CURS DE LIMBA GREACA

A
NOULUI TESTAMENT

MODULELE I, II, III

[Incepatori, intermediari, avansati]

Dr. SZALOS-FARKAS ZOLTAN

 CURS DE LIMBA GREACA

CURSUL 1
SCURT ISTORIC AL LIMBII GRECESTI
Introducere

Limba greaca scrisa exista deja in sec 13 iH. Provine din familia lingvistica indo-
europeana.

1. Limba greaca clasica

Este limba lui Homer din poeziile epice „Iliada” si „Odiseia”. Greaca claisca isi cunoaste
perioada de apogeu intre sec. 8 si 6 iH. Este foarte dezvoltata atat gramatical cat is lexic,
dar si din punct de vedere al puterii ei literar-expresive. Forta ei picturala este
recunsocuta.

Dialecte:

1.1. Ionic+Attic (atic): are doua ramificatii

1.1.1. Ionic: este limba lui Homer si Herodot

1.1.2. Atic: este limba lui Eschil (Aischylos), Sofocle, Euripide, Aristofan. Centrul
acestui dialict este Atena.

1.2. Doric: este limba Spartei, Italiei de sud, a Corintului si Rodosului. Dialectul
doric este folosit de Pindar (cel mai renumit poet liric al periadei clasice) si
Teocrit (poet al periadei incipiente greco-elenistice).
 1.3. Eolian-Aiol: vorbit in insula Lesbos si in Tesalia. Este limba lui Sappho si
Anacreon.

2. Limba greaca a periadei eleniste

Deja din sec 5 iH dialectul atic devine prepoderent, castiga suprematia prin comertul
putenic al Atenei cu toate provinciile grecesti. Devine generalizata si uzitata in toate
teritoriile grecesti. De aici provine numele de ‚limba comuna’- atica, sau limba koine atic.
Concomitent cu aceasta expansiune, limba koine atic trece printr-o simplificare
progresiva.

Variante ale limbii koine:

2.1. Alexandru cel Mare: si apoi diadochii-generalii lui au contribuit la cristalizarea

unei limbi eleniste. Perioada aceasta se numeste elenista (sfarsitul sec 4 iH – 3 dH).
Limba greaca elenica provine din dialectul koine atic. Acesta trece printr-un proces
de simplificare si mai radicala in perioada elenista. Si asa devine mijlocul culturii
eline in toata lumea stapania de Alexandru cel Mare. Cunoscuta sub numele de
limba ‚comuna’ sau koine, ea se impune in toate domeniile vietii sociale, culturale,
politice, religioase din imperiul elenist al lui Alexandru.
2.2. Septuaginta, simbolul ei este LXX. Este limba greaca elenista pe care o avem in
traducerea VT in greaca-koine. Ea reflecta si reprezinta o faza de tranzitie in
dezvoltarea limbii eleniste koine, si va deveni baza limbii grecesti a NT.
2.3. Noul Testament: Limba NT este o utilizare a limbii LXX adaptata la nevoile si
circumstantele vietii lui Isus Hristos si a apostolilor scriitori. Prezinta deosebiri
calitative, gamaticale, stilistice, sintactice de la un scriitor la altul. Marcu si
Apocalipsa sunt cele mai puti rafinate. Luca, Faptele Apostolilor, Iacov si 2 Petru au
fost scrise intr-un koine elevat si sofisticat, in timp ce Ep c. Evrei prezinta cel mai
select limbaj retoric koine. Ev lui Ioan manifesta cel mai simplu, dar nu simplist, si
accesibil limbaj. Pavel este creative, independent, dinamic, original si spontan.
Creaza noi expresii nemaiintalnite in koine.
2.4. Literatura Patristica/Crestina: Limba greaca elenista domina crestinismul pana in
sec. 4 dH cand Scripturile sunt traduse in lb nationale, latina preluand rolul lb
internationale. Asemenea traduceri sunt deci in latina, siriaca, coptica, armeana, etc.

CURSUL 2
ALFABETUL, SEMNE DE PUNCTUATIE
SI ALTE SEMNE SPECIFICE

1. Alfabetul: are 24 de litere sau foneme, si deci este o scriere fonetica cu asemanari
intre acestea si literele din alfabetul latin. Ambele alfebete provin din cel fenician.
Interesant ca si alfabetul ebraic s-a dezvoltat din cel fenician. In toate scrierile
antice, la origine, se gaseste scrierea cu majuscule. Manuscrisele NT au o
categorie aparte numite MSS majsulcare. Din sec. 10 dH a aparut o alta forma de
scriere, numita cursiva sau minusculara, a NT. Azi se foloseste scrierea cursiva, cu
minuscule. Doar numele/substantivele proprii, prima litera a paragrafelor si
citarile incep cu litere mari sau majuscule. Pentru inceputul unei propozitii in
interiorul paragrafului nu se folosesc litere majuscule. Cu toate acestea studentul
trebuie sa cunoasca foarte bine atat literele majuscule cat si cele mici din alfabetul
grecesc.

2. Iata alfabetul si transliterarea in latina

Numele Majuscule Minuscule Transliterare Note

literelor latina
1. Alfa   a
2. Beta   b
3. Gamma   g
4. Delta   d
5. Epsilon   e
6. Zeta   z
7. Eta   ē lung
8.Theta   th
9. Iota   i
10. Kappa   k
11. Lambda   l
12. Mi   m
13. Ni   n
14. Xi   x ksi
15. Omicron   o
16. Pi   p
17. Rho   r
18. Sigma   s finalis
19. Tau   t
20. Üpsilon   u/y u sau ü
21. Fi/Phi   ph
22. Chi   ch
23. Psi   ps
24. Omega   ō lung

3. Observatii
3.1. Anumite consonante asezate dupa cum ar fi in forma de
fac ca  sa fie pronuntata si se translitereaza ‚n’, ca in
;’angelos’.
3.2. se pronunta ‚z’ daca este la inceputul cuvantului si ‚dz’ daca este in interiorul
unui cuvant: ,,.
3.3. Se cunosc doua forme in scris ale literei ‚s’: siacesta din urma fiind sigma
finalis, adica forma in care se scrie cand se afla la sfarsitul cuvantului.
3.4. se scrie ‚u’ in transliterare doar cand se afla intr-un diftong, ca in:
v, euangelion. In rest se translitereaza cu ‚y’.

4. Vocale si diftongi
4.1. Vocale: se cunosc 7 vocale: .

4.1.1.Scurte: 
4.1.2. Lungi: 
4.1.3. Semivocale: uneori functioneaza ca scurte alteori ca lungi: 
4.2. Diftongi: sunt tot 7:
v,v,;`,v,v
,v,

5. Consoanele se clasifica dupa modul, gradul si locul formarii sunetelor:

5.1. Locul formarii:
5.1.1. Labiale: 
5.1.2. Dentale: 
5.1.3. Guturale: 

5.2. Gradul formarii

5.2.1. Lichide →
5.2.2. Continue ↨ 
5.2.3. Nazale →

6. Semne de punctuatie: doua semne se disting atunci cand un cuvant incepe cu o

vocala sau un diftong, ori cu un 
6.1.Spirit lin (spiritus lenis), care nu se pronunta; in scris apare ca o paranteza
convexa, ), pusa deasupra vocalei initiale sau deasupra celei de a doua vocale
dintr-un diftong.
6.2. Spirit aspru (spiritus asper) se pronunta si se translitereaza ‚h’; in scris apare ca
o paranteza concava [(] ca in o`do,j, in transliterare se pune de regula inainte de
vocala pe care se afla, ca in hodos [o`do,j].
6.2.1. Spiritul aspru pus pe  nu se pronunta dar se translitereaza asezand ‚h’ dupa ‚r,
ca in r`h/ma ‚rhēma’.
6.1.2. Ambele spirite se pun inainte de o litera majuscula la inceputul cuvantului.
6.3. Virgula: ca in romana
6.4. Punct: ca in romana
6.5. Semnul intrebarii: este punct-si-virgula (;) plasata la sfaritul propozitiei
6.6. Un punct pus in partea superioara a ultimului cuvant intr-o propozitie
functioneaza ca : ori ; din limba romana.

7. Iota subscrisa (iota subscriptum, i.s.)

7.1. Este o reminiscenta a unui diftong
7.2. Nu se pronunta, dar in scris este obligatorie
7.3. Substantivele in cazul dativ si verbele contrase au i.s. Exemple: lo,gw|, avrch/|
7.4. Se scrie sub ultima litera
7.5. In transliterare ‚iota’ va apare ca ‚i’ care se pune in paranteza dupa litera sub care
se afla, ca logō(i) [lo,gw|].

8. Semne diacritice
8.1. Apostrof: (’) indica omiterea unei vocale finale dupa care urmeaza un alt cuvant
care incepe cu o vocala sau un diftong: avpo. avrch/j va fi avp’ avrch/j)
8.2. Trema (diaresis): (ü) doua puncte deasupra unei vocale. Acestea indica nevoia
pronuntarii distincte si separate a doua vocale alaturate dar care nu constitue un
diftong, cum ar fi Lwi,?j
8.3. Coronis (’), un apostrof care are functia sa indice combinarea a doua cuvinte intr-
unul singur cu pierderea unei sau a mai multe litere/vocale intermediare:
v,,v,ca in engleza I’m, we’re.

9. Accentele in greaca sunt de 3 feluri si se pun pe una din ultimele trei silabe ale
unui cuvant:
9.1. Ascutit (acut): /
9.2. Grav: \
9.3. Circumflex: ~

10. Importanta accentelor

- In citire: se accentuiaza silaba respectiva
- In identificarea sensului unui cuvant: de exemplu ei-’tu esti’;v’daca’
- Accentele s-au inventat prin anul 200 iH, cu scopul ajutorarii strainilor in
pronuntarea corecta a cuvintelor. Ele indicau mai mult intonatia decat accentul in
sine.
- Se invata impreuna cu forma de vocabular al unui cuvant

11. Regulile de accentuare

11.1. Accentul poat fi pe una dintre ultimele trei silabe ale unui cuvant: pe ultima,
penultima sau pe antepenultima.
11.2. Accent ascutit /acut/ poate sta pe oricare dintre ultimele trei silabe. Pe ultima
silaba poate sta daca nu-i urmeaza un cuvant cu accent propriu. Deci avem accent
ascutit pe ultima silaba a unui cuvant daca cuvantul respective este ultimul in
propozitie, sau daca ii urmeaz un punct, virgula, semn de intrebare, sau doua punte.
- Accent ascutit poate sta pe penultima silaba daca ultima silaba este lunga si
neaccentuata. ,
- El poate sta pe antepenultima daca ultima silaba este scurta, indiferent daca
penultima este scurta sau lunga. ;v,
11.3. Accent grav poate sta doar pe ultima silaba, si anume in cazul in care urmeaza
un alt cuvant cu accent propriu dupa cuvantul cu accent grav.
`v..avpo,stoloj
11.4.Accent circumflex poate sta doar pe ultima sau penultima silaba daca acestea
sunt silabe lungi. Pe ultima, daca silaba este lunga: v//.Pe penultima,
daca silaba este lunga si cu conditia ca ultima silaba sa fie scurta: //.
Cuvintele enclitice – cuvinte care ‚se lipesc’ de cuvantul precedent – isi pierd
accentul, care se muta pe cuvantul precedent: .;,.
11.5.Observatie
In cazul verbelor, accentul tinde sa se plaseze atat de departe de ultima silaba cat ii
permit regulile de accentuare de mai sus. Exceptie fiind unele forme ale verbelor la
aorist 2.

12. Exercitii
12.1. Memorizati alfabetul
12.2. Transliterati Ioan 1:1-18.
12.3. Citire cu glas tare: Ioan 1
12.4. Vocabular: fiecare lectie va avea un numar oarecare de cuvinte. Ele trebuie
memorizate pentru ocazia urmatoare. In plus, orice cuvant nou folosit de profesor in
timpul predarii se scoate intr-un vocabular si se invata.