ALFABETUL GREC

Alfabetul grec (bazat în mare parte pe cel fenician) conține 24 de litere, din care șapte sunt vocale
(marcate cu galben).
Înrudirea dintre alfabetul grecesc și cel latinesc face posibilă stabilirea cu ușurință a relației de
corespondență dintre cele două.
La rândul său, alfabetul grec a fost folosit pentru crearea alfabetului glagolitic, folosit de vechii
slavi. Prin modificarea celui glagolitic a apărut în final alfabetul chirilic.

Formă grafică Nume Echivalent

latinesc
1 Α α ἄλφα alpha a
2 Β β βῆτα bēta b
3 Γ γ γάμμα gamma g
4 Δ δ δέλτα delta d
5 Ε ε ἒ ψῑλόν epsīlon e
6 Ζ ζ ζῆτα zēta z
7 Η η ἦτα ēta ē
8 Θ θ θῆτα thēta th
9 Ι ι ἰῶτα iōta i
10 Κ κ κάππα kappa k
11 Λ λ λάμβδα lambda l
12 Μ μ μῦ mu m
13 Ν ν νῦ nu n
14 Ξ ξ ξῖ xi x
15 Ο ο ὂ μῑκρόν omīcron o
16 Π π πῖ pi p
17 Ρ ρ ῥῶ rho r
18 Σ σ, ς σίγμα sigma s
19 Τ τ ταῦ tau t
20 Υ υ ὖ ψῑλόν üpsīlon (u) y
21 Φ φ φῖ phi ph
22 Χ χ χῖ chi ch
23 Ψ ψ ψῖ psi ps
24 Ω ω ὦ μέγα ōmĕga ō

1
Vocale: α ε η ι ο υ ω
 se pot rosti independent; nu au nevoie de sprijinul altor sunete
 consoanele nu pot fi rostite decât cu ajutorul vocalelor: Ἰη‒σοῦ Χρισ‒τοῦ
Observați cele două perechi care notează sunete similare:
 ε și η pentru sunetul /e/
 ο și ω pentru sunetul /o/
Pentru a le diferenția în scris, η este notat ē, iar ω este notat ō.
Literele unciale (majuscule) se întâlnesc în unele manuscrise ale Bibliei (Codex Sinaiticus).
 Vezi https://www.codexsinaiticus.org
 Cuvintele sunt scrise fără spații (scriptio continua).
 Numele sacre (Isus Hristos, Dumnezeu) sunt scrise abreviat.

Vocalele se pot combina pentru a forma diftongi

Vocalele învecinate care fac parte din
αι ἐκκλησίαι ‒ biserici silabe diferite poartă deasupra un
semn grafic distinctiv.
ει σημεῖα ‒ semne
οι ἀδελφοί ‒ frați Μωϋσῆς (trisilabic Μω-ϋ-σῆς)
αυ Παῦλος ‒ Pavel ἐν τῷ αὐτῷ νοῒ („în același gând”)
ου Ἰησοῦ Χριστοῦ ‒ al lui Isus Hristos
νοῒ ‒ pronunție: /no-i/, nu /noi/
ευ γραμματεύς ‒ cărturar
υι υἱός ‒ fiu

Accentul. Cuvintele grecești poartă unul din cele trei tipuri de accent:
 ascuțit ‒ ἀδελφοί
 grav ‒ Παῦλος κλητὸς ἀπόστολος (În dicționar întâlnim forma κλητός)
 circumflex ‒ Ἰησοῦ Χριστοῦ
Accentul stă pe a doua vocală din diftong.

Spiritul. Cuvintele care încep cu o vocală poartă deasupra un semn grafic numit spirit.
 Spiritul aspru (se pronunță /h/): κλητοῖς ἁγίοις /haghiois/ („chemați sfinți”)
 Spiritul lin (nu se pronunță): ἐκκλησίαι /ekklēsiai/

2
Coronis. Dacă un cuvânt terminat în vocală este urmat de un cuvânt care începe cu o vocală, cele
două cuvinte pot fi sudate printr-un proces care se numește crază (de la gr. κρᾶσις „amestec”,
„fuziune”). Această sudare este marcată cu ajutorul unui semn diacritic numit coronis.

 καί („și”) + ἐγώ („eu”) se pot scrie într-un cuvânt: κἀγώ

 Κἀγώ, ἀδελφοί, οὐκ ἠδυνήθην λαλῆσαι ὑμῖν ὡς πνευματικοῖς ἀλλʼ ὡς σαρκίνοις
 „Și eu, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci v-am vorbit ca unor
oameni firești...” (1 Cor. 3:1)

Iota subscris. Un alt semn diacritic important este așa-numitul „iota subscris”, care apare sub
vocalele lungi α η și ω. Inițial, acest iota forma un diftong (ᾱι, ηι și ωι), dar începând cu sec. I
î.Hr. nu a mai fost rostit. În ciuda acestei, schimbări, este marcat în scris: ᾳ, ῃ, ῳ.

 τῇ ἐκκλησίᾳ τοῦ θεοῦ τῇ οὔσῃ ἐν Κορίνθῳ („bisericii lui Dumnezeu care este în Corint”)