Tema 3.

TEMA 3
CONTABILITATEA
STOCURILOR
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
“Spune-mi și voi uita, arată-mi și poate îmi
voi aduce aminte, implică-mă și voi înțelege!”
– Confucius
1. Definiția, clasificarea, recunoaşterea şi evaluarea stocurilor

2. Contabilitatea materialelor
3. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
4. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie şi a produselor
finite
5. Contabilitatea mărfurilor
3.1. Definiția, clasificarea,
recunoaşterea şi evaluarea
stocurilor
Definiţia, clasificarea, recunoașterea, evaluarea şi organizarea
contabilităţii stocurilor este reglementată de prevederile SNC
,,Stocuri”.
Stocurile sunt activele circulante care includ categoriile de
bunuri materiale, regăsite:
sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale
consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie,
pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri administrative;
în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a

activităţii;
deţinute pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a

activităţii entităţii.
obiecte
materii
materiale de mica producţia
prime şi
consuma valoare şi în curs produsele; mărfurile; ambalaje.
materiale
bile; scurtă de
de bază;
durată; execuţie;
Deasemenea în conformitate cu SNC ,,Particularităţile contabilităţii în

agricultură” în componenţa stocurilor în cadrul entităţilor agricole pot fi regăsite şi
activele biologice circulante.
În calitatea lor de elemente de natura activelor circulante, stocurile sunt
recunoscute în condiţiile în care se respectă simultan următoarele condiţii:
 sunt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;
 există probabilitatea obţinerii de către entitate a beneficiilor
economice viitoare din utilizarea stocurilor;
 sunt destinate utilizării în ciclul normal de producţie/prestări
servicii sau vor fi vândute în termen de 12 luni;
 costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.
Între problemele esenţiale ale contabilităţii stocurilor se înscriu şi cele referitoare la
evaluarea acestora. Destingem mai multe momente în cadrul cărora sunt evaluate
stocurile, care sunt prezentate în figura
la ieşirea din patrimoniu,
la intrarea stocurile se evalueazǎ la valoarea contabilǎ la data întocmirii

în care se determinǎ prin aplicarea uneia din situaţiilor financiare,
patrimoniu, urmǎtoarele metode de evaluare curentǎ stocurile se evalueazǎ la
stocurile se suma cea mai micǎ
• Metoda identificării specifice;
evalueazǎ la cost de dintre cost şi valoarea
intrare. • metoda FIFO (primul intrat- realizabilă netă.
primul ieşit)
• metoda costului mediu ponderat.
• Metoda LIFO (ultimul intrat-primul
ieșit)
În conformitate cu SNC ,,Stocuri”, la intrarea în patrimoniu stocurile se
evaluează la cost de intrare, care se determină diferit în funcţie de sursa de
provienenţă, care poate fi:
achiziţionarea;
fabricarea;
intrarea ca aport în natură la capitalul social;
primirea cu titlu gratuit;
intrare ca urmare a reparaţiei (casării) activelor imobilizate şi

obiectelor de mica valoare şi scurtă durată;
înregistrarea deşeurilor recuperabile;
transfer de active imobilizate etc.
Costul de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de
cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării, (de exemplu, costurile
de transportare-aprovizionare, asigurarea pe durata transportării,
încărcarea, descărcarea, comisioanele intermediarilor, impozitele şi
taxele nerecuperabile, taxele vamale şi alte costuri suportate pentru
aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum
ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea).
Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente

similare sunt deduse la determinarea costului de
intrare a stocurilor achiziționate
Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) fiind de regulă

recuperabilă, nu intră în costul de intrare a “Nu recunosc alt semn
stocurilor. al superiorității
decât
bunătatea.” - Ludwig van
Beethoven
Exemplu:
Pe data de 17.07.202n. ,,Lara” S.A., înregistrată ca plătitor de taxă pe
valoare adăugată a achiziţionat materie primă de la furnizorul autohton
compania ,,GB&C” S.R.L. Factura fiscală cu numărul SY 1129416 include :
valoarea contractuală a materiei prime 69 808, 73 de lei; taxa pe valoare
adăugată (20%) - 14 659, 83 de lei.
Transportul a fost prestat de ,,Lara” S.A., costuri de transport
constituind 2 800 lei, TVA – 560 lei. La momentul sosirii materiei prime la
entitate descărcarea a fost efectuată de către lucrătorii săi. Salariul
lucrătorilor a constituit 630 lei. Contribuțiile de asigurare socială (24% ) au
constituit – ? lei.
Costul de intrare a materiei prime procurate de ,,Lara” S.A. a inclus
următoarele elemente:
1. Valoarea contractuală a materiilor prime 69 808, 73 lei
2. Costuri de transport 2 800, 00 lei
3. Costuri de descărcare 630, 00 lei + 151, 2 lei
4. Costul de intrare 73 389, 93 lei
Costul de intrare a stocurilor fabricate coincide cu costul efectiv
al acestora, care include: costul materiilor prime şi materialelor
utilizate nemijlocit în procesul de producţie, costurile cu personalul
încadrat nemijlocit în procesul de producţie, contribuţiile de
asigurări sociale de stat obligatorii ale angajatorului; cota
costurilor indirecte de producţie.
• Stocurile intrate ca aport în natură la capitalul social se
evaluează la valoarea aprobată prin decizia organului împuternicit
al entităţii cu includerea costurilor direct atribuibile intrării.
• Stocurile primite cu titlu gratuit sau în urma ieşirii/reparaţiei
activelor imobilizate şi obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată, precum şi deşeurile recuperabile se evaluează la
valoarea justă.
• Valoarea justă – în conformitate cu S.N.C. ,,Stocuri”,
reprezintă suma cu care un activ ar putea fi schimbat benevol în
cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi
interesate, independente şi bine informate.
Ieşirea stocurilor din patrimoniu entităţii poate avea loc ca urmare a:
 consumului în cadrul entităţii,
 vânzării,
 transmiterii terţilor,
 transferului în componenţa activelor imobilizate etc.
La ieşirea din patrimoniu stocurile se evaluează la valoarea contabilă, care

se determină prin aplicarea uneia din următoarele metode de evaluare
curentă, prevăzute de SNC ,,Stocuri”:
metoda identificării metoda FIFO (primul intrat-

specifice; primul ieşit);
Metoda LIFO (ultimul intrat

metoda costului mediu
– primul ieșit) ponderat (CMP).
Metoda de evaluare curentă a stocurilor se
stabileşte de către fiecare entitate de sinestătător
şi se reflectă în politicile contabile ale acesteia.
La alegerea metodei de evaluare se va ţine cont
de particularităţile activităţii entităţii, cererea de
stocuri pe piaţă, nivelul inflaţiei, gradul de
influenţă a metodei acceptate de evaluare asupra
rezultatului financiar, precum şi costurile
aplicării metodei respective.
“Uneori ai succes…iar alteori înveți.” –

Robert Kiyosaki
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și

Analiză Economică, ASEM
Metoda identificării specifice se utilizează in cadrul
entităţilor in care gama sortimentală a stocurilor este relativ
redusă şi presupune atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor care fac obiectul unor comenzi
distincte, indiferent dacă au fost achiziţionate sau fabricate, de
exemplu: clădiri, apartamente, automobile, opera de artă.
Aceasta inseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri
se individualizează atat in momentul intrării in gestiune cat şi
al stocării, şi ieşirii din gestiune.
Metoda dată prezintă calcule mai exacte, dar are
inconvenientul că se poate aplica doar in cazul entităţilor care
gestionează un număr de sortimente limitat.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) constă în calculul
costului printr-o medie ponderată a costului elementelor aflate în
stoc la începutul perioadei şi a celor intrate în cursul perioadei de
gestiune.
Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie
periodic (de exemplu lunar), ca raportul între valoarea totală a stocului iniţial plus
valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate,
după relaţia:
CMP = (Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor)

(Cantitatea în stocul iniţial + Cantitatea
intrărilor)
Evaluarea ieşirilor pe baza costului mediu ponderat, calculat la sfârşitul

lunii presupune uşurinţă în aplicare, dar nu permite evaluarea exactă a ieşirilor
din cursul perioadei. În schimb, atunci când evaluarea se face după fiecare ieşire,
calculele sunt mult mai exacte.
Metoda costului mediu ponderat se recomandă în cazul fluctuaţiilor
considerabile ale preţului stocurilor în cursul perioadei de gestiune.
Exemplul. Stocul materialului ,,A” de la entitatea ,,Rama” S.R.L. la data de 01.07.X alcătuia
1 000 bucăţi a câte 10 lei bucata.
În perioada raportată au avut loc următoarele intrări de materialul dat:
• pe 05.07 – 1 000 bucăţi a câte 15 lei/bucată
• pe 12.07 – 500 bucăţi a câte 12 lei/bucată
Ieşirile din stoc au alcătuit:
• pe 10.07 – 1 200 bucăţi
• pe 25.07 - 700 bucăţi
Stocul final la data de 30.07.X constituie 600 bucăţi.
Calculul costului materialelor ieşite de la entitate economică ,,Rama” S.R.L. prin
aplicarea metodei costului mediu ponderat (CMP) după fiecare intrare
Data Intrări Ieşiri Stoc
Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare,

bucăţi lei/ lei bucăţi lei/bucată lei bucăţi lei/ lei
bucată bucată
01.07.X 1 000 10 10 000
05.07.X 1 000 15 15 000 2 000 12,50 25 000
10.07.X 1200 12,50 15 000 800 12.50 10 000
12.07.X 500 12 6 000 1 300 12.31 16 000
25.07.X 700 12,31 8 617 600 12.31 7 386
Total 1 500 x 21 000 1 900 x 23 617 600 x 7 386
Metoda primei intrări – primei ieşiri (cunoscută şi sub
denumirea FIFO First Input-First Output) - prevede că bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de intrare (efectiv) al primei
intrări sau al primului lot obţinut. Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de intrare a
lotului următor, în ordine cronologică, până la epuizare.
Această metodă se foloseşte la entităţile cu un sortiment mare de

resurse materiale. Efectul ei constă în faptul că, resursele materiale la
sfârşitul perioadei de gestiune se evaluează la preţurile ultimilor
intrări. Metoda FIFO este preferabilă în cazul în care preţurile
stocurilor ieşite înregistrează o reducere permanentă în cursul
perioadei de gestiune.
Calculul costului materialelor ieşite de la entitatea economică ,,Rama”
S.R.L.
prin aplicarea metodei FIFO
Data Intrări Ieşiri Stoc

Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, lei
bucăţi lei/ lei bucăţi lei/bucată lei bucăţi lei/bucata
bucată
01.07 1 000 10 10 000

1 000 x 10 10 000
05.07. 1 000 15 15 000 2 000 1 000 x 15 15 000
1 200 1 000x10 10 000

10.07 200x15 3 000 800 800 x15 12 000
12.07 500 12 6 000 800 x 15 12 000

1 300 500 x12 6 000
25.07 100 x 15 1 500

700 700 x 15 10 500 600 500 x 12 6 000
Total 1 500 x 21 000 1 800 X 23 500 600 x 7 500
Metoda ultimei intrări – primei ieşiri (cunoscută şi
sub denumirea LIFO Last
Input-First Output) – prevede evaluarea stocurilor
ieşite la costul de intrare a ultimei intrări.
Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite se evaluează
la costul de intrare al lotului anterior in ordine
cronologică.
Soldul stocurilor la sfarşitul perioadei este evaluat la costul de
intrare al primelor loturi de stocuri achiziţionate sau fabricate.
Metoda LIFO este recomandabilă in cazul in care
preţurile stocurilor ieşite inregistrează o creştere
permanentă in cursul perioadei de gestiune.
Practica contabilă a demonstrat că aplicarea uneia sau alteia din
metodele de evaluare a ieşirilor de materiale duce la rezultate
diferite, cu consecinţe atît asupra situaţiei financiare cît şi a
rezultatului calculat în scopuri fiscale.
Astfel, pentru a asigura compatibilitatea în timp a informaţiilor
contabile şi a evita consecinţele nedorite, se impune respectarea
şi în acest domeniu a principiului permanenţei metodelor.
• În baza prevederilor SNC ,,Stocuri”, metoda de evaluare

curentă a stocurilor trebuie aplicată cu consecvenţă, pentru
elemente similare de la o perioadă de gestiune la alta.
• Modificarea metodelor de evaluare curentă a stocurilor se
efectuează în conformitate cu SNC ,,Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare”.
Evaluarea stocurilor are loc şi cu ocazia inventarierii patrimoniului. În conformitate cu
Regulamentul privind inventarierea stocurile constatate plusuri la inventariere se
evaluează la valoare justă, iar stocurile constatate lipsuri - la valoarea contabilă.
Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ţinând cont de metoda

de evaluare curentă aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. La data
raportării stocurile se evaluează la suma cea mai mică dintre costul de intrare şi
valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă (V.R.N.) – reprezintă preţul de vânzare

estimat al stocurilor diminuat cu costurile estimate pentru finalizare
(completare) şi costurile estimate de vînzare.
Stocurile își pot pierde din valoarea ca urmare a diferitor evenimente
economico sociale sau schimbări ale conjuncturii pieții. Astfel, stocurile se evaluează la
valoarea realizabilă netă dacă aceasta este mai mică decît valoarea contabilă a lor, în
cazul:
majorării
deteriorării sau învechirii morale reducerii preţului de eventualilor
degradării parţiale parţiale sau totale a
vânzare a stocurilor; cheltuieli aferente
a stocurilor; stocurilor;
finalizării şi vânzării
stocurilor.
3.2 Contabilitatea materialelor
Materialele reprezintă bunurile destinate consumului atît în cadrul procesul de producţie
sau a prestării de servicii, cît şi în cadrul necesităţilor comerciale şi administrative ale
entităţii.
Astfel, după conţinutul natural-substanţial al materialelor distingem:
Materii prime • sunt acele bunuri care participă direct la fabricarea produselor şi se
regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie
şi materiale transformată.
de bază
• bunuri care participă sau contribuie la procesul de producţie şi/sau

de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (de
Materiale exemplu, materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat,
consumabile piese de schimb, anvelope şi acumulatoare procurate separat de
mijloace de transport).
Materialele necesare desfăşurării activităţii unei entităţi de producere
se stabilesc în expresie naturală şi valorică, în baza programului
de aprovizionare.
Pentru a îndeplini obiectivele prevăzute de program, entităţile
emit comenzi către furnizori, în baza cărora încheie contracte
economice, în care se prevăd cantităţile de materiale ce urmează
a fi aprovizionate, termenele de primire a lor (respectiv
expediere de la furnizori), condiţiile de ambalare şi transport,
modul de decontare a valorii materialelor primite şi alte clauze.
La data prevăzută în contract furnizorul expediază
materialele către entitate, întocmind factura fiscală. Odată sosite
la entitate materialele de regulă se predau la depozit. Operaţia de
luare în primire a valorilor materiale aprovizionate se numeşte
recepţie. La sosirea materialelor de la furnizor se execută
următoarele operaţiuni de recepţionare:
recepţia transportului se efectuează de către delegatul serviciului
aprovizionării a întreprinderii cumpărătoare. Aceasta se execută în
momentul preluării transportului de la cărăuş (organizaţia de transport) şi
constă în verificarea stării ambalajelor. În cazul în care se constată
deteriorări ale ambalajului se execută pe loc desfacerea coletului şi se
inventariază conţinutul. Pentru lipsurile depistate se întocmeşte un proces-
verbal privind abaterile constatate la recepţie, care se semnează de
delegatul organizaţiei de transport şi cei ai întreprinderii destinatare.
recepţia cantitativă – se efectuează de către magazinerul, care preia în

gestiune materialele sosite, întocmind bonul de intrare a materialelor.
recepţia calitativă – se efectuează de către tehnologul sau merceologul

entităţii şi se reflectă într-un certificat de calitate. Prin acest document se
urmăreşte corespunderea materialelor caracteristicilor organoleptice,
microbiologice şi fizico-chimice.
După finalizarea tuturor operaţiunilor, documentele justificative se predau
biroului contabilităţii materialelor pentru înregistrarea în evidenţă.
Evidenţa analitică a materialelor asigură exactitatea datelor, privind

intrările şi ieşirile pe fiecare fel de material, şi pe gestiuni, oferind
posibilitatea exercitării unui control operativ asupra existenţei şi mişcării
materialelor.
Evidenţa operativă a materialelor la depozitele se realizează prin
intermediul fişelor de magazie. Aceste fişe se deschid şi se completează, în
prealabil, cu datele necesare pentru fiecare fel de material de către biroul
contabilităţii materialelor. După aceasta, fişele se predau gestionarului care
înregistrează în ele zilnic toate intrările şi ieşirele de materiale, stabilind
după fiecare operaţie stocul nou. Prin sistemul înregistrărilor în fişele de
magazie, se realizează un control permanent asupra stocurilor, care se
urmăresc în mod special de către contabilitate în vederea respectării
limitelor minime şi maxime, stabilite în corelaţie cu necesităţile producţiei.
Mişcarea internă a materialelor presupune transmiterea acestora atît de la
depozit la depozit, cît şi între subdiviziunile (secţiile) interne ale entităţii.
Evidenţa sintetică a materialelor, aflate în patrimoniul entităţii, se ţine în contul de
activ de gradul I 211 – „Materiale”.
În debitul contului 211 ,,Materiale” se reflectă:

• costul de intrare a materialelor procurate;
• costul efectiv al materialelor fabricate la entitate;
• valoarea realizabilă netă a materialelor obţinute în urma casării mijloacelor fixe şi OMVSD;
• valoarea justă a plusurilor constatate cu ocazia inventarierii.
• suma majorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenţi;
În creditul contului 211 ,,Materiale” se refletă:
• valoarea contabilă a materialelor ieşite de la entitate prin calea: vînzării, transmiterii în capitalul
social al altei entităţi, transmiterii cu titlu gratuit, constatate lipsuri la inventariere, etc;
• valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale entităţii;
• diferenţa dintre valoarea de intrare (costul) a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora;
• suma micşorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenţi.
Soldul contului 211 ,,Materiale” este debitor şi reprezintă valoarea materialelor existente la sfîrşitul
Intrarea materialelor la entitate se reflectă :
◆ În cazul materialelor achiziţionate de entitate, în funcţie de sursa
de provenienţă:
Dt 211 „Materiale” – la costul de intrare a materialelor;
Ct 521 „Datorii comerciale curente” – la achitarea ulterioară; Ct
226 „Creanţe ale personalului” – la aprovizionarea prin
intermediul titularilor de avans, cu primirea prealabilă a avansului; Ct
532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – la
aprovizionarea prin intermediul titularilor de avans, fără primirea
prealabilă a avansului;
Ct 611 „Venituri din vânzări” sau Ct 612 „Alte venituri din
activitatea operaţională” – la primirea materialelor cu titlu gratuit;
Ct 313 „Capital nevărsat” – la primirea ca aport la capitalul social de
la fondatori.
◆ În cazul materialelor fabricate de entitate întreprindere:
Dt 211 „Materiale”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Ct 812 „Activităţi auxiliare”.
◆ În cazul plusurilor de materiale stabilite cu ocazia inventarierii:
Dt 211 „Materiale”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
◆ În cazul casării OMVSD:
Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – in limita
valorii reziduale;
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” – la
diferenţa pozitivă cu care valoare materialelor obţinute depăşeşte
valoarea reziduală.
◆ În cazul lichidării mijloacelor fixe:
Ct 123 „Mijloace fixe” – in limita valorii reziduale;
Ct 621 „Venituri din operaţiuni cu active imobilizate” – la
diferenţa pozitivă cu care valoare materialelor obţinute depăşeşte
valoarea reziduală.
Din depozit materialele se eliberează în secţii pentru producerea bunurilor şi pentru
alte necesităţi gospodăreşti, de asemenea pentru prelucrarea şi vînzarea surplusurilor.
Eliberarea materialelor din depozite se efectuează doar pe baza documentelor
primare (bonul de consum sau fişa limită de consum) completate în prealabil
cu necesarul de materiale de eliberat, determinat pe baza normelor de consum.
Bonul de Documentul se întocmeşte în două exemplare, din care

consum unul rămîne la depozit, iar al doilea se predă secţiei
Documentul primar pe baza
consumatoare. Bonurile de consum se folosec, de regulă,
căruia se elibereză pentru acele materiale care se eliberează la intervale mari
materialele de timp.
Se indică denumirea materialelor destinate pentru consum,

unitatea de măsură a acestora, cantitatea, preţul de evidenţă,
Fişa limită valoarea totală a materialelor şi specimenele cu semnături.
de consum Utilizarea fişelor limită de consum la entitate:
-înlătură întocmirea unui număr mare de bonuri de consum;
Documentul primar elaborat simplifică prelucrarea documentelor în vederea înregistrării în
de către departamentul de contabilitate; permit efectuarea unui control pe parcurs în vederea
Statistică pentru uz intern. respectării normelor de consum.
La ieşirea materialelor de la entitate se întocmesc următoarele formule contabile.
Dt 811 ,,Activităţi de bază” – în cazul materialelor consumate în activitatea de bază a
entităţii;
Dt 812 ,,Activităţi auxiliare” – în cazul materialelor consummate în secţiile
activităţilor auxiliare;
Dt 821 ,,Costuri indirecte de producţie” – în cazul materialelor consumate pentru
necesităţile generale de producţie;
Dt 712 ,,Cheltuieli de distribuire” - în cazul materialelor consummate în procesul de
desfacere a produselor/mărfurilor;
Dt 713 ,,Cheltuieli administrative” - în cazul materialelor consummate pentru
necesităţile administrative ale entităţii;
Dt 714 ,,Alte Cheltuieli operationale” - în cazul materialelor constatate lipsa la
inventariere sau costul celor comercializate;
Dt 721 ,,Cheltuielile cu active imobilizate” - în cazul materialelor consumate în
procesul de realizare sau lichidare a mijloacelor fixe;
Dt 111 ,,Imobilizări necorporale în curs de execuţie” – în cazul materialelor
consummate la procurarea, crearea sau îmbunătăţirea calităţilor iniţiale ale
imobilizărilor necorporale;
Dt 121 ,,Imobilizări corporale în curs de execuţie” - în cazul materialelor consumate
pentru construcţia sau montarea mijloacelor fixe;
Ct 211 ,,Materiale” – la suma totală a materialelor consumate.
Exemplu:
În luna octombrie a anului 202X entitatea ,,Favor” SRL a
procurat materiale de la un furnizor din Republica Moldova în
valoare de 203 000 lei, inclusiv TVA – 20%. Serviciile organizaţiei
de transport au constituit 550 lei, TVA – 20%.
Descărcarea materiei prime a fost asigurată de angajaţii entităţii,
cărora li s-a calculat salariu în mărime de 950 lei, precum şi
contribuția de asigurare socială (potrivit normelor în vigoare).
Entitatea ,,Favor” SRL s-a achitat cu integral cu furnizorul prin
virament.
În decursul lunii din depozitul entităţii au fost eliberate materiale
pentru: fabricarea produselor finite – 25 000 lei; întreţinerea
utilajului de producţie – 7 000 lei; reparaţia clădirei administrative
– 6 300 lei.
De întocmit formulele contabile şi de calculat soldul final pentru
contul 211.
Soldul contului 211 Materiale se include în
Bilanţul pe rândul 240 „Materiale şi obiecte
de mică valoare şi scurtă durată”.
Viata isi are

farmecul ei, depinde
numai cu ce ochi o
privesti.
(Alexandre Dumas
3.3 Contabilitatea obiectelor de mică valoare
şi scurtă durată
Obiectele de mica valoare şi scurtă durată sunt bunuri a căror
valoare unitară nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul
de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indierent de durata
de serviciu
Sau
cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea
unitară (de exemplu, instrumente şi dispositive cu destinaţie general
şi specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de
producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de
protecţie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi
turistic şi alte obiecte similare).
Evidenţa analitică a OMVSD se ţine pe tipuri de obiecte, locuri de
păstrare, şi direcţii de utilizare.
Pentru evidenţa sintetică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
este preconizat contul de activ: 213 ,,Obiecte de mică valoare
şi scurtă durată” .
⚫ În debitul contului 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
se reflectă:
⚫ • costul de intrare a OMVSD procurate;
⚫ • costul efectiv a OMVSD fabricate la entitate;
⚫ • valoarea OMVSD aflate in exploatare, valoarea unitară a cărora nu
depăşeşte 1/6 din limita stabilită de legislaţie;
⚫ • suma majorării (ajustării) valorii OMVSD intrate in anii precedenţi.
⚫ În creditul contului 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
se reflectă:
⚫ • valoarea contabilă a OMVSD ieşite din patrimoniul entităţii cu ocazia:
eliberării in exploatare, casate, vandute, transmise cu titlul gratuit, etc;
⚫ • uzura decontată aferentă OMVSD ieşite;
⚫ • suma micşorării (ajustării) valorii OMVSD intrate in anii precedenţi.
⚫ Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea OMVSD la finele
Contabilitatea intrării OMVSD în depozite pe calea achiziţiei, din
producţie proprie sau pe orice altă cale se organizează similar cu cea a
materialelor.
Referitor la acest compartiment pct. 51-52 din SNC ,,Stocuri” prevede

următoarele reglementări:
• transmiterea în exploatare a OMVSD, valoare unitară a cărora nu
depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se contabilizează ca
majorare a costurilor/cheltuielilor curente, activelor imobilizate etc.
şi diminuarea stocurilor;
• transmiterea în exploatare a OMVSD, valoare unitară a cărora
depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se decontează la
costuri/cheltuieli curente, activelor imobilizate etc. prin calcularea
uzurii.
pct. 53 al aceluiaşi standard, specific că:
• uzura OMVSD se calculează în mărime de 100% din valoarea
obiectelor diminuată cu valoare reziduală – la transmiterea
acestora în exploatare.
Pentru evidenţa sintetică a uzurii OMVSD se utilizează cotul
de pasiv 214 ,,Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată”.
În creditul contului 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată” se reflectă calcularea uzurii OMVSD şi a
construcţiilor şi dispozitivelor provizorii iar în debitul contului
214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”
decontarea uzurii calculate aferente OMVSD şi a construcţiilor şi
dispozitivelor provizorii ieşite din patrimoniul entităţii economice.
Soldul contului 214 ,,Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată” este creditor şi reprezintă suma uzurii OMVSD la finele
perioadei de gestiune şi se va deduce la determinarea valorii
OMVSD.
În dezvoltarea contului 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată” sunt utilizate următoarele conturi de gradul II:
214.1 – uzura OMVSD; 214.2 – uzura construcţiilor şi
dispozitivelor provizorii
Contabilitatea ieşirii OMVSD cu valoarea
unitară mai mare de 1/6 din plafon
Contabilitatea ieşirii 1) Darea în folosinţă:
OMVSD cu valoarea Dt 2132 “OMVSD în exploatare”
unitară mai mică de 1/6 Ct 2131 “OMVSD în stoc”
din plafon 2) Calculul uzurii în mărime de 100 % de la
Acestea se casează valoarea amortizabilă la darea în
imediat la costuri sau exploatare
Dt 821, 812, 712, 713, 721, 723, 121 ,111
cheltuieli (analogic
Ct 214
materialelor) 3) Casarea uzurii acumulate la scoaterea din
• Dt 812, funcțiune:
• Dt 821, Dt 214 Ct 2132
• Dt 712, 4) Înregistrarea materialelor utilizabile
• Dt 713, Dt 211 Ct 213 – în limita valorii
• Dt 721, reziduale
Dt 211 Ct 612 – mărimea ce
• Dt 723, depăşeşte valoarea reziduală
• Dt 121 Dt 714 Ct 213 – în cazul când valoarea
• Ct 213 deşeurilor obţinute este mai mică ca valoarea
reziduală
Exemplu:
Entitatea ,,Grico” SRL a procurat obiecte de mică valoare şi scurtă
durată în valoare totală de 112 000 lei, TVA - 20%. Transportarea OMVSD-
lor la entitate a fost asigurată cu un mijloc de transport propriu, şi a
constituit 230 lei. Achitarea pentru OMVSD-le procurate a fost efectuată în
termen de trei zile prin transfer de la contul curent în monedă naţională.
În decursul perioadei de gestiune au fost date în folosinţă:
pentru necesităţile secţiei de reparaţie OMVSD în valoare totală de 12 000
lei, cu o valoare unitară mai mică de 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie;
pentru necesităţile generale ale entităţii OMVSD în valoare totală de 55 000
lei, cu o valoare unitară mai mare de 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie,
valoarea reziduală a cărora constituie 450 lei.
La sfârşitul anului OMVSD au fost scoase din folosinţă, obţinîndu-se
deşeuri (materiale recuperabile) în valoare de 300 lei.
De contabilizat operațiile economice.
3.4. Contabilitatea producţiei în
curs de execuţie şi a produselor
finite
Producţia în curs de execuţie reprezintă bunurile care nu au
trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic,
precum şi produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau
necompletate în întregime, precum şi costurile acumulate aferente
serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie.
Producţia în curs de execuție, comparativ cu celelalte categorii de

stocuri, prezintă următoarele caracteristici de bază:
evaluarea curentă a producţiei în curs de execuţie poate fi efectuată
la cost standard (normat), ajustindu-se la data de raportare pîna la
costul efectiv;
cantitatea și valoarea producţiei (serviciilor) în curs de execuţie se
stabileşte la sfârşitul perioadei de raportare, de regulă, prin
inventariere;
Organizarea contabilității producţiei în curs de execuţie se realizează cu ajutorul
contului de activ 215 „Producţia în curs de execuţie”.
În debitul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” se reflectă

costul efectiv al producţiei in curs de execuţie la finele perioadei raportate;
În creditul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” se
inregistrează decontarea costului efectiv al producţiei in curs de execuţie la
inceputul perioadei raportate următoare in conturile contabilităţii de gestiune
şi/sau la ieşirea (casarea) acesteia.
Soldul contului este debitor şi reprezintă costul efectiv al produselor şi
serviciilor in curs de execuţie la finele perioadei raportate.
Evidența analitică și gestionarea producției (serviciilor) în curs de execuție, se

ține pe tipuri de produse, pe comenzi aferente serviciilor, după gradul de finisare,
faze de prelucrare.
Modul de aplicare a contului 215 „Producţia în curs de execuţie” depinde de
varianta de contabilizare a costurilor de producție:
 Cu aplicarea conturilor de gestiune (clasa 8 „Conturi de gestiune”), sau
 Fără aplicarea conturilor de gestiune.
Varianta cu aplicarea conturilor de gestiune este utilizată preponderent
de entitățile care produc un numar variat de produse și servicii și care necesită
o organizare complexă și detaliată a evidenței.
În cazul acestei variante contul 215 „Producţia în curs de execuţie” se utilizează
doar la începutul și sfârșitul perioadei de gestiune, întocmindu-se următoarele
formule contabile:
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei
de gestiune din contul contabilităţii financiare:
Dt 811 „Activităţi de bază” sau Dt 812 „Activităţi
auxiliare” Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”
 La suma costurilor de producție curente înregistrate pe parcursul perioadei
pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor:
Dt 811 „Activităţi de bază” sau Dt 812 „Activităţi
auxiliare” Ct 211 „Materiale” – la
valoarea materialelor consumate;
Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – la suma retribuțiilor
calculate angajaților ocupați în procesul de producere și/sau prestare servicii;
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale” – la suma contribuțiilor
de asigurări sociale calculate de la suma retribuțiilor angajaților ocupați în procesul de
producere și/sau prestare servicii;
Ct 821 „Costuri indirecte de producție” – la suma cotei-părţi a costurilor indirecte de
producţie determinate la finele perioadei de gestiune.
 La costul producției în curs de execuție și/sau serviciilor neterminate
la sfârșitul perioadei de gestiune:
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”
Ct 811 „Activităţi de bază” sau Ct 812 „Activităţi auxiliare”.
Varianta fără aplicarea conturilor de gestiune este recomandată
entităților care produc un număr mic de tipuri de produse sau prestează
un număr redus de servicii. În cazul acestei variante conturile de
gestiune nu se utilizează, costurile de producție înregistrindu-se
nemijlocit în contul 215 „Producţia în curs de execuţie”.
“Eficiența este atunci când faci lucrurile

bine, eficacitatea este atunci când faci
lucrurile care sunt bune.” – Peter Drucker
“Adevărata ignoranță nu este absența cunoașterii, ci refuzul de a o dobândi” –
Karl Popper
Producţia în curs de execuţie poate fi folosită și în scopuri interne sau
livrată cumpărătorilor.
La valoarea contabilă a producției în curs de execuție utilizată în alte
scopuri (ieșită din gestiune) se va reflecta:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” – în cazul utilizării la
comercializarea/promovarea mărfurilor (produselor);
Dt 713 „Cheltuieli administrative” – în cazul utilizării pentru necesitățile
administrative ale entității;
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională” – reflectarea lipsurilor
și pierderilor din deteriorarea producției în curs de execuție constatate în
urma inventarierii;
Dt 722 „Cheltuieli financiare” – transmiterea cu titlu gratuit altor entități și
persoane a producției în curs de execuție;
Dt 723 „Cheltuieli excepționale” – în cazul pierderii ca rezultat al
evenimentelor excepționale (incendii, accidente, calamități naturale etc).
Ct 215 „Producţia în curs de execuţie” – la valoarea contabilă producției în
curs de execuție consumate.
La sfarșitul perioadei de raportare informațiile privind producţia in
curs de execuţie se generalizează și Soldul final al contului 215
Producția în curs de execuție se includ in:
 forma completă a Bilanţului pe randul 260 „Producţia in curs
de execuţie”.
 forma prescurtată a bilanțului pe rândul 060 Stocuri
“Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.” – Giacomo Leopardi
O altă categorie de stocuri sunt produsele
Produsele sunt reprezentate de bunuri, lucrări şi servicii obţinute în
diferite faze ale procesului de producţie sau în cadrul altor activităţi,
destinate livrării terţilor şi, în unele cazuri, pentru consumul intern. În
componenţa produselor sunt incluse:
- produsele finite - bunurile care au trecut toate stadiile de fabricare

(prelucrare) prevăzute în procesul tehnologic, supuse probelor tehnice şi
recepţiei și completate în întregime;
- semifabricatele din producţia proprie, care reprezintă bunuri al căror

proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care
sunt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se
livrează cumpărătorilor;
- produsele secundare, sunt bunurile care se obţin în procesul de producţie

concomitent cu produsele principale, dar au o importanţă secundară şi valoare
nesemnificativă faţă de acestea.
Costul de intrare a produselor fabricate (de
exemplu, a produselor finite şi semifabricatelor)
include:
1) costul
materiilor 2) costurile cu
4) costurile
personalul încadrat
prime şi nemijlocit în îndatorării
materialelor procesul de 3) costurile
capitalizate
utilizate producţie, indirecte de
contribuţiile de conform SNC
nemijlocit producţie;
asigurări sociale „Costurile
în procesul de stat obligatorii
îndatorării”.
ale angajatorului;
de
producţie;
Costul stocurilor la entităţile de prestare a serviciilor cuprinde:

•costurile materiale;
•costurile cu personalul, inclusiv contribuţiile de asigurări sociale de stat
obligatorii ale angajatorului;
•costurile indirecte de producţie.
Contabilitatea produselor (lucrărilor, serviciilor executate) este
organizată cu ajutorul contului 216 „Produse”, cu funcţie contabilă
de activ și este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea produselor finite, semifabricatelor din producţie proprie,
produselor secundare şi produselor transmise temporar terţilor.
În debitul contului 216 „Produse” se reflectă costul efectiv al

produselor finite, semifabricatelor obţinute din producţia proprie. În
creditul contului 216 „Produse” se inregistrează valoarea
contabilă a produselor finite ieşite din gestiune.
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea contabilă a
produselor finite, semifabricatelor aflate in stoc la finele perioadei de
raportare.
Evidenţa analitică a produselor se ţine pe denumiri, tipuri, articole, modele,
dimensiuni, ş.a. Evidența produselor se ține în expresie cantitativă și valorică.
Pe parcursul perioadei de gestiune toate costurile de producție aferente produselor fabricate
iniţial se acumulează în contul 811 „Activităţi de bază”, după care se determină costul efectiv
al produselor fabricate în funcţie de particularităţile procesului tehnologic.
 La data raportoare se reflectă costul efectiv al produselor:

Dt 216 „Produse”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Deasemenea la acest cont se reflectă pe parcursul perioadei:
Valoarea contabilă a produselor finite ieşite din gestiune prin vânzare în baza notei de
contabilitate:
Dt 711 „Costul
vânzărilor” Ct 216
„Produse”
 Plusurile constatate la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 216 „Produse”
 Lipsurile la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”
Ct 216 „Produse”
Produsele distruse în urma calamităţilor naturale conform procesului verbal de casare şi a
documentului ce confirmă evenimentul excepţional:
Dt 723 „Cheltuieli excepţionale”
Ct 216 „Produse”
Exemplu: “Cei mai mulți oameni nu se maturizează,
ci doar cresc.” – Leo Rosten
Soldul producţiei în curs de execuţie pentru produsul A
constituie:
• la începutul perioadei de gestiune – 10 000 lei;
• la finele perioadei de gestiune – 7 500 lei.
În cursul perioadei de gestiune au fost înregistrate următoarele
costuri:
• costuri materiale directe – 120 000 lei;
• costuri cu personalul directe - 60 000 lei;
• costuri directe privind contribuţiile la asigurări sociale - ?;
• costuri indirecte de producţie incluse în costul produsului A -
59 800 lei.
Soldul la începutul perioadei la contul 216 „Produse” a
constituit 50 000 lei, iar la finele perioadei 35 000 lei.
Pe parcursul perioadei au fost vândute produse finite vânzătorului
la preţ de vânzare fără TVA – 341 500 lei, TVA 20%.
Jurnalul de înregistrare a operațiilor economice:
Nr. Conținutul operației economice Suma, lei Debit Credit
1. Înregistrarea soldului producției în curs de execuție 10 000 811 215

la începutul perioadei pentru produsul A
2. Înregistrarea costurilor directe de materiale 120 000 811 211
3. Înregistrarea costurilor directe privind 60 000 811 531

retribuirea muncii
4. Înregistrarea costurilor directe privind CAS 14 400 811 5331
(24%) 60 000 x 0,24=14 400
5. Înregistrarea costurilor indirecte de producție 59 800 811 821
aferente produsului A
6. Înregistrarea producției în curs de execuție la 7 500 215 811
finele perioadei pentru produsul A
7. Înregitrarea costului produselor finite A 256 700 216 811
obținute
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilita te, Audit și Anal iză Economic ă, ASEM
811 Activități de
bază
1) 10 000 6) 7 500
2) 120 000 7) ? 256 700
3) 60 000
4) 14 400
5) 59 800
Rd= 264 200 Rc= 264 200
Notă: Costul produselor = Sold producției în curs de execuție la
începutul perioadei + Costurile suportate pe parcursul perioadei
(directe și indirecte) - Sold producției în curs de execuție la sfârșitul
perioadei
256 700 = 10 000 + (120 000 + 60 000 + 14 400 + 59 800) –

7 500
256 700
Liliana= 264
Lazari dr., 200 – 7Departamentul
conf. univ., 500 Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Jurnalul de înregistrare a operațiilor economice:
Nr Conținutul operației economice Suma, Debit Credit
. lei
8. Înregistrarea vânzării produsului A 409 800 2211
341 500 6111
68 300 5344
9. Înregistrarea costului produselor 271 700 7111 216
vândute
216 Produse
Sold inițial= 50 000
7) 256 700 9) ? 271 700
Rd 256 700 Rc ? 271 700
Sold final = 35 000
La sfarșitul perioadei de raportare
informațiile privind produsele se
generalizează și se includ in forma
completă a Bilanţului pe randul 270
„Produse și mărfuri”.
“Mulți dintre cei care eșuează o fac

pentru că nu și-au dat seama cât de
aproape au fost de succes înainte de a
renunța.” – Thomas Edison
3.5. Contabilitatea mărfurilor
Mărfurile reprezintă bunurile procurate de entitate în vederea
revânzării sau produsele transmise spre vânzare magazinelor
proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile,
terenurile şi alte bunuri imobiliare deţinute pentru vânzare. Ca
urmare mărfurile includ:
bunuri produse bunuri

procurate în mărfuri
transmise imobiliare
vederea transmise
spre deţinute
revânzării; temporar
vânzare pentru
terţilor.
magazinelor vânzare;
proprii;
“Atâta timp cât nu-ți pasă unde ești,

nu te poți rătăci.” - Legile lui Murphy
Una din etapele de bază ale contabilizării stocurilor de mărfuri este
evaluarea, care conform SNC „Stocuri” poate fi evaluare inițială, curentă și
ulterioară:
Evaluarea mărfurilor în cadrul entităților
Perioada
Tip evaluare Modul de evaluare
efectuării
1 2 3
la data la marimea costului de intrare egal cu valoarea
Evaluare inițială intrării de cumpărare și costurile direct atribuibile
în procurării
gestiune
Evaluarea la data la suma cea mai mică dintre costul de intrare şi
ulterioară raportării valoarea realizabilă netă
la la valoarea contabilă stabilită prin
momentul metoda:identificării specifice;FIFO (primul
Evaluare curentă ieșirii din intrat – primul ieşit); LIFO; costului mediu
gestiune ponderat
“Pierdem trei sferturi din noi înșine în încercarea de a fi ca alți oameni.”
–Arthur Schopenhauer
Pentru organizarea contabilității mărfurilor se utilizează contul 217
„Mărfuri”, care are funcţie contabilă de activ.
Acest cont este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea bunurilor procurate în vederea revânzării, produselor transmise
spre vânzare magazinelor proprii, bunurilor imobiliare deţinute pentru
vânzare, mărfurilor transmise temporar terţilor.
În debitul contului 217 „Mărfuri” se reflectă costul de
achiziţie al mărfurilor procurate, precum şi costurile aferente
achiziţionării acestora.
În creditul contului 217 „Mărfuri” se reflectă valoarea
contabilă a mărfurilor ieşite (vanzarea acestora, transmiterea in
capitalul social al altei entităţi, transmiterea cu titlu gratuit,
constatarea lipsurilor la inventariere etc.).
Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea
mărfurilor existente la finele perioadei raportate şi se
reflectă in Bilanț.
 Achiziţionarea cu plata ulterioară de la furnizori, la preţul de achiziţie fără
TVA, conform facturii fiscale:
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 5344 TVA
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
Costurile aferente procurării mărfurilor, în funcție de tipul acestora se vor
contabiliza:
Dt 217 „Mărfuri” - la suma costurilor direct atribuibile intrării, fără TVA;
Ct 544 „Alte datorii curente” - la suma costurilor de transport-aprovizionare
prestate de terţi;
Ct 812 “Activităţi auxiliare” - la suma costurilor de transport propriu;
Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - la suma costurilor
cu personalul încadrat în activități de încărcare-descărcare;
Ct 533 “Datorii privind asigurările sociale şi medicale” - la suma contribuţiilor de
asigurare socială aferente salariilor calculate personalului încadrat în activități de
încărcare-descărcare;
Ct 542 „Datorii privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor” - la suma primelor
de asigurare a mărfurilor în drum;
Ct 234 „Alte creanţe curente” sau 544 „Alte datorii curente” - la suma taxelor
vamale achitate sau de achitat conform declaraţiei vamale, la importul mărfurilor.
Mărfurile pot intra în gestiunea entității și din alte surse cum ar fi:
primirea cu titlul gratuit, ca aport în capitalul social etc. care se
contabilizează astfel:
 Primirea mărfurilor ca aport la capitalul social, prevăzut de actele
de constituire şi procesul verbal de evaluare:
Ct 313 „Capital nevărsat”- la constituire
314 Capital neînregistrat – la majorare
 Primirea gratuită conform facturii fiscale şi bonului de intrare:
Ct 612 „Ate Venituri operaționale”, 535 Venituri anticipate
curente
 Plusurile de mărfuri constatate la inventariere în baza procesului
verbal al comisiei de inventariere:
•Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii,
rămâne pentru eternitate. - Albert Einstein
În creditul contului 217 „Mărfuri” se reflectă valoarea contabilă a mărfurilor ieşite
din gestiune care poate avea loc prin diverse căi:
 La valoarea contabilă a mărfurilor vândute:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 217 „Mărfuri”
 La valoarea contabilă a mărfurilor constatate lipsuri cu ocazia inventarierii şi a
perisabilităţii naturale:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
 La valoarea contabilă a mărfurilor distruse în urma evenimentelor extraordinare:
Dt 723 “Pierderi excepţionale”
 La valoarea mărfurilor transmise cu titlu gratuit:
Dt 722 „Cheltuieli financiare”
 La suma diferenţei dintre costul efectiv şi valoarea realizabilă netă:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Unul
este forma circulaţiei mărfurilor: cu ridicata sau cu amănuntul.
În cazul circulaţiei mărfurilor cu ridicata, vânzarea are loc în cadrul activității

desfăşurate de comercianţii care cumpără produse în scopul revînzării acestora, fapt care
presupune perfectarea documentelor primare de strictă evidență, iar încasarea urmând a
se realiza, de regulă, ulterior. În acest caz se organizează o evidență analitică a creanțelor
comerciale pe cumpărători și clienți care se contabilizează la contul 221 „Creanţe
comerciale”.
În cazul circulaţiei cu amănuntul, vânzarea are loc direct consumatorilor finali

pentru uzul personal al acestora (consumul final), deobicei către populație, iar plata este
imediată, în numerar. Astfel, încasările în numerar se vor contabiliza:
Dt 241 „Casa”, 832 Încasări din vânzarea bunurilor în numerar
Ct 611 „Venituri din vânzări”
Ct 534 „Datorii față de buget”
Un alt factor care influenţează organizarea contabilităţii îl constituie preţurile de

înregistrare a mărfurilor, adaosul comercial și TVA. Astfel contabilitatea
mărfurilor poate fi organizată la prețuri de achiziţie sau de vânzare (este
necesară reflectarea adaosului comercial în acest scop este utilizat contul 831
„Adaos comercial”.).
“Omul are nevoie de un singur vis pentru a suporta realitatea.”
– Sigmund Freud
Organizarea Organizarea contabilității la

contabilității la preţuri de vănzare
preţuri de achiziţie
1. În momentul procurării se determină şi se
1. Înregistrarea venitului contabilizează adaosul comercial şi TVA
din vânzare: aferent adaosului:
Dt 221/241(832) Ct 611 Dt 217 Ct 831
2. Înregistrarea TVA 2. La vânzare se constată venitul din vânzare:
aferentă vânzării: Dt 221/241 Ct 611
Dt 221/241(832) Ct 534.4 3. TVA aferentă vânzării:
Dt 221/241 Ct 534.4
3. Înregistrarea valorii
4. Decontarea valorii contabile a mărfurilor
contabile a mărfurilor
vîndute:
vândute: Dt 711 Ct 217
Dt 711 Ct 217 5. Concomitent se decontează adaosul
comercial aferent mărfurilor văndute şi TVA
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departame
Contabbilitate, Audit și Analiză Economic
inclusă în valoarea mărfurilor văndute:
tul
Dt 831 Ct 217
ă, ASEM

Tema 3.

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 3.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEMA 3

1. Definiția, clasificarea, recunoaşterea şi evaluarea stocurilor

în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a

deţinute pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a

Deasemenea în conformitate cu SNC ,,Particularităţile contabilităţii în

la ieşirea din patrimoniu,

la intrarea stocurile se evalueazǎ la valoarea contabilǎ la data întocmirii

intrarea ca aport în natură la capitalul social;

primirea cu titlu gratuit;

intrare ca urmare a reparaţiei (casării) activelor imobilizate şi

înregistrarea deşeurilor recuperabile;

transfer de active imobilizate etc.

Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente

Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) fiind de regulă

La ieşirea din patrimoniu stocurile se evaluează la valoarea contabilă, care

metoda identificării metoda FIFO (primul intrat-

Metoda LIFO (ultimul intrat

“Uneori ai succes…iar alteori înveți.” –

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și

CMP = (Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor)

Evaluarea ieşirilor pe baza costului mediu ponderat, calculat la sfârşitul

Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare,

Această metodă se foloseşte la entităţile cu un sortiment mare de

Data Intrări Ieşiri Stoc

01.07 1 000 10 10 000

1 200 1 000x10 10 000

12.07 500 12 6 000 800 x 15 12 000

25.07 100 x 15 1 500

Total 1 500 x 21 000 1 800 X 23 500 600 x 7 500

• În baza prevederilor SNC ,,Stocuri”, metoda de evaluare

Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ţinând cont de metoda

Valoarea realizabilă netă (V.R.N.) – reprezintă preţul de vânzare

Astfel, după conţinutul natural-substanţial al materialelor distingem:

• bunuri care participă sau contribuie la procesul de producţie şi/sau

recepţia cantitativă – se efectuează de către magazinerul, care preia în

recepţia calitativă – se efectuează de către tehnologul sau merceologul

Evidenţa analitică a materialelor asigură exactitatea datelor, privind

În debitul contului 211 ,,Materiale” se reflectă:

Bonul de Documentul se întocmeşte în două exemplare, din care

Se indică denumirea materialelor destinate pentru consum,

Viata isi are

Referitor la acest compartiment pct. 51-52 din SNC ,,Stocuri” prevede

În creditul contului 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi

Producţia în curs de execuție, comparativ cu celelalte categorii de

În debitul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” se reflectă

Evidența analitică și gestionarea producției (serviciilor) în curs de execuție, se

“Eficiența este atunci când faci lucrurile

- produsele finite - bunurile care au trecut toate stadiile de fabricare

- semifabricatele din producţia proprie, care reprezintă bunuri al căror

- produsele secundare, sunt bunurile care se obţin în procesul de producţie

Costul stocurilor la entităţile de prestare a serviciilor cuprinde:

În debitul contului 216 „Produse” se reflectă costul efectiv al

 La data raportoare se reflectă costul efectiv al produselor:

1. Înregistrarea soldului producției în curs de execuție 10 000 811 215

2. Înregistrarea costurilor directe de materiale 120 000 811 211

3. Înregistrarea costurilor directe privind 60 000 811 531

256 700 = 10 000 + (120 000 + 60 000 + 14 400 + 59 800) –

“Mulți dintre cei care eșuează o fac

bunuri produse bunuri

“Atâta timp cât nu-ți pasă unde ești,

În cazul circulaţiei mărfurilor cu ridicata, vânzarea are loc în cadrul activității

În cazul circulaţiei cu amănuntul, vânzarea are loc direct consumatorilor finali

Un alt factor care influenţează organizarea contabilităţii îl constituie preţurile de

Organizarea Organizarea contabilității la