Evanghelia după Luca

Evanghelia după Luca, este cea mai mare Evanghelie, a fost scrisă ca o carte de însoțire a
cărții Faptele Apostolilor și a fost adresată unui om cu numele Teofil, se presupune că a fost
scrisă în anii: 60-63 d.Hr. A fost scrisă într-un mod elevat, observând din scrierile lui Luca, că
era un om educat, un scriitor iscusit, un istoric corect și un teolog inspirat. Se presupune că Luca
a fost un grec convertit, fiind singurul autor neevreu al unei cărți din Biblie. Duhul Sfânt la
inspirat să scrie lui Teofil, pentru a acoperi în ”Biserica Neamurilor”, nevoia unei relatări
complete cu privire la începuturile creștinismului. Această relatare cuprinde două părți.

1. Nașterea, viața, lucrarea, moartea, învierea, și înălțarea lui Isus.

2. Revărsarea Duhul Sfânt la Ierusalim și dezvoltarea bisericii primare care a urmat (fiind
prezentă în cartea Faptele Apostolilor) Aceste două cărți cuprind mai mult decât un sfert
din Noul Testament.
Din epistolele lui Pavel aflăm că ”Doctorul Preaiubit” Luca a fost un colaborator devotat al
lui. Când Luca și-a scris Evanghelia, Biserica dintre Neamuri nu avea o Evanghelie despre Isus
completă și cu circulație largă. Matei a scris la început pentru Evrei, iar Marcu a scris o
Evanghelie concisă pentru biserica din Roma. Neamurile care vorbeau limba greacă, aveau
relatări orale despre Isus de la martori oculari, cât și scurte culegeri scrise, dar nu o Evanghelie
completă, chiar dacă Luca însuși nu a fost un martor al vieții lui Isus. Astfel, Luca a cercetat cu
atenție toate lucrurile de la începuturile lor, făcând cercetări în Palestina, pe când Pavel era în
închisoare la Cezareea și terminându-și Evanghelia către sfârșitul acelui timp sau curând după
sosirea la Roma cu Pavel.
Luca a scris aceasta Evanghelie pentru neamuri ca să le pună la îndemână o Evanghelie
completă despre tot ce a început Isus să facă până in ziua când s-a înălțat la Cer. Scriind sub
inspirația Duhului Sfânt, a vrut ca Teofil, alți cercetători și alți convertiți dintre neamuri să
cunoască adevărul, după ce ucenicii au fost învățați pe cale orală. Isus este arătat în mod clar ca
fiind Mântuitorul Divin-Uman, care a venit să ne adeverească purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Evanghelia după Luca începe cu cea mai completă descriere a copilăriei lui Isus. După ce
descrie lucrarea lui Ioan botezatorul, și arată genealogia lui Isus, Luca împarte activitatea lui Isus
în trei mari părți:
1. Activitatea lui în si în jurul Galileei
2. Activitatea lui în timpul ultimii călătorii la Ierusalim
3. Ultima lui săptămână în Ierusalim
În timp ce minunile lui Isus sunt evidențiate în relatarea lui Luca referitoare la activitatea lui
Isus din Galileea pentru activitatea Sa desfășurată în drum spre Ierusalim, accentul principal se
pune pe învățătura și pildele lui Isus. Această parte cuprinde cea mai mare porțiune compactă de
material, unic în Luca și include multe istorisiri și pilde îndrăgite.
Evanghelia lui Luca se caracterizează prin 7 mari trăsături:
1. Puterea de pătrundere în relatarea întâmplărilor din viața lui Isus dinainte de naștere
până la înălțarea Lui.
2. Stilul ei literar excepțional, folosind un vocabular bogat și fiind scris într-o greacă
excelentă.
3. Universalitatea ei, arătând cum Isus a venit să aducă mântuire pentru toți, atât evrei
cât și neamuri.
4. Accentul ei pus pe grija lui Isus față de cei neprivilegiați, inclusiv, femei, copii, săraci
și toți dezmoșteniții societății.
5. Accentul pus, pe viața de rugăciune a lui Isus și învățătura lui despre rugăciune.
6. Punerea în lumină a răspunsului plin de bucurie care trebuie să-i carcaterizeze pe cei
ce-l primesc pe Isus și mesajul Lui.
7. Accentul pus pe importanța și proeminența Duhului Sfânt în viața lui Isus și a
poporului Lui.