasi comunicare, in cursul
aceleiasi sedinte din 12 septembrie 1971 386
4. FlAspunsul domnului Leandros Vrana'ussis la interventia anterioard 389
5. Cuvintul domnului Leandros Vranoussis, rostit In limba romAnd,
in cadrul Sedintei Comemorative organizatd de Institutul de istorie
N. Iorga" al Academiei de stiinte sociale si politice In ziva de
27 septembrie 1971 .. 390

1448

www.dacoromanica.ro
 ANEXA H
I. Scrisoare cdtre brasoveni 392
2. Scrisoarea din 1520 a lui Neagoe Basarab c5tre brasoveni 393
3. P. P. Panaitescu recenzie la I. Peresvetov, Cowmen/JR, editie
criticã Ingrijith de A. A. Zimin, en cloud introduceri de A. A. Zimin
si D. S. Lihaciov, Moscova-Leningrad, 1956 si la A. A. Zimin,
H. C. Hepeceemoe u ezo coepemermuxu, Moscova, 1958 394
Bibliograrie 403
Neagoé Basarab et les t Conseils a son fils Theodose» (Résume) 415
Postfald 430
Indice de nume 433

www.dacoromanica.ro
 De acela0 autor
Studii si articole de literaturi romini veche, 1967 (E.P.L.)
Româniapimint de civilizatie i sintezi, 1969 (E.P.L.)
Atitudini, 1970 (Ed. Eminescu)
Spre noi Insine, 1971 (Ed. Eminescu)
In colaborare:
Literatura romini veche (1402-1647), antologie in 2 volume,
1969 (in colaborare cu G. Mil ISO'S), Ed. Tineretului, colectia Ly-
ceum".
invitäturile lui Neagoz. Basarab citre flul su Theodosie,
Ed. Minerva, 1970 (nou tiraj in 1971). In colaborare cu Florica
Moisil si G. Mihäili. Editia i studiul introductiv au fost di-
stinse cu premiul de critici i istorie literari al revistei Ar-
ges" pe 1970 si cu premiul M" al revistei Manuscriptum pe
1971).

Prefete i 11.aduceri:
Un savant, romancier al vietii bizantine (prefati i tabel cro-
nologic la Charles Diehl, Figuri bizantine, 1969, B.P.T.)
P.P. Panaitescu istoric al vechii culturii rominesti (prefa-
ti la P.P. Panaitescu, Contributii la istoria culturii romine-
sti, Ed. Minerva, 1971),
Bizantul lui Nicolae lorga (prefati la Nicolae lorga, Sinteza
bizantini. Conferinte si articole despre civilizatia bizanti-
na, texte alese, traducere, prefati de Dan Zamfirescu, Minerva,
1972, B.P.T.)
Dan Simonescu. Cirturarul. Profesorul. Omul. (Cuvint inainte
la Dan Simonescu. Biobibliografie,' Biblioteca Centrals
Universitarä, Bucuresti, 1972)

451

www.dacoromanica.ro
 Lector: RODICA ROTARU
Tehnoredactor: MINA CANTEMIR
Thai 16160 ex. &gate. Co li iipar 28,25
Tiparul executat sub comanda
nr. 1/679 la
Intreprinderea Poligrafic
13 Decembrie 1918",
str. Grigme Alexamirescu or. 89-97.
I3ucuresti
Republica Socialist:1 Romania

www.dacoromanica.ro
 _MT

SERIA UNIVERSITAS" PUBLICA LUCRARI DE ISTORIE LITERARA

DE STRUCTURA EXEGETICA, EXHAUSTIVA. MAI TOATE VOLUMELE
CARE APAR IN ACEASTA SERIE ISI PROPUN SA EXAMINEZE TEMA
ABORDATA PINA LA EPUIZAREA POSIBILA A SURSELOR DE INFOR-
MATIE LITERARA. UNELE DINTRE LUCRARILE ACESTEI SERII AU FOST
LA ORIGINE TEZE DE DOCTORAT.

In seria Universitas" au aparut :

Petru Vaida D. Cantemir i umanismul

Mircea Zaciu Ion Agarbiceanu i

Eugen Todoran Eminescu

Florin Mihailescu E. Lovinescu i antinomiile
criticii
Simion Mioc Opera lui Ion Vinea
Ion Vlad Povestirea. Destinul unei
structuri epice
Al. Sandulescu Literatura epistolara
Eu g e n Negrici Naratiunea in cronicile lui
Gr. Ureche i Miron Costin

Urmeaza sä apara :

Mario Ruffini Biblioteca stolnicului Constantin

Cantacuzino
George M u n t ea n u Hyperion. Vol. I Viata lui
Eminescu
Mihai Diaconescu Gib I. Mihalescu
Mircea Popa Ilarie Chendi
Lei 15,50

www.dacoromanica.ro
°