Vaca este un animal domestic membru a subordinului Ruminantia (rumegătoarele),

familia Bovidae și, care face parte din grupul vitelor cornute mari. Vacile sunt
crescute pentru carne piele și lapte, precum și ca animale de tracțiune.

În urma utilizării frecvente în zootehnie agricultură gospodărie și alimentație,

animalele din această specie au primit denumiri specifice în funcție de sex vârstă
și utilizare. Astfel, masculul adult necastrat se numește taur, iar dacă este
castrat se numește bou și e folosit ca animal de tracțiune și pentru carne. Femela
adultă se numește vacă; femela tânără de 2–3 ani care nu a născut încă se numește
juncă. Vițelul înțărcat, până la doi ani, se numește mânzat. Puiul de până la un an
se numește vițel, indiferent de sex; cel femel se mai numește și vițea.

Cuprins
1 Descrierea speciei
2 Hrănirea
3 Înmulțirea
4 Vita în religie și folclor
5 Utilizări în economie
5.1 În România
5.1.1 Până în 1989
5.1.2 Perioada 1989 - 2003
6 Rase de vaci
6.1 Autohtone
6.2 Străine
7 Imagini cu diferite rase de vaci
8 Boli
9 Note
10 Vezi și
11 Legături externe
Descrierea speciei

O vacă din rasa Brună elvețiană

Vaca are corpul acoperit cu păr scurt, culoarea variind după rasă. Capul are un bot
lung cu buze umede, pe ele găsindu-se nările. Animalul are urechi mobile și ochii
mari. De gât atarna o cută de piele numita salbă. Coarnele nu sunt goale pe
dinăuntru, ci au un "cep" osos bine vascularizat.

Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea

ventrală se găsește o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două
degete învelite în formațiuni cornoase numite ongloane, care le protejează. Vaca
are pe maxilarul inferior 6 dinți: 2 incisivi 2 mijlocași și 2 laturași lați -
tăioși, îndreptați oblic înainte; pe maxilarul superior ei lipsesc, partea
anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează un loc gol numit
bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafața lor creste de smalț în formă de
semilună.

Hrănirea
Stomacul vacii are 4 compartimente: burduf, ciur, foios și cheag. Această alcătuire
specifică reprezintă o adaptare la hrana cu un procent ridicat de celuloză, din
masa vegetală păscută și înghițită repede.Burduful, voluminos, are o capacitate de
până la 90 de litri; în el se depozitează iarba. Ciurul are pereții cu aspect de
faguri asemănător cu o rețea, de unde și denumirea. Foiosul are pereții cu pliuri,
iar în cheag care ar fi omologul stomacului cunoscut de noi, se produce sucul
digestiv.

Când paște vaca apucă iarba cu buzele, o strânge cu limba într-un mănunchi și, o
retează cu incisivii care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf.
Când acesta se umple, vaca își găsește un loc de odihnă și începe să rumege; ea
este un ierbivor rumegător. Iarba revine sub formă de bol din ciur în gură, unde
este bine mestecată și rumegată, prin mișcările mandibulei la stânga și la dreapta.
Iarba mestecată și îmbibată cu salivă trece de data aceasta în rețea, foios și de
aici în cheag, unde se continuă digestia care se termină în rectum (unde se
formează balega, aceasta folosind ca îngrășământ natural, iar în țările tropicale
ca tencuială sau combustibil).

Înmulțirea
O dată pe an vaca dă naștere unui vițel, pe care îl hrănește cu lapte produs de
mamele. Producția înaltă la vaci depinde nu doar de condițiile de alimentație și
întreținere. Unul dintre factorii decisivi este dirijarea reproducerii în așa mod,
încât vaca să fete obligatoriu un vițel viabil la fiecare 365 de zile. Pentru
aceasta, se efectuează o planificare minuțioasă a procesului de inseminare, precum
și calcule detaliate a perioadelor-cheie în reproducerea animalului.

Montele naturale nu sunt mereu cea mai bună opțiune. Mai ales că, puține ferme își
pot permite întreținerea unui taur reproducător. Iar gospodăriile individuale cu
atât mai puțin. În plus, există riscul de transmitere a bolilor infecțioase, precum
și de traumatizre a vacii.

Însămânțarea artificială reprezintă un bun instrument în reproducerea dirijată la

vaci. Ea aduce numeroase beneficii, este relativ simplă de efectuat de către un
specialist și rezultatul este motivant, procentul de vaci fecundate fiind destul de
mare.[1]

Vita în religie și folclor

Simbolistica zeului Krishna include deseori vaca. Acesta este venerat în vișnuism.
Vaca este frecvent menționată în Coran. A doua și cea mai lungă sură din Coran este
intitulată Al-Baqara (Vaca). Din cele 286 de versuri ale surei, șapte menționează
vaci (Al Baqarah 67–73).[2][3] Numele capitolului respectiv face trimitere la
Moise, care-și sfătuiește poporul să sacrifice o vacă pentru a învia un bărbat ucis
de un necunoscut.[4]

Veneația vitei reprezintă o parte a identității în comunitatea hindusă, în special

de la sfârșitul secolului XIX. Uciderea vacilor (inclusiv tauri, boi sau viței)
este interzisă prin lege în câteva state ale Uniunii Indiene. Restaurantele
McDonald's din India nu servesc hamburgeri de vită. În timpul domniei maharajahului
Ranjit Singh, uciderea vacilor era pedepsită cu moartea.

Vaca reprezintă, de asemenea, un animal simbol în Zodiacul european și cel

chinezesc.

Utilizări în economie
În România
Există 1,19 milioane de exploatații cu 1,73 milioane vaci și junici, cu o medie de
1,46 vaci / exploatație. 98% din exploatații sunt în cadrul sectorului privat.

Până în 1989
Perioada 1989 - 2003
După 1989 sectorul creșterii taurinelor s-a schimbat dramatic, atât în structură
cât și în număr de animale. Numărul mare de taurine de aproximativ 6,2 milioane
capete, din care 2,45 milioane (39%) erau vaci și juninci, a scăzut continuu. În
2003 erau în total 2,8 milioane taurine cu 1,75 milioane vaci și juninci (62,3 %).

Rase de vaci