Sunteți pe pagina 1din 10

INSTITUTUL TEOLOGIC PENTICOSTAL DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE PENTICOSTALĂ

CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT ÎN CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR

Coordonator:
Pastor Conf. univ. dr. habil. Ciprian Flavius Terinte
Student:
Loghin Sorin-Ioan
E-mail: loghinion1998@gmail.com
Tel. 0726653436

BUCUREȘTI
2019

1
Cuprins

Introducere ................................................................................................................................3
1. Scurtă introducere în pneumatologia lucanică din Faptele Apostolilor.................................3
2. Fapte. 8:26-40.........................................................................................................................4
3. Fapte. 10:1-48.........................................................................................................................5
4. Fapte. 16: 6:10........................................................................................................................7
Concluzii....................................................................................................................................7
Bibliografie................................................................................................................................9

2
Principalele abrevieri

BDAG William Arndt; Frederick W. Danker; Walter Bauer; F. Wilbur Gingrich, A


Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian
Literature (BDAG), Ediția a III-a, Chicago, University of Chicago Press, 2000
BECNT Baker Exegetical Commentary on the New Testament
TNTC Tyndale New Testament Commentaries
NC Narrative Commentaries
ZECN Zondervan Exegeical Commentary on the New Thestament
ad loc. lat. ad locum („în locul”) îl trimite pe cititor la pasajul menționat în nota de
subsol.

3
CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT ÎN FAPTELE APOSTOLILOR

Introducere
Centralitatea lucrării Duhului Sfânt este o caracteristică fundamentală a scrierilor
lucanice. Acest adevăr se poate observa, în mod accentuat, în cartea Faptele Apostolilor.
Dintre lucrările Duhului, în special în Fapte, se distinge lucrarea de călăuzire. Tema călăuzirii
are o relevanță sporită pentru contemporaneitate, datorită libertății în care viețuim, spre
deosebire de contextul primilor creștini caracterizat de constrângere și persecuție. Preocuparea
noastră, în speță în contextul românesc, nu mai este dobândirea libertății, ci utilizarea ei în
mod adecvat. În acest context singurul ajutor potrivit, în exercitarea libertății, este Duhul lui
Dumnezeu.
Subiectul studiului este reprezentat de modul în care călăuzirea Duhului Sfânt se
manifesta în viața primilor creștini, consemnată în cartea Faptele Apostolilor. Un alt aspect
central al analizei este identificarea intenției care a stat la baza călăuzii credincioșilor. Spațiul
restrâns acordat acestui studiu ne obligă să ne limităm numai la analiza a trei texte relevante.
Textele sunt 8:26-40; 10:1-48 și 16:6-10. Studiul va debuta cu o scurtă introducere în
pneumatologia lucanică, apoi vom continua cu analiza textelor. În analiză se va respecta
cronologia textelor, iar fiecare text va constitui un capitol distinct.

1. Scurtă introducere în penumatologia lucanică din Faptele Apostolilor


Înainte de a începe studiul propriu-zis al textelor, merită să face o scurtă incursiune în
pneumatologia lucanică. Luca, în scrierile sale, pune un mare accent pe lucrarea Duhului
Sfânt, manifestată atât în viața Domnului Isus, cât și în viața primilor creștini. Lucrarea
Duhului Sfânt în Faptele Apostolilor poate să fie rezumată prin afirmația următoare: „Duhul
Sfânt este dătătorul vorbirii inspirate și a revelației speciale, prin care Biserica este călăuzită,
pentru a-și putea îndeplinii misiunea de a propovădui Evanghelia.”1 Tema Duhului Sfânt, cu
toate că este foarte prezentă în Faptele Apostolilor, nu este tema principală a scrierii. Duhul
sfânt este cel care călăuzește și împuternicește Biserica pentru a putea propovădui Evanghelia.

1
Robert P. Menzies, Empowered for Witness. The Spirit in Luke-Acts, Sheffield, Sheffield Academic Press,
1994, p. 259.

4
S-ar putea spune că tema principală a cărții Faptele Apostolilor este mântuirea, dar nu trebuie
să omitem faptul că Dumnezeu este cel ce pregătește contextele în care credincioșii urmau să
propovăduiască Evanghelia și îi împuternicește pentru a putea duce la îndeplinire acest
mandat.2 Dumnezeu ia inițiativa și creează contextul optim propovăduirii, pentru sporirea
Bisericii.3
Faptele Apostolilor accentuează latura misionară a lui Dumnezeu, care mai întâi îi
caută pe evrei, prin lucrarea pământească a Domnului Isus, după care caută neamurile, prin
lucrarea ucenicilor călăuziți și împuterniciți pentru a fi la locul și timpul potrivit. 4 Dumnezeu
este cel care îi face pe ucenici părtași misiunii Lui de răscumpărare. Planul Lui răscumpărător
este dus la îndeplinire și este promovat de cuvinte profetice venite din partea Lui Dumnezeu.
De cele mai multe ori călăuzirea specială a Duhului Sfânt îi conduce pe credincioși, mai ales
în ceea ce privește răspândirea Evangheliei, până la marginile pământului. 5 Atunci când vine
Duhul, credincioșii manifestă darurilor de vorbire inspirată, au vedenii sau înfăptuiesc minuni,
dar mai ales ei proclamă Cuvântul lui Dumnezeu.6 Astfel se poate spune că darul Duhului
Sfânt are scopul exclusiv de a împuternicii pentru a propovădui.7

2. Fapte. 8:26-40
Trebuie menționat faptul că din cauza spațiului limitat și a scopurilor deja stabilite, în
studiu ne vom limita numai versete 26 și 29. Versetele prezintă o relevanță sporită pentru
tema studiată.
Pe măsură ce se desfășoară narațiunea din Faptele Apostolilor, putem observa cum
Dumnezeu se implică în cursul evenimentelor și îi călăuzește pe credincioși. În cazul
pasajului de față, pe Filip. Scopul urmărit de Dumnezeu este vestirea Evangheliei către
neamuri, printre care și Famenului Etiopian. Din cauza faptului că era castrat, el nu putea să ia
parte la închinarea evreilor.8 Pentru a-l desemna se folosește termenul grecesc εὐνοῦχος care
înseamnă persoană castrată.9 Thomas Schreiner spune că în ciuda faptului că era văduvit de
2
Steve Walton, „Acts”, în Kevin J. Vanhoozer (ed.), Theological Interpretation of the New Testament. A Book-
by-Book Survey, Grand Rapids, Baker Academic, 2008, p. 76.
3
Steve Walton, „Acts”, p. 76.
4
Steve Walton, „Acts”, p. 76.
5
Thomas R. Schreiner, Teologia Noului Testament. Măreția lui Dumnezeu în Cristos, trad. Dorin Pantea,
Oradea, Făclia, 2011, p. 480.
6
Thomas Schreiner, Teologia Noului Testament, p. 480.
7
Max Turner, „The Work of the Holy Spirit in Luke-Acts”, în Word & World, vol. 23, nr. 2, 2003, p. 149.
8
Steve Walton, „Acts”, p. 77.
9
„εὐνοῦχος” în William Arndt; Frederick W. Danker; Walter Bauer; F. Wilbur Gingrich, A Greek-English
Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature (BDAG), Ediția a III-a, Chicago, University
of Chicago Press, 2000, p. 409.

5
acest privilegiu, Dumnezeu i-a dat privilegiul de a auzi Evanghelia și l-a făcut mesagerul prin
care Evanghelia a pătruns în Etiopia. La cele afirmate anterior, Schreiner adaugă:

Duhul profetic a călăuzit biserica în răspândirea veștii bune despre Cristos pe


suprafața globului. Luca atrage atenția de mai multe ori asupra călăuzirii pe care
Duhul Sfânt a dat-o mesagerilor Săi în procesul de răspândire a Evangheliei de la
Ierusalim până la marginile pământului. Duhul i-a spus lui Filip să se adreseze
famenului etiopian pe când acesta se afla în carul său, în drum spre Etiopia (Fapte.
8:29). Acest eveniment a fost mijlocul prin care etiopianul respectiv a auzit
Evanghelia și prin care mesajul mântuirii a pătruns în Etiopia.10

Prin faptul că Dumnezeul îl călăuzește pe Filip pentru a-i propovădui, Luca vrea să
spună că acum Împărăția îi cuprinde și pe cei defavorizați, care nu puteau intra în Templu și
arată diversitatea celor atinși de Evanghelie.11 Datorită acestui fapt, pe care îl găsim în
versetul 26, îl putem considera pe Filip un precursor al lui Petru, cel care avea să primească
vedenia prin care Domnul anunța primirea neamurilor în Împărăție: 12 „Duhul i-a zis lui Filip:
«Mergi și apropie-te de carul acesta!».” (Fap. 8:29) Pentru aprofundare se poate consulta
Codex-ul Bezae.13
Etiopia era considerată una dintre marginile pământului.14 Cu toate că ea avea legături
istorice cu Israelul, deoarece Nașterea mitică a Etiopiei datează din perioada
Regelui Solomon al Israelului și al Reginei din Saba: fiul lor Menelik I inaugurează o dinastie
de împărați etiopieni care s-a continuat până târziu, în sec. XX î.Hr. Se poate observa, astfel,
cum Duhul începe să împlinească cele spuse în capitolul 1:8. Dumnezeu, prin călăuzirea
Duhului, este cel ce face ca Împărăția să se lărgească și să cuprindă neamurile, pe cei
defavorizați din punct de vedere cultic și pe cei care trăiau în ținuturi îndepărtate.
Un aspect al acestui pasaj care merită studiat, în această parte a lucrării, este modul în
care Dumnezeu l-a călăuzit pe Filip. În versetul 26 ni se spune că un înger i-a vorbit lui Filip,
iar în versetul 29 Duhul sfânt îl direcționează în continuare. Îngerul îi spune să meargă pe
drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza. Se pare că locația indicată era în preajma Zonei
Tell el-Hresi, interpretare propusă încă din anul 1838 de către E. Robinson.15 Ben
Wittheringhton III spune că Luca, în scrierile sale, arată o lucrare împerecheată a îngerilor și a

10
Thomas R. Schreiner, Teologia Noului Testament, p. 483.
11
„εὐνοῦχος”, BDAG, p. 409.
12
Darrell L. Bock, Acts (BECNT), Grand Rapids, Baker Academic, 2007, ad loc.
13
https://cudl.lib.cam.ac.uk/view/MS-NN-00002-00041/710 (Accesat în data de 20 martie, 2021, ora 17:00)
14
Ben Witherington III, The Acts of the Apostoles. A Socio-Rhetorical Commentary, Grand Rapids, Eerdmans,
1998, p. 290.
15
E. Robinson, E. Smith, Biblical Researches in Palestine, Vol. II, London, Murray, 1856, p. 47, apud Darrell L.
Bock, Acts (BECNT), Grand Rapids, Baker Academic, 2007, p. 341.

6
Duhului, așa cum se întâmplă și în cazul acesta.16 Astfel, Ben Wittheringhton III este în
consens cu alți comentatori consultați (Marshall și Bock)17 care spun că îngerul din versetul
26 nu este cel care îi vorbește lui Filip în versetul 29. În această privință James Dunn, ultimul
comentator consultat, rămâne tăcut. El spune că în versetul 26 un înger i-a vorbit lui Filip, dar
în versetul 29 nu se pronunță și lasă această decizie la latitudinea cititorului. 18 Deci, Putem
vedea în acest pasaj cum Dumnezeu îl călăuzește pe Filip printr-o angelofanie și prin vorbirea
directă a Duhului.

3. Fapte. 10:1-48
În acest text se poate vedea clar modul în care Dumnezeu pregătește cadrul și acțiunile
pentru ca Evanghelia să fie propovăduită. Putem observa cum evenimentele se desfășoară în
următoarea succesiune: 1) Dumnezeu pregătește cadrul în care Petru avea să propovăduiască.
El îi vorbește lui Corneliu printr-o angelofanie (vs. 3-7). 2) Dumnezeu îl pregătește pe Petru
printr-o vedenie, pentru a-și putea depăși prejudecățile (vs. 10-16). 3) Dumnezeu, prin Duhul
Sfânt, îi vorbește lui Petru, în mod direct, și îi spune să îi urmeze pe oamenii lui Corneliu (vs.
19). 4) Ca validare a celor întâmplate, Dumnezeu îi botează în Duhul Sfânt pe Corneliu și pe
cei ce ascultau Cuvântul rostit prin Petru (vs. 44) .
Este lesne de observat că și de data aceasta lucrarea de călăuzire a Duhului este
dublată de o angelofanie. Elementul specific pasajului este prezența vedeniei. Putem să vedem
că orizontul modului în care Dumnezeu călăuzește se lărgește și aflăm că pentru a-și îndeplini
scopul Dumnezeu folosește și vedeniile.
Vedenia pe care Dumnezeu i-o dă lui Petru avea menirea de a-l ajuta să treacă peste
preconcepțiile sale. Este clar că vedenia pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Petru face referire la
legile care reglementau alimentația pentru poporul evreu. Aceste legi prefigurau diferențele
dintre poporul ales și neamuri. Ele erau întocmite pe diferența dintre ceea ce era considerat
curat și ceea ce era considerat necurat. Cu privire la însemnătatea acestei vedenii părerile
comentatorilor sunt împărțite. Se pendulează între două interpretări, aparent divergente, dar
care de fapt converg în aceeași idee finală. Una spune că prin vedenie Dumnezeu
reglementează regimul alimentar, iar cealaltă interpretează vedenia ca pe o parabolă cu privire
la neamuri. Putem spune că cele două perspective transmit în sine același mesaj, dar explicat
în mod diferit. Dintre comentatorii studiați, trei susțin prima poziție (Marshall, Schnabel și

16
Ben Witherington III, The Acts of the Apostoles, p. 294.
17
I. Howard Marshall, Acts ( TNTC), Grand Rapids, Eerdmans, 1980, p.161.; Darrell L. Bock, Acts, p. 340.
18
James D. G. Dunn, The Acts of the Apostoles (NC), Valey Forge, Trinity Press International, 1996, p. 112.

7
Bock)19, iar doi dintre ei nu dau o direcție clară (James Dunn; Ben Wittherington III) 20. Prin
consensul comentatorilor majoritari studiați putem spune că această vedenie se referă la
abrogarea regimului alimentar veterotestamentar.

4. Fapte. 16: 6-10


La o primă citire, acest pasaj pare paradoxal. Principalul scop al călăuzirii Duhului în
cartea Faptele Apostolilor este acela de a duce mai departe acțiunea de propovăduire a
Evangheliei, totuși vedem cum Duhul Sfânt îi împiedică pe Pavel, Barnaba și pe Timotei să
propovăduiască în două locații. Ceea ce în aparență pare a fi un paradox poate fi înțeles dacă
ne amintim că întreaga lucrare a Apostolului Pavel era călăuzită de Duhul Sfânt. Putem
observa că, ceea ce la început părea o limitare, a devenit o ocazie mult mai mare de înaintare a
Evangheliei, deoarece Evanghelia pătrunde astfel în Europa prin Macedonia.21
Asupra modului în care Dumnezeu îl călăuzește pe Pavel în acest pasaj nu se pot
spune multe, deoarece pasajul nu ne dă multe informații. Textul ne spune că Duhul Sfânt i-a
oprit de două ori să propovăduiască, odată în Asia (cel mai probabil Asia, regiunea romană) și
odată în Bitinia. Asupra modului în care Duhul Sfânt i-a împiedicat să propovăduiască nu
putem fi siguri. Patru dintre comentatorii studiați nu se pronunță și spun că nu putem fi sigur
asupra a ceea ce Luca a dorit să transmită (Marshall, Schnabel, Witherington și Bock) 22.
Singurul care sugerează o direcție clară este James Dunn, care spune că această călăuzire ar fi
una interioară pe care Pavel a perceput-o.23
Textul ne spune că Pavel, după ce a fost împiedicat de Duhul să propovăduiască în
Asia și în Bitinia, a avut în timpul nopții o vedenie, care l-a direcționat spre Macedonia. Cel

19
Eckhard J. Schanbel, Acts (ZECN), Grand Rapids, Zondervan, 2012, p. 491-492. Perspectiva acestor
comentatori spune că vedenia se referă la legea care reglementa alimentația evreilor. Această lege avea menirea
de a-i diferenția de neamuri, astfel prin abolirea acestei legi ei puteau sta la masă cu neamurile. Dacă legea care
reglementa alimentația rămânea valabilă, Petru nu ar fi acceptat să intre în casa unuia dintre neamuri din cauza
mâncării pe care i-ar fi putut-o oferi și care îl făcea să devină necurat. De la a recunoaște că toate animalele, pe
care neamurile le mâncau, erau curate până la a recunoaște că și neamurile erau curate era cale o foarte scurtă.
Relaționarea intimă dintre neamuri și evrei, descrisă prin imaginea șederii la masă, nu mai era împiedicată de
legea care reglementa alimentația. Darrell L. Bock, Acts (BECNT), p. 389-390. I. Howard Marshall, Acts
(TNTC), p. 185-186.
20
James Dunn spune doar că vedenia aceasta făcea referire la Corneliu. Perspectiva aceasta tinde să se apropie
de a doua interpretare, cea a parabolei, însă nu în mod explicit. James D. G. Dunn, The Acts of the Apostoles
(NC), p. 138. Witherington spune doar că în cazul în care acesta ar fi o parabolă, cu referire la oameni și nu
animale, se face referire la curățirea pe care a făcut-o Hristos prin jertfa Sa. Astfel, el nu dă o direcție clară. Ben
Witherington III, The Acts of the Apostoles, p. 350.
21
Thomas Schreiner, Teologia Noului Testament, p. 484.
22
I. Howard Marshall, Acts (TNTC), p. 262-263.; Schanbel, Acts (ZECNT), p. 668-669.; Ben Witherington III,
The Acts of the Apostoles, p. 478.; Bock, Acts (BECNT), p. 527.
23
James D. G. Dunn, The Acts of the Apostoles (NC), p. 217.

8
mai probabil, în cazul acesta, este vorba de un vis. Putem să vedem, în acest pasaj, un mod
nou prin care Dumnezeu călăuzește, anume visul.

Concluzii
În urma studiului putem observa câteva modalități prin care Dumnezeu și-a manifestat
călăuzirea în viața primilor creștini. El i-a călăuzit uneori printr-o acțiune directă a Duhului
(Fapte. 8:29, 10:19-20, 16:6-8), adesea însoțită de angelofanii (Fapte. 8:26, 10:3). De
asemenea, I-a călăuzit prin vedenii (Fapte. 10:9-16) și chiar prin vise ( Fapte. 16:9).
Toate aceste experiențe supranaturale au avut menirea de a-i călăuzi pe Credincioși
pentru a putea îndeplinii mandatul de a duce Evanghelia până la marginile pământului (Fapte.
1:8). Dumnezeu este cel care le-a creat contexte, i-a călăuzit pentru a fi în locul și momentul
potrivit și i-a împuternicit pentru a putea propovădui. Putem observa că scopul principal
pentru care Dumnezeu a călăuzit a fost înaintarea Împărăției Lui.
Călăuzirea lui Dumnezeu nu se limitează doar la biserica primară. Pericolul prezent
este căutarea de experiențe ieșite din comun doar pentru senzațional și nu pentru călăuzirea și
împuternicirea care decurg din ele, ambele fiind date pentru înaintarea împărăției lui
Dumnezeu. Călăuzirea lui Dumnezeu se manifestă și astăzi în viața Bisericii, dar ea trebuie
căutată pentru înaintarea împărăției lui Dumnezeu și nu pentru senzațional.

9
Bibliografie:
ARNDT, William; Frederick W. Danker; Walter Bauer, Wilbur F. Gingrich, A Greek-English
Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature (BDAG), Ediția a
III-a, Chicago, University of Chicago Press, 2000
BOCK, Darrell, L., Acts (Baker Exegetical Commentary on the New Testament), Grand
Rapids, Baker Academic, 2007.
DUNN, James, D. G., The Acts of the Apostoles (Narrative Commentries), Valley Forge,
Trinity Press International, 1996.
MARSHALL, Howard, I., Acts (Tyndale New Testament Commentaries), Grand Rapids,
Eerdmans, 1980.
MENZIES, Robert, P., Empowered for Witness. The Spirit in Luke-Acts, Sheffield, Sheffield
Academic Press, 1994.
SCHANBEL, Eckhard, J., Acts (Zondervan Exegeical Commentary on the New Thestament),
Grand Rapids, Zondervan, 2012.
SCHREINER, Thomas, R., Teologia Noului Testament. Măreția lui Dumnezeu în Cristos, trad.
Dorin Pantea, Oradea, Făclia, 2011.
TURNER, Max, „The Work of the Holy Spirit in Luke-Acts”, în Word & World, vol 23, nr. 2,
2003, p. 203-216.
WALTON, Steve, „Acts”, în Kevin J. Vanhoozer (ed.), Theological Interpretation of the New
Testament. A Book-by-Book Survey, Grand Rapids, Baker Academic, 2008.
WITHERINGTON, Ben III, The Acts of the Apostoles. A Socio-Rhetorical Commentary,
Wiliam B. Erdmans Publishing Company, Grand Rapids, 1998.

10

S-ar putea să vă placă și