Marinescu Himu Vant Stef Gramatica Greaca

GRAMATICA
GREACĂ
INTRODUCERE IN STUDIUL LIMBII GRECEŞTI
Limba greacă, privită sub aspect genealogic, face parte din familia limbilor
indo-europene. Din punctul de vedere al structurii cuvîntului sau sub aspect morfo
logic, ea este o limbă afixată flexionarăx. în evoluţia limbii greceşti se deosebesc
următoarele etape istorice: greaca veche sau elena, κοινή, bizantina sau greaca
medie şi greaca modernă sau neogreaca.
Manualul de faţă tratează perioada veche sau elenă şi perioada κοινή. Această
perioadă durează de la primele date scrise, pînă în secolul al V-lea e.n.
Datorită organizării vieţii economice, politice, sociale, în polisuri, în cetăţi-state
independente, greaca veche, încă de la primele ei scrieri (secolele XV — XIII2,
IX—VIII î.e.n.), apare împărţită în mai multe dialecte. Astfel:
a) grupul ionic-atic; dialectul ionic, vorbit într-o parte a Asiei Mici, în insulele
Ciclade şi în Eubeea, este dialectul în care a scris Homer (cu trăsături eolice) şi
Herodot. în dialectul atic, vorbit în Atica, sînt scrise cele mai de seamă opere lite
rare, istorice şi filosofice. în acest dialect au scris tragicii Eshil, Sofocle, Euripide.
comicul Aristofan, istoricii Xenofon, Tucidide, filozofii Platon, Aristotel, oratorii
Isocrate, Demostene, Eshine etc.
b) grupul doric, vorbit în cea mai mare parte a Peloponesului, în Sicilia, Magna
Graecia (Italia de sud), Creta şi alte insule şi o parte a Asiei Mici, este dialectul
în care au scris liricul Pindar, poetul bucolic Teocrit, învăţatul Arhimede etc.;
c) grupul eolic este format din dialectele tesalic, beotic, şi lesbic, reprezentate
prin scrierile lui Hesiod, Alceu şi Safo;
d) grupul ahean sau arcado-cipriot, format din dialectele arcadic, cipriot şi
pamfilic, este cunoscut doar din inscripţii.
A doua fază istorică a dezvoltării limbii greceşti este cunoscută sub numele
de κοινή (sau «comună») şi corespunde în timp secolelor al IV-lea, al III-lea î.e.n.
pînă în secolul al V-lea e.n.
1 Limbile afixate flexionare au structura cuvîntului formată din rădăcină, afixe (prefixe,
infixe, sufixe) şi desinenţe (ultimul morfem, desinenţele, întîlnindu-se numai la cuvintele flexibile).
2 Din acest timp datează inscripţiile cretane în linearul B, descifrate în 1952— 53 de M. Ven-
tris şi J. Chadwick.
MARI A MA R I N E S C U - H I M U ŞI FELICIA VA.NŢ-ŞTHF
Datorită unificării vieţii economice, politice şi culturale a statelor greceşti,

prin înglobarea lor în statul lui Alexandru cel Mare, se formează, pe baza dialec
tului atic, limba comună greacă, numită de greci κοινή. Limba κοινή s-a bucurat dc
o largă răspîndire; prin ea comunicau între ele populaţiile din Balcani, Asia Mică,
Egipt, în imensul imperiu al lui Alexandru; în κοινή au scris Polibiu, Plutarh, Ar-
rian, Lucian etc.
Perioada medie sau bizantină se întinde din secolul al Vl-lea e.n. pînă în secolul
al XV-lea e.n. Din secolul al XVl-lea e.n. pînă în zilele noastre se vorbeşte neo-
greaca sau greaca modernă.
FONETICA
ALFABETUL GREC
Limba greacă are scrierea fonologică, literele alfabetului notează fonemele, adică
sunetele care servesc la diferenţierea sensurilor într-un complex sonor dat.
Scrierea cu litere, ca semne ale sunetelor, pe care o întîlnim azi în mai multe
tipuri de alfabete, îşi are obîrşia în alfabetul grec. Această scriere este rezultatul
unor eforturi milenare pe care le-a depus omenirea în drumul ei spre civilizaţie.
Omul peşterilor, nu atît pentru desfătare cît pentru a semnala multiplele
primejdii care îl ameninţau, îşi acoperea pereţii locuinţelor, pe care i le oferea
natura, cu tot felul de desene. Acele desene, prin care el încerca să comunice seme
nilor săi o anumită realitate din lumea înconjurătoare, constituie un fel de pre
istorie a scrierii, cunoscută în ştiinţă sub numele de pictografie. Semnele picto-
grafice redau mai mult sau mai puţin exact aspectul formal al obiectelor care pot fi
percepute cu simţurile. Ele nu pot transmite idei decît foarte rudimentare.
Din pictografie, după un şir lung de epoci, s-a dezvoltat ideografia. Ideogra
mele notează noţiunile, ceea ce înseamnă un pas uriaş spre abstractizare. Inventa
torii ideogramelor sînt egiptenii. De la egipteni, scrierea ideografică a fost luată
de popoarele cananeene; ele au redus simţitor semnele şi le-au adaptat la notarea
consoanelor, creînd scrierea silabică.
După o ipoteză, susţinută de majoritatea învăţaţilor pînă de curînd, fenicienii,
popor de negustori, au fost cei care au dus scrierea din Asia Mică grecilor insulari,
de unde s-a răspîndit la toţi grecii; de aci, mulţi i-au considerat pe fenicieni inventa
torii scrierii.
După descifrarea inscripţiilor cretane în linearul B din secolele XV—XIII î.e.n.,
s-a emis teoria că atît alfabetul grec cît şi scrierea «feniciană» s-au dezvoltat din
ideogramele egiptene, prin intermediul Cretei.
în mod sigur, grecii au săvîrşit o adevărată revoluţie epigrafică inventînd scrierea
cu litere.
Cel mai vechi alfabet grec poartă numele de alfabet cadmean1. Urme ale al
fabetului cadmean se găsesc în special în insula Thera, deoarece aici au zăbovit
fenicienii cel mai mult, după cum spune legenda.
Din alfabetul cadmean s-au dezvoltat mai multe alfabete locale (vreo treizeci
la număr), care au fost folosite concomitent. Cu timpul, alfabetul ionic, cuprinzînd
1 După numele legendarului Cadmos, care a venit în Grecia în fruntea fenicienilor.
174 MARIA MARINESCU-HIMU ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
douăzeci şi patru de semne, a fost adaptat de toate cetăţile greceşti, fiind considerat
cel mai potrivit. La Atena, acest alfabet a fost introdus sub arhontatul lui Euclid,
în 403 î.e.n.
Iată descrierea alfabetului:
litere litere coresp.

denumirea den. în gr. Observaţii
mici mari latine
a A a alpha αλφα
P B b beta βητα
r r g gamma γάμμα y înainte de guturale (y,
δ A δ delta δέλτα k , x, £) se pronunţă n
ε E è e psilon ε ψιλόν velar
ζ Z z zeta ζητα
η H e eta ήτα
θ, θ 0 th thêta θήτα
ι I i iota ίώτα
κ K k kappa κάππα
λ A 1 lambda λάμβδα
μ M m my μΟ
V N n ny νΰ
ξ S X xi ξΐ
ο o Ö o micron ο μικρόν
π n P Pi πΐ
Ρ P r rho ρώ
σ, ς s s sigma σίγμα C la sfîrşitul cuvintelor, a
τ T t tau ταϋ în celelalte cazuri
υ Y y y psilon ύ ψιλόν
Φ o ph phi φϊ
X X kh khi χΐ
Ψ 'F ps psi Ψϊ
ω n o o mega ώ μέγα
CLASIFICAREA SUNETELOR
Dintre cele douăzeci şi patru de litere ale alfabetului grec, şapte notează vocale,
şaptesprezece, consoane.
Vocalele se deosebesc prin timbru şi cantitate. Din punctul de vedere al timbru
lui, în greacă există cinci vocale: a, e, o, i şi y (u) ; din punctul de vedere al cantităţii,
fiecare vocală poate fi lungă sau scurtă. Sunetele a, i, şi y nu au semne speciale,
după cantitate; astfel a, i, o notează şi vocalele lungi şi vocalele scurte corespun
zătoare; sunetele e şi o sînt redate prin e, o, cînd sînt scurte, prin r| şi <o, cînd
sînt lungi. în felul acesta, pentru cinci vocale, în greacă există şapte litere. 1
1 D e fapt vocalele scurte s şi o au două serii de vocale lungi corespunzătoare: lungi deschise,
ti şi caşi lungi închise, e i şi ou provenite din contracţie şi din lungiri compensatorii.
LIMBA ELENA 175
Literele i şi o marchează şi semivocalele j (ca în iarnă) şi u (ca în dau), după

dispariţia celor două litere: J (iod) şi F (digamma sau vau).
Diftongii sînt formaţi dintr-o vocală şi o semivocală. Există diftongi proprii,
cînd se pronunţă ambele elemente ale diftongului: ai (=ai), ei(=ei), oi(=oi),
oi (=ii), ao (= au), eo ( = eu), ou (= u, la origine = ou)1 şi diftongi improprii,
formaţi din vocalele lungi ă , rj şi © cu i subscris (în cazul literelor mici): Ş, rj,
cp; adscris (în cazul literelor mari): Ai, Hi, Qi; în cazul diftongilor improprii,
nu se pronunţă decît primul element al diftongului.
Consoanele se subîmpart în
oclusive:
labiale guturale dentale
surde π κ τ
sonore ß r δ
aspirate φ χ θ
+o-> lichide: λ, p
cs
a
c
ocn nazale: μ, v
siflantă: σ
duble: dentală, ζ ( = δς sau σδ)

guturală, ξ ( = κς)
labială, ψ ( = πς)
LEGEA CONSOANELOR FINALE
Cuvintele greceşti nu se pot termina decît în vocală, în consoanele v, ς, p sau

în consoanele duble ψ, ξ. Apar cîteva excepţii, dar ele sînt numai în scris; în vor
bire sînt rostite împreună cu cuvîntul următor (exemplu ούκ οΐδα «nu ştiu», ούχ
ότι «nu că», έκ τής χώρας «din ţară» etc.
1 Dar semnele ei şi ou nu notează totdeauna diftongi, ci şi vocalele e lung închis şi o lung

închis, spre deosebire de t) şi co care notează e şi 5 deschise.
Există şi diftongi în -u cu primul element lung: au, tjo, coo; ei se întîlnesc rar, limba tinde
să-i elimine prin scurtarea vocalei.
176 /MARI Λ MARINKSCU-HIMU Şl FKLICIA VANŢ-ŞTEF
PRONUNŢAREA GREACĂ
Există două feluri de pronunţare a limbii e\ene'.reuchliniană şi erasmică.

Rostirea reuchliniană îşi trage numele de la savantul umanist german Reuchlin
(1455—1522). Acesta a răspîndit în Germania pronunţarea modernă a elenei,
aşa cum a învăţat-o el în Italia de la grecii refugiaţi în urma căderii Constantinopo-
lului sub turci. Această pronunţare are următoarele particularităţi: ι, υ, η, η, ει şi
οι se citesc z; αι se citeşte e; ευ şi αυ se pronunţă e f şi a f înainte de consoană surdă,
ev şi a\\ înainte de consoană sonoră sau de vocală.
Rostirea erasmică se datorează savantului olandez Erasmus din Rotterdam
(1467— 1536), care a pornit de la ideea că atenienii secolului al V-lea î.e.n. trebuie
să fi pronunţat aşa cum au scris. Dacă în antichitate s-ar fi rostit ca în greaca mo
dernă, ar apărea unele urme ale acestei pronunţări în inscripţii. Dar asemenea urme
lipsesc. Gramaticii greci vechi chiar specifică pronunţarea unora dintre semnele
în discuţie, astfel, de pildă, că η este egal cu ε f ε, υ cu w, apoi cu ii, dar nu cu /.
Mai mult decît atît, apofonia vocalică λείπω, ελιπον, λέλοιπα n-ar fi avut nici un
rol dacă ει şi oi s-ar fi pronunţat tot /’. De fapt, ε este faţă de η ca o faţă de ω, adică
reprezintă varianta lungă a aceluiaşi sunet. în afară de acestea, transcrierea cuvin
telor greceşti în latină duce la aceeaşi concluzie şi anume că în antichitate se pronunţa
aşa cum se scria. Acestea sînt argumentele principale aduse de Erasmus. în facultă
ţile noastre pronunţarea recomandată este aceasta din u rm ă.1
SPIRITELE
Cuvintele care încep cu vocală, diftong sau p primesc pe iniţială un semn,

numit spirit. Spiritele sînt de două feluri: spirit aspru Q cu valoare de h, şi spirit lin(’),
care nu se pronunţă. Literele mici poartă spiritul deasupra (o); literele mari, în
stînga (O ); diftongii, pe al doilea element (oi). Sunetele υ şi p, iniţiale, primesc
totdeauna spirit aspru (ύ, p). Exemple: άνθρωπος «om», οίκος, «casă», ύπνος
«somn», ρήτωρ, „retor“, Ά θηνα «zeiţa Atena», Ε λλάς «Elada» .Cuvintele cu iniţială
vocalică, în compuse, pierd spiritul: είναι, dar παρειναι etc. In interior, gemi
nata p poartă spirit pp.
DESPĂRŢIREA ÎN SILABE
O consoană între două vocale trece în silaba a doua: ψυχή se desparte în si
labe: ψυ-χή. Două consoane intervocalice se despart în două: συλλήβδην =
1 lată, de exemplu, cum se citeşte acelaşi text în cele două variante: At Ά θήναι έν τή
’Αττική ’εισιν. Τό δέ άστυ αυτό πέτρα έστιν έν πεδίω περιοικουμένη κύκλω. în citirea
reuchliniană: „He Athine en ti Attiki isin. To de asti afto petra estin en pedio periicumeni“.
în citirea erasmică: „Hai Athenai en te Attike eisin. To de astii auto petra estin en pedio perioi-
cumene kiiclo“.
LIMBA ELENA 177
aoÂ,4.r|p-8r|v; dacă a doua consoană este X, |i, v, p, ambele consoane trec în

silaba a doua: onXov = 6-JtX.ov, xe0vacn = xe-Ovă-ai. La Homer, oclusiva cu
sonanta sînt heterosilabice: 6ji-A.ov, xeG-vă-ai. Cuvintele compuse cu prepoziţie
se despart în elementele componente: dv-sxco, ck-Xcîttg).
PUNCTUAŢIA
în greacă există punctul (.) şi virgula (,), cu aceeaşi valoare ca în limba română.
Spre deosebire de semnele de punctuaţie din română, în greacă mai există: un punct
sus ('), care echivalează cu două puncte sau cu punct şi virgulă din română; mai
există punct şi virgulă (;), care în greacă este semnul întrebării, şi apostroful(’),
care înlocuieşte o vocală suprimată la sfîrşitul cuvîntului, prin aşa-numita eliziune.
ACCENTUL
în greacă, cuvintele poartă accent muzical sau tonic, constînd din ridicarea
tonului silabei pe care se află. Numai ultimele trei silabe poartă accent. Există trei
feluri de accent: ascuţit ('), care poate sta pe ultimele trei silabe, indiferent de can
titate (exemple: άνθρωπος, φίλος, αγαθός); grav ('), care stă numai pe ultima
silabă şi înlocuieşte accentul ascuţit cînd nu urmează nici un semn de punctuaţie
(exemple: αγαθός άνθρωπος); circumflex ('-'), care stă numai pe ultimele două
silabe, totdeauna cu vocale lungi sau diftongi (exemple: σώμα, Δαρειος, Άθηνδ).
Pentru fixarea accentului unui cuvînt, se ţine seamă de cantitatea ultimei silabe.
Dacă ultima silabă are vocală lungă, nu poate sta accent ascuţit pe anlepenultimu,
nici circumflex pe penultima. Dacă ultima silabă are vocală scurtă, penultima, lungă
şi accentuată, accentul va fi circumflex (legea penultimei lungi accentuate).
Exemple: δώρον, dar δώρου «dar»
άνθρωπος, dar άνθρώπου «om».
Cuvintele flexibile îşi modifică accentul astfel:
— accentul ascuţit de pe antepenultima trece pe penultima dacă ultima silabă
se lungeşte:
θάλασσα, dar θαλάσσης «mare»
δίκαιαι, dar δικαίων «drepţi»
— accentul ascuţit devine circumflex dacă, stînd pe penultima lungă, ultima
se scurtează:
πολίτης, dar πολΐτα «cetăţean»
χώρα, dar χώραι «ţară»
178 MARIA .MARINESCU-HIM U ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
— accentul ascuţit devine circumflex dacă stă pe ultima lungă, la cazurile

oblice:
ψυχή, dar ψυχής «suflet»
αληθής, dar άληθοϋς «adevărat»
κεφαλή, dar κεφαλής «cap»
— accentul circumflex devine ascuţit dacă stă pe penultima silabă, iar ultima
se lungeşte:
δώρον dar δώρου «dar»
ΚΟρος dar Κύρου «Cyrus»
— accentul circumflex devine ascuţit dacă stă pe penultima, iar cuvîntul se
lungeşte cu o silabă în plus:
σώμα, dar σώματος «corp»
πρδγμα, dar πράγματος «lucru»
CUVINTE ATONE
în greacă există cuvinte neaccentuate sau atone, care se sprijină fie pe accentul
cuvîntului următor, şi, în acest caz, se numesc proclitice, fie pe accentul cuvîntului
precedent, în care caz se numesc enclitice.
Proclitice sînt zece la număr:
adverbul de negaţie: ου (ούκ, ούχ)
conjuncţiile: ώς = ca, εί = dacă
prepoziţiile: έν = în, la, εις = în, la, έκ (έξ) = din
articolul: ό, ή, oi, ai
Enclitice sînt unele forme ale pronumelui personal: μου, μοι, με, σου, σοι,
σ ε; pronumele indefinit τις, τι „cineva, ceva“ ; indicativul prezent al verbului
ειμί «sînt» şi φημί «spun»; adverbele indefinite ca πως «cumva», şi particulele:
γε, θεν, κε, τε, περ, τοι etc.
Encliticele se comportă faţă de cuvîntul accentuat pe care se sprijină în felul
următor:
a) dacă accentul cuvîntului anterior se află pe silaba finală, accentul grav
devine ascuţit, iar encliticul nu primeşte accent:
άγαθός έστι «este bun»
τιμα σε «te cinsteşte»
b) dacă accentul cuvîntului anterior este ascuţit pe antepenultima şi circum
flex pe penultima, cuvîntul accentuat mai primeşte un accent ascuţit pe finală:
άνθρωπός τις «un om oarecare»
σώμά τι «un corp oarecare»
LIM BA ELENA 179
c) dacă accentul cuvîntului anterior este ascuţit pe penultima silabă, encli

ticul bisilabic primeşte un accent pe finală:
φίλος έστί «este prieten«

φίλοι τινές «nişte prieteni»
N o t ă 1. Cînd se întîlneşte un proclitic cu un enclitic, procliticul primeşte

un accent ascuţit:
ώς şi τε devin ώστε «încît»
oi) şi τε devin οΰτε «nici»
0 şi δε devin οδε «acesta»
01 şi δε devin οΐδε «aceştia»
ή şi δε devin ήδε «aceasta»
ai şi δε devin αιδε «acestea»
Deci în cazul întîlnirii unui proclitic cu un enclitic nu se aplică legea penultimei

lungi accentuate.
FENOMENE FONETICE
în cursul vorbirii au loc o serie de modificări ale sunetelor, pricinuite în cea

mai mare parte de contactul cu sunetele învecinate. Există însă şi unele schimbări
necondiţionate de poziţia sunetului într-un complex sonor dat, ca de pildă alter
nanţele vocalice.
Cele mai importante fenomene fonetice din limba elenă sînt: alternanţele
vocalice, scurtările şi lungirile de vocale, rezolvarea hiatului, modificările conso
nantice în contact sau la distanţă. Să le cercetăm pe rînd.
1. ALTERNANŢELE VOCALICE
Sînt schimbări calitative şi cantitative ale vocalei dintr-un morfem .2 Cel mai
des se întîlneşte alternanţa vocalei din rădăcină şi din silaba predesinenţială .3
Variantele alternanţei se cheamă grade apofonice: vocala e reprezintă gradul normal,
vocala o constituie gradul flexionar, iar lipsa vocalelor e şi o se cheamă gradul
1 Fiecare capitol de gramatică va aduce şi unele observaţii privitoare la particularităţile

de accentuare specifice.
2 Morfemul este o parte constitutivă a cuvîntului: rădăcină, afix şi desinenţă.
3 Silaba care precede desinenţa.
180 MAR IA M A R IN E S C U -H IM U ŞI F E L IC IA VANŢ-ŞTEF
zero. Dacă vocalele care alternează au cantitatea lungă, gradul apofonic respectiv
se cheamă lungit sau gradul plin lung.
Exemple de alternanţe:
λείπ-ω/'λέ-λοιπ-α/ έ-λιπ-ο v
πείθ-ομαι/πέ-ποι9α/έ-πιθ-όμην
în aceste exemple, alternanţa este ε [o/ zero; acesta este cazul cel mai obişnuit.
Alte exemple: τί-9η-μι/ θω-μός/ τί-9ε-μεν

δί-δο>μι/ δί-δο-μεν
sau δαίμων/ δαίμον-ος

ποιμήν/ ποιμέν-ος
în aceste exemple apare alternanţa η/ ω/ ε; ω/ο; η /ε.
în flexiunea numelui cel mai des alternează vocala lungă cu scurta corespunzătoare.
Alternanţele vocalice au rol morfologic; ele creează distincţii între temele
temporale la verb, între cazuri, la nume; de aci ele constituie aşa-numita flexiune
internă, care însoţeşte flexiunea «externă», adică flexiunea cu ajutorul desinenţelor.
Deşi bine reprezentate, alternanţele vocalice nu mai constituie în greacă o
categorie productivă; numai unele cuvinte vechi, moştenite din indo-curopeană
mai comportă apofonie vocalică.
2. SCURTĂRI ŞI LUNGIRI DE VOCALE
Am văzut că vocalele pot să fie lungi sau scurte. Cantitatea unei vocale se
modifică însă în anumite condiţii bine determinate.
Scurtarea unei vocale potrivit cu legea lui Osthoff
O vocală lungă, urmată de o sonantă (X, p, |i, v, *i şi *u)plus o oclusivă

sau plus -a-, devine vocală scurtă corespunzătoare. Astfel, de exemplu:
* vaug>v~au(; «corabie»; *v£aviăi<;> vsaviaic; «tinerilor»

* pa>i)(;> Pouţ «bou»; *Xoycok;> ?i6yoi<; «cuvintelor»
* Xi)-0rj-vi-O(;> ?a)-Se-VT-o<; «al celui dezlegat»;
* yvco-vi-i> yvo-vx-i «celui care cunoaşte» etc.
LIMBA ELENA 181
Scurtarea în hiat
O vocală lungă înainte de vocală devine scurtă. In timp ce această schimbare

fonetică constituie o lege în latină, în greacă ea apare doar dialectal. Pentru că cel
mai des se întîlneşte în dialectul ionic, ea se mai numeşte şi scurtare ionică. Iată
cîteva exemple:
Hdt. νέες, faţă de atic νήες «corăbii»;
Hdt. Περσέων < *Περσηων <*Περσάων «al perşilor»;
ion. ζόη, faţă de atic ζωή «viaţă»
Hom. ήροος, faţă de atic ήρωος «al eroului».
Lungirea pentru a se evita mai mult de trei silabe scurte consecutiv
Fără a fi o lege care să cuprindă toate cuvintele, există în greacă tendinţa de a

evita mai mult de trei silabe scurte consecutiv. De aceea, în anumite cuvinte,
una dintre silabele scurte îşi lungesc vocala. Acest fapt se constată cu regularitate
la comparaţia adjectivelor cu tema în -o1.
De exemplu, adj. σοφός «înţelept» are comp. σοφώ-τερος, sup. σοφώ-τατος;
adj. δεξιός «de dreapta» are comp. δεξιώτερος, sup. δεξιώ-τατος.
adj. νεός «tînăr» are comp. νεώ-τερος, sup. νεώ-τατος.
Lungirea compensatorie
Este lungirea unei vocale scurte drept compensaţie pentru căderea uneia din
cele două consoane care urmează (cu excepţia geminatelor2). Vocalele i şi £ se lun
gesc în i şi ΰ; a>â şi η; ο>ου; ε>ει.
Iată cîteva exemple:
Ac. pl. *οι-νς>1ιοηι. όΐς «oi»; *ιχθϋ-νς>ίχθΰς «peşti»; D. pl. *παντ-σι>πασι «tu
turor»; aor. *ε-φαν-σα>έφηνα «am arătat»; particip, aor. pas. *λυ-9εντ-ς>λυ9είς
«dezlegat»; particip, aor. a. *γνοντ-ς3> γνούς «cunoscînd»; Ac. pl. λόγονς>λό-
γους «cuvinte» etc.
Metateza cantităţii
Este schimbarea cantităţii între două vocale învecinate. Astfel, de exemplu,

faţă de forma homerică paaikfjoq «al regelui», dialectul atic prezintă o formă
1 v. comparaţia adjectivului, p. 216.
2 Geminatele sînt două consoane identice în contact; reducerea lor la una singură nu pro
voacă lungire compensatorie.
3 Dintr-un grup de trei consoane, prin asimilare (ca aici -vt-5>vct-<;) şi reducerea gemi
natei, se ajunge la un grup de două consoane vg din care una v cade şi lungeşte compensativ
vocala precedentă.
182 MAR IA M A R I N E S C U -H I M U ŞI FELICIA VANŢ -ŞT EF
cu metateză Paaiêcoţ, deci vocalele T| şi o şi-au schimbat între ele cantitatea

devenind e şi co. Alte exemple: hom. 7u6Xt]0(; »a oraşului«, atic Tioêcoq, ion. Xr\oq
«popor», atic Xs&q. etc.
3. REZOLVAREA HIATULUI
Hiatul constă din întîlnirea a două vocale. Deoarece atît în interiorul cuvîn-
tului cît şi între cuvinte pronunţarea a două sau mai multe vocale consecutive este
greoaie, limba a găsit mai multe posibilităţi de a evita hiatul. Rezolvarea hiatului
în greacă este de mai multe feluri: prin diftongare şi contracţie, în interiorul cuvîn-
tului, prin -v eufonic, eliziune şi crasă, între două cuvinte.
Sinereza
Este evitarea hiatului prin diftongare ; cele două vocale aflate în hiat se rostesc
împreună, într-o singură silabă. Astfel, de exemplu:
la optativ *Tt-9e-i-|iev>Ti-9eÎ-|a8V «am pune»; *5i-5o-i-|iev> 5i-SoT-|i8V
«am da»; *Paciiê-i> PacriXeî «regelui» etc.
Contracţia
Este contopirea a două vocale în hiat din interiorul aceluiaşi cuvînt, avînd
ca rezultat o vocală lungă. Constatăm următoarele reguli generale de contracţie:
vocalele de acelaşi timbru şi închidere se contrag în vocala lungă cu timbrul şi în
chiderea elementelor componente (adică î + î > î ; v + v > Ă ;ă + a > â ; o + o
> ου ( = u lung închis); ε + ε > ει ( = e lung închis); η + η > η; ω + ω>ω. Ο
vocală scurtă plus ι sau υ se diftonghează, o vocală lungă îl subscrie pe i.1
în dialectul atic, o este mai puternic în contracţie decît ă şi decît e; ă, îna
inte de e iese învingător asupra lui dar cîna se află după e este învins dee
Iată cîteva exemple: Άθηνάα> "Αθήνα «zeiţa Atena»; νόος > νους «minte»;
φίλε-ε> φίλει «iubeşte»; Έρμέας > Έ ρμης «zeul Hermes»; τίμα -ε>τϊμα «cin
steşte» etc.
Rezultatul contracţiei va purta accentul circumflex, dacă a fost accentuată
prima vocală (τιμά-ω>τιμώ), accent ascuţit, dacă a fost accentuată a doua vo
cală (τιμα-έτω > τιμάτω) şi nu va purta accent, dacă nici una din vocalele con
trase nu au fost accentuate (τίμα-ε>τίμα).
1 Pentru amănunte, vezi fiecare categorie gramaticală care comportă contracţii.

LIM BA ELENA 183
Crasa
Este contracţia silabei finale a unui cuvînt cu silaba iniţială a altui cuvînt,
în hiat. Regulile de contopire a vocalelor, în crasă, sînt în general aceleaşi ca in
cazul contracţiei; dar t se subscrie numai dacă s-a găsit în al doilea cuvînt (καί εϊτα
> κάτα) şi dispare dacă s-a aflat numai în primul (και έάν> κάν). Rezultatul con
tracţiei poartă deasupra un semn (’), numit coronis.
ό άνήρ> άνήρ «bărbatul»

τό όνομα> τουνομα «numele»
καί έπί>κάπί «şi pe»,
καί ό>χώ1 «şi» (plus articolul)
τά αλλα>τάλλα «celelalte» etc.
Eliziunea
Este căderea vocalei finale în faţa unei vocale iniţiale. Dacă această iniţială
poartă spirit aspru, oclusivele care ajung în contact cu spiritul aspru, în urma eli
ziunii, aspiră corespunzător.
Exemple de eliziune:
αλλά εγώ devine άλλ3 εγώ «dar eu»
κατά αύτόν devine κατ’ αύτόν «după el»
οΰτε άν devine οϋτ’άν «nici»
ούκ εστι όπω ς> ούκ έσθ5όπως «e cu neputinţă să». După cum reiese
şi din exemple, locul vocalei elidate se marchează printr-un apostrof.
Prepoziţiile, devenite prefixe ale verbelor, elid vocala finală în hiat, în afară de
περί, πρό şi άμφί.
Astfel: άνα-γράφω «înregistrez», dar impf. άν-έγραφον;
μετα-βάλλω «arunc în altă parte», dar impf. μετ-έβαλλον;
περι-βάλλω «arunc în jur», dar impf. περι-έβαλλον;
προ-βάλλω «arunc înainte», dar impf. προΰβαλλον2.
Uneori, mai rar, se elidează iniţiala vocalică a cuvîntului următor, în loc de
finala cuvîntului precedent. în acest caz eliziunea este inversă. Astfel de exemplu:
τό μή έπιχωρεΐν «a nu da înapoi» > τό μή "πιχωρεΐν.
1 Aspiraţia articolului a trecut asupra iniţialei, transformîndu-1 pe κ în χ; i nu se subscrie

fiind în primul cuvînt, α + o :> ω.
2 în forma προΰβαλλον s-a petrecut contracţia celor două vocale în h ia t( o + s > ou); deoa
rece πρό şi βάλλω sînt două cuvinte distincte, contracţia poartă coronis, fiind considerată
crasă.
184 MARI A M A R IN E S C U -H IM U ŞI F E L IC IA VANŢ -ŞTEF
Evitarea hiatului prin -v eufonic
Hiatul se mai poate evita prin adăugarea consoanei -v la sfîrşitul cuvîn-

tului terminat în vocală. Deoarece acest -v elimină hiatul şi deci serveşte la
îmbunătăţirea pronunţării, el se cheamă eufonic (pentru faptul că se pune la
sfîrşitde cuvînt, el se mai numeşte -v έφελκυστικόν).
Astfel, de pildă: οϊδε είσίν άνθρωποι «aceştia sînt oameni»,
λελύκασιν ανθρώπους «au dezlegat oameni»,
ούκ εστιν άμαρτάνειν «nu se poate greşi»,
τά έπιτήδεια έσκευάκασιν οί άνθρωποι «oamenii au procurat
cele necesare».
4. MODIFICĂRI CONSONANTICE
In cadrul consoanelor au loc de asemenea o serie de modificări pricinuite de

poziţia consoanei într-un complex sonor. Dintre consoanele care sînt cel mai puţin
stabile în greacă şi care produc multe modificări în contact cu alte sunete sînt
siflanta σ şi semivocalele j şi F.
Comportarea lui σ J şi F
în poziţie iniţială urmate de vocală, σ1—, J — şi F— cad lăsînd spirit aspru, pierdut
în unele cuvinte în cursul evoluţiei limbii.
Astfel, de exemplu: *σιστημι (v. lat. sisto) > «ιστημι» «a aşeza», *^ημι>ΐημι
«a arunca»; Ρέτος>ετος «an».
în poziţie intervocalică, σ, / şi F cad, lăsînd vocalele în hiat; după căderea lui -σ-
şi -y-, vocalele rămase în hiat se pot contrage, şi în dialectul atic ele se contrag
întotdeauna; după căderea lui —F— nu se contrag decît vocalele al căror
rezultat este ει.
Exemple: *γενες-ος>γένεος> γένους «al neamului»;
*πειθο>ος >πειθόος >πειθοϋς «al regelui»;
*βασιληΡ-ος>βασιλήος>βασιλέως «al regelui»;
*βασιληΡ-ι > βασιλή-ι > βασιλεϊ «regelui»;
în poziţie finală, -ς se menţine după orice sunet, / ş i i 7 se găsesc doar după vocală,
formînd diftong cu vocala precedentă2.
1 Consoana σ — se menţine în poziţie iniţială şi în interior de cuvînt dacă se sprijină pe o

oclusivă sau pe un alt σ. Astfel: στατός „aşezat“, ΐστημι „a aşeza“ etc.
2 Consoana F, după o vocală şi înainte de o consoană, devine al doilea element al diftongului,
la fel ca în poziţie finală. Interconsonantic şi final după consoană, j şi F devin vocalele i şi υ.
Astfel:* βασιληΡ-ς > βασιλεύς; *βασιληΡ > βασιλεύ; *ιχθΡ-ς > Ιχθύς; *îx0F > ιχθύ; *7^ j ^
> πόλις; *πoλj > πόλι.
LIMBA I-LENA 185
Exemple: γένος «neam», κόραξ «corb», γραϋς «babă», βασιλεύς «rege», αιδώς
«pudoare», φλέψ «vînă» etc. βασιλεύ «o, rege», γραϋ «o, bătrîno»,
πει9οι «o, convingere« etc.
Oclusive şi nazale înainte de -σ-.
în combinaţie cu oclusive şi cu nazale, siflanta -σ- se dovedeşte în poziţie

tare, menţinîndu-se. în general şi oclusivele se menţin înainte de -σ-, cu excepţia
oclusivelor dentale, care sînt asimilate total de -σ-, iar geminata (-σσ-) se
reduce apoi; de aci, mai simplu, spunem că dentalele înainte de -σ- cad. La fel
ca oclusivele dentale, şi sonanta nazală dentală-v-cade înainte de σ. Căderea oclu
sivelor dentale înainte de σ nu provoacă lungirea compensatorie a vocalei precedente.
— Oclusivele labiale plus siflanta σ creează consoana dublă» ψ: *Αραβ-ς>
νΑραψ «arab»; *φλεβ-σι>φλεψί «vinelor»; *βλεπ-σω> βλέψω «voi vedea»; *ταφ-
σεται> θάψεται «îşi va înmormînta».
— Oclusivele guturale plus -σ- formează consoana dublă ξ: *ταγ-σο:>>τάξω
«voi aşeza»; *γυναικ-σι> γυναιξί «femeilor»; *τριχ-ς> θρίξ «păr».
— Oclusivele dentale urmate de -σ- se asimilează total cu σ, apoi cei doi σσ
se rcduc la unul. Astfel, de exemplu: *χαριτ-ς> *χαρισ-ς> χάρις «graţie»; *σκευαδ-
σω> σκευάσσω> σκευάσω «voi pregăti»; *πειθ-σο:>> *πείσσω> πείσω; «voi
convinge».
— Grupul dentalic -ντ- cade înainte de -σ-, cu lungire compensatorie a vo
calei precedente: ε>ει, ο>ου, ά>ά, υ>ϋ.
Astfel, de exemplu: *λυ&ε-ντ-ς> λυθείς «dezlegat»,
*λεοντ-σι> λέουσι «leilor»,
*γιγαντ-ς» γίγας «uriaş»,
*δεικνϋ-ντ-ς> δεικνϋς «arătînd».
— Nazala dentală -ν cade înainte de sigma cu şi fără compensaţie.
De exemplu: δαίμων, δαίμονος «divinitate» la D. pl. *δαίμον-σι> δαίμοσι; ποι-
μήν, ποιμένος «păstor», D. pl. *ποιμέν-σι>. ποιμέσι; dar λόγος,-ου Ac. pl. *λο-
γο-νς > λόγους.
Oclusive, lichide şi nazale urmate de j

Oclusivele urmate d ej suferă următoarele transformări:
Oclusivele labiale plus / dau grupul πτ. Astfel, de exemplu:
*κρυφ-ίω> κρύπτω «a ascunde»;
*κλεπ^ω> κλέπτω «a fura»;
*βλαβ^ω> βλάπτω «a vătăma» etc.
Oclusivele guturale şidentale surde şi aspirate plus j au ca rezultat σσ/ττ.
De exemplu: *φυλακ^ω> φυλάσσω/φυλάττω «a păzi»;
*ταραχ^ω> ταράσσω/ταράττω «a tulbura»;
*έρετ^ω> έρέσσω/έρέττω «a vîsli»;
*Kopi)9-jco> κορύσσω/κορύττω «a pune casca».
1 86 MARIA M A RINHSCU-HIM U ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
Oclusivele guturale şi dentale sonore urmate de j se transformă în consoa

na dublă ζ.
Astfel: *άρπάγ-;ω> αρπάζω «a răpi»;
*νομιδ-]ω> νομίζω «a socoti«;
*σκευαδ^ω>σκευάζω «a pregăti«.
Lichidele p şi nazalele v precedate de α, o, ε şi urmate de j suferă fenomenul

metatezei, 1 al inversării celor două consoane în contact: -pi vi -> -ip-, -tv-.
*Ka9âp-jo> καθαιρώ «a curăţi»;
*μορ^α> μοίρα «soartă»;
*<p9âp-jco> φθείρω «a distruge»;
*5tan 8p-jă > διάπειρα «experienţă»;
*>xav-jă> λέαινα «leoaică»;
*ayKov-ja> αγκοινα «braţ îndoit»;
*τεν-]ω> τείνω «a întinde».
Lichida λ, urmată de j, asimilează total pe j, avînd ca rezultat λλ.

Astfel:*αγγέλλω > άγγέλλω «a anunţa»;
*βαλ-ί<ο> βάλλω «a arunca»;
*στελ^ω> στέλλω «a trimite».
Asimilarea
Este fenomenul fonetic prin care se extind unele trăsături articulatorii ale
unui sunet asupra altui sunet învecinat sau din apropiere.
Astfel:
— înainte de o consoană surdă, consoanele sonore şi aspirate devin surde
corespunzătoare, adică β, φ devin π; γ, χ devin κ. Exemple: faţă de τρίβ-ω
«macin», adjectivul verbal corespunzător este τριπ-τός «care poate fi măcinat»;
din radicalul κρυφ- «a ascunde», adjectivul verbal este κρυπ-τός «care poate fi
ascuns»; din radicalul ταγ- «a pune, a aşeza», adjectivul verbal este τακ-τός
«fixat»; din radicalul τριχ- «păr», dativul plural este *θρικ-σί scris βριξί.
— înainte de o consoană sonoră, consoanele surde şi aspirate devin so
nore corespunzătoare, adică π, φ devin β; κ, χ devin γ. Exemple: faţă de
numeralul cardinal έπτά „şapte“ numeralul ordinal este έβδομος „al şaptelea“ ;
faţă de γράφω „scriu“, există forma γράβδην „scriind“ ; faţă de οκτώ „opt“,
există όγδοος „al optulea“ ; faţă de διώκ-ω „urmăresc“ apare forma διωγμός
urmărire“,
1 Recapitulînd, metateza este, aşadar, inversarea locului a două sunete în contact sau schim
barea între două vocale a cantităţii lor. Astfel: * nav-jco > natvco; jtoXtioţ > n6Xea<;.
LIMBA ELENA 187
— înainte de o consoană aspirată, consoanele surde şi sonore aspiră co

respunzător, adică π, β devin φ; κ, γ devin χ. Exemple: de la verbul τρέπ-ω
„întorc“ apare forma έ-τρέφ-θην „am fost întors“ ; de la radicalul λαβ- al
verbului λαμβάνω „prind“ există forma έ-λήφ-θην „am fost prins“ ; forma
verbală *έ-φυλακ-θην devine prin asimilare έ-φυλάχ-θην „am fost păzit“, şi for
ma *ε-ταγ-θην devine έ-τάχ-θην „am fost aşezat“. Spiritul aspru asimilează
asemănător consoana precedentă μετά έαϋτω devine μεθ-’ έαυτφ „cu sine“.
— înainte de μ, orice labială devine μ, orice guturală devine γ, orice den-
tală devine σ. Exemple:
*ypa<p-j<a „scriu“ γέ-γραμ-μαι „s-a scris despre mine“,

*Tay-jcD „aşez τέ-ταγ-μαι „am fost aşezat“ ;
*σκευάδ^ω „pregătesc“, έσκεύασ-μαι „am fost pregătit“.
Nazala dentală-v
înainte de dentală, v se menţine: έν-δύω „scufund“

înainte de labială, v devine μ: έν-βαίνω> έμβαίνω „intru“
înainte de λ sau p, v se asimilează total, devenind λ sau p: αυν-λαμ-
βάνω> συλλαμβάνω „iau împreună“ ; συν-ρίπτω> συρρίπτω „arunc îm
preună“
înainte de guturală, v devine nazală velară şi se scrie γ:
συν-χωρέω > συγχωρέω „merg împreună“.
Disimîlarea
Este fenomenul fonetic prin care două consoane identice sau asemănătoare
se diferenţiază în trăsăturile lor articulatorii. Astfel:
— dentală înainte de o altă dentală se schimbă în — σ : faţă de πείθω «con
ving» apare forma *ε-πειθ-9ην care, prin disimilare, devine έ-πείσ-θην «am fost
convins»; *ε-σκευαδ-θην> έ-σκευάσ-θην «am fost pregătit»;
— două aspirate în silabe consecutive se disimilează prin înlocuirea primei
aspirate cu surda corespunzătoare: faţă de θύω «jertfesc» apare forma *έ-θύ-9ην,
care. prin disimilare, devine έ-τύ-9ην «am fost jertfit»; faţă de φεύγω «fug»,
forma *φέ-φευγα devine prin disimilare πέ-φευγ-α «am fugit»,
Notă. Dacă radicalele monosilabice cu iniţiala τ, terminate în aspiratele φ, χ,

pierd aceste aspirate în cursul flexiunii, aspiraţia trece asupra iniţialei: *τριχ-ς
devine θρίς «păr», τάφ-jco devine Θάπτω «îngrop».
18 ■> MA RÎA MARI N E S C U - H I M U ŞI FELICIA VAÎ'iŢ-ŞTEK
Epenteza
Este intercalarea între două consoane sonante a unei consoane oclusive, pentru
a uşura pronunţarea. Astfel, între -μρ-, -μλ- se intercalează β (deci o labială,
pentru că şi grupul sonantelor conţine o labială, μ), între -vp-, (-νλ-)1 se interca
lează δ (deci o dentală, pentru că grupul sonantelor conţine o dentală, v).
De exemplu: *γαμρός> γαμβρός «ginere»;

*μέμλωκα> μέμβλωκα «am venit»;
*άνρός> άνδρός «bărbat»
1 Pentru grupul -νλ- lipsesc exemp ele.

MORFOLOGIA
PĂRŢILE DE VORBIRE FLEXIBILE
în limba greacă există zece părţi de vorbire: articolul, substantivul, adjectivul,

pronumele, numeralul, verbul, adverbul, prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia.
Dintre acestea, articolul, substantivul, adjectivul, pronumele şi numeralul
formează clasa numelui, adică a acelor părţi de vorbire care se caracterizează prin
categoriile gramaticale ale cazului, numărului şi genului; flexiunea acestora se
cheamă declinare. Verbul formează o clasă aparte, caracterizată prin categoriile
gramaticale ale modului, timpului, diatezei, aspectului, numărului; flexiunea ver
bului se cheamă conjugare. O parte a numeralului, adverbul, prepoziţia, conjuncţia
şi interjecţia sînt părţi de vorbire neflexibile.
NUMELE i
Numele se grupează după tem ă 2 în trei declinări: declinarea I are tema -a,
declinarea a 11-a are tema -o, declinarea a IlI-a are fie temă consonantică, fie temă
vocalică.
Fiecare declinare are cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ şi vocativ;
ele au, în principiu, valoarea cazurilor din limba română, cu excepţia faptului că
prin cazurile oblice 3 greaca exprimă şi complementele circumstanţiale, cu sau fără
prepoziţie. Greaca, în cele cinci cazuri moştenite din indo-europeană, a fuzionat
şi funcţiile altor cazuri dispărute. Astfel, genitivul a preluat şi funcţia ablativului,
care indică punctul de plecare în spaţiu şi în timp; dativul a însumat şi valoarea
instrumentalului, care exprimă mijlocul prin care se face o acţiune, şi a locativu
lui, care redă locul şi timpul desfăşurării acţiunii4.
1 în.clasa numelui intră şi unele forme verbale: participiul şi adjectivele verbale.

2 Tema este rădăcina plus un sufix.
3 Cazuri oblice sînt toate în afara nominativului, care este caz drept:
4 Pentru valoarea cazurilor v. Sintaxa cazurilor, p. 316
190 MARJA MARINESCU -H 1M U ŞI F E L IC IA VANŢ-ŞTEF
Numere sînt trei: singularul, pluralul şi dualul. Primele două au aceeaşi valoare
ca în română; dualul a desemnat la început obiecte perechi: doi ochi, două urechi,
două mîini etc., apoi două obiecte oarecare văzute împreună. Declinarea substan
tivelor la dual cunoaşte numai două forme: una pentru nominativ, acuzativ şi
vocativ, şi o altă formă pentru genitiv şi dativ.
Genuri, ca în limba română, sînt trei: masculin, feminin, neutru.
Accentul, în cursul declinării, se păstrează pe cît posibil pe silaba accentuata
la nominativ. La cazurile genitiv şi dativ, lungindu-se cantitatea ultimei silabe,
accentul se apropie dacă este pe antepenultima, devine circumflex dacă se află
pe finală.
ARTICOLUL
Articolul în greacă este prepus. Iniţial, el a fost pronume demonstrativ. Arti

colul are forme diferite, după cele trei genuri: o masculin, f| feminin, to neutru.
Iată flexiunea articolului1:
N. o ή τό οί αί τά N.Ac. τώ
G. του τής του των των των G.D. τοΐν
D. τω τή τω τοις ταις τοϊς
Ac. τον τήν τό τούς τάς τά
Articolul grec are, în general, valoarea articolului hotărît românesc: o άν

θρωπος «omul», ή γυνή «femeia». Articolul precedînd un adjectiv are valoarea
articolului adjectival din română: o άνθρωπος o σπουδαίος «omul cel sîrguin-
cios». Articolul are puterea de a substantiviza orice parte devorbire,părţi de pro
poziţie, propoziţii chiar. Exemple:
— articolul neutru înaintea unui substantiv în genitiv: τά τής πόλεως «tre
burile statului»;
— adjective: οί πλούσιοι «bogaţii»;
— verbe la infinitiv: τό λέγειν «faptul de a vorbi»;
— verbe la participiu: o λέγων «vorbitorul»;
— adverbe: οί πάλαι «cei de altă dată»; «cei vechi»;
— expresii prepoziţionale: οί έν τή πόλει «cei din oraş»;
— propoziţii întregi: τό γνώθι σαύτόν «preceptul Cunoaşte-te pe tine însuţi»..
N o t ă . 1. Substantivele proprii în general nu au articol, excepţie fac numele
de ţări şi numele de persoane despre care s-a vorbit, sau sînt foarte cunoscute. Nu
primesc articol substantivele comune care indică relaţii de familie (πατήρ, μήτηρ,.
άνήρ, γυνή etc.), oraşul natal (πατρίς, πόλις), unele substantive abstracte etc.
1 Flexiunea articolului o dăm înaintea declinărilor, fiind indispensabil în declinarea substan

tivului. Altfel articolele masculin şi neutru sînt de deci. a Il-a, femininul de deci. I. De remarcat
că articolul nu are vocativ şi că la dual apare o singură formă pentru toate trei genurile, avînd
flexiunea după declinarea a Il-a.
LIMBA ELENA 191
2. Locul articolului este înaintea unei părţi de vorbire în general.

3. Articolul masculin şi feminin la nominativ singular şi plural este proclitic
deci nu poartă accent (o, f), ol, ai).
SUBSTANTIVUL
Substantivele greceşti se grupează în,cele trei declinări, după cum urmează:
Declinarea I.
Cuprinde substantive feminine, majoritatea, şi masculine, cu tema în -a şi -η.

Tema -η nu este altceva decît ă lung, şi se găseşte numai la singular (aceasta este
pronunţarea unui a din indo-europeană, în dialectul ionic-atic).
Substantivele feminine cu tema în -a se împart în două grupe:
. a) substantive cu a pur adică cu -ă lung precedat de o vocală sau de p.
Exemple: στρατιά «armată», ήμέρα «zi»'. Aceste substantive păstrează pe a în
tot cursul declinării;
b) substantive cu a impur adică cu a scurt precedat de orice altă consoană
în afară de p. Exemple: δόξα «glorie», τράπεζα «masă». Aceste substantive schimbă
pe a în η la genitiv şi dativ singular.
Există cîteva nume de substantive, adjective, participii feminine cu -ct chiar
după ε, i, p: este cazul numelor create pe teme consonantice cu ajutorul sufi
xului jă: *άληθεσ^α> αλήθεια «dreptate»; *διαπερ^ΰ> διάπειρα «experienţă»;
*yXuii8F-jă > γλυκεία «dulce» etc. Aceste nume schimbă pe ă, în ă, la genitiv şi
dativ singular.
Substantivele feminine cu tema în -η păstrează pe η în tot cursul flexiunii
la singular; la plural η se schimbă în a.
Substantivele masculine au ,ca femininele, tema în -ă, totdeauna însă pur,
şi în -η. Masculinele se deosebesc în flexiune de feminine numai la nominativ
singular, unde primesc desinenţa -ς, şi la genitiv singular, unde au desinenţă de
declinarea a Il-a, -ου. Exemple: νεανίας «tînăr» πολίτης «cetăţean», gen. νεανίου,
πολίτου.
D e s i n e n ţ e l e : acuzativul singular este egal cu tema + -v; plural, tema
-j-ς (provenit din -νς; înainte de-ς, v cade, lungind compensativ vocala preceden
tă; astfel -ας, acuz. pl. deci. I este totdeauna lung); dativul singular, -α, -η
este egal cu tema lungă totdeauna, + i subscris; plural, -αις sau αισι, < *-αίς,
*-ăsu; genitivul singular -ας, -ης este egal cu tema + ς, plural tema + (o)cov;tema
-a şi desinenţa -ων, fiind contrase poartă totdeauna accent circumflex pe finală:
-cov; vocativul este egal cu tema; nominativul plural are desinenţa -ai, în care
e inclusă şi tema1; dualul, la N.Ac.V., are desinenţa -a, la G.D. -αιν.
1 în general, la declinarea I şi a Il-a, desinenţele au fuzionat cu tema, încît nu se mai poate

face distincţie între ele. Cantitatea desinenţei -ai, deşi diftong, este scurtă.
192 MARIA M A R IN ES C U -H IM U ŞI FE L IC IA VANŢ-ŞTEF
N o t e 1. Substantivele masculine în -της şi cele care arată nume de po

poare au vocativul singular în -â, în loc de -η. Exemple: vocativul substanti
vului πολίτης este πολΐτα, al lui Σκύθης «scit» este Σκύθα.
2. Genitivul singular al masculinelor de deci. I are desinenţa -ου, în dialectul
atic de exemplu Ά τρείδης, G . Ά τρείδου (-ου este o desinenţă împrumutată
de la declinarea a 11-a); în celelalte dialecte, la tema -ă- a declinării I se alipeşte
desinenţa indo-europeană -sio, iar -ă-sio evoluează astfel: hom. şi eol. -âo
(prin căderea lui -s- şi -i- intervocalic) Ά τρείδαο, arcad. -άυ (prin închiderea
lui -o-): ionic *-ηο > -εω (ă se pronunţă η, iar ηο, prin metateză, au devenit
εω), Ά τρείδεω ; dor -αο > -ά (prin contracţie dorică), ’Ατρείδα.
3. Genitivul plural al declinării 1 format din tema -â + desinenţa (σϊ-ων a
evoluat astfel: hom. eol. -άων, atic -ών (prin contracţie) accentul circumflex;
ion. -*ηων > -εων (prin scurtare ionică) a lui η în hiat; dor -αν (prin contracţie
dorică).
4. Accentul substantivelor de declinarea I se menţine, pe cît posibil (în
măsura în care permite cantitatea finalei), pe silaba de la nominativ singular;
la genitiv plural, este totdeauna circumflex pe ultima silabă, pentru că provine
dintr-o contracţie: *ă -sorn > -άων > -ών (în dialectul atic).
Declinarea substantivelor ή ήμέρα «ziua», ή θάλασσα «marea», ή ψυχή «su
fletul», ή άλήθεια «dreptatea», ό νεανίας «tînărul», ό πολίτης «cetăţeanul».
Singular
feminine
ziua m area sufletul dreptatea

N. ή ημέρα ή θάλασσα* ή ψυχή ή άλήθεια
G. τής ημέρας τής θαλάσσιας τής .ψυχής τής αλήθειας
D. τη ήμέρα τή θαλάσση* τή ψυχή τή αληθεία
Ac. τήν ήμέραν τήν θάλασσαν τήν ψυχήν τήν άλήθειαν
V. CO ήμέρα ώ θάλασσα ώ ψυχή ώ αλήθεια
Plural
Ν. αί ήμέραι αί 9άλασσαι1) αί ψυχαί αί άλήθειαι

G. των ήμερων των θαλασσών των ψυχών τών άληθειών
D. ταΐς ήμέραις ταις θαλάσσαις ταις ψυχαις ταις άληθείαις
Ac. τάς ήμέρας τάς θαλάσσας τάς ψυχάς τάς αλήθειας
V. ώ ήμέραι ώ 9άλασσαι ώ ψυχαί ώ άλήθειαι
1 Diftongul -ui, în silabă finală deschisă contează ca scurt, în afară de locativ la substan
tive şi de optativ pers. a lli-a sing. la verbe. De aceea şi aici accentul poate să stea pe silaba
antepenultimă.
LIMBA ELENA 193
Dual
N. Ac. V. τώ ή μέρα t τώ 3αλάσσα τώ ψυχά τώ άληθεία

G. D. τοΐν ήμέρανν -»οϊν θαλάσσαιν τοϊν ψυχαΐν τοίν άληθείαιν
masculirite
Singular Plural Dual

*
tînărul cetăţeanul
N. ό νεανίας ό πολίτης οί νεανίαι οί πολϊται N.Ac.V. τώ νεανία

G. τοΰ νεανίου τοϋ πολίτου, τών νεανιών τών πολιτών G.D. τοιν νεανίαιν
D. τώ νεανίςι τφ πολίτη τοις νεανίαις τοΐς πολίταις N.Ac.V. τώ πολίτα
Ac. τον νεανίαν τόν πολίτην τούς νεανίας τούς πολίτας G.D. τοΐν πτολίταιν
V. ώ νεανία ώ πολίτα 1 ώ νεανίαι ώ πολΐται
ο
ο
Substantive contrase de declinarea ·Ι
Există cîteva substantive de declinarea I care se numesc contrase, pentru că

în silaba ultimă a avut loc fenomenul contracţiei. Contracţia 2 se face după
următoarele reguli: α + α = ά; ε înainte de vocală lungă sau de diftong dis
pare; ε -f a = â, dacă sînt precedate de ε, ι, p; ε -f α = η, dacă sînt precedate
de alte sunete decît ε, i, p. Accentul este circumflex pe silaba finală, la toate
cazurile. Exemple: Άθηνάα > Άθηνα «zeiţa Atena», άμυγδαλέα > αμυγδαλή
«migdalul», βορρέας > βορρδς «vîntul de nord, crivăţul»,'Ερμέας > Έρμης «zeul
Hermes».
Declinarea substantivelor -contrase:
Singular
Atena migdalul boreanul Hermes
Ν. Άθηνα (Αθηνά-α) αμυγδαλή (άμυγδαλέα) βορράς (βορρέας) 'Ερμής (Έρμέας)

G. Άθηνδς αμυγδαλής βορροϋ Έρμοϋ
D. Άθηνα αμυγδαλή βορρά Έρμη
Ac. Ά θηνδν άμυγδαλήν βορραν Έρμήν
V. ώ Άθηνα άμυγδαλή βορράς Ερμής
1 Substantivul πολίτης are I de la natură; prin urmare, -a final fiind scurt prin alternanţă
vocalică iar i, lung şi accentuat, accentul este circumflex.
2 V. şi fonetica, p. 181 despre contracţie.
Plural
N. άμυγδαλαΐ Έρμαΐ «statuile lui Hermes».

G. αμυγδαλών Έρμων
D. άμυγδαλαΐς Έρμαΐς
Ac. άμυγδαλδς Έρμδς
V. ώ άμυγδαλαΐ Έρμαΐ
Dual
Ν. Ac. V. άμυγδαλδ G. D. άμυγδαλαΐν

Έρμδ Έρμαΐν
Declinarea a Π-a
Declinarea a II-a cuprinde substantive masculine şi neutre, în cea mai mare

parte, şi cîteva substantive feminine. Toate substantivele de declinarea a II-a au
tema în o. Masculinele şi femininele au aceeaşi flexiune, doar articolul diferă; la
nominativ singular, ele primesc desinenţa -ς. Neutrele se termină la nominativ
singular în -ον,şi au trei cazuri la fel: nominativ, acuzativ, vocativ, iar la plural
aceste trei cazuri au desinenţa a1. Genitivul singular are desinenţa -ου; vocativul
singular, mase. şi fem., are desinenţa -ε2; la celelalte cazuri există un paralelism
cu declinarea I, astfel: dativul, singular, -φ, este egal cu tema lungă + -i subscris;
plural, -οις, -οισι, cu tema + -ις sau -ισι; acuzativul mase. şi fem., singular
-ov, este egal cu tem a+ -v; plural, -ους, cu tema - f -ς(provenit din -νς; -v- cade
înainte de -ς, lungind compensativ tema o în ου); genitivul plural are desinenţa
-cov; nominativul plural are terminaţia -01, totdeauna scurtă; la dual apar
desinenţele -ω, -οιν.
Declinarea substantivelor ό άνθρωπος «om», ή όδός «drum», τό δ&ρον «dar».
Singular
omul drumul darul
Ν. ό άνθρωπος ή όδός τό δώρον
G. του άνθρώπου τής όδοϋ τοδ δώρου
D. τφ άνθρώπφ τή όδφ τφ δώρω
Ac. τον άνθρωπον τήν όδόν τό δώρον
V. ώ άνθρωπε ώ οδέ ώ δώρον
1 Aceasta este o regulă generală a neutrelor, indiferent de declinarea lor.

2 Acest -e, corespunzînd vocativului latin în -e (lupe), este o variantă apofonică a
temei -o; deci şi la declinarea a II-a vocativul este egal cu tema, doar la gradul -e.
LIMBA ELENA 195
Plural
Ν. οί άνθρωπον αΐ όδοί τά δώρα
G. τών άνθρώπων τών όδών των δώρων
D. τοΐς άνθρώποις ταΐς όδοΐς τοΐς δώροις
Ac. τούς άνθρώπους τάς όδούς τά δώρα
V. ώ άνθρωποι ώ όδοί ώ δώρα
Dual
N.Ac.V τώ άνθρώπω τώ όδώ τώ δώρω
G.D. τοΐν άνθρώποιν τοΐν όδοΐν τοΐν δώροιν.
Cîteva exemple feminine de declinarea a Il-a: ή βίβλος «cartea», ή παρθέ
νος «fecioara», ή νήσος «insula», ή νόσος «boala», ή άμπελος «via»,ήψήφος
«piatra de vot» etc.
Substantive contrase de decimarea a Il-a
Există cîteva substantive contrase de declinarea a Il-a. Contracţia se face

astfel: e + o şi o + o dau ou; 8 şi o, înainte de vocală lungă sau de diftong, dispar
prin contracţie; e + a > ă (la neutru pl.).
Accentuarea substantivelor contrase are următoarele particularităţi: substan
tivele cu accent circumflex pe finală la nominativ singular păstrează acest accent la
toate cazurile, cu excepţia nominativului, acuzativului, vocativului dual,unde ac
centul va fi ascuţit; substantivele care la nominativ singular nu au accent pe finală
păstrează accentul de la nominativ, ca şi cum silaba finală nu ar fi rezultatul con
tracţiei.
Exemple de substantive contrase: ö vöog > voC? «mintea», 6 jiX,öo<; > irXoOq
«navigaţia», â itepirckooi; > jrepÎ7CÂ,ouq «înconjurul continentului pe apă», tö
öateov > öaxoöv «osul».
Declinarea substantivelor voOţ, JtepinXoo«; şi öcttoOv
Singular
mintea ocolul pe apă osul
N.V. ό *νόος > νοϋς ό *περίπλοος> περίπλοος τό *όστέον> όστοΰν

G. τοδ *νόου > νοδ τοϋ *περίπλοου > περίπλου τοΟ *όστέου> δστοδ
D. τω *νόω > νφ τφ *περίπλοφ > περίπλφ τφ *όστέφ > όστφ
Ac. τον νόον > νοϋν τόν *περίπλοον> περίπλουν τό *όστέον > όστοϋν
Plural
N.V. οί *νόοι > νοΐ οί *περίπλοοι > περίπλοι τα *όστέα > όστδ
G. των *νόων > νών των *περίπλοων > περίπλων τόν *όστέων > όστών
D. τοΐς *νόοις> νοϊς τονς *περίπλοοις > περίπλοις τοϊς *όστέοις > όστοϊς
Ac. τούς *νόους > νοδς τούς*περίπλθους > περίπλους τά *όστέα> όστα
Dual
N.Ac.V. τώ *νόω > νώ τώ *περίπλοω > περίπλω τώ *όστέω > όστώ
G.D. τοΐν *νόοιν> νοιν τοΐν *περίπλοοιν> περίπλοιν τοϊν *όστέοιν > όστοϊν
Declinarea a II-a atică
Există cîteva substantive de declinarea a II-a care în dialectul atic au tema lun
gită în co. Acest co se păstrează în tot cursul declinării, în afară de nominativ, acuza
tiv, vocativ plural neutru \ Tema co înghite prin contracţie vocalele scurte şi lunga
închisă -ou, se contopeşte cu co, subscrie pe -i.
Pentru accent, co contează ca scurt; se păstrează la toate cazurile accentul de
la nominativ singular (aceasta este accentuarea cea mai obişnuită; apare însă şi
accent circumflex pe co).
Exemple de substantive cu flexiune atică: 6 vecbq «templul», MeveXeax; «Me-
nelaus», f| gco<; «aurora», 6 Xs&q «poporul».
Declinarea substantivului o vedx; «templul».

N.V. o νεώς οι νεώ N.Ac.V. τώ
G. τοϋ νεώ των νεών G.D. τοΤν
D. τφ νεώ τοΐς νεώς
Ac. τον νεών τούς νεώς
N o t ă . Acest co din flexiunea atică are două provenienţe: fie că este etimologic,
prin urmare este lung de la natură, ca de exemplu λαγώς «iepure», άλλως «arie»,
fie că provine dintr-o metateză, de exemplu faţă de forma ionică νηός, atica, prin
metateza cantităţii dintre η şi o, are νεώς, la fel ion. ληός, atic λεώς «popor».
Subst. Μίνως are flexiunea ca νεώς dar şi ca ήρως (vezi p. 206) N. Μίνως, G.
Mivco şi Μίνωος, D. Μίνω şi Μίνωι, şi Μίνων şi Μίνωα.
Declinarea a III-a
Declinarea a III-a cuprinde substantive de toate trei genurile, a căror temă

se termină într-o consoană sau într-o vocală2:
a) substantivele cu temă consonantică se împart, după consoana respectivă,
în substantive cu tema în : guturală (k, y, %), labială (tt, p, cp,), dentală (t, 8, 0) şi
în -vt, teme în lichidă (X, p, v) şi în -q;
b) substantivele cu tema vocalică se împart în substantive cu tema în: i, u, o, co
şi în diftongii au, eu, ou.
1 Este vorba de adjective ca ftecot;, -ecav „favorabil“, cu flexiunea ca vecb<;, dar la neutru
plural: îêa.
2 La origine toate substantivele de deci. a III-a se terminau în consoană, erau deci atematice.
LIMBA ELENA 197
D e s i n e n ţ e l e : genitivul singular al substantivelor de declinarea a IlI-a

este -05, genitivul plural -cov; desinenţa de acuzativ singular, la temele consonantice,
este -a (provenit din vocalizarea lui v după consoană) şi -v la majoritatea temelor
vocalice; desinenţa de acuzativ plural la temele consonantice este -aq (provenit
din -vţ prin vocalizarea lui v > a ) şi la unele teme vocalice (prin dispariţia lui
-v- din desinenţa -vg, cu lungirea compensatorie a vocalei precedente)1; desinenţa
dc dativ plural este -cti, de dativ singular -i (adscris în general). Nominativul plural
are desinenţa -eq; nominativul singular al neutrelor este egal cu tema; ele au desi
nenţa zero; neutrele au nominativul, acuzativul şi vocativul identice la plural-a.
Desinenţele de dual sînt -e, -otv.
A c c e n t u l . în general, tendinţa este să se menţină accentul, pe cît posibil,
pe silaba de la nominativ; substantivele monosilabice de declinarea a IlI-a au, la
genitiv şi dativ, la toate numerele, accent pe finală, cu unele excepţii2.
a) Substantive cu temă consonantică
Unele substantive cu tema în consoană primesc la nominativ singular desinenţa

-q (sigmatice); acestea sînt: masculinele şi femininele cu tema în oclusivă (excepţie
grupul -OVT-) şi în -X.
Alte substantive cu temă consonantică nu primesc la nominativ singular de
sinenţa -g (asigmatice); acestea sînt: neutrele (care au desinenţa zero) şi substanti
vele masculine şi feminine cu tema în -p, -v şi -ovt.
Teme în oclusiTă
Teme în guturală. Temele în guturală prezintă la nom. sing. şi la dat. pl. con
soana din guturală, plus a. Flexiunea lor este în general regulată. Vocativul sin
gular este egal cu nominativul.
Singular
paznicul capra unghia.
N. ό φύλαξ ή αϊξ ό δνυξ
G. xoö φύλακος τής αίγός τού δνυχος
D. τφ φύλακι τή αίγί τφ δνυχι
Ac. τόν φύλακα τήν αίγα τόν δνυχα
V. ώ φύλαξ ώ αϊξ ώ ©νυξ
1 Aceasta este una din explicaţii; formele de acuz. pl. în -s mai pot fi interpretate şi ca nomi
native în funcţie de acuzativ.
1 Ca παΐς, παιδός „copil“, dar G. pl. παίδων; πας, παντός „tot“, dar G. pl. πάντων D. pl.
πδσι; Τρώς, Τρώός „troian“, dar G. pl. Τρφων; δφ;, δαδός „torţă“, dar G. pl. δάδων; φώς,
φωτός „lumină“, dar G. pl. φώτων etc.
Plural
N. oi φύλακες αί αίγες οί δνυχες
G. χών φυλάκων χών αίγών χών όνύχων
D. χοΐς φύλαξι(ν) χαΐς αίξί(ν) χοΐς δνυξι(ν)
Ac. χούς φύλακας χάς αίγας χούς δνυχας
V. ώ φύλακες ώ αίγες ώ δνυχες
Dual
N.Ac.V. xd> <puXaKe t<b aiye xd)
G.D. xoîv «puXctKoiv xoîv aîyoîv xoîv ăvu^ oiv
Teme în labială. Temele în labială prezintă la nominativ singular şi la dativ
plural consoana dublă y, formată din labială plus o.
Singular
etiopianul vîna catul de sus
Ν. ό Αιθίοψ ή φλέψ ή καχήλιψ
G. XOÖ Αίθίοπος χής φλεβός τής καχήλιφος
D. Χώ ΑΙΘίοπι xi] φλεβί τή καχήλιφι
Ac. XÔV Αίθίοπα χήν φλέβα χήν καχήλιφα
V. ώ Αιθίοψ ώ φλέψ ώ καχήλιψ
Plural
Ν. οί Αίθίοπες αί φλέβες αί καχήλιφες
G. χών ΑΙΘιόπων χών φλεβών χών καχηλίφων
D. χοΐς ΑΙΘίοψι χαΐς φλεψί χαΐς κατήλιψι
Ac. χούς Αίθίοπας χάς φλέβας χάς καχήλιφας
V. ώ Αίθίοπες ώ φλέβες ώ καχήλιφες
Dual
N.Ac.V. xa) Aî0îo 7ce xd) (pXeps x(b KaTTi>.i(pe
G. D. xoîv Aî0i6notv xoîv «pXePoîv xoîv KaxtiXi<poiv
Teme in âentală. Temele în dentală pierd dentala înainte de -a, fără compen
saţie; neutrele au la nominativ singular desinenţa zero.
Singular
poemul speranţa pasărea
Ν. χό ποίημα ή έλπίς ό, ή δρνις

G. χοϋ' πκίΛ'ιμάχος τής έλπίδος τής δρνιθος
D. χώ ποιήμαχι χή . έλπίδι τή δρνιθι
Ac. χό ποίημα χήν έλπίδα τήν δρνιθα sau
V. ώ ποίημα ώ έλπίς ώ δρνι1
1 Pentru acest vocativ egal cu tema, v. Nota 2, de la pagina următoare.
LIMBA ELENA 199
Plural
N. τα ποιήματα αί έλπίδες αί όρνιθες
G. τών ποιημάτων τών έλπίδων των όρνίθων
D. τοΐς ποιήμασι ταΐς έλπίσι ταΐς ορνισι
Ac. τα ποιήματα τάς έλπίδας τάς όρνιθας
V. ώ ποιήματα ώ έλπίδες ώ όρνιθες
Dual
N.Ac.V. τώ ποιήματε τώ έλπίδε τώ δρνιθε

G.D. τοΐν ποιημάτοιν τοΐν έλπίδοιν τοΐν όρνίθοιν
N o t e . 1. Temele în oclusivă au, în general, vocativul singular egal cu
nominativul.
2. Substantivele cu tema în -ιτ-, -ιθ-, ιδ- baritone 1 au acuzativul singular în
-iv, vocativul singular în -t. Exemple: ή χάρις, χάριτος «har» are acuzativul χά-
piv, vocativul χάρι; ή ëpiç, εριδος «ceartă» are acuzativul εριν, vocativul ερι;
oxitonele au acuz. în -a, vocativul ca nominativul (v. έλπίς, έλπίδος). Aceasta
este o regulă atică ;în celelalte dialecte, aceste teme au flexiune regulată.
3. Substantivul πούς, ποδός »picior« prezintă alternanţa ου/ο între Nom.
sing. şi restul cazurilor.
Teme în-vt-. Temele în -ντ- sînt la origine teme participiale; ele se întîlnesc
la participiul prezent, viitor şi aorist activ şi aorist pasiv; Sufixul -ντ- s-a extins
şi la substantive. Iată cîtéva exemple: έλέφας, έλέφαντος «elefant»; γίγας, γί-
γαντος «uriaş»; λέων, λέοντος «leu», γέρων, γέροντος «bătrîn»; γραφείς, γρα-
φέντος «scris»; λυθείς, λυθέντος «dezlegat» etc.
Se întîlnesc teme în -αντ-, în εντ- şi în -οντ. Primele două sîntsigmatice,
grupul -οντ- este asigmatic, de aceea la nominativ vocala -o se lungeşte în -ω, drept
desinenţă, pentru mase. şi femin., iar -τ final cade, neputîndu-se menţine în poziţie
finală. Celelalte două teme, la nominativ singular, primesc desinenţa-ς, în faţa că
reia grupul dentalic -ντ- cade cu lungire compensatorie. Aceeaşi situaţie se întîl-
neşte şi la dativ plural, înaintea desinenţei -σι. Vocalele se lungesc prin compensa
ţie astfel: ă>ă, ε<ει, ο>ου. Vocativul singular este egal, îngeneral,cutema. Partici-
piile însă au vocativul mai des egal cu nominativul.
Singular
elefantul particip, aor. leul
pas. de la λύω „a dezlega“
Ν. ό έλέφας .... ό λυθείς ό λέων

G. τοϋ έλέφαντός τοϋ λυθέντος τοϋ λέοντος
D. τω έλέφανΐι τω λυθέντι τώ λέοντι
Ac. τον έλέφαντα τόν λυθέντα τόν λέοντα
V. ώ έλέφαν ώ λυθέν ώ λέον
1 Baritone sînt substantivele care nu au accent pe finală, spre deosebire de oxitone, substan-
live cu aoorat pe finală.
Plural
N. oi έλέφαντες οί λυθέντες οί λέοντες

G. τών έλεφάντων των λυθέντων των λεόντων
D. τοΐς έλέφασι τοΐς λυθεΐσι τοΐς λέουσι
Ac. τούς έλέφαντας τούς λυθέντας τούς λέοντας
V. ώ έλέφαντες ώ λυθέντες ώ λέοντες
N.Ac.V. τώ έλέφαντε τώ λυθέντε τώ λέοντε

G.D. τοΐν έλεφάντοιν τοΐν λυθέντοιν τοΐν λεόντονν
N o t ă . Vocativul singular la temele consonantice este egal cu nominativul

sau cu tema. Substantivele oxitone au vocativul singular egal cu nominativul, ex
cepţie temele în -ç; substantivele baritone au vocativul singular egal cu nomina
tivul la temele în oclusivă (guturale, labiale, dentale, excepţie temele în -vt-, -iS-) ;
egal cu tema, la temele în -v, -p, -<y, -vt, -iS . Temele -vx- participiale au vocativul
egal cu tema, .dacă sînt substantive, sau adjective, au vocativul la fel cu nomi
nativul, dacă au valoare de verbe.
Teme In lichidă
sarea fiara demonul
Ν. ό αλς ό θήρ Ô δαίμων

G. του άλός του θηρός τού δαίμονος
D. τω άλί τω θηρί τω δαίμονι
Ac. τόν άλα τόν θήρα τόν δαίμονα
V. ώ άλς ώ θήρ ώ δαΐμον
Plural
Ν. οί άλες οί θήρες οί δαίμονες

G. τών άλών των θηρών των δαιμόνων
D. τοΐς άλσί τοΐς θηρσί τοΐς δαίμοσι
Ac. τούς άλας τούς θήρας τούς δαίμονας
V. ώ άλες ώ θήρες ώ δαίμονες
Dual
N.Ac.V. τώ άλε τώ θήρε τώ δαίμονε

G.D. τοΐν άλοΐν τοΐν θηροΐν τοΐν δαιμόνοιν
stantiv cu tema în -λ, άλς, sigmatic.

LIMBA ELENA 201
2. Substantivele în sonantă, în cazul că nu primesc la nominativ singular de

sinenţa -ς x, lungesc vocala predesinenţială2 la acest caz; la toate celelalte cazuri
însă ea rămîne scurtă. Dacă vocala predesinenţială apare lungă la toate cazurile,
înseamnă că ea este lungă de la natură sau s-a generalizat lunga de la nominativ.
3. Substantivele nume de rudenie, ca πατήρ «tată», μήτηρ «mamă», θυγά-
τηρ «fiică» (şi, după ele, şi alte substantive în -τηρ), comportă alternanţe voca
lice în silaba predesinenţială, adică în acest sufix -τερ-. Astfel, la nominativ sin
gular vocala predesinenţială este lungă, -η- drept marcare a nominativului, deoa
rece lipseşte desinenţa -ς; la acuzativ şi vocativ singular, la nominativ, genitiv,
acuzativ şi vocativ plural, vocala este scurtă, -ε-; la genitiv, şi dativ singular şi
la dativ plural, predesinenţiala comportă gradul zero, deci nu apare nici o voca
lă; la dativ plural, consoana p, aflîndu-se în poziţie interconsonantică, dă naştere
unui -α-: *πατρσι> πατράσι. Această categorie arhaică de substantive pre
zintă şi o alternanţă a accentului: el cade pe vocala -ε- acolo unde ea se pă
strează, trece pe finală la genitiv şi dativ singular, stă cît mai depărtat posibil la
vocativ singular.
Iată flexiunea substantivului πατήρ «tată». v
Sing. N. πατήρ Plur. πατέρες
G. πατρός πατέρων (dar şi πατρών)
D. πατρί πατράσι
Ac. πατέρα πατέρας
V. πάτερ πατέρες
4. Substantivul χείρ «mîna» are la dativ plural forma χερσί (se pare că χερ-
este tema substantivului, că χειρ- reprezintă tema lungită).
Teme in -ς
La temele în -q distingem, după vocala predesinenţială, substantive cu tema

în -sq şi substantive cu tema în -ac,.
Substantivele cu tema -gq au nominativul singular în -oq (prin apofonia lui e).,
dacă sînt neutre, şi în -x\q (prin lungirea lui e), dacă sînt masculine sau feminine
Substantivele cu tema -aq păstrează pe a în tot cursul flexiunii.
La ambele categorii, -<; din temă nu se păstrează decît final; între două vocale,
-q- cade, vocalele se contrag astfel3: e + o = ou, e + a = r|.
ε+ ε
ε + ι . — ει
ε “I- ει
1 Temele în v-, p nu primesc desinenţa-g; ele sînt asigmatice, cu cîteva cxcepţii, ca li&Kapt;
.fericit“, ţiiq, £ivog „nas", năp-rug, ndpiopog „martor“.
2 Vocala predesinenţială este vocala din silaba dinaintea desinenţei.
* V. şi capitolul de fonetică privind contracţia, p. 181.
202 MARIA M A R IN E S C U -H IM U ŞI F E L I C I A VANŢ-ŞTEF
La dativ plural, se întîlnesc doi ς, din care unul dispare în atică1.

Declinarea substantivelor το γένος «neamul», ή τριήρης «trirema», Η ρ α
κλής şi τό κρέας «carnea».
Singular
neamul trirema
N. το γένος ή τριήρης
G. του *γένες-ος > γένους τής *τριήρες-ος > τριήρους
D. τω *γένες-ι > γένει τή *τριήρες-ι > τριήρει
Ac. τό γένος την *τριήρες-α > τριήρη
V. ώ γένος ώ τρίηρες
Plural
N. τα *γένες-α > γένη αί *τριήρες-ες > τριήρεις
G. των *γενές-ων > γενών των *τριήρες-ων > τριήρων
D. τοΐς *γενες-σι > γένεσι ταΐς *τριήρες-σι > τριήρεσι
Ac. τά *γένες-α > γένη τάς τριήρεις2
V. ώ γένες-α > γένη ώ *τριήρες-ες > τριήρεις
Singular Plural
carnea
N. τό κρέας Ν. τά *κρέας-α > κρέα

G. τοϋ *κρέας-ος > κρέως G. τών *κρέάς-ων > κρεών
D. τφ *κρέας-ι > κρέςι D. τοΐς *κρεάς-σι > κρέασι
Ac. τό κρέας Ac. τά *κρέας-α > κρέα
V. ώ κρέας V. ώ *κρέας-α > κρέα
Dual
Ν. Ac. V. τω *τριηρες-ε > τριήρει

G. D. τοΐν *τριηρες-οιν > τριήροιν
N. Ac. V. τώ *γένες-ε > γένει τώ *κρέας-ε > κρέα
G. D. τοΐν *γενές-οιν > γενοΐν τοΐν *κρεάς-οιν > κρεφν
Socrates Hercules
Ν. Σωκράτης Ήρακλέης > Ηρακλής

G. *Σωκράτες-ος > Σωκράτους *Ήρακλέες-ος > Ήρακλέους
D. *Σωκράτες-ι > Σωκράτει *Ήρακλέες-ι > Ήρακλεΐ
Ac. *Σωκράτες-α > Σωκράτη *Ήρακλέες-α > Ήρακλέα
V. Σώκρατες Ήράκλεες > Ήράκλεις
1 La Homer şi în alte dialecte se menţine siflanta geminată.
a Formă identică cu nominativul, sprijinită probabil şi de analogia cu jtotoiţ sau neXâKSiţ cu
alte teme.
LIMBA ELENA 203
N o t e . 1. Substantivele masculine şi feminine cu tema în -sgau acuzativul

plural la fel cu nominativul plural; la vocativ singular, accentul cade cît mai retras
posibil.
2. Numele de bărbaţi terminate ΐη-κλής, ca Ηρακλής, Περικλής, Θεμι
στοκλής etc., prezintă următoarele particularităţi. Morfemul -κλής provine din
-κλεΡες, avînd sensul de «vestit», «renumit». Digamma intervocalic cade, lăsînd
să se contragă numai acele vocale al căror rezultat este un e (de obicei închis,
notat -ει). Deci la N. -κλέΡης > -κλέης şi -κλής (η înghite pe ε); G. -κλεΡες
-ος > -κλεεος > -κλέους (deci s-a contras ε cu o în urma căderii lui -σ-, dar ε
cu ου nu se mai contrag, pentru că între ele a fost un F ); D. -κλεΡες-ι >
-κλεει > -κλεϊ (contracţia poate fi dusă pînă la capăt, deoarece rezultatul ei este
ει); ); Ac. - κλεΡες-α > -κλέα (ca la G., s-au contras vocalele rămase în hiat în
urma căderii lui -σ-, ε-α > ă, dar rămîn necontrase primul ε cu a, deoarece hi
atul este pricinuit de căderea lui F); vocativul, egal cu tema, prezintă forma con
trasă în ει: -κλεΡες > -κλεες > -κλεις.
b) Substantive cu temă vocalică
Substantivele cu tema vocalică sînt la origine teme consonantice. în general,

masculinele şi femininele sînt sigmatice, neutrele asigmatice. Acuzativul are în
majoritatea cazurilor desinenţa -v la singular, -ς la plural. Vocativul singular este
egal cu tema, în afară de temele în ω.
Teme în -i
Temele în - 1 - sînt la origine teme în j. Există două tipuri de teme în i. Un

tip, οΐς «oaie», mai slab reprezentat în dialectul atic, dar exclusiv în celelalte
dialecte, păstrează pe -i neschimbat în tot cursul flexiunii. Al doilea tip, πόλις
«oraş», schimbă tema -i- în ε 1 la genitiv şi dativ singular, la toate cazurile nu
mărului plural şi dual; la dativ singular, la nominativ şi vocativ plural şi la no
minativ dual are loc contracţia vocalei -ε- din predesinenţială cu vocalele din
desinenţe: ε + t şi ε + ε se contrag în ει, ε + ες, în -εις. Desinenţa de
genitiv singular este -ως. Desinenţa -ως, în loc de -ος, provine dintr-un fenomen
de metateză a cantităţii, ηο > εω, deoarece vocala predesinenţială avea cantita
tea lungă, după cum indică formele homerice: πόλις, πόληος. Tocmai pentru
că -ω din desinenţa genitivului singular provine din metateză, accentul rămîne
retras, menţinîndu-şi locul anterior metatezei: πόλεως ca πόληος. Prin analogie
cu singularul, genitivul plural are tot retras accentul: πόλεων.
Iată flexiunea celor două tipuri:
1 De fapt, tipul οΐς are în predesinenţială gradul apofonic zero, iar tipul πόλις prezintă
alternanţa j -ε;-. în poziţie intervocalică, -j- cade, în timp ce între două consoane devine voca
la - 1
Singular Plural
oaia oraşul
N. ή οϊς πόλις αι οΐες πόλεις
G. τής οίός πόλεως τών οΐών πόλεων
D. τη οιί πόλει ταις οΐσί πόλεσι
Ac. τήν οϊν πόλιν τάς οϊς <*οΙνς πόλεις
V. ώ οϊς πόλι ώ οϊες πόλεις
Dual
N. Ac. V. τώ οϊε, πόλει
G. D. τοιν oîoTv, πολέοιν
N o t ă 1. Tipul πόλις, se declină la Homer astfel: sg. πόλις, πόληος, πό-
ληϊ, πόληα < -ν , πόλι; ρί. πόλη(ε)ς, πολήων, πολίεσ(σ)ι, πόληας <-νς, πό-
ληες, iar la Herodot şi în ionică, în general: sg. πόλις, πόλιος, πόλιΐ, πόλιν,
πόλι; ρΐ. πόλιες, πολίων, πόλισι πόλις <-ΐνς.
2. Ca πόλις se declină de exemplu ό δφις «şarpele», ή δψις «vederea»,
«spectacolul», ή πίστις «încrederea», ή υβρις «violenţa, ofensa», ή θέσις «pozi
ţia», ή φύσις «natura» etc.
Teme în -υ·
Substantivele cu tema în -υ- (la origine F) păstrează acest υ în tot cursul fle
xiunii, cu excepţia a trei substantive: πέλεκυς «topor», πήχυς «cot, măsură»,
δστυ «cetate», care schimbă pe υ în ε la genitiv şi dativ singular şi la toate ca
zurile la plural şi dual, situaţie paralelă cu cea a tipului πόλις. Monosilabicele
lungesc pe υ la nominativ, acuzativ, vocativ, singular: la aceste cazuri ele poar
tă accent circumflex.
Prin urmare şi la temele în -υ- distingem două tipuri corespunzătoare temelor
în -i; unul, Ιχθύς, fără alternanţă, şi altul πέλεκυς, cu alternanţă în silaba pre-
desinenţială.
Singular
peştele şoarecele barda cetatea

Ν. ό ΐχθ.ν.ς ό μυς ό πέλεκυς τό άστυ
G. τοϋ Ιχθύος τοϋ μυός τοϋ πελέκεως τοϋ άστεως
D. τφ Ιχθύι τφ μυί τφ πελέκει τφ άστει
Ac. τον Ιχθύν τόν μϋν τόν πέλεκυν τό άστυ
V. ώ ιχθύ ώ μϋ ώ πέλεκυ Ô άστυ
LIMBA ELENA 205
Plural
N. oi Ιχθύες οί μύες οί πελέκεις τά άστη
G. τών Ιχθύων τών μυών τών πελέκεων τών άστεων
D. τοϊς ιχθύσι τοΐς μυσί τοϊς πελέκεσι τοΐς άστεσι
Ac. τούς ίχθδς τούς μϋς τούς πελέκεις τά άστη
V. ώ Ιχθύες ώ μύες ώ πελέκεις1 ώ ύστη
Dual
N. Ac. V. τώ Ιχθϋ ( < Ιχθύε) τώ μϋ( <μύε), τώ πελέκει, τώ &στει
G. D. τοϊν ίχθύοιν τοιν μυοΐν τοϊν πελεκέοιν τοϊν άστέοιν
N o t ă . 1 . πελέκεις < πελέκε-ες, αστη < άστε-α, πελέκει < πελέκε-ε,
άστει < δστε-ε.
2 . τούς Ιχθΰς şi τούς μϋς < *1χθυ-νς, *μυνς, ν înainte de -ς cade lungind
compensativ pe υ > ϋ.
Teme în -o
Substantivele cu tema în -o (la origine -oj, din care j a căzut intervocalic)

lungesc pe o în ω la nominativ singular, drept desinenţă, şi-l contrag cu vocala de
sinenţei la celelalte cazuri, astfel: o + o > ου, o + ι > οι, o + a > ω. Toate sînt
de genul feminin şi nu au decît numărul singular.
Declinarea substantivelor ή αιδώς «pudoarea» şi ή πειθώ «convingerea»:
Singular
pudoarea convingerea
Ν. ή αιδώς ή πειθώ
G. τής *αιδό-ος > αΐδοΟς τής *πειθό-ος > πειθοϋς
D. τη *αίδό-ι > αΐδοΐ τη *πειθό-ι > πειθοΐ
Ac. τήν *αίδό-α > αιδώ τήν *πειθό-α > πειθώ2
V. ώ αιδώς ώ πειθοΐ
N o t ă . 1. Ca πειθώ se declină ή ήχώ «ecoul» şi numele proprii de femei

ca Σαπφώ «Safo», Κλειθώ «Cleitho», Λητώ «Latona» etc.
2. Tipul αιδώς este la origine cu tema în -ος şi are voc. sg. egal cu nomin.;
tipul πειθώ, avînd tema în -oj-, are voc. sg. egal cu tema -oi, formal, cu dativul
singular.
1 După Tte/.eKug se declină 6 rcfjxo? „cotul“ ; 6 npecrpuc; „solul“, şi adjectivele (care însă
nu prezintă metateza cantităţii la gen. sing.: f|8u<;, f|8Eoţ; la fel Ttpcapuţ, jipeoPeog.
! La Ac. sing., accentul apare şi circumflex şi ascuţit de aceea şi în paraidigmele date apare
in ambele feluri.
Teme în ω
Substantivele cu tema în -co păstrează pe co în tot cursul flexiunii; vocalele din

desinenţe nu se contrag cu co. Majoritatea sînt masculine. Vocativul singular este
egal cu nominativul. La origine par a fi teme în -*ou-, fapt care ar explica lipsa
contracţiei.
Declinarea substantivului o HP®? «eroul»
Sin gular Plural Dual
eroul
N. ό ήρως oi ήρωες N.Ac.V. τώ ήρωε

G. TOÖ ήρωος τών ήρώων G.D. τοΐν ήρώοιν
D. τω ήρωι τοΐς ήρωσι
Ac. τον ήρωα τούς ήρωας
V. ώ ήρως ώ ήρωες
Ca flpioţ se declină ndipcoţ «unchi după tată», |ai]Tpa><; «unchi după ma
mă», tom»? «păun» etc.
Teme în -αυ -ευ -ου
Substantivele cu temele în -αυ-, -ευ-, -ου- au avut la origine temă consonantică:

al doilea element al diftongului, υ reprezintă un F. Acest digamma, potrivit legilor
fonetice greceşti, 1 cade în poziţie intervocalică, nelăsînd să se contragă decît acele
vocale rămase în hiat al căror rezultat este ει. Această situaţie nu se întîlneşte decît
la temele în -ευ-, şi aici numai la dativ singular (ε + ι > ει), la nominativ plural
(ε + ε ς > εις) şi la nominativ dual (ε + ε > ει).
Temele în -αυ-, ευ- şi -ου- au avut la origine vocală lungă -T|F-, -cdF-, -âF-.
Pe baza legii lui Osthoff2, vocala lungă s-a scurtat, aflîndu-se înaintea sonantei F,
urmat de consoană -ς, deci la nominativ singular (ă-Fq > -αυς; -ηΡς > -ευς; -ωΡς >
> -ους) şi la dativ plural (-aFai > -αυσι; -T|Fai > -ευσι ;-a)Fai> -ουσι). Prin
analogie cu aceste forme şi pe alocuri prin metateza cantităţii, s-a generalizat
aproape în toată paradigma (temele în -αυτ fac unele excepţii) vocala predesi-
nenţială scurtă. Vocativul singular este egal cu tema, deci se termină în diftong.
Iată declinarea substantivelor ή γραϋς «baba», ό βασιλεύς «regele», ό βοΟς
«boul».
1 V. fonetica, p. 180
* V. fonetica p. 184
LIMBA ELENA 207
Singular
bătrîna regele boul
N. ή γραϋς ό βασιλεύς ό βοΰς

G. τής γραός τού βασιλέως τοϋ βοός
D. τή γραΐ τφ βασιλεΐ τφ βοΐ
Ac. τήν γραϋν τόν βασιλέα1 τόν ßoßv
V. ώ γραΰ ώ βασιλεύ ώ βοϋ
Plural
N. ai γρδες οί βασιλείς οί βόες
G. τ<δν γραών των βασιλέων των βοών
D. ταΐς γραυσί(ν) τοΐς βασιλεϋσι(ν) τοΐς βουσί(ν)
Ac. τάς γραϋς τούς βασιλέας τούς βοϋς
V. ώ γραες ώ βασιλείς ώ βόες
Dual
N.Ac.V. τώ γρδε τώ βασιλεΐ(-ή) τώ βόε
G.D. τοΐν γραοϊν τοΐν βασνλέοιν τοϊν βοοΐν
N o t e . 1 . Genitivul singular Βασιλέως comportă metateza η /ο > ε/ω, vezi
forma homerică fără metateză βασιλήος.
2. Ca βασιλεύς se declină ό ίππεύς «călăreţul», Άχιλλεύς «Ahile», ό χαλ
κεύς «fierarul» 2 etc.
Substantive neregulate
Există o serie de substantive care au o flexiune neregulată fie că au două radicale,

fie că se declină după două declinări, fie că au accentuarea neregulată. Dăm mai
jos substantivele neregulate cele mai des întîlnite.

bărbatul
Ν. ό άνήρ οί ανδρες N.Ac.V. τώ όνδρε

G. τοϋ άνδρός των άνδρών G.D. τοΐν άνδροΐν
D. τφ άνδρί τοΐς άνδράσι
Ac. τόν άνδρα τούς άνδρες
V. ώ άνερ3 ώ άνδρες
1 βασιλέα are -a printr-o metateză: -ηα < .-εΰ.

* Substantivele terminate in -ιεύς contrag pe -ιεα de la acuz. sing. în -iâ; G. sg. -ιέως, în
-ιώς; pe -ιέας de la acuz. pl. în -ιας şi pe -ιέων de la gen. pl. în -ιών. Ex. Πλαταιεύζ (locuitorul
Plateei; ac. sing. Πλαταιδ (< Π λα τα ιέα ); gen. Πλαταιώς ( < Πλαταιέωζ); ac. pl. Π λαταιίς
( < Πλαταιέας); gen pl. Πλαταιών ( < Πλατανέων).
Tot aşa se declină: ό Πειραιεύς (Pireul), ό άλιεύς (pescarul) etc.
* Epic: άνερ.
Substantivul άνήρ se comportă în principiu ca numele de rudenie (πατήρ),

doar că gradul zero al predesinenţialei s-a generalizat aproape în toată flexiu
nea, iar între v-p apare epenteza lui δ.

femeia
N. ή γυνή αί γυναίκες N.Ac.V. τω γυναΐκε

G. τής γυναικός των γυναικών G.D. τοΐν γυναικοΐν
D. τη γυναικί ταΐς γυναιξί(ν)
Ac. τήν γυναίκα τάς γυναίκας
V. ώ γύναι ώ γυναίκες
Substantivul γυνή, yuvaiKos prezintă o temă în guturală, deci face
parte din declinarea a IlI-a. Neobişnuită apare forma de nominativ, care
pare mai degrabă de declinarea I. Vocativul singular fiind egal cu tema, yuvaiK-,
apare sub forma yuvai, prin pierderea oclusivei finale potrivit cu legea consoanelor
finale.
Ares Apollo Zeus
Ν. "Αρης ’Απόλλων Ζεύς

G. Άρεως ’Απόλλωνος Διός
D. Ά ρει ’Απόλλωνι Διί
Ac. ”Αρη(-ην) Άπόλλω(-ων) Δία
V. Ά ρες Άπολλον Ζεΰ
Numele zeului Ares are o temă în -ες (*Άρης) şi se declină ca Σωκρά
της, cu excepţia genitivului singular, care are o formă ca πόλεως sau ca βασιλέως;
aceasta este singura formă aberantă.
Numele zeului Apollon are tema în -v, avînd în predesinenţială vocală lungă,
-ώ- generalizat: ’Απόλλων, ’Απόλλωνος. Forme neregulate apar la acuzativ
Άπόλλω, parcă ar avea flexiunea cuvîntului πειθώ, precum şi la vocativ, unde
vocala predesinenţială se scurtează, iar accentul se retrage, νΑπολλον.
Numele lui Zeus are tema -ευ-, ca βασιλεύς, dar, spre deosebire de βασιλεύς,
care menţine pe -ε- în tot cursul flexiunii, cuvîntul Ζεύς prezintă alternanţa:
gradul -ε- la nominativ şi vocativ, gradul zero la celelalte cazuri. Deşi pare dife
rit, radicalul este acelaşi, doar gradele apofonice le are diferite. Astfel, Ζεύς <
< djeu-s, dj > Z , iar e > e, potrivit cu legea lui Osthoff; Διός, pe care s-au
format celelalte cazuri, provine din dju-os > diu-os (adică -y- între două consoane
se vocalizează) > Διός (u sau F intervocalic cade).
Singular Plural
corabia
N. ή ναυς αι νήες
G. τής νεώς τόδν νεών
D. τη νηΐ ταΐς ναυσί(ν)
Ac. τήν ναΰν τας ναυς
V. ώ ναϋ ώ νήες
LIMBA ELENA 209
Substantivul vaOq «corabie» are aceeaşi temă -au- ca ypaO?, dar prezintă
cîteva forme neregulate bazate pe o pronunţare ionică: ă din indo-europeană
apare în dialectul ionic ca r\. De aci, genitivul singular *văF-o<; > *vr|Fo<; >
> ion. vrjog, atic vsrix; prin metateza cantităţii (t|o > eco); dativ. sing. *văF-i>
> *vt|F-i > vr\î; nomin. plural *vâF-e<; > *vr\F-sq > vrjec;; genitiv plural.
*vaF-cov> *vtiF-cov> vr|&v şi apoi, prin scurtarea lui r\ în hiat, vefl>v.
Singular Plural
fiul
N. ό υίός Şi υίύς οί υΙοί υίεϊς
G. τοϋ υίοϋ Şi υίέος τόν υίών υίέων
D. τφ υίφ şi υίεΐ τοΐς υίοΐς υίέσιν()
Ac. τόν υίόν — τούς υίούς υίεϊς
V. ώ υιέ — ώ υίοί υίεϊς
Substantivul ui6<; «fiu» este heteroclit, adică, avînd paralel două teme, el îşi
are flexiunea după două declinări: deci. a Il-a utoc;, uioO; deci. a IlI-a uiuq, uieoţ.
Formele de deci. a IlI-a au tema în -o-, tip JtâXeKU«;, cu excepţia genitivului
singular, care nu prezintă desinenţa -©g.

cheia
Ν. ή κλείς αί κλείδες N.Ac.V. τώ κλεΐδε
G. τής κλειδός τών κλειδών G.D. τοιν κλειδοϊν
D. τή κλειδί ταΐς κλεισί(ν)
Ac. τήν κλειν τάς κλείς
V. ώ κλείς ώ κλείδες
Substantivul κλείς, κλειδός are tema dentalică. Forme neobişnuite prezintă
numai la acuzativ: singular κλεϊν, în loc de *κλεΐδα; plural κλεϊς, în loc de
•κλείδας. Aceste forme seamănă întrucîtva cu acuz. χάριν, în loc de χάριτα,
δρνεις, în loc de δρννθας; deci s-ar putea ca -δ-, din tema substantivului κλείς,
să fie doar un sufix de lărgire şi, ca atare, la acuzativ să apară tema pură.
Singular Plural
trimisul, ambasadorul
Ν. ό πρεσβευτής οί πρέσβεις
G. τοΟ πρεσβευτοϋ τών πρέσβεων
D. τω πρεσβευτή τοΐς πρέσβεσι
Ac. τόν πρεσβευτήν τούς πρέσβεις
V. ώ πρεσβευτώ ώ πρέσβεις
Substantibul πρεσβευτής «trimisul» prezintă de fapt două cuvinte în flexiu
nea sa: la singular πρεσβευτής, iar la plural, în loc de πρεσβευταί, atestat,
apare πρέσβεις, forma de plural a adjectivului πρέσβυς «bătrîn». Ambele cu
vinte au acelaşi radical.
:4—:si
N o tă . Pentru a putea declina unele substantive, e necesar să le cunoaştem

nominativul şi genitivul singular. Astfel, dăm în cele ce urmează cîteva substan
tive, des utilizate:
1 τό γάλα (laptele), gen. τοϋ γάλακτος.
2 τό ήπαρ (ficatul ), gen. τού ήπατος.
* ή θρίξ (fir de păr, păr), gen. τής τριχός
4 ό κύων (cîinele), gen. τοϋ κυνός.
* ό λιμήν (portul), gen. τοϋ λιμένος
β ό όδούςί&ηίβΐβ) gen. τοϋ όδόντος.
7 τό δναρ (visul), gen. τοϋ όνείρατος.
8 τό ούς (urechea), gen τοϋ ώτός.
9 ό πούς (piciorul), gen. τοϋ ποδός.
1β τό φώς (lumina) gen. τοϋ φωτός.
11 τό ύδωρ (apa), gen τοϋ υδατος
12 ή Πνύξ (Pnix, piaţa publică a Atenei), gen. Πυκνός.
18 τό γόνυ (genunchi), gen. τοϋ γόνατος
14 ό ή άρην (mielul), gen. τοϋ άρνός.
ADJECTIVUL
Gradul pozitiv
Pentru a putea fi mai uşor studiate, adjectivele se împart în trei clase: clasa
întîi cuprinde adjective cu flexiunea după declinarea I şi a Il-a; clasa a doua con
ţine adjective de declinarea a IlI-a; clasa a treia este formată din adjective de
declinarea a IlI-a şi I.
Clasa întîi de adjective

C l a s a întîi se subîmparte în :
a) adjective cu trei terminaţii: -ος masculin, -η sau -a(după ε, i, p) feminin,
-ov neutru. Masculinele şi neutrele sînt de declinarea a Il-a, femininele de declinarea
I, fără să se deosebească în flexiune de substantive, cu excepţia accentului: geniti
vul plural feminin va purta acelaşi accent ca masculinul.
Exemple: καλός, καλή, καλόν «frumos, -oasă», δίκαιος, δικαία, δίκαιον «drept,
dreaptă».
Iată declinarea acestor adjective:
Singular
frumos drept
m. f. η. m. f. η.
N. καλός καλή καλόν δίκαιος δικαία δίκαιον
G. καλοϋ καλής καλοϋ δικαίου δικαίας δικαίου
D. καλφ καλή καλφ δικαίω δικαίςι δικαίφ
Ac. καλόν καλήν καλόν δίκαιον δικαίαν δίκαιον
V. καλέ καλή καλόν δίκαιε δικαία δίκαιον
LIMBA ELENA 211
Plural
Ν. καλοί καλαί καλά δίκαιοι δίκαιαι δίκαια
G. καλών καλάν καλών δικαίων δικαίων δικαίων
D. καλοΐς καλαΐς καλοΐς δικαίοις δικαίαις δικαίοις
Ac. καλούς καλάς καλά δικαίους δικαίας δίκαια
V. καλοί καλαί καλά δίκαιοι δίκαιαι δίκαια
Dual
N.A.V. καλώ καλά καλώ δικαίω δικαία δικαίω
G.D. καλοΐν καλαΐν καλοΐν δικαίοιν δνκαίαιν δικαίοιν 1
b) adjective cu două terminaţii: -ος masculin, feminin, -ov neutru. Se decli

nă după declinarea a Π-a. Cele mai multe adjective cu două terminaţii sînt com
puse. Exemple: ένδοξος, ένδοξον «vestit, -ă», άδικος, άδικον «nedrept, nedreap
tă». Există cîteva fără forma neutră: βάρβαρος «barbar», ήμερος «blînd»,
ήσυχος «liniştit» etc.
Declinarea adjectivului ένδοξος, ov:

vestit
m. f. η. m. f. η. m. f. η.
Ν. ένδοξος ένδοξον ένδοξοι ένδοξα N.Ac.V. ένδόξω

G. ένδοξου ένδοξου ένδόξων ένδόξων G.D. ένδόξοιν
D. ένδόξφ ένδόξφ ένδόξοις ένδόξοις
Ac. ένδοξον ένδοξον ένδόξους ένδοξα
V. ένδοξε ένδοξον ένδοξοι ένδοξα
c) adjective contrase cu trei terminaţii: -οϋς masculin, -ή sau-δ (după p)

feminin, -οΰν neutru, provenite din -ε-ος, -ε-α, ε-ον; sau cu două terminaţii:
-ους masculin şi feminin, -ουν neutru.
Contracţia se face ca la substantive; neutrele la nominativ, acuzativ, vocativ,
plural contrag în -ă la adjectivele cu trei terminaţii; adjectivele compuse cu νοΟς
şi πλους nu contrag la aceste cazuri ale neutrului [εϋνοα].
Accentul la adjectivele cu trei terminaţii cade pe finală, indiferent de locul
lui dinainte de contracţie; la adjectivele compuse, dacă accentul nu cade pe finală,
el se va comporta ca şi cum ultima silabă nu ar fi rezultatul unei contracţii. Exemple:
χρυσοϋς, χρυσή, χρυσοϋν «de aur»; άργυροϋς, άργυρα, άργυροϋν2 «de argint»;
έθνους, εΰνουν «binevoitor».
Iată declinarea adjectivelor χρυσοΟς (de aur) şi άργυροϋς (de argint):
1 Se declină ca adj. καλός şi δίκαιος: 1) adjectivele verbale în -τός şi τέος. Ex. λυτός
(desfăcut) şi λυτέος (care trebuie desfăcut), 2) pârtie, prez. mediu şi pasiv. Ex. λυόμενος (care
desface pentru sine), 3) pârtie, viit. mediu şi pasiv. Ex. λυσόμενος şi λυθησόμενος. 4), pârtie,
perf. m. λελυμένος etc.
* Dar necontrase: χρύσεος, χρυσέα, χρύσεον, άργύρεος, άργυρέα, άργύρεον.
Singular
m. f. η. m.
Ν .ν. χρυσοβς χρυσή χρυσοδν άργυροϋς άργυρδ άργυροδν
G. χρυσοί» χρυσής χρυσοΟ άργυροϋ άργυρδς άργυροΰ
D. χρυσφ χρυσή χρυσφ άργυρφ άργυρ? άργυρφ
Ac. χρυσοϋν χρυσήν χρυσοϋν άργυροΰν άργυρδν άργυροϋν
Plural
m. f. η. m. f.
NV. χρυσοί χρυσαΐ χρυσά άργυροί άργυραϊ άργυρα
G. χρυσών χρυσών χρυσών άργυρών άργυρών άργυρών
D. χρυσοΤς χρυσαΐς χρυσοϊς άργυροΐς άργυραϊς άργυροΐς
Ac. χρυσοϋς χρυσδς χρυσά άργυροδς άργυρδς άργυρδ
Dual
Ν. Ac. V. χρυσώ χρυσά χρυσώ άργυρώ άργυρά άργυρώ
G. D. χρυσοΐν χρυσαΐν χρυσοΐν άργυροϊν άργυραΐν άργυροϊν
Adjectivele contrase se declină ca substantivele contrase.

d) adjectivele atice care se termină în -cog masculin, feminin, -cov neutru. La
nominativ, acuzativ, vocativ, plural neutru terminaţia este -a. Exemple: iXeox;,
IXecov «îndurător». Un singur adjectiv are trei terminaţii: n'kioq, nkea, kXecov
«plin». Declinarea adjectivelor din această categorie este identică cu flexiunea
substantivelor de declinare atică. Iată declinarea adjectivului îXecog, TXsrav
«îndurător».

m.f. η. m.f. □. m.f. n.
N.V. ίλεως ΐλεων Ιλεφ ΐλεα Ν. Ac. V. ίλεω
G. ιλεω ίλεω ίλεων ΐλεων G. D. ΐλεων
D. ίλεφ ιλεφ νλεως ΐλεφς
Ac. ΐλεων ΐλεων ίλεως ΐλεα
Clasa a doua a adjectivelor
C l a s a a doua a adjectivelor se subîmparte în :

a) adjective terminate în -ων masculin şi feminin, -ov neutru. Exemple: εύ
δαίμων, εδδαιμον «fericit, -ă», σώφρων, σώφρον «înţelept, înţeleaptă» etc. Se
declină ca substantivul δαίμων, -ονος (v. pag. 200).
LIMBA ELENA 213
Iată declinarea adjectivului εύδαίμων, -ον:
Singular Plural ,' D u a l
fericit
N. εύδαίμων εΰδαιμον εύδαίμονες εύδαίμονα Ν. Ac. V. εύδαίμονε

G. εύδαίμονος εύδαιμόνων G. D. εύδαιμόνοιν
D. εύδαίμονι εύδαίμοσι
Ac. εύδαίμονα εΰδαιμον εύδαίμονας εύδαίμονα
V. εΰδαιμον εύδαίμονες εύδαίμονα
Intre masculin şi feminin, pe de o parte, şi neutru, pe de altă parte, apar deo

sebiri numai la nominativ, acuzativ şi vocativ.
b) adjective terminate în -ης masculin şi feminin, -ες neutru. Exemple: άλη-
θής, -ές «adevărat, -ă», εύγενής, -ές «de neam bun», πλήρης, -ες «plin,-ă» συνή
θης, -ες «obişnuit,-ă». Se declină ca τριήρης şi γένος (v. pag. 202), deci ca sub
stantivele cu tema în -ες.
Iată declinarea adjectivului άληθής, -ές:

adevărat
m. f. n. m. f. n. m. f. n.
N. άληθής άληθές άληθεΐς άληθή Ν. Ac. V. άληθεϊ
G. άληθοϋς άληθών G. D. άληθοΐν
D. άληθεϊ άληθέσι
Ac. άληθή άληθές άληθεΐς άληθή
V. άληθές άληθεΐς άληθή
c) adjective cu o singură terminaţie pentru toate trei genurile. Exemple:

fipjca^, -yoq «hoţ», fîrcaiq, -aiSoţ «fără copii», 7t£vr|<;, -tito<; «sărac» etc. Aceste
adjective se comportă ca un substantiv cu aceeaşi temă.
Clasa a treia a adjectivelor
C l a s a a treia cuprinde adjective care se decimă după declinarea a IH-a,

masculinele şi neutrele, după declinarea I, femininele. Exemple: liâXaq (m), jieXai-
va (f), (ieXav (n) «negru, neagră»; nag (m), năaa (f), năv (n) «tot, toată»; f|8u<;
(m), f|8ela (f), f|8u (n) «dulce». Formele feminine, care au corespondente ma
sculine şi neutre de declinarea a IlI-a, au accent circumflex pe finală, ca substanti
vele de declinarea I, la genitiv plural.
214 MARIA MARINESCU-HIMU $1 FELICIA VANŢ-ŞTEF
Dăm mai jos declinarea acestor adjective:
negru
S in gu lar P lural
m. f. n. m. f. η.
N. μέλας μέλαινα μέλαν μέλανες μέλαιναι μέλανα
G. μέλανος μελαίνης μέλανος μελάνων μελαινών μελάνων
D. μέλανι μελαίνη μέλανι μέλασι(ν) μελαίναις μέλασι
Ac. μέλανα μέλαιναν μέλαν μέλανας μελαίνας μέλανα
V. μέλαν μέλαινα μέλαν μέλανες μέλαιναι μέλανα
Dual Ν. Ac. V. μέλανε μελαίνα μέλανε
G. D. μελάνοιν μελαίναιν μελάνοιν1
tot
Singular P lural
m. f. η. m. f. η.
N.V. πας πάσα παν πάντες πασαι πάντα
G. παντός πάσης παντός πάντων πασών πάντων
D. παντί, πάση παντί πασι πάσαις πασι
Ac. πάντα πασαν παν πάντας πάσας πάντα
D u a 1. Ν. Ac. V. πάντε πάσα πάντε
πάντοιν πάσαιν πάντοιν2
N o tă . Adjectivul πας are tema -ντ- şi se comportă ca substantivele cu această

temă (v. p. 199): la nom. sing. *παντ-ς > πας (m), *παντ- ια > πασα (f), *παντ- > παν
(n); la dat. ρΐ. παντ-σι>πασι (grupul -ντ- cade înainte de -σ-, cu lungire com-
pensatorie).
dulce, plăcut
Singular Plural
Ν. ήδύς ήδεΐα ήδύ ήδεΐς ήδεϊαι ήδέα
G. ήδέος ήδείας ήδέος ήδέων ήδειών ήδέων
D. ήδεΐ ήδεία ήδεϊ ήδέσι ήδείαις ήδέσι
Ac. ήδύν ήδεϊαν ήδύ ήδεΐς ήδείας ήδέα
V. ήδύ ήδεΐα ήδύ ήδεΐς ήδεϊαι ήδέα
Dual Ν. Ac. V. ήδει ήδεία ήδεΐ
G. D. ήδέοιν ήδείαιν ήδέοιν
1 Se decimă ca μέλας adjectivele τάλας, τάλαινα, τάλαν „nenorocit,-ă“ ; τέρην, τερεινα,

τέρεν „slab, delicat“ etc.
2 Adj. πας, deci monosilabic, prezintă alternanţa accentului cu abateri de la regula accentu
ării monosilabicelor de deci. a ΙΠ-a: la G. pl. şi dual, D. pl. accentul nu trece pe finală.
LIMBA ELENA 215
N o t ă . Adjectivul fjSoţ la masculin şi neutru are tema -u- şi se decli

nă ca KeXsKuq cu excepţia genitivului singular, unde adjectivul are desinenţa
regulată -oq.
Adjective neregulate
în categoria adjectivelor neregulate intră adjectivele cu teme diferite. Iată
cîteva exemple:
μέγας μεγάλη μέγα «mare» are temele μεγα- μεγάλο- μεγαλα-
πολύς πολλή πολύ «mult» are temele πολύ- πολλο- πολλα-
χαρίεις χαρίεσσα χαρίεν «graţios» are temele χαριεντ- şi χαριετ-
πραος πραεΐα πραον «blînd» are temele πραυ- şi πραο-
Singular Plural
marc
N. μέγας μεγάλη μέγα μεγάλοι μεγάλαι μεγάλα

G. μεγάλου μεγάλης μεγάλου μεγάλων μεγάλων μεγάλων
D. μεγάλω μεγάλη μεγάλω μεγάλοις μεγάλαις μεγάλοις
Ac. μέγαν μεγάλην μέγα μεγάλους μεγάλας μεγάλα
V. μεγάλε μεγάλη μέγα μεγάλοι μεγάλαι μεγάλα
Dual. Ν. Ac. V. μεγάλω μεγάλα μεγάλω
G. D. μεγάλοιν μεγάλαιν μεγάλοιν
Adjectivul μέγας, μεγάλη, μέγα reprezintă o flexiune neregulată numai la

singular, masculin şi neutru, unde nominativul şi acuzativul (la neutru, obligato
riu şi vocativul) este după declinarea a ΙΠ-a, restul în întregime, la toate nume
rele, după declinarea a Il-a; femininul este de declinarea I.
Singular Plural
mult
N.V. πολύς πολλή πολύ πολλοί πολλαί πολλά

G. πολλου πολλής πολλου πολλών πολλών πολλών
D. πολλω πολλή πολλω πολλοις πολλαϊς πολλοίς
Ac. πολύν πολύ πολλούς πολλάς πολλά
πολλώ πολλά πολλώ
πολλοΐν πολλαΐν πολλοΐν
N o t ă . Adjectivul πολύς, πολλή, πολύ comportă aceeaşi neregularitate ca

μέγας; are N. Ac. şi V. sing., mase, şi neutru, de deci. a IlI-a, restul de deci. a
Il-a; femininul, de deci. I. Formele de deci. a IlI-a comportă tema -υ.
216 MARIA , M A R IN E S C U -H IM U ŞI F E L I C I A VANŢ-ŞTEF
Singular Plural
graţios
N. χαρίεις χαρίεσσα χαρίεν χαρίεντες χαρίεσσαι χαρίεντα

G. χαρίεντος χαριεσσης χαρίεντος χαριέντων χαριεσσών χαριέντων
D. χαρίεντι χαριεσση χαριεντι χαρίεσι χαριέσσαις χαρίεσι
Ac. χαριεντα χαριεσσαν χαριεν χαρίεντας χαριέσσας χαρίεντα
V. χαριεν χαρίεσσα χαριεν χαρίεντες χαρίεσσαι χαρίεντα
D u a l . Ν. Ac. V. χαρίεντε χαριέσσα χαρίεντε
G. D. χαριέντοιν χαριέσσαιν χαριέντοιν
Adjectivul χαρίεις, χαρίεσσα, χαρίεν avînd acelaşi radical ca substantivul

χάρις «graţie» prezintă la masculin şi neutru tema în grupul dentalic -ντ-, -χα-
ριεντ-. Temele -εντ- fiind sigmatice evoluează astfel: -εντ-ς > -ενσ-ς > ε ν ς > εις;
neutrul este însă egal cu tema: χαρίεν < *χαριεντ. Femininul χαρίεσσα < *χα-
ριετ-ια (apare şi forma χαρίεττα, -ττ- corespunzînd lui -σσ·).
Si η g u 1a r Plural
blind
Ν. πράος πραεΐα πραον πράοι πραειαι πραέα
G . πράου πραείας πράου πράων πραειών πραέων
D . πράω πραείςι πράω πράοις πραείαις πράοις
Ac. πραον πραεΐαν πραον πράους πραείας πραέα
V. πραε πραεΐα πραον πράοι πραειαι πραέα
Dual. Ν. Ac. V. πράω πραεία πράω
G. D. πράοιν πραείαιν πράοιν
N o t ă . Adjectivul îrpăoţ la masculin şi neutru are şi forme de declinarea

a IlI-a: rcpaeoq, Ttpaeî; npaeîg, itpaecov, Jtpasai. Tema acestui adjectiv a fost la
origine itpăeF-, din care F a căzut intervocalic. Femininul npaeîa < npaeF-ia.
Comparaţia adjectivelor
în greacă există două serii de sufixe comparative:

a) -τερος (m), -τέρα (f), -τερον (n), pentru comparativ; -τατος (m), -τάτη
(/), -τατον («)> pentru superlativ. Aceste sufixe sînt de declinarea a Il-a şi I.
Sufixul se adaugă la tema masculinului care, la deci. III, coincide cu forma
neutră a adjectivului. Dacă tema este -o, ea se lungeşte în -ω în cazul că penultima si
labă este scurtă; dacă penultima silabă este lungă, o rămîne neschimbat1. Exemple:
1 Cînd nu cunoaştem cantitatea silabei penultime este necesară consultarea dicţionarului.

Pentru lungirea temei -o, vezi Fonetica, p. 181.
LIMBA ELENA 217
α) πιστός, -ή, -όν «fidel» are comparativul πιστότερος, πιστοτέρα, πιστό-

τερον şi superlativul πιστότατος, πιστότατη, πιστότατον.
ένδοξος, -ον «vestit» la comparativ este ένδοξότερος, ένδοξοτέρα, ένδο-
ξότερον şi la superlativ ένδοξότατος, ένδοξοτάτη, ενδοξότατο ν.
σοφός, -ή, -όν «înţelept» are comparativul σοφώτερος, σοφωτέρα, σο-
φώτερον şi superlativul σοφώτατος, σοφωτάτη, σοφώτατον.
γλυκύς, γλυκεία, γλυκύ1 «dulce» are comparativul γλυκύτερος, γλυκυτέρα,
γλυκύτερον şi superlativul γλυκύτατος, γλυκυτάτη, γλυκύτατον.
σαφής, σαφές «clar» are comparativul σαφέστερος, σαφεστέρα, σαφέστε-
ρον şi superlativul σαφέστατος, σαφεστάτη, σαφέστατον.
μέλας, μέλαινα, μέλαν are comparativul μελάντερος, μελαντέρα, μελάντε-
ρον şi superlativul μελάντατος, μελαντάτη, μελάντατον.
β)) Unele adjective terminate în -αιος, deci cu tema în o, pierd pe o îna
inte de sufixele de comparaţie.
Exemple: παλαιός, -ά, -όν «vechi» are comparativul παλαίτερος, παλαι-
τέρα, παλαίτερον, şi superlativul παλαίτατος, παλαιτάτη, παλαίτατον.
σχολαιος, -αία, -αΐον are comparativul σχολαίτερος, σχολαιτέρα, σχολαί-
τερον şi superlativul σχολαίτατος, σχολαιτάτη, σχολαίτατον.
γεραιός, -ά, -όν «bătrin» are comparativul γεραίτερος, γεραιτέρα, γεραί-
τερον şi superlativul γεραίτατος, γεραιτάτη, γεραίτατον.
γ) Adjectivele terminate la pozitiv în -cov, -ov fac comparativul în -εστερος,
-a, -ov şi superlativul în -εστατος, -η, -ov, adăugate la temă. Această formă
a sufixelor de comparativ provine, prin falsă despărţire, de la adjective cu tema
în -ες, ca σαφέστερος.
Exemple: εΰδαίμων, εΰδαιμον «fericit» are comparativul εύδαιμον-έστερος,
-a, -ov şi superlativul εύδαιμον-έστατος, -η, -ον.
b) -ιων (m. /.), -iov («.) pentru comparativ, -ιστός (m) -ιστη (/) -ιστόν (η),
pentru superlativ, adăugate la rădăcină.
Comparativul se declină după declinarea a IlI-a (temele -v), ca εύδαίμων,
restul după declinarea a Il-a şi I.
Exemple: ήδύς, ήδεΐα, ήδύ «dulce, plăcut» are comparativul ήδίων, ήδιον
şi superlativul ήδιστος, -η, -ον; κακός, -ή, -όν «rău» are comparativul κακίων,
κάκιον şi superlativul κάκιστος, -η, -ον; γλυκύς, -εϊα, -ύ «dulce »are compa
rativul γλυκίων, γλύκιον, superlativul γλύκιστος, -η, -ον.
Comparaţia neregulată
Pozitiv Comparativ Superlativ
άγαθός, -ή, -όν«bun» άμείνων, δμεινον δριστος, -η, -ον

βελτίων, βέλτιον βέλτιστος, -η, -ον
κρείττων, κρεΐττον κράτιστος, -η, -ον
λώων, λφον, λφστος, -η, -ον
αίσχρός, -ά, -όν «ruşinos» αίσχίων, αΐσχιον αΐσχιστος, -η, -ον
έχθρός, -ά, -όν «duşman» έχθίων, εχθιον εχθιστος, -η, -ον
1 în general, adjectivele de declinarea a III-a adaugă sufixele de comparaţie la forma neutră
a pozitivului, care coincide cutema adjectivului, la genul masculin şi neutru.
218 MARIA MARINESCU-HIMU $1 FELICIA VANŢ-ŞTEF
Pozitiv Comparativj Superlativ
καλός, -ή, -όν «frumos» καλλίων, κάλλιον κάλλιστος, -η, -ον

μέγας, μεγάλη, μέγα «mare» μείζων, μεΐζον μέγιστος, -η, -ον
μικρός, -ά, -όν «mic» μικρότερος, -α, -ον μικρότατος, -η, -ον
μείων, μεϊον
χείρων, χείρον «inferior» χείριστος, -η, -ον
όλίγος, -η, -ον «puţin» έλάττων, έλαττον έλάχιστος, -η, -ον
πολύς, πολλή, πολύ «mult» πλείων, πλέον πλεϊστος, -η, -ον
£άδιος, -α, -ον «uşor» |5άων, ρδον βαστος, -η, -ον
ταχύς, ταχεία, ταχύ «repede» θάττων, Οαττον τάχιστος, -η, -ον
φίλος, -η, -ον «drag» φίλτερος, -α, -ον φίλτατος, -η, -ον
N o t e . 1. Există şi o comparaţie cu ajutorul adverbelor: μάλλον «mai» (lat.
magis), pentru comparativ, μάλιστα «foarte» (lat. maxime), pentru superlativ.
Ex.: φίλος (drag) μάλλον φίλος şi μάλιστα φίλος.
2. Comparativul poate fi întărit cu adverbe ca πολύ sau cu dative adver
biale: μακρφ, πολλφ (cf. lat. multo), iar superlativul cu ώς, δτι (cf. lat. quani).
3. Explicarea formelor neregulate de comparaţie. Dintre adjectivele cu com
paraţie neregulată, adjectivele άγαθός, μικρός şi όλίγος îşi creează sistemul de
comparaţie prin supletism, adică recurg la alte şi alte teme pentru a-şi forma
gradele de comparaţie. Forma άμείνων, -ον < *άμεν-ιων, prin metateză; la fel
χείρων < *χερ-ιων; κρείττων < *κρετ-ιων, care trebuia sădea κρέττων, κρέσ-
σων, formă atestată; -i- din rădăcină este analogic cu άμείνων. Forma λώων
< *σλωΡιων. Forma έλάττων < *έλαχ-ιων, χ + ι > σσ/ττ.
Adjectivele αίσχρός, έχθρός şi καλός îşi creează gradele de comparaţie pe
radicalul substantivelor corespunzătoare τό αίσχος «pudoarea», τό έχθος «duş
mănia», τό κάλλος, «frumuseţea»; de aceea nu apare -p- de la pozitiv la celelalte
grade şi apare λλ faţa de un λ de la pozitiv.
Adjectivul πολύς şi-a format comparativul de la radicalul πλεΡ- *πλεΡ-ιων
> πλείων, forma neutră a pierdut şi pe -i- intervocalic. *πλεΡ-ιον > πλεΐον şi
πλέον (atic).
Adjectivul ταχύς are comparativul θάττων < *ταχ-ιων, iar aspiraţia a trecut
asupra iniţialei.
Adjectivul φίλος adaugă sufixele de comparaţie la radical, nu la tema -o-.
PRONUMELE
în greacă există următoarele pronume: personal, de întărire, reflexiv, posesiv,

reciproc, demonstrativ, relativ interogativ şi nehotărît.
1. Pronumele personal
Pronumele personal, în greacă, prezintă forme distincte după persoană şi

după număr, dar nu şi după gen. El este format pe rădăcini care diferă de la un
număr la altul şi, parţial, de la un caz la altul.
LIMBA ELENA 219
Pronumele personal nu are forme de persoana a treia1. Formele de singular

pot fi accentuate sau enclitice.

pers. I pers. II pers. I pers. II pers. I pers. Π
N. έγώ σύ ήμεΐς ύμεΐς N.Ac. νώ σφώ

G. έμοϋ, μου σοβ, σου ήμών ύμών G.D. νφν σφφν
D. έμοί, μοι σοί, σοι ήμΐν όμΐν
Ac. έμέ, με σέ, σε ήμδς ύμδς
2. Pronumele de întărire
αυτός, αυτή, αύτό
Pronumele de întărire se decimă ca un adjectiv de declinarea I şi a Il-a; forma

neutră se termină în tema pură, spre deosebire de adjective, care au desinenţa -v
la nominativ singular.
Pronumele αυτός are mai multe accepţiuni, el poate fl:
a) pronume de întărire, corespunzînd latinescului ipse, dacă se află înaintea
articolului substantivului pe care-i însoţeşte. Exemplu: αύτός ό άνθρωπος
«însuşi omul».
b) corespunde latinescului idem, dacă se află între articol şi substantiv.
Exemplu: ό αύτός άνθρωπος «acelaşi om».
c) serveşte de pronume personal de persoana a IlI-a: αύτός «el», αύτή«ea»,
αύτό «el» — obiectul.
d) combinat cu pronumele personal, αύτός serveşte la formarea pronumelui
reflexiv.
3. Pronumele reflexiv
Este format din pronumele personal şi pronumele a 6xoţ: la singular, auxoţ

se contopeşte cu tema de la cazurile oblice ale pronumelui personal, la plural se
alătură doar cele două pronume, declinîndu-se fiecare separat.
Pronumele reflexiv nu poate avea nominativ; are forme deosebite după gen;
neutru nu există decît la pers. a IlI-a.
1 Există totuşi o formă veche de pronume personal de pers. a IlI-a, rar întîlnită: singular,
nomin. lipsă, genitiv 06, dativ ot, acuz. 6 şi |nv, viv; plural, nomin. acpeîg, genitiv CT<pS>v, dat.
a<piai(v), acuz. a(păţ; mai des pentru pers. a IlI-a, se folosesc pronumele a u io ţ sau pron.
demonstrativ; pronumele de pers. III apare şi enclitic: ou, oi, t.
Singular
pers. I pers. II pers. III
m. f. m. f. m. f. n.
G. έμαυτοϋ, -ής a(e)auToO, -fjç έαυτοΟ, -ής, -οϋ

(αύτοϋ, -ής, -οϋ)
D. έμαυτφ, -rj a(e)auT$, -fj έαυτφ,, -fj, -φ
(αύτφ, -fj -φ)
Ac. έμαυτόν, -ήν a(e)auiôv, -f|v έαυτόν, -ήν, -ό
(αυτόν, -ήν, ό)
Plural
m. f. m. f. m. I. η.
ημών αύτών, -<ΰν ô(iôv aÙTcôv, -œv σφόδν αύτών, -ών, -&ν
(έαυτων)
ήμΐν αύτοϊς, -αΐς ô(iïv aùxoiç, -aïç σφίσιν αύτοϊς, -αΐς, -οΐς
(έαυτοΐς, -αΐς; αύτοΐς-αΐς)
ήμδς αύτούς, -άς ôjiàç aôxouç, -âç σφας αύτούς, -άς, -ά
(εαυτούς, -άς, -ά ; αύτούς-άς-ά)
4. Pronumele posesiv
Este format din tema de la cazurile oblice ale pronumelui personal şi are ter
minaţii adjectivale -oç (m), -tj (f), -ov (n), comportîndu-se ca un adjectiv.
Singular pers. I ê|xôç, è^fj, è|iôv «al meu, a mea»

pers. II crôç, ai|, aôv» «al tău, a ta»
pers. I I I 1 —
Plural pers. I f|jiéxepoç, -a, -ov «al nostru, a noastră»
pers. II £)|iétepoç, -a, -ov «al vostru, a voastră»
pers. III —
(reflexiv) CTCpétepoç, -a, -ov «al lor».
5. Pronumele reciproc
Pronumele reciproc indică o reciprocitate între persoane, de aceea el nu poate

avea nominativ nici singular. Formele masculine şi neutre se declină după decli
narea a Il-a, cele feminine după declinarea I.
1 Pentru pers. a IlI-a, pentru că nu există pronume posesiv, se foloseşte genitivul pronumelui
afrt6ţ: a&roO (-flţ), afrrc&v sau reflexivul o<pâxepo?, -a -ov.
LIMBA ELENA 221
Dual Ac. dX,X,i|7.<D «unul pe celălalt» (se salută, de exemplu);

G.D. dXXf|X.oiv «unul al celuilalt; unul celuilalt»;
Plural G. dÂf|A,cov «unii ai altora»;
D. dXA,i|Xoi<;, -an;, -oiţ «unii altora»;
Ac. dXXfiôuţ, -aq, -a «unii pe alţii».
N o t ă . Rădăcina acestui pronume comportă repetarea pronumelui ăW oţ
«altub>( (dM,-T|X).
6. Pronumele demonstrative
In greacă există două pronume demonstrative de apropiere şi unul de depărtare:

6Se (m), rjSe (f), x68e (n) «acesta» (despre care urmează săvorbim) este
un pronume de pers. I (ca lat. hic); este format dinarticol şiparticula 8â ; se
declină ca articolul.
o 5 to<; ( m ) , autr| ( f ) , t o O t o (n) «acesta» (despre care s-a vorbit) are î n
prima silabă diftongul ou, dacă în silaba a doua este un o, altfel în prima silabă
are ao. Pronumele oCtoţ se referă la pers. II ca lat. iste.
£keîvo<; (m), âiceivT| (f) âicelvo (n) «acela», se declină ca avzoq.
Pronumele demonstrativ prezintă forme adjectivale, masculinul şi neutrul
fiind de declinarea a Il-a, femininul, de declinarea I. Forma neutră, spre deosebire de
adjectiv, are terminaţia -o, nu -ov.
S8e, r|8e, xoSe

N. δδε ήδε τόδε οΐδε αΐδε τάδε N.Ac. τώδε
G. τοϋδε τήσδε τοϋδε τΦνδε τώνδε τώνδε G.D. τοΐνδε
D. τφδε τήδε τφδε τοισδε ταισδε τοισδε
Ac. τόνδε τήνδε τόδε τούσδε τάσδε τάδε
ούτος, αδτη, τοϋτο
Ν. οδτος αδτη τοϋτο οδτοι αδται ταϋτα N.Ac. τούτω

G. τούτου ταύτης τούτου τούτων τούτων τούτων G.D. τούτοιν
D. τούτφ ταύτη τούτφ τούτοις ταύταις τούτοις
Ac. τοϋτον ταύτην τοϋτο τούτους ταύτας ταϋτα
7. Pronumele relativ
Pronumele relativ prezintă forme apropiate de articol, doar că lipseşte con

soana iniţială, iar masculinul are desinenţa de nominativ -ţ. Masculinul şi neutrul
urmează declinarea a Il-a, femininul, I. La dual apare o singură formă pentru toate
trei genurile.
«care»
N. δς ή δ οί αι ă N.Ac. ώ
G. οΰ ής οδ ών ών ών G.D. olv
D. Φ fl ώ οίς αϊς οίς
Ac. δν ήν δ ους &ς ă
N o t e . 1. Pronumele relativ adesea apare compus cu particula de întărire
-περ: δσπερ, ήπερ, δπερ, «tocmai care».
2. Acordul relativului: pronumele relativ, ca în română, se acordă în gen şi
număr cu numele la care se referă, dar se află la cazul cerut de rolul său în propo
ziţie. Exemplu: ό νέος δν κατέλιπε μέγας έστί «fiul pe care l-a lăsat este mare».
3. Atracţia relativului: spre deosebire de limba română, în greacă se întîmplă
adesea acordul relativului şi în caz cu numele la care se referă, chiar dacă rolul
său în propoziţie cere un alt caz; cînd relativul, cu rol de complement direct în
propoziţie, se referă la un nume în genitiv sau în dativ, în general se pune şi el în
genitiv sau în dativ; acest fenomen gramatical se cheamă atracţia relativului.
Exemplu: άξιοι §στε τής έλευθερίας ής κέκτησθε «fiţi demni de libertatea pe
care aţi dobîndit-o»; în loc de ήν κέκτησθε, pronumele relativ se află în genitiv,
acordat cu τής έλευθερίας.
δ. Pronumele interogativ
înrudit la origine cu pronumele interogativ latin quis, quid pronumele

interogativ grec τίς (m. f), pentru persoane, τί (n), pentru lucruri, prezintă lăr
girea temei cu sufixul -v.
τίς «cine», τί «ce»

N. τίς τί τίνες τίνα N.Ac. τίνε
G. τίνος sau του τίνων G.D. τίνοιν
D. τίνι sau τφ τίσι(ν)
Ac. τίνα τί τίνας τίνα
N o t ă . Pronumele interogativ poartă totdeauna accent pe prima silabă şi
totdeauna ascuţit, spre deosebire de pronumele nehotărît, care are aceeaşi formă,
cu excepţia accentului: τις, τινός «cineva», τι, τινός «ceva».
9. Pronumele nehotărîte
a) τις, τι enclitic înseamnă «cineva, ceva». Se declină ca pronumele intero

gativ τίς, τί, doar că nu va purta accent.
b) δστις, ήτις, δ,τι, format din pronumele relativ şi pronumele nehotărît τις,
τι, înseamnă «oricare». Se declină ambele elemente.
LIMBA ELENA 223

N. Saxiţ fjxi<; 8,xi oiiiveg alxiveq âxiva N. Ac. Stive
G. ofcxivoq fjaxivoi; oSxivoţ <&vtiv<ov dmivcov âvxivcov G. D. olvxivoiv
D. $ Tlvl fjxivi &xivi olcmai alaxicn olaxiai
Ac. âvxiva rjvxiva 8,xi oCaxivaq fiaxivaq axiva
N o t ă . Accent poartă doar primul element la fel cu pronumele relativ: de

al doilea element nu se ţine seamă, în accentuare.
c) ătcaaxog, £icdaxT|, gicaaxov «fiecare» se declină ca un adjectiv de deci. I

şi a Il-a.
d) âtcdxepoi;, âtcaxepa, âtcaxepov «şi unul şi celălalt», «fiecare din doi» se
comportă ca pronumele precedent1.
e) Seîva «un astfel de», «cutare».
Singular Plural
N. δείνα δεΐνες
G. δεϊνος δείνων
D. δεϊνι
Ac. δείνα δείνας
f) ούδείς, ούδεμία, ούδέν «nici unul, nici una», format din negaţia ουδέ «nici»
şi numeralul εϊς «unul». Aceeaşi valoare are şi μηδείς, μηδεμία, μηδέν format
cu negaţia μηδέ «nici». Ούδείς se foloseşte în general în propoziţiile în care ne
gaţia este ού, iar μηδείς, în cele în care negaţia este μή2.
Singular Plural
m. f. n. m, f. η.
N. ούδείς ούδεμία ούδέν ούδένες ούδεμίαι ούδένα
G. ούδενός ούδεμνας ούδενός ούδένων ούδεμιών ούδένων
D. ούδενί ούδεμιφ ούδενί ούδέσι ούδεμιαΐς ούδέσι
Ac. ούδένα ούδεμίαν ούδέν ούδένας ούδεμίας ούδένα
Observăm alternanţa accentului, chiar dacă în compunere nu mai este mono

silabic; la plural nu apare alternanţa.
g) άλλος, άλλη, άλλο «altul» se declină ca un adjectiv.
h) §χερος, έχέρα, εχερον «celălalt, cealaltă» se comportă ca un adjectiv.
i) μόνος, μόνη, μόνον «singur, singură» se comportă ca un adjectiv.
1 Remarcăm la unele pronume ca, de pildă, la pronumele posesive şi nehotărîte, forma neutri
identică cu a adjectivului -ov.
* V. p. 298
j) δ μέν... δ δέ... «unul»... «altul» se declină ca articolul.

k) πας, πάσα, πδν este adjectiv şi pronume nehotărît totodată: a) însoţit
de articol înseamnă «tot, întreg», corespunzând latinescului totus, -a, -unt: ή πασα
θάλασσα «toată marea»; β) fără articol înseamnă «fiecare», corespunzînd lati
nescului omnis, -e: πας άνθρωπος «fiecare om», «orice om».
10. Pronume corelative
Relative generale
Relative
Interogative Indefinite Demonstrative interogative
(individuale)
indirecte
τίς, τί τις, τι δδε, ούτος 6cm<;, 6 ,xi

«cine, ce»? «cineva, ceva» δς, ή, ö «acesta» «oricare, -cine»
«care» έκεϊνος «acela»
πότερος, -a, -ov έτερος, -α, -ον 67t6tepo<;, -a,-ov

«care din doi»? «celălalt» oricare din doi
£K&xepo<;,-a-ov
«fiecare din doi»
πόσος, -η, -ον δσος, -η, -ον τοσόσδε, -ήδε, 6Ti6ao<;,-Ti,-ov

«cît de mare» ? (atît de mare) -όνδε; τοσοϋτος, «cît de mare»
«cît» -η, -ον «atît de
mare»
ποϊος, -a, -ov οίος, -ία, -ον τοιόσδε, -άδε 6710Î0 C, -ia, -ov
«ce fel»? (de felul) «care» -όνδε; τοιοϋτος «ce fel»
«astfel»
πηλίκος, -η, -ον τηλίκος, -η, -ον τηλικόσδε şi τη- 6tutiXîko<;, -t|,-ov
«cît de mare, de (atît de mare) λικοϋτος «aşa «care, cît de în
ce vîrstă» ? «cît» de mare» vîrstă»
NUMERALUL
In greacă există numerale cardinale, ordinale, adverbiale, distributive şi multi

plicative. Notarea cifrelor se face cu ajutorul alfabetului în care apar şi litere vechi
dispărute; astfel 6 este notat cu ç' (digamma sau vau), 90, cu 4' (koppa), iar 900
cu "V (sampi). Această notare este destul de recentă, din secolul I î.e.n.
LIMBA ELENA 225
Notarea cardinal ordinal adverbial

m. f. n.
a' 1 εις (πι), μία (ί), εν) (η) πρώτος, πρώτη, πρώτον άπαξ
ÏÏ 2 δύο δεύτερος, -α, -ον δίς
Y 3 τρεις Οη.Γ), τρία (η) τρίτος, -η, -ον τρίς
δ' 4 τέτταρες (ιώ.1.)} τέτταρα (η) τέταρτος » τετράκις
ε' 5 πέντε πέμπτος πεντάκις
c 6 εξ έκτος έξάκις
ζ' 7 έπτά έβδομος έπτάκις
η' 8 οκτώ όγδοος όκτάκις
θ' 9 έννέα ένατος ένάκις
ϊ 10 δέκα δέκατος δεκάκις
ια' 11 ένδεκα ένδέκατος ένδεκάκις
ιβ' 12 δώδεκα δωδέκατος δωδεκάκις
ιγ 13 τρεις καί δέκα τρίτος και δέκατος τρισκαιδεκάκις
κ' 20 εΐκοσι(ν) εικοστός είκοσάκις
κα' 21 εϊς και εΐκοσι(ν) πρώτος και εικοστός άπαξ και είκοσάκις
λ' 30 τριάκοντα τριακοστός τριακοντάκις
μ' 40 τετταράκοντα τετταρακοστός τετταρακοντάκις
ν' 50 πεντήκοντα πεντηκοστός πεντηκοντάκις
ξ' 60 έξήκοντα έξηκοστός έξηκοντάκις
ο' 70 έβδομήκοντα έβδομηκοστός έβδομηκοντάκις
π' 80 όγδοήκοντα ογδοηκοστός όγδοηκοντάκις
4' 90 ένενήκοντα ενενηκοστός ένενηκοντάκις
Ρ' 100 έκατόν εκατοστός έκατοντάκις
σ' 200 διακόσιοι, -αι, -α διακοσιοστός διακοσιάκις
τ' 300 τριακόσιοι τριακοσιοστός τριακοσιάκις
υ' 400 τετρακόσιοι τετρακοσιοστός τετρακοσιάκις
φ' 500 πεντακόσιοι πεντακοσιοστός πεντακοσιάκις
7/ 600 έξακόσιοι έξακοσιοστός έξακοσιάκις
ψ' 700 έπτακόσιοι έπτακοσιοστός έπτακοσιάκις
ω' 800 όκτακόσιοι οκτακοσιοστός όκτακοσιάκις
' 900 ένακόσιοι ένακοσιοστός ένακοσιάκις
,α 1000 χίλιοι χιλιοστός χιλιάκις
,β 2000 δισχίλιοι δισχιλιοστός δισχιλιάκις
,ε 5000 πεντακισχίλιοι πεντακισχιλιοστός πεντακισχιλιάκις
il 10 000 μύριοι μυριοστός μυριάκις
β 20 000 δισμύριοι δισμυριοστός δισμυριάκις
Ρ 100 000 δεκάκις μύριοι δεκακισμυριοστός δεκάκις μυριάκις
Numeralele cardinale 1, 2, 3, 4 se declină. Cardinalele de la 200 înainte se

comportă ca un adjectiv de clasa 1. Iată declinarea numeralelor 1, 2, 3, 4.
unu doi
Ν. εϊς (m) μία (ο εν Ν. Ac. δύο
G. ένός μιας ένός G. D. δυοιν
D. ένί μια ένί
Ac. ενα μίαν εν
trei patru
Ν. τρεις (m.f.) τρία (η). τέτταρες (m*. f.) τέτταρα
G. τριών τεττάρων
D. τρισί τέτταρσι
Ac. τρεις τρία τέτταρας τέτταρα
Numeralele ordinale se comportă ca adjectivele de declinarea I şi a Il-a.

Numeralul adverbial, ca în latină, este invariabil.
Numeralul distributiv este redat cu ajutorul numeralului cardinal la acuza
tiv, precedat de prepoziţiile άνά sau κατά; άνά τέτταρας «cîte patru», κατά δύο
«cîte doi» etc. Ideea de distribuţie poate fi redată şi prin prepoziţia σύν (cu)
«cîte»; σύνδυο «cîte doi». Σύνδυο λόχους ήγον οί στρατηγοί «generalii condu
ceau fiecare cîte două unităţi».
Numeralul multiplicativ este compus din -πλοδς (m), -πλή (f), -πλοϋν (n) —
forme contrase din -πλόος, -πλόη, -πλόον — care se adaugă temei numeralului
adverbial. Astfel: άπλοϋς (m), άπλή (f), άπλοδν (n) «simplu, simplă»; διπλούς,
διπλή, διπλοϋν «dublu»; τριπλούς, τριπλή, τριπλοϋν «triplu»; τετραπλούς, τε
τραπλή, τετραπλοϋν «cvadruplu» etc.
Legătura dintre unităţi se face cu conjuncţia καί, legată sau nu de numerale,
indiferent de topică. De exemplu, 27 se poate reda: έπτά καί δέκα sau δέκα
καί έπτά sau έπτακαίδεκα. De asemenea, legătura dintre unităţi poate fi redată
prin parataxă, adică prin alăturare, fără conjuncţii. 127 = εκατόν είκοσι έπτά.
N o t e . 1 . Cu ajutorul sufixului -άς, -άδος se formează substantive de la

numerale. Exemple: ή δεκάς, δεκάδος «decadă»; ή χιλιάς, χιλιάδος «hiliadă»;
ή μυριάς, μυριάδος «miriadă».
2. Fracţiunile se exprimă cu ajutorul substantivelor τό μέρος sau ή μοίρα
«parte», însoţite de numeralul ordinal. De exemplu: τό πέμπτον μέρος, «a şaptea
parte», ή έβδομη μοίρα «a cincea parte»1.
VERBUL
Conjugarea. Generalităţi
Conjugări. în greacă există două conjugări. Conjugarea I cuprinde verbe

în -ω, adică verbe a căror desinenţă de persoana I singular, indicativ prezent,
este -ω. Exemplu: παιδεύω «educ». Infinitivul verbelor de conjugarea I este
în -ειν: παιδεύειν. Verbele în -ω se mai numesc verbe tematice, adică verbe
care au o vocală, numită tematică sau de legătură, înaintea desinenţelor. Con
jugarea a Il-a cuprinde verbe în -μι, adică verbe a căror desinenţă de persoana I
singular, indicativ prezent, este -μι. Exemplu: τίθημι «pun». Infinitivul verbelor
de conjugarea a ll-a este î n -ναι; exemplu: τιθέναι. Verbele î n -μι se mai numesc şi
verbe atematice, adică verbe Ia care desinenţele personale se leagă direct de tema
temporală2, fără vocala tematică. Vocale tematice sînt: -o- înainte de nazale, -ε-
înainte de celelalte sunete.
1 Primele patru numerale cardinale au flexiunea identică cu a numelui: numeralul „unu“

are masculinul şi neutrul de deci. a IlI-a, teme în -v, doar mase. este sigmatic (*ένς > είς), femi
ninul de deci. I comportă alternanţa accentului (μία, μιας); numeralul „doi“ are forme de
dual, deci. a Il-a; numeralele „trei“ şi „patru“ sînt tot de deci. a IlI-a.
1 Prin temă temporală înţelegem rădăcina verbului plus un sufix care caracterizează un timp
oarecare.
LIMBA ELENA 327
Intre conjugarea I şi a Il-a există deosebiri de flexiune numai la trei timpuri:

prezent, imperfect şi aorist, activ şi mediu. Verbele în -jai sînt mai vechi, cele
în -oj, mai noi şi mai numeroase.
Numere sînt trei, ca la substantive: singular, plural, dual. Singularul şi pluralul
au trei persoane, ca în română, dualul nu are decît persoana a Il-a şi a IlI-a.
Diateze sînt de asemenea trei: activ, pasiv şi mediu. Primele două corespund
diatezelor din limba română. Mediul exprimă, de cele ma,i multe ori, o acţiune
săvîrşită de subiect în interesul său (îmi educ copilul) sau o acţiune reciprocă [se
salută). Pasivul coincide cu mediul în privinţa flexiunii, cu excepţia viitorului şi
aoristului, unde cele două diateze au flexiuni diferite.
Modurile sînt: indicativul, conjunctivul, optativul, imperativul — ca moduri
personale — , infinitivul, participiul (şi adjectivele verbale) — ca moduri imperso
nale sau, mai precis, ca forme nominale ale verbului1.
Timpurile sînt: prezent, imperfect, viitor I, viitor II, aorist, perfect şi mai mult
ca perfect. Aoristul corespunde unui perfect istoric; indică o acţiune trecută şi ter
minată, la indicativ; la celelalte moduri, el exprimă aspectul acţiunii şi nu timpul.
Celei?lte timpuri corespund timpurilor din română. Timpurile se împart în prin
cipale: prezentul, perfectul, viitorul I şi II, şi secundare: imperfectul, aorir.tul,
mai mult ca perfectul2.
Aspectul. Timpurile, pe lîngă momentul acţiunii, mai exprimă aspectul acţiunii,
anume dacă acţiunea începe (sau e momentană), durează, s-a terminat.
Astfel:
în
Prezent Trecut Viitor
Acţiunea
începătoare sau prezentul aoristul viitorul I

momentană
durativă prezentul imperfectul viitorul I
terminată perfectul mai mult ca perfectul viitorul 11
Părţile constitutive (sau morfemele) unui verb. La un verb grec distingem:

a) rădăcina sau radicalul este partea verbului care conţine sensul general al
unei întregi familii de cuvinte şi care este prezentă în toate cuvintele familiei respec
tive. De exemplu, radicalul *ταγ- «a aşeza, a ordona» se află în verbul τάττω
< *τάγ-ι-ω «aşez, ordon», în substantivele τάγμα «ceea ce s-a pus în ordine,
corp de armată, ordin», ταγή «ordine de bătaie», ταγός «cel care dă ordin,
comandant», în adjectivele τακτός < <*ταγ-τός «aranjat, fixat», τακτικός < *ταγ-
τικός «care priveşte aranjarea, aşezarea» etc.
1 Pentru valoarea modurilor, v. sintaxa modurilor, p. 331.

* V. sintaxa timpurilor, p. 327.
22 3 MARIA M A R IN E S C U -H IM U ŞI F E L I C I A VANŢ-ŞTEF
După sunetul final al radicalului, distingem verbe în vocală sau diftong

(xiâ-co «cinstesc», naiSeu-co «educ»), verbe în oclusivă (ypd(p-o) «scriu», 8icdk-g>
«urmăresc»», \(/e65-co «înşel») şi verbe în nazală şi în lichidă (jiev-G) «rămîn»,
veja-co «împart», 86p-co «jupoi», dyysX-Xco «anunţ»).
b) afixele sînt p r e f i x e sau morfeme puse înaintea rădăcinii, s u f i x e
sau morfeme puse după rădăcină (în această categorie intră şi vocala tematică)
şi i n f i x e sau morfeme intercalate în radical.
Exemplu de la radicalul *Xa|3- «a lua» s-a format verbul imo-tax-|i-P-dv-o>
«înţeleg» la care distingem afixele: tino-, prefix, - |i- ( < -v- asimilat cu p) infix,.
-av- sufix.
c) tema este rădăcina plus afixe. Cînd tema coincide cu rădăcina se cheamă
temă pură sau temă cu afix zero.
Temele pot fi modale şi temporale. Temele modale sînt caracterizate prin
anumite afixe proprii unui mod, cum ar fi vocala tematică lungită la conjunctiv,
diftongul -oi- (-ai-) la optativ. Temele temporale principale sînt patru: tema pre
zentului, tema viitorului, tema aoristului, şi tema perfectului. Acestea sînt şi formele
de bază date de dicţionar, pentru că din aceste teme se formează toate timpurile,
şi anume: din tema prezentului se construiesc prezentul şi imperfectul, din tema
viitorului, viitorul, din tema aoristului, aoristul, din tema perfectului, perfectul,,
mai mult ca perfectul şi viitorul II.
Tema prezentului se formează din radical plus anumite afixe care se contopesc
cu radicalul1. Este tema cea mai încărcată de afixe. Pe această temă se constituie
şi imperfectul.
Tema viitorului se formează din radical şi sufixul -cr(e/o) pentru activ şi
mediu, sufixul -0r|- sau -rj- şi -(j-(b/o), pentru pasiv. înaintea acestor sufixe, voca
lele scurte se lungesc; cu cr, labialele dau \j/, guturalele dentalele cad; înainte:
1 a) Sufixul i. Radicalele în labială cu sufixul i formează tema prezentului în -πτ-:

*βλαβ-ι-ω > βλάπτω „vatăm“, *ταφ-ι-ω > θάπτ-ω „îngrop“. Radicalele în guturală cu sufixul i
formează tema prezentului în -ττ- sau -σσ·: *ταγ-ι-ω> τάττ-ω „aşez‘‘, *φυλακ-ι-ω > φυλάττ-α>
„păzesc“. Radicalele în dentala -δ- cu i formează tema prezentului în -ζ-: *έλπιδ-ι-ω > έλπίζ-co
„sper“, *σκευάδ-ι-ω > σκευάζ-ω „pregătesc“. Radicalele în -λ- asimilează pe ι : *άγγέλ-ι-ω >
άγγέλλ-ω „anunţ“. Radicalele în -v-, şi -p-, produc metateza lui ι: *φαν-ι-ω > φαίν-ω „arăt‘%
*κα-θάρ-ι-ω > καθαίρ-co „purific“.
b) Cu sufixul v îşi formează tema prezentului o serie de verbe neregulate. Exemple: de la
radicalul καμ-, κάμ-ν-ω „trudesc“, de la radicalul δακ-, δάκ-ν-ω „muşc“, de la radicalul φθα-,
φΟά-ν-ω „depăşesc“ etc.
c) Cu sufixele v + ι prin metateza lui i: de la radicalul βα-, *βα-ν-ι-ω > βαίν-ω „merg“.
d) Cu sufixul -αν-. De la radicalul αίσθ-, αίσθ-άν-ομαι „simt“, de la radicalul άμαρτ-»
άμαρτ-άν-ω „greşesc“.
e) Cu sufixul -αν-, şi infixul -v-. De Ia radicalul λαθ-, λα-ν-θ-άν-ω „fac ceva pe ascuns“,
de la rad. λαβ-, λα-μ-β-άν-ω „iau“, de la rad. λαχ-, λα-γ-χ-άν-ω „trag la sorţi“.
f) Cu sufixul -νε-. De la radicalul -ίκ-, άφ-ικ-νέ-ομαι „sosesc“, de la radicalul -ισχ-,
ύπ-ισχ-νέ-ομαι „promit“. Aceste teme mai au şi prefixe.
g) Cu sufixul -vi)- (-ννυ-). De la radicalul έλα-, *έλα-νυ-ω şi prin metateză έλαύν-ω „a
mîna“, radicalul κερα-, κερά-ννυ-μαι „amestec“.
h) Cu sufixul -σκ- (numit incoativ sau sufix care indică începutul acţiunii). De la radicalul
γηρα-, γηρά-σκ-ω „încep să îmbătrînesc“, radicalul ήβα-, ήβά-σκ-ω „întineresc“.
i) Cu reduplicaţie de prezent şi cu sufixul -σκ-. De la radicalul -γνω-, γι-γνώ-σκ-ω „cu-
nosc“, de la radicalul τρω-, τι-τρώ-σκ-ω „rănesc“.
j) Prin lungirea vocalei din radical, în cazul radicalelor monosilabice. De la radicalul τρϊβ-,
ΐβ-ω „macin“, de la radicalul σ α π -> σ ή π ω , „fac să putrezească“ etc.
LIMBA ELENA 22 9
de 0, consoanele aspiră corespunzător. Exemple: Trai5si)-aco «voi educa», Tinfi-ar*>

«voi cinsti», id^-co «voi aşeza», Tax-0fi-a-o|aai «voi fi aşezat», ypacp-r|-a-o|io
«voi fi desenat» etc.
Tema aoristului se formează din radical şi sufixul -era- la activ şi mediu, -0rj
sau -r|-, la pasiv. Exemplu: e-7rai 8ei)-(Ta-|iev «am educat», S-idâ-jiev «am aşezat»,
â-Tax-0r|-|iev «noi am fost aşezaţi», â-xi^fi-0ri-|i8V «am fost cinstiţi» e-ypa<p-r|-|i8v
«am fost desenaţi» etc.
Tema perfectului se formează prin repetarea consoanei iniţiale +8 (v. redu-
plicaţia p. 230—231), radicalul verbului plus sufixul -k- sau zero, la diateza acti\
fără sufixul -k-, cu lungirea vocalei finale a rădăcinii, la diateza medie. Exempl
7T8-7rai-58u-Ka-ji8v «am educat», rce-cpsuy-a-iiev «am fugit», 7re-7cai5eu-nai «an
fost educat». De la tema perfectului se formează şi viitorul II şi mai mult ca
perfectul.
Verbele regulate au acelaşi radical, uşor de observat, la toate temele. Există
însă o serie de verbe neregulate care şi-au format temele de la radicale diferite.
Acestea se cheamă verbe supletive. De exemplu, verbul «a spune» este format de
la radicalele: key-,Fep-, Fpe- şi F stt-: key-co, ep-a>, eîrc-ov, ei-pr|-Ka. (V. cap. Ver
be neregulate, p. 284 şi urm.)
d) desinenţele personale sînt de două feluri: desinenţe principale, pentru tim
purile principale, şi desinenţe secundare, pentru timpurile secundare sau istorice;
fiecare desinenţă, la rîndul său, este activă şi medie. Astfel:
Principale Secundare
active medii active1 medii
Sg. 1. -JJ.I -|iai -V <-*m -nnv

2. -ai -aai -ç -GO
3. -ti -tai [-T] -TO
PI. 1. -nev -|!£0a -jiev -|!80a
2. -te -G0e -T8 -CT08
3. -vti -vtai -v[t] -VIO
D. 2. -tov -a0ov -TT|V -a0r|v
3. -tov -CT0OV -TT|V -cT0r|v
e) augmentul: timpurile secundare, la modul indicativ, se caracterizează prin-

tr-un element care se adaugă înaintea temei, cu care tema se lungeşte, numit aug
ment (lat. augmentare «a mări»). Augmentul poate fi silabic, constînd din adău
garea unui 8 înaintea temei, dacă verbul are iniţială consonantică, şi temporal,
constînd din lungirea vocalei iniţiale a verbului, dacă verbul are iniţială vocalică
(e şi a > r|, o > co, u şi t > u şi i iar i din diftongi se subscrie ex: o i->
> co-, ai- şi ei- > 7)-). în afara indicativului nu se găseşte augment. La Ho-
mer, folosirea augmentului este facultativă.
1 pers. I sing. —m > v pentru că nu se poate termina un cuvînt în-m; pers. a IlI-a sg. avea
-desinenţa -x care nu s-a păstrat, în virtutea legii sunetelor finale; pers. a IlI-a pl. era -vt, din care
-t a căzut, din acelaşi motiv.
230 MARIA MARI NESCU-HIM.U Şl FELICIA VANŢ-ŞTEF
Exemple:
άγω «a duce, a conduce» imperf. ήγον,
έλπίζω «a nădăjdui» ήλπιζον
όρίζω «a determina» ώριζον
αύξάνω «a mări» ηϋξανον
εύθύνω «a îndrepta» ηΰθυνον
οίκίζω «a clădi» ω κ ιζ ο ν
ίκετεύω «a implora» ίκέτευον
υβρίζω «a ofensa» ββριζον
αίρω «a lua, a cuceri» ^ρουν
αδω « a cînta» f)ôov
Verbele compuse cu unul sau mai multe prefixe comportă augmentul între
v ;b şi prefix, deci la iniţiala verbului înainte de compunere. Prefixele terminate în
vocală elid vocala finală, deoarece se află în hiat. Nu elidează 1 περί, πρό şi
άμφί. Astfel, de exemplu:
κατα-τάττω «a pune în ordine», imperf. κατ-έ-ταττον,
έπι-τυγχάνω «a întîlni pe cineva», έπ-ε-τύγχανον,
μετα-βαίνω «a trece dincolo» imperf. μετ-έ-βαινον,
έπι-κατα-λαμβάνω «a surprinde», imperf. έπι-κατ-ε-λάμβανον,
περι-κολούω «a mutila», imperf. πε-ρι-ε-κόλουον;
προ-τάττω «a aşeza în frunte», imperf. προ-έ-ταττον şi, prin contracţie,
πρου-ταττον, άμφι-βάλλω «a arunca în jur», imperf. άμφι-έ-βαλλον (dar şi
άμφ-έ-βαλλον).
Prefixele ευ- şi δυσ- sînt considerate mai strîns unite cu verbul; de aceea
augmentul se pune înaintea lor. Astfel:
ευλαβέομαι «a purta de grijă», imperf. ηύλαβούμην
δυστυχέω «a fi nenorocit», imperf. έ-δυστόχουν.
f) reduplicaţia : pentru formarea temei perfectului, greaca foloseşte aşa numita
«reduplicaţie». Ea constă, în general, din repetarea consoanei iniţiale a verbului
plus -ε-vocală de legătură. Exemplu, de la verbul παιδεύ-ω «educ», tema perfectului
este πε-παιδευ-.
Dacă verbul are iniţiala vocalică, drept reduplicaţie serveşte augmentul tem
poral, care seva păstra la toate modurile2. Exemplu: άγω «άυο>,ήχ-α «am dus».
Verbul care începe cu o consoană dublă sau cu două consoane primeşte drept
reduplicaţie augmentul temporal. Exemplu σκευάζω «pregătesc» έ-σκευα-. Acest
augment se va păstra de asemenea la toate modurile.
Dacă verbul începe cu o oclusivă plus o sonantă, se reduplică oclusiva: πνέω
«respir» > πέ-πνευκα.
Verbele cu iniţiala p- primesc augument temporal şi dublează pe p: £i-
πτω «arunc» > έρριφ-α.
Verbele cu iniţiala aspirată reduplică cu surda corespunzătoare: φεύγω,
«fug» πέ-φευ-γα.
1 V. despre eliziune, Fonetica, p. 183.

* Augmentul propriu-zis, care caracterizează timpurile secundare, nu se găseşte decît la in
dicativ.
LIMBA ELENA 231
Verbele compuse primesc reduplicaţia după prefix. Exemplu: διαλύω (des

fac, dizolv) perf. δια-λέ-λυκα; έξαγγέλλω (a duce o ştire) perf. έξήγγελκα; σο-
στρατεύω (a porni cu cineva în expediţie) perf. συνεστράτευκα.
Reduplicaţia atică, frecventă în dialectul atic, constă din repetarea silabei
iniţiale şi lungirea iniţialei vocalice a verbului: άγείρω «adun» > άγ-ήγ-ερ-κα.
Această reduplicaţie are loc numai la cîteva verbe cu iniţiala în α, ε, o.
Reduplicaţia cu ει apare la cîteva verbe cu iniţiala în lichidă: λαμβάνω >
εΐ-ληφ-α (< *se-slabh-a), εΐ-ληχ-α de la λαγχάνω.
N o t ă . Există şi reduplicaţie de prezent formată din repetarea consoanei

iniţiale + ι: γι-γνώσκω «cunosc», γί-γνομαι «mă nasc, sînt, devin».
Accentul în conjugare se află cît mai depărtat posibil de sfîrşitul cuvîntului.
Alternanţa vocalică sau apofonia se întîlneşte în rădăcinile verbelor vechi,
avînd un rol morfologic: ea creează opoziţie între diferitele teme temporale. Cel
mai des apare următoarea alternanţă: gradul normal corespunzînd vocalismului-ε-,
gradul alternat corespunzînd vocalismului -o-, şi gradul zero sau lipsa vocalei ε
sau o. Exemple: γί-γν-ομαι «devin» are radicalul -γν- la gradul apofonic zero,
έ-γεν-ό-μην «devenii» are radicalul -γεν- la gradul normal, γέ-γον-α «am deve
nit» are radicalul -γον- la gradul alternat. Există forme verbale care se disting
numai prin gradele de apofonie. Exemple: imperfectul ε-λειπ-ον «părăseam»,
aoristul έ-λιπ-ον «părăsii»; imperfectul έ-πειθ-ό-μην «ascultam de», aoristul
έ-πιθ-ό-μην «ascultai de» etc.
Verbul £Î|ii «eu sînt»1
Verbul eiî are o conjugare neregulată încă din indo-europeană. Rădăcina

lui este *(e)s-, care în cursul flexiunii suferă diferite transformări. Indicativul prezent
este enclitic, cu excepţia formelor monosilabice (pers. a Il-a singular); el mai poartă
accent pe radical atunci cînd înseamnă «există». Este un verb atematic.
Verbul ei,ui nu are aorist, perfect, mai mult ca perfect; pentru aceste timpuri
se foloseşte verbul yiyvouai, yevf|oo|jcn, eyev6[ir|v, yeyova, yeyevruiai «a fi, a
se naşte, a deveni».
F l e x i u n e a v e r b u l u i elîi:
Indicativ prezent: eijii «eu sînt» din *es~mi, prin căderea lui -s-şi lungirea
compensatorie a lui -e > ei; eî «tu eşti» din *es-si > *esi, prin căderea lui -a-
intervocalic; persoana a IlI-a sing, I şi II pl. prezintă forme regulate; £iai(v) «ei
sînt» din *senti, s- iniţial urmat de vocală a căzut, iar spiritul aspru care a re
zultat s-a schimbat în lin, prin analogie cu celelalte persoane, desinenţa de pers.
a IlI-a pl. -nti s-a schimbat în -nsi, iar nazala dentă urmată de -s-, a căzut,
lungind compensativ vocala precedentă:
1 Dăm flexiunea verbului a fi la început, pentru că este verb auxiliar, indispensabil în

conjugare.
Indicativ imperfect: are vocala iniţială lungă drept augment.

Pers. I sing. ήν < *es-m , este formată din radicalul cu vocala lungă drept
augment şi desinenţa secundară -m, care se vocalizează: *es-m *es-a > ήα (formă
atestată la Homer) şi, prin contracţie ή, la care s-a adăugat un -v analogic, fjv.
Pers. a Il-a sing. are o desinenţă veche de perfect -σθα; pers. a IlI-a pl. ήσαν
este formată cu sufixul de aorist *sa~. Aproape la toate persoanele -j- din radical
a căzut. Pers. III sing- ήν, hom. ήεν, < pl. *es-ent.
Indicativ viitor : este tematic, cu excepţia persoanei a IlI-a singular. Are dia
teza medie.
Conjunctiv prezent: este format din radicalul *es- şi vocalele tematice lungi;
-s- din radical cade, fiind intervocalic, e- se contrage cu vocala tematică.
Optativ prezent: este format din radicalul *es- şi sufixul de optativ, ιη/-ι,
din radical cade fără urmă.
Participiul prezent: este format din radicalul *es-/*s-, vocala tematică şi sufixul
de participiu -ντ-.
Fiind o temă în -οντ, nomin. mase. este asigmatic.
Infinitivul prezent: είναι provine din *esnai, cu căderea lui -s- şi lungirea com-
pensativă a lui ε > ει.
Prezent
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu | Infinitiv

I
Sg. 1. είμί ω εΐην Ν. ών (m. είναι
2. εί : ής ειης ΐσθι ούσα
3. έστί ή εΐη εστω öv(n)
Pl. 1. έσμέν1 ώμεν είμεν « · · · δντος
2. έστέ ήτε είτε εστε ουσης
3. εΐσί(ν) ώσι(ν) εϊεν δντων2 οντος
D. 2. έστόν ήτον εϊτην εστον
3. έστόν ήτον είτην εστων
Indicativ imperfect
Sg. 1. ήν sau ή Pl. ήμεν D. —

2 . ήσθα ήτε ήστην
3. ήν ήσαν ήστην
1 La pers. I şi a Il-a plural apar forme paralele care prezintă căderea lui -a- şi lungirea compen
satorie a lui e > e i : eUiev, eîte.
2 şi eaxcoaav.
LIMBA ELENA 233
Viitor
Indicativ Optativ j Participiu infinitiv
Sg. 1 έσομαι (έσοίμην Ν. έσόμενος (m) έσεσθαι

2 έση έσοιο έσομένη (f)
3 εσται εσοιτο έσόμενον (η)
PI. 1 έσόμεθε Ο ) έσοίμεθα G. έσομένου
2 έσεσθε εσοισθε έσομένη ς
3 έσονται εσοιντο έσομένου
D. 2 έσεσθον έσοίσθην
3 έσεσθον έσοίσθην)
Ca verbul ειμί se conjugă compusele sale: πάρειμι «sînt de faţă, prezent»,

απειμι «sînt departe, lipsesc», σύνειμι «sînt împreună» (cu cineva τινί), έξεστι (v)
impersonal «este permis», ενεστι(ν), impersonal, «este posibil», περίειμι «sînt în
plus, supravieţuiesc» etc. Compusele verbului ειμί îşi retrag accentul la indi
cativ şi imperativ prezent.
Conjugarea verbelor în ω activ
Activ
Indicativul activ
Are şapte timpuri: prezent, imperfect, viitor I, viitor II, aorist, perfect, mai
mult ca perfect.
Prezentul se formează din tema prezentului, la care se leagă, cu ajutorul vocale
lor tematice, desinenţele personale principale active. Persoana I singular are desi
nenţa -ω, provenind fie din lungirea compensativă a vocalei tematice -o-, în urma
căderii desinenţei -μι, fie din desinenţa *-ă moştenită; pers. a Il-a sing. are desinenţa
-εις din -εσι1; pers. a IlI-a sing. are desinenţa -ει din -ετι>-εσι>-ει; pers. a IlI-a
plural are desinenţa -ουσι din -ο-ντι> -ονσι> -ουσι (v înainte de σ a căzut, -o-
s-a lungit compensator în vocala lungă -ου). Iată conjugarea verbului παιδεύω
«educ».
«educ»
Exemplu: Sg. 1. παιδεύ-ω PI. παιδεύ-ο-μεν D. —
2 . παιδεύ-εις παιδεύ-ε-τε παιδεύ-ε-τον
3. παιδεύ-ει παιδεύ-ουσι παιδεύ-ε-τον
Imperfectul este format din augment, tema prezentului, vocala tematică şi
desinenţele personale secundare active2.
1 -εσι > -ει, ceea ce s-ar fl confundat cu pers. a ΙΙί-a sg.; — s final din -εις este probabil
analogic cu timpurile secundare.
2 Expunem formarea unui timp în ordinea elementelor constitutive, în general.
234 MAR IA MARINESCU-HIMU Şl FELICIA VANŢ-ŞTEF
«educam»
Exemplu: Sg. 1. έ-παίδευ-ο-ν PI. έ-παιδεύ-ο-μεν D —
2 . έ-παίδευ-ε-ς έ-πανδεύ-ε-τε έ-παιδευ-έ-την
3. έ-παίδευ-ε έ-παίδευ-ο-ν έ-παιδευ-έ-την
Viitorul I este format din radical ( care uneori coincide cu tema prezentului),
- o şi terminaţiile prezentului *.
«voi educa»
Exemple: Sg. 1. παιδεύ-σ-ω PI. παιδεύ-σ-ο-μεν D.
2 . παιδεύ-σ-εις παιδεύ-σ-ετε παιδεύ-σ-ε-τον
3. παιδεό-σ-ει παιδεύ-σ-ουσι παιδεύ-σ-ε-τον
N o t ă . Siflanta σ cu o labială formează ψ, cu o guturală dă ξ; dentalele

înainte de -σ- cad, vocalele se lungesc. Vezi şi p. 185.
Astfel, de exemplu:
*γραφ-σω> γράψω «voi scrie» *λεγ-σ-ω > λέξω «voi vorbi»
*πειθ-σ-ω > πείσω «voi convinge» *τιμα-σ-ω > τιμήσω «voi cinsti»
*φιλέ-σ-ω > φιλήσω «voi iubi» *μισθό-σ-ω > μισθώσω «voi plăti».
Aoristul este format din augment, radical, sufixul aoristului -σα- şi desinen
ţele personale secundare active. Pers. I sing. are forma έπαίδευ-σα cin *έ-παι-
δευ-σν ( — v vocalizant, care după consoană devine a).
«educai»
Exemplu: Sg. 1. e-rcaiSeu-aa PI. â-rtaiSsu-aa-êv D. . .
2. â-naiSeu-aa-ţ e-iraiSeo-cra-xe s-7iai 5so-oâ-triv
3. â-itatSeu-cre e-rcaiSeu-aa-v e-7cai5so-crd-Tr|v
N o t ă . Consoana c se comportă faţă de sunetul precedent ca la viitor.

Astfel: *â-ypacp-c7a > &ypai|ra; *â-Xsy-aa > sXeqa; *s-nei0-aa * gneicra;
*s-Tijia-aa > exijiriaa; *e-(pi?tE-aa > s(piA.r|aa; *e-|i.ia0o-aa > i:jiici0(oaa.
Perfectul este format din tema perfectului (tema perfectului constă din
reduplicaţie.. radical, sufixul caracteristic al perfectului - k- plus desinenţele
personale active.
«am educat»
Exemplu: Sg. 1. πε-παίδευ-κα PI. πε-παιδεύ-κα-μεν D.
2 . πε-παίδευ-κα-ς πε-παιδεύ-κα-τε πε-παιδεύ-κα-τον
3. πε-παίδευ-κε(ν) πε-παιδεύ-κα-σι πε-παιδεύ-κα-τον
1 Această regulă este valabilă la toate modurile.

Li MBA ELENA 235
N o t ă . Verbele cu radicalul terminat în vocală, în dentală şi în lichidă, pri

mesc -K - caracteristic perfectului; înainte de -k- vocala finală a radicalului, în
general, se lungeşte. Perfectul în -k- se cheamă slab. Exemplu: πε-παίδευ-κα,
ήγγελ-κα «am anunţat», τε-τίμη-κα «am cinstit», ε-φθαρ-κα «am distrus».
Verbele cu radicalul terminat în consoană (în afară de dentală şi lichidă)
aspiră consoana finală şi nu mai primesc -k-; aceste perfecte se cheamă tari.
Exemplu: άγω «duc» la perfect este ήχ-α «am dus», βλάπτω «vatăm» are radi
calul βλαβ- iar perfectul βέ-βλαφ-α «am vătămat» etc. Sînt destule verbe care
se abat de la această regulă, păstrînd consoana finală neaspirată. Exemplu:
φεύγω «fug» are perfectul πέ-φευγ-α «am fugit»1.
Mai mult ca perfectul este format din augment, tema perfectului, sufixul -ει-
(sau -η- Ia singular), plus desinenţele personale secundare active.
«educasem»
Exemplu: Sg. 1. e-rce-TtaiSeu-K-ei-v2 PI. â-jre-TtaiSeu-K-ei-nev D.

2. â-jre-natSeO-K-ei-ţ e-ite-rcaiSeu-K-ei-TS â-rce-îtaiSEU-K-si-TT|v
3. â-Tte-itaiSeti-K-si e-rce-JtaiSeu-K-e-cav e-îte-TcaiSeu-K-ei-iriv
Viitorul / / se formează perifrastic, din participiul perfect activ 3 al verbului de

conjugat şi viitorul I al verbului «a fi».
«voi fi educat»
Exemplu: Sg. 1. πε-παιδευ-κ-ώς έσομαι Ρ1. πε-πειδευ-κ-ότες έσόμεθα

2. » εση » εσεσθε
3. » έσται » εσονται
D. 2. πε-παιδευ-κ-ότε εσεσθον
3. » εσεσθον
Conjunctivul activ
Are trei timpuri: prezent, aorist, perfect. Se caracterizează prin vocala tema
tică lungă şi desinenţe personale principale.
Prezentul este format din tema prezentului plus desinenţele personale active
legate de temă prin vocala tematică lungă (pers. a Il-a sg. este -ης, faţă de
indic, -εις; pers. a IlI-a este -η, faţă de -ει; pers. a IlI-a pl. -ωντι > -ωνσι > -ωσι)
1 Perfectul poate fi redat şi perifrastic, prin είμί plus participiul perfect sau εχω plus
participiul aorist, εγώ ειμι τοΰτο δεδρακώς „eu am săvîrşit aceasta“, δχω θαυμάσας „am
admirat“.
2 D e asemenea, în locul sufixului -ει- apare şi -η-, έ-πε-παιδεύ-κ-η-ν.
* V. ρ. 239.
236 MAR IA MARINESCU-HIMU ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
«să educ»
Exemplu: Sg. 1. 7rai5su-co PI. TiaiSeo-co-êv D.
2. TiaiSsu-ri-ţ 7taiSei>-r|-T8 7taiSei>-Ti-TOV
3. Trai8eu-ri 7rai8eu-(o-ai TraiSeu-rj-TOV
Aoristul este format din radical - o şi desinenţele personale active legate prin
vocala tematică lungă, ca la prezent.
«să educ»
Exemplu: Sg. 1. 7raiSe\>a-a> PI. 7iai 8s 0-a-a)-|i8v D.
2. 7iatSe\>cj-r|-(; 7rcuSei)-a-r|-Te TraiSeu-a-ri-iov
3. TtaiSeu-a-ţi 7iai 88Î)-a-(o-cTt 7taiSei)-a-r|-TOV
Perfectul este format din tema perfectului plus vocala tematică şi desinenţele
active de prezent,
«să fi educat»
Exemplu: Sg. 1. Tre-TcaiSeu-K-co PI. 7ce-7iatSeu-K-G)-|iev D.
2. 7ce-7ratSe6-K-r|<; 7te-7tai 8e6-K-T|-T8 7i8-7cat8e6-K-T]-Tov
3. Jî8-7caiS8u-K-i3 rce-TiaiSeu-K-co-ai 7ce-7cai5si)-K-ri-iov
Optativul activ
Are patru timpuri: prezent, viitor, aorist, perfect. Se caracterizează prin dif
tongul -oi-(-ai- la aorist), şi prin desinenţe personale secundare.
Prezentul se formează din tema prezentului, diftongul -ot- şi desinenţe perso
nale secundare active, cu excepţia pers. I sing., care are desinenţa -|ii, nu -v.
«aş educa» sau «pot educa»

Exemplu: Sg. 1 . 7raiSei>-oi-|ai PI. 7iaiSeu-oi-|aev D. —
2. TiaiSeu-oi-q TtaiSeu-oi-te 7iaiS8i>oi-TT|v
3. rcaiSeu-oi1) rcaiSeu-oi-ev 7rai8ei)-oi-TT|v
Viitorul se formează din radical, -a-, diftongul -oi- şi desinenţele personale

active.
«aş educa»
Exemplu: Sg. 1. 7iai 8eu-a-oi-(xi PI. 7raiS8u-a-oi-nsv D. —
2 . TiaiSsu-a-oi-q 7taiSs6-a-oi-T8 7taiSei)-o-oi-Tr|v
3. 7raiSeu-cr-oi TraiSeu-a-oi-ev 7iai 8ei)-a-oi-ir|v
1 Diftongii -oi şi -ai în silabă finală deschisă au cantitate lungă numai la modul optativ,
în ce priveşte verbul.
LIMBA ELENA 237
Aoristul se formează din radical, -σ-. diftongul -ai- şi desinenţele personale

active.
«aş educa» sau «aş putea educa»

Exemplu: Sg. 1. παιδεύ-σ-αι-μι PI. παιδεύ-σ-αι-μεν D. —
2 . παιδεύ-σ-αι-ς παιδεύ-σ-αι-τε παιδευ-σ-αί-την
3. παιδεύ-σ-αι παιδεύ-σ-αι-εν παιδευ-σ-αί-την
Perfectul se formează din tema perfectului, diftongul -oi- şi desinenţele perso

nale active.
«aş fi educat»
Exemplu: Sg. 1. πε-παιδεύ-κ-οι-μι PI. πε-παιδεύ-κ-οι-μεν D. —
2 . πε-παιδεύ-κ-οι-ς πε-παιδεύ-κ-οι-τε πε-παιδευ-κ-οί-την
3. πε-παιδεύ-κ-οι πε-παιδεύ-κ-οι-εν πε-παιδευ-κ-οί-την
Imperativul activ
Are trei timpuri: prezent, aorist, perfect. Are numai persoana a Il-a
şi a IlI-a la toate numerele; accentul este cît mai depărtat posibil. Imperativul
comportă desinenţe personale speciale. La diateza activă: sing. pers. a 11-a -ε
(de fapt, vocală tematică), pers. a IlI-a -τω; plur. pers. a Il-a -τε; pers. a IlI-a
-ντων; dual pers a Il-a -τον, pers a IlI-a -των.
Prezentul se formează din tema prezentului plus desinenţele personale active.
«educă» mereu
Exemplu: Sg. 2. παίδευ-ε 1) PI. παιδεύ-ε-τε D. παιδεύ-ε-τον
3. παιδευ-έ-τω παιδευ-ό-ντων παιδευ-έ-των
Aoristul se formează din radical, sufixul -σα- caracteristic acestui timp (cu
excepţia pers. a Il-a sing.) şi desinenţele personale active. Pers. a ΙΙ-a sing. este
formată din radical plus desinenţa -σον.
«educă» acum, o dată

Exemplu: Sg. 2. παίδευ-σον PI. παιδεύ-σα-τε D. παιδεύ-σα-τον
3. παιδευ-σά-τω παιδευ-σά-ντων παιδευ-σά-των
Perfectul este perifrastic: este format din participiul perfect activ2 al verbului
de conjugat şi imperativul verbului «a fi».
1 Desinenţa de pers. a Il-a sg. este -0i, care a căzut, iar -8 este vocala tematică la origine.
1 V. p. 239.
233 MAR1A MARINESCU-HIMU Şl FELICIA VANŢ-ŞTEF
«să fi educat»
Exemplu: Sg. 2. πε-παιδευ-κ-ώς ϊσθι PI. πε-παιδευ-κ-ότες έστε
3. » ’έστω » δντων
D. πε-παιδευ-κ-ό-τε £στον
» εστων
Participiul activ
Este un adjectiv verbal, cu forme deosebite pentru cele trei genuri, masculinul
şi neutrul fiind de declinarea a IlI-a, femininul de declinarea I. Sufixul caracteristic
al participiului este-ντ-. Are patru timpuri: prezent, viitor, aorist, perfect. Accentul
nu se retrage mai departe de temă (sau de silaba finală a rădăcinii verbului).
Prezentul se formează din tema prezentului, vocala iernatică -o-, sufixul de
participiu -ντ-; forma masculină lungeşte vocala tematică o în ω la nomin. sing.
drept desinenţă, τ final cade; femininul mai capătă un sufix -ju care împreună
cu -ντ- se transformă fonetic astfel: ο-ντ-ja > -ονσ-α > -ουσα; neutrul este egal
cu tema, din care a căzut fără lungire compensatorie -τ- final.
«care educă»
Exemplu N. παιδεύ-ων (m.) παιδεύ-ουσα (f.) παιδεϋ-ον (n.)
G. παιδεύ-οντ-ος παιδευ-ούσης παιδεύ-ο-ντ-ος
N o t ă . Masculinul şi neutrul se declină ca λέων, -οντος, femininul ca θά
λασσα, -άσσης.
Viitorul se formează din radical, sufixul -σ-, vocala tematică -o-, sufixul
de participiu -ντ- (m., n.), -vxja (f.), cu aceleaşi transformări fonetice ca la
prezent.
«care va educa»
Exemplu: N. παιδεύ-σ-ων (m.) παιδεό-σ-ουσα (f.) παιδεϋ-σ-ον (n.)
G. παιδεύ-σ-οντ-ος παιδευ-σ-ούσης παιδεύ-σ-οντ-ος
N o t ă . Viitorul se declină ca prezentul.
Aoristul se formează din radical, sufixul caracteristic aoristului -σα-, sufixul
participiului -ντ-; masculinul mai primeşte desinenţă de nominativ -ς înaintea
căreia grupul dental -ντ- cade lungind compensator vocala precedentă; femininul
mai primeşte sufixul -ja, care împreună cu -ντ- suferă următoarele schimbări fone
tice: -σα-ντ-jot > -σα-νσα > -σασα; neutrul este egal cu tema, din care cade -τ-
final, la nominativ.
«careeducă» şi «care a educat»

Exemplu: N. παιδεύ-σας (m.) παιδεύ-σασα (f.) παιδεΟ-σαν (n.)
G. παιδεύ-σα-ντ-ος παιδευ-σάσης παιδεύ-σα-ντ-ος
LIMBA ELENA 239
N o t ă . Masculinul şi neutrul se declină ca έλέφας, έλέφαντος, femininul ca

θάλασσα, θαλάσσης.
Perfectul se formează din tema perfectului şi sufixul participiului perfect
-ος-/-οτ- (la nominativ -ος, în restul flexiunii -ox-)·; masculinul mai lungeşte vocala
sufixului -ος > -ως, drept desinenţă de nominativ; femininul, la tema perfectului,
adaugă sufixul compus -υια1; neutrul este ca masculinul, cu excepţia nominati
vului care nu lungeşte vocala sufixului, ci este egal cu tema -ος.
«care a educat»
Exemplu: N. πε-παιδευ-κ-ώς (m.) πε-παιδευ-κ-υΐα (f.) πε-παιδευ-κ-ός (n)
G. πε-παιδευ-κ-ό-τος πε-παιδευ-κ-υίας πε-παιδευ-κ-ότ-ος
N o t ă . Masculinul şi neutrul se declină ca substantivele cu tema în dentală,
femininul ca ήδεΐα, -είας. Accentul stă pe sufixul participial, la toate trei
genurile.
Infinitivul activ
Este un substantiv verbal, numele acţiunii. La fiecare timp are o singură formă
indeclinabilă. Are patru timpuri: prezent, viitor, aorist, perfect. Accentul nu se
retrage mai departe de ultima silabă a rădăcinii.
Prezentul se formează din tema prezentului plus -eiv.
Exemplu: TtaiSsu-eiv «a educa», «că educă».
Viitorul se formează din radical, -a- şi sufixul -eiv.
Exemplu: TraiSew-a-eiv «că va educa».
Aoristul se formează din radical plus sufixul -crai.
Exemplu: jrav8s0-aai «a educa» «că educă»
Perfectul se formează din tema perfectului, vocala tematică -8-, sufixul de
infinitiv -vai. Accentul stă pe vocala tematică.
Exemplu: ite-Ttai8eo-K-e-vai- «a fi educat», «că a educat».
Adjective verbale
în greacă există două adjective verbale formate din radical cu sufixul -xog,
-tf|, -xov (lat. -bilis, -e) şi cu sufixul -xeoţ, -xsa, -xeov (lat. -ndus, -nda -ndum).
Primul sufix redă ideea de posibilitate, al doilea sufix, ideea de necesitate. T otdea-
-una accentul stă pe sufix.
Exemple: itaiSeu-xog, -tf|, -xov «care poate fi educat, -ă».

nat 8eu-xeo<;, -xea, -xeov «care trebuie să fie educat, -ă».
1 în —uta sînt incluse două elemente: sufixul participiului perfect la gradul zero-Fs- > -ua
şi sufixul de creare a femininelor de la teme masculine n ă : * u o ia > -»ta (-o- intervocalic cade).
Masculinul şi neutrul au la origine sufixul participial -Fos, deci la gradul -o-.
Conjugarea perifrastică
Ideea de viitor mai poate fi redată, în greacă, perifrastic: cu verbul μέλλω

«sînt pe punctul de-a», la modul şi timpul de care avem nevoie, şi infinitivul verbu
lui de conjugat. Exemplu: μέλλω παιδεύειν = sînt pe punctul de a educa, voi edu
ca. Formele principale ale verbului μέλλω sînt: μέλλω, v. μελλήσω, aor.
έμέλλησα. La Homer se întîlneşte perifraza: έρχομαι însoţit de participiul viitor:
έρχομαι λυσόμενος «vin ca să dezleg», «voi dezlega».
(V. tabelul conjugării active, pagina următoare).
Conjugarea verbelor în-ω, mediu
Mediu
Indicativul mediu
Prezentul se formează din tema prezentului şi desinenţele principale medii

legate prin vocala tematică. Pers. a Il-a sg. are desinenţa -aai,. precedată de voca
la tematică -8-; -a- intervocalic cade, -a- cu -8- dă r|, i se subscrie. Deci din
-serai apare forma -1], uneori -si.
«îmi educ»
Exemplu: Sg. 1 . TraiSsu-o-jiai PI. 7uaiS8t>6-|i80a D. —
2 . 7caiSei)-ri rcaiSeu-e-aGe 7raiSei)-e-a0ov
3. 7cai5e6-8-xai rcaiSEU-o-viai 7rai88Î)-e-a0ov
Imperfectul este format din augment, tema prezentului, vocala tematică şi
desinenţele secundare medii. Pers. a Il-a sing. are desinenţa-cro precedată de vocala
tematică -8-; -a- intervocalic cade, -8- cu -o- se contrag în diftongul -oi). Deci
-8-d -O > - 8 - 0 > -O l).
«îmi educam»
Exemplu: Sg. 1. e-7rai8ei>6-tir|v PI. e-7raiSeo-6-ê0a D. —
2 . â-7rai8ei)-oi) 8-7raiSei)-8-cr0e e-7rai8eu-8-G0r|v
3. â-rcaiSeu-e-xo e-7taiSei)-o-vxo 8-7iai 8ei)-8-a 0r|v
Viitorul I este format din radical, -cr-, vocala tematică şi desinenţele personale,
principale medii.
«îmi voi educa»

Exemplu: Sg. 1. 7uaiS8u-cr-o-|iai PI. 7iai 8ei)-a-6-|is 0a D. —
2. rcai8eu-a-ei 7iai 8e6-a-s-a 08 7taiS8Î)-cr-8-<T0ov
3. 7raiSei)-a-e-Tai 7iai 88u-a-o-VTai 7iai 88Î)-(7-e-a0ov
ACTIV
naxdexxo «educ»
Infi
1 Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu nitiv
1
S g.l. 7rai8eu-G) â-iraiSEu-o-v ;rai8£Î)-CD 7iai8£Î)-oi-|xi N. 7cai8Ei)-a)v (m)
£ 2. 7iai5ei)-6iţ E-TcaiSEO-E-t; naiSe\)-T]Q 7iai8Ei)-oi-(; 7Cai8£D-£ 7cai8£Î)-oi)aa (f)
F 3. tcuiSeu-ei â-TTatSED-E naib&b-j] 7C(Xl8EÎ)-Ol 7HZl8£l)-E-XG) 7iat8£0-ov (n) >
PI. 1. co
7mi5ei)-o-|jev â-7rai8EÎ>-o-|iEv 7iai8ei)-co-)i6v 7tat8£6-oi-|JEV *C
■O
3
(/> 2. tkxiSeu-e-xe â-7iai8£Î)-E-T6 7rai5EU-r|-is nai86Î)-oi-TE 7tai8EÎ)-£-XE G. 7tai8Eu-o-vxo<; CO
G
O 3. 7iai56i)-ooai(v) â-7iai8£u-o-v rcai8£u-G)-ai(v) 7cai8E6-oi-£v TiaiSED-O-VTCOV TraiSED-ouarig a
N D. 2. 7iai6EÎ)-E-TOV e-rcai6£u-E-xr|v rcai8£i>r|-xov 7iai8£l)-£-TOV 7cai8Ei)-o-vxo<;
U âi86U-oi-xriv
Ou 3. rcat5£Î)-£-xov 6-7cai8ED-E-xriv 7iai86Î)-r|-TOv tccuSeu-oî-xtiv 7Cai8£l)-£-XO)V
S g.l. 7iai6£u-a-a) 7i£7cat8£UKcb^ £aojiai 7tai5eu-a-oi-|ii N. rcaiSEu-cr-cov (m)

—1 2. TraiSso-a-Eii; » Eain 7iai8fiu-a-oi-<; rcaiSEu-a-ouaa (t) >
3. 7iai86Î)-a-Ei » Eaiat / 7iai8EÎ)-a-oi 7cat8£0-a-ov (n) ?
1—1 PI. 1. 7rai86Î)-a-ojiF.v TCEicarâEUKOTEţ Eao|i£0a 7iai8£u-a-oi-|iEV ţ>
O 2. TiaiSsu-a-ETE » &7EG0E 7iai8E6-a-ot-T£ G. 7Hu 8eu-ct-ovio^ O§Q
3. 7cai8£i)-a-ouai » Eaovxai naiSEu-a-oi-EV 7cai86D-a-oi)CTr|^ 3
D. 2. 7iai8£U-CT-ETOV 7tE-7Cai8£l)KOT£ ECTEG0OV 7rai8£i)-a-oi-Tr|v 7cai86u-a-ovxo<; e
3. 7cai8£6-a-£TOV » EaEaOov 7rai8£D-a-oi-Tr|v
S g .l. £-7tai8Ei)-aa 7rat8£u-a-G) TiaiSEu-a-ai-jii N. 7cai8EÎ>-aa<; (m)

2. t-naidEO-GCL-ţ 7 rai8£u -a-iK 7iai8£Î)-a-ai-<; 7cai8Ei)-aov TtaiSEu-aaaa (f)
3. â-7iai8£u-a£ Tcai8£U-a-r| 7iai8£u-a-ai 7cai86U-ad-TO) rcaiSEO-aav (n) 3
§
tn PI. 1. â-iraiSEu-aa-jiEV 7rai8£u-a-o)|.i£v TiaiSEu-a-ai-ÊV îP
O 2. â-TraiSEu-aa-iE 7rai8Eij-a-r|T£ 7iai8£Î)-a-ai-T6 7iai86i)-aa-x6 G. 7iat8£o-aavxo<; co
to
< 3. â-7iai8Ei>aa-v 7rat8£i)-a-ai-£v naiSEU-aaariţ
7tai8Ei)-a-coai 7iai8£D-aa-vx(Dv 3
D. 2. â-7cat8£u-aa-Triv nai8£Î)-a-TiTov rcai8EU-a-ai-xr|v 7rai8£i)-aa-x£ 7tai8EÎ)-aavxo<;
3. £-rcat8ei)-aa-Tr|v 7iai8EU-cT-r|Tov 7tai8£U-a-ai-TT|v TiatSEU-aa-vxcov
S g.l. 7C£-7iai8£V)-Ka â-7CE-7tai8£Î)-KElV 7i£-7:at8£Î)-K-co rcE-rcaiSEu-K-oi-|ii N. Ji£-7iai8£u-Kâ><; (m)

'cL 2. 7i£-7tai8£U-Ka<; t-m-natâev-Keiq / 7C£-7iai8£tL)-K-inC tte-tkxiSeu-k- oi-!; nenai&suKwc, Ia0i ire-7iat8£i)-K-uîa(f) a
>
O 'W
3. TTE-TTaÎSEO-KE E-7l£-7Uai8£Î)-K£l 7r£-Kai8£u-K-in îl£-7iai8£Î)-K-Ol » ăaxio 7re-7iai8£0-K-6<; (n)
6 PI. 1. 7lE-7iai8EÎ)-KajI6V fe-7C6-7Cai8£Î)-K£l|iEV 7tE-7rai8£Î)-K-(GJiCV 7T£-7iaiS£l)-K-Ol-|iEV 7C£7cai8suK6x£<; egxe 3
S 2. 7T6-7Cai8EÎ)-KaT8 £-7r6-7iai8£Î)-K£lTE 7l£-7iai8£Î)-K-r|T£ 7lE-7rai8£Î)-K-Ol-T£ » ovxg)v G. KE-xcai88D-K*6xo^ 60
M* 3. 7ie-7cai8£Î)-Kaai (v) â-7i£-7cai86u-K£aav n£-7iaiS£\j-K-coai (v) 7T£-7iai8£U-K-Ol-EV 7C£jiai5si)K6xE ăaxov ne-naiSeu-K-uias g
«<U
-«*i D- 2. 7C6-jiai8£u-KaTov â-7i£-7rai8£U-KEÎîr|v n£-7rai86Î)-K-r|Tov n£-Tcai86u-K-oi-TTiv » ăaxcav iiE-naiSeu-K-6xo<; C1O
3. 7i£-7tai8£Î)-KaTov â-7i£-Tcai8£U-K£ÎTriv 7r£-7rai8£Î)-K-r| iov £
rcE-7taiS£i)-K-oi-i:r)V
242 MARIA MAR1NESCU-HIMU ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
Aoristul este format din augment, radical, sufixul aoristului -aa- şi desinen
ţele personale secundare medii. Pers. a II-a sing. are desinenţa - cto precedată de
vocala a, -a- intervocalic cade, a şi o se contrag în co. Deci -oa-oo > -cao > -a©.
«îmi educai»
Exemplu: Sg. 1. â-jiai8evxjd-HTJv PI· s-rcaiSeo-aa-neGa D. —

2. e-jtai8e6-aa) â-7iai 8eu-aa-a 0s â-Jtai8EU-ad-cr0T|v
3. â-iraiSeu-aa-to â-jiaiSsu-aa-vxo â-JiaiSso-CTd-aGrjv
Perfectul este format din reduplicaţie, radical şi desinenţele personale prin

cipale medii, legate direct fără vocală tematică şi fără -k-.
«mi-am educat»
Exemplu: Sg. 1. ite-itai8eu-|xav PI. jiE-7tai8e6-jie0a D. —

2. ite-jraiSeo-aai Jt£-7iai8eo-<70e rtE-7tai8eu-a0ov
3. Tce-naiSsu-xai 7t£-jrai8EU-vrai 7iE-7iai8eu-a0ov
N o t ă . Dacă silaba iinală a radicalului este o vocală scurtă, ea se lungeşte

înainte de desinenţele personale. Exemplu: xind-oo «cinstesc» are perfectul mediu
T8-TÎ|ir|-|iai «mi-am cinstit».
Dacă silaba finală a radicalului se termină în consoană oclusivă, această con
soană suferă, sub influenţa primului sunet al desinenţei, următoarele schimbări
fonetice de asimilare:
înainte de -ji-: oclusivele labiale devin -ji-
» guturale devin -y-
» dentale devin -ct-
înainte de -a- :oclusivele labiale formează cu -a- consoana dublă -i|/-

» guturale formează cu-cr-consoana dublă -Ç-
» dentale cad şi rămînedoar -ct-
înainte de -x-: oclusivele labiale devin -n-

» guturale devin -k-
» dentale devin -a-
înainte de -0-: oclusivele labiale aspiră în -<p-

(provenit din o 0 » guturale aspiră în-x-
prin căderea » dentale devin -a- înainte de dentală (prin disimilare)
lui -a- intercon-
sonantic) x.
1 Orice -a- cade cînd se află între două consoane.

LIM BA ELENA 243
Exemple: βλάπτω «vatăm» τάττω «aşez» σκευάζω «pregătesc»

rad. βλαβ- rad. ταγ- rad. σκευαδ-
Sg. 1. βέ-βλαμ-μαι τέ-ταγ-μαι έ-σκεύασ-μαι
2 . βέ-βλαψαι τέ-ταξαι έ-σκεύα-σαι
3. βέ-βλαπ-ται τέ-τακ-ται έ-σκεύασ-ται
PI. 1. βε-βλάμ-μεθα τε-τάγ-μεθα έ-σκευάσ-μεθα
2 . βέ-βλαφ-θε τέ-ταχ-θε έ-σκεύασ-θε
3. βε-βλαμ-μένοί τε-ταγ-μένοι έ-σκευασ-μένοι
εΐσίν 1 εΐσίν είσίν
D. 2. βέ-βλαφ-θον τέ-ταχ-θον έ-σκεύασ-θον
3. βέ-βλαφ-θον τέ-ταχ-θον έ-σκεύασ-θον
Dacă consoana finală a radicalului este o lichidă (k,p), nu se petrece nici o
modificare în contactul dintre lichide şi consoanele iniţiale ale desinenţei. Astfel:
αγγέλλω «anunţ» φθείρω «distrug»
rad. άγγελ- rad. φθερ/φθρ-
Sg. 1. ήγγελ-μαι ε-φθαρ-μαι
2 . ήγγελ-σαι ε-φθαρ-σαι
3. ήγγελ-ται έ-φθαρ-ται
PI. 1. ήγγέλ-μεθα έ-φθάρ-μεθα
2 . ήγγελ-θε ε-φθαρ-θε
3. ήγγελ-μένοι έ-φθαρ-μένον
είσίν είσίν
D. 2. ήγγελ-θον ε-φθαρ-θον
3. ήγγελ-θον ε-φθαρ-θον
Dacă consoana finală a radicalului este nazala -v (radicale în -μ- care să
păstreze pe -μ- înaintea desinenţelor de perfect nu se întîlnesc), acest -v se com
portă neregulat. Unele verbe pierd pe -v- la activ înainte de -k şi îl pierd şi la
mediu, ca, de exemplu: κρίνω «a socoti», perf. α. κέ-κρι-κα, m. κέ-κρι-μαι; altele
asimilează pe v cu μ din desinenţă, ca παροξύνω «a excita», perf. παρώξυμμαι;
altele îl transformă în σ, ca oclusivele dentale: φαίνω, perf. πέ-φασ-μαι.
Iată conjugarea acestor trei verbe:
Sg. 1. κέ-κρι-μαι παρώξυμ-μαι πε-φασ-μαι
2 . κέ-κρι-σαι παρώξυ-σαι πέ-φα-σαι
3. κέ-κρι-ται παρώξυν-ται πέ-φαν-ται
PI. 1 . κε-κρί-μεθα παρωξύμ-μεθα πε-φάσ-μεθα
2 . κέ-κρι-σθε παρώξυν-θε πέ-φαν-θε
3. κε-κρι-μένοι παρωξυμ-μένοι πε-φασ-μένοι
εισίν εισίν είσίν
1 Pers. a III-a pl. a perfectului la verbele cu rădăcina în consoană se formează perifrastic:
din participiul perfect mediu (p. 248) şi verbul „a fl“ la prezent pers. a III-a pl. (p. 231); aceasta,
In dialectul atic; în celelalte dialecte, de exemplu în ionică, se adaugă desinenţa -v n din care v in-
terconsonantic se vocalizează *tetax-VTai > TCtâxurai; ‘ Soiceuda y cat .> âoKeudSaTai etc.
244 MAR IA MARINESCU-HIMO ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
D. 2. Ke-Kpt-CT0OV 7tapd)ûv-0ov jte-<pav-0ov

3. K£-Kpi-CT0OV jtapcbûv-0ov jce-<pav-0ov
Mai mult ca perfectul este format din augment, reduplicaţie, radical şi desinen
ţele personale secundare medii, legate direct, fără vocala tematică.
«îmi educasem»
Exemplu: Sg. 1. e-7t£-jrai8ei3-HT|v PI. £-Jt£-7tai 5£Î>-ii£0a D. —
2 . e-jte-naiSeo-CTo £-n8-nai 8eo-c0e e-7re-jrai8et)-cj0Tiv
3. £-Ji£-7tai 8et)-To E-Tie-ÎCaÎSeD-VTO e-7is-Jiai8ei)-CT0ri v
Verbele cu radicalul în consoană suferă aceleaşi transformări fonetice ca la

perfect.
Exemple: Sg. 1. â-p£-pXdn-|j.r|v £-T£-xdy-|iT|v e-oKeuda-nriv

2 . E-p£-pXa\|/o â-xe-iaqo S-CTKEUO-CTO
3. E-pâ-pXajt-TO â-TE-taK-To â-CTKeuacr-io
Pl. 1. E-p£-pXd|i-HE0a â-T£-xdy-[i£0a â-CTKEUdCT-|lE0a

2. £-P£-pXa<p-0e â-T£-ta%-0E 6-CTKEUCUJ-0S
3. pE-pjian-iiEVOi1 T£-xay-ji£voi £-CTK£Uaa-|i£VOl
vjaav fjaav f|aav
D. 2. E-P£-P^d(p-0r|v E-tE-Tdx-0riv £-(TK£udcr-0riv

3. â-p£-pXd(p-0rjv £-T£-Tdx-0rjv E-aK£udo-0riv
Sg. 1. f|yy£X-(ir|v â-<p0ap-|ir|v

2 . f|yy£A.-CTO E-(p0ap-ao
3. i’iyy£>.-To £-<p0ap-TO
Sg. 1. E-KE-KpÎ-|iT| v Kapcoî)(i-(ir|v E-jtE-tpda-nriv

2. E-K£-Kpl-CTO jtapcbû-ao £-7t£-(pa-CTO
3. £-K£-Kpi-TO napâûv-TO £-Jt£-<paV-T0
Viitorul II este format din tema perfectului (fără -k-, plus -cr- vocala te-
matică şi desinenţele personale principale medii.
«îmi voi fi educat»

Exemplu: Sg. 1. rcs-rcaiSEu-CT-o-nai PI. ns-7iai 8£i)-a-6-(i£0a D. —
2 . Jt£-Jtat8e6-a-7) 7re-jrai8eu-a-e-a 0£ rce-naiSeo-ar-e-aGov
3. 7te-7iai 8eu-cr-8-xai jte-jraiSEu-a-o-vtai 7t£-7tai 8£u-a-£-a0ov
1 Pers. a IlI-a pl. a mai mult ca perfectului la verbele cu radicalul terminat în consoană se
construieşte perifrastic: din participiul perfect mediu al verbului de conjugat şi imperfectul verbului
„a fi“, la aceeaşi persoană.
LIMBA ELENA 245
Conjunctivul mediu
Sc caracterizează prin vocala tematică lungă (o[i\ şi prin desinenţe personale

medii principale, la toate timpurile.
Prezentul se formează din tema prezentului, vocala tematică lungă şi desinen
ţele personale medii principale.
Exemplu: Sg. 1. maiSeii-co-nai PI. îtat8eu-â>-ne0a D. —

2 . TtatSeu-ţj Ttai8e6-r|-a 0e nai 8et>r|-(70ov
3. 7raiS£i)-T|-Tai naiSsu-to-vxat 7iaiSei>r)-c0ov
Aoristul se formează din radical, -a-, vocala tematică lungă şi desinenţele per
sonale principale medii.
«să-mi educ»
Exemplu: Sg. 1. Tcav5eu-a-to-|iai PI. 7tat 8eo-a-(b-(ie0a D. —
2. naiSeu-a-Ţi jtai8eu-a-T)-a0e nai 8eu-(7-r|-a 0ov
3. 7taiSeu-a-r|-Tai TtaiSeo-a-co-vrai 7rai8eu-cr-T|-<j0ov
Perfectul se formează perifrastic, din participiul perfect mediu al verbului

de conjugat şi conjunctivul prezent al verbului «a fi».
«să-mi fi educat»
Exemplu: Sg. 1. ne-nai8eu-nevo<; <î> PI. rce-Jtat8eu-|ievoi d>nev
2. » f|<; » fjte
3. » ţi » d>cri
D. 2. Tte-itaiSeu-nevco fitov
3. » fjxov
Optativul mediu
Se caracterizează prin desinenţe personale secundare medii şi aceiaşi diftongi

-ot- şi -ai- ca la activ.
Prezentul se formează din tema prezentului, diftongul -oi- şi desinenţele perso
nale secundare medii. Pers. a Il-a sing. pierde pe -a- din -cro, fiind intervocalic.
«mi-aş educa»
Exemplu: Sg. 1. nai 8eu-oi-jir|v PI. jiaiSeo-oi-peOa D. —
2. nai5eu-oi-o nai8so-ot-a0e natSeu-oi-a0T|v
3. miSeu-oi-xo jraiSeu-oi-vxo nai5eo-oi-CT0T|v
246 M A R IA M A R I N E S C U - H I M U Ş I F E L I C I A V A N Ţ - Ş T E F
Viitorul se formează din radical, -σ-, diftongul -oi- şi desinenţele personale

secundare medii.
«mi-aş educa»
Exemplu: Sg. 1. παιδευ-σ-οί-μην PI. παιδευ-σ-οί-μεθα D. —
2 . παιδεύ-σ-οι-ο παιδεύ-σ-οι-σθε παιδευ-σ-οί-σθην
3. παιδεύ-σ-οι-το παιδεύ-σ-οι-ντο παιδευ-σ-οί-σθην
Aoristul se formează din radical, -σ-, -αι- şi desinenţele personale secundare
medii.
«mi-aş putea educa»

Exemplu: Sg. 1 . παιδευ-σ-αί-μην PI. παιδευ-σ-αί-μεθα D. —
2 . παιδεύ-σ-αι-ο παιδεύ-σ-αι-σθε παιδευ-σ-αί-σθην
3. παιδεύ-σ-αι-το παιδεύ-σ-αι-ντο παιδευ-σ-αί-σθην
Perfectul se formează perifrastic: din participiul perfect mediu al verbului
de conjugat şi optativul prezent al verbului «a fi».
«mi-aş fi educat»
Exemplu: Sg. 1 . πε-παιδευ-μένος ειην PI. πε-παιδευ-μένοι εϊμεν
2. » εΐης » είτε
3. » είη » εΐεν
D. 2. πε-παιδευ-μένω είτην
3. » είτην
Imperativul mediu
Imperativul mediu prezintă următoarele desinenţe personale specifice: sing.

pers. a Il-a -σο, pers. a IlI-a -σθω; plur. pers. a Il-a -σθε, pers. a IlI-a -σθων;
dual pers. a Il-a -σθον, pers. a IlI-a -σθων.
Prezentul se formează din tema prezentului, vocala tematică şi desinenţele
personale medii. Pers. a Il-a sing. are desinenţa -σο precedată de vocala tema
tică ε; -σ- intervocalic cade, ε şi o se contrag în ou, deci -ε-σο >-εο >ου.
«porunceşte pentru tine» mereu
Exemplu: Sg. 2 . παιδεύ-ου PI. παιδεύ-ε-σθε D. παιδεύ-ε-σθον

3. παιδευ-έ-σθω παιδευ-έ-σθων παιδευ-έ-σθων
Apristul se formează din radical, sufixul caracteristic al aoristului ca şi desi

nenţele personale medii.
LIMBA ELENA 247
«porunceşte pentru tine»

Exemplu: Sg. 2. jraiSeu-aai PI. ranSeu-cra-aGe D. Jtai8ei)-aa-a0ov
3. 7tai 8eo-CTd-CT0{o 7tai 5eu-aâ-a 0iov TraiSeu-ad-aGcov
Perfectul se formează din tema perfectului (fără k) şi desinenţele personale
de imperativ fără vocală tematică.
«să fi poruncit pentru tine» acum, o dată.

Exemplu: Sg. 2. 7ce-jiai5eu-aol PI. Jte-JtaiSeu-aGe D. 7te-7raiSeu-o0ov
3. Jce-7taiS£u-cr0a) Jts-JiavSeu-aOcov 7tE-7xai8£Î>-cj0CDV
N o t ă . Verbele cu radicalul terminat în consoană suferă următoarele schim

bări fonetice.
în primul rînd, -a- din desinenţele care comportă grupul consonantic -a 0- cade,
deoarece se află în poziţie interconsonantică. Apoi, oclusivele labiale şi guturale
din finala rădăcinii aspiră corespunzător înainte de 9 (deci ele devin <p şi x), se com
bină cu -a- din -cto (devenind y,^). Oclusivele dentale înainte de dentală (9) se
disimilează, devenind - o , iar înainte de -cr- din -cro, cad.
Exemplu: Sg. 2. ps-f&cuyo xe-xaô e-aicsua-ao
3. ps-pxd<p-0a) xe-xdx-00) £-crKSuda-0co
PI. 2. ps-pâ(p-0g T8-Tax-0e e-aiceuacy-Oe
3. Ps-P^d(p-0cov T8-Tdx-0cov E-cncEoda-Ocov
D. 2. Ps-Pâcp-Gov xs-tax-0ov e-cncsuaa-0ov
3. p8-pXd(p-0MV x£-xdx-0cov E-iiKeoda-Gcov
Participiul mediu
Sufixul caracteristic ai participiului mediu este -jievo- care apare la toate

timpurile. Se declină ca un adjectiv cu trei terminaţii, masculinul şi neutrul după
declinarea a II-a, femininul după declinarea 1 .
Prezentul este format din tema prezentului, vocala tematică, sufixul de par
ticipiu mediu şi desinenţele cazuale de declinarea I şi a II-a.
«care îşi educă»

Exemplu: N. raxi8eo-6-(ievo<; (m.) TcaiSeu-o-fiEvi] (f.) 7tat 5ci)-o-|i8vov (n.)
G. îtaiSeo-o-nevoo, iraiSeo-o-nevri<;, 7tai 8eu-o-|iEvou
Viitorul se formează din radical, -o-, vocala tematică şi sufixul participiului
mediu.
«care îşi va educa»
Exemplu: N. rrai8ei)-o-6-ncvo: (m.), m i 8i:u-a-o-(isvr| (f), 7iav8eo-a-o-|iEvov (n.)
G. Tiai8eo-a-o-|xevoi), 7iai 8eo-CT-o-|j.s-vT|<;, 7tai 8ei>-c7-o-nevoi>
1 Deoarece - cto nu este precedat de vocala tematică -e-, -a- nu dispare.
MARIA MARINESCU-HIMU ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
Aoristul se formează din radical, sufixul aoristului *aa· şi sufixul participiului

mediu.
«care îşi educă» sau «care şi-a educat»

Exemplu: N. jiai 860-CT(j-|i.6V0(; (m.) 7taiSei)-aa-|Aâvr| (f.) irai8eo-ad-|ievov (n.)
G. TtaiSeo-aa-nevoo, 7tai 8eo-cra-nevr|<;, 7iaiSeo-ca-nevoi)
Perfectul se formează din tema perfectului (fără -k-) şi sufixul participiului

mediu, fără vocală tematică. Accentul stă pe sufix.
«care şi-a educat»

Exemplu: N. ne-jtaiSeu-nevog (m.) jre-rcai8eo-|i£vr| (f.) 7iE-7rai58u-(ievov (n.)
G. 7te-7iat 8eo-|ievou, rce-7iat8eu-n8VT|<;, 7t8-7taiSeU-|18VOU
N o t ă . Verbele cu radicalul terminat în consoană suferă aceleaşi schimbări
fonetice, în contact cu -jjsvo-, ca la indicativ perfect în contact cu -jiai
Exemplu: N. pe-pX-an-jievoţ (m.) p8-pXa|i-H8vr| (f.) Pe-pXa|i-|ievov (n)

G. Pe-Pân-nevot) pe-pXa|i-|i8vri<; Pe-pX,an-nevou
N. xe-Tay-nsvoţ (m.) T8-Tay-|iâvîi (f.) xe-xay-|ievov (n.)
G. te-xay-|ievoi> Te-Tay-(i8VTi<; xe-xay-nevou
N. â-cnceuacF-nevo<; (m.) e-CTKeuaa-iievri (f.) â-CKeuaa-iievov (n.)
G. â-CTKeoaa-|ievou e-CKeoaa-nevriq â-aiceuaa-nevoo
N. f|yyeX.-nevo<; (m.) f|yyeX.-nevri (f.) fiyysX-(ievov (n.)
G. T|yyeX-|ievoo fiyyeX,-nevri5 f|yy8?i-|ievou
N. â-(p9ap-nevo<; (m.) e-(p9ap-nevr| (f.) e-<pâap-|isvov (n.)
G. â-<p9ap-|xevoo â-<p9ap-nevtte e-<p9ap-|ievou
N. Ke-Kpi-|i8Voq (m.) K£-Kpl-|i8VT| (f.) Ke-Kpi-|ievov (n.)
G. Ke-Kpi-|ievoi) K8-Kpi-H8VTjq K8-Kpi-nevoo
N. 7tap-co£,u|i-|ievo(; (.m) nap-CDûn-)ievr| (f.) 7iap-a)^0|i-nevov (n.)
G. Tcap-oô^-jievoi) Jtap-coûia-nevtn; nap-coôji-nevou
N. 7te-<paCT-jA8VO(; (m.) 7te-(paa-|ievri (f.) 7te-cpaCT-|aevov (n.)
G. 7te-<pacr-p8voo 7t8-(paCT-|A8vri<; ne-(pacr-)ievou
Infinitivul mediu
Are sufixul caracteristic -a0ai, la toate timpurile.

Prezentul se formează din tema prezentului, vocala tematică şi sufixul -o0ai.
Exemplu: 7iai 8ei)-8-CT0ai «a-şi educa».
Viitorul se formează din radical, -cr-, vocala tematică şi sufixul -o0ai.
Exemplu: Jtai8eu-a-e-a0at «că îşi va educa».
Aoristul se formează din radical, sufixul aoristului -aa- şi sufixul de infini
tiv -a 0at.
Exemplu: Ttai8eu-aa-a 0ai «că şi-a educat».
MEDIU
παιδεύομαι „îmi educ“
Infi
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu
nitiv
1Ui Sg. 1. παιδεύ-ο-μαι έ-παιδευ-ό-μην παιδεύ-ω-μαι παιδευ-οί-μην Ν. παιδευ-ό-μενος (m)

4> 2. παιδεύ-η . έ-παιδεύ-ου παιδεύ-η , παιδεύ-οι-ο παιδεύ-ου παιδευ-ο-μένη (f) 1K>
C
ac 3. πάιδεύ-ε-ται έ-παιδεύ-ε-το παιδεύ-η-ται παιδεύ οι-το παιδευ-έσθω παιδευ-ό-μενον (η) 0
c
!—1 PI. 1. παιδευ-ό-μεθα έ-παιδευ-ό-μεθα παιδευ-ώ-μεθα ώ
παιδευ-οί-μεθα
c 2. παιδεύ-ε-σθε έ-παιδεύ-ε-σθε παιδεύ-η-σθε παιδεύ-οι-σθε παιδεύ-εσθε '§
a 3. παιδεύ-ο-νται έ-παιδεύ-ο-ντο παιδεύ-ω-νται παιδεύ-οι-ντο παιδευ-έσθων G. παιδευ-ο-μένου
s έ-παιδευ-έ-σθην ΰ
Pk D. 2. παιδεύ-ε-σθον παιδεύ-η-σθον παιδευ-οί-σθην παιδεύ-εσθον παιδευ-ο-μένης
3. παιδεύ-ε-σθον έ-παιδευ-έ-σθην παιδεύ-η-σθον παιδευ-οί-σθην παιδευ-έσθων παιδευ-ο-μένου
παιδεύ-σ-ομαι πε-παιδεύ-σ-ομαι παιδευ-σ-οί-μην Ν. παιδευ-σ-όμενος (m)
tH
—H1 S g.l.
2. παιδεύ-σ-η ^ πε-παιδεύ-σ-η παιδεύ-σ-οι-ο παιδευ-σ-ομένη (f)
3. παιδεύ-σ-εται πε-παιδεύ-σ-εται παιδεύ-σ-οι-το παιδευ-σ-όμενον (η)
h-l PI. 1. παιδευ-σ-όμεθα πε-παιδευ-σ-όμεθα παιδευ-σ-οί-μεθα bl
U 2. παιδεύ-σ-εσθε πε-παιδεύ-σ-εσθε παιδεύ-σ-οι-σθε
o tc
3. παιδεύ-σ-ονται πε-παιδεύ-σ-ονται παιδεύ-σ-οι-ντο G. παιδευ-σ-ομένου «ο
> D. 2. παιδεύ-σ-εσθον πε-παιδεύ-σ-εσθον παιδευ-σ-οί-σθην παιδευ-σ-ομένης 3
3. παιδεύ-σ-εσθον πε-παιδεύ-σ-εσθον παιδευ-σ-οί-σθην παιδευ-σ-ομένου
Sg.l. έ-παιδευ-σά-μην παιδεύ-σ-ω-μαι παιδευ-σ-αί-μην Ν. παιδευ-σά-μενος (m)
έ-παιδεύ-σω ' Ό
Φ
2. παιδεύ-σ-η παιδεύ-σ-αι-ο παίδευ-σαι παιδευ-σα-μένη (f)
3. έ-παιδεύ-σα-το παιδεύ-σ-η-ται παιδεύ-σ-αι-το παιδευ-σά-σθω παιδευ-σά-μενον (η)
PI. 1. έ-παιδευ-σά-μεθα παιδευ-σ-ώ-μεθα παιδευ-σ-αί-μεθα
O 2. έ-παιδεύ-σα-σθε παιδεύ-σ-η-σθε παιδεύ-σ-αι-σθε
< παιδεύ-σα-σθε ■8
3. έ-παιδεύ-σα-ντο παιδεύ-σ-ω-νται παιδεύ-σ-αι-ντο παιδευ-σά-σθων G. παιδευ-σα-μένου tc
D. 2. έ-παιδευ-σά-σθην παιδεύ-σ-η-σθον παιδευ-σ-αί-σθην παιδεύ-σα-σθον παιδευ-σα-μένη ς δ
3. έ-παιδευ-σά-σθην παιδεύ-σ-η-σθον παιδευ-σ-αί-σθην παιδευ-σά-σθων παιδευ-σα-μένου
ct_: S. 1. πε-παίδευ-μαι έ-πε-παιδεύ-μην πεπαιδευμένος ώ πεπαιδευμένος εϊην Ν. πε-παιδευ-μένος (m)
a ϋ
cj 2. πε-παίδευ-σαι έ-πε-παίδευ-σο » ής » εΐης πε-παίδευ-σο πε-παιδευ-μένη (f)
3. πε-παίδευ-ται έ-πε-παίδευ-το » εΐη πε-παιδεύ-σθω πε-παιδευ-μένον (η) b
E » ή οw
s PI. 1. πε-παιδεύ-μεθα έ-πε-παιδεύ-μεθα πεπαιδευμένοι ώμεν πεπαιδευμένοι είμεν οθ
2. πε-παίδευ-σθε έ-πε-παίδευ-σθε » ήτε » είτε πε-παίδευ-σθε 3
3. πε-παίδευ-νται έ-πε-παίδευ-ντο » ώσι » εϊεν πε-παίδεύ-σθων G. πε-παιδευ-μένου ?
ci8Ui D. 2. πε-παίδευ-σθον έ-πε-παιδεύ-σθην πεπαιδευμένω ήτον πεπαιδευμένω εΐτην πε-παίδευ-σθον πε-παιδευ-μένη ς s
Cu 3. πε-παίδευ-σθον έ-πε-παιδεύ-σθην » ήτον » εϊτην πε-παίδεύ-σθων πε-παιδευ-μένου
25 0 M A RIA M A R I N E S C U - H I M U ŞI F E L I C I A V A N Ţ - Ş T E F
Perfectul se formează din tema perfectului (fără -k-) şi sufixul de infinitiv

mediu -a0ai, fără vocală tematică. Accentul stă pe ultima silabă a temei.
Exemplu: Jts-7iai8eO-<T0ai «a-şi fi educat» şi «că şi-a educat» (v. tabelul
conjugării medii p. 249).
Conjugarea verbelor Sn -ω pasiv
Pasiv
Deosebirea dintre flexiunea medie şi cea pasivă apare numai Ia două timpuri:
la viitorul I şi la aorist. Sufixul caracteristic pasivului este -θη- mai rar -η-. Viitorul
adaugă la rădăcina verbului -θη- sau -η- şi desinenţe personaletmedii. Aoristul după
sufixul -θη- sau -η- adaugă desinenţe personale active. De exemplu: verbul παι
δεύω are viitorul παιδευ-θή-σ-ομαι, aoristul έπαιδεύ-θη-ν; verbul γράφω are vii
torul γραφ-ή-σ-ομαι, aoristul έ-γράφ-η-ν. Pentru fiecare verb îr parte trebuie
consultat dicţionarul în privinţa sufixului cu care îşi creează pasivul (cu -θη-
sau cu -η-).
Indicativul pasiv
Viitorul I se formează din radical, -θη- sau -η-, -σ-, vocalele tematice şi desi
nenţele personale principale medii.
«voi fi educat»
Exemplu: Sg. 1. παιδευ-θή-σ-ο-μαι PI. παιδευ-θη-σ-ό-μεθα
2. παιδευ-θή-σ-η παιδευ-θή-σ-ε-σθε
3. παιδευ-θή-σ-ε-ται παιδευ-θή-σ-ο-νται
D. 2. παιδευ-θή-σ-ε-σθον
3. παιδευ-θή-σ-ε-σθον
«voi fi desenat»
Sg. 1. γραφ-ή-σ-ο-μαι Ρ1. γραφ-η-σ-ό-μεθα
2. γραφ-ή-σ-η γραφ-ή-σ-ε-σθε
3. γραφ-ή-σ-ε-ται γραφ-ή-σ-ο-νται
D. 2. γραφ-ή-σ-ε-σθον
3. γραφ-ή-σ-ε-σθον
Notă. Vocalele care preced -0t|- se lungesc, conşoanele aspiră cores
punzător.
L IM BA ELENA 251
Aoristul se formează din augment, radical, -Gri- sau -ti- desinenţele personale
secundare active. Pers. a IlI-a pl. mai primeşte sufixul -ca- înainte de desinenţă.
«am fost educat»

Exemplu: Sg. l·. έ-παιδεύ-θη-ν Pl έ-παιδεύ-θη-μεν
2. έ-παιδεύ-θη-ς έ-παιδεύ-θη-τε
3. έ-παιδεύ-θη έ-παιδεύ-θη-σα-ν
D. 2. έπαιδευ-θή-την
3.
«am fost desenat»

Exemplu: Sg. 1. έ-γράφ-η-ν Pl. έ-γράφ-η-μεν D. 1. —
2. έ-γράφ-η-ς έ-γράφ-η-τε 2. έ-γραφ-ή-την
3. έ-γράφ-η έ-γράφ-η-σα-ν 3. έ-γραφ-ή-την
Conjunctivul pasiv
La Conjunctiv, -0t|- sau -t|-, înainte de vocalele tematice lungi, se scurtează

în -05-, -e-, apoi e se contrage cu vocala tematică, fiind înghiţit de aceasta.
Conjunctivul nu are viitor.
Aoristul se formează din radical -0r|- sau -rj- vocala tematica lungă şi desi
nenţele personale principale active.
«să fiu educat»

Exemplu: Sg. 1. παιδευ-θδ1 Pl. παιδευ-θώ-μεν D.
2. παιδευ-θης παιδευ-θή-τε παιδευ-θή-τον
3. παιδευ-θζ παιδευ-θώσι παιδευ-θή-τον
«să fiu desenat»

Exemplu: Sg. 1. γραφ-ώ Pl. γραφ-ώ-μεν D. —
2. γραφ-ής γραφ-ή-τε γραφ-ή-τον
3. γραφ-η γραφ-ώσι γραφ-ή-τον
Optativul pasiv
Este caracterizat prin diftongul -oi- şi -irj-, ultimul alternat cu -i-, şi desi
nenţe secundare·
Viitorul se formează din radical, -01]- sau -ti», -a-, diftongul -oi- şi desinen
ţele personale secundare medii.
1 Accentul este circumflex pe vocala tematica în toată paradigma, deoarece provine dintr-o
contracţie *παιδευ-θέ-ω > παιδευθώ, *γραφ-έ-ω > γραφώ etc.
252 MARI A M A R1N E SC U -H IM U ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
«aş fi educat»
Exemple:. Sg. 1. 7tai8eo-0T|-cT-oi-HT|v PI. 7iai8eo-0T|-a-oi-ne0a
2. Jtai5eu-0f|-a-ot-o Jtai5eu-0f\-a-oi-a08
3. jrai8ei)-0fi-<T-oi-xo icav8ev)-0fj-a-oi-vxo
D. 2. 7taiS8V)-0rţ-CT-oi-CT0r|V
3. 7tai8ei>0T|-a-oi-G0r|v
«aş fi desenat»
Sg. 1. Ypa<p-r|-a-oi-HT|v PI. ypa<p-Ti-a-oi-|ie0a
2. ypa<p-f|-CT-ov-o ypa(p-r|-a-oi-a0e
3. ypa<p-f|-CT-ov-xo ypa<p-f)-c-oi-vxo
D. 2. ypa<p-r|-CT-oi-(70Tiv
3. ypa(p-ri-CT-oi-CT0riv
Aoristul se formează din radical, -0r|- sau -r|- care se scurtează în -08-, -e-,
înainte de vocală, sufixul -ir|- la singular, -i- la plural, şi desinenţele personale
secundare active; -i- din sufix împreună cu -e- precedent formează diftong (-ei-).
«aş putea fi educat»

Exemple: Sg. 1. natO£u-0eÎT|-v PI. rcai8eu-0eî-|iev D. —
2. naiSeu-Oeirj-Q Ttai8eo-0eî-xe 7iai8eo-0ei-xT)v
3. jrai8eu-0eit| naiSeu-Oeî-ev 7tai8e«-0ei-xriv
«aş putea fi desenat»

Sg. 1. ypa<p-eir|-v PI. ypatp-eî-nev D. —
2. ypa<p-8ÎT|-<; ypatp-eî-xe ypa(p-8t-xrjv
3. ypatp-eirj ypatp-eT-ev ypa<p-ei-TT|v
N o t ă . Accentul se menţine pe sufix.
Imperativul pasiv
Imperativul nu are viitor.

Aoristul este format din radical, -0tj- sau -ti- şi desinenţele personale de
imperativ, active. Pers. a Il-a sing. are desinenţa -0i care se disimilează în -xi
după -0î)-. La pers. a IlI-a pl. -0t|- şi -r|- se scurtează în -08-, -e-, înainte de-vx-,
potrivit legii lui Osthoff1.
«fii educat»
Exemple: Sg. 2. jtai8ei)-0T|-xi Pl. Jtai8eu-0T|-xe D. 7iou8eu-0r|-xov
3. Ttav8eu-0f|-x(o naiSeu-Os-vxcov Jtav88U-0f|-xo)v
1 V. Fonetica, p/180: o vocală lungă urmată de o sonantă + oclusivă sau c se scurtează.

L IM B A E LE N A 253
«fii desenat»
Sg. 2. ypd<p-r|-0i PI. ypd(p-ri-xe D. ypd<p-T|-xov
3. ypatp-fi-tco ypatp-s-vxwv ypa(p-f|-TO)V
Accentul stă cit mai depărtat posibil.
Participiul pasiv
Viitorul se formează din radical, -0rj- sau -rj-, -<r, vocala tematică şi sufixul
participiului mediu -pevo. '
«care va fi educat»
Exemplu: N. 7taiSeo-0ri-cr-6-|isvo<; (m) 7tai8ei)-0r|-CT-o-(ievr| (f)
G. 7iai8eo-0r|-cT-o-n8vou 7tai8eu-0r|-<yo-|j.svTi(;
jrai8eu-0ri-CT-6-H£Vov (n)
naiSeo-Orj-a-o-nevou
N. ypa(p-r|-a-6-|i£Vot; (m) ypa<p-r|-a-o-(i£vr| (f) ypacp-ri-cr-o-jievov (n)
G. ypa<p-r|-<7-o-|i£voo ypa<p-r|-CT-o-|aevTi<; ypacp-ri-cr-o-(.ievou
Se declină ca un adjectiv de deci. 1 şi a 11-a.
Aoristul se formează din radical, -Gr)-, -t|-, scurtate în -6e-, -8-, înainte de
-vx-1, sufixul -vx-, caracteristic participiului. Masculinul are desinenţă de nomina
tiv care face să cadă grupul nazal -vx-, lungind compensator vocala precedentă
-s->-si-, deci: -0£-vx-<;>-0eî<;. Femininul mai adaugă la -vt- sufixul -ja-;-j- cu -x-
se schimbă în - o , iar acest -c- face să cadă -v- precedent, lungind compensator
vocala tematică -s- în -ei-; deci -0e-vx-ja- -0evcra>-0£îcra. Neutrul este egal cu
tema, -x final căzînd la nominativ, neputîndu-se menţine în poziţie finală.
«care a fost educat»
Exemple: N. 7taiSeo-0ei<; (m) itaiSeu-Oeîcra (f) îittiSeu-08v (n)
G. îtaiS8U-08-vx-o; TCaiSei)-0eÎCTTi<; nai5?.i)-08-vx-oq
«care a fost desenat»
N . ypa<p-8Î!; (m.) ypatp-eîaa (f.) ypoup-sv (n.)
G. ypa<p-e-vx-0(; ypacp-eiari? ypacp-s-vx-oq
N o t e . 1. Participiul aorist pasiv poartă accent pe sufixul caracteristic pasi
vului -0T]-, -r|-, respectiv -08-, -e-.
2. Masculinul şi neutrul se declină după declinarea a IlI-a, ca substantivele
cu tema în -vx-, femininul după declinarea I.
Infinitivul pasiv
Viitorul se formează din radical, -0r(- sau -rj-, -a-, vocala tematică şi sufixul
de infinitiv mediu -a0ai.
Exemple: Ttai5ei)-0i|-a-e-a0ai «că va fi educat», ypa<p-i|-<7-e-CT0ai, «că va fi
desenat».
1 Potrivit aceleiaşi legi, semnalată în nota precedentă.
254 MARIA M A R IN E SC U -H IM U ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
Aoristul se formează din radical, -θη- sau -η- şi sufixul de infinitiv -vat.
Accentul stă pe sufixul caracteristic pasivului.
Exemple παιδευ-θή-ναι «că a fost educat», γραφ-ή-ναι «că a fost desenat».
(V. tabelul conjugării pasive p. 255.)
N o t ă . Deci, în afara sufixului -θη-, care se întîlneşte cel mai des, unele
verbe au la pasiv sufixul -η-, care se comportă exact ca -θη-, doar că lipseşte -Θ-.
La origine, atît sufixul -η- cît şi -θη- imprimau verbului o valoare intranzitivă,
fapt atestat în greacă în cîteva urme, ca, de exemplu: χαίρω, aor. έ-χάρ-η-ν «mă
bucurai»; φαίνω, aor. έ-φάν-η-ν «apărui»; δύναμαι, aor έ-δυνή-θη-ν «putui»;
εραμαι, aor. ήράσ-θη-ν «fui îndrăgostit». în cursul veacurilor, aceste două sufixe
s-au specializat în redarea pasivului, astfel: τρέπω are aor. pas. έ-τρέφ-θη-ν şi
έ-τράπ-η-ν «am fost întors». (Pentru flexiunea tipului έ-γράφ-η-ν v. şi έ-χάρ-
-η-ν p. 264.)
Verbe contrase
Verbele cu tema prezentului terminată în -α-, -ε-, -o- contrag la prezent şi

imperfect aceste vocale cu vocala tematică sau de legătură, de aceea se numesfc
verbe contrase. La celelalte timpuri, -α-, -ε-, -o- se lungesc (a şi ε>η; ο>ω) şi
urmează conjugarea regulată a lui παιδεύω.
Regulile de contracţie, în general, sînt: sunetul ă este mai puternic decît e
iar o este mai puternic decît ă şi e; sunetul mai puternic este cel care se men
ţine după contracţie; i din diftongi se subscrie.
Accentul, la verbele contrase, cunoaşte următoarele reguli: dacă a fost accen
tuată prima vocală care intră în contracţie, rezultatul contracţiei va purta accent
circumflex; dacă a fost accentuată a doua vocală a contracţiei, rezultatul contrac
ţiei va purta accent ascuţit; dacă n-a fost accentuată nici una din cele două vocale
care se contrag, rezultatul contracţiei nu va purta nici un fel de accent.
Optativul are sufixul caracteristic -οιη- la singular, -oi- la plural; infinitivul
are în sufixul -ειν un e (e lung închis), deci în contracţie el contează ca un e, nu
ca diftong.
Verbele cu tema în -a
Există mai multe verbe cu tema în -a- ca, de exemplu: vucd-co «a învinge»
iijid-co «a cinsti», rcr|8dt-o) «a sări» etc.
Regulile de contracţie a verbelor cu tema în -a- sînt:
a+ o
α + ου = ω α -{- οι = ω
α -f ω .
Conjugarea verbului νικά-ω «înving»1 (p. 257.)
1 Vom da numai prezentul şi imperfectul unde are loc contracţia.
PASIV
παιδεύομαι „sînt educat“
e Indicativ Infi
Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu nitiv
<£ S g.l. παιδεύ-ο-μαι έ-παιδευ-ό-μην παιδεύ-ω-μαι παιδευ-οί-μην

a
& 2. παιδεύ-η έ-παιδεύ-ου παιδεύ-η παιδεύ-οι-ο παιδεύ-ου Ν. παιδευ-ό-μενος (m) <χ>
e 3. παιδεύ-ε-ται έ-παιδεύ-ε-το παιδεύ-η-ται παιδεύ-οι-το παιδευ-έ-σθω παιδευ-ο-μένη (f) ο
W
Pl. 1. παιδευ-ό-μεθα έ-παιδευ-ό-μεθα παιδευ-ώ-μεθα παιδευ-οί-μεθα παιδε-ό-μενον (η) οC0
2. παιδεύ-ε-σθε έ-παιδεύ-ε-σθε παιδεύ-η-σθε παιδεύ-οι-σθε παιδεύ-ε-σθε G. tO
3. παιδεύ-ο-νται έ-παιδεύ-ο-ντο παιδεύ-^ω-νται παιδεύ-οι-ντο παιδευ-έ-σθων παιδευ-ο-μένου ψ*
§ a
££ D. 2. παιδεύ-ε-σθον έ-παιδευ-έ-σθην παιδεύ-Τι-σθον παιδευ-οί-σθην παιδεύ-ε-σθον παιδευ-ο-μένης
3. παιδεύ-ε-σθον έ-παιδευ-έ-σθην παιδεύ-η-σθον παιδευ-οί-σθην παιδευ-έ-σθων παιδευ-ο-μένου
>
Sg. 1. παιδευ-θή-σ-ομαι πε-παιδεύ-σ-ο-μαι παιδευ-θη -σ-οί-μη ν Η
H·* 2. παιδευ-θή-σ-η πε-παιδεύ-σ-η παιδευ-θή-σ-οι-ο Ν. παιδευ-θη-σόμενος(Γη) <1
’co* 3. παιδευ-θή-σ-ε-ται πε-παιδεύ-σ-ε-ται παιδευ-θή-σ-οι-το παιδευ-θη-σομένη (f) Γ
J
HH Pl. 1. παιδευ-θη-σ-όμεθα πε-παιδευ-σ-ό-μεθα παιδευ-θη-σ-οί-μεθα παιδευ-θη-σόμενον <η) Τ
Im
O 2. παιδευ-θή-σ-ε-σθε πε-παιδεύ-σ-ε-σθε παιδευ-θή-σ-οι-σθε G. παιδευθησομένου
3. παιδευ-θή-σ-ονται πε-παιδεύ-σ-ο-νται παιδευ-θή-σ-οι-ντο παιδευθησομένης
■> D. 2. παιδευ-θή-σ-ε-σθον πε-παιδεύ-σ-ε-σθον
3. παιδευ-θή-σ-ε-σθον πε-παιδεύ-σ-ε-σθον
παιδευ-θη -σ-οί-σθη ν
παιδευ-θη-σ-οί-σθην
παιδευθησομένου 1 **
3V
S g.l. έ-παιδεύ-θη-ν παιδευ-θώ παιδευ-θείην *
2. έ-παιδεύ-θη-ς παιδευ-θής παιδευ-θείης παιδεύ-θη-τι Ν. παιδευ-θείς (m)
3. έ-παιδεύ-θη παιδευ-θή παιδευ-6είη παιδευ-θή-τω παιδευ-θεϊσα (f )
‘C PL 1. έ-παιδεύ-θη-μεν παιδευ-θώμεν παιδευ-θεΐμεν παιδευ-θέν (η) 5 11•i
O *
!< 2. έ-παιδεύ-θη-τε παιδευ-θήτε παιδευ-θεΐτε παιδεύ-θη-τε G. παιδευ-θέ-ντος
j 3. έ-παιδεύ-θη-σαν παιδευ-θώσι παιδευ-θεΐεν παιδευ-θέ-ντων παιδευ-θείσης $ \
i D. 2. έ-παιδευ-θή-την παιδευ-θήτον παιδευ-θείτην παιδεύ-θη-τον παιδευ-θέ-ντος
3. έ-παιδευ-θή-την παιδευ-θήτον παιδευ-θείτην παιδευ-θή-των
O* S g.l. πε-παίδευ-μαι
(4-4* έ-πε-παιδεύ-μην πεπαιδευμένος ώ πεπαιδευμένος εΐην
ο
6 2. πε-παίδευ-σαι έ-πε-παίδευ-σο »
»
ίς » εΐης πε-παίδευ-σο Ν. πε-παιδευ-μένος (m ).
b
a 3. πε-παίδευ-ται έ-πε-παίδευ-το ή » εΐη πε-παιδεύ-σθω πε-παιδευ-μένη (f)
έ-πε-παιδεύ-μεθα )0
5 Pl. 1. πε-παιδεύ-μεθα πεπαιδευμένοι ώμεν πεπαιδευμένοι είμεν πε-παιδευ-μένον (η) CO
2. πε-παίδευ-σθε έ-πε-παίδευ-σθε » ήτε » είτε πε-παίδευ-σθε G. πεπαιδευμένου ο

1u D. 2.3. πε-παίδευ-σθον
πε-παίδευ-νται έ-πε-παίδευ-ντο » ώσι » εΐεν πε-παιδεύ-σθων πεπαιδευμένης £
έ-πε-παιδεύ-σθην πεπαιδευμένω ήτον πεπαιδευμένω εϊτην πε-παίδευ-σθον πεπαιδευμένου
O h
3. πε-παίδευ-σθον έ-πε-παιδεύ-σθην » ήτον » εϊτην πε-πειδεύ-σθων
256 MARIA M A RIN E SC U -H IM U ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
N o t e 1. Verbele ζάω «trăiesc», διψάω «mi-e sete», πεινάω «mi-e foame»,

χράω «dau un oracol» χράομαι «mă folosesc de» contrag în η, la formele la
care celelalte verbe contrag în ă. Exemplu: indicativ prezent: ζώ, ζης, ζή, ζώμεν,
ζήτε, ζώσι; χρώμαι, χρί|, χρήται, χρώμεθα, χρήσθε, χρώνται.
2. Verbele κά(ι)ω «ard» şi κλά(ι)ω «plîng» nu contrag, pentru că la ori
gine sînt verbe cu tema în i, sufix adăugat la radicalul în -F : *καφ-ι-ω>καίω
şi κάω; *κλαΡ-ι-ω > κλαίω şi κλάω.
Verbele cu tema în -ε-

Există multe verbe cu tema în -ε- ca ποιέω «a face», φιλέω «a iubi», θαρ-
ρέω «a îndrăzni», περιπατέοι «a se plimba». Iată regulile de contracţie:
î;-j-ε] ε+ ο | ε + η==η ε + ω=ω

\ ----- ει \ ου
e-H n) e + od J ε + η=-=η ε + ο ι—οι
N o t ă . Verbele în -ε- cu radicalul monosilabic nu contrag decît acele vocale

al căror rezultat este -ει-, celelalte rămîn necontrase. Exemple: πλέω «navighez»,
δέω «leg», ξέω «gravez», ζέω «fierb» etc. Astfel, indicativul prezent este πλέω,
πλεΐς, πλεΐ, πλέομεν, πλεΐτε, πλέουσι, πλεΐσθον, πλεισθον. Unele din aceste verbe
au la origine tema în F care cade intervocalic. Verbul πλέω are viitorul πλεύσω
(prin prezenţa lui F (> υ ) înainte de consoană), aoristul έ-πλευ-σα, perfectul πέ-
πλευ-κα. Altele, cum este δέω, au şi forme identice cu ποιέω, cu contracţia
completă, iar altele au o conjugare neregulată. (V. conjugarea verbului ποιέω, p. 258.)
Verbele cu tema în -o-
Iată cîteva exemple de verbe cu tema în -o-: crreipavocD «a încununa»,

piaGoo) «a plăti solda», SooXoco «a înrobi», kcikoco «a maltrata» etc.
Regulile de contracţie la verbele cu tema în -o- sînt:
ο+ ε ο + ει
o -f ω
o -fo -ου (!) ο+ η
ο+ η
ο + ου ο + οι
N o t ă . Există unele verbe cu tema în -o-, ca ριγόω «a suferi de frig», ίδρόω

«a transpira» etc., care contrag în -ω- în loc de -ου-, în -ω- în loc de -oi-. Exemplu,
indicativ prezent: ριγώ, ριγφς, βιγφ, ριγώμεν, £ιγ<δτε, βιγώσι, ριγωτόν, ριγίδτον.
(V. conjugarea verbului στεφανόω ρ. 259.)
L IM BA ELENA 25 7
νικά-ώ > νικώ „înving"

Activ Medio-pasiv
Sg. 1 νικά-ω > νικώ Sg. 1 νικά-ο-μαι > νικώ-μαι

Indicativ prezent
2 νικά-εις > νικάς 2 νικά-η > νικα

3 νικά-ει > νικα 3 νικά-ε-ται > νικά-ται
Ρ1. 1 νικά-ο-μεν > νικώμεν Ρ1. 1 νικα-ό-μεθα > νικώ-μεθα
2 νικά-ε-τε > νικάτε 2 νικά-ε-σθε > νικά-σθε
3 νικά-ουσι > νικώσι 3 νικά-ο-νται > νικώ-νται
Ό. 2 νικά-ε-τον > νικάτον D. 2 νικά-ε-σθον > νικα-σθον
3 νικά-ε-τον > νικατον 3 νικά-ε-σθον > νικά-σθον
Sg. 1 έ-νίκα-ο-ν > έ-νίκων Sg. 1 έ-νικα-ό-μην > έ-νικώ-μην

Indicativ imperf.
2 έ-νίκα-ες > έ-νίκας 2 έ-νικά-ου > έ-νικώ

3 έ-νίκα-ε > έ-νίκα 3 έ-νικά-ε-το > έ-νικά-το
Ρ1. 1 έ-νικά-ο-μεν > έ-νικώμεν Ρ1. 1 έ-νικα-ό-μεθα > έ-νικώ-μεθα
2 έ-νικά-ε-τε > έ-νικατε 2 έ-νικά-ε-σθε > έ-νικά-σθε
3 έ-νίκα-ο-ν > έ-νίκων 3 έ-νικά-ο-ντο > έ-νικώ-ντο
Ό. 2 έ-νικα-έ-την > έ-νικάτην D. 2 έ-νικα-έ-σθην > έ-νικά-σθην
3 έ-νικα-έ-την > έ-νικάτην 3 έ-νικα-έ-σθην > έ-νικά-σθην
Sg. 1 νικά-ω > νικώ Sg. 1 νικά-ω-μαι > νικώ-μαι

Conjunctiv prez.
2 νικά-ης > νικάς 2 νικά-η > νικα

3 νικά-η > νικα 3 νικά-η-ται > νικα-ται
Ρ1. 1 νικά-ω-μεν > νικώμεν Ρ1. 1 νικα-ώ-μεθα > νικώ-μεθα
2 νικά-η-τε > νικάτε 2 νικά-η-σθε > νικά-σθε
3 νικά-ω-σι > νικώσι 3 νικά-ω-νται > νικώ-νται
Ό. 2 νικά-η-τον > νικάτον D. 2 νικά-η-σθον > νικα-σθον
3 νικά-η-τον > νικάτον 3 νικά-η-σθον > νικά-σθον
1 νικα-οίη-ν > νικώην Sg*. 1 νικα-οί-μην > νικώ-μην

Optativ prezent
2 νικα-οίη-ς > νικώης 2 νικά-οι-ο > νικώο

3 νικα-οίη > νικώη 3 νικά-οι-το > νικφ-το
Ρ1. 1 νικά-οι-μεν > νικώμεν PL 1 νικα-οί-μεθα > νικώ-μεθα
2 νικά-οι-τε > νικώτε 2 νικά-οι-σθε > νικώ-σθε
3 νικά-οι-εν > νικώεν 3 νικά-οι-ντο > νικώ-ντο
Ό. 2 νικα-οί-την > νικώτην D. 2 νικα-οί-σθην > νικώ-σθην
3 νικα-οί-την > νικώτην 3 νικα-οί-σθην > νικώ-σθην
Infinitiv prez. | Participiu prez. | Imperativ prez.
Sg. 2 νίκα-ε > νίκα Sg. 2 νικά-ου > νικώ

3 νικα-έ-τω > νικάτω 3 νικα-έ-σθω > νικά-σθω
Ρ1. 2 νικά-ε-τε > νικάτε Ρ1. 2 νικά-ε-σθε > νικά-σθε
3 νικα-ό-ντων > νικώντων 3 νικα-έ-σθων > νικά-σθων
Ό. 2 νικά-ε-τον > νικάτον D. 2 νικά-ε-σθον > νικά-σθον
3 νικα-έ-των > νικάτων 3 νικα-έ-σθων > νικά-σθων
Ν. νικά-ων (πι) > νικών Ν. νικα-ό-μενος (m) > νικώμενος

νικά-ουσα (ί) > νικώσα νικα-ο-μένη (f) > νικωμένη
νικά-ον (η) > νικών νικα-ό-μενον (η) > νικώμενον
θ. νικά-ο-ντος > νικώντος G. νικα-ο-μένου > νικωμένου
νικα-ούσης > νικώσης νικα-ο-μένης > νικωμένης
νικά-ο-ντος > νικώντος νικα-ο-μένου > νικωμένου
1 νικά-ειν > νικάν νικά-ε-σθαι > νικάσθαι

I
1
258 M A R IA M A R I N E S C U - H I M U ŞI F E L I C I A V A N Ţ -Ş T E F
ποιέω > ποιώ «fac»
Activ Medio-pasiv
Sg. 1 ποιέ-ω > ποιώ Sg. 1 ποιέ-ο-μαι > ποιοϋ-μαι

2 ποιέ-εις > ποιείς 2 ποιέ-η > ποιή
3 ποιέ-ει > ποιεί 3 ποιέ-ε-ται > ποιεΐ-ται
PI. 1 ποιέ-ο-μεν > ποιοϋ-μεν PI. 1 ποιε-ό-μεθα > ποιού-μεθα
2 ποιέ-ε-τε > ποιεΐ-τε 2 ποιέ-ε-σθε > ποιεΐ-σθε
3 ποιέ-ου-σι > ποιοϋσι 3 ποιέ-ο-νται > ποιοΰ-νται
D. 2 ποιέ-ε-τον > ποιεΐ-τον D. 2 ποιέ-ε-σθον > ποιεΐ-σθον
3 ποιέ-ε-τον > ποιεΐ-τον 3 ποιέ-ε-σθον > ποιεΐ-σθον
Sg. 1 έ-ποίε-ο-ν > έ-ποίου-ν Sg. 1 έ-ποιε-ό-μην > έ-ποιού-μην

2 έ-ποίε-ε-ς > έ-ποίει-ς , 2 έ-ποιέ-ου > έ-ποιοϋ
3 έ-ποίε-ε > έ-ποίει 3 έ-ποιέ-ε-το > έ-ποιεΐ-το
PI. 1 έ-ποιέ-ο-μεν > έ-ποιοϋ-μεν PI. 1 έ-ποιε-ό-μεθα > έ-ποιού-μεθα
2 έ-ποιέ-ε-τε > έ-ποιεί-τε 2 έ-ποιέ-ε-σθε > έ-ποιεΐ-σθε
3 έ-ποίε-ο-ν > έ-ποίου-ν 3 έ-ποιέ-ο-ντο > έ-ποιοϋ-ντο
D. 2 έ-ποιε-έ-την > έ-ποιεί-την D. 2 έ-ποιε-έ-σθην > έ-ποιεί-σθην
3 έ-ποιε-έ-την > έ-ποιεί-την 3 έ-ποιε-έ-σθην > έ-ποιεί-σθην
Sg. 1 ποιέ-ω > ποιώ Sg. 1 ποιέ-ω-μαι > ποιώ-μαι

2 ποιέ-ης > ποιής 2 ποιέ-η > ποιή
3 ποιέ-η > ποιη 3 ποιέ-η-ται > ποιή-ται
PI. 1 ποιέ-ω-μεν > ποιώ-μεν Ρ1. 1 ποιε-ώ-μεθα > ποιώ-μεθα
2 ποιέ-η-τε > ποιή-τε 2 ποιέ-η-σθε > ποιή-σθε
3 ποιέ-ωσι > ποιώσι 3 ποιέ-ω-νται > ποιώ-νται
D. 2 ποιέ-η-τον > ποιή-τον D. 2 ποιέ-η-σθον > ποιή-σθον
3 ποιέ-η-τον > ποιή-τον 3 ποιέ-η-σθον > ποιή-σθον
Sg. 1 ποιε-οιη-ν > ποιοιη-ν Sg. 1 ποιε-οί-μην > ποιοί-μην

S 2 ποιε-οίη-ς > ποιοίη-ς 2 ποιέ-οι-ο > ποιοΐ-ο
§a PI.
3
1
ποιε-οίη > ποιοίη
ποιέ-οι-μεν > ποιοΐ-μεν Ρ1.
3
1
ποιέ-οι-το > ποιοΐ-το
ποιε-οί-μεθα > ποιοί-μεθα
> 2 ποιέ-οι-τε > ποιοΐ-τε 2 ποιέ-οι-σθε > ποιοΐ-σθε
3 3 ποιέ-οι-εν > ποιοΐ-εν 3 ποιέ-οι-ντο > ποιοΐ-ντο
D. 2 ποιε-οί-την > ποιοί-την D. 2 ποιε-οί-σθην > ποιοί-σθην
ο 3 ποιε-οί-την > ποιοίτην 3 ποιε-οί-σθην > ποιοί-σθην
Sg. 2 ποίε-ε > ποίει Sg. 2 ποιέ-ου > ποιοϋ

3 ποιε-έ-τω > ποιεί-τω 3 ποιε-έ-σθω > ποιεί-σθω
PI. 2 ποιέ-ε-τε > ποιεΐ-τε Ρ1. 2 ποιέ-ε-σθε > ποιεΐ-σθε
3 ποιε-ό-ντων > ποιού-ντων 3 ποιε-έ-σθων > ποιεί-σθων
D. 2 ποιέ-ε-τον > ποιεΐ-τον D. 2 ποιέ-ε-σθον > ποιεΐ-σθον
3 ποιε-έ-των > ποιεί-των 3 ποιε-έ-σθων > ποιεί-σθων
Ν. ποιέ-ων (m) > ποιών Ν. ποιε-ό-μενος (m) > ποιούμενος

ποιέ-ουσα (f) > ποιοϋσα ποιε-ο-μένη (f) > ποιου-μένη
ποιέ-ον (η) > ποιούν ποιε-ό-μενον (η) > ποιού-μενον
G. ποιέ-ο-ντ-ος > ποιοϋ-ντ-ος G. ποιε-ο-μένου > ποιου-μένου
ποιε-ούσης > ποιούσης ποιε-ο-μένης > ποιου-μένη ς
ποιέ-ο-ντ-ος > ποιοϋ-ντ-ος ποιε-ο-μένου > ποιου-μένου
ποιε-ειν > ποιεΐν ποιέ-ε-σθαι > ποιεΐ-σθαι

L IM B A E LE N A 2 59
στεφανόω > σνεφανώ «încununez»
Activ Medio-pasiv
Indicativ prezent
Sg. 1 στεφανό-ω > στεφανώ Sg. 1 στεφανό-ο-μαι > στεφανοϋ-μαι

2 στεφανό-εις > στέφανοις 2 στεφανό-η > στέφανοι
3 στεφανό-ει > στέφανοι 3 στεφανό-ε-ται > στεφανοϋ-ται
PL 1 στεφανό-ο-μεν > στεφανοϋ-μεν Ρ1. 1 στεφανο-ό-μεθα > στεφανού-μεθα
2 στεφανό-ε-τε > στεφανοϋ-τε 2 στεφανό-ε-σθε > στεφανοϋ-σθε
3 στεφανό-ουσι > στεφανουσι 3 στεφανό-ο-νται > στεφανοϋ-νται
D. 2 στεφανό-ε-τον > στεφανοϋ-τον D. 2 στεφανό-ε-σθον > στεφανοϋ-σθον
3 στεφανό-ε-τον > στεφανοΰ-τον 3 στεφανό-ε-σθον > στεφανοϋ-σθον
Indicativ imperf.
Sg. 1 έ-στεφάνο-ο-ν > έ-στεφάνου-ν Sg. 1 έ-στεφανο-ό-μην > έ-στεφανού-μην

2 έ-στεφάνο-ε-ς > έ-στεφάνου-ς 2 έ-στεφανό-ου > έ-στεφανοϋ
3 έ-στεφάνο-ε > έ-στεφάνου 3 έ-στεφανό-ε-το > έ-στεφανοϋ-το
Ρ]. 1 έ-στεφανό-ο-μεν > έ-στεφανοϋ-μεν PL 1 έ-στεφανο-ό-μεθα > έ-στεφανού-μεθα
2 έ-στεφανό-ε-τε > έ-στεφανου-τε 2 έ-στεφανό-ε-σθε > έ-στεφανοϋ-σθε
3 έ-στεφάνο-ο-ν > έ-στεφάνου-ν 3 έ-στεφανό-ο-ντο > έ-στεφανοΰ-ντο
D. 2 έ-στεφανο-έ-την > έ-στεφανού-την D. 2 έ-στεφανο-έ-σθην > έ-στεφανού-σθην
3 έ-στεφανο-έ-την > έ-στεφανού-την 3 έ-στεφανο-έ-σθην > έ-στεφανού-σθην
Conjunctiv prez.
Sg. 1 στεφανό-ω > στεφανώ Sg. 1 στεφανό-ω-μαι > στεφανώ-μαι

2 στεφανό-η ς > στεφανοΐς 2 στεφανό-η > στέφανοι
3 στεφανό-η > στέφανοι 3 στεφανό-η-ται > στεφανώ-ται
PL 1 στεφανό-ω-μεν > στεφανώ-μεν PL 1 στεφανο-ώ-μεθα > στεφανώ-μεθα
2 στεφανό-η-τε > στεφανώ-τε 2 στεφανό-η-σθε > στεφανώ-σθε
3 στεφανό-ώ-σι > στεφανώ-σι 3 στεφανό-ω-νται > στεφανώ-νται
D. 2 στεφανό-η-τον > στεφανώ-τον D. 2 στεφανό-η-σθον > στεφανώ-σθον
3 στεφανό-η-τον > στεφανώ-τον 3 στεφανό-η-σθον > στεφανώ-σθον
Optativ prezent
Sg. 1 στεφανο-οίη-ν > στεφανοίη-ν Sg. 1 στεφανο-οί-μην > στεφανοί-μην

2 στεφανο-οίη-ς > στεφανοίη-ς 2 στεφανό-οι-ο > στεφανοι-ο
3 στεφανο-οίη > στεφανοίη 3 στεφανό-οι-το > στεφανοΐ-το
PL 1 στεφανό-οι-μεν > στεφανοι-μεν PL 1 στεφανο-οί-μεθα > στεφανοί-μεθα
2 στεφανό-οι-τε > στεφανοι-τε 2 στεφανό-οι-σθε > στεφανοΐ-σθε
3 στεφανό-οι-εν > στεφανοι-εν 3 στεφανό-οι-ντο > στεφανοΐ-ντο
D. 2 στεφανο-οί-την > στεφανοί-την D. 2 στεφανο-οί-σθην > στεφανοί-σθην
3 στεφανο-οί-την > στεφανοί-την 3 στεφανο-οί-σθην > στεφανοί-σθην
N
rjSg. 2 στεφάνο-ε > στεφάνου Sg. 2 στεφανό-ου > στέφανου
r' 3 στεφανο-έ-τω > στεφανού-τω 3 στεφανο-έ-σθω > στεφανού-σθω
> PL 2 στεφανό-ε-τε > στεφανοϋ-τε Ρ1. 2 στεφανό-ε-σθε > στεφανοϋ-σθε
3 στεφανο-ό-ντων > στεφανού-ντων 3 στεφανο-έ-σθων > στεφανού-σθων
D, D. 2 στεφανό-ε-τον > στεφανοϋ-τον D. 2 στεφανό-ε-σθον > στεφανοϋ-σθον
ε 3 στεφανο-έ-των > στεφανού-των 3 στεφανο-έ-σθων > στεφανού-σθων
i N Ν. στεφανό-ων (m) > στεφάνών Ν. στεφανο-ό-μενος (m) > στεφανού-μενος
e
D. στεφανό-ουσα (f) > στεφανοϋσα στεφανο-ο-μένη (f) > στεφανου-μένη
!3 στεφανό-ον (η) > στεφανοϋν στεφανο-ό-μενον (η) > στεφανού-μενον
1 G. στεφανό-ο-ντ-ος > στεφανοϋ-ντ-ος G. στεφανο-ο-μένου > στεφανου-μένου
! στεφανο-ούσης > στεφανούσης στεφανο-ο-μένη ς > στεφανου-μένη ς
. aS στεφανό-ο-ντος > στεφανοϋ-ντ-ος στεφανο-ο-μένου > στεφανου-μένου
N
i ε
: cl
>
\ στεφανό-ειν > στεφανοϋν στεφανό-ε-σθαι > στεφανοϋ-σθαι
1Έ
!
I
260 MARIA M A R IN E SC U -H IM U ŞI F E L I C I A V A N Ţ - Ş T E F
Verbe în lichidă şi în nazală

Verbele cu radicalul în lichidă şi în nazală prezintă cîteva particularităţi în
formarea temelor temporale.
Formarea temei prezentului. Verbele cu radicalul în lichidă şi în nazală primesc
în general un i pentru formarea temei prezentului. Acest i se asimilează cu X, iar
după radicalul în v, şi în p, i suferă fenomenul metatezei, trecînd înaintea acestor
sunete.
Exemple: *άγγελ-ι-ω > άγγέλλω «anunţ»

*σφαλ-ι-ω > σφάλλω «dobor»
*τεν-ι-ω > τείνω «întind»
*φαν-ι-ω > φαίνω «arăt»
*φθερ-ι-ω > φθείρω «distrug»
*καθαρ-ι-ω > καθαίρω «purific»
N o tă . Verbele în -|a- au tema prezentului fie egală cu radicalul, ve|i-(D «împart»,

fie formată din radical plus sufixul -v-, Kd|iv-co «trudesc», T£|iv-M «tai» etc.
Viitorul activ şi mediu al acestor verbe se formează contras: -ct- caracteristic
viitorului se leagă de radical prin vocala -e-, apoi cade, fiind intervocalic, e se con
trage cu vocala din desinenţă; în felul acesta viitorul verbelor în lichidă se conjugă
ca prezentul verbelor în -sco.
Exemple: prez. αγγέλλω viit. * άγγελ-έ-σ-ω > άγγελώ, -εις, -εϊ, etc.
σφάλλω » * σφαλ-έ-σ-ω > σφαλώ;
τείνω — » * τεν-ε-σ-ω > τενώ;
φαίνω — » φαν-ε-σ-ω > φανώ;
φθείρω — » * φθερ-έ-σ-ω > φθερώ;
καθαίρω — » * καθαρ-έ-σ-ω > καθαρώ;
κάμνω — » * καμ-έ-σ-ο-μαι > καμοϋμαι.
N o t ă . Viitor contras au şi verbele în -ίζω cu radicalul de cel puţin două

silabe: κομίζ-ω «port» are viitorul κομιώ, νομίζω «socot», viit. νομιώ etc.1.
Aoristul activ şi mediu se formează regulat, adică de la radical cu sufixul -σα-,
dar -σ- cade după lichide şi nazale, lungind compensativ vocala precedentă: α > η ,
ε > ε ι, ΐ > Γ, ΰ > ΰ .
Exemple: prez. άγγέλλω «anunţ», rad. άγγελ-, aor. *ήγγελ-σα > ήγγειλα;
σφάλλω «dobor» » σφαλ-, > *έσφαλ-σα > εσφηλα
κρίνω «judec», » κρΐν-, » *ε-κριν-σα > εκρνια;
άμύνω «înlătur», » άμυν-, » *ήμυν-σα > ήμΰνα;
φαίνω «apar», » φαν-, » *έ-φαν-σα > εφηνα;
σπείρω «a semăna» » σπερ-, » *ί>σπερ-σα> εσπειρα.
1 Mai rar, se întîlnesc forme de viitor cu contracţia în a, la verbe în -aZf£>, fără să fie
aceasta forma generalizată. Astfel viitorul verbului pipdico „fac să meargă“ este BiRfl», BiBăc,
0ip5c, (hfSc&uev, pipate, pipfici
L IM B A ELE NA 261
Perfectul verbelor în-X,, şi în-p, se formează de la radical cu sufixul -kgl; radi

calele monosilabice cu vocalismul e schimbă pe e în a1. Verbele în -v au, în gene
ral, perfectul neregulat, unele păstrează pe -v, altele nu.
Exemple: prez. άγγέλλω rad. άγγελ- perf. ήγγελ-κα
στέλλω » στελ- » εσταλ-κα
σπείρω » σπερ- » εσπαρ-κα
φαίνω » φαν- » πέφαγ-κα
τείνω » τν- » τέτα-κα
κρίνω » κριν- » κέκρι-κα
N o t ă . Diateza pasivă se formează regulat, în măsura în care conjugarea
verbului este regulată. La fiecare caz în parte trebuie consultat dicţionarul.
Dăm în continuare tabloul conjugării verbului gteXXcd la viitor şi aorist.
aieX-X© ,,a trimite** (rad. aieÂ,-)
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu

s-a
Sg.l στελ-ώ στελ-οίη-ν Ν. στελ-ών (m)
2 στελ-εΐς στελ-οίη-ς στελ-ουσα (f)
3 στελ-εΐ στελ-οίη στελ-οϋν (η)
PI. 1 στελ-οϋμεν στελ-οΐ-μεν
2 στελ-εΐτε στελ-οΐ-τε G. στελ-ου-ντος
3 στελ-οϋσι στελ-οΐ-εν στελ-ούσης
D 2 στελ-εΐτον στελ-οί-την στελ-οΰντος
3 στελ-εΐτον στελ-οί-την
Sg. 1 στελ-ουμαι στελ-οί- μην Ν. στελ-ούμενος (m)
2 στελ-η στελ-οΐ- ο στελ-ουμένη (f)
3 στελ-ειται στελ-οΐ· ■το στελ-ούμενον (η)
PI. 1 στελ-ούμεθα στελ-οί- ■μεθα
2 στελ-εΐσθε στελ-οΐ· ■σθε G. στελ-ουμένου
3 στελ-οϋνται στελ-οΐ· ■ντο στελ-ουμένη ς
D. 2 στελ-εΐσθον στελ-οί· •σθην στελ-ουμένου
3 στελ-εισθον στελ-οί· ■σθην
Sg.l ε-στειλ- α στείλ-ω στείλ-αι-μι Ν. στείλ-ας (m)
2 έ-στειλ- ας στείλ-ης στείλ-αι-ς στειλ-ον στειλ-ασα (f)
3 ε-στειλ· ε στείλ-η στείλ-αι στειλ-άτω στεΐλ-αν (η)
t !ρ1· 1 έ-στείλ· •αμεν στείλ-ωμεν στείλ-αι-μεν
2 έ-στείλ- •ατε στείΛ-ητε; στείλ-αι-τε στείλ-ατε G. στείλ-αντος
3 ε-στειλ- αν στείλ-ωσι στείλ-αι-εν στειλ-άντων στειλ-άσης
D. 2 έ-στειλ- ■άτην στείλ-η τον στειλ-αί-την στείλ-ατον στείλ-αντος
3 έ-στειλ· ■άτην στείλ-ητον στειλ-αί-την στειλ-άτων
Sg. 1 έ-στειλ* αμην στείλ- ωμαι στειλ-αί· μην Ν. στειλ-άμενος (m)
2 έ-στείλ- ω στείλ- Τ) στείλ-αι· ο στεΐλ-αι στειλ-αμένη (f) Ö
3 έ-στείλ- ατο στείλ- ηται στείλ-αι- το στειλ-άσθω στειλ-άμενον (η)
PL 1 έ-στειλ- άμεθα στειλ- ώμεθα στειλ-αί· μεθα aι
2 έ-στειλ' ασθε στείλ- ησθε στείλ-αι- σθε στείλ-ασθε . στειλ-αμένου r<!
3 έ-στείλ- αντο στείλ- ωνται στείλ-αι- ντο στειλ-άσθων στειλ-αμένη ς h»
D. 2 έ-στειλ- άσθην στείλ- ησθον στειλ-αί- σθην στείλ-ασθον στειλ-αμένου ο
3 έ-στειλ- άσθην στείλ- ησθον στειλ-αί- σθην στειλ-άσθων
: Este vorba de ο alternanţă vocalică: ε la prezent, gradul zero la perfect, unde lichida sau
naza i poziţie interconsonantică dă naştere unui α: *έ-στλ-κα > εσταλκα, ·έ-φθρ-κα
> έ^θαρκα, ·ε-σπρ-κα > έ-σπαρκα (perfecte ale verbelor στέλλω, φθείρω, σπείρω).
262 M ARIA M A R IN E S C U -H IM U ŞI F E L I C I A V A N Ţ - Ş T E F
N o t ă . Aoristul studiat pînă acum şi format cu sufixul -era- la activ şi mediu,

cu 0r| şi cu -T|- la pasiv, se cheamă aorist I sau slab. La diateza activă şi medie,
datorită sufixului caracteristic -aa-, el mai poartă numele de aorist sigmatic. Acesta
este tipul cel mai răspîndit de aorist şi cel mai productiv. în cursul evoluţiei limbii,
el s-a substituit altor tipuri de aorist mai puţin regulate.
Aoristul II
Sub termenul de aorist II se subînţeleg celelalte tipuri de aorist, în afara aori

stului sigmatic şi a aoristului în -0rj- şi -t|-.
în cadrul aoristului II mai bine reprezentate apar două categorii: 1) aoristul II,
radical tematic şi 2) aoristul II, radical atematic.
1. Aoristul II, radical tematic
Este aoristul creat pe radical la care desinenţele personale şi sufixele modurilor

impersonale se leagă prin intermediul vocalelor tematice o/e. Potrivit unei vechi
reguli de accentuare, acest aorist se caracteriza prin menţinerea accentului totdea
una pe vocala tematică. Din această regulă au rămas în greacă doar cîteva urm e:
la dată istorică, numai participiul activ şi mediu, infinitivul activ şi mediu şi impera
tivul; pers. a Il-a sing. mediu, uneori şi activ, mai comportă accent pe vocala tema
tică.
Formal, aoristul radical tematic are terminaţii de imperfect, la modul indicativ,
de prezent, la celelalte moduri. El se deosebeşte însă de aceste timpuri prin faptul
că imperfectul şi prezentul sînt construite pe tema prezentului, în timp ce aoristul,
pe radical. în cazul că tema prezentului coincide cu radicalul, opoziţia dintre cele
două teme temporale (a prezentului şi a aoristului) apare în gradul apofonic diferit
al vocalei radicale.
Aoristul radical tematic are numai diateza activă şi medie.
verbul tema prez., radical, imperf., aorist II
λείπω «las» λειπ- λειπ/λιπ- ε-λειπ-ον ε-λιπ-ον

βάλλω «arunc» βαλλ- βαλ- ε-βαλλ-ον ε-βαλ-ον
κάμνω «trudesc» καμν- καμ- ε-καμν-ον ε-καμ-ον
τρέπω «întorc» τρεπ- τρεπ-/τραπ- ε-τρεπ-ον ε-τραπ-ον
L IM B A ELENA 263
Dăm în continuare flexiunea aoristului radical tematic
Conjunctiv Optativ Infi

Indicativ Imperativ Participiu nitiv
%
S g.l ε-τραπ-ον τράπ-ω τράπ-οιμι Ν. τραπ-ών (m)
2 έ-τραπ-ες τράπ-ης τράπ-οις τράπ-ε τραπ-οϋσα (f)
3 ε-τραπ-ε τράπ-η τράπ-οι τραπ-έτω τραπ-όν (η) >
>
PI. 1 έ-τράπ-ομεν τράπ-ωμεν τράπ-οιμεν ύ
< 2 έ-τράπ-ετε τράπ-ητε τράπ-οιτε τράπ-ετε C
Q5.
3 έ-τραπ-ον τράπ-ωσι τράπ-οιεν τραπ-όντων G. τραπ-όντος kr>
D. 2 έ-τραπ-έτην τράπ-ητον τραπ-οίτην τράπ-ετον τραπ-ούσης
3 έ-τραπ-έτην τράπ-ητον τραπ-οίτην τραπ-έτων τραπ-όντος
Sg· 1 έ-τραπ-όμην τράπ-ωμαι τραπ-οίμην Ν. τραπ-όμενος (m)
2 έ-τράπ-ου τράπ-η τράπ-οιο τραπ-οϋ τραπ-ομένη (f) »-J
a
3 έ-τράπ-ετο τράπ-ηται τράπ-οιτο τραπ-έσθω τραπ-όμενον (η) o
*5 PI. 1 έ-τραπ-όμεθα τραπ-ώμεθα τραπ-οίμεθα -to
2 έ-τράπ-εσθε τράπ-ησθε τράπ-οισθε τράπ-εσθε ύ
CJ
3 έ-τράπ-οντο τράπ-ωνται τράπ-οιντο τραπ-έσθων G. τραπ-ομένου C
l·-»L
D. 2 έ-τραπ-έσθην τράπ-ησθον τραπ-οίσθην τράπ-εσθον τραπ-ομένη ς
3 έ-τραπ-έσθην τράπ-ησθον τραπ-οίσθην τραπ-έσθων τραπ-ομένου
S g.l έ-τράπ-ην τραπ-ώ τραπ-είην Ν. τραπ-είς (m)
2 έ-τράπ-ης τραπ-ης τραπ-είης τράπ-η-θι τραπ-εΐσα (f )
3 έ-τράπ-η τραπ-ή τραπ-είη τραπ-ή-τω τραπ-έν (η) a
>
’{Λ PI. 1 έ-τράπ-ημεν τραπ-ώμεν τραπ-ειμεν
Plh 2 έ-τράπ-ητε τραπ-ήτε τραπ-εΐτε τράπ-η-τε §o.
3 έ-τράπ-ησαν τραπ-ώσι τραπ-εΐεν τραπ-έ-ντιον G. τραπ-έντος
D. 2 έ-τραπ-ήτην τραπ-ήτον τραπ-είτην τράπ-η-τον τραπ-είσης
3 έ-τραπ-ήτην τραπ-ή-τον τραπ-είτην τραπ-ή-των τραπ-έντος
N o t ă . 1. Verbul τρέπω are mai multe tipuri de aorist: aorist sigmatic, activ
έτρεψα, mediu έτρεψάμην; aorist pasiv έτρέφθην şi ετράπην; aorist radical te
matic, activ ετραπον şi mediu, έτραπόμην. 2. Aoristul radical tematic nu are
decît diateza activă şi medie; pasivul reprezintă alt tip de aorist deşi e dat şi aci.
2. Aorsitul II, radical atematic

Este aoristul format din radical, la care se adaugă direct desinenţele personale,
fără vocale tematice.
La aoristul radical atematic se constată o alternanţă cantitativă a vocalei din
rădăcină: la indicativ, imperativ şi infinitiv, apare vocală lungă; la celelalte moduri,
vocală scurtă. La conjunctiv, are loc contracţia vocalei radicale cu vocalele lungi
ale conjunctivului; verbele cu vocala radicală η/α şi η/ε contrag în η şi ω; verbele
cu vocala radicală a fă contrag în ă /ω, iar cele cu vocala radicală o/ω contrag în
ω şi cp. La optativ, apare, la rădăcina scurtă, sufixul optativului atematic -ιη-/-ι-.
La participiu se adaugă, la rădăcina scurtă, sufixul participial -ντ-, apoi, la mascu
lin, desinenţa de nominativ -ς, în faţa căreia cade grupul -ντ- cu lungirea compen
satorie (ά > α , o > ου, ε > ει). Imperativul, deşi are vocala radicalului lungă, o scur
tează la pers. a IlI-a plur., pe baza legii lui Osthoff (-* ωντων>-όντων; -*ηντων>
>-άντων şi -έντων).
Aoriste radicale atematice au numai cîteva verbe, ca, de exemplu: βαίνω «merg»,
cu radicalul βα-/βη-; γιγνώσκω «cunosc», cu radicalul γνο/γνω-; αποδιδράσκω
264 M A R I A M A R I N E S C U - H I M U ŞI F E L I C I A V A N Ţ - Ş T E F
«fug», cu radicalul δρα/δρα-, Ca aoristele radicale atematice se comportă şi

unele aoriste care s-au creat cu sufixele de lărgire-η -şi -ω-, ca de exemplu: χαίρω
«mă bucur», cu radicalul χαρ-, cu tema de aorist χαρ-η-; άλίσκομαι «sînt prins»,
cu radicalul άλ- cu tema de aorist άλ-ω-.
Infi
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu nitiv
Sg. 1 έ-βη-ν βώ βαίη-ν Ν. βάς (m)

2 ε-βη-ς ß tis βαίη-ς ßfj-θι βασα (f)
3 ε-βη ßfl βαίη βή-τω βάν (η)
3> PI. 1 έ-βη-μεν βώ-μεν βαΐ-μεν ä>
ι
'3
ca
2 έ-βη-τε βή-τ& βαΐ-τε β ή -τ ε *ρ·
ca
3 έ-βη-σαν βώ-σι βαί-εν βά-ντων G. βάντος
D. 2 έ-βή-την βη-τον βαί-την βή-τον βά-σης
3 έ-βή-την ßfj-τον βαί-την βή-των βάντος
Sg. 1 έ-γνω-ν γνω γνοιη-ν Ν. γνούς (m)
2 έ-γνω-ς γνώ-ς γνοίη-ς γνώ-θι γνοϋσα (f)
3 3 έ-γνω γνφ γνοίη γνώ-τω γνόν (η)
b PL 1 ε-γνω-μεν γνώ-μεν γνοι-μεν
"3 2 ε-γνω-τε γνοΐ-τε γνώ-τε *3
>
γνώ-τε
3 έ-γνω-σαν γνώ-σι γνοΐ-εν γνό-ντων G. γνόντος
D. 2 έ-γνώ-την γνώ-τον γνοί-την γνώ-τον γνούσης
3 έ-γνώ-την γνώ-τον γνοί-την γνώ-των γνόντος
Sg. 1 άπ-έ-δρα-ν άπο-δρώ άπο-δραίη-ν Ν. άπο-δράς (m)
3 άπο-δρα-ς άπο-δραίη-ς άπό-δρα-θι
V
b
i 2 άπ-έ-δρα-ς άπο-δρασα ( f ) Ö
>
3 άπ-έ-δρα άπο-δρα άπο-δραίη άπο-δρά-τω άπο-δράν (η)
o. PL 1 άπ-έ-δρα-μεν άπο-δρώ-μεν άπο-δραϊ-μεν
ώC
l
60
CO
O 2 άπ-έ-δρα-τε άπο-δρά-τε άπο-δραι-τε άπό-δρα-τε οθ
ι
Ο
£ 3 άπ-έ-δρα-σαν άπο-δρώ-σι άπο-δραι-εν άπο-δρά-ντων άπο-δράντος κ
r0 D. 2 άπ-ε-δρά-την άπο-δρα-τον άπο-δραί-την άπο-δρα-τον άπο-δράσης
'Ö
3 άπ-ε-δρά-την άπο-δρα-τον άπο-δραί-την άπο-δρά-των άπο-δράντος
Sg. 1 ε-χαρ-η-ν χαρ-ώ χαρ-ειη-ν Ν. χαρ-είς (m)
2 έ-χάρ-η-ς χαρ-ης χαρ-είη-ς χάρ-η-θι χαρ-εϊσα (f)
3 έ-χάρ-η χαρ-ti χαρ-είη χαρ-ή-τω χαρ-έν (η)
PL 1 έ-χάρ-η-μεν χαρ-ώ-μεν χαρ-εΐ-μεν
2 έ-χάρ-η-τε χαρ-η-τε χαρ-εΐ-τε χάρ-η-τε Q.
3 χαρ-έ-ντων G. χαρ-έντος
Ö
X
έ-χάρ-η-σαν χαρ-ώ-σι χαρ-εΐ-εν
D. 2 έ-χαρ-ή-την χαρ-ή-τον χαρ-εί-την χάρ-η-τον χαρ-είσης
3 έ-χαρ-ή-την χαρ-η-τον χαρ-εί-την χαρ-ή-των χαρ-έντος
Sg. 1 έ-άλ-ω-ν1 άλ-ώ άλ-οίην Ν. άλ-ούς (m)
2 έ-άλ-ω-ς άλ-ως άλ-οίης αλ-ωθι άλ-οϋσα (f)
Ö
3. 3 έ-άλ-ο) άλ-ω άλ-οίη άλ-ώτω άλ-όν (η) Ö
O
* PL 1 έ-άλ-ω-μεν άλ-ώμεν άλ-οΐμεν >
b 2 έ-άλ-ω-τε άλ-ώτε άλ-οΐτε άλ-ωτε ■?
“0 3 έ-άλ-ω-σαν άλ-ώσι άλ-οΐεν άλ-όντων2 G. άλ-όντος $
D. 2 έ-αλ-ώ-την άλ-ώτον άλ-οίτην άλ-ωτον άλ-ούσης
3 έ-αλ-ώ-την άλ-ώτον άλ-οίτην άλ-ώτων άλ-όντος
1 Forma EGttaDv provine din e-Fa^-co-v; verbul, avînd la origine iniţiala consonantică,
a primit la aorist augumentul e-. După căderea lui -F, e şi a au rămas în hiat, potrivit le
gilor fonetice. Spiritul aspru provine din F care a căzut.
2 Imperativul pers. a IlI-a pi. este egal, în general, la toate verbele, ca formă, cu
participiul genitiv plural mase.: particip, aor. yvoog, yvovxoc;, genit. pi. yvovxcov; impsr.
aor. pers. a IlI-a pl. yvovxcov.
LIM BA ELENA 265
Aoristul radical atematic nu are decît diateza activă. La diateza pasivă,

verbele tranzitive, cu aorist radical atematic la activ, au aorist obişnuit în -θη-
sau -η-). Astfel aoristul pasiv al verbului γιγνώσκω este έ-γνώ-σ-θη-ν am fost
cunoscut» («m-a cunoscut»).
*
* *
Mai există un tip de aorist radical atematic, mai rar întîlnit, cu flexiunea ase
mănătoare cu a aoristului sigmatic (I slab). El este format din radical, la care se
alipesc direct desinenţele personale fără vocale tematice. Dar, deoarece radicalul
se termină în consoană, la acest tip de aorist desinenţele v < * -m de pers. I
sing. şi -ν[τ] de pers. a IlI-a plur. s-au vocalizat, dînd un -a care s-a generalizat
în toată paradigma; doar la pers. a IlI-a sing. apare -ε analogic.
Astfel, verbul φέρω «a purta» are un aorist radical tematic ήνεγκον şi un
aorist radical atematic în -α, ήνεγκα; verbul λέγω «a vorbi» are un aorist εϊπον
şi altul είπα: verbul χέω «a vărsa», rad. χεΕ-, are aoristul εχεα. Iată flexiunea
acestui tip de aorist la indicativ: ήνεγκα, ήνεγκας, ήνεγκε, ήνέγκαμεν, ήνέγκατε,
ήνεγκαν, ήνεγκάτην, ήνεγκάτην.
Conjugarea verbelor în- μι

Conjugarea a II-a sau a verbelor în -μι cuprinde verbe mai puţine decît conju
garea I, dar mai vechi, fiind aproape toate din fondul principal lexical.
Flexiunea verbelor în -μι se deosebeşte de a verbelor în -co numai la prezent,
la imperfect, activ şi medio-pasiv şi la aorist II activ şi mediu. La aceste timpuri,
verbele în -μι nu primesc vocale tematice; în schimb lungesc vocala din silaba finală
a radicalului la toate trei persoanele, numărul singular.
Desinenţele personale se adaugă direct la rădăcina verbului, fără vocală te
matică. Se constată următoarele modificări fonetice în contactul dintre desinenţele
active şi finala radicalului. Astfel, la pers. a II-a sing. desinenţa -σι fiind precedată
de vocala radicalului pierde pe -σ- intervocalic (i de asemenea se pierde), şi pentru
a nu provoca confuzii cu forme de pers. a IlI-a sing., s-a adăugat desinenţa secun
dară -ς; la pers. a 111-a sing. desinenţa -τι devine -σι, prin asimilarea lui τ îna
inte de -i. Pers. a 111-a plur., -ντι, devine -*ατι, prin vocalizarea lui -v-, apoi
-ασι, prin asimilarea lui τ. Desinenţele secundare prezintă la pers. a IlI-a plur.
şi a IlI-a sing. căderea lui τ final; la pers. a IlI-a plur., înaintea desinenţei, se
află sufixul -σα-, întîlnit şi la verbele în -co, la timpurile secundare, ca aor. pas.
έ-παιδεύ-θη-σα-ν, m. m. c. pf. έ-πε-παιδεύ-κ-ε-σα-ν.
Iată tabelul desinenţelor:
Principale active: Secundare active:
Sg. 1 -μι -ν
2 -σι>-ς -ς
3 -τι>-σι -[-τ]
PI. 1 -μεν -μεν
2 -τε -τε
3 -ντι>- * ατι>-ασι -σα-ν(τ)
D. 2 -τον -την
3 -τον -την
266 MAR IA M A R I N E S C U -H I M U ŞI F E L l C I A VANŢ -ŞTEF
Desinenţele personale medii fiind aceleaşi, ele se comportă ca la verbele în -co,.

fără să se contragă, în general, desinenţa de pers. a H-sing. (deci se menţine, în
principiu -cai, -ao).
După tema prezentului, verbele în -jxi se împart în :
a) verbe cu reduplicaţie la prezent, exemple: t î 0t||ii «pun», 6i 8(0|ii «dau»,
It|jj.i «arunc», îcrcr||ii «aşez» (xi0rjja.i < *dhi-dhe-mi; 8iScD|ii < *di-do-mi; îr|(ii; *ji-
je-mi; îarr||ii < *si-stâ-mi;)
b) verbe cu infix nazal -vo- (-vvo-, după vocală), exemple: 8eÎKVu|ii «arăt»,
oxptbvvupi «aştern», ^cbvvu|ii «încing»; cpevvupi «sting» etc.
c) verbe fără reduplicaţie şi fără infix nazal, exemple <pr||ii «spun», eîpi
«merg», eijii «sînt», r||ii «zic» etc.
a) Verbe cu reduplicaţie la prezent
Flexiunea verbelor cu reduplicaţie la prezent are următoarele particularităţi:

Indicativul prezent, imperfect şi aorist, la diateza activă, numărul singular,
se caracterizează prin lungirea vocalei din radical: a,s>t], o>co; la pers. a Il-a
şi a IlI-a sing. a imperfectului, lungirea se face astfel: e>ei, o>ou. La cele
lalte numere, vocala rămîne scurtă.
Conjunctivul, activ şi mediu, are aceeaşi formă ca la verbele în -co, cu excep
ţia contracţiei: verbele în -pi cu reduplicaţie la prezent contrag vocala radicalului
cu vocalele lungi ale conjunctivului. Contracţia se face, în general, după regulile
cunoscute; fac excepţie verbele cu -a/t| în rădăcină, care contrag în co şi t|, şi ver
bele cu vocala radicală o/o», care contrag în ca şi cp.
Optativul se caracterizează prin sufixul -ir|- la singular activ, -i- la celelalte
numere şi în toată flexiunea medie.
Imperativul, pers. a II sg., prezent activ, are desinenţa -e, care se contrage
cu vocala radicalului; aoristul pers. a Il-a sing. are desinenţa -q şi - 0i.
Participiul adaugă direct la radical sufixul -vt-, iar la nomin. sing. mase.
se adaugă desinenţa -q, înaintea căreia grupul -vi- cade, lungind compensativ
vocala radicalului: a > ă, e>si, o >00,
Infinitivul adaugă sufixul -vai la radicalul scurt, la prezent, la radicalul lungit
(e >ei, o >od„ a>r|) la aorist.
Cele mai frecvente verbe cu reduplicaţie de prezent sînt: xi-0ri-|ii «pun»,
radical 0e-, Si-8a>-pi «dau», radical 80-, i-r)-pi «arunc», radical e-, î-crtT]-|ii
«aşez», radical axa-.
Primele trei verbe au la activ aoristul în -k-, adică la singular radicalul lungit
primeşte -Ka, vechi sufix de perfect.
în privinţa accentuării, se menţine, în general, regula accentului cît mai re
tras posibil. La participiul activ şi la infinitivul activ, accentul cade pe vocala radi
calului (exemplu; particip. xiGeic; < * xi-0e-vx-<;; inf. xi-0e-vai).
La verbele cu reduplicaţie de prezent se constată un paralelism între prezent
şi aorist; în afara indicativului, cu mici excepţii, aoristul prezintă aceeaşi formă
ca prezentul, doar fără reduplicaţie. Excepţie face infinitivul la care prezentul are
vocala radicalului scurtă, aoristul însă o lungeşte; imperativul, pers. a Il-a sing.
are la prezent desinenţa -e contrasă cu vocala radicalului, la aorist, desinenţele
-q şi -0i.
ACTIV
τίθημι „pun“. Radical θε-
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu Infinitiv
Prezent Sg. 1 τί-θη-μι τι-θώ τι-θείη-ν

2 τί-θη-ς τι-θη-ς τι-θείη-ς τί-θει < τί-θε-ε Ν. τι-θείς (m) τι-θέ-ναι
3 τί-θη-σι τι-θη τι-θείη τι-θέ-τω τι-θεΐσα (f)
PI. 1 τί-θε-μεν τι-θω-μεν τι-θεΐ-μεν τι-θέν (η)
2 τί-θε-τε τι-θή-τε τι-θεΐ-τε τί-θε-τε G. τι-θέ-ντος
3 τι-θέ-ασι τι-θώ-σι τι-θει-εν τι-θέ-ντων τι-θείσης
D. 2 τί-θε-τον τι-θή-τον τι-θεί-την τί-θε-τον τι-θέ-ντος
3 τί-θε-τον τι-θή-τον τι-θεί-την τι-θέ-των
Imperfect Sg. 1 έ-τί-θη-ν
2 έ-τί-θει-ς
3 έ-τί-θει
PI. 1 έ-τί-θε-μεν
2 έ-τί-θε-τε
3 έ-τί-θε-σαν
D. 2 έ-τι-θέ-την
3 έ-τι-θέ-την
Aorist Sg. 1 ă-θη-κα θώ θείη-ν

2 ε-θη-κα-ς θΐί-ς « 'θείη-ς θέ-ς Ν. θείς (m) θει-ναι
3 έ-θη-κε θΐπ θείη θέ-τω θεΐσα (f)
Pi. 1 ă-θε-μεν θώ-μεν θεΐ-μεν θέν (η)
2 £-θε-τε θή-τε θει-τε θέ-τε G. θέ-ντος
3 £-θε-σαν θοδ-σι θεΐ-εν θέ-ντων θείσης
D. 2 έ-θέ-την θη-τον θεί-την θέ-τον θέ-ντος
3 έ-θέ-την θή-τον θεί-την θέ-των
Viitor θή-σ-ω θή-σ-οι-μι Ν . θή-σ-ων,-ουσα,-ον θή-σ-ειν
θή-σ-εις etc. θή-σ-οι-ς etc. G. θήσοντος,-ούσης
Perfect τέ-θει-κα *) τε-θεί-κω τε-Θεί-κοιμι τεθεικώς ϊσθι Ν. τε-Θεικώς,-κυΐα,-ός τε-θει-κέναι
τέ-θει-κας etc. τε-θεί-κης τε-θεί-κοις etc. — perifrastic — G. τεθεικότος,-κυίας
M.m.c.pf. έ-τε-θή-κειν
έ-τε-θή-κεις etc.
* Alături de: τέθηκα.

MEDIU
τίθεμαι «înrii pun»
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu Infinitiv ]
Prezent Sg. 1 τί-θε-μαι τι-θώ-μαι τι-θεί-μην

2 τί-θε-σαι τι-θη τι-θεΐο τί-θε-σο Ν. τι-θέ-μενος (m) τί-θε-σθαι
3 τί-θε-ται τι-θη-ται τι-θεΐ-το τι-θέ-σθω τι-θε-μένη (f)
PI. 1 τι-θέ-μεθα τι-θώ-μεθα τι-θεί-μεθα τι-θέ-μενον (η)
2 τί-θε-σθε τι-θη-σθε τί-θεΐ-σθε τί-θε-σθε G. τι-θε-μένου
3 τί-θε-νται τι-θώ-νται τι-θεΐ-ντο τι-θέ-σθων τι-θε-μένη ς
D. 2 τί-θε-σθον τι-θή-σθον τι-θεί-σθην τί-θε-σθον τι-θε-μένου
3 τί-θε-σθον τι-θή-σθον τι-θεί-σθην τι-θέ-σθων
Imperfect Sg. 1 έ-τι-θέ-μην
2 έ-τί-θε-σο
έ
3 έ-τί-θε-το
Ρ1. 1 έ-τι-Οέ-μεθα
2 έ-τί-Οε-σθε
3 έ-τί-θε-ντο
D. 2 έ-τι-θέ-σθην
3 έ-τι-θέ-σθην
Aorist Sg. 1 έ-θέ-μην θώ-μαι θεί-μην

2 έ-θου < έ-θε-ο <-ε-σο θη θείο θοϋ < θε-ο Ν. θέμενος (m) θέ-σθαι
3 έ-θε-το θή-ται θει-το θέ-σθω θεμένη (f)
PL 1 έ-θέ-μεθα θώ-μεθα θεί-μεθα θέμενον (η)
2 έ-θε-σθε θή-σθε θεΐ-σθε θέ-σθε G. θεμένου
3 έ-θε-ντο θώ-νται θεΤ-ντο θέ-σθων θεμένης
D. 2 έ-θέ-σθην θή-σθον θεί-σθην θέ-σθον θεμένου
3 έ-θέ-σθην θή-σθον θεί-σθην θέ-σθων
Viitor θή-σ-ο-μαι θη-σ-οί-μην θησόμενος, -η, -ον

θή-ση etc. θή-σ-οι-ο
Perfect τέ-θει-μαι τε-θει-μένος ώ τε-Θει-μένος ειην τέ-θει-σο τε-Θει-μένος, -η, -ον θή-σ-ε-σθαι
τέ-θει-σαι » ής etc. » ειης etc. τε-θεί-σθω etc.
M.m.c.pf. έ-τε-θεί-μην τε-θεΤ-σθαι

έ-τέ-θει-σο
PASIV
τίθεμαι „sînt pus“
Viitor Sg. 1 τε-θή-σ-ο-μαι τε-θη-σ-οί-μην

2 τε-θή-σ-η τε-θή-σ-οι-ο Ν. τε-θη-σ-ό-μενος (m) τε-θή-σ-ε-σθαι
3 τε-θή-σ-ε-ται τε-θή-σ-οι-το τε-θη-σ-ο-μένη (f)
Pi. 1 τε-θη-σ-ό-μεθα τε-θη-σ-οί-μεθα τε-θη-σ-ό-μενον (η)
2 τε-θή-σ-ε-σθε τε-θή-σ-οι-σθε G. τε-θη-σ-ο-μένου
3 τε-θή-σ-ο-νται τε-θή-σ-οι-ντο τε-θη-σ-ο-μένης
D. 2 τε-θή-σ-ε-σθον τε-θή-σ-οι-σθον τε-θη-σ-ο-μένου
3 τε-θή-σ-ε-σθον τε-θή-σ-οι-σθον
Aorist Sg. 1 έ-τέ-θη-ν τε-θώ τε-θείη-ν

2 έ-τέ-θη-ς τε-θής τε-θείη-ς τέ-θη-τι Ν. τε-θείς (m) τε-θή-ναι
3 έ-τέ-θη τε-θή τε-θείη τε-θή-τω τε-θεΐσα (f)
PI. 1 έ-τέ-θη-μεν τε-θώ-μεν τε-θεΐ-μεν τε-θέν (η)
2 έ-τέ-θη-τε τε-θή-τε τε^θεΤ-τε τέ-θη-τε G. τε-θέ-ντος
3 έ-τέ-θη-σαν τε-θώ-σι τε-θεϊ-εν τε-θέ-ντων τε-θείσης
D. 2 έ-τε-θή-την τε-θή-τον τε-θεί-την τέ-θη-τον τε-θέ-ντος
3 έ-τε-θή-την τε-θή-τον τε-θεί-την τε-θή-των
N o t e . 1. La celelalte timpuri, pasivul este egal cu mediul.

2. La viitorul şi aoristul pasiv al verbului xiBriî are loc fenomenul disimilării aspiratelor în silabe consecutive; radicalul de- urmat de
sufixul pasivului Or), se disimilează In surda corespunzătoare: Os-tt); la imperativ aorist pasiv, pers. a Il-a sg., au loc două disimilări asemă
nătoare:
ACTIV
5i-6co-|ii „dau“ radical 80-
Indicativ Conjunctiv | Optativ Imperativ Participiu Infinitiv
Prezent Sg. 1 8t-8(ö-jii 81-8Ö 8i-8oir|-v 8i- 8ou < 8t-8o-e N. 8i-8o 6g (m) 81- 86-vai
2 8i-8o)-<; 8i-8ö-g 8i-8oir|-g 81-80-xö) 8t-8oöaa (f)
3 8i-8a)-ai 81-8$ 8i-8oiri 81-8ÖV (n)
PI. 1 8t-8o-|iev 8i-8ö-|iev 8i-8oî-|iev 8i-8o-xe G. 8i-8o-vxog
2 8Î-80-T8 8i-8(o-xe 81-801-xe 81-86-vxcov 81-806-crrig
3 81-80-aai 5i-8ö-ai 81-801-8V 8i-8o-xov 8i-8o-vxog
D. 2 8i-8o-Tov 81-80-xov 8i-8oi-Tr|v 8i-86-x(öv
3 81-80-T0V 81-8Ö-TOV 8i-8oi-xr|v
Imperfect Sg. 1 £-8i-8ou-vl
2 £-8i-Sou-<;
3 £-8i-8ou
PI. 1 £-8i-8o-nev
2 â-8i-8o-xe
3 â-8i-8o-aav
D. 2 â-8i-86-xr|v
3 â-8i-8o-xr|V
Aorist II Sg. 1 ă-8©-Ka Ö(JL) Soiri-v N. 8o 6g (m) 8ou-vai

2 e-8co-Ka-g 8$-g 8oiri-g Souaa (f)
3 ă-Soo-ice 8$ Soiri 8o-<; 86v (n)
PL 1 ă-80-nev 8<S-nev 8ol-|xev 80-xcö G. 80-vxog
2 ă-80-xe 8<Î)-Te 8oT-xe 80-xe 8o 6-ar|g
3 ă-80-aav 8Ö-01 80Î-8V 86-vxcov 8o-vxo<;
D. 2 â-86-TT|v SfîHTOV 8oi-xriv 86-xov
3 â-86-iriv 80-xov 8oi-xr|v 86-xcov
Viitor 8cb-a-co 8cb-CT-oi-|ii 8(baa)v, -ouaa, -ov Scb-a-eiv
8cb-a-ei<; Scb-CT-oi-g
Perfect 8â-8(D-Ka 8e-8d)-KG) 8e-8(b-Koijai 8e-8w-Kd)g îa0i
8e-8co-Ka-g 8e-8(b-KTf)Q 8e-8d)-Koi<; » 8GXCÖ 88-8(DK(bg, -uîa, -oq 68- 8(D-K8vai
— perifrastic —
M.m.c.pf. £-8e-8ri)-Keiv
â-8e-8d>-K£i<;
1 Lungirea vocalei radicale se face în -ou (în o lung închis), în timp ce la prez. şi aorist, în o) (în o lung deschis).
MEDIU
8i§0(jL aa „ îm i d a u “
Prezent Sg. 1 5i-8o-jiai 8i-8tö-îat 8i-8oi-]ir|v 8i-8o -a 0ai

2 8i-8o -aai 8i-8ö 81 - 8 0 1-0 8 î - 8 o - cto N. 8i-8o-|.ievog (m)
3 8i-8o-xai 8i-8ö-xai 81 - 801 -X0 5 i-8 ö -c 0 c o 8i-5o-|aevn (f)
PI. 1 8t-8o-iie0a 8i- 8d)-|is0a 8i-8oi-|ie 0a 8t-8ö-êvov (n)
2 8i- 8o -a 0e 8i-8cö-a0e 8i-8oî-a 0e 8 î - 8 o - ct06
3 8i-8o-vxat 8t-8(D-vxat 8i-8oî-vxo 8i-8ö-a 0ö)v G. 8i-8o-|i6vou
D. 2 8i-8o-a0ov 8i- 8a>-a0ov 8i-5ot-a0r|v 8i-8o-a 0ov 8i-8o-|isvrig
3 8i-8o-a0ov Si-8&-c0ov 8i-8oi-a 0r|v 8 i - 8 6 - ct0 cov 8i- 8o-|i 6voi)
Imperfect Sg. 1 â-5i-86-nr|v
2 £-5i-5o-ao
3 £-8i-8o-xo
PI. 1 £-Si-8ö-ne0a
2 £-8i-8o-a 0e
3 â-8i-8o-vxo
D. 2 £-8i-86-a0riv
3 â-8i-8o-a0r|v
Aorist II Sg. 1 â-8o-|ir|v 8fî)-jiai 8oi-jir|v 8o-a 0ai

2 &-8oi)<£-8o-ao 8<3) 8 0 Î -0 80O < 86-ao N. So-êvoc; (m)
3 8-So-to 8<S-xai 8oî-xo 8Ö-CT0CD 5o-|i8vri (f)
PI. 1 â-86-îe0a 8co-jae0a 8ot-jiE0a 8ö-|ievov (n)
2 £-8o-o 0e 8d&-a0e 8oî-a 0e 8â -a 0e
3 ă-8o-vxo 8co-vxat 8oî-vxo 8o -a 0(ov G. So-jievoi)
D. 2 £-86-a0r|v 5<ö-a0ov 8oi-a 0r|v 86-CT0OV 8o-ji£vri<;
3 â-8o-a0r|v 8â)-a0ov 8oi-a 0r|v 86-G0COV 8o-pevou
Viitor 86-a-o-|iai 8cö-c-oi-|iriv Scö-a-o-jxevog, -r|,-ov 8cb-CT-8-a 0ai
86-a-T) 8ri)-cr-oi-o
Perfect. 8e-5o-|iat 8e- 8o-jievog <î>, fjg 8e-8o-jaevo<; eîr|v 8e-8o-co Se-So-jjSvog, -r|,-ov 8e-8o-a 0ai
öe-öo-aai — perifrastic — — perifrastic — 8e-8ö-a 0o)
M.m.c.pf. â - 8 e -8 o - |ir |v
â-Se-So-ao
PASIV
5i-5o-*iai „sînt dat“
Viitor Sg. 1 6o-0f|-a-o-jiai 8o-0ri-a-oi-^riv N. 8o-0ri-a-ö-n£vo<; (m) 8o-0f|-a-E-a0ai

2 8o-0T|-cr-Ţ| 8o-0f|-a-oi-o 8o-0r)-a-o-MEvri (f)
3 5o-0ii-a-e-Tcxi 8o-0fi-a-oi-io So-0r)-a-ö-|isvov (n)
PI. 1 5o-0r|-a-ö-|ie0a 8o-0ri-a-oi-|i60a
2 5o-0ii-CT-8-a0e 8o-0f|-a-oi-a0e
3 So-Ori-a-o-viai 8o-0ti-ct-oi-vto G. 8o-0Ti-a-o-|iâvoo
D. 2 6o-0f|-a-e-a0ov 8o-0rj-a-oi-a0riv 8o-0rj-a-o-ji£vr|<;
3 5o-0fi-a-s-a0ov 8o-0r|-a-oi-a0riv 8o-0ri-a-o-|!EVOu
Aorist Sg. 1 £-8o-0r|-v 8o-0(0 8o-0eiri-v N. 8o-08ig (m) 8o-0fi-vai

2 â-8o-0ri-g 8o-0tlg 5o-0eirK 8o-0r|-Ti 8o-0Eîaa (f)
3 ă-86-0îi 8o-0fj 8o-0eiri 8o-0ri-TCD 8o-06v (n)
PI. 1 £-86-0ri-|jev 8o-0(S-|iev 0 o-0eî-hev
2 â-8o-0r|-Te 8o-0fi-Te 8o-0et-TE 86-0r|-Te
3 â-86-0r|-aav 8o-0ö-ai 8O-0EÎ-EV 8o-0â-vxc0v G. 6o-0£-vto<;
D . 2 â-8o-0f|-xr|v 8o-0fi-iov 8o-0et-ir|v 86-0T1-TOV 8o-0EÎcr|g
3 £-8o-0i|-Triv 8o-0fi-xov 8o-0eî-ttiv 8o-0fi-Tfi)v 8o-0â-VTog
N o t ă . Celelalte timpuri au aceeaşi flexiune la mediu şi pasiv.

ACTIV
trim „arunc“. Radical i-
Prezent Sg. 1 i-rj-jii {-& i-eir|-v î-ei < I-8-e i-e-vai

2 î-TK t-tl-g i-eir|-g 1-8-XCO N. i-eig (m) <*i-evx-g
3 t-ri-ai l-Q i-8ir| 1-etaa (f)
PI. 1 î-e-|isv i-fî>-|X8V Î-8Î-Ji8V Î-8-X8 i-ev (n)
2 Î-8X8 Î-fj-X8 i-eî-xe Î-8-VXC0V G. i-evxog
3 i-a-ai<Î-e-aoi t-fii-at i-et-ev Î-8-XOV t-eiarig
D. 2 î-e-xov i-fţ-xov i-ei-xr|v t-8-XCOV i-evxog
3 Î-8-TOV Î-fj-XOV i-ei-xr|v
Imperfect Sg. 1 î-T|-v

2 l-ei-g
3 î-ei
PI. 1 î-e-jisv
2 î-e-xe
3 î-e-aav
D. 2 i-e-xr|v
3 i-6-xr|v
Aorist II Sg. 1 f j-K a <D < * £-co e îr i- v ( * 6 - x r |- v 6-5 el-vai

2 fj-K a -g fi-s e ir |- g 8-XCO N. eîg (m) <*£-vx-g
3 fj-K S fi 8ÎT| 8laa (f)
PI. 1 8Î-JJ.8V <*e-£-|iev d > |ie v e î- j i e v e -x e §v (n)
2 8Î-X8V -T8 8Î-X8 8-VXCDV G. ă-vxog
3 el-aav <b-Gl el-ev £-xov etari g
D. 2 eî-xriv -XOV 8î-xr|v &-xcov £-vxog
3 eî-xriv fi-XOV eî-xrjv
Viitor fi- a -c o f i- a - o i- |ii fi- a -c o v , - o u a a , - o v r e i- K e v a ^

ij-a-etg f|-cr-oi-g
Perfect e lK a 8Î-KC0 eî-Koi-jii eficcbg îcrGi eÎK cog, - u î a , - 6 g - :fl-a-eiv

el-Ka-g e l-K r ig el-Koi-g — perifrastic —
M.m.c.pf 81-K8ÎV
ei-iceig
MEDIU
lenai „îmi arunc“
Prezent Sg. 1 i-ei-nr|v l-e-a0ai

2 l-e-aai t-fi i-eî-o I-e-ao N. l-e-nevog (m)
3 î-e-iai i-fj-xat 1-8Î-T0 t -â -a 0 a) i-e-nevr| (f)
PI. 1 i-8-|ie0a 1-6-1180(1 l-8Î-|I80a i-e-|ievov (n)
2 î-8-a0e i-fj-a08 Î-8Î-O08 I-8-a08 G. Î-S-|i8VOl)
3 l-e-viai i - ö - V T ai i-eî-VTO Î - e - a 0 (D V l-8-|iâvrig
D. 2 î-e-a0ov i-f)-a0ov t-8i-a0r|v 1-8-G0OV i-e-nevou
3 l-8-o0ov t-fj-a0ov i-ei-aOriv l-e-a0(Dv
Imperfect Sg. 1 i-â-jiriv

2 t -e -C T O
3 Î - 8 -T O
PJ. 1 i-e-|i80a
2 l-e-a0e
3 î-e-vxo
D. 2 i-8-a0r|v
3 i-â-a0r|v
Aorist II Sg. 1 el-jirjv (♦e-£-jir|v eî-jir|v <*â-t‘|iri §-a0ai

2 ei-ao fi 81-0 o$ < ă-o N. £-jievog (m)
3 el-xo fi-xai et-xo 8-G0Ö) â-^vrj (f)
PI. 1 8î-ji80a <ö-H80a 8î-|ie0a e-jievov (n)
2 el-a08 fi-a0e 8Î-a0e e-a08 G. â-jjevou
3 elvio <&-viai et-vxo § - a 0 G )V â-jiâvrig
D. 2 el-a0r|v f|-a0ov eî-a0r|v E-a0ov â - | i 8 V O l)
3 e î- a 0 r|V fj-OT0OV el-a0r|v & -C T 0 C Ö V
Viitor fi-a-o-jaai f|-a-oi-|xr|v eicojievog -r|, -ov n-CT-e-CT0ai

f j-C T -O l-O
Perfect el-jiai eijievog d>, iftg eUiâvog eiTiv elao ci-pavog, -r|, -ov el-a0ai
el-aai — perifrastic — — perfirastic —
M.m.c.pf. el-jiriv
el-ao
PASIV
lep-ai „sînt aruncat“
Viitor Sg. 1 â-0f|-a-o-|iai £-0ri-a-oi-|inv N. â-0r|-a-6-|aevog (m) fe-0f|-o-e-a0ai

2 â-Orj-o-Tţ â-011-CT-Ol-O £-0r|-a-o-ji6vr| (f)
3 £-0f]-a-e-TCii £-0fi-cr-oi-TO £-0ri-<y-6-|ievov (n)
PI. 1 £-0r|-a-o-|!e0a â-0r|-a-oi-ji80a
2 â-0f]-a-e-a0e â-0ri-CT-oi-o08
3 â-Ori-a-o-viai £-0iÎ-a-oi-vxo G. â-0r|-a-o-|ievou
D. 2 â-0f|-a-e-a0ov â-0ri-a-oi-a0r|v 6-0r|-a-o-ii6vr|g
3 £-0ij-a-e-a0ov ă-0ri-a-oi-a0r|v £-0r|-a-o-p6vou
Aorist I Sg. 1 el-0T|-v £-0<î> â-0eir|-v N. £-08îq (m) â-0fl-vav

2 8l-0rj-g M tK 6-0eiri-<; 8-0T|-Xl £-08îaa (f)
3 eî-0r| 6-0fi â-0eiri 6-0T|-XCD â-0ev (n)
PI. 1 ei-0rj-|i8V £-0a>-|iev e-081-nev
2 eî-Orj-xe £-0fj-T8 â-08î-ie e-0rj-T8
3 et-0ri-aav 6-0ß>-cri &-08Î-8V â-0e-VT(DV G. £-0e-vxo<;
D. 2 ei-0n-ir|v â-0fj-TOV â-0ei-xr|v 8-0T1-IOV £-0eiar|g
3 8Î-0fi-ir|v â-0fl-iov £-0ei-xr|v £-0r|-XC0V â-08-vxog
Notă. Celelalte timpuri au aceeaşi flexiune la mediu şi pasiv.

ACTIV
276
iCTirmt „aşez, stau“ Radical axa-
I n d ic a t iv C o n j u n c t iv O p t a t iv I m p e r a t iv P a r t ic ip iu I n f in it iv
P rezen t Sg. 1 t-airj-lii î - ctxtj- v l-GXfi) t-G x a ir i-v N . i- a i a g (m ) Î - G id - v a i

Şi 2 l-CTTTl-Q î - g x t i -<; i-G x fj-g l- a x a i r |- g î - g x t |< î- G x a - e i-a x a a a ( f )
Im p e r fe ct 3 t-a rn -a i î-G x rj i-GXfi i- a x a i r j i-G xa-xco i - a x a v (n )
PL 1 t-axa-iiev I -a x a -n e v i-a x < ö -n e v i-a x a t-jie v G . i- a x d - v x o g
2 T -G x a-x e l-a x a -x e i-a x fj-x e i-a x a î-x e t-a x a -x e t - a x d a r ig
3 t-C T iâ -a i (v) î-G x a -G a v i-G XÖ -Gt (v ) i-a x a t-e v Î-Gld-VXCDV t-a x d v -x o g
D. 2 l-G x a -x o v i-G x a -x r |v i-GXfj-XOV i-G x a i-x r jv î-a x a -x o v
3 i-G x a -x o v i-G x a -x r iv t-GXfj-XOV i-G x a i-x r |v l-G X d -IO V
A o r is t I Sg. 1 ă-airi-aa1 GXT|-G-G) G x f i - a a i- |ii N . a x r i- a a - g (m ) a x fţ -G a i

2 ă -G x t|-G a -g G X T|-G -n-g a x f |- G a i- g a x fj-G O V a x f)-a a -a a ( f )
3 ă - a x T i- a e GXT|-G-T| a x f |- G a i a x r |- a d -x a ) a x f l - a a - v (n )
PI. 1 â-aifi-aa-|iev G X f)-G -0)-|ieV a x f | - a a i - |i e v G. a x f |- a a - v x o g
2 â - a x r |- a a - x e GXT|-G-r|-Xe a x r |- G a t-x e a x f |- G a - x e a x r |- a d a r |g
3 e -a ir i-a a -v GXT| -G-CD-Gl (v ) G x r i-G a i-e v axrj-Ga-vxcov G x f |- a a - v x o g
D. 2 â -a x r i-a d -T r iv G x f)-G -ri-x o v G x r |-G a i-x r |v a x f |- G a - x o v
3 fc-airi-crä-Triv G x n -G -r |-x o v G x r i-G a i-x r|v G ir i-a a -x c o v
A o r is t II Sg. 1 ă-axri-v2 GXÖ G x a ir |-v N . a x a g (m ) a x fj-v a i

2 ă - a ir i- g arxfi<S a x a i r |- g G X fl-0t axâaa (f)
3 ă -a x r i GXţl axatri GXrj-XG) a x d v (n )
PI. 1 8-axr|-|iev GXÖ-H8V G x a î- ^ e v G . a x a -v x o g
2 8 -a x r i-x e axf|-xe oxaî-ie G x fj-x e a x d - a r ig
3 ă-axri-aav G XÖ-GI (V) axaî-ev GXd-VX(DV a x d -v x o g
D. 2 â-axf|-xriv GXfJ-XOV a x a i- x r iv GXfl-XOV
3 â - a in - x T |v GXfj-XOV G x a i-x r iv GXf|-XCOV
V iit o r axfi-a-ö) a x f i- G - o i- ^ i a x fi-G -G )v , -oixra, -ov G x r i-a -e iv

G x fi-a -e ig e t c . GXTJ-G-Ol-g e t c .
P e r fe c t 2-G xr|-K a fe-GXlÎ-KO) £Gxr|K(bg î g 0 i â G triK Â g , - u l a , - o g £ - a x r i-K e v a i

£-G x r|-K a -g e tc . â-G x f]-K r]g e tc . — p e r ifr a s t ic —
M .m .c . 8Î-GXT| -K61V8 â-Gxri-Koi-|ii

p e r fe ct e i-a x fj -K e ig e t c . â - a x i|- K o i- g e tc .
1 „a m a şe z a t“ .
2 „ m -a m a ş e z a t“ .
3 < * e -â -a ir |-K - e t- v .
MEDIU
ίσταμαι „aşez, stau“
Prezent Sg. 1 ΐ-στα-μαι ’ ί-στώ-μαι ί-σταί-μην Ν. ί-στά-μενος (m) ϊ-στα-σθαι

2 ΐ-στα-σαι ί-στή ί-σταί-ο ί-στα-σο ί-στα-μένη (f)
3 ΐ-στα-ται ί-στή-ται ί-σται-το i-στά-σθω ί-στά-μενον (η)
PI. 1 t-στά-μεθα ί-στώ-μεθα ί-σταί-μεθα G. ί-στα-μένου
2 ΐ-στα-σθε ί-στη-σθε ί-σται-σθε ί-στα-σθε ί-στα-μένη ς
3 ι-στα-νται ί-στώ-νται ί-σται-ντο ί-στά-σθων ί-στα-μένου
D. 2 ΐ-στα-σθον ί-στή-σθον ί-σταί-σθην ΐ-ά-σθον
3 Ι-στα-σθον ί-στή-σθον ί-σταί-σθην ί-στά-σθων
Imperfect Sg. 1 ί-στά-μην

2 ΐ-στα-σο
3 ϊ-στα-το
PI. 1 ί-στά-μεθα
2 ΐ-στα-σθε
3 ϊ-στα-ντο
D. 2 ί-στά-σθην
3 ί-στά-σθην
Aorist I Sg. 1 έ-στη-σά- μην στή-σω-μαι στη-σαί-μην Ν. στη-σά-μενος (m) στή-σα-σθαι

2 έ-στή-σω στή-σ-η στή-σαι-ο στή-σαι στη-σα-μένη (f)
3 έ-στή-σα-το στή-σ-η-ται στή-σαι-το στη-σά-σθω στη-σά-μενον (η)
PI. 1 έ-στη-σά-μεθα στη-σ-ώ-μεθα στη-σαί-μεθα G. στη-σα-μένου
2 έ-στή-σα-σθε στή-σ-η-σθε στή-σαι-σθε στή-σα-σθε στη-σα-μένης
3 έ-στή-σα-ντο στή-σ-ω-νται στή-σαι-ντο στη-σά-σθων στη-σα-μένου
D. 2 έ-στη-σά-σθην στή-σ-η-σθον στη-σαί-σθην στή-σα-σθον
3 έ-στη-σά-σθην στή-σ-η-σθον στη-σαί-σθην στη-σά-σθων
Viitor στή-σ-ο-μαι στη-σοί-μην στη-σ-ό-μενος, -η, -ον στή-σ-ε-σθαι
στή-σ-η etc. στή-σοι-ο etc.
Perfect έσταμένος ώ έ-στα-σο έ-στά-σθαι
έ-στα-μαι » ής έσταμένος εΐην έ-στά-σθω etc. έ-στα-μένος, -η, -ον
ε-στα-σαι etc. — perifrastic — etc. — perifrastic —
A
M.m.c.pf. έ-στά-μην
Ι-στα-σο etc.
PASIV
laxajiai „sînt aşezat“
Viitor Sg. 1 axa-0ri-cr-o-|aai oxa-0rj-a-oi-|xr|v N. axa-0T|-CT-ö-pi8vog (m) CTxa-0f|-a-e-G0ai

2 axa-0f|-cr| GXa-0f|-G-Ol-O Gxa-0ri-a-o-|ievri (f)
3 axa-0T|-a-e-xat axa-0ri-a-oi-xo Gxa-0ri-G-ö-|ievov (n)
PI. 1 axa-Ori-a-â-neGa Gxa-0r|-G-oi-|ie0a
2 axa-0f]-cr-e-a08 axa-0f|-a-oi-a08
3 axa-0ri-a-o-vxai Gxa-Ori-G-oi-vxo G. axa-Ori-a-o-jLiâvoD
D. 2 axa-0f|-a-e-a0ov axa-0Ti-G-oi-G0riv axa-Orj-a-o-^âvni;
3 axa-0fi-a-e-a0ov axa-0T|-G-oi-a0Tiv axa-0r|-G-o-|xâvoi)
Aorist I Sg. 1 â-axa-011-v axa-0ö Gxa-0etrj-v N. cxa-0eig (m) axa-0fi-vat

2 £-axa-0Ti-ţ ax a-0fi-<; axa-0eirK axd-0r|-xt axa-0eîaa (f)
3 £-axa-0ri ax a-0f| axa-0etri Gxa-0ri-xcö axa-0£v (n)
PI. 1 â-axa-0ri-]iev axa-0<S-|iev axa-0eî-|i8V
2 â-axa-0ri-xe axa-Ofl-xe Gxa-0eî-xe Gxd-0r|-xe
3 £-axd-0ri-aav Gxa-00-ai Gxa-0eî-8V GXa-08-VXCÖV G. axa-0e-vxo<;
D. 2 â-axa-0ri-xr|v Gxa-0fi-xov axa-Oei-xrjv axd-0ri-xov axa-0eÎGiK
3 â-axa-0fi-xr|v oxa-Ofl-xov axa-0ei-xr|v Gxa-0ii-xcöv axa-0s-vxo<;
N o t e . 1. Celelalte timpuri au aceeaşi formă la pasiv şi mediu.

2. La diateza activă, verbul laxr||ii are două aoriste: aoristul I are valoare tranzitivă şi se traduce „am aşezat“, aoristul II are valoare intran
zitivă şi se traduce „m-am aşezat“.
b) Verbe cu infix nazal

Verbele cu infix nazal sînt cele mai numeroase verbe în ţii. Flexiunea lor se deosebeşte de cea a verbelor în co
numai la prezent şi imperfect.
La conjunctiv prezent, flexiunea este la fel cu a verbelor în <b la toate timpurile.
Sufixul -vu- se află numai la tema prezentului.
Accentul cade pe finală la participiul activ, pe penultima silabă, la infinitiv.
ACTIV
öetKVDjii „arăt“. Radical 8etK -
In d icativ C o n ju n ctiv O p ta tiv Im p e ra tiv P a rtic ip iu Infinitiv
P rezen t Sg. 1 SeiK-vü-i-ii 8eiK-vu-G) 881K-VU-01-JXI Seuc-vu-vai

2 8eiK-vö-g 8eiK-vu-rig 881K-VU-OL-? 88ÎK-VU1 N . 8eiK-vi)-g (m .)
3 5eiK-vO-ai SeiK-vu-t} 8eiK-vu-oi SeiK-vu-TQ) 8eiK -vö-aa (f.)
P l. 1 SeiK-vu-jiev 881K-VU-î 0-|I8V SeiK-vu-oi-jiev SeiK-vo-v (n.)
2 8eiK-vu-xe 8siK-vu-r|xe 8eiK-vu-oixe SeiK-vu-xe G. 8etK-vi)-vxo<;
3 8eiK-vi>-<XQi SeiK-vu-coai SeiK-vu-oiev 881K-VÎ)-VTG)V SetK-vu-aiK
D. 2 8eÎK-vu-TOV 8etK-vi)-riTOV 8eiic-vi> 0 txr|v SeiK-vu-iov SeiK-vo-vxog
3 8eÎK-vu-Tov 8eiK-v6-r|Tov 8eiK-vi)-oiTr|v SeiK-vu-TCOv
Im p erfect Sg. 1 £-8eiK -vüv

2 â-SeiK-vu-s
3 ä- 8eiK-vü
P l. 1 £- 8eiK-vu-|isv
2 £-8elK-vi)-xe
3 fc-8eiK -vo-aav
D. 2 â- 8eiK-vu-xr|v
3 â- 8eiK-vi>-xr|v
A o rist I Sg. 1 £-8ei-£ a 8el£-cd 8ei£ai-*u S elâi

2 ă- 8ei£a-<; Sei^-ri <; Seiţai-c; 8eî£-ov N . 8ei£a<; (m .)
3 ă-Sei£e 8et^-xi 8e i£ a i 8et£d-xco 8e i£ a a a (f.)
P l. 1 â- 8ei£a-|iev 8el^-ö)|iev 8ei£ai-jiev 8eî£ av (n.)
2 £-8ei£a-xe Sei^-rixe 8ei£ai-xe d s iţa -T e G . 8st£a-vxo<;
3 e-8ei4<x-v 8ei^-o)ai 8ei^ ai-ev Sei^d-vicöv 8ei£aaTK
D. 2 â- 8ei^d-TT|V 8ei^-r|TOV Set£ai-TTjV 8ei£a-xov 8e i^ a -v x o ţ
3 â- 8ei£a-xr|v 8ei£-r|xov 8ei£ai-xr|v 8ei£a-xcov
V iitor 8eii;-oo 88t^-Ol-JIl 8e i 5ö)v,-ouaa,-ov 8et£-eiv
8ei^- 8i<; etc. 8ei£-oi-<; etc.
P erfect 8e- 8e ix -a Se-Seix-co 8e- 8e ix -o i-|ii 8e-8eix-dx;,-uîa,-6<; 8e-8eix-â-vai
8e- 8eix-a<; etc. 88-8eix-x)g etc. 8e- 8eix-oi-g etc.
M .m .c.pf. â- 8e- 8six -eiv
fc-8e- 8etX-£i<; etc.
1 5 e îk u < öeiK ve.

M EDIU
S e îk v o u c u „ îm i a r ă t “
In d icativ C o n ju n ctiv O p ta tiv Im p erativ P a rtic ip iu In fin itiv
P rezen t Sg. 1 8stK-vi)-|iai 8£iK-vi)-ö)-|.iai 8EiK-vu-oi-|arjv

2 Seîk -vu-gcu 8ElK-VÎ)-in 8 eik -v6- o i - o 8 eîk - vu-go N . 8eik-v{)-|!£vo<; (m .) 8EÎK-VU-G0CU
3 SeÎK-vo-xai SEiK-vrj-rj-iai Seik -vu- o i - to SEIK-VÜ-G0CÜ 8EiK-vu-|iEvri (f.)
PI. 1 86iK -vu-|is0a 8EtK-vu-(b-|iE0a 8EiK-vu-oi-|i£0a 8eik-vv)-h£vov (n.)
2 Seîk -vu-g 0 s 8EiK-vi)-ri-a0£ 8£iK -v6-oi-a0£ 8 eîk -vu- g 0£ G. 8ElK-VD-|i£VOO
3 SeiK-vu-vxai 8£tK-vi)-co-VTai Seik -vu- o i - vto 8 eik -vî)-g 0 cov Ssik -vu-jiev ik
D. 2 8 eîk - vd-ct0 ov 8EiK-vu-ri-a0ov SEiK-vi>oi-a0riv 8 eîk -vu- g 0 ov 8 e IK-VI)-J1£V0U
3 8 eîk>vu- g 0 ov 8£iK -v6-r|-a0ov 8£iK -vo-oi-a0riv 8 eik -vu- g 0 ü)v
Im p e rfect Sg. 1 â-8eiK-vi)-|iriv

2 â-8eÎK-vi>ao
3 £-8 eîk -vu-to
PI. 1 £-8eiK-vi)-jie0a
2 £-8 sîk - vu- g 0 e
3 â-SeÎK-vu-vxo
D. 2 £-8eiK-vu-a0riv
3 â-8eiK-vi)-a0riv
A o rist I Sg. 1 â-8ei!;<i-nr|v 8si^-o)-|iai 8£i5-ai-|xriv 8Eiâ-G 0at

2 â-8ei^co S E « -ţ| ö£i£-ai-o 5eT ţ-ai N . SEi^d-îEVog (m )
3 â-8ei£a-xo 8si^-r|-T ai Sfii^-ai-xo 8El^-d-G0(D 8Eiâ-|iEvr| (f.)
PI. 1 â-8eiâ-|ie0 a 8£t^-(b-|X£0a S £i£-ai-|i£0a SEiâ-nEVOV (n.)
2 £-8Ei£a-a0e 0£ î £- î |- g 0 e 5 eî £- cu- g 0 e 8 e î £-(x- g 0 e G . Ssiâ-iiEvoi)
3 £-8£Îâ-VTO SEÎ^-co-vxai S eî ^- cu-vto 8£l^-d-G0COV 8 ei £(x-|! evti<;
D. 2 fc-8£i£a-G0riv 8E i£-r|-a0ov 8Ei£-ai-G0r|v 8E i^-a-a0ov 8£iâ-|i£voo
3 £-8Ei£a-G0r|v 5 eî £- t|- g 0 ov 8Et£-al-G0r|v 8El£-d-G0CDV
V iitor SE i^-o-nai 8£i£-ol-nriv 8st£-6-ii£VO<;, -r|, -ov 8£t^-E-G0ai

8 e î £- ţi etc. 8 e î £- o i - o etc.
P erfect SE-SEiy-îai 8 e-8 eiy - hevoi; co 8e-8ei£o 8e-8eiy-|aevo q >-t\ #-ov 8E-8£îx-0ai
8£-8£i4ai etc. » 8£-8£tγ-^l£VOc; Eir|v 8e- 8eîx - 00) etc.
— p e iifra stic — etc. — p erifrastic —
M .m .c.pf. â-8£-8£iy-jiriv
£-8 e -8£ i £ o etc.
PASIV
öetKViHicu ,,sînt arătat“
Viitor Sg. 1 8eix-0i|-G-o-nai 8 £ ix -0 r |-a -o i-jir iv N. 8£ix-0r|-cT -ö-|i£V og(m ) 8 £ ix - 0 f i- a - £ - a 0 a i

2 8 eix -0 f)-a -T | 8 £ i x - 0 f |- a - o i - o 8£lX-0T|-CT-O-|i£Vr| ( f )
3 5eix-0n-CT-6-iai 8£lX-0f|-CT-Ol-TO 8£iX"0ri-CT-ö-|i£VOV (n)
Pl. 1 5eix-0ri-a-6-j!80a 8 £ ix - 0 r i-a - o i-n £ 0 a
2 8 e tx -0 r i-a -6 -a 0 8 8 £ ix - 0 r |- a - o i- a 0 £
3 8 6 ix -0 f|-a -o -V T a i 8 £ ix -0 f)-a -o i-v T o G. 8 E ix -0 r i-a -o -|iâ v o u
D. 2 S e ix -0 fi-< j-e -a 0 o v 8 £ ix -0 r |-c y -o i-a 0 r iv 8 £ ix -0 r i-a -o -|i6 v r |S
3 8 E ix -0 ii-a -E -a 0 o v 8 E ix - 0 r i- a -o i- a 0 n v 8 £ t x - 0 n - a - o - |i£ v o u
Aorist I Sg. 1 £ - 8 e îx -0 t i-v Seix-00 8 e ix -0£Î t|- v G. 8E ix-0£Îg (m) 8 £ ix - 0 fl- v a i

2 £-8EÎx-0r|-<; 8£ix-0ţK 8 e ix - 0 eît |-(; 8 e îx - 0 i v t i 8 E ix -0 £ ta a ( f )
3 ä -8 fiix -0 r| 8 £ ix -0 ţl 8 £ ix -0 £ ir j 8six-0fi-T O ) 8 e ix - 0 e v (n)
Pl. 1 â-8£lx-0ri-ji£v 8 e ix -0<î h ie v 8£lX -0£l-|i£V
2 £-8£ix-0r|-T E 8ElX-0fl-T£ 8EIX-0EÎ-TE 8 e îx -0 ti- t £
3 £ -8 E lx -0 r |-a a v 8 £ ix -0 ö -a i 8 e IX'0£Î-£V 8EIX-0E-VTCOV G. 8 e ix -0 e -v to (;
D. 2 â -8 £ ix -0 fţ-a 0 r iv 8£lX-0fÎ-TOV 8 £ ix -0 £ i-x r |v 8 £ ix -0 r i-x o v 8£ix-0Eiari(;
3 â - 8 £ ix -0 f)-a 0 r |v 8£tX-0fl-TOV 8 e IX-0£Î-TT|V 8 e ix -0 î i - tcdv 8 £ ix -0 E -v x o g
N o t ă . Celelalte timpuri au aceeaşi formă la mediu şi pasiv.
c) Verbe fără reduplicaţie la prezent şi fără infix nazal

Această categorie este reprezentată de verbele (pr||ii «spun» şi eijii «merg».
Verbul (pr||ii are radicalul (pa- (v. lat. for, fari) şi la indicativ prezent este enclitic, cu excepţia pers. a Il-a sing.
Se conjugă ca taxr||ii cu excepţiile următoare: indic. prez. pers. a Il-a sing. este <p*flţ cu i subscris, imperativ pers. a Il-a
sing. este (pa0i (şi (pa0i), imperf. pers. a Il-a sing. ăcpr|a0a. Dăm în continuare conjugarea verbului <pr||ii.
<pr||il „spun“ rad. cpa-
Prezent Sg. 1 (pri-|it <p& <pairi-v <pd-vai

2 <pf)-S cpfls <pairi-g <pa-0i N. (pd-aK-G)v (m)
3 <pr|-ai <Ptl <pair| cpa-xco (pa-cnc-ouaa (f)
PI. 1 (pa-^v CP©-|I8V (paî-|lev (pa-oTc-ov (n)
2 cpa-xâ (pfj-ie (paî-xe (pa-xe
3 cpa-al (v) (pö-ai (v) cpat-ev (pd-VXCDV G. (pd-oK-ovxog
D. 2 (pa-xöv (pfi-xov (pai-xrţv q>d-xov cpa-aK-oi)crn<;
3 <pa-x6v (pfl-xov (pai-xrjv <pd-xcov cpd-aK-ovxog
Imperfect Sg. 1 E-<pr|-v

2 £-<pri-CT0a
3 e-(pr|
PI. 1 £-<pa-jxev
2 £-(pa-T8
3 ă-cpa-aa-v
D. 2 â-cpa-TTiv
3 â-<pd-xriv
N o t ă . Verbul «<prini» are şi sensul „afirm“, „pretind“ ; cu acest sens, are un viitor «(pfjao)» şi un aorist «ă<pr|(ja», regulate. în afară de
prezent şi imperfect, verbul (pripi nu are alte timpuri. Formele de prezent, cu excepţia pers. a Il-a sing., sînt enclitice.
Vocala din rădăcină prezintă alternanţă la indicativ prezent şi imperfect, se contrage la conjunctiv în © şi t|, este scurtă, a, în rest.
La Homer s e întîlneşte un participiu mediu atemaţic: (p a jie v o g , - î l , - o v .
Verbul el|ii are, la indicativ prezent, sens de viitor, la celelalte moduri are şi sens de prezent şi sens de viitor. Con
jugarea lui seamănă cu a verbului eijii «sînt» cu excepţia că e!|ii poartă accent, iar la imperfect are un i subscris. Radicalul
acestui verb este *i- alternînd cu *e/-.
Iată conjugarea acestui verb.
eljat „voi merge“
Rad. *i-/*ei-
Prezent Sg. 1 e I-h i l-CD t-O l-|il N. l-cbv (m.) l-E-vai

2 El l-ot-g î-01 1 -o O c a ( f )
3 eI-cu (v) l-oi l-Tco i - o v (n)
PI. 1 î-jie v 1-©|1EV l-O l-|i£V
2 ţ-TE 1-riTE î-O l-tE l-IE
3 î-OLGt(v) Î-OGIV l-Ol-EV i-ovT Q )v sau ÎT o a a v G. l-ovrog
D. 2 î-to v t-rjiov l-ot-xriv t-TOV l-o u a T ig
3 î-to v î-r|TOV t-oi-xriv Î-TG)V l-6vxog
Imperfect Sg. 1 f|-a fjsiv Adjectivul verbal

2 ‘fi-siaOa sau flE ig ixâog, -a, -ov
3 fi-81 (v) Ix e o v = lat eundum
PI. 1 f|-(isv
2 fj-TE
3 ^-aav
D. 2 $-Tr|V
3 i-m v
Verbul eîjii are numeroase compuse:

dvievat = a merge în sus, drtisvai — a pleca, 8 u s v a i= a străbate, Eiaisvat = a merge în, â£iEvai = a ieşi, âm6vai = a seapropia de cineva
ârcaviâvai = a se întoarce, KaxiEvai = a coborî, a se reîntoarce, rcapisvai = a trece pe lîngă, 7ispii£vai = a înconjura, 7tpoî6vai = a mergeînainte,
TcpocriEvai = a merge la, a se îndrepta către, auvisvai xivi = a merge cu cineva.
Constatăm la verbul în primul rînd, alternanţa vocalică a rădăcinii: gradul e(ei-) la indicativ prezent numărul
singular, acelaşi grad la imperfect doar lungit drept augment (iar după vocală lungă i din rădăcină se subscrie: ţi), gradul
zero (i-) în restul flexiunii. în al doilea rînd, observăm o flexiune atematică la indicativ, la imperativ, la infinitiv şi la
adjectivele verbale,flexiune tematică în rest. La imperfect, pers. I sing. fja rezultă din deci la rădăcina lungită
drept augment s-a adaus desinenţa secundară -m(gr.-v), care se vocalizează în -a după consoană; la pers. a Il-a şi
a IÎI-a sing. se adaugă sufixul de lărgire -ei-; desinenţa persoanei a Il-a sing. -a0a este o veche desinenţă de trecut, întîl-
nită şi la imperfectul verbului el|ii «a fi» şi la perfectul verbului o!5a (v. p. următoare). Desinenţa de imperativ, pers.
a Il-a sing. este -0i. Accentul cade pe vocala tematică la participiu, pe -8- la infinitiv.
N o t ă . 1. Din această categorie de verbe face parte şi verbul st|xi „sînt“ a cărui conjugare am dat-o (v. p. 231).
2. Verbul f||ni „zic“ corespunde latinescului inquam;nu are decît următoarele forme: indicativ prezent: fini „zic“ ;
indicativ imperfect: fjv 5* âyco „ziceam eu“ fj 8’ 6g, 8’ fj „zicea el, ea“.
Verbe neregulate
In greacă există o serie de verbe cu flexiune neregulată; unele trebuie învăţate a parte la fiecare mod şi timp, altele, mumai la timpu
rile principale. Dăm în continuare tabloul celor mai importante.
Verbul -oîSa nu are decît tema perfectului, de aceea perfectul se traduce obişnuit cu prezentul, iar mai mult ca perfectul cu imper
fectul. Rădăcina acestui verb prezintă alternanţă şi la origine comportă un F iniţial: *Fio8-/*Fei8-/*Fi8, fiind înrudit cu verbul latin vld-i
«am văzut»; la prezent, numărul sing., apare gradul -o- la plural şi dual, gradul, zero; tot gradul zero are şi imperativul la toate numerele.
In rest apere -e-. La prezent (de fapt perfeci), pers. I sing., apare desinenţa -a de perfect, la pers. a Il-a, o veche desinenţă de trecut -ar0a;
la plural -8- din rădăcină prin disimilarea înainte de -\i şi de -t devine -a-, iar la pers. a IlI-a pl. -a- es-e analogic. La imperfect (de fapt
m. m. c. pf.) apare rădăcina lungită drept augment, iar -i- subscris (f)-); la sigular apare şi un sufix de lărgire -r|- sau -ei- (la plural, une
ori -e-) plus desinenţele secundare; -8- din finala rădăcinii se disimilează în -a- la plural şi dual. La conjunctiv şi optativ, la radicalul cu gradul
-e- apare o lărgire în -e- care se contrage cu vocalele tematice co/r|, formează diftong cu-irj/t-. La participiu, apar sufixe de peifect, accentuate.
Viitorul este format pe rădăcina *Fei8-, plus sufixul -cr-, vocale tematice şi desinenţe personale medii, iar la participiu, sufix participial mediu
ol8a „ştiu“
Rad. *FeiS- /*Fot8- /*FiS-
Prezent Sg. 1 ol8a ei8c& eî8eir|v
(perfect) 2 oloBa ei8fi<; sîSeirig 1(101 N, Ei8(bg (m.) EÎSâvat
3 oI8e (v) eî8ţi ei8eît| îaxco £i8i)îa (f.)
PL 1 îgjiev ei8<î >hev eISeîiiev EiSog (n.)
2 îaxe el8f\xe E18EÎXE IOTE G. eISoios
3 îa a a t (v) ei8fî>ai (v) e18eTev ÎCTXCOV ElSoiag
D. 2 îaxov el8fjiov £l8Eixr|v îaxov e18oio <;
3 îotov ElSfţlOV eISeîtiiv îaxoov
Imperfect Sg. 1 $8n 1i8eiv
(m.m.c.pf.) 2 ftSriaGa fi8ei<;
3 ft8ei (v)
PL 1 fjaiaev
2 fjaxE
3 ftaav
D. 2 $axr)V
3 f)axr|V
Viitor I Sg. 1 eîaonat 6taoi|iTiv
(viit. II) 2 eîari EÎaoio N. ElaoîEVog (m.) EÎCTEO0at
3 eîaexai EÎaoixo EiaojiEvri (f.)
PL 1 elao|ie0a £iaolÊ0a EiaonEVOv (n.)
2 eîaeaGe Eîaoia0£ G. EÎOO|i£VOU
3 eiaovxai EÎaoivxo EÎaO]i£VT|g
D. 2 eîaeaOov Etaoio0riv elaojiâvoi)
3 eîaea0ov £iaoia0riv
TABLOUL VERBELOR NEREGULATE
Prezent V iitor A orist Perfect
άγαμαι, a adm ira — ήγάσθην —

άγείρω , a aduna — ήγειρα —
άγείρομαι, a fi adunat — — —
άγω, a duce, a conduce άξω ήγαγον ήχα
άγομαι, a fi condus αξομαι, ήχθη ν ήγμαι
άχθήσομαι
αδω, a cînta $σομαι ήσα —
αιδοϋμαι, a respecta αΐδέσομαι ήδέσθην ηδεσμαι
αίρεΐν, a lua αίρήσω είλον ήρηκα
αίρεΐσθαι, a alege αίρήσομαι ειλόμην ■ΐίρημαι
αίρεΐσθαι, a fi ales, a fi prins αίρεθήσομαι ήρέθην Ιίρημαν
αίρω, a ridica άρώ ήρα ήρκα
αίρομαι a fi ridicat άρθήσομαι ήρθην ήρμαι
αισθάνομαι a simţi αίσθήσομαι ήσθόμην ^σ θημ αι
αισχύνω , a ruşina αισχυνώ ησχυνα —
αίσχύνομαι, a se ruşina αισχυνοΟμαι ήσ χύνθην —
αιτιασ θαι, a acuza αιτιάσομαι ήτιασάμην ήτίαμαι
— a fi acuzat — ήτιάθην ήτίαμαι
άσκεΐσθαι, a vindeca ασκούμαι ήσκεσάμην —
ακούω, a auzi άκούσομαι ήκουσα άκήκοα
άκούομαι, a fi auzit άκουσθήσομαι ήκούσθην ήκουσμαι
άκροασθαι, a asculta άκροάσομαι ήκροασάμην ήκρόαμαι
αλείφω, a unge, αλείψω ή λειψά άλήλιφα
άλίσκομαι, a fi uns άλώσομαι έάλων έάλωκα
άλλάττω, a schimba αλλάξω ήλλαξα ή λλα χα
άλλάττομαι, a fi schim bat άλλαχθήσομαι ή λλά χθη ν ήλλαγμαι
— άλλαγήσομαι ήλλά γη ν
άλλομαι, a sări άλοϋμαι ήλάμην —
άμαρτάνω, a greşi άμαρτήσομαι ήμαρτον ήμάρτηκα
άμαρτάνομαι, a fi lipsit — ήμαρτήθην ήμάρτημαι
άμιλλασθαι, a lupta άμιλλήσομαι ή μ ιλλή θην ήμίλλημ αι
άμπ-έχομαι, a îmbrăca άμφέξομαι ήμπεσχόμην —

άμφι-γνοεΐν, a se îndoi — ήμφεγνόησα —
άμφι-έννυμι, a îmbrăca άμφιώ ήμφίεσα —
άν-αλίσκω, a distruge αναλώσω άνήλωσα άνήλωκα
άναλίσκομαι, a fi distrus άναλωθήσομαι άνηλώθην άνήλωμαι
άν-έχομαι, a susţine άνέξομαι ήνεσχόμην —
άνιαν, a îndurera, a nelini άνιάσω ήνίασα ήνίακα
şti pe cineva
άνιασθαι, a fi îndurerat άνιάσομαι ήνιάθην —
άν-οίγω, a deschide άνοίξω άνέωξα (άνέφχα)
άνοίγομαι, a fi deschis άνοίξομαι άνεώχθην άνέωγμαι
άνέφγα
άπ-αγορεύω, a interzice άπερώ άπηγόρευσα άπείρηκα
άπεΐπον
άπαγορεύομαι, a fi interzis άπορρηθήσομαι άπερρήθην άπείρημαι
άπ-αλλάττω, a îndepărta απαλλάξω άπήλλαξα άπήλλαχα
άπαλλάττομαι, a pleca άπαλλάξομαι άπηλλάγην —
άπ-ανταν, a întîlni άπαντήσομαι άπήντησα άπήντηκα
άπ-εχθάνομαν, a fi odios απεχθή σομαι άπηχθόμην άπήχθημαι
άπο-διδράσκω, a fugi άποδράσομαι άπέδραν άποδέδρακα
άπο-θνήσκω, a muri άποθανοΰμαι άπέθανον —
άπο-κτείνω, a tăia, a omorî άποκτενώ άπέκτεινα άπέκτονα
άπο-δίδομαι, a vinde άποδώσομαι άπεδόμην —
απολαύω, a se bucura de άπολαύσομαι άπέλαυσα άπολέλαυκα
άπ-όλλυμι, a face să piară άπολώ άπώλεσα άπολώλεκα
άπόλλυμαι, a pieri άπολοΟμαι άπωλόμην άπόλωλα
άπό-χρη, este destul άποχρήσει άπέχρησεν —
απτω, a ataşa, a aprinde δψω ήψα —
απτομαι, a se ataşa άψομαι ήψάμην ήμμαι
απτομαι, a fi ataşat, aprins — ήφθην ήμμαι
άρέσκω, a plăcea αρέσω ήρεσα —
άρκενν, a fi suficient άρκέσω ήρκεσα —
άρμόττω, a potrivi αρμόσω ήρμοσα ήρμοκα
άρμόττομαι, a fi potrivit άρμοσθήσομαι ήρμόσθην ήρμοσμαι
άρνεΐσθαι, a nega άρνήσομαι ήρνήθην ήρνημαι
άρπάζω, a răpi άρπάσομαι ήρπασα ήρπακα
αρπάζομαι, a fi răpit άρπασθήσομαι ήρπάσθην ήρπασμαι
άρχω, a conduce άρξω ήρξα ήρχα
αρχομαι, a începe αρξομαι ήρξάμην ήργμαι
αρχομαι, a fi condus άρξομαι ήρχθην ήργμαι
αΰξω, a mări αυξήσω ηυξησα ηυξηκα
αΰξομαι, a se mări αύξήσομαι ηύξήθην ηΰξημαι
αύξηθήσομαι
άφ-ίημι, a lansa άφήσω άφηκα άφεΐκα
άφίεμαι, a părăsi, a lăsa άφήσομαι άφείμην άφεΐμαι
άφΐεμαι, a fi lăsat άφεθήσομαι άφείθην άφεΐμαι
άφ-ικνεΐσθαι, a ajunge άφίξομαι άφικόμην άφνγμαι
LIM BA ELENA 287
ΰχθομαι, a se întrista άχθέσομαι ήχθέσθην

άχθεσθήσομαι
βαδίζω, a merge pe jos βαδιοϋμαι έ βάδισα _

βαίνω, a merge βήσομαι εβην βέβηκα
βάλλω, a arunca βαλώ έβαλον βέβληκα
βάλλομαι, a fi aruncat βληθήσομαι έβλήθην βέβλημαι
βάπτω, a scufunda βάψω έβαψα —
βάπτομαι, a fi scufundat — έβάφην βέβαμμαι
βιάζομαι, a forţa βιάσομαι έβιασάμην βεβίασμαι
βιάζομαι, a fi forţat βιασθήσομαι έβιάσθην βεβίασμαι
βιβάζω, a face să meargă βιβω, -$ς, ? έβίβασα —
(βιοΰν), a trăi βιώσομαι έβίων βεβίωκα
βλάπτω, a vătăma βλάψω έβλαψα βέβλαφα
βλάπτομαι, a fi vătămat βλάψομαι έβλάβην βέβλαμμαι
βλαβήσομαι
βλαστάνω, a germina (βλαστήσω) (ε βλαστόν) βεβλάστηκα
βλέπω, a privi βλέψομαι έβλεψα —
βοδν, a striga βοήσομαι έβόησα βεβόηκα
βούλομαι, a voi βουλήσομαι έβουλήθην βεβούλημαι
γαμεΐν, a se însura γαμώ έγημα γεγάμηκα

γαμεΐσθαι, a se căsători γαμοϋμαι έγημάμην γεγάμημαι
γελδν, a rîde γελάσομαι έγέλασα —
γελδσθαι, a fi de rîs — έγελάσθην γεγέλασμαι
γηράσκω, a îmbătrîni γηράσομαι έγήρασα γεγήρακα
γίγνομαι, a deveni γενήσομαι έγενόμην γεγένημαι
γέγονα
γιγνώσκω, a cunoaşte γνώσομαι έγνων έγνωκα
γιγνώσκομαι, a fi cunoscut γνωσθήσομαι έγνώσθην έγνωσμαι
γράφω, a scrie γράψω έγραψα γέγραφα
γράφομαι, a fi scris γραφήσομαι έγράφην γέγραμμαι
δάκνω, a muşca δήξομαι έδακον _

δάκνομαι, a fi muşcat δηχθήσομαι έδήχθην δέδηγμαι
δαπαναν, a cheltui δαπανήσω έδαπάνησα δεδαπάνηκα
δαπανασθαι, a cheltui δαπανήσομαι έδαπανήθην δεδαπάνημαι
δέδοικα, a se teme — έδεισα —
δέρω, a jupui δερ<δ έδειρα —
δέρομαι, a fi jupuit δαρήσομαι έδάρην δέδαρμαι
δέω, a lega δήσω έδησα δέδεκα
δοΰμαι, a fl legat δεθήσομαι έδέθην δέδεμαι
δέω, a-i lipsi δεήσω έδέησα δεδέηκα
δέομαι, a cere δεήσομαι έδεήθην δεδέημαι
δίαιταν, a fi arbitru διαιτήσω διήτησα δεδιήτηκα
238 MAR IA MARINESCU-HIMU ŞI FEL1CIA VANŢ-ŞTEF
διαιτασθαι, a trăi διαιτήσομαι διητήθην δεδι^τημαι

δια-λέγομαι, a vorbi διαλέξομαι διελέχθην διείλεγμαι
δια-νοείσθαι, a gîndi διανοήσομαι διενοήθην διανενόημαι
διδάσκω, a învăţa διδάξω έδίδαξα δεδίδαχα
διδάσκομαι, a fi educat διδαχθήσομαι έδιδάχθην δεδίδαγμαι
διψήν, a-i fi sete διψήσω έδίψησα —
δοκεΐν, a părea δόξω εδοξα δέδογμαι
δραν, a face δράσω έδρασα δέδρακα
δρασθαι, a fi făcut — έδράσθην δέδραμαι
δύναμαι, a putea δυνήσομαι έδυνήθην δεδύνημαι
(δύω), a scufunda καταδύσω κατέδυσα —
δύομαι, a se scufunda δύσομαι εδυν δέδυκα
δύομαι, a se scufunda δύσομαι έδύθην δέδυμαι
έαν, a lăsa έάσω ε’ίασα ειακα

έασθαι, a fi lăsat έάσομαι εϊάθην εΐαμαι
.έγγυαν, a da zălog έγγυήσω ήγγύησα ήγγύηκα
έγγυδσθαι, a garanta έγγυήσομαι ήγγυασάμην —
έγγυδσθαι, a se angaja — ήγγυήθην ήγγύημαι
εγείρω, a trezi έγερώ ήγειρα —
έγείρομαι, a se trezi — ήγρόμην έγρήγορα
εγείρομαι, a fi trezit — ήγέρθην έγήγερμαι
έθέλω, a voi έθελήσω ήθέλησα ήθέληκα
εθίζω, a obişnui έθιώ εΐθισα εϊθικα
εθίζομαι, a se obişnui — ειθίσθην εΐθισμαι
εΐωθα, a avea obiceiul — — —
εΙκάζω, a reprezenta είκάσομαι ^κασα —
εικάζομαι, a-şi reprezenta είκασθήσομαι ήκάσθην ηκασμαι
έκ-πλήττω, a lovi, a măcina έκπλήξω έξέπληξα —
έκπλήττομαι, a fi lovit έκπλαγήσομαι εξεπλάγην έκπέπληγμαι
εΐργω, a depărta εΐρξω ειρξα —
εΐργομαι, a fi depărtat εΐρξομαι είρχθην εϊργμαι
έλαύνω, a mîna έλώ, -ό£ς, α ήλασα έλήλακα
έλαύνομαι, a fi mînat έλαθήσομαι ήλάθην έλήλαμαι
ελέγχω, a respinge ελέγξω ήλεγξα —
ελέγχομαι, a fi respins έλεγχθήσομαι ήλέγχθην έλήλεγμαι
έλίττω, a roti έλίξω εΐλιξα —
έλλίττομαι, a fi rotit — είλίχθην εΐλιγμαι
ελκω, a trage ελξω εΐλκυσα εϊλκυκα
έλκομαι, a fi tras έλκυσθήσομαι είλκύσθην ειλκυσμαι
έμπολαν, a cumpăra έμπολήσω ήμπόλησα ήμπόληκα
έναντιοϋσθαι, a se opune έναντιώσομαι ήναντιώθην ήναντίωμαι
ένηντίωμαι
έν-θυμεΐσθαι, a se gîndi ένθυμήσομαι ένεθυμήθην έντεθύμημαι
έν-οχλειν, a fi inoportun ενοχλήσω ήνώχλησα ήνώχληκα
έν-τέλλομαι, a ordona — ένετειλάμην έντέταλμαι
LIMBA ELENA 289
έοικα, a se asemăna1 — — —
εορτάζω, a sărbători (έορτάσω) έώρτασα —
έπ-αινεΐν, a se lăuda επαινέσω έπ^νεσα . έπηνεκα
έπαινέσομαι έπηνέθην έπηνημαι
έπαινεΐσθαι, a fi lăudat έπαινεθήσομαι
έπαν-ορθοϋν, a redresa επανορθώσω έπηνώρθωσα έπηνώρθωκ
έπι-μέλομαι, a avea grijă έπιμελήσομαι έπεμελήθην —
έπίσταμαι, a şti έπιστήσομαι ήπιστήθην —
έπομαι, a urma εψομαι έσπόμην —
έρδν, a iubi — — —
έρδσθαι, a fi îndrăgostit(έρασθήσομαι) ήράσθην —
εργάζομαι, a munci έργάσομαι εΐργασάμην εΐργασμαι
— έργασθήσομαι εΐργάσθην εΐργασμαι
[έρομαι], a întreba έρήσομαι ήρόμην —
έρπω, a se tîrî δρψω εϊρπυσα —
έρρω, a pleca έρρήσω ήρρησα ήρρηκα
έρχομαι, a pleca είμι, έλεύσομαι ήλθον έλήλυθα
έσθίω, a mînca εδομαι εφαγον έδήδοκα
— — ήδέσθην έδήδεσμαι
έστιαν, a găzdui2 έστιάσω είστίασα ειστίακα
εύλαβεΐσθαι, a evita εύλαβήσομαι εύλαβήθην —
ευρίσκω, a găsi εύρήσω ηύρον ηυρηκα
εύρίσκομαι, a fi găsit εόρεθήσομαι ηύρέθην ηυρημαι
εύφραίνω, a bucura εύφρανώ ηΰφρανα —
ευφραίνομαι, a se bucura εύφρανθήσομαι ηύφράνθην —
εχω, a avea 8 εξω σχήσω εσχον έσχηκα
εχομαι, a se ataşa εξομαι έσχόμην —
εχομαι, a fi posedat εξομαι — (εσχημαι)
εψω, a face să fiarbă έψήσω ήψησα —
ζην, a trăi ζήσω -- —

βιώσομαι έβίων βεβίωκα
ζεύγνυμι, a înjuga ζεύξω εζευξα —
ζεύγνυμαι, a fi legat la jug — έζύγην εζευγμαι
ζέω, a fierbe ζέσω εζεσα εζεσμαι
ζώννυμι, a încinge (ζώσω) έζωσα —
ζώννυμαι, a fi încins --- έζωσάμην εζωσμαι
ήδομαι, a se bucura ήσθήσομαι ήσθην ---

ήκω, a sosi ήξω — --
ήττασθαι, a fi învins | ήττηθήσομαι ήχχήθην ήχιημαι
ήττήσομαι
1 pers. a IlI-a p l.: soiicaat şi elicacji, inf. eoiKâvat, particip. âoiK(bg şi eîia&g.
2 Verbul £<mav a avut la origine iniţiala F care a lăsat spiritul aspru. La timpurile
secundare, înainte de F s-a pus augment silabic, e-, care s-a contras cu următorul e > ei
după căderea lui F. Astfel impf. *e-Feaxia-ov > siaxicDV, aor. *£-Feaxia-aa > slax iaaa.
8 Imperf.: el%ov < *e-aexov, -a-intervocalic cade, e + e> si.
9άπτω, a înmormînta θάψω έθαψα —

θάπτομαι, a fi îngropat ταφήσομαι έτάφην τέθαμμαι
Θαυμάζω, a admira θαυμάσομαι έθαύμασα τεθαύμακα
9νήσκω, a muri άποΘανοΟμαι άπέθανον τέθνηκα
9ραύω, a sparge 9ραύσω εθραυσα τέθραυκα
9ραύομαι, a fi spart — έθραύσθην τέθραυσμαι
9ύω, a sacrifica 9ύ<νω έθυσα τέθυκα
9υομαι, a fi sacrificat τυθήσομαι έτύθην τέθυμαι
ΙδσΘαι, a vindeca ιάσομαι Ιασάμην — Π

— a fi vindecat — ΐάθην —
ίλάσκομαι, a face propice ΐλάσομαι ίλασάμην —
καθαιρώ, a purifica καθαρά) έκάθηρα ---

καθαίρομαι, a fi purificat — έκαθάρθην κεκάθαρμαι
καθέζομαι, a se aşeza καθεδοΰμαι έκαθέσθην —
καθ-εύδω, a dormi καθευδήσω — —
κάθ-ημαι, a se aşeza1 — — —
καθίζω, a aşeza καθιώ έκάθισα —
καθίζομαι, a se aşeza καθιζήσομαι έκαθισάμην —
κάω (καίω), a arde καύσω £καυσα κέκαυκα
κάομαι, a fi ars καυθήσομαι έκαύθην κέκαυμαι
καλεΐν, a chema καλώ έκάλεσα κέκληκα
καλεΐσθαι, a fi chemat κληθήσομαι έκλήθην κέκλημαι
κάμνω, a se obosi καμοϋμαι εκαμον κέκμηκα
κατ-άγνυμι, a sfărîma κατάξω κατέαξα —
κατάγνυμαι, a fi sfărîmat — κατεάγην κατέαγα
κατα-δαρθάνω, a dormi — κατέδαρθον καταδεδάρθην
κατα-κλίνομαι, a se închina, κατακλινοϋμαι κατεκλίνην —
a se culca κατακλινήσομαι (κατεκλίθην)
κείμαι, a zăcea κείσομαι — —
κελεύω, a ordona κελεύσω έκέλευσα κεκέλευκα
κελεύομαι, a ordona — έκελεύσθην κεκέλευσμαι
κεράννυμι, a amesteca — έκέρασα —
κεράννυμαι, a fi amestecat κραθήσομαι έκεράσθην κέκραμαι
έκράθην
κερδαίνω, a cîştiga κερδανώ έκέρδανα προσκεκέρδηκα
κλαίω, a plînge κλαύσομαι δκλαυσα —
κλαήσω
κλείω, a închide κλείσω εκλεισα κέκλεικα
κλείομαι, a fi închis κλεισθήσομαι έκλείσθην κέκλειμαι
κλέπτω, a fura κλέψω εκλεψα κέκλοφα
κλέπτομαι a i se fura — έκλάπην κέκλεμμαι
κόπτω, a se tăia κόψω έκοψα κέκοφα
κόπτομαι, a fi tăiat κοπήσομαι έκόπην κέκομμαι
1 Subj.: καΟώμαι, καθη, καθήται etc. Opt.: καθήμην, καθΠο, καθήτο etc. Imper.: κά-
θησο, καθήσθω. Inf. καθήσθαι. Particip, καθήμενος, -η, -ον.
LIMBA ELENA 291
κράζω, a striga (κεκράξομαι) άν-έκραγον κέκραγα

κρεμάννυμαι, a atîrna κρεμώ, £ς, - ţ έκρέμασα —
κρέμαμαι, a fi atîrnat κρεμάσομαι έκρεμάσθην —
κτάσθαι, a cîştiga, κτήσομαι έκτησάμην κέκτημαι
— a obţine έκτήθην κέκτημαι
κτείνω, v. άποκτείνω
λαγχάνω, a obţine la sorţi λήξομαι έλαχον είληχα

λαγχάνομαι, a fi ales — έλήχθην εϊληγμαι
λαμβάνω, a lua λήψομαι έλαβον εΐληφα
λαμβάνομαι, a fi prins — έλαβόμην —
— ληφθήσομαι έλήφθην εΐλημμαι
λανθάνω, a scăpa λήσω ελαθον λέληθα
έπι-λανθάνομαι, a uita έπιλήσομαι έπελαθόμην έπιλέλησμαι
λέγω, a spune (λέξω) έρώ (Ιλεξα) εϊπον εΐρηκα
λέγομαι, j( (λεχθήσομαι έλέχθην) εΐρρημαι
|βηθήσομαι έρρήθην
συλ-λέγω, a aduna συλ-λέξω συν-έλεξα συν-είλοχα
συλ-λέγομαι, a fi adunat σολ-λεγήσομαι συν-είλεγμαι
συν-ελέχθην
λείπω, a lăsa λείψω ελιπον λέλοιπα
λείπομαι, a fi lăsat λειφθήσομαι έλείφθην λέλειμμαι
λογίζομαι, a socoti λογιοδμαι έλογισάμην λελόγισμαι
-- --- έλογίσθην λελόγισμαι
μαίνομαι, a fi nebun __ έμάνην (μέμηνα)

μανθάνω, a învăţa μαθήσομαι εμαθον μεμάθηκα
μάχομαι, a se lupta μαχοϋμαι έμαχεσάμην μεμάχημαι
μεθύσκω, a îmbăta — έμέθυσα —
μεθύσκομαι, a se îmbăta — έμεθύσθην —
μεθύω, a se îmbăta — — —
μείγνυμι, a amesteca μείξω εμειξα —
μείγνυμαι, a fi amestecat μειχθήσομαι έμείχθην μέμειγμαι
μέλει, a se interesa μελήσει έμέλησε μεμέληκεν
μέλλω, a fi pe punctul μελλήσω έμέλλησα —
μένω, a rămîne μενώ εμεινα μεμένηκα
μιμνήσκω, a aminti άναμνήσω άνέμνησα —
μιμνήσκομαι, a-şi aminti μνησθήσομαι έμνήσθην μέμνημαι
νέω, a pluti νεύσομαι ενευσα νένευκα

νέμω, a împărţi νεμώ ένειμα νενέμηκα
νίζομαι, a se spăla άπονίψομαι άπενιψάμην άπονένιμμαι
όζω, a da un miros όζήσω ώζησα ---

οίδα, a şti εΐσομαι — ---
οιμώζω, a geme οιμώζομαι φμωξα ---
292 MĂRIA M A R I N E S C U -H I M U ŞI FEL1CIA VANT-ŞTEF
οίομαι, a crede οΐήσομαι ώήθην —

οίχομαι, a pleca οιχήσομαι — ---
δλλυμι. Υ.άπ- όλλυμι

όλολύζω, a suspina όλολύξομαι ώλόλυξα
δμνυμι, a jura όμοΟμαι ώμοσα όμώμοκα
a fi jurat όμοθήσομαι ώμόθην όμώμομαι
όνίνημι, a ajuta όνήσω ώνησα —
όνίναμαι, a profita όνήσομαι ώνήμην
όξύνω, V. παρ-οξύνω
όρδν, a vedea δψομαι εϊδον έώρακα (έό-
ρακα), δπ-ο>π(
όρασθαι, a fi văzut όφθήσομαι ώφθην ( έώραμαι
\ ώμμαι
όργίζω, a mînia όργιώ ώργισα —
οργίζομαι, a se mînia ίόργιοΟμαι ώργίσθην ώργισμαι
(όργισθήσομαι
όρμασθαι, a se lansa όρμήσομαι ώρμήθην ώρμημαι
όρρύττω, a săpa όρύξω ώρυξα όρώρυχα
όρύττομαι, a fi săpat όρυχθήσομαι ώρύχθην όρώρυγμαι
οσφραίνομαι, a simţi όσφρήσομαι ώσφρόμην —
οφείλω, a datora όφειλήσω ώφείλησα ώφείληκα
όφείλημαι, — ώφειλήθην —
--- --- ώφειλημένος
παίζω, a se juca __ έπαισα πέπαικα

παίζομαι, a se juca --- — πέπαισμαι
παίω, a lovi παίσω έπαισα —
παίομαι, a fi lovit — — —
παρ-οινεΐν, a insulta παροινήσω έπαρωνησα πεπαρώνηκα
παρ-οξύνω, a irita παροξύνω παρώξυνα —
παροξύνομαι, a se irita — παρωξύνθην παρώξυμμαι
πάσχω, a suferi πείσομαι 2παθον πέπονθα
πείθω, a convinge πείσω δπεισα πέπεικα
πείθομαι, a asculta πείσομαι (έπιθόμην) πέποιθα
πείθομαι, a fi convins πεισθήσομαι έπείσθην πέπεισμαι
πεινήν, a-i fi foame πεινήσω έπείνησα πεπείνηκα
πείραν, a încerca πειράσω έπείρασα πεπείρακα
πειρασθαι, a fi încercat — έπειράθην πεπείραμαι
πειρασθαι, a încerca πειράσομαι ί έπειρασάμην πεπείραμαι
\ έπειράθην
πέμπω, a trimite πέμψω έπεμψα πέπομφα
πέμπομαι, a fi trimis πεμφθήσομαι έπέμφθην πέπεμμαι
περαιοϋσθαι, a traversa περαιώσομαι έπεραιώθην πεπεραίωμαι
πετάννυμι, a desfăşura πετώ, -ας, α έπέτασα —
— — πέπταμαι
πέτομαι, a zbura πτήσομαι έπτόμην πεπότημαι
L IM BA ELENA 293
πέττω, a face să fiarbă πέψω έπεψα —

πέττομαι, a fierbe — έπέφθην πέπεμμαι
πήγνυμι, a înfige πήξω έπηξα —
πήγνυμαι, a fi fixat παγήσομαι έπάγην πέπηγα
πηδάν, a sări πηδήσομαι έπήδησα πεπήδηκα
πίμπλημι, a umple πλήσω έπλησα
— — έπλησάμην —
πίμπλαμαι, a fi umplut πλησθήσομαι έπλήσθην πέπλησμαι
πίμπρημι, a incendia πρήσω έπρησα —
πίμπραμαι, a fi incendiat — έπρήσθην πέπρημαι
πίνω, a bea πίομαι Ιπιον πέπωκα
πίνομαι, a bea ποθήσομαι έπόθην πέπομαι
[πιπράσκω], a vinde — — πέπρακα
— a fi vîndut πιπράσομαι έπράθην πέπραμαι
πίπτω, a cădea πεσοϋμαι επεσον πέπτωκα
πλαναν, a rătăci πλανήσω έπλάνησα πεπλάνηκα
πλανασθαι, a rătăci πλανήσομαι έπλανήθην πεπλάνημαι
πλάττω, a făuri πλάσω έπλασα —
πλάττομαι, a fi plănuit — έπλάσθην πέπλασμαι
πλέκω, a împleti πλέξω έπλεξα —
πλέκομαι, a fi împletit πλεχθήσομαι ί έπλέχθην πέπλεγμαι
\ έπλάκην
πλέω, a naviga πλεύσομαι έπλευσα πέπλευκα
πλήττω, a lovi — — / πέπληγα (rar)
πλήττομαι, a ii lovit / πληγήσομαι έπλήγην \ πέπληγμαι
1 πεπλήξομαι έπλάγην
πνέω. a sufla πνεύσομαι έπνευσα πέπνευκα
πνίγω, a sufoca άποπνίξω άπέπνιξα —
πνίγομαι, a fi sufocat άποπνιγήσομαι άπεπνίγην άποπέπνιγμαι
πορεύομαι, a călători πορεύσομαι έπορεύθην πεπόρευμαι
πράττω, a face πράξω έπραξα πέπραχα
πέπραγα
πράττομαι, a fi făcut πραχθήσομαι έπράχθην πέπραγμαι
προθυμεΐσθαι, a aspira la προθυμήσομαι έπροθυμήθην —
πυνθάνομαι, a se informa πεύσομαι έπυθόμην πέπυσμαι
πωλεΐν, a vinde (πωλήσω) — —
πωλεΐσθαι, a fi vîndut πωλήσομαι (έπωλήθην) —
ρέω^ a curge ρυήσομαι έρρύην έρρύηκα

ρήγνυμι, a rupe ρήξω έρράγην έρρωγα
ρήγνυμαι, a fi rupt ραγήσομαι έρράγην έρρωγα
ρίπτω, a arunca ρίψω έρριψα έρριφα
ρίπτομαι, a fi aruncat ριφθήσομαι \ έρρίφθην έρριμμαι
\ έρίφην
ρώννυμι. a fortifica (ρώσω) έρρωσα —
ρώννυμαι, a fi întărit — έρρώσθην έρρωμαι
294 MAR IA M A R I N E S C U -H I M U ŞI F E L I C I A VANŢ -ŞTEF
σαλπίζω, a suna din trom petă — έσάλπιξα —

σβέννυμι, a stinge σβέσω εσβεσα —
σβέννυμαι, a se stinge σβήσομαι έσβην έσβηκα
σβέννυμαι, a fi stins σβεσθήσομαι έσβέσθην —
σείω, a cutremura σείσω έσεισα σέσεικα^
σείομαι, a se cutremura — έσείσθην σέσεισμαι
σήπω, a putrezi σήψω έσηψα —
<τήπομαι, a fi putrezit σαπήσομαι έσάπην σέσηπα
σιγάν, a tăcea σιγήσομαι έσίγησα σεσίγηκα
σιωπδν, a tăcea σιωπήσομαι έσιώπησα σεσιώπηκα
σκάπτω, a săpa σκάψω έσκαψα εσκαφα
σκάπτομαι, a fi săpat — έσκάφην έσκαμμαι
σκεδάννυμι, a împrăştia σκεδώ, -ας, - ţ έσκέδασα —
σκεδάννυμαι, a fi împrăştiat — έσκεδάσθην έσκέδασμαι
σκέπτομαι, a examina σκέψομαι έσκεψάμην έσκεμμαι
σκοπεΐν a cerceta — — —
σπδν, a smulge σπάσω έσπασα έσπακα
σπδσθαι, a fi smuls σπασθήσομαι έσπάσθην ^σπασμαι
σπείρω, a semăna σπερώ έσπειρα —
σπείρομαι, a fi semănat — έσπάρην έσπαρμαι
σπένδω, a face libaţii σπείσω εσπεισα —
σπένδομαι, a încheia un tratat σπείσομαι έσπεισάμην εσπεισμαι
στέλλω, a trimite στελώ έστειλα έσταλκα
στέλλομαι, a pleca — έστειλάμην εσταλμαι
στέλλομαι, a fi trimis σταλήσομαι έστάλην *>σταλμαι
στενάζω, a geme στενάξω έστέναξα —
στερίσκω, a priva στερήσω έστέρησα έστέρηκα
στέρομαι, a fi lipsit de στερήσομαι έστερήθην έστέρημαι
στηρίζω, a consolida — έστήριξα —
στρέφω, a întoarce στρέψω έστρεψα εστροφα
στρέφομαι, a se întoarce στραφήσομαι έστράφην εστραμμαν
στρώννυμι, a aşterne στρώσω έστρωσα —
στρώννυμι, (στόρνυμι aştern στορώ έστόρεσα έστρωκα
στρώννυμαι, a fi aşternut — έστρώθην έστρωμαι
σφάλλω, a face să cadă σφαλώ έσφηλα —
σφάλλομαι, a se înşela j σφαλήσομαι έσφάλην εσφαλμαι
σφαλοΰμαι
σφάττω, a sugruma σφάξω έσφαξα —
σφάττομαι, a fi sugrumat σφαγήσομαι έσφάγην έσφαγμαί
σώζω, a salva σώσω έσωσα σέσωκα
σώζομαι, a fi salvat - σωθήσομαι έσώθην σέσωσμαι
ταλαιπωρεϊν, a copleşi — --- τεταλαιπώρηκα

ταλαιπωρεΐσθαι, a suferi — έταλαίπωρήθην τεταλαιπώρημαι
τείνω, a întinde τενώ ετεινα τέτακα
τείνομαι, a fi întins ταθήσομαι έτάθην τέταμαι
τελεΐν, a sfîrşi τελώ έτέλεσα τετέλεκα
τελεΐσθαι, a fi term inat (τελεσθήσομαι) έτελέσθην τετέλεσμαι
L IM B A ELENA 295
τέμνω, a tăia τεμώ έτεμον τέτμηκα

τέμνομαι, a fi tăiat τμηθήσομαι έτμήθην τέτμημαι
τήκω, a topi τήξω ετηξα —
τήκομαι, a fi topit (τακήσομαι) ί έτάκην τέτηκα
1 έτήχθην
τίκτω, a naşte τέξομαι ετεκον τέτοκα
τίνω, a plăti, a achita τείσω ετεισα τέτεικα
τίνομαι, a pedepsi a răzbuna — έτείσθην τέτεισμαι
τιτράω, (neuzit), a străpunge (τρήσω) συν-έτρησα —
— — τέτρημαι
τιτρώσκω, a răni τρώσω ετρωσα —
τιτρώσκομαι, a fi rănit τρωθήσομαι έτρώθην τέτρωμαι
[τλδν], a suporta, a îndrăzni (τλήσομαι) έτλην (τέτληκα)
τρέπω, a întoarce τρέψω έτρεψα τέτροφα
τρέπομαι, a face să fugă τρέψομαι έτρεψάμην —
τρέπομαι, a fugi τρέψομαι έτραπόμην —
τρέπομαι, a fi întors (τραπήσομαι) ί ετράπην τέτραμμαι
\ έτρέφθην
τρέφω, a hrăni 9ρέψω έθρεψα τέτροφα
τρέφομαι, a fi hrănit θρέψομαι 1 έτράφην τέθραμμαι
\ (έτρέφθην)
τρέχω, a fugi δραμοΟμαι εδραμον δεδράμηκα
τρίβω, a măcina τρίψω έτριψα τέτριφα
τρίβομαι, a fi măcinat τριβήσομαι ί έτρίβην τέτριμμαι
\ (έτρίφθην)
τρώγω, a roade τρώξομαι έτραγον —
τρώγομαι, a fi ros — — τέτρωγμαι
τυγχάνω, a obţine τεύξομαι έτυχον τετύχηκα
τύπτω, a lovi τυπτήσω — —
ύπισχνεϊσθαι, a promite ύποσχήσομαι ύπεσχόμην όπέσχημαι
φαίνω, a arăta φανώ έφηνα πέφαγκα

άποφαίνομαι, a declara άποφανοΰμαι άπεφηνάμην —
φαίνομαι, a fi arătat — έφάνθην ί πέφασμαι
φαίνομαι, a părea | ' φανοϋμαι έφάνην \ πέφασμαι
φανήσομαι πέφηνα
φαντάζομαι, a apărea φαντασθήσομαι έφαντάσθην ■—
φάσκω, a afirma φήσω έφησα —
φέρω, a purta οισω ήνεγκα, κ-όν ένήνοχα
φέρομαι, a-şi purta οΐσομαι ήνεγκάμην ένήνεγμαι
φέρομαι, a fi purtat j ένεχθήσομαι ήνέχθην ένήνεγμαι
οίσθήσομαι,
οΐσομαι
φεύγω, a fugi φεύξομαι έφυγον πέφευγα
φθάνω, a depăşi φθήσομαι έφθασα (έφθακα)
δφθην
φθείρω, a distruge φθερώ έφθειρα έφθαρκα
296 M A R IA M A R 1 N E S C U - H I M U Ş l F E L I C I A V A N Ţ -Ş T E F
φθείρομαι, a fi distrus φθαρήσομαι έφθάρην έφθαρμαι

φθεροϋμαι
φιλοτιμεϊσθαι, a rivaliza φιλοτιμήσομαι έφιλοτιμήθην πεφιλοτίμημαι
φοβεΐν, a înfricoşa φοβήσω έφόβησα πεφόβηκα
φοβεϊσθαι, a se teme φοβήσομαι έφοβήθην πεφόβημαι
φυλάττω, a păzi φυλάξω έφύλαξα πεφύλαχα
φυλάττομαι, a avea grijă φυλάξομαι έφυλαξάμην πεφύλαγμαι
φυλάττομαι, a fi păzit φυλάξομαι έφυλάχθην —
φύω, a produce φύσω έφυσα —
φύομαι, a se naşte φύσομαι έφυν πέφυκα
χαίρω, a se bucura χαιρήσω έχάρην (κεχάρηκα)

χάσκω, a căsca χανοΰμαι εχανον κέχηνα
χέω, a vărsa χέω έχεα κέχυκα
χέομαι, a-şi vărsa χέομαι έχεάμην —
χέομαι, a fi vărsat χυθήσομαι έχύθην κέχυμαι
χοϋν, a face un dîmb de
păm înt χώσω έχωσα
(χώννυμαι), χωσθήσομαι έχώσθην κέχωμαι
χρήσθαι, a folosi χρήσομαι έχρησάμην κέκρημαι
χρήν, a da un oracol χρήσω εχρησα κέχρηκα
χρήσθαι, a întreba oracolul χρήσομαι έχρησάμην κέχρημαι
— a fi prezis — έχρήσθην κέχρημαι
χρή , trebuie — --- —
χρίω , a unge χρίσω έχρισα κέχρικα
χρίομαι, a fi uns —· έχρίσθην κέχριμαι
χωρεϊν, a pleca χωρήσομαι έχώρησα κεχώρηκα
ψί|ν, a răzui, a rade ψήσω έψησα —
— έψή(σ)θην έψη(σ)μαι
ώθεΐν, a împinge ώσω έωσα —
ώθεΐσθαι, a respinge ώσομαι έωσάμην —
ώ θείσ θαι^ fi împins ώσθήσομαι έώσθην έωσμαι
ώνεΐσθαι, a cum păra ώνήσομαι έπριάμην έώνημαι
— a fi cum părat ώνηθήσομαι έωνήθην έώνημαι
PARTI
* DE VORBIRE NEFLEXIBILE
ADVERBUL
In greacă, adverbul este o parte de vorbire invariabilă, ca în română. Există

adverbe de loc, de timp, de mod, de negaţie etc. Vom trata numai chestiunile
care implică probleme de gramatică, nu de lexicologie.
1. Formarea adverbelor din adjective
Adverbul, ca şi adjectivul, are grade de comparaţie.

Pozitiv. a) Cele mai multe adverbe le putem obţine practic de la genitivul
plural al adjectivului, înlocuind pe -v cu -ς1.
Exemple: δίκαιος «drept», genitiv plural δικαίων, adverbul δικαίως «cu
dreptate»;
εύδαίμων «fericit», genitiv plural εύδαιμόνων, adverbul εύδαιμό-
νως «în chip fericit»;
αληθής «adevărat», genitiv plural άληθών, adverbul άληθώς «cu
adevărat».
b) Unele adverbe sînt egale cu forma neutră, numărul singular, a adjecti
vului. Exemple: πρώτον «mai întîi», ολίγον «puţin», ταχύ «iute», πολύ «mult»,
ούδέν «de loc».
c) Unele adverbe au forma neutrului plural a adjectivului. Exemple: τάχα
«îndată», μάλα «foarte», σφόδρα «mult».
d) Unele adverbe au forma genitivului, altele a dativului, altele a acuzati
vului. singular, a adjectivului sau a substantivului. Exemple: έξης «în şir, în conti
nuare», πολλοϋ «mult, scump», όλίγφ «cu puţin», πολλφ «cu mult», λάθρα «pe
ascuns», τήν αρχήν «la început», πρώτον «mai întîi» τά πολλά «în majoritate».
Comparativ. Comparativul adverbului este egal cu comparativul neutru sin
gular al adjectivului.
1 Aceasta este o explicaţie practică, nu istorică. în realitate, sufixul adverbial -(og este un
vechi ablativ în -o. la care s-a adăugat un -c (v. outco, outojg „astfel, aşaifc).
298 MARIA M A R IN E S C U -H 1M U ŞI F E L I C I A V A NŢ-Ş TEF
Exemple: σοφώς are comparativul σοφώτερον «mai înţelept», εύδαιμόνως

«în chip fericit» are comparativul εύδαιμονέστερον «în chip mai fericit»; αληθώς
«cu adevărat», la comparativ are forma άληθέστερον «în chip mai adevărat» etc.
Superlativ. Superlativul adverbului este egal cu superlativul neutru plural
al adjectivului.
Exemple: σοφώτατα «foarte înţelepţeşte», ευδαιμονέστατα «în chipul cel mai
fericit», άληθέστατα «în modul cel mai adevărat».
N o t e . 1 . în greacă nu există forme speciale pentru superlativul relativ şi
pentru superlativul absolut; contextul va indica felul în care trebuie tradus în
româneşte.
2. Există un adverb de comparaţie μάλλον «mai» (cf. lat. magis «mai») şi
μάλιστα (v. lat. maxime) «foarte, în special, mai ales».
3. Adverbul corespunzător adjectivului άγαθός «bun» este εΰ «bine» for
ma neutră a adjectivului epic έΰς «vrednic».
2. Adverbe cu sufixe
în afara sufixului -ως care creează adverbe de mod, greaca dispune şi de

alte sufixe adverbiale. Astfel:
-φι, la origine desinenţă de instrumental, creează adverbe care exprimă in
strumentul (şi modul) acţiunii. Astfel: l<pi «cu forţă», δακρυόφι «cu lacrimi»,
όχεσφι «cu căruţa»; el exprimă şi locativul: θύρηφι «la poartă», δι’ όρεσφι
«prin munţi» etc.
-θεν, la origine desinenţă de ablativ, indică punctul de plecare: έντεϋθεν «de
aici», αλλοθεν «din altă parte», έκεΐθεν «de acolo», οΐκοθεν, «de acasă» σέθεν
«de la tine, din partea ta» etc.
-θε, -θι exprimă locul în care se petrece acţiunea. Astfel: όπισθε «înapoi»,
πρόσθε «înainte», παροίθε «în faţă», αυτόθι «chiar aci», οΐκοθι «acasă», πόθι
«unde».
-δε, -ζε (<-σ-δε) exprimă direcţia acţiunii: Ά θήναζε «spre Atena», 9ύραζε
«spre poartă», Ό λυμπόνδε «spre Olymp», οΐκαδε «spre casă» etc.
-σε exprimă schimbarea locului: άλλοσε «în altă direcţie», πάντοσε «în toa
te părţile», κυκλόσε «în cerc», τηλόσε «departe» etc.
-δον, -δην, -δα, cu mai multe valori: σχεδόν «aproape», άγεληδόν«ΐη tur
mă», βάδην «pas cu pas», σποράδην «ici şi colo», «cînd şi cînd», φύγδα «în
fugă», κρύβδα «pe ascuns» etc.
3. Adverbe de negaţie
Greaca are două adverbe de negaţie principale: ού şi μή, a căror folosire

e determinată de natura frazei:
ού (οόκ înainte de vocală, ούχ, înainte de aspirată) se foloseşte în propo
ziţii construite cu indicativul, uneori în cele cu participiul şi optativul, şi în
orice fel de propoziţii în cazul că se neagă o parte a propoziţiei.
se foloseşte în propoziţiile construite cu conjunctivul, imperativul, infi
nitivul, uneori în acele cu optativul sau cu participiul.
UI M B A E L E N A 299
în afară acestor adverbe de negaţie simple, o frază poite fi negată prin com
pusele lor: ouSeig, |ir|5ei<; etc. «nimeni».
în greacă, contrar limbii latine, se pot folosi mai multe negaţii consecutiv,
fără să se anuleze:
«-*' o negaţie compusă după o negaţie simplă nu dă o afirmaţie, exemplu:
oi* yiyvexai oi)8cv «nu se întîmplă nimic»;
dar, invers, o negaţie compusă înaintea unei negaţii simple (precum şi
două negaţii simple 06 (ifj, jxf| 06) dau o afirmaţie, exemple: o65eiţ oi> ae
Eu8ai)iovi£ei («nu-i nimeni care să nu te considere fericit») «fiecare te consi
deră fericit».
4. Adverbe corelative
Interogativ Relativ general

Indefinit
direct Relativ Demonstrativ şi interogativ
(enclitic) indirect
şi indirect
ποϋ που ού ένθάδε „aici“ ;

„unde“ ? „undeva“ „acolo unde“ έκεϊ „acolo“, 07101)
ένταΰθα „aici“ „unde“
πόθεν ποθεν όθεν, ένθεν ένθένδε „de aici“ 6rc60ev

„de unde“ ? „de undeva“ „de unde“ έκεϊθεν „de acolo“ „de unde“
ποί ποι „într-o oare ol ένθα ένθάδε „încoace“ ârcoi

„încotro“ ? care parte“ „încotro“ έκεΐσε „încolo“ „încotro“
πότε ποτε ότε τότε 67t6ie „cînd,

„cînd“ ? „cîndva“ „cînd“ „atunci“ de cîte ori“
πώς πως ώς ούτως ârcax;

„cum“ ) „cumva“ „cum“ „astfel“ „cînd“
S
πη *7) fl τηδε „pe aici“ OTTY)

„pe unde“ ? „pe undeva“ „pe unde“ ταύτή „astfel“ „pe unde“
πηνίκα ήνίκα τηνικάδε, τηνικαυτα âxirivÎKa

„cînd, în ce „cînd tocmai“ „în acest moment“ „cum“ ?
vreme“ ?
PREPOZIŢIILE
în greacă, prepoziţiile sînt la origine adverbe şi substantive. Ele însoţesc nu

mele Ia cazurile oblice (genitiv, dativ şi acuzativ), majoritatea lor fiind plasate
înaintea numelui; există unele aşezate după nume, deci ele sînt numite impropriu
prepoziţii (fiind de fapt postpoziţii).
300 MĂRIA ViARINESCU-HIMU SI FELICIA VANŢ-STEF
Raportul expriitift de prepoziţii depinde de prepoziţia respectivă, de cazul

folosit şi uneori de numele pe lîngă care stă.
Prepoziţiile se împart, după numărul cazurilor cu care se construiesc, în:
1 ) prepoziţii construite cu un singur caz, 2) prepoziţii construite cu două cazuri,
şi 3) prepoziţii construite cu trei cazuri.
1. Prepoziţii cu un singur caz
a) c u genitivul:
αντί (lat. loco) — în loc de: πόλεις Κϋρον είλοντο άντί Τισσαφέρνους «ce
tăţile l-au ales pe Cirus în locul lui Tisafemes».
άπό (lat. ab) —de, de la, de pe, din; loc: άπ’ "Αθηνών «de la Atena»; timp:
απ έκείνης τής ήμέρας «din acea zi»; autorul acţiunii: καλεισθαι άπό του πα-
τρός «a fi chemat de tata».
- έκ, înainte de vocală έξ (lat. e, ex) = din, de la; loc: έκ Σπάρτης φεύγειν
«a fugi din Sparta»; timp: έκ τούτου «de atunci».
πρό (lat. pro) = în faţă, pentru; loc: πρό θυρών«ΐη faţa porţilor»; timp:
πρό ήμέρας «în zori» (înaintea zilei); figurat: πρό πατρίδος άποθνήσκειν
«a muri pentru patrie».
άνευ (lat. sine) — fără de: άνευ μαλακίας «fără moleşeală».
ένεκα (lat. causa, gratia) = din cauza, pentru (de regulă postpusă).
δένδρα 9εραπεύειν του καρπού ένεκα «a cultiva pomi pentru fructe»,
μέχρι şi αχρι (lat. tetius) = pînă la; loc: μέχρι του Μηδίας τείχους «pînă
la zidul Mediei»; timp: μέχρι έσπέρας «pînă seara»; cantitate: μέχρι τριά
κοντα έτών «pînă la treizeci de ani».
Aj c u dativul.
εν (lat. in f abl.) = în; έν Ά θήναις «în Atena»; timp; εν τούτω τώ έτει
«în acest an»; figurat: έν τέχνη τινί εϊναι «a se ocupa de o meserie oarecare.»
σύν (ξύν) (lat. cum) —- cu; figurat; σύν κραυγή «cu strigăt»; sociativ: συν
Μ ενελάψ «^ Menelaos» ; mijloc sau materia: prin, σύν πυρί (prin) «cu foc»; acord:
cu βουλεύεσθαι σύν τινι «a se sfătui cu cineva»; timp, concomitent cu: άνεμος
σύν λαίλαπι «vînt cu furtună».
c) c u acuzativul.
εις, ες (lat. in cu acuz.) -- la, către, contra: loc. έφυγον εις Μέγαρα «au
fugit la Megara»; timp: εις τήν ύστεραίαν «în ziua următoare»; figurat: εις
δύναμιν «după putere»; distributiv* εις τέτταρας «cîte patru».
άνά în sus, de-a lungul; loc: άνά τον ποταμόν «în susul rîului»; timp:
άνά πασαν τήν ήμέραν «toată ziua», άνά πασαν ήμέραν «zilnic»; figurat: άνά
κράτος «după puteri».
ώς (lat. ad) - Ia, spre (numai cu nume de persoane): πορεύεται ώς βα
σιλέα «pleacă la rege».
L IM BA ELENA 301
2. Prepoziţii cu două cazuri: genitivul şi acuzativul
διά: a) cu genitivul (lat. per) — prin; loc: διά τής Συρίας «prin Siria»;
timp: διά νυκτός «de-a lungul nopţii»; figurat: διά τάχους «repede»; b) cu
acuzativul (lat. propter) = pentru, din cauza: διά τήν νόσον «din cauza bolii»
διά ταϋτα «de aceea».
κατά: a) cu genitivul — în jos, sub, contra: τά κατά γής «cele de sub
pămînt», λέγειν κατά Φιλίππου, «a vorbi contra lui Filip»; b) cu acuzativul =
în josul, pe, conform: κατά τόν ποταμόν «în josul rîului», κατά γήν καί κατά
Οάλατταν «pe mare şi pe uscat», κατά τούς νόμους «conform cu legile»; distri
butiv: καθ’ ένα «cîte unul», καθ’ ήμέραν «zilnic»; timp: κατ’ εκείνον τόν χρόνον
«în acel timp»; figurat: οί καθ’ ήμδς «contemporanii noştri».
υπέρ: a) cu genitivul (lat. pro) = pentru: μάχεσθαι ύπέρ τίνος «a lupta
pentru cineva»; b) cu acuzativul (lat. super) = peste, dincolo de: οί υπέρ
Ελλήσποντον οικοΰντες «cei care locuiesc dincolo de Hellespont».
μετά: a) cu genitivul (lat. cum) — cu: μετά δακρύων «cu lacrimi»; b) cu
acuzativul (lat. post) — după: μετά τήν μάχην «după luptă»; (lat. secundum):
μετά τόν Ίστρον ό Βορυσθένης ποταμός μεγιστός έστι «după Jstru, fluviul
Borysthenes este cel mai mare». \
3. Prepoziţii cu trei cazuri: genitiv, dativ şi acuzativ
άμφί = în jurul; a) la genitiv άμφί τής πόλεως «în jurul cetăţii»; dativul
e întrebuinţat numai de poeţi: άμφί κεφαλή «în jurul capului»; în proză la
aceste cazuri este înlocuit cu περί; b) cu acuzativul: οί άμφί Πλάτωνα «cei din
jurul lui Platon», «discipolii lui Platon»; άμφί εξήκοντα έτη «aproximativ şai
zeci de ani».
επί = pe, la; a) cu genitivul: locul: έπ’ οίκου ιέναι «a pleca de acasă»,
timpul επί Κροίσου δρχοντος «pe timpul domniei lui Croesus»; b) cu dativul:
επί ναυσίν «în corăbii», έπί τούτοις «după, în urma acestora», έπί τούτω «după
aceea»; c) cu acuzativul: άναβαίνειν έφ’ ίππον «a se urca pe cal»; έπι πολύν
χρόνον «pentru mult timp»; έπί τούς πολεμίους στρατεύειν «a lupta împotriva
duşmanilor».
παρά — alături, aproape; a) cu genitivul:de la, din partea: παρά πατρός
«a veni de la tata“ ; b) cu dativul: la, παρά πατρί έστι «se află la tata“ ; c) cu acu
zativul: la, spre, prin contra: παρά Κλέαρχον de la Clearh, παρ’ δλον τόν βίον
«de-a lungul întregii vieţi», παρά τούς νόμους «contrar legilor», παρά δόξαν
«contrar aşteptării».
περί = în jur; a) cu genitivul: despre, privitor la: βουλεύεσθαι περί τής
ειρήνης «a se sfătui despre pace»; b) cu dativul (rar în proză): περί τό στήθεσι
«în jurul pieptului»; c) cu acuzativul «în jurul»: περί τείχος «în jurul zidului»,
πρός ?= la; a) cu genitivul: προς έσπέρας οίκεΐν «a locui spre apus»; figurat:
ψεύδεσθαι ούκ έστι πρός άνδρός χρήστου «nu este în caracterul unui om
cinstit să mintă»; b) cu dativul = la: Κύρος ήν πρός Βαβυλώνι «Cyrus era la Ba-
bilon»; c) cu acuzativul = în faţa, împotriva: πρός τόν δήμον άγορεύειν «a vorbi
în faţa poporului», πολεμεΐν πρός τούς Πέρσας «a lupta împotriva perşilor».
302 MARIA MARINESCU-H1MO ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEp
ύπό = sub; a) cu genitivul: υπό γης «sub pămînt»; de către: υπό πάντων
τιμδσθαι «a fi cinstit de toţi»; b) cu dativul = sub; ύπό τφ δρει «la poalele
muntelui», ύπ’ Άθηναίοις είναι «a fi sub stăpînirea atenienilor»; c) cu acuzativul:
sub: ύπό τό τείχος «sub zid», ύπό νυκτός «spre asfinţit».
Not ă. Toate prepoziţiile, cu excepţia lui μέχρι, άχρι, ενεκα, ανευ şi ώς,
intră în compunere cu verbe. în asemenea cazuri, prepoziţiile cu finala vocalică
elidă vocalafinală înainte de vocală, cu excepţia lui άμφί, περί şi πρό.
CONJUNCŢIILE
Conjuncţiile se împart în coordonatoare (care leagă propoziţii de acelaşi fel

şi subordonatoare (care leagă o subordonată de regenta ei).
1. Conjuncţii coordonatoare
a) copulative: καί, τε (enclitic) = şi

Exemplu: πατήρ τε καί μήτηρ «tata şi mama».
b) disjunctive: ή = sau
Exemplu: πατήρ ή μήτηρ «tata sau mama».
N o t ă . ή după un comparativ înseamnă «decît»: μήτηρ νεωτέρα έστί ή
πατήρ «mama este mai tînără decît tata».
c) adversative: αλλά = ci; δέ (după un cuvînt) = dar, însă; μήν, μέντοι,
δμως = dar, totuşi; καίτοι = totuşi.
Exemplu: ού πορεύει, αλλά μένει «nu pleacă, ci rămîne»; πατήρ πορεύεται,
μήτηρ δέ μένει «tata pleacă, mama însă rămîne»; πορεύεται μέντοι «pleacă
totuşi».
d) explicative: γάρ (în locul doi) = căci; μήν = negreşit;
Exemplu: δήλον γάρ έστι «căci este clar».
e) conclusive: οδν (în locul doi) = aşadar, deci, prin urmare; οΰκουν= deci
nu; ούκοϋν = deci; γοϋν ( < γε-ούν) = cel puţin; δ’ οδν = negreşit; τοιγαροϋν,
τοιγάρτοι = de aceea.
Exemplu: πορεύεται οδν ΚΟρος «pleacă deci Cyrus».
f ) corelative: μέν... δέ = pe de o parte... pe de altă parte; ού μόνον...άλλά
καί = nu numai., ci şi; ει μή... άλλά (γε) = dacă nu ... totuşi.
Exemplu: οί μέν λέγουσι, οί δέ σιγώσι «unii vorbesc, alţii însă tac». 06
μόνον πατήρ, άλλά και μήτηρ «nu numai tata, ci şi mama».
2. Conjuncţii subordonatoare1
a) completive: δτι, ώς = că
Exemplu: λέγω δτι έτοιμός έστι «spun că e gata».
b) cauzale: δτι, διότι, έπεί, επειδή = deoarece, pentru că.
1 P en tru explicaţii m ai d etaliate p riv ito a re la m o d u l şi tim p u l c e ru t de c o n ju n cţiile su b o r
d o n a to a re , v. sin tax a fiecărui fel de p ro p o z iţie în p arte.
LIMBA ELENA 303
Exemplu: έπειδή έπιθυμεϊς, έρχομαι «fiindcă o doreşti, viu».

c) concesive: si και = deşi, cu toate că, chiar dacă; καίπερ = cu toate că.
Exemplu: σοφόν έμέ είναι λέγεις, εΐ καί μή είμι «spui că sînt înţelept,
deşi nu sînt».
d) condiţionale: εί = dacă, έάν (sau ήν, ăv) = dacă eventual.
Exemplu: ει τοϋτο λέγεις, άμαρτάνεις «dacă spui aceasta, greşeşti».
e) comparativ: ώσπερ, καθάπερ, ώς = după cum, precum; ώσπερ âv εΐ = ca
şi dacă (cum), ca în cazul că.
Exemplu: δακρύεις ώσπερ αν ει οί φίλοι σου έπιλάθοιντο «plîngi ca şi
cum prietenii te-ar uita».
f ) consecutive: ώστε, ώς = încît.
Exemplu: ούτως έστι σοφός ώστ’ ουδέποτε σφάλλεται «aşa este de înţelept
încît niciodată nu se înşeală».
g) temporale: ώς, δτε ,ήνίκα = cînd
έπεί, επειδή = după ce

έπεί τάχιστα = îndată ce
έως, έστε, μέχρι (οδ) = pînă cînd, pînă să
όπότε, εΐ = o ri de cîte ori
εξ οδ, άφ’ οδ = d e cînd
έν φ = în timp ce
πρίν =înainte de
Exemplu: επειδή πάντα ακούσετε, κρίνατε «după ce le veţi auzi pe toate,

judecaţi».
h) finală: ΐνα, ώς, δπως = ca să.
Exemplu: έσθιε ΐνα ζης, μή ζή ίνα έσθίης «mănîncă să trăieşti, nu trăi
ca să mănînci».
INTERJECŢIILE
Constituie o parte de vorbire neflexibilă care exprimă, dar nu denumeşte, anu

mite stări sufleteşti de durere, bucurie, curaj, impacienţă etc. Fiind o strigare legată
de o stare afectivă, ea aparţine limbajului afectiv. Uneori interjecţia are valoare
onomatopeică.
Să examinăm interjecţiile cele mai frecvente:
Al şi, prin repetiţie, αίαΐ, exprimă durere şi descurajare.
Astfel, de exemplu: Aiat, δύστανος εγώ «Ai, ai (vai, vai), nenorocitul de
mine!»
Βαβαί este o interjecţie de mirare şi ironie; iată de pildă:
Βαβαί τοΰ λόγου! «Oh, ce argument!»
Εϊα exprimă o încurajare, astfel: άλλ’ εΐα δή «ei bine, haidem\»
Είεν exprimă nerăbdarea, ca în exemplul:
Εΐεν, άκούω «ei bine, ascult»
Ίώ este un strigăt de invocare şi de durere.
304 MARI A M A RINESCU-H IMU ŞI FEUC1A VANŢ-ŞTEF
Ίώ μοι, φεϋ, φεϋ! « Vai de mine, aoleu, aoleu!»

ΦεΟ exprimă durere şi surpriză, după cum ilustrează exemplul precedent («aoleu».)
Ώ exprimă durere şi mirare; ca de pildă: Ώ παΐ, τί θροεις: «O, copilă, de ce
strigi?»
Οΐμοι «vai de mine», exprimă compătimire:
Ονμοι, τί δράσεις; «Vai de mine, ce te vei face?»
Παπαί este o interjecţie de mirare, însemnînd «O, o!», de durere şi de bucurie.
Παπαιάξ este o turnură comică a interjecţiei παπαί; este o exclamaţie de surpriză
plăcută.
Şirul interjecţiilor nu se sfîrşeşte aici. D ar cum studiul lor priveşte mai mult
limbajul afectiv, stilul şi nu gramatica, încheiem aci exemplificarea lor. Atragem
atenţia asupra bogăţiei şi marii varietăţi de interjecţii din limba greacă. Fiind
o particularitate a limbii vorbite, interjecţiile se întîlnesc mai ales în dramă, unde
sînt puse să vorbească anumite personaje.
SINTAXA
PROPOZIŢIA
Propoziţia este o comunicare făcută cu ajutorul unui singur predicat: Ό

πολίτης αγαπά την αλήθειαν = Cetăţeanul iubeşte adevărul. Νόμιζ’ αδελφούς
τούς αληθινούς φίλους — Consideră drept fraţi pe adevăraţii prieteni. în aceste
două propoziţii verbele άγαπα şi νόμιζε au funcţia de predicat. Propoziţia poate
avea aspect afirmativ sau negativ. Λΰε = dezleagă. Μή λυε = Nu dezlega. Είθε
γίγνοιτόμοι ταΟτα = O, de mi s-ar realiza acest lucruri! Μή μοι ταϋτα γίγνοιτο!
— De nu mi s-ar întîmpla aceste lucruri! Subiectul unei propoziţii poate fi expri
mat printr-un substantiv sau prin orice altă parte de vorbire cu valoare de sub
stantiv: adjectiv, pronume, numeral, verb la participiu sau infinitiv sau chiar
printr-o propoziţie întreagă, precedată de articolul neutru τό. Εύρυμέδων καί
Σοφοκλής εις Κέρκυραν έστράτευσαν -- Eurimedon şi Sofocle porniră în expe
diţie la Corciră. Ό σοφός εύδαίμων έστίν. — înţeleptul este fericit. Τά έμά σά
έστιν = Bunurile inele sînt ale tale. Τό πέντε αριθμός έστιν = Cinci este un
număr. Τό ύγιαίνειν άριστόν έστιν —- Sănătatea este un lucru foarte preţios. Τό
γνώθι σαύτόν χρήσιμόν έστι. = A te cunoaşte pe tine însuţi este folositor.
SUBIECTUL LOGIC ŞI SUBIECTUL GRAMATICAL
Subiectul gramatical stă în cazul nominativ şi arată pe cel care face acţiunea. Su
biectul logic este folosit în următoarele cazuri:
a) în propoziţii care arată posesia şi în care verbul «a avea» este înlocuit prin
«a fi». Ή μΐν ούδέν άλλο άγαθόν έστιν ει μή όπλα καί αρετή. — Ούδέν άλλο
αγαθόν εχομεν ήμεΐς εί μή όπλα καί αρετήν — Noi nu avem altă bogăţie decît
armele şi curajul.
306 MARIA MARINESCU-H1MU ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
b) în propoziţii al căror predicat este un verb la diateza pasivă. Verbul apare

adesea însoţit de una din prepoziţiile, υπό, παρά, πρός, έκ şi άπό. Ό παΐς δά-
κνεται ύπό τοΟ κυνός = Copilul este muşcat de cîine. Ή επιστολή γέγραπται
τώ πατρί (ύπό τοδ πατρός) = Scrisoarea a fost scrisă de tata.
PREDICATUL
C a şi în limba română, predicatul este de două feluri: verbal şi nominal.

’Ανθρώπου χαρακτήρα έκ τών πράξεων γιγνώσκεις = Caracterul unui om îl cu
noşti după fapte:' O σοφός έν αύτφ περιφέρει τήν ουσίαν = înţeleptul îşi poartă
cu sine averea. Ό Ό λυμπός έστιν δρος = Olimpul este un munte. Oi ληφθέν-
τες ήσαν όγδοήκοντα = Cei prinşi erau optzeci, (prizonierii) Μάχην έστι τό
μεμνήσθαι περί τούτων = Este zadarnic să-ţi aminteşti despre aceste lucruri.
în primele două exemple, predicatele sînt exprimate prin verbele γιγνώσκεις
şi περιφέρει; ele sînt predicate verbale. în celelalte exemple, predicatele sînt nomi
nale,exprimate prin verbul «a fi» şi δρος (subst.); όγδοήκοντα (numeral); μάτην
(adverb).
în afară de verbul είναι (a fi) pot forma predicat nominal următoarele verbe:
ύπάρχειν, γίγνεσθαι = a fi; καθίστασθαι, άποβαίνειν = a ajunge; νομίζεσθαι
= a apărea; — καλεΐσθαι όνομάζεσθαι — a se numi, a se alege. Γίγνου εις
■όργήν μή ταχύς άλλά βραδύς = Nu fi grăbit la mînie, ci domol. ‘Ηρακλής
κατέστη εύεργέτης τής Ελλάδος = Hercule a ajuns binefăcătorul Greciei. Σο-
ιφοΐς όμιλών καύτός έκβήσεί σοφός = Trăind în tovărăşia înţelepţilor vei ajunge
şi tu înţelept. Ξενοφών ήρέθη στρατηγός. = Xenofon a fost ales comandant.
Elipsa predicatului şi a subiectului. Predicatul poate lipsi din propoziţie cînd este
subînţeles. Δεδρο, ώ παΐ. (subînţeles ίθι) = Băiete vino aici! ώ φίλε Φαιδρέ, πσΟ
δή καί πόθεν; (subînţeles: έρχει) = Dragul meu Faidros, încotro şi de unde?
’Ες κόρακας (subînţeles: ΐθι sau έρρε) = La dracu! Τούς φίλους εύεργετητέον.
(subînţeles: έστί) = Trebuie să facem bine prietenilor. în acest caz din urmă pre
dicatul este nominal, exprimat prin adjectivul verbal έυεργετητέον şi verbul έστί,.
care a fost omis.
Subiectul poate lipsi în următoarele cazuri:
a), cînd subiectul este un pronume personal: έγώ, σύ, ήμεϊς, όμεΐς. Τί πωλεις;
= Ce vinzi? (subînţeles σύ). Έ λληνες έσμέν = sîntem eleni (subînţeles: ημείς).
Aceste pronume nu pot fi omise atunci cînd trebuie să subliniem un fapt sau să.
marcăm o opoziţie. Σύ μέν παιδείας έπιθυμεΐς, έγώ δέ παιδεύειν άλλους έπι-
χειρώ = Tu eşti dornic de învăţătură, în timp ce eu caut să instruiesc pe alţii;
b) în propoziţiile în care predicatul indică subiectul cu precizie. Έ σάλ-
πιγξε (subînţeles: ό σαλπιγκτής) — A sunat cu trîmbiţa. Έκήρυξε (subînţeles:
ό κήρυξ) — A vestit crainicul;
c) de pe lîngă verbele impersonale: δει (plouă); βροντή (tună): άστράπτει
(fulgeră); σείει (se cutremură);
â) în propoziţiile în care predicatul exprimat prin φασί şi λέγουσι indică
drept subiect pe άνθρωποι. Πόνος, ώς λέγουσιν εύκλειας πατήρ, = Aşa cum spun
•oamenii, munca este dătătoare de glorie. Ένταδθα, ώς λέγουσι' παρά τήν όδόν.
LIM BA F.LPNA 30>
κρήνη Μίδου καλουμένη ήν. = Aici, la marginea drumului, zic oamenii, era o
fîntînă, numită fîntîna lui Midas;
e) în continuarea unei povestiri, cînd poate fi dedus din context. Τισσα-
φέρνης διαβάλλει τόν ΚΟρον πρός τόν άδελφόν, ώς έπιβουλεύει αύτω. = Ti-
saferne pîrăşte pe Cirus către fratele său, sub motiv că unelteşte împotrivă-i.
Ένταδθα ό Κϋρος έξέτασιν των Ελλήνων έποίησεν εν τω παραδείσω. Εντεύ
θεν έξελαύνει εις Πέλτας. — Aici Cirus trece în revistă trupele greceşti într-un
parc. De aici porneşte spre oraşul Peltai. în propoziţia a doua, subiectul Cirus
este dedus din propoziţia anterioară.
Anticiparea subiectului. Adesea subiectul unei propoziţii dependente este
întrebuinţat cu anticiparea în propoziţia regentă cu funcţiune de complement.
Această anticipare are loc mai ales cînd verbul propoziţiei regente este un verb
dicendi. Ειπέ μοι τόν υιόν εΐ μεμάθηκεν τήν τέχνην — ΕΙπέ μοι, εΐ ό υίός
μεμάθηκε τήν τέχνην = Spune-mi dacă băiatul a învăţat meseria. Ή δει βασιλέα
ότι μέσον εχοι τοϋ Περσικού στρατεύματος — Ή δει δτι ό βασιλεύς μέσον εχοι
τοϋ Περσικοϋ στρατεύματος = Ştia că regele se află în centrul armatelor
persane.
ATRIBUTUL
Atributul este redat în greceşte printr-un substantiv sau adjectiv; de aci două
mari categorii de atribute: atribut substantival şi adjectival. Atributul substantival
stă în genitiv, în acelaşi caz cu substantivul determinat, şi în acuzativ însoţit de o
prepoziţie. Atributul substantival în cazul genitiv arată o parte a întregului (geni-
tivus partitivus), arată dependenţa, separaţia (genitivus separativus), comparaţia
(genitivus comparationis) şi originea. Ca genitiv de dependenţă, îndeplineşte func
ţiunea de genitiv posesiv (genitivus possesivus sau auctoris), de genitiv al materiei
(genitivus materiae), de genitiv al calităţii (genitivus qualitatis), de genitiv al pre
ţului (genitivus pretii) (v. sintaxa genitivului).
Atributul substantival în acelaşi caz cu substantivul determinat (apoziţia).
Acest atribut echivalează cu o propoziţie relativă. Κϋρος ό βασιλεύς-Κϋρος δς
βασιλεύς ήν = Cirus, regele. Θεμιστοκλής ό στρατηγός έτελεύτησε έν ξένη
■Χώρςι. = Temistocle strategul a murit în ţară străină. Apoziţia se acordă cu sub
stantivul obligator în caz şi întîmplător în număr şi persoană. Κλέαρχος ό
στρατηγός = Clearhos comandantul. Περί χρημάτων λαλεΐς, άβεβαίου πράγ
ματος = Vorbeşti despre bogăţii, lucru nesigur.
Atributul substantival prepoziţional este exprimat printr-un substantiv, pre
cedat de o prepoziţie. Ή κατά νόμον τιμωρία — Pedeapsa conform legii.
Atributul adjectival se exprimă printr-un adjectiv sau printr-un cuvînt cu
rol de adjectiv: pronume, numeral, verb, participiu sau adverb. Γνώριμοι Μάγ-
νητες έγένοντο Ή γησίας ό ρήτωρ καί Σΐμος ό μελοποιός. = Magnezieni cu
noscuţi au fost retorul Hegesias şi poetul Simos. Κϋρος εδωκε Συεννέσει ίππον
χρυσοχάλινον, στρεπτόν χρυσοΰν καί στολήν Περσικήν = Cirus dărui lui Sie-
nesis un cal cu frîul de aur, un colier de aur şi un costum persan. Οί στρατιώται
ούτοι πάντες πρός ήμας βλέπουσι = Toţi aceşti soldaţi privesc spre noi. Τοϋτον
MARIA MAR1NESCU-H1MU Şl FELICIA VANŢ-ŞTEF
ό έμός πατήρ έδωκε σύμβουλον είναι = Pe acesta tatăl meu mi l-a dat spre
a-mi fi sfătuitor. Ai πέρισυ πρεσβείαι άπήλθον ταχέως = Soliile de anul trecut
au plecat repede.
Atributul adjectival se acordă cu substantivul la care se referă, în gen. număr şi
caz. Νέων ό στρατηγός εύρεν άνθρωπον Ήρακλεώτην = Strategul Neon a gă
sit un om din Heracleea. Έ ν ταύτη, τη κώμη εύρίσκετο οίνος εύώδης καί ή-
δύς ··= în acest sat se găsea un vin bun şi parfumat.
COMPLEMENTUL DIRECT
Complementul direct arată un obiect dinafară, asupra căruia se răsfrînge

acţiunea verbului. Complement direct au numai verbele tranzitive. Ή μωρία
δίδωσιν άνθρώποις κακά — Prostia pricinuieşte necazuri oamenilor.
Se observă că nu totdeauna unui verb tranzitiv, grec, îi corespunde un
verb tranzitiv în româneşte: αισχύνεσθαί τινα — Mă ruşinez de cineva; φυλάτ-
τεσθαί τινα = Mă păzesc de cineva.
Sînt tranzitive în limba greacă verbele: αίσχύνεσθαι — a avea ruşine de
cineva, de ceva; εύεργετειν = a face cuiva un bine; εύ λέγειν = a vorbi pe cineva
de bine; κακώς λέγειν · a vorbi pe cineva de rău; λανθάνειν = a scăpa de
privirile cuiva; φεύγειν = a căuta să scapi, a fugi de cineva, de ceva; φοβεϊσθαι
— a se teme de cineva, de ceva; Μέμνησο τούς φίλους ώφελεΐν = adu-ţi aminte
să fii de folos prietenilor. Παρόντας τούς φίλους δει εύ ποιείν, άπόντας δέ εύ λέ
γειν — Trebuie să facem bine prietenilor cînd sînt de faţă şi să-i vorbim de bine
cînd sînt absenţi. Τόν δόλιον άνδρα φεΰγε παρ’ όλον τόν βίον = Fereşte-te de
omul viclean toată viaţa.
Unele verbe au în limba greacă două complemente în acuzativ. Aceste acuza-
tive nu sînt de aceeaşi natură:
a) amîndouă sînt complemente directe, unul al persoanei şi celălalt al lucrului,
cum se întîmplă după verbele: διδάσκειν τινά τι — a învăţa pe cineva ceva; πράτ-
τειν şi πράττεσθαί τινα (χρήματα) a cere, a obţine ceva (bani de la cineva; κρύπ-
τειν τινά τι = a ascunde de cineva ceva; άναμιμνήσκειν — a aminti cuiva ceva;
άφαρεΐσθαι τινά τι = a lua de la cineva ceva, a răpi. Ή ρξατό σε διδάσκειν τήν
στρατηγίαν = începu să te înveţe arta militară. Οί ’Αθηναίοι τούς νησιώτας
πολλά τάλαντα έπράττοντο = Atenienii cereau mulţi talanţi de la insulari. Άνα-
μνήσω ύμδς καί τούς τών προγόνων κινδύνους = Vă voi aminti de asemenea
pericolele prin care au trecut străbunii noştri. Εκείνους τά όπλα άφηρήμεθα
= Le-am luat armele.
b) unul este complement direct şi celălalt face parte din predicat, cum se
întîmplă după verbele: ποιεϊν, ποιεϊσθαι, καθιστάναι = a face pe cineva ceva:
άποδεικνύναι, άποφαίνειν — a numi; αίρεΐσθαι, χειροτονεΐν — a alege; λέγειν,
όνομάζειν a numi; νομίζειν, ήγεΐσθαι --a socoti pe cineva ceva. Ά ριαΐον θέ-
λομεν βασιλέα καθιστάναι = Voim să înscăunăm rege pe Ariaios. Οϋ τοι γυναίκας
αλλά Γοργόνας λέγω αύτάς = Nu le numesc femei, ci gorgone. Oi Θετταλοί
φίλον, εύεργέτην, σωτήρα τόν Φίλιππον ήγοΰντο — Tesalienii socoteau pe Filip
amicul, binefăcătorul şi mînuitorul lor.
LIMBA ELENA 309
COMPLEMENTUL INDIRECT
Complementul indirect este partea propoziţiei care arată asupra cui se răs-
frînge în mod indirect acţiunea verbului. în limba greacă complementul indirect
poate sta în dativ şi în genitiv.
Complementul indirect în dativ arată:
a) persoana căreia i se atribuie în general ceva. Τη στρατιά τότε άπέδωκε
Κύρος μισθόν τριών μηνών = Atunci Cirus dădu armatei solda pe trei luni.
Βεβοηθήκαμεν Εύβοεϋσι = Am ajutat eubeenilor.
b) posesorul. Σου μέν κρατοϋντος δουλεία υπάρχει αύτοις, κρατουμένου
δέ σου ελευθερία. = Dacă tu eşti învingător, ei cad în sclavie (pentru ei este
sclavia), dacă eşti învins ei sînt liberi (pentru ei este libertate). Τέσσαρες παΐδές
μοί εισι = Am patru copii. "Ονομα μειρακίφ Πλάτων = Numele tînărului
era Platon;
c) persoana în avantajul sau dezavantajul căreia se face o acţiune. Ού τφ
πατρι καί τη μητρι μόνον γεγενήμεθα άλλά καί τή πατρίδι. = Nu ne-am născut
numai pentru tatăl şi mama noastră, ci şi pentru patrie;
d) persoana care are obligaţia să facă o acţiune. Ταϋτα τοις έλευθέροις
έστι πρακτέα — Aceste lucruri trebuie să le săvîrşească oamenii liberi. Βοηθη-
τέον ύμιν έστι τοις πράγμασι — Trebuie să venim în sprijinul evenimentelor.
Unele verbe au un complement indirect în genitiv (v. sintaxa genitivului).
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP
Complementul circumstanţial de timp se redă prin genitiv, dativ sau acuzativ,

nearticulat, articulat sau însoţit de prepoziţie.
a) Complementul circumstanţial de timp exprimat prin genitiv nearticulat
se întilneşte în expresii cu caracter general ca:
ήμέρας = ziua; νυκτός = noaptea; δείλης = seara; θέρους — vara: χει
μώνος = iarna.
Complementul circumstanţial de timp exprimat prin genitiv articulat are un
sens distributiv: Δραχμήν διδόναι τινί του μηνός = a da cuiva în fiecare lună
o drahmă.
Δίς τής ήμέρας — de două ori pe zi.
bj Complementul circumstanţial exprimat prin dativ precedat de prepoziţia
έν. Έ ν έκείνω τφ χρόνω λοιμός έγένετο = în vremea aceea a fost ciumă. 'Ev
τούτω τφ θέρει οί εχθροί έπολιόρκησαν τήν ’Αττικήν = în această vară duşma
nii asediară Atena.
Menţionăm că atunci cînd substantivul este însoţit de un adjectiv poate fi
exprimat prin dativ simplu.
c) Prin acuzativ articulat sau nu. ’Αρχήν = la început; Τό άρχαΐον = în
vechime. Αί Ίωνικαί πόλεις ήσαν Τισσαφέρνους τό άρχαΐον = Oraşele ionice
erau în trecut ale lui Tisaferne.
Pentru a arăta durata unei acţiuni se întrebuinţează acuzativul, precedat de

numeralul cardinal. Ένταδθα εμεινεν ήμέρας πέντε
= Rămase aici cinci zile. Ό ργή φιλούντων όλίγον ισχύει χρόνον = Mînia ce
lor ce se iubesc durează scurt timp.
Unele substantive arătînd durata unei acţiuni se construiesc cu παρά + acuz.
sau cu διά + genitivul. Διά παντός τοΟ βίου = de-a lungul întregii vieţi; Παρά
τόν πόλεμον. = în tot timpul războiului.
Pentru a indica timpul de cînd durează o acţiune, se întrebuinţează numera
lul ordinal şi acuzativul, fără articol. Adesea, pe lîngă numeral, figurează οδτος
sau adverbul ήδη. Τρίτην ήδη ήμέραν άποδεδήμηκεν = A plecat (e în călăto
rie) de acum de trei zile.
De reţinut locuţiunea είκοσι έτη γεγονώς = viginti annos natus = în vîrstă
de douăzeci de ani.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC
Complementul circumstanţial de loc răspunde la întrebările ποϋ = unde;

πόθεν = de unde; ποΐ = încotro; πή = pe unde şi pe ce distanţă.
întrebarea ποΟ = unde. Complementul circumstanţial indicînd locul unde se
petrece o acţiune se redă prin dativ precedat de prepoziţia εν. Μένει έν τφ πε-
δίω = Stă pe cîmp. Σωκράτης δλον τόν βίον έν Άθήναις διήγαγε = Socrate
a petrecut toată viaţa în Atena. Έ ν δέ τε οίνον κρητήρσιν κερόωντο (Odis.
20,252) = Şi înăuntru, în fundul craterelor amestecau vinul.
Totuşi, pot fi întîlnite nume de localităţi în dativ, fără prepoziţie. Se zice:
Μαραθωνι, Σαλαμΐνι = la Maraton, la Salamina.
De asemenea, se pot întîlni adverbe în locul substantivelor nume de oraşe,
în loc de a se spune έν Άθήναις, se zice ’Αθήνησι (v). Această formă este un ve
chi dativ plural.
întrebarea ποΐ; = încotro. Complementul circumstanţial răspunzînd la în
trebarea ποΐ se redă prin acuzativ precedat de una din prepoziţiile εις, παρά,
πρός, έπι şi uneori ώς. Είς τήν Ελλάδα βούλομαι ιέναι = Vreau să mă duc în
Grecia. Έξιμεν επί Θήραν = Vom merge la vînătoare.
c în locul acuzativului precedat de prepoziţia είς găsim adesea adverbul cores
punzător. Ίέναι ’Αθήναζε = A merge la Atena.
întrebarea: π ή ; = pe unde. Complementul circumstanţial exprimînd locul
pe unde se trece, se redă prin genitiv. Διά τής άγορδς πορεύεται = Merge prin
piaţă. ‘Ρέων διά Ευρώπης = Curgînd prin Europa.
întrebarea: πόθεν = de unde. Complementul circumstanţial de loc răspun
zînd la această întrebare, se redă prin genitiv precedat de έκ, άπό sau παρά: Έ ρ
χεται έξ ’Αθηνών = Vine de la Atena. = Αί διώρυχες ήσαν άπό τοϋ Τίγρητος
ποταμού = Canalurile porneau din rîul Tigru.
Şi în acest caz se pot întrebuinţa adverbele corespunzătoare. în loc de έξ
’Αθηνών se poate zice ’Αθήνηθεν = de la Atena şi οϊκοθεν = de acasă.
Adesea întîlnim în locul numelor de ţară nume de popoare. Έ ν Έ λλησιν
sau παρά τοϊς "Ελλησιν—în Grecia. Είς τούς Βοιωτούς πέμπειν = a trimite în
Beoţia.
LIMBA ELENA 311
Pe lîngă expresiile formate din prepoziţiile έν şi εις şi un nume de persoană

în genitiv, trebuie subînţeles substantivul οικίαν sau δόμον. Έ ν "Αδου = în lă
caşul lui Hades. Παϊς ών, εις τίνος έφοίτας διδασκάλου = Cînd erai copil, la
şcoala cărui profesor învăţai?
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ
Complementul circumstanţial de cauză arată cauza care determină lucrarea

verbului. Poate fi exprimat prin: a) dativ, singur sau precedat de prepoziţie.
'Αγνοια πολλάκις οί άνθρωποι άμαρτάνουσιν = De multe ori oamenii greşesc
din neştiinţă. Δειλία έλιπον τήν τάξιν = Au părăsit rîndul din laşitate. De obi
cei acest dativ este cerut de verbele care arată un sentiment: χαίρειν, ήδεσθαι*
λυπεϊσθαι, αχθεσθαι, άθυμεΐν. Ξέρξης ήσθη τή επιστολή. = Xerxe s-a bucurat
din pricina scrisorii. Ή μεΐς οί στρατηγοί ήχθόμεθα τοΐς γεγενημένοις = Noi
comandanţii sufeream din pricina celor întîmplate. Verbul μέγα φρονώ cere tot
deauna un dativ însoţit de επί. Έ πί τοΐς προγόνοις μέγα φρονοϋσι = Se mîn-
dresc cu strămoşii;
b) prin genitiv însoţit de una din prepoziţiile ύπό, εκ, από şi ενεκα. Ούκ
έδύνατο καθεύδεν ύπό λύπης καί πόθου πατρίδων, γονέων, γυναικών καί παί-
δων = Nu putea dormi din cauza întristării şi a dorului de patrie, de părinţi
şi de copii. ’Από τούτου τοΟ τολμήματος έπήνέθη. = A fost lăudat datorită aces
tui act îndrăzneţ. Πώς έχει εκ του τραύματος; = Cum se simte din pricina
rănii?
c) acuzativ însoţit de prepoziţia διά. Έκεΐ διά καϋμα ού δύνανται οίκεΤν
άνθρωποι. — Acolo oamenii nu pot locui din cauza arşiţei. Έτετίμητο ύπό Κύ-
ρου δι’ εύνοιαν = Era preţuit de Cirus pentru bunăvoinţă;
d) participiu. 'O γεωργός ούκ είργάζετο ασθενών = Plugarul nu muncea
fiindcă era bolnav. Κϋρος άτε παΐς ών ήδετο τη στολή — Cirus fiind un copil
iubitor de frumos, se bucura de haina.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL INSTRUMENTAL
Complementul circumstanţial instrumental arată instrumentul sau mijlocul de

care se serveşte cineva pentru a săvîrşi o acţiune. Acest complement se redă prin:
a) dativ simplu (de obicei cînd instrumentul este un lucru) Κύρος άποκτεΐναι
λέγεται αύτός τή έαυτοΰ χειρί Άρταγέρσην. = Se zice că Cirus a omorît cu
propria lui mînă pe Artagerse. Έσήμηνε τοΐς" Ελλησι σάλπιγγι = a dat grecilor
semnalul prin trîmbiţă. Ή ψυχή τρέφεται μαθήμασι = Sufletul se hrăneşte prin
învăţătură;
b) dativ precedat de prepoziţia έν. Έ ν λόγοις πείθουσι τόν ανδρα - Con
ving pe bărbat prin cuvinte. Έ ν λιταϊς = prin rugăciuni;
312 MARIA MAR1NESCU-HIMU Şl FELICIA VANŢ-ŞTEF
c) genitiv precedat de prepoziţiile διά, έκ sau από. "Ελεγε δι’ έρμηνέως

— Vorbea prin interpret. Πάτριον ήμιν έκ των πόνων τάς άρετάς κτασθαι =
Ε un obicei străbun să dobîndim virtuţile prin eforturi. Διά τούτων Φίλιππος ηύ~
ξήθη μέγας = Prin aceste mijloace Filip a ajuns puternic.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE MOD
Complementul circumstanţial de mod arată cum se desfăşoară sau apare la

un moment dat o acţiune sau o calitate.
Poate fi redat prin: a) adverbe de mod. Βουλεύού μεν βραδέως, έπιτέλει
δέ ταχέως = Hotărăşte-te încet, dar săvîrşeşte repede. Ό άνήρ έβόα βαρβαρι-
κώς και έλληνικώς = Omul striga în limba barbară şi în greceşte;
b) genitiv însoţit de una din prepoziţiile έκ, άπό, διά şi μετά: Έ κ του εμ
φανούς συνάπτουσι μάχην = Dau lupta pe faţă. Έ ξ άπροσδοκήτου τοις πολε-
μίοις έπιτίθενται. = Pe neaşteptate se năpustesc asupra duşmanilor. Ή σοφία ούκ
άπό ταύτομάτου παραγίγνεται ~ înţelepciunea nu vine în mod automat. Μεθ’
όμονοίας αύτοί τόν βίον διήγον = îşi duceau viaţa în înţelegere.
c) dativ: Σιγ^ = în linişte; Δημοσία = în mod public. Βία = cu sila; Τω
όντι = în adevăr. Τούτω τω τρόπω οί ’Αθηναίοι έτείχισαν τήν πόλιν = în
acest chip atenienii au întărit oraşul. Βία είλον τό χωρίον — Au ocupat locali
tatea prin forţă;
d) acuzativ simplu sau însoţit de prepoziţiile πρός, άνά şi κατά. Πρός τήν
δύναμιν τήν αύτών εΰ ποιοϋσι = Ei fac binefaceri în raport cu puterea lor. ’Ava
κράτος έδραμεν = alerga cu toată forţa. Πάντα ρει ποταμοϋ δίκην = Totul cur
ge asemenea unui rîu. Έδόκει τω Ήρακλείτφ πάντα γίγνεσθαι καθ' ειμαρμέ
νην = Heraclit credea că totul se întîmplă în chip determinat;
e) participiu. Οί παιδες γελώντες άπήλθον = Copiii au plecat rîzînd. Πε-
ριέβαλλον άλλήλους δακρύοντες = Se îmbrăţişară cu lacrimi în ochi.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP
Complementul circumstanţial de scop arată scopul lucrării verbului. Poate

fi redat prin:
a) genitiv însoţit de una din propoziţiile ένεκα, χάριν, υπέρ. 'Υπέρ δόξης
πάντα ποιοϋσιν = Fac totul pentru glorie. Τίνος ένεκα ταϋτα λέγω ~ Cu ce
scop spun aceste lucruri? Ψεύδεται γλώσσης χάριν ^ Minte pentru plăcerea de
a vorbi;
b) dativ însoţit de prepoziţia έπί. Ό σίδηρος εκ ώφελεία άνθρώπου άνεύρηται
= Fierul a fost descoperit spre folosul omului. Έπί τω κερδαίνειν παν ποιεί
= Face orice în vederea cîştigului;
c) acuzativ precedat de una din prepoziţiile έπί, διά, κατά, εις. Ττο) τις έφ"
ΰδωρ = Să meargă cineva la apa (ca să aducă apă). Κατ' έμπόριον άπεδήμησε
LIMBA ELENĂ 313
= A plecat pentru negoţ. Λυσίμαχος εις συμβουλήν παρεκάλεσεν ήμας — Li-

simah ne-a chemat pentru sfat;
d) participiu viitor. "Ερχομαι τοϋτο λέξων = Vin ca să spun aceasta. Συ
νέπεμψε αύτοΐς Εύρύμαχον ταύτά άγγελοϋντα = A trimis împreună cu ei pe
Eurimah ca să vestească aceleaşi lucruri.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE RELAŢIE
Complementul circumstanţial de relaţie arată o restricţie sau o precizare. Se

numeşte astfel fiindcă se traduce, de obicei, prin cuvintele «relativ la», «sub raport»
«în ceea ce priveşte». Poate fi redat prin:
a) acuzativ simplu. Βέλτιόν έστι σώμα ή ψυχήν νοσεΐν = Ε mai bine să
fii bolnav la trup decît la suflet. = ~Hv πλίνθινον τείχος, τό μέν εύρος πεντή-
κοντα ποδών, τό δέ υψος έκατόν. = Era un zid de cărămidă cu lăţimea de cinci
zeci de picioare şi cu înălţimea de o sută;
b) acuzativ însoţit de prepoziţiile κατά, πρός, εις, περί. Καθαρός καί κατά
τό σώμα καί κατά τήν ψυχήν = Curat şi la trup şi la suflet. νΕχουσι χώραν
πρός τό πλήθος τών κατοίκων έλαχίστην = Au ο ţară foarte mică, în raport cu
mulţimea locuitorilor. Οι διαφέροντες εις αρετήν = Cei ce se deosebesc pri
vitor la virtute.
SINTAXA ACORDULUI
în general, în limba greacă acordul se face după aceleaşi reguli ca în limba

română; adică predicatul verbal şi verbul copulativ se acordă cu subiectul în per
soană şi număr. Ενταύθα έμεινε Κϋρος ήμέρας είκοσι — aci Cirus stătu două
zeci de zile. Νέων ήν στρατηγός κατά τό Χειρισόφου μέρος = Neon avea
comanda în partea lui Heirisofos.
a) Acordul se face în număr şi persoană. Dacă sînt subiecte mai multe şi de
persoane diferite, persoana I are precădere asupra celei de-a doua, iar a doua asu
pra celei de-a treia. Κάγώ καί ύμεις άποθανούμεθα = şi eu şi voi vom muri.
Καί σύ καί οί άδελφοί παρήσθε = şi tu şi fraţii tăi eraţi de faţă.
b) Cînd subiectul e un neutru plural, verbul se pune de obicei la singular.
Εύδαιμονίαν χρήματα ού ποιεί. Banii nu fac fericirea. Τών ζώων πολλά άπώ-
λετο. Multe dintre animale muriră.
c) Cînd subiectul este la dual sau cînd este exprimat prin două substantive
la singular, verbul se întrebuinţează indiferent, la dual sau la plural. Τώ άδελ-
φώ διεστήτην περί τής κληρονομιάς = cei doi fraţi s-au certat din cauza moş
tenirii. Οΰτο) διάκεισθον σύ τε καί ό αδελφός, ώσπερ εί τώ χειρε-... τρά-
ποιντο επί τό διακωλύειν άλλήλω = în aşa stare vă aflaţi tu şi fratele tău ca
mîinile care ar căuta să-şi pună piedică una alteia.
314 MARI A MARINESCU-HIMU ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
d) Cînd sînt mai multe subiecte, verbul se poate acorda şi numai cu subiectul
cel mai apropiat. Σέ φιλεΐ ό πατήρ καί ή μήτηρ = tatăl şi mama te iubesc.
Cîte o dată, întîlnim la începutul propoziţiei formele εστι, ήν şi γίγνεται
întrebuinţate cu un subiect mase. ori fem. la plural, sau chiar cu mai multe su
biecte. 'Εστι... επτά στάδιοι έξ Άβύδου ές τήν άπαντίαν. Sînt şapte stadii de
la Abidos pînă la ţărmul opus. 'Εστι μέν που καί εν ταΐς άλλαις πόλεσιν άρ
χοντες τε και δήμος = Şi-n alte cetăţi există arhonţi şi popor.
1. Acordul numelui predicativ
Numele predicativ (substantiv, adjectiv, pronume etc.) se acordă în număr,

gen şi caz cu subiectul. Κϋρος βασιλεύς ήν = Cirus era rege. Ξενοφών ούτε στρα
τηγός οΰτε λοχαγός ήν = Xenofon nu era nici general şi nici lohag.
Verb copulativ prin excelenţă este verbul «a fi. Totuşi ca şi în limba latină
şi în limba română, există şi alte verbe cu rolul de copulă: γίγνεσθαι, ύπάρχειν,
φϋναι, αίρεΐσθαι, καλεΐσθαι, δοκεϊν (a deveni, a creşte, a fi ales, a fi numit, a fi
socotit). 'Απλούς ό μϋθος τής άληθείας έφυ = Limbajul adevărului este simplu
Ά ει τοιοΟτος γίγνου περί τούς άνθρώπους, οΐους αν εύχοιο τούς άλλους περί
σαυτόν γίγνεσθαι. Fii totdeauna astfel faţă de oameni, cum ai dori să fie alţii faţă
de tine! Διά τούτων Φίλιππος ηύξήθη μέγας. Datorită acestor mijloace Filip a
ajuns puternic. Κϋρος ήρέθη βασιλεύς = Cirus a fost ales rege.
Numele predicativ, exprimat printr-un adjectiv în loc să se acorde cu subiec
tul, se pune la neutru cînd arată nu un obiect luat în mod izolat, ci o clasă întreagă.
Μητρός τε και πατρός και τών άλλων προγόνων άπάντων τιμιώτερόν έστιν
ή πατρίς καί σεμνότερον καί άγιώτερον = Patria este ceva mai preţios, mai
august şi mai sfînt decît mama şi decît tata şi chiar decît străbunii. Ή άνδρεία
πότερόν εστι διδακτόν ή φυσικόν. — Curajul este ceva care se poate învăţa sau e
un dar de la natură?
Cînd subiectul este un neutru plural, deşi verbul se pune la singular, numele
predicativ stă la plural. Τά πράγματα ταϋτα δεινά έστιν = Lucrurile acestea
sînt îngrozitoare. Εϊθε πάντα καλώς τετελεσμένα εϊη = Întîmplă-se ca toate să
fie terminate cu bine!
Dacă sînt mai multe subiecte, acordul numelui predicativ se poate face în
două feluri:
a) numele predicativ se acordă cu totalitatea subiectelor şi se pune la plural.
Ό έμός πατήρ καί ή μήτηρ έμή όλβιοί είσιν = Tatăl şi mama mea sînt fericiţi.
Πόλεμος καί στάσις όλέθρια ταΐς πόλεσίν έστιν = Războiul şi ^discordia sînt fu
neste cetăţilor;
b) numele predicativ se acordă cu subiectul cel mai apropiat, luînd genul
acestuia. Ό λβιός έστιν ό έμός πατήρ καί ή έμή μήτηρ = Tatăl şi mama mea
sînt fericiţi. Καί νόμος καί φόβος ικανός έρωτα κωλύειν = Legea ca şi frica
sînt în stare să înfrîneze iubirea.
LIMBA ELENA 315
2. Acordul gramatical sacrificat înţelesului
Uneori regulile acordului sînt sacrificate înţelesului (σύνταξις κατά σύνε-

σιν), considerîndu-se ideea exprimată şi nu numărul sau genul cuvîntului. Ταΰτα
άκούσασα ή πόλις Α γησίλαον εϊλοντο βασιλέα = Auzind acestea, cetatea alese
rege pe Agesilau. Έφυγον έκ της άγορας δεδιότες είς δκαστος μή συλληφθείη
= Au fugit din piaţă, temîndu-se fiecare să nu fie prins.
3. Acordul gramatical modificat printr-o atracţie
a) Dacă numele predicativ este un substantiv şi verbul este mai apropiat de

el decît de subiect, verbul se acordă de obicei cu numele predicativ. Οί σοφισταί
φανερά έστι λώβη τε καί διαφθορά τών συγγιγνομένων = Sofiştii sînt ruina
şi pierderea evidentă a celor ce vin în contact cu ei. Τό χωρίον τοϋτο πρότερον
Εννέα όδοι έκαλοϋντο = Locul acesta se numea mai înainte «nouă drumuri».
b) Alteori verbul se acordă cu o apoziţie a subiectului, dacă se află mai
aproape de aceasta decît de subiect. Θήβαι, πόλις άστυγείτων έκ μέσης Ελλάδος
άνήρπασται = Teba, oraş vecin cu noi, a fost distrusă din mijlocul Greciei.
ARTICOLUL
Rolul articolului este de a preciza înţelesul cuvintelor pe lîngă care stă. La

început, articolul ό, ή, τό a fost un pronume demonstrativ. Cu această valoare se
întîlneşte la Homer. (Την εγώ οό λύσω = Pe aceasta n-o voi elibera). Valoarea
veche de pronume demonstrativ se întîlneşte în locuţiuni ca ό μέν... ό δέ, unul,
celălalt; οί μέν, οί δέ, unii, alţii.
Articolul întrebuinţat pe lîngă substantive comune le dă fie un înţeles general,
fie unul individual; ό άνθρωπος înseamnă omul (în general) sau omul despre
care vorbim (un anumit om).
Articolul poate substantiviza orice fel de alte cuvinte şi chiar o propoziţie
întreagă. Τά των πολεμίων = treburile duşmanilor; Τά τής πόλεως = treburile
statului; Οί πλούσιοι = bogăţii; Τό πράττειν = faptul de a acţiona — acţiunea;
Οί άσθενόΰντες = bolnavii; Oi πάλαι = oamenii de altădată; Τό ένδον = inte
riorul ; Τό γνώθι σ’ αύτόν = faptul de a te cunoaşte pe tine însuţi.
Articolul poate înlocui un substantiv determinat de un adjectiv, un substantiv
în genitiv. Τό εύώνυμον (subînţeles κέρας) - aripa stîngă a unei armate; Ή
οικουμένη = pămîntul locuit (subînţeles γή) Oi τοϋ Επίκτητου (subînţeles
μαθηταί) elevii lui Epictet.
316 MARI A M A R I N E S C U -H I M U ŞI F E L I C I A VANŢ-ŞTEF
Numele proprii indicînd persoane şi oraşe, de obicei, nu primesc articol, întru-

cît cuprind în ele determinarea. Întîlnim totuşi adesea articolul înaintea numelor
de persoane şi de oraşe. Ό Τισσαφέρνης înseamnă Tisafeme, satrapul cunoscut,
satrapul despre care a fost vorba; Αί Σάρδεις înseamnă Sardesul cel vestit, cu
noscut de toţi.
Articolul poate lipsi în următoarele cazuri:
a) cînd este vorba de substantive care exprimă ideea de rudenie, ca πατήρ,
μήτηρ, γονείς, άνήρ, γυνή, nalqetc. Ή δέως πείθου πατρί τε καί μητρί = Ascultă
cu plăcere de tatăl şi mama ta;
b) cînd este vorba de substantive abstracte, întrebuinţate în sentinţe. Ψυχής
μέγας χαλινός ό νους. Mintea este un frîu puternic pentru suflet. Φόβος μνή
μην εκπλήττει. Frica paralizează memoria;
c) cînd substantivul βασιλεύς arată pe regele perşilor şi άστυ, oraşul Atena.
Locul articolului. Articolul se aşază înaintea substantivului. Ό άνήρ = băr
batul; ή γυνή — femeia; τό πεδίον — copilul. Atributul îşi are loc între articol
şi substantiv. Ό σοφός άνήρ--B ărbatul înţelept. Τό τής μητρός δώρον = darul
mamei. Ή έν Μαντινεία μάχη = lupta de la Mantineea.
Cînd vrem să scoatem în evidenţă atributul, atunci îl aşezăm după substantiv,
precedîndu-1 de articol. Δημοσθένης ό ρήτο^ρ —; retorul Demostene; Ή μεις οί
δικασταί — noi judecătorii.
Adjectivele μέσος, άκρος, έσχατος, μόνος (medius, summus, extremus şi so-
lus) însoţite de articol au un înţeles deosebit de acela pe care-i au în construcţie
atributivă. Ή μέση νήσος = insula aflată la mijloc (în opoziţie cu alte insule);
ή νήσος μέση -■ mijlocul sau centrul insulei, Τό ακρον όρος = muntele înalt;
Τό δρος ακρον vîrful muntelui.
SINTAXA CAZURILOR
Nominativul şi vocativul
Limba greacă are cinci cazuri faţă de limba latină, care are pe deasupra abla
tivul cu funcţiune de instrumental şi locativ. Funcţiunile ablativului latin au fost
luate în limba greacă de celelalte cazuri. Astfel, acuzativul pe lîngă funcţiunea
lui de acuzativ, are şi pe aceea de ablativus limitationis; dativul, pe lîngă funcţiunea
de dativ, cumulează şi pe aceea de ablativus instrumenti şi de locativ. Genitivul
pe lîngă funcţiunea de genitiv are şi pe aceea de ablativus separationis. Fenomenul
acesta al cumulării funcţiunilor altor cazuri este cunoscut sub numele de sincretism
(gr. συγκρητισμός-οϋ — unire, contopire).
Nominativul (ονομαστική, subînţeles πτώσις) este cazul 111 care sta subiectul,
atributul adjectival, apoziţia, numele predicativ. Ό βίος έστίν ήδύς — Viaţa
este plăcută. Πόλεμος και στάσις ώλεσε τάς ’Αθήνας = Războiul şî vrajba au
distrus Atena. Φθόνος καί έρως εναντία έστίν = Ura şi dragostea sînt potriv
nice. Φερεκύδης Σύριος Πιττακοϋ άκήκοεν ---- Pherekydes sirianul a; audiat pe
Pittakos. Ό φιλόσοφος Ή ράκελιτος έπεκλήθη Σκοτεινός — Filozoful Jieraclit a
fost numit «Obscurul». Μενεκράτης ό ιατρός έαυτόν ώνόμαζεν Δία. — Doctorul
Menecrate se numea pe sine însuşi Zeus. ΚροΤσος ό βασιλεύς φιλοξενώτατος
L IM B A ELENA 3)7
πάντων των τότε βασιλέων ήν Regele Cresus era cel mai ospitalier dintre toţi
regii de atunci. Ή Μυκάλη έστίν όρος — Mykale este un munte. Ή Αίγυπτός
έστι δώρον του Νείλφυ. — Egiptul este un dar al Nilului.
Vocativul (κλητική, subînţeles πτώσις) exprimă o chemare, o invocare, o
întrebare. In invocări tipice şi în exprimări impetuoase, interjecţia ώ, care de
obicei însoţeşte vocativul, lipseşte. "Ω κάκιστε ανθρώπων ’Αριαΐε = O Ariaios, tu
cel mai netrebnic dintre oameni. ΤΩ γήρας ώς έπαχθές ει! — Ο bătrîneţe, cît de
apăsătoare eşti! "Απτέ, παΤ, τόν λύχνον. ~ Copile, aprinde opaiţul! Έ λθέ σύ ό
πρώτος — Vino tu, cel dintîi!
Drept apoziţie a vocativului se întrebuinţează nominativul articulat: Ίθ ι,
σύ, ό πρεσβύτατος — Mergi, tu cel mai vîrstnic!
GENITIVUL
La început genitivul (γενική, subînţeles πτώσις) a arătat probabil întregul

din care se ia o parte. Funcţiunile lui fundamentale sînt următoarele: genitiv par
titiv, genitiv de dependenţă, genitivul locului, genitivul timpului, al separaţiei, al
comparaţiei şi al originii.
1. Genitivul partitiv
Genitivul partitiv arată, ca şi în latineşte, întregul, totalitatea din care se ia

o parte. Acest genitiv se construieşte:
a) cu substantive arătînd mulţimea sau cantitatea, cu comparative, cu superlative,
cu numerale şi adverbe de cantitate, de timp şi de loc. Μέρος τής στρατιας = o
parte din arm ată; Τών ιππέων οί νεανίσκοι. = tinerii călăreţi (tinerii dintre
călăreţi). Ό πρεσβύτερος των παίδων παρών έγένετο - Cel mai mare dintre
copii era de faţă.Φoßεpώτατov πάντων ή έρημία. = Cel mai îngrozitor dintre
toate lucrurile este singurătatea. Π ηνίκα έστί τής ήμέρας = Ce moment al zi
lei este? Που γής = în ce parte a pămîntului? (lat.: ubi terraruml) Που τής
τών πολεμίων χώρας; — în ce punct al teritoriului inamic? Πόρρω τών νυκτών
— Tîrziu în noapte.
b) cu verbe care arată operaţiuni ale simţurilor (cu excepţia lui όρώ): αίσθά-
νεσθαι = a simţi; έσθίειν = a mînca; γεύεσθαι = a gusta; πίνειν ~ a bea;
όσφραίνεσθαι = a mirosi; άκούειν şi άκροασθαι — a auzi; απτεσθαι, θιγγάνειν,
ψαύειν — a atinge, a pipăi. în aceeaşi categorie intră verbele: λαμβάνεσθαι,
έπιλαμβάνεσθαι - a se apuca de ceva; έχεσθαι — a se ţine de ceva; πείραν şi
πειρασθαι — a încerca ceva. Άθύμως έχοντες, όλίγοι σίτου έγεύσαντο = Fiind
abătuţi, puţini au gustat din mîncare. Κρομμύων όσφραίνομαι = miros o ceapă.
Έ π ιο ν οϊνου — Băură vin (din vin). Τών μαρτύρων ακούσατε — Ascultaţi m arto
rii! Έ πειρώντο του τείχους - încercau să pună stăpînire pe zidul fortificat. Ή
έπιστήμη τής άληθείας άντέχεται. - Ştiinţa este legată de adevăr.
318 MAR IA M A R I N E S C U - H I M U Ş I F E L I C I A V A NŢ-Ş TEF
Observaţie. Verbul αίσθάνεσθαι se construieşte adesea cu acuzativul lucru

lui, iar άκούειν, πυνθάνεσθαι şi μανθάνειν cu acuzativul lucrului şi genitivul
persoanei. Τήν του έρωτος δύναμνν ούκ ήσθοντο. = Nu simţiră puterea dra
gostei. 'Υμείς δ’ έμοΰ άκούσεσθε πάσαν τήν άλήθειαν = Veţi afla de la
mine întregul adevăr. Μάθε μου καί τάδε. = Află de la mine şi aceste
lucruri.
c) Cu verbele care arată ideea de grijă şi opusele lor; έπιμέλεσθαι şi έπι-
μελεΐσθαι, φροντίζειν, κήδεσθαι, προνοεΐν = a se îngriji de; φείδεσθαι = a
cruţa, a economisi; άμελεΐν, όλιγωρεϊν = a neglija. Έαυτοΰ κήδεται ό προ-
νοών άδελφοΰ. = Se îngrijeşte de sine cel care poartă grija fratelui (său). Ού
πολέμων φροντιοΰμεν = Nu ne vom ocupa de războaie. Μηδενός όλιγωρεϊτε
= Nu neglijaţi nimic. Σωκράτης τοϋ σώματος αυτός τε ούκ ήμέλει, τούς τ’
αμελοΟντας ούκ έπηνει = Socrate însuşi nu-şi neglija corpul şi nu lăuda pe
cei ce-1 neglijau. Χρόνου φείδου = Cruţă (economiseşte) timpul;
Cu adjectivele înrudite ca sens: επιμελής = care are grijă de; άμελής = fără
grijă de; όλίγωρος = neglijent, dispreţuitor; φειδωλός = care cruţă, econom.
’Επιμελής τών φίλων = care poartă grija prietenilor. ’Αμελής τών γονέων = care
nu poartă grija părinţilor. Φειδωλοί χρημάτων = care-şi economisesc banii.
d) cu verbele care exprimă ideea de amintire sau uitare, ca μιμνησκεσθαι
= a-şi aminti; έπιλανθάνεσθαι = a uita. 'Ανθρωπος ών, μέμνησο τής κοινής
τύχης = Fiind om, adu-ţi aminte de soarta comună! Έπελάθετο τών αύτοΟ γο
νέων = Şi-a uitat de părinţii lui.
e) cu adjectivele înrudite ca sens: μνήμων = care-şi aduce aminte (lat. me-
mor); άμνήμων, έπιλήσμων = care nu-şi aduce aminte (lat. immemor). Μνήμων
τής έν Σαλαμΐνι ναυμαχίας. = care-şi aminteşte de lupta navală de la Salamina.
’Αμνήμονες τών κινδύνων = Oameni care au uitat de pericole.
f ) cu verbele care exprimă ideea de participare: κοινωνεΐν, μετέχειν, με-
ταλαμβάνειν = a participa, a lua parte, a împărtăşi. Μετέχουσι πάντων τών
αγαθών = Au parte de toate bunurile. Μεταδίδωμι τφ βουλομένω τοϋ έν τή έμή
ψυχή πλούτου = împart cu cine voieşte bogăţia sufletului meu.
g) cu adjectivele cu sens înrudit: μέτοχος, κοινωνός = care participă; άμοι
ρος = care nu are parte; Κοινωνοί έσμεν τοϋ κακοϋ = Sîntem părtaşi la neno
rocire. Ό κατά λόγον ζών, μέτοχος σοφίας έστί = Cel ce trăieşte conform cu
raţiunea este înţelept. Μέτοχος τής πόλεως οΰκ έστι = Nu are drepturi de
cetăţean.
h) cu verbele care exprimă o dorinţă, o năzuinţă şi opusele lor: έπιθυμεΤν
= a dori; έφίεσθαι = a năzui; τυγχάνειν = a ajunge ţinta, a nimeri; άποτυγχά-
νειν, άμαρτάνειν = a greşi, a nu nimeri; σφάλλεσθαι, ψεύδεσθαι = a se înşela
în ceva. Τών μαθημάτων πάλαι επιθυμώ = De mult doresc să mă instruiesc. Έπι-
θυμεΐν άμέτρως πλούτου = A dori bogăţia peste măsură. Τοϋ σκοποΰ άπέτυ-
χο ν— Nu mi-am ajuns ^ηί3.Άμαρτάνουσι τής όδοΰ = Greşesc drumul.
i) cu adjectivele cu sens înrudit: έμπειρος = priceput (lat. peritus); άπειρος
= nepriceput (lat. imperitus), επιστήμων - ştiutor de. "Εμπειρος μουσικής
= Cunoscător în ale literaturii. ’Επιθυμητικοί πλούτου καί δόξης — dornici
de bogăţie şi glorie. Φαλϊνος επιστήμων ήν τών άμφί τάξεις1 = Falinos era
1 Τάξις-εως — dispoziţie a trupelor, ordinea de bătaie.

L IM B A ELENA 319
priceput în ale războiului. Ό γραμμάτων άπειρος ού βλέπει, βλέπων = Omul

fără carte, deşi are ochi, nu vede.
j) cu verbele care arată ideea de stăpînire, de comandă: περιγίγνεσθαι = a de
veni stăpîn pe, a întrece; κρατεΐν = a fi stăpîn pe, a domni peste; βασιλεύειν
= a domni; άρχειν = a domni peste, a comanda; ήγεϊσθαι, στρατηγοίv, ήγεμο-
νεύειν = a fi şef, a comanda. Πολυκράτης Σάμου έβασίλευσε έπί Καμβύσου
= Policrate a domnit asupra Samosului, pe vremea lui lui Cambise. Μίνως τής
έλληνικής θαλάσσης έπί πλεϊστον έκράτησεν = Minos a stăpînit mult timp
marea elenică. Τισσαφέρνης ήρχεν τούτων των στρατιωτών = Tisaferne comanda
aceşti soldaţi.
k ) cu adjectivele cu sens înrudit: έγκρατής — stăpîn pe; άκρατής = care nu
este stăpîn pe; κύριος = stăpîn pe. Έγκρατής εαυτού = stăpîn pe sine. Ά κρα
τής γλώσσης = care nu-şi stăpîneşte limba. Κύριος θανάτου = stăpîn pe moarte
(adică pe viaţa şi pe moartea cuiva). Οί Πέρσαι τούς παΐδας διδάσκουσιν εγκρα
τείς είναι γαστρός καί. πότου = Perşii învaţă pe copiii lor să fie moderaţi la
mîncare şi băutură.
I) cu verbele care exprimă ideea de abundenţă şi lipsă: έμπιπλάναι, πληρούν
= a umple; γέμειν, πλήθειν = a fi plin de; εύπορεΐν = a avea belşug de; άπο-
ρεΐν = a fi lipsit de; δέομαι = am nevoie de; κενοΰν, έρημουν = a goli de;
άποστερεΐν = a priva de; Πληροϋσι ναΰς άνδρών = umplu corăbiile cu oameni.
Οί Α θηναίοι έπλήρωσαν τήν θάλασσαν τριηρών = Atenienii au umplut ma
rea cu trireme. Εύπορεΐ ό Φίλιππος χρημάτων = F'ilip e plin de bani. Ό άδύ-
νατος έστερήθη τοΰ όβολοΰ = Invalidul a fost privat de obol (i s-a luat obolul
acordat de stat ca ajutor). Oi στρατιώται άποροΟσι σίτων = Soldaţii duc lipsă de
provizii.
m) cu adjectivele cu sens înrudit: μεστός, πλήρης, εμπλεως, σύμπλεως
= plin de; κενός, έρημος — gol de; ένδεής = lipsit de; έλεύθερος = liber de.
Νεανίαι μεστοί ελπίδων αγαθών = Tineri plini de speranţe frumoase. Τάς
οίκίας πλήρεις χρημάτων ποιοΰσι = Umplu casele lor de bani. Κενόν δένδρων
πεδίον = cîmpie lipsită de copaci. Στέγαι έρημοι φίλων = case lipsite de prie
teni. Ελεύθεροι ελπίδων = lipsiţi de speranţe. Ή Καρχηδών ανδριάντων έλληνι-
κών καί άναθημάτων άπό τής Σικελίας μεστή ήν. = Cartagina era plină de sta
tui din Grecia şi monumente din Sicilia.
n) cu verbele care exprimă ideea de acuzare, condamnare, achitare, aşa-zisele
verba judicialia: αίτιδσθαι, γράφεσθαι = a acuza; διώκειν = a urmări injustiţie;
φεύγειν = a fi acuzat, urmărit de justiţie; κρίνεσθαι = a condamna (lat. ac-
cuso = acuz; condemno = condamn; absolvo = achit). Σωκράτης εφυγεν άσε-
βείας ύπό Μελήτου = Socratea fost acuzat de Meletos pentru impietate.
Έγράφη παρανόμων — A fost acuzat de ilegalitate. Οί πρέσβεις δώρων έκρί-
θησαν = Solii au fost condamnaţi pentru corupţie.
o) cu adjectivele înrudite ca sens: αίτιος = vinovat; άναίτιος = nevinovat;
ένοχος = acuzat. Αίτιος φυγής acuzat de fugă. Έ νοχός έσΤι δειλίας — Vi
novat de laşitate.
p) Cu verbele care exprimă admiraţia, bucuria, mînia: θαυμάζειv, άγασθαι
= a admira; εύδαιμονίζειν = a ferici; ήδεσθαι = a se bucura; φθονεϊν = a
pizmui; χαλεπαίνειν, όργίζεσθαι = a se mînia. Εύδαιμονίζω σε τοΰ τρόπου. = te
fericesc pentru firea ta.
320MAR 1A M A RINESCIJ-H 1M U 51 F E L I C I A VANŢ-ŞTEF
2. Genitivul de dependenţă
Genitivul de dependenţă îndeplineşte funcţiunile de:

a) Genitiv posesiv (Genitivus possesivus sau auctoris). Acest genitiv arată
posesorul sau autorul. Φίλιππος ό ’Αμύντου κατέστη τής Ε λλάδος κύριος
— Filip, fiul lui Amintas, a ajuns stăpîn al Greciei. Επικούρου κήποι — gră
dinile lui Epicur.
b) Genitiv al materiei ( Genitivus materiae). Acest genitiv arată materia din
care este făcut un lucru. Νόμισμα αργύρου καί χρυσοΟ — menetă de argint şi
aur. Oi στέφανοι ίων καί ρόδων ήσαν -- Cununile erau din viorele şi trandafiri.
Ci Genitiv al calităţii (Genitivus qualitatis) arată calitatea, măsura. Το τείχος
σταδίων ήν οκτώ Zidul era lung de opt stadii.
d) Genitivul preţuirii (Genitivus pretii) arată cantitatea preţuirii, evaluării,
exprimate de verbul pe care-i lămureşte. ’Αργυρίου ϊππον πρίασθαι == a cumpăra
un cal cu bani. Είκοσι μνών χωρίον = un loc de douăzeci de mine.
c) Genitiv subiectiv şi obiectiv. Genitivul subiectiv arată subiectul lucrării
implicite în numele pe lîngă care stă; genitivul obiectiv arată obiectul care suferă
lucrarea implicită în numele pe lîngă care stă.
Exemplul ό τών πολεμίων φόβος poate fi tradus prin: 1) frica pe care o
au inamicii, sau 2 ) frica pe care ne-o inspiră nouă inamicii. în primul caz, exemplul
echivalează cu oi πολέμιοι φοβούνται ήμας, = în al doilea caz cu ήμεΐς τούς
πολεμίους φοβούμεθα, Se poate vedea că în asemenea cazuri numai contextul
re poate indica sensul urmărit de autor. Το Μεγαρέων ψήφισμα înseamnă de
cretul dat de Megarieni sau decretul privitor la megarieni.
3. Genitivul locului şi timpului
Genitivul poate indica, de asemenea, locul şi timpul în cuprinsul căruia are

loc o acţiune. Genitivul de loc este frecvent întîlnit la Homer. Νέφος ούκΤ
έφαίνετο, πάσης γαίης ούδ’ όρέων --- Norul nu se vedea pe întreg pămîntul
nici pe munte.
Ούτε Πύλου ίερας ούτ’ "Αργους — Nici în Pilos cel sfînt, nici în Argos. Acea
stă construcţie a trecut din limba epică în cea tragică, păstrîndu-se apoi în citeva
adverbe: που =- unde; αύτοϋ — aici; πολλαχοϋ — în multe locuri; δεξιάς ^ la
dreapta; άριστερας — la stînga (subînţeles χειρός).
Genitivul de timp arată momentul cînd se petrece ceva: ήρος = primăvara;
θέρους vara; χειμώνος = în timpul iernii; νυκτός ----- noaptea; ημέρας = ziua;
όρθρου --- la revărsatul zorilor; μεσημβρίας - la amiază; δείλης — după
amiază; εσπέρας seara. Κλέαρχος και ήμέρας καί νυκτός ήγεν επί τούς πο
λεμίους Ziua şi noaptea Clearch îşi conducea trupele împotriva inamicilor.
4. Genitivul de separaţie
Genitivul de separaţie (Genitivus separationis) îndeplineşte funcţiunea abla

tivului latin de separaţie. El arată despărţirea sau depărtarea de un punct oare
care şi se construieşte cu verbele: άπέχειν -- a fi departe; άπέχεσθαι — a se abţine
LIMBA ELENA 321
de la ceva; άπαλάττειν, άπολύειν = a elibera de; άφίστασθαι = a sta departe

de; διαφέρειν = a se deosebi de; έλευθεροϋν = a elibera de; εΐκειν = a se da
înapoi; εΐργειν = a opri, a împiedica. Α πείχε τών όρέων ό ποταμός ώς εξ ή
έπτά στάδια = Fluviul era la aproape şase sau şapte stadii depărtare de munţi.
Ά νήρ φιλότιμος έθέλει αισχρών κερδών άπέχεσθαι = Un om cinstit caută să
se abţină de la cîştigurile ruşinoase. Τά μαθήματα άποτρέπει τούς νέους πολ
λών άμαρτημάτων = învăţătura îndepărtează pe tineri de la multe greşeli.
Genitivul comparativ arată punctul de vedere din care se face o deosebire
(v. capitolul despre adjectiv).
DATIVUL
Dativul (δοτική, subînţeles πτώσις) exprimă o idee de îndrumare; arată ţinta

către care tinde o acţiune. Principalele lui funcţiuni sînt:
1. Dativul complement indirect
Se întrebuinţează după verbe, adjective şi adverbe. Principalele categorii de

verbe care cer dativul sînt:
a) Verbele care arată apropiere, întîlnire, ca: πλησιάζειν, προσέρχεσθαι
= a se apropia de; άπανταν, έν- έπι- παρα- περι- τυγχάνειν = a întîlni; έπιέ-
ναι = a merge în contra; έπιτίθεσθαι = a cădea asupra, a ataca; προσβάλλειν
= a se apropia, a se arunca asupra, a asedia. Ά πήντησε τοΐς Έ λλησ ιν ό Κύ-
ρου και Άρταξέρξου νόθος άδελφός = Ieşi înaintea gecilor fratele vitreg al lui
Cirus şi Artaxerxes. Πώς οΰν αύτφ πλησιασθείην ποτέ = Cum m-aş fi apropiat
vreodată de el? Άπορουμένοις αύτοΐς προσήλθέ τις άνήρ 'Ρόδιος = în timp
ce erau nedumeriţi un rodian se apropie de ei.
b) Prin analogie cu verbele de mai sus, se construiesc cu dativul verbele care
arată o atitudine amicală sau ostilă: όμιλεΐν τινι = a fi în contact cu cineva, a
avea legături cu, a vizita pe; χρήσθαί τινι = a avea relaţii (bune sau rele) cu
cineva, a trata; μάχεσθαι, πολεμεΐν, άγωνίζεσθαι = a lupta cu; διαλλάτεσθαι
= a se împăca cu cineva. Κακοϊς όμιλών καύτός έκβήσει κακός = Venind în
contact cu oameni vicioşi, vei deveni tu însuţi vicios. ’Απόλλων Μαρσύαν ένί-
κησεν έρίζοντα οΐ περί σοφίας = Apolo a învins pe Marsias, care rivaliza cu
el în arta cîntecului.
c) Se construiesc de asemenea cu dativul verbele care arată asemănarea, ca:
έοικέναι = a semăna cu; ισοΰν = a egala; όμοιοϋν = a face asemenea cu;
είκάζειν = a compara. Φιλοσόφφ εοικας, ώ νεανίσκε = Te asemeni cu un filo
zof, tinere! 'Ως μικρόν μεγάλω εΐκάσαι = pentru a compara ce este mic cu ce
este mare.
Construcţia dativului s-a extins în urmă la diferite categorii de verbe, ca: a
da, a trimite, a spune, a promite, a făgădui, a ceda, a conveni. Χρή βοηθεΐν
τοΐς ήδικημένοις = Trebuie să ajutăm pe cei nedreptăţiţi. Tfj στρατιά τότε

άπέδωκε ΚΟρος μισθόν τεττάρων μηνών = Cirus plăti atunci armatei solda pe
patru luni.
2. Dativul cerut de adjective
Adjectivele înrudite ca sens cu verbele de mai sus, cer şi ele un complement

indirect în dativ; δμορος = vecin; φίλος = amic; ευνους = binevoitor; διάφο
ρος = ostil; κοινός = comun; όμοιος = egal; ίσος = egal. Τάχος καί όργή
εύβουλίςι έναντία = Graba şi mînia sînt contrare bunei chibzuinţe. Κοινόν τι
χαρά καί λύπη δακρυά έστιν = Lacrimile sînt ceva comun bucuriei şi în
tristării.
3. Dativul cerut de adverbe
Adverbele înrudite ca sens cu adjectivele de mai sus ca şi: άμα «o dată cu»
şi όμοδ «împreună», se construiesc cu dativul. Ό τύραννος μέθην καί ύπνον
όμοίως ένέδρςι φυλάττεται = Tiranul se fereşte de vin şi de somn, ca de o cursă.
Ό μοδ τοΐς "Ελλησιν έστρατοπεδεύσαντο = Şi-au aşezat tabăra la un loc cu
grecii.
4. Dativul posesiv
Se construieşte cu verbele: είναι, γίγνεσθαι şi ύπάρχειν, arătînd posesia:

Τρεις δέ μοί είσι θυγατέρες = Eu am trei fete. Ή σαν ήμϊν ένδον επτά μναΐ.
= Aveam în casă şapte mine. O construcţie asemănătoare întîlnim în limba
latină: mihi est liber — Mie îmi este cartea, adică a mea este cartea. Ideea de
posesie, care în greceşte trebuia redată prin verbul εχω (am), este redată prin
είναι, γίγνεσθαι, ύπάρχειν. De remarcat că limba română cunoaşte această
construcţie, cu o întrebuinţare însă mai limitată: mi-e foame, mi-e sete, mi-e dor.
5. Dativul interesului (Dativus commodi sau incommodi)
Acest dativ arată persoana sau lucrul în folosul căruia se face ceva. Πάντες
τη πατρίδι πονοδσι = Toţi muncesc pentru patrie. Φθόνος μέγιστον κακόν
τοΐς άνθρώποις. = Invidia este cel mai mare rău pentru oameni.
în cadrul ideii de interes (dativus commodi vel incommodi) se pot observa
următoarele două funcţiuni ale dativului:
LIMBA ELENA 323
a) dativul etic (dativus ethicus) care arată persoana ce participă sufleteşte

la îndeplinirea sau neîndeplinirea acţiunii verbului. Ώ ς μοι καλός ό πάππος
= cît e de frumos bunicul (cît îl văd eu de frumos). Σύ δέ μοι έπισκόπει
δπαντα = iar tu să-mi examinezi toate.
b) dativul persoanei din al cărei punct de vedere are valoare acţiunea (da
tivus judicantis). Έπίδαμνός έστι πόλις έν δεξιά έσπλέοντι τόν Ίόνιον κόλπον
= Epidamnos este un oraş situat în dreapta pentru cel care intră în golful ionic.
Oi ύπερβάντι Αίμον Γέται οικοϋντες = geţii care locuiesc dincolo de Haemus,
pentru cel ce trece (pentru călătorul care trece).
6. Dativul instrumental
Limba greacă a suplinit funcţiunile instrumentalului şi locativului prin dativ.

Dativul instrumental poate arăta:
1) instrumentul sau în înţeles figurat mijlocul, de care se serveşte cineva pentru
a face ceva. Cînd mijlocul sau instrumentul este o persoană, se întrebuinţează
prepoziţia δ ι ά + genitivul. Βάλλομεν λίθοις = Aruncăm cu pietre. Έ λεγε
δι* έρμηνέως == vorbea cu ajutorul interpretului.
2) cauza care produce un efect. Νόσφ τελευτάν = a muri de boală. Ήγα-
νάκτησε τή τόλμη αύτών = S-a indignat de îndrăzneala lor.
3) circumstanţele care însoţesc un fapt. Οί ’Αθηναίοι άτελεϊ τή νίκη άπό
τής Μιλήτου άνέστησαν = Atenienii s-au depărtat din Milet cu victoria ne
terminată.
4) modul cum se face o acţiune. Τρόπφ τινί = într-un mod oarecare. Τή άλη-
θείςι = în adevăr.
5) O idee de însoţire. "Ιπποις τοϊς δυνατωτάτοις καί άνδράσι πορευώμεθα =
Să înaintăm cu caii şi cu oamenii cei mai puternici. Έ ρχεται Μιθραδάτης σύν
ίππεΰσιν ώς τριάκοντα = Soseşte Mitridate cu aproape treizeci de călăreţi.
7. Dativul locului şi timpului
Pentru a arăta locul, limba greacă dispunea de un caz special, numit «locativ».
Prin extensiune, locativul indica şi timpul cînd se făcea acţiunea. în greceşte, ca şi
în latineşte, n-au mai rămas decît cîteva urme din acest caz: χαμαί = humi;
οίκοι = domi; Μεγαροΐ = la Megara.
Funcţiunile locativului au fost atribuite dativului. De obicei, dativul locativ
se construieşte cu prepoziţia έν. Ένίκησεν ’Ισθμοί καί Νεμέα = a cîştigat victo
ria la jocurile de la Istm şi de la Nemea. Έ ν Λακεδαίμονι ζώμεν = Trăim în
Lacedemona.
Dativul înlocuieşte locativul pentru a arăta în mod precis momentul cînd
se petrece o acţiune sau data unui eveniment. Τφ πέμπτφ καί δεκάτφ ε τ ε ι= în
al cincisprezecelea an. Διονυσίοις τοις μεγάλοις = în timpul marilor Dionisii.
Έ ν ταύτη τή ήμέρςι φανερά ούδεμία έφαίνετο έπιβουλή = în această zi
nu se arată nici un act de ostilitate pe faţă.
ACUZATIVUL
Cazul acuzativ (αιτιατική, subînţeles πτώσις) arată persoana sau lucrul

asupra căruia se extinde acţiunea verbului; este deci cazul obiectului direct.
Funcţiunile principale îndeplinite de acest caz sînt următoarele:
1. Acuzativul, complement direct
Arată persoana sau lucrul asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Oi

"Ελληνες έσφαξαν ταΟρον, λύκον και κάπρον = grecii înjunghiară un taur, un
lup şi un mistreţ. Κέρδος πονηρόν ζημίαν άεΐ φέρει = cîştigul necinstit aduce
totdeauna pagubă. "Ηλιον νεφέλη καλύπτει = Norul acoperă soarele.
O b s e r v a ţ i e . De remarcat că unele verbe sînt tranzitive în greceşte,
pe cînd în limba română sînt intranzitive, ca: ώφελεΐν = a fi folositor; άδικεΐν
= a face nedreptate cuiva; αισχύνεσθαι = a se ruşina de, a avea respect de; εδ
λέγειν = a vorbi de bine; εδ ποιειν = a face bine cuiva, λανθάνειν = a scăpa
de privirile cuiva; φοβεΐσθαι = a se teme de cineva; φεύγειν = a căuta să scapi,
a fugi. Ούκ αΐσχύνεσθε ούτε θεούς ούτε άνθρώπους = N-aveţi nici un respect
nici faţă de zei, nici faţă de oam eni.1
2. Acuzativul de calificare
Acest acuzativ este numit şi acuzativ intern sau al conţinutului, fiindcă este
cuprins uneori în cuvîntul care exprimă acţiunea. El este de obicei un substantiv
sau un adjectiv substantivizat, înrudit cu tema sau ca înţeles cu verbul. Μέγιστα
καί άνοσιώτατα άμαρτήματα άμαρτάνουσι = ei comit cele mai mari şi mai de
neiertat greşeli. Ζήσεις βίον κράτιστον άν θυμοϋ κρατής = Vei trăi ο viaţă
fericită, dacă-ţi vei stăpîni mînia.
3. Acuzativul de relaţie
Acest acuzativ este propriu limbii greceşti. Arată o restricţie sau o precizare
şi se construieşte cu verbe care arată o stare, cu substantive şi cu adjective. Răs
punde la întrebarea: în ce privinţă?Διεφθαρμένοςτήν ψυχήν = corupt la suflet.
Ά νήρ Αυδός τό γένος = bărbat de neam lidian.
4. Acuzativul întinderii în spaţiu şi în timp
Acuzativul arată la origine locul sau direcţiunea către care era îndreptată o
acţiune. (Cu această întrebuinţare îl găsim la Homer, în special după verbele
ίκνέομαι, ίκάνω = a ajunge, a sosi; îl găsim de asemeni la tragici.) Κϋρος έξε-
λαύνει διά Φρυγίας παρασάγγας όκτώ = Cirus străbate prin Frigia opt para-
sange. Ενταύθα εμεινεν ήμέρας πέντε = Acolo poposi cinci zile.
1 Vezi cap. „Complement direct“ .
LIMBA ELENA 325
Pentru a arăta o durată neîntreruptă, se întrebuinţează παρά cu acuzativul

sau διά cu genitivul. Παρά πάντα τον βίον = în toată viaţa; Δι’ δλου τοϋ
αίώνος = întotdeauna.
Cu participiul γεγονώς (de la veibul γίγνεσθαι) acest acuzativ arată vîrsta:
Είκοσι έτη γεγονώς = în vîrstă de douăzeci de ani.
5. Acuzativul adverbial
Acuzativul este întrebuinţat adesea cu valoare de adverb. El arată diverse

raporturi: de timp, de loc, de mod şi altele. Deseori este însoţit de articolul neu
tru «το», formînd locuţiunile adverbiale. Τό πάλαι = odinioară. Μακράν = de
parte; Τό κατ’ έμέ = în ce mă priveşte.
SINTAXA ADJECTIVULUI
Adjectivele prezintă variate construcţii. Astfel se construiesc cu infinitivul

adjectivele care exprimă ideea de aptitudine şi capacitate: δυνατός, οϊός τε = în
stare de, capabil de; ίκανός = priceput, în stare de; δεινός = priceput la; έπι-
τήδειος = îndemînatic la, bun la; έτοιμος (έτοιμος) = pregătit, gata pentru;
πρόθυμος = zelos la. Δυνατώτατος ήν λέγειν τε καί πράσσειν = Era foarte di
baci şi în a vorbi şi în a munci (şi la vorbă şi la faptă). Oi σοφισταί δεινοί ήσαν
λέγειν = Sofiştii erau abili la vorbă. Νέοι πρόθυμοι μανθάνειν = tinerii zeloşi
la învăţătură.
Se construiesc cu genitivul adjectivele care exprimă ideea de amintire
(μνήμων, άμνήμων), de grijă (έπιμελής, άμελής) de participare (μέτοχος, άμοι
ρος), de năzuinţă (έπιθυμητικός), de abundenţă (πλήρης, έρημος), de ştiinţă
(έμπειρος, άπειρος), de stăpînire (εγκρατής), ideea de vină (ένοχος), ideea de
valoare (άξιος). Μνήμονες τής έν Σαλαμΐνι ναυμαχίας = Oamenii care-şi amintesc
de lupta navală de la Salamina. Ή Αίγυπτος ΰδατος άμοιρος έστι = Egiptul
este lipsit de apă. Έμπειρος γραμματικής = cunoscător al literaturii. Παράδει
σος μέγας πλήρης θηρίων άγριων = parc mare, plin de animale sălbatice.
Εγκρατής τών έπιθυμιών = stăpîn de dorinţe. Έ νοχος λιποταξίας = vinovat
de dezertare. Χωρίον άξιον ενός ταλάντου = loc în valoare de un talant.
Se construiesc, de asemenea, cu genitivul adjectivele terminate în -ικός, derivate
din verbe active, ca πρακτικός = care ştie să practice; ποριστικός = capabil
să procure; πρακτικός τών δικαίων = care ştie să practice dreptatea. Ή τοϋ
σώματος άσκησις ποιητική τής ύγίειας έστι = Exercitarea cumpătată a trupului
este făuritoarea sănătăţii.
Se construiesc cu dativul adjectivele care exprimă ideea de apropiere (όμο

ρος, φίλος, εΰνους), de asemănare şi egalitate (ίσος), de ostilitate (διάφορος).
"Ομοιον ήμϊν ήγε τον βίον = Ducea ο viaţă asemănătoare cu a noastră.
Complementul comparativului. Complementul comparativului se redă în limba
greacă prin genitiv sau prin acelaşi caz cu primul termen de comparaţie, precedat
de conjuncţia disjunctivă ή. Δημοσθένης δεινότερος λέγειν ή ό ΑΙσχίνης ήν
= Demostene era mai abil la vorbă decît Eshine. Πολλάκις τό σιγάν κρειττόν
έστι τοϋ λαλεΐν sau ή τό λαλεΐν. = Adesea tăcerea este mai bună decît vorba.
’Αρετή ψυχής άμείνων έσχιν ή καλλονή σώματος Virtutea este superioară
frumuseţii trupului.
Observaţie. Sînt cauzuri cînd al doilea termen de comparaţie stă în dativ, dato
rită fenomenului atracţiei. Πλουσιωτέρφ ή έμοί (ή έγώ είμι) δός τοΟτο = Dă
acest lucru unuia mai bogat decît mine.
Dacă termenii comparaţiei sînt două adjective sau două adverbe, se întrebuin
ţează amîndoi la comparativ. Συντομώτερον ή σαφέστερον διαλέγεσθε = Vorbiţi
mai de grabă cu concizie decît cu claritate.
Comparativul este adesea întrebuinţat fără complement cu înţelesul de prea,
destul de, suficient de. Έ δοξεν ή άπόκρισις έλευθερωτέρα εϊναι = Răspunsul a
părut puţin prea liber.
Prin analogie cu construcţia comparativului, în limba greacă se redau prin
genitiv complementele unor adjective care implică ideea de comparaţie: περισσός
= superior; άλλος, άλλοΐος, άλλότριος, ετερος = diferit; έναντίος = opus,
potrivnic, vrăjmaş; διάφορος = deosebit. Multiplicativele διπλάσιος, τριπλάσιος
etc. au aceeaşi construcţie. "Ετερόν έστι σωφροσύνης σοφία = Ştiinţa este
altceva decît înţelepciunea. Διπλάσια εδωκα τών ληφθέντων = Am luat o sumă
dublă decît am primit.
Comparativul poate fi întărit cu ajutorul adjectivelor μάλλον (comp. lui
μάλα), πολύ, πολλώ, όλίγον, όλίγφ, ca şi prin, έτι.
Complementul superlativului se exprimă prin genitiv plural. Περικλής ένδο-
ξώτατος τών ’Αθηναίων ήν = Pericle era cel mai vestit dintre atenieni. Προαι
ρούμαι τών λόγων ού τούς ήδίστους, άλλα τούς ώφελιμωτάτους = Prefer dintre
discursuri nu pe cele mai plăcute, ci pe cele mai folositoare.
Superlativul poate fi întărit prin μάλιστα (superi, lui μάλα), prin πολύ,
πολλώ, ώς, δτι şi prin έν τοΐς. Ώ ς βέλτιστα = cît mai bine. Πολύ μεγίστη
συμφορά = ο nenorocire foarte mare.
ADJECTIVUL VERBAL
în limba greacă există două categorii de adjective verbale: în - t o c ,, -xf|, -xov

şi în -xso«;, -xea, -xeov. Adjectivele verbale în -xoq, -xfj, -xov exprimă ideea de
posibilitate sau echivalează ca sens cu participiul perfect pasiv; cele în -xeoq,
-xea, xeov arată obligaţia, necesitatea, corespunzînd gerundivelor latineşti.
L IM BA ELENA
Adjectivele verbale se formează înlocuind desinenţa -θείς a participiului per

fect prin -τός sau -τέος: τιμώ = a cinstit; τιμητός cinstit; τιμητέος = care tre
buie cinstit.
τάττω = a aşeza; τακτός = aşezat; τακτέος = care trebuie aşezat;
θαυμάζω = a admira; θαυμαστός = admirat; θαυμαστέος = care trebuie admirat;
λύω = a desface; λυτός = desfăcut λυτός; = care trebuie desfăcut;
παιδεύω = a instrui; παιδευτός = instruit; παιδευτέος = care trebuie instruit.
Frecvent întrebuinţate sînt adjectivele verbale în -τέος. Dăm cîteva exemple de
adjective verbale a căror formare prezintă o oarecare dificultate.
αίροΟμαι = a alege; αίρετός = ales; αίρετέος = care trebuie ales;
δίδωμι = a da; δοτός = dat; δοτέος = care trebuie dat;
τέμνω = a tăia; τμητός = tăiat, τμητέος = care trebuie tăiat;
κτάομαι = a dobîndi; κτητός = dobîndit; κτητέος = care trebuie dobîndit;
φέρω — a aduce; οίστός = adus; οίστέος = care trebuie adus;
οΐδα = a şti; οίστός = ştiut; οίστέος = care trebuie ştiut;
φημΐ — a spune; φατός = spus; φατέος = care trebuie spus.
Έ ργον έπαινετόν. = operă lăudată. Έ ργον έπαινετέον = operă care trebuie
lăudată. Γέφυρα ποιητή = pod construit. Γέφυρα ποιητέα = pod care trebuie
construit.
Adjectivele verbale în -τέος -τέα, -τέον au două construcţii: una personală
şi una impersonală. în construcţia personală numele persoanei care trebuie să
facă acţiunea se exprimă prin dativ. Ό ποταμός ήμΐν διαβατέος = Trebuie să
trecem fluviul. Ή έπιστολή σοι γραπτέα έστί = Trebuie să scrii scrisoare.
în construcţia impersonală neexistînd un subiect gramatical, adjectivul ver
bal se întrebuinţează la forma neutră. Ούχΐ ύπεικτέον ούδέ άναχωρητέον, ούδέ
λειπτέον τήν τάξιν — Nu trebuie să ne retragem nici să cedăm, nici să părăsim
rîndul. Τώ άδικοϋντι δοτέον δίκην = Cel vinovat trebuie pedepsit.
SINTAXA TIMPURILOR
Spre deosebire de cele mai multe din limbile moderne, în care timpurile ver
bului exprimă momentul în care s-a realizat, se realizează sau se va realiza o ac
ţiune, formele verbale din limba greacă arată felul cum se prezintă acţiunea ver
bală, stadiul evoluţiei sale. Valorile acţiunii verbale în limba greacă sînt urmă
toarele:
a) Acţiunea considerată în curgerea ei continuă sau acţiunea repetată se redă
prin prezent şi imperfect: φεύγω = eu fug ( = continuu să fug) sau tot fug
(fug iar); έφευγον = eu fugeam (continuam să fug) sau εφευγον = tot fu
geam (fugeam iar);
2) Acţiunea considerată într-un punct al ei.
a) iniţial = aoristul îngresiv. εφυγον = fugii (o luai la fugă, începui
să fug);
b) final = aoristul rezultativ: Εφυγον fugii (scăpai cu fuga);
32 8 MARIA M A R IN E SC U -H IM U ŞI F E L I C I A V A N Ţ - Ş T E F
3) Acţiunea considerată în efectul ei, ca o stare rezultată din săvîrşirea ei

completă = perfectul:
γέγραφα = am scris, am terminat de scris;
τέθνηκε = este mort
Timpurile indicativului arată momentul realizării unei acţiuni, adică dacă o
acţiune a avut loc în trecut, dacă se întîmplă în prezent sau se va realiza în viitor.
Celelalte moduri ale verbului sînt netemporale; ele arată numai felul acţiunii. Da
torită faptului că modurile în limba greacă nu au sens temporal, nu putem vorbi
în limba greacă de o consecutio temporum, ci de o consecutio modorum.
Prezentul arată:
a) o acţiune care se săvîrşeşte în prezent şi care continuă: Λέγω ταϋτα νυν
= Acum spun acestea.
Ti ποιείς; ’Αεροβατώ = Ce faci? Merg printre nori.
b) o acţiune care se repetă în mod obişnuit: Oi των αρίστων Περσών
παΐδες επί ταΐς βασιλέως θύραις παιδεύονται = Copiii nobililor persani sînt
instruiţi (în mod obişnuit) la curtea regelui. Πλοΐον oi ’Αθηναίοι πέμπουσιν
εις Δήλον = Atenienii trimit (în mod obişnuit) o corabie la Delos.
c) O idee totdeauna valabilă: Πολλάκις βραχεία ήδονή μακράν τίκτει
λύπην = De multe ori ο plăcere de scurtă durată produce o suferinţă îndelun
gată. Ούκ έσθ’ ύγίειας κρεΐττον ούδέν έν βίφ = Nu există în viaţă nimic mai
bun (valoros) decît sănătatea.
d) o încercare, o tentativă: Πείθω σε* = Caut să te conving. Δίδωμι = Inten
ţionez să dau.
Astfel se explică întrebuinţarea prezentu lui în locul viitorului. Ει αυτη
ή πόλις ληφθήσεται, έχεται καί πασα ή Σικελία = Dacă acest oraş va fi cu
cerit vom fi stăpîni şi pe Sicilia întreagă.
Adesea prezentul este întrebuinţat în locul aoristului, pentru a face acţiu
nea mai vie; este aşa-numitul prezent istoric. Δαρείου καί Παρυσάτιδος γίγνονται
παΐδες δύο = Darius şi Parisatis avură doi fii. "Αμα τω ήρι άρχομένφ έξε-
λαύνει = Ο dată cu începutul primăverii porneşte în expediţie.
Observaţie. Prezentul are adesea sens de perfect: άκούω = am auzit; πυνθά-
νομαι = am aflat; νικώ = sînt învingător ήκω = am sosit; οΐχομαι = am
plecat.
Imperfectul. Imperfectul are aceleaşi accepţiuni ca şi prezentul, cu deosebirea
că acţiunile indicate se petrec în trecut. Indică:
a) o acţiune care durează în tecut. Ούτως έγίγνετο ή πορεία = Expediţia
decurgea astfel.
b) o acţiune care în mod obişnuit se repetă în trecut: Ξενοφών θυσίαν
έποίει τώ θεώ = Xenofon aducea (regulat) jertfă zeului.
c) o încercare: ΈπειΘον αυτούς = încercau să-i convingă.
Observaţie. Atît prezentul cît şi imperfectul au păstrat toate aceste valori şi
în limba greacă nouă.
Aoristul a fost numit astfel de gramaticii greci, fiindcă după concepţia lor
acest timp nu precizează exact trecutul. Cuvîntul «aorist» este compus din a pri
vativ + όριστός, adjectiv verbal de la όρίζειν, a mărgini, a defini.
LIM BA ELENA 329
Distingem patru feluri de aorist:

a) Aoristul ingresiv, indicînd o acţiune în punctul ei iniţial: Μετά τοϋτον
έβασίλευσε άνήρ τυφλός = După acesta a ajuns rege (a luat domnia) un orb.
Έ νόσησε = Căzu bolnav.
b) Aoristul rezultativ, indicînd o acţiune în punctul ei final. Oi αιχμάλωτοι
άνήχθησαν προς βασιλέα. = Prizonierii au fost duşi la rege.
c) Aoristul istoric sau de constatare, întrebuinţat pentru simpla constatare
şi raportare a unor întîmplări din trecut. Este timpul istoric prin excelenţă, spre
deosebire de imperfect, care este descriptiv. Ή λθον, εϊδον, ένίκησα = Am sosit,
am văzut, am învins.
d) Aoristul gnomic arată un fapt rezultat din experienţă, un adevăr general.
Ά πλοϋς ό μϋθος τής άληθείας = Cuvîntul adevărului este simplu. Πολλά διέ-
λυσεν ό χρόνος = Multe lucruri desface timpul.
Viitorul arată o acţiune care începe într-un moment în viitor sau, care durează
în viitor. Εί τοϋτο ποιήσομεν ρςιδίως τά επιτήδεια εξομεν = Dacă vom înde
plini aceste lucruri, vom avea cu uşurinţă cele necesare.
Ideea de viitor poate fi redată şi prin verbul μέλλω, construit cu infinitivul.
Μέλλω υμάς άγειν εις Φδσιν = Urmează să vă conduc spre răul Fasis.
Observaţie. Limba greacă nouă are un viitor perifrastic, construit cu θά (θέ νά)
şi conjunctivul. Adesea redă ideea de viitor prin μέλλω şi conjunctivul.
Perfectul arată rezultatul prezent al unei acţiuni terminate. Adesea se traduce
prin prezent. Cînd spun ή πόλις έκτισται (oraşul a fost fundat) nu exprim numai
ideea că s-a terminat cu zidirea oraşului, ci afirm că el există acum în stare de
oraş. τέθνηκε = e mort; έγρηγόρει = e treaz. ’Ανέωκται ή θύρα = Uşa e
acum deschisă.
Deşi prin înţelesul său perfectul se deosebeşte de aorist, cu toate acestea se
întîmplă uneori să se confunde cele două timpuri şi să se întrebuinţeze unul în
locul celuilalt. Perfectul multor verbe are valoare de prezent, ca κέκτημαι (am)
μέμνημαι (îmi amintesc) δέδοικα = mă tem. Perfectul se exprimă uneori peri
frastic prin έχω şi aoristul participiului: θαυμάσας έχω = τεθαύμακα.
. Limba greacă nouă exprimă perfectul perifrastic cu ajutorul verbului auxi
liar έχω.
Mai mult ca perfectul se află, faţă de perfect, în acelaşi raport ca perfectul
faţă de prezent. El exprimă deci sau deplina săvîrşire a acţiunii în trecut sau re
zultatul unei acţiuni îndeplinite. Uneori, ca şi în limba romînă, indică o acţiune
anterioară unei acţiuni deja trecute. Έκεκτήμην = Eram în posesie. Παρήγ-
γελτο τά δόρατα έπί τον δεξιόν ώμον έχειν = Se dăduse poruncă (soldaţilor)
să aibă (să poarte) scuturile pe umărul drept. Ai πύλαι έκέκλειντο = Uşile fuse
seră închise.
VERBE IMPERSONALE
Principalele verbe impersonale sînt următoarele:

δει = trebuie; έδει, έδέησε(ν), δεδέηκε(ν); πρέπει = se cuvine; μέλει (τινός
τι) = este ο grijă; μελήσει, έμέλησε μεμέληκε; προσήκει = se potriveşte, se cu
vine; χρτ\ — trebuie, έχρήν şi χρήν, χρήσει; conj. χρώ; opt χρείη; inf. χρήναι.
part. χρεών; δοκεϊ = se pare, έδόκει, δόξει, εδοξε, δέδοκται, έδέδοκτο; εστι =
există; ήν, εσται; ενεστι = e posibil; ένήν, ένέσται; εξεστι — e îngăduit; έξήν,
έξέσται; μέτεστι (τινί τίνος = are parte de; μετήν) μετέσται; πάρεστί τινι =
este în puterea cuiva; παρήν, παρέσται; πέπρωται = este destinat; έπέπρωτο.
Unele verbe personale pot fi considerate ca impersonale, ca δοκεΐ = se pa
re nimerit; δνεστιν, εστι = e posibil; ένδέχεται = β admis, îngăduit; συμβαίνει =
se întîmplă; καλώς £χει = este bine; άγγέλεται = se vesteşte; λέγεται = se spune;
όμολογειται — este ştiut, este recunoscut.
Δοκεΐν, considerat personal, are sensul de a părea, impersonal înseamnă se
pare, se consideră nimerit. Έ δοξε τή βουλή και τφ δήμφ στεφανώσαι Δημοσθέ
νη = Senatul şi poporul au hotărît să încununeze pe Demosthene.
De asemenea sînt considerate expresii impersonale: verbul είναι construit cu
substantivele άνάγκη = necesitate, θέμις = dreptate, καιρός = timp; prilej; ώρα
= ceas, prilej, moment. Ού κλαίειν πρέπει = Nu se cuvine să plîngi. Τούτφ προ-
σήκει ούδέν τής Βοιωτίας = Acest om nu are nimic comun cu Beoţia. Χρήν
γάρ Κανδαύλη γενέσθαι συμφοράν = Trebuia să i se întîmple o nenorocire lui
Candaules. Δει τούς εύεργέτας χάριν άποδιδόναι = Trebuie să purtăm recuno
ştinţă binefăcătorilor. Έδόκει εις τήν έπιοΟσαν εω ήξειν τον στρατηγόν. = Pă
rea că în ziua următoare va sosi comandantul.
VERBELE DEFECTIVE
Verbul κείμαι = a fi întins, a zace (jaceo) nu are decît prezent, imperfect şi

viitor: έκείμην, κείσομαι; κάθημαι (sînt aşezat, stau) se întîlneşte numai la prezent
şi imperfect: έκαθήμην. Amîndouă se conjugă ca perfectul şi mai mult ca perfectul
pasiv. La conjunctiv şi optativ au forme speciale: καθώμαι şi καθοίμην, κέωμαι
şi κεοίμην. '
Perfectul εϊωθα (obişnuiesc) este întrebuinţat numai la mai mult ca perfect
είώθειν, la infinitiv είωθέναι şi la participiu είωθώς. îşi completează celelalte tim
puri de la έθίζω = a obişnui.
Verbul πιπράσκω (a vinde) are o singură formă activă întrebuinţată. For
mele pasive sînt frecvente: πιπράσκομαι, πεπράσομαι, έπράθην, πέπραμαι.
Τύπτω = a bate are un viitor τυπτήσω. La pasiv îşi completează adesea
formele de la πλήττω.
Παίω = a lovi are un viitor παίσω şi două aoriste δπαισα şi έπάταξα.
Κλάω şi κλαίω = a plînge se întîlneşte la viitorul mediu κλαύσομαι şi la
aorist εκλαυσα.
Verbele σκοπεϊν = a examina şi σκέπτομαι = a reflecta îşi completează for
mele unul de la celălalt: imperfect έσκόπουν şi έσκοπούμην; viitorul σκέψομαι
aoristul έσκεψάμην; perfectul εσκεμμαι.
ήκω (a veni, a sosi) are un imperfect ήκον şi un viitor, ήξω. Celelalte timpuri
lipsesc.
L IM B A ELENA 331
Compusul său προσήκω este adesea întrebuinţat cu valoare impersonală.

Exemplu, προσήκει σιωπάν = se cuvine să taci.
Σέβω şi σέβομαι (a respecta, a venera) se întîlnesc numai la imperfect:
έσεβόμην. îşi completeaze timpurile de la αίδεΐσθαι = a respecta.
’Εοικα perfect cu sens de prezent, se întrebuinţează la perf. conjunctivului,
optativului, infinitivului şi participiului, έοίκω, έοίκοιμι, έοικέναι, έοικώς. Parti
cipiul neutru τό είκός (έοικός) este întrebuinţat cu valoare de substantiv în
expresiile: κατά τό είκός, ώς είκός = cum e firesc, natural. Οίδα şi δέδοικα sînt
perfecte cu sens de prezent, (v. conjugarea lor).
VERBE DEPONENTE
Cele mai frecvente verbe deponente sînt:

αίδέομαι, ήδούμην, ήδέσθην = respect,
αίτιάομαι, ήτιώμην, αίτιάσομαι = învinovăţesc,
άμιλλάομαι, ήμιλώμην, ήμιλλήθην = mă întrec,
άχθομαι, ήχθόμην, άχθέσομαι, ήχθέσθην = sufăr,
βούλομαι, έβουλόμην, έβουλήθην = vreau,
γίγνομαι, γενήσομαι, γέγονα = devin, mă transform, sînt.
δέχομαι, δέξομαι, έδέχθην = primesc, admit,
δωροϋμαι, δωρήσομαι, έδωρήθην = dăruiesc,
ένθυμέομαι, ένεθυμούμην, ένεθυμήθην = mă gîndesc.
έπίσταμαι, ήπιστάμην, έπιστήσομαι = ştii, cunosc,
έργάζομαι, εΐργαζόμην, έργάσομαι, εΐργασμαι = lucrez.
ΐάομαι, ίάσομαι, ΐαμαι = vindec,
κάθημαι, καθήμαι, καθοίμην = stau, mă aşez.
κείμαι, κείσομαι, έκείμην = stau întins, zac.
κτάομαι, έκτώμην, κτήσομαι, έκτησάμην = posed,
κήδομαι, έκηδόμην, έκηδεσάμην = îngrijesc,
λογίζομαι, έλογιζόμην, λογιοΰμαι = gîndesc, socotesc
οΐομαι, οΐήσομαι, ήήθην = cred, gîndesc.
προθυμοΰμαι, προυθυμούμην, προθυμήσομαι = sînt zelos,
πυνθάνομαι, πεύσομαι, έπυθόμην = mă informez.
SINTAXA MODURILOR
INDICATIVUL
Indicativul, în general, este modul realităţii, arătînd o acţiune pe care

subiectul vorbitor o prezintă sigură, reală. Οι Έ λληνες τούς άλλους πάντας
βαρβάρους ώνόμαζον = Grecii numeau pe toţi ceilalţi barbari. Έ πί τής πέτρας
τής ’Ακροπόλεως ό Παρθενών = Pe stînca Acropolei se află Partenonul.
Limba greacă foloseşte totuşi indicativul pentru a exprima posibilitatea, obli

gaţia, spre deosebire de limba română, care în aceste cazuri foloseşte optativul
prezent sau trecut. Iată cîteva exemple: εδει, έχρήν, προσήκεν, έξήν = ar tre
bui, s-ar cuveni, s-ar putea; ar fi trebuit; s-ar fi cuvenit; s-ar fi putut; δίκαιον,
άξιον, καλόν ήν = ar fi drept, vrednic, frumos. Έ δει τά δώρα τότε λαβεϊν =
Ar fi trebuit să ia atunci darurile. Ti σιγάς; Ούκ έχρήν σιγάν = De ce
taci? N-ar trebui să taci. Άξιονυμας μου άκοΟσαι = S-ar cuveni, s-ar fi cuvenit
să ascultaţi de mine.
Indicativul apare adesea însoţit de genitivele μικροδ· (μικρός-ά-όν) şi όλίγου
(όλίγος-η-ον) etc. în acest caz verbul la indicativ se traduce în limba romînă prin
verbul respectiv, precedat de «cît pe aci să, aproape să... sau cu «mai să». Ό λίγου
τήν πόλιν εΐλον = Era cît p-aci să cucerească cetatea (Mai, mai să cucerească
cetatea). ΤοΟτο τό πυρ μέγα τε ήν και τούς Πλαταιεΐς έλαχίστου έδέησε δια-
φθεΐραι = Acest foc era mare şi foarte puţin a lipsit să nu distrugă Plateea. (Mai
mai să distrugă Plateea).
Indicativul timpurilor istorice, fără ăv, arată o dorinţă irealizabilă, şi anu
me: imperfectul precedat de είθε arată o acţiune irealizabilă în prezent. Είθε
εζη = O, de-ar trăi! Εϊθ’ ήσθα δυνατός δραν δσον πρόθυμος εϊ. = Ο, de-ai fi
atît de puternic cît eşti de zelos!
Aoristul precedat de είθε arată o dorinţă irealizabilă în trecut. Είθε σου τότε
συνεγενόμην = Ο, de m-aş fi întîlnit (de-aş fi fost) atunci cu tine! Είθε τά δώρα
τότε ήμΐν έχαρίσασθε = Ο, dacă ne-aţi fi dăruit atunci darurile!
Observaţie. Limba greacă poate reda ideea de dorinţă nerealizabilă şi prin
ώφελον (imperfectul verbului όφείλω) însoţit de infinitivul prezent pentru timpul
de faţă şi de infinitivul aorist pentru timpul trecut. Ά λ λ ’ ώφελε τούς παΐδας
βοηθεΐν = Ce bine ar fi dacă şi-ar ajuta copiii. ’Αλλ’ ώφελε τούς παΐδας βοη-
θήσαι = Ce bine ar fi fost dacă şi-ar fi ajutat copiii.
Indicativul timpurilor istorice cu αν arată o acţiune ireală în prezent sau în
trecut. Irealitatea în prezent se exprimă prin imperfectul indicativului însoţit de
αν. Εΐχον âv = dac-aş avea (dar nu am ); Έλέγομεν âv = dac-am întreba (dar
nu întrebăm); Έδώρουν αν = dac-ar dărui (dar nu dăruiesc). Eî ήμΐν έπείθου,
& παί, οΰποτ’ ăv σε έκολάζομεν = Dac-ai asculta de noi băiete, nu te-am
pedepsi.
Irealitatea, în trecut, limba greacă o exprima prin aoristul indicativului înso
ţit de άν. "Ισως âv άπέθανον, ει μή ή τών τριάκοντα άρχή διά ταχέων κατε-
λύθη = Poate că aş fi fost omorît dacă domnia celor treizeci n-ar fi fost repede
răsturnată.
CONJUNCTIVUL
în propoziţii principale are următoarele întrebuinţări:

Conjunctiv hortativ (Coniuctivus adhortativus) este frecvent întrebuinţat la
pers. I plural şi, mai rar, la pers. I singular. Acest conjunctiv este deseori însoţit
de următoarele imperative cu valoarea de inteijecţie: ϊθι, αγε, φέρε (δή). Nega
LIMBA ELENA 333
ţia este μή. Ίωμεν-eamus = hai să mergem. Ά γ ε δή ϊδω. = Hai să văd. Έλθω-
μεν δ5 άνά αστυ = Să mergem prin oraş. Ά γ ε σκοπώμεν τά έμοί πεπραγμένα
πάντα. = Haide, să examinăm toate faptele săvîrşite de mine, una cîte una. Α λ
λά μή άναμένωμεν άλλους παρακαλοΰντας ήμας έπί τά κάλλιστα εργα. =
Dar să nu aşteptăm pe alţii ca să ne îndemne spre acţiunile cele mai glorioase.
Conjunctiv prohibitiv (Coniuctivus pronibitivus) exprimă o oprire şi este între
buinţat la persoana a Il-a singular şi plural a aoristului. Μή τοϋτο ποιήσης
— Ne hoc faceris = Să nu faci aceasta. Μηδενί συμφοράν όνειδίσης = Să nu
jigneşti nenorocirea nimănui.
Conjunctiv deliberativ este întrebuinţat în propoziţii interogative, arătînd în
doiala. Se întîlneşte mai ales la persoana I singular şi plural. Δέξεσθε ήμας, ή
άπίωμεν = Ne veţi primi sau să ne ducem? Ποϋ νϋν φύγωμεν, ποΟ τραπώμεθα,
ώφίλοι — Prieteni încotro să fugim, încotro să ne îndreptăm? Εΐπωμεν ή σιγώμεν
= Să vorbim sau să tăcem? Conjunctivul are o largă întrebuinţare în propoziţiile
secundare, completive, finale, condiţionale.
OPTATIVUL
Optativul exprimă o dorinţă, o posibilitate şi înlocuieşte conjunctivul în propo

ziţiile secundare după timpurile istorice din regentă.
Singur sau însoţit de είθε, εΐ γαρ sau ώς exprimă o dorinţă realizabilă. ΤΩ
παϊ γένοιο πατρός ευτυχέστερος = De-ai ajunge, copile, mai fericit decît tatăl
tău. Είθε ζώης = Ah, dac-ai trăi. Μή ειην Δαρείου μή τιμωρησάμενος Α θη
ναίους = Să nu fiu fiul lui Darius, dacă nu mă voi răzbuna împotriva atenienilor.
Optativul însoţit de particula άν (κέν, (în doric) arată o posibilitate, o ju
decată subiectivă. Este aşa-numitul optativ potenţial. Negaţia este ού. Μακράν
φιλίαν ούδείς άν λύσαι έν βραχεί χρόνω = Nimeni n-ar putea desface o priete
nie de lungă durată într-un interval scurt. Ίσως τις άν εΐποι = Ar putea spune
cineva = Forsitan dixerit quisquam. Τις άν νομίζοι (νομίσειε) = Cine ar crede?
= quis credat (crediderit).
Adesea optativul însoţit de αν (optativul potenţial) se întrebuinţează spre
a da unei afirmaţii un caracter mai puţin categoric. în acest caz se adaugă adverbele
ίσως sau τάχα (poate) care au rolul de a atenua afirmaţia în mod simţitor. Χω-
ροΐς άν εΐσω. (în loc de χώρει εΐσω) = Ai putea intra. "Ωρα αν εΐη λέγειν
(în loc de ώρα έστί λέγειν) — Ar fi timpul să vorbeşti.
în limba greacă nouă nu există optativul. Dorinţa o exprimă prin conjunctiv
însoţit de είθε νά sau άμποτε νά. Probabilitatea este redată perifrastic prin δύναται
νά, μπορεί şi conjunctiv.
IMPERATIVUL
Modul imperativ exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte, o urare. Negaţia

este μή.
Imperfectul exprimînd îndemnul. Σοφού παρ’ άνδρός προσδέχου συμβου
λήν = Primeşte sfatul unui om înţelept. Ά πτε, παΐ λύχνον = Aprinde, băie
334 MARIA MARINESCU-HIMLi ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
te, opaiţul, Μή λέγε ταϋτα = Nu spune aceste lucruri. Μή άποκτείνετέ με μά-

την = Nu mă ucideţi fără motiv.
Imperativul exprimînd un îndemn este însoţit adesea de άγε, ιθι φέρε. Τούς
γονείς τίμα = Cinsteşte-ţi părinţii. Ά γ ε δή είπέ = Hai răspunde-mi. Ίθ ι δή νϋν
μοι άπόκριναι = Hai, acum răspunde-mi.
Imperativul exprimînd o urare: ύγίαινε = Fii sănătos.
De reţinut că imperativul prezent este folosit pentru acţiuni durative, itera
tive sau ingresive, în timp ce imperativul aorist este folosit pentru a arăta o acţiune
rezultativă, adică o acţiune al cărui început sau sfîrşit trebuie să se vadă imediat.
Μήνιν άειδε θεά! = Cîntă, zeiţă, mînia. Πέτασον τά Ιστία = Desfă (acum)
pînza. Νίκησον όργήν τώ λογίζεσθαι καλώς = învinge mînia printr-o judecată
dreaptă.
Observaţie. Limba greacă nouă întrebuinţează imperativul cu toate aceste
accepţiuni: Φέρε μου νερό = Adu-mi apă! Πάρε μου, πατέρα ενα παιγνίδι =
Ia-mi, tată, ο jucărie!
îndemnul se exprimă adesea prin verbul respectiv precedat de άει (άγε) şi ελα.
Έ λα, πές μας = Hai, spune-ne! Ά ε ι πήγαινε = Hai, du-te.
Adesea în locul imperativului, limba greacă nouă foloseşte conjunctivul pre
cedat de νά ori μή sau de δς. Νά μοϋ φέρης νερό = Să-mi aduci apa! Ά ς ελθτ)
= Să vie.
INFINITIVUL
Infinitivul exprimă acţiunea verbală sub forma ei cea mai generală. Infinitivul
a fost la început un substantiv verbal cu sens de dativ, dar cu timpul acest sens a
dispărut.
întrebuinţările infinitivului sînt următoarele:

I n f i n i t i v u l s c o p u l u i este o construcţie care arată valoarea lui
veche, de dativ. Se întîlneşte: a) după verbele care înseamnă a da, a lua, a părăsi,
ca şi după verbele cu sensul de a alege, a designa, a institui : δ ι δ ό ν α ι , π α p έ-
χ ε ι v = a d a ; λ α μ β ά ν ε ι v, δ έ χ ε σ θ α ι = a lua; κ α τ a λ εί π ε ι ν = a
părăsi; α ί ρ ε ΐ σ θ α ι = a alege; κ α θ ι σ τ ά ν α ι = a destina. Παρέχω έμαυτόν
τ έ μ ν ε ι ν καί κ α ί ε ι ν = Mă dau să mă taie şi să mă arză. Ταύτην τήν χώ
ραν έπέτρεψε δ ι α π ρ π ά σ α ι τ ο ΐ ς Έ λλησιν ώς πολεμίαν οδσαν = Dădu
această ţară grecilor, ca s-o devasteze, fiindcă (ziceau ei) era o ţară vrăjmaşă.
Τήν πόλιν και τήν άκραν φ υ λ ά τ τ ε ι ν αύτοΐς παρέδωκαν = Le dădură
să apere oraşul şi acropola;
b) după adjectivele care indică destoinicie, capacitate, aptitudine şi opusele
lor: δ υ ν α τ ό ς , ο ί ο ς , ο ϊ ό ς τ ε = capabil, în stare; έπιτήδειος, ικανός =
potrivit, suficient; άξιος, δεινός, άγαθός = vrednic, destoinic; de asemenea du
pă adjectivele uşor, plăcut, bun, frumos, demn şi contrarele lor. Αί γάρ εύ-
LIMBA ELENA 335
πραξίαι δειναί συγκρύψαι τά τοιαϋτα όνείδη = Succesele sînt capabile pentru a

ascunde astfel de fapte ruşinoase. Ά νήρ καλός όραν = un bărbat frumos la
vedere.
I n f i n i t i v u l c a s u b i e c t după verbe şi expresii impersonale: χρή,
δεϊ = trebuie, e necesar; έξεστιν, έστιν = e permis, e posibil; δοκεϊ = se pare,
προσήκει = se cuvine; δίκαιόν έστιν = e drept; συμβαίνει = se întîmplă; otov
τε έστι = e posibil; καιρός έστι = e momentul; ώρα έστί = e timpul; Έξεστιν
ύμΐν εύδαίμοσι γενέσθαι = Aveţi putinţa să fiţi fericiţi. Ού βουλεύεσθαι ετι
ώρα, άλλά βεβουλεΰσθαι == Numai e timpul de a delibera, ci de a fi terminat
cu deliberările.
I n f i n i t i v u l c a o b i e c t . Infinitivul sau acuzativul cu infinitiv stă ca
obiect după verbele: a) spune, a socoti; b) a voi, a sfătui, a ordona, a permite, a
împiedica, a evita. Negaţia întrebuinţată înaintea infinitivului după aceste verbe
este μή. Νομίζω ύμδς έμοί είναι καί πατρίδα καί φίλους και συμμάχους = So
cotesc că voi îmi sînteţi şi patrie, şi prieteni, şi aliaţi. Λέγετε αύτόν πονηρόν
είναι = Spuneţi că el este rău.
O b s e r v a ţ i e . Dacă verbul care se construieşte cu acuzativ cu infinitiv
este la forma pasivă, atunci acuzativul cu infinitiv devine nominativ cu infinitiv.
Έπύαξα έλέγετο Κύρφ δοϋναι χρήματα = Se zicea că Epiaxa a dat bani lui
Cirus. Έ ρως όμολογεΐται παρά πάντων μέγας θεός είναι = Este mărturisit de
toţi că Eros e un mare zeu.
I n f i n i t i v u l i m p e r a t i v . Cîteodată, infinitivul exprimă un ordin.
Infinitivul cu această accepţiune se întîlneşte în special în poezie. Subiectul infini
tivului în acest caz se exprimă în nominativ. Πάντα τάδε άγγεΐλαι μηδέ ψευ-
δάγγελος είναι = Anunţă toate acestea şi să nu fii crainic mincinos!
I n f i n i t i v u l exclamativ depinde de un verb regent subînţeles: mă mir,
sînt indignat. Έμέ παθεϊν τάδε = eu să sufăr acestea! Τουτονί τρέφειν κύνα = Să
hrănesc un astfel de cîine!
I n f i n i t i v u l a b s o l u t are valoarea de propoziţie circumstanţială
sau de adverb şi se întrebuinţează precedat sau nu de ώς, fără să depindă de un
anumit cuvînt, ceea ce îi dă şi numele de absolut. Se găseşte în următoarele expresii:
ώς ε î π ε t v = pentru a vorbi astfel; ά π λ ώ ς ε ί π ε ΐ v = într-un cuvînt;
ώς συνελόντι είπεΐν = pentru a spune pe scurt; όλίγου δεΐν = puţin linişte.
I n f i n i t i v u l î n s o ţ i t d e fiv are două funcţiuni: un înţeles poten
ţial şu un înţeles ireal. Ένόμιζον παρά Κύρφ δντες άγαθοί, άξιωτέρας Άν τιμής
τυγχάνειν ή παρά βασιλεΐ = Credeau că-n preajma lui Cirus, dacă sînt cinstiţi,
vor obţine onoruri mai mari decît pe lîngă rege. El έβίωσεν, άριστος ăv δοκεϊ
δρχων γενέσθαι = Dac-ar fi trăit, ar fi fost, se pare, un foarte bun şef. Trans
format în principală, în primul caz, infinitivul poate fi înlocuit printr-un opta
tiv însoţit de fiv; în al doilea caz ar putea fi înlocuit printr-un timp secundar
al indicativului, însoţit de fiv.
I n f i n i t i v u l c a s u b s t a n t i v . Ca şi substantivul, infinitivul
grec poate primi articol. Articolul infinitivului este totdeauna neutru. Se poate
traduce prin «faptul că». Acest infinitiv e des întrebuinţat în epoca clasică.
Πολλάκις δοκεΐ τό φυλάξαι τάγαθά τοϋ κτήσασθαι χαλεπώτερον είναι = De

seori conservarea bunurilor pare mult mai grea ca dobîndirea lor. Νομίζω, ύμών
έρημος ών, ούκ δν ίκανός είναι έχθρόν άλέξασθαι (Ei ύμών έρημος εΐην, ούκ
αν ίκανός εϊην) = Cred că despărţit de voi, nu aş fi în stare să resping un vrăj
maş. Κϋρος, εί έβίω, άριστος δν δοκεΐ δρχων γενέσθαι (εί έβίω Κϋρος αρισ-
τος δρχων αν έγένετο) = Se pare că dacă Cirus ar fi trăit ar fi devenit un co
mandant excelent.
PARTICIPIUL
Ca şi infinitivul, participiul este o formă nominală a verbului. Se întîlneşte

în următoarele funcţiuni:
a) construcţie participială înlocuind o propoziţie secundară, care poate fi
relativă, temporală, cauzală, condiţională, finală sau concesivă;
b) în construcţie participială absolută în genitiv, înlocuind o propoziţie secun
dară temporală, condiţională, cauzală sau concesivă;
c) în construcţie participială absolută în acuzativ;
d) ca întregire predicativă a subiectului;
e) ca întregire predicativă a obiectului;
f ) însoţit de particula αν şi exprimînd în acest caz ideea de ireal sau de poten
ţial. Negaţia participiului este ού sau μή, după natura verbului pe care-i înlocuieşte.
Construcţia participială înlocuind o propoziţie secundară (relativă, temporală,
cauzală, condiţională, finală sau concesivă) Έκάλεσε δέ καί τούς Μίλητον πο-
λιορκοϋντας = A chemat şi pe cei ce asediau Miletul. Ή ν δέ καί αύτός των
άμφί Μίλητον στρατευομένων Era şi acesta unul dintre oamenii care porniseră
în expediţie spre Milet. Ταϋτα δέ ποιήσας διέβη τον ποταμόν = După ce a
săvîrşit acestea, a trecut rîul. Άκούσαντες ταϋτα έπείσθησαν = După ce au auzit
acestea, s-au convins. Τούτου τοϋ κέρδους άπέχομαι, αίσχρόν νομίζων. = Mă
abţin de la acest cîştig, fiindcă-1 consider ruşinos. ’Ασθενών ό πατήρ τον έαυτοΰ
υίόν έκάλεσε = Fiindcă tatăl era bolnav şi-a chemat fiul. Ούκ άν δύναιο μή κα-
μών εύδαιμονεΐν = N-ai putea să fii fericit fără să munceşti (dacă nu munceşti).
Τισσαφέρνης διαβάλλει τόν Κΰρον πρός τον αδελφόν, ώς άποκτενών = Tisa-
ferne pîrăşte pe Cirus către fratele său, ca să-l omoare. Καίπερ έχων χιλίους
όπλίτας, έφοβήθη = Deşi avea ο mie de hopliţi, s-a temut.
Adesea pentru a se stabili un raport mai strîns între acţiunea arătată de parti
cipiu şi acţiunea principală se folosesc următoarele adverbe şi particule de timp,
de cauză, de scop şi concesie: άμα = în acelaşi timp; μεταξύ = între timp; εύθύς,
αύτίκα = îndată; άτε; ώς = fiindcă, din cauză că.
Particula άτε exprimă o cauză obiectivă, în timp ce ώς exprimă o cauză su
biectivă.
Participiul viitor are sens final numai după verbele de mişcare; după celelalte
categorii de verbe pentru a avea acest înţeles trebuie însoţit de particula ώς. Parti
culele concesive sînt: καίπερ = deşi, oricît de, şi καί = chiar. Προσέβαλε εύθύς
ήκων = îndată ce sosi începu atacul. Πιττακός τά όνόματα ούκ ήπίστατο όρθώς
διαιρεΐν, άτε Λέσβιος ώ ν = Pittacos nu ştia să distingă bine numele, fiindcă era
LIMBA ELENA 337
din Lesbos. 'Ως άπαλλαγμένον τών κακών, ήδέως έκοιμήθησαν. = La gîndul că

scăpaseră de nenorociri, se culcară în tihnă. Δεδίασι τον θάνατον ώς εδ ειδό-
τες δτι μέγιστον των κακών έστιν. = Se tem de moarte, fiindcă ştiu bine — zic
ei — că moartea este cel mai mare rău. 'Ως ναυμαχήσοντες παρεσκευάζοντο = Se
pregăteau să dea lupta pe mare. Καίπερ άσθενής ών έτοιμος ήν βοηθεΐν = Deşi
era bolnav era gata să dea ajutor.
Observaţie. Adesea participiile άγων, φέρων, λαβών şi χρώμενος se traduc
prin «cu»; άρχόμενος şi τελευτών prin «la început» şi la sfîrşit». Έ χω ν τούς
ήμίσεις των όπισθοφυλάκων έπορεύετο. = înainta cu jumătate din ariergardă.
Λαβών τούς εύζωνοτάτους §θει κατά κράτος. = Alerga din răsputeri cu cei
mai sprinteni. ’Αρχόμενος είπον = La început am zis. Τελευτών εκλαυσε = La
sfîrşit -a plîns. Τελευτώσα ή μήτηρ εκλαυσε = La sfîrşit mama plînse.
Construcţia participială în genitiv, numită curent «genitiv absolut», este o con
strucţie proprie limbii greceşti şi este frecvent întrebuinţată pentru a da frazei con-
ciziune şi eleganţă. Scriitorii se servesc de această construcţie ori de cîte ori parti
cipiul nu se raportează nici la subiectul şi nici la complementul verbului din propo
ziţia principială. Constă din aşezarea subiectului în genitiv, a predicatului la par
ticipiu, acordarea lor şi eliminarea conjuncţiei. Poartă numele de absolut fiindcă
nu depinde nici de subiectul şi nici de predicatul propoziţiei regente.
Participiul construit astfel poate înlocui o propoziţie secundară temporală,
cauzală, condiţională, concesivă. Se pot întrebuinţa şi în acest caz adverbele şi
particulele amintite mai sus ευθύς, άμα, ατε, ώς etc. Κύρος άνέβη έπί τά όρη
ούδενός κωλύοντος = Cirus s-a urcat pe munte fără obstacol (neîmpotrivindu-i-se
nimeni). ’Αφίκετο δεύρο τό πλοΐον, καίπερ Κεφαλλήνων φυγόντων = Corabia
a sosit aici cu toate că cefalonienii plecaseră. Βοηθησάντων ήμών προθύμως πόλιν
προσλήψεσθε = Venindu-vă în ajutor cu însufleţire, veţi cuceri oraşul.
Construcţia participială acuzativ absolut este mult mai rar întrebuinţată faţă
de genitivul absolut. Este formată din acuzativul neutru al unor participii şi expre
sii impersonale.
Iată cîteva exemple de participiu acuzative absolute 6v, έξόν, παρόν = deoare
ce, cînd, deşi e posibil; δέον, χρεών, προσήκον = deoarece, cînd, deşi trebuie,
e necesar, se cuvine; δόξαν, δεδογμένον = deoarece, cînd, deşi s-a hotărît, είρη-
μένον = Deoarece, cînd, deşi s-a spus. Ούδέν δίκαιόν μοι δοκεις έπιχειρεϊν πρδγμα,
σαυτόν προδοϋναν, έξόν σωθώναι = Nici nu mi se pare că întreprinzi un lucru
drept, predîndu-te singur, cînd poţi să te salvezi. Ειρημένον δ’ αύταις έλθεϊν έν-
θαδι εύδουσι κούχ ήκουσι = Deşi li s-a spus să vie aici, ele dorm şi nu vin.
Participiul ca întregire predicativă a subiectului se întîlneşte după verbele
τυγχάνω = a fi din întîmplare; λανθάνω = a scăpa neobservat; φαίνομαι, φανε
ρός είμι, δειλός είμι = a fi evident; οΐχομαι = a o lua la fugă; διάγω, διατελώ
= a petrece vremea.
în traducere, participiul se redă prin timpul, numărul şi persoana verbului
personal, iar verbul personal se traduce printr-un adverb sau o locuţiune adver
bială corespunzătoare: λανθάνω ποιων — fac ceva fără să se observe; τυγχάνω πε
ρίπατων = mă plimb din întîmplare. Κλέαρχος έτύγχανε τάς τάξεις έπισκοπων
= Clearh inspecta din întîmplare rîndurile ostaşilor. Οί παιδες ώχοντο άπιόντες
= Copiii pleacară în fugă. Τιμόθεος έπιορκών έφάνη = Era evident că Timotheos
a fost un sperjur. Έ ν τούτφ καί βασιλεύς δήλος ήν προσιών = în acest moment
era evident că şi regele înainta.
Expresia ούκ αν φθάνοις urmată de un participiu se traduce prin „haide,

grăbeşte-te“.
Participiul ca întregire a unui complement direct se întîlneşte după verbele:
a) εύρίσκω = a descoperi; καταλαμβάνω = a surprinde; b) după verbele care arată
o percepţie: άκούω = aud; γιγνώσκω = cunosc; οίδα = ştiu;
c) după verbele care înseamnă a arăta: δηλ<ΰ, άποφαίνω Όρώμεν τά τείχη
όψηλά δντα = Vedem că zidurile sînt înalte. Έπεδείκνυσαν αύτοϊς παίδας
τεθραμμένους καρύοις = Le arătară copiii hrăniţi cu nuci.
Participiul cu av>re sens potenţial şi sens ireal. Cînd are sens potenţial echi
valează cu optativul cu âv. Cînd are sens ireal echivalează cu un timp secundar
al indicativului cu âv Participiul prezent cu αν corespunde optativului prezent
cu âv sau imperfectului indicativ cu âv Participiul aorist cu âv corespunde optati
vului aorist cu âv sau aoristului indicativ cu âv.
SINTAXA PROPOZIŢIILOR SECUNDARE
PROPOZIŢIA COMPLETIVĂ
Verbele dicendi prezintă o triplă construcţie: indicativul precedat de conjunc

ţiile ότι sau ώς, infinitivul simplu sau acuzativul cu infinitiv. Ηράκλειτος λέγει
δτι πάντα βει καί ούδέν μένει = Heraclit spune că toate lucrurile sînt în devenire
şi că nimic nu stă pe loc. Λέγει ώς ύβριστής είμι = Zice că sînt violent. Φημί δεΐν
= Spun că trebuie. Έκήρυξαν τοΐς στρατιώταις σιγάν = Vestiră soldaţilor să
păstreze tăcere. Ξενοφών εϊπεν τήν γεωργίαν τών άλλων τεχνών μητέρα είναι =
Xenofon a spus că agricultura este zămislitoarea celorlalte meşteşuguri.
Cînd subiectul completivei este identic cu cel din propoziţia principală avem
construcţia nominativ cu infinitiv. ’Αλέξανδρος έφασκεν Διός είναι υιός = Ale
xandru spunea că este fiul lui Zeus.
De asemenea după un verb impersonal urmează o completivă nominativ cu
infinitiv. ’Επύαξα έλέγετο Κύρω δοϋναι χρήματα πολλά = Mergea vorba că
Epyaxa dăduse bani mulţi lui Cirus.
Verbele putandi (a crede, a făgădui) ca şi cele monendi (a sfătui) se construiesc
cu infinitivul sau cu acuzativul cu infinitiv. Δοκεϊ μοι δίκαιον είναι εις τήν
Ελλάδα άφικέσθαι = Mi se pare drept să ajung în Grecia. Ύπέσχετο άνδρί
έκάστφ δώσειν πέντε άργυρίου μνάς· = Făgăduia să dea fiecărui om cinci mine
de argint. Έκέλευσεν αύτούς μή πρός τά πρόσω Ιέναι = I-a îndemnat să nu
înainteze. Προστάττει αύτούς λέγειν τήν άλήθειαν = Le porunceşte să spună
adevărul.
Verbele simţirii (sentiendi sau percipiendi) cer de obicei acuzativul cu partici
piul, o completivă introdusă prin δτί. 'O στρατηγός ήσθετο διαβεβηκότας τούς στρα-
τιώτας τήν τάφρον = Comandantul îşi dădu seama că soldaţii trecuseră şanţul.
Άρταπάτης ό πιστότατος είδε Κϋρον πεπτωκότα = Artapates cel foarte credin
cios văzu pe Cirus prăbuşindu-se. Όρώμεν πάντα άληθή δντα ά λέγετε. = Ve
LIMBA ELENA 33 9
dem că tot ceea ce spuneţi este adevărat. Ό στρατιώτης είδε Κλέαρχον διελαύ-
νοντα· = Un soldat a văzut pe Clearh trecînd.
Verbele care arată un sentiment de grijă «verba curandi), ca: έπιμελοΰμαι,
φροντίζω, μέλει μοι = mă îngrijesc, e grija mea, cer o completivă introdusă prin
δπως sau ώς (cînd e negativă prin όπως μη, ώς μή) şi indicativul viitor sau δπως
cu conjunctivul. Παρασκευάζομαι δπως άμύνωμαι sau άμυνοϋμαι = Mă pregă
tesc ca să mă apăr. Τόν ποιμένα έπιμελεΐσθαι δει δπως αί οίες τά έπιτήδεια
εξουσιν = Păstorul trebuie să se îngrijească ca oile să aibă cele necesare.
Observaţie. Adesea întîlnim o completivă introdusă prin δπως şi indicativul
fără să depindă de o propoziţie regentă. Printr-o astfel de completivă izolată se
exprimă un avertisment, δπως άνδρες άγαθοί έσεσθε = Căutaţi să fiţi bărbaţi viteji.
"Οπως ταϋτα μηδείς άνθρώπων πεύσεται (de la πυνθάνομαι)= Nimeni să nu mai
ştie acestea.
După verbele temerii (verba timendi) φοβούμαι, δέδοικα completiva se in
troduce prin μή cu subjonctivul. Έφοβεΐτο μή ού δυνηθή έκ τής χώρας έξελ-
θεΐν = Se temea că nu va putea ieşi din ţară. Δέδοικα μή ώσπερ οί Λωτοφάγοι
έπιλαθώμεθα τής οίκαδε δδοϋ = Mă tem ca nu cumva asemenea lotofagilor să
uităm de drumul spre patrie.
După un timp istoric, în regentă, completivele se pot construi cu optativul.
Είπον οί σκοποί δτι ούχ ίππεΐς εϊεν = Cercetaşii au spus că nu erau călăreţi
Διήλθε λόγος δτι διώκοι αύτούς Κΰρος τριήρεσι = S-a dus vestea că Cirus îi
urmărea cu trireme.
COMPLETIVA INTEROGATIVĂ INDIRECTĂ
Interogativa indirectă simplă se introduce prin pronume şi adverbe întrebătoare

ca τίς = cine; τί = ce; πόσος = cît; που = unde; πώς = cum; πότε = cînd.
Deseori este introdusă prin unul din pronumele sau adverbele relative hotărîte co
respunzătoare: δστις δπόσος, δπου, δπως, δπότε şi prin particula întrebătoare
8i. ΕΙπέ μοι όπόσους υίούς έχεις, (inter, directă: πόσους υιούς έχεις;) =
Spune-mi cîţi fii ai? Είπέ μοι δστις σοι εϊπε ταϋτα (inter, directă: Τίς σοι
είπε ταϋτα;) Ήρώτησε τούς προφύλακας ποΰ άν ίδοι Πρόξενον (inter, directă:
ποϋ άν ΐδοιμι Πρόξενον) = A întrebat pe unde ar putea vedea pe Proxenos.
Ή ροντο εΐ τύχοιεν άν εΐρήνης inter, directă: (Τύχοιμεν αν εΐρήνης;) = între
bau dacă puteau obţine pace.
2. Interogativa indirectă dublă se introduce prin πότερον în prima parte a
frazei şî ή în partea a doua a frazei; prin εΐ — ή; numai prin ή în a doua parte
a frazei sau prin είτε — είτε. Toate se traduc prin «dacă... ori» şi «ori nu».
Se pot întrebuinţa şi ή οϋ, είτε ού, ή μή, είτε μή.
Ή μήτηρ διηρώτα τόν Κΰρον πότερον βούλει μένειν ή άπιέναι (inter,
directă: Πότερον βούλει μένειν ή άπιέναι) = Mama întreba pe Cirus dacă vrea
să rămîie sau să plece. Άνερώτα αύτόν πότερον βούλεται μένειν ή ού (sau εΐ
μή) = întreabă-1 dacă vrea să rămîie ori nu. Έβουλεύοντο είτε κατακαύσωσι
τούς Θηβαίους ή αλλο τι χρήσονται (întrebare directă: Κατακαύσωμεν τούς
Θηβαίους ή άλλοτι χρησώμεθα;) = Se gîndeau fie să incendieze Teba (în gr. pe
340 MAR IA MARINESCU-HIMO ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
tebani), fie să pună altceva la cale. Deseori se întîlneşte expresia eliptică ού μή +

conj. aorist în loc ού δεινόν έστι μή sau ού φοβητέον μή = Nu e nici un peri
col ca. Ού μή παύσωμαι φιλοσοφών = Nu e nici o teamă că voi înceta de a filo
zofa. Uneori, în propoziţiile interogative cuvîntul care ar fi trebuie să fie subiect,
printr-o atracţie, devine complement sau subiect în prop. principală: οίσθα Εύθύ-
δημον όπόσους όδόντας έχει; = Ştii cîţi dinţi are Eutidem.
3. Interogativa indirectă păstrează modul şi timpul propoziţiilor interogative
directe: adică ea poate fi exprimată prin indicativ, optativ şi conjunctiv deliberativ.
Totuşi cînd depinde de un timp secundar, în loc de indicativ şi conjunctiv se pune
optativul. Oi στρατιώται ήρώτων πότερον ζώη ή τεθνηκώς εϊη ό στρατηγός
(inter, directă: Πότερον ζή ή τέθνηκεν ό στρατηγός;) Soldaţii întrebau dacă
comandantul trăieşte sau este mort. Έρωτα Κρίτων πώς με θάπτη (întrebare
directă: Πώς σε θάπτω;) = Criton întreabă cum să mă îngroape.
PROPOZIŢIA TEMPORALĂ
Propoziţia circumstanţială de timp se introduce prin următoarele conjuncţii:

1) έπεί, έπειδή = îndată ce; 2) έπειδή (sau ώς) τάχιστα = de îndată ce;
3) δτε, οπότε,ήνίκα = cînd, pe cînd; ώς = cînd;4 )μέχρι, άχρι, μέχρι οδ, είς δ
pînă să; 5) έν, = în timpul cînd; 6) έξ’ ού, άφ’ ού = de cînd, din timpul cînd
şi 7) πρίν = mai înainte ca.
Circumstanţiala de timp se construieşte cu indicativul, cînd este vorba de un
fapt real. Negaţia este ού. Ό τε ή μάχη έγένετο, Τισσαφέρνης έν Σάρδεσιν ετυ-
χεν ών = Cînd s-a dat bătălia, Tisaferne era întîmplător la Sardes. ΤαΟτα έποίουν
μέχρι σκότος έγένετο = Au făcut acestea pînă a venit seara. Έπεί σκότος έγέ
νετο, ΜιλτοκύΘης ό Θρ$ξ ηύτομόλησε προς βασιλέα. Cînd s-a făcut întuneric,
Miltokythes tracul a dezertat la rege.
Cînd este vorba de un fapt eventual sau iterativ, se întrebuinţează conjunctivul,
precedat de conjuncţiile temporale compuse cu ăv. Έπειδάν σύ βούλη διαλέ-
γεσθαι, τότε σοί διαλέξομαι = Cînd vei voi să discutăm, voi sta de vorbă cu
tine. Έ ω ς fiv ταΟτα διαπράξωνται... φυλακήν κατέλιπεν = A lăsat sentinelă pînă
vor face acestea. Pentru un fapt, repetat în trecut se întrebuinţează conjuncţia
simplă şi optativul. Περιμένομεν έκάστοτε έως άνοιχθοίη τό δεσμωτήριον
= Aşteptam totdeauna pînă se deschidea închisoarea. Επειδή διδοΐεν τήν φιάλην,
εις τήν άριστεράν χεϊρα έγχιάμενοι κοιτερρόφουν Cînd le prezenta (ori de cîte
ori le prezentau) cupa, vărsau în mîna lor stîngă cîteva picături şi le sorbeau.
Πρίν se construieşte în două feluri: a) după regente negative se construie
şte cu indicativul; b) după o regentă afirmativă se construieşte cu infinitivul.Με
νών, πρίν δήλον είναι τί ποιήσουσιν οί άλλοι στρατιώται... συνέλεγε τό στρά
τευμα = înainte de a se şti în mod clar ce vor face ceilalţi soldaţi, Menon îşi adu
nă trupele sale.OCK έφυγεν πρίν αύτόν έπεισεν ή γυνή = N-a plecat înainte de a-1 fi
convins femeia.
Temporalele pot fi redate şi prin participiu. Θύσαντες και τρόπαιον στησά-
μενοι κατέβησαν είς τό πεδίον = După ce aduseră jertfe (aducînd jertfe) şi
ridicară un trofeu (ridicînd), coborîră în cîmpie.
LIMBA ELENA 341
PROPOZIŢIA CAUZALĂ
Propoziţiile cauzale se introduc prin conjuncţiile cauzale δτι, διότι, ώς

(deoarece) sau cu conjuncţiile temporale δτε, όπότε, έπεί, επειδή, έπειδήπερ
(de vreme ce).
Ex. ’Επειδή επιθυμείς, άπέρχομαι = plec, fiindcă doreşti tu. Φιλή ύπό των
άνθρώπων, δτι άγαθός εϊ = eşti iubit de oameni fiindcă eşti orn/bui.
Aceste propoziţii păstrează modurile propoziţiilor principale. C u toate acestea,
cînd verbul propoziţii principale este la un timp istoric (secundar), îi cauzală în
trebuinţăm indicativul pentru a arăta un motiv real şi adevărat sau optativul pen
tru a arăta un motiv subiectiv. Oi ’Αθηναίοι έκάκιζον τον Περικλέα δτι στρα
τηγός ών ούκ έπεξάγοι = Atenienii acuzau pe Pericle deoarece fiind general nu
pornea la atac contra vrăjmaşilor. Οί στρατιώται Ξενοφώντι ένεκάλουν δτι ούκ
εϊχον τον μισθόν = soldaţii acuzau pe Xenofon fiindcă nu aveau soldă.
Cauza poate fi exprimată şi prin prepoziţia διά şi infinitivul articulat sau prin
έπι τω şi infinitivul. Φιλόξενος, ύπό τοϋ Διονυσίου εις τάς λατομίας ένεβλήθη
διά τό αεί ψέγειν αύτοΰ τάς τραγωδίας = Filoxenos a fost trimis la carierele de
piatră de către Dinysios, fiindcă neîncetat îi critica tragediile. Σωκράτης μάλιστα
έθαυμάζετο έπι τω εύθύμως ζών = Socrate era în special admirat din cauza
bunei sale dispoziţii.
După verbele care exprimă un sentiment, ca: θαυμάζειν = a se mira, άγανα-
κτεΐν = a se indigna, χαίρειν = a se bucura; pentru a arăta cauza care provoacă
sentimentul, se întrebuinţează fie o propoziţie completivă introdusă prin δτι, fie
o propoziţie condiţională, introdusă prin ει, însemnînd: în ipoteza cînd, la ideea
că. Χαίρω δτι ευδοκιμείς = mă bucur că prosperi. Ούκ αισχύνομαι εϊ των νό
μων ελαττον δύναμαι = Nu mi-e ruşine că sînt mai puţin puternic ca legile.
Cauza poate fi redată şi prin participiu precedat sau nu de particulele ατε ώς
sau ώσπερ. Κϋρος δτε παΐς ών = ήδετο τή στολή. Fiindcă Cirus era copil, era
încîntat de vestmîntul său. Ώ ς άπηλλαγμένοι τών κακών έκοιμήθησαν = Crezîn-
du-se scăpaţi de nenorociri, adormiră.
După un timp secundar în principală, cauzala are verbul la optativ.
PROPOZIŢIA FINALĂ
Propoziţiile finale se introduc prin conjuncţiile ΐνα, δπως = ca să, sau cu

ίνα μή, şi mai rar ώς μή, δπως μή sau μή singur = ca să nu. Επίτηδες σε ούκ
ήγειρον, ίνα ώς ήδιστα διάγης^ΐηίΓ^ίϋηβ nu te-am deşteptat, ca să-ţi petreci
timpul cît mai plăcut posibil. Τούτον ποτ’ έγώ δξω τήλ’ ’Ιθάκης ΐνα μοι βίοτον
πολύν άλφοι = îl voi duce într-o zi departe de Itaca ca să-mi procure din bel
şug cele trebuincioase.
Dacă în regentă avem un timp principal, în finală se întrebuinţează conjunc
tivul prezent sau aorist; dacă avem însă în regentă un timp secundar (imperfect,
aorist sau m. m. c. perfectul), atunci în finală se întrebuinţează, de obicei, optativul
342 MAR IA MARINESCU-HIMb ŞI FELIC1A VANŢ-ŞTEF
prezent sau aorist. Uneori e posibilă şi întrebuinţarea conjunctivului. Παρακά-

λει ιατρούς, ίνα μή άποθάνης = Cheamă medicii ca nu cumva să mori. Φύλα
κας συμπέμπει (prezent istoric) δπως φυλάττοιεν αύτόν = Trimite păzitori cu
el ca să-l apere (sau: să-l păzească). Άνέστη ώς περαίνοι τά δέοντα = S-a ri
dicat ca să-şi facă datoria.
Pe lîngă δπως construit cu subjonctivul se poate adăuga fiv; ώς αν este
puţin întrebuinţat, iar ΐνα άν nu este întrebuinţat niciodată cu sens final. Ίνα
&v înseamni o riunde. "Οπως αν μάθης, άκουσον = Ascultă ca să afli. ’Αλλά
κελεύειν (λέγεται) τούς πορθμέας ή αύτόν διαχρασθαί μιν, ώς αν ταφής έν γή
τύχη, ή έκιηδ'ά,ν ές τήν θάλατταν τήν ταχίστην = Dar se spune că marinarii
i-au ordonat sau să-şi ia viaţa spre a fi îngropat pe uscat, sau să se arunce
cît mai repede în mare.
O finală poate fi exprimată şi prin a) infinitiv (infinitivul scopului) Τοΐς
Αίγινήταις oi Λακεδαιμόνιοι έδοσαν Θυρέαν οικεΐν καί τήν γήν νέμεσθαι =
Lacedemonienii au dat egineţilor Tirea s-o locuiască şi să împartă pămîntul;
b) participiu viitor precedat ori nu de ώς.2 Έ ς Δελφούς χρησόμενος τώ
χρηστηρίφ πορεύεται = Se duce la Delfi ca să întrebe oracolul. Ώ ς ναυμαχή-
σοντες παρεσκευάζοντο = Se pregăteau ca să dea o luptă navală.
PROPOZIŢIA CONSECUTIVĂ
Propoziţia subordonată care exprimă consecinţa (urmarea, efectul) acţiunii

din propoziţia de care depinde se numeşte consecutivă.
Propoziţiile consecutive se introduc prin ώστε (încît) şi ώς şi pot avea două
construcţii.
a) Dacă consecinţa este prezentată ca un fapt real, în consecutivă se între
buinţează ώστε, urmat de indicativ. Negaţia este ού. Ούτως άγνωμόνως έχετε
ώστε έλπίζετε αύτά ού χρηστά γενήσεσθαι = Sînteţi atît de nesocotiţi, încît
credeţi că împrejurările acestea vor deveni nefavorabile. Ή ν ψϋχος δεινόν,
ώστε τό ϋδωρ έπήγνυτο = Gerul era aşa de cumplit, încît apa îngheţă. Ενταύ
θα έπέπεσε χιών άπλετος, ώστε άπέκρυψε τά δπλα = în acest loc zăpada că
zu în atît de mare cantitate, încît acoperi armele.
b) Cînd consecinţa este prezentată numai ca un fapt posibil, atunci se con
struieşte cu infinitivul, precedat de ώστε sau ώς. Negaţia este μή. Έ χω τριήρεις
ώστε έλεϊν τό έκείνων πλοϊον = Am corăbii (la dispoziţie) încît să pot prinde
corabia lor. Κραυγήν πολλήv έποίουν ώστε καί τούς πολεμίους άκούειν = Sco
teau ţipete puternice încît să audă şi vrăjmaşii.
O b s e r v a ţ i e . Antecedentele ούτως = aşa de; τοιοϋτος = astfel de;
τοσοϋτος = aşa de mare sînt de obicei exprimate; uneori însă pot lipsi. Νεώ-
τερός έστιν ή ώστε είδέναι = Ε prea tînăr ca să ştie.
2 Participiul viitor are sens final numai după verbele de mişcare. După celelalte verbe acest
sens participiul trebuie în regulă generală să fie însoţit de particula
LIMBA ELENA 343
Infinitivul cu ώστε se întrebuinţează totdeauna după un comparativ sau

după o propoziţie principală negativă. Oi άκοντισταί βραχύτερον ήκόντιζον ή
ώς έξικνεΐσθαι τών σφενδονητών = Cei ce aruncau săgeţi le aruncau la prea
mică distanţă pentru a putea atinge pe prăştiaşi. Ούδείς πώποτ’ είς τοσοϋτ’ άναι-
δείας άφίκετο ώστε τοιοΰτόν τι τολμήσαι ποιεΐν = Nimeni n-a ajuns nici o da
tă la un astfel de grad de neruşinare încît să-şi permită să facă aşa ceva. în ca
zul comparativului urmat de ή ώστε (sau ώς) şi infinitiv, traducem: «prea...
pentru a (ca să)».
Prin analogie cu construcţia comparativului se găseşte ώστε şi ώς după
un adjectiv sau adverb (în gradul pozitiv) căruia i se dă valoarea unui compa
rativ). Τό υδωρ ψυχρόν έστιν ώστε λούσασθαι = Apa e prea rece ca să mă pot
spăla. Έ ν τφ παρόντι όλίγοι έσμέν ώς εγκρατείς είναι αυτών = în momentul de
faţă sîntem prea puţini ca să-i putem învinge.
Propoziţia consecutivă cu ώστε poate fi înlocuită printr-o relativă conse
cutivă introdusă prin έ<ρ’ ω sau έφ’ φτε = cu condiţia ca (astfel încît) + ind.
viit. (dacă este vorba de un fapt real) sau + infinitivul. în propoziţia principală
se găseşte sau trebuie presupusă expresia «έπί τούτφ» = cu condiţia.
O b s e r v a ţ i e . După demonstrativele οδτος, τοσοϋτος, τοιοΟτοςîn loc
de ώστε + infinitivul se pune adesea relativul corespunzător οίος, δσος + in
finitivul. De multe ori demonstrativul lipseşte; δσος + inf. are atunci accepţiu
nea de «îndestulător pentru, în de ajuns.... şi οίος «capabil de», de «natură
ca». De aci şi expresiile οΐός τε είμί -f inf. = sînt capabil de a... οϊόν τε έστιν
= e posibil + inf. Δυοϊν δεσπόταιν ύπηρετεΐν ούχ οϊόν τε εστιν = nu e po
sibil să serveşti la doi stăpîni.
PROPOZIŢIA CONDIŢIONALĂ
Propoziţia condiţională exprimă o acţiune de realizarea căreia depinde rea

lizarea acţiunii din propoziţia regentă. Răspunde la întrebarea cu ce condiţie. Este
introdusă prin conjuncţiile ει, εάν, άν, ήν. (dacă, în cazul cînd, dacă s-ar întîm-
pla să). Negaţia este μή. Propoziţia secundară condiţională împreună cu pro
poziţia) formează periodul condiţional sau ipotetic. Propoziţia secundară se
numeşte protază = (πρότασις = propoziţie pusă înainte care reprezintă con
diţia; propoziţia principală se numeşte apodază (gr. άπόδοσις propoziţie care
urmează.
Periodul condiţional este de patru feluri: real, potenţial, ireal şi eventual.
I. R e a l , cînd se presupune un fapt adevărat. în protază avem εί +
indic., iar în apodoză avem modurile întîlnite în propoziţiile principale cu excepţia
indicativului cu ăv (timpurile istorice) Εί φής τοιοϋτος είναι, διαλεγώμεθα = Da
că zici că este aşa, să stăm de vorbă. Ei μή καθέξεις γλώσσαν, εσται σοι
κακά = Dacă nu-ţi vei stăpîni limba, va fi rău pentru tine. Ei μή ληψόμεθα τό
χωρίον, τη στρατιά ούκ έσται τά έπιτήδεια = Dacă nu vom ocupa poziţia,
armata nu va avea provizii.
344 MARIA MARINESCU-HIMb ŞI FELICIA VANŢ-ŞTEF
II. P o t e n ţ i a l , cînd faptul presupus este prezentat ca ceva posibil, în

mod subiectiv. Protaza este redată prin εΐ + optativul, iar apodoza prin opta
tiv + άν; Εί βούλοιο ιατρός γενέσθαι, τί αν ποιοίης = Dac-ai voi să devin
medic, ce ai face? Ei φωνήν λάβοι, φαίη αν ή θανοϋσα — Dac-ar prinde glas,
moarta ar vorbi.
III. I r e a l e , cînd se presupune un fapt ca neadevărat, ca imposibil. în
acest caz, în protaza se întrebuinţează un timp secundar al indicativului, iar în
apodoză, un timp secundar al indicativului însoţit de άν. Imperfectul arată o
presupunere ireală în prezent; irealul în trecut se exprimă prin ει + indica
tiv aorist, în protază, iar în apodoză prin indic, aorist + âv. Ei ήμϊν έπείθου,
& παΐ, ούποτ’ αν σε έκολάζομεν = Dac-ai asculta de noi, băiete, nici o dată nu
te-am pedepsi. Ei έλαβον, εδωκα άν- νϋν δέ ούκ εδωκα =Dac-aş fi primit, aş
fi dat (acuma însă n-am dat nimic).
IV. E v e n t u a l - i t e r a t i v . a) Modul eventual exprimă un fapt posibil
în mod obiectiv, aşteptat odată în viitor. în acest caz în protază avem εάν (ήν
sau άν) cu conjunctivul prezent sau aorist, iar în apodoză, viitorul indicativu
lui. Έ άν βούλη (βουληθής), δυνήση = Dacă vei voi , vei putea. Νέος άν πονή-
σΧΙζ. γήρας έξεις ευθαλές = Dacă vei munci ca tînăr, vei avea o bătrîneţe
fericită.
b) Modul iterativ exprimă tot un fapt posibil, dependent de împrejurări, însă
repetat în prezent, trecut sau viitor.
1 ) î n p r e z e n t . în protază se întrebuinţează εάν (ήν, âv) cu sub
jonctivul prezent sau aorist, în apodoză, indicativul prezent. ’Εάν τοϋτο ποιή
= De cîte ori face aceasta. Μαινόμεθα πάντες, όπόταν. όγιζώμεθα = Ori de
cîte ori ne mîniem, ne pierdem mintea.
2) î n t r e c u t. în protază se întrebuinţează ει cu optativul prezent sau
aorist, iar în apodoză, imperfectul. Ει βούλοιο (βουληθείης), έδύνασο = Ori de
cîte ori voiai (ai fi voit), puteai (ai fi putut). Σωκράτης όπότε άναγκασθείη,
πάντας έκράτει πίνων = Ori de cîte ori era silit, Siocrate întrecea pe toţi la
băutură (bînd).
3) î n v i i t o r . în protază se întrebuinţează έάν (ήν, άν) cu conjunctivul
prezent sau aorist, iar în apodoză viitorul indicativului. ’Εάν βούλη (βουλη
θής), δυνήση = Ori de cîte ori vei voi, vei putea.
Secundara condiţională poate fi redată şi prin participiu. Τούς φίλους
εύεργετοϋντες και τούς εχθρούς δυνήσεσθε κολάζειν (έάν εύεργετήτε). Dacă
veţi face bine prietenilor, veţi putea pedepsi pe vrăjmaşi.
PROPOZIŢIA CONCESIVĂ
Propoziţiile condiţionale devin concesie prin adăugarea lui καί la conjunc

ţia condiţională. Ele se introduc astfel: a) prin και εί, καί έάν (κάν) = chiar
dacă; prin ει καί, έάν καί = deşi, cu toate că. în propoziţia regentă stă
LIM BA ELENA 345
adesea δμως. Negaţia este μή: Γελά δ’ δ μωρός κάν τι μή γελοΐον ή. = Nai
vul rîde chiar cînd nu e nimic de rîs.
Propoziţia concesivă poate fi redată şi printr-un participiu simplu sau pre
cedat de καίπερ. Ό παΐς δυνάμενος μανθάνειν ου μανθάνει. = Copilul deşi
poate să înveţe, nu învaţă. Καίπερ άσθενών άποπλει. = Deşi este bolnav,
pleacă pe mare.
PROPOZIŢIA COMPARATIVĂ
Propoziţiile care arată asemănarea între două acţiuni sînt introduse în mod
obişnuit prin adverbe sau adjective corelative, cărora le corespunde în propo
ziţia principală un antecedent demonstrativ: ούτως, ώς sau ώσπερ = ca, ca
şi; τοιοΰτος, οϊος = aşa cum; τοσοϋτος, δσος = atît cît; καθάπερ sau ή =
decît. (Subordonata comparativă în latineşte este amintită în principală, prin
unele adverbe corelative, ca sic -aşa; itidem-astfel, etc.).
în mod obişnuit relativul precede şi demonstrativul succede. Ώ σπερ τά
χαλκεία πληγέντα μακρόν ήχει, καί οί Ρήτορες ουτω = După cum cînd lo
veşti vasele de aramă răsună prelung, tot aşa oratorii răsună şi ei. Ώ ς σύ όρας,
ήμϊν ούδέν έστνν άγαθόν = După cum vezi, nu avem nici o bogăţie.
Comparativele pot fi construite cu indicativul şi cu optativul. Cele construite
cu indicativul sînt comparative simple sau reale. Ώ σπερ σπείρεις, οϋτω συλλέγεις
= După cum semeni aşa culegi. Δικαιότερος έστιν ή νομίζεις = Ε mai drept
decît crezi tu.
• Atunci cînd comparaţia implică o condiţie, prepoziţia subordonată compa
rativă se introduce prin ώσπερ αν εί — ca şi cum. în acest caz avem comparativa
condiţională, care se construieşte cu optativul; pentru a exprima ideea de ireal,
comparativa se construieşte cu timpurile secundare ale indicativului. Φιλοϋσι
καί τιμώσι αύτούς ώσπερ άν εί γονείς εϊεν. = îi iubesc şi-i cinstesc ca şi cum
le-ar fi părinţi. Φιλοϋσι καί τιμώσι αύτούς ώσπερ άν εί γονείς ήσαν = îi
iubesc şi-i cinstesc ca şi cum le-ar fi fost părinţi (dar nu le sînt: ireal).
PROPOZIŢIA RELATIVĂ
Propoziţia relativă se introduce în frază prin pronume relative şi adverbe

relative, ca: δς = care; δστις = care, oricine; δσος = cît de; όπόσος = cît
de; ώς = ca; οϊος = ce fel, astfel; οδ = unde; δπου = unde.
Propoziţiile relative sînt de două feluri: relative determinative (sau atribu-
tive) şi circumstanţiale. Relativele determinative (sau atributive) îndeplinesc rolul
unui atribut, determinînd un substantiv din propoziţia regentă (căreia îi este sub
ordonată prepoziţia relativă). Έθυσαν τώ Διΐ καί τώ Ήρακλεΐ ά ηδξαντο
= Jertfiră lui Zeus şi lui Hercule ceea ce făgăduiră. Φίλον, ö μέγιστον άγαθόν
346 MARI A M A R INESCU -H IM U ŞI F E L IC IA VANŢ-ŞTEF
έστι, δπως κτήσεται οί> φροντίζει — Nu se îngrijeşte să dobîndească un prie

ten, ceea ce este foarte important.
Relativele cricumstanţiale sînt adevărate propoziţii circumstanţiale, care nu
determină numai un substantiv, ci aduc o lămurire propoziţiei regente. Spre deo
sebire de limba latină, propoziţiile relative circumstanţiale din limba greacă au
în general timpurile, modurile şi negaţia propoziţiilor principale; relativele
finale stau de obicei la viitorul indicativului şi au negaţia μή, iar relativele con
diţionale au aceleaşi construcţii ca şi condiţionalele în care s-ar putea transforma.
a) Relative cauzale: Θαυμαστόν ποιείς, δς (δτι) ήμΐν ούδένδίδως = Ede
mirare că tu nu ne dai nimic. Πώς ούκ εύορκα άντομωμοκώς έσται δς ούκ
ήθέλησε σαφώς πυθέσθαι = Cum n-ar fi jurat în opoziţie cu cuvîntul dat, el
care n-a voit să se informeze exact.
b) Relative consecutive: Ούδείς γάρ οΰτως άνόητός έστιν, δστις πόλεμον

προ ειρήνης αίρεϊται = Nimeni nu-i atît de nebun încît să prefere războiul
în locul păcii. Τις ουτω μαίνεται δστις ού βούλεται σοι φίλος = Cine este
atît de nebun ca să nu voiască să fie prietenul tău?
Negaţia relativelor consecutive este uneori μή.
c) Relative finale. Ηγεμόνα αϊτήσομεν Κϋρον, δστις ήμδς άπάξει = Vom

cere călăuză de la Cirus care să ne conducă. Έδοξε τφ δήμψ τριάκοντα άν-
δρας έλέσθαι, οϊ τούς πατρίους νόμους συγγράψουσιν καθ’ οϋς πολιτεύσουσι
= Poporul a hotărît să aleagă treizeci de bărbaţi care să reunească într-un cod
vechile legi, după care să se conducă.
d) Relative concesive. Όπότερος fiv νικήση, άπολούμεθα — Oricine ar

învinge, noi vom pieri. Τφ άνδρί δν αν ελησθε, πείσομαι = Mă voi supune
oricare ar fi bărbatul pe care-i veţi alege.
e) Relative condiţionale. Όκνοίην αν εις τά πλοία έμβαίνειν α ήμΐν δοίη

= M-aş teme să mă urc în corăbiile pe care ni le-ar da el
CONSECUTIO MODORUM
în limba greacă există o corespondenţă între timpurile întrebuinţate în pro

poziţia principală şi modul verbului din subordonată, fără ca aceasta să constituie
o regulă strictă.
Trebuie reţinut că după un timp secundar (prezentul istoric, imperfect, mai
mult ca perfectul sau aorist nu însă după aoristul gnomic) optativul înlocuieşte
subjonctivul cu sau fără dv sau indicativul fără fiv. ’Απεκρίνατο δτι βού-
λοιτο άπαντα τφ πατρί χαρίζεσθαι ( = άπεκρίνατο δτι βούλεται...) = A răs
puns că vrea să dăruiască tatălui său toate lucrurile. Είπε δτι ό Περικλής άπο-
θάνοι ( = είπε δτι δ Περικλής άπέθανεν) = A spus că Pericle a murit.
L IM B A ELE NA 347
Optativul se întîlneşte în locul conjunctivului cu αν în propoziţiile temporale relative

şi condiţionale pentru a arăta o acţiune repetată în trecut, sau o idee nedeterminată.
Optativul poate sta în stilul indirect (oratio obliqua) după un timp secundar.
a) în locul subjonctivului din propoziţiile întrebătoare, deliberative, finale,
completive, temporale, condiţionale şi după verba timendi. 'Εδεισαν μή οί πολέ
μιοι προσάγοιεν ( = μή προσάγωσι). Se temură ca duşmanii să nu înainteze.
b) în locul indicativului din propoziţiile secundare, deliberative şi întrebă
toare (optativus obliquus). Διηρώτα τον Κϋρον πότερον βούλοιτο μένειν ή
άπιέναι = διηρώτα τον ΚΟρον πότερον έβούλετο μένειν ή άπιέναι întreba
pe Cirus dacă vrea să rămîie sau să plece. Οί στρατιώται ήρώτων πότερον
ζώη ή τεθνηκώς εΐη ό στρατηγός. (Οί στρατιώται έρωτώσι πότερον ζή ή
τέθνηκεν ό στρατηγός) Soldaţii întrebau dacă comandantul trăieşte sau a murit.

Marinescu Himu Vant Stef Gramatica Greaca

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marinescu Himu Vant Stef Gramatica Greaca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRAMATICA

Datorită unificării vieţii economice, politice şi culturale a statelor greceşti,

litere litere coresp.

Literele i şi o marchează şi semivocalele j (ca în iarnă) şi u (ca în dau), după

duble: dentală, ζ ( = δς sau σδ)

LEGEA CONSOANELOR FINALE

Cuvintele greceşti nu se pot termina decît în vocală, în consoanele v, ς, p sau

1 Dar semnele ei şi ou nu notează totdeauna diftongi, ci şi vocalele e lung închis şi o lung

Există două feluri de pronunţare a limbii e\ene'.reuchliniană şi erasmică.

Cuvintele care încep cu vocală, diftong sau p primesc pe iniţială un semn,

aoÂ,4.r|p-8r|v; dacă a doua consoană este X, |i, v, p, ambele consoane trec în

— accentul ascuţit devine circumflex dacă stă pe ultima lungă, la cazurile

c) dacă accentul cuvîntului anterior este ascuţit pe penultima silabă, encli

φίλος έστί «este prieten«

N o t ă 1. Cînd se întîlneşte un proclitic cu un enclitic, procliticul primeşte

Deci în cazul întîlnirii unui proclitic cu un enclitic nu se aplică legea penultimei

în cursul vorbirii au loc o serie de modificări ale sunetelor, pricinuite în cea

1 Fiecare capitol de gramatică va aduce şi unele observaţii privitoare la particularităţile

Alte exemple: τί-9η-μι/ θω-μός/ τί-9ε-μεν

sau δαίμων/ δαίμον-ος

în aceste exemple apare alternanţa η/ ω/ ε; ω/ο; η /ε.

2. SCURTĂRI ŞI LUNGIRI DE VOCALE

Scurtarea unei vocale potrivit cu legea lui Osthoff

O vocală lungă, urmată de o sonantă (X, p, |i, v, *i şi *u)plus o oclusivă

* vaug>v~au(; «corabie»; *v£aviăi<;> vsaviaic; «tinerilor»

O vocală lungă înainte de vocală devine scurtă. In timp ce această schimbare

Lungirea pentru a se evita mai mult de trei silabe scurte consecutiv

Fără a fi o lege care să cuprindă toate cuvintele, există în greacă tendinţa de a

Este schimbarea cantităţii între două vocale învecinate. Astfel, de exemplu,

cu metateză Paai^ecoţ, deci vocalele T| şi o şi-au schimbat între ele cantitatea

1 Pentru amănunte, vezi fiecare categorie gramaticală care comportă contracţii.

ό άνήρ> άνήρ «bărbatul»

1 Aspiraţia articolului a trecut asupra iniţialei, transformîndu-1 pe κ în χ; i nu se subscrie

Evitarea hiatului prin -v eufonic

Hiatul se mai poate evita prin adăugarea consoanei -v la sfîrşitul cuvîn-

In cadrul consoanelor au loc de asemenea o serie de modificări pricinuite de

1 Consoana σ — se menţine în poziţie iniţială şi în interior de cuvînt dacă se sprijină pe o

Oclusive şi nazale înainte de -σ-.

în combinaţie cu oclusive şi cu nazale, siflanta -σ- se dovedeşte în poziţie

Oclusive, lichide şi nazale urmate de j

Oclusivele guturale şi dentale sonore urmate de j se transformă în consoa­

Lichidele p şi nazalele v precedate de α, o, ε şi urmate de j suferă fenomenul

Lichida λ, urmată de j, asimilează total pe j, avînd ca rezultat λλ.

— înainte de o consoană aspirată, consoanele surde şi sonore aspiră co­

*ypa<p-j<a „scriu“ γέ-γραμ-μαι „s-a scris despre mine“,

înainte de dentală, v se menţine: έν-δύω „scufund“

Notă. Dacă radicalele monosilabice cu iniţiala τ, terminate în aspiratele φ, χ,

De exemplu: *γαμρός> γαμβρός «ginere»;

1 Pentru grupul -νλ- lipsesc exemp ele.

PĂRŢILE DE VORBIRE FLEXIBILE

în limba greacă există zece părţi de vorbire: articolul, substantivul, adjectivul,

1 în.clasa numelui intră şi unele forme verbale: participiul şi adjectivele verbale.

Articolul în greacă este prepus. Iniţial, el a fost pronume demonstrativ. Arti­

Articolul grec are, în general, valoarea articolului hotărît românesc: o άν­

1 Flexiunea articolului o dăm înaintea declinărilor, fiind indispensabil în declinarea substan­

2. Locul articolului este înaintea unei părţi de vorbire în general.

Substantivele greceşti se grupează în,cele trei declinări, după cum urmează:

Cuprinde substantive feminine, majoritatea, şi masculine, cu tema în -a şi -η.

1 în general, la declinarea I şi a Il-a, desinenţele au fuzionat cu tema, încît nu se mai poate

N o t e 1. Substantivele masculine în -της şi cele care arată nume de po­

ziua m area sufletul dreptatea

Ν. αί ήμέραι αί 9άλασσαι1) αί ψυχαί αί άλήθειαι

N. Ac. V. τώ ή μέρα t τώ 3αλάσσα τώ ψυχά τώ άληθεία

O vocală lungă, urmată de o sonantă (X, p, |i, v, i şi u)plus o oclusivă

Oclusivele guturale şi dentale sonore urmate de j se transformă în consoa

— înainte de o consoană aspirată, consoanele surde şi sonore aspiră co

Articolul în greacă este prepus. Iniţial, el a fost pronume demonstrativ. Arti

Articolul grec are, în general, valoarea articolului hotărît românesc: o άν

1 Flexiunea articolului o dăm înaintea declinărilor, fiind indispensabil în declinarea substan

N o t e 1. Substantivele masculine în -της şi cele care arată nume de po

N.V. ό νόος > νοϋς ό περίπλοος> περίπλοος τό *όστέον> όστοΰν

2. Substantivele în sonantă, în cazul că nu primesc la nominativ singular de

b) adjective cu două terminaţii: -ος masculin, feminin, -ov neutru. Se decli