1

Adele Faber • Elaine Mazlish Lisa Nyberg • Rosalyn Anstine Templeton

ADELE FABER este absolvent a Queens College, fiind licen iat în art
teatral ; a ob inut o diplom de master în educa ie la Universitatea din New
York şi a predat în câteva licee din New York timp de opt ani.
ELAINE MAZLISH este absolvent a Universit ii din New York, licen iat în
art teatral şi a lucrat cu copii la Grosvenor House şi c minul Lenox Hill.

ţomunicarea eficient cu
De asemenea, este artist profesionist şi compozitor.
Prima colaborare dintre cele dou autoare s-a concretizat prin apari ia
volumului Liberated Parents, Liberated Children, în care îşi împ rt şesc
experien a acumulat în cei zece ani de practic al turi de psihologul pentru
copiii copii Haim Ginott, în cadrul grupului de preg tire pentru p rin i. Volumul
a câştigat premiul Christopher, fiind considerat un „succes literar care
Acas şi la şcoal promoveaz cele mai înalte valori ale spiritului uman".
Dup publicarea c r ii, ambele autoare au c l torit în toat lumea pentru a-
Edi ia a IlI-a şi prezenta în fa a p rin ilor, a profesorilor, tuturor persoanelor implicate în
educarea copiilor, cursurile şi seminariile lor pline de umor şi inspira ie.
Activitatea lor ulterioar în ceea ce priveşte preşcolarii, adolescen ii şi
p rin ii a fost concentrat într-un documentar TV, transmis în serial de
postul CBS.
Experien a acumulat a condus la apari ia mai multor lucr ri de mare succes,
vândute în milioane de exemplare (ima dintre acestea nominalizat în topul
de carte al publica iei New York Times), şi la sus inerea de seminarii care le-au
Traducere din limba englez de IRINA NEGREA dat p rin ilor ocazia de a exersa capacit ile de comunicare predate în fiecare
dîntre c r ile publicate de ele. Lucrarea de fa este câştig toare a premiului
de excelen pentru probleme familiale în procesul de educa ie, acordat de
Child Magazine.
ţele dou autoare simt membre de onoare ale Facult ii New School for
Social Research din New York şi Family Life Institute al C.W. Post College
din cadrul Long Island University. Ele au participat la importante discu ii
televizate în cadrul emisiunii realizate de Oprah, „Good Morning America".
La elaborarea acestei c r i au mai participat LISA NYBERG — profesoar la
Brattain Elementary School din Springfield, Oregon, şi RosALYN
TEMPLETON — profesoar formatoare la Bradley University din Peoria,
Hlinois.
 2

noastre. Inevitabil, ne îndemnau s scriem o carte similar şi pentru ei.

CUM S-A NĂSCUT IDEEA DE A SCRIE ACEASTĂ CARTE Un profesor din Troy, Michigan, scria:
„Dup ce am adunat o experien de mai bine de 20 de ani lucrând cu
Germenele acestei c r i a încol it pe vremea când, ca
elevi turbulen i şi vulnerabili, am fost sincer uimit de num rul strategiilor
tinere mame, participam la întnmirile vmui grup
pe care le-am înv at din c r ile scrise de voi pentru p rin i... în prezent,
de p rin i condus de regretatul psiholog pentru copii,
specialiştii districtului în care lucrez pe post de consultant pentru profesori
doctorul Haim Ginott. Dup fiecare şedin , mergeam
proiecteaz un nou plan referitor la disciplina în şcoli. Am ferma
cu maşina acas împreun şi ne minunam de eficien a
convingere c informa iile din cartea voastr trebuie s serveasc drept
noilor abilit i de comunicare pe care le deprindeam,
piatr de temeUe acestui nou plan. V-a i gândit s scrie i o carte special
regretând, totodat , faptul c nu le cimoscuser m cu ani
pentru profesori?"
în urm , ahmci când meseria noastr era de a lucra cu
O asistent social de la o şcoal din Florissant, Missouri, ne-a scris:
copiii — una dintre noi în liceele din New York ţity, iar
cealalt în diferite locuin e din Manhattan. „Recent, le-am dat p rin ilor din districtul meu programul vostru pentru
Nu aveam cum s anticip m atunci ceea ce urma s se dezvolte din seminar, intitulat „ţum s le vorbeşti copiilor pentru a te ascultaĂ. Una
dintre mame, care este şi profesoar , a început s aplice noile metode la ea
acea experien ini ial . Dou decenii mai târziu, c r ile pe care le
în clas şi a observat, astfel, o diminuare considerabil a problemelor
scrisesem pentru p rin i dep şiser tirajul de dou milioane de
comportamentale. Rezultatul a fost remarcat de c tre directoarea institu iei,
exemplare vândute şi fuseser traduse în peste zece limbi; conferin ele
care era foarte îngrijorat de înmul irea cazurilor de pedepse corporale şi
pe care le inusem în aproape fiecare stat din SUA şi în aproape fiecare
elimin ri în şcoala ei. A fost atât de impresionat de schimb rile produse
provincie din ţanada atr seser un public numeros şi entuziast; peste
în acea clas , încât m-a rugat s organizez un seminar pentru tot corpul
50 000 de grupuri folosiser programele noastre audio şi video pentru
didactic."
seminarii, în diferite locuri de pe mapamond, cum ar fi Nicaragua,
ţonsecin ele au fost spectaculoase. A fost înregistrat o sc dere
Kenya, Malaiezia sau Noua Zeeland ; şi, în toat acea perioad de 20
însemnat a „cererilorĂ de corec ie, o diminuare a num rului de elimin ri,
de ani, aflam neîncetat de la profesori ce schimb ri introduseser la
o reducere a absenteismului, iar, dup toate aparen ele, respectul de sine a
clas , dup ce fie asistaser la prelegerile noastre, fie participaser la crescut în toat şcoala.
cursurile inute de noi sau citiser vreuna dintre c r ile
 3
Un consilier educa ional din New York ţity scria:
„Sunt profund îngrijorat de num rul tot mai mare de copii care
aduc la şcoal cu ite şi arme. Nu pot s nu m gândesc, totodat , c
solu ia nu const în înt rirea pazei sau în înmul irea detectoarelor
de metale. O comunicare mai bun ar putea aduce, în schimb,
rezolvarea acestor probleme. Poate c , dac ar cimoaşte metodele
despre care scrie i voi, profesorii ar fi mai bine preg ti i s îi ajute
pe aceşti copii nervoşi s îşi controleze furia f r a apela la violen .
Ce-ar fi s se scrie o carte pentru profesori, directori de şcoal ,
p rin i-pedagogi, asisten i ai cadrelor didactice, şoferi de autobuze
şcolare, secretare etc.?"
Am analizat cu seriozitate aceste sugestii, dar în cele din urm am
convenit c nu ne putem asuma responsabilitatea de a scrie o carte
pentru profesori. în fond, nici nu mai eram în domeniu.
Au urmat, apoi, apelurile telefonice decisive din partea Rosalynei
Templeton şi a Lisei Nyberg. Lisa preda la clasa a treia şi a patra, la
Brattain Elementary School din Springfield, Oregon. Rosalyn preda
cursuri pentru viitori profesori, la Bradley University din Peoria,
Illinois. Amândou ne-au împ rt şit îngrijorarea lor în privin a
practicilor coercitive şi punitive utilizate în mod obişnuit în şcoli,
pentru a-i determina pe copii s fie cumin i. Dup cum ne-au spus,
de mult vreme c utau materiale care s le ofere profesorilor metode
alternative, menite s -i ajute pe elevi s ajung s se controleze şi s
se disciplineze singuri. Atunci când au dat peste cartea How to Talk So
Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk {Cum s le vorbim copiilor
pentru a asculta şi cum s ascult m, astfel încât s ti facem s vorbeasc ), au
avut convingerea c era exact ceea ce c utau ele şi ne-au cerut
permisiimea de a scrie o adaptare pentru profesori.
Tot discutând, a devenit limpede c aveau o vast experien .
Amândou doamnele predaser în şcoli situate în oraşe, comune şi
localit i rurale din diferite p r i ale rii; ambele îşi luaser doctoratul în
educa ie; şi amândou erau invitate s conduc seminare la diverse
consf tuiri ale profesorilor. Dintr-odat , proiectul pe care pregetasem atâta
vreme s îl punem în practic devenea fezabil. Dac , pe lâng experien ele
noastre din timpul orelor de clas şi toate materialele pe care le adunasem
de la profesori în ultimii 20 de ani, puteam s apel m şi la experien ele
trecute şi prezente ale acestor doi dasc li, nu mai exista niciun motiv de
re inere.
în vara aceea, Rosalyn şi Lisa au venit cu avionul pentru a ne cunoaşte.
De la bun început ne-am sim it bine împreun . Dup ce am dezb tut ce
form ar putea îmbr ca aceast nou carte, am hot rât ca povestea s fie
spus din punctul de vedere al unei tinere profesoare, care încearc s
înve e nişte metode mai bune de a se face în eleas de c tre elevi.
Experien a ei avea s fie un amalgam al tuturor experien elor tr ite de noi.
Nara iunea urma s fie completat şi îmbog it cu elemente din lucr rile
noastre anterioare: benzi desenate, rezumate recapitulative, întreb ri şi
r spunsuri, precum şi povestiri ilustrative.
îns , pe m sur ce discutam, devenea tot mai evident c , dac voiam s
oferim o imagine complet a ceea ce implic educarea unui copil, era
necesar s privim şi dincolo de orele de clas şi s acord m o aten ie egal
primului şi nelipsitului dasc l din via a unui copil — p rintele. Tot ceea ce se petrece
la şcoal între 9:00 a.m. şi 3:00 p.m. este profund influen at de ceea ce se întâmpl
înainte şi dup aceea. Indiferent cât de bine inten ionat ar fi atât profesorul,
cât şi p rintele, dac nu dispun amândoi de instrumentele menite s îi ajute
s îşi realizeze aceste gânduri bune, copilul va fi cel care va pierde.
 4

P rin ii şi profesorii trebuie s îşi uneasc for ele şi s formeze parteneriate

de lucru. Şi unii, şi ceilal i trebuie s ştie care este diferen a dintre cuvintele
care demoralizeaz şi cele care dau curaj; dintre cuvintele care incit la
confruntare şi cele care invit la cooperare; dintre cuvintele care îl pun pe copil
în imposibilitatea de a gândi sau de a se concentra şi cuvintele care
desc tuşeaz dorin a fireasc de a înv a.
Dup aceea, ne-am dat seama c avem o responsabilitate
suplimentar fa de genera ia de copii din zilele noastre. Nu s-a mai
întâmplat niciodat înainte ca atâ ia tineri s fie expuşi unui num r
CINE ESTE „EU"?
aşa de mare de imagini de o cruzime ieşit din comun. Niciodat
înainte copiii nu au fost martorii atâtor demonstra ii de rezolvare Atunci când ne-am apucat s scriem aceast carte, am hot rât s
agresiv a problemelor, cu b t i, gloan e sau bombe. Şi niciodat cre m un personaj, Liz Lander, care s vorbeasc în locul nostru.
înainte nu a existat o nevoie atât de stringent de a le oferi copiilor întruchipa o profesoar tân r , cum fuseser m şi noi odinioar , iar
noştri un model viu al felului în care divergen ele se pot solu iona str daniile ei de a comunica mai eficient cu elevii s i oglindeau
printr-o comunicare deschis şi respectuoas . Aceasta este cea mai eforturile noastre. Ea urma s fie „eulĂ nostru.
bim protec ie pe care le-o putem da împotriva propriilor impulsuri
violente. Atimci când intervin momentele inevitabile de frustrare şi
furie, în loc s pun mâna pe o arm , pot recurge la cuvintele pe care
le-au auzit de la persoanele importante din via a lor.
ţu aceast convingere, proiectul a fost lansat. Dup trei ani şi
nenum rate variante intermediare, odat ce am avut, în sfârşit, în
mân manuscrisul finit, am tr it toate un sentiment de mare
satisfac ie. Formulasem un set clar de reguli generale şi principii
pentru Comunicarea eficient cu copiii — Acas şi la şcoal . Prezentasem
exemple concrete referitoare la atitudinea şi limbajul care formeaz
îns şi esen a procesului de înv are.
Ar tasem cum se poate crea acea ambian emo ional care s le
confere copiilor siguran a necesar pentru a fi receptivi la ce e nou şi
necunoscut. Demonstrasem cum pot fi determina i copiii s îşi asume
responsabilit i şi s se autodisciplineze. împ rt şisem o sumedenie
de metode, care îi încurajeaz pe copii s cread în ceea ce sunt şi în
ceea ce pot deveni.
Sper m din tot sufletul ca ideile din aceast carte s v fie de folos
pentru a le insufla tinerilor din via a voastr încredere şi t rie.
 5
CUM SĂ PROCEDEZI ATUNCI CÂND SENTIMENTELE
ÎMPIEDICĂ PROCESUL DE ÎNVĂŢARE
Amintirea profesorilor mei — atât a celor pe care i-am
dubit, cât şi a celor pe care i-am urât — a fost ceea
ce m-a determinat s devin şi eu cadru didactic.
Aveam în minte o list lung cu toate r ut ile pe care nu voiam s
le spun sau s le fac vreodat elevilor, precum şi o imagine clar
despre cât de r bd toare şi de în eleg toare urma s fiu. Pe toat
durata cursurilor de pedagogie din colegiu, am r mas fidel
convingerii c puteam s le predau lec ii celor mici, într-un mod care
s îi fac s doreasc s înve e.
Prima mea zi de profesoar „adev rat Ă a fost un şoc pentru mine.
ţu toate planurile şi preg tirile mele, eram absolut nepreg tit
pentru cei 32 de elevi din clasa a şasea. 32 de puştani şi puştance, to i
g l gioşi, energici, cu dorin e şi preten ii puternice. ţu mult înainte
de prânz, au început primele semne de nemul umire: „ţine mi-a furat
creionul?!Ă... „D -te la o parte din fa a mea!Ă... „Gura! Vreau s aud ce
spune profesoara!"
M-am pref cut c nu aud şi mi-am v zut de lec ie mai departe, dar
izbucnirile au continuat: „De ce trebuie s stau lâng el?Ă... „Nu
în eleg ce ne pune s facemĂ... „Mi-a tras un pumn!Ă... „Ea a dat
prima!"
Şi mie a început s îmi bubuie capul. G l gia din clas a continuat
s creasc . Mi-au pierit de pe buze cuvintele „r bdare şi în elegereĂ.
Clasa aceasta avea nevoie de un profesor care s preia conducerea şi
s o st pâneasc .
M-am auzit rostind:
„înceteaz imediat. Nu i-a furat nimeni creionul."
„Trebuie s stai lâng el, fiindc aşa am spus eu.Ă
„Pu in îmi pas cine a dat primul. Vreau s ispr vi i. E clar? Acum!Ă
„ţum adic nu în elegi? Tocmai v-am explicat."
„Nu-mi vine s cred c poate exista o asemenea clas . V purta i de parc
a i fi în clasa întâi. V rog s v potoli i!Ă
Un b iat m-a ignorat. S-a ridicat din banc , s-a dus s -şi ascut creionul
şi l-a ascu it pân n-a mai r mas din acesta decât un ciot. Pe un ton cât mai
ferm cu putin , am ordonat:
— Ajunge! Treci imediat la locul t u!
— Degeaba, nu-mi spune mie nimeni ce s fac, a zis el.
— Discut m despre asta dup ore.
— Nu pot s r mân peste program. Pierd autobuzul.
— Atunci, va trebui s îi chem la şcoal pe p rin ii t i, pentru a l muri
aceast problem .
— Nu pute i s -i chema i. N-avem telefon.
Pe la ora 3, eram epuizat . ţopiii s-au n pustit afar din clas şi s-au
împr ştiat pe str zi. Treaba lor. S fac ce vor. Dup ore, r spundeau
p rin ii lor de ei. Eu îmi terminasem programul.
Pr buşit pe scaun, m holbam lung la b ncile goale. ţe n-a fost bine?
De ce n-au vrut s fie aten i? ţum era necesar s procedez, astfel încât s
m fac ascultat de c tre aceşti puştani?
Pe toat durata primelor luni de profesorat, modelul a fost acelaşi.
Porneam în fiecare diminea plin de mari speran e, şi m întorceam acas
în fiecare dup -amiaz copleşit de corvoada şi plictisul de a fi nevoit s -
mi târ sc clasa prin programa impus . îns mai r u decât
toate era faptul c deveneam aşa cum nu am vrut niciodat s fiu ca
profesoar : nervoas , autoritar şi dispre uitoare. Iar elevii mei se f ceau şi
ei tot mai urâcioşi şi mai obraznici. Pe parcursul întregului trimestru, m-
am întrebat nu o dat cât mai puteam rezista aşa.
 6
Jane Davis, profesoara de la clasa al turat , mi-a s rit în ajutor. In
ziua în care i-am dest inuit tot ce aveam pe suflet, a venit la mine în
clas şi mi-a dat un exemplar jerpelit din cartea How to Talk So Kids
Will Listen and How to Listen So Kids Will Talk.
— Nu ştiu dac î i va fi de folos, mi-a zis ea, dar metodele din
aceast carte m-au salvat de la nebunie, cu copiii mei, acas . Şi, în mod
cert, au dat roade şi în clas !
I-am mul umit, am pus cartea în serviet , apoi am uitat complet de
aceasta. O s pt mân mai târziu, z ceam la pat, din cauza unei r celi.
F r chef, am luat cartea şi am deschis-o. Mi-au s rit în ochi cuvintele
scrise cu litere cursive, de pe prima pagin .
Hjxist o leg tur direct între ceea ce simt copiii şi felul în care se
comport .
Atunci când ceea ce simt e corect, se poart corect.
ţum s -i ajut m s simt corect?
Acceptându-le sentimentelel
Am pus capul pe pern şi am închis ochii. Oare eu acceptam
sentimentele elevilor mei? Mi-am adus aminte de câteva dintre
schimburile de replici pe care le avusesem cu copiii, în acea
s pt mân :
Elev: Nu pot s scriu.
Eu: Nu-i adev rat.
Elev: Nu-mi vine nicio idee despre ce s scriu.
Eu: Ba os - i vin , dac încetezi s te mai vai i şi te
apuci s scrii.
Elev: Ur sc istoria. ţe m intereseaz pe mine ce s-a întâmplat în
urm cu 100 de ani?
Eu: Batrebuies te intereseze. E important s cunoşti
istoria rii tale.
Elev: E plictisitor.
Eu: Nu-i adev rat, nu e! Dac ai fi atent, ai constata
cât e de interesant.
ţe ironie! Eu eram cea care îi tot b tea la cap pe copii cu dreptul fiec rui
individ de a avea opiniile şi sentimentele lui. ţu toate acestea, în practic ,
ori de câte ori cei mici îşi exprimau sentimentele, eu îi respingeam. M con-
traziceam cu ei. Mesajul meu subîn eles era: „Nu e bine s sim i ceea ce
sim i. Trebuie s m ascul i pe mine.Ă
M-am aşezat în capul oaselor pe pat şi am încercat s îmi amintesc.
Profesorii mei îmi f cuser , oare, şi mie la fel? S-a întâmplat la im moment
dat ceva de acest fel, în liceu, atunci când eram sup rat , fiindc luasem
prima mea not proast , iar profesorul de matematic a încercat s m
îmb rb teze: „Nu ai de ce s fii nec jit , Liz. Nu înseamn c nu eşti bun
la geometrie. Doar c nu i-ai dat silin a. Trebuie s te decizi s o faci.
Necazul cu tine e c nu ai o atitudine bun .Ă
Probabil c avea dreptate; ştiam c îmi voia binele, dar cuvintele lui m-
au f cut s m simt proast şi inutil . La un moment dat, am încetat s mai
ascult ce spune, urm rind cum i se mişca musta a în sus şi în jos şi
aşteptând s termine, pentru a putea sc pa de el. Oare tot aşa simt şi elevii
mei fa de mine?
în urm toarele câteva s pt mâni, am încercat s reac ionez cu mai mult
sensibilitate la sentimentele elevilor mei, s le r spund corect:
„Nu e uşor s alegi subiectul despre care vrei s scrii.Ă
„Am aflat p rerea ta despre istorie. Te întrebi pe cine poate interesa ce s-a
întâmplat cu atât timp în urm .Ă
 7
Şi a fost de folos. Am observat imediat c şcolarii mei au remarcat
schimbarea. încuviin au din cap, m priveau drept în ochi şi îmi
spuneau mai multe. Pân când, într-o bim zi, Alex a declarat: „N-am
chef s m duc la sport şi nimeni nu m poate obliga s o fac!Ă Atât
mi-a trebuit. N-am mai şov it nicio clip . Pe un ton glacial, i-am
r spuns: „Ţa ai s te duci la sport, fiindc altminteri vei merge la
cancelarie!"
De ce, oare, era atât de greu s accept sentimentele şi p rerile
copiilor? La masa de prânz, am repetat aceeaşi întrebare cu voce tare
şi i-am povestit prietenei mele, Jane, şi celorlal i colegi de la mas ce
citisem şi la ce m gândisem.
Maria Estes, care f cea voluntariat în sprijinul p rin ilor, a s rit în
ap rarea profesorilor:
— Atâ ia copii trebuie instrui i, a zis ea, şi sunt atâtea cunoştin e
pe care trebuie s le predai! ţum s mai ai timp, atunci, s î i faci griji
pentru fiecare vorb neînsemnat ?!
Jane p rea gânditoare.
— Poate dac adul ii din via a noastr ar fi avut pu in grij de
vorbele lor, n-am fi ajuns azi s fim nevoi i s ne dezv m de atâtea
lucruri, a zis ea. Hai s fim obiectivi. Suntem produsul trecutului
nostru. Vorbim cu elevii noştri aşa cum au vorbit cu noi p rin ii şi
profesorii noştri. Ştiu, pân şi cu copiii mei, acas , am avut nevoie de
mult vreme pân s încetez s pun mereu vechea plac . A fost im
mare pas pentru mine s trec de la: Asta nu doare. E numai o mic
zgârietur la: O zgârietur poate s doar l
Ken Watson, profesor de ştiin e, p rea nedumerit.
— îmi scap mie ceva? s-a mirat el. Nu prea v d care e diferen a.
M concentram puternic, sperând s g sesc un exemplu care s îl fac s
simt diferen a pe pielea lui. La un moment dat, am auzit-o pe Jane
spunând:
— Ken, imagineaz - i c eşti adolescent şi c tocmai ai reuşit s intri în
echipa şcolii — baschet, fotbal american sau orice alt sport.
— Fotbal, a zâmbit Ken.
— Aşa, bun, a încuviin at Jane. Acum, imagineaz - i c te-ai dus la
primul antrenament, plin de entuziasm, şi c antrenorul te-a chemat
deoparte şi i-a zis c ai fost scos din echip .
Ken a mârâit.
— Un pic mai târziu, a continuat Jane, te întâlneşti pe hol cu diriginta
ta şi îi povesteşti ce i s-a întâmplat. S zicem, pentru moment, c eu sunt
profesoara asta. Voi reac iona la cele p ite de tine în câteva moduri dife-
rite. Aşa, ca amuzament, noteaz la repezeal pe o hârtie ce simte sau ce
gândeşte puştiul din tine la fiecare dintre reac iile mele.
Ken a zâmbit, şi-a scos pixul şi a luat un şerve el de hârtie, pe care s
scrie.
Iat , în continuare, diferitele abord ri pe care Jane le-a încercat cu el:
Negarea sentimentelor
„î i faci sânge r u absolut degeaba. Nu se termin lumea asta, fiindc n-
ai reuşit s intri în nu-ştiu-ce echip . Las-o balt şi nu te mai gândi.Ă
Reac ia filozofic
„Via a nu este întotdeauna dreapt , dar va trebui s înve i s te strecori
printre lovituri."
 8
Sfat
„S nu te laşi doborât de asemenea lucruri. încearc s intri în alt
echip .Ă
întreb ri
„De ce crezi c te-au scos din echip ? ţeilal i juc tori erau mai buni
decât tine? ţe-o s te faci acum?Ă
Ap rarea celeilalte persoane
„încearc s priveşti lucrurile şi din pimctul de vedere al
antrenorului. Vrea s formeze o echip puternic . î i dai seama ce
greu o fi fost pentru el s decid pe cine s p streze şi pe cine s dea
afar .Ă
Mil
„Of, bietul de tine! ţe r u îmi pare. Te-ai c znit tare mult s intri
în echip , dar asta e, n-ai fost suficient de bun. Acum, or s afle to i
b ie ii. ţred c î i vine s mori de ruşine.Ă
Psihanaliz de diletant
„Te-ai gândit vreodat c adev ratul motiv pentru care ai fost scos
din echip e c n-ai pus niciodat suflet atunci când jucai pe teren?
Cred c , în subconştientul t u, nu voiai s fii în echip , aşa c ai ratat
inten ionat.Ă
Ken a ridicat mâinile, exasperat.
— înceteaz ! Ajunge. M-am prins.
L-am rugat pe Ken s -mi arate ce scrisese. Mi-a azvârlit şerve elul.
Am citit, apoi, cu voce tare:
„S nu-mi spui tu mie ce trebuie s simt.Ă
„S nu-mi spui tu mie ce trebuie s fac.Ă
„N-ai s în elegi niciodat .Ă
„Mai bine s nu- i spun eu ce s faci cu întreb rile astea!Ă
„Eşti în stare s iei partea oricui, numai pe a mea nu.Ă
„Sunt un ratat.Ă
„E ultima oar când î i mai spun ceva.Ă
— Vai de mine! a exclamat Maria. O gr mad dintre lucrurile pe care
Jane i le-a spus adineaori lui Ken seam n tare mult cu ce îi spun şi eu
b iatului meu. Marco. S vedem, cum ai putea proceda altfel?
— S recunoşti sup rarea copilului, am r spuns eu, numaidecât.
— Ţine, dar cum? a întrebat Maria.
îmi lipseau cuvintele. M-am uitat la Jane, cerându-i ajutor din priviri. S-
a întors spre Ken şi s-a uitat fix la el.
— Ken, a început ea. ţe şoc şi ce dezam gire pentru tine s afli c ai
fost scos din echip , tocmai atunci când erai atât de sigur c f ceai parte din
aceasta!
— E adev rat, a încuviin at Ken. A fost un şoc. Şi o mare dezam gire.
Sincer s fiu, e un sentiment de uşurare s g seşti, în fine, pe cineva care s
în eleag un lucru atât de simplu.
Dup aceea, am avut s ne spimem multe imii altora. Maria ne-a
dest inuit c nimeni nu recimoscuse şi nu acceptase vreodat sentimentele
ei, în copil rie şi în adolescen . Ken a întrebat:
— ţum s facem s le oferim elevilor noştri ceea ce noi n-am avut
niciodat ?
în mod evident, trebuia s exers m mai mult dac voiam s ne obişnuim
cu acest nou mod de a ne purta cu copiii. M-am oferit s aduc câteva
exemple, care s ilustreze felul în care putem ar ta c accept m senti-
mentele elevilor, la şcoal .
Iat , sub form de benzi desenate, ceea ce am conceput şi am adus
amicilor mei, la prânz, dup câteva zile:
 9

SENTIMENTELE ÎMPIEDIţ PROţESUL DE ÎNV ARE

ÎN LOţ S NEGI SENTIMENTELE TRADU SENTIMENTELE IN CUVINTE

Atunci când sentimentele elevului sunt negate, acesta se poate Atunci când sentimentele negative ale elevului sunt identificate şi
descuraja repede. acceptate, acesta se simte încurajat s continue s îşi dea silin a.
 10

AţţEPT SENTIMENTELE PRINTR-UN ţUVÂNT SAU UN

ÎN LOţ S ţRITIţI ŞI S DAI SFATURI SUNET („OHĂ sau „MMMĂ sau „ÎHÎĂ sau „AHAĂ)

Reac ionând la sup rarea unui elev cu o atitudine plin de grij , punctat de încuviin ri
Profesorul este bine inten ionat, îns atunci când elevul e bombardat cu critici şi
din cap sau de „morm - ieliĂ ce v desc în elegere, îi l s m libertatea de a se concentra asupra
sfaturi, el nu mai poate s se gândeasc cu uşurin la problema lui sau s îşi asume res-
problemei lui şi de a o rezolva, poate, singur.
ponsabilitatea pentru ceea ce a f cut.
 11

ÎN LOţ S ţAU I ARGUMENTE ŞI EXPLIţA II OFER PRIN IMAGINA IE ţEEA ţE NU POTI OFERI ÎN REALITATE

Este enervant atunci când eleva refuz s reac ioneze la Atunci când exprim m dorin ele unei eleve apelând la
„argumenteĂ. ţe altceva am putea face, totuşi? Exist o metod mai imagina ie,devine mai uşor pentru ea s accepte realitatea.
bun de a-i ajuta pe elevi s nu mai opun rezisten la efectuarea
sarcinilor şcolare?
 12

AţţEPT SENTIMENTELE, ţHIAR SI ATUNţI ţÂND PUI ţAP T

ÎN LOţ S IGNORI SENTIMENTELE

COMPORTAMENTELOR INACCEPTABILE

ţopiilor le este greu s îşi schimbe comportamentul atunci când ţopiilor le este mai uşor s îşi schimbe comportamentul atunci când
sentimentele lor sunt complet ignorate. sentimentele lor sunt acceptate.
 13
Ken s-a uitat la ilustra ii şi a cl tinat din cap.
— Teoretic, toate astea sun minunat, dar mie nu mi se par decât
o solicitare în plus pentru profesori. ţând s ne mai g sim timp şi s -
i ajut m pe elevi s îşi rezolve st rile emo ionale?
— Timp g seşti dac vrei, a zis Jane, cu o sc p rare în ochi. Vii la
şcoal mai devreme, pleci mai târziu, m nânci prânzul mai repede şi
renun i la pauzele de duş.
— P i, da, cum s nu, a ad ugat Ken. Şi, cândva, între planificarea
lec iilor, corectarea lucr rilor, completarea panourilor de afişat,
preg tirea pentru conferin e — şi, printre altele, predarea la clas —,
s - i mai faci şi griji, întrebându-te oare ce simt copiii sau cum s le
oferi prin fantezie ceea ce nu pot avea în realitate.
Ascultându-1 pe Ken, îmi spuneam: „Poate e prea mult s le ceri
aşa ceva profesorilor.Ă
Jane parc mi-a citit gândurile.
— Serios vorbind, ştiu c asta înseamn s le ceri foarte mult
profesorilor, dar mai ştiu, totodat , cât de important este pentru copii
s se simt în eleşi. Simplul adev r e c , atunci când sunt sup ra i,
elevii nu se pot concentra. Şi, în mod cert, nu îşi pot însuşi noi cunoş-
tin e. Dac vrem s le l s m mintea liber pentru a gândi şi a înv a,
trebuie s trat m cu respect toate emo iile şi sentimentele lor.
— Şi nu numai la şcoal , ci şi acas , a ad ugat Maria, pe un ton
insistent.
Am întors to i capul spre ea.
Atunci când aveam cam 9 ani, ne-a explicat ea, ne-am schimbat
locuin a şi a fost nevoie s merg la alt şcoal . Noua mea înv toare
era foarte sever . De fiecare dat când d deam lucrare la aritmetic ,
îmi înapoia foaia cu nişte X-uri mari peste fiecare r spuns greşit. M
punea s tot vin cu lucrarea la catedr , pân
g seam rezolvarea corect . Eram atât de agitat la orele ei, încât nici
nu puteam gândi. De câteva ori, am încercat chiar s copiez
r spunsurile de la ceilal i copii. în seara dinaintea vreunei lucr ri,
aveam întotdeauna dureri de burt . Spuneam: „Mami, mi-e
groaznic de fric .Ă Iar ea zicea: „N-ai de ce s te temi. încearc doar s
faci cât po i de bine.Ă Iar tata spunea şi el: „Dac ai fi înv at, nu ai
mai avea de ce s te temi.Ă Dup care, m sim eam şi mai r u.
Ken s-a uitat la ea, nedumerit:
— S presupunem c mama sau tat l t u ar fi spus: „Pari foarte
îngrijorat din cauza lucr rii, Maria.Ă Ar fi fost altceva pentru tine?
— Oh, da! a exclamat Maria. Fiindc atunci aş fi putut s le spim despre
X-urile negre şi despre cât de ruşine mi-era s tot fiu nevoit s rezolv
exerci iile în fa a întregii clase.
Ken era tot sceptic:
— Şi asta ar fi fost de ajuns pentru a te face s te sim i mai pu in
îngrijorat şi s fii mai bun la mate?
Maria a f cut o pauz , dup care a r spuns:
— Aşa cred, a rostit ea rar, fiindc , dac p rin ii mei ar fi luat în seam
neliniştile mele şi m-ar fi l sat s vorbesc despre acestea, aş fi avut,
probabil, mai mult curaj s m duc la şcoal a doua zi şi, totodat , ambi ia
de a-mi da mai mult silin a.
La câteva zile dup ce a avut loc aceast conversa ie, Maria s-a întors,
toat numai zâmbete, şi a scos dîn geant o buc ic de hârtie împ turit .
Hai s v citesc câteva dintre lucrurile pe care mi le-au spus copiii mei
acas , s pt mâna asta. Dup ce le auzi i, trebuie s ghici i ceea ce nu le-am
spus eu lor. începem cu fiica mea. Ana Ruth, a continuat Maria,
desp turind hârtia şi citind: „Mam , profesoara de Sport m-a pus s alerg
câteva ture, fiindc nu m-am îmbr cat destul de repede. Toat lumea se uita
la mine!"
Ken a r spuns imediat;
— Nu i-ai zis: „Şi ce-ai fi vrut s - i fac profesoara? S te aplaude? S - i dea
o medalie pentru c eşti mototoal ?Ă
Toat lumea de la mas a râs. Maria a zis:
— Şi, acum, fiul meu. Marco: „Mami, s nu te enervezi. Mi-am pierdut
m nuşile alea noi.Ă
— Iar acum, r spunsul meu, a spus Jane. „ţe?! E a doua pereche de m nuşi
pe care o pierzi luna asta. Ce- i închipui tu?! ţrezi c noi fabric m banii?! Pe viitor,
atunci când î i sco i m nuşile, pune i-le în buzunar. Şi, înainte s te dai jos din
autobuz, verific pe scaun şi pe jos s vezi dac nu i-au c zut.Ă
— Stai aşa. ţe e r u aici? a întrebat Ken. îl înve i s aib
responsabilitate.
— Momentul e r u ales, i-a r spuns Jane.
 14
— De ce?
— Fiindc nu te apuci s dai lec ii de înot unuia care se îneac .
— Hmmm, a f cut Ken. Am s m mai gândesc la chestia asta... în
regul , e rândul t u, Liz, a anun at el, ar tând spre mine.
Maria s-a uitat pe hârtie şi a zis:
— Iat ce a mai spus Ana Ruth: „Nu cred c mai am chef s cânt
în orchestr .Ă
Am intervenit imediat: „Dup to i banii da i pe lec iile tale de vioar ,
vrei s te laşi de muzic ?! S vezi ce-o s se supere taic -t u atunci când o s
aud .Ă
Maria s-a uitat la noi, uluit .
— ţum de a i ştiut to i ce era s spun?
— Simplu, a zis Jane. Este ceea ce ne-au spus şi nou p rin ii
noştri şi ceea ce înc m mai surprind şi eu c le spim puştilor mei.
— Maria, a intervenit Ken, nu ne mai ine în suspans. Ce le-ai spus
copiilor t i?
Ei bine, a r spuns Maria, mândr de ea, atunci când Marco mi-a zis c nu-şi
mai g seşte m nuşile cele noi, nu i-am inut moral . I-am zis: „Ştiu ce
sup r tor este s pierzi un lucru... Nu cumva i-ai uitat m nuşile în
autobuz?"
S-a holbat la mine, de parc nu-i venea s -şi cread urechilor, şi mi-a zis
c a doua zi diminea îl va întreba pe şoferul autobuzului dac nu
cumva le-a g sit. Iar când Ana Ruth mi-a spus c profesoara de sport a
pus-o s fac alerg ri în fa a tuturor, i-am zis: „ţe jenant o fi fostlĂ Şi ea
mi-a confirmat: „Da, aşa eĂ, dup care a schimbat subiectul, ceea ce nu
este ceva neobişnuit la ea, fiindc niciodat nu-mi povesteşte pân la
cap t ce se întâmpl .
— Dar surpriza cea mare este ceea ce s-a petrecut mai târziu. Dup
ora de muzic , fata mi-a zis: „Nu cred c mai am chef s cânt în
orchestr .Ă Mi s-a t iat r suflarea auzind aceste cuvinte, dar am spus:
„Vas zic , în eleg c o parte din tine vrea s r mân în orchestr , iar alt parte
nu mai vrea." A amu it complet. Dup care a început s vorbeasc şi
totul a ieşit la iveal . Mi-a povestit c ei îi place s cânte la vioar , dar
c pierde prea mult timp cu repeti iile, nu se mai poate întâlni cu
prietenele, care nici m car n-o mai caut , şi poate nici nu mai sunt
prietene cu ea. Pe urm , a izbucnit în plâns, iar eu am luat-o în bra e.
— Oh, Maria! am exclamat eu, profund impresionat de experien a prin
care trecuse.
— Nostim, nu-i aşa? a remarcat Jane. Ana Ruth nu a fost în stare s î i
spun ce o nec jea, de fapt, decât dup ce i-ai acceptat sentimentele
ambivalen e.
— Da, a confirmat Maria cu entuziasm. Şi, odat ce adev rata
problem a fost scoas la iveal , fiicei mele i-a venit şi ideea cum s se ajute
singur . A doua zi.
mi-a spus c s-a decis s r mân în orchestr şi c poate reuşeşte s -şi fac
nişte prieteni acolo.
— Minunat! am spus eu.
— Da, a zis Maria, încruntându-se uşor. Dar nu v-am spus decât
lucrurile bxme pe care le-am f cut. Nu v-am povestit ce s-a întâmplat atunci
când Marco mi-a zis c îl ur şte pe domnul Peterson.
— Oooh!... Asta e tare, am zis eu. Parc ai lucrat cu clasa domnului
Peterson tot anul trecut, nu-i aşa?
— Un profesor excelent, a murmurat Maria, mâhnit . Foarte
conştiincios.
— La asta m-am referit şi eu, i-am r spuns. Ai fost la mijloc, cum se
spune. Pe de o parte, voiai s - i aju i fiul. Pe de alt parte, ai o p rere foarte
bxm despre domnul Peterson şi nu vrei s îl critici.
— Nu e vorba neap rat doar despre domnul Peterson, a precizat Maria.
Probabil c sunt de mod veche, dar am fost educat s cred c nu e bine s
laşi un copil s vorbeasc urât despre profesorii lui.
— Dar a-l sus ine pe fiul t u, a intervenit Jane, nu înseamn c trebuie
s ai o p rere proast despre domnul Peterson.
Rapid, a creionat pe hârtie versiunea ei referitoare la reac ia tipic a unui
p rinte atunci când copilul se plânge de im profesor. Pe urm , am lucrat cu
to ii, împreun , pentru a crea un dialog edificator şi util. Obiectivul nostru
era de a evita s îi d m dreptate copilului sau de a-l denigra pe profesor.
Iat ce am reuşit s facem:
15

AţţEPT ŞI REFLEţT ASUPRA SENTIMENTELOR ŞI

ÎN LOţ DE ţRITIţI, ÎNTREŢ RI ŞI SFATURI DORIN ELOR
 16
A sunat clopo elul. Ken şi-a luat tava cu dejunul şi a spus:
— Eu tot nu sunt prea convins de chestiile astea. Poate or fi
folositoare pentru p rin i, îns dup p rerea mea ar fi suficient ca un
profesor s fie o persoan cumsecade, care s iubeasc elevii, s îşi
cunoasc materia şi s se priceap s o predea.
— Din p cate, a spus Jane, ieşind împreun cu el, nu e aşa. Pentru
a-i putea instrui pe al ii, e nevoie de nişte discipoli preg ti i
emo ional s asculte şi s înve e.
P şeam în urma lor, sim ind c ar mai fi fost şi altele de spus, f r
s -mi dau seama exact ce. Mergând cu maşina acas în acea dup -
amiaz , mi-am rememorat nenum ratele conversa ii din acea
s pt mân şi am sim it c dobândesc din acele discu ii o nou
convingere.
Imi p rea r u c nu m gândisem s -i spun lui Ken:
ţa profesori, inta noastr nu se rezum doar la transmiterea unor
date şi informa ii.
Dac vrem ca elevii noştri s fie nişte fiin e umane amabile, e
nevoie s reac ion m fa de ei cu amabilitate.
Dac pre uim demnitatea copiilor noştri, e nevoie s model m
metodele care afirm demnitatea lor.
Dac vrem s trimitem în lume tineri care s se respecte pe ei înşişi
şi s îi respecte pe ceilal i, trebuie s începem prin a-i respecta noi pe
ei. Şi nu putem face acest lucru decât dac ar t m respect pentru ceea
ce simt ei.
Imi p rea r u c nu îi spusesem aceste lucruri.
Recapitulare rapid
ţopiilor trebuie s li se recunoasc sentimentele — acas şi la şcoal
Copilul: Din cauza câtorva greşeli din neaten ie, am
luat numai şapte!
Adultul: Nu te nec ji. Ai s faci mai bine data viitoare.
In loc de a nu lua în seam sentimentele copilului, pute i:
1. S identifica i sentimentele copilului.
„Pari tare dezam git. E normal s te superi atunci când ştii r spunsul,
dar i se scade nota pentru nişte greşeli din neaten ie.Ă
2. S recunoaşte i sentimentele copilului printr-un sunet sau un
cuvânt.
„OhĂ sau „MmmĂ sau „AhaĂ sau „Aşa e.Ă
3. S îi oferi i copilului prin imagina ie ceea ce nu-i pute i oferi în
realitate.
„ţe grozav ar fi s ai un creion vr jit, care s se opreasc din scris atunci
când eşti gata s greşeşti!Ă
4. S accepta i sentimentele, chiar şi atunci când pune i cap t
comportamentelor inacceptabile.
„Vei fi la fel de furios din cauza notei, chiar dac loveşti aşa cu piciorul
în banc ! Nu e voie s faci aşa. Dar po i, în schimb, s -mi spui mai mult
despre ceea ce te nec jeşte. Sau po i s -mi desenezi, dac vrei.
 17
ÎNTREBĂRI ŞI POVESTIRI DE LA PĂRINŢI ŞI PROFESORI
ÎNTREŢ RI DE LA P RIN I
1. Uneori, pe b ie elul meu de 7 ani, Ţilly, îl apuc disperarea
atunci când îşi face temele pentru şcoal . Dac nu ştie s rezolve
ceva, smulge foaia din caiet, o arunc ghemotoc pe jos sau rupe
creioanele. ţe s m fac cu aceste izbucniri?
Billy are nevoie de un p rinte care s îl ajute s îşi identifice
sentimentele şi s îl înve e cum s le fac fa . El are nevoie s aud :
„Poate fi foarte enervant atunci când nu ştii r spunsul! î i vine s sfâşii,
s azvârli şi s spargi totul. Ţilly, atunci când î i vine s faci aşa, spune:
„T ticule, ce m eeenerrrveaaz ! Nu vrei s m aju i? Şi atunci, poate
g sim o solu ie împreun .Ă
2. In ultima s pt mân , fiica mea de 13 ani a fost atât de sup rat ,
încât nu şi-a mai f cut temele şi nici n-a înv at pentru teze. Se pare
c i-a dest inuit celei mai bune prietene, absolut confiden ial, c îi
„placeĂ de un b iat, iar prietena n-a pregetat s îi spun imediat
b iatului. Dup ce am comp timit-o şi i-am spus c îmi dau seama
c se simte tr dat , n-am mai ştiut ce s zic sau ce s o sf tuiesc în
continuare. ţe aş fi putut s -i spun s fac ?
Una dintre problemele care se ivesc atunci când oferi sfaturi — chiar
şi sfaturi la cerere („Mami, ce s m fac?Ă) — este c , în momentele în
care sunt tulbura i emo ional, copiii nici nu te aud. Suferin a lor e prea
mare. Sfaturile tale date în prip li se pot p rea irele- vante („Şi ce
leg tur are asta cu mine?Ă), inoportune („Nu-mi spune tu mie ce s
fac!Ă), denigratoare („ţhiar m crezi atât de proast , încât s nu-mi dau
seama şi singur ?Ă) sau amenin toare („Sun bine, dar n-aş putea face
niciodat aşa cevaĂ).
înainte ca fiica ta s ajung s se gândeasc la solu ii, îi r mân destule
fr mânt ri pe care ar vrea s i le împ rt şeasc : „S îi spun în fa
prietenei mele? ţum? ţrezi c mai pot avea încredere în ea? E bine s
încerc s p strez rela ia cu ea? ţe zici, s -i spun ceva b iatului? Dac da,
ce anume?Ă Iat tot atâtea întreb ri grave, care îi dau prilejul s în eleag
mai bine rela iile dintre oameni. Intervenind imediat cu sfaturi, nu faci
decât s suprimi o experien important de cunoaştere.
3. Nu e niciodat momentul pentru sfaturi?
Dup ce ai ascultat tot ce a avut de spus copilul, te po i încumeta s întrebi:
„ţe-ai zice s ...?Ă, „ţrezi c ar fi de folos dac ...?Ă, „ i se pare logic s ...?Ă, „ţe
crezi c s-ar întâmpla dac ...?Ă L sând la latitudinea copilului s accepte, s
resping sau s analizeze sugestiile tale, îi dai posibilitatea s î i asculte
p rerile şi s se gândeasc la acestea.
4. In ultima vreme, fiul meu a tot trop it prin cas , tunând şi
fulgerând împotriva profesorului de studii sociale: „Ne pune s citim
ziarul în fiecare zi şi s facem dezbateri în fiecare s pt mân . Ţa ne mai
şi trânteşte lucr ri tot timpul. Nimeni nu ne d atâtea teme ca dl M.!" Nu
ştiu niciodat cum s reac ionez, întotdeauna începe s mi se fac mil de
copil.
Fiul t u nu are nevoie de comp timire. ţi de în elegerea şi de p rerea ta
despre ceea ce îl deranjeaz .
Oricare dintre afirma iile urm toare poate fi de folos:
„Vas zic , dl M. chiar v d de lucru cu duiumul.Ă
„îmi dau seama cât de mult te deranjeaz toat tensiunea asta."
„Pun pariu c , dac tu ai fi profesor, le-ai da câte o vacan din când în
când.Ă
„Am impresia c dl M. e un profesor foarte sever şi exigent. Probabil c e
foarte greu s faci fa la preten iile lui ridicate."
5. ţe se poate face cu o feti care refuz s spun ce o nec jeşte?
ţa adul i, am trecut cu to ii prin diferite experien e despre care n-am avut
chef s discut m cu nimeni — pe moment sau chiar niciodat . Sunt oameni
care prefer s treac peste suferin , durere sau ruşine în secret, de unii
singuri. Ştiu s dea semnale clare atunci când vor s fie l sa i s -şi ling r nile
în singur tate. ţhiar şi dup ce au auzit un comentariu plin de simpatie, de
genul: „Am impresia c s-a întâmplat ceva dubios, ast ziĂ, tot sunt gata s se
retrag , s plece din camer sau s î i spun sincer: „N-am chef s discut
despre asta.Ă Nu ne r mâne decât s le ar t m c noi suntem al turi de ei, în
cazul în care se r zgândesc cumva şi se decid s vorbeasc .
 18

POVESTIRI DE LA P RIN I
ţe îl fr mânt pe Anthony
Prima poveste ne-a fost trimis de c tre o mam , care ne descrie
felul în care so ul ei l-a ajutat pe fiul lor s fac fa neliniştilor tipice 1. Dezordinea din dulap şi din camer . Nu are spa iu suficient s se
„primei s pt mâni de şcoal Ă. desf şoare.
2. Ii trebuie mai multe haine pentru şcoal .
Era a doua zi de şcoal şi m c zneam s îi obişnuiesc pe copii s se 3.I se d mult de lucru la şcoal şi are mald re de c r i de c rat.
culce seara mai devreme. To i se ar tau cooperan i, în afar de Anthony, (Prea devreme pentru a începe s munceşti atât!)
b ie elul meu de 9 ani. Se tot smiorc ia şi se certa cu mine şi, orice i-aş 4. Ii trebuie mai mul i bani pentru gust rile de la şcoal .
fi spus, nu voia s se preg teasc de culcare. în cele din urm , i-am zis 5. Ţicicleta îi face figuri. Mereu îi sare lan ul.
so ului meu: „Joe, ia s începi s te ocupi defiu-t u, fiindc eu una nu 6. A sc pat o moned de 25 de cen i sub maşina de sp lat. (Dup ce c şi
ştiu ce s -i mai fac!Ă Iat ce s-a întâmplat în continuare: aşa nu ai bani, s mai vezi şi c dispar...)
7. ţrede c toate problemele b neşti pot fi rezolvate dac tata îi d un cec
Joe: Tony, vreau s stau de vorb cu tine. Mami
spune c îi dai mult de furc . ţe se întâmpl ? Am impresia de 100 de dolari.
c te roade ceva.
Mi-a venit s zâmbesc, dup ce am citit. Ne închipuim c numai oamenii
Anthony: Am o gr mad de griji!
mari au griji „adev rateĂ. Uit m prea uşor c şi cei mici le pot avea. Şi, exact
Joe: P i, ia s le aud şi eu. Pe toate. Hai la tine în ca noi, au nevoie de cineva care s îi asculte şi s le ia grijile în serios.
camer , s st m de vorb .
S-au dus împreun în dormitorul lui Anthony. Joe iese de-acolo cam
dup 20 de minute, p rând foarte mul umit de isprava lui.
Eu: Ce s-a întâmplat?
Joe: Nimic. L-am culcat pe la mic.
Eu: Şi cum ai reuşit asta?
Joe: Am notat pe hârtie grijile care îl fr mânt .
Eu: Atâta tot?
Joe: Şi, pe urm , i le-am citit.
Eu: Şi ce s-a întâmplat atunci?
Joe: I-am spus c îl voi ajuta s scape de griji, la
sfârşitul s pt mânii. Aşa c a vârât lista sub
pern , şi-a pus pijamaua şi s-a b gat în pat.
A doua zi diminea , în timp ce schimbam aşternutul de pe patul lui
Anthony, lista a c zut pe jos. Iat ce scria:
 19
Povestirea de mai jos arat cum o mam şi-a ajutat fiica s îşi
dep şeasc re inerea de a completa formularele necesare înscrierii la
colegiu.
Aproape toat lumea din ultimul an de studiu trimisese formularele
de înscriere la liceu, în afar de fiica mea, Karen. A avut întotdeauna
tendin a de a amâna lucrurile pân în ultimul moment, îns de data asta
mersese deja prea departe. Am încercat s nu o pisez, preferând s îi
aduc aminte ce avea de f cut ori de câte ori se ivea prilejul, dar n-am
rezolvat nimic. Ahmci, taic -s u s-a aşezat lâng ea şi a încercat s o fac
s se apuce de treab . A avut mult r bdare. A enumerat o serie de
chestiuni pe care, dup opinia lui, conducerea oric rui colegiu ar dori
s le cimoasc despre ea, şi chiar a ajutat-o s redacteze \m plan general.
Karen a promis s îl dezvolte singur , la sfârşitul s pt mânii, dar n-a
f cut-o.
ţum zilele treceau şi mai r mânea doar pu in timp, am început s
devin isteric şi m-am trezit urlând la ea. Am avertizat-o c , dac nu îşi
trimite imediat formularele de înscriere, n-o s mai poat intra la niciun
colegiu respectabil. Tot nu am ob inut vreo reac ie.
Apoi, într-im moment de inspira ie — venit , desigur, din disperare
— am zis: „M i, s fie! Ştii c e tare periculos, de fapt, s completezi
nişte formulare de înscriere la colegiu?! Este normal ca oricine s tind
s amâne cât mai mult posibil obliga ia aceasta de a r spunde la o
sumedenie de întreb ri şi de a încerca s compim un eseu, de care
depinde enorm în ce colegiu va nimeri!Ă
„Daaa!!Ă, a exclamat ea, din tot sufletul.
Iar eu i-am zis: „ţe bine ar fi s se renun e complet la formularele de
înscriere şi fiecare colegiu s angajeze nişte specialişti cu percep ii
extrasenzoriale, care s îşi dea seama automat ce mare noroc ar fi pentru
ei s te aib la şcoala lor! Te-ai trezi înotând în confirm ri de intrare la
colegiu!"
Karen a zâmbit cu gura pân la urechi şi s-a dus la culcare. A doua zi
dup -amiaz , s-a apucat efectiv s completeze formularele de înscriere.
Iar la sfârşitul s pt mânii, foile fuseser deja expediate prin poşt !
Urm toarea experien a fost tr it de o mam care a fost nevoit s
g seasc modalit i de a se purta cu copilul ei ce suferea de o boal grav
de mai mult timp.
In jurul vârstei de 11 ani, fiul meu, TJ, purta deja stimulator cardiac şi
ochelari speciali, care s îi in ridicate pleoapele sl bite. Acum, avea nevoie
şi de un aparat auditiv. întorcându-m cu maşina acas , împreun cu TJ,
dup ce fusesem cu el la cabinetul de O.R.L., b iatul m-a anun at: „N-are
niciun rost s cumperi porc ria aia de aparat auditiv. N-am s -l port la şcoal
nici în ruptul capului. Am s -l arunc direct la gimoi. Ba nu, mai bine la
toalet !Ă
Eram la volan şi am sim it c mi se înmoaie picioarele, dar ştiam c e mai
bine s -mi in gura decât s spun ceva care s înr ut easc şi mai mult
situa ia. Fiul meu a întors capul spre mine şi a zis: „N-ai auzit ce-am spus?"
I-am r spuns (slav Domnului): „Ţa da, am auzit glasul unui b iat care
ur şte efectiv ideea de a purta aparat auditiv — şi care socoteşte c nu exist
ceva mai oribil decât asta!Ă
TJ a r mas t cut câteva clipe. Pe urm , a zis: „Ţineee... Dar dac îşi bate
careva joc de mine la şcoal , n-am s -l mai port niciodat !Ă
Dup o scurt pauz , m-am încumetat: „N-ar strica, poate, s -i spui
frizerului s - i lase p rul un pic mai lung, în p r ile laterale.Ă
„Daaa, hai s -i spunem", a zis TJ.
Dup ce mi-a trecut bubuitul din piept, am rostit o rug ciime de
mul umire pentru deprinderile pe care le c p tasem.
 20
ÎNTREŢ RI DE LA PROFESORI
1. ţade în responsabilitatea mea s m ocup de sentimentele
copiilor în timpul orelor de curs? Nu e, mai degrab , treaba
dirigintelui? Eu abia dac am timp s le predau materia.
Uneori, ceea ce pare a fi un „ocolĂ se dovedeşte calea cea mai scurt .
Poate fi mai bine s pierzi câteva minute ocupându-te de sentimentele
puternice ale unui elev decât s le laşi s evolueze şi s devin o
problem care consum momente pre ioase din timpul orei. Procedând
astfel, înseamn , de asemenea, c ai ajutat un copil care trece prin clipe
dificile.
2. Nu ob in nimic atunci când îmi întreb elevii despre
sentimentele lor. De obicei, îmi r spund „Nu ştiu.Ă De ce se
întâmpl aşa?
ţopiii încep s se simt prost atunci când adul ii îi întreab despre
sentimentele lor: „ţe sim i?... ţum eşti acum?... Furios?... Speriat?... Dar
de ce sim i asta?Ă întreb rile de felul acesta îi fac pe copii mai degrab
s se închid în ei înşişi decât s devin comunicativi. Deosebit de
derutant pentru un copil este întrebarea de ce simte el ceea ce simte.
Cuvintele de ce îi impun s îşi justifice sentimentele, s g seasc un
motiv logic şi acceptabil pentru existen a lor. Adesea, el nu ştie care este
acest motiv. Nu are cunoaşterea psihologic necesar pentru a spune:
„Atunci când copiii s-au legat de mine în sta ia de autobuz, m-am sim it
lovit în propria demnitate.Ă
ţeea ce apreciaz cel mai mult un copil care se simte nefericit este
încercarea p rintelui sau a profesorului de a ghici tot ceea ce se petrece
în sufletul lui. „Suferi atunci când cineva se leag de tine. Indiferent care
ar fi motivul, suferi enorm.Ă ţopilul în elege de aici c , dac simte
nevoia s vorbeasc în continuare, adultul este dispus emo ional s îl
asculte.
3. Spunea i despre copii c au nevoie s li se accepte şi cele mai
urâte sentimente. Nu apare îns primejdia ca elevii s interpreteze
acceptarea noastr ca pe o permisiune de a-şi manifesta sentimentele
urâte?
Nu şi dac facem o distinc ie clar între sentimente şi comportament. Da,
elevii au dreptul s aib un sentiment de furie şi s şi-l exprime. Nu, ei nu au
dreptul s se comporte într-un mod care s le fac r u celorlal i, fie fizic, fie
emo ional. îi putem spune lui Da vid, de exemplu: „Ai fost atât de nervos pe
Michael, încât ai vrut s -i tragi un pumn. îns , David, eu nu le pot permite
elevilor mei s se loveasc unii pe al ii. Spune-i lui Michael ce sim i prin
cuvinte, nu cu pumnii."
4. Am un elev în penultima clas de liceu, care provine dintr-o
familie dezorganizat . Mi-e greu s fiu în eleg toare atunci când îmi
spune „Te ur scĂ sau „Eşti reaĂ ori când foloseşte cuvinte pe care nici nu
le pot reproduce. Nu ştiu niciodat cum s reac ionez. Ave i vreo sugestie?
Se întâmpl , câteodat , ca un elev dezechilibrat s îşi pun la încercare
profesoara, insultând-o deliberat, pentru a o enerva sau intimida. Distrac ia
este de „a o scoate din s rite pe profesoar Ă şi de a o împinge s îi in o
muştruluial sever , în timp ce restul clasei râde prosteşte. în loc de a
reac iona cu ostilitate, po i spune calm: „Nu mi-a pl cut ce-am auzit
adineaori. Dac eşti sup rat, spune-mi altfel şi voi fi bucuroas s te ascult.Ă
5. Una dintre elevele mele mi-a povestit, recent, despre nişte necazuri
de-acas . Se pare c fratele şi p rin ii ei se ceart tot timpul. I-am zis: „îmi
dau seama cât de sup rat eşti din cauza asta, dar gândeşte-te mai bine la
toate lucrurile pentru care trebuie s fii recunosc toare.Ă A izbucnit în
plâns. Unde am greşit?
Fereşte-te de cuvântul dar. Acesta îndep rteaz emo ia care tocmai a fost
exprimat şi indic : „Acum, î i voi explica de ce sentimentele tale nu sunt
importante.Ă ţopiii au nevoie s aud c emo iile lor din acel moment sunt
acceptate necondi ionat. („îmi dau seama cât eşti de sup rat din cauza celor
întâmplate acas . i-ai dori s îi mearg fiec ruia mai bine.Ă) O reac ie care
dovedeşte în elegere deplin — f r nicio rezerv — le d tinerilor curajul de
a începe s îşi rezolve problemele.
 21

Povestiri de la profesori
Urm toarea întâmplare a fost relatat de c tre un profesor de atelier de
Prima povestire este de la o educatoare care a fost repartizat la o la uh liceu. Ne-a povestit cum a pus cap t unei înc ier ri în sala de mese,
grup bilingv de gr dini . demonstrân- du-i fiec ruia dintre adversari c în elege cât e de furios.

Am auzit nişte zbierete şi am v zut doi b ie i pe jos. M-am dus acolo în

La câteva s pt mâni dup începerea trimestrului, im p rinte care se
fug şi l-am înşf cat pe Manuel, care
mutase recent în cartier şi-a adus b ie elul la gr dini , l-a prezentat
st tea c lare pe Julio şi îi tr gea pumni în piept. Iat ce
profesoarei şi a plecat gr bit. Profesoara a zâmbit cu amabilitate, l-a
a urmat dup ce i-am desp r it:
condus la locul lui, i-a dat creioane colorate şi hârtie, explicându-i c
fiecare elev din clas desena pe cineva din familie. Eu: M i, dar furioşi mai sunte i unul pe cel lalt!
Ţ ie elul a izbucnit în lacrimi. Profesoara a spus: „Nu, nu. No llores." Manuel: M-a lovit între picioare!
(„Nu mai plânge.Ă) M-am apropiat de el s -l mângâi, dar profesoara mi- Eu: Asta doare al naibii de r u! Nici nu m mir c
a f cut semn cu mâna s plec. „Las -1 în paceĂ, a zis ea, energic. „ţe, eşti aşa de furios.
Mi-a tras im pumn în stomac.
vrei s o in tot într-un plâns pân în iunie?!Ă Dup care s-a întors la
P i, de-aia l-ai lovit şi tu!
catedr s îşi termine raportul. Mi-a luat cartofii chips.
Am încercat s nu-1 bag în seam , dar mi se rupea inima de mil Aha, vas zic asta te-a scos din min i. Ei,
auzindu-1 cum plânge. M-am aşezat lâng el şi l-am mângâiat uşor pe las , pvm pariu c Julio ştie acum c nu- i
spate. Şi-a pus capul pe banc , hohotind de plâns: „Quiero mi mama... place s - i ia cineva bun tate de cartofi, aşa
Quiero mi mama!" I-am şoptit: „Quieres tu mama?" („ i-e dor de m mica c n-o s mai fac aşa.
ta?"). S-a zgâit la mine printre lacrimi şi a zis „Si.Ă Foarte bine, s nu mai fac .
I-am spus (în spaniol ): „E greu atunci când pleci de lâng mama. Ştii Şi st teau acolo amândoi, privindu-se cu furie.
bine c o vei vedea în curând, dar tot nu i se pare uşor s aştep i. Hai Eu: Poate n-ar strica s nu mai sta i împreun un
s încerc m s o desen m pe m mica ta.Ă Am luat un creion, am f cut timp, pân o s v împrieteni i iar.
fa a dintr-un cerc, dup care am desenat nasul şi gura. Pe urm , i-am
Asta a fost tot. Mai târziu, i-am v zut pe cei doi b ie i mergând pe hol
întins lui creionul şi i-am zis: „Poftim, f tu ochii.Ă
împreim şi râzând. Atunci când m-au z rit, Julio a strigat: „Uita i-v , suntem
S-a oprit din plâns, a apucat strâns creionul şi s-a c znit s fac dou
iar şi prieteni!Ă
puncte. I-am spus: „Acum are şi ochi. ţu ce culoare o s faci p rul?Ă A
ales un creion negru şi a continuat s deseneze p rul. Dup ce am plecat
de lâng el, lucra mai departe la desen.
M-am sim it minunat. Presupun c puteam s nu-i acord aten ie şi c
pân la urm s-ar fi potolit, dar ar - tându-i c am observat cât este de
nefericit, ştiu c l-am ajutat s scape de sup rare.
 22

Ultima povestire provine de la o profesoar care a fost nevoit s

se descurce cu nişte elevi şoca i de izbucnirea unui r zboi. însp imânta i şi departe de cas , ei lupt şi îşi dau via a pentru un lucru care ar
fi putut fi preîntâmpinat.
A doua zi dup izbucnirea r zboiului din Golf, mul i copii p reau SILVIA
însp imânta i şi agita i. M-am gândit c lucrul cel mai bim pe care îl
puteam face pentru a-i ajuta era s încerc s aşez evenimentele recente în timpul r zboiului se aud multe sunete, bubuituri de tunuri sau strig te de
într-o perspectiv istoric , aşa c am preg tit o lec ie care trecea în ajutor, dar sunetul care se aude cel mai tare este b taia inimilor frânte în pieptul
revist alte r zboaie majore prin care trecuser Statele Unite, începând rudelor b rba ilor care pier în r zboi.
cu R zboiul de independen . Ahmci când am anun at ce inten ii JOSEPH
aveam pentru ora de curs, elevii au amu it. Una dintre fete a spus: Mul i oameni nevinova i vor muri şi mai mul i înc încep s plâng . Atunci când
„Doamn Ritter, n-am putea s nu facem ceea ce a i planificat pentru m micile şi ta ii copiilor mor, copiii sunt trişti, copiii sunt speria i, copiii nu în eleg
ast zi? Nu vre i s discut m despre ce sentimente ne trezeşte nou de ce.
r zboiul?Ă JAMIE
Toat clasa se uita la mine cu nelinişte. Am întrebat: „Asta a i vrea s Pân la sfârşitul orei, norul negru care plutise deasupra clasei parc se
face i?Ă To i au încuviin at solemn din cap. M-a impresionat încrederea ridicase. ţopiii îşi împ rt şiser unii altora durerea comun . To i ne sim eam
pe care o aveau în mine, astfel încât s se gândeasc s îmi solicite o mai lega i. Şi un pic mai pu in singuri.
alternativ la lec ia planificat .
A început unul dintre b ie i. „R zboiul e o tâmpenie", a zis el,
sumbru.
Toate privirile s-au întors spre mine, urm rindu-mi reac ia. „V d c
eşti foarte pornit, i-am zis eu. Spune-ne mai mult."
Atâta le-a trebuit. Urm toarele 30 de minute parc au zburat, elevii
exprimându-şi pe rând temerile şi îngrijor rile lor profimde. Pe urm ,
cineva a zis: „Hai s scriem. De acord?Ă „Ţun, mi-am zis eu. Poate c le
prinde bine dac îşi canalizeaz cumva sentimentele intense într-o
form creatoare.Ă
Şi-au deschis caietele şi au început s scrie, într-o linişte sumbr . Spre
sfârşitul orei, am întrebat dac era cineva care voia s îşi citeasc
lucrarea cu voce tare. Mul i au f cut-o. Iat câteva fragmente din
compunerile a trei dintre copii.
 23
ŞAPTE METODE DE A-I ATRAGE PE COPII SĂ COOPEREZE
In primul an de înv mânt, ideea mea despre cum se poate
ob ine cooperarea elevilor sem na cu bine-cunoscuta lozinc : „F -o
şi gata!Ă La urma urmei, pierdusem o gr mad de timp, planificând
cu grij şi împ r ind ziua într-o serie de lec ii importante. Aveam
mult materie de parcurs, dar nu prea mult timp. Prin urmare, dac
elevii urmau s stea cumin i la ore şi s „cooperezeĂ, puteam profita
la maximum de timpul avut la dispozi ie pentru înv tur .
ţuvântul cooperare înseamn a lucra împreun pentru un scop comun;
totuşi, am constatat c unii dintre elevi se purtau de parc scopul lor
comun era s pim mai repede cap t mimcii mele! Atunci când tocmai
ajungeam, de exemplu, la jum tatea corectatului unei teme de-acas ,
careva se trezea s cear voie la toalet , vreun avion de hârtie zbura
prin clas sau un elev c dea din banc .
Ce se întâmpla cu aceşti copii? Nu-şi d deau seama cât de
important era s înve e? Nu f cuser leg tura dintre şcoal şi propriul
viitor? De ce nu puteau s aib niciun pic de autocontrol?
Pe urm , într-o zi, în timp ce eram de serviciu în recrea ie împreim
cu o alt profesoar , am v zut un grup de elevi care ipa, se împingea
şi se îmbrâncea neîn elegându-se care dintre ei s bat primul
mingea. ţealalt profesoar şi-a dat ochii peste cap, dezgustat .
şi a zis: „Uit -te la ei cât sunt de necop i. Ce-or avea de se poart aşa de
infantil?Ă Am morm it ceva confuz, dar m-am gândit în sinea mea:
„Probabil c se poart aşa tocmai fiindc sunt copii şi poate c noi, adul ii,
trebuie s d m dovad de mai mult în elegere în privin a felului în care
se comport cu adev rat copiii.Ă Atunci când m-am întâlnit cu Jane în
cancelarie, i-am povestit despre marea mea revela ie din timpul recrea iei.
Jane a cl tinat din cap:
— ţeea ce vezi tu e mai mult decât un comportament copil resc. Unii
dintre aceşti puşti se confrunt cu nişte probleme la care noi nici nu visam
când eram mici. Am în clas tineri care aproape nici nu se v d cu p rin ii.
Aceştia simt oameni cu func ii importante, preocupa i de cariera lor şi care
caut cu disperare s „le fac pe toateĂ. Am al i copii ai c ror p rin i nu pot
fi acas , fiindc au o slujb de zi şi una de noapte, ca s poat supravie ui.
La Ken în clas , e un elev care a trecut prin dou internate şi trei şcoli
diferite, în numai un an. Iar tu mi-ai povestit c ai un b iat care tr ieşte într-
un c min pentru cei f r ad post. Ei bine, pe lâng faptul c to i aceşti copii
se confrunt cu toate problemele normale, inerente creşterii, în plus, mul i
dintre ei nu au avut ocazia de a fi „copiiĂ.
Jane a f cut o pauz , oftând, dup care a reluat:
— Tristul adev r este c , în lumea de ast zi, copiii sunt supuşi unui
stres şi unei neglij ri f r precedent. Dac vrem s existe vreo speran în
leg tur cu ajutorul pe care li-1 d m în gestionarea capacit ilor lor de a
înv a, trebuie s îi ajut m, mai întâi, s dezv luie o parte din bagajul
emo ional cu care vin la orele noastre. ţeea ce înseamn c rolul nostru ca
profesori trebuie s se schimbe, astfel încât s includ multe dintre elemen-
tele specifice unui p rinte.
 24
Intuiam c Jane avea dreptate. Deşi unii dintre copiii din clasa mea
veneau la şcoal preg ti i şi dornici s înve e, mai erau şi al ii care
p reau distra i şi vulnerabili. Poate aşa se explica de ce ignorau sau
se împotriveau celor mai simple cerin e ale mele. Tot ceea ce se
întâmpla acas continua s le determine comportamentul şi la şcoal .
într-im anumit fel, p rea aproape logic. Atunci când Sam a întrebat-o
pe mama lui dac voia s îi aud compunerea, aceasta i-a spus s o
lase în pace. (Tocmai o p r sise iubitul.) Melissa, al c rui tat r mas
v duv era alcoolic, era crescut de c tre o adolescent pl tit s stea
cu ea şi de un televizor. Habar n-avea cum s interac ioneze cu adul ii.
Mama lui Eric suferea de depresie cronic . Atunci, cum s ştie aceşti
copii ce înseamn cooperare? în mod cert, nu puteau înv a asta din
familie. Era evident c nu puteam schimba ceea ce se petrecea la ei
acas . în schimb, nu era exclus s pot schimba ceea ce se petrecea la
şcoal .
Gândindu-m la stilul meu pedagogic, a trebuit s recunosc c ,
uneori, m purtam ca un sergent de instruc ie, care d ordine
zbierând:
„Ascute- i creionul.Ă
„Ridic mâna.Ă
„Scrie- i numele pe lucrare.Ă
„Stai la locul t u.Ă
„Scoate- i c r ile.Ă
„ ine- i ochii pe teza ta.Ă
„Treci în rând.Ă
„ţoboar tonul.Ă
„Anmc guma din gur .Ă
„Umbl atent cu computerul!Ă
Nu numai c le spuneam copiilor ce s fac , dar mi se întâmpla s
le spun şi ce s nu fac :
„Nu alerga pe hol.Ă
„Nu te îmbrânci.Ă
„Nu fi grosolan.Ă
„Nu mai lovi!Ă
„S nu ui i s - i faci tema acas .Ă
„Nu mai scrie pe banc .Ă
„Nu mai vorbi.Ă
„Nu copia!Ă
„ ine- i picioarele în banca ta.Ă
„Nu mai chinui mouse-ul!"
In loc s le predau noi cunoştin e, îmi petreceam mare parte din timp
încercând s st pânesc nişte elevi sc pa i de sub control. Dar dac n-aş fi
f cut aşa, cum s mai înve e ei s se poarte civilizat? Şi totuşi, cu cât le
d deam mai multe ordine, cu atât parc deveneau mai refractari. Momente
pre ioase din timpul orei se iroseau pentru a pune la punct obr znicii şi
lupte pentru putere. în zilele deosebit de grele, ajungeam acas stoars şi
vl guit de energie şi r bdare. Parc eram din gluma în care se spune; „Mai
am doar un nerv... şi tocmai pe acesta m calci.Ă
Am revenit la exemplarul meu din How to Talk So Kids Will Listen... şi am
recitit capitolul „S îi facem s coopereze.Ă Toate exemplele date vizau ceea
ce se petrecea acas . ţe-ar fi fost dac le înlocuiam cu altele de la şcoal ?
Am notat la repezeal variantele mele revizuite ale unuia dintre exerci ii şi
le-am luat cu mine la şcoal , a doua zi, s le discut cu colegii mei la masa de
prânz. Atunci când eram la cafea, le-am zis:
— Ţine, aten ie toat lumea. Hai s ne juc m de-a şcoala — înc o dat .
Eu sunt profesoara; voi sunte i elevii mei. în timp ce o s m asculta i,
pune i-v întrebarea: Ce m-au f cut s gândesc sau s simt cuvintele
 25
acestei profesoare? Pe urm , îmi da i mie r spunsurile voastre
necenzurate.
— Ţa nu, a zis Ken, întinzând mâna s -i dau hârtia mea. Eu am fost
cobaiul data trecut . ţe-ar fi s m l sa i pe mine s fiu profesorul,
iar voi toate s reac iona i la ceea ce fac eu?
Am acceptat toate trei. ţeea ce urmeaz sunt afirma iile citite de
Ken şi reac iile „elevelorĂ — Maria, jane şi eu.
Profesorul: (critic şi acuzator) Iar i-ai uitat creionul acas ?
Nu te-ai gândit c nu vei avea cu ce s scrii? Acum trebuie
s întrerupem lec ia şi s irosim timpul tuturor ca s - i
g sim ie xm creion.
Reac iile elevelor: „M simt umilit .Ă
„Niciodat nu fac nimic bine.Ă
„ţe r u e profesorul sta.Ă
Profesorul: (jignitor) Trebuie s fii prost la cap ca s predai o lucrare
f r s te sinchiseşti s - i scrii numele pe aceasta.
Reac iile elevelor: „Te ur sc.Ă
„Tot ce fac eu e r u.Ă
„ţred c sunt tâmpit .Ă
Profesorul: (amenin tor) Dac te prind c mai sufli cocoloaşe prin
clas , zbori pe uş de nu te vezi. Iar dac tot nu te potoleşti,
vei fi eliminat!
Reac iile elevelor: „Nu te cred.Ă
„Pu in îmi pas .Ă
„Mi-e fric .Ă
Profesorul: (dând ordine) înceta i cu vorba! închide i-v caietele.
Aşeza i-v în linie dreapt ! Acum! Haide i, fuga!
Reac iile elevelor: „Nu sunt sclava ta.Ă
„Ţine, bine, dar pu in mai încet.Ă
„ţum se evadeaz din temni a asta?Ă
Profesorul: (mustr tor şi moralizator) Urât din partea ta c i-ai rupt creionul
lui John. ţum i-ar pl cea dac i-ar rupe şi ie cineva creionul?
Atunci când împrumu i un lucru de la cineva, trebuie s ai grij
de el, la fel cum şi ie, dac ai da un lucru cu împrumut, i-ar
pl cea s se aib grij de el. Ia spune, nu crezi c se cade s -i ceri
scuze lui John? Eu aşa consider.
Reac iile elevelor: „ţe rea simt.Ă
„Ţla-bla-bla."
„Nu vreau s mai aud.Ă
Profesorul: (prev z tor) Ai grij cu eprubetele alea! Se sparg şi te po i t ia...
Aten ie cu arz torul Ţunsen! Doar nu vrei s p eşti ceva?!
Reac iile elevelor: „Mi-e fric .Ă
„Mai bine nu mai fac nimic."
„Ţa n-ai dreptate. N-o s p esc nimic.Ă
Profesorul: (f când pe martirul) în fiecare sear m duc acas cu dureri de
cap, din cauza voastr , copii. Vede i firele astea albe de p r? Voi
mi le-a i scos.
Reac iile elevelor: „î i cump r eu nişte vopsea de p r.Ă
„Mai bine n-aş fi aici. Nu suport atâta
suferin .Ă
„E din vina mea.Ă
Profesorul: (f când compara ii) De ce întârzii mereu cu predarea
compunerii? Am avut-o în clas pe sora ta, Sally, anul trecut, şi ea
îşi termina întotdeauna lucr rile la timp.
 26

Reac iile elevelor: „N-am s fiu niciodat la fel de bun ca Sally.Ă „Ar trebui s înve i şi tu ca fratele t u. Poate aşa ai lua şi tu zece.Ă „Nu- i
„O ur sc pe sor -mea." faci temele fiindc eşti puturos.Ă Tot timpul îi muştruluieşte pe copii, iar
„îl ur sc pe profesor.Ă tat l lor le ine mereu moral .
Profesorul: (sarcastic) Nimeni nu-şi aduce aminte în ce an a descoperit — Specialitatea lui taic -meu era sarcasmul, a zis Jane. Presupim c îşi
ţolumb America? Ţravo! ţred c şcoala asta îi atrage ca un magnet închipuia c aşa e mai nostim sau mai deştept. îl auzeai c spune: „Ai
pe to i elevii dezaxa i. Singura modalitate de a ridica nivelul de pierdut cartea de la bibliotec ? P i, ai dat dovad de mult responsabilitate,
nu-i aşa?!Ă Atunci când eram mic , m derutau comentariile de acest fel. M
inteligen al acestei clase este s v sui i cu to ii în picioare pe scaune.
gândeam: „ţum s fie o dovad de responsabilitate, dac pierzi un lucru?Ă
Reac iile elevelor: „ţe proast sunt! Nu in minte nimic.Ă
Pe m sur ce am crescut, sarcasmul lui a început efectiv s m r neasc şi
„P i sigur c şcoala asta e ca un magnet. Uit -te numai m-am trezit cu pornirea de a-i riposta la fel de sarcastic. Uneori, chiar am
la profesorul sta dezaxat care a nimerit aici!Ă f cut-o. Din p cate, am ajuns foarte bun la aşa ceva. Dup ce am început
„Du-te naibii." s predau la şcoal , cuvintele îmi âşneau din gur , mai ales atunci când m
Profesorul: (profetic) ţu n ravurile voastre în ceea ce priveşte munca, enervam. Mi-aduc aminte c i-am spus odat unui puşti mai mototol ceea
n-o s fi i în stare niciodat s v ine i de o slujb . Şi dac ce mi-a zis mie tata de o mie de ori: „Aşa eşti tu lent din fire — sau te ajut
nu o s lua i note mai bune, n-o s fi i primi i la niciun cineva?Ă Toat clasa s-a pr p dit de râs.
colegiu respectabil. — Iar râsul acesta, a zis Ken, e o muzic aleas pentru urechile vmui
Reac iile elevelor: „Degeaba.Ă profesor, care ne ridic pe culmi şi mai înalte ale sarcasmului.
„Nu sunt bun de nimic.Ă — Ştiu, spuse Jane serioas , dar chiar la baza acelor hohote de râs se
„De ce s mai încerc?... Mai bine renun .Ă afl un copil care a fost r nit în fa a celorlal i. Eu nu mai fac aşa ceva.
Dup ce exerci iul a luat sfârşit, ne-am holbat unii la al ii. Jane a — Şi cum ai încetat s mai faci aşa? a întrebat Maria.
dat glas gândurilor noastre: — Nu-mi face nicio pl cere s povestesc, s-a strâmbat Jane. în al doilea
— Dac noi ne manifest m cu atâta furie şi disperare, doar an de înv mânt, am avut în clas o fat extrem de enervant . în mijlocul
pref cându-ne c am fi elevi, v da i seama ce simt elevii adev ra ii! orei, pe Theresa o apuca s -şi scoat oglinda şi s -şi aranjeze p rul, într-o
— Mai ales când au parte de asemenea discu ii şi acas , a ad ugat
zi, le-am pus copiilor nişte întreb ri referitoare la o lectur avut ca tem ,
Maria. Sora mea le spune mereu copiilor ei: „Dac n-o s lua i note despre Egiptul antic. Nu a ridicat nimeni mâna. Atunci, am z rit-o pe
mai bune, v scot televi zorul din camer .Ă Theresa, care îşi pilea unghiile.
 27

Atâta mi-a trebuit! Am zis; „Ei bine, nu o voi pune pe Theresa s — E-adev rat. Din punctul acesta de vedere, sarcina profesorului este
r spimd . Particip atât de mult la lec ii, încât trebuie s le mai d m mai grea, a convenit Jane. Din alte puncte de vedere, sarcina p rintelui e
şi altora şansa de a interveni.Ă ţâ iva copii au chicotit, dar, spre marea mai grea. Nu le pot da liber propriilor copii la ora 3. Aşa cum nici nu pot
mea stupoare, Theresa şi-a ridicat privirea de la pilitul unghiilor şi spera s primesc al ii la toamn . Oricum, indiferent dac eşti în camera de
mi-a zâmbit radioas . ţredea c vorbisem serios! „ţomplimentulĂ zi, acas , sau în clas , la şcoal , aceleaşi metode pot fi foarte folositoare şi
meu o entuziasmase. Mi-a fost atât de ruşine, încât mi-am zis în sinea foarte eficiente totodat .
mea: „Nu mai fac niciodat aşa! Dac vreau s îi ar t unui copil c îl în timpul care ne-a mai r mas atunci de stat la mas , am lucrat împreun
dezaprob, va trebui s o fac într-o manier direct . Dac am de gând la transpunerea în mediul şcolar a principiilor pe baza c rora îi putem face
s fiu nostim , trebuie s fiu sigur c lucrul acesta nu se întâmpl pe pe copii s coopereze. Iat Ia ce exemple am ajuns, sub form de benzi
socoteala unui copil." desenate:
— în regul , a zis Ken, prin urmare, o sumedenie dintre lucrurile
pe care li le spunem copiilor, în mod normal, îi fac s aib o p rere
proast despre ei înşişi sau despre noi. Un lucru r mâne îns cert: este
de datoria noastr s avem grij ca ei s se poarte frumos.
— întocmai, a ad ugat Maria. Şi ce-ar fi necesar s fac , în
schimb, un profesor, în afar de a fi dr gu şi de a spune: „Te rog, f
astaĂ sau: „Te rog, nu f astaĂ?
— A! am exclamat eu, sco ând exemplarul meu din How to Talk So
Kids Will Listen... şi fluturându-1 în aer. R spunsul se afl aici.
Am deschis cartea la capitolul „S îi facem s cooperezeĂ şi le-am
ar tat lui Ken şi M riei benzile desenate.
Ken a studiat desenele.
— Astea sunt toate exemple de acas , a remarcat el.
— Da, a zis Maria, dar copiii tot copii sunt, indiferent unde se afl
— acas sau la şcoal . Nu cred c diferen a e prea mare.
— Ţa eu cred c diferen a este enorm , a zis Ken, între situa ia în
care unul sau doi p rin i se ocup de unul sau doi copii şi cea în care
un profesor încearc s controleze 30 de copii în acelaşi timp.
 28

DESCRIE PROBLEMA OFER INFORMA II

IN LOţ DE AţUZA II DESţRIE PROŢLEMA

Elevii sunt mai dispuşi s se poarte în mod responsabil atunci când Atunci când profesorii dau informa ii f r s insulte, e mult mai
profesorii descriu problema, în loc s acuze sau s dea comenzi. probabil ca elevii s îşi schimbe comportamentul
 29

EXPRIM -TE PRINTR-UN ţUVÂNT SAU UN GEST AŞTERNE PE HÂRTIE

Adesea, elevii nu au urechi pentru Aceast not a fost lipit pe cutia

vorbele adul ilor, dar dac v d ceva pentru teme de c tre im profesor
scris, recep ioneaz mesajul. Afişul care se s turase s le tot aminteasc
de mai jos a fost pus pe o cuşc de verbal elevilor:
iepure plin de murd rie:

Un profesor i-a trimis acest bilet Draga Cindy,

unei eleve care nu şi-a predat la timp Termenul de predare
lucrarea trimestrial a lucrarii a fost vinerea

Elevilor nu le place s li se fac moral sau s asculte limgi explica ii.

Un singur cuvânt sau gest îi încurajeaz s se gândeasc la problem şi
s îşi dea seama ce trebuie f cut.
 30
Eram mul umi i de noi. Exemplele pe care le conce- pusem p reau
foarte fezabile — pe hârtie.
— Acum, marea art , am zis eu, este s punem în practic la clas
toate aceste idei minunate.
— Poate o s v mira i aflând, a spus Ken, c în zilele mele bune
chiar aplic spontan cu copiii câteva dintre lucrurile acestea.
întotdeauna le spim: „Picioarele...Ă „Uşa...Ă „Lucr rile...Ă Doar c pân
ast zi n-am ştiut c sunt „priceputĂ. Şi eu mai fac un lucru, care nu e
pe list .
— Am omis ceva? am întrebat eu.
— Daaa... distrac ia. Joaca. Un pic de umor. ţeva care s
înveseleasc atmosfera. Fac asta atât pentru mine, cât şi pentru copii.
— O mic glum prinde bine, a remarcat Maria. Lui Marco îi plac
orele de biologie, fiindc profesorul glumeşte tot timpul. Şi aşa e. La
o şedin cu p rin ii, profesorul acesta ne-a spus c lipsa de bani este
atât de mare, încât e posibil ca elevii de diminea s fie nevoi i s
coas broaştele pentru ca elevii de dup -amiaz s aib ce diseca.
Ken a râs cu poft .
— Exact la asta m refeream, a zis el. Umorul bine- dispune pe
toat lumea şi îi face pe copii s vrea s coopereze.
Eram curioas .
— Dar tu ce anume faci, de fapt, Ken? D -mi un exemplu.
— în regul , a zis el, de exemplu, exerci iile de incendiu. Şti i c
puştii nu le iau niciodat în serios şi c e greu s -i faci s ias din
clas . Dar dac îmi fac num rul „marin rescĂ, clasa mea e prima pe
strad .
— Ce num r?
Ken a f cut un cornet dintr-o foaie de hârtie şi l-a dus la gur , pe
post de megafon.
— Aten iune toat lumea! a intonat el. Avem un exerci iu de stingere a
incendiului. Trece i la posturile voastre. îndeplini i-v sarcinile. To i
oamenii pe punte. Executarea!
— E uimitor cât de rapid reac ioneaz copiii la tot ceea ce seam n a
joac , a remarcat Jane. Mi-aduc aminte atimci când predam la clasa întâi c
era întotdeauna o lupt s îi fac s se încoloneze pentru a merge undeva.
Pân când, într-o dup -amiaz , le-am zis: „ţopii, hai s facem un tren şi s
ieşim în recrea ie. Juan, tu treci în frunte şi eşti locomotiva; Monica, tu treci
la urm şi eşti vagonul de serviciu; iar voi, ceilal i, o s fi i vagoanele de
marf de la mijloc. Acum, prinde i-v fiecare de umerii celui din fa şi hai
s -i d m drumul!Ă în niciun minut, au format o linie perfect şi, numai
zâmbete cu to ii, au ieşit din clas , puf ind ca locomotiva.
— Dar aşa ceva po i face doar cu copiii mici, nu? a întrebat Maria.
— Aşa credeam şi eu înainte! a exclamat Jane. Aşadar, când am fost
repartizat în anul urm tor la o clas de-a patra, mi-am zis c elevii sunt
prea mari pentru un lucru de acest fel. Pân când, într-o bun zi, profesoara
de la clasa de al turi s-a plâns c elevii mei fac mare g l gie în timp ce merg
la sala de mese. în loc s -i cert, le-am spus — foarte serios — s -şi scoat
din buzunare „cheile magiceĂ, s îşi încuie gura şi s îmi dea mie „cheileĂ
înainte s ias pe uş .
— Şi te-au ascultat? s-a mirat Maria.
— A venit fiecare la mine şi mi-a pus o „cheieĂ în palm . Pe urm , au
mers to i zâmbind cu buzele lipite pân la sala de mese. Acolo, rând pe
rând, le-am înapoiat „cheileĂ, astfel încât s îşi descuie gura şi s poat
vorbi şi mânca.
 31

— ţopiii t i îşi dau seama cât sunt de norocoşi c au o mam ca

tine? am întrebat-o pe Jane. ţred c e mare distrac ie pentru cei care
tr iesc în preajma ta.
Jane a zâmbit anemic.
— ţopiii mei nu i-ar da dreptate, a zis ea, strân- gându-şi
lucrurile pentru a merge la clas . Atunci când ajung acas de la şcoal ,
nu prea mai sunt bim de nimic. Nu-mi doresc decât pace şi linişte.
— Şi vei avea parte de acestea, a remarcat Ken, ieşind împreun
cu Jane, dup ce copiii vor creşte şi vor pleca de-acas .
Aceast conversa ie a avut loc vineri. Luni, Jane şi-a pus tava pe
mas , la prânz, şi ne-a zâmbit radioas .
— Ce s-a mai întâmplat? a întrebat Ken.
— Simt foarte mândr de mine, a declarat Jane. Mai ine i minte
despre ce am discutat vineri? Ei bine, când am ajuns acas în dup -
amiaza aceea, copiii mei erau în buc t rie, luându-şi gustarea de dup
şcoal . Pe toat masa, c r i aruncate, pantofi, coji de banane, iar pe jos,
numai firimituri. ţrede i c i-am amenin at? Sau c i-am f cut cu ou
şi cu o et? Le-am f cut eu moral ? Nicidecum, a ad ugat Jane şi s-a
oprit, teatral, ar tând spre Ken. Am folosit ideea ta, a zis ea, şi m-am
pus în pielea unui alt personaj.
— Alt personaj? a întrebat Ken, nedumerit.
— De fapt, am încercat mai multe personaje, a zis Jane. Iar so ul
meu s-a amuzat aşa de mult, încât şi-a n scocit şi el nişte roluri.
— D -ne o mostr , a spus Ken.
— Aici? Acum? Nu, mi-e jen .
Nu a fost nevoie s insist m prea mult. Aşa c , în scurt timp, Jane a
început s ne amuze interpretând diferite roluri. Iat , sub form de
benzi desenate, personajele jucate de c tre Jane şi so ul ei, spre
amuzamentul lor şi al copiilor:
32

ÎNţEARţ S FOLOSEŞTI ALT VOţE SAU ALT AţţENT

ÎN LOţ S -I ţER I
 33
Maria nu-şi putea re ine zâmbetul.
— E foarte nostim ce-a i f cut voi, a zis ea. Ştiu c , dac m-aş juca
şi eu aşa cu copiii mei, ar face curat şi ei, probabil. Dar mi s-ar p rea
c simt caraghioas . Nu sunt genul de persoan care s se preteze la
aşa ceva. Sunt mult mai serioas . Poate prea serioas , chiar.
— Nu ştiu ce s zic, a r spuns Jane. ţred c to i avem latura
noastr juc uş , închis undeva în l untrul nostru. Trebuie doar s o
localiz m şi s o eliber m. Nu uita ce ai reuşit în urm cu câteva
dimine i, cu Ana Ruth.
Maria p rea contrariat .
— Atunci, când v-a i certat r u, înainte s plece la şcoal .
— Oh, asta a fost un fleac, a zis Maria, roşind.
— Ţa nu, ascult -m pe mine, a replicat Jane, a fost ceva grozav.
Povesteşte-le şi lor ce s-a întâmplat. Te rog.
Maria a şov it câteva clipe, dup care a început:
— Ei bine, m-am certat urât cu Ana Ruth, înainte s vin
autobuzul. Mi-am dat seama cât de sup rat era la gândul c pleca
f r s ne împ c m. Ştiam c voia s m s rute, dar totodat parc nu
voia. Aşa c am întrebat-o dac îmi d un pupic. Mi-a zis „Nu!Ă Am
întrebat-o dac îmi d un pupic atunci când se întoarce de la şcoal .
Mi-a zis „Nu!Ă Atunci, am întrebat-o dac o s -mi dea un pupic când
o s se m rite! A râs şi a zis „Oh, mamiĂ, m-a îmbr işat, m-a s rutat
şi ne-am sim it amândou mai bine.
La sfârşitul pauzei de prânz, în timp ce urcam sc rile spre clas , am
constatat c m sim eam neobişnuit de înfl c rat şi entuziasmat .
Eram impresionat de povestirea M riei (e incredibil c poate s - i
mai ard de glum într-un moment de o asemenea încordare) şi m
fermecaser personajele tr snite n scocite de c tre Jane şi so ul ei.
P rea atât de nostim s încerci altceva, s faci ceva neaşteptat.
M gândeam la copiii neastâmp ra i din clasa mea, care tot timpul
r spundeau în gura mare la or , f r s ridice mâna. încercasem cu ei multe
dintre noile mele metode, dar niciodat umorul. Am formulat problema
astfel; „Aud r spunsuri, dar nu v d mâini.Ă A mers cu câ iva copii. Le-am spus
ce sim eam. „M deranjeaz când striga i to i deodat , iar eu ajung s nu mai aud
pe nimeni." Al i câ iva au reac ionat corespxmz tor. ţelor refractari le-am
oferit o solu ie: „Pute i ridica mâna stâng sau mâna dreapt .Ă Atimci când
cineva o scrântea, îi aduceam aminte cu un singur cuvânt: „Mâinile!Ă
M felicitam pentru faptul c izbutisem s st pânesc cât de cât situa ia,
îns Andrew continua s se eschiveze. ţuvintele îi zburau din gur înainte
de a se gândi s ridice mâna. Nimic din ce spuneam nu avea efect asupra
firii lui de neîmblânzit. Ţrusc, mi-a venit o idee. M-am oprit pe sc ri, mi-
am scos carne elul şi am scris:
Drag Andrew,
Dac vrei s ar i c ai în eles, nu striga în gura mare, ci
ridic doar mâna.
Mul umesc cu anticipa ie. Dna Lander
La mijlocul orei de studii sociale, am întrebat clasa care au fost cauzele
R zboiului de independen . Au fluturat mâini prin toat clasa, iar o voce
a strigat; „Impozitarea f r reprezentare!Ă Fusese Andrew, desigur. M-am
dus pân la banca lui, i-am zâmbit frumos şi i-am dat biletul meu
împ turit. L-a desf cut, mi-a zâmbit şi el, iar de atunci înainte a ridicat tot
timpul mâna!
A doua zi diminea , mi-a spus c îmi scrisese o poezie. Am citit-o şi l-
am rugat s o scrie pe tabl , ca un memento general pentru toat clasa. ţu
litere de-o şchioap , Andrew a scris:
Trandafirii sunt roşii Salata e verde.
Dac ridici mâna.
Toat lumea te vede.
N-a mai fost vreodat nevoie s le fac observa ie c r spund neîntreba i.
Era suficient s ar t spre poezia lui Andrew.
 34

Recapitulare rapidă ÎNTREBĂRI ŞI POVESTIRI DE LA PĂRINŢI ŞI PROFESORI

S îi facem s coopereze — acas şi la şcoal Adultul:
ÎNTREŢ RI DE LA P RIN I
ţine a f cut mizeria asta pe jos?
în loc de chestion ri şi critic , aplic urm toarea formul : 1. Felul în care spui ceva nu este oare la fel de important ca şi ceea ce
1. Descrie problema. spui?
„V d vopsea proasp t pe tot parchetul.Ă Tonul vocii este, negreşit, la fel de important ca şi cuvintele rostite. Cea mai
2. Ofer informa ii.
„E mai uşor s ştergi vopseaua înainte s se usuce.Ă abil reac ie devine nociv atunci când e înso it de un oftat plin de scârb ,
3. Ofer o variant . care las s se în eleag : „Iar ai f cut-o lat ... N-o s te înve i minte niciodat .Ă
„Po i s-o cure i cu o cârp ud sau cu im burete înmuiat în ap .Ă ţuvintele noastre care denot respect trebuie înso ite de o atitudine plin de
4. Exprim -te printr-un cuvânt sau un gest. respect, menit s semnaleze: „Am încredere în capacitatea şi judecata ta. în
„Vopseaua!Ă momentul în care eu indic problema, tu vei şti ce s faci.Ă
5. Descrie ceea ce sim i tu.
2. Deun zi, fiica mea a venit plângând la mine, fiindc unul dintre
„Nu-mi place s v d parchetul împroşcat cu vopsea.Ă fra ii ei îi rupsese nişte foi din caietul cel nou. I-am întrebat pe b ie i cine
6. Aşterne pe hârtie. a f cut asta, dar amândoi au negat. ţum s -i determin s spun adev rul?
ATEN IUNE! ţ TRE TO I ARTIŞTII: Intrebarea „ţine a f cut asta?Ă declanşeaz imediat alarma în sufletul
V rug m s ave i amabilitatea ca ia plecarea din camer s l sa i copiilor. In acel moment, se simt confrunta i cu o alternativ nepl cut . Dac
parchetul aşa cum l-a i g sit. mint şi scap neprinşi, vor avea parte de un sentiment de uşurare, pe termen
ţu mul umiri. ţonducerea scurt, dar şi de un sentiment de vinov ie, pe termen lung. Dac spun
7. Fii glume (foloseşte alt voce sau alt accent).
adev rul, se pot aştepta s fie certa i sau, eventual, pedepsi i. ţhiar mai r u,
ţânt în stil country-westem: m rturisirea faptei poate atrage dup sine o întrebare şi mai amenin toare:
Ah, uite pe podea vopseaua. „De ce ai f cut aşa ceva?Ă
ţe p cat c s-a-ntâmplat!
Adu cârpa şi g leata S m-aju i s facem cura i
 35
Indiferent cum încearc s îşi justifice faptele, copilul simte c
adev ratul r spims la întrebarea despre motivul „crimeiĂ s vârşite este
un pomelnic de auto- învinuiri: „Fiindc sunt tâmpit, r u, egoist,
grosolan şi neatent.ĂIn loc s îi întreba i pe copii cine a f cut cutare lucru
sau de ce, este preferabil s enun a i problema: „Suzie e foarte sup rat .
Cineva i-a rupt nişte foi din caietul cel nou.Ă Ad uga i, apoi, informa ia:
„Dac vi se întâmpl s r mâne i f r hârtie, spune i-mi mie şi v dau
eu nişte foi.Ă
3. Ori de câte ori vreau ca fiica mea s fac un lucru, o rog frumos.
îi spun: „Gr beşte-te, te rog, ca s nu întârzii la şcoal Ă sau „închide,
te rog, televizorul şi apuc -te acum de referatul la carte", dar ea nu
m bag în seam . ţe m sf tui i?
Adul ii folosesc deseori formula „te rogĂ pentru a îndulci impactul
unui ordin direct. Adesea, copiii îşi astup urechile la „te rogĂ şi se
revolt împotriva ordinului. ţeea ce, pân la urm , ajunge s -i înfurie
pe p rin i. Mai r u îns este faptul c unii copii recurg la „te rogĂ în
scopul de a cere ceva: „Mami, du-m acum la magazin, te rog. Am zis
te rrrooogg, da?Ă Având în vedere c exist multe alte op iuni pentru a-
i face pe copii s coopereze (vezi rubrica „Recapitulare rapid Ă de la
pagina 76), v suger m s p stra i formula „te rogĂ pentru situa ii în
care implicarea emo ional e minim , inten ia fiind doar de a exprima
o conduit civilizat , ca în cazul „D -mi, te rog, pâinea.Ă
4. ţare este vârsta copiilor la care recomanda i ca p rin ii s înceap
s le scrie bilete?
In mod cu totul surprinz tor, cuvântul scris poate fi foarte eficient în cazul
copiilor foarte mici, care nu ştiu s citeasc . O mam ne-a povestit c feti a ei
pierdea o groaz de timp diminea a cu preg tirea pentru gr dini . într-o
dup -amiaz , mama a stat cu ea şi a întocmit o list cu toate lucrurile care
trebuie f cute înainte de a pleca de-acas . în dreptul cuvintelor ce numeau
fiecare treab de rezolvat (sp lat pe din i, piept nat, micul dejun etc.), a
schi at câte un desen simplu. De atunci, feti a îşi consulta lista în fiecare
diminea , pentru a se putea preg ti pentru gr dini . Pe urm , într-o bun
zi, plin de mândrie, a acoperit desenele cu o mân şi i-a „cititĂ t ticului ei
toat lista.
5. Atunci când fiul meu mi-a comunicat furios c el „nu ine discursul
la tâmpitĂ nici dac o s pice la examen, i-am zis c trebuie s o fac şi i-
am dat o solu ie: poate repeta discursul în fa a oglinzii sau în fa a mea. A
refuzat ambele variante. Ave i vreo sugestie?
Dac un tân r are o p rere categoric negativ despre efectuarea unui
anumit lucru, e posibil ca solu ia care îi este oferit s i se par o tentativ de
manipulare sau am gire. Inainte de a începe m car s se gândeasc la
op iunile pe care i le oferi, el simte nevoia s ştie c în elegi de ce refuz s
fac acel lucru. De exemplu, „Ideea de a fi nevoit s stai în picioare în fa a
unor spectatori şi de a ine un discurs poate fi foarte nepl cut . Pân şi
profesioniştii au emo ii! ţe crezi c te-ar putea face s te sim i mai relaxat sau
mai încrez tor? Poate dac exersezi în fa a unei oglinzi?... Sau încerci de fa
cu membrii familiei?"
 36
E posibil ca solu iile tale s îl determine pe b iat s g seasc o a treia
variant : „ţe-ar fi s m înregistrez pe casetofon şi s pun banda de mai
multe ori, pân îl înv pe de rost?!Ă
Fiind de partea lui şi recunoscând dificultatea temei, îi dai
posibilitatea s asculte solu iile tale şi s le analizeze.
POVESTIRI DE LA P RIN I
Primul exemplu arat felul în care un tat şi-a folosit noile abilit i
pentru a-1 determina pe fiul s u adolescent s fie mai cooperant cu
elevul str in aflat în practic , ce urma s locuiasc la ei pentru un an.
Fiul meu, Jack, îşi f cea temele şi asculta postul lui preferat cu muzic
rock. Am observat c André, elevul venit în practic , din Fran a, ce
locuia la noi, se c znea din greu s se concentreze asupra lec iilor, dar
era prea politicos pentru a spune ceva. Doar se uita tot timpul spre
aparatul de radio. M-a enervat nesim irea fiului meu. Am fost gata s -l
întreb cum îşi închipuia el c André putea s înve e cu atâta g l gie, dar
pe urm m-am gândit c poate ob ineam rezultate mai bune dac îi
d deam numai informa ia. I-am zis: „Jack, unii oameni îşi pot face
temele cu muzica dat tare. Al ii au nevoie de linişte pentru a putea
gândi.Ă Jack a ridicat privirea, a dat radioul ceva mai încet şi l-a întrebat
pe André: „Aşa e bine?Ă
ţam dup o jum tate de ceas, am auzit iar volumul radioului dat
mai tare. Am b gat capul în camera b ie ilor şi am urlat: „Muzica!Ă La
care, Jack a zis: „Oh, îmi pare r uĂ şi a închis radioul. André a spus:
„Mergi.Ă
Aceast povestire este de la o mam care ne-a spus c ea se bazeaz
enorm pe joac pentru a ob ine cooperarea fiicei sale de 3 ani, Mindy.
Mindy se preg tea s intre în piscin cu cartea de la bibliotec . Eram prea
departe pentru a o prinde şi a o opri, aşa c am strigat: „Oh, nu! ţartea, stop!
Nu se poate s intri cu cartea în bazin. ţ r ile nu ştiu s înoate!Ă Mindy s-a
oprit din drum, s-a uitat la cartea pe care o avea în mân şi a fugit repede cu
volumul înapoi, în cas . Dup câteva secunde, a ap rut iar şi şi a intrat în
piscin .
Urm toarele dou povestiri ilustreaz puterea cuvântului scris.
Andy, b ie elul meu de 10 ani, m-a rugat st ruitor s îi dau crati a mea cea
mai bun pentru expozi ia culinar de la şcoal . Atunci când s-a terminat
expozi ia, a uitat s o aduc înapoi. I-am reamintit zilnic, timp de o
s pt mân , s o aduc acas , dar degeaba. Pân la urm , am luat o carioca şi
am scris „ţRATI A!!Ă pe banana pe care i-am pus-o în pache el, pentru
gustarea de la şcoal . Mai târziu, în dup -amiaza aceea, mi-a povestit cum au
râs b ie ii când a scos banana din pung . Dar tot a uitat s aduc acas crati a!
I-am zis: „Andy, e cazul s lu m m suri mai severe. Tu î i vei scrie singur
im bilet care s te fac s rezolvi problema.Ă S-a aşezat imediat şi a scris:
„Drag Andy,
Nu care cumva s ui i s aduci mâine acas clati a aia tâmpit , împu it ,
puturoas , jegoas şi cretin !!!Ă
Nu i-am corectat greşeala de ortografie. Şi-a lipit biletul pe ghiozdan, iar a
doua zi dup -amiaz am primit crati a înapoi.
 37
ţ elul meu era la fereastr şi l tra. M-am uitat afar şi i-am v zut
pe copiii mei şi pe cei ai vecinilor înc ierându-se în sta ia de autobuz;
ipau, lovindu-se cu pumnii şi cu picioarele. ţum eram înc în halatul
de baie, am scris repede „NU V MAI ŢATE I!!Ă pe o bucat mare de
hârtie şi am legat-o cu o sfoar de zgarda câinelui. Pe urm , i-am dat
drumul afar , rugându-m în gând s se duc la copii. Exact asta a şi
f cut, l trând furios. Atunci când au v zut câinele şi au citit biletul,
copiii au r mas ului i. Se uitau împrejur, absolut amuza i. Şi nu s-au
mai b tut.
ÎNTREŢ RI DE LA PROFESORI
1. ţe este de f cut dac descriu problema, iar elevul nu
reac ioneaz ? Deun zi, i-am spus unui elev din clasa întâi: „Jim, ai
scos piciorul din banc .Ă A ridicat privirea, a spus „ohĂ, dar nu şi-a
tras piciorul la loc. N-am mai ştiut cum s procedez dup aceea.
Po i s repe i afirma ia ini ial . Dac tot nu d rezultate, continu s
oferi mai multe informa ii: „S nu se împiedice cineva de el.Ă Unii copii
au nevoie s aud im lucru de mai multe ori sau în mai multe moduri.
2. M întreb dac ideea de a oferi informa ii func ioneaz şi la
adolescen i. La ora de arte, f ceam colaje şi i-am spus unei eleve:
„Sheila, lipiciul se usuc dac tubul r mâne f r capac.Ă Şi-a dat
ochii peste cap şi a zis: „Z u?! Ei, nu mai spune!Ă De ce o fi reac ionat
aşa?
Informa iile trebuie s fie adecvate vârstei. Dac îi spui unei
adolescente ceea ce ştie deja, se simte jignit . Sheilei nu-i trebuie decât
o scurt aducere aminte, spus cu blânde e: „Sheila, lipiciul!Ă
3. Care este deosebirea dintre un enun scurt şi un ordin? Dac
spun „Şezi!Ă, nu e ca şi cum aş fi dat un ordin?
Dac foloseşti un verb drept enun concis („Stai!Ă... „Ridic -te!... „Mişc !Ă...
„Şezi!Ă), va suna într-adev r ca un ordin. Enun urile concise de acest fel sunt
mai eficiente atimci când constau dintr-un substantiv. Enun ul „Lori, bancaĂ
o face pe Lori s se întrebe: „ţe-o fi cu hanca?... Oh, ar trebui s fiu în ea...
Mai bine s m iişez.Ă în felul acesta, nu tu i-ai spus lui Lori ce s fac . Doar i-
ai îndreptat aten ia asupra problemei, astfel încât s ajung s -şi spun
singur ce s fac .
4. Imi închipuiam c propunerea unei alternative „îi poate face pe copii
s cooperezeĂ. Am în clas dou fete care vorbesc tot timpul. Le-am spus:
„Ave i de ales: ori înceta i cu vorbitul, ori v mut din banc .Ă Ei bine, n-au
încetat cu vorbitul, iar atunci când, pân la urm , le-am mutat din banc ,
s-au plâns, cu ciud , c sunt „nedreapt Ă. Unde a fost greşeala?
Alternativa propus de tine a sunat prea mult ca o amenin are. De îndat
ce spunem: „Ori faci asta pentru mine, ori î i fac eu ie astaĂ, copilul se va sim i
încol it şi va deveni ostil.
Inainte de a sugera o alternativ neatr g toare, nu stric s ar i c ai
remarcat sentimentele elevilor. Po i spune ceva de genul: „E greu s stai lâng
o prieten bun şi s nu vorbeşti. Ave i atâtea s v spune i una celeilalte.Ă
Pe urm , atunci când oferi o alternativ , ai grij s fie ceva care s îi fac pe
elevi s simt c eşti de partea lor. „Ia s vedem, fetelor, cum ar fi mai uşor
pentru voi? S sta i una lâng cealalt şi s v ab ine i s mai vorbi i?... Sau
s v muta i fiecare în alt banc şi astfel s nu mai fi i tentate s vorbi i la
or ? Discuta i chestiunea asta dup ore şi mâine spune i-mi şi mie ce a i
decis."
 38
5. Cred c m-aş sim i bine dac aş exprima ceea ce simt cu adev rat
în fa a majorit ii elevilor, iar ei, probabil, ar reac iona
corespunz tor. Dar am şi câ iva „muşterii duriĂ în clas . Dac aş zice,
de exemplu, „M deranjeaz s v d c r i pe podeaĂ, unul dintre ei ar
zbiera: „Şi cui îi pas ?Ă ţe s fac atunci?
Te poate ajuta autosugestia c , probabil, vorbele elevului nu te-au
vizat pe tine, ca persoan . Exist posibilitatea ca b iatul s te foloseasc
pe tine ca int pentru ostilitatea lui — transferat acum asupra ta —
sau, pur şi simplu, s repete în clas ceea ce aude acas . îi po i spune
acestui „muşteriu durĂ: „Mie. Mie îmi pas ce simt. Imi pas ce sim i tu.
Şi doresc ca în aceast clas s ne pese tuturor de sentimentele fiec ruia
dintre noi."
POVESTIRI DE LA PROFESORI
O profesoar de la clasa a treia a povestit cât de mult l-a ajutat pe
unul dintre elevii ei faptul c , în loc de a-1 mustra, i-a oferit
informa ii.
Max a intrat în clas înainte de sfârşitul recrea iei, cu un aer foarte
agitat.
„Max, pari sup ratĂ, i-am zis eu. „ţe înseamn adec-vrrat?"
„AdecvatĂ, am precizat eu. „AhaĂ, a exclamat el şi mi-a întins un referat
din partea supraveghetoarei pe timpul recrea iei. „A ipat la mine, a
spus Max, fiindc n-am fost adec-vrrat."
Am luat referatul şi l-am citit cu glas tare: „L-am prins pe acest b iat
scuipând pe terenul dejoac . Ii suspend pentru ast zi dreptul de a mai ieşi afar
în recrea ie, întrucât purtarea lui nu este adecvat .Ă
„Vede i, a zis c nu sunt adec-vrrat. Ce-nseamn asta?Ă „ţeea ce a
vrut ea s î i comunice, i-am explicat
eu, este c gestul t u nu a fost adecvat. Asta înseamn c nu se cuvine s scuipi
pe terenul de joac .Ă
P rea nedumerit.
„Max, dac scuipi, împr ştii microbiiĂ, i-am spus eu. „AhaĂ, a exclamat
Max.
Şi asta a fost tot. De atunci, nu a mai f cut niciodat aşa.
Directorul unei şcoli particulare a povestit ce s-a întâmplat atunci când
a recunoscut sentimentele unui elev obraznic şi i-a oferit o alternativ .
ţa director, sunt adesea chemat s fac pe „durulĂ. Ieri, una dintre
profesoare mi-a trimis un mesaj la birou, rugându-m s vin şi s „fac cevaĂ
cu Tommy, care nu voia s intre în clas dup recrea ie. Nu prea vedeam ce
aş fi putut face, decât poate s -l duc pe sus în untru. Atunci când am ieşit
afar , l-am v zut pe Tommy stând ghemuit pe c lcâie, în timp ce profesoara,
roşie la fa , zbiera de sus la el: „ i-am spus c îl chem pe director.Ă
Am tras adânc aer în piept şi am zis: „Ţun , Tommy. Am impresia c i-e
tare greu s te despar i de terenul de joac . Şi nici nu m mir. E o zi de
prim var atât de frumoas .Ă Tommy nu zicea nimic, continuând s stea cu
ochii pironi i în p mânt.
Am continuat: „Probabil c i-ai dori s stai afar toat diminea a... Ei bine,
b iete, e timpul s mergem înapoi în clas . Ei, ce p rere ai? Vrei s intr m pe
uşa asta sau pe aceea?Ă
Tommy a ar tat spre uşa aflat ceva mai departe şi a spus: „Pe aia.Ă
Am întins mâna spre el. Şi-a pus mânu a în palma mea şi împreun ne-am
îndreptat înapoi spre cl dire. Nu ştiu cine era mai surprins: eu sau profesoara.
 39
O profesoar de liceu a relatat cum a g sit modalitatea de a profita
de cheful de joac al elevilor s i pentru a le preda o lec ie anost .
Elevii clasei de arte, la care predam limba englez , se plictisiser la
lec ia mea despre verbele copulative şi, sincer s fiu, şi eu la fel. Atunci
când am ajuns acas , ştiam c trebuia s n scocesc ceva pentru a înveseli
un pic atmosfera, fiindc altminteri riscam s am parte de o nou zi de
ipat la ei, ca s nu mai vorbeasc şi s fie aten i. Am cochetat cu ideea
de a scrie un cântec rap, dar n-am izbutit s compun mai mult de dou
versuri.
A doua zi diminea , le-am spus copiilor ce f cusem şi le-am citit
primele versuri. To i au fost încânta i. Ne-am petrecut restul orei
mxmcind la versuri şi, când a sunat clopo elul, aveam gata tot cântecul.
Elevii au ieşit din clas cântându-1; i-au înv at şi pe prietenii lor; l-au
cântat şi a doua zi în autobuz, venind la şcoal ; şi to i au avut rezultate
viimitor de bune la lucrarea scris . Iat cântecul „Rap cu verbele
copulative", compus de elevii clasei 72 de la Welsh-Roanoke Junior
High School din Louisiana:
Ooo! Am ceva dr gu S v înv :
Verbul copulativ pe ritm rap
Şi-i tare uşor de înv at!
între subiect şi substantivul-nume predicativ
St verbul copulativ
Şi dac ai f cut cum trebuie,
Po i s le şi inversezi.
La numele predicativ.
Poate fi şi un adjectiv. înva cum se face Şi ai s fii deştept!
Priveşte cu aten ie Şi vei vedea c
Majoritatea verbelor reprezint Variante ale lui „a fi.Ă
Sunt, este, suntem, eram, era, era i
Iat prezentul Şi trecutul verbului.
înva „a p reaĂ, „a ap reaĂ
Şi „a deveniĂ.
Şi aşa vei afla ţ ai ispr vi i
Aceast ultim povestire este de la o profesoar , diriginte la clasa a şasea,
care ne-a relatat cum a folosit cuvântul scris pentru a face ca o feti s nu
mai fie tachinat de c tre colegi.
In ziua în care Sara a fost mutat la mine în clas , am ştiut c vor fi
probleme. în clipa în care a intrat pe uş , durdulie la trup şi cu fa a ei trist şi
rotund ca o Lun plin , Margie, şefa clasei, a rânjit batjocoritor şi şi-a rotit
ochii spre „adep iiĂ ei credincioşi. Au chicotit cu to ii, iar Sara s-a f cut roşie
ca racul.
Acesta a fost doar începutul. Spre sfârşitul acelei s pt mâni, profesoara de
sport mi-a comunicat c Margie nu voia ca Sara s fac parte din echipa ei,
fiindc era „prea gras Ă. Am aflat de la supraveghetoarele din sala de mese
c Margie a strigat în gura mare: „Uite tomberonul pe dou picioare!Ă, atunci
când Sara a trecut cu tava pe lâng ea. Profesoara de economie mi-a povestit
c altcineva o numise pe fat „Sara, balenaĂ.
Eram indignat . Ştiam c Margie era instigatoarea şi c tot timpul îşi
înt râta prietenii s fie r ut cioşi. M-am gândit s discut deschis cu ea, dar
mi-era team s nu-i spun lucruri de care s -mi par r u dup aceea. în cele
din urm , m-am hot rât s -i scriu lui Margie.
 40

Am f cut mai multe ciorne pân s ajung la tonul pe care îl doream.

(în variantele de început, peroram despre cât de furioas şi de
dezgustat eram din cauza cruzimii ei.) Iat ceea ce am dactilografiat
într-un final şi i-am dat s citeasc :
Drag Margie,
Am nevoie de ajutorul t u. Aşa cum ai remarcat probabil, Sara a fost
„înjosit Ă şi ridiculizat zilnic, din momentul în care a fost transferat în
clasa noastr . Probabil c îi este foarte greu s vin la şcoal .
Te vei întreba, poate, de ce am ales s - i scriu tocmai ie. Ei bine,
fiindc am remarcat calit ile tale de lider şi respectul pe care îl au
prietenii t i fa de tine. Presupun c dac le vei spune r spicat c
„greutatea unei persoane nu este o m sur a valorii acelei persoaneĂ,
tachin rile şi glumele jignitoare vor înceta.
Ştiu c prin aceast scrisoare te solicit foarte mult, dar am toat
încrederea c vei g si o modalitate de a face ca pentru Sara şcoala s
devin o experien fericit .
Cu sinceritate. Dna G."
Margie nu a f cut niciodat vreo referire la scrisoare, îns treptat, în
urm toarele câteva zile, râsetele pe înfundate şi remarcile ustur toare
au încetat. Una dintre fete a întrebat-o pe Sara dac voia s participe la
construirea decorului pentru piesa de teatru a clasei, iar Margie a ales-
o s fac parte din echipa de volei. Sara era încântat . Iar eu, la fel.
 41
3. CAPCANELE PEDEPSIRII: ALTERNATIVE CARE DUC LA
AUTODISCIPLINĂ
Mark s-a întors ca o vijelie din recrea ie, urlând şi
agitând furios pumnii. Iar şi îl scosese din s rite
un meci de fotbal înfierbântat. A venit la profesoara lui
cu un potop de acuza ii:
Mark: Jason e vm mincinos! Au zis c eu simt de
vin , dar nu-i adev rat. El a dat mingea afar ... nu eu!
Doamna Kenner m-a pus s stau pe banc , fiindc m-am
b tut, dar nu eu am început! Jason a lovit primul! Acum,
Tom nu vrea s m lase s joc în echipa lui! Ur sc şcoala
asta!
Profesoara: Ajunge! M-am cam s turat de mofturile tale, Mark! Nu ştiu
de ce te miri c nimeni nu vrea s joace cu tine în echip ,
de vreme ce te compor i ca un ânc smiorc it. ţopiii nu vor
s se joace cu persoane care dau vina pe al ii pentru
problemele lor.
Mark: Dar...
Profesoara: F r niciun „darĂ! Nu vreau s mai aud nimic. Sunt s tul
de scuzele tale.
Mark: Dar n-am f cut...
Profesoara: S nu mai aud un cuvânt, gata! în recrea ia urm toare vei
sta în sala de la gr dini şi te vei gândi cum ar trebui s te
compor i la vârsta ta.
Eu eram profesoara.
Mi-a p rut r u de îndat ce am rostit aceste cuvinte. Ştiam c ar fi
fost necesar s am mai mult r bdare. Dar mai discutasem cu Mark
despre purtarea lui copil reasc de nenum rate ori înainte şi se p rea
c „micile mele discursuriĂ n-aveau niciun efect.
Pân la sfârşitul zilei, m-am tot gândit la Mark. ţe crezusem c pot
ob ine de la el în acest fel? Puteam s -l potolesc pedepsindu-1? Nu.
Deschideam astfel o cale de comunicare între noi? Nu, evident. îl ajuta
atitudinea mea s îşi rezolve singur problema? Din nou, nu. Mark nu
putea înv a cum s se joace cu nişte puşti de vârsta lui stând într-o clas
plin de copii de gr dini . Atunci, ce m-a determinat s -l pedepsesc?
Asta am întrebat-o şi pe Jane în timp ce mergeam amândou spre
şedin a de la facultate. Atunci când s-a oprit s se gândeasc la întrebarea
mea, i-am dat r spimsul chiar eu:
— Eram nervoas , sup rat şi n-am ştiut cum s m descurc altfel cu
el.
— Şi mai e ceva, a zis Jane. Ideea de pedeaps i se pare ceva cunoscut.
Nu ştiu cum a fost la tine, dar eu, una, am crescut auzind tot timpul: „Dac
mai faci o dat aşa ceva, o încasezi, s ştiiĂ sau „Aşa- i trebuie, dac nu te
potoleşti.Ă
— Dar ce zici de formula: „Fac asta spre binele t uĂ? am întrebat eu.
Jane a zâmbit cu am r ciune.
— Da, şi asta la fel. Era modul în care oamenii mari îi înv au minte
pe copii.
— Exact. Jane, dar mi-aduc aminte perfect ce sim eam când eram mic
şi auzeam astfel de cuvinte. Te asigur c nu „m-am înv at minteĂ nimic,
niciodat . Nu m gândeam niciodat cum ar fi fost necesar s m port
pentru a fi mai bine pe viitor. Mi-amintesc doar c eram furioas şi aveam
tot felul de vise de r zbtmare: „Le-ar t eu lor! îi fac eu s -i usture. Şi am
s mai fac şi alt dat , numai c atunci n-or s m mai prind .Ă Acum, eu
sunt adultul
care încearc „s -l înve e minteĂ pe Mark, iar el are, probabil, aceleaşi
reac ii pe care le aveam şi eu odinioar .
— Dar dac este adev rat c pedepsele îi fac pe copii ostili şi
r zbun tori, de ce noi, p rin ii şi profesorii, continu m s le aplic m? a
întrebat Jane.
 42

Ken ne-a prins din urm . Adesea, pedeapsa are im efect rapid în tratarea comportamentelor
— Am auzit întrebarea, a zis el vesel, deschizând uşa de la negative."
bibliotec , unde urma s aib loc şedin a. P i, simplu, fiindc ei sunt în compara ie cu ineficacitatea altor metode încercate, pedeapsa...
30, iar noi doar câte unul, aşa c dac nu îi pedepsim, ne-ar face poate fi o solu ie mai bun decât altele.*Ă
harcea-parcea.
— Vorbeşte serios, Ken, i-am zis eu. A nu recurge la pedeaps ... înseamn a împiedica aplicarea xmui
— Dar chiar vorbesc serios. ţum altfel s impui nişte reguli? tratament poten ial eficient.***
Uneori, trebuie s -i pedepseşti pe copii pentru a-i înv a minte. — Poftim, a zis Ken, împingând c r ile pe mas . ţonvinge i-v
Iar ajunsesem aici! singure. Toate simt scrise recent.
— Ţine, Ken, am încercat eu s -i explic, în timp ce ne îndreptam — Pu in îmi pas când au fost scrise, a pufnit Jane. Ra ionamentul
spre o mas din col , dac prin pedepse îi înve i minte pe elevi, atunci este învechit. în plus, ai citat din autorii aceştia sco ând frazele din
ei, elevii, ce înv tur trag de aici? Dac un elev este pedepsit verbal context. Şi înc un lucru, mai exist im curent de gândire, pe care, poate,
— „Vreau s scrii de 100 de ori «Nu trebuie s mai mint»!Ă —, probabil
c îşi spune în sinea lui: „Nu sunt bun de nimic! Merit s fiu nu-1 cunoşti, cu o pozi ie foarte diferit .
pedepsit." Dup care s-a apucat s scoat patru c r i din raft şi a început s le
— Şi, mi-a inut isonul Jane, atunci când un copil este pedepsit r sfoiasc furioas .
fizic — „Ţ ul din biroul directorului o s te fac s - i schimbi p rerea — Jane, am zis eu, n-ar strica poate s amâni chestia asta pân se
despre înc ier ri!Ă —, concluzia pe care o trage el astfel este termin şedin a.
urm toarea: „Dumneavoastr ave i voie s da i în mine, dar eu nu am — N-are nimic, a remarcat Ken. Nu a venit înc toat lumea. în plus,
voie s dau în altul... decât dac eu dictez.Ă vreau s aflu despre ce este vorba.
Ken ne-a privit cu r ceal pe amândou . — Gata, am g sit, a spus Jane. Iat p rerile câtorva voci autorizate,
— Eu le las elevilor mei mult libertate de mişcare, a zis el, şi, aşa care consider c pedeapsa nu este o form eficient de disciplinare.
cum şti i, nu am nimic împotriv s se distreze. Dar exist şi limite la Doctoml Haim G. Ginott scria:
acest capitol. Dac aud înjur turi, bârfe pe la spate sau v d un
Pedeapsa nu împiedic o conduit greşit . Efectul sanc iunii
comportament deplasat, elevii mei sunt pedepsi i.
Dup aceea, f r s mai spun nimic, a întins mâna spre rafturile din este doar de a-1 face pe f ptaş s fie mai prudent în s vârşirea
spatele mesei noastre, unde se aflau c r ile de specialitate din delictului, mai abil în disimularea urmelor sale şi mai ingenios
atunci când vrea s nu fie prins. Odat pedepsit, copilul ajunge s
biblioteca şcolii, şi a scos de acolo câteva volume.
fie mai prudent, dar nicidecum mai onest sau mai responsabil.*
— Ia asculta i cu aten ie, a zis el, r sfoind repede c r ile. Iat
p rerea câtorva educatori de frunte din zilele noastre, care
împ rt şesc aceeaşi p rere ca mine;
 43
Doctorul Irwin A. Hyman ar ta la rândul s u:
Aplicarea pedepsei corporale îl înva pe copil c violen a
constituie modalitatea de a rezolva problemele. ţercet rile
demonstreaz c acest mesaj este transmis deopotriv celor
care pricinuiesc durerea fizic , celor care o suport , precum şi
celor care asist la provocarea sa. Acest lucru nu îi ajut pe
copii s -şi dezvolte acel control interior necesar într-o
democra ie.**
Doctorul Rudolf Dreikurs men iona:
Ast zi, p rin ii şi profesorii nu-1 mai pot face pe copil s se
poarte frumos. Realitatea impune aplicarea unor noi metode
menite s îi influen eze pe copii şi s îi motiveze pentru a
coopera. Pedepsele cum ar fi b taia la fund, palmele peste
obraz, jignirile, regimul de priva iuni şi, în general, umi lirea
celor mici în public constituie nişte metode dep şite şi
ineficiente de disciplinare a copiilor.’
Doctorul Albert Bandura considera c :
Pedeapsa poate controla purtarea rea, dar, în sine, nu are
puterea de a induce un comportament dezirabil şi nici m car de
a diminua dorin a subiectului de a se purta urât.”
Ken a ridicat din umeri şi s-a lansat într-o lung con-
traargumenta ie, dar mie nu-mi ieşeau din minte ultimele cuvinte
citite de Jane: „(...) a diminua dorin a subiectului de a se purta urâtĂ.
Exact asta voiam şi eu s fiu în stare s fac. îmi doream s ştiu cum
s ajung la sufletul elevilor mei, pentru a transforma „dorin a de a se
purta urâtĂ într-o dorin de a se purta cum se cuvine. Voiam s evit
cumplitele efecte adverse ale pedepsirii, s îi încurajez pe copii s se
conduc dup propriul sistem de valori şi s se autodisciplineze.
Voiam s g sesc o alternativ eficient la metoda pedepsirii.
In timp ce îndrum torul ne împ r ea nişte formulare noi, pe care
trebuia s le complet m, i-am şoptit Janei:
— Poate c în loc s -l fi trimis pe Mark la gr dini , ar fi fost
nevoie s îi ar t c am observat cât este de sup rat, iar dup ce se mai
potolea, s -l fi ajutat s analizeze ce altceva ar putea face atunci când
se simte nedrept it. Nu merita s fie pedepsit.
Ken s-a aplecat spre noi şi a zis:
— Dar cum faci atunci când elevul merit s fie pedepsit?
Aici m prinsese. Gândurile mi-au zburat imediat la Amy, feti a care
avea rolul principal în piesa pe care o preg team la şcoal pentru serbarea
cu p rin ii. Trebuia s recunosc c m mânca palma s-o pedepsesc pe fata
asta.
în parcare, dup şedin , i-am spus Janei despre Amy, povestindu-i cât
de mult m enerva şi cum o alesesem pentru acel rol, fiindc fusese
remarcabil la probele pentru pies , deşi la repeti ii era de-a dreptul
nesuferit .
— E în stare s fac absolut orice, numai s atrag aten ia asupra ei —
chicoteşte, se împopo oneaz , se prosteşte, dar uit , în schimb, s îşi
înve e replicile. sta e un comportament necioplit. Prin esa Amy nu se
sinchiseşte s -şi aduc textul. îşi închipuie, probabil, c e în stare s -şi
înve e tot rolul în ultimul moment. Poate chiar aşa şi e, numai c eu nu am
în minte decât imaginea oribil a serb rii cu p rin ii, în timp ce Amy ar
sta pironit în mijlocul scenei, tâmp şi cu ochii sticloşi, iar eu aş fi în
culise, suflându-i textul.
— Şi ce-ai vrea s -i faci? m-a întrebat Jane. ţare e cea mai oribil
pedeaps pe care i-o imaginezi?
— Nu pot s - i spun. E prea urât.
— Hai, nu te ab ine. D -i drumul.
— Mi-ar pl cea s-o stârnesc pe doamna Kane împotriva ei.
— Cine-i asta?
— Profesoara mea din clasa a cincea. O tip dur — nu ierta pe
nimeni.
— Ţun, şi ce i-ar face doamna Kane lui Amy? Haide, Liz, m car aşa
scapi de obsesie. Pe urm , putem adopta o atitudine foarte profesionist ,
încercând s g sim nişte alternative rezonabile.
în paginile urm toare, ve i vedea, sub form de benzi desenate, cum
visam eu aceast pedeaps , precum şi toate posibilit ile pe care ne-am
gândit s le folosim în locul acestei fantasme.
44

CUM MI-AM IMAGINAT EU PEDEAPSA ALTERNATIVE LA PEDEAPS

45

OFER O OP IUNE LAS-O S SIMT ţONSEţIN ELE PURT RII EI

Şi dac Amy tot nu face niciun efort pentru a-şi înv a textul?
 46
Ce s-a întâmplat pân la urm ? N-a mai fost nevoie s iau o m sur
drastic şi definitiv . Simplul fapt de a şti c aveam atât de multe
op iuni diferite m-a f cut s am o atitudine complet schimbat la
urm toarea repeti ie. F r învinuiri, mustr ri sau amenin ri
înfricoş toare. Am luat-o pe Amy deoparte şi i-am povestit ce am
sim it, descriindu-i, totodat , felul în care putea reveni pe un f gaş
normal. M-a ascultat în t cere. La urm toarea repeti ie, am remarcat o
schimbare în comportarea ei. Pân la sfârşitul s pt mânii, şi-a înv at
toate replicile.
în limea urm toare, la prânz, le-am povestit Janei, lui Ken şi M riei
despre mica mea izbând .
Ken m-a provocat imediat.
— Dar dac nu şi-ar fi înv at rolul? ţum ar fi fost dac ar fi
trebuit s-o laşi „s simt consecin ele purt rii eiĂ şi s o sco i din
distribu ie? ţu ce se deosebeşte acest comportament de o pedeaps ?
întreb rile lui m-au luat prin surprindere. ţum s g sesc termenii
care s îi explice clar ceea ce pentru mine tocmai devenise clar?
— Inten ia mea a fost diferit , am zis eu, punctând rar fiecare
cuvânt. Şi anume s nu o jignesc, s nu o privez de nişte drepturi şi
s nu m r zbun pe ea. Nici m car n-am vrut „s se înve e minteĂ.
Voiam s îi protejez pe ceilal i actori distribui i în pies şi s fiu
sigur c , dup atâta munc , aveau şanse serioase de a realiza o
interpretare scenic de care s poat fi mândri. Şi, totodat , voiam s
m protejez pe mine — de un stres inutil.
Maria s-a încruntat.
— Dar fata tot ar fi fost groaznic de furioas pe tine, a zis ea.
Jane mi-a luat ap rarea:
— Posibil, a spus ea. Dar e foarte plauzibil s fi fost la fel de
furioas pe ea îns şi. Dup şocul ini ial, şi-ar fi zis.
probabil: „ţe dezam git sunt... ţât de mult mi-am dorit rolul sta... ţe
p cat c m-am inut de prostii şi nu mi-am înv at textul... Data viitoare,
atunci când am s joc într-o pies , am s fiu mai serioas şi o s m pre-
g tesc mai bine.Ă Altfel spus, odat ce aceast lec ie ar fi fost „asimilat Ă
emo ional, ar fi existat speran a ca Amy s se maturizeze trecând printr-o
asemenea experien .
— Nu ştiu ce s zic, a oftat Maria. Poate c ai dreptate. Acum am
probleme cu Marco şi m simt sfâşiat din dou p r i. So ul meu
consider c , dac fac prostii, copiii trebuie pedepsi i. Dar mie nu-mi
place s îi pedepsesc, chiar dac p rin ii noştri ne pedepseau când eram
mici.
— Cu Marco ai necazuri? a întrebat Ken, nevenindu-i s cread . Nu se
potriveşte cu el. E un b ie el nemaipomenit. în ziua în care a venit la
şcoal cu tine, înainte s înceap trimestrul, m-a ajutat s -mi despachetez
toate c r ile şi s -mi aranjez sala.
— Ştiu, e un copil bun, a zis Maria, dar a f cut ceva urât. Ieri, a luat
rigla şi, folosind-o pe post de sabie, a început s se dueleze pe hol cu
Jimmy, un b iat din clasa lui. So ul meu îi atrage aten ia tot timpul lui
Marco s nu mai fie aşa de violent, s gândeasc înainte de a ac iona.
Degeaba îns . Marco n-are urechi pentru aşa ceva, drept pentru care de
data asta m-am ales cu un telefon de la profesor şi, pe urm , de la director.
— Doar pentru un pic de zbân uial ? a zis Ken.
— A fost ceva mai grav. Lui Jimmy i s-au spart ochelarii. Marco i-a
azvârlit pe jos şi, din greşeal , a c lcat pe ei. P rin ii lui Jimmy i-au
telefonat so ului meu. Erau foarte sup ra i din cauza ochelarilor. Au zis c
tocmai îi cump raser , c au costat o gr mad de bani şi c Marco era
vinovat c se luaser la b taie.
 47

— Ei, sigur, asta e cu totul altceva, a remarcat Ken. Dac puştiul

meu ar face aşa ceva, normal c l-aş pedepsi şi eu... Ia s vedem, ce ai
de spus la chestia asta, Jane?
— ţred c e mai important s ne întreb m ce şi-ar spune Marco
dac ar fi pedepsit, a zis ea. Şi, de asemenea, ce şi-ar spune Marco dac
p rin ii lui ar aplica o alternativ în locul pedepsei.
Am discutat cu to ii foarte mult dup aceea, încercând s ne
imagin m ce s-ar fi întâmplat în cazul fiec rui scenariu. în
urm toarele dou pagini, ve i vedea pe scurt felul în care ne-am
închipuit noi desf şurarea dialogului — în varianta în care p rin ii l-
ar fi pedepsit pe Marco... şi în varianta în care nu l-ar fi pedepsit.
— Mda, trebuie s recunosc c exist o mic diferen între cele
dou abord ri, a zis Ken.
— Doar o mic diferen ?! a exclamat Jane. în primul dialog, unde
Marco este pedepsit, copilul r mâne cu un sentiment de furie şi de
neputin .
— Iar în al doilea dialog, am remarcat eu. Marco are parte, la fel,
de mustr rile aspre ale p rin ilor, dar afl , totodat , c aceştia
aşteapt de la el s repare lucrurile. ţa atare, în final, r mâne cu
sentimentul c , în esen , este un om bun, care, chiar dac a f cut ceva
r u, poate g si o modalitate de a îndrepta situa ia.
Ken s-a r sucit spre Maria:
— Prin urmare, ce inten ionezi s faci? a zgând rit-o el. Toat
conversa ia asta te-a ajutat cumva s iei o hot râre?
Maria l-a privit cu un aer solemn.
— Ştiu ce îi voi spime so ului meu, disear , a rostit ea, încetişor.
Şi mai ştiu, de asemenea, ce îi vom spune amândoi lui Marco.
48

PEDEAPSA
O ALTERNATIV LA PEDEAPS
 49

REţAPITULARE RAPID

Alternative pentru pedeaps — acas şi la şcoal

Copilul: Of! ă!%! *! $! ă Nu ştiu s fac tâmpenia asta de ecua ie!
Adultul: i-am spus de nenum rate ori s nu mai vorbeşti urât. Acum, INTREŢ RI ŞI POVESTIRI DE LA P RIN I ŞI PROFESORI
ai s - i încasezi pedeapsa.
Intreb ri de la p rin i
In loc s amenin i cu pedeapsa: 1. De curând, am devenit mama vitreg a doi b ie i. So ul meu
1. Indic o solu ie util . consider c , atunci când copiii înva prost la o materie, trebuie s le taie
„ţe sup rat eşti! N-ar strica dac ai încerca s î i exprimi din banii de buzunar. Eu cred c trebuie s li se dea mai mul i bani de
nemul umirea f r s înjuri. buzunar atunci când iau note bune. Nu-i aşa c r splata constituie o
metod mai bun de a-i face s înve e mai bine?
2. Exprim o dezaprobare ferm (f r s ataci firea persoanei). Oricât de ciudat ar p rea, studiile demonstreaz c , pe termen limg, atât
„M deranjeaz un limbaj de acest fel.Ă r spl ile, cât şi pedepsele reduc, de fapt, dorin a de a înv a*. ţopiii înva
3. Spune ce preten ii ai. cel mai bine ahmci când îi preocup s st pâneasc o materie. ţopilul care
ia o not bun este deja recompensat. Tot ce şi-ar putea dori, în acest caz,
„Doresc s g seşti alt modalitate de a-mi ar ta cât eşti de furios." din partea p rin ilor ar fi recunoaşterea faptului c sunt încânta i de
4. Arat cum se pot face îmbun t iri. realizarea lui. ţopilul care ia o not proast a sim it deja pedeapsa. El are
„Mi-ar pl cea s v d o list cu câteva cuvinte ferme şi r spicate pe nevoie de un p rinte care s îi în eleag sentimentul de dezam gire, iar apoi
care le-ai putea folosi în locul celor rostite adineaori. Dac ai nevoie s îl ajute s îşi dea seama ce nu a fost bine şi ce s fac pentru a îndrepta
de ajutor, foloseşte dic ionarul explicativ sau pe cel de sinonime. lucrurile.
5. Ofer o op iune. 2. Ori de câte ori fiica mea, Jill, vine sup rat acas de la gr dini ,
ştiu c lucrul acesta se datoreaz faptului c educatoarea a „pus-o la col Ă.
„Ori înjuri pentru tine, în gând, ori foloseşti cuvinte care s nu în urm cu câteva seri, m-am enervat pe b rbatul meu, iar Jill a zis:
jigneasc pe nimeni.Ă „T ticule, cred c e mai bine s treci la col .Ă Am fost surprins , fiindc
(Dar dac totuşi copilul continu s spun obscenit i?) eu, acas , nu folosesc cu ea aceast metod . încep s m întreb, deja, dac
e bine s fie aplicat la şcoal . ţe p rere ave i?
6. Las -l s simt consecin ele purt rii lui.
„Atunci când aud cum vorbeşti, îmi piere orice chef s te mai ajut
la matematic sau la orice altceva.Ă
 50
A pune la col pare ceva inofensiv şi nevinovat. în fond, copilul nu
m nânc b taie şi nimeni nu ip la el. Este obligat doar s se opreasc
din orice activitate şi s stea retras. Dar, deşi câteva voci autorizate în
domeniul creşterii copilului recomand c lduros aceast metod . Aso-
cia ia Na ional pentru Educarea ţopiilor Mici include „pusul la col Ă
pe lista m surilor disciplinare nocive, al turi de pedeapsa corporal ,
critic , blamare şi umilire.
Nu este greu de în eles de ce. ţa adult, po i s î i imaginezi cât de
înciudat şi de umilit te-ai sim i dac ai fi silit s stai izolat, pentru c ai
f cut sau ai spus un anumit lucru. Oricum, s-ar putea s î i fie greu s
î i închipui ce se petrece în sufletul unui copil pus la col , în clas .
Încearc , totuşi. Pime-te în pielea unui copilaş de 4 sau 5 ani.
Imagineaz - i c te-ai sup rat foarte tare pe un b ie el din clas , pe
nume Jeffrey (care te-a îmbrâncit sau i-a vorbit urât ori i-a înh at
ceva), încât, pentru a te r zbuna, îi dai un picior, sau îl loveşti, ori îl înjuri
sau azvârli cu ceva în el. Imagineaz - i dou atitudini diferite din partea
educatoarei, ca reac ie la gestul t u antisocial: în primul scenariu,
educatoarea spune: „înceteaz ! Nu-i frumos ce faci. Treci la col ,
imedia iĂ
în timp ce te duci spre col , nu este exclus s gândeşti: „Educatoarea
nu e dreapt cu mine. N-a v zut ce mi-a f cut Jeffrey mie. A fost doar
din vina lui." Sau: „Poate chiar sunt r u. Atât de r u, încât trebuie s fiu
îndep rtat de lâng ceilal i.Ă
în al doilea scenariu, educatoarea î i zice: „Jeffrey te-a enervat atât de
r u, încât i-ai dat un picior. Nu e voie s loveşti cu picioarele. Spune-i
lui Jeffrey în cuvinte ceea ce nu- i place la el... Po i s-o faci foarte bine!"
De data aceasta, nu este exclus s î i zici în gând: „Educatoarea a în eles
de ce sunt furios pe Jeffrey. Nu m las s -l bat cu picioarele, dar consider
c îi pot spime în cuvinte ceea ce simt. E posibil s pot face asta.Ă
Iat dou tipuri foarte diferite de mesaje interioare. Primul îl convinge pe
copil c defectele lui sunt atât de mari, încât e necesar s fie îndep rtat din
mijlocul societ ii; al doilea îl înva cum s se descurce în societate — cu
încredere şi f r violen .
înseamn asta cumva c un copil nu trebuie niciodat separat de restul
grupului s u? Unii dasc li consider c în fiecare clas ar fi necesar s existe
un refugiu în care copilul s se poat retrage în momente de încordare. Acest
„loc-de-respiroĂ sau „col işor-deodihn Ă poate fi dotat cu c r i, instrumente
de desen şi perne, pe care s le burduşeşti cu pumnii sau pe care s po i
pune capul. Important este s nu i se ordone copilului s se duc acolo. în
schimb, educatoarea îi poate oferi copilului posibilitatea de a alege, astfel
încât acesta s decid singur dac vrea sau nu s mearg acolo: „Observ c
tot eşti sup rat pe Jeffrey. Vrei s -mi povesteşti mai multe despre asta, ori
preferi s foloseşti hârtia şi creioanele colorate din col işor, pentru a-mi
desena ceea ce sim i?Ă
3. Pentru o persoan cu o fire ca a mea, a nu-1 altoi pe fiu-meu şi a-1
pune în schimb „la col Ă constituie un mare pas înainte. ţe altceva se mai
poate face când sim i c nu î i mai po i p stra cump tul?
O mam a relatat c se pime singur „la col Ă dac simte c e pe punctul
de a exploda. Ea povestea: „Atunci când l-am v zut pe b iatul meu cum
zgârie prosteşte masa din sufragerie cu vârful de la compas, i l-am smuls
din mân şi i-am zis: «M-ai enervat atât de r u, încât m duc la mine în
camer s m liniştesc!»Ă
 51
Mai târziu, dup ce s-a calmat, i-a ar tat fiului sp şit cum s repare
stric ciunea.
Atunci când un p rinte l-a întrebat pe doctorul Haim Ginott ce ar
face dac un copil l-ar „scoate din s riteĂ, acesta s-a ridicat în picioare
cât era de lung, s-a uitat mânios la un prichindel imaginar neascult tor,
a ridicat bra ul drept într-un gest amenin tor şi a tunat; „Sunt atât de
furios, încât o s dau r u!... Aşa c fugi cât po i de repede!!Ă
4. Ieri, dup orele de clas , profesoara fiului meu i-a re inut pe to i
b ie ii, fiindc paznicul i-a spus c unii dintre elevii ei fumeaz la
toaleta b ie ilor. Drept urmare, fiul meu a pierdut antrenamentul de
baschet şi a fost foarte nec jit. Dup opinia lui, pedeapsa în grup e
nedreapt . ţe p rere ave i?
Nu e greu de în eles de ce fiul t u are obiec ii împotriva pedepsei în
grup. Elevii nevinova i detest profund aceast metod , nefiind exclus,
totodat , s trag urm toarea concluzie: „De ce s m mai ostenesc s
respect regulamentul, deşi, oricum, sunt pedepsit?Ă Iar cei vinova i pot
concluziona: „De data asta, nu m-a prins. Poate c scap şi data viitoare.Ă
Atunci când scopul unui profesor este de a-şi ajuta elevii s se auto-
disciplineze, nu pedeapsa — în grup sau individual — este solu ia.
5. Inspectoratul şcolar de care apar in are o atitudine favorabil în
privin a pedepsei corporale, iar legisla ia permite, de asemenea,
acest lucru. ţâ iva p rin i, printre care şi eu, suntem îngrijora i de
faptul c b taia sau p lmuirea copiilor reprezint un lucru nociv;
totuşi, nu ştim dac este posibil s întocmim un dosar împotriva
pedepsei corporale în şcoala noastr . Unde putem g si sprijin pentru
punctul nostru de vedere?
Nu sunte i singura persoan cu astfel de preocup ri şi griji. Pe lunga
list a rilor care nu le permit profesorilor s bat elevii figureaz
Anglia, Polonia, Italia, Rusia, ţhina, Fran a, Germania, Spania, rile
scandinave, Israelul, Turcia şi Japonia. S sper m într-o lume lipsit de
violen şi s lupt m împrevm pentru abolirea pedepsei corporale în
toate şcolile de pe glob.
POVESTIRI DE LA P RIN I
Prima întâmplare a fost tr it de mama lui Megan, o feti de 9 ani.
Intr-o dup -amiaz , m-am întors de la serviciu la ora 2, fiindc nu m
sim eam bine. Imagina i-v şocul meu, când am auzit râsete în camera fiicei
mele. Am urcat sc rile în fug ; Megan era împreun cu prietena ei, JoAnn.
S-au oprit din râs imediat ce m-au v zut, pri- vindu-se cu vinov ie. M-am
c znit mult pân s le fac s m rturiseasc , dar, pân la urm , au recunoscut
c veniser acas la prânz pentru a mânca şi c dup aceea nu s-au mai
întors la şcoal .
„A i chiulitĂ, am zis eu. „Dar n-a fost inten ionat, mi-a r spuns JoAnn.
Ne-am luat cu vorba şi am uitat de ceas.Ă
I-am explicat lui JoAnn c era mai bine s plece acas , fiindc trebuia s
discut cu Megan, între patru ochi. Dup ce prietena ei a plecat, i-am spus lui
Megan, foarte calm: „N-a i uitat s verifica i cât era ceasul.Ă
Plecând capul în p mânt, Megan a zis: „Am vrut s vedem cum e atunci
când nu te mai întorci dup -amiaza la şcoal .Ă
Pe moment, n-am ştiut ce s fac. M-am gândit s o pedepsesc, spunându-
i c timp de o lun nu mai avea voie s se vad cu JoAnn. Dar, în schimb, i-
am zis: „Sunt foarte sup rat de tot ce s-a întâmplat. ţând ştiu
c trebuie s fii la şcoal , acolo vreau s te g sesc. Acum, probabil c o s
m sime profesoara.Ă
„Scrie-mi o scutire, pentru a-mi motiva absen ele. îi zici c mi s-a f cut
r u şi n-o s mai primeşti niciun telefon.Ă „Megan, i-am zis eu. Tu trebuie s
scrii o not , în care s spui adev rul.Ă
Ei bine, n-a fost prea încântat de idee, dar a scris totuşi o not (cu un mic
ajutor din partea mea), în care ar ta c f cuse „o experien Ă şi spimea c aşa
ceva nu se va mai repeta pe viitor.
Dup aceea, am fost mul umit . Am r mas ferm , n-am „c piatĂ de furie
şi, chiar dac profesoara i-a cam f cut scandal din cauza biletului, aveam
convingerea c procedasem cum trebuie. Ştiam c o ajutasem pe Megan s
îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce f cuse.
 52
Urm toarea povestire este de la p rintele unei eleve de liceu.
Fiica mea, Carol, care are 16 ani, mi-a povestit c la o or de
gospod rie, la care se înv a despre dezvoltarea copilului, profesoara a
întrebat-o într-o bun zi: „ţe crezi c se poate întâmpla cu un copil care
nu este pedepsit niciodat ?Ă R spunzând în fa a clasei c pe ea p rin ii
n-au b tut-o şi n-au pedepsit-o niciodat , ceilal i elevi au privit-o cu
gura c scat . Una dintre fete a spus: „Da... sigur, asta fiindc tu eşti
cuminte."
Nu le venea s cread , probabil, c o persoan poate s fie „cuminte"
f r s fi fost pedepsit vreodat . Presupun c unor copii crescu i cu
palme la fund şi cu pedepse le vine greu s în eleag c , atunci când
p rin ii au încredere în cei mici şi le vorbesc frumos, aceştia ajung s fie
nişte oameni foarte „cumin iĂ şi responsabili. Pentru mine, Carol este
dovada vie a acestui lucru.
S pt mâna trecut îns , întorcându-m seara acas împreun cu
so ul meu, am g sit pe pern un bilet de la ea. Iat ce scria:
Drag Mami şi Tati,
Ast -sear , ieşind în marşarier de pe alee, am lovit maşina de un
stejar şi s-a stricat bara de protec ie. Pim al turi zece dolari — prima
rat pentru a pl ti costul repara iei. în fiecare lun , voi da aceeaşi sum ,
pân achit totul. îmi pare nespus de r u!! A fost un accident.
Cu dragoste, Carol
Trebuie s recunosc c , ini ial, ne-am cam înfuriat, dar, dup ce ne-
am mai potolit, am fost, într-un fel, mândri de atitudinea ei.
Urm toarea întâmplare a fost relatat de un tat .
Inspectorul şcolar a convocat o şedin cu to i p rin ii, pentru a discuta
despre creşterea alarmant a folosirii drogurilor în cartierul nostru. De la
prezidiu, ni s-au adresat mai mul i specialişti în domeniul s n t ii mintale;
to i au fost excelen i, îns vorbitorul care m-a impresionat cu adev rat a fost
o fost elev a şcolii noastre, care fusese exmatriculat şi tocmai trecuse
printr-un program de reabilitare pentru droga i. Ne-a povestit despre tat l
ei alcoolic, care nu avea niciodat timp pentru ea, despre maic -sa, care s-a
rec s torit şi nu i-a mai dat nicio aten ie, despre cum a început la un
moment dat s aib necazuri la şcoal , cum a ajuns s aib un comportament
brutal, s se drogheze şi, în cele din urm , s tr iasc pe str zi, cu spaima de
a se îmboln vi de SIDA, cum p iser câteva prietene de-ale ei.
Dup ce a terminat de povestit, s-a uitat de jur-îm- prejur prin sal şi a
zis:
Tot ce v pot spune este s asculta i ce au de spus copiii, v rog. ţred cu
adev rat c dac m mica ar fi
ascultat ce aveam de zis, în loc s m pedepseasc , probabil c şi eu aş fi.
ascultat de ea. în schimb îns , m enervam tot timpul c nu m l sa s ies
din cas şi o sfidam, s rind pe furiş afar , pe fereastra din dormitor. Dac ar
fi fost mai prietenoas cu mine şi nu atât de aspr ca p rinte, poate c
lucrurile ar fi evoluat altfel. ţopilul, de fapt, nu are decât familia şi, pân la
urm , conteaz cine e al turi de tine, la nevoie. Voi, p rin ii, ar trebui s
pleca i urechea mai mult şi s condamna i mai pu in, pentru c astfel şi noi
putem vorbi mai bine cu voi.
 53
ÎNTREŢ RI DE LA PROFESORI
1. Am predat în multe şcoli şi am v zut tot felul de practici
represive, de la sarcasm şi ridiculizare pân la amenin ri cu ore
suplimentare la şcoal sau cu eliminarea. Unii profesori îi priveaz
pe copii de ceea ce le place cel mai mult — sport, muzic , excursii
etc. Al ii recurg la metode mai „fiziceĂ. P lmuiesc, zgâl âie, ciupesc
sau trag de p r. Dintre toate aceste practici, care vi se pare cea mai
d un toare?
In cartea sa, Reading, Writing and the Hickory Stick, doctorul Irwin
Hyman arat c toate aceste practici represive au ulterior efecte grave
asupra copilului, pe termen lung. ţercet rile sale demonstreaz c şi o
singur experien dur de acest fel poate provoca o serie de simptome
ale sindromului posttraumatic de stres: copilul poate ajunge s nu mai
vrea s înve e la şcoal , s nu-şi mai fac temele acas şi s înceap s
se poarte cu agresivitate. Poate tr i sentimente de anxietate sau
deprimare ori îşi poate pierde încrederea în adul i. Unii copii încep s
fac în pat, s îşi road unghiile, s se bâlbâie sau s aib , brusc, dureri
de cap ori de stomac. Al ii au coşmaruri ori nu reuşesc s adoarm sau
s doarm mult timp. Deşi e posibil ca un copil s nu aib toate aceste
simptome, e de dorit ca niciun copil s nu treac prin asemenea st ri.
ţopiii noştri au dreptul — dac nu în virtutea legilor na ionale, m car
în virtutea unei legi mai presus de toate — s fie trata i cu omenie şi
grij de c tre cei care pretind c ar avea privilegiul de a-i educa.
2. Eu tot nu pot accepta ideea c nu exist şi situa ii ce necesit
aplicarea unei pedepse. ţe s faci cu un derbedeu care vine pe terenul
de joac , îi smulge unui puşti din clasa întâi ochelarii de pe nas, îl face
s plâng şi râde de el cu r utate? Nu crede i c un asemenea copil
merit totuşi nişte palme?
ţopilul care a f cut aşa ceva trebuie pus la punct şi îndrumat s
procedeze altfel. Nu are nevoie nicidecum de o nou demonstra ie a felului
în care persoanele mai mari şi mai puternice le pot face r u celor mai mici
şi mai slabe. Nu e exclus ca „derbedeulĂ s ştie perfect acest lucru, din
proprie experien . Dac vrem s îi înv m ce înseamn blânde ea, trebuie
s folosim metode blânde. ţopilul care se poart cu cruzime fa de un alt
copil trebuie s cunoasc t ria convingerilor tale, şi nu usturimea imei
palme. Trebuie s aud rostit r spicat: „Nu-mi place ceea ce v d!! S nu mai
faci niciodat pe cineva s plâng !Ă Trebuie s aud ce aştep i tu de la el:
„Vreau s te por i cu blânde e... Po i începe chiar de acum — dându-i înapoi
ochelarii.Ă Nu po i s -i înve i pe copii s fie respectuoşi fa de al ii, decât
tratându-i cu respect.
3. Sugera i, cumva, c orice elev poate fi „schimbat în bineĂ, dac
este tratat frumos şi cu respect?
ţe bine ar fi s fie aşa! Din p cate, exist copii care au fost atât de brutaliza i,
încât nu mai au capacitatea de a reac iona pozitiv ahmci când sunt trata i
cu bvm - tate. Orele petrecute zilnic la şcoal sunt insuficiente pentru a-i
putea vindeca de r ul de lung durat pe care l-au îndurat. Tot ceea ce pot
face profesorii este s protejeze restul elevilor şi pe ei înşişi, deopotriv , de
aceşti copii sc pa i de sub control. Totuşi, este deosebit de important s fie
folosite metode ferme, dar respectuoase, cu aceşti tineri furioşi, astfel încât
s nu devin şi mai furioşi. în felul acesta, m car, toat lumea va fi mai în
siguran şi r ul nu se va agrava şi mai mult.
 54
4. In timp ce eram de serviciu în sala de mese, dou fete au
început s se bat cu pumnii. Paznicul a vrut s le duc la director,
dar eu i-am spus c pot rezolva singur cazul. Fiecare fat a încercat
s -mi spun varianta ei. Am refuzat s le ascult şi le-am avertizat c ,
dac se mai întâmpl s se poarte aşa, eu, personal, am s le duc la
director. Acum, am început s am îndoieli. ţum aş fi putut rezolva
altfel problema?
Ai fi putut s ascul i ce are de spus fiecare fat despre acest incident,
iar apoi s redai punctul de vedere al fiec reia; „Ţun, Ellen, tu te-ai
sup rat pe Rosa, fiindc ... Şi, Rosa, tu te-ai înfuriat, pentru c ai crezut..."
Ar tând c ai în eles sup rarea fiec reia, ai fi contribuit la detensionarea
situa iei.
Un director de şcoal povestea c ori de câte ori îi erau aduşi în birou
doi copii care se b tuser , el folosea o metod înv at de la regretatul
psiholog de copii, doctorul Haim Ginott. îi aşeza pe cei doi elevi fa în
fa , la cap tul biroului lui, le d dea câte un creion ascu it şi un carnet
cu foi galbene liniate, spunându-le: „Vreau s ştiu exact ce s-a întâmplat
— în scris.Ă
în mod tipic, unul dintre protagonişti începea s obiecteze: „Dar n-a
fost din vina mea.Ă ţel lalt îl contrazicea imediat: „El a lovit primul.Ă
Directorul încuviin a din cap şi spimea: „Nu uita i s scrie i asta în
raport. Vreau s aflu — cu am nunte — cum a început, cum a evoluat
şi ce a i sim it fiecare. Nu omite i, de asemenea, s include i şi
recomand rile voastre pentru viitor!Ă
Dup ce copiii terminau de scris, citea ambele rapoarte şi, politicos,
ar ta c a luat cunoştin de experien a fiec ruia. Pe urm , îi ruga s îşi
împ rt şeasc unul celuilalt recomand rile şi s ajung la o în elegere.
POVESTIRI DE LA PROFESORI
Prima povestire este de la un profesor de gimnaziu.
Am intrat în clas şi l-am prins pe Joe f când xm desen complicat pe
coperta interioar a manualului de matematic . Asta se întâmpla la o zi
dup ce le inusem moral elevilor s nu mutileze proprietatea şcolii.
în mod normal, l-aş fi zburat din banc , zbierând la el: „Gata! Treci la
cancelarie!Ă în schimb, m-am dus pân la banca lui şi am r mas acolo, în
picioare. Joe a închis cartea imediat, încercând s ascund desenul. Eu i-am
zis: „Am s repet ce am mai spus şi ieri: m sup r atunci când v d pe
cineva c mâzg leşte c r ile. Acestea trebuie folosite înc cinci ani de acum
înainte, aşa c le cer elevilor mei s aib mare grij de manuale.Ă „îmi pare
r uĂ, a morm it Joe. „Am uitat.Ă „MdaĂ, am f cut eu şi m-am întors la
catedr .
Revenind lâng banca lui Joe, dup câteva momente, b iatul se str duia
zelos s ştearg desenul, cu o gum mic şi uzat . I-am întins guma mea,
spunând:
„Poftim, cu asta s-ar putea s - i fie mai uşor. Foloseşte carne elul sta ori
de câte ori te apuc pofta de desenat.Ă Joe s-a uitat mirat la mine şi a zis:
„Mul umesc.Ă „ţu pl cereĂ, i-am r spims eu şi am început ora.
A trecut o lun şi, de atunci, Joe n-a mai desenat niciodat pe c r ile de
şcoal . Are în buzunarul de la c maş carne elul şi, din când în când, îmi
arat ce a mai desenat. M bucur c nu l-am trimis la cancelarie în ziua aceea.
Poate c l-aş fi f cut s nu mai mâzg leasc manualele, în schimb, n-am fi
ajuns niciodat la rela ia frumoas de acum. Şi cine ştie dac astfel nu am
încurajat un Picasso în devenire.
 55

Ultima povestire ne-a fost relatat de c tre o asistent social şcolar .

Sean avea 7 ani — im b ie el adorabil şi inteligent, elev într-o clas pentru
copii cu dificult i emo ionale şi comportamentale. Era slab la înv tur , iar
toate încuraj rile, stelu ele aurii sau etichetele adezive folosite pentru a-1
stimula nu prea izbuteau s îi str pimg ap rarea. întorcea privirea atunci
O pedagog a povestit cum l-a ajutat pe un copil s evite pedeapsa când cineva voia s îl ajute, ridica din umeri dac era întrebat ce p ise, iar
cu care îl amenin a profesorul, accep- tându-i sentimentele şi
oferindu-i o op iune. acas se eschiva şi fugea de îndat ce mama lui se apropia cu dragoste de el.
Avea şi fric de în l ime. Toboganele şi spalierele nu erau pentru el.
M-am dus la o clas de-a treia s aleg trei copii care s fie testa i Din povestirile familiei, s-a aflat c m surile disciplinare de care avusese
pentru un program special de înv mânt. Doi dintre ei s-au ridicat parte Sean în primii ani de şcoal includeau o palm , în clasa întâi, pentru
numaidecât în picioare s vin cu mine. Khalil îns st tea acolo, cu capul neaten ie, şi o lovitur cu rigla peste omopla i şi peste încheieturile
în jos şi o mutr sup rat . înv toarea clasei a spus: „IQhalil, a venit degetelor, în clasa a doua, pentru comportament turbulent. Vrând s
doamna Gordon. Pe tine te aşteapt .Ă (Nicio reac ie.) „Ei, v d c azi colaboreze cu şcoala, mama lui îi d duse voie înv toarei, în prezen a lui
Khalil nu vrea s coopereze.Ă (Tot nicio reac ie.) „Khalil, dac vrei s Sean, s adopte cu el ce atitudine considera ea de cuviin .
mergi mâine în excursie, f bine şi du-te acum cu doamna Gordon." I-am îndemnat pe p rin i s discute aceste chestiuni cu Sean, pe un ton
Khalil a plecat capul şi mai mult. M-am dus la banca lui, am destins şi prietenos. Dup vreo dou încerc ri de acest fel, au constatat cu
îngenuncheat lâng el şi am şoptit: „N-ai chef s vii azi.Ă mirare cât de clar îşi amintea Sean fiecare dintre incidentele în urma c rora
iOwlil (furios): Nu vreau s stau lâng Joseph! fusese p lmuit sau b tut cu linia, la şcoal . Ţrusc, s-a r stit la maic -sa şi,
Eu: Oh... Ei bine, avem dou posibilit i: vii cu mine şi eu îl in pe lovind cu pumnişorii în genunchii ei, a dat glas unei furii mult timp
Joseph cât mai departe de tine cu putin ... sau î i dau ie testul acum, în buşite: „Mami, dar tu i-ai spus c are voie s m bat . Tu i-ai spus c are
chiar aici în clas . voie!"
Khalil a t cut o bucat de vreme. Pe urm , s-a ridicat în picioare şi a Mama lui Sean a fost luat prin surprindere. I-a explicat c n-a avut
mers cu mine. Eram tare bucuroas c îmi veniser în minte dou niciodat inten ia s pun pe cineva s -i fac r u. La sfârşitul discu iei,
op iuni care îl f cuser s poat alege o variant . pentru prima oar dup un an de zile. Sean şi mama lui s-au îmbr işat
afectuos.
Dup vreo câteva zile. Sean şi tat l lui se jucau afar cu mingea, care, la
un moment dat, a r mas blocat pe acoperişul casei. Tat l a scos scara, cu
inten ia s se urce dup minge, dar Sean a zis subit: „Nu, las -m pe mine."
A izbutit s urce scara cu bine şi s ia mingea de sus, v dit încântat de el
însuşi. A alergat în cas , a prins-o pe maic -sa de mijloc şi a strigat
triumf tor: „Mami, de când i-am spus secretul meu, pot face orice!"
Nici nu mai e nevoie s pomenim c dup aceea a devenit şi mult mai
bun la înv tur .
 56
SĂ REZOLVĂM PROBLEMELE ÎMPREUNĂ: ŞASE MĂSURI
CARE STIMULEAZĂ CREATIVITATEA ŞI IMPLICAREA
COPIILOR
In ultima zi a primului meu an de înv mânt, Tasha,
o vorb rea incurabil , mi-a zis;
— A i fost prea bun cu noi. Ne-a i l sat s ne facem de cap.
— De ce nu mi-ai spus mai din timp? am replicat eu, râzând.
— Ar fi fost p cat, m distram prea bine!
Ne-am zâmbit în timp ce ea ieşea pe uş , dar imediat ce a plecat, mi-
a pierit tot zâmbetul de pe buze. Avea, cumva, Tasha dreptate? ţhiar îi
l sasem pe copii s îşi fac de cap? Poate. îmi doream cu atâta înfocare
s nu am o atitudine restrictiv şi, astfel, s m plac toat lumea, încât
am trecut cu vederea ceea ce consideram nişte fleacuri — adic situa ii
în care mai mul i copii vorbeau în acelaşi timp sau îşi aruncau vorbe
urâte, ori când vreun elev se trezea ipând în gura mare, în mijlocul orei.
De ce s fi stricat o lec ie interesant , f când mare caz de câteva exemple
minore de indisciplin ? Tasha m informase îns c ea profitase de
dorin a mea de a fi „dr gu Ă. Şi probabil c nici nu fusese singura.
Am luat hot rârea s fiu mai sever în anul urm tor — s le prezint
regulamentul înc de la prima or şi s fiu riguroas în privin a
respect rii disciplinei. Dar dup câteva luni, prin septembrie, am
constatat c începeam s recidivez. De exemplu, dup p rerea mea, o
discu ie frumoas înseamn un dialog viu şi curg tor, în care ideile
âşnesc imele din altele. Dac se întâmpla ca, plin de însufle ire, vreun
elev s îl întrerup pe altul, nu mi se p rea un p cat capital. Dac vreo
feti nu era de acord cu ce aude şi, în tensiunea momentului, se
strâmba, zicând: „ţe tâmpenie!Ă, o l sam în pace. Dar pe m sur ce
întreruperile şi jignirile reciproce se înte eau, discu iile noastre din
timpul orelor degenerau rapid în certuri zgomotoase.
ţu toate acestea, nu m încumetam s le stric entuziasmul cu observa ii
şi mustr ri. Poate c eram naiv , dar m aşteptam ca, la un moment dat,
copiii s ajung singuri la concluzia c trebuie s înceap s se poarte mai
civilizat unii cu al ii. îns singura concluzie tras a fost a mea. Aceşti copii
nu se vor schimba niciodat dac profesoara lor nu se schimb . Aveau
nevoie de un adult care s îi înve e nişte deprinderi sociale de baz ,
insistând, totodat , s le şi aplice. Dar cum s reuşesc eu aşa ceva?
M-am gândit la capitolul despre rezolvarea problemelor din cartea How
to Talk So Kids Will Listen... Conform teoriei, atunci când p rin ii şi copiii
analizeaz problemele împreun , g sind solu iile potrivite, este mult mai
probabil ca acei copii s încerce s aplice aceste solu ii.
Interesant idee. Am studiat etapele procesului de rezolvare a
problemelor şi am realizat o adaptare a acestuia, pentru a o aplica, eventual,
la ore.
• S ascult sentimentele şi necesit ile elevilor mei.
• S rezum punctul lor de vedere.
• S îmi exprim sentimentele şi necesit ile.
• S invit clasa s fac o analiz complet a situa iei, împreun cu
mine, pentru a g si o solu ie.
• S scriu toate ideile — f r a le evalua.
• S decidem împreun care sunt ideile pe care pl nuim s le folosim şi
cum pl nuim s le pimem în practic .
Trecând din nou în revist cele şase etape, pe moment m-am sim it
copleşti . Eram, oare, capabil s îndrum clasa pe tot parcursul acestui
proces lung şi complicat? Dup aceea, m-am gândit c poate nu era chiar
atât de greu pe cât p rea. „în esen Ă, mi-am zis eu, „important e ca elevii s
îşi exprime sentimentele lor, eu s mi le exprim pe ale mele şi, apoi, s lucr m
împreun pentru a g si solu ii.Ă în mod cert, merita s încerc. în continuare,
sub form de benzi desenate, sunt redate momentele principale ale
întâmpl rilor care au avut loc atvmci când am încercat prima oar s solu io-
nez problemele împreun cu elevii.
57

REZUM PUNţTUL LOR DE VEDERE

REZOLVAREA PROBLEMELOR
ASţULT SENTIMENTELE ŞI NEţESIT ILE ELEVILOR T I
58

INVIT ţLASA S FAţ O ANALIZ ţOMPLET A SITUA IEI, DEţIDE I ÎMPREUN ţARE IDEI NU V PLAţ,
ÎMPREUN ţU TINE, PENTRU A G SI O SOLU IE ţARE V PLAţ ŞI ţUM
SCRIE TOATE IDEILE — F R A LE EVALUA
PL NUI I S LE PUNE I ÎN PRAţTIţ
 59
S-au produs schimb ri importante ca urmare a acestei şedin e de
solu ionare a problemelor. Num rul întreruperilor a sc zut
semnificativ. Pu inii elevi care au continuat s -i întrerup pe ceilal i se
controlau singuri, zicând „of...Ă sau „scuzeĂ, dup care aşteptau
politicoşi s le vin rândul s vorbeasc . Dar consecin a cea mai
mul umitoare pentru mine a fost felul respectuos în care copiii au
început s se asculte imii pe al ii. ţhiar şi cei care mai greşeau, sc pând
f r s se gândeasc o exclama ie de genul „ţe tâmpenie!Ă, erau opri i
prompt de murmurul clasei. De obicei, vinovatul zâmbea jenat, se uita
la tabl şi citea automat: „Eu nu sunt de aceeaşi p rere.Ă La care, toat
lumea râdea, dar, chiar dac enun ul fusese rostit mecanic, cuvintele
acestea noi schimbau totuşi tonul discu iei. ţel mai bine îns a fost c
n-a mai fost nevoie s -mi fac griji c eram „jandarmul cârcotaşĂ. Elevii
mei se monitorizau singuri.
Eram atât de mândr de felul în care ajunseser s se autocontroleze
şi de delicate ea pe care o manifestau unii fa de al ii, încât m-am
hot rât s le povestesc despre asta şi p rin ilor, seara, la şedin . Dup
ce s-a aşezat toat lumea, i-am salutat pe p rin i şi le-am împ rt şit
obiectivele mele pentru trimestrul acela. Pe urm , ar tând spre rubrica
înscris pe tabl , „Foloseşte un limbaj respectuosĂ, le-am expus
problema cu care se confruntase clasa şi metoda folosit de noi pentru
a o rezolva.
P rin ii s-au ar tat interesa i. A urmat un şuvoi de comentarii şi
întreb ri:
— Tocmai m-am întors de la im seminar de management, iar
metodele de rezolvare a conflictelor pe care le-am înv at acolo
seam n foarte mult cu cele descrise de dumneavoastr .
— Am impresia c la fel se poate proceda şi acas , cu cei mici.
— Nu aş avea r bdare s trec prin toate aceste etape cu copiii mei.
— Dar dac vm copil nu vrea s se gândeasc la nişte solu ii?
— Sau dac vine cu vreo idee prosteasc sau periculoas , ce facem în
cazul sta?
— ţe se întâmpl dac ajungem s convenim asupra vmui plan, dar
copiii nu îşi respect angajamentul? ţum proced m atunci?
în mod evident, to i voiau s afle mai mult. Le-am explicat c nu aveam
nicio experien de utilizare a acestor metode ca p rinte, dar c , dac îi
interesa, le puteam împ rt şi cu bucurie ce descoperisem ca profesor. S-
au ar tat foarte interesa i. La început, le-am explicat c , pe m sur ce
experimentam procedeul de rezolvare a problemelor, îmi d deam tot mai
bine seama cât de multe lucruri trebuia s am în minte pentru ca sistemul
s fimc ioneze. în esen , iat ce le-am spus p rin ilor c am înv at din
taton ri şi greşeli:
Nici m car nu încerca s aplici metoda rezolv rii problemelor dac eşti repezit
sau agitat. Pentru a solu iona cu bine o problem dificil , trebuie s ai
timp, s fii calm şi cu mintea limpede.
Primul pas — care const în a asculta ce au de spus copiii — este cel mai
important. Tendin a mea era s trec rapid peste aceast etap de început,
astfel încât s ajung la „partea bun Ă, adic la analiza complet pentru a
g si cât mai multe solu ii cu putin :
Elevul: Doamn Lander, am luat un cinci la lucrarea de la ştiin e sociale!
Eu: P i, ia s vedem ce-ai putea face pentru a nu se
mai repeta! Ai vreo idee?
De atunci, am înv at c elevii nu au chef s coopereze pentru g sirea
unor solu ii, dac nu le ar i mai întâi c ai luat not de sentimentele lor:
Eu: Pari destul de sup rat din cauza notei. Hai s
parcurgem împreun r spunsurile tale din lucrare. Eventual, îmi
po i spune mai multe despre ce ai avut în minte.
 60
Fii concis atunci când î i exprimi sentimentele. Copiii aveau capacitatea
s asculte cu aten ie o scurt declara ie despre ceea ce sim eam eu, dar
„îşi astupauĂ urechile de îndat ce începeam s perorez despre
necazurile mele, sup r rile mele sau resentimentele mele.
Ab ine-te s le evaluezi sugestiile. Mi-a fost foarte greu s m st pânesc
de la orice comentariu atunci când copiii veneau cu solu ii care sunau
clar „ca nuca în pereteĂ. în clipa în care am spus „Exclus s facem aşa
ceva", tot procesul de rezolvare a problemelor s-a blocat brusc. Nimeni
n-a mai oferit nicio sugestie dup aceea. Dac vrei ca roti ele
creativit ii s se învârt , trebuie s accep i orice idee, oricât de tr snit :
„în regul , cine îl întrerupe pe altul se alege cu o band de leucoplast
pe gur , timp de o s pt mân . Am notat. Altceva?Ă
Ave i grij s elabora i un plan pentru implementarea deciziei finale. A fost
necesar s înv s nu m culc pe lauri la gândul c am contribuit la
g sirea unei solu ii minunate. ţele mai bune inten ii se pot duce pe
apa sâmbetei, dac nu este stabilit în comun o metod pentru a pune
solu ia în practic , hot rând apoi responsabilitatea fiec ruia.
Nu v dezumfla i dac planul eşueaz . E simplu s -i cer i pe copii c nu
s-au inut de planul f cut chiar de ei. Singura dat când am procedat
aşa, toat clasa s-a posomorât şi a devenit ostil . Am înv at, în cele din
urm c era mult mai în elept s programez o alt şedin , în care s
vedem ce a mers prost şi cum putem îndrepta situa ia. ţu alte cuvinte,
e posibil ca o singur discu ie pe tema rezolv rii problemelor s nu fie
suficient . Revenind la planşeta de lucru, de obicei po i s g seşti
r spunsuri care prima oar i-au sc pat.
La sfârşitul lungului meu monolog, a simat telefonul. Unii p rin i
au plecat s mai discute şi cu al i profesori, dar câ iva au z bovit în
jurul catedrei. Ar fi vrut s mai discute.
Un tat a întrebat:
— ţrede i c metoda aceasta pe care ne-a i descris-o ar putea fi util
în cazul în care exist probleme cu efectuarea temelor de-acas ?
— M-ar interesa r spunsul dumneavoastr la aceast întrebare, a zis
o mam , fiindc de îndat ce Lara ajunge acas de la şcoal , eu m ocup
de temele ei.
Remarca aceasta m-a nedumerit:
— Dumneavoastr v ocupa i de temele ei? am întrebat eu.
— Nu tot timpul, a zis ea. Dar de ce, nu e normal ca p rin ii s îi ajute
pe copii la lec ii?
— Ce fel de ajutor? am întrebat eu.
— P i... atunci când Lara vine acas de la şcoal , o pun s -mi arate ce
teme are de f cut, dup care le parcurgem împreun şi o ajut s se
organizeze. Azi dup -amiaz , am dus-o la bibliotec , unde am ales împre-
un câteva c r i excelente pentru lucrarea ei despre Eleanor Roosevelt.
Eram îngrozit . Lara era o elev destul de capabil . Scopul temelor pe care
le stabileam pentru acas era de a le da ei şi celorlal i copii, deopotriv ,
ocazia de a-şi organiza singuri timpul, de a lucra independent şi de a-şi
exercita propria putere de judecat . ţu tot tactul de care eram în stare, am
zis:
— Dup opinia mea, cel mai bun ajutor pe care îl putem da copiilor
este cel indirect. S le asigur m un loc liniştit vmde s lucreze, lumin
adecvat , un dic ionar, o gustare, dac le e foame, şi s le st m la dispozi-
ie, dac vor s ne întrebe ceva.
Mama Larei se uita la mine cu sprâncenele ridicate. Era evident c
micul meu discurs nu o convinsese nicidecum. Am încercat s -mi
amintesc ce f cuser p rin ii mei cu mine şi cu sora mea atimci când eram
mici. Temele pentru şcoal erau considerate treab serioas la noi în cas ,
o prioritate absolut . Obişnuin a era ca în fiecare sear , dup cin , s
cur m masa din buc t rie, s ne aşez m, s ne întindem c r ile şi
caietele şi s ne facem lec iile. Nu înc pea discu ie dac putem, dac
trebuie sau dac avem chef. Era, pur şi simplu, „ora de lec iiĂ.
 61
Am spus cu glas tare:
— ţe p rere ave i dac a i stabili un obicei de a v petrece seara cu
Lara? Ar putea lucra în camera ei sau, poate, undeva lâng
dumneavoastr şi, încetul cu încetul, a i ajunge s o l sa i s se
descurce singur cu temele.
— ţe bine ar fi s fie atât de simplu, a zis mama Larei, uşor iritat ,
dar realitatea e c , dac nu m in de capul ei, nu vrea s -şi fac lec iile.
Fata asta...
— V rog s nu v sup ra i, a întrerupt-o o alt femeie, dar nu cred
c sunte i dreapt cu fiica dumneavoastr . Pe mine, mama m cic lea
în fiecare sear cu temele pentru şcoal şi îmi st tea pe cap, pentru a se
convinge c le f ceam pe toate şi c erau corecte. Uneori, se apuca şi le
f cea ea în locul meu. Dup un timp, nici nu mai acceptam s m apuc
de lec ii dac mama nu era acolo. în mintea mea, presupun, se instalase
ideea c atât timp cât ea îşi asum r spunderea
pentru mine, eu nu trebuie s fiu responsabil pentru mine îns mi.
Iat motivul pentru care, în ceea ce o priveşte pe fiica mea, eu aplic
politica „mâinile la o parteĂ.
Mama Larei p rea contrariat .
— Adic dumneavoastr nu v ajuta i niciodat fata la lec ii?
— Dac se împotmoleşte, ascult ce o deranjeaz şi încerc s-o ajut s
ias din impas. Dar în clipa în care a g sit rezolvarea, eu m-am
evaporat. Vreau s ştie clar c ea are toat r spunderea pentru lec iile ei
şi c este pe deplin capabil s şi le fac singur .
— Asta în cazul în care este capabil , a inut-o mor iş pe-a ei mama
Larei. Dar dac nu este?
F r s şov ie, femeia i-a ripostat:
— Atunci, apelezi la ajutor din afar — un meditator, un elev de
liceu — sau îi spui s îşi aduc o coleg din clas . Adic , faci orice
pentru a evita situa ia în care p rin ii preiau problema lec iilor şi devin
„p timaşiĂ în leg tur cu temele copiilor lor.
Un b rbat care ascultase concentrat a încuviin at din cap, energic.
— Dumneavoastr la ce v gândi i? l-am întrebat eu.
— La tata, a r spuns el. Murea de sup rare c m descurcam prost la
matematic . în cele din urm , a hot rât c el trebuia s îmi bage
matematica în cap. în fiecare sear , m punea s stau lâng el şi s ascult
nişte explica ii interminabile. La început era întotdeaxma r bd tor, dar
dup ce constata c tot n-am priceput, se enerva pe mine şi explica totul
din nou, îns pe un ton mai ridicat. Poate c am înv at un pic de
matematic de la el, dar rela ia noastr nu prea a avut de câştigat din asta.
De aceea, i-am spus r spicat fiului meu, Tim, c lec iile sunt treaba lui, aşa
cum serviciul este treaba mea.
Un alt tat l-a contrazis:
— Dar dac Tim nu vede lucrurile aşa?
— P i, întâmplarea face c anul trecut chiar mi-a dat de furc . Atunci
când Tim a intrat în echipa de fotbal, pentru el n-a mai contat decât asta.
Aşa c m-am trezit cu o scrisoare de la profesoara lui, în care îmi scria c
nu şi-a f cut lec iile.
— Şi ce i-a i spus? a întrebat mama Larei.
— De fapt, lui Tim nu i-am spus nimic. Mi-am dat întâlnire cu
profesoara, pentru a m consulta cu ea. I-am mul umit c m amm ase, dar
c , din câte îl cvmosc eu pe Tim, ar fi mult mai eficient dac ar primi o
scrisoare din partea ei, în loc de o muştruluial din partea mea. Pe urm ,
i-am dat cinci exemplare dintr-un formular, care sima aşa:
Drag Tim,
Urm toarele teme simt înc nerezolvate:
-Te rog s -mi comunici pân mâine diminea când le voi primi.
Cu sinceritate, ...
— I-am mai dat şi cinci timbre şi nişte plicuri gata scrise, spunându-
i, totodat , cât de mult apreciam ajutorul ei.
îl priveam to i cu curiozitate.
— Şi ce s-a întâmplat atunci? am întrebat eu.
— Prima scrisoare l-a surprins, dar s-a f cut c n-o bag în seam . Dar
dup ce a primit-o pe-a doua, Tim şi-a dat seama c profesoara chiar
vorbeşte serios, aşa c a început s înve e pentru şcoal . Şi de atunci, şi-a
f cut mereu lec iile.
— Dumnezeule! a exclamat mama Larei, plin de admira ie. ţe
frumos a i rezolvat chestia asta!
 62

LUPTA PENTRU REZOLVAREA TEMELOR PENTRU

— Da, cu asta a mers bine, dar trimestrul acesta am o alt problem . ŞţOAL
Acum îşi las lec iile pân în ultimul moment şi st pân noaptea
târziu s şi le fac . Tot timpul m in de capul lui s se apuce mai
devreme de înv at, dar veşnic g seşte im motiv pentru care nu poate
face aşa. Ţa îl sâcâie sor -sa, ba lucreaz la aero- modelele lui sau se
uit la televizor.
Mama Larei s-a întors spre mine:
— Doamn Lander, ne vorbea i mai devreme despre rezolvarea
problemelor. ţrede i c aceast metod ar putea fi eficient în cazul lui
Tim?
— Posibil, am r spvms eu, dorindu-mi brusc ca Jane s fie acolo şi
s m ajute.
Tat l lui Tim s-a încruntat:
— Mai exact, dumneavoastr cum a i proceda? a întrebat el.
Toate privirile erau a intite asupra mea. I-am cerut tat lui lui Tim s
ne descrie ce se întâmpla, de obicei, atunci când el insista ca b iatul s
se apuce de lec ii mai devreme. Pe urm , am discutat cu to ii ce s-ar
putea întâmpla dac Tim şi tat l lui ar încerca s rezolve împreun
problema. în urm toarele pagini, ve i vedea cele dou scenarii pe care
ni le-am imaginat.
La câteva zile dup şedin a cu p rin ii, m-a sunat tat l lui Tim. Voia
s -mi povesteasc discu ia cu fiul lui. „A fost destul de aproape de ceea
ce ne-am imaginat noi", mi-a zis el. „Singura problem a fost
programul gândit de Tim. Şi-a fixat dou ore de televizor şi culcarea la
ora 11. I-am spus c nu eram mul umit. Aşa c am rev zut împreim
programul şi l-am ajutat s îl modifice. Am stabilit, în final, s se apuce
de lec ii cu o jum tate de or mai devreme, s aib voie la televizor o
or , s se bage în pat la nou şi jum tate şi s sting lumina la zece.Ă
63

S REZOLV M PROŢLEMA ÎMPREUN EXPRIM - I SENTIMENTELE ŞI NEţESIT ILE

ASţULT ţARE SUNT SENTIMENTELE ŞI NEţESIT ILE ţOPILULUI

INVIT -L PE ţOPIL S ANALIZEZE SITUATIA ÎMPREUN ţU TINE

ARATA ţA ÎN ELEGI
64

NOTEAZ TOATE IDEILE, F R A LE EVALUA

 65
Pe m sur ce s pt mânile treceau, am ajuns s în eleg şi s apreciez
tot mai mult metoda rezolv rii problemelor. Am început s îmi dau
seama c beneficiile pe termen lung ale acestui procedeu erau mult mai
importante decât recompensele imediate ale aplic rii imor simple
metode de rutin la şcoal sau decât solu ionarea unor probleme
persistente acas . Atunci când chem m un copil s ni se al ture în
limpezirea unei probleme, transmitem un set puternic de mesaje:
„ţred în tine.Ă
„Am încredere în capacitatea ta de a gândi în elept şi creator.Ă
„Pre uiesc contribu iile tale.Ă
„V d rela ia noastr nu ca pe o rela ie ce se stabileşte între un «adult
atotputernic» care îşi exercit autoritatea asupra unui «copil neştiutor»,
ci ca pe una între un adult şi im copil care sunt egali, nu în ceea ce
priveşte competen a sau experien a, ci referitor la demnitatea uman .Ă
Lucrul de care îi putem asigura pe copiii noştri este c în prezent şi
pe viitor problemele nu vor lipsi, uneori inându-se lan , una dup alta.
Dar înv ându-i cum s abordeze o problem , ar tându-le cum s o
descompun în p r i manevrabile, încurajându-i s îşi foloseasc inge-
niozitatea pentru a-şi solu iona problemele, îi ajut m s îşi dezvolte
capacit i pe care se pot bizui tot restul vie ii.
Recapitulare rapid
Rezolvarea problemelor — acas şi la şcoal
1. Ascult care sunt sentimentele şi necesit ile copilului.
Adultul: Pari foarte sup rat pentru nota proast de la teza la spaniol .
Copilul: P i, simt sup rat! N-am ştiut decât 12 cuvinte din 20, şi am înv at
o or asear !
2. Rezum pimctul de vedere al copilului.
Adultul: Pari destul de descurajat. Ai încercat s toceşti toate cuvintele noi,
dar, pur şi simplu, nu i-au intrat în cap.
3. Exprim - i sentimentele şi necesit ile.
Adultul: Grija mea este c dac nu re ii vocabularul de baz , ai s r mâi tot
mai mult în urm .
4. Invit -l pe copil s analizeze situa ia împreun cu tine.
Adultul: M întreb, dac ne pimem mintea la contribu ie amândoi, crezi c
putem g si nişte metode noi şi mai eficiente de a înv a?
5. Noteaz toate ideile, f r a le evalua.
Copilul: M las de spaniol .
Adultul (scriind): Am notat. Altceva?
Copilul: Poate c aş fi în stare...
6. Hot râ i împreun care idei nu v plac, care v plac şi cum
pl nui i s le pune i în practic .
Adultul: Ce-ai zice de ideea de a face nişte jetoane şi de a studia doar patru
cuvinte în fiecare sear ? Copilul: E în regul . Dar în loc de jetoane, aş
prefera s m înregistrez pe band rostind cuvintele şi, pe urm , s m
verific dac le ştiu.
 66
ÎNTREŢ RI ŞI POVESTIRI DE LA P RIN I ŞI PROFESORI
ÎNTREŢ RI DE LA P RIN I
1. Am remarcat c începe i rezolvarea problemelor ascultând
punctul de vedere al copilului. Ar fi, cumva, vreo greşeal dac am in
versa ordinea şi l-am pune pe adult s vorbeasc primul, spunând ce
îl deranjeaz ?
S-ar putea s mearg şi aşa. Totuşi, unii copii devin rezerva i şi se
închid în sine atunci când adul ii încep s îşi exprime iritarea. ţopiilor le
vine mult mai uşor s în eleag şi s le pese de punctul de vedere al
adultului dup ce acesta a demonstrat c îi pas sincer de sentimentele lor şi
c le accept .
2. Dup ce încep s aplic metoda rezolv rii problemelor cu copiii
mei, sunt animat de cele mai bune inten ii, dar când ajung la partea
unde îmi exprim sentimentele, constat c îmi vine greu s nu m apuc
s -i învinuiesc şi s -i acuz. Ave i vreo idee despre cum s nu mai fac
astfel?
O modalitate de a evita învinuirile este s elimini categoric acuzatorul
tu sau voi. „Voi, copiii, niciodat ... Voi întotdeauna... Necazul cu voi este
c ...Ă înlocuieşte, mai bine, acest tu sau voi prin eu. De exemplu: „Uite ce
simt eu. Eu m sup r atunci când... ţeea ce aş vrea eu s v d...Ă Atâta
vreme cât nu sunt ataca i, copiii au capacitatea s te asculte vorbind
despre sentimentele tale f r s devin rezerva i.
3. Am observat c uneori, dup ce încep s analizez situa ia
împreun cu copiii mei, aceştia m acuz . De exemplu, eu sugerez:
„Eventual, aş putea face aşa sau aşaĂ, la care ei zic: „Ţa nu, n-o s faci.
Ai uitat data trecut când ai...Ă şi, brusc, deviem într-o lung disput
despre ceea ce s-a întâmplat în trecut. Exist vreo modalitate de a evita
acest lucru?
In momentul în care copiii încep s te acuze, îi po i aduce pe f gaşul
cel bun cu o afirma ie de genul: „Hai s nu ne învinuim unii pe al ii
pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut. Lucrul la care trebuie s ne gândim
cu to ii în prezent este o solu ie pentru viitor.Ă
4. Situa ia mea nu poate fi l murit prin metoda rezolv rii
problemelor. Nu trece o s pt mân f r ca unul dintre copiii mei vitregi
s nu îmi spun c l-a persecutat cineva la şcoal sau c s-a legat de el,
ori c s-au f cut glume pe seama lui, din cauza pantofilor de sport, a
tunsorii sau a formei oblice a ochilor. Eu le spun s nu ia în seam
asemenea prostii. ţe altceva aş mai putea face?
Jignirile şi suferin ele nu trebuie ignorate niciodat . Un copil care sufer
simte nevoia s ştie c durerea lui este în eleas . Simte nevoia ca adultul s
arate c a în eles cât de înfricoş tor sau cât de dureros este s fii atacat —
fizic sau emo ional —, pentru un motiv sau altul.
Dup ce i-ai ar tat toat în elegerea şi simpatia ta, po i apela la sprijinul
celorlal i copii. La o întrunire de familie, pute i aborda problema împreun .
Pute i discuta pe marginea uneia sau a mai multora dintre întreb rile
urm toare:
• Ai p it şi tu vreodat ceva asem n tor cu ce i s-a întâmplat lui ţhul Su?
ţare a fost reac ia ta?
• ţe po i face atunci când cineva râde de tine? Te prefaci c nu ai auzit?
Schimbi subiectul? îi dai dreptate? Dai dovad de umor? („Daa, m-am
tuns castron, pentru a putea sta mai uşor în cap.Ă)
• ţe po i face dac eşti amenin at fizic? Strigi dup ajutor? ipi: „P zea,
în spate!Ă şi fugi cât te in picioarele? îi spui b t uşului c suferi de o boal
contagioas fatal ? înve i karate?
• Care dintre adul i poate pime cap t tachin rilor sau h r uielilor fizice?
Profesorul? Ehrectorul? P rintele t u vitreg? P rintele „b t uşuluiĂ?
Dup ce a i notat pe hârtie toate solu iile formulate în timpul discu iei,
copiii le pot experimenta, imagi
nând mici scenete, în care fiecare copil, pe rând, îl tachineaz sau îl
h r uieşte pe altul. La sfârşitul şedin ei de rezolvare a problemelor în grup,
copiii se vor sim i, probabil, mai puternici, atât ca indivizi, cât şi ca familie.
 67

POVESTIRI DE LA P RIN I

Prima povestire este de la o mam care a folosit metoda rezolv rii

problemelor ca pe o modalitate de a sc pa de presiunile ce ap sau pe
umerii ei şi de a-şi ajuta copiii s devin mai responsabili.
Anul trecut, cele trei feti e ale mele (6, 8 şi 12 ani) au f cut atâta
tevatur pe tema c ele trebuie s aib haine „buneĂ, pantofi „buniĂ şi
rechizite „buneĂ pentru noul an şcolar, încât m-am l sat impresionat şi
am cheltuit mai mult decât îmi puteam permite.
Anul acesta, dup ce au ap rut în ziare primele reclame legate de
începerea şcolii, m-am hot rât s le-o iau fetelor înainte şi s preîntâmpin
noi mofturi şi preten ii. Am f cut şedin de familie şi le-am rugat s scrie
pe hârtie toate lucrurile de care ştiau c vor avea absolut nevoie în noul
trimestru. (Am întocmit şi o „list cu dorin eĂ, pentru ceea ce le-ar fi
pl cut s cumpere, în cazul în care câştigam la loterie.) Pe urm , le-am
spus clar şi r spicat despre faptul c eram nevoit s mai restrâng
cheltuielile, pentru a putea continua s ne bucur m de satisfacerea
necesit ilor fundamentale ale vie ii — cum ar fi mâncarea sau un
acoperiş deasupra capului.
Ini ial, au protestat, dar dup un timp au început s vin cu tot felul de
sugestii — de la „Facem pr jituri şi le vindem vecinilorĂ pân la „Am
putea s ne croim singure hainele, dar pentru asta ar fi nevoie s ne cum-
peri o maşin de cusut.Ă în final, ideea care le-a pl cut cel mai mult a venit
din partea Jessic i, fiica mea în vârst de 12 ani: „D -ne fiec reia banii şi
o s ne des curc m singure.Ă S-a oferit chiar s îşi ajute surorile în
gestionarea bugetelor.
Am fost de acord, deşi aveam multe îndoieli. Nu ştiu exact dac feti ele
mai mici au în eles pe deplin toate implica iile solu iei lor, dar rezultatul
s-a v zut deja în cazul Jessic i. O ajutam s -şi cumpere un pulover şi i-
am ar tat pe raft unul albastru, tare dr gu . S-a dus direct la eticheta cu
pre ul şi mi-a zis: „Mami, ce te-a apucat?! sta e prea scump!Ă
Urm toarea povestire provine de la o mam care s-a confruntat cu
st rile de anxietate ale fiicei ei de 3 ani, ce se declanşau în momentele în
care mama era nevoit s plece de lâng micu .
Toate celelalte mame îşi l sau copiii la gr dini luându-şi la revedere pe
un ton vesel, în timp ce Allison devenea isteric imediat ce porneam spre
uş . Alerga dup mine, se ag a de bra ul meu şi plângea amarnic,
începeam s fiu disperat . Trecuser trei s pt mâni de la începerea
trimestrului, iar ea nu d dea niciun semn de ameliorare.
într-o diminea , m-am decis s aplic metoda rezolv rii problemelor.
Dup micul dejun, am luat-o pe Allison pe gemmchi şi i-am spus: „Allison,
ie î i place enorm s stau cu tine la gr dini şi (remarca i c am spus şi, nu
dar) ast zi sunt nevoit s plec cu nişte treburi. Aşa c m întrebam ce am
putea face?"
Se uita la mine, f r nicio expresie. „Ar fi mai bine dac i-ai lua ursule ul
cu tine?Ă A cl tinat din cap. Nu. „Dar ce zici de şalul meu?Ă Iar a cl tinat din
cap şi s-a vârât cu n sucul în um rul meu. „S stai tuĂ, a zis ea. Şi, pe urm ,
dup un minut: „Bine. Du-te. Dar îmi dai zece pupicuri.Ă
Brusc, mi-a venit o idee. I-am luat mânu a, am s ru- tat-o în palm şi i-
am strâns apoi pumnişorul. „Aşa, acum ai pupicul meu. Hai, fugu a, bag -
1 în buzimar şi, când i-e dor de mine, îl sco i afar şi ai un pupic de la mami.
Ce zici de asta?"
S-a luminat la fa . Şi-a vârât „pupiculĂ adânc în buzunar şi, în acea
diminea , pentru prima oar , m-a l sat s plec.
 68
Urm toarea conversa ie ne-a fost relatat de c tre tat l unui b iat
de 14 ani, pe care colegii îl presau s se apuce de b ut.
Fiul meu, Zack, ştie ce p rere am despre droguri şi b utur . Am c utat
întotdeauna s îi dau informa ii precise, f r s folosesc tactici de
intimidare. De curând, am auzit nişte zvonuri potrivit c rora copiii ar
merge acas la unul dintre ei, în vreme ce p rin ii sunt pleca i, şi ar bea.
Ducându-1 pe Zack cu maşina la antrenamentul de baschet, i-am povestit
ce auzisem şi l-am întrebat dac era adev rat. S-a uitat stânjenit la mine,
dar nu mi-a r spuns.
„Ţei şi tu?Ă am întrebat eu. „O bere, o dat Ă, a zis el.
Pân s apuc s spim ceva, b iatul a izbucnit, v r- sându-şi oful: „Tati,
n-am avut încotro! Râd to i de tine dac nu faci la fel ca ei.Ă
îmi venea s -i spun: „Şi dac toat lumea ar râde de tine, fiindc nu
vrei s sari de pe podul Brooklyn, ce-ai face, ai s ri?Ă în schimb, am zis:
„Vas zic , te preseaz r u colegii.Ă „Ţa bine c nu!Ă a zis el. „Dac ai auzi
ce porecle le dau copiilor care nu beau!"
I-am spus c în elegeam perfect în ce situa ie era, dar am ad ugat,
totodat : „Ştii p rerea mea despre droguri, or alcoolul este un drog. ţhiar
dac ar fi legal s bei la vârsta ta, eu tot nu aş fi de acord. Mi-ai spus c
nu î i place s te «controlez». Iar ceea ce am observat eu la puştanii şi la
adul ii care beau este c , imeori, ei ajung s fie controla i de b utur .Ă
„Şi, atvmci, ce-ai vrea s fac?Ă a zis Zack, sup rat. „S le zic o tâmpenie
de genul: «Mie nu-mi trebuie; in la via »?Ă
„Asta-i problema? l-am întrebat eu. ţum s spui «nu», dar s r mâi
în grupul lor?Ă
Zack a ridicat din umeri, dar mi-am dat seama c aşa era. Restul
drumului, ne-am amuzat cu tot felul de replici pe care le-ar putea folosi
pentru a refuza cu diploma ie un pahar cu b utur . ţea care i s-a p rut
lui Zack mai pu in „nasoal Ă a fost „Mersi, poate mai târziu.Ă Iar dac îl
pisau în continuare, urma s dea vina pe p rin i, care erau foarte severi:
„Voi nu-1 şti i pe tata. E în stare s m omoare, dac simte c miros a
b utur . Nu mi-ar mai da voie s ies din cas în vecii vecilor!Ă
Zack a chicotit încântat auzind-o şi pe-asta, iar atunci când am ajuns
la stadion, mi-a spus din suflet: „Mul umesc, tati.
ÎNTREŢ RI DE LA PROFESORI
1. Pentru ca metoda rezolv rii problemelor s fie eficient , e nevoie s
parcurgi toate etapele indicate?
Nu neap rat. O profesoar ne-a povestit despre Spencer, un elev de 9
ani, foarte serios şi silitor, care se enerva ori de câte ori ceilal i copii din
grupa de ştiin e se agitau prin clas şi nu mai lucrau — fie şi doar pentru
câteva minute. într-o zi, şi-a pierdut complet cump tul, azvârlind pe jos cu
c r ile şi cu caietele. Profesoara a hot rât c aceast ultim manifestare
justifica aplicarea integral a metodei rezolv rii problemelor.
L-a pus s ia loc lâng ea şi a început: „Spencer, am observat cât de mult te
superi atunci când ceilal i copii din grupa ta incep s se in de şotii. Dac
te apuci de un proiect, ie nu- i place s fii întrerupt.Ă
Aproape imediat, Spencer a reac ionat: „Da, aşa e, fiindc vreau s termin
lucrarea, iar din cauza lor uit ce am de f cut.Ă Pe urm , dup o scurt pauz ,
s-a ridicat in picioare şi a spus: „Pot s m duc la masa din spate şi s lucrez
singur când ii apuc t r boiul?Ă
Profesoara a r mas uimit : „ţrezi c ar fi de folos?Ă Ţ iatul a încuviin at
din cap, zicând: „în felul sta, nu m mai înfurii aşa de r u şi nu mai arunc
cu lucrurile prin clas .Ă Şi, din acel moment, Spencer s-a descurcat cu bine în
acest fel.
2. Una dintre elevele mele, Debby, uit tot timpul s vin cu c r ile la
şcoal . Am încercat cu ea metoda rezolv rii problemelor, dar n-am ajuns
nic ieri. Râde şi se poart prosteşte. Ave i cumva vreo sugestie?
In cazul în care copilul nu reac ioneaz la eforturile tale de a rezolva o
problem critic , un bilet bazat pe aceleaşi principii poate fi un substitut
eficient. De exemplu, po i scrie:
Drag Debby,
Mi-ai spus c i-e greu s ii minte s - i iei c r ile la şcoal şi c , uneori,
„pur şi simplu ui iĂ.
Eu trebuie s fiu sigur c to i elevii au manualele la ei zilnic pentru a
putea înv a.
Te rog, gândeşte-te la o modalitate prin care s - i po i reaminti în fiecare
diminea s î i iei c r ile la şcoal .
Am s m gândesc şi eu. Pe urm , î i propun s facem schimb de idei şi
s vedem pe care vrei s o pui în practic .
Cu sinceritate. Doamna G.
 69
3. Atunci când profesorul şi elevul se gândesc împreun la nişte
posibile solu ii, e chiar necesar s le pun pe hârtie? Nu e suficient
ca, pur şi simplu, s şi le spun unul celuilalt?
Uneori, da. Totuşi, nu subestima accesul de mândrie şi pl cere care
umple sufletul copilului atunci când vede c ideile lui merit s fie luate
în serios, din moment ce profesorul îşi d osteneal s le noteze.
V zându-şi cuvintele aşternute pe hârtie, îşi vizualizeaz procesul de
gândire şi, totodat , se simte îndemnat s continue s gândeasc creator.
4. S pt mâna trecut , utilizam metoda rezolv rii problemelor cu
o elev din clasa mea care întârzie tot timpul la ore. Am f cut progrese
constante, pân am ajuns la partea în care trebuia s analiz m situa ia
împreun . Eu am oferit imediat dou solu ii excelente. Fata s-a
posomorât imediat şi n-a mai spus nimic. Unde a fost greşeala?
E bine întotdeauna s aştept m, dup ce l-am rugat pe copil s
analizeze situa ia împreun cu noi. Las -1 pe el s vin primul cu câteva
idei. T cerea noastr este o invita ie, un semn de respect, o modalitate de
a spune c e nevoie de timp pentru a- i forma şi a- i dezvolta nişte
gânduri. Dac adultul intervine prea repede — fie şi cu cele mai
„grozaveĂ sugestii —, copilul se simte, adesea, mai pu in capabil s
genereze şi el o sugestie nemaipomenit .
5. Simt îngrijorat de creşterea num rului de situa ii în care se
apeleaz la violen în şcoala mea — uneori, din motive banale, cum
ar fi o privire ostil . Din moment ce aceste metode de rezolvare a
problemelor critice par atât de eficiente, atunci când le folosim cu
elevii, de ce nu i-am putea înv a şi pe copii aceste metode, astfel încât
s le poat utiliza unii cu al ii?
Am pl cerea s v informez c în programele educa ionale folosite în
toat ara, de la gr dini e pân la licee, elevii primesc cunoştin e despre
metodele de rezolvare a conflictelor’. Tot mai multe cadre didactice
consider c , din moment ce conflictul dintre fiin ele umane este
inevitabil, a inv a cum s procedezi in cazul unor dispute şi cum s
rezolvi paşnic neîn elegerile constituie o materie de înv mânt la fel de
important pentru copii ca şi matematica sau ştiin ele sociale, de
exemplu. în şcolile imde se aplic aceste programe, profesorii relatau:
ţeea ce îmi place la acest program este faptul c elevii îşi încheie
Toat lumea pare de acord c tinerii care au deprins capacitatea de a se
asculta unii pe al ii cu respect şi de a vedea fiecare conflict ca pe o problem
ce poate fi rezolvat , şi nu ca pe o b t lie de câştigat, simt speran a noastr
pentru o lume paşnic .
POVESTIRI DE LA PROFESORI
Prima povestire ilustreaz felul în care metoda rezolv rii problemelor
l-a ajutat pe un profesor s ajung la r d cina unei probleme critice.
La cei 12 ani ai ei, Jermy este o domnişoar încânt toare, atât timp cât nu
facem matematic . Fiindc atunci începe s se poarte ca o feti r zgâiat şi
plâng - cioas , care nu poate lucra de una singur , lat la ce poate duce
groaza de matematic !
De-a lungul anului şcolar, am încercat toate strategiile pe care le cunosc
pentru a o face s capete încredere. Am pus-o chiar s dea şi nişte teste în
vederea ob inerii unui ajutor suplimentar în cazul în care ar fi avut nevoie,
îns notele primite au fost mari, aşa c nu a fost nevoie s ia medita ii. Pân
la urm , am ajuns s nu o mai bag în seam . Rezultatul? N-a mai înv at
deloc. In culmea disper rii, am hot rât s adopt metoda rezolv rii
problemelor, lat ce s-a întâmplat:
Eu: Jenny, ştiu cât te chinui, pentru c trebuies
înve i matematic .
Jenny: Da, m chinui. Ur sc chestia asta.
Eu: Deoarece unele no iuni i se par prea dificile?
Jenny: Da... Şi greşesc mereu.
Eu: Iar asta te deranjeaz .
Jenny: Da, fiindc atunci v înfuria i pe mine. Anul trecut, domnul G. a ipat
la mine c sunt proast şi c fac atât de multe greşeli.
singuri disputele. Or, acest lucru îmi las timp s le pot preda lec ia.
Sunt încântat s îi v d pe elevii dintr-a treia şi dintr-a patra cu carne elul
dup ei şi îmbr ca i cu tricourile portocalii pe care scrie „Manager de
conflicteĂ. De când am instituit acest program de preg tire, sala de mese,
terenul de joac şi înc perile de clas au devenit nişte locuri mult mai
liniştite.
 70

Sunt uimit atunci când v d c , dup un curs de 15 ore, cei mai r i Ultimul exemplu provine de la o profesoar care preda la o şcoal cu
copii din şcoal devin cei mai buni mediatori. ţred c ei se descurc mai program special, dintr-o zon urban central *. Aceasta spunea;
bine decât noi cu copiii care „se dau în spectacolĂ, fiindc vorbesc pe „ţomportamentul multora dintre elevii mei este rezultatul unor abuzuri
limba lor. fizice şi sufleteşti. Vin la şcoal ca nişte petarde, gata s explodeze. Nu
trece o or de curs f r s nu izbucneasc o ceart . Un elev spune: «Eşti
Eram uluit . tâmpit» sau «Du-te...», ori loveşte pe careva cu piciorul pe sub banc , iar
Eu: De-asta te fr mân i? ţrezi c o s ip şi eu la tine? lec ia mea se duce pe apa sâmbetei.Ă
Jenny: (cu ochii în lacrimi) Îhî. ţu toate îndoielile pe care le avea, s-a hot rât s încerce s aplice
Eu: (luând-o de mâini) Jenny, trebuie s accep i fa metoda rezolv rii problemelor, pentru a vedea ce putea ob ine astfel.
de tine îns i c e posibil s faci multe greşeli. E im lucru pe care Iat câteva fragmente din raportul ei scris.
îl ştiu to i elevii bimi. ţreşelile pot fi folositoare. Sup r toare, dar Am ajuns la concluzia c , dac prima etap a procesului de rezolvare a
folositoare. Jenny: Folositoare? problemelor însemna s aflu ce p rere aveau, de fapt, copiii despre certuri,
Eu: Da, pentru c prin erori afli ce mai trebuie s atunci era bine s încep prin a-i întreba de ce considerau ei c era bine s te
înve i. în plus, uneori, o greşeal poate duce la o descoperire. cer i, lat lista la care am ajuns;
ţândeşte-te numai ce a ajuns s descopere ţolumb din greşeal . De ce e bine s te cer i
Jenny: (zâmbind cu gura pân la urechi) America!... Vas zic , n-o s v
1. ţa s te r zbuni!! (Acesta a fost, categoric, cel mai frecvent r spuns.)
înfuria i pe mine dac dau un r spuns greşit?
2. ţa s faci pe cineva s dea de bucluc.
Eu: Nu, Jenny, n-am s m înfurii. Mi-aş dori doar
3. ţa s faci pe cineva s se in dup tine.
s po i lucra la matematic f r s te fr mân i atât c trebuie
4. Fiindc e haios s te r oieşti (s insul i).
neap rat s „faci bineĂ.
5. ţa s nu se mai lege al ii de tine dup aceea.
Jenny: Poate am s încerc s rezolv singur exerci iile... dar dac nu 6. ţa s î i faci cheful.
reuşesc...? 7. Fiindc ei încep primii.
Eu: Am s te ajut eu. Iar dac sunt ocupat , poate s 8. Fiindc e plictisitor la ore. (ţontribu ia profesorului.)
te ajute prietena ta, Claudia. 9. ţa s sco i pe cineva din s rite.
în urm toarele câteva s pt mâni, am observat c Jenny a lucrat mai 10. Fiindc e amuzant s faci pe durul.
mult şi mai intens de una singur . M-a rugat s o las s stea lâng
ţlaudia, dar nu îşi comparau rezultatele decât dup ce Jenny îşi termina Au fost destul de g l gioşi în timp ce am întocmit lista. Pe urm , am
de rezolvat exerci iile. ţred c ceea ce a ajutat-o s treac peste acest întrebat: „De ce e r u s te cer i?Ă şi au devenit to i foarte serioşi. Iat ce mi-
impas a fost nu atât faptul c a putut sta lâng prietena ei, cât mai ales au spus:
ideea c nu este o catastrof dac faci o greşeal .
 71

Dup ce am întocmit lista cu cele 18 sugestii, am comentat câteva dintre

De ce e r u s te cer i propuneri. De exemplu, le-am spus c nu puteam permite s îi las s se
1. Dup ce te cer i, î i pare r u dac a fost vorba de prietenul t u. încaiere pân câştiga unul dintre ei, fiindc nu voiam s se r neasc imii pe
2. Po i s ai necazuri — cu mama, cu profesoara, cu directorul şcolii. al ii. De asemenea, ideea cu linsul pe jos nu mi se p rea prea igienic . To i
3. îi creezi profesorului o proast dispozi ie. (ţontribu ia aveau opinii puternice în ceea ce priveşte restul listei, fiecare preferând
profesorului.) solu ii diferite. Dup alte discu ii şi sugestii, am stabilit ca fiecare elev s îşi
4. Po i jigni pe cineva. copieze în caiet solu iile care i se p reau cele mai interesante.La sfârşitul
5. Po i ti eliminat din şcoal . orei, am scris cu to ii pe tabl regulile asupra c rora am putut conveni:
6. Nu mai po i înv a la ore. (ţontribu ia profesorului.) 1. NU INSULTA
7. Ar putea degenera într-o ceart mai rea. 2. NU ÎNJURA
8. Po i s m nânci b taie — pumni, zgârieturi, muşc turi, vân t i la 3. NU ŢÂRFI PE NIMENI, DEţÂT DAţ TE-A DERANJAT
ochi. 4. NU LOVI ŞI NU ARUNţA ţU OŢIEţTE
Dup aceea, am încercat s g sim nişte solu ii. Ini ial, m gândeam s 5. FOLOSEŞTE- I PROPRIILE SOLU II!!!
nu notez pe hârtie decât unele dintre sugestiile lor, îns dup aceea mi- Iat care sunt rezultatele acelei zile:
am adus aminte c era important s nu resping nicio idee de-a elevilor.
• Luis, copilul c ruia îi sare cel mai repede and ra, iese din sala de clas
Solu ii posibile de câteva ori pe s pt mân . Dup im timp, intr înapoi şi se aşaz în
1. ţeri voie s ieşi afar pentru a te calma. spatele
2. îi dai una. clasei. Dup alte câteva minute, se al tur celorlal i elevi.
3. Pleci mai încolo. • Din când în când, un elev sare în picioare şi zice: „ţarlos, treci în locul
4. Dai un pumn în sacul cu nisip. meu!Ă şi îşi schimb locul în b nci. (Pe Carlos îl bucur ideea s schimbe
5. Strângi în palm nişte mingi de cauciuc. locul.)
6. Rupi un b . • De dou ori, un elev a dat cu pumnul în sacul cu nisip.
7. O strigi pe maic -sa. • O dat , Darren a spus: „Da i-i sacul s pocneasc în el!Ă
8. îi laşi s se încaiere în sala de sport pân câştig unul dintre ei, • Atunci când un elev îl insult pe altul, clasa strig în gura mare:
f r amestecul altora. „Regula num rul unu!Ă sau „Regula num rul doi!Ă Mai spun şi
9. Te duci s pâr şti la profesor. „Pune i-1 s citeasc regula!Ă, iar „vinovatulĂ citeşte regula.
10. Te mu i în alt banc . • Au mai hot rât, de asemenea, c nu vor mai insulta nici m car coşul
11. Ii spui s te lase în pace. de gunoi. (O dat , Darren a zis „Du-te...", referindu-se la coşul de gimoi,
12. Il trimi i la cancelarie. iar Luis a crezut c el a fost cel vizat, aşa c s-au luat la b taie; de aceea,
13. Il pui s scrie ceva de 100 de ori. clasa a mai ad ugat o regul , care stipuleaz s nu înjuri „lucrurileĂ.)
14. Il pui s ling pe jos. Mi-ar pl cea s spim c ideea de a pune în practic tot acest mecanism
15. Fiecare loveşte o singur dat . mi-a venit de la sine. Dar nu e aşa. A fost nevoie de concentrare, efort şi mult
16. Le dai „premiiĂ celor care respect regulile. mai mult timp decât aş fi vrut s aloc acestui lucru. Ar fi fost mult mai
17. Ii scrii ceva urât. simplu pentru mine s le dau acestor copii calificativul de „incorigibili" sau
18. Ii r spimzi cu nişte cuvinte frumoase, astfel încât s îl faci s -i fie „f r nicio speran de îndreptareĂ. îns tratându-i ca pe nişte „persoane
jen . care pot rezolva o problem Ă, chiar au ajuns s fie astfel.
 72
LAUDE CARE NU UMILESC, CRITICI CARE NU JIGNESC
—Te rog... ia loc. Avem multe de discutat.
M foiam emo ionat pe scaunul din fa a biroului directorului.
— Domnişoar Lander, simt sigur c ştii c în primii trei ani de
înv mânt eşti în perioada de prob . (Mintea a început s îmi lucreze cu
febrilitate. „Perioada de prob — nu aşa se face în cazul infractorilor?Ă)
în fiecare dintre aceşti trei ani, vei avea minimum trei evalu ri. Aceasta
este prima. in s î i aduc la cunoştin c ai un poten ial important... dar
c va trebui s munceşti mult pentru a- i lua definitivatul. ţred c este
momentul s înve i din greşelile pe care le-ai f cut. Hai s analiz m lec ia
de luni, pentru a vedea ce nu a mers bine.
Ţ gând mâna într-un fişet, a scos un dosar pe care era marcat în roşu,
cu litere mari de tipar, STAGIAR. Apoi, rezemându-se de speteaza
scaunului, cu ochelarii pe nas, a început s r sfoiasc printre
numeroasele însemn ri pe care le f cuse atunci când asistase la ora mea.
— Aşa... ia s vedem... Dac nu m înşel, scopul lec iei dumitale era
s îi înve i pe elevi cum s compun o scrisoare. ţorect?
— Da, domnule Steele. (Oare unde voia s ajung ?)
— Le-ai spus elevilor c ai o carte cu nume şi adrese de celebrit i,
aşa c aveau posibilitatea s le scrie vedetelor lor preferate. Aceasta a fost
prima dumitale greşeal .
De îndat ce le-ai spus c puteau contacta nişte celebrit i, au încetat s
te mai asculte şi au început s vorbeasc între ei. l-ai pierdut. în loc s se
concentreze asupra metodei de a compune o scrisoare, s-au apucat s
discute despre vedete. î i sugerez s consul i recomand rile
inspectoratului pentru programa şcolar . Dac respec i aceste indica ii in
cadrul lec iilor, elevii dumitale vor fi mai bine preg ti i pentru a promova
la testul na ional de compunere din prim var . Atâta vreme cât activezi
in cadrul acestei circumscrip ii şcolare, trebuie s predai materia aşa cum
cere regulamentul.
Am incercat s m ap r:
— M-am gândit c dac le stârnesc cât de cât entuziasmul pentru
redactarea unei scrisori...
— ţu asta ajxmgem la al doilea aspect. Elevii şi-au exprimat
entuziasmul in felurite moduri neadecvate. în jum tatea de or aferent
lec iei dumitale, au fost trei cazuri de bile ele plimbate prin clas , s-au scos
tot felul de sunete, s-a dat cu pumnul in banc , iar un elev s-a ridicat din
banc şi s-a dus s stea de vorb cu un coleg. Ştiai de toate aceste
„ÎndeletniciriĂ care se desf şurau in spatele clasei?
— P i, da... dar copiii erau şi ei pu in mai entuziasma i, domnule Steele.
Aplecându-se in fa , mi-a zis:
— Domnişoar Lander, avem standarde specifice de conduit in clas .
Poate nu i i dai seama cât de repede poate fi sc pat de sub control o situa ie.
La vârsta aceasta, elevii sunt foarte inconstan i. Dac nu sunt struni i,
situa ia poate degenera foarte uşor. Acceptând, eventual, c vom aplica la
or ideea de a le scrie vedetelor, putem face nişte Îmbun t iri. i-aş sugera
s i i focalizezi lec ia pe alc tuirea corect a scrisorii şi s nu mai pierzi atâta
vreme discutând cu elevii despre celebrit ile pe care le admir .
Din interfon, s-a auzit vocea secretarei:
— Domnule Steele, inspectorul este pe linia unu. Vre i s vorbi i sau s
preiau eu mesajul?
Domnul Steele s-a uitat la ceas.
— Mai bine vorbesc, a zis el, r sfoind alte noti e. Ei bine... mai am
câteva aspecte de discutat cu dumneata, dar poate c , deocamdat , i-am
dat suficient de lucru, î i sugerez s asişti la orele doamnei Harding. E o
profesoar eminent . La ora ei auzi şi vm ac atunci când cade pe jos. Hai s
program m o nou întâlnire pentru mâine, pentru a şlefui şi ultimele
asperit i.
 73
Revenind în sala de clas , deja pustie, am închis uşa şi, cu im gest
absent, am frunz rit teancul de hârtii de pe catedr . M-au podidit
lacrimile. ţhiar nu a g sit nimic s -i plac la lec ia mea? Fireşte, copiii
fuseser cam g l gioşi, dar prefer s îi ştiu încânta i de subiect decât
apatici şi blaza i, în banc . Voiam s le pese de ceea ce scriu, indiferent
c se adresau imei vedete, unui prieten sau vreunui congresman. în fond,
ceea ce scriu nu este la fel de important ca şi modul în care scriu? M-am
uitat iar şi la mald rul de scrisori necorectate de pe catedr , am luat
creionul roşu, dup care l-am pus la loc. N-aveam niciun chef s dau note
la acele lucr ri. Nu mai aveam nicio poft s predau lec ii. Nici cea mai
mic dorin de a mai p şi vreodat într-o sal de clas .
Am auzit un cioc nit la uş . Era Maria, care avea în bra e o map cu
desenele elevilor.
— Scuz -m c te deranjez, a zis ea, vesel . Po i s -mi împrumu i
capsatorul t u?
— Sigur.
— Te sim i bine? a întrebat Maria, holbându-se la mine.
— Da, am avut doar o dup -amiaz mai dur . Nu ştiu... încep s cred
c mai bine nu intram în înv mânt.
— ţum po i s spui aşa ceva? Eşti o profesoar minunat . Una dintre
cele mai bune! Eu cred c eşti remarcabil !
Am ridicat ochii spre Maria. îmi zâmbea, aşteptând parc surâsul meu.
Am izbutit s îngaim:
— Mul umesc, Maria, şi i-am dat capsatorul.
La câteva clipe dup ce a plecat, a intrat Jane.
— Ai o mutr de parc ai fi încasat un pumn în burt , a remarcat ea.
Mi-am zis în sinea mea c trebuia s fiu „profesionist Ă şi s n-o încarc
pe Jane cu necazurile mele. Dar mi-a fost suficient s o privesc, astfel încât
s -mi dau drumul la gur şi s -i povestesc totul.
Jane a ascultat, cl tinând din cap cu compasiune.
— Şi, pentru a pune capac la toate, m-am smiorc it eu, mi-a zis c sunt
prea plin de via , c nu pot st pâni clasa şi c ar trebui s asist la orele
doamnei Harding, ca s v d cum pred im profesor bun.
— La doamna Hardind? s-a strâmbat Jane.
— A zis c la ora ei auzi şi acul atimci când cade pe jos.
— Asta fiindc bie ii copii mo ie pe ei.
— Jane, am izbucnit eu, nu mai glumi. Omul sta mi-a frânt inima.
— Ştiu... ştiu. Sunt turbat de furie doar c a trebuit s supor i abera iile
lui Steele în ceea ce priveşte „critica aşa-zis constructiv Ă.
— A fost şi Maria adineaori aici, mi-am tras eu nasul. ţe dulcea de
om! A încercat s îmi ridice moralul. Mi-a spus c sunt o profesoar
minunat .
— Şi tu n-ai crezut-o.
— Am vrut s-o cred. Dar dup ce a zis asta, nu mi-au venit în minte
decât momentele în care n-am fost prea grozav .
— Aşa se pare c se întâmpl mereu, a oftat Jane. ţritica te poate scoate
din func iune. Iar laudele de genul „Nemaipomenit ... ce minunat ...
extraordinar po i s fii...Ă sunt prea greu de acceptat, pentru oricine.
— Ştiu. îmi venea s -i spun M riei c , de fapt, greşea complet în
privin a mea.
— Fiindc e greu s accep i asemenea laude exagerate. Ai observat cât
de stânjenit te sim i ori de câte ori cineva se apuc s te evalueze? Eu, una,
în clipa în care cineva îmi spune c sunt „bun Ă, dr gu Ă sau „deşteapt Ă,
nu reuşesc s m mai gândesc decât la toate situa iile în care am fost rea, m-
am sim it urât sau am f cut o tâmpenie.
— Exact asta am p it şi eu! în timp ce Maria o inea mor iş c eu simt
„cea mai bun Ă, am început s -mi amintesc de lunea trecut , atunci când
am venit la şcoal obosit , slab preg tit şi speriat la gândul c m-aş fi
putut trezi cu directorul în inspec ie, pe nepus mas .
 74
Jane râdea în hohote.
— Maria a fost bine inten ionat . Oamenii nu- i vor r ul când te
laud . Doar c nu ştiu cum s-o fac .
— ţum adic ? ţe-ar trebui s ştie?
— P i, c în loc s evaluezi ceea ce a f cut cineva, e bine s descrii ceea
ce a f cut acea persoan .
— S descrii?
— întocmai. Trebuie s descrii — am nun it — exact ce a f cut acel
om.
— Nu prea pricep. D -mi un exemplu.
Jane m privea cu aten ie.
— în regul , s-a învoit ea. Liz, i s-a cerut s îi înve i pe elevi cum s
compun o scrisoare oficial , or ie i-ar fi fost foarte simplu s recurgi la
o lec ie standard. Dar tu ştii c pe cei mici nu-i prea încânt chestiile
legate de formulele de adresare sau de încheiere. Aşa c i-ai pus mintea
la contribu ie şi ai g sit o motiva ie care s înfl c reze imagina ia
elevilor, reuşind s -i faci s scrie cu pasiune, cu convingere şi corect.
M-am aşezat mai bine pe scaun.
— Exact asta am f cut eu\ am exclamat. Era foarte simplu s in o
lec ie plictisitoare, numai c eu am reuşit s îi entuziasmez pe elevi şi s
îi fac s se implice. Şi chiar au înv at cum s scrie o scrisoare oficial ...
Ştii ce? Nu-mi pas ce spun al ii. A fost o lec ie foarte bun .
— Aha! a zis Jane, triumf toare. Priveşte doar ce s-a întâmplat! A fost
suficient s descriu ce-ai f cut, pentru ca tu, recunoscând adev rul
spuselor mele, s începi s te pre uieşti.
Maria s-a întors cu capsatorul, scuzându-se c ne întrerupe.
— Maria, i-am zis eu, nu pleca. Trebuie s auzi şi tu ce mi-a spus Jane
despre laude. Vreau s ştiu p rerea ta. Jane, te rog, repet ce mi-ai zis
adineaori.
Jane a dat curs rug min ii mele. I-a povestit M riei c elevilor le vine greu
s accepte nişte laude care, de fapt, îi evalueaz :
— A-i spune unui copil „ţe bine organizat eştiĂ duce, de obicei, la
r spunsul „Nu chiarĂ. îns lauda pe care un copil o poate „înghi iĂ şi care
contribuie cu adev rat la creşterea respectului de sine se compune din dou
p r i. în prima, adultul descrie ce a f cut copilul. („V d c te-ai preg tit deja
pentru şcoal . i-ai terminat temele, i-ai ascu it creioanele, i-ai f cut
ghiozdanul, ba chiar şi pache elul de mâncare pentru mâine.Ă) în cea de-a
doua parte, dup ce aude descrierea faptelor lui, copilul se laud singur. („Ştiu s
m organizez şi s fac planuri dinainte.Ă)
Maria p rea am rât .
— Eu nu în eleg, a zis ea. Tot ce ştiu e c felul în care am fost crescut
n-a fost bun. Mama şi tata socoteau c nu trebuie s spun lucruri frumoase
despre copii de fa cu aceştia, ca nu cumva s şi-o ia în cap. Dar eu consider
c şi copiilor trebuie s li se fac complimente. îi ajut s fie mândri de ei
înşişi. Tot timpul le spun lui Marco şi Anei Ruth cât sunt de buni şi de
deştep i.
Jane a rostit cu mult blânde e;
— înseamn c vrei c b iatul şi fata ta s aib parte de ceea ce tu nu ai
avut niciodat .
Maria a închis ochii, încuviin ând din cap.
— Dar poate c eu am exagerat. îi spim adesea lui Marco c e tare
deştept, iar el zice: „Raphael e mai deştept.Ă îi spun Anei Ruth c e o mare
violonist , iar ea îmi zice: „Haide, mama, nu te mai f li cu mine.Ă
— Exact asta am vrut şi eu s subliniez, a spus Jane. ţopiii se simt foarte
stânjeni i în fa a unor laude care îi evalueaz . Le resping. Ba uneori chiar se
poart dinadins urât, pentru a- i demonstra c te-ai înşelat.
 75

Maria se holba uimit la ea:

— Oh, Dumnezeule, a zis ea. Abia acum în eleg ce s-a întâmplat la
ora domnului Peterson, atunci când am fost acolo s îl ajut, ieri.
— La ce te referi?
— Ţ iatul acela, Ţrian, care scoate pe toat lumea din min i, s-a
aşezat, pân la urm , la locul lui şi şi-a terminat tema. Aşa c l-am b tut
uşor pe um r şi i-am spus c e un b iat cuminte. M gândeam c în felul
sta îl încurajam s se poarte în continuare frumos, numai c n-a fost aşa.
A început s se uite cruciş, a scos limba din

gur şi a alunecat deliberat din banc . N-am putut în elege de ce a f cut

aşa. Eram nedumerit .
— Dar acum în elegi? am întrebat eu.
— P i, dac m iau dup ce a povestit Jane, era normal ca b iatului s
nu-i pese de complimentul meu. Nu putea s îl accepte. Trebuia s -mi
demonstreze c , de fapt, el nu era cuminte.
— Bine, dar chiar fusese cuminte, am obiectat eu. Pe moment.
— Ţun, şi atunci Maria putea s descrie acel moment, a remarcat
Jane.
— Da, a acceptat Maria. Trebuia, poate, s -i spun...
Acesta a fost începutul a ceea ce s-a dovedit o discu ie Ivmg şi
însufle it între noi trei. A descrie reuşitele unui copil, în loc de a le evalua
cu un simplu „excelentĂ sau „nemaipomenitĂ, s-a dovedit a fi mai greu
decât credeam noi — nu fiindc ar fi fost dificil s descriem acea fapt , ci
pentru c nu eram nicidecum obişnuite s facem aşa ceva. Totuşi, odat
ce ne-am luat obiceiul de a privi cu aten ie realiz rile unui copil şi de a
formula în cuvinte ceea ce am v zut sau am sim it, am f cut asta din ce
în ce mai uşor şi cu tot mai mult pl cere. în urm toarele dou pagini,
ve i vedea, sub form de benzi desenate, câteva dintre exemplele
concepute de noi, pentru a ar ta felul în care p rin ii şi profesorii pot
folosi laudele descriptive.
76

LAUDELE DESţRIPTIVE LA ŞţOAL

In timp ce analizam exemplele pe care le concepu-

sem, ne-am mai împ rt şit şi alte idei.
Eu: Laudele descriptive impun pu in munc , nu-i
aşa? Pentru a-i spune unui copil ce vezi sau ce sim i, trebuie s
priveşti şi s fii atent. E mult mai simplu s zici „E grozavĂ sau
„FantasticĂ ori „NemaipomenitĂ. Nici nu-i nevoie s gândeşti pentru
acest fel de laud .
Jane: Aşa e. Laudele descriptive sunt mai dificile şi
iau mai mult timp, dar uite ce rezultate pozitive se ob in pentru copil.
Maria: în eleg ce spui, dar, atunci când copilul a fost tot timpul criticat şi n-
a auzit în via a lui o laud , n-ar fi mai bine s aud „Eşti un b iat
cuminteĂ decât nimic?
Jane: Pentru un copil lihnit de foame şi vata de zah r
e mai bun decât nimic. Dar de ce s te rezumi la atât de pu in? Vrem
s le oferim copiilor noştri hrana emo ional menit s îi ajute s
devin persoane independente, întreprinz toare şi cu o gândire
creatoare. Dac îi obişnuim s se uite mereu la al ii, pentru a vedea
dac îi aprob , ce fel de mesaj le transmitem, de fapt?
Eu: Nu po i avea încredere în tine însu i. Ai nevoie
de p rerea celorlal i, astfel încât s î i dai seama cum te descurci.
Maria: Şi nu e un mesaj bun, nu-i aşa?
Jane: Nu, fiindc vrem ca aceşti copii s se bizuie pe
puterea lor de judecat şi s aib suficient încredere în ei înşişi, încât
s spim : „Sunt mul umitĂ sau „Nu sunt mul umit de ceea ce am
f cut.Ă De asemenea, copiii trebuie s fie capabili s opereze corect ri
şi ajust ri, bazându-se pe propriile evalu ri.
 77
In seara aceea, am constatat c ardeam de ner bdare s citesc şi s
corectez scrisorile compuse de elevii mei. Prima dintre misive a fost o
surpriz pl cut . în loc s notez pe aceasta „Foarte bine!Ă, am scris: „A
fost o pl cere s-o citesc. Propozi ii cu topic clar şi exemple gr itoare despre
felul în care Michael Jordan i-a influen at via a.Ă Nici a doua lucrare nu m-
a dezam git. Am scris: „O analiz profund a problemelor cu care se
confrunt oamenii f r ad post. ţred c preşedintelui i se vor p rea foarte
interesante propunerile tale originale."
M-am umflat în pene de mândrie atunci când am constatat nivelul
ridicat al compunerilor f cute de elevii mei, considerând c era meritul
meu de a-i fi îndrumat cum s scrie. (Asta ca s ştii şi dumneata, domnule
Steele.) Urm toarea lucrare ar ta de parc ar fi fost scris de un elev din
clasa a doua primar . Era vorba despre scrisoarea Melissei adresat
Ţarbrei Streisand, compunerea fiind mai scurt de o pagin . Am luat
creionul roşu şi am scris: „O lucrare slab . F r formul de adresare. Unde e
data? Greşeli de ortografie. Subiect insuficient dezvoltat."
M-am uitat din nou la remarcile mele furioase, scrise cu litere mari şi
roşii, şi mi-am zis: „ţum am putut s -i fac aşa ceva Melissei?Ă Este exact
genul de critic pe care mi l-a trântit mie domnul Steele... M blocasem.
Nu era prea greu s lauzi ceva ce î i place, dar cum faci când vrei s critici
ceva ce nu- i place? Exista, cumva, vreo modalitate prin care domnul
Steel ar fi putut s -şi arate nemu umirea fa de mine, îns f r s m
descurajeze complet?
Priveam limg pe fereastr . Poate dac ar fi început prin a aprecia ceea
ce realizasem — oricât de neînsemnat ar fi fost realizarea mea —, aş fi
putut asculta ceea ce îl deranja la mine f r s simt c îmi fuge p mântul
de sub picioare. Poate dac mi-ar fi spus ceva de genul: „Liz, i-ai atins
obiectivele. i-ai motivat elevii pentru a înv a cum s compun o
scrisoare.
Singurul lucru care mai r mâne îns de rezolvat, dup p rerea mea, este
cum po i stârni entuziasm pentru subiectul t u p strând totuşi ordinea în
clas .Ă Dac ar fi spus asta, poate l-aş fi ascultat. ţhiar mai mult decât atât.
M-aş fi gândit serios la felul în care po i evita pe viitor s scapi de sub control
nişte copii foarte veseli şi agita i.
Probabil c aceasta era cheia metodei de a-i ajuta pe copii s devin mai
buni. în loc s te concentrezi asupra a ceea ce este greşit, începe prin a ar ta c ai
observat ce a realizat copilul. Apoi, subliniaz ce mai trebuie f cut.
Ţun, dar ce s scriu eu acum pe lucrarea Melissei? Fata nu realizase
nimic. Sau poate nu era aşa? M-am uitat din nou şi am g sit.
Am luat guma şi am şters ce scrisesem. Pe lucrarea Melissei a r mas o
urm roşiatic . Dup aceea, am notat cu grij noile mele observa ii. Iat ce
am scris: „îmi place fraza aceasta pe care ai scris-o: «Tu eşti preferata preferatelor
mele.» ţred c o s îi plac şi doamnei Streisand. Mai cred, de asemenea, c s-ar
bucura dac ar vedea un exemplu din ceea ce admiri tu, de fapt, la ea. Te rog,
verific - i înc o dat lucrarea pentru a vedea dac ai ortografiat corect toate cuvin-
tele subliniate şi dac ai inclus data şi formula de adresare. Aştept cu ner bdare s
citesc scrisoarea ta revizuit astfel.
Mi se p rea c ajunsesem la un principiu important. Da, noi to i —
profesori, elevi şi p rin i deopotriv — nu avem decât de câştigat dac o
persoan din afar , cu un punct de vedere obiectiv, ne spune cum am putea
proceda mai bine. îns înainte de a ne gândi s schimb m ceva, trebuie s
credem c în noi binele este mai puternic decât r ul şi c avem puterea de a
îndrepta tot ceea ce e r u. Pentru a-mi imagina mai uşor cum ar func iona
aceast teorie şi în alte situa ii, m-am gândit la dou situa ii care ar putea s
apar — unul în cadrul familial, iar cel lalt la şcoal :
78

ÎN LOţ S SUŢLINIEZI ţE ESTE GREŞIT... DESţRIE ţEEA ţE E ŢINE ŞI ţE MAI TREŢUIE

ÎN LOţ S SUŢLINIEZI
CE NU S-A F ţUT...
F ţUT
In urm toarele câteva s pt mâni, m-am suprins gândindu-m foarte
mult la laude şi critici. ţritica aşa-zis „constructiv Ă a domnului Steele m
f cuse s suf r şi s m simt descurajat . Laudele exagerate ale M riei nu
izbutiser s m conving sau s m fac s am o p rere mai bun despre
mine îns mi. în schimb, felul sincer şi direct în care Jane descrisese ceea ce
încercasem s realizez îmi ridicase moralul, îmi redase încrederea în mine
îns mi şi m stimulase s am rezultate şi mai bune data urm toare.
ţe procedeu simplu, totuşi uluitor! ţred c ceea ce a f cut Jane pentru
mine este exact ceea ce s-ar cuveni s facem to i unii pentru al ii, atunci când
ne str duim s facem fa provoc rilor din via .
• Profesorii au nevoie de sus inere atunci când se c znesc s satisfac
necesit ile copiilor.
• P rin ii au nevoie de sus inere ahmci când se lupt s dep şeasc
dificult ile zilnice ridicate de creşterea copiilor.
• ţopiii au nevoie de sus inere atunci când încearc s în eleag lumea în
care tr iesc şi s îşi g seasc un loc în aceasta.
în universul ideal pentru mine, ar trebui s ne ajut m mereu unii pe al ii,
DESţRIE ţEEA ţE A FOST F ţUT Şl ţE MAI
TREŢUIE F ţUT
oglindindu-ne reciproc eforturile şi realiz rile, astfel încât s sim im cu to ii
atunci când suntem v zu i şi pre ui i.
 79

REţAPITULARE RAPID ÎNTREŢ RI ŞI POVESTIRI DE LA P RIN I ŞI PROFESORI

ÎNTREŢ RI DE LA P RIN I
Laude folositoare/reac ii constructive — acas şi
la şcoal 1. Ii fac mereu complimente fiului meu, care este un copil
Copilul: Ascult poezia mea despre un tren. Spune-mi extraordinar. Ieri îns , mi-a zis: „Mami, m bagi în seam prea mult.Ă
dac e bun . ţrede i c prea multe laude stric ?
Adultul: Excelent ! Eşti un mare poet. Reac ia fiului t u nu este ieşit din comun. ţei mai mul i copii încep s
se simt foarte prost atunci când aud comentarii nesfârşite despre
In loc s evaluezi, po i: comportamentul lor — chiar dac toate remarcile sunt pozitive. Se simt ca
1. Descrie ceea ce vezi sau auzi. şi cum ar fi sub o supraveghere permanent . Al i copii au o reac ie foarte
„Ai prins bine ritmul sacadat al ro ilor de tren şi ai g sit solu ia pentru diferit atunci când ştiu c „sunt b ga i în seam Ă tot timpul. Ajung s se
a face s rimeze «şine» cu «serpentine».Ă obişnuiasc atât de mult s aud comentarii pline de apreciere pentru tot
2. Descrie ce sim i. ceea ce fac ei, încât se simt deruta i în lipsa lor şi nu mai au atâta încredere
în ei înşişi.
„Parc m simt într-un vagon, în timp ce trenul goneşte prin câmpie.Ă
Mai sunt şi copii care percep laudele permanente ca pe im ordin nerostit
şi subtil, menit s îi fac s ac ioneze conform standardelor şi dorin elor
Adultul: Uite câte greşeli de ortografie ai f cut! Dac erai mai atent, nu p rin ilor lor. Adesea, aceşti copii trag urm toarea concluzie: „Trebuie s
se întâmpla aşa. renun s m mai gândesc la ce vreau eu s fac sau la cum vreau eu s fac şi
s m gândesc, în scbimb, la ce vor ei s fac. Nu m pot baza pe mine, aşa
In loc s critici, po i: c mai bine m bazez pe ei.Ă
3. S subliniezi ce trebuie f cut.
2. In timp ce lucra la o machet reprezentând o buc t rie american de
„Poezia asta nu mai are nevoie decât de ortografierea corect a pe timpuri, fiica mea m-a întrebat ce p rere am despre lucrarea ei. I-am
cuvintelor «cambuz » şi «marf », dup care po i s-o pui la gazeta de spus c , în opinia mea, profesoara avea s -i dea nota 10. A fost bine?
perete."
Ori de câte ori se pune problema s alegi între a îndrepta aten ia copilului
* spre aprobarea celorlal i şi a-1 determina s revin la tema pe care o are de
f cut, alege tema. îi po i spune fiicei tale: „Dintr-o cutie de carton veche, ai
f cut încetul cu încetul o buc t rie colonial . Ai pus aici o roat de tors, o
vatr şi... cum ai f cut ca leag nul s par atât de real?Ă ţea mai valoroas
asimilare de cimoştin e are loc atunci când copiii se implic profund în ceea
ce fac, şi nu atunci când sunt îngrijora i de felul în care îi judec al ii.
 80

Ţ iatul meu a venit acas cu carnetul de note plin numai de

3. 4. Chiar nu-i po i spune niciodat copilului, f r ocolişuri, c este
„zeceĂ. I-am spus c sunt tare mândr de el. Am procedat bine? „grijuliuĂ sau „corectĂ sau „ingeniosĂ?
Atunci când nu ştii sigur dac lauda ta e folositoare sau nu, pime- i o Orice fel de apreciere poate fi pl cut pe moment. Dar, dac vrei ca aceste
întrebare-cheie: „ţuvintele spuse de mine îl fac pe copil mai cuvinte s ajung la sufletul copilului şi s aib efect, trebuie s le înso eşti
dependent de persoana şi de aprobarea mea, sau cuvintele spuse de cu o descriere înainte sau dup rostirea lor. De exemplu:
mine îl ajut s îşi conştientizeze for a şi s capete o imagine clar Ştiai c îmi fac griji dac nu te g sesc acas când vin de la serviciu, aşa c
despre capacit ile şi realiz rile lui?Ă Observa i deosebirea dintre mi-ai l sat un bile el cu un num r de telefon unde s te pot suna. Asta
urm toarele afirma ii: numesc eu s fii grijuliu.
Mi-ai povestit ce s-a întâmplat ast zi la şcoal , chiar dac ştiai c s-ar fi
putut s m sup r. Apreciez corectitudinea ta.
Laude care îl fac pe copil s Ce colaj ingenioşi Sforile, coca, nasturii şi franjurii sunt toate din hârtie
Laude care creeaz dependen de devin conştient de capacit ile igienic .
aprobarea celorlal i şi realiz rile lui
în fiecare dintre aceste cazuri, indici o singur situa ie în care copilul s-a
„Aceste note de zece dovedit grijuliu sau corect sau ingenios. Prin urmare, nu îl stresezi s fie
• „Un carnet de note model. Sunt •
tare mândr de tine.Ă reprezint perseveren şi mereu aşa.
• „I i faci temele? Ţravo, ce fat ceasuri întregi de munc 5. Am dou fiice. ţea mic este o elev eminent , îns cea mare abia
cuminte!" asidu . ţred c eşti tare reuşeşte s ating un nivel satisf c tor. Atunci când vin amândou s -mi
mândru de tine.Ă arate carnetele de note, caut s evit s o laud pe mezin , ca nu cumva sora
„Eşti o persoan foarte • „E nevoie de autodisciplin
• ei mai mare s se simt prost. Procedez corect?
generoas .Ă pentru a- i face temele atunci
când te sim i obosit.Ă Reac ia ta fa de realiz rile imeia dintre fete nu trebuie s aib nimic de-
• „Dup ce ai v zut c Eliot şi-a a face cu ceea ce sora acesteia a realizat sau nu. Fiecare copil are nevoie s
uitat mâncarea acas , i-ai dat fie încurajat pentru realiz rile lui individuale. Fiica ta cea mic este
jum tate din sandvişul t u.Ă îndrept it s r mân singur cu tine, pentru a- i ar ta cât de mândr e de
rezultatele ei la înv tur şi s vad , totodat , c mama ei a remarcat acest
Se poate observa c in prima categorie de exemple remarcile lucru. Şi sora ei mai mare are dreptul la „ora saĂ de discutare a carnetului
sugereaz c p rin ii sunt cei care au controlul. Ei au puterea de a acorda de note, astfel încât s -şi poat exprima satisfac ia sau nemul umirea fa
laudele sau de a le re ine. Afirma iile din a doua categorie de exemple il de activitatea ei şcolar şi s poat primi sprijin pentru eforturile sale.
pun pe copil în leg tur cu propriile for e şi îi dau posibilitatea s se laude Niciuna dintre fiicele tale nu trebuie s primeasc mai pu in decât i se
singur. cuvine, din cauza aptitudinilor surorii ei.
 81
POVESTIRI DE LA P RIN I
Aceast întâmplare a fost relatat de c tre o mam care a putut
constata pe cont propriu cum laudele care evalueaz au inhibat
gândirea creatoare a copilului ei, în timp ce laudele descriptive au
stimulat-o.
Atunci când fiica mea, Jami, era la gr dini , a avut ocazia s participe
la un concurs de desen. N-a p rut prea interesat , dar am împins-o de la
spate. Presupun c am procedat aşa, fiindc sunt artist plastic. în timp ce
desena, st team lâng ea şi îi tot spuneam: „E nemaipomenit!... O, ce
culoare... Ce zici de picioare?... N-ar trebui s fie un pic mai mari?... Gata!
Opreşte-te! E perfec iĂ
Dup câteva secunde, Jami a zis: „Mami, dar de ce trebuie s fie
perfect?Ă Dup care a pus creionul jos şi n-a mai vrut s fac nimic. La
început, m-am sup rat pe ea. Pe urm , mi-am dat seama c poate
vorbisem prea mult. Aşa c , data urm toare când a adus acas un desen
de la şcoal , n-am mai f cut niciim comentariu. Dar cred c ar fi vrut s
spun totuşi ceva, fiindc mi l-a vârât sub ochi în timp ce strângeam rufele.
Desenul reprezenta un tigru şi era cu adev rat bun. ţu câteva modific ri
minore, ar fi putut fi fantastic. Dar m-am st pânit. L-am luat şi m-am
mul umit doar s -l descriu: „V d c ai f cut im tigru zâmb re , cu dvmgi
portocalii şi negre, cu coad lung şi...Ă N-am apucat s continuu, fiindc
Jami mi-a luat desenul din fa şi a zis: „Asta e m mica-tigru. Acum o s
fac puiul."
Dup aceea, gândindu-m la ceea ce se întâmplase, mi-am dat seama
c toate comentariile acelea „utileĂ constituiau modalitatea mea de a o
face s -mi fie pe plac, deşi, în realitate, persoana c reia sim ea nevoia s
îi fie pe plac era chiar ea îns şi. De acum înainte voi c uta s nu m mai
bag peste ea atunci când deseneaz . ţred c singurele d i când are
nevoie de o remarc din partea mea sunt momentele în care solicit ea
îns şi acest lucru.
Aceast relatare provine de la o alt mam care a descoperit ce se poate
întâmpla atunci când rezişti tenta iei de a evalua.
M-am întors acas de la im seminar despre laudele care descriu şi am
observat pe bufetul din buc t rie o foaie de hârtie cu un desen f cut de
b iatul meu de 12 ani, John. Era limpede c îl l sase acolo special pentru a-
l vedea eu. Atunci când am trecut prin dreptul camerei lui, s-a ridicat în
capul oaselor, pe pat, şi m-a întrebat: „Ai v zut desenul meu?Ă
De obicei, reac ia mea ar fi fost: „Da, e foarte frumos. Eşti im adev rat
artist.Ă Dar având proasp t în minte ceea ce se discutase la seminar, mi-am
zis: „Ţine, voi încerca s descriu.Ă Aşa c i-am spus: „Sigur c da. Am v zut
un dinozaur uriaş plutind pe im lac, şi nişte copaci mari, şi nişte bolovani
imenşi pe mal, şi un drum care str bate inutul.Ă
John a zâmbit cu gura pân la urechi şi a început s -mi povesteasc tot
ce aflase despre „ţhampĂ, un monstru marin reperat în Lacul Champlain.
în timp ce el continua s -mi relateze despre ceea ce îl pasiona în acel
moment, sim eam c , efectiv, comunic m unul cu cel lalt. Acestea sunt
momentele pe care le pre uiesc enorm. Iar ideea c nu trebuie s aştep i ca
asemenea clipe s apar din senin, ci c tu le po i provoca m încânt cu
adev rat.
Urm toarea povestire, aflat de la o mam care are serviciu, ne
prezint o situa ie în care aceasta ar fi putut foarte uşor s îşi certe copiii.
în schimb, a transformat-o într-un prilej de a-i l uda.
De când m-am angajat cu jum tate de norm , am trecut prin multe
momente de criz , fiindc uneori m întorceam de la serviciu mai târziu, iar
cei trei copii ai mei nu puteau intra în cas când veneau de la şcoal , în cele
din urm , m-am hot rât s ascimd o cheie de rezerv în afara casei şi le-am
spus copiilor s n-o folo seasc decât în cazuri de urgen , având grij s o
pun neap rat la loc în ascunz toare dup ce descuiau uşa.
S-a dovedit c solu ia era nemaipomenit , întrucât cel pu in o dat pe
s pt mân eram nevoit s lucrez peste program. Pân când, într-o dup -
amiaz , am ajuns acas târziu şi i-am g sit pe cei trei copii ai mei aşeza i la
mas , luând o gustare. Şi, acolo, pe pardoseala din buc t rie, era cheia.
 82
„Oh, nu, cum a ajuns cheia noastr pe jos?Ă am întrebat eu. „Of, eu am
uitat s-o pun la loc", mi-a r spuns fiul meu, Nicky.
V zând cât de r u îi p rea, i-am spus c era destul de bine şi aşa. ţopiii
s-au uitat mira i la mine.
„V da i seama de cât responsabilitate a i dat dovad to i trei în
privin a acestei chei? O folosi i deja de peste un an şi asta este prima şi
unica dat când cineva a uitat s-o pun la loc. Iat un record de care pute i
fi mândri.Ă
To i trei radiau de bucurie. Nicky a s rit de la mas şi a zis: „Acum m
duc s-o ptm la loc."
De atunci, n-a mai fost nevoie s le fac observa ie pentru aceast cheie.
In aceast povestire, ve i vedea cum un fiu i-a ar tat mamei lui „tot
ce era mai r uĂ în el şi cum aceasta a g sit o modalitate de a-l ajuta s
vad „tot ce era mai bunĂ în el.
Paul nu era un elev prea str lucit. Principiul lui consta în a face mereu
cât mai pu in cu putin şi în cât mai scurt timp, pentru a „treceĂ clasa.
într-o dup -amiaz , dup şcoal , a intrat în cas şi a r mas proptit lâng
uş . O privire asupra lui mi-a fost de-ajuns, astfel încât s m alarmez.
„ţe s-a întâmplat?Ă, am întrebat eu. „Am dat un şut în uşa de la garaj.Ă
„Dar de ce?Ă, am zis eu, şocat . „Am luat not proast la testul de
algebr !Ă, mi-a trântit el, ursuz. „Şi dac ai şti cât m-am str duit s fac
bine! Chiar mi-am dat silin a de data asta. Am înv at. Şi am luat not
mic .Ă
Se vedea limpede c suferea atât de mult, încât mi-am zis c nu era
momentul s -mi mai pese de uşa de la garaj. M durea sufletul pentru el.
De ani de zile, taic -s u şi cu mine ne ineam de capul lui s fie silitor la
înv tur , s se str duiasc mai mult, şi iat c acum chiar aşa f cuse.
încercase cu adev rat s dea tot ce era mai bun în el şi se dovedise c toate
str daniile lui duseser la un eşec.
„P i, nu m pedepseşti?Ă m-a iscodit el.
Nu ştiam cum s reac ionez. Ştiam doar c trebuia s -mi folosesc toat
iscusin a de care eram capabil pentru a nu ne duce amândoi la fund. Nu
prea sigur pe mine, am întrebat: „Ai adus testul acas ?Ă
A b gat mâna în rucsac şi a anmcat lucrarea pe pat. Sus, în capul foii, un
6 mare şi lat. Am studiat lucrarea, încercând s -mi dau seama unde nu
f cuse bine.
„Paul, v d cât eşti de sup rat, dar, te rog, simt nevoia s -mi explici chestia
asta, im pic. Primul punct, sta care i-a ieşit, cum ai ajuns la rezultatul
corect?"
Paul mi-a explicat un ra ionament lung şi complex — ceva cu
descompunerea unui polinom în factori primi. Am încercat s -l urm resc,
dar n-am putut. Dup ce a terminat, i-am spus: „Prin urmare, tu ştii teoria,
spre deosebire de mine, aşa c , probabil, ai în eles şi aceste cinci puncte de
mai jos din moment ce şi aici ai f cut bine. ţe ai greşit la celelalte patru?Ă
Paul s-a aplecat peste lucrare şi a zis: „La astea dou am înmul it în loc s
împart, iar la celelalte dou am greşit prosteşte la adunare.Ă „Vas zic , am
rostit eu rar şi ap sat, tu în elegi toate chestiile astea complicate, dar din
neaten ie ai f cut patru greşeli, care te-au costat patru puncte. Ce concluzie
pot trage eu de aici este c ai cap de matematic , îns trebuie s te obişnuieşti
s i i verifici calculele înainte de a da lucrarea, la sfârşitul orei.Ă
Incordarea disp ru de pe chipul lui Paul aproape v zând cu ochii. Dup
ce a ieşit din camer , am r suflat adânc, pentru prima oar de la începutul
discu iei. Parc d dusem şi eu un test.
Paul se întoarse dup zece minute.
„Nu te nec ji din cauza uşii de la garaj, mami. Am luat ciocanul şi, uşor
de tot, am reuşit s o îndrept.Ă
„Mul umescĂ, am zis eu.
 83
ÎNTREŢ RI DE LA PROFESORI
1. Jessica, o fat din clasa mea, este o elev remarcabil . Oscilez
mereu între dorin a de a o l uda cu entuziasm şi teama c , astfel,
ceilal i copii ar începe s o deteste şi s spun c e preferata
profesoarei. Ave i vreo sugestie?
Teama ta e întemeiat . Nu-i faci Jessic i niciun bine dac vei comenta
tot timpul de fa cu ceilal i faptul c este „remarcabil Ă. Ar fi mai
avantajos pentru ea şi pentru to i ceilal i elevi dac ai c uta ocazii în care
s î i ar i aprecierea pentru întreaga clas : „ţe echip grozav sunte i!
A i pus to i mâna şi a i f cut aşa o cur enie, încât femeia de serviciu nici
n-o s cread c am avut ast zi lucr ri de laborator.Ă
Atunci când eşti deosebit de mul umit de ceea ce a f cut Jessica, po i
descrie situa ia pe un ton neutru: „V d c ai reuşit s aduni coloana asta
lung de numere f r s greşeşti. Asta s-a întâmplat fiindc ai avut grij
s scrii cifrele exact imele sub altele.Ă Iat genul de comentariu obiectiv,
pe care ceilal i elevi îl pot auzi f r probleme, având chiar de înv at din
acesta. ţel mai bine ar fi s î i p strezi reac iile emo ionale în privin a
Jessic i pentru clipa în care vei fi singur cu ea. Atunci, îi po i spune cât
de mult te bucuri c este eleva ta şi din ce motiv.
2. Exist vreo obiec ie la inten ia de a-i spune unei eleve c este
cea mai bun din clas la literatur sau unui b iat c a luat cea mai
mare not la teza de matematic ?
Decizia de a te focaliza asupra elevului „cel mai bunĂ sau „cel mai
rapidĂ ori „cel mai inteligentĂ are dou t işuri; e posibil ca restul clasei s
se descurajeze rapid. Unii chiar s-ar putea s renun e complet s -şi mai
dea silin a la înv tur . Iar „vedetaĂ, la rândul ei, va trebui de acum
înainte s îşi foloseasc toat energia nu pentru scopuri personale, ci
pentru a-şi men ine pozi ia de star. Din acei moment, reuşita lui
permanent se va bizui pe eşecul constant al colegilor de clas . Ar fi mult
mai folositor pentru elevul t u ca realiz rile ob inute s îi fie descrise,
f r nicio referire la restul clasei. De exemplu: „Ai zugr vit atât de
am mm it ferma bunicilor t i, încât parc o v d în fa a ochilor.Ă Sau:
„Toate r spunsurile din aceast lucrare sunt corecte. V d c ai înv at
bine frac iile zecimale.Ă Enun urile de acest fel îi ajut pe elevi s se
evalueze conform propriilor standarde, şi nu în compara ie cu
performan ele colegilor de clas .
3. La ultima şcoal la care am predat, se punea mare accent pe metoda
de a-i obliga pe copii s repete: „Eu sunt grozav...Ă, „Eu sunt adorabil...Ă,
„Eu sunt capabil." Profesorii erau şi ei încuraja i s împart în dreapta şi
în stânga „stelu e auriiĂ sau etichete adezive înf işând chipuri
zâmbitoare. ţonsidera i c procedeele amintite mai sus reprezint
modalit i eficiente de consolidare a încrederii în sine?
Increderea în propria persoan nu poate fi adus din afar . Afirma iile şi
etichetele de care pomeneai pot avea efect pe moment, dar „se ducĂ uşor
atunci când realitatea arat c , de fapt, copilul nu e atât de „grozavĂ sau atât
de „capabilĂ ori „adorabilĂ. Pe de alt parte, nişte cuvinte care descriu ce face
sau ce a f cut copilul dureaz pentru totdeauna şi pot fi invocate în
momente grele. De exemplu, dac un elev se fr mânt din cauza unui
referat despre balene, a-şi spune sieşi: „Eu sunt grozavĂ sau a se uita la
colec ia de „stelu e auriiĂ nu-1 ajut prea mult. Dar dac referatul despre
arborii sequoia pe care l-a f cut recent i-a adus un comentariu de genul:
„Plin de informa ii interesante. Am aflat despre aceşti copaci gigantici nişte
lucruri pe care nu le ştiamĂ, atunci elevul ar putea s îşi spun : „Dac data
trecut referatul mi-a ieşit bine, cred c voi şti şi acum cum s îl fac.Ă
4. Sugera i ca profesorul s nu pregete s arate c a observat efortul pe
care îl face un elev. Dar s presupunem c o feti pune o întrebare care
denot o ignoran total . într-o prim etap , nu trebuie s -i spui c a
greşit şi s îi dai r spunsul corect?
Rolul nostru, ca dasc li, nu este de a furniza r spunsuri „corecteĂ, ci de a-
i ajuta pe copii s ajung la astfel de r spunsuri gândind singuri. Po i începe prin
a o întreba frumos pe elev la ce s-a gândit atunci când a pus acea întrebare,
îndrumând-o, totodat , spre urm torul nivel de în elegere, prin întreb ri
suplimentare.
O profesoar de la o şcoal cu program special a relatat c , atunci când le
citea elevilor o poveste despre un apicultor, ţharlene a ridicat mâna şi a
întrebat; „Albina e pas re?Ă ţlasa a frem tat la auzul acestei întreb ri.
 84

ţâ iva copii au ridicat mâna, ner bd tori s r spund .

Profesoara a zis: „Sta i un pic. ţharlene, ce întrebare interesant ! ţe te
face s crezi c albina ar fi pas re?Ă „Are aripi ca o pas reĂ, a replicat
ţharlene, pe un ton foarte grav. „Şi prin ce altceva se mai aseam n ?Ă
„Zboar ca o pas re.Ă „Ai remarcat dou tr s turi comune. ţopii, exist
şi deosebiri între albine şi p s ri?Ă „P s rile au pene.Ă „P s rile sunt mai
mari.Ă „P s rile nu te în eap cu acul.Ă
Brusc, Charlene s-a luminat la fa : „Ştiu, ştiu, a strigat ea. Albina e o
incest !Ă
Toate capetele s-au mişcat afirmativ.
Pe tabl , profesoara a scris concluzia copiilor: „Albina este o
INSEţT .Ă
POVESTIRI DE LA PROFESORI
O profesoar de la o şcoal elementar a povestit c elevii ei
reac ioneaz cel mai bine la laude şi critici atunci când foloseşte o
descriere fantezist . Urm torul fragment din scrisoarea ei ilustreaz
metoda amuzant pe care o practic .
Feti ei care a terminat rapid testul de matematic i-am zis: „Ai trecut
prin toate exerci iile ca un şoricel care roade o bucat de brânz .Ă
Ţ iatului care a scris o compunere greu de citit, din cauz c a
înghesuit cuvintele unele în altele, i-am zis: „Vai de mine, bietele cuvinte,
ce storcite sunt. Par tare nefericite. Ooo, dar uit -te la cuvintele astea
dou ! ţe vesele arat . Fiindc sunt separate de o mul ime de spa ii.Ă
Copilului care nu poate s scrie rânduri drepte, i-am spus: „ţ-ul sta
pluteşte în aer, dar sta st drept pe linie... Apoi, n-ul sta şi-a b gat
picioarele prin podea, iar vecinului de dedesubt îi cade tencuiala în cap.Ă
Pentru a-i ajuta pe copii la ora de caligrafie, le-am spus s -şi imagineze
c vor face fiecare un „concurs de frumuse eĂ, urmând s încercuiasc pe
caiet cea mai frumoas liter , care va fi câştig toarea. ţâ iva copii au
considerat c au dou litere la fel de frumoase. în acest caz, ambele litere
au fost declarate „câştig toareĂ.
O profesoar de la clasa a cincea a povestit cum a folosit ea lauda care
descrie atunci când elevii n-au fost cumin i.
ţlasa era într-o dispozi ie de „nu vreauuuĂ, „n-am cheefffĂ. Toat
s pt mâna avuseser parte de vreme urât şi erau agita i. Atunci când ne-
am întors cu to ii în sala de clas , dup înc o recrea ie petrecut în cl direa
şcolii, copiii au continuat s se joace şi s alerge de colo-colo. De obicei, în
astfel de situa ii, nu laudele sunt primul lucru care î i vine în minte, îns ,
plimbându-mi privirea prin clas , am v zut doi copii care se aşezaser în
banc şi st teau cumin i.
M-am întors spre tabl şi am scris cu creta numele lor sub cuvintele „Ora
de arteĂ. Pe urm , le-am zis „elevilor modelĂ: „A i l sat jocurile imediat ce a
sunat clopo elul. Acum, v-a i aşezat la locurile voastre şi aştepta i s vede i
ce urmeaz . Apreciez purtarea voastr .Ă ţeilal i copii s-au uitat la mine şi
apoi la cele dou nume de pe tabl . ţâ iva s-au gr bit s lase joaca,
gr bindu-se s se aşeze în banc . Am ad ugat şi numele lor pe list ,
spunând: „Mul umesc.Ă S-au mai aşezat înc trei.
A fost minunat. N-a fost nevoie s ridic vocea sau s le dau ultimatumuri.
ţopiii au în eles ce trebuia f cut şi
S-au conformat. Celor care reac ionau mai încet, ceilal i elevi le şopteau
energic s treac la locul lor. în cele din urm , to i s-au aşezat în b nci.
 85

Ultima povestire arat cum un profesor de sport de la un liceu

urban a izbutit s aib o reac ie pozitiv fa de un elev recalcitrant şi
ostil, f r a submina pozi ia b iatului în ochii colegilor.

Lui ţarlos Hemandez nu îi pl cea s fie l udat în public. îşi imagina

despre el însuşi c e un tip dur, c ruia nu-i pas de şcoal sau de ceea ce
gândesc profesorii. ţeilal i puşti îl admirau pentru atitudinea lui
sfid toare. Nu zâmbea decât atunci când era mustrat pentru purtarea lui.
Doar atunci rânjea spre amici, de parc ar fi spus: „Le-am ar tat eu lor.Ă
în timpul orei de sport, Albert, unul dintre cei mai nepopulari elevi,
nu izbutea s marcheze niciun coş la baschet. ţâ iva b ie i i-au zis c
„trage ca o fat Ă, iar al ii au pufnit în râs. ţarlos s-a uitat la b ie i şi a
scuturat din cap. Greg, c petenia g ştii, a zis: „ţe?! î i place cumva de
el?"
îngustând ochii, ţarlos a rostit un singur cuvânt: „Gura.Ă
Şi au t cut. N-au mai scos niciim cuvânt. Doar au aruncat mingea la
coş.
Atunci când a venit momentul ca elevii s mearg la vestiar, am strigat
din partea cealalt a terenului: „Hemandez, vreau s vorbesc cu tine.Ă
ţâ iva b ie i s-au adunat ciorchine la uşa vestiarului, aşteptând s
vad rezultatul. Stând cu spatele la ceilal i b ie i, m-am uitat la Carlos.
ţu o expresie sever şi pe un ton coborât, i-am spus lui Carlos:
„Hemandez, am v zut ce ai f cut pentru Albert. Numai un om puternic
poate lua ap rarea cuiva de care ceilal i îşi bat joc. Ai procedat bine.Ă
Carlos s-a r sucit pe c lcâie şi a pornit tacticos spre uşa vestiarului.
Ţ ie ii care aşteptau s-au uitat la ochii lui Carlos, pentru a-şi face o idee
despre ceea ce se întâmplase. Carlos zâmbea.
 86
ţUM S ELIŢEREZI UN ţOPIL
CARE S-A ÎNţHISTAT ÎNTR-UN ROL
Nevenindu-mi s cred, citeam şi reciteam scrisoarea primit de la
inspectoratul şcolar. ţuvintele m str pungeau ca nişte s ge i: „ţu
regret v inform m... deficit bugetar... reduceri... transfer la alt
şcoal ... şcoala primar Hemlock.Ă în primele câteva s pt mâni de var ,
am izbutit s -mi scot scrisoarea din minte. Dar pe m sur ce ne
apropiam de septembrie, a început s creasc şi neliniştea mea la
gândul de a lua totul de la cap t într-o nou şcoal . Am încercat s m
calmez. La urma urmei, toate şcolile sunt la fel. Şi copiii tot copii
sunt peste tot. în fond, ce putea fi aşa de diferit la şcoala primar
Hemlock? în plus, aveam deja la activ doi ani de înv mânt.
In ziua de acomodare, am descoperit c nu eram singura profesoar
din circumscrip ie care fusese repartizat la Hemlock. Directorul adjunct
ne-a luat deoparte pe to i nou-veni ii şi ne-a pus la curent cu tacticile şi
procedeele disciplinare ale şcolii. S-a axat în principal asupra elevilor
„r iĂ şi asupra modului în care s fim „duriĂ cu ei. La sfârşitul zilei, ni s-
a spus c fiecare dintre noi va fi asistat de câte un mentor, în persoana
imui profesor, care s ne ajute s înv m cum e „corectĂ s procedezi la
Hemlock. îmi p rea bine c aveam la dispozi ie ziua urm toare pentru a-
mi preg ti sala de clas . Nu mai eram în stare s ascult nicio explica ie în
plus despre minunatele metode de a face referate la direc iune, despre
cum s re ii im elev la şcoal dup ore sau cum s îl elimini câteva zile.
Am sosit devreme a doua zi diminea , ner bd toare s m organizez.
Pe catedr , am g sit un catalog cu numele celor 28 de copii. Am studiat
lista şi am observat c aveam 18 b ie i şi 10 fete.
O femeie înalt şi c runt a intrat în clas , prezen- tându-se drept
doamna Detner, mentorul care îmi fusese repartizat. întinzând mâna s ia
catalogul, a zis:
— Predau la Hemlock de 27 de ani, aşa c î i pot spune tot ce vrei s afli
despre aceşti copii. I-am avut pe to i în clas , şi pe fra ii şi surorile lor — ba
chiar şi pe unii dintre p rin i.
— La şcoala asta sunt cumva mai mul i b ie i decât fete? am întrebat
eu, întinzându-i catalogul, ascult toare.
Mi-a zâmbit condescendent:
— Nu tocmai. Vezi dumneata, fiind o profesoar nou , trebuie s
munceşti, astfel încât s ajungi s ai în clas „copii buniĂ — cum se spune.
Am informat-o c eram în al treilea an de înv mânt, dar ea mi-a t iat
vorba cu:
— Oh, s r cu a de tine, v d c i-au dat-o pe Mary Arm Ryan. E tare
împr ştiat — nu po i pime nicio baz pe ea şi nu are deloc capacitatea de a
asculta ce i se spune. ţl tinând din cap şi plesnind din limb , a continuat:
O ai şi pe Angie Milano! Asta-i viclean . Nu po i avea încredere în ea nici
m car un minut. E toat numai minciuni şi scuze... Ei, s nu-mi spui c i l-
au b gat în clas şi pe Joey Simon! E foarte greoi la înv tur . ţapacitatea
lui de concentrare e la nivelul unui copil de 3 ani. Nu e în stare decât s fac
pe m sc riciul tot timpul.
Ascultam amu it , în timp ce ea parcurgea lista.
— Cum O fi nimerit Henry Burt aici? E un copil extrem de sfios, foarte
emotiv, nu deschide gura niciodat , dar n-o s - i fac necazuri... Nici cu
Jimmy Potts nu vei avea probleme, doar c îi place s piard vremea şi s
tot amâne lucrurile... Oh, dar uite-1 şi pe Roy Schultz! sta compenseaz ce
nu fac ia doi la un loc. Ei bine, Roy e deştept, dar r u — un adev rat
derbedeu. Şi nu e în stare s se controleze. Stai numai s vezi ce porc rii
scoate pe gur . Nu-mi vine s cred c au putut s -l repartizeze unei
persoane atât de dr gu e ca dumneata. Oh, asta e, la anul va fi altfel. ţu o
clas ca asta, nu- i r mâne decât s speri.
 87
Indreptându-se spre uş , mi-a strigat peste um r:
— Am zeci de treburi de rezolvat. Dac termin devreme, poate mai
st m de vorb . Dac nu, putem eventual s lu m prânzul împreun ,
cândva anul sta.
Am încuviin at politicos, dar de cum a ieşit pe uş m-a apucat durerea
de cap. ţe m aştepta anul acesta? Avea, cumva, dreptate în privin a
copiilor? Vorbise ca şi cum firea şi personalitatea lor ar fi fost de
neschimbat. ţa nişte litere s pate în piatr . Incredibil. ţhiar nu citise
niciunul dintre studiile în care se ar ta leg tura clar dintre aştept rile
profesorului şi performan ele elevilor? Nu ştia c , de fapt, copiii sunt
capabili de schimbare şi c profesorul poate fi un puternic agent al aces-
tei schimb ri?
M-a copleşit un val de îndoieli. Nu eram, oare, naiv ? De un idealism
prostesc? Brusc, mi-am amintit de un film pe care îl v zusem cu ani în
urm la un curs de pedagogie. O profesoar de la o şcoal elementar le-
a spus copiilor, cu im aer serios, c nişte cercet ri recente au demonstrat
c persoanele cu ochi c prui sunt superioare celor cu ochi albaştri, fiind
mai inteligente. Tot restul zilei, copiii s-au comportat conform noului set
de aştept ri. ţopiii cu ochi c prui, încânta i de noutatea aflat , au avut
rezultate mai bune decât în alte d i. Iar copiii cu ochi albaştri — chiar şi
cei mai str luci i — au fost atât de zdruncina i şi de sup ra i, încât nu au
fost în stare s lucreze. în ziua urm toare, profesoara, tot cu im aer serios,
le-a spus elevilor c se f cuse o eroare. în realitate, copiii cu ochi albaştri
sunt superiori, iar copiii cu ochi c prui sunt proşti şi inferiori. Şi de data
aceasta, aştept rile profesoarei au determinat performan ele copiilor.
Acum, a fost rândul copiilor cu ochi albaştri s se umfle în pene şi s
exceleze, în timp ce copiii cu ochi c prui aproape c nici n-au mai putut
fi activi, fiind imobiliza i de ruşine şi îndoieli cu privire la propria
persoan .
Metodele acestei profesoare m f ceau s m simt extrem de prost, dar în
acelaşi timp nu puteai s negi rezultatele experimentului ei. Dovada
evident a puterii unui profesor de a influen a în bine sau în r u imaginea
despre el însuşi a unui copil mi-era întip rit în minte cu litere de foc. Nu
voiam s cad în capcana de a accepta p rerile doamnei Detner despre copii.
To i puştii din clasa mea vor avea ochi de culoarea „potrivit Ă.
Dar eram în stare s fac fa sarcinii care m aştepta? în acea dup -
amiaz , în timp ce îmi plimbam câinele, m-am surprins gândindu-m la
Nicole, o fat str lucit şi energic , pe care o avusesem elev în anul
precedent. Fusesem martor direct la felul în care profesorii ei, f r nicio
mali iozitate inten ionat , o mulaser încetul cu încetul pe un rol.
L-am auzit pe profesorul ei de sport zbierând: „Nicole, vrei, te rog, s faci
clan a mai mic ? Tot timpul dai din gura aia!Ă
Am auzit-o pe profesoara de francez certând-o: „Nicole, las mâna jos.
Ştiu c ştii r spunsul. Mai las şi pe al ii s vorbeasc .Ă
Am auzit-o pe profesoara de muzic zicând: „Nicole, chiar trebuie tot
timpul s comentezi ceva? Nu m intereseaz ce cântec crezi tu c ar trebui
s cânt m. încearc mai bine s -ti p strezi p rerile doar pentru tine.Ă
M auzeam pe mine spunând: „Nicole, ii deranjezi pe to i vorbind in
timpul orei. Nu vezi c lumea mai lucreaz inc la test?Ă Nicole s-a f cut
roşie de ruşine şi s-a oprit, dar dup câteva minute s-a intors in banc şi s-a
pus pe taclale cu fata din spatele ei. Exasperat , m-am dus la ea, am apucat-
o de umeri şi am intors-o spre mine, ordonându-i: „Nicole, inceteaz ! Dai
din gur ca o meli .Ă
Tot spunându-i de atâtea ori ce nu f cea bine, presupuneam cu to ii c
Nicole avea s ne asculte şi s se schimbe in bine. De ascultat, poate ne-a
ascultat, dar in mod cert in bine nu a ajuns s se schimbe. De fapt, aveai
senza ia c d dovad chiar de mai pu in autocontrol. ţa şi cum ne-ar fi
spus tuturor: „Dac voi aşa m vede i, atunci aşa am s fiu.Ă Poate c noi,
profesorii ei, am contribuit la accentuarea rolului ei de „vorb rea
incorijibil Ă.
 88
Ajuns inapoi acas , am inceput s m gândesc la reac ia lui Nicole
fa de comentariile noastre, privind situa ia cu mai pu in simpatie şi
în elegere. De ce trebuia ca toat povara schimb rii comportamentului
lui Nicole s cad pe umerii profesorilor ei? Unde era res- ponsabilitea
lui Nicole în toat povestea asta? De ce s nu fie în stare s reac ioneze la
nemul umirile noastre şi s fac un mic efort de a se schimba în bine?
A sunat telefonul. Vocea cald şi mângâietoare a Janei:
— To i î i ducem dorul pe-aici, a zis ea. Pe-acolo cum merge?
N-am ştiut cum s -i povestesc mai repede despre doamna Detner şi
despre ceea ce-mi zisese ea despre copii, despre amintirile mele legate de
Nicole şi despre p rerea pe care mi-o formasem de curând referitoare la
atitudinea ei sfid toare şi înc p ânat .
— Mmm! a exclamat Jane. Nu simt prea sigur c Nicole te sfida. Nu
e cumva posibil ca, de fapt, s nu fi avut puterea de a respinge imaginea
pe care to i profesorii i-o d deau despre ea îns şi? Atunci când eşti doar
o puştoaic şi auzi pe toat lumea spunându- i mereu acelaşi lucru, pân
la urm începi s crezi şi tu ce auzi.
— Ce te face s fii aşa de sigur ? am întrebat-o eu, apoi a urmat o
lung pauz . Haide, Jane, spune-mi, am îndemnat-o eu.
— Of... cred c m gândeam la mine, pe când aveam 12 ani şi eram
foarte nesigur , şi de asemenea la cum a fost în primul an în care am
plecat singur de-acas , vara, în tab r .
— Nu i-a pl cut?
— Ţa da. De fapt, prima mea vacan de una singur a fost
minunat . M pl ceau colegele de camer ; m pl cea îndrum toarea; ba
m pl ceau pân şi b ie ii. Am înv at s înot, s vâslesc, am câştigat
premiul taberei şi m-am întors acas cu o siguran şi o încredere în mine
îns mi, cum nu mai avusesem niciodat înainte. A fost cea mai frumoas
var din via a mea.
— Prin urmare, tot acest r spuns pozitiv i-a dat o cu totul alt
perspectiv despre tine îns i.
Da. Hai s î i povestesc ce poate face un r spuns negativ, a continuat Jane.
Am fost în aceeaşi tab r şi în vara urm toare, dar nimic nu mi s-a mai p rut
la fel. Aveam alt îndrum toare, alte colege de camer — toate moarte dup
b ie i şi dup haine. Mi-au zis c sunt „o mucoas anost Ă. Am încercat din
r sputeri s m împrietenesc cu ele, dar fetele s-au izolat într-un cerc închis,
din care m-au exclus. Pe b ie i nu-i interesau decât fetele noi. Pân şi
îndrum toarea s-a descotorosit de mine înc de prima oar când m-a v zut
cum arunc mingea. Mi-a zis c simt „toant Ă. Pe la sfârşitul verii, m
d dusem b tut . La ultimul meci de baseball, c pitanii şi-au ales suporterii,
iar pe mine nu m-a vrut niciuna dintre echipe. Am stat pe banc şi m-am
uitat un pic la joc, dup care m-am întors în camer , unde nu era nimeni, şi,
neavând altceva mai bun de f cut, m-am hot rât s -mi sp l şosetele. Mi-
aduc şi-acum aminte cum m uitam la apa aceea murdar şi plin de cl buci
care se scurgea prin chiuvet ; şi cum aveam senza ia c m scurg şi eu la fel,
odat cu cl bucii murdari. Nimeni nu m voia. Nim nui nu-i p sa dac
tr iam sau muream. Şi nu puteam face nimic pentru a schimba situa ia.
T ceam, fiindc m durea sufletul pentru ea şi nu ştiam ce s spun. în
cele din urm , am întrebat:
— Jane, încerci cumva s -mi spui c e aproape imposibil s treci peste
felul în care te v d ceilal i?
— Poate c unii puşti sunt suficient de puternici, încât s nu se
descump neasc şi s continue s cread în ei înşişi. Eu n-am fost.
Apoi, Jane a schimbat subiectul, dar dup ce am încheiat conversa ia, m-
am tot gândit la cele dou vacan e ale ei. Jane p rea o persoan atât de
puternic şi de sigur pe ea, încât îmi venea greu s -mi imaginez c fusese
cândva un copil vulnerabil şi sensibil la felul în care o vedeau ceilal i
oameni. Pe urm , m-am gândit la copiii trecu i în catalogul clasei mele, pe
care doamna Detner îi categorisise atât de r spicat, şi m-am întrebat cât
erau, oare, de vulnerabili.
 89

Luni, dup ce m-am întâlnit, în fine, cu elevii mei din clasa a cincea, am
r suflat uşurat , fiind pl cut surprins . Niciunul nu mi s-a p rut prea
groaznic. în realitate, ar tau ca oricare al i elevi, normali. Pe la sfârşitul
primei s pt mâni îns , mi-a trecut prin minte, şi nu o dat , c toate
caracteriz rile pe care doamna Detner le f cuse copiilor nu erau chiar
lipsite de adev r. Am dat la o parte acest gând urât, hot rât s caut tot ţUM S ÎI ELIŢEREZI PE ţOPII DE POVARA ROLURILOR
ce era mai bun în elevii mei. Ultimul lucru de care aveau nevoie din
partea mea era o nou doz de etichetare toxic .
Pe la sfârşitul celei de-a doua s pt mâni, mi-am dat seama c bunele • ţaut prilejul de a le ar ta elevilor o nou imagine despre ei înşişi.
mele inten ii nu erau de ajuns. De exemplu, atunci când Mary Ann Ryan
şi-a uitat iar şi rigla acas , am avut t ria s nu îi spun în fa c e • Pune-i pe elevi în situa ii în care s se poat vedea singuri altfel.
„împr ştiat Ă, ceea ce nu a însemnat îns c , dac reuşisem s -mi in
gura, îmi putusem înfrâna şi gândurile, în mintea mea, tot o f ceam • Las -i pe elevi s aud întâmpl tor când spui ceva pozitiv despre ei.
„împr ştiat Ă; m auzeam spunându-i: „Mary Ann, n-ai uitat s - i iei azi
• Prezint comportamentul pe care i-ar pl cea s -l vezi.
banii pentru prânz?... S nu- i laşi iar şi jacheta pe-aici... Ai grij s î i pui
în ghiozdan carne elul pe care i-ai notat temele, ca nu cumva s -l pierzi • Reaminteşte-le elevilor realiz rile lor anterioare.
din nou."
E adev rat, nu i-am spus niciodat în fa c e „împr ştiat Ă, dar e cert • Enun - i sentimentele şi/sau aştept rile.
c i-am transmis cumva felul în care o vedeam eu. Şi f ceam acelaşi lucru
şi cu ceilal i copii. Nu i-am zis niciodat lui Joey Simon c „nu casc
urechile de-ajunsĂ, dar e clar c i-am spus, printre din i: „Joey, încearc s Urmeaz , sub form de benzi desenate, câteva dintre exemplele
fii atent de data asta, te rog." Nu l-am f cut niciodat pe Jimmy Potts concepute de mine când încercam s aplic toate sugestiile de pe list în cazul
„mototolĂ, dar l-am îndemnat: „Jimmy, m car de data asta s nu mai copiilor din clasa mea:
r mâi ultimul la ieşirea din clas .Ă Nu i-am spus niciodat lui Roy Schultz
c e spurcat la gur , îns privirile pe care i le aruncam transmiteau clar
acest mesaj.
Mi-am dat seama c aveam nevoie de xm plan. La sfârşitul acelei
s pt mâni, m-am apucat s fac o list cu tr s turile de caracter care m
deranjau cel mai mult la elevii mei. Pe urm , am citit din cartea How to
Talk So Kids Will Listen... capitolul despre cum s îi faci pe copii s scape
de rolurile pe care le joac şi am rescris rezumatul, înlocuind cuvântul
copii cu elevi.
90

ţAUT PRILEJUL DE A LE AR TA ELEVILOR O NOU PUNE-I PE ELEVI ÎN SITUATII ÎN ţARE S SE POAT VEDEA
IMAGINE DESPRE EI ÎNŞIŞI SINGURI ALTFEL
 91

LAS -I PE ELEVI S AUD ÎNTÂMPL TOR ţÂND SPUI ţEVA PREZINT ţOMPORTAMENTUL PE ţARE I-AR PL ţEA
POZITIV DESPRE EI S -L VEZI
92

REAMINTESTE-LE ELEVILOR REALIZ RILE LOR DAR DAţ ELEVUL ţONTINU S SE ţOMPORTE ţONFORM
ANTERIOARE VEţHII ETIţHET RI?
Enun - i sentimentele şi/sau aştept rile
 93
Imi p rea bine c reuşisem s îmi imaginez ce le-aş putea spune
elevilor mei pentru a-i sc pa de „etichet rile" primite, deoarece, ca
urmare a acestui exerci iu autoimpus, am ajuns s am o alt p rere despre
ei. Şi, încetul cu încetul, pe m sur ce îi f ceam s aib o imagine mai
bun despre ei înşişi, schimb rile s-au produs v zând cu ochii:
Mary Arm Ryan n-a uitat s aduc bile elul semnat de p rin i pentru
plecarea în excursie.
Angie Milano a recvmoscut c „a împrumutatĂ rigla lui Mary Arm.
Henry Burt a ridicat mâna s r spund la or !
Joey Simon a participat cu seriozitate la discu ia din clas .
Jimmy Potts a ajuns la timp, trei zile la rând.
Roy Schultz a l sat s treac o s pt mân întreag f r s sar la b taie.
Şi, spre uimirea tuturor, într-un moment de enervare, a dat cu pumnul în
banc , zbierând: „M i, s fielĂ
Eram atât de entuziasmat de ceea ce vedeam, încât sim eam nevoia
s povestesc cuiva. Fireşte, am sunat-o pe Jane.
— ţu fiecare nou zi, i-am spus eu, triumf toare, v d cum copiii
ştia se dezbar de vechile lor roluri şi încep s exploreze noi laturi ale
personalit ii lor.
— Felicit ri, mi-a spus Jane, încântat . Po i şi tu s m felici i pe
mine.
— Da?! Pentru ce? am întrebat eu.
— Deoarece mi-am dat seama, dup ce am vorbit cu tine ultima oar ,
c mi-am „distribuitĂ propriii copii în nişte roluri.
Eram şocat .
— La ce te referi? Ce fel de roluri? Care copii?
— Ai mei, Diane şi Emily. Sunt atât de apropiate ca vârst şi se iau atât
de mult la întrecere una cu cealalt , încât am vrut ca fiecare s simt c este
cu totul deosebit . Aşa c i-am spus Dianei c ea e artista familiei, iar lui
Emily c ea e scriitoarea familiei. Ţa l-am b gat şi pe prichindelul de Jason
în „ciorbaĂ asta şi i-am zis c el e muzicianul nostru.
— Şi ce e r u în asta? am întrebat eu. Toate sunt roluri pozitive.
— Chiar asta e problema, a zis Jane. Pozitive sau negative, rolurile tot
roluri r mân. ţei mici se închisteaz în ele şi încep s se team s mai
încerce şi alt mod de a fi. De ce s rişti s nu faci la fel ca sora sau ca fratele
t u?
— Sau s rişti s faci mai bine, am zis eu, şi s te trezeşti c sora sau
fratele te ur sc.
— Exact, a spus Jane. Trebuie s afli, Liz, c atitudinea ta hot rât de a
elimina rolurile în clasa ta mi-a dat ideea s încerc s fac acelaşi lucru acas
la mine.
în urm toarele dou pagini, ve i vedea, sub form de benzi desenate,
ceea ce Jane a povestit c era o conversa ie tipic cu Diane, urmat de
încerc rile Janei de a o scuti pe feti s mai joace rolul pe care tot ea i-1
d duse.
M-am tot gândit la aceste dou scenarii, dup ce am terminat de vorbit
la telefon cu Jane. Ştiu c , dac aş fi îngrijorat c am de scris o compunere
şi m-ar chinui, totodat , gândul c sora mea e „scriitoarea în familia
noastr Ă, nu m-ar mângâia nicidecum insisten ele mamei c eu sunt bun
ca artist . Nu numai c aş fi atât de descurajat , încât nici nu m-aş încumeta
m car s m apuc de compimere, dar, probabil, aş gândi cam aşa: „Dac
valoarea mea în familie este dat de arta mea, ce s-ar întâmpla dac la un
moment dat n-aş mai fi bun la asta? Sau dac , într-o bun zi, sor -mea vine
acas cu un desen frumos? ţe s-ar alege de mine?"
94

Z VORÂREA ţOPILULUI ÎNTR-UN ROL

ELIBERAREA COPILULUI DIN ROLUL DAT
 95

Recapitulare rapid
Ins , dac m-aş pune în a doua situa ie, unde mama s-ar concentra
numai asupra mea şi ar sublinia atuurile mele unice, m-aş sim i cu totul ţum s eliberezi un copil care s-a închistat într-un rol —
acas şi la şcoal
altfel. Mi-aş zice: „E posibil s pot face compunerea aia. Poate chiar am
nişte lucruri de spus despre dreptate." Nici n-ar mai conta, m car, dac Adultul: Nicole, î i umbl gura ca o meli . Nu mai apuc nimeni s
sora mea scrie bine sau nu. Treaba ei, s fie ţe scriitoare pofteşte. Iar eu spun nimic din cauza ta.
aş fi liber s fiu eu îns mi.
La câte lucruri trebuia s m gândesc! Mi-era extrem de limpede totul. In loc de a eticheta un copil, mai bine:
Rolul meu ca profesoar şi rolul Janei ca p rinte era s fim ferme în a nu
1. ţaut prilejul de a-i ar ta copilului o nou imagine despre el
permite niciun fel de rol. Etichetarea firii copiilor trebuia s înceteze. E necesar
însuşi.
s vedem în fiecare copil o fiin cu fa ete multiple, când sfioas şi retras ,
când g l gioas şi sociabil ; ba molcom şi gânditoare, ba iute şi „ţe putere de autocontrol! Deşi mai aveai multe de spus, i-ai dat seama
hot rât ; când înc p ânat şi necooperant , când flexibil şi maleabil . c trebuie s aib şi ceilal i ocazia s vorbeasc .Ă
Dar niciodat la fel, veşnic în prefacere, având mereu capacitatea de a se 2. Pune-l pe copil într-o situa ie în care s se poat vedea singur
schimba şi a se dezvolta. altfel.
S se înceteze cu etichet rile vizând capacit ile la înv tur — „peste „Nicole, aş vrea s conduci reuniunea (şcolar /familial ) şi s ai grij s
medieĂ... „sub medieĂ... „mediocruĂ... „str lucitĂ... „lentĂ. Fiecare copil îi vin rândul fiec ruia la cuvânt.Ă
trebuie v zut ca o „fiin apt s acumuleze noi cunoştin eĂ. El trebuie 3. Las -1 pe copil s aud întâmpl tor atunci când spui ceva pozitiv
încurajat s tr iasc bucuria descoperirilor intelectuale şi satisfac ia de a despre el.
face progrese — fie rapid, fie lent. „Nicole are atâtea idei mimmate, încât îi vine greu s fie re inut . ţu toate
S se înceteze cu obiceiul de a-i eviden ia pe copiii cu talente artistice sau astea, am v zut c ştie s-o fac .Ă
sportive deosebite şi de a-i copleşi cu aten ie, în detrimentul fra ilor sau 4. Prezint comportamentul pe care i-ar pl cea s -l vezi.
colegilor lor mai pu in talenta i. Da, aceia pu ini care sunt astfel înzestra i „Oh, îmi pare r u, n-am vrut s te întrerup. Te rog, termin ce aveai de
au nevoie de recunoaşterea şi dezvoltarea talentului lor, dar acelaşi lucru spus. Pot s -mi p strez ideea.Ă
este valabil pentru to i copiii. Fiecare copil are nevoie s fie încurajat s 5. Reaminteşte-i copilului realiz rile lui anterioare.
guste pl cerea de a face sport, a cânta, a dansa, a juca pe o scen de teatru „Mi-aduc aminte de discu ia noastr despre pedeapsa capital . Ai
sau a face arte plastice, f r s -şi bat capul c va trebui s devin ascultat in t cere, dar în momentul în care i-ai expus, în cele din urm ,
campion la atletism, geniu muzical, actor celebru sau artistul din familie. concep iile, câteva persoane şi-au schimbat atitudinea."
S nu mai lu m captive speran ele, visele şi posibilit ile copiilor,
6. Enun - i sentimentele şi/sau aştept rile.
z vorându-i sub nişte etichete. ţine ştie ce am fi putut ajunge şi noi în „Nicole, dac mai aşteapt şi al ii s ia cuvântul, aş vrea s î i scurtezi
via , dac m car im singur om ar fi crezut atât de mult în noi, încât s comentariile."
ne fi ajutat s ne explor m şinele neexplorat?
 96
ÎNTREŢ RI ŞI POVESTIRI DE LA P RIN I ŞI PROFESORI
ÎNTREŢ RI DE LA P RIN I
1. Încurajându-i pe copii s nu mai joace nişte roluri — de genul
„şefulĂ sau „criticulĂ sau „Domnul înc p ânareĂ ori „Domnişoara
Sensibilitate" —, nu exist totuşi pericolul ca odat cu partea rea a
rolului respectiv s se piard şi ce avea el bun?
Ori de câte ori ajut m un copil s se încumete s adopte alt
comportare, trebuie s ar t m c sus inem ceea ce a fost pozitiv în rolul
pe care l-a jucat pân atunci. „ŞefulĂ trebuie apreciat pentru calit ile lui
de conduc tor. „ţriticulĂ trebuie l udat pentru capacitatea lui de
observa ie. „Domnul înc p ânareĂ trebuie respectat pentru persisten a
şi atitudinea lui hot rât . „Domnişoarei SensibilitateĂ trebuie s -i fie
recunoscut meritul de a fi o persoan duioas .
2. Incerc s îl ajut pe fiul meu s îşi schimbe rolul de persoan
neserioas ; aş vrea s devin o persoan serioas , pe care s te po i
bizui. M întreb îns dac nu cumva astfel îl scot dintr-un rol şi îl pun
în altul. ţe p rere ave i?
Este important s nu îi „distribuimĂ pe copii în niciim rol. Pentru un
puşti, este la fel de nepl cut s aud spunându-i-se: „întotdeauna m pot
baza pe tineĂ, ca şi: „Niciodat nu m pot bizui pe tine.Ă Indic -i mai bine
fiului t u un exemplu în care s-a purtat ca un om serios: „Ai promis c
te vei ocupa s afli cât cost cartea pe care ai pierdut-o şi te-ai inut de
cuvânt.Ă Astfel îi sugerezi c , atimci când vrea s fie un om pe care s pui
baz , poate s-o fac .
3. Tot nu v d ce e r u în a-i spune unui copil „întotdeauna m pot
baza pe tine.Ă Nu crede i c astfel îl provoc m s fie mereu la
în l ime?
A-i spune unui copil c întotdeauna face aşa sau aşa înseamn a-l
constrânge s evolueze într-un spa iu limitat. Ori se poart ca un om
neserios pentru a- i demonstra c nu ai dreptate, ori îşi asum noul rol pe
care i l-ai dat — indiferent de împrejur ri sau de ceea ce îl cost pe el ca
persoan . („Nu mi s-a vindecat glezna, dar nu-mi pot l sa de izbelişte
echipa.Ă) Noi vrem ca to i copiii s scape de asemenea constrângeri — s fie
capabili s evalueze fiecare situa ie care apare şi s ia o decizie bazat pe
propriul ra ionament, şi nu pe p rerea altcuiva despre felul în care ar trebui
s se comporte ei întotdeauna.
4. Se poate face ceva atunci când copiii se eticheteaz între ei? M
gândesc la fiica mea, Wendy, care o face „rea şi egoist Ă pe prietena ei.
Susan, ori de câte ori se joac împreun şi Susan nu-i d ceea ce îi cere.
Nu subestima i niciodat puterea voastr , ca p rin i, de a-i influen a pe
copiii de care ave i grij . Dac un copil îl eticheteaz pe cel lalt, pute i
interveni pentru a-1 ajuta pe fiecare s vad ce e bun în cel lalt: „Wendy, ce-
ar fi s îi ceri lui Susan ce vrei f r s o faci în fel şi chip? Pun pariu c poate
fi m rinimoas dac este rugat frumos."
POVESTIRI DE LA P RIN I
Prima povestire provine de la mama unei feti e „uituceĂ.
Fiica mea, Polly, este întruchiparea profesorului distrat. Atunci când vine
momentul s -şi fac temele pentru şcoal , constat ori c nu şi-a adus
manualul acas , ori c şi-a pierdut foaia cu ce are de f cut, ori c a inut
minte s ia manualul, îns a uitat ce pagini are de înv at. Pân şi bunic -sa,
care o ador , zice c fata asta ar fi în stare s -şi uite şi capul, dac nu l-ar
avea prins de umeri.
Am încercat tot ce se poate cu ea — r bdare, ipete, lungi predici
moralizatoare despre responsabilitate. Nimic nu merge. So ul meu îmi tot
spune c nu fac decât s înr ut esc lucrurile şi s îi dau lui Polly o imagine
proast despre ea îns şi. S pt mâna trecut , m-am enervat aşa de r u pe el,
încât i-am zis: „Ţine, ocup -te tu de-acum încolo.Ă Şi s-a ocupat.
 97
De exemplu, atunci când Polly mi-a cerut trei dolari pentru a pleca în
excursie, n-am mai f cut mare caz de faptul c data trecut pierduse
banii. I-am spus doar s discute cu taic -s u. ţum n-a avut m iunt, i-a
dat o bancnot de cinci dolari şi i-a zis: „Schimbi şi-mi aduci acas doi
dolari, rest. Gândeşte-te bine unde ai s pui banii, pân mi-i dai mie.Ă Şi
fata s-a gândit! I-a b gat în pantof şi, dup ce a ajuns seara acas , i i-a dat
lui taic -s u.
ţam la o or dup aceea, a intrat în panic , fiindc nu îşi g sea caietul
de exerci ii. So ul meu i-a zis: „Polly, când ai s fii în stare s ascul i, vreau
s î i pun o întrebare.Ă „ţe?Ă a zis ea, imediat. „ţine din clasa ta crezi c
ştie tema?Ă a întrebat el. „ţindyĂ, a r spims ea şi s-a dus glon la
buc t rie, s îi telefoneze.
Mai târziu, când so ul meu s-a dus la ea în camer s -i spun noapte
bun , i-a dat fetei înapoi cei doi dolari şi i-a zis s -şi cumpere cel mai
mare caiet cu putin şi s scrie pe acesta ceva care s îi aduc mereu
aminte s -l ia cu ea acas .
„ţam ce-ar trebui s scriu?Ă a zis ea. „Un spiriduş aşa deştept ca tine,
c ruia îi trece prin cap s îşi in banii în pantofi, poate n scoci ce s scrie
pe o copert .Ă „Gata, ştiu. Am s scriu: «Nu m uita, spiriduşule!!!»Ă, a
chicotit ea.
Trebuie s recunosc c so ul meu e pe calea cea bun .
Urm toarea povestire arat cum o mam a intervenit pentru a-şi
proteja fiicele vitrege, pe care nişte rude nes buite voiau s le
închisteze în anumite roluri.
De curând, m-am m ritat cu un b rbat care are dou fiice gemene.
Fetele nu seam n leit una cu cealalt . La masa organizat la noi acas
de Ziua Recunoştin ei, unchiul lor le-a zis, în glum , c una e
„frumuse eaĂ, iar cealalt , „în elepciuneaĂ. E adev rat c una este foarte
frumoas , în timp ce cealalt e o elev merituoas , dar eu am fost
îngrozit .
M-am întors spre fete, s le v d reac ia. Nu p reau surprinse. Era
limpede c unchiul lor le mai spusese deja acelaşi lucru. O m tuş a încercat
s schimbe subiectul, dar eu eram atât de sup rat , încât nu puteam l sa
lucrurile s r mân aşa. Tare şi r spicat, am zis:
— Le cunosc pe Joy şi Ellen de aproape un an deja, aşa c v pot spune,
ca o persoan care a tr it al turi de ele, c amândou sunt înzestrate cu o
inteligen excep ional . Şi, dup p rerea mea, amândou sunt tari la
capitolul frumuse e.
Se prea poate ca dup acest episod unchiul respectiv s nu m prea aib
la inim , îns am v zut dup expresia de pe fa a fetelor c lor le-a p rut bine
c n-am t cut.
Un p rinte care face munc de voluntariat la şcoal ne-a relatat
întâmplarea urm toare:
Am fost repartizat la o clas de-a treia, cu copii de diferite rase şi extrem
de s raci. ţei mai mul i p rin i erau muncitori cu ziua. Profesoara m-a luat
deoparte în prima zi şi mi-a spus c urma s lucrez cu Ţilly şi Jonathan,
ambii de 9 aru. Pe urm , m-a pus la curent cu situa ia lor familial : Ţilly
provenea dintr-o cas cu droguri şi violen . Jonathan locuia cu bunica,
fiindc tat l era în puşc rie. M-a avertizat s nu-mi fac prea multe iluzii în
privin a lor: „Amândurora le place s fac t r boi şi nici nu simt prea
sclipitori. Apropo, în aceast şcoal — s-a oprit şi a coborât glasul — copiii
de acest fel sunt numi i «avortoni».Ă
Nu-mi ieşea din cap ce spusese. Avortoni? ţopii buni de azvârlit în
tomberon? Gunoaie umane? Dup opinia mea, acestea erau nişte cuvinte
jignitoare, ce denotau o atitudine cel pu in denigratoare! Am început prima
lec ie de citit cu b ie ii, hot rât s le fac dreptate. Mi-au c scat sub nas. Ţilly
mi-a zis c S-a uitat la televizor şi filmul s-a terminat abia la 2 noaptea, iar
Jonathan mi-a spus c îi era foame. Am aflat ulterior c nu mâncase nimic
de diminea .
 98
A doua zi, am adus la şcoal gust ri pentru ambii b ie i şi ei au mâncat
în timp ce eu le-am citit o poveste. Pe urm , i-am dat fiec ruia câte o carte
cu ghicitori şi glume, cerându-le s aleag câte una pe care s-o citeasc
apoi cu glas tare. Jonathan a ales o glum cu un ran care avea un porc.
Am râs atunci când a ajuns la poant . Pe urm , Ţilly a întrebat: „Pot s-o
citesc şi eu pe a mea?Ă
A citit poticnit, dar mi s-a p rut c în elege sensul cuvintelor.
In ziua aceea, ghea a dintre noi s-a spart. Am continuat s le aduc
gust ri, s lucrez cu ei la citire şi la matematic . încetul cu încetul, mi-am
dat seama c profesoara nu avea dreptate. Erau sclipitori, amândoi.
Jonathan în elegea perfect ce citea, iar Ţilly era bim la aritmetic . N-am
ratat niciodat ocazia de a le spune c eram impresionat de progresele
rapide pe care le f ceau şi c era o adev rat pl cere pentru mine s
lucrez cu ei. Nu era gargar . ţhiar m ataşasem de cei doi copii.
Dup câteva luni, au ajims s citeasc şi s rezolve probleme la nivelul
clasei lor, având o atitudine cooperant la orele de curs. M sim eam
r zbunat. Ştiam c asta se datora faptului c îi tratam pe aceşti aşa-zişi
„avortoniĂ ca pe nişte copii importan i şi respecta i, pe care îi pre uiam.
ţu câteva s pt mâni înainte de încheierea trimestrului, familia lui
Ţilly a fost evacuat , iar el a fost nevoit s p r seasc şcoala. Atunci când
a venit la or în ultima zi, mi s-a p rut trist şi retras. I-am spus c voi avea
grij s ob in adresa lui de la noua şcoal , astfel încât Jonathan şi cu mine
s -i putem scrie. Pe urm , l-am îmbr işat de r mas bim, spimându-i c
nu-1 voi uita niciodat .
în zilele care au urmat, mi-a fost tare dor de Ţilly. îmi p rea r u c nu
avusesem mai mult vreme pentru a m ocupa de el şi m întrebam cât
timp aveau s d inuie în sufletul lui, într-o lume rece şi ostil , aceste sen-
timente mai bune despre el însuşi.
ÎNTREŢ RI DE LA PROFESORI
1. Mi s-a spus c în prima zi de şcoal s -mi informez elevii despre
regulile institu iei de înv mânt unde se afl şi despre consecin ele
nerespect rii lor — scrierea numelui pe tabl , interdic ia de a mai ieşi în
recrea ie, telefon dat p rin ilor, re inerea la şcoal dup ore etc.,
mergând pân la eliminarea pe câteva zile. M întreb, acum, dac nu
cumva acest demers îi poate plasa pe copii în rolul de „indisciplina iĂ,
transmi ându-le mesajul c eu m aştept ca ei s nu fie ascult tori. ţe
p rere ave i?
Elevii au tendin a de a da curs aştept rilor profesorilor, în bine sau în r u,
deopotriv . Dac vezi în ei nişte persoane pline de cusururi, care trebuie s
fie puse la punct şi cumin ite, atunci po i s fii sigur c î i vor da mult de
furc . în schimb, dac preferi s vezi numai aspectele lor pozitive, de la care
s contruieşti apoi ceva, se vor str dui la fel de mult s justifice încrederea
pe care o ai în ei.
O profesoar ne-a povestit c îşi începe trimestrul cu prezentarea câtorva
proiecte atr g toare pe care le are în minte (de exemplu, un post de radio al
clasei), explic limpede c va avea nevoie de contribu ia şi implicarea
tuturor, iar apoi, ar tând spre o list afişat pe perete, spime: „Haide i s
parcurgem împreun câteva reguli care ne vor ajuta s ne realiz m aceste
obiective. Probabil c pe majoritatea le cunoaşte i deja.Ă
„Lucrul acesta, spune ea, le d de în eles elevilor mei, de la bun început,
c îi v d ca pe nişte persoane fundamental responsabile, cooperante şi
creatoare, care pot avea contribu ii de pre la activitatea clasei.Ă
2. ţe po i face dac , în ciuda tuturor eforturilor tale, un elev persist
în a interpreta un anumit rol?
Perseverezi. Nu consideri c înd r tnicia copilului constituie o atitudine
îndreptat împotriva ta. Tân rul care continu s joace un rol negativ nu are
neap rat „ceva cu tineĂ. E foarte posibil ca, ac ionând astfel, copilul s se
agate, de fapt, de ceva sigur şi familiar pentru el. Nu este exclus s aib
nevoie s îi repe i de mai multe ori ceea ce aştep i, mai nou, de la el şi s îi
ar i c ai o alt atitudine fa de persoana sa; apoi, va începe s aib
încredere în tine şi în el însuşi, deopotriv , pentru a experimenta comport ri
noi.
 99
3. în cartierul unde predau eu, ambian a general este atât de
violent , încât unii dintre profesori par s fi acceptat ca pe un fapt dat
ideea c elevii sunt nişte „delincven i minoriĂ, care vor fi r i şi brutali
unii cu al ii — chiar şi atunci când se joac —f r ca nimeni s poat
schimba ceva. M întreb dac sunte i de acord cu acest punct de
vedere.
ţoncep ia prezentat aici poate ti periculoas . Dac noi, adul ii, st m
cu mâinile în sân şi le permitem copiilor s îşi fac r u unii altora, cu
gândul c e numai o joac , în realitate aprob m implicit o form de
violen , care se poate transmite asupra tuturor rela iilor lor. Trebuie s
îi trat m pe copii nu aşa cum sunt, ci aşa cum sper m c vor deveni.
Foarte impresionat de felul nemilos în care elevii ei se r neau unii pe
al ii, atât fizic, cât şi verbal, o profesoar s-a decis s îi ajute s se vad pe
ei înşişi ca pe nişte oameni care pot ti sensibili la sentimentele celorlal i.
De îndat ce joaca lor devenea prea brutal , intervenea spimând; „Hei,
doare! Uit -te la fa a lui şi ai s - i dai seama c îl doare. Vezi? Plânge? în
felul sta observi dac nu cumva ai mers prea departe.Ă
Odat , în recrea ie, a z rit doi puşti care îl ineau la p mânt pe un altul;
se p rea c totul a pornit de la o trânt din joac . Ţ iatul imobilizat pe jos
era disperat, dar ceilal i doi râdeau şi îl burduşeau cu pumni în con-
tinuare. în clipa în care profesoara a încercat s îi opreasc , b ie ii au
protestat, zicând c nu se b teau, ci doar „se jucau şi se amuzauĂ şi ei un
pic.
Ea le-a replicat: „Atunci când te ba i în joac , toat lumea trebuie s se
distreze. Ia întreba i-1 pe b iatul trântit pe jos dac el se distreaz acum.
Dac nu se distreaz , trebuie s înceta i.Ă ţa o concluzie, le-a spus:
„Vreau ca elevii mei s ştie c nu le permit s -i brutalizeze pe al ii sau s
se lase brutaliza i, când sunt eu de fa .Ă
4. Deosebirile de caracter de la un individ la altul nu exist , cumva,
din naştere? Am remarcat c unii dintre elevii mei sunt mai impulsivi,
sau mai timizi ori mai agresivi decât al ii. Aceştia nu interpreaz un rol
care le-a fost distribuit de c tre altcineva.
Faptul c un copil s-a n scut cu o anumit predispozi ie genetic nu
înseamn c el trebuie s r mân prizonierul tr s turii respective. ţopilul
„impulsivĂ are nevoie de ajutor şi de experien e practice menite s îl fac s
o ia mai încet şi s se gândeasc la consecin ele faptelor lui; copilul „timidĂ
trebuie s tr iasc pl cerea de a intra în contact cu al ii; copilul „agresivĂ
trebuie s înve e cum s se poarte paşnic cu ceilal i. Noi trebuie s îi ajut m
pe to i copiii s se dezvolte complet.
O POVESTIRE DE LA UN PROFESOR
Urm toarea întâmplare arat ce se poate întâmpla atunci când
protesorul se decide s îşi vad elevul într-o nou lumin .
Darryl Jackson era un uriaş la cei 10 ani ai s i, nesuferit şi de dou ori mai
mare decât to i ceilal i elevi din clas . Datorit fizicului, te-ai fi aşteptat s
fie mai matur, dar, de fapt, el se purta ca un mare prostovan, g l gios şi
n t r u. Le d dea pumni în cap celorlal i copii, îi îmbrâncea, d dea din
picioare şi se repezea ca turbatul, sau se n pustea pe hol, cu urlete fioroase,
atunci când trecea cineva. Pe scurt, f cea orice, numai s atrag aten ia. Dac
nu inea nici aşa, se apuca s tr nc neasc vrute şi nevrute, în gura mare.
Nici copiii nu-1 puteau suferi. Tot timpul îi jignea: „N-ai ştiut asta? Ce
prost eşti!Ă Dac se pleca în excursie cu şcoala, inea mor iş s aib dou
locuri numai pentru el în autobuz. în sala de mese, înfuleca din sandviş
La un moment dat, m-a scos din s rite atât de r u, încât am f cut gestul
de a-mi smulge p rul din cap. Lui Darryl i-au sc p rat ochii de pl cere.
Rânjind cu gura pân la urechi, a zis: „V-am adus în pragul nebuniei, nu-i
aşa, doamn Ţergen?Ă îşi atinsese scopul. Şi nu numai cu mine. To i
profesorii din şcoal îl ştiau şi îl detestau. La prânz, îşi povesteau poante cu
Darryl. Ţ iatul reuşişe s devin faimos în toat şcoala. Oribil, dar aproape
nostim totodat . Era atât de turbulent, încât m întrebam dac nu ar fi fost
recomandabil s m consult cu îndrum torul pedagogic sau cu psihologul
şcolii. O p rticic din mine îns se înc p âna s sus in c m puteam
„ocupaĂ şi singur de el. Ştiam c , dac voiam s existe o cât de mic
posibilitate ca Darryl s se schimbe, trebuia s schimb şi eu tactica.
 100
Dar îmi d deam seama, în acelaşi timp, c nu puteam face acest lucru,
pur şi simplu, mecanic. Trebuia s g sesc în Darryl m car o tr s tur de
caracter care s îmi plac sau pe care s-o admir. F r un sentiment de
afec iune pentru acest copil, întregul proces risca s fie un exerci iu de
manipulare. Poate chiar şi aşa era mai bine decât nimic, numai c eu spe-
ram ceva mai mult.
In ziua urm toare, l-am urm rit pe Darryl cu ochi de vultur. Singurul
lui har salvator era talentul la desen. Era suficient s priveasc un obiect
pentru a-l reproduce imediat cu acurate e. La un moment dat, Felix l-a
chemat s -i arate desenul lui. Felix avea o slab coordonare între mân şi
ochi, aşa c desenul lui era aproape de nedescifrat. ţu toate astea,
ar tând spre mâzg liturile lui, i-a spus lui Darryl: „Uite, sta e omul care
va împuşca dinozaurul.Ă
Am crezut c Darryl va râde de el, îns b iatul doar a zâmbit cu
bun tate şi, ar tând spre mâzg liturile lui Felix, i-a spus cuvinte de
îmb rb tare: „Da, uite şi un extraterestru care coboar dintr-o nav
spa ial .Ă Lucrul sta m-a impresionat. Vas zic , Darryl putea fi şi dr -
gu . Ţa chiar generos! Poate fiindc se sim ea atât de sigur pe el în
domeniul artelor plastice.
Incepând din acel moment, am lansat „campania stimul rii pozitiveĂ.
Am pornit prin a-1 alege pe Darryl pentru mici sarcini, rugându-l s
ştearg tabla, s pun la loc, în ordine alfabetic , volumele din World
Boofo sau s hr neasc broasca estoas , dup care aveam grij s îi
mul umesc pentru ajutor. S-a dovedit c lui Darryl îi plac animalele. L-
am pus s se ocupe de hamsteri în acea s pt mân , spimându-i c
animalele p reau încântate atunci când le inea el în mân , fiindc se
purta cu mare blânde e. A surâs radios.
Pe urm , a trebuit s îi ajut pe ceilal i puşti din clas s îl vad cu al i ochi.
Ori de câte ori cineva avea nevoie de ajutor, eu ziceam: „Oh, pune-l pe
Darryl s - i arate cum se face. Se pricepe la frac ii.Ă Sau „Darryl, tu ştii
foarte multe lucruri despre animale. ţe ras ar fi bun pentru un câine
de paz ?Ă Speram ca, v zând c profesoara nu îl mai consider o
adev rat pacoste, şi ceilal i elevi s îşi schimbe p rerea despre el.
Ori de câte ori trebuia neap rat s îl cert, încercam s -i spun înainte
ceva pozitiv: „Darryl, ştiu cât de greu este s aştep i, dar şi lui Felix
trebuie s i se dea posibilitatea de a termina de vorbit.
Ă Sau „Darryl, ştiu c nu e uşor s î i înfrânezi impulsul de a te ridica din
banc , dar în momentul de fa vreau ca toat lumea s stea jos şi s fie
atent .Ă Dup un timp, Darryl a început s spun lucruri de genul: „Vede i,
doamn Ţergen, m controlez!Ă Sau „Vede i, aştept s -mi vin rândul.Ă Ori
„Mi-a venit s sar în sus, dar n-am f cut-o.Ă Iar eu reac ionam întotdeauna
rapid şi afectuos: „Sigur c am v zut.Ă Sau „Ştiu c i-a fost greu."
Pe urm , m-am apucat s îi scriu nişte bile ele mamei Iui:
Drag doamn Jackson,
Darryl a fost îns rcinat s aib grij de animalele clasei în aceast lim .
Toate animalele sunt curate, bine hr nite şi fericite.
Cu sinceritate. Doamna Bergen
Lui Darryl îi pl cea tare mult metoda asta. M-a rugat s le spun şi
celorlal i profesori despre cum era el acum. ţu mult bucurie, i-am f cut pe
plac: „Doamn Kramer, Darryl a desenat o hart a Statelor Unite şi a pus pe
aceasta toate statele şi capitalele lor.Ă
Din aceste mici schimb ri în comportamentul meu au venit mari schimb ri
în purtarea lui. A devenit foarte afectuos cu mine. N-a mai nec jit, îmbrâncit
sau tachinat pe nimeni. Tot timpul s rea s -i ajute pe al ii s deseneze, s
citeasc sau s care ceva. Atunci când noul lui prieten, Felix, nu a avut bani
pentru o excursie cu clasa, l-a împrumutat el. A devenit un „juc tor de
echip Ă. Inamicul tuturor a devenit prietenul tuturor. împ r ea cu ceilal i
pache elul de mâncare, dulciurile, orice. Era Domnul Sociabilitate.
R m sese tot g l gios şi scandalagiu, numai c aceste tr s turi se combinau
acum cu nişte calit i acceptate şi dorite de restul elevilor.
ţeilal i profesori au observat sentimentele pe care Darryl le avea pentru
mine şi au început s le foloseasc pentru a-i controla comportamentul. îi
spuneau: „Dac nu te potoleşti, te spun doamnei ŢergenĂ, iar el se cumin ea
pe loc. Nu voia s ajung la urechile mele ceva r u despre el.
Pân la urm îns , noua lui purtare nu a avut efect asupra celorlal i
profesori. Aceştia tot nu-1 puteau suferi, iar el, la rândul lui, nu avea de gând
s fac eforturi de a fi cooperant sau dr gu cu nişte oameni care îl tratau ca
pe o sec tur . F r s -i ar i c î i pas de el, pe Darryl nu-1 puteai îndupleca
s se poarte mai frumos. Pentru a te bucura de aprecierea lui, trebuia s -l
apreciezi şi tu pe el.
 101
PARTENERIATUL P RINTE-PROFESOR
Avusesem o zi grea. Dup tensiunea şi emo ia pricinuite de
întâlnirile, rând pe rând, cu fiecare profesor în parte, m sim eam
complet stoars . Şi înc mai urma o sear lung , cu multe şedin e. Nu
aveam timp s trec pe-acas . M-am dus cu maşina la un mic restaurant
din oraş, sperând s am parte de o mas liniştit şi relaxant , înainte de
a da piept cu urm torul val de p rin i.
Ţ rbatul care şi-a parcat maşina lâng a mea mi s-a p rut cunoscut. De
îndat ce a p şit în lumin , l-am recunoscut:
— Ken, am strigat eu. Ce bucurie s te rev d! ţe cau i pe-aici?
— Probabil acelaşi lucru ca şi tine, a zis el, cu vm zâmbet larg. Mai
am programate înc trei şedin e pentru disear , aşa c am nevoie s îmi
încarc bateriile. ţe-ar fi s st m la mas împreun ? Vreau s -mi poves-
teşti cum se poart lumea cu tine la Hemlock.
Gata cu prânzul meu liniştit. Am intrat în restaurant. Fiind foarte
aglomerat, am început s c ut m o mas liber . Nu exista niciuna. De
vmdeva din spate, cineva a strigat, fluturând din mân : „Liz! Hei, aici!Ă
Era Julie, o prieten din liceu care se mutase în alt localitate, cu câ iva
ani înainte. Al turi de Julie, şedea sora ei mai mare, Martha.
— Nu fi aşa mirat , a zis Julie. Am venit aici pentru câteva zile, în
vizit la Martha. Hai s stai cu noi la mas .
Am ar tat înspre Ken, dându-le de în eles c eu venisem cu el. Julie a
încuviin at din cap, a indicat dou scaune libere la masa ei şi ne-a f cut
amândurora semn s ne apropiem.
Prima parte a conversa iei noastre a constat dintr-un schimb de
prezent ri şi aduceri aminte. Se p rea c Julie era acum m mic divor at ,
se descurca bine de una singur , iar „bebeluşulĂ avea şase ani. Ţ iatul cel
mare al Marthei era la liceu. Le-am explicat c eu şi Ken eram foşti colegi
de cancelarie, c fusesem transferat la o alt şcoal , iar el r m sese la cea
veche, şi c acum eram amândoi în pauz între dou şedin e.
— Şedin e cu p rin ii?! a întrebat Julie, scârbit . M aşteapt şi pe mine
una s pt mâna viitoare şi n-am niciun chef s m duc.
Afirma ia mi s-a p rut tare ciudat . Dup ce am comandat mâncarea, am
zis:
— S-ar zice c n-ai avut parte de lucruri prea pl cute la ultima şedin
cu p rin ii.
Dându-şi ochii peste cap, Julie a oftat adânc. Eram curioas , dar nu voiam
s m bag în sufletul ei. Ken îns nu avea astfel de scrupule.
— De ce? Ce-a fost r u?
— Nu ştiu dac vei putea în elege, a zis Julie, agitat . Trebuie s fii
mam ca s - i dai seama...
— Ceea ce nu e cazul, a zis Ken. Dar pune-m totuşi la încercare.
Julie a t cut câteva clipe. Pe urm , a spus:
Nu ştiu dac voi fi în stare s explic, dar... în fine, cred c fiica mea, Ţecky,
e o feti nemaipomenit , dar, atunci când am fost la ultima şedin cu
p rin ii şi profesoara mi-a zis, cu un râs strâmb şi pref cut, „P i, ca s
vorbim absolut deschis, Becky e un pic cam dezorganizat şi nu prea spune
întotdeaima adev rulĂ, am sim it c mi se face r u de la stomac. Şi, mai
târziu, când m-am dus acas , am început s m uit altfel la Ţecky şi s m
întreb dac nu cumva pân atunci m prostise într-adev r şi dac nu era,
cum spusese profesoara, şmecher şi dezorganizat .
Eram îngrozit de experien a prin care trecuse Julie.
— ţe groaznic, am zis eu. Din cauza acestei şedin e, ai ajuns s te
îndoieşti de copilul t u.
— Da, şi probabil nici n-ar fi trebuit s spun asta, a continuat Julie, îns
profesorii au „talentulĂ de a m face s simt c orice lucru r u la copilul meu
e numai din vina mea. Dac „aş fi f cut astaĂ sau „m-aş fi purtat aşaĂ ori aş
fi petrecut mai mult timp cu ea, sau aş fi fost o mam mai bun , Ţecky ar fi
şi ea un copil mai bun... Sun prosteşte, ştiu prea bine, dar uneori chiar am
senza ia c unii profesori se cred superiori mie doar fiindc au f cut o
facultate, iar eu nu.
 102
— Oh, haide, nu se poate... a zis Ken, batjocoritor, ridicând din
sprâncene.
— Nu desconsidera ceea ce încearc Julie s spun , a zis Martha,
împungând aerul cu degetul. Eu am diplom de facultate şi, întâmpl tor,
sunt şi vicepreşedinte la firma mea. îns îmi aduc aminte perfect ce sen-
za ie aveam atunci când st team într-o b ncu de elev, în fa a catedrei
profesoarei, şi trebuia s ascult cum îmi spunea c fiul meu nu are
capacitatea de a asculta ce se vorbeşte. în niciun minut, ajimgeam s m
simt din nou ca o feti speriat , în timp ce o ceart profesoara.
Stai un pic, am zis eu. Nu mai în eleg rumic. Nu aşa trebuie s fie o
şedin cu p rin ii — cu profesoara care vorbeşte numai ea tot timpul şi
î i zice ce nu e bine la copilul t u. Nu, nu. Pentru mine, o şedin cu
p rin ii este ca o strad cu dublu sens. Noi, profesorii, vrem s afl m
informa ii de la voi, p rin ii elevilor noştri. Avem nevoie de datele
respective. Acesta este şi scopul întâlnirii noastre la şedin . Primim cu
pl cere ideile voastre.
— Z u?! a exclamat Martha, cu dispre . Atimci, de ce am impresia c
trebuie s calc ca pe ou , înainte de a îndr zni s fac şi cea mai
neînsemnat sugestie? Fiindc dac , fereasc Sfântul, întâmplarea face s
o jignesc pe profesoar cu aluzia fin c ar trebui, poate, s procedeze
altfel, iar ea se înfurie pe mine, ştiu al naibii de clar c se va r zbuna pe
copilul meu.
— Martha, dar nu e drept, am obiectat eu, şi nu-i nici m car
adev rat!
Martha nu m-a b gat în seam .
— Dar ce m enerveaz pe mine, efectiv, a continuat ea, este când
profesorii folosesc tonul la superior şi îngâmfat: „Problema cu Michael
este trala-la-la-la. Ştiu c ave i serviciu, dar dac a i sta poate mai mult
timp cu el...Ă Sau: „Dac Michael nu începe chiar de acum s fie atent la
ore, nu va promova clasa.Ă Iar chestia care m face întotdeauna s m
simt vinovat şi c nu fac ceea ce trebuie este: „Regret c trebuie s v
spun, dar fiul dumneavoastr nu d tot ce poate.Ă
Eram uluit şi jenat de comentariile Marthei. Rostisem exact aceste
cuvinte în fa a unui p rinte, în acea dup -amiaz . Primul meu impuls a fost
s m lansez într-o lung pledoarie în favoarea mea şi a tuturor colegilor
mei, dar m-am decis s adopt alt cale.
— Şi ce altceva te mai deranjeaz ? am întrebat eu, calm .
Martha a s rit ca ars la întrebarea mea:
P i, da, m deranjeaz ! Ur sc atunci când se apuc s vorbeasc pe
p s reasca lor de cadre didactice, iar eu m simt ca o cretin . „Dac vre i ca
Michael s decodeze fonemele şi grupurile consonantice (în traducere:
adic , s citeasc ), e nevoie s îl ajuta i un ceas în fiecare sear s îşi fac
programul de citit."
— Şi, a mai ad ugat Julie, care p rinte are la dispozi ie un ceas, seara,
dup ce toat ziua a muncit, a f cut cump r turi şi cur enie?! Ştiu de la
mine. Dup ce am terminat de preg tit cina, am sp lat farfuriile, am aranjat
rufele şi am îmbr cat-o pe Ţecky în pijama, sunt atât de obosit , încât abia
mai reuşesc s -i citesc povestea de noapte bun .
Martha a încuviin at din cap, dându-i dreptate.
— Dar ce m însp imânt , efectiv, a zis ea, este faptul c profesorii nu
simt niciun fel de responsabilitate de a comunica permanent cu p rin ii. Nu
primesc nicio veste de la ei, decât în clipa în care problema este atât de
grav , încât numai o minune o mai poate rezolva, ca atimci, de pild , când
Michael era la gimnaziu şi, la un moment dat, nu şi-a mai f cut deloc lec iile
la studii sociale. Profesoara nu s-a sinchisit s îmi semnaleze acest lucru,
decât abia cu o s pt mân înainte de încheierea mediilor. Cum poate un
copil s recupereze 15 lec ii într-o s pt mân ?
Era deja prea mult.
— Stai un pic, am zis eu. Se prea poate s fie cum spui tu, dar în elege,
te rog, profesorii au şi mai mult de 30 de copii într-o clas , iar fiecare dintre
elevii aceştia are nevoie de aten ie. Este nerealist s pretinzi unuia şi
aceluiaşi om s sune ori de câte ori un elev nu şi-a f cut tema.
Foarte rece, Ken a întrebat:
— De fapt, ce-a i vrea voi, p rin ii, de la profesori?
Uitându-se drept în ochii lui Ken, Martha i-a r spuns:
 103
— Respect, a zis ea. Aş vrea ca profesorii s m trateze pe mine şi pe
copilul meu cu acelaşi respect pe care îl pretind pentru ei înşişi.
Ken s-a f cut roşu la fa .
— Respect?! s-a r stit el. ţe respect li se arat profesorilor? Toat
lumea ne împroaşc veşnic cu noroi. Suntem f cu i r spunz tori pentru
tot ceea ce nu merge bine şi o încas m din toate p r ile. P rin ii se plâng
de noi; copiii sunt grosolani; directorul şcolii ne pretinde s nu ne abatem
de la program ; administra ia ne împinge s fim mai creativi, în timp ce
ni se taie din buget pentru necesit i mai importante; conducerile liceelor
şi colegiilor nu svmt mul umite de noi, fiindc elevii nu au preg tirea
necesar de a face fa nivelului cerut acolo; iar angajatorii ne condamn
c le trimitem absolven i necalifica i pentru pia a muncii. Dar sprijin , de
fapt, cineva înv mântul? Este careva dispus s îi pl teasc pe profesori
aşa cum ar merita pentru mimca lor? ţomimitatea de aici nici m car nu
a votat pentru ultima prevedere fiscal !
Julie r m sese cu gura c scat . ţei de la mesele de al turi se
întorseser s se holbeze la noi. M sim eam foarte jenat . De data asta,
Ken mersese prea departe. Pe Martha îns n-o impresionase izbucnirea
lui Ken.
— Ba eu am votat pentru, a zis ea, cu sete, iar dac ar fi dup mine,
voi, profesorii, ar trebui s primi i un salariu mare şi to i banii de care
ave i nevoie pentru a cump ra rechizite şi altele. îns ceea ce încercam
Julie şi cu mine s spunem este c noi, p rin ii, ne sim im desconsidera i
şi excluşi din educa ia copiilor noştri. E adev rat, nu avem experien a
voastr profesional , dar putem aduce multe contribu ii — dac ne da i
voie. Vrem s ajut m!
— P rin ii s ajute? a explodat Ken. ţare p rin i, m rog? ia care
nici m car nu se deranjeaz s vin la şedin , la şcoal , ca nu cumva s
piard serialul preferat de la televizor? Sau ia care sunt prea be i sau
prea droga i, pentru a le mai p sa? Sau cei care au tupeul s -l retrag de
la şcoal pe b iatul cel mare, cu inten ia de a-1 pune s aib grij de
mezin? Sau p rin ii care ne piseaz s le d m zece copiilor lor, fiindc
mami şi tati vor s -i bage la imul dintre colegiile Ivy League?
Martha tot nu se d dea b tut .
— Ken, a zis ea, eşti nedrept cu p rin ii. Liz, experien a i-a demonstrat
şi ie acelaşi lucru? m-a întrebat ea, sperând s o sprijin.
Voiam cu disperare s reduc încordarea acestei conversa ii, îns Martha
dorea adev rul, aşa c nu puteam s i-1 ascimd.
— Nu tocmai, am zis eu. Am avut p rin i cu care era o bucurie s
lucrezi, îns sunt unii cu care aş ezita s ridic o problem sau alta. I-am spus
imui tat c fiul lui e turbulent, iar în seara aceea b iatul s-a ales cu o mam
de b taie. în momentul de fa , de exemplu, am o pereche, mam şi tat ,
care se ceart pentru încredin area copilului. Mi-e limpede c bietul copil
are nişte probleme grave, îns la şedin cei doi p rin i n-au f cut decât s
se învinuiasc unul pe cel lalt şi s încerce fiecare s m câştige de partea
lui... ţred c azi p rin ii au parte de atâta stres şi suferin în via a lor
personal , încât le vine greu s se mai concentreze asupra copiilor. Constat
c trebuie s îi ascult ce au de spus, s aflu problemele lor, înainte de a le
l sa r gazul s discute despre eventualele probleme ale copiilor lor.
— Eu m dau b tut , a f cut Martha, ridicând mâinile. ţonform p rerii
voastre, noi, p rin ii, suntem o gaşc de indivizi egocentrişti, iresponsabili
şi patetici.
— Nu lua toate astea ca pe un atac personal, a zis Ken. N-am f cut decât
s d m drumul la nişte supape. Fireşte, exist o sumedenie de p rin i
minuna i, care se str duiesc din r sputeri ca totul s fíe cât mai bine. ţe-a i
auzit aici sunt divaga iile rostite de doi profesori frustra i, c rora le pas
foarte mult de copiii voştri şi care simt nec ji i, fiindc nu primesc
întotdeaua sprijinul necesar din partea p rin ilor.
Toat lumea a amu it. Uşor fâstâcit , Julie a zis:
— Probabil c ori de câte ori m duc la o astfel de şedin la şcoal , m
fr mânt ce o s -mi spun profesoara despre copilul meu. Niciodat nu mi-
a trecut prin minte s m gândesc la ce simte profesoara sau la ce i-ar fi,
poate, necesar.
— Mda, p i, dac vrem s fim drep i, poate ar trebui s ne gândim şi la
asta, a recunoscut Martha. Liz, tu ce-ai vrea, de fapt, de la noi, p rin ii?
Intrebarea m-a luat prin surprindere. M-am gândit câteva clipe şi am zis:
 104

— Informa ii corecte — despre cum se comport copilul acas ,
despre ceea ce îl intereseaz , ceea ce îl nelinişteşte... în fine, orice îmi po i
spune pentru a m ajuta s -l în eleg mai bine. Şi probabil c , dac exist
cumva nişte probleme, mi-ar pl cea ca p rintele s fie de acord s le
analiz m şi s le rezolv m împreun , pentru ca, în final, s facem cum e
mai bine pentru copil.
Martha mi-a dat dreptate, încuviin ând din cap.
— Şi tu, Ken, ce p rere ai? Tu cum ai vrea s fie?
— Aş vrea s existe o rela ie de tipul ac iune-r s- puns. Aş vrea s
ştiu care dintre eforturile mele zilnice spre binele copilului t u — atunci
când exist — au impact. ţe are el de spus despre şcoal ? Sau despre
mine? F r a cunoaşte r spunsul ac iunilor, e greu s iei o decizie
în eleapt în privin a a ceea ce îi este lui necesar mai mult sau mai pu in.
— Nu am nicio obiec ie în aceast privin , a zis Martha.
Rezemându-se de speteaza scaunului, Ken a zis, mişcând elegant
bra ul;
— In regul , Martha, cuvântul î i apar ine. Ai avut de spus nişte
lucruri dure despre profesori. S presupunem c rolurile se inverseaz şi
eu î i pxm ie aceeaşi întrebare. ţe a i vrea, de fapt, voi, p rin ii, de la noi?
Martha s-a încruntat, dup care, vorbind rar, a spus:
— Pentru mine, cel mai important este s plec de la şedin cu ceva
de care s m pot ag a. O imagine, poate, despre copilul meu, care s
m ajute s m gândesc cu drag la el. Nu cred c profesorii îşi imagineaz
m car ce putere au sau ce efect pot avea cuvintele lor. în majoritatea
cazurilor, experien a de p rinte se rezum doar la câ iva copii. Profesorii
au de-a face cu sute de copii de-a Ivmgul carierei. P rerea profesorului
despre copil are o mare greutate în fa a p rin ilor. Atunci când un
profesor î i spune c odrasla ta este ieşit din comvm într-un anumit fel
— în bine sau în r u — îl iei în serios. Şi pleci acas , având întip rite în
minte aceste cuvinte. Mi-aduc aminte cât de mult m enerva şi m sup ra
Michael pe vremea când mergea la gr dini ...
— Era smiorc it şi m mos, nu independent şi îndr zne precum ceilal i
copilaşi de patru ani. Dar în ziua în care am avut o discu ie cu educatoarea,
totul s-a schimbat pentru mine. ţu un zâmbet radios, mi-a spus încântat :
„Sunt tare fericit s pot face cunoştin cu mama lui Michael. E un b ie el
deosebit de afectuos şi iubitor.Ă ţuvintele acestea au avut asupra mea im
efect electrizant. Niciodat pân atunci nu m gândisem la el în acest fel.
Imaginea pe care femeia aceea mi-a dat-o despre fiul meu mi s-a p rut
extrem de adev rat şi m-a ajutat s dep şesc mai multe dificult i decât şi-
ar putea ea închipui vreodat .
M impresionase povestea Marthei. întorcându-m spre Julie, mi-am pus
mâna pe bra ul ei:
— La tine cum e? am întrebat eu. Tu ce i-ai dori de la o şedin cu
p rin ii, Julie?
— Aş vrea s plec de-acolo cu ceva ce s -i pot comunica feti ei mele,
pentru a-i da mai mult încredere în ea îns şi... ţeva ce s -i pot repeta lui
Ţecky când se uit la mine cu ochii ia mari şi m întreab : „ţe i-a spus
profesoara despre mine?"
Restul orei petrecute la mas a trecut rapid; am discutat deschis şi ne-am
spus ce ni se p rea fiec ruia mai important în rolul nostru de p rinte ori de
cadru didactic şi cum vedeam noi şedin a ideal la şcoal — întâi din
perspectiva p rintelui, iar apoi din cea a profesorului. In paginile urm toare,
ve i g si, sub form de benzi desenate, esen a conversa iei noastre.
105

ŞEDIN A IDEAL ţU P RIN II: PERSPEţTIVA P RINTELUI ŞEDIN A IDEAL ţU P RIN II: PERSPEţTIVA P RINTELUI
In loc s te dai b tut în privin a copilului meu, dezvolt im plan
împreun cu mine.
106

ŞEDIN A IDEAL ţU P RIN II: ŞEDIN A IDEAL ţU P RIN II:

PERSPECTIVA PROFESORULUI PERSPECTIVA PROFESORULUI
In loc s debutezi cu ce e r u, începe prin a descrie ceva bun
In loc s -mi spui mie ce s fac,
împ rt şeşte-mi ce metode au func ionat acas .
 107

REţAPITULARE RAPID
Şedin a ideal cu p rin ii
In loc s începi cu ce e r u...
Dup ce ne-am împ rt şit unii altora diferitele variante despre şedin a
ideal , ne-am dat seama cât de izbitor de asem n toare erau necesit ile 1. Incepe prin a descrie ceva bun.
noastre. Profesorul: M bucur întreb rile profunde ale lui Sam. P rintele: Lui Sam i-
• Atât p rin ii, cât şi profesorii au nevoie de apreciere, informa ii şi
a pl cut lec ia dumitale despre rachete.
în elegere din partea celorlal i. In loc s subliniezi ce n-a f cut copilul...
• Şi unora, şi celorlal i trebuie s ni se recunoasc eforturile.
2. Descrie ce trebuie s fac acest copil.
• Şi unii, şi ceilal i avem nevoie de respect.
Profesorul: E nevoie ca Sam s recupereze tot ce nu a putut înv a în
• Şi unii, şi ceilal i avem nevoie s lucr m împreun , s ne sprijinim
s pt mâna când a fost bolnav.
reciproc şi s c ut m ce e mai bun în fiecare, astfel încât s le putem
P rintele: ţred c e copleşit. Probabil c nu i-ar strica un pic de ajutor din
da tot ce e mai bun copiilor noştri. afar , astfel încât s îi ajung din urm pe ceilal i.
Atunci când a venit vremea s plec m, ne-am luat la revedere cu In loc s nu furnizezi informa ii...
p rere de r u. ţred c sim eam cu to ii imensitatea c l toriei emo ionale 3. Imp rt şeşte informa ii pertinente.
pe care o f cusem în scurtul ceas petrecut împreun . Pornisem de la P rintele: Inainte, se juca pe-afar atunci când ajungea acas . Acum st doar
poluri opuse. P rin ii împotriva profesorilor. Noi împotriva lor. Şi totuşi, în fa a televizorului.
la momentul desp r irii, ne aflam cu to ii în acelaşi loc, în aceeaşi echip , Profesorul: L-am v zut c scând de multe ori în ultima vreme, la ore.
lega i printr-o implicare comun în dezvoltarea copiilor noştri şi prin
hot rârea de a nu ne da b tu i niciodat în privin a vreunui copil. In loc s v da i unul altuia sfaturi...
4. Descrie ce metode au func ionat acas sau laş coal .
P rintele: De când a fost bolnav, mi se pare c înva mai bine dac face o
pauz la fiecare 15 sau 20 de minute.
Profesorul: Am remarcat c are mai mult energie dup recrea ie.
în loc s te dai b tut în privin a copilului...
5. Elabora i un plan împreun .
Profesorul: Am s îl rog pe un alt elev s îl ajute pe Sam la lec iile la care a
lipsit. Şi voi avea grij s fac mai multe pauze.
P rintele: Şi eu voi veghea s nu se mai uite atât de mult la televizor, s ias
la aer curat şi s fac mişcare.
In loc s închei pe un ton negativ...
6. Incheie şedin a cu un enun pozitiv, care s -i poat fi repetat
copilului.
 108

Profesorul: Spune i-i lui Sam c am încredere c va fi în stare s Şedin a s-ar putea opri aici. Dar dac exist ceva care trebuie îmbun t it?
recupereze lec iile la care a lipsit. Mai spune i-i şi c m bucur c îl am Dac fiul t u amân tot timpul ceea ce are de f cut sau nu izbuteşte s -şi
elev. P rintele: Aşa voi face. Ştiu c se va bucura atunci când va auzi. organizeze timpul de înv at? Tu sau profesorul pute i aduce vorba despre
asta:
In loc s ui i de plan dup şedin ... Profesorul: Mai ai înc mult de lucru pân s ajvmgi s faci prezentarea final
7. ine-te de plan. în fa a clasei. Hai s discut m despre cum se poate face asta.
Profesorul: Jeffrey l-a ajutat pe Sam, care a recuperat aproape tot. Şi se Din acest punct, pute i discuta to i trei despre cum se organizeaz şi
pare c are mai mult energie, în ultima vreme. planific nenum ratele etape pe care le presupune realizarea unei lucr ri
P rintele: So ul meu a început s fac jogging şi Sam a alergat cu el. şcolare. Ideal ar fi ca profesorul s spun : „ţrezi c te-ar ajuta dac i-aş fixa
nişte termene intermediare, de exemplu, când s ai gata conspectele, planul
ÎNTREŢ RI ŞI POVESTIRI DE LA P RIN I ŞI PROFESORI lucr rii şi prima variant ?Ă
ÎNTREŢ RI DE LA P RIN I
Tot ideal ar fi ca tu s adaugi: „ţrezi c te-ar ajuta dac te-aş duce cu
maşina la bibliotec , de câteva ori, dup -amiaza, în aceast s pt mân ,
1. Ar fi bun , cumva, ideea ca un copil s fie prezent la şedin a cu astfel încât s po i începe investiga iile?Ă
p rin ii? Uneori, am impresia c fiului meu i-ar prinde bine s fie de Ideal ar fi şi ca fiul t u s se ofere: „ţe-ar fi s notez pe hârtie tot ce am de
fa . f cut, s pun o dat în dreptul fiec rui punct şi, pe urm , s bifez dup ce
La începutul discu iei, atât dumneavoastr , cât şi profesorul ve i avea am rezolvat ceva?"
nevoie de libertatea de a discuta deschis, f r s v face i griji în privin a I i vei da seama c discu ia voastr în trei a fost o reuşit dac b iatul
efectului pe care spusele voastre l-ar putea avea asupra b iatului. Aşa c , pleac de-acolo încrez tor şi motivat.
în acest interval, copilul poate aştepta pe hol, poate citi la bibliotec sau 2. Fiica mea. Mia, e genul de copil timid. Anul trecut, a avut o
se poate juca în curte. profesoar care încuraja prieteniile în clas . Anul acesta are o alt
Totuşi, la un moment dat, s-ar putea s fie folositor s îl invita i s profesoar şi e într-o clas unde cei mai mul i sunt elevi noi. Nu se plânge,
participe şi el la şedin . Nu neglija i vulnerabilitatea lui. La vârsta lui dar ştiu c se simte singur şi nefericit . ţare e cea mai bun modalitate
fraged , trebuie s se confrunte cu doi dintre cei mai puternici şi mai de a o aborda pe profesoar , pentru a ob ine ajutorul ei?
însemna i adul i din via a lui — în acelaşi timp! Poate fi util dac ve i In primul rând, s fii preg tit . Gândeşte-te bine înainte cam ce-ar putea
începe prin a-i comunica informa iile pozitive pe care le-a i schimbat face profesoara pentru a o ajuta pe fiica ta s comunice cu ceilal i copii.
pân atunci. De exemplu: Exist vreo activitate a clasei la care Mia ar putea participa — vreo pies de
P rintele: I-am spus doamnei Fisher cât de multe a putut înv a toat teatru sau vreim proiect de arte? Exist vreo responsabilitate pe care s-o
familia din povestirile tale despre jungl , de când te-ai apucat împart cu alt copil — de exemplu, s monitorizeze sala de mese sau s fie
de aceast lucrare. coeditor pentru ziarul clasei? Şi nu uita s întrebi dac tu po i fi de folos în
Profesorul: Iar eu i-am povestit mamei tale cât de mult le-au pl cut vreun fel — la piesa de teatru, la ziar sau la proiectul de arte. Nu insista
copiilor fotografiile aduse de tine — mai ales cele cu broaştele. pentru o reac ie imediat . Profesoarei îi va trebui timp pentru a analiza
ideile tale şi pentru a veni, eventual, şi ea cu nişte sugestii.
 109
3. La ultima şedin cu p rin ii, profesorul mi-a spus c fiul meu.
Tony, e leneş şi necooperant. M-am nec jit foarte r u, dar n-am ştiut
cum s reac ionez. Dac se mai întâmpl vreodat , ce-aş putea face?
E foarte important s ai un creion şi hârtie atunci când te duci la
şedin a cu p rin ii. Dac profesorul spune ceva negativ despre copilul
t u, te po i interesa ce anume din comportamentul fiului t u l-a
determinat pe profesor s fac aceast remarc : „Leneş?! îmi pute i
spune, v rog, la ce v referi i?Ă
S presupunem c profesorul r spunde: „E singurul care pleac de la
ora de desen, l sând pensulele murdare şi vopselele desf cute.Ă în timp
ce scrii, spui cu glas tare: „Tony trebuie s îşi spele pensulele şi s înşu-
rubeze capacele pe cutiile de vopsea, înainte de a ieşi din sala de desen.Ă
S presupunem c profesorul persist şi zice; „Mai e şi necooperant.Ă
întreab din nou: „ţe v face s spune i asta?Ă
Dac profesorul spune: „Nu tace din gur când ar trebui s citeasc în
gândĂ, din nou, rosteşte cu glas tare în timp ce scrii: „Tony trebuie s se
ab in s mai vorbeasc , atimci când toat lumea citeşte în gând.Ă
Transformând comentariile negative ale profesorului în enun uri
despre ceea ce trebuie f cut, profesorului, ie şi fiului t u v va fi mai uşor
s v situa i pe o direc ie pozitiv .
4. Anul acesta, fiica mea. Lisa, care a înv at la o şcoal special , a
fost repartizat într-o clas obişnuit . Profesorul ei crede în metoda
de a cere mult de la elevii s i, spunând c a avut întotdeauna rezultate
bune cu ei. Este convins c acest lucru se datoreaz exigen ei lui. Lisa
e o elev muncitoare, dar abia poate ine pasul. Profesorul se
enerveaz , iar ea se descurajeaz tot mai mult. ţe pot face?
Exigen ele noastre trebuie s fie mari, dar realiste. Poate fi un
deserviciu cumplit pentru copii atunci când insist m c pot face ceea ce
nu sunt capabili şi îi îndemn m „s se str duiasc mai multĂ. Un copil
care nu a deprins adunarea şi sc derea nu va fi în stare s înve e
înmul irea şi împ r irea, oricât de mare ar fi exigen a profesorului. Dac
Lisa este copleşit de cerin ele profesorului, atunci va trebui s o aju i s
în eleag care sunt actualele ei capacit i la înv tur şi s o încurajezi,
pentru ca ea s îşi fragmenteze obiectivele ample în eluri mai mici, adic
cerin e fezabile, astfel încât fata s poat avea rezultate pozitive, pas cu pas.
5. De curând, fiul meu a venit acas de la şcoal cu un aer foarte
agitat. Mi-a zis c profesoara îl ur şte. N-am prea ştiut cum s reac ionez.
Ce mi-a i sugera?
Dup ce ar i c ai observat mâhnirea lui, ascult ce are de spus. Uneori,
problema poate fi repede localizat şi detensionat : „Oh, vas zic i-a fost
ruşine c a ipat la tine în fa a tuturor, fiindc i-ai luat capsatorul din sertar.
Ai fi preferat s te cheme lâng ea şi s î i spun în şoapt ... Şi pun pariu c
î i pare r u c nu i-ai cerut voie, înainte s umbli în sertar.Ă
Dac fiul t u nu î i poate da o imagine clar despre ceea ce se întâmpl
la şcoal şi continu s se plâng de faptul c profesoara îl ur şte, atunci va
trebui s stai de vorb cu profesoara. Dup toate probabilit ile, aceasta va
fi în m sur s î i spun ce se petrece de fapt şi, pe urm , ve i putea aborda
problema împreun . Totuşi, dac în timpul discu iei intuieşti, nu numai din
cuvintele ei, ci şi din atitudinea sa general , c , efectiv, nu îl poate suferi pe
b iatul t u, atunci bazeaz -te pe „instincteĂ. F demersurile necesare pentru
a-1 muta în alt clas . Profesorii sunt fiin e umane. Or, unii profesori —
indiferent dac motivul e ra ional sau ira ional — pur şi simplu, nu-i pot
suferi pe anumi i copii. Nu e vina nim nui. Dar niciun copil nu trebuie s -
şi petreac zilele de şcoal stând într-o clas imde profesorul nu-l poate
suferi.
O povestire de la un p rinte
Aceast povestire provine de la p rintele unui copil supradotat, care a
g sit o modalitate de a colabora cu o profesoar rigid .
Atunci când a intrat în clasa a cincea, Robin şi-a pierdut parc tot
interesul pentru şcoal . Din discu iile avute cu ea, am c p tat impresia c
era de-a dreptul plictisit . Potrivit lui Robin (care citeşte la nivel de clasa a
noua), profesoara ei, doamna Post, insist ca ea s citeasc aceeaşi carte ca
şi ceilal i copii şi, mai ales, ca niciodat , sub niciun motiv, s nu citeasc
înainte. I-am amintit c era abia la începutul trimestrului şi am îndemnat-o
s aib r bdare. Dar am devenit cu adev rat îngrijorat în clipa în care a
început s se vaiete de dureri de cap şi s caute scuze pentru a nu se duce
la şcoal .
 110
Am sunat-o pe profesoar şi am fixat o întrevedere cu ea. I-am spus
doamnei Post c Robin avea nevoie de stimuli multipli. Doamna Post mi-
a spus c Robin avea nevoie de mai mult st pânire de sine. Dup p rerea
ei, Robin era neastâmp rat şi, tot timpul, le distr gea aten ia celorlal i
copii, care încercau s îşi vad de lec ii. I-am zis: „Poate c e
neastâmp rat fiindc a terminat exerci iul mai devreme şi nu mai are ce
s fac . Poate n-ar strica s i se dea nişte lecturi suplimentare.Ă
Agasat , doamna Post m-a informat c nu exista niciun motiv ca Robin
s aib alte teme decât ceilal i copii. De asemenea, mi-a adus la cunoştin
c ea e în înv mânt de 23 de ani şi c programa şcolar în vigoare este
foarte eficient pentru predarea no iunilor de baz . Era cât pe-aci s -i
spun: „Asta e şi problema. Robin cunoaşte no iunile de baz . ţare ar fi
r ul dac ei i s-ar oferi nişte cunoştin e în plus?Ă Dar m-am ab inut. Mi-
am muşcat limba, i-am mul umit politicos şi am plecat acas am rât foc.
Dup ce i-am povestit so ului meu despre şedin a de la şcoal , mi-a
zis: „Doamna Post şi-a imaginat, probabil, c eşti genul de mam
«b g rea ». Poate n-ar strica s stai de vorb cu directorul şi s îi ceri s-
o mute pe Robin în alt clas .Ă
M-am gândit cu toat seriozitatea la sugestia lui, dar, cu cât m
gândeam mai mult, cu atât sim eam c ar fi o nedreptate s o iau pe Robin
de lâng prietenele ei. A doua zi diminea , m-am trezit cu gândul c
trebuia s g sesc o modalitate de a o ajuta pe fiica mea, f r s o jignesc
pe profesoar . Am sunat-o pe cumnata mea, care este înv toare, şi i-
am povestit ce se întâmpl . A bomb nit ceva despre fosilele de profesori
care se comport ca în Evul Mediu, povestindu-mi, totodat , despre
metoda folosit de ea cu elevii avansa i la citit din clasa ei. Mi-a
recomandat nişte titluri de c r i pentru Robin şi a pomenit de o carte
pentru profesori, care propunea şi metode uşoare de evaluare a lecturii
unui elev care face munc individual . Se numea Responding to
Literature*. Mi-am notat tot ce mi-a spus, dup care am plecat s cump r
cartea.
In s pt mâna urm toare, am sunat-o pe doamna Post şi am întrebat-o
dac ne puteam întâlni din nou. Mi s-a p rut rece şi rezervat , spunându-
mi c avusesem deja o întrevedere. Nu vedea utilitatea altei întâlniri. I-am
explicat c era important pentru mine s stau de vorb cu ea. în cele din
urm , a acceptat.
Atunci când a venit momentul, eram foarte agitat . Nu voiam s fac ceva
care s-o înr iasc iar şi pe doamna Post. Am început prin a-i spune c eram
tare nec jit s aflu c Robin „se d în spectacolĂ în clas şi c m îngrijora
nespus de mult atitudinea ei schimbat fa de şcoal . Pe urm , i-am spus
c am încercat s adun câteva idei utile în situa ia existent şi am întrebat-o
dac voia şi ea s vad câteva dintre solu iile aşternute de mine pe hârtie.
Doamna Post n-a luat foaia de hârtie pe care i-am întins-o. ţontinua s
stea jos, inând mâna la gur . Aşa c am ales câteva dintre punctele de pe
lista mea şi i le-am citit — de exemplu, s o pun pe Robin s scrie alt final
la cartea pe care o citea toat lumea, sau s o pun s citeasc alte c r i de
acelaşi autor şi s le împ rt şeasc celorlal i colegi ce a aflat din aceste
lecturi. I-am ar tat şi exemplarul din cartea recomandat de cumnata mea,
f r s îi pomenesc de unde auzisem de aceast lucrare.
La sfârşit, am zis: „Doamn Post, mi-au secat ideile. Nu ştiu, efectiv, ce s
fac pentru a o ajuta pe Robin. De aceea v-am solicitat o nou întâlnire. Voiam
s aud p rerea dumneavoastr despre toate aceste sugestii şi, de asemenea,
m-am gândit c dup atâ ia ani de înv mânt, ave i, probabil, multe alte
idei.Ă Pân ca doamna Post s aib r gazul de a r spunde, am mai ad ugat:
„Voi discuta cu Robin, pentru a o convinge s nu se mai prosteasc la ore.
Indiferent cât de neastâmp rat ar fi, nu ar trebui s v bate i capul cu acest
aspect."
Doamna Post continua s m priveasc , p strând o t cere de piatr . Pe
urm , s-a ridicat şi a zis: „Am auzit ce a i avut de spus şi voi ine seama de
ideile dumneavoastr .Ă Dup aceea, m-a întrebat dac puteam s -i
împrumut cartea (nu-mi venea s cred!) şi mi-a mul umit c am venit. Ne-
am dat mâna. Şedin a se încheiase. Asta s-a întâmplat în urm cu o lun .
Habar n-am ce face doamna Post la ore. Tot ce ştiu e c lui Robin îi place din
nou la şcoal . Iar durerile ei de cap matinale au disp rut.
 111
Intreb ri de la profesori
1. Unii p rin i par s aib fobia şcolii. Detest s vin la şedin ele
de la şcoal , fiindc îi n p desc amintiri urâte de pe vremea când erau
ei înşişi elevi. Exist vreo modalitate de a-i face pe aceşti p rin i s se
simt mai confortabil în mediul şcolar?
O atitudine cordial şi primitoare este, probabil, cel mai bun antidot
pentru anxiet ile lor. Unii profesori au constatat c o fa de mas pe
catedr , nişte cafea sau ceai şi im scaun confortabil pentru adul i pot
contribui la crearea unei atmosfere amicale. P rin ii relateaz c
apreciaz în mod deosebit discu iile cu uşa închis , acest lucru
semnalând respectul fa de timpul personal pe care îl petrec cu voi,
profesorii.
2. Dac p rin ii sunt divor a i, pe care dintre ei s -l invit la
şedin ?
Invit -i pe amândoi, astfel încât nicixmul dintre ei s nu se simt
ignorat sau exclus. R mâne la latitudinea p rin ilor s decid dac
prefer s se întâbieasc astfel cu profesorul împreun sau separat. în
ambele cazuri, important este ca discu iile din timpul întrevederii s nu
se centreze pe rela ia lor, ci asupra felului în care, individual sau în
comun, pot face amândoi tot ce e mai bine pentru copilul lor.
3. Ce pot face dac un p rinte vine la şedin cu o dispozi ie
ostil sau agresiv ?
Nu da curs impulsului de a „fi pe aceeaşi und Ă cu p rintele copilului.
în loc de: „încerca i, v rog, s v calma i, domnule Smith. Nu ajungem
nic ieri dac o s ipa i aşaĂ, arat c ai observat starea lui sufleteasc .
Informeaz -1 c în elegi intensitatea sentimentelor lui: „V d c sunte i
tare sup rat. V rog, intra i şi lua i loc.
Vreau s aud ce v preocup .Ă Acest tip de abordare are toate şansele de a
atenua enervarea domnului Smith şi de a-i permite s î i spun ce îl
nec jeşte.
Nu e de neglijat nici ideea de a nota pe hârtie toate dolean ele lui şi de a i
le reciti, dup aceea, astfel încât s îşi dea seama c în elegi ce î i spune.
Dac , în ciuda tuturor str daniilor tale, furia lui persist , po i repro- grama
şedin a: „Domnule Smith, observ c sunte i tare sup rat. Aş avea nevoie de
mai mult timp pentru a m gândi la ceea ce mi-a i spus. Ţa e posibil chiar s
m consult şi cu alte cadre didactice. ţând ne-am putea întâlni din nou?" La
urm toarea întâlnire, nu ar fi r u s participe şi o ter parte — fie directorul,
pedagogul sau psihologul şcolii.
4. Unii p rin i mi s-au plâns c sunt contacta i de c tre profesori
doar când apar probleme. Trebuie s recunosc c au dreptate. Exist vreo
modalitate de a rezolva acest aspect?
P rin ilor le face pl cere s aud şi câteva „veşti buneĂ. Un profesor mi-a
spus c are grij ca, la începutul anului, atunci când copiii se poart înc
foarte frumos şi nu au prea multe lec ii de f cut, s sune în fiecare sear câte
doi p rin i. ţu prilejul convorbirii telefonice, scoate în eviden atuurile şi
eforturile fiec rui elev. Pe urm , în cursul anului, dac se iveşte vreo
problem , liniile de comunicare au fost deja deschise, iar p rin ii sunt mult
mai dispuşi s afle despre problemele ivite.
5. ţum s pun cap t, într-un mod politicos, întrevederii cu un
p rinte care nu mai termin de vorbit, deşi afar mai aşteapt şi al i
p rin i?
Mi se pare important ca p rintele s nu simt c timpul a expirat şi c este
concediat. Trebuie s te ui i mereu la ceas şi s îl previi cu câtva timp înainte:
„V d c ne-au mai r mas cinci minute. Mai ave i şi altceva s -mi spune i?Ă
Dac , la c p tui celor cinci minute, au mai r mas probleme de analizat, po i
spune; „ţe p cat c nu mai avem timp la dispozi ie. Vre i s mai discut m
la telefon sau a i dori s program m o alt şedin ?Ă Deschide agenda şi fii
gata s notezi data viitoarei întâlniri.
 112
O povestire de la un profesor
Aceast relatare vine din partea unui profesor de la cabinetul
metodologic al unei şcoli elementare.
Dup ce ţhristopher Ţoyle a fost repartizat la clasa a doua la care
predam eu, am observat imediat c este im b iat inteligent şi cu o gândire
clar . Dar când l-am testat, mi-a fost foarte limpede c avea toate
simptomele clasice de dislexie. Nu putea s -şi scrie nici m car numele
f r a s ri litere sau a le scrie invers. ţeea ce nu în elegeam îns era
motivul pentru care avea im comportament atât de discutabil; cert re ,
capricios, sup r cios.
Dup câteva s pt mâni, m-am decis s o sun pe mama lui, pentru a
afla dac m putea ajuta. A fost mai mult decât încântat s ne întâlnim,
oferindu-se s vin chiar în acea dup -amiaz . Aproape imediat ce ne-
am aşezat, doamna Ţoyle mi-a povestit cum în fiecare sear ţhristopher
st la masa lui de lucru şi încearc s îşi fac temele, dar pân la urm
ajunge s plâng şi s spun c e un prost.
Brusc, mi-am dat seama ce se întâmpla. Ţ iatul era nervos, fiindc era
convins c e im prost, motiv pentru care se r zbima pe el însuşi şi pe
toat lumea. I-am explicat doamnei Ţoyle c , de fapt, ţristopher nu era
nicidecum prost, ba dimpotriv chiar, un b iat foarte deştept, care îşi
manifesta curiozitatea în nenum rate privin e, îns , din cauza dislexiei,
trebuia s dep şeasc probleme pe care cei mai mul i copii nu le au. l-am
mai spus, de asemenea, c la mine la or ţhristopher era foarte silitor şi
c , probabil, cu timpul va înv a s citeasc .
Am avut senza ia c scurta mea caracterizare o înveselise pe doamna
Boyle, care m-a întrebat ce putea face pentru a m ajuta, l-am spus c
b iatul ei sim ea nevoia s ştie c ea în elegea toat frustrarea lui, fiind
totodat încrez toare c , încet, dar sigur, el va face progrese. l-am mai
spus, de asemenea, c , în fond, ţhristopher avea o minte iscoditoare şi
c , probabil, ar avea de profitat dintr-o vizit la bibliotec , unde putea
g si c r i ilustrate pe teme care îl interesau.
Pe tot parcursul trimestrului, Christopher s-a dovedit un elev foarte
muncitor. L-am înv at regulile fonetice, una câte vma, şi i-am ar tat cum
s rosteasc cuvintele, precum şi toate artificiile pe care le putea folosi
pentru a deosebi literele. Şi, încetul cu încetul, a înv at într-ade- v r s
citeasc şi s ortografieze corect cuvintele.
In tot acest interval, am sunat-o pe mama lui, povestindu-i despre
progresele b iatului şi informând-o c str daniile ei cu ţhristopher, acas ,
se vedeau la şcoal . Mama lui ţhristopher f cea tot ce-i recomandam eu şi
mai mult chiar. îl încuraja în pasiunea lui pentru peşti, insecte şi roci. (Tot
timpul strângea pietre şi întreba ce era fiecare.) îl ducea la muzee, citea cu el
c r i şi discutau împreim despre toate subiectele care îl fascinau.
Extrem de util pentru ţhristopher a fost faptul c am pus f iş problema
handicapului s u. ţel mai greu pentru el era s vad c to i ceilal i copii,
care în mod v dit nu se ridicau la nivelul intelectului s u, citeau, scriau şi
ortografiau f r probleme, rezolvând sute de teste, la care el nu f cea fa .
Voiam s fie conştient de faptul c era o persoan extrem de inteligent , care
se lupta cu dificult ile la înv tur din cauza dislexiei. Aşa c îi tot
spuneam: „ţhristopher, e o mare realizare pentru tine s po i recunoaşte
fiecare liter în parte, fiindc atunci când al i copii se uit la un b, ei v d un
b, dar când tu te ui i la un b, uneori ochii te înşal şi i se pare c seam n cu
un d. Aşa c pentru tine toate astea simt mult mai dificile. Se numeşte
dislexie. Dar ai muncit atât de mult, încât oricum ai reuşit s înve i totul.Ă
Lui ţhristopher îi pl cea cu adev rat s vorbeasc despre „greut ile lui
la înv tur Ă. Obişnuia s le spun celorlal i copii: „Şti i, eu am dislexie.
Atunci când m uit la cuvântul dar, eu v d cuvântul rad. Şi se apuca s scrie
inten ionat un cuvânt de la coad spre cap, râdea, îl inea în dreptul unei
oglinzi pentru a ar ta cum se vede cuvântul de la cap spre coad , dup care
se l uda c el putea „s scrie în oglind Ă. Astfel îşi controla handicapul,
v zându-l ca pe ceva special şi nostim.
La şedin a de la sfârşitul trimestrului, mama lui mi-a spus c , între timp,
ţhristopher devenise, acas , cu totul alt copil. Mult mai fericit, mult mai relaxat.
Mi-a povestit cum la o reuniune de familie Christopher se jucase de-a şcoala cu un
verişor mai mic, care era tot dislexie. V rul lui ţhristopher începuse s fie tot mai
agitat, fiindc nu reuşea s scrie un anumit cuvânt. ţhristopher i-a spus: „Nu- i f
griji. Am avut şi eu problema asta. Pot s te ajut. Hai s - i ar t o şmecherie.Ă
Christopher e acum în clasa a treia. Profesorii îmi spun c citeşte tot greoi, dar
c e tot timpul activ, c are întotdeauna de spus ceva interesant şi c , dac îl las un
pic mai mult, ob ine rezultate bune la lucr ri.
Ori de câte ori m gândesc la ţhristopher, am un sentiment de mul umire.
împreun cu mama lui, l-am ajutat s în eleag c dislexia de care sufer constituie
un obstacol pe care îl poate dep şi, şi nu un handicap care s ajung s îl
stigmatizeze şi s îl înfrâng .
 113
O povestire cu p rin i şi profesori
Povestirea anterioar a ar tat felul în care echipa de lucru format
dintr-un p rinte şi un profesor a avut rezultate în cazul unui copil.
Aceast ultim povestire prezint ce s-a întâmplat atunci când
conducerea unei şcoli a f cut efortul concertat de a lua leg tura cu to i
p rin ii dintr-o comunitate şi de a-i implica în educarea copiilor lor.
Dup ce am intrat în înv mânt, am predat prima oar într-o
comunitate rural de 710 persoane. în afar de magazinul s tesc şi de
sta ia de benzin cu dou pompe, doar la şcoal se mai desf şura vreo
activitate în comunitatea respectiv . Aceasta fiind situa ia, mi-am
închipuit c p rin ii vor da buzna la şcoal pentru consult ri şi şedin e.
Nici vorb . La prima reuniune, sala a fost, practic, goal . Asisten a a
constat în fabuloasa cifr de 15 p rin i. Având în vedere c în şcoala
noastr erau înscrişi 139 de elevi, num rul celor aduna i în sal mi s-a
p rut jalnic.
A doua zi diminea , mi-am exprimat dezam girea în fa a uneia dintre
colege, care mi-a spus c odat cu trecerea timpului m voi obişnui.
Atitudinea aceasta mi s-a p rut cam defetist . La sfârşitul urm toarei
şedin e de cancelarie cu to i profesorii, am întrebat dac n-ar interesa pe
cineva s încerc m s implic m mai mul i p rin i în activit ile şcolare.
Unii au chicotit, scuturând din cap. Altcineva a comentat c îmi pierd
vremea degeaba, iar directorul mi-a zâmbit p rinteşte. La încheierea
şedin ei, m sim eam tare prost. Dup aceea îns , au venit la mine dou
profesoare, Margaret şi Pat, care s-au oferit s m ajute. ţred c le era
mil de mine.
In ziua urm toare, ne-am întâlnit toate trei pentru a vedea dac puteam
întocmi un plan. Pat mi-a spus ce se încercase deja, f r sor i de izbând .
„FluturaşiiĂ n-au avut niciun efect. Nici „telefonul ramificat" (fiecare pro-
fesor sima zece familii) n-a avut succes, fiindc mul i p rin i nu aveau
telefon. Pân şi picnicul organizat acas la Margaret a fost un eşec.
Invitase 24 de copii cu p rin ii lor, dar n-au venit decât şase persoane.
Trebuia s recunosc c toate aceste informa ii nu erau deloc încurajatoare.
Totuşi, am decis s mergem mai departe şi s pl nuim o activitate lunar ,
care s îi implice cumva mai mult pe p rin i în activit ile şcolare. Prima
manifestare a fost o reuniune de dup -amiaz . (Pr jiturile şi dulciurile au
fost puse la dispozi ie de orele de gospod rie din şcoal , cu ingredientele
asigurate de noi trei.) Am trimis p rin ilor invita ii prin poşt , am lipit
fluturaşi la magazin, la benzin rie şi la sta ia de pompieri, îndemnându-i
pe profesori s participe deopotriv . Num rul de musafiri a fost redus, îns
în final am recrutat al i doi profesori şi opt p rin i care s ne ajute. Pân şi
directorul a avut cuvinte de apreciere pentru eforturile noastre.
în luna urm toare, am organizat o „mas cu spa- gheteĂ înainte de meciul
de fotbal de vineri seara, ob inând rezultate excep ionale. Folosind sala în
care aveau loc orele de gospod rie, cinci profesori şi opt p rin i au g tit
spaghete cam pentru 100 de persoane. Fireşte, cei mai mul i dintre cei care
au mâncat au fost juc torii de la ambele echipe, cu p rin ii şi rudele lor, dar
toat lumea s-a sim it bine. înainte ca reuniunea s ia sfârşit, am pus mâna
pe un microfon şi am anun at c luni seara aveam şedin pentru a pl nui
urm torul eveniment, aşa c orice ajutor era bine venit. S-au mai înrolat,
astfel, înc cinci p rin i şi trei profesori. Zidul care îi desp r ea pe p rin i de
profesori a început s crape şi s se n ruie.
La întâlnirea de luni seara, unul dintre p rin i a sugerat s facem un
buletin lunar, prin care s inform m comunitatea despre activit ile şcolare.
Directorul a fost atât de impresionat de idee, încât s-a oferit s finan eze
difuzarea prin poşt . Secretara şcolii s-a oferit şi ea s fac dactilografierea
şi copierea articolelor. P rin ii şi profesorii au hot rât s se adune în
biblioteca şcolii, pentru a plia şi capsa buletinele, precum şi pentru a scrie
adresele pe plicuri.
Aceste buletine informative au revolu ionat situa ia. Au devenit veriga
de comunicare dintre noi şi comunitate. Profesorii şi p rin ii, deopotriv , le
foloseau pentru a-şi exprima grijile şi fr mânt rile. De exemplu, am
constatat c unii p rin i erau foarte nelinişti i de faptul c fiii şi fiicele lor,
afla i la vârsta adolescen ei, obişnuiau s plece cu maşinile, la sfârşit de
s pt mân , într-im or şel aflat la vreo 15 km distan , pentru a se distra, dar
din cauza b uturii sau a excesului de vitez , ajungeau s aib accidente.
 114
ţâ iva profesori s-au oferit s supravegheze discret nişte serate
dansante sau altfel de distrac ii similare, astfel încât copiii s poat
r mâne în localitate.
Din momentul în care p rin ii au în eles c şcoala are nevoie de
contribu ia şi de ajutorul lor, au venit cu idei care au întrecut cele mai
utopice aştept ri ale noastre. Au organizat şi au sponsorizat un meniu
cald pentru masa de prânz. (Şcoala noastr nu avea fonduri pentru aşa
ceva.) Au g zduit un carnaval nocturn şi au transformat sala de sport
într-un parc de distrac ii. S-au oferit s dea o mân de ajutor şi în s lile
de clas , dovedindu-se astfel un sprijin pre ios. Mamele lucrau cu copiii
la clasele primare; un tat a predat un mini-curs de mecanic aplicat ,
pentru elevii din clasa a zecea. Un grup de p rin i, profesori şi elevi a
format un comitet pentru „Lucr rile de absolvireĂ, în cadrul c ruia s-a
ocupat tot anul de strângerea unor fonduri, care s asigure sumele de
bani necesare pentru a-i trimite pe absolven i împreun cu nişte înso itori
într-o excursie de trei zile, cu autocarul, la Disneyland. Tinerii absolven i
s-au distrat de minune, iar p rin ii au fost mul umi i c fiii şi fiicele lor de
18 ani nu serbau terminarea liceului bând şi şofând periculos.
Sprijinul şi implicarea p rin ilor i-au stimulat pe profesori s fac şi
mai mult. Atunci când Margaret a descoperit c unii dintre p rin i nu
ştiau s citeasc , a organizat pentru ei o clas special . Proiectul a avut
un asemenea succes, încât ora de citire s-a transformat într-im program
complex de educare a adul ilor, în cadrul c ruia p rin ii aveau
posibilitatea s înve e s scrie, s g teasc , s coas sau s lucreze la
computer. Unul dintre profesori s-a oferit s in un curs seral pentru
p rin ii care voiau s -şi ia examenul de capacitate, ini iativa bucurându-
se imediat de o mare audien . To i cei care au participat la aceste ore au
povestit c , acas , copiii lor erau atât de stimula i de faptul c mami şi
tati înv au şi îşi f ceau temele, încât au început s ia note mai bune.
Directorul şcolii a devenit sus in torul nostru cel mai entuziast. A lui a
fost ideea de a institui un program de vizite la domiciliu pentru p rin ii cu
care nu reuşisem, deocamdat , s intr m în leg tur . în buletinul nostru
informativ am anun at c profesorii vor face scurte vizite copiilor, acas .
Fiec rui profesor i s-au dat numele a circa zece elevi, cu rug mintea de a-i
vizita pe p rin i cel pu in o dat pe semestru. Pat a avut excelenta idee de a
folosi pentru deplasarea la domiciliul elevilor chiar autobuzele noastre
şcolare. Aşa c în fiecare joi, dup şcoal , profesorii care doreau s viziteze
o anumit familie puteau c l tori în autobuz împreun cu elevii lor, pân la
domiciliul acestora. La cap tul traseului, şoferii de autobuz aşteptau 30 de
minute, înainte de a face cale întoars , pentru a-i lua pe profesori. Programul
a avut un succes imens. Aceste vizite ale profesorilor p reau s însemne
enorm de mult, atât pentru p rin i, cât şi pentru elevi.
în seara ultimei şedin e cu p rin ii din acel an, am venit ceva mai
devreme, fiindc voiam s preg tesc nişte înştiin ri pentru p rin i. ţând
tocmai terminasem, am auzit vocea r sun toare a directorului şi mi-am dat
seama c şedin a începuse. M gândeam s m furişez tiptil în untru şi s
m aşez pe unul dintre scaunele goale, dar, când am deschis uşa s lii, am
r mas cu gura c scat . Nu exista niciun loc liber. înc perea era ticsit de
p rin i. Veniser cu to ii s participe la activit ile din şcoala lor.
 115
TALISMANUL
Era ultima zi de şcoal . Autobuzele galbene, care purtau pe
flancurile laterale emblema Şcolii nr. 71, au parcat lâng trotuar.
Dup ce profesorii au încheia ora, elevii au ieşit pe por ile şcolii şi s-au
n pustit spre autobuzele care vuiau deja de copii veseli şi g l gioşi.
Din automobilele înşirate pe str zi, p rin ii claxonau ner bd tori s -şi
g seasc odraslele.
Elevii din clasa mea au plecat ultimii. Asfaltul dogorea de la soarele
arz tor. Valurile caniculei de iunie m-au izbit în fa . Detestam
desp r irile. ţopiii aceştia, care îmi umpluser zilele şi gândurile, îmi
deveniser nespus de dragi. Dar cu fiecare nou îmbr işare de r mas-
bun, îmi d deam seama cu stupoare c momentele mele al turi de ei
luaser sfârşit. Niciodat nu va mai exista aceeaşi leg tur între noi.
Am r mas acolo, f când cu mâna, pân ce ultimul copil a fost
recuperat de c tre ultimul p rinte. Pe urm , m-am r sucit pe c lcâie şi
am pornit înapoi spre cl direa aproape pustie. Odat ajxms în clasa
mea, m-am aşezat la catedr , privind înc perea pustie şi t cut . Nimeni
în b nci; nimic pe panouri; nici m car o bucat de hârtie pe jos. Trecuse
un an întreg cu planuri, gânduri, griji şi lec ii. Iar acum se terminase.
Gata. Mai r mânea, oare, ceva — în afar de câteva amintiri r zle e?
Am auzit im cioc nit uşor la uş . Era Roy Schultz.
— Ţun , Roy. Ai uitat ceva?
A scuturat din cap, r mânând acolo, cu o expresie ciudat pe fa . ţe
voia oare? Un ultim r mas-bim, între patru ochi? Mama lui îmi telefonase
la începutul s pt mânii, v rsându-şi tot oful; fusese concediat de la
fabric ; ea şi Roy erau nevoi i s se mute la ţhicago, imde urmau s stea
la sora ei; nu ştia dac îşi putea g si o slujb acolo; sora ei locuia într-un
cartier r u famat, cu tot felul de bande de strad ; Roy o nec jea, fiindc
nu voia s se mute; nu voia s ia totul de la cap t, într-o alt şcoal .
— Intr , Roy.
— Am pierdut autobuzul.
— Oh! Vrei s te duc eu cu maşina?
— Nuuu, o s merg pe jos... Pot s v spun ceva?
— Sigur. Hai aici. Stai jos.
Dup ce s-a aşezat pe un scaxm în fa a mea, am r mas uimit v zând c
sub c maş purta „talismanulĂ pe care i-1 d dusem cu o zi înainte. S cule ul
din piele, cu o pânz de p ianjen din sârm , fixat în interior, fusese la
desp r ire darul meu pentru Roy. l-am explicat c , potrivit unor legende,
dac atârni talismanul deasupra patului în timpul somnului, acesta va
înh a toate visele urâte şi toate duhurile rele, l sându-le doar pe cele bune.
l-am spus lui Roy c i-1 d ruiam ca semn c noi ne vom gândi la el, oriunde
se va afla, iar el îl primise cu un aer tare solemn.
în acea clip , ştiam c în elesese de ce i-1 oferisem, chiar dac pân atunci
nici eu nu-mi d dusem seama. Talismanul reprezenta o modalitate de a m
desp r i de el, continuând, totodat , s îl ocrotesc de la distan . Roy
crescuse enorm în acel an — nu numai în în l ime sau greutate. Nu mai
d dea porecle jignitoare şi nu mai vorbea în argou; f cuse un efort
monumental de a nu mai înjura; nu mai f cea pe b t uşul şi nu se mai l uda
în gura mare. Aşadar, nu mai sem na aproape deloc cu puştiul dur şi furios,
care intrase an oş în clas la începutul trimestrului, îmbr cat cu o geac
plin de petice cu cranii şi oase de mort şi afişând un aer ar gos. Acum era
elevul cel mai solicitat de c tre ceilal i profesori pentru a-i cumin i pe copiii
„dificiliĂ, ca de la egal la egal, fiindc Roy „ştia cum s -i ia".
ţe se va întâmpla în continuare cu el? ţe se va alege de toate progresele
acestea atât de greu dobândite? ţum va reac iona la un mediu ostil? Va
recidiva? De ce n-ar face-o? De ce n-ar reac iona aşa orice copil, de fapt?
— ţe voiai s -mi spui, Roy?
— V rul meu, care locuieşte în cl direa imde o s m mut, zice c cine
st acolo trebuie s intre într-o band .
 116

— Trebuie?
— Daaa, pentru protec ie.
— împotriva cui?
— împotriva puştilor care vor s te cafteasc .
— Oh! înseamn c se vor face multe presiuni asupra ta pentru a
intra într-o band sau alta.
— Da. Dar poate reuşesc s -mi fac al i prieteni.
— Sigur. Vezi doar ce mul i prieteni i-ai f cut în aceast clas .
— Îhî.
— Presupun c te aşteapt o decizie grea.
— Ştiu. Dar n-o s intru în nicio band . Nu vreau s mai fac chestii
dintr-astea. Am vrut doar s şti i.
Pe urm , a dat mâna cu mine şi a plecat.
Eram impresionat . Ţ iatul acesta de 11 ani se luptase cu o decizie care
ar putea zdruncina un om în toat firea, iar pân la urm optase pentru
calea mai grea, dar mai nobil . îmi doream cu fervoare s fi putut face
mai mult pentru el. Dup câteva clipe, în timp ce îmi strân geam
lucrurile, mi-a trecut prin minte c poate chiar f cusem deja ceva pentru
el.
Poate c valorile pe care încercasem s le promovez între aceşti patru
pere i p trunseser în Roy, devenind parte din fiin a lui. Şi poate c aceste
valori îl vor feri de rele, ajutându-1, totodat , s supravie uiasc şi s fac
fa .
Poate c spiritul pe care încercasem s îl aduc în clasa mea era
adev ratul „talismanĂ, care îi putea ocroti pe to i copiii.
Poate c dintre sutele de ceasuri şi miile de replici schimbate unii cu
al ii va r mâne totuşi ceva care îi va p zi şi îi va sus ine — o experien
fundamental , în urma c reia s devin mai puternici, mai miloşi, mai
ap i s gândeasc , s înve e şi s iubeasc .
Oricum, aşa îmi pl cea s cred.