Etapa de insertie a implantelor

( chirurgicala implantologica)

Timpi chirurgicali

1. Dezinfectia campului operator:

tegumente - betadina

mucoase - clorhexidina – timp de 2 minute

2. Acoperirea campului operator: campuri sterile

3. Infiltratia anestezica

se utilizeaza substante anestezice continand vasoconstrictor (la pacienti controlati

referitor la toleranta)

infiltratia este menita sa realizeze un camp operator nesangerand si hidrodisectia

tesuturilor

in acest scop se poate utiliza pentru infiltratie si un aparat specific de infiltratie,

automata, dozata (perfuzor) cu ajutorul caruia este facilitata infiltratia treptata, lenta,
nedureroasa, asigurand hidrodisectia uniforma a tesuturilor periosoase.

Infiltratia se realizeaza prin tehnica plexala , pe toata intinderea vestibulara unde se vor
crea lambouri mucoperiostale

Se vor infiltra toate teritoriile linguale si palatinale care vor fi expuse pentru
evidentierea conformatiei crestei reziduale

Nu se recomanda efectuarea anesteziei tronculare periferice pentru nervul alveolar

inferior

4. Incizia mucoperiostului: principii

cu bisturiul

sa ofere o buna vizibilitate

sa asigure o vascularizatie suficienta in lambou

sa nu lezeze structurile anatomice vecine (nerv mentonier, nerv incisiv, nervul palatin
mare)

sa permita acoperirea completa a implantelor cu lambou mucoperiostal

depinde de localizarea implantelor:

ptr implantele lama: incizia se face chiar pe mijlocul crestei

se prefera localizarea excentrica fata de mijlocul crestei: spre vestibular la mandibula si

spre palatinal la maxilar

se asociaza incizii de degajare

5. Decolarea lambourilor

cu finete

sufficient de larg pentru a descoperi toate reperele anatomice din regiunile operatorii,
dar si conservativ, pentru a nu priva osul descoperit de nutritia vasculara, care provine
eminamente din periost

se folosesc decolatoare fine, neascutite

6. Pregatirea osului crestal pentru implantare

se practica osteoplastia muchiilor ascutite, a exostozelor restante si a denivelarilor

accentuate de la nivelul crestei reziduale cu ajutorul unor instrumente specifice:
crestotoame

cea mai buna utilizare a osului rezultat din frezare este recuperarea sa printr-un
colector de os atasat aspiratorului chirurgical si aplicarea osului in situsul de
reconstructie osoasa periimplantara

7. Pregatirea cavitatii osoase a implantului

Aparatura, materiale necesare:

fiziodispenser = motor chirurgical care permite frezarea osului la turatii controlate si

sub irigatie (racire) cu ser fiziologic la o temperature data pentru a nu crea
supraincalzire sau leziuni in intimitatea tesutului osos; (temperatura maxima este de 40
grade)

trusa de instrumente specifice fiecarui sistem si tip de implant:

freze de foraj in os;

dispozitive de paralelism;

chei de inserat implantul;

port-chei;

port-implante;

indicatoare de adancime;

tarozi pentru implantele surub;

micromotoare chirurgicale adaptate la fiziodispenser cu posibilitatea de inversare a

miscarii de rotatie si cu sisteme speciale ce permit viteze reglabile;

piese contraunghi speciale cu posibilitate de irigare interna si externa, cu regimuri de

rotatie variabile;

Pentru evitarea aparitiei fenomenului de necroza osoasa este necesara precautia

maxima la prepararea cavitatilor implantelor si insertia implantelor prin:

utilizarea frezelor si instrumentelor bine ascutite;

utilizarea frezelor la turatii care sa nu incalzeasca osul;

turatia va fi adaptata la diametrul frezei;

folosirea racirii continue interne si externe a frezelor

forarea intermitenta.

Preforajul = marcarea orificiului de insertie

se realizeaza cu o freza globulara sau(cu freza pilot);

se face cu o turatie mare 1000- 2000 rot/min;

cand se doreste inserarea mai multor implante e bine ca primul realizat sa fie orificiul
distal;

premite evaluarea calitatii osului, are rolul de a indeparta corticala facilitand

patrunderea frezei de foraj;

distanta intre doua orificii create = distanta de securitate de 4-6 mm.

Forajul osului pentru insertia implantelor

se realizeaza initial cu freza tip lance;

indica adancimea implantelor;

se folosesc turatii intre 800 – 1000 rot/min;

succesiunea frezelor are loc in ordinea crescatoare a diametrelor, dar adancimea

cavitatii implantului trebuie stabilita de la inceput;

frezele de foraj sunt marcate color pe diametre dar sunt si gradate pe lungime pentru
orientare la foraj;

adancimea cavitatii forate se verifica suplimentar fata de marcajul frezelor folosind tije
de masurare sau indicatori de profunzime; tijele sunt marcate de regula pornind de la 8
mm, cu indicatori striati sau colorati din 2 in 2 mm sau la unele sisteme de implante si cu
incremente de 1,5 mm.

frezele intermediare de foraj se utilizeaza la turatii intre 500 – 800 rot/min;

Foraj - Preforaj – freză ghid

La forarea cavitatilor mai multor implante vecine se vor pastra minimum 6-7 mm intre
centrele cavitatilor sau 2 mm intre dintele vecin si circumferinta implantului.
Concomitent se utilizeaza indicatori de paralelism pentru forarea implantelor.

Insertia pinilor de paralelism in cavitatile forate asigura pe parcursul prepararii

orientarea corecta a forajului, alinierea conforma planului protetic si faciliteaza calculul
distantelor intre cavitatile implantelor.
Pentru stabilirea pozitiei si angulatiei protetic corecte a implantelor se poate utiliza si
gutiera chirurgicala, fabricata dupa planul final de tratament.

Gutiera chirugicala faciliteaza foarte mult localizarea optima si angulatia adecvata a

implantelor, in special in cazul implantelor multiple in regiunile frontale maxilare.

Perforarea gutierei pe model cu angulatia dorita serveste ca ghid intraoperator.

Implantele cu colet evazat sau lustruit necesita o etapa suplimentara de bizotare a

muchiei osoase crestale (doar in corticala) = countersink.

Este de fapt prepararea finala care se realizeaza cu freze speciale la o turatie de 200-300
rot/min.

Tarodarea cavitatii osoase: se practica doar in os dur de densitati mari D1 si D2, se

efectueaza cu o freza speciala adaptata la piesa cot sau manual, cu racire abundenta.

Tarodarea cavitatii se efectueeaza la maximum 15 rot/min. Implantul si tarodul se ating

numai cu piese din titan. Tarodarea osului in interiorul cavitatii osoase creeaza un filet
intern care la insertie va fi incarcat pe filetul implantului.

Multe dintre sistemele de implante contin si implante autotarodante, in acest caz corpul
si filetul implantului sunt in contact pe toata suprafata cu osul din momentul insertiei.
Acest fapt accelereaza regenerarea osoasa la interfata.

8. Inserarea implantelor in cavitatile forate se poate face:

manual cu dispozitivul de insertie (inseritor) cu care este prevazut implantul in

ambalajul original;

manual cu inseritorul manual din trusa de implante;

rotativ cu inseritorul pentru piesele contraunghi.

viteza de insertie este de 15 rot/min.

Inserarea completă a implantului

Precautia cea mai mare se acorda in timpul insertiei propriu-zise a implantului

momentului fortei la insurubare.

Daca acesta depaseste valorile suportate de osul periimplantar, se produc microfracturi

ale lamelelor osoase corespunzatoare pasului filetului tarodat, din acest motiv exista
chei de insertie care sunt prevazute cu clichet dynamometric gradate la un moment
maxim de 20 Ncm.

9. Aplicarea surubului de acoperire

Surubul se preleveaza din ambalajul steril al implantului si se manipuleaza cu o cheie

speciala, cu frictiune, care impiedica pierderea surubului de acoperire in campul
operator.

Surubul de acoperire se insurubeaza in cavitatea interna a implantelor.

Are rolul de a proteja interiorul implantului de patrunderea florei bacteriene si a
tesutului fibroepitelial, cu obstruarea spatiului necesar aplicarii componentelor
protetice a implantului.

10. Sutura etansa a lambourilor mucoperiostale decolate, se realizeaza cu fire

neresorbabile in puncte separate sau sutura cu fir continuu.

Imediat postoperator se indica efectuarea unei examinari radiografice de control (OPT).

Acest OPT serveste verificarii pozitionarii implantelor, iar pe termen lung constituie un
etalon pentru evaluarea comparativa a modificarilor survenite in osul periimplantar.

Daca pacientul este purtator de lucrari protetice fixe sau mobile, in aceasta etapa se
recomanda “decompresia” campului operator corespunzator regiunilor implantate prin
slefuirea fetei mucozale a lucrarii protetice, astfel incat aceasta sa nu vina in contact cu
regiunile operate.

11. Conduita postoperatorie

control a doua zi postoperator;

evitarea masticatiei pe zonele implantate;

antibioterapie profilactica, medicatie antiedematoasa si antialgica;

aplicarea de prisnite reci;

evitarea eforturilor fizice;

regim alimentar moale, semilichid si lichid;

igienizare corespunzatoare;

suprimarea firelor la 7-14 zile;

alte masuri speciale daca interventiile sunt de amploare mai mare.

SFARSIT !