Se consideră următoarea afirmaţie:

“Pe măsură ce companiile s-au dezvoltat a apărut nevoia de comunicare. Astfel s-au
realizat noi reţele iar cele existente au fost extinse. Însă primele probleme care au
apărut au fost cele legate de comunicarea între reţelele care foloseau echipamente
diferite. „

a. De ce a fost creat modelul OSI?

b. Ce înseamnă denumirea OSI şi la ce se referă open?
c. Câte niveluri are modelul OSI?
d. Ce înseamnă stratificare (layering)?
e. Care este rolul modelului OSI?

Modelul OSI a fost dezvoltat începând cu sfârșitul anilor 1970 pentru a

sprijini apariția diverselor metode de rețea computerizată care concurau
pentru aplicarea în eforturile naționale de rețea mari din Franța, Regatul Unit
și Statele Unite. În anii 1980, modelul a devenit un produs funcțional al
grupului de interconectare a sistemelor deschise la Organizația Internațională
pentru Standardizare (ISO). În timp ce încerca să ofere o descriere
cuprinzătoare a rețelei, modelul nu a reușit să se bazeze pe arhitecții
software în proiectarea Internetului timpuriu , care se reflectă în mai puțin
prescriptivă Internet Protocol Suite , sponsorizată în principal sub auspiciile
Internet Engineering Task Force (IETF)
Modelul de Referință OSI (OSI este un acronim pentru interconectarea
sistemelor deschise, engleză Open Systems Interconnection), pe scurt: OSI, este o stiva
de protocoale de comunicație ierarhic foarte des folosit pentru a realiza o rețea de
calculatoare. OSI este un standard al Organizației internaționale de standardizare, emis
în 1984.
Modelul de Referință OSI oferă metode generale pentru realizarea comunicației,
sistemelor de calcul pentru ca acestea să poată schimba informații, indiferent de
particularitățile constructive ale sistemelor (fabricant, sistem de operare, țară, etc).
Modelul de Referință are aplicații în toate domeniile comunicațiilor de date, nu doar în
cazul rețelelor de calculatoare.
Modelul OSI divizează problema complexă a comunicării între două sau mai
multe sisteme în 7 straturi numite și niveluri (layers) distincte, într-o arhitectură ierarhică.
Fiecare strat (nivel) are funcții bine determinate și comunică doar cu straturile adiacente.
Cele 7 niveluri ale Modelului de Referință se numesc: Aplicație (nivelul 7, superior) ,
Prezentare, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic (nivelul 1, inferior).
 Termenii corespunzători din engleză sunt Application, Presentation, Session, Transport,
Network, Data link, Physical
Stratificarea este o tehnică folosită în combinație cu alte instrumente de
analiză a datelor măsurătorilor. În situația în care procesul analizat prin măsurători
este atât de complex încât cauza unui efect sau a unei împrăștieri a valorilor
măsurătorilor efectuate nu rezultă în mod clar sau este imposibil de recunoscut,
poate fi utilă reprezentarea datelor rezultate din măsurători în două sau mai multe
subpopulații (reprezentate în histograme, diagrame de corelație etc.) numite straturi,
corespunzătoare diferitelor cauze. Stratificarea este o metodă de identificare a
surselor de variație a datelor culese, prin gruparea lor în funcție de diferiți factori.
Stratificarea poate fi făcută, de exemplu, prin gruparea datelor pe tipuri de mașini-
unelte, de materiale, de procedee de prelucrare, pe operatori în procese, pe
schimburi de lucru etc. Metoda stratificării a fost unul dintre cele șapte instrumente
clasice ale controlului și managementului calității.
Scopul modelului OSI este de a oferi o structura clara de intelegere si
dezvoltare a conceptelor care au de a face cu comunicarea dispozitivelor din retele.
Câteva din avantajele folosirii OSI:

Descompune fenomenul de comunicare în rețea în părți mai mici și implicit

mai simple.
Standardizează componentele unei rețele permițînd dezvoltarea
independentă de un anumit producător.
Permite comunicarea între diferite tipuri de hardware și software.
Permite o înțelegere mai ușoară a fenomenelor de comunicație.