Septuaginta 3 PDF

Notă asupra volumului
Cu volumul al IlIlea al Septuagintei noastre ncheiem seria „Cărţilor istorice",

prefigurând, n acelaşi timp, prin 4 Macabei, impregnată de stoicism, seria „Cărţilor
sapienţiale" care vor alcătui o bună parte din materia volumului al lVlea.
1 şi 2 Paralipomene (12 Cronici, după denumirea T M ) constituie un rezumat,
cu unele diferenţe faţă de versiunea ebraică, al Cărţilor Regilor. Ele prezintă eveni-
mentele esenţiale din istoria lui Israel până la exilul babilonian.
Următoarele două cărţi 1 şi 2 Ezdra (aceasta din urmă corespunzând cărţilor
Ezra şi Nehemia din canonul T M ) relatează „peripeţiile" ntoarcerii unei părţi a
populaţiei evreieşti n Iudeea, ca urmare a edictului din 538, sub domnia lui Cirus.
Trei momentecheie scandează această ntoarcere: reclădirea Templului, n ciuda
opoziţiei samaritenilor din vecinătate; nălţarea zidurilor Ierusalimului; redescope-
rirea Torei.
Urmează trei scurte „romane biblice", având n centru câte un personaj memo-
rabil: Ester, Iudit şi Tobit. Tobit trăieşte n exil, dar şi păstrează neştirbită identi-
tatea iudaică. Ester şi Iudit sunt două eroine careşi pun viaţa n primejdie pentru
salvarea lui Israel n momente cruciale. Aceste „romane religioase" sau „poveşti
exemplare" propun un mod de comportament pentru exilaţii evrei, definit prin buna
convieţuire cu străinii, dar n limitele impuse de credinţa iudaică.
Cărţile Macabeilor, n ciuda marilor deosebiri dintre ele, alcătuiesc un corpus
oarecum coerent de „literatură de rezistenţă", pivotând n jurul unei familii de eroi
patrioţi: Macabeii. Primele trei texte sunt preponderent istorice, n vreme ce al patrulea
reprezintă o meditaţie filozofică, de nuanţă stoică, pe marginea ideii de jertfă asu-
mată din fidelitate absolută faţă de Dumnezeu. Canonul Septuagintei diferă de cano-
nul ebraic nu numai prin plasarea diferită a unor cărţi n cuprins, ci şi prin prezenţa
mai multor cărţi. n T M , EzraNehemia precedă Cronicile (Paraiipomenele), care
ncheie al treilea ciclu, al „Scrierilor" (sau „Hagiografiilor"). n L X X , cele două
cărţi puse sub numele lui Ezdra ( L X X Esdras), plasate după Paralipomene, se află
la mijlocul „Cărţilor istorice". n T M , Ester face parte din „ C e l e cinci suluri" aparţi-
nând aceleiaşi secţiuni, a „Scrierilor", ntre Plângeri şi Cartea lui Daniel. n L X X ,
ea deschide „trilogia romanescă", aşa cum am văzut adineaori. n fine, Iudit şi Tobit,
precum şi Cărţile Macabeilor, nu fac parte din canonul Bibliei ebraice. n Vulgata, toate
cărţile sunt prezente, dar „romanele" apar n altă ordine: Tobit, Iudit, Ester, mai logică
decât n L X X , dat fiind că povestea din Tobit se leagă direct de perioada exilică şi
6 NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI
postexilicä descrisă n Ezra şi Nehemia. n catolicism, 1 Ezdra şi 34 Macabei sunt

socotite „apocrife" (deşi folosite şi citate de Părinţi, nu au girul oficial al Bisericii),
iar Iudit, Tobit şi 12 Macabei, deuterocanonice (pentru că nu apar n canonul ebraic),
n Biserica ortodoxă, ele nu fac parte din canonul biblic, dar apar n majoritatea edi-
ţiilor şi sunt numite anagignoskomena, „bune de citit". 4 Macabei face figură cu totul
aparte (ea lipseşte din Bibliile româneşti recente, inclusiv din ediţia Anania diorto
sită „după Septuaginta"). Tradiţional ea a fost atribuită istoricului iudeu Flavius
Iosephus (de unde şi denumirea de „Iosip", n Biblia de la 1688 sau n cea de la
Blaj), atribuire pusă la ndoială de critica modernă. La nivel lexical notăm abundenţa
terminologiei filozofice, cu precădere stoică, de unde „sunetul" aparte, uşor neolo-
gistic al traducerii noastre. Despre 4 Macabei, cartea „raţiunii dominante", Samuil
Micu scrie, n „Cuvântul nainte": „Cartea aceasta, carea să zice a lui Iosip, pentru
că de Iosip Flavie ar fi scrisă, nici S.S. Părinţi nu o cunosc dumnezeiască, nici n
toate bibliile greceşti să află, nici n canonul cărţilor jidoveşti, nici n bibliile lati-
neşti nu easte, pentru aceaea nici ntru această biblie nu am voit de nou a o tălmăci,
ci, precum să află n bibliia cea veachie românească o am lăsat şi numai pentru
aceaea o am pus aici, că sau aflat n cea veachie românească, amintrilea, loc ntră
cărţile Sfintei Scripturi nu poate să aibă."
Reamintim n continuare structura ediţiei noastre precum şi normele mai impor-
tante de redactare:
N o r m e d e redactare
I. Siglele, abrevierile şi trimiterile bibliografice la scrierile antice şi moderne

citate n note şi comentarii sunt menţionate n Bibliografia volumului.
II. Titlurile ntregi ale cărţilor biblice au fost scrise cu litere drepte. n citările
prescurtate, virgula ( , ) desparte capitolul de verset, iar punctul ( . ) şi liniuţa ( )
delimitează versete. Abrevierile pentru cărţile biblice sunt cele n general
uzuale, cu următoarele precizări; Iis. Nav. = Iisus/Iosua; Od. = Ode; Prov. =
Proverbele/Pildele lui Solomon; Ps. Sol. = Psalmii lui Solomon. n unele
cazuri, numele aceleiaşi cărţi este citat n mod diferit, după versiunea greacă,
respectiv textul ebraic, la care se face referire: de ex. Par. (Parai ipomene
pentru L X X ) , dar Cron. (Cronici pentru T M ) , i R g . (1 Regi L X X ) , dar ţSam.
(1 Samuel T M ) etc. Referinţele la cărţile Pentateuhului şi la cele istorice din
L X X , din note şi comentarii, trimit la primele două volume din prezenta ediţie
a Septuagintei {Septuaginta I i 2, N E C / P O L I R O M , 2004).
HI. Reguli de trans literare:

Cuvintele sau expresiile greceşti din note sau scris cu caractere greceşti.
Corespondentele latine sunt: α, A = a, A; β, Β = b, Β; γ, Γ = g, G; δ, ∆ = d,
NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI 7
D ; ε, Ε = e, Ε; ζ , Ζ = z, Ζ; η , Η = e, Ε; θ, Θ = th, Th; ι, I = i, I; κ, Κ = c, C
(dar k, Κ nainte de e şi i ) ; λ, Λ = I, L; µ, M = m, M; ν, Ν = n, Ν; ξ, Ξ = χ,
Χ ; ο , Ο = ο, Ο; π, Π = ρ, Ρ; ρ, Ρ = r, R; σ , ς , Σ = s, s, S; τ , Τ = t, Τ; υ , Τ = u
(în diftongi), y, TJ (în diftongi), Y; φ, Φ = ph, Ph; χ, Χ = ch, Ch; ψ, Ψ = ps,
Ps;o),n = o , 0 .
1 Termenii ebraici s1au translitérât după următoarele reguli:

X = ' (stop glotal); 3 = b; 3 = bh (pronunţat spirant, aprox. ca [ v ] ) ; Ä = g;
Λ = gh (pronunţat spirant); Ί = d; "7 = dh (pronunţat spirant, aprox. ca engl,
„th" sonor); Π = h; 1 = w; Τ = ζ; Π = h; Ü = ţ; "· = y; 3 = k; 3 = kh
(pronunţat spirant, aprox. ca [ h ] ) ; *7 = I; Ü = m; 2 = n; 0 = s; V = *
(guturală); S = p; D = ph (pronunţat spirant, aprox. ca [ f ] ) ; X = ţ; p = q;
1 = r ; Î i ? = ă ; Î ^ = ş;J:l = t ; n = t h (pronunţat spirant, aprox. ca engl, „th"
surd); τ
= ä (n silabă nchisă, nainte de accent: o ) ; _ = ë; \ = ϊ; 1 = ö;
e
1 = ü; _ _t = a; t = (pentru simplificare, am translitérât la fel wa mobile şi
wa quiescens); _ ... = e; , = i; τ T1
= o ; = u.
1 Transcrierea numelor proprii (inclusiv a etnonimelor): s1a plecat de la
forma lor greacă, din L X X , şi sa translitérât cât mai aproape de această
formă. Singura excepţie a fost transliterarea diftongului „ o u " : nu sa transli-
térât Iouda, Routh, Saoul, ci Iuda, Ruth, Saul; aşadar, „ o u " sa redat peste
tot cu „ u " . n cazul numelor foarte cunoscute, sa preluat forma românească
tradiţională (ex. Avram sau Avraam, nu Abram sau Abraham; Goliat, nu
Goliath; filisteni, nu philisteni etc.; dar Iisus Nave, nu losua Nävi; Phinees,
nu Finees; cheteu, nu heteu etc.); acolo unde sa impus folosirea altei forme
decât cea curentă, sa dat o notă explicativă.
Cuvintele care sau adăugat n traducere, pentru clarificarea sensului, şi

care nu există n textul original au fost puse ntre paranteze drepte: [ ] .
Cuvintele ebraice care au fost transliterate ca atare n textul grecesc au fost
date n caractere italice şi explicate n note.
Notele sau numerotat cu numărul capitolului şi versetului respectiv, dat n

bold. n cadrul aceleiaşi note, comentariile diferite se evidenţiază printrun
romb plin, •.
Structura e d i ţ i e i
Volumul I: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul.

Volumul II: Iisus Nave/Iosua, Judecătorii, Ruth, 14 Regi.
Volumul I I I : 12 Paralipomene, 12 Ezdra, Ester, Iudit, Tobit, 14 Macabei.
s NOTA ASUPRA VOLUMULUI
Volumul IV (tomurile I şi I I ) : Psalmi, Ode, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul,

Cântarea cântărilor, Iov, nţelepciunea lui Solomon, nţelepciunea lui Sirach,
Psalmii lui Solomon.
Volumul V: Osea, Amos, Michea, Ioel, Abdia, Iona, Naum, Habacuc, Sophonia,
Ageu, Zaharia, Malachia.
Volumul V I : Isaia, Ieremia, Baruch, Plângerile lui Ieremia, Scrisoarea lui Ieremia,
lezechiel, Suzana, Daniel, Bel şi Dragonul.
Contribuţia coordonatorilor
Pe lângă miile de mesaje schimbate ntre coordonatori şi traducători pe durata a doi

ani de zile, volumul al IIIlea a făcut obiectul discuţiilor a trei şedinţe de lucru orga-
nizate la Colegiul Noua Europă, sub atenta şi generoasa oblăduire a lui Andrei Pleşu
şi a Marinei Hasnaş, cu sprijinul mai multor angajaţi ai Colegiului. Sorin Marin nea
nsoţit mobilizator n cursa noastră contra cronometru, ngăduindune luxul unor
pauze de respiraţie. Silviu Lupescu η1a precupeţit, ca de obicei, nimic pentru ca
volumul să beneficieze de o editare impecabilă. Doi colegi francezi au contribuit
notabil la elaborarea notelor şi introducerilor a două cărţi din volum: André Canessa,
pentru 1 Ezdra, şi Anna Baudelin, pentru Ester. Tuturor li se cuvin cele mai vii şi
calde mulţumiri.
Coordonatorii au făcut tot posibilul pentru ca şi acest volum să fie cât mai exact,
complet şi prietenos din punct de vedere literar. Francisca Băltăceanu şi Monica
Broşteanu au investit sute de ore n confruntarea cuvânt cu cuvânt a traducerilor, n
efectuarea a numeroase corecturi şi n redactarea a sute de note suplimentare. Eu
nsumi am reluat introducerile, traducerile şi notele verificând cu atenţie, şlefuind şi
completând de câte ori a fost necesar. Am redactat notiţele patristice la câteva cărţi
şi am adăugat o serie de interpretări ale Părinţilor Bisericii. IoanFlorin Florescu,
coordonatorul echipei de redactori de la Polirom, a recitit volumul, nconjurat de o
ntreagă bibliotecă Septuaginta. Observaţiile sale judicioase au contribuit la mbu-
nătăţirea unor note şi neau ajutat să evităm n traducere contrasensuri lingvistice
sau teologice.
Cristian Bădiliţă
1 PARALIPOMENE
Introducere
I. Titlul cărţii
Printre cele mai puţin frecventate cărţi ale Bibliei se numără şi cele două
Cărţi ale Cronicilor, numite de Ieronim Chronicon totius divinae historiae.
Rolul lor oarecum marginal n e c o n o m i a B i b l i e i este indus pe de o parte de
titlul din textul masoretic, (dibh'rëy hayyamm), tradus literal n Vulgata ca
Verba dierum ( „ C u v i n t e l e z i l e l o r " ) şi, mai ales, de interpretarea minimali-
zatoare sugerată de titlul grecesc din Septuaginta ( L X X ) : Π α ρ α λ ε ι π ό µ ε ν α
( „ c e l e lăsate la o p a r t e " ) . A c e e a ş i impresie o sugerează şi plasarea C r o -
nicilor la sfârşitul canonului ebraic. n L X X , I şi 2 Paralipomene sunt
plasate după cărţile istorice ale R e g i l o r şi nainte de 1 Ezdra.
II. Conţinutul
n ntregime, cele două cărţi ale Cronicilor se prezintă ca un compendiu de

istorie de la A d a m până la edictul lui Cirus, din 538 . H .
Prima carte cuprinde o introducere de nouă capitole, unde sunt prezen-
tate g e n e a l o g i i care urmăresc linia descendenţilor lui A d a m prin patriarhi,
până la Iacob ( 1 ) , apoi linia fiilor lui Israel şi a descendenţilor lui Iuda ( 2 , 1
4,23), precum şi a celorlalte triburi ( 4 , 2 4 8 , 4 0 ) . Capitolul al nouălea i
aminteşte pe locuitorii Ierusalimului de după exil. Naraţiunea istorică pro
priuzisă ncepe o dată cu relatarea morţii lui Saul ( 1 0 ) , căreia i urmează
imediat recunoaşterea domniei lui D a v i d şi cucerirea Ierusalimului (11,19).
Cronistul i trece apoi n revistă pe capii oştirii lui D a v i d (11,1047): autorul
face cu acest prilej o dare de seamă exactă asupra situaţiei n care se găsea
tabăra lui D a v i d nainte (12,123) şi după căderea lui Saul (12,2440).
U r m e a z ă aducerea chivotului din Cariathiarim spre Ierusalim. Pe drum,
chivotul este adăpostit n casa lui Abeddarra, v r e m e de trei luni ( 1 3 ) . C r o -
nistul i numeşte pe descendenţii direcţi ai lui D a v i d (14,17) şi pomeneşte
de luptele acestuia cu filistenii (14,817). După pregătiri deosebite (15,124),
chivotul este adus la Ierusalim (15,2516,3), nsoţit de jertfe şi cântări sfinte.
12 INTRODUCERE LA 1 PARALIPOMENE
D a v i d cântă un psalm (16,443). Domnul l ascultă pe D a v i d şi i promite

săi nalţe spiţa n veci ( 17). D a v i d i nfrânge pe filisteni la G e t h , pe r e g e l e
A d r a a z a r din Suba şi pe aliaţii lui din Damasc, pe idumei, pe moabiţi ( 1 8 ) ,
pe ammoniţii din Rabba şi, din nou, pe filisteni ( 2 0 ) ; apoi şi numără poporul
şi este pedepsit de D u m n e z e u ( 2 1 ) . U r m e a z ă pregătirile pentru construirea
Templului ( 2 2 ) , dispoziţiile regale pentru slujirea n Casa Domnului ( 2 3 , 1
26,32). Instituţiile şi funcţiile de stat nfiinţate de D a v i d . U l t i m e l e dispoziţii
ale regelui (27,129,25). E p i l o g u l domniei lui D a v i d (29,2630).
III. Unitatea
Iniţial, n Biblia ebraică, c e l e două Cărţi ale C r o n i c i l o r alcătuiau o unitate

de formă şi de conţinut, fiind atribuite aceluiaşi autor. D i n m o t i v e mai mult
formale decât tematice, traducerea n greacă a operat o secţionare n materia
unităţii primordiale a Cărţii. mpărţirea sa menţinut şi n vechile traduceri
n latină şi a fost preluată n Vulgata. Textul ebraic a apărut pentru prima oară
secţionat n două n ediţia rabinică a lui B ö m b e r g ( V e n e ţ i a , 15161517).
Totuşi, datorită faptului că L X X , care are la bază un original ebraic mai
vechi decât T M , prezintă textul sub forma amintită, unii cercetători au pus
la ndoială faptul că 1 şi 2 Paralipomene ar fi aparţinut aceluiaşi autor.
Astfel, K. G a l l i n g ( p p . 1017) e de părere că Paralipomenele au fost scrise
de doi cronicari cu nclinaţii t e o l o g i c e asemănătoare, care er fi trăit la un
interval de o sută de ani unul de celălalt. Astfel, primul ar fi activat n jurul
anului 300 Î . H . , iar al doilea n j u r de 200 . H , acesta din urmă fiind respon-
sabil pentru materialul suplimentar din Paralipomene. T e o r i a enunţată de
savantul german sa bucurat de un ecou redus, majoritatea bibliştilor accep-
tând ipoteza că la baza textului Paralipomenelor, aşa cum l ştim astăzi, va
fi stat un singur text, mbunătăţit şi adăugit ( e x : IPar. 19 sau pasajele
extinse despre leviţi şi cetăţile acestora) sau emendat n funcţie de centrele
de interes ale Cronistului (preoţia, cultul, preeminenţa T e m p l u l u i ) , nsă
nicidecum redactat n etape succesive.
Identitatea autorului este incertă. Totuşi specialiştii au presupus că ar fi

vorba de un levit, pentru că respectiva clasă ocupă un loc mult mai impor-
tant decât n celelalte cărţi istorice (autorul menţine o atitudine rezervată
faţă de casta preoţilor propriuzişi). De asemenea, nivelul nalt de cultură
scripturară arată că Paralipomenele erau concepute de un autor cultivat
pentru un public select.
INTRODUCERE LA 1 PARALIPOMENE 13
Exagerărilor de analiză le corespund, simetric, şi exagerări de sinteză.

C o n f o r m unei teorii mai vechi, azi contestate, asemănările dintre 2Par.
36,2223 şi 2Ezr. 1,13, ar indica faptul că Paraiipomenele şi 2 Ezr. ( T M
Ezra + N e h e m i a ) ar fi fost scrise de acelaşi autor. T e o r i a se baza şi pe mărtu-
ria Talmudului (Baba Bathra 15a), care atribuia Cronicile cărturarului Ezdra.
Contraargumentul fundamental pentru teoria enunţată este unul de factură
internă, contextuală, literară: pe de o parte, limba şi stilul celor două opere
sunt diferite, pe de altă parte, mesajele nu şi corespund. Cronistul este cu
precădere interesat de casa lui D a v i d , de leviţi, de profeţi, de doctrina
răsplătirii, pe când Ezra şi N e h e m i a se situează ntro perspectivă puternic
antisamariteană, e x c e s i v puritană. In acest caz, sa postulat că legătura de
două versete dintre 2 C r o n i c i şi Ezra a fost făcută de un autor ulterior,
dornic să prezinte Ezra şi N e h e m i a ca pe o continuare legitimă a Cronicilor.
I V . Datarea
Datarea cărţu este extrem de dificilă, pentru că nu dispunem de criterii

intrinseci textului. Lista descendenţilor lui D a v i d din I P a r . 3,1924 este
neclară n privinţa numărului de generaţii succesive. Ea naintează până n
jurul anului 460 sau, n cel mai bun caz, 320 Î . H . Intre termenul extrem de
timpuriu propus de Cross ( 5 2 0 Î . H . ) puţin probabil, ntrucât distanţa n
timp dintre ultimele evenimentele relatate şi redactarea propriuzisă ar fi
prea m i c ă şi datarea cea mai târzie, n vremea M a c a b e i l o r , (prin rapor-
tarea la Eupolemos, la care v o m reveni n c e l e ce urmează), nu greşim dacă
situăm redactarea Cronicilor n perioada persă târzie sau n cea ptolemaică
timpurie.
n privinţa traducerii n greacă, sar putea susţine o datare aproximativă,
un terminus ante quem n orice caz: L . C . A l l e n observa că Parai ipomenele
conţin un termen grecesc, diadochos, dispărut după a doua jumătate a seco-
lului al Illea . H . De asemenea, n m o d indirect, ştim că un istoric evreu de
limbă greacă din Palestina, E u p o l e m o s , a scris la mijlocul aceluiaşi secol,
al lllea, o carte despre regii lui luda, din care se mai păstrează cinci frag-
mente citate de C l e m e n t Alexandrinul şi Eusebiu al Cezareii. Istoricul
ncerca, n lucrarea respectivă, să armonizeze datele din 3 R g . şi 2Par. din
ediţia greacă. Suntem siguri de sursa ntrebuinţată de Eupolemos, pentru că
el pomeneşte, citând la un moment dat 3 R g . 2,12, că, la urcarea pe tron,
r e g e l e S o l o m o n avea doisprezece ani. A c e s t detaliu de vârstă apare numai
n L X X .
M a i mult decât o posibilă datare a traducerii (170150 . H . ) , L . C . A l l e n

găseşte un indiciu şi pentru localizarea ei: utilizarea substantivului grecesc
λ ί ψ ( „ v â n t de sudvest") pentru a indica vestul atestă că traducerea a fost
făcută n mediul evreiesc alexandrin, ntrucât cuvântul grecesc apare folosit
cu acelaşi sens şi n diverşi papiri egipteni. L . C . A l l e n combate n aceeaşi
lucrare şi teza lui C C . Thorrey care susţinea că Paralipomenele au fost
traduse, nu numai revizuite n versiunea lui T h e o d o t i o n .
V . Mesajul
Deşi considerate cărţi istorice, Paralipomenele nu au doar un caracter istoric

propriuzis. Ele reprezintă n acelaşi timp scrieri de propagandă levitică sau
davidcă şi sunt străbătute de un fior p o l e m i c de la un capăt la celălalt:
autorul propune o interpretare a glorioasei perioade a monarhiei timpurii, a
regatului unit, raportânduse mereu deşi nu apare nici o menţiune expli-
c i t ă la situaţia politică a Palestinei din timpul său. Materialul unic pe care
l aduc Paralipomenele reflectă, n opinia lui P . W e l t e n , permanenta amenin-
ţare la care era expusă Iudeea n secolele IIIII . H . , n timpul conflictelor cu
regatele seleucid şi ptolemaic. n această serie intră informaţia despre
alcătuirea armatei, despre activităţile edificatoare şi reformele politice ale
regilor, discursuri, rugăciuni, profeţii şi informaţii privind cultul preexilic,
asupra cărora se proiectează situaţia postexilcă etc.
Astfel, când Cronstul şi ncepe „relatarea" de la A d a m , el o face pentru
a combate anumite teorii eleniste care plasau nceputul tuturor civilizaţiilor
n Egipt sau n M e s o p o t a m i a . A p o i , nu pomeneşte nimic despre e x o d , fie
pentru că proaspătul conflict cu Samaria l determină să treacă sub tăcere
vremurile de g l o r i e , când toţi evreii se aflau sub aceeaşi conducere, fie
pentru că, aşa cum bănuieşte un comentator contemporan, T e m p l u l este
văzut ca izbăvitor prin excelenţă, iar nu exodul. Cronistul şi alege cu mare
atenţie episoadele din surse variate, mergând de la G e n . până la 3 R g . şi
Profeţi, iar omisiunile, extrem de relevante n e c o n o m i a intenţiilor sale, nu
creează confuzie, nici nu contravin marilor episoade relatate n alte părţi
(aşa cum v o m arăta mai j o s ) .
Care sunt nsă marile „ t e z e " pe care le susţine Cronistul?
1. Preeminenţa levitică, ce sar explica prin apartenenţa autorului la
respectiva categorie socialreligioasă.
2. Importanţa covârşitoare a Templului, ca loc privilegiat al Prezenţei lui
D u m n e z e u şi unic sediu legitim al cultului, centru al vieţii din Ierusalim şi
din Iudeea. Semnificaţia T e m p l u l u i este deopotrivă istorică ( e l reprezenta

principalul factor de unitate „naţională" al lui Israel), politică (oferea legitimi-
tate autorităţii r e g a l e ) , socială (era fundamentul vieţii comunitare) şi religi-
oasă (imaginea desăvârşită a Legământului dintre Y H W H şi Israel, simbolul
prezenţei perpetue a lui D u m n e z e u n mijlocul poporului Său).
3. n paralel, e aşezată n prim plan dinastia davidică, depozitara puterii
legitime peste ntregul Israel. Insistenţa Cronistului asupra Templului şi
asupra spiţei regale a lui D a v i d va asigura Paralipomenelor un loc aparte n
e x e g e z a creştină timpurie ( v e z i , de exemplu, comentariile lui T h e o d o r e t al
Cyrului).
4. Paralipomenele afirmă cu putere ideea răsplăţii d i v i n e : o r i c e gest
omenesc primeşte n m o d direct un răspuns de la divinitate. n această serie
intră, n IPar., fulgerătoarea moarte a lui O z a , evreul care sa abătut de la
L e g e şi a atins chivotul, deşi ncerca să l susţină, precum şi pedepsirea
regelui D a v i d n urma recensământului, dar şi nălţarea lui n urma ascul-
tării poruncilor divine ( I P a r . 17).
V I . Genealogiile
Biblia, n ansamblu, dezvoltă, pe lângă discursul istoric propriuzis, o „ a r i e "

istorică dintre c e l e mai subtile, dar a cărei relevanţă nu mai este nţeleasă
plenar. Pus naintea unor nesfârşite liste cu strămoşi şi strănepoţi, cititorul
modern riscă să se plictisească. Totuşi, prezenţa masivă a unor asemenea
liste n IPar. nu poate fi ignorată: primele nouă capitole ale cărţii conţin n
exclusivitate g e n e a l o g i i .
Desigur, 1 Paralipomene nu reprezintă un unicat: pasaje care conţin liste

g e n e a l o g i c e se găsesc n G e n . 5; 10; 11; 2 2 ; 25; 36; 46; Ex. 6; N u m . 1 ; 3;
26; Ruth 4; l E z r . 7. A ş a cum uşor se poate constata, o asemenea listă con-
ţine, de regulă, numele strămoşilor sau descendenţilor uneia sau mai multor
persoane (familii, triburi, neamuri) şi este fie structurată descendent, după
formula: „X a născut pe Y, Y a născut pe Z " , fie, mai rar, ascendent: „X al
lui Y , al lui Z " .
M o d e l u l acestui tip de discurs istoric l reprezintă listele de regi din

Orientul Apropiat şi M i j l o c i u (sumerieni, asirieni, babilonieni, hittiţi e t c . )
şi, n alt spaţiu cultural, g e n e a l o g i i l e divine (n E g i p t ) .
C e e a ce se remarcă n primul rând la g e n e a l o g i i l e ebraice este, faţă de
listele similare formal cu c e l e din culturile nvecinate, registrul şi realitatea
umană pe care o consemnează. n listele ebraice ncape tot poporul lui

Israel, de la părintele cel mai faimos la cel mai umil nepot. n particula-
rismul lor, genealogiile, găzduite n T e m p l u şi n Scriptură, transmit urma-
şilor un mesaj aparte.
M a i ntâi, g e n e a l o g i i l e sunt expresia unei viziuni „ s o c i o l o g i c e " : ele legi-
timează mpărţirea şi ocuparea teritoriului lui Israel pe triburi, clanuri şi
familii. Comentatorii conservatori şi literali ai listelor descoperă aici esen-
ţiale date istorice, etnografice, geografice, religioase şi cultice. n acest sens,
strict social, se nscriu confuziile dintre numele unor indivizi, părinţi nte-
meietori, şi numele generic al clanurilor, localităţilor, chiar regiunilor patro-
nate de aceştia. O atare viziune explică şi „elasticizează" termenulcheie ce
indică pura descendenţă: „X al lui Y" poate fi nepotul, strănepotul, o rudă
de sânge sau una adoptată, dar, n orice caz, una legitimă.
Sau remarcat n formularistica genealogică, pe tipar ascendent sau des-

cendent, anumite valenţe ncântătorii sau mnemotehnice. Totuşi ritmicitatea
repetitivă nu sufocă vitalitatea demersului: formularistica genealogică induce
evreului de rând sentimentul participării directe la o istorie vie, expresie
terestră a Creaţiei nencetate, a generării perpetue.
D a c ă schimbăm perspectiva şi ne ndreptăm atenţia spre autorii sacri ai
listelor ( C r o n i s t u l ) şi spre scopul ultim al acestora, nţelegem că genea-
l o g i i l e sunt depozitarele sigure ale unei ideologii care depăşeşte n profun-
z i m e interesul social. Astfel, din punct de vedere istoric, este acreditată
ideea preeminenţei din intenţie divină a descendenţilor patriarhilor asupra
tuturor celorlalte neamuri. D i n punct de vedere religiosliturgic, este adusă
n primplan misiunea nobilă a clasei sacerdotale, n jurul sanctuarului unic
al lui Y H W H . D i n punct de vedere politic, Cronistul se serveşte de impre-
sionanta g e n e a l o g i e davidică pentru a proclama legitimitatea unică a casei
lui D a v i d pe tronul lui Israel.
Semnificaţia ultimă a g e n e a l o g i i l o r biblice, deosebită de toate ntreprin-

derile de acest tip, este nsă una eshatologică: tabloul generaţiilor succesive
nu are doar sens retrospectiv, ci, fapt fundamental pentru interpretările ulte-
rioare, presupune n chip esenţial prospecţia. El urmăreşte, de fapt, paşii
Providenţei divine spre răscumpărarea finală a poporului ales. Creştinii văd
„ r e z o l v a r e a " acestei aşteptări, acum cu caracter mesianic, n genealogiile lui
Iisus Hristos, din M a t . 1,117 şi L c . 3,2338, care folosesc din abundenţă
materialul din IPar.
V I I . Importanţa istorică
n privinţa surselor, Cărţile Cronicilor au pus probleme bibliştilor. M a t e -

rialul narativ principal de la IPar. 10 până la 2Par. 36 coincide n linii mari
cu c e ! expus de la l R g . 31 până la 4 R g . 25. Asemănările flagrante, dar mai
ales deosebirile dintre cele două lucrări cu intenţie istorică iau determinat
pe unii biblişti să considere că autorii deuteronomişti, pe de o parte, şi
Cronistul, pe de altă parte, sau folosit, n m o d independent unii de alţii, de
o terţă sursă mai v e c h e . Opinia generală rămâne totuşi că autorul Cronicilor
sa inspirat direct din opera deuteronomiştilor, căreia ia adăugat sau din
care a suprimat diverse informaţii, n funcţie de scopul pe care l avea n
vedere şi de contextul istoric diferit n care şi concepea opera. n acest sens,
Cronicile au trecut drept midra, lucrare cu un pronunţat caracter exegetic
al Cărţilor R e g i l o r ( M . D . Goulder, Midrask and Lection in Matthew, 1974,
apudOB, s.v. Cronici, Cartea).
D i n punct de vedere strict istoric, Cronicile reprezintă o diminuare a sursei

deuteronomiste. O comparaţie superficială cu istoria factuală a Cărţilor
R e g i l o r arată că naraţiunea istorică din Cronici este una de ordin secundar,
n IPar., această impresie este mult mai pregnantă decât oriunde: „ a m n e z i c " ,
Cronistul pomeneşte n treacăt un singur episod din existenţa marelui rege
Saul (şi acela mai puţin onorabil: IPar. 10), pentru a se lansa apoi ntrun
lung e x p o z e u asupra domniei lui D a v i d ( I P a r . 1129), pe care nsă l pri-
v e a z ă de detalii istorice savuroase sau compromiţătoare. Autorul Cronicilor
prezintă, n schimb, cu lux de amănunte şi material suplimentar, acţiunile cu
rol „ e c l e z i a s t i c " ale regelui legendar. Nu trecutul politic l interesează pe
Cronist, ci legitimarea unor realităţi confruntate, n actualitatea strictă, cu
mari probleme identitare: evreii recent ntorşi din exil se află ntro z o n ă
de ntretăiere a unor interese politice majore, iar clasa leviţilor se vrea
dominantă n noile condiţii istorice. Cronistul nu rememorează fără mesaj
vremurile glorioase când ntre D u m n e z e u şi Israel exista o legătură indes-
tructibilă, manifestată n primul rând n autoritatea Templului şi n al doilea
rând a monarhiei. Glorificând Templul şi nţeleptele dispoziţii de ordin
liturgic ale lui D a v i d , el le atrage atenţia contemporanilor săi asupra rolului
extrem de important pe care l jucau leviţii n ordinea instituită de Dumnezeu
prin mijlocirea lui D a v i d . Cronistul nu este un nostalgic care idealizează
realităţi apuse (monarhia şi T e m p l u l ) , ci el legitimează permanenţe ( d e ordin
transcendent Y H W H sau contingent poporul lui Israel, clasa l e v i ţ i l o r ) .
18 INTRODUCERE LA I PARALIPOMENE
Pentru exemplificarea diverselor tehnici literare care susţin discursul

i d e o l o g i c al Cronistului, am ales un capitol reprezentativ de numai opt
versete: IPar. 20.
lată primele t r e i : . D a v i d , rege n Ierusalim, cucereşte cetatea ammoni
ţilor, Rabba, la sfârşitul campaniei de pedepsire a revoltei ammonite. n
acest scop l trimite „ p e teren" pe Ioab ( 2 R g . 11,1). n 2 R g , cucerirea
propriuzisă a cetăţii Rabba este relatată abia la sfârşitul capitolului 12. Or,
aici, nconjurarea cetăţii şi cucerirea ei sunt alăturate. Relatarea Cronistului
are toate caracteristicile unei scrieri de propagandă. El selectează numai
evenimentele care l favorizează pe suveranul de la Ierusalim şi adaugă
subtil anumite consideraţii care i susţin argumentarea. De exemplu, n
primul verset din 2 R g . 11, se spune că loab ia nimicit pe ammoniţi şi că a
asediat Rabba, D a v i d aflânduse la Ierusalim. Până aici cele două relatări
concordă. La sfârşitul versetului, nsă, Cronistul adaugă că Ioab a lovit
oraşul ammonit şi că 1a distrus din temelii. La 2 R g . 12,2728, Ioab l
anunţă pe D a v i d cä a cucerit o anumită parte a ţinutului din jurul cetăţii, dar
l cheamă pe rege să vină cu ntăriri, ca să cucerească fortăreaţa propriu
z i s l Cronistul ignoră apelul lui Ioab şi sporeşte astfel prestigiul lui D a v i d :
campania reuşeşte aşa cum a fost concepută iniţial, fără nici un ajutor
suplimentar. Un rege desăvârşit nu are ezitări, lucrează după un plan ideal,
nu recurge la ncercări succesive, şi cunoaşte supuşii, care i ndeplinesc cu
precizie toate ordinele, şi, mai ales, rămâne n apropierea Domnului, la
Ierusalim. Este un „ t e l e m e t r i c i a n " al succesului. Versetul a doilea din IPar.
20 l surprinde pe D a v i d la Rabba, după năruirea cetăţii. Funcţia politică
naltă este reconfirmată: regele vine săşi pună pe cap coroana lui M o l c h o l
şi să dea primele ordine după conflictul la care, nţelegem, nu a fost n e v o i e
să participe direct. n 2 R g . 11 şi 12, ntre asediul cetăţii ammonite şi cuce-
rirea ei, se intercalează un episod de o gravitate extrema, pe care Cronistul
l cenzurează integral, din aceleaşi m o t i v e propagandistice: adulterul cu
Bersabea şi moartea lui Uriaş.
Să revenim nsă la IPar. 20,2. D a v i d şi pune pe cap coroana regelui

ammoniţilor, M o l c h o l . Vulgata oferă n acelaşi loc „ M e l c o m " , iar T M , c u
altă ocazie, vorbeşte de „ M i l k o m " , regele ammoniţilor. Acest personaj straniu
pare să poarte acelaşi nume cu divinitatea supremă a ammoniţilor, M o l o c h ,
n inscripţiile accadiene apare, pe la 1800 . H . , o zeitate numită muluk sau
malik, acelaşi cu forma ebraică melekh din Adramelek, de exemplu:
radicalul triconsonantic mlk este radicalul ebraic al regalităţii. Prin urmare,
acest M o l c h o l este fie un nume propriu derivat din numele divinităţii
ammonite, fie pur şi simplu un substantiv propriu, nsemnând, la origine,

„ r e g e " . U n e l e versiuni traduc misteriosul pasaj pur şi simplu prin „ r e g e l e
l o r " ( V u l g . 4 R g . l 2 , 3 0 ) , altele, c a L X X , introduc ambele lecţiuni: „ M o l c h o l ,
regele lor".
O dată ncoronat, D a v i d , cuceritorul cetăţii ammonite (ßabbah nseamnă
chiar „capitală"; L X X 1a echivalat n Deut. 3,11 cu akra, şi este depozitară
a faimosului sarcofag de fier al lui O g , regele Basanului) trece la represalii.
Pasajul este controversat. S e spune n greacă: δ ι έ π ρ ι σ ε ν π ρ ί ο σ ι ν κ α ι έ ν
σ κ ε π ά ρ ν ο ι ς σ ι δ η ρ ο ΐ ς . Am păstrat traducerea literală: „iau tăiat cu fierăs
traiele şi cu securile de fier". Pasajul corespunzător, de la 2 R g . 12, e mai
moderat, dar diferit: ε θ η κ ε ν έ ν τ ω π ρ ί ο ν ι κ α ι έ ν τ ο ι ς τ ρ ι β ό λ ο ι ς τ ο ι ς
σ ι δ η ρ ο ί ς , ceea ce ar putea lăsa deschisă portiţa muncii silnicela care D a v i d
i supune pe nvinşi. Se prea poate ca varianta din 2 R g . să fie cea reală. n
orice caz, intenţia Cronistului transpare şi aici: D a v i d nu este prezentat sub
specie abominabili, ci intră n categoria sublimă a justiţiarului divin:
mprumută c e v a din intransigenţa ngerului. Am tradus literal pentru că
imaginea este foarte puternică şi, n context, utilă demonstraţiei Cronistului,
deşi alte versiuni transpun varianta edulcorată din 2 R g . Antifraza pasajului
o aflăm n martiriul lui Isaia, din apocrifa Urcarea lui Isaia la cer (cap. 5 ) :
profetul arc parte de aceeaşi moarte: e tăiat cu un fierăstrău de lemn. De
asemenea, acest tip dc moarte (dacă nu chiar moartea lui Isaia) e amintit şi
n Epistola către evrei 11,37. n spaţiul iranian, tăierea cu fierăstrăul era un
topos ( v e z i episodul lui Y i m a / G e a m ş i d şi al Iui A z h i Dahaka/Zahak). Eli-
minarea detaliului nesemnificativ, o c o l i r e a datelor precise, eludarea eveni-
mentelor c o m p r o m i l ă t o a i e , fabricarea unei logici simpliste a discursului şi a
unei c r o n o l o g i i schematice, dar extrem de concrete, utilizarea unor imagini
pregnante până la terifiant, dar care constituie locuri culturale comune, fac
din autorul acestui capitol un maestru al i d e o l o g i e i .
V I I I . Limba
Traducerea Paralipomenelor n greacă atestă un nivel lingvistic şi stilistic

destul de modest. De fapt şi materialul lingvistic al originalului le aşază n
rândul operelor târzii din Biblia ebraică. Fraza este dură, uneori deconcer-
tant repetitivă şi mpuţinată faţă de Pentateuh, dar ntotdeauna coerentă.
Cronicile atestă, n ebraică, perioada de trecere de la ebraică, pe care vor-
bitorii o nţeleg tot mai puţin, la aramaică. Traducerea L X X este de calitate
m e d i e , ntre Pentateuh, ca supremă elaborare, şi incoerenţele din Profeţii
minori. Vocabularul specializat este preluat din Pentateuh. Ritualul, cultul,

sărbătorile, obiectele sacre, termenii militari sunt de obicei aceiaşi. Totuşi
există un număr mai mare de transliterări din ebraică, ndeobşte termeni
legaţi de arhitectura templului sau de instrumente muzicale, denumiri de
realia care nu le mai spuneau nimic traducătorilor din secolul al Illea . H .
sau care, fiind prea cunoscuţi şi neacoperind o realitate paralelă n universul
grecesc, rămân ca atare.
De asemenea, calcurile sunt foarte multe şi variate (semantice, sintac-
t i c e ) , fapt ce pune anumite probleme traducătorului actual al B i b l i e i : multe
din formulele calchiate sau mpământenit ca atare de la primele traduceri.
Evoluţia semantică şi construcţiile străine de spiritul limbii moderne le fac
din ce n ce mai greu de nţeles. Am optat n traducerea noastră pentru o
redare inteligibilă, semnalarea situaţiilor complicate fiind rezervată notelor
de subsol.
De asemenea, am fost atenţi la acei termeni clasici greceşti adaptaţi la
contextul istoric şt cultural din spaţiul iudaic.
Compararea c u T M evidenţiază multiple neconcordanţe toponimice, d e
asemenea tratate n note.
Ştefan C o l c e r i u
1 Paralipomene
1 2 3
1 A d a m , Seth, Enos, Cainan, M a l e l e e l , lared, Enoh, Mathusala,
4
L a m e c h , N o e . Fii a i lui N o e : Sem, H a m , lafet.
5
Fü ai lui lafet: G a m e r , M a g o g , Madai, Iovan, Elisa, T h o b e l , M o s o c h şi
6 7
T h i r a s . Şi fii ai lui G a m e r : Aschanaz, şi Rifath, şi Thorgama. Şi fii ai lui
Iovan: Elisa şi Tharsis, kitienii şi rodienii.
8 9
Şi fii ai lui H a m : Chus şi Mestraim, Phud şi Canaan. Şi fii ai lui
Chus: Saba, şi Evilat, şi Sabatha, şi R e g m a , şi Sebecatha. Şi fii ai lui
10
R e g m a : Saba şi Udadan. Lui Chus sa născut şi N e b r o d , iar acesta a fost
1 M 6
cel dintâi uriaş vânător de pe pământ. [ ]
1,14 Versetele sunt un rezumat la Gen. 5, iar ordinea numelor indică, până la Sem,
succesiunea din tată n fiu. Sem, Ham şi Iafet sunt fiii lui Noe. • „Fii ai lui Noe",
explicativ, nu apare n T M .
1,517 Pasaj aproape identic cu cel din Gen. 10,129. Fiii lui Sem sunt trecuţi, ca şi n
Gen., pe ultimul loc, pentru că de ei depind toate genealogiile ulterioare. • Versetele 1116
şi 1823 apar numai n unele mss., iar Rahlfs le redă n notă:,," Şi Mes[t]raim ia zămislit
pe lodiim, pe anamiim, pe labiin, şi pe nephthaliim, 12 pe patrosoniim, pe chasloniim,
din care au ieşit filistenii şi chaphthorimii. 13 Şi Canaan ia zămislit pe Sidon, ntâiul
născut, pe Chetteu, 14 pe lebuseu, pe Amoreu, pe Gergeseu, 15 pe Eveu, pc Arukeu, pe
Asseneu, 16 pe Aradeu, pe Samareu şi pe Amathi." Pentru vv. 1823, cf. nota 1,17.
1.5 „Elisa" nu apare n T M . Diferenţa ntre formele numelor din L X X şi TM c uneori
foarte mare. Greşelile de transliterare a acestor nume proprii au fost semnalate şi de
Ieronim, iar n tradiţia biblică românească de Samuil Micu, care nota n „Cuvântul
nainte" la 1 Par. (Biblia de la Blaj): „Aşea sânt de stricate numele cărţii acestiia n
cărţile ceale greceşti şi n ceale latineşti, cât să socoteşti că nu jidoveşti nume, ci varvare
şi sarmaticeşti sânt..., din nebăgarea de seamă a scriitorilor [copiştilor]." n ce ne pri-
veşte, vom consema aici, n general, numai diferenţele n plus sau n minus.
1.6 „Rifath": L X X şi chiar unele mss. ebraice concordă cu Gen. 10,3; n schimb TM are
Dphath, diferenţă care se explică probabil prin asemănarea ntre consoanele ebraice re
şi daleth, pe care copiştii le confundau frecvent
1.7 „kitienii şi rodienii", gr. Κίτιοι και "Ρόδιοι: cf. Gen. 10,4. n Num. 24,24, kitienii
apar ntre neamurile blestemate de Balaam.
1,10 „a fost cel dintâi": lecţiune conformă cu T M , dar gr. ήρξατο τοϋ εΐναι poate fi citit
şi, mai nuanţat, „a nceput să fie". Cf AB 1 Chron., p. 3, nota cc: „ ... became a mighty
hunter..." • „uriaş vânător": TM are gibbör, „viteaz", „erou".
22 1 PARALIPOMENE 1
17 18 23 24 25
Fii a i lui S e m : A i l a m , ş i Assur, ş i Arphaxad, [ * ] Sala, Eber,
26 27
Phalec, Ragau, Seruch, N a c h o r , T h a r a , Avraam.
28 29
Iar fii ai lui A v r a a m : Isaac şi ismael. Iar urmaşii ntâiuluinăscut
30
lsmael au fost aceştia: Nabaioth şi Kedar, N a b d e e l , Mabsan, Masma,
Iduma, M a s s e , Choddad, T h a i m a n , 3 1 Iettur, Naphes şi Kedma. Aceştia sunt
32
fiii lui lsmael. Şi fiii Cheturei, concubina lui A v r a a m : ea ia născut pe
Zembran, lexan, Madan, M a d i a m , Sobac, S o e . Şi fii ai lui Iexan: Saba şi
33
Daidan. Şi fii ai lui M a d i a m : Gaipha, şi Opher, şi Enoh, şi Abida, şi
Eldaa.Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.
34
Şi lui A v r a a m i sa născut Isaac. Şi fii ai lui Isaac: Esau şi lacob.
35 3 6
Fu ai lui Esau: EHphas, şi Raguel, şi leul, şi I e g l o m , şi C o r e . Fu ai
lui EHphas: Thaiman şi Omar, Sophar, şi G o o t h a m , şi K e n e z , şi A m a l e c al
1,17 n peste trei sferturi din mss. L X X A , v. 17 este mai lung şi este urmat de vv.
1823: ,, 17 Fii ai lui Sem: Ailam, şi Assur, şi Arphaxad, şi Lud, şi Aram. Fii ai lui Aram:
Os, şi UI, şi Gather, şi Mosoch. 18 Şi Arphaxad 1a zămislit pe Cainan, Cainan la zămislit pe
19
Sala, iar Sala la zămislit pe Eber. Şi lui Eber i sau născut doi fii: numele unuia era Phalec,
20
căci n zilele lui sa mpărţit pământul; numele fratelui său era lectan. Şi lectan ia
zămislit pe Elmodad, pe Saleph, pe Asarmoth, pe Keduran, pe Aizel, pe Declam, 2 2 pe
21
23
Gemian, pe Abimeel, pe Saban, pe Upheir, pe Evila şi pe Oram; toţi aceştia sunt fiii
lui lectan."
1,2427 Versetele sunt un compendiu la Gen. 11,1026, iar ordinea numelor indică, cu
excepţia lui Arphaxad şi Sala, succesiunea din tată n fiu (n descendenţa lui Phalec,
ntâiulnăscut al lui Eber).
1.28 Deşi Isrnael este ntâiulnăscut (Gen. 16,14), Isaac este amintit primul, pentru că
este fiul făgăduinţei (Gen. 21,17).
1.29 „urmaşii ntâiuluinăscut": litt. „Acestea sunt naşterile ntâiuluinăscut".
1,2931 Sunt enumeraţi cei doisprezece fii ai Iui lsmael, fiul lui Avraam şi al lui Agar
(cf. Gen. 25,1315). Autorul dă câteva elemente din liniile genealogice secundare, urmând
să dezvolte pe larg linia principală.
1,3233 Fiii lui Avraam cu Chetura concubina (παλλακή), de fapt nevasta a doua pe care
Avraam a luat1o după moartea Sarrei, sunt consemnaţi n Gen. 25,14. Lipsesc aici fiul
lui lexan, Thaiman, şi fiii lui Daidan.
1^4 n T M , lacob figurează aici cu numele nou, Israel, pe care l primeşte mai târziu
(Gen. 32,28). Esau primeşte un rol secundar, se separă de Israel şi se stabileşte n Edom.
Pasajele următoare, până la sfârşitul capitolului, trec n revistă genealogiile edomite.
1.35 Primii doi fii ai lui Esau sunt cu Ada, iar ultimii trei, cu Elibema (Gen. 36,35).
1.36 „Amalec al Thamnei": gr. της θαµνα Αµαληκ. TM are „Tinfnä' şi 'Amâlëq'\
urmat şi de unele mss. greceşti. n Gen. 36,12 se spune că Amalec era fiul Thamnei,
concubina lui Elifas.
1 PARALIPOMENE 1 23
T h a m n e i . 3 7 Ş i fii a i lui Raguel: Nacheth, Zare, S o m e ş i M o z e . 3 8

F i i a i lui
39
Seir: Lotan, Sobal, S e b e g o n , Ana, Deson, Osar, Daison. Şi fii ai lui
40
Lotan: Chorri, şi A i m a n , şi Ailath, şi N a m n a . FÜ ai lui Sobal: G o l a m ,
41
Manachath, Gaibel, S o b şi Onam. Iar fii ai lui S e b e g o n : A i a şi A n a . Fu ai
lui A n a : Daison. Iar fii ai lui D e s o n : Emeron, şi Eseban, şi Iethran, şi
42
Charran. Şi fii ai lui Osar: Balaan, şi Zucan, şi Iocan. Fii ai lui D a i s o n : Os
şi Arran.
43
Şi aceştia [au fost] regii lor: Balac, fiul lui B e o r , şi numele cetăţii lui
era D e n n a b a . 4 4 Şi [după c e ] a murit Balac, n locul lui a domnit Iobab, fiul
45
lui Zara din Bosorra. Şi [după c e ] a murit Iobab, n locul lui a domnit
46
A s o m din ţinutul thaimaniţilor. Şi [după c e ] a murit A s o m , n locul lui a
domnit A d a d , fiul lui Barad, cel care ia bătut pe madianiţi n câmpia M o a b ,
47
şi numele cetăţii lui era Geththaim. Şi [după c e ] a murit A d a d » n locul lui
48
a domnit Samaa din M a s e c c a . Şi [după c e ] a murit Samaa, n locul lui a
49
domnit Saul din R o o b o t h , [cetatea] de lângă râu. Şi [după c e ] a murit
50
Saul, n locul lui a domnit Balaennon, fiul lui A c h o b o r . Şi [după c e ] a
1.38 Fiii lui Seir Chorreul sunt menţionaţi, cu mici diferenţe de transliterare, n Gen.
36,2028. Faptul că Seir şi descendenţii săi, deşi nu provin din Esau, sunt amintiţi aici,
ca şi n Gen. 36,20 şi urm., alături de familia lui Esau reflectă tradiţia unei legături
puternice ntre grupurile etnice conlocuitoare ale ţinutului Edom ( A B I Chron., p. 8).
1.39 „Ailath, şi Namna": TM are „sora \ui Lölän: Timena"\
1,41 „Fii ai lui Ana": L X X urmează aici T M , deşi n ambele texte este numit un singur
fiu. Ori celelalte nume au fost omise, ori lecţiunea din Sebirim (un corpus ebraic cuprin-
zând glose şi variante) este cea corectă: „fiul lui Ana" ( A B I Chron., p. 5, notaJ).
1,43 n T M şi LXXA versetul ncepe: „Aceştia sunt regii care au domnit n ţinutul Edom
nainte de a domni un rege al fiilor lui israel." Cf. şi Gen. 36,31 pentru aceeaşi lecţiune.
1,4351 Lista regilor edomiţi, care domnesc nainte ca Israel să aibă regi, corespunde cu
Gen. 36,3139. Nu e vorba totuşi de o dinastie n Edom, de vreme ce fiecare „rege" şi
are propria sa reşedinţă din care domneşte. Unii comentatori sunt de părere că statutul
regilor edomiţi este comparabil prin aceasta cu cel al .judecătorilor" lui israel (AB I Chron.,
p. 8). • Insistenţa asupra regilor edomiţi pune oarecum n paralel organizarea superioară
a Edomului n timp ce Israel luptă ncă pentru existenţă, dar poate sugera şi faptul că
poporul ales este n relaţie de rudenie cu populaţiile vecine. Alegerea de către Dumnezeu
nu nseamnă izolare, ci nzestrare cu o misiune n mijlocul celorlalţi ( c / T O B , nota la 1,54).
1,50 n T M : „Ba 'al Hănăn a murit şi a domnit n locul lui Hadhadh şi numele cetăţii lui
era Pă', iar numele nevestei lui era Afheytabh"'ël, fiica lui Mafredh, fiica lui Mey
Zahabh." Aceeaşi lecţiune n L X X Gen. 36,39. n L X X A , după „Phogor" versetul are
completarea: „şi numele nevestei lui era Metabeel, fiica lui Matrad."
24 1 PARAL1P0MENE 12
murit Balaennon, fiul lui A c h o b o r , n locul lui a domnit A d a d , fiul lui

Barad, şi numele cetăţii lui era P h o g o r . 5 1 Şi a murit A d a d . Şi căpeteniile
din E d o m au fost: căpetenia Thamana, căpetenia G o l a , căpetenia lethet,
52
căpetenia Elibamas, căpetenia Elas, căpetenia Phinon, " c ă p e t e n i a K e n e z ,
54
căpetenia Thaiman, căpetenia Mabsar, căpetenia M e g e d i e l , căpetenia
Eram. A c e s t e a erau căpeteniile din E d o m .
1
2 A c e s t e a sunt numele fiilor lui Israel: Ruben, Simeon, L e v i , luda,
lssachar, Z a b u l o n , 2 Dan, Iosif, Beniamin, Neftali, G a d , Aser.
3
Fii ai lui Iuda: Er, Aunan, Selon, trei. 1 sau născut din fiica lui Sava,
canaaneanca. Şi Er, ntâiulnăscut al lui luda, era rău naintea Domnului şi
4
[ E l ] 1a omorât. Şi Thamar, nora lui, ia născut pe Phares şi pe Zara. Cu
5 6
toţii, fiii lui Iuda au fost cinci. Fii ai lui Phares: Arson şi leinuel. Şi fii
ai lui Zara: Zambri, şi Aithan, şi A i m a n , şi Chalchal, şi Dara, cinci cu toţii.
7
Şi fii ai lui Charmi: Achar, piedica lui Israel şi cel care a ncălcat [ c e l e
8 9
făgăduite sub] anatemă. Şi fii ai lui Aithan: Azaria. Şi fiii care i sau
10
născut lui Eseron: Irameel, şi R a m , şi Chaleb, şi A r a m . Şi lui A r a m i sa
născut Aminadab, şi lui A m i n a d a b i sa născut Naasson, căpetenia casei lui
1,5154 Se pare că numele proprii prin care sunt desemnate căpeteniile de trib edomite
sunt mai degrabă toponime decât antroponime. De altfel, nainte de prezentarea listei
corespondente din Gen. 36,4043, se anunţă criteriul după care sunt numite căpeteniile
respective: trimiterile toponimice sunt astfel explicite (cf. Gen. 36,40).
2,12 Cu lista fiilor lui lacob/Israel ncep genealogiile poporului ales. Cf. Gen. 35,2326,
unde sunt amintite şi soţiile lui lacob.
2,3 Se ncepe cu luda, tribul lui David, despre ai cărui descendenţi se vorbeşte cel mai
pe larg. • Despre Er şi răutatea lui, aceeaşi frază laconică şi n Gen. 38,7.
2.7 Pasajul trimite la episodul din lis. Nav. 7,1 dar acolo rezultă că fiul lui Zambri este
Charmi, iar al Iui Charmi, Achar ( T M l numeşte acolo 'Akhăn). n ebr., vb. 'ăkhar n-
seamnă „a tulbura, a mâhni". Aici, n greacă, Achar este numit έµποδοστάτης, „cel care
mpiedică, care ridică un obstacol". • „[cele făgăduite sub] anatemă": n L X X , άναθέµα
este un termen „tehnic" care aparţine atât vocabularului de cult, cât şi celui militar.
„Anatema" era ofranda consacrată n totalitate lui Dumnezeu, iar cel care o ncălca
devenea el nsuşi „anatemă" (cf. Deut. 7,26; lis. Nav. 6,18). Aplicat domeniului militar,
anatema nsemna consacrarea victoriei prin nimicirea n totalitate a prăzilor de război şi
exterminarea prizonierilor (cf. IRg. 15,3 şi urm.). Vezi nota 6,17 la Iis. Nav.
2.8 „fii ai lui Aithan": cf. nota 1,41.
2.9 „Aram" nu apare n T M , nici aici, nici n versetul următor (unde TM are „Ram"), iar
numele lui Chaleb apare, n mod surprinzător, fClubhăy.
2,912 Identic cu Ruth 4,1922.
1 PARALIPOMENE 2 25
11
Iuda, şi lui Naasson i sa născut Salmon, şi lui Salmon i sa născut B o o s ,
12 13
şi lui B o o s i sa născut O b e d , şi lui O b e d i sa născut I e s s a i , şi lui Iessai
i sa născut Eliab, ntâiulnăscut, A m i n a d a b al doilea, Samaa al treilea,
14 15
Nathanael al patrulea, Raddai al c i n c i l e a , A s o m al şaselea, D a v i d
16
al şaptelea. Şi surorile lor: Saruia şi A b i g a i a . Şi fiii Saruiei: Abessa, şi
17
Ioab, şi A s a e l , trei. Şi A b i g a i a la născut pe A m e s s a şi tatăl lui A m e s s a a
fost Iothor ismaelitul.
18
Şi Chaleb, fiul lui Eseron, a avut copii cu Gazuba, nevasta lui, şi cu
19
Ierioth. Şi aceştia [erau] fiii [ G a z u b e i ] : Ioasar, şi Sobab, şi Orna. După ce
a murit Gazuba, Chaleb şia luato [ d e nevastă] pe Ephrath, iar aceasta i la
20
născut pe Or: şi lui Or i sa născut U r i , şi lui Uri i sa născut Beseleel.
21
D u p ă aceea, Eseron a intrat la fiica lui Machir, tatăl lui Galaad, şi a luato
22
[de nevastă] când el era de şaizeci de ani, iar ea i la născut pe Segub. Şi
23
lui Segub i sa născut Iair. El avea douăzeci şi trei de cetăţi n G a l a a d . Şi
Gedsur şi A r a m au luat de la ei satele lui Iair, Canath şi satele ei, cu totul
şaizeci de cetăţi. T o a t e acestea erau ale fiilor lui Machir, tatăl lui Galaad.
24
Şi după moartea lui Eseron, Chaleb a intrat la Ephratha. Şi femeia lui
2,1315 Celelalte pasaje care i amintesc pe fiii lui Iessai nu pomenesc nimic despre
Nathanael, Raddai şi Asom (cf. iRg. 17,1314), nici despre surorile lui David, Saruia şi
Abigaia, ceea ce dovedeşte că autorul Cronicilor a avut la dispoziţie liste mai ample. In
schimb, numărul fiilor lui Iessai nu corespunde cu lRg. 16,1011 unde David este al optulea
2,16 „surorile'': gr. e la singular. Despre fiii Saruiei (ebr. frûyah\ Abessa, Ioab şi
Asael, aflăm n numeroase pasaje din 2Rg. 2,1824; 3,2230; 10,714; 14,1 ; 16,9 şi tn
IPar. 11,68. Nu e clar cine era tatăl lor. Unii comentatori insistă pe ideea că meniio
narea mamei ar fi o reminiscenţă a genealogiei matriiiniare.
2,18 „a avut copii cu Gazuba": construcţia grecească e stranie, ca şi cea din T M . Sar
nţelege mai degrabă „a născuto pe Gazuba", dar n versetul următor ea apare clar ca
nevasta lui Chaleb. Acest Chaleb este diferit de cel de la lPar. 4 , 1 5 , care este fiul Iui
Iephonne şi contemporan cu Beseleel, strănepot al acestui Chaleb.
2,2123 Machir făcea parte din tribul lui Manasse (Num. 26,29), de aceea Iair este
nscris la două triburi, matern şi patern. n timpul cuceririi Israelite la est de Iordan, Iair
ocupă câteva sate la graniţa dintre Bassan şi Galaad (Num. 32,41), pe care arameii şi
gedsuriţii (sirieni) le recuceresc, se pare, mai târziu, n vremeajudecătorilor (cf. Jud 10).
• Despre ceilalţi fii ai lui Machir, cf. IPar. 7,16.
2.23 „au luat": litt, „a luat". • „Toate acestea erau ale fiilor lui...": TM are „Toţi aceştia
erau fiii lui...".
2.24 „Aschod" este transcrierea aproximativă a ebr. 'Afhür, acelaşi cu Or de la IPar.
2,19.50 şi cu Saur din IPar. 4,5. • „tatăl lui Thecoe": cum Thecoa este o localitate din
Iuda, la SE de ierusalim, Aschod este părintele (gr. πατήρ) ei fondator. • „ . . . Ephrata. Şi
femeia Iui Eseron era Abia": TM are „ 'Eptfrăthăh, femeia lui Hefron, tatăl său".
26 i P A R A U POMENE 2
Eseron era A b i a şi ea i 1a născut pe A s c h o d , tatăl lui T h e c o e . Fiii lui

I e r e m e e l , ntâiulnăscut al lui Eseron, erau: Ram, ntâiulnăscut, şi Baana, şi
26
A r a n , şi A s o m , fratele lui. Şi Ieremeel mai avea o altă nevastă, pe nume
27
Atara: ea este mama lui O z o m . Şi fiii lui R a m , ntâiulnăscut al lui
28
I e r e m e e l , erau: Maas, şi lamin, şi A c o r . Şi fiii lui O z o m erau: Samai şi
29
Iadae. Şi fii ai lui Samai: N a d a b şi A b i s u r . Pe nevasta lui Abisur o chema
30
A b i c h a i l şi ea ia născut pe Achabar şi pe M o l i d . Fii ai lui N a d a b : Salad
31
şi A p h p h a i m . Şi Salad a murit fără să aibă c o p i i . Şi fii ai lui A p h p h a i m :
Isemiel. Şi fii ai lui lsemiel: Sosan. Şi fii ai lui Sosan: A c h l a i . 3 2 Şi fii ai lui
33
Iadae: Achisamai, Iether, Ionathan; şi Iether a murit fără să aibă c o p i i . Şi
34
fii ai lui Ionathan: Phaleth şi Ozaza. Aceştia erau fiii lui I e r e m e e l . Şi Sosan
35
nu avea fii, ci numai fiice; dar avea un servitor egiptean, pe nume I o c h e l . Şi
Sosan ia dato lui Iochel, servitorul său, pe fiica sa de nevastă, iar ea i 1a
născut pe E t h i . 3 6 Iar lui Ethi i sa născut Nathan, şi lui Nathan i sa născut
37
Zabed, şi lui Z a b e d i sa născut A p h a l e l , şi lui Aphalel i sa născut O b e d ,
38 39
şi lui O b e d i sa născut leu, şi lui leu i sa născut A z a r i a s , şi lui A z a r i a s
40
i sa născut Chelles, şi Iui Chelles i sa născut Eleasa, şi lui Eleasa i sa
născut Sosomai, şi lui Sosomai i sa născut S a l u m , 4 1 şi lui Salum i sa născut
42
Iechemias, şi lui lechemias i sa născut Elisama. Şi fii ai lui Chaleb,
2,25 „Fiii lui ieremeel" (ebr. Yralfnf'ël, translitérât „Irameel" ia 2,9) erau un clan de
pe graniţa de S a lui luda vecini cu cheniţii ( i R g . 27,10). Au fost, ca şi rudele lor,
calebiţii, absorbiţi n tribul lui luda. Nu au avut un rol important n istoria consemnată de
VT. • „fratele lui": L X X traduce antroponimul ebr. 'Ahyăh. Sa presupus şi că ar fi
numele primei femei a lui Yratfnf 'èl.
231 „fii ai lui...": cf. nota 1,41.
2,32 „Iadae: Achisamai": TM are „Yădnă ', fratele lui ( 'αηΐ) emmay".
2,34 „Sosan nu avea fii": la fel şi n T M , dar textul nu corespunde cu v. 3l care i
atribuie lui Sosan un fiu, pe Achlai.
2,42 „Şi fiii lui Marisa...": text neclar, ca şi n T M , care nsă distinge ntre Meyăh,
ntâiulnăscut al Iui Kălebh, şi acesta din urmă, Măreăh. Din ebr. se poate traduce
punând „fiii" la singular, ca şi n alte locuri: „Şi fiul său (al lui Ziph) a fost Măreăh,
tatăl lui Hebtfron"
2,4243 Marisa, Ziph, Hebron sunt toponime. Numele de localităţi sar putea datora
părinţilor fondatori. De exemplu, Hebron era deja o cetate cunoscută de pe vremea lui
Avraam (Gen. 13,18), ulterior prima capitală a lui David. Maresa este o cetate din sudul
Iudeei, pe drumul dintre Hebron şi Wadi Zeiţa. Ziph este o localitate tot din sudul
Iudeei, la graniţa cu Edom. Textul reproduce genealogii foarte vechi.
2,44 „şi lui lercaan": TM are „şi lui Rekhem", al treilea fiu al lui Chebron (cf. ν. 43 unde
L X X are Recom pentru TM Rekhem).
1 PARALIPOMENE 2 27
fratele lui I e r e m e e l : Marisa, ntâiul său născut, acesta e tatăl lui Ziph. Şi
43
fiii lui Marisa, tatăl lui Chebron. Şi fii ai lui Chebron: Core, şi Thapus,
44
şi R e c o m , şi S e m a a . Şi lui Semaa i sa născut R a e m , tatăl lui Iercaan, şi
45
lui Iercaan i sa născut Samai. Şi fiul său [a fost] M a o n şi M a o n [a fost]
46
tatăl lui Baithsur. Şi Gaipha, concubina lui Chaleb, ia născut pe Arran,
47
şi pe M o s a , şi pe G e z u e . Şi lui Arran i sa născut G e z u e . Şi fii ai lui
48
Iadai: R a g e m , şi loatham, şi G e r s o m , şi Phalet, şi Gaipha, şi Sagaph. Şi
49
M o c h a , concubina lui Chaleb, ia născut pe Saber şi pe Tharchna. Şi [tot
ea] la născut pe Sagaph, tatăl lui Marmena, şi pe Sau, tatăl lui Machabena
şi tatăl lui Gaibaa. Şi fiica lui Chaleb [era] Ascha. A c e ş t i a erau fiii lui
Chaleb. Fii ai lui Or, ntâiulnăscut al Ephrathei: Sobal, tatăl lui
51
Cariathiarim, Salomon, tatăl lui Baithlaem, A r i m , tatăl lui Baithgedor.
52
Şi fiu lui Sobal, tatăl lui Cariathiarim: Araa, Esi, A m m a n i t h , 5 3 Emospheos,
[cei din] cetatea Iair, aithaliţii, şi miphithiţii, şi esamathiţii, şi emasaraiţii;
54
din aceştia sau tras saratheii şi esthaoleii. Fii ai lui Salomon: Baithlaem,
[cei din] Netophath, Ataroth din casa lui Ioab şi jumătate din [casa] lui
5S
Manathi, esareii, familiile scribilor, care locuiau n Iabes, thargathiţii,
2,4647 Textul prezintă o lacună: ntre cele două versete trebuie să mai fi fost con-
semnată o generaţie, pentru că, altfel, linia directă este ntreruptă.
2.49 Despre Ascha ( T M 'Akffsăh), fiică a lui Chaleb şi nevastă a lui Gothoniel ( T M
•Oth nï'ëî), cf. Iis. Nav. 15,16-19.
e
2,50-54 Genealogiile acestea reiau seria deschisă la IPar. 1924. Sunt urmaşii lui
Aschod/Or ( T M 'Afhür).
2.50 „tatăl lui Cariathiarim": Sobal este părintele fondator al Cariathiarimului, cetate a
gabaoniţilor pe graniţa dintre Iuda şi Beniainin. Cf. şi nota de la IPar. 2,4243.
2.52 „Esi, Ammanith": TM are faatï hamnfnuhôth, Jumătate din Afnuhöth" (emendat
de specialişti n Mănajft, ca la v. 54).
2.53 „Emospheos": traducătorul a citit ca antroponim ebr. mifp'höth, „din clanurile". •
„aithaliţii... emasaraiţii": cele patru nume de populaţii au pluralul ebraic Im. La fel şi
lav. 55.
2,55 „scribi": gr. γραµµατείς este o traducere a ebr. soph'rm, nume de clan. • „Kineii"
(ebr. qëyrit) sunt un trib de madianiţi care apar pentru prima oară ca locuitori ai
Canaanului patriarhal (Gen. 1519). Pe vremea judecătorilor, ei se alătură tribului lui
Iuda(Jud. 1,16). Rechabiţii se trag din lonadab, fiul lui Rechab, un kineu. Sunto familie
aparte, care evită civilizaţia statornică şi, după exemplul strămoşului lonadab, practică
nomadismul ca n vremea rătăcirii n pustie. Au avut o importantă influenţă religioasă n
Israel, până n vremea lui Iisus Hristos. • „Mesema": lecţiune după LXXB. L X X A are
Aimath, apropiat de TM Hammath (pe care S. Talmon l traduce „familyinlaw", apud
AB I Chron., p. 12, nota 55).
28 1 PARAU POMENE 23
samathiiţii, socathiiţii. A c e ş t i a sunt kineii, care se trag din M e s e m a , tatăl

casei lui Rechab.
1
3 Şi aceştia au fost fiii lui D a v i d care i sau născut n H e b r o n :
ntâiulnăscut, A m n o n , din A c h i n a a m iezraelita, al doilea, Daniel, din
2
A b i g a i a carmelita, al treilea, Abessalom, fiul M o c h e i , fiica lui T h o l m a i ,
regele din Gedsur; al patrulea, A d o n i a , fiul A g g i t h e i ; 3 al cincilea, Saphatia,
4
[fiul] Abitalei; al şaselea, Iethraam, din A g l a , nevasta lui [ D a v i d ] . Şase
[ f i i ] i sau născut n H e b r o n , iar el a domnit a c o l o şapte ani şi şase luni, şi n
5
Ierusalim treizeci şi trei de ani. Şi aceştia i sau născut n Ierusalim:
Samaa, Sobab, Nathan şi S o l o m o n , toţi patru din Bersabea, fiica lui A m i e l .
6 7
Şi [alţi n o u ă ] : Ibaar, şi Elisama, şi Eliphalet, şi N a g e , şi N a p h a g , şi
8 9
Ianue, şi Elisama, şi Eliada, şi Eliphalet nouă. T o ţ i fiii lui D a v i d , pe
lângă fiii concubinelor Iui. Şi T h e m a r [era] sora lor.
10
Fii ai lui S o l o m o n : R o b o a m , Abia, fiul lui; Asa, fiul lui; Iosaphat, fiul
lui; 1 1 Ioram, fiul lui; Ochozia, fiul lui; Ioas, fiul l u i ; 1 2 Amasias, fiul lui; Azaria,
13
fiul lui; loathan, fiul lui; A c h a z , fiul lui; Ezekias, fiul lui; Manasses, fiul
14 15
lui; A m o n , fiul lui; Iosia, fiul lui. Şi fii ai lui Iosia: ntâiulnăscut,
3,14 Aceeaşi genealogie ca şi la 2Rg. 3,25, cu două excepţii: n 2Rg. 3,3, al doilea
născut este Daluia, iar n 2Rg. 3,4 al patrulea fiu este Ornia, al Pheggithei. Dacă „Ornia"
poate fi considerată o lecţiune greşită a numelui „Adonia", n primul caz ne aflăm n faţa
unei situaţii greu de explicat. Pentru acelaşi personaj, TM are aici Daniel, dar Kil'ab n
2Rg. 3,3. Dacă n 2Rg. 3,3, L X X A şi Β au „Daluia", aici doar LXX1A are „Daluia", n
timp ce LXXB oferă varianta „Damniel". Rahlfs reţine lecţiunea corectată „Daniel".
3,58 Lista fiilor lui David născuţi la Ierusalim corespunde celei din 2Rg. 5,1416.Î6,
dar prezintă anumite diferenţe. Pe lângă unele diferenţe de transliterare a numelor,
aceasta este mai scurtă. Totuşi, având n vedere că v.löa din 2Rg. 5 lipseşte din T M , iar
lista din lPar. 3,56 se repetă n IPar. 14,56, atât n L X X , cât şi n T M , lista corectă
trebuie să fi fosi cea din I Par. • „toţi patru": de fapt, numai Solomon era fiul Bersabeei,
Sa propus emendarea n „al patrulea". • Amiel, tatăl Bersabeei ( T M are aici Bathsüa ')
este numit n 2Rg. 11,3 Eliab. O lectură grăbită a ebr. 'El'ăm: Amiel este pur şi simplu
o inversare a elementelor componente ale numelui.
3,1016 Aceasta este lista regilor Iui [uda până la exilul n Babilon. Dintre descendenţii
direcţi ai lui Solomon, până la Iosia, lipseşte Atalia, fiica Iui Achab şi soţia lui Ioram
(cf. 2Par. 24), pentru că e de altă religie.
3,15 loanan nu mai apare nicăieri ca ntâinăscut al lui Iosia. Trebuie să fie vorba despre
Ioachaz, variantă explicabilă prin ezitarea copistului. n 1er. 22,11, ntâiulnăscut al lui
Iosia primeşte, ca al doilea nume, probabil, pe acela de Sellem.
1 PARALIPOMENE 34 29
Ioanan; al doilea, I o a k i m ; al treilea, Sedekia; al patrulea, Salum. Şi fii ai

17
lui I o a k i m : Iechonias, fiul lui, [ ş i ] Sedekias, fiul lui. Şi fii ai lui Iechonias
18
din robie: Salathiel, fiul lui, M e l c h i r a m , şi Phadaias, şi Sanesar, şi
19
Iekemia, şi O s a m o , şi Denethi. Şi fii ai Iui Salathiel: Z o r o b a b e l şi Semei.
20
Şi fii ai lui Z o r o b a b e l : M o s s o l a m o s , şi Anania, şi Salomith, sora lor, şi
21
[ncă] cinci: A s u b e , şi O o l , şi Barachia, şi Asadia, şi Asobaesd. Şi fii ai
lui Anania: Phalletia, şi Isaia, fiul lui; Raphaia, fiul lui, şi Orna, fiul lui;
Abdia, fiul lui; Sechenia, fiul I u i . 2 2 Şi fiul lui Sechenia: Samaia. Şi fii ai lui
23
Samaia: Chattus, şi I o e l , şi M a r i , şi N o a d i a , şi Saphath, şase. Şi fii ai lui
24
N o a d i a : Elithenan, şi Ezekia, şi Ezrikam, trei. Şi fii ai lui Elithenan:
Oduia, şi Eliasib, şi Phalaia, şi Akun, şi Ioanan, şi Dalaia, şi A n a n i , şapte.
1 2
4 Şi fii ai lui Iuda: Phares, Arson, şi Charmi, şi Or, S u b a l , şi Raia, fiul
lui. Şi lui Subal i sa născut leth, şi lui leth i sau născut A c h i m i şi Laad.
A c e ş t i a sau născut n Sarath. 3 Şi aceştia, fiii lui A i t a m : Iezrael, şi R a g m a ,
4
şi Iabas, iar pe sora lor o chema Eselebbon. Şi Phanuel [era] tatăl lui
G e d o r , şi A z e r [era] tatăl lui Osan. A c e ş t i a erau fiii lui Or, ntâiulnăscut al
5
Ephrathei, tatăl lui Baithlaem. Şi Saur, tatăl lui T h e c o e , avea două
3.16 Am tradus textul literal, lăsând ca unică soluţie de dezambiguizare conjuncţia

copulativă. Sedekias nu este fiul lui Iechonias, cum sar putea nţelege n prima instanţă,
ci fratele lui şi unchi al lui Sedekias, ultimul rege al [udeii.
3.17 „iechonias din robie": gr. Ιεχονια1ασιρ 1 traducătorul interpretează ca nume
propriu ebr. 'assir, „prizonier".
3.18 „Denethi": ebr. tfdhabh'yăh.
3.19 TM l indică pe F'dhăyăh ca tată al lui Zorobabel, fapt care intră n contradicţie cu
2Ezr. 3,2. L X X este consecventă din acest punct de vedere.
3.20 „şi [ncă] cinci": nu apare n T M , unde textul ncepe direct cu antroponimele. Unii
traducători au introdus, pentru clarificare, „Fiii lui Afsullam" (e.g. BJ, TOB).
4,2 „(Şi lui) Subal": TM are If'ăyah ( L X X Raia), stabilind descendenţa Subal
RaiaIeth. Cf. şi 2,5052 unde ntâiulnăscut al lui Subal (Sobal) este Araa. • „Aceştia
sau născut n Sarath": litt. „Acestea [sunt] naşterile din Sarath". • Sarath (ebr. ăr* 'ăh)
era o cetate din câmpia lui Iuda, localizată Ia nord de Wadi al Sarar, n Biblie, Valea
Sorec.
4,34 Aitam (ebr. 'Eytăm) era un sat din ţinutul deluros al Iui Iuda, reconstruit de
Roboam (2Par. 11,6). Astăzi este identificat cu Qirbet elHoh, situat la aproximativ 10
km sudvest de Ierusalim. Comentatorii consideră că aici lipsesc două nume: cel al lui
Or (Wir) şi al unui fiu al acestuia, ntemeietor al localităţii Aitam. • Gedor („Geddon",
Iis. Nav. 15,58) este, de asemenea, o cetate din luda.
4,5 Cf. IPar. 2,24 şi nota ad loc.
30 PARALIPOMENE 4
6
neveste: A o d a şi Thoada. Şi A o d a ia născut pe Ochazam, şi pe Ephad, şi
7
pe Thaiman, şi pe Astheran. T o ţ i aceştia [erau] fiii A o d e i . Şi fiii T h o a d e i :
8
Sareth, şi Saar, şi Ethnan. Şi lui C o s i sau născut Enob şi Sabeba. Şi
9
odraslele fratelui Rechab, fiul lui Iarim. Şi Igabes a fost mai faimos
decât fraţii săi; m a m a sa ia dat numele Igabes, zicând: „ L a m născut cu
10
durere." Şi Igabes 1a chemat pe Dumnezeul lui Israel, zicând: „ B i n e c u
vânteazămă, şi sporeştemi hotarele, şi mâna Ta să fie cu mine, şi să ai
ştire de mine, ca să nu fiu umilit." Şi D u m n e z e u ia dăruit tot ce a cerut.
11
Şi lui Chaleb, tatăl A s c h e i , i sa născut Machir; acesta [a fost] tatăl lui
12
Assathon. Şi lui Assathon i sau născut Bathrephan, şi Phessee, şi Thana,
părintele cetăţii [lui] Naas, fratele lui Eselon kenezitul: aceştia [erau] bărbaţii
13
din Repha. Şi fii ai lui K e n e z : Gothoniel şi Saraia. Şi fii ai lui Gothoniel:
14
Athath. Şi lui Manathi i sa născut Gophera. Şi lui Saraia i sa născut
4.8 „odraslele": gr. γέννησις (cuvânt rar şi târziu), „progenitură, odraslă". • „fratelui
Rechab": ebr. 'Afaa^hël: traducătorul a tradus prima parte a numelui, 'Ah („frate").
4.9 „cu durere", n text ώς γαβες, ebr. be'o
ebh, „cu durere". Lui Igabes din L X X i
corespunde, n T M , Ya"be
şi este acelaşi, prin metateza consoanelor radicale, cu
numele precedent Sabeba ( T M Ha
obhebhăh).
4.10 Particula greacaèàv, de regulă condiţională, are aici (la nceputul cererii lui Igabes)
valoare exclamativă. Dacă nsă e considerată condiţională, trebuie să presupunem o apo
doză, inexistentă n text, care va fi conţinut o promisiune a lui Igabes faţă de Dumnezeu
(„Dacă mă binecuvântezi, . . . " ) . Traducerea nu elimină nici una dintre posibilităţi. • „să
ai ştire de mine": gr. ποιήσεις γνώσιν, litt, „vei face cunoaştere / cunoştinţă", adică „să
ai la cunoştinţă", „să ai ştire". Cf. \ Rg. 2,3: „Dumnezeul cunoaşterilor". TM are „alungă
nenorocirea".
4.11 „Chaleb, tatăl Aschei": TM are ,J?lübh, fratele Iui ukăh".
4.12 „părintele cetăţii [lui] Naas": Naas (ebr. Năhas) este o cetate nemenţionată n alt
oc: poate fi actualul Der Nahaş (n Valea Arabah). Dacă nsă citim „cetatea lui Naas",
ne amintim de tatăl surorilor vitrege ale lui David, Abigaia şi Saruia (cf. 2Rg. 17,25), cu
o generaţie mai bătrâne decât vjitorul rege, pe care alte manuscrise greceşti le consideră
fiice legitime ale lui Iessai. Poate fi nsă şi alt personaj, mai greu de identificat. AB [
Chron. (ad loc.) interpretează ebr. 'IrNăhă ca antroponim: „the father of Irnahash".
• „fratele lui Eselon kenezitul": nu apare n T M .
4.13 Acest Kenez este fratele lui Chaleb, fiul lui Iephonne. • )tAthath": la fel şi n T M ,
dar LXXL şi Vulg. au n plus „şi Meonothai/Maonathi", continuând n mod firesc genea-
logia lui Kenez.
4.14 „Ageaddair": lecţiune după LXXB, reţinută şi de Rahlfs. L X X A are „Ges
Raseim", o transliterare apropiată de ebr. Gey ' harăm • „dulgheri": gr. τέκτων poate
desemna orice lucrător n lemn, tâmplar, dulgher, sculptor, sau artizan n general.
1 PARALIPOMENE 4 31
Ioab, tatăl lui Ageaddair, [numiţi astfel] pentru că erau d u l g h e r i . 1 S Şi fii ai lui
16
Chaleb, fiul Iui lephonne: Era, A l a şi N o o m . Şi fii ai lui A l a : K e n e z . Şi
17
fiul lui, G e s e e l , A m e a c h i , şi Zapha, şi Zaira, şi Eserael. Şi fii ai lui Esri:
Iether, M o r a d , şi A p h e r , şi Ialon. Şi lui lether i sa născut M a r o n , şi Semai,
18
şi Mareth, tatăl lui Esthemon. Şi nevasta lui, adică A d i a , la născut pe
lared, tatăl lui G e d o r , şi pe A b e r , tatăl lui Sochon, şi pe Iecthiel, tatăl lui
Z a n o . Aceştia [erau] fiii G e l i e i , fiica lui Faraon, pe care a luato M o r e d [de
19
nevastă]. Şi fiii femeii lui lduia, sora lui N a c h e m . Şi Dalia, tatăl Cheilei,
şi Semeion, tatăl lui Ioman. Şi fiii lui N a e m , tatăl C h e i l e i : A g a r m i şi
Esthemoe M a c h a t e u l . 2 0 Şi fii ai lui S e m i o n : A m n o n , şi Rana, fiul lui Anan,
şi T h i l o n . Şi fii ai lui Isei: Zoath şi fiii lui Zoath.
21
Fii ai lui S e l o m , fiul lui Iuda: Er, tatăl lui Lecha, şi Laada, tatăl lui
Maresa, şi cei născuţi ai familiilor ephrath abac din casa lui E s o b a , 2 2 [ a p o i ]
4.15 Chaleb al lui lephonne nu trebuie confundat cu Chaleb, fiul lui Eseron de la IPar.
2,9. • „Şi fii ai lui Ala: Kenez": T M are „fii ai lui 'Elăah şi Kenaz Qnaz". • Kenez din
acest verset este nepotul lui Chaleb al lui lephonne.
4.16 „Geseel": se nţelege că Geseel este fiul lui Kenez de la sfârşitul v. 15, dar lecţiunea
este nesatisfăcătoare n context. n alte manuscrise ( L X X A şi minusc.) apare „Şi fiii lui
Ialleel [i.e. Geseel]: Ziphli, şi Zaipha, şi Theria, şi Eserael". TM are la fel: „Şi fiii lui
Thallef'ëlZïph."
4.17 „Şi lui Iether i s1a născut": TM are „ea a născut". Unii comentatori consideră că e
vorba de Gelia (Bithiah), fiica lui Faraon, soţia lui Mored / Morad Maron, Semai şi
Mareth ar fi astfel fiii Geliei. n acest context, sar putea nţelege că n v.i8 ( T M ) e
vorba de fiii celeilalte soţii a lui Mored („iudeeana"), şi că precizarea „aceştia erau
fiii Geliei" se referă la fiii enumeraţi n v. 17 (cf. AB 1 Chron., p. 26 nota 17; p. 29) .
• „Esthemon": Εσθεµων este transiiterarea ebr. 'Effmoa', cetate din luda, menţionată
n lis.Nav. 15,50 („Escaiman") şi n lRg. 30,28 („Esthie").
4.18 „adică Adia": TM are „iudeeana". • Lipsesc din listă fiii Geliei. Vezi explicaţiile
din nota 4,17, dar poate fi vorba şi de o lacună atât n textul grecesc, cât şi n cel ebraic.
4.19 Verset dificil şi n ebr. „Şi Dalia, tatăl Cheilei, şi Semeion, tatăl lui Ioman. Şi fiii lui
Naem": nu apare n TM (poate ca rezultat al unei haplografii).
4.20 „fiul lui Anan": TM are BenHănăn.
4,2123 n paralel cu genealogiile, pasajul menţionează unele bresle de meşteşugari şi
cetăţile n care sau ntemeiat şi dezvoltat acestea dea lungul timpului. Legătura dintre
Iuda şi Moab aminteşte de cartea Ruth (cf. AB 1 Chron., p. 30).
4.21 Genealogia de faţă se leagă de cea ncepută la IPar. 2,3, dar cu precizarea că Er,
tatăl lui Lecha, nu este acelaşi cu Er, fratele lui Selom, de la versetul citat. • „cei născuţi
ai familiilor": gr. γενέσεις οικιών, litt, „naşterile familiilor / caselor". Unii comentatori
( A B I Chron., p. 26 nota 21) nţeleg aici prin „familii" breslele ţesătorilor de in (vezi
32 1 Ρ A R A L ! ΡΟΜΕΝΕ 4
Ioachim şi bărbaţii din C h o z e b a , şi loas, şi Saraph, care locuiau n M o a b şi

23
pe care ia ntors abederin athukiin. Ei erau olari şi locuiau n N a t a i m şi
n Gadera, alături de rege, la curtea lui: sau ntărit şi au locuit a c o l o .
24 25
Fii ai lui S i m e o n : N a m u e l şi Iamin, Iarib, Zare, S a u l . Fiul lui [Saul
a fost] Salem, al cărui fiu [a fost] Mabasam, al cărui fiu [a fost] Masma,
26
al cărui fiu [a fost] A m u e l , al cărui fiu [a fost] Sabud, al cărui fiu [a fost]
Zacchur, al cărui fiu [a fost] S e m e i . 2 7 Şi Semei a avut şaisprezece fii şi trei
fiice. nsă fraţii lui aveau puţini fii şi familiile lor la un loc nu erau atât de
28
numeroase precum cele ale fiilor lui Iuda. Au locuit n Bersabea, şi [ n ]
29
Sama, şi [ n ] M o l a d a , şi [ n ] Esersual, şi [ n ] Balaa, şi [n] Boasom, şi
30 31
[ n ] Thulad, şi [ n ] Bathuel, şi [ n ] Erma, şi [ n ] Seclag, şi [ n ]
Baithmarchaboth, şi [ n ] jumătate din Sosim, şi [ n ] casa Barumseorim.
32
A c e s t e a [erau] cetăţile lor până la domnia lui D a v i d . Iar aşezările lor:
nota n continuare). • „ephrath abac"1: gr. εφραθ apcnc reprezintă transcrierea unor
cuvinte ebraice. TM are 'abhodhat habbu
, „producătorii de in subţire". Alte mss. L X X
interpretează ca un nume propriu.
4.22 „locuiau": TM are „erau stăpâni" sau, după altă interpretare, „sau nsurat". • „ia
ntors abederin athukiin": iarăşi cuvinte ebraice transcrise ca atare. Brenton inter-
pretează: „Lea schimbat numele n Abederin şi Athukiin." TM are hadctbhărm
'attqtn, „lucruri vechi" ( A B I Chron., ad loc: „these traditions are old"), dar propoziţia
n ntregime e greu de interpretat.
4.23 Relaţiile de vasalitate descrise succint aici au fost confirmate de descoperiri
arheologice. n diferite zone din ludeea sau descoperit n jur de două sute de amfore, cu
dedicaţia „pentru rege". Se pare că respectivele amfore conţineau diverse produse (ulei,
vin, cereale) ca tribut n natură. De altfel, numele Nataim (ebr. n"iă'mt „plantaţii") şi
Gadera (gedherăh} „mprejmuire, ocol") trimit la lucrări agricole.
4,27 „şi trei fiice": TM şi Vulg. au „şase fiice". • Tribul lui Simeon, mai puţin numeros,
era aproape absorbit n masa tribului lui Iuda, pe timpul lui David. Dispersia lor n tot
Israelul este anunţată de [acob pe patul de moarte n Gen. 49,7. Simeoniţii nu apar nici
n binecuvântarea lui Moise (Deut. 33). Totuşi, sub Ezekias, iau nfrânt pe amaleciţi
(IPar. 4,4143) şi i sau alăturat lui Asa n restaurarea Templului (2Par. 15,9). După exil,
tribul nu mai este atestat.
4,2832 Lista cetăţilor simeoniţilor concordă, cu câteva modificări de transiiterare, cu
cea din Iis. Nav. 19,28. Teritoriul pe care l ocupă este cel din extremitatea sudică a
Iudeii. Un semn al integrării lor tn Iuda este atribuirea, n lis. Nav. 15,2632, a aceloraşi
cetăţi fiilor lui [uda.
4.31 „casa Barumseorim": TM are „n Bëyth Bire 7 şi n a 'aray\rrC\
4.32 Am tradus επαυλις prin „aşezare" (cf. Iis. Nav. i5,28 şi nota ad loc.). Aceste
επαύλεις erau mici aşezări rurale, un fel de cătune, dependente de o cetate din preajmă.
1 PARALIPOMENE 4 33
Aitam, şi Enremmon, şi T h o c c a n , şi Aisan, cinci cetăţi. T o a t e aşezările

lor ncercuiau acele cetăţi până Ia Baal. Aceasta este stăpânirea lor şi
nscrierea l o r . 3 4 Şi M o s o b a b , şi l e m o l o c h , şi Iosia, fiul lui A m a s i a , 3 5 şi I o e l
36
(acesta era fiul lui Isabia), fiul lui Saraia, fiul lui A s i e i , şi Elioenai, şi
37
lacaba, şi lasua, şi Asaia, şi Ediel, şi lsmael, şi B a n a i a , şi Zuza, fiul lui
Sephei, fiul lui A l l o n , fiul lui Iedia, fiul lui Samari, fiul lui S a m a i a . 3 8 A c e ş -
tia, nşiraţi pe nume, erau căpetenii ntre cei născuţi ai [ f a m i l i i l o r ] lor şi sau
39
nmulţit din plin n casele lor părinteşti. Şi au mers până au ajuns n
Gerara, până la răsărit de G a i , ca să caute păşuni pentru turmele l o r . 4 0 Şi au
găsit păşuni grase şi bune şi pământ ntins n faţa lor şi pace şi linişte,
pentru că nainte v r e m e a c o l o locuiseră [câţiva] dintre fiii lui C h a m . 4 1 Şi, n
zilele lui Ezekias, r e g e l e din Iuda, au venit cei sus pomeniţi şi leau lovit
[acestora din urmă] casele şi [iau bătut] pe mineii pe care iau găsit a c o l o ;
şi iau dat ca anatemă până n ziua de astăzi şi sau aşezat n locul lor,
42
pentru că acolo [au aflat] păşuni pentru turmele lor. A p o i , din rândul
fiilor lui S i m e o n sau dus la muntele Seir cinci sute de bărbaţi, n frunte cu
43
Phalettia, şi N o a d i a , şi Raphaia, şi O z i e l , fiii lui lesi. Şi au bătut rămăşiţa
celor scăpaţi ai amaleciţilor şi au locuit a c o l o până n ziua de astăzi.
Mai multe επαύλεις alcătuiesc hinterlandul (κατάσχησις, „teritoriul, posesiunea,

ţinutul") cetăţilor menţionate. • „cinci": totalul de cinci se explică doar dacă n loc de o
singură aşezare „Enremmon" se socotesc două, ceea ce e sugerat de grafia corespon-
dentului ebraic 'Ayin Rimmön.
433 „nscrierea": gr. καταλοχισµός nseamnă „nscriere, nregistrare, recrutare" (neo-
logism). AB 1 Chron. traduce n mod constant „official genealogy".
435 Urmăm lecţiunea stabilită de Rahlfs, dar T M , Vulg, şi L X X A au „Ioel, lehu fiul
lui loşibiah, fiul lui...".
4.39 Gerara era o cetate la 18 km sudest de Gaza (Gen. 10,19), la poalele munţilor din
[uda. Aici i nfrânge Asa pe etiopienii conduşi de Zareh (2Par. 14,1314). • „Gai": TM
are „vale".
4.40 Descendenţii Iui Canaan, fiul lui Cham (cf. Gen. 9,18), sunt locuitorii ancestrali ai
Palestinei.
4.41 „Mineii'' din L X X ( Μ ι ν α ί ο ι ) au fost identificaţi cu maoniţii din 2Par. 20,1. Erau un
trib arab, numiţi astfel după cetatea Maan, situată la sudest de Petra. Menţionarea
Muntelui Seir din versetul următor indică zona Edom ca centru de desfăşurare a acţiu-
nilor. TM are me 'unm, care poate fi nţeles ca „adăposturi" sau ca numele unei populaţii
amintite n 2Cron. 20,1. • „iau dat ca anatemă": gr. άνεθεµάτισαν. Cf. nota 2,7.
4,43 Aceasta este unica menţiune biblică a acţiunii antiamalecite a lui Ezekias.
34 1 PARALIPOMENE 5
1
5 Fiii lui Ruben, ntâiulnăscut al lui Israel: el era ntâiulnăscut, dar,
pentru că sa suit n patul tatălui său, acesta ia dat binecuvântarea fiului său
Iosif, fiul lui Israel, şi [lui R u b e n ] nu i sau [ m a i ] socotit drepturile de ntâi
2
născut. Căci Iuda era tare n putere ntre fraţii săi şi din el avea să iasă o
căpetenie, şi binecuvântarea [ia fost dată] lui I o s i f . 3 Fiii lui Ruben, ntâiul
4
născut al lui Israel: Enoh şi Phallus, A r s o n şi Charmi. Fii ai lui l o e l :
5
Semei şi Banaia, fiul lui. Şi fii ai lui G u g , fiul lui S e m e i : fiul lui [a fost]
6
M i c h a , al cărui fiu a fost Recha, al cărui fiu a fost Baal, al cărui fiu a fost
5.1 Cronistul face aluzie la Gen. 35,22 şi explică de ce, deşi ntâinăscut, Ruben nu
beneficiază de acest drept. Mai mult, autorul trimite şi la episodul binecuvântării fiilor
lui Iosif (Gen. 48,5). • „drepturile de ntâinăscut": gr. πρωτοτόκια. Pentru acelaşi
termen, cf. Gen. 25,3132. Problema drepturilor fiului ntâinăscut, precum şi condiţiile
transferării acestora asupra altui fiu sunt tratate, printre alţii, de I. Mendelsohn tn
articolul „On the Preferential Status of the Eldest Son", n Bulletin of the American
Schools of Oriental Research, 156 (1959). ntâiulnăscut primea prima şi cea mai bună
parte din moştenirea părintească, dar participa apoi şi la mpărţirea n mod egal cu fraţii
săi a moştenirii rămase. De exemplu, n cazul a doi fraţi, cel mai mare primea două părţi
(dreptul de ntâinăscut, respectiv jumătate din ce rămânea), n timp ce mezinului i
revenea o singură parte (cealaltă jumătate). n privinţa fiilor lui Iacob, cutuma este
parţial respectată, pentru că iosif (cel care primeşte „binecuvântarea", cf. ν. următor) va
lua două teritorii (pentru cei doi fii ai săi, Mânase şi Efraim), dar numărul teritoriilor
mpărţite rămâne n mod simbolic doisprezece pentru că tribul lui Levi, datorită statului
său special, nu participă la moştenire, fiind recompensat n alt fel. Cf. AB [ Chron., pp.
3536. • Tribul lui Ruben a ocupat teritoriul din estul Iordanului, fiind mărginit n sud de
râul Arnon şi nvecinat n nord cu tribul lui Gad (care i va şi asimila teritoriile destul de
repede, după cum lasă de nţeles inscripţia lui Meşa, sec. al iXlea Î.H. cf. AB I
Chron., pp. 37, 38).
5.2 „binecuvântarea": TM are tfkhorăh, „dreptul de ntâinăscut". Autorul semnalează
poziţia preeminentă politic şi militar a lui luda. Totuşi, consecvent principiilor sale
religioase, cronistul nu poate trece sub tăcere faptul că drepturile de ntâinăscut lea
primit Iosif, chiar dacă urmaşii acestuia din regatul de nord se vor face vinovaţi de
apostazie ( T M este aici mai explicit decât textul gr.). Constatarea „din el [i.e. luda] avea
să iasă o căpetenie" este o aluzie la marii regi ai lui Israel (David şi Solomon),
descendenţi ai lui iuda; cronicarul se referă la legitimitatea regalităţii iudaice, n
contrapartidă cu cea israelită, vinovată de apostazii şi schisme. Pasajul, ca şi Gen. 49,10,
a fost interpretat şi n sens mesianic de tradiţia patristică şi rabinică. n locul vagului
„căpetenie, conducător", varianta siriacă oferă „regele Mesia (Unsul)".
5,4 ,,şi Banaia, fiul lui. Şi fii ai lui Gug, fiul lui Semei": TM are „al cărui fiu a fost
e
Gogh, al cărui fiu a fost im T. La fel şi Vulg.
5,6 Thaglathphalnasar este transi iterarea greacă a lui Tiglatpileser III (nume atestat pe
tăbliţe, n asiriană, sub forma TukultiapilEsharra care se traduce „ncrederea mea este
I PARALIPOMENE 5 35
Beera, pe care la strămutat Thaglathphalnasar, r e g e l e A s i r i e i . El era căpe-

7
tenia [ f i i l o r ] lui Ruben. Fraţii lui, din familia lui, după nscrierile lor pe
generaţii: căpetenia I o e l , şi Z a h a r i a , 8 şi Balec, fiul lui O z u z , fiul lui Sama,
9
fiul lui I o e l . A c e s t a locuia n A r o e r , [până] la N a b a u şi B e e l m a o n , iar spre
răsărit, până unde ncepe pustiul de la râul Eufrat, căci avea multe turme n
10
ţinutul Galaad. n z i l e l e lui Saul, [rubeniţii] au purtat război cu vecinii, şi
au căzut n mâinile lor cei care locuiau n corturi, până la răsărit de Galaad.
11 12
Fiii lui Gad locuiau n faţa acestora, n Basan, până la Selcha. Ioel
[a fost] ntâiulnăscut, şi Sapham al doilea, şi Iani, scribul din Basan, [al
13
treilea]. Şi fraţii lor, după casele familiilor lor: M i c h a e l , M o s o l l a m , şi
14
Sebee, şi I o r e e , şi Iachan, şi Z u e , şi O b e d , şapte. Iată fiii lui A b i c h a i l , fiul
lui U r i , fiul lui Idai, fiul lui Galaad, fiul lui M i c h a e l , fiul lui Isai, fiul lui
15
Iuri, fiul lui Zabucham, fiul lui A b d i e l , fiul lui G u n i : [el era] căpetenia
16
casei familiilor lor. Locuiau n Galaad, n Basan şi n satele lor şi n toate
n fiul lui Esharra"). Rege cuceritor al Asiriei, a domnit ntre 745 şi 727 Î.H. şi a fost
contemporan cu regele Achaz al lui luda (732/1716/5 .H.). „Strămutarea" lui Beera ar
putea face aluzie la cele relatate la 4Rg. 15,29.
5.7 „după nscrierile lor": cf. nota 4,33.
5.8 Aroer este o localitate n Transiordania, pe malul nordic al râului Arnon. Sediu al unei
familii de rubeniţi, cetatea reprezintă limita sudică a teritoriului lui Ruben. • Beelmaon
este transiiterarea greacă a numelui localităţii Ba'alAf'ön, unul dintre oraşele construite
de rubeniţi n leritoriul lui Sihon Amoritul (Num. 32,38).
5.9 Galaad este aici mai mult un nume generic pentru Transiordania. Se pare nsă că
textul face aluzie aici la regiunea din sudul obişnuitei linii de demarcaţie Esebon (ebr.
He'bon) ~ Marea Moartă, un podiş deluros propice creşterii de animale: vite, oi şi capre.
5.10 „Vecinii" (πάροικοι), cum i numeşte vag L X X , sunt n TM aşanumiţii agareni
(ebr. hagfri'tn). Agarenii erau un trib arab din deşertul sirian. Numele lor se trage, după
tradiţie, de la Agar, servitoarea egipteană a lui Avraam şi mama lui lsmael, alungată In
deşert (Gen.l6). Şi n Ps. 82,7 sunt amintiţi, alături de alte popoare, ca duşmani ai lui
Israel (cf. 1 Par. 5,19). Nu este foarte sigur nsă că această campanie este aceeaşi cu cea
menţionată la v. 19. Nici n L X X , nici n TM nu este clar cine a câştigat războiul.
Oricum, tribul lui Ruben a dispărut foarte devreme: o parte a fost integrată n tribul lui
Gad, iar rămăşiţe ale lui vor fi dus o viaţă seminomadă, până n vremea lui Saul, când
probabil au fost nghiţite de „agareni" (cf. BJ, nota ad loc).
5.11 Tribul lui Gad ocupă teritoriul transiordanian de la nord de Ruben. • Basan este
regiunea din nord de Galaad, care se ntinde In nord până la muntele Aermon ( T M
Hermon) şi n est până la Selcha.
5.12 „scribul": TM are aici un alt antroponim, ăphăt.
5,16 Pasajul ridică o problemă de critică de text remarcabilă. Atăt L X X , cât şi textul
ebraic tradiţional indică Saronul ca punct de reper pentru teritoriul gadit, ceea ce este
36 1 PARALIPOMENE 5
17
mprejurimile Saronului, până la hotare. nscrierea lor [sa făcut] n z i l e l e
lui loatham, regele lui luda, şi n zilele lui leroboam, regele lui Israel.
18
Fiii lui Ruben şi ai lui G a d şi jumătate din tribul lui Mânase erau
dintre oşteni, bărbaţi care purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul şi erau
nvăţaţi la război: patruzeci şi patru de mii şapte sute şaizeci care ieşeau la
19
luptă. Şi au purtat război cu agarenii, şi cu itureii, şi cu naphiseii, şi cu
20
nadabeii şi iau nfrânt: agarenii au fost daţi n mâinile lor, cu toate
corturile lor, pentru că, n timpul războiului, [rubeniţii] au strigat către
D u m n e z e u şi El lea dat ascultare; căci şi puseseră nădejdea m E l . 2 1 Şi au
luat ca pradă de război cinci mii de cămile, două sute cincizeci de mÜ de oi
22
şi de capre, două mii de măgari şi o sută de mii de oameni, pentru că
mulţi au căzut răniţi; fiindcă războiul era de la Dumnezeu. Şi au locuit n
locul [agarenilor] până la strămutare.
23
Şi jumătate din tribul lui Mânase a locuit n ţinutul de la Basan până
la Baalermon şi Sanir şi muntele A e r m o n . Şi sa nmulţit mult şi n Liban.
24
Şi aceştia erau capii familiilor lor: Opher, şi Isei, şi Eliel, şi Ezdriel, şi
imposibil, pentru că Saronul este câmpia fertilă din nordvestul Palestinei, la sud de
Cârmei. Dar Deut. 3,9 precizează că fenicienii numesc Sanir sau Sanior (ebr. Safyori)
muntele Hermon (din lanţul Antiliban), formaţiune geologică situată la limita de
nordest a pământului ocupat de israeliţi. Această lecţiune pare cea corectă, n cazul de
faţă. Unii comentatori presupun şi o locaţie necunoscută din Transiordania (AB I
Chron., p. 34 nota 16). • „hotare": gr. έξοδος, litt, „ieşire".
5,17 Probabil n două recensăminte diferite, pentru că intervalul dintre moartea lui
leroboam şi nceputul domniei lui loatham este de trei ani (743740 .H.).
5.19 nfrânţi de rubeniţi (cf. IPar. 5,10), agarenii se aliază cu vecinii arabi: itureii
(descendenţii lui lettur, fiu al lui Ismael, IPar. 1,31), naphiseü (descendenţii lui Naphes,
fiu al lui Ismael, I Par. 1,31 ) şi nadabeii, despre care nu există informaţii precise.
5.20 „şi iau nfrânt": TM are „şi au fost sprijiniţi mpotriva lor".
5.21 „cinci mii de cămile": TM are „din turmele lor, cincizeci de mii...".
5.22 Strămutarea (deportarea) despre care vorbeşte cronicarul poate fi cea parţială,
amintită la 4Rg. 15,1920, care a avut loc n 734 .H., din porunca Iui Tiglatpileser III,
sau cea generală sub Sargon (4Rg. 17,6), din 720 .H.
5.23 Geografia ţinutului ne este familiară din descrierea regiunii ocupate de tribul lui
Gad. Baalermon este identificabil cu BaalGad şi reprezintă graniţa de nord a Israelului,
de la poalele muntelui Hermon (din lanţul Antiliban) şi la vest de acesta. Jumătatea n
discuţie a tribului lui Mânase ocupă, prin urmare, teritoriul Basanului şi al ntregului
Galaad. • „şi n Liban": nu apare n T M .
5.24 „tari n putere": gr. ισχυροί δυνάµει. Sintagma apare frecvent n L X X . n funcţie
de context, ea poate avea diferite sensuri: războinici de elită, oameni bine instruiţi
(expresia este aplicată leviţilor, cf. 9,13), bărbaţi de seamă, capabili etc.
1 PARALIPOMENE 5 37
Iermia, şi Oduia, şi Iediel, bărbaţi tari n putere, bărbaţi vestiţi, căpetenii ale
caselor familiilor lor.
25
Dar au greşit faţă de Dumnezeul părinţilor lor şi sau desfrânat după
zeii popoarelor pământului [ a c e l a ] , pe care D u m n e z e u lea alungat din faţa
26
lor. Atunci Dumnezeul lui Israel a stârnit duhul lui Phaloch, r e g e l e
Asiriei, şi duhul lui Thaglathphalnasar, regele Asiriei, şi a strămutat tribul
lui Ruben, pe cel al lui G a d şi jumătate din cel al lui M â n a s e şi ia dus n
Chalach şi Chabor şi la râul G o z a n , [unde locuiesc] până n ziua de astăzi.
27 28
Fii ai lui L e v i : G e d s o n , Caath şi M e r a r i . Şi fii ai lui Caath: A m b r a m
29
şi Issaar, Chebron şi O z i e l . Şi fii ai lui A m b r a m : A a r o n , şi M o i s e , şi
30
Mariam. Şi fii ai lui A a r o n : N a d a b şi A b i u d , Eleazar şi Ithamar. Lui
Eleazar i sa născut Phinees, lui Phinees i sa născut A b i s u , 3 1 lui Abisu i sa
32
născut Bocai, lui B o c a i i sa născut O z i , lui O z i i sa născut Zaraia, lui
Zaraia i sa născut M ă r i e i , 3 3 şi lui M ă r i e i i sa născut Amaria, şi lui A m a r i a
i sa născut A c h i t o b , 3 4 şi lui A c h i t o b i sa născut Sadoc, şi lui Sadoc i sa
născut A c h i m a a s , 3 5 şi lui A c h i m a a s i sa născut Azarias, şi lui Azarias i sa
36
născut loanas, şi lui Ioanas i sa născut Azarias: acesta a fost preot n
Casa [ D o m n u l u i ] pe care a zidito S o l o m o n n I e r u s a l i m . 3 7 Şi lui A z a r i a s i
sa născut Amaria, şi lui A m a r i a sa născut A c h i t o b , 3 8 şi lui A c h i t o b i sa
39
născut Sadoc, şi lui Sadoc i sa născut Salom, şi lui Salom i sa născut
Chelkias, şi lui Chelkias i sa născut A z a r i a s , 4 0 şi lui Azarias i sa născut
Saraias, şi lui Saraias i sa născut I o s a d a c . 4 1 Şi Iosadac a mers n strămutare
după ce Iuda şi Ierusalimul [au căzut] sub mâna lui Nabucodonosor.
5,26 Cei doi regi asirieni numiţi n verset sunt una şi aceeaşi persoană: Tiglatpileser 111.
Celălalt nume al regelui, Phaloch, corespunde formei Phul din 4Rg. 15,19. n cronica
babiloniană, el apare sub numele de Pulu. Regii asirieni care stăpâneau şi peste Babilon
şi luau frecvent două nume, ca rege al Asiriei, respectiv al Babilonului. • Autorul
confundă cele două deportări: cea a triburilor din Transiordania (734 .H.), de către
regele susamintit, şi cea a ntregului regat din nord de către Salmanasar şi Sargon al
11lea (721 .H.). • Chalach este asirianul Halahhu, oraş şi district la nordest de Ninive.
• Chabor (azi Habur) este un râu care curge prin provincia asiriană Gozan, colectând
apele unor pâraie care străbat regiunea de la sudvest de cursul mijlociu al Eufratului.
• După Hăbhor, TM are „şi Hără "'.
5,41 TM are „Thă
ădhăq a plecat când Y H W H a strămutat luda şi Ierusalimul prin
mâna lui ffbhukhadtfne '{
ar"
38 1 PARALIPOMENE 6
1 2
6 Fii ai lui Levi*. G e d s o n , Caath şi Merari. Şi acestea sunt numele
3
fiilor lui G e d s o n : L o b e n i şi Semei. Fii ai lui Caath: A m b r a m şi Issaar,
4
Chebron şi O z i e l . Fii ai lui Merari; M o o l i şi Omusi. Şi familiile lui L e v i
după ntemeietorii lor sunt a c e s t e a : 5 [urmaşii] lui G e d s o n : L o b e n i , al cărui
6
fiu [a fost] leeth, al cărui fiu [a fost] Z e m m a , al cărui fiu [a fost] loach, al
cărui fiu [a fost] A d d i , al cărui fiu [a fost] Zara, al cărui fiu [a fost] Iethri.
7
Fii ai lui Caath: Aminadab, al cărui fiu [a fost] C o r e , al cărui fiu [a fost]
8
Asir, al cărui fiu [a fost] Elcana, al cărui fiu [a fost] Abiasaph, al cărui fiu
[a fost] A s i r , 9 al cărui fiu [a fost] Thaath, al cărui fiu [a fost] U r i e l , al cărui
10
fiu [a fost] Ozia, al cărui fiu [a fost] Saul. Şi fiii lui Elcana: A m a s i şi
A c h i m o t h , 1 1 al cărui fiu [a fost] Elcana, al cărui fiu [a fost] Suphi şi al cărui
12
fiu [a fost] Naath, al cărui fiu [a fost] Eliab, al cărui fiu [a fost] Idaer, al
cărui fiu [a fost] E l c a n a . 1 3 Fii ai lui Samuel: Sani, ntâiulnăscut, şi A b i a .
14
Fiu lui Merari: M o o l i , al cărui fiu [a fost] L o b e n i , al cărui fiu [a fost]
15
Semei, al cărui fiu [a fost] O z a , al cărui fiu [a fost] Somea, al cărui fiu [a
fost] A g g i a , al cărui fiu [a fost] A s a i a .
6,115 Cronistul alcătuieşte aici lista descendenţilor lui Levi, de mâna a doua, faţă de
linia Caath Aaron prezentată la 1 Par. 5,27 şi urm. Aflăm aici de urmaşii lui Gedson, de
0 linie colaterală a urmaşilor Iui Caath şi, n fine, de urmaşii lui Merari.
6,4 „familiile lui Levi după ntemeietorii lor"; litt, „familiile iui Levi după familiile lor".
6,7 „Fii ai lui Caath: Aminadab...": lecţiune după LXXB, la fel cu T M şi Vulg., dar
Aminadab nu este amintit printre fiii Iui Caath nici la 5,28, nici la 6,3. Din linia
genealogică prezentată la 6,2223 se nţelege că este vorba de Issaar. L X X A are
„Issaar", lecţiune corectă.
6,13 „Fii ai lui Samuel": inserarea genealogiei Iui Samuel pare o articulare artificială (de
remarcat faptul că descendenţa Iui Elcana nu este continuată aici cu formula obişnuită
„al cărui fiu a fost Samuel"). Samuel este inclus n descendenţa levitică, deşi după lRg.
1,1 (cf. şi nota 1,1b ad loc.) el aparţine tribului Iui Efraim. Unii comentatori, departe de
a considera aceasta drept o situaţie excepţională, găsesc aici mărturia unei „vechi
tradiţii" conform căreia puteau ndeplini funcţii levitice (şi chiar preoţeşti) şi cei care nu
erau descendenţi „de sânge" ai lui Levi, dar dovediseră anumite merite n slujirea lui
Dumnezeu şi n comunitate (cf. AB I Chron., p. 46; de asemenea, W.F. Albright,
Archaelogy and the Religion of Israel, 1942, pp. 109 şi urm.). Ipoteza ar putea fi
susţinută şi de alte referinţe biblice: Jud. 17,1 5 (preotul din casa lui Micha); 2Sam. 8,18
TM (despre fiii lui David se spune că erau preoţi); 2Rg. 20,26 (un „preot al lui David"
care era din tribul lui Mânase; cf. şi nota ad loc). • Genealogia prezentată n vv. 1013
prezintă unele diferenţe faţă de cea reluată mai jos, n vv. 1823, precum şi de cea din
e
1 Rg. 1,1.* „Sani, ntâiulnăscut": TM are habb khor waen, „ntâiulnăscut şi al doilea",
ntăiulnăscut al lui Samuel este !oel (cf. 1 Rg. 8,1, dar şi ν. 18 infra).
1 PARALIPOMENE 6 39
A c e ş t i a sunt cei pe care D a v i d ia rânduit peste cântăreţii din Casa

17
Domnului, când a aşezat chivotul, şi ei slujeau n faţa cortului mărturiei
cu instrumente muzicale, până când S o l o m o n a zidit Casa Domnului n
18
Ierusalim şi ei stăteau [n templu], după rânduiala lor, la slujbele lor. Şi
dintre fiii lui Caath, aceştia şi fiü lor erau cei rânduiţi: A i m a n , cântăreţ de
19
psalmi, fiul lui I o e l , fiul lui Samuel, fiul lui Elcana, fiul lui Edad, fiul lui
20
Eliel, fiul lui T h i e , fiul lui Suph, fiul lui Elcana, fiul lui M e t h , fiul lui
21
Amasias, fiul lui Elcana, fiul lui I o e l , fiul lui A z a r i a , fiul lui Saphania,
22 23
fiul lui Thaath, fiul lui A s i r , fiul lui Abiasaph, fiul lui C o r e , fiul lui
24
Issaar, fiul lui Caath, fiul lui L e v i , fiul lui Israel. Şi Asaph, fratele lui
[ A i m a n ] , stătea dea dreapta lui; A s a p h [a fost] fiul lui Barachia, fiul lui
25 26
Samaa, fiul lui M i c h a e l , fiul lui Maasia, fiul lui M e l c h i a , fiul lui
Athani, fiul lui Zarai, fiul lui A d i a , 2 7 fiul lui Aithan, fiul lui Z a m m a , fiul lui
28 29
Semei, fiul lui Echa, fiul lui Gedson, fiul lui L e v i . Fui lui Merari,
fratele lor [, stăteau] n stânga: Aithan, fiul lui Ksai, fiul lui A b d i , fiul lui
30 31
Maloch, fiul lui A s e b i , fiul lui Amessia, fiul lui Chelkias, fiul lui
32
Amasai, fiul lui Bani, fiul lui Semmer, fiul lui M o o l i , fiul lui Musi, fiul
lui Merari, fiul lui L e v i .
33
Şi fraţii lor leviţi, după casele fâmiilor lor, au fost nsărcinaţi cu toată
34
munca de slujire la cortul Casei lui Dumnezeu. A a r o n şi fiü lui tămâiau
6,1632 Se reiau genealogiile celor trei fii ai lui Levi prezentate mai sus şi se insistă
asupra celor trei familii de cântăreţi din Templu, despre ale căror ndatoriri citim la 1 Par.
25,16. Listele sunt expuse n ordine inversă faţă de cele de mai sus, cu anumite diferenţe.
6.17 „n faţa cortului mărturiei": litt. „n faţa cortului casei mărturiei". Cf. şi v. 33:
„cortul Casei lui Dumnezeu".
6.18 „cântăreţ de psalmi": gr, ψαλτφδός 1 neologism care apare numai n Par., ca şi
verbul corespunzător.
6,24 Aiman este frate cu Asaph, n sensul apartenenţei amândurora la acelaşi trib.
6,2932 Această listă a merariţilor nu este aceeaşi cu cea de la IPar. 6,1415, pentru că
aici sunt prezentaţi descendenţii lui Musi, fiul lui Merari, iar dincolo urmaşii lui Mooli,
fratele lui Musi, Musi a avut un fiu, Mooli, care nu trebuie confundat cu fratele lui Musi.
6,29 „Aithan": acest al treilea cântăreţ este numit, la 25,1, „Idithon".
6,34 „tămâiau peste altarul arderilor de tot": gr. θυµιώντες έπί τό θυσιστήριον... Vb.
θυµιάζω nseamnă „a tămâia", „a arde tămâie", dar şi n general „a arde producând fum"
(cf. LSJ). Arderile de tot erau considerate „mireasmă plăcută pentru Domnul" (cf. Lev.
1,9), ncât, n acest context, se poate nţelege şi „ardeau jertfe pe altarul arderilor de tot
şi tămâie pe...". • „la toate slujbele din": litt, „la toate muncile din". Am tradus „slujbe"
prin apropierea de sintagma „muncile de slujire" din v. anterior. • „mpăcare":
40 1 PARALIPOMENE 6
peste altarul arderilor de tot şi peste altarul tămâierii la toate slujbele din
Sfânta Sfintelor şi la [toate slujbele d e ] mpăcare pentru Israel, după toate
35
cele pe care lea poruncit M o i s e , slujitorul lui D u m n e z e u . Şi aceştia [au
fost] fiii Iui A a r o n : Eleazar, al cărui fiu [a fost] Phinees, al cărui fiu [a fost]
36
Abisos, al cărui fiu [a fost] B o c a i , al cărui fiu [a fost] O z i , al cărui fiu [a
37
fost] Zaraia, al cărui fiu [a fost] M ă r i e i , al cărui fiu [a fost] Amaria, al
38
cărui fiu [a fost] A c h i t o b , al cărui fiu [a fost] Sadoc, al cărui fiu [a fost]
Achimaas.
39
Şi acestea sunt aşezările lor, după satele şi hotarele lor. Fiilor lui
40
A a r o n din familia lui Caath căci aşa leau căzut sorţii li sa dat
41
Hebronul din Iuda şi mprejurimile lui. Şi lui Chaleb, fiul lui lephone, i
42
sau dat câmpiile şi satele ce ţin de cetate. Şi fiilor lui A a r o n li sau mai
dat şi cetăţile de scăpare, Hebron, şi L o b n a şi mprejurimile ei, şi Seina şi
mprejurimile ei, şi Esthamo şi mprejurimile e i , 4 3 şi Iethar şi mprejurimile
44
ei, şi Dabir şi mprejurimile ei, şi A s a n şi mprejurimile ei, şi Attan şi
45
mprejurimile ei, şi Basamus şi mprejurimile ei, iar de la tribul lui
Beniamin, G a b e e a şi mprejurimile ei, şi Galemeth şi mprejurimile ei, şi
gr. έξιλάσκοµαι, „a mpăca, a mbuna", „a mpăca pe cineva aducând o jertfă". Termen

tehnic din vocabularul sacrificial al L X X , tradus uneori n vechile versiuni româneşti
prin „a ispăşi", echivalenţă nsă nesatisfăcătoare n domeniul cultic iudaic prin faptul că
este conotată n limbajul uzual prin apropierea de sensul creştin al „ispăşirii". Cf. Gen.
32,21 ; Lev. 1,4; 4,20 şi nota ad loc. pentru corespondentul din T M ; Num. 5,8 („berbecul
de mpăcare"); 6,11 etc.
6,3538 Lista urmaşilor lui Aaron este aproape identică cu cea de la 5,3034. Cronistul
insistă asupra descendenţei aaronite a lui Sadoc, a cărui familie sacerdotală o va nlocui pe
cea abiatharidă n timpul lui Solomon (3Rg. 2,35), Pentru disputa dintre sadociţi şi abia
tharizi, cf. „Introducere la 2 Regi. I V " şi nota 8,17 la2Rg. Pentru Sadoc, vezi şi nota 16,39.
6,3966 Lista cetăţilor atribuite leviţilor este paralelă cu cea din lis. Nav. 21,1039, cu
unele modificări.
6.39 „satele": TM are „tabereie/sălaşele".
6.40 „mprejurimi", gr. περισπόρια. Termen tehnic rezervat pentru terenul necultivat
dimprejurul cetăţilor levitice, teren cu un statut special (era inalienabil), spre deosebire
de „câmpiile" (terenurile cultivate, vezi versetul următor) care ţineau de cetăţi. Cf. notele
14,4; 21 şi 21,11 la lis. Nav.
6.41 La fel şi n T M , care este consecvent cu los. 21,1112, spre deosebire de L X X care
spune n Iis. Nav. loc. cit. că „mprejurimile" Hebronului au fost date tot lui Chaleb.
6.42 Dintre cetăţile de scăpare menţionate n lis, Nav. 20,78, aici figurează numai
Hebronul.
6,44 „Attan" nu are corespondent n T M .
1 PARALIPOMENE 6 41
A n c h o c h şi mprejurimile ei. T o a t e cetăţile lor erau treisprezece cetăţi, după

familiile lor.
46
Iar celorlalţi fii ai lui Caath din familiile acestui trib leau căzut la
47
sorţi z e c e cetăţi din jumătatea tribului lui M â n a s e . Şi fiilor lui Gedson,
după familiile lor, [leau căzut la sorţi] treisprezece cetăţi, din tribul lui
Issachar, din tribul lui A s e r , din tribul lui N e f t a l i , din tribul lui Mânase, n
4 8
Basan. Şi fiilor lui M e r a r i , după familiile lor, leau căzut la sorţi două-
sprezece cetăţi, din tribul lui Ruben, din tribul lui Gad, din tribul lui Zabulon.
49
Şi fiii lui Israel leau dat leviţilor cetăţile şi mprejurimile l o r . 5 0 Leau
dat, prin tragere la sorţi, din tribul fiilor lui Iuda şi al fiilor lui Simeon, acele
51
cetăţi care au fost numite. [ U n o r a ] din familiile fiilor lui Caath [li sau
dat] cetăţi ale hotarelor lor din tribul lui E f r a i m . 5 2 Şi li sau dat cetăţile de
scăpare: S y c h e m şi mprejurimile ei, n muntele lui Efraim, şi G a z e r şi
53
mprejurimile ei, şi Iecmaam şi mprejurimile ei, şi Baithoron şi mpre-
jurimile e i , 5 4 şi E g l a m şi mprejurimile ei, şi G e t h r e m m o n şi mprejurimile
55
ei; iar din jumătatea tribului lui Mânase, A n a r şi mprejurimile ei, şi
Ieblaam şi mprejurimile ei, după familiile celorlalţi fii ai lui Caath.
56
Fiilor lui G e d s o n [li sa dat] de la familiile din jumătatea tribului lui
Mânase [cetatea] G o l a n din Basan şi mprejurimile ei, şi Aseroth şi mpre-
57
jurimile ei; iar de la tribul lui Issachar, [cetatea] K e d e s şi mprejurimile
ei, şi D e b e r i şi mprejurimile e i , 5 8 şi D a b o r şi mprejurimile ei, şi A n a m şi
mprejurimile e i ; 5 9 iar de la tribul lui A s e r , [cetatea] Masai şi mprejurimile
60
ei, şi Abaran şi mprejurimile ei, şi leac şi mprejurimile ei, şi R o o b şi
61
mprejurimile ei; iar de la tribul lui N e f t a l i , [cetatea] K e d e s din G a l i l e e a
şi mprejurimile ei, şi Chamot şi mprejurimile ei, şi Cariathaim şi mpreju-
rimile ei. 6 2 Şi celorlalţi fii ai lui Merari, [li sa dat] de la tribul lui Zabulon,
63
[cetatea] R e m m o n şi mprejurimile ei, şi Thachia şi mprejurimile e i ; iar
6.46 n pasajul paralel din Hs. Nav. 21,5, cele zece cetăţi primite de „ceilalţi fii ai lui
Caath" sunt şi de la tribul tui Efraim şi de la cel al lui Dan, nu numai de la jumătatea
tribului lui Mânase.
6.47 Prin „tribul Mânase, n Basan" se nţelege jumătatea tribului lui Mânase care locuia
In ţinutul Basan, la est de Iordan.
6,50 „din tribul fiilor lui luda şi al fiilor lui Simeon": TM are n plus „şi din tribul fiilor
lui Beniamin".
6,63 „la apus": TM are „la răsărit". Ierihonul este la apus de Iordan (de unde, probabil,
modificarea din L X X ) , dar teritoriile lui Ruben sunt de cealaltă parte, spre răsărit.
42 1 PARALIPOMENE 67
d i n c o l o de Iordan, [către] Ierihon, la apus de Iordan, de la tribul lui Ruben

[cetatea] B o s o r din deşert şi mprejurimile ei, şi Iasa şi mprejurimile ei,
64 65
şi Cademoth şi mprejurimile ei, şi Mophaath şi mprejurimile ei; iar de
la tribul lui G a d , [cetatea] Ramoth din Galaad şi mprejurimile ei, şi
66
M a a n a i m şi mprejurimile ei, şi Esebon şi mprejurimile ei şi Iazer şi
mprejurimile ei.
1 2
7 Şi fii ai lui Issachar: Thola, şi Phua, şi Iasub, şi Semeron, p a t r u . Şi
fii ai lui T h o l a : O z i , şi Raphaia, şi Ieriel, şi Iemu, şi Iebasam, şi Samuel,
căpetenii ale caselor familiilor lor dinspre T h o l a , tari n putere, după
generaţiile lor. Numărul lor, n z i l e l e lui D a v i d , era de douăzeci şi două de
3
mu şase sute. Şi fii ai lui O z i : Iezria, şi fii ai lui Iezria: M i c h a e l , şi Obdia,
4
şi Ioel, şi Iesia, cinci, toţi căpetenii. La ei, după generaţiile lor şi după
casele lor părinteşti, erau viteji ca să rânduiască oaste de război treizeci şi
5
şase de mii, pentru că aveau multe femei şi fii. Şi fraţii lor n toate
familiile lui Issachar, tari n putere, erau cu toţii optzeci şi şapte de mii.
6 7
[ F i i ai lui] Beniamin: Bale, şi Bachir, şi Iadiel, trei. F i i ai lui B a l e :
A s e b o n , şi O z i , şi O z i e l , şi Ierimoth, şi U r i , cinci, căpetenii ale caselor
părinteşti, tari n putere. Numărul lor era de douăzeci şi două de mii treizeci
7.1 „fii ai lui Issachar": litt, „ai fiilor Iui Issachar" (după L X X A reţinută de Rahlfs),
lecţiune identică n T M , L X X B şi L X X L . Tribul lui Issachar, al cincilea fiu al lui
lacob şi al Leei, ocupă teritoriul dintre Muntele Gelbue ( T M Gilboa) şi dealurile din
Galileea inferioară, la est de Valea Izreel. Uneori incluşi n liste alături de tribul lui
Zabulon. Mânase se extinde spre nord şi n teritoriul lui Issachar, care avea n stăpânire
şaisprezece cetăţi (Iis. Nav. 19,1723). Cei patru fii ai lui Issachar sunt menţionaţi şi n
Gen. 46,13 şi Num. 26,1921. • Thola acesta nu trebuie confundat cu Thola, fiul lui
Phua, judecător vreme de 23 de ani, după moartea lui Abimelech (Jud. 10,1).
7.2 Se dă numărul din vremea lui David, ceea ce nseamnă că datele Cronistului provin
din documente oficiale.
73 „cinci": este numărat şi tatăl, alături de cei patru fii.
7,612 O primă genealogie a tribului lui Beniamin, care pregăteşte prezentarea
naintaşilor lui Saul (IPar. 8,140 şi 9,3544). Există multe informaţii despre tribul lui
Beniamin, din păcate fragmentare şi neconcordante: dacă Gen. 46,21 enumera trei fii ai
lui Beniamin, Num. 26,4243 menţionează patru fii, IPar. 7,6 transcrie trei fii, dintre
care unul, ladiel, nu apare nicăieri n listele din Pentateuh, iar IPar. 8,12 oferă numele a
cinci fii ai lui Beniamin. Teritoriul pe care lau ocupat se afla la nord de Iuda, n
trecătorile dintre muntele Efraim şi dealurile din luda. Tribul de provenienţă al lui Saul a
avut un rol important n conflictele cu filistenii şi ia rămas fidel regelui n conflictul cu
David, cu puţine excepţii, menţionate n 1 Par. 12,27.
1 PARALIPOMENE 7 43
şi p a t r u . 8 Şt fii ai lut Bachir: Zamarias, şi Ioas, şi El iezer, şi Elithenan, şi

Amaria, şi Ierimoth, şi A b i u , şi Anathoth, şi Gemeeth. T o ţ i aceştia, fiii lui
9
Bachir. Iar numărul lor, după generaţiile lor, căpetenii ale caselor familiilor
10
lor, tari n putere, douăzeci de mii două sute. Şi fii ai lui Iadiel: Balaan. Şi
fii ai lui Balaan: laus, şi Beniamin, şi A o t h , şi Chanana, şi Zaithan, şi
Ramessai, şi Achisaar. " Cu toţii, fiii lui Iadiel, căpetenii ale familiilor lor,
tari n putere, şaptesprezece mii două sute care ieşeau cu oştirea la război.
12
Şi Sapphin, şi A p p h i n , şi fiii lui R a o m ; fiul acestuia[era] A e r .
13
Fii ai lui N e f t a l i : Iasiel, şi G o n i , şi Issier, şi Salom, fii [avuţi] cu
Balaa.
14
Fii ai lui M â n a s e : A s e r i e l , pe care la născut concubina lui, siriana;
15
[ e a ] la născut şi pe M a c h i r , tatăl lui Galaad. Şi M a c h i r a luat nevastă
pentru A m p h i n şi M a m p h i n , iar numele surorii lui era M o o c h a . Pe cel deal
doilea [fiu al lui M a c h i r ] l chema Salpaad, iar lui Salpaad i sau născut
16
[numai] f i i c e . Iar M o o c h a , nevasta lui Machir, a mai născut un fiu, căruia
ia pus numele Phares. N u m e l e fratelui lui era Soros; fiul acestuia: U l a m .
17
Şi fii ai lui U l a m : Badan. A c e ş t i a erau fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul
18
lui M â n a s e . Şi sora lui, Malecheth, ia născut pe Isadec, şi pe A b i e z e r , şi
19
pe M a e l a . Şi fiii lui Semira erau: Iaaim, şi Sychem, şi Lakei, şi A n i a m .
7,10 „Aoth": acest Aoth ar putea fi una şi aceeaşi persoană cu Aod, fiul lui Gera, men-
ţionat la IPar. 8,6 şi Jud. 3,15 şi urm., conducătorul revoltei mpotriva ocupaţiei moa
bite, din vremea Judecătorilor.
7,1213 Pasaj controversat, greu inteligibil, pentru că este lacunar. Sapphin şi Apphin
corespund ebr. uppim şi Huppim. n Gen. 46,21 le corespund Mamphin şi Ophimin
(ebr. Muppm şi
iuppm). Pe de altă parte, precizarea din v. 13, „fii [avuţi] cu Balaa",
este surprinzătoare, pentru că Neftali şi Dan au fost fiii Balaaei (Balla n Gen. 46,25).
Precizarea ar putea avea sens doar dacă se presupune că nainte de fiii lui Neftali ar fi
fost enumeraţi fiii lui Dan, ca n Gen. 46,2325. De aceea sa presupus şi că versetul 12
este rămăşiţa unei liste a urmaşilor lui Dan (Num. 26,4647), care altfel nu apare n Par.
(cf. TOB, nota ad loc.; cf. AB I Chron., p. 54).
7,13 Din tribul lui Neftali sunt amintiţi doar cei din Gen. 46,24.
7,1416 De asemenea un pasaj controversat, care conţine genealogiile tribului lui
Mânase, fiul lui losif. Se pare că Amphin şi Mamphin reprezintă o reluare eronată a
cuplului misterios dinainte, Sapphin şi Apphin, o eroare a copistului. Apoi nu se ştie
cine este Aseriel. Pasajele corespunzătoare din Gen, 46,20 şi Num. 26,33 l indică pe
Machir ca fiu al lui Mânase. De asemenea, Salpaad este, n Num. 26,37, nepotul lui
Galaad, fiul lui Machir, de unde şi conjectura unei lacune n textul din IPar.
7,l6 „Ulam": TM are „ Vlăm şi Răqem".
44 1 Ρ A R A L 1ΡΟΜΕΝΕ 7
Şi fii ai lui Efraim: Sothala, al cărui fiu [a fost] Barad, al cărui fiu [a
21
fost] Thaath, al cărui fiu [a fost] Eleada, al cărui fiu [a fost] N o m e e , al
cărui fiu [a fost] Z a b e d , al cărui fiu [a fost] Sothele, şi Ezer, şi Elead. Pe ei
iau omorât oamenii din Geth, născuţi n ţinutul acela, pentru că au coborât
22
să le ia turmele. Şi Efraim, tatăl lor, ia plâns multe z i l e şi fraţii lui au
23
venit să1 mângâie. A p o i a intrat la nevasta lui şi ea a rămas grea şi a
născut un fiu, căruia ia dat numele Baraga, căci [el z i c e a ] „ntru nenorociri
24
sa născut n casa m e a " . Şi ntre cei rămaşi a zidit cetăţile Baithoronul de
Jos şi [Baithoronul] de Sus. Şi fii ai lui O z a n : S e e r a , 2 5 al cărui fiu [a fost]
Raphe, ai cărui fii [au fost] Raseph şi Thale, al cărui fiu [a fost] Thaen.
26
Fiul acestuia, Laadan, a avut ca fiu pe A m u d , al cărui fiu [a fost]
27 28
Elisama, al cărui fiu [a fost] N u m , al cărui fiu [a fost] Iesue. Iată şi
ţinuturile şi aşezările lor: [cetatea] Baithel şi satele ei; la răsărit Naaran;
spre apus G a z e r şi satele ei; şi S y c h e m şi satele ei, până la G a i a şi la
29
satele ei. Şi până la hotarele fiilor lui M â n a s e : Baithsaan şi satele ei,
Thaanach şi satele ei, Balad şi satele ei, M a g e d d o şi satele ei, D o r şi satele
e i : n acestea au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel.
30 31
Fii ai lui A s e r : Iemna, şi Isua, şi lsui, şi Beriga, şi sora lor, S o r e . Şi
fii ai lui Beriga: Chaber şi M e l c h i e l ; acesta a fost tatăl lui B e r z a i t h . 3 2 Şi lui
33
Chaber i sau născut Iaphalet, şi Samer, şi Chotam, şi sora lor, Sola. Şi
7,2023 Listă genealogică mai bogată decât n Num. 26,3940 sau Gen. 46,20.
7.23 „Baraga": gr. Βαραγα este transiiterarea ebr, Bfr'ăh, pus n legătură cu expresia
beră 'ăh, „ntru nenorocire".
7.24 „ntre cei rămaşi": TM are e 'erăh care poate desemna o rudă de sex femeiesc, n
cazul nostru, probabil, fiica lui Efraim sau sora lui Baraga, dar poste fi şi un nume propriu.
Traducătorul a legat cuvântul de verbul ă'ăr, „a rămâne". n Biblie ( T M ) , e singura
femeie ctitor de cetăţi. • „Baithoron": cele două cetăţi, Baithoronul de Sus, situată la
16 km nordvest de Ierusalim, şi Baithoronul de Jos au fost reconstruite de Solomon
(2Par. 8,5) şi fortificate de evrei după exil (lud. 4,4). • „Şi fii ai lui Ozan: Seera"
(lecţiune după LXXB reţinută de Rahlfs): TM are Vzzën e'erăh. L X X L are και τήν
ερσααδρα, „şi [cetatea] Ersaadra", probabil o transliterare pentru 'Uzzën e 'erăh.
7,27 Iesue este aceeaşi persoană cu lisus Nave (n ebr. Yhăua', fiul lui Nun),
succesorul Iui Moise (Deut. 31,18 şi Iis. Nav. 1,19). Pentru numele lesue/Iosua/Iisus,
cf. „Introducere, I" la cartea lisus Nave,
7,29 Aşa cum reiese din Iis. Nav. 17,11, cetăţile enumerate aici aparţineau tribului lui
Mânase. • „Balad'' nu are corespondent n T M .
7,3040 Sunt prezentaţi descendenţii lui Aser, al optulea fiu al lui lacob, cu Zelpha (Gen.
30,13).
fii ai Iui Iaphalet: Phesechi, Bamael şi Asith. A c e ş t i a [erau] fiii Iui Iaphalet.
34 35
Şi fii ai lui Semmer: Achiuraoga, şi Oba, şi A r a m , şi Baneelam, [ai
36
cărui] fraţi [erau] Sopha, şi Imana, şi Selles, şi A m a l . Fii ai lui Sopha:
37
Chuchi, Arnaphar, şi Sual, şi Bari, şi Imare, Sobal, şi Od, şi Semma, şi
38
Salisa, şi Iethran, şi B e e r a . Şi fii ai lui Iether: Iphina, şi Phaspha, şi A r a .
39 40
Şi fii ai lui O l a : Orech, A n i e l şi Rasia. T o ţ i aceştia [erau] fiü lui Aser,
toţi căpetenii ale familiilor, [bărbaţi] aleşi şi tari n putere, căpetenii de
frunte. Numărul celor care se puteau rândui de război era de douăzeci şi
şase de mii.
1
8 L u i Beniamin i sau născut Bale, ntâiulnăscut, şi A s b e l , al doilea,
2 3
Aara, al treilea, N o a , al patrulea şi Raphe, al cincilea. Şi fii ai lui Bale
4 5
erau: A d e r , şi Gera, şi A b i u d , şi Abisue, şi N o o m a , şi A c h i a , şi Gera, şi
6
Sopharphac, şi O i m . A c e ş t i a sunt fiii lui A o d ; ei erau căpetenii ale fami-
7
liilor care locuiau n Gabeea, şi iau strămutat pe ei n Manachat: Nooma,
8
şi A c h i a , şi Gera. El ia strămutat şi i sau născut N a a n a şi A c h i c h o d . Şi
lui Saarem i sau născut fii n câmpia M o a b , după ce a alungat pe Osim şi
9
pe Baada, nevasta lui. Iar din A d a , nevasta lui, i sau născut Iobab, şi
7.34 „Achiuraoga": TM are ,,'AhJi Rawh'gah".

7.35 „Baneelam, [ai cărui] fraţi": TM are benHëlem 'ătiw, „fiul lui Hëlem, fratele său".
La fel şi L X X L : „fiul lui Elam".
8,1 Genealogie diferită faţă de cele menţionate la 1 Par. 7,6 (cf. nota 7,612). Textul
insistă n special asupra ascendenţei lui Saul.
8,3 „Abiud": TM are 'Abhïhûdh: cum 'abh nseamnă „lată", iar după Jud. 3,15 'Ëhûdh
( A o d ) este fiul lui Gera ', s-a propus interpretarea „tatăl lui Ehud".
8.6 Despre Aod, vezi nota la IPar. 7,10. • Episodul strămutării fiilor lui Aod scapă
oricărei explicaţii. Unii comentatori ( A B 1 Chron., p. 60) cred că ar putea fi o aluzie la
soarta beniaminiţilor din Gabeea după războiul cu triburile unite ale lui Israel (cf Jud.
20). • Gabeea este aici identificată cu cetatea Geba („Gabaa" n Jud. 20), din teritoriul
lui Beniamin, situată la 11 km nord de Ierusalim şi Ia 5 km de Gibea, localitatea natală a
lui Saul, cu care nu trebuie confundată. • Manachat pare să fi fost o cetate din vecină-
tatea Betleemului, probabil identificabilă cu Manocho, oraş din zona deluroasă a ţinu-
tului lui luda şi menţionat n Iis. Nav. 15,59a.
8.7 „ia strămutat": L X X are ιγλαοµ, transcriere aproximativă a ebr. heghelăm, de la
gălăh, „a lua n robie, a strămuta". TM poate fi citit: „El ia strămutat [şi] ia născut
pe..." sau „Heghelăm ia născut pe..." (cf AB I Chron., p. 57, nota aa).
8.8 Acest Saarem apare intempestiv, fără a i se menţiona ascendenţa directă. Probabil o
eroare a copistului. • „după ce a alungat": text neclar. TM are „după ce lea alungat pe
HuJm şi pe Ba 'ară ', nevestele lui". Traducerea ( T O B ) e conjecturală, după un text neclar.
46 1 Ρ ARAL 1ΡΟΜΕΝΕ 8
1
Sebia, şi M i s a , şi M e l c h a m , şi Iaos, şi Sabia, şi M a r m a ; aceştia [au fost]
11 12
căpetenii de familii. Iar din O s i m i sau născut A b i t o b şi Alphaal. Şi fii
ai lui A l p h a a l : O b e d , Messaam, Semmer acesta a construit [cetatea] O n o
13
şi L o d şi satele ei. Şi B e r i g a şi Sama: ei erau căpeteniile familiilor care
14
locuiau n A i l a m şi iau alungat pe locuitorii din G e t h . Şi Sosec, fratele
15 16
lui, şi Iarimoth, şi Zabadia, şi Orer, şi Obed, şi M i c h a e l , şi Iespha, şi
17 18
I o c h a fii ai lui Bariga. Şi Zabadia, şi M o s o l l a m , şi A z a k i , şi Abar, şi
19
Isamari, şi Iezlia, şi Iobab fii ai lui Elphaal. Şi lakim, şi Zechri, şi
Z a b d i , 2 0 şi Elioenai, şi Salthi, şi E l i e l i , 2 1 şi Adaia, şi Baraia, şi Samarath
22 23
fii ai lui Samai. Şi Isphan, şi Obed, şi Eleel, şi A b a d o n , şi Zechri, şi
24 25
Anan, şi Anania, şi A m b r i , şi A i l a m , şi Anathothia, şi Athin, şi
Iepheria, şi Pheliel fii ai lui S o s e c . 2 6 Şi Samsaria, şi Saaria, şi Ogotholia,
27
şi Iarasia, şi Elia, şi Zechri fii ai lui I r a a m . 2 8 A c e ş t i a erau căpetenii de
29
familii, după generaţiile lor, căpetenii; aceştia au locuit n Ierusalim. Şi
30
n Gabaon a locuit tatăl lui Gabaon; şi numele nevestei Iui era M a a c h a . Şi
fiul ei ntâinăscut [a fost] A b a d o n , [ a p o i ] Sur, şi K i s , şi Baal, şi N e r , şi
N a d a b , 3 1 şi Gedur şi fratele lui, şi Zachur, şi M a c a l o t h . 3 2 Şi lui Macaloth i
8,12 „Ono": oraş menţionat prima oară n listele lui Tutmes III (sec. al XVlea Î.H.),
rezidit de beniamiţi după cucerirea Canaanului şi reocupat după ntoarcerea din exil.
8,14 „fratele lui": TM are „fraţii lui", ca şi L X X A . L X X L are „fraţii lor". n fine,
Vulg. citeşte „et Haio".
8,1527 Descendenţii celor patru căpetenii enumerate la IPar. 8,1314 şi ai lui Elphaal.
Lista prezintă unele diferenţe faţă de TM n vv. 2425.
8,16 Bariga este acelaşi cu Beriga de la IPar. 8,13.
8,21 Samai este acelaşi cu Sama de la IPar. 8,13.
8,27 Iraam este acelaşi cu Iarimoth de la IPar. 8,14.
8,2938 Genealogia lui Saul, reluată, separat, cu mici modificări de transliterare, la IPar.
9,3544.
832 „n preajma fraţilor lor": gr. κατέναντι των αδελφών αυτών, litt, „faţă n faţă cu
fraţii lor", „naintea fraţilor lor", dar adv. κατέναντι poate exprima şi un raport de
opoziţie (,,faţă de"). TM are neghedh, „n faţa, n prezenţa". Ierusalimul era situat n
apropierea Oabaonului, spre răsărit, deci „n faţa Gabaonului", dacă ţinem cont de
raportarea simbolică a evreilor la punctele cardinale (de ex., cf. Iis. Nav. 8,11: „n faţa
cetăţii, spre răsărit"). Am optat pentru expresia „n preajma", soluţie adoptată şi de
vechii traducători ai L X X n română (BB; Micu). Cf. şi 9,38. • Textul se referă strict la
descendenţii iui Macaloth; faptul că este pomenit doar Semaa n rândul fiilor lui
Macaloth se datorează probabil unei lacune n textul original, in orice caz, descendenţii
lui Macaloth trăiesc n Ierusalim, spre deosebire de fraţii (verii) lor, locuitori n Gabaon
(2931 ) şi alături (µετά των αδελφών) de rudele lor mai ndepărtate, menţionate la 1 Par.
sa născut Semaa. C ă c i şi ei au locuit n preajma fraţilor lor, la Ierusalim,

33
mpreună cu [ceilalţi] fraţi ai lor. Iar lui N e r i sa născut K i s , şi lui K i s i
sa născut Saul, şi lui Saul i sa născut Ionathan, şi Melchisue, şi A m i n a d a b ,
34
şi Asabal. Şi fii ai lui Ionathan: Meribaal. Şi lui Meribaal i sa născut
35
Michia. Şi fii ai lui M i c h i a : Phithon, şi M e l c h e l , şi Theree, şi A c h a z . 3 6 Şi
lui A c h a z i sa născut Ioiada, şi lui Ioiada i sau născut Galemath, şi
37
A s m o t h , şi Zambri, şi lui Z a m b r i i sa născut Maisa; şi lui M a i s a i sa
născut Baana, al cărui fiu [a fost] Raphaia, al cărui fiu [a fost] Elasa, al
38
cărui fiu [a fost] Esel. Şi Esel a avut şase fii, ale căror nume erau:
Ezricam, ntâiulnăscut, şi lsmael, şi Saraia, şi A b d i a , şi A n a n . T o ţ i aceştia
39
erau fiii lui Esel. Şi fii ai lui A s e l , fratele lui: A i l a m , ntâiulnăscut, şi
40
Iais, al doilea, şi Eliphalet, al treilea. Şi fiii lui A i l a m , bărbaţi tari n
putere, erau arcaşi şi aveau o mulţime de fii şi de nepoţi, o sută cincizeci.
T o ţ i aceştia erau dintre fiii lui Beniamin.
1
9 Şi [pentru] tot Israelul, [aceasta e] numărătoarea lor; şi aceştia sunt
nscrişi n cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda, cu cei strămutaţi n Babilon,
8,28. Pasajul este ambiguu pentru că atât rudele de sânge din Gabaon, cât şi cele
ndepărtate din Ierusalim sunt numite prin termenul vag αδελφοί, „fraţi".
8,38 „ntâiulnăscut": TM are Bokherü, antroponim interpretat de traducător ca b'kh'ră
„ntâiul său născut"; la fel la 9,44.
9 Capitolul 9 pune o importantă problemă de critică textuală prin asemănările izbitoare
cu cap. 21 din 2 Ezdra ( T M Nehem. 11), unde se prezintă lista familiilor care sau ntors
şi sau stabilit n ierusalim după exil. Unele fragmente din acest capitol, n special listele
de preoţi şi leviţi, par a fi un alt referat al listelor din Nehemia, nsă fără a se putea spune
exact dacă diferenţele se datorează unor surse diferite ale cronistului sau intenţiei sale de
a elimina din liste anumite nume şi familii (pentru această problemă şi bibliografie, cf
AB I Chron., pp. 6771). Asemănările sunt mai mari n TM decât n L X X . lată câteva
exemple din L X X de similitudini ntre genealogiile din IPar. 9 şi 2Ezr. 21 (comparăm
doar variantele stabilite de Rahlfs, pentru că n tradiţia ms. a L X X apar şi alte asemă-
nări): IPar. 9,7a şi 2Ezr. 2l,7a; IPar. 9,1011 şi 2Ezr. 21,1011; IPar. 9,14a şi 2Ezr.
21,15; IPar. 9,17b şi 2Ezr. 21,19a. Pentru că acest capitol (9) este plasat nainte de cel
consacrat morţii Iui Saul şi nceputului domniei lui David, sar putea nţelege că genea-
logiile prezentate aici sunt din perioada preexilică. De aceea, pentru a sublinia plasarea
cronologică diferită, unii exegeţi moderni (cf AB I Chron., pp. 59 şi 62) citesc versetul
9,1 ca o concluzie la capitolele anterioare (n care sa făcut recenzarea principalelor
familii ale triburilor lui Israel de dinainte de exil), iar versetul 9,2 ca introducere la situa-
ţia de după exil (ntoarcerea unor familii n Ierusalim şi organizarea templului, descrise
n 2Ezr. 2 l ) . De altfel, v. 9,2 lasă deschisă această posibilitate de lectură şi n L X X , dacă
48 1 PARALIPOMENE 9
din pricina fărădelegilor l o r . 2 Şi cei care au locuit mai nainte n stăpânirile

[şi] n oraşele lor: Israel, preoţii, leviţii şi cei dăruiţi [ l o r ] .
3
Şi n Ierusalim au locuit [unii] din fiii lui Iuda, şi din fiii lui Beniamin,
4
şi din fiu lui Efraim şi ai lui Mânase: Gothi, fiul lui A m m i u d , fiul lui
5
A m r i , fiul fiilor lui Phares, fiul lui Iuda. Şi dintre [ f i i i ] lui Selon: Asaia,
6
ntâiul lui născut, şi fiii acestuia. Dintre fiii lui Zara: Iiel şi fraţii lor, şase
7
sute nouăzeci. Şi dintre fiii lui Beniamin: Salo, fiul lui M o s o l l a m , fiul lui
8
Oduia, fiul lui Sanaa, şi ibanaa, fiul lui Iraam; ei [erau] fiii lui O z i , fiul lui
9
M a c h i r ; şi Massalem, fiul lui Saphatia, fiul lui Raguel, fiul lui Banaia, şi
fraţii lor, după generaţiile lor, nouă sute cincizeci şi şase, toţi bărbaţi
căpetenii de familii, după casele lor părinteşti.
10 11
Iar dintre preoţi: Iodae, şi Ioarim, şi Iachin. Şi Azaria, fiul lui
Chelkia, fiul lui M o s o l l a m , fiul lui Sadoc, fiul lui Maraioth, fiul lui
12
A c h i t o b , căpetenia Casei lui Dumnezeu, şi Adaia, fiul lui Iraam, fiul lui
n loc de „cei care au locuit mai nainte" citim „cei care au locuit mai ntăi", adică primii
sosiţi după exil.
9.1 „cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda, cu cei strămutaţi...": TM are „cartea regilor
lui Israel; cei din luda au fost strămutaţi... ".
9.2 „mai nainte": v. supra nota 9. • Prin termenul „Israel" este desemnată generic
populaţia de rând, laică, spre deosebire de cea cu atribuţii religioase, preoţi şi leviţi.
• „cei dăruiţi [lor]": gr. δεδοµένοι, litt, „daţi de bună voie", „oferiţi". T M are nethinm
(termen prezent şi n texte ugaritice), pe care L X X l va translitéra n 2Ezr. şi pe care
J.M. Myers l traduce „the temple slaves" ( A B I Chron., ad loc.). Ε vorba de cei aflaţi n
slujba leviţilor şi care ndeplineau n Templu funcţii inferioare. Pentru vocabularul
„darului", cf. şi notele 1,1 Id şi 1,28 la 1 Regi.
9,4 „fiul fiilor Iui Phares": TM are „fiul lui Băn dintre fiii lui Peref.
9,6 „şi fraţii lor, şase sute nouăzeci": numărul pare să se refere mai degrabă la toţi fiii lui
Iuda care au venit să locuiască n Ierusalim, decât la fiii lui Zara. n pasajul corespon-
dent din 2Ezr. 21,6 e vorba de patru sute şaizeci şi opt, iar numărul se referă la fiii lui
Phares.
9.8 „ei [erau] fiii lui Ozi": T M are ,/Elăh, fiul lui ΌΖΣΓ. Traducătorul va fi citit 'êlleh,
„aceia".
9.9 „şi fraţii lor": toţi fiii Iui Beniamin care au venit să locuiască n Ierusalim (cf. şi 9,6).
• „bărbaţi căpetenii" (άνδρες άρχοντες): textul s1ar putea să fie lacunar. De obicei
substantivul „bărbaţi" (gr. άνδρες) are o complinire de felul „puternici", „tari n putere"
etc. n conformitate cu enumerarea de la v. 3, ne puteam aştepta ca n acest loc să fie
nşiruiţi fiii lui Efraim şi ai lui Mânase, dar, aşa cum sa spus (cf. nota 9), listele urmează
structura din 2Ezr. 21, unde printre cei care sau ntors să locuiască n Ierusalim sunt
amintiţi, n v. 4, doar fiii Iui Iuda şi ai lui Beniamin.
I PARALIPOMENE 9 49
Paschor, fiul lui M a l c h i a , şi Maasaia, fiul lui A d i e l , fiul lui Iediu, fiul lui
13
M o s o l l a m , fiul Iui Maselmoth, fiul lui Emmer, şi fraţii lor, căpetenii ale
caselor familiilor lor, o m i e şapte sute şaizeci, tari n putere la lucrarea de
slujire a Casei lui Dumnezeu.
14
Şi dintre leviţi: Samaia, fiul lui A s o b , fiul lui Esricam, fiul lui
IS
A s a b i a dintre fiii lui Merari , şi Bacbacar, şi A r e s , şi Galal, şi
16
Manthanias, fiul lui M i c h a , fiul lui Zechri, fiul lui Asaph, şi Abdia, fiul
lui Samia, fiul lui Galal, fiul lui Idithon, şi Barachia, fiul lui Ossa, fiul lui
17
Elcana, care locuia n satele din Netophat. Portarii: Salom, şi A c u b , şi
18
Talman, şi A i m a n , şi fraţii lor, [iar] Salom căpetenia; şi până astăzi
[stă] la poarta regelui cea dinspre răsărit; acestea sunt porţile taberelor fiilor
19
lui L e v i . Şi Salom, fiul lui C o r e , fiul lui Abiasaph, fiul lui C o r e , şi fraţii
lui, din casa tatălui său, [ d e c i ] conţii, [erau nsărcinaţi] cu muncile de pază
20
ale cortului, iar părinţii lor păziseră intrarea n tabăra Domnului. Şi
Phinees, fiul lui Eleazar, le fusese nainte v r e m e căpetenie, iar ei [erau] cu
21
el. Zacharias, fiul lui Masalam, [a fost] portar la uşa cortului mărturiei.
22
C e i aleşi [să păzească] porţile erau, cu toţii, două sute doisprezece.
A c e ş t i a erau n aşezările lor şi aşa e nscrierea lor. Pe ei iau pus D a v i d şi
9,13 „tari n putere la lucrarea de slujire...": J.M. Myers interpretează după TM astfel:
„experts in the ministerial service of the house of God" ( A B I Chron., ad loc.).
9.16 Netophath este o localitate din apropierea Betleemului, iar locuitorii ei au dobândit
un anumit renume n perioada postexilică (cf. 2Ezr. 2,22).
9.17 „şi fraţii lor, [iar] Salom": TM are „fratele lor Salom". • Unii comentatori susţin câ
Salom este forma prescurtată a numelui Masalam de la v. 2i. Vezi şi nota Ia IPar. 9 , 1 9 .
9.18 „porţile": TM are „portarii".
9.19 Acest Core este menţionat şi la IPar. 26,1, ca tată al lui Mosolamia, adică
Masaliam (= Salom) de mai sus. Este un nume destul de rar: un singur omonim este
menţionat la2Par. 31,14. • „muncile de pază ale cortului": n sarcina leviţilor intrau atăt
supravegherea, cât şi transportarea cortului mărturiei şi a obiectelor sale, n special
pentru a fi ferite de profanare. Pentru expresia „paza cortului", v. nota 23,32. Cf. şi
Num. 34, de unde provin expresii precum „lucrarea de slujire (a casei lui Dumnezeu)",
„muncile de pază (ale cortului)", „uneltele cortului" etc.
9.20 „Phinees, fiul lui Eleazar": cf. Num. 3,32. • „iar ei [erau] cu el": TM are „ Y H W H
fie cu el".
9,22 „aşezările": litt, „curţile", „mprejmuirile". • „n slujirea aceasta": litt, „credinţei
lor". Gr. πίστις poate avea şi sensul „ncredinţare", „slujbă de ncredere", „slujire de
credinţă". Micu traduce „erau n crezământ". Cf. şi vv. 26 şi 31, dar şi 17,14 (pentru
expresia folosită cu vb. πιστόω).
50 1 PARALIPOMENE 9
Samuel văzătorul n slujirea aceasta. Şi ei şi fiii lor păzeau porţile de la

24
Casa Domnului, de la casa cortului. Porţile erau [ndreptate] spre cele
25
patru vânturi: spre răsărit, spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi. Şi
fraţii din aşezările lor veneau la ei timp de şapte zile, din vreme n v r e m e ;
26
căci patru viteji aveau ncredinţată [paza] porţilor. L e v i ţ i i erau peste
27
odăi şi peste vistieriile Casei lui Dumnezeu şi locuiau mprejurul Casei
lui Dumnezeu, pentru că lor le revenea paza acesteia şi a cheilor [cu care]
deschideau, d e v r e m e n zori, uşile sanctuarului. 2 8 U n i i dintre ei [erau puşi]
peste vasele de slujbă, ca după număr să le ducă năuntru şi după număr să
29
le scoată. A l ţ i i dintre ei erau nsărcinaţi cu uneltele şi cu toate vasele
sfinte, şi cu făina, cu vinul, cu untdelemnul, cu tămâia şi cu a r o m a t e l e . 3 0 Unii
31
dintre fiii preoţilor pregăteau mirul şi aromatele. Şi lui Mattathias, unul
dintre leviţi, acesta era ntâiulnăscut al lui Salom, coritul i sa ncre-
32
dinţat coacerea jertfei n tigaie pentru marele preot. Şi Banaia caathitul,
3 3
dintre fraţii lor, pregătea pâinile punerii nainte, sâmbătă de sâmbătă. Şi
aceştia erau cântăreţii de psalmi, căpetenii de familii ale leviţilor, care se
34
rânduiau pe z i l e , căci aveau de lucru şi ziua, şi noaptea. A c e s t e a sunt
căpeteniile familiilor leviţilor, după generaţiile lor căpetenii; ei locuiau n
Ierusalim.
9.23 Expresia „casa cortului" este destul de ciudată, cu atât mai mult cu cât cei doi
termeni, „casa" şi „cortul" sunt contrastivi. „Casa cortului" ar desemna n acest context
locul sacru n care stătea cortul, iar „Casa Domnului" face referire la sanctuarul
presolomonic.
9.24 „Porţile'*: TM are „portarii". • „spre apus"; litt, „spre mare".
9.25 „Fraţii din aezările lor3' i.e. leviţii care lucrau n ture de câte şapte zile, spre
deosebire de cei stabili „care locuiau mprejurul" templului (v. 27).
9,27 Am tradus verbul παρεµβάλλω prin „a locui". El nseamnă literal „aşi aşeza
tabăra", probabil ncă o reminiscenţă din organizarea descrisă n cartea Numerii, pe care
cronistul caută să o adapteze realităţilor din timpul său. De fapt, leviţii dormeau ntro
anexă specială a Templului, numită „camera paturilor".
930 „fiii preoţilor": pregătirea mirului era rezervată exclusiv preoţilor; cf. Ex. 30,33.
• „pregăteau mirul": gr. µυρεψοί, „cei care fierb mirul",
9.31 „coacerea jertfei n tigaie": litt, „lucrările [de pregătire] ale jertfei n tigaie'*.
Cf Lev. 2,56. • „pentru marele preot": nu apare n T M .
9.32 „Banaia caathitul, dintre fraţii lor": TM are „printre fiii lui Qehăth, unii dintre fraţii
lor". • „pâinile punerii nainte": cf. nota 25,30 la Exod.
9 3 3 Se presupune că versetul de faţă introducea o nouă listă de leviţi cântăreţi. Aceasta
nsă se va fi pierdut.
1 PARALIPOMENE 910 SI
Şi n Gabaon locuia Iiel, tatăl lui Gabaon, iar numele nevestei lui era
36
Moocha. Fiii lui erau A b a d o n , ntâiulnăscut, şi Sir, şi K i s , şi Baal, şi
37 38
N e r , şi N a d a b , şi G e d u r şi fratele [său], şi Zacharia, şi M a k e l l o t h . Lui
Makelloth i sa născut Samaa. Şi aceştia au locuit n mijlocul fraţilor lor n
Ierusalim, cu fraţii lor.
39
Şi lui N e r i sa născut K i s , şi lui K i s i sa născut Saul, şi lui Saul i sau
40
născut Ionathan, şi Melchisue, şi Aminadab, şi Isbaal. Şi fiul lui Ionathan
41
[a fost] Maribaal şi lui Maribaal i sa născut M i c h a . Şi fii ai lui M i c h a :
42
Phaithon, şi M a l a c h , şi T h a r a c h . Şi lui A c h a z i sa născut Iada şi lui Iada,
i sau născut Galemeth, şi G a z m o t h , şi Zambri, şi lui Zambri i sa născut
43
Masa, şi lui M a s a i sa născut Baana, al cărui fiu [a fost] Raphaia, al cărui
44
fiu [a fost] Eleasa, al cărui fiu [a fost] Esel. Şi Esel a avut şase fii şi
acestea erau numele lor: Ezdricam, ntâiul său născut, lsmael, şi Saria, şi
A b d i a , şi A n a n . A c e ş t i a [erau] fiü lui Esel.
1
10 Străinii au pornit război mpotriva lui Israel, iar [aceştia] au fugit
2
din faţa Străinilor şi au căzut răniţi pe muntele G e l b u e . Şi Străinii lau
urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi iau lovit pe Ionathan, A m i n a d a b şi
3
M e l c h i s u e , fiii lui Saul. Şi sa năsprit războiul mpotriva lui Saul şi
9,44 „şase fii": lista conţine doar cinci nume, pentru că antroponimul ebr. Bokh'rü a foat
interpretat de traducător ca b'kh'rö, „ntâiul său născut" (cf. şi 8,38).
10,114 Moartea iui Saul. Pasajul corespunde naraţiunii de la lRg. 31,113. Este primul
capitol narativ din IPar. Cronicarul insistă asupra sfârşitului lui Saul şi ridicării lui
David, n jurul căruia gravitează ntreaga carte. Spre deosebire de pasajul corespunzător
din lRg., autorul cronicii indică aici expressis verbis unul dintre motivele morţii lui Saul
(consultarea vrăjitoarei din Endor) şi face aluzie la alte două păcate foarte grave ale lui
Saul, aducerea de jertfe n locul profetului Samuel şi ncălcarea anatemei n războiul cu
amaleciţii (cf. vv. 1314 şi notaarf loc).
10,1 „Străinii": gr. αλλόφυλοι, i.e. filistenii. Am redat n mod constant termenul cu
majusculă, când acesta i denumeşte pe filisteni ( T M are „filistenii"). Pentru echivalenţa
străin/filistean, cf lRg. 4,1 şi nota ad loc. • „Gelbue": Γελβουε este transiiterarea
greacă a ebr. Gifboa'. Era un masiv muntos din teritoriul lui Issachar. Masivul
străjuieşte Valea Ezdraelon (ebr. ÎVzV'eT), zona de trecere cea mai importantă de la
Mediterana la Iordan. Bătălia decisivă, pe care Saul a pierduto, sa dat pentru controlul
acestei zone strategice. • n condiţiile de atunci, „rănit" nsemna de obicei „rănit de
moarte", sau chiar „mort".
10,3 Am tradus literal εΰρον αυτόν έν τοις τόξοις και πόνοις, pentru efectul stilistic
aparte al versetului, obţinut prin brahilogie. Se nţelege că arcaşii lau nimerit (pe Saul)
cu săgeţile şi iau provocat dureri mari. Cf. lRg. 31,3, unde fraza este mai puţin
52 1 P A R A U P O M E N E 10
arcaşii lau aflat cu arcurile şi cu dureri, căci lau rănit cu săgeţile. Atunci
Saul ia zis celui care~i purta armele: „Scoateţi sabia şi străpungemă cu ea,
ca să nu vină aceşti netăiaţi mprejur şi să mă batjocorească." Dar scutierul
η1a vrut, pentru că se temea foarte tare. Atunci Saul a luat sabia şi sa
aruncat n e a . 5 Scutierul a văzut că Saul a murit şi sa aruncat şi el n sabie
6
şi a murit. Şi n ziua aceea, au murit Saul şi trei fii ai lui şi, [o dată] cu el,
a murit toată casa l u i . 7 D a c ă toţi cei din Israel care erau n vale au văzut că
Israel a luato la fugă şi că Saul şi fiii lui au murit, şiau părăsit cetăţile şi au
fugit [şi e i ] . Şi au venit Străinii şi sau aşezat n ele. 8 Şi a fost aşa: a doua
z i , Străinii sau dus să prade pe răniţi şi lau găsit pe Saul şi pe fiii lui
9
căzuţi pe muntele G e l b u e . Şi lau despuiat şi iau luat capul şi armele şi au
trimis [ s o l i ] n ţinutul Străinilor, de jur mprejur, ca să aducă idolilor lor şi
poporului vestea cea bună. Şi au pus armele Iui [Saul] n casa zeului lor şi
11
capul lui lau pus n casa lui D a g o n . Şi toţi locuitorii din Galaad au auzit
12
toate c e l e pe care leau făcut Străinii lui Saul şi lui Israel. Atunci sau
sculat toţi bărbaţii n putere din Galaad şi au luat trupul lui Saul şi trupurile
fiiilor lui şi leau adus la Iabis şi au ngropat osemintele lor sub stejarul din
spectaculoasă. • „arcurile... săgeţile" traduc acelaşi gr. τόξα, acest plural nsemnând
„arc cu săgeţi".
10.5 Am tradus o oLpcov τα σκεύη prin „scutierul", nu literal prin „purtătorul de arme".
10.6 Cronistul afirmă că, o dată cu moartea fiilor lui Saul se stinge şi stirpea acestuia.
Ştim nsă, din 2Rg. 2,10 şi 21,79, despre existenţa unui fiu, lebosthe, care a domnit doi
ani, şi, respectiv, despre un nepot, Memphibosthe, fiul lui Ionathan, şi nsăşi
genealogiile din IPar. 8,3336 şi 9,3944 pomenesc şi de alţi urmaşi. Toţi aceştia nu mai
sunt nsă relevanţi din punct de vedere al monarhiei.
10.7 „Valea" pe care cronistul o numeşte generic este Valea Ezdraelon, cu prelungirea ei
răsăriteană, până la Iordan. Cf. lRg. 31,7.
10.9 Lui Saul i se iau armele şi nsemnele regale. Verbul έκδύω nseamnă, mai mult
decăt „a dezbrăca", „a prăda, a despuia de nsemne".
10.10 Dagon era un zeu de natură incertă, venerat n toată Mesopotamia, mai ales n
regiunea Eufratului Mijlociu (cf. nota la lRg. 5,2). Apropierea dintre numele zeului şi
cuvântul ebraic dăgh, „peşte", este depăşită. Mai degrabă, Dagon este o divinitate agrară
(vezi şi ebr. dăghăn „grâne"). Dagon are, aşa cum reiese din lRg. 31,10, un templu Ia
Baithsan (ebr. Beythan, azi Beisan). Informaţia biblică a fost confirmată de săpăturile
arheologice efectuate n 1930 la Beisan.
10.11 Versetul indică, n general, pe locuitorii din Galaad, nsă lRg. 31,11 i pomeneşte
pe locuitorii din labisul Galaadului. Informaţia este precisă, dacă luăm n considerare
conţinutul versetelor următoare şi recunoştinţa de care se bucura Saul n rândul
locuitorilor acelei cetăţi (cf lRg. 11,111).* „şi lui Israel": nu apare n T M .
1 P A R A L I P O M E N E 1011 53
Iabis şi au postit şapte z i l e . Saul a murit din pricina nelegiuirilor pe care

lea săvârşit faţă de D o m n u l , după cuvântul Domnului, pentru că η1a păzit
[cuvântul L u i ] ; căci Saul a ntrebat un grăitor din pântec, ca să caute [sfat]
14
şi ia răspuns profetul Samuel. Nu la căutat pe Domnul, iar [ E l ] la
omorât şi a ntors domnia către D a v i d , fiul lui Iessai.
1
11 Şi tot Israelul a venit la D a v i d , n Hebron, zicând: „Iată, noi suntem
oasele tale şi carnea t a ; 2 şi ieri, şi alaltăieri, pe când Saul era rege, [tot] tu
rânduiai intrările şi ieşirile lui Israel şi ţie ţia zis Domnul Dumnezeul tău:
3
« T u v e i paşte poporul M e u Israel şi tu vei fi cârmuitor peste I s r a e l . » " Şi
toţi bătrânii lui Israel au venit la rege n Hebron, iar regele D a v i d a ncheiat
cu ei un legământ n Hebron, naintea Domnului; şi lau uns pe D a v i d rege
peste Israel, după cuvântul Domnului, [rostit] prin Samuel.
4
Şi regele şi bărbaţii lui Israel au pornit spre ierusalim (adică spre
5
Iebus): a c o l o locuiesc iebuseii. Şi locuitorii din lebus iau zis lui D a v i d :
„ N u v e i intra a i c i ! " Dar el a cucerit fortăreaţa Sion (aceasta este cetatea lui
6
David). Şi D a v i d zisese: „ O r i c i n e va lovi cel dintâi un iebuseu, va ajunge
căpetenie şi cap de oaste." Şi Ioab, fiul Saruiei, sa urcat cel dintâi asupra
fortăreţei şi a ajuns c ă p e t e n i e . 7 D a v i d sa aşezat n fortăreaţă: de aceea sa
10,13 „Saul a murit din pricina nelegiuirilor pe care...": litt. „Saul a murit n nelegiuirile
sale, pe care...". • „după cuvântul Domnului, pentru că η1a păzit [cuvântul Lui]": cf
lRg. 13,914; 15,931. Este o aluzie la două păcate foarte grave, despre ale căror
consecinţe Saul fusese prevenit de profetul Samuel ( l R g . loc. c i t ) . Primul a constat n
aducerea de jertfe la Galgala, Saul substituinduse lui Samuel. Al doilea păcat se referă
la ncălcarea anatemei (pentru „anatemă", cf nota 2,7) n urma războiului cu amaleciţii,
când Saul a cruţat viaţa regelui Agag şi şia nsuşit bunurile acestuia. • „grăitor din
pântec", gr. εγγαστρίµυθος, litt, „ventriloc". Versetul rezumă n partea a doua episodul
vrăjitoarei din Endor şi al invocării duhului lui Samuel ( l R g . 28,719). • „şi ia răspuns
profetul Samuel" nu apare n T M .
11,19 C/2Rg. 5,110.
11,2 „şi ieri, şi alaltăieri": semitism cu sensul de „odinioară". nainte de ralierea tuturor
triburilor, David a domnit şapte ani şi jumătate la Hebron (2Rg. 14).
1 1 3 „Legământ" (gr. διαθήκη), de fapt o nţelegere reciprocă: David i obligă pe
israeliţi să depună jurământul de fidelitate, iar el şi asumă atribuţiile de suveran,
11.4 Iebuseii erau o populaţie care, după tradiţie, descindea din cel deal treilea fiu al lui
Canaan (Gen. 10,16); locuiau, până la venirea lui David, n Ierusalim şi n zona
deluroasă dimprejur. „Iebus" ca nume al Ierusalimului este derivat regresiv de la numele
populaţiei şi apare doar aici şi n Jud. 19,10 şi urm.
11.5 Sion se numea fortăreaţa (περιοχή) cetăţii (πόλις) ntărite lebus.
54 I P A R A L I P O M E N E 11
numit ea Cetatea lui D a v i d ; el a zidit cetatea de jur mprejur şi sa luptat şi

9
a cucerito. Şi lui D a v i d i m e r g e a tot mai bine şi devenea tot mai mare şi
Domnul atotputernic era cu el.
10
Aceştia erau căpeteniile vitejilor lui David, care au biruit n timpul dom-
niei lui alături de el, cu tot Israelul, ca el să domnească peste Israel, după
11
cuvântul D o m n u l u i . Şi acesta este numărul vitejilor lui D a v i d : Iesebaal,
fiul lui Achamani, ntâiul dintre cei treizeci; acesta, scoţânduşi o dată sabia, a
12
rănit trei sute [ d e duşmani] ntro clipă. Şi după el, Eleazar, fiul lui D o d a i
13
A c h o c h i t u l ; acesta era [unul] dintre cei trei viteji. El a fost mpreună cu
D a v i d la Phasodomin, unde se adunaseră Străinii la război; a c o l o era o
14
bucată de o g o r semănată cu orz; şi poporul a fugit din faţa Străinilor. Dar
el a stat n mijlocul ogorului şi 1a apărat şi ia bătut pe Străini şi D o m n u l a
15
făcut izbăvire mare. Şi trei dintre c e l e treizeci de căpetenii au coborât pe
stâncă la D a v i d , n peştera O d o l l a m , iar tabăra Străinilor era aşezată n
16
V ă i o a g a Uriaşilor. D a v i d se afla n fortăreaţă, iar grosul Străinilor era
17
atunci n B e t h l é e m . Atunci D a v i d a poftit şi a zis: „ C i n e mi va da să
11.8 n T M , versetul este: „Şi a zidit cetatea de jur mprejur, de Ia Millö' până n
mprejurimi, iar Yă'âbh a refăcut restul cetăţii." David a construit un sistem nou de
fortificaţii terasate (Millo) n partea de nordvest a cetăţii.
11.9 „i mergea tot mai bine": gr. έπορευετο πορευόµενος, „nainta naintând", ex-
primă succesul rapid al lui David. Verbul are la origine conotaţii militare („a mărşălui").
11.11 „cei treizeci": LXXL are „cei trei", lecţiune preferată de mulţi exegeţi moderni
(cf. AB I Chron., p. 86, nota c ) . „Cei treizeci" alcătuiau un detaşament de elită din
armata regulată a lui David. Sau distins n luptă ncă de pe vremea când David se
ascundea de Saul. Adesea cele două grupe se confundă.
11.12 Cei trei conducători ai „vitejilor" erau Iesebaal („lebosthe", n 2Rg. 23,8), Eleazar
şi Samaia, fiul lui Asa, omis aici. Cf. 2Rg. 23,812.
11.13 „poporul": gr. λαός desemnează aici poporul sub arme.
11.14 „Dar el a stat": unii comentatori sunt de părere că textul se refera la David (cf. AB
I Chron., p. 86, nota d). Ε greu de crezut că David a fugit mpreună cu poporul, lăsându1
pe Eleazar să se lupte singur cu filistenii. TM are „ei au stat".
11.15 „Odollam": gr. Οδολλαµ reprezintă transliterarea greacă a numelui cetăţii
canaanite Adulam, identificată cu actualul Tell eshSheikh Madhur şi situată Ia
jumătatea distanţei dintre Ierusalim şi Lachis. Locul este cunoscut până n vremea lui
Roboam (2Par. 11,7) mai degrabă datorită peşterii n care sa ascuns David. • „Uriaşii"
(ol γ ί γ α ν τ ε ς ) reprezintă traducerea greacă a ebr. răphâ ', „uriaş", de unde, probabil, şi
etnonimul ebraic r*pha '/n. Refaimii sunt unul dintre popoarele preisraelite din Palestina,
care, după Gen. 14,5, au fost nvinşi de Kfdhäflä Omer ( L X X Χοδδολογοµορ).
11.16 n Beihleem, filistenii şi stabiliseră o garnizoană
1 P A R A L I P O M E N E 11 55
18
beau apă din fântâna din Bethléem, cea de la poartă?" C e i trei sau
năpustit prin tabăra Străinilor şi au scos apă din fântâna din Bethléem, care
era Ia poartă, au luato şi au venit la D a v i d ; nsă D a v i d η1a vrut să o bea, ci
19
a vărsato pentru D o m n u l şi a zis: „ S ă mă ferească Dumnezeu să fac
lucrul acesta! Să beau sângele acestor bărbaţi, care şiau primejduit vieţile?
C ă c i cu preţul vieţii lor au adus apa." Şi η1a vrut să o bea. A c e s t e a leau
făcut cei trei viteji.
20
Şi Abessa, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei; acesta şia scos
sabia mpotriva a trei sute şi ia rănit dintro dată; şi el era renumit ntre cei
21
trei, şi mai slăvit decât ceilalţi doi, cărora le era căpetenie; dar nui
22
ntrecea pe [ c e i ] trei. Şi Banaia, fiul lui Iodae, era fiu al unui viteaz şi a
săvârşit multe fapte pentru Cabasael: el ia bătut pe cei doi lei din M o a b ; tot
23
el a coborât şi a ucis un leu ntro groapă, ntro zi de i a r n ă ; tot el 1a lovit
pe un egiptean, bărbat nalt de cinci coţi, care avea n mână o suliţă ca sulul
de ţesător: Banaia sa aruncat asupra lui cu o bâtă, ia luat egipteanului
24
suliţa din mână şi 1a omorât cu suliţa l u i . A c e s t e a lea făcut Banaia, fiul
25
lui Iodae şi avea [re]nume ntre cei trei v i t e j i ; era slăvit mai presus decât
cei treizeci, nsă nu ia ajuns pe cei trei. Şi D a v i d 1a pus [căpetenie] peste
familia lui.
11.18 Cei trei „au rupt" (διέρρηξαν) de fapt rândurile şi au pătruns astfel n tabăra filis
teană. • „a vărsato pentru Domnul"; gest simbolic, sinonim cu o libaţie pentru Y H W H .
C / ş i l R g . 7,6.
11.19 „Să beau...'': litt. „De voi bea...". • „...şiau primejduit vieţile? Căci cu preţul
vieţii lor...": litt. „...ntru vieţile lor? Căci ntru vieţile lor...".
11.20 Vv. 2021 sunt neclare n privinţa lui Abessa. n loc de „(căpetenia) celor trei"
(după L X X şi T M ) , unii editori preferă, aici (la prima ocurenţă) şi n loc de „ceilalţi doi"
din v. 21, lecţiunea siriacă „cei treizeci", care ar nlătura ambiguităţile (cf. AB I Chron.,
p. 87, notele /şi g). • „era renumit ntre cei trei": TM are „nu şia făcut un nume ntre
cei trei". 2Rg. 23: „ , 8 . . . şia făcut un nume ntre cei trei; 1 9 [era] vestit ntre cei trei şi
lea devenit căpetenie, dar nu ia ajuns pe cei trei".
11.22 „Cabasael": Καβασαηλ (ebr. Qabh'f'ël) este o cetate din sudul Iudeii. n T M ,
tatăl cel viteaz este originar din Qabtff'ëi. • „cei doi lei": n loc de „lei", L X X are
αριηλ, care transiiterează ebr. 'arï'ël, litt, „leul lui Dumnezeu", care ar putea fi nume
propriu sau o poreclă pentru vitejie.
11.23 Lupta lui Banaia cu egipteanul şi nfrângerea acestuia cu propria armă este
comparabilă cu confruntarea dintre David şi Goliat ( l R g . 17,410.3251)
11,25 David şi1 apropie pe Banaia şi l numeşte n fruntea „familiei" (gr. πάτρια) sale.
Din comparaţia cu T M , se nţelege că Banaia devine şeful cetei de războinici care l
nsoţeşte pe rege, un fel de gardă personală.
Vitejii oştirilor [au fost]: A s a e l , fratele lui Ioab, Eleanan, fiul lui D o d o
27 28
din Bethléem, Sammoth din A d , Chelles din Phelon, Orai, fiul lui
29
Ekkes din T h e c o e , A b i e z e r din Anathoth, Sobochai din Asoth, Eli din
30
Acho, Moorai din Netophath, C h o l o d , fiul lui N o o z a din Netophat,
31
A i t h i , fiul lui Ribai de pe colina lui Beniamin, Banaia din Pharathon,
32 33
U r i din Nachaligaas, A b i e l din Garabeth, A z m o t h din B e e r m , Eliaba
34
din Salabon, Bennaias, O s o m din Gennun, Ionathan, fiul lui Sola din
35 36
Arar, A c h i m , fiul lui Sachar din Arar, Elpnal, fiul lui U r , Ophar din
37
M o c h o r a t , A c h i a din P h e l o n , Eserai din Charmai, Naarai, fiul lui A z o b a i ,
38 39
I o e l , fratele lui Nathan, Mebaar, fiul lui A g a r i , Selec din A m m o n ,
N a c h o r din Berth, purtătorul armelor lui Ioab, fiul S a r u i e i , 4 0 Ira din Iether,
41 42
G a r e b din Iether, Uriaş Cheteul, Zabet, fiul lui A c h l i a , A d i n a , fiul lui
43
Saiza, din Ruben, căpetenie şi peste [ c e i ] treizeci ai lui, A n a n , fiul lui
44
M o o c h a şi Iosaphat din B e t a n i a , O z i a din Astaroth, Samma şi Iiel, fiii lui
45
Chotan din Arar, Iediel, fiul lui Samer, şi Ioazai, fratele lui din leas,
46
Eliel din M i , şi Iaribi, şi Iosia, fiul lui, Elnaam, şi Iethema moabitul,
47
A l l e l , şi O b e d , şi Iesiel din Misabia.
1
12 A c e ş t i a sunt cei care au venit la D a v i d n Soclag, când el se ferea
ncă de faţa lui Saul, fiul lui K i s , şi aceştia erau ntre vitejii care l ajutau la
2
război, [trăgeau] cu arcul şi cu dreapta şi cu stânga, aruncau şi pietre şi
3
săgeţi: dintre fraţii lui Saul din B e n i a m i n : căpetenia A c h i e z e r , şi Ioas, fiul
11,26 „Vitejii oştirilor" (δυνατοί τών δυνάµεων) sunt aceiaşi cu „Cei treizeci", deja
menţionaţi. Denumirea din urmă este, după cum vedem, aproximativă.
11.41 Aici se opreşte enumerarea „Celor treizeci" n 2Rg. 23,39. n Par., lista continuă
până la sfârşitul capitolului cu războinici care se trag, n mare parte, din ţinuturile trans
iordaniene şi care sau alăturat mai târziu armatei lui David (n timp ce marea majoritate
din „cei treizeci" provenea din triburile lui luda şi Simeon cf. AB I Chron., p. 90).
11.42 „căpetenie şi peste [cei] treizeci": textul siriac este mai explicit: „căpetenia
rubenită a treizeci [de viteji]" ( A B 1 Chron., p. 88, nota _/').
11,44 Astaroth era pe atunci capitala regatului lui Og din Basan.
12,123 „ Vitejii" iui David din perioada exilului. Cronicarul se ntoarce la perioada de
exil al lui David. Sunt menţionate aici numele celor care i sau alăturat de bună voie,
menţionaţi generic n lRg. 22,2. Autorul urmăreşte săşi convingă cititorii de caracterul
spontan şi popular al mişcării lui David, fapt explicat prin voinţa lui Dumnezeu.
12.1 „Soclag": Σωκλαγ este transiiterarea greacă a cetăţii qelag, menţionată n lis.
Nav. 15,31 ca Sekelac. Cea mai probabilă localizare din cele patru propuse este cea de la
Tell alSharia, la 25 de km sudest de Gaza. Aici a locuit David pe când se ferea de Saul.
12.2 Rudele lui Saul care i sau alăturat lui David ocupă primul loc n enumerare.
123 Anatoth, cetate din Beniamin, azi Ras elHarrubeh, la 5 km nord de Ierusalim.
ι P A R A L I P O M E N E I2 57
lui A s m a Gebothitul, şi Ioel, şi Iophalet, flu lui A s m o t h , şi Berchia, şi leul

4
din Anathoth, şi Samaias Gabaonitul, [unul] dintre cei treizeci de viteji
5
şi peste cei treizeci, Iermias, şi leziel, şi Ioanan, şi lozabad din Gadarath,
6
Eliazai, şi Iarimuth şi Baalia, şi Samaria, şi Saphatia din Charaiph,
7 8
Elcana, şi lesuni, şi Ozriei, şi Ioazar, şi lesboam coriţii, şi Elia, şi
9
Zabadia, fiii lui lraam din G e d o r . Iar din [tribul lui] G a d au plecat la
D a v i d , din pustiu, bărbaţi tari şi viteji la război, purtători de scuturi şi suliţe;
şi chipurile lor erau chipfuri] de leu şi erau uşori şi iuţi precum căprioarele
10 11
pe munţi. A z e r cel dintâi, A b d i a al doilea, Eliab al treilea, Masemanne
12 13
al patrulea, Iermia al cincilea, Eththi al şaselea, Eliab al şaptelea, Ioanan
14
al optulea, Eliazer al nouălea, Iermia al zecelea, Machabannai al unspre-
]S
zecelea. Aceştia, dintre fiii lui G a d , erau căpetenii n oştire: cel [ m a i ]
16
mic, peste o sută, şi cel [ m a i ] mare, peste o mie. Ei au trecut Iordanul n
luna ntâi, când [râul] se revarsă peste maluri, şi iau alungat pe locuitorii
17
văilor de la răsărit la apus. Şi au venit n ajutorul lui D a v i d şi dintre fiii
18
lui Beniamin şi ai lui Iuda; şi D a v i d lea ieşit n ntâmpinare şi lea zis:
„ D a c ă aţi venit la mine cu pace, inima m e a să fie una cu a voastră; dacă
nsă vreţi, n chip necinstit, să mă trădaţi duşmanilor mei, fie ca Dumnezeul
19
părinţilor noştri să vă vadă şi să vă mustre." Şi un duh a intrat n Amasai,
căpetenia celor treizeci, şi a zis:
12,5 Gadarath, cetate din Beniamin, situată la nordest de Gabaon.

12.8 „din Gedor" interpretare conjecturală; L X X are γεδωρ, de sens nesigur (litt, „fiii
lui lraam, fiii lui Gedor'')1 TM are tfdhür, interpretat de traducători ca toponim, iar
unele mss. ebr. au aici g'dhüdh, „ceată".
12.9 Deşertul lui Iuda se găsea la sudest de Ierusalim şi se mpărţea n trei regiuni:
Ziph, Engaddi şi Maon. n cazul nostru, textul face referire la primele două subdiviziuni
( l R g . 23,14 şi lRg. 23,24). Pentru denumirile geografice din L X X , cf notele la lis. Nav.
2,16 şi lRg. 23,24.
12,16 Războinicii din Gad trec Iordanul n luna ntâi (adică Nisan, care ţine de la
jumătatea lui martie până la jumătatea lui aprilie), act deosebit de curaj: n perioada
respectivă a anului, se pornesc torenţii din munţii din nord, iar Iordanul se umflă. Mai
mult decât atât, ei au de nfruntat şi opoziţia localnicilor.
12,1718 David are reţineri faţă de urmaşii lui Beniamin, dar şi faţă de iudei, mai ales
din pricina trădării locuitorilor din Ziph ( l R g . 23,1925). Aşa se explică discursul cu
care i ntâmpină pe cei care veneau să i se alăture. • „n chip necinstit": litt, „nu prin
adevărul mâinii". TM are „când nu e silnicie n mâna mea".
12,19 Am tradus verbul ενδύω, în forma de aorist ένέδυσε, prin „a intra n", şi nu prin
„a nvălui, a mbrăca" etc. Duhul intră, l posedă dinăuntru pe Amasai, care face acum o
profeţie, n ritm poetic. Pentru acelaşi termen, cf. şi Jud. 6,34; 2Par. 24,20; Iov 29,14 etc.
58 1 Ρ ARAL lPOMENE l2
„ V i n o [tu] şi poporul tău,

D a v i d , fiul lui Iessai;
P a c e , pace ţie,
Şi pace ajutoarelor tale,
C ă c i pe tine tea ajutat Dumnezeul tău."
20
Şi D a v i d ia primit şi ia făcut căpetenii ale oştirilor. Şi din [tribul
lui] Mânase au plecat la D a v i d , când Străinii sau dus la război mpotriva
lui Saul; dar el nu ia ajutat [pe Străini], pentru că, la sfat, capii oştirii
Străinilor au z i s : „ C u capetele bărbaţilor acelora se va ntoarce el la domnul
21
lui, Saul." Pe când m e r g e a spre Soclag, au plecat din Mânase [la D a v i d ]
Edna, şi Iozabath, şi I o d i e l , şi M i c h a e l , şi Iosabeth, şi Elimuth, şi Selath,
22
conducători a mü de [ o a m e n i ] din Mânase. Ei au luptat alături de D a v i d
mpotriva cetei, căci toţi erau tari n putere şi căpetenii de oaste cu puterea
23
lor. D i n zi n zi, se aduna la D a v i d o oştire mare precum oastea lui
Dumnezeu.
24
Şi acestea sunt numele căpeteniilor oastei care au venit la D a v i d n
H e b r o n , ca să ntoarcă spre el domnia lui Saul, după cuvântul Domnului;
25
fii ai lui Iuda purtători de scuturi şi de suliţe: şase mii opt sute de viteji ai
• Numele lui Amasai apare aici pentru prima dată. Ε căpetenia altei grupări de treizeci
de războinici decât cea din IPar. 11,2041. • Am tradus neutru verbul πορεύοµαι, prin
„a veni". El induce o urare de prosperitate. • „Pace" (ειρήνη) poate avea aici o dublă
semnificaţie: cuvântul indică intenţiile nouveniţilor faţă de David sau este pur şi simplu
termenul obişnuit de salut n ebraică: ălăm! • Pe baza lecţiunilor comparate din T M ,
L X X şi Vulg., Jacob M. Myers traduce primele două versete din profeţia lui Amasai
astfel: „ O , David, we are yours / with you, o, son of Jesse" ( A B I Chron., p. 93).
12.20 „Cu capetele bărbaţilor acelora": TM are „capetele noastre", nţeles ca o formulă
de jurământ: „Pe capetele noastre că..." (cf. AB I Chron., p. 95, nota 20). • Pentru acest
episod, cf. lRg. 29.
12.21 De fapt, David se ntoarce (n marş) n Soclag, după ce a fost refuzat de coman-
danţii filisteni.
12.22 „(mpotriva) cetei": L X X are γεδδουρ care transcrie, ca şi n alte părţi, ebr.
g'dhüdh. Cronistul se referă, probabil, la ajutorul primit de David n expediţia mpotriva
amaleciţilor(lRg. 30,1519).
12.23 Compararea oştirii (δύναµις) lui David de la Hebron cu cea a lui Dumnezeu este o
hiperbolă de factură orientală.
12,2439 Se face trecerea n revistă a armatei lui David, alcătuită din reprezentanţi ai
fiecăruia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Aceasta este o prefigurare
simbolică a unităţii regatului său.
12.24 „numele căpeteniilor oastei": TM are „numerele capetelor celor narmaţi".
1 P A R A L I P O M E N E l2 59
oştirii; dintre fiii lui Simeon, tari n putere, pentru luptă, şapte mii o sută;
27 28
dintre fiii lui L e v i , patru mii şase sute. Şi loadae, căpetenia celor din
29
Aaron şi, mpreună cu el, trei mii şapte sute, şi Sadoc, tânăr tare n
30
vârtute, şi douăzeci şi două de căpetenii din casa tatălui lui. Şi dintre fiii
lui Beniamin, fraţii lui Saul, trei mii, nsă cei mai mulţi v e g h e a u la paza
casei lui S a u l . 3 1 Dintre fiii lui Efraim [erau] douăzeci de mii opt sute tari n
32
putere, bărbaţi cu renume n casele familiilor lor. Şi din jumătate din
tribul lui Mânase, optsprezece mii care au fost numiţi ca să1 pună rege pe
D a v i d . 3 3 Şi dintre fiii lui Issachar, având pricepere cu privire la vremurile
potrivite, ştiind ce trebuie să facă Israel sub cârmuirea lor, două sute şi,
mpreună cu ei, toţi fraţii l o r . 3 4 Şi din Zabulon au venit n linia de bătaie, cu
toate cele de trebuinţă pentru război, cincizeci de mii, ca să1 ajute pe D a v i d
35
fără şovăire. Şi din N e f t a l i , o mie de căpetenii şi, mpreună cu ele, cu
36
scuturi şi cu suliţe, treizeci şi şapte de mii. Şi dintre daniţi, rânduiţi de
război, douăzeci şi opt de mii opt sute. Şi din [tribul] lui A s e r au venit
38
să1 ajute pe D a v i d la război patruzeci de mii. Şi de pe celălalt mal al
Iordanului, din Ruben şi G a d şi din cealaltă jumătate a tribului lui Mânase
[au v e n i t ] , cu toate cele de trebuinţă pentru război, o sută douăzeci de mii.
39
T o ţ i războinicii aceştia sau rânduit de luptă cu sufletul mpăcat şi sau
dus la Hebron, ca să1 facă pe D a v i d rege peste tot Israelul; iar Israelul
40
rămas era ntrun cuget să1 pună rege pe D a v i d . Şi au stat a c o l o trei zile,
mâncând şi bând, pentru că le pregătiseră fraţii l o r . 4 1 Şi v e c i n i i lor, până şi
[cei din] Issachar, şi Zabulon, şi Neftali le aduceau cu cămilele, cu măgarii,
cu catârii şi cu vitele carne, făină, turte de smochine, stafide, vin şi ulei, o
mulţime de vite şi de oi, fiindcă era bucurie n Israel.
I23O Majoritatea celor din Beniamin i rămân fideli lui Saul, din solidaritate tribală.
1232 „numiţi": litt, „numiţi pe nume".
1233 „având pricepere cu privire la vremurile potrivite... ": nu se ştie n ce măsură textul se
referă la cunoştinţele de strategie militară şi politică sau la cele de astronomie. Ei se ocupau
cu stabilirea calendarului ebraic, n funcţie de care se regla viaţa publică. • „sub cârmuirea
lor": gr. εις τάς άρχος αυτών 1 nu apare n celelalte mss. importante şi nici n T M .
I236 TM are „douăzeci şi opt de mii şase sute".
I239 „cu sufletul mpăcat": gr. έν ψυχή ειρηνική, expresie greu traductibilă („cu suflet
de pace", „cu pace n suflet" etc.). TM are tfiebhăbh ălem, „cu inimă dreaptă/integră".
Traducătorul a citit „ . . . ălom".
12,41 La ntreţinerea războinicilor nu participă numai localnicii („fraţii" iudei), ci,
ntrun avânt general, şi vecinii lor (numiţi doar generic) şi chiar şi triburile cele mai
ndepărtate din nord: Issachar, Neftali, Zabulon.
60 ι P A R A L I P O M E N E 13
1
13 Şi D a v i d a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu fiecare
2
căpetenie; şi a spus D a v i d ntregii adunări a lui Israel: „ D a c ă v o i socotiţi
că e bine şi dacă Domnul Dumnezeul nostru găseşte cu cale, să trimitem
după fraţii voştri care au rămas n toată ţara lui Israel şi [după] preoţii [şi]
leviţii aflaţi n cetăţile din ţinutul lor, să se adune la noi mpreună cu e i 3 şi
să aducem chivotul Dumnezeului nostru la n o i " ; pentru că nuI mai cău
4
taseră din zilele lui Saul. Şi toată adunarea a zis să facă aşa, fiindcă acest
5
cuvânt a fost drept n ochii ntregului popor. D a v i d a chemat la adunare
ntregul Israel, de la hotarele Egiptului până la intrarea Emathului, ca să
6
aducă chivotul lui D u m n e z e u din cetatea Iarim. Şi D a v i d la adus şi
ntregul Israel sa urcat n cetatea lui D a v i d , aflată n Iuda, ca să aducă de
acolo chivotul Domnului Dumnezeu care şade pe heruvimi, unde a fost
chemat numele L u i . 7 Au pus chivotul lui Dumnezeu ntro căruţă nouă din
8
casa lui A m i n a d a b , iar O z a şi fraţii lui mânau căruţa. Şi D a v i d şi tot
13 Aducerea chivotului din cetatea Iarim. Cf 2Rg. 6,111.

13.1 Cronistul revine la momentul imediat următor cuceririi Ierusalimului de către
David (1 par. 11,19).
13.2 Am tradus verbul εύοδώ, în forma din text εύοδωθη, prin „a găsi cu cale". Este
traducerea consacrată pentru dispoziţiile oficiale.
133 Verbul ζετω, „a căuta", are aici o semnificaţie aparte: a căuta chivotul lui Dumnezeu
nseamnă ,,a merge naintea chivotului pentru a se nchina şi aL consulta pe Domnul".
13.4 Expresia εύθής έν όφθαλµοΐς του λαού s1ar traduce literal „drept n ochii
ntregului popor". Utilizarea cuvintelor care desemnează părţi ale corpului uman pentru
introducerea verbelor de opinie sau de afect este larg răspândită n L X X şi trădează
formularistica originalului ebraic.
13.5 Hotarele Egiptului şi intrarea Emath (ebr. Hamăth) sunt extremităţile de sud şi, res-
pectiv, de nord ale Israelului. De regulă, pentru limita de sud este indicat Şihoru] sau „Râul
Egiptului". Hamăth este (şi astăzi) un oraş pe malul de est al râului Oronte, situat pe una
dintre căile comerciale principale care duceau din Asia Mică spre sud „Intrarea Hamalului"
se va fi găsit, probabil, la cumpăna apelor din valea Beqa 'a. • Iarim este, de fapt, cetstea
Cariathiarim (ebr. Qifyath Τ 'ărm, „cetatea pădurilor"), situată pe graniţa dintre Iuda şi
Beniamin şi numită şi Cariathbaal. Aici a fost adus chivotul de la Baithsamus (Beytheme)
şi ncredinţat lui Eleazar, iar după douăzeci de ani a fost adus de David la Ierusalim.
13.6 Cf 2Rg. 6,2. • „la adus": nu apare aici n T M , care are: „David sa urcat cu tot
Israelul...''. • „care şade pe heruvimi": la capetele chivotului erau aşezaţi doi heruvimi
de aur cu aripile ntinse. Acestea formau un piedestal vizibil pentru tronul invizibil al Iui
Dumnezeu. • „Cetatea lui David" este aici Cariathiarim, nu Ierusalimul.
13.7 „Oza şi fraţii lui": T M are „ 'Uzză ' şi 'Aheyff'.
13.8 „naintea lui Dumnezeu": i.e. n faţa chivotului. • „kinyra... nabla": vechi
instrumente cu coarde. n L X X , ebr. kinnör este tradus uneori prin κινήρα, alteori prin
1 PARALIPOM ENE 1314 61
Israelul jucau naintea lui Dumnezeu, cu toată puterea, cu cântăreţi şi cu

9
kinyra şi cu nabia, cu timpane, cu chimvale şi cu trâmbiţe. Şi au mers la
arie, iar O z a şia ntins mâna ca să sprijine chivotul, pentru că juncanul era
10
să1 răstoarne. Şi Domnul sa aprins de mânie mpotriva lui O z a şi 1a
lovit pe loc pentru că şia ntins mâna spre chivot; iar el a murit a c o l o
11
naintea lui Dumnezeu. Atunci D a v i d sa tulburat că Domnul 1a frânt pe
12
O z a şi a numit locul acela „Frângerea lui O z a " până n ziua de azi. Şi
David sa temut de D u m n e z e u n ziua aceea şi a zis: „ C u m v o i duce oare
13
la mine chivotul lui D u m n e z e u ? " Şi nu a ndreptat D a v i d chivotul la
sine, spre cetatea lui D a v i d , ci 1a abătut spre casa lui Abeddara, geththeul.
14
Chivotul lui D u m n e z e u a rămas trei luni n casa lui Abeddara, iar
Dumnezeu 1a binecuvântat pe A b e d d a r a şi toate ale sale.
1
14 [ A p o i ] Chiram, regele Tirului, a trimis soli la D a v i d şi lemn de
2
cedru, zidari şi dulgheri ca săi zidească o casă. Atunci D a v i d a ştiut că
Domnul 1a pregătit [să domnească] peste Israel, pentru că domnia sa se
nălţase mult prin poporul lui Israel.
3
D a v i d şia mai luat neveste şi n Ierusalim şi i sau mai născut fii şi
4
fiice. A c e s t e a sunt numele celor care i sau născut la Ierusalim: Samaa,
5 6
Isobaam, Nathan, S o l o m o n , şi Ibaar, şi Elisae, şi Eliphalet, şi N a g e , şi
Naphag, şi lanuu, 7 şi EHsamae, şi Balegdae, şi Eliphalet.
ψαλτήριον, όργανον, λύρα, dar de cele mai multe ori prin κιθάρα (instrument cu coarde
şi cutie de rezonanţă). Cf. şi IRg. 10,5 şi nota ad. loc. • „chimvale'': gr. sg, κύµβαλον,
instrument de percuţie asemănător talgerelor.
13,9 Pasajul corespunzător din 2Rg. 6,6 este construit n linii mult mai ferme: Oza apucă
cu putere (κρατώ) chivotul pentru că animalul de povară l trage n lături (περισπώ) * n
2Rg. 6,6 aria respectivă se numeşte „aria lui Nodab" (n T M , „a lui Năkhân"). n T M , la
lCron, 13,9, apare „aria lui Kdhori"; aceeaşi lecţiune n L X X A .
13,11 Am tradus literal διακοπή prin „frângere" şi verbul la aorist διέκοψε, intensiv,
prin „a frânge", suprimând figura etimologică. Vezi şi IPar. 14,11.
13,13 Abeddara Geththeul (ebr. 'Obhëdh 'Edhom), filistean originar din Gad care a trăit
n vecinătatea ierusalimului.
14 Corespunde la 2Rg. 5,1125.
14.1 Chiram, regele Tirului, contemporan cu David şi Solomon, a domnit ntre 979/8
945/4 .H. • David şi construieşte palatul (am tradus literal „casa") imediat după
instalarea la Ierusalim, iar ajutorul lui Chiram vine, probabil, la cererea suveranului de la
Ierusalim.
14.2 „prin poporul": gr. δια τόν λαόν, „prin poporul / datorită poporului".
62 ι P A R A L I P O M E N E I4
Au auzit Străinii că D a v i d a fost uns rege peste tot Israelul şi au urcat

toţi Străinii să1 caute pe D a v i d ; şi D a v i d a auzit şi lea ieşit n ntâmpinare.
9 10
Străinii au venit şi au tăbărât n V ă i o a g a Uriaşilor. Şi D a v i d la ntrebat
pe Dumnezeu, zicând: „ D a c ă v o i merge asupra Străinilor, i v e i da n mâna
11
m e a ? " Şi Domnul ia spus: „ M e r g i şii v o i da n mâna ta." Şi D a v i d a
mers asupra lor la Baalpharasin şi ia bătut a c o l o D a v i d . A p o i D a v i d a zis:
„ D u m n e z e u ia frânt pe duşmanii mei, cu mâna mea, cum se taie apa." De
12
aceea a pus numele locului aceluia „Frângerea Pharasin". Şi [Străinii]
13
şiau părăsit a c o l o z e i i , iar D a v i d a spus să fie arşi n foc. Dar Străinii
14
au tăbărât din nou n V ă i o a g a Uriaşilor. Şi D a v i d la ntrebat iarăşi pe
Dumnezeu, iar D u m n e z e u ia spus: „ N u te duce n spatele lor, ntoarcete
15
din calea lor şi apropiete de ei pe lângă [livada cu] peri. Şi când auzi
z v o n de furtună prin vârfurile perilor, atunci să porneşti Ia război, căci
16
D u m n e z e u a ieşit naintea ta spre a izbi tabăra Străinilor." Şi [ D a v i d ] a
făcut cum ia poruncit D u m n e z e u şi a izbit tabăra Străinilor de la Gabaon
17
până la Gazară. [ R e ] n u m e l e lui D a v i d sa ntins n toată ţara, iar D o m n u l
la făcut temut de toate neamurile.
143 Verbul „a urca" aici e folosit chiar cu sensul de bază: filistenii urcă din câmpia
joasă de coastă spre zona muntoasă din luda.
14,9 „au tăbărât", gr. συνέπεσαν. Verbul grec are sensul de „a năvăli", dar şi de „a
ocupa prin forţă". Am preferat varianta de mijloc „a tăbăr".
14,11 „Baalpharasin": gr. Βααλφαρασιν, toponim. Pharasin este transcrierea aproxi-
mativă a pluralului de la ebr. pere
, „ruptură, tăietură", dar şi „năvală, breşă". L X X oferă
două variante pentru ebraicul pere
: Φάρες sau ∆ιακοπή. Vezi şi episodul naşterii lui
Phares, fiul lui luda (Gen. 38,2729). Explicarea etimologiei toponimului este similară
celei din IPar. 13,11. Baalpharasin este locul n care Dumnezeu la „frânt" pe Baal.
• „cum se taie apa": i.e. cum este tăiat cursul unei ape de un stăvilar.
14.14 ndemnul Domnului adresat lui David de a nui urmări pe filisteni pare ciudat. n
2Rg. 5,23 lucrurile stau exact invers şi sunt mult mai verosimile: Dumnezeu l ndeamnă
pe David să nu iasă naintea filistenilor, ci săi ia prin nvăluire şi să le cadă n spate.
• „peri": TM are b'khă 'ïm, nume de copac cu sens nesigur: „copac de balsam / sâmbo-
vină / fistic" ( ? ) .
14.15 „(zvon de) furtună": gr. συσσεισµός desemnează o „mişcare violentă, tremur
puternic, furtună". Textul ebraic oferă aici un cuvânt care nseamnă „paşi". Prin urmare,
David asistă la o teofanie: paşii lui Dumnezeu pe deasupra perilor se manifestă ca o
cutremurare a vârfurilor.
1 P A R A L I P O M E N E 15 63
1
15 Şi el şia făcut case n cetatea lui D a v i d ; şi a pregătit locul pentru
chivotul lui D u m n e z e u şi a făcut pentru acesta un cort.
2
Atunci D a v i d a z i s : „ N i m e n i nu poate purta chivotul lui D u m n e z e u n
afară de leviţi, fiindcă pe ei ia ales Domnul săI poarte chivotul şi săL
3
slujească până n v e c i . " David a chemat tot Israelul la adunare la Ierusalim,
4
ca să aducă chivotul Domnului la locul pe care i1 pregătise. Şi ia adunat
5
David pe fiii lui A a r o n şi pe leviţi. Dintre fiii lui Caath: U r i e l căpetenia
6
şi fraţii săi, o sută douăzeci. Dintre fiii lui M e r a r i : A s a i a căpetenia şi
7
fraţii săi, două sute c i n c i z e c i . Dintre fiii lui Gersam: Ioel căpetenia şi fraţii
8
săi: o sută c i n c i z e c i . Dintre fiii lui Elisaphan: Samaias căpetenia şi fraţii
9
săi: două s u t e . Dintre fiii lui Chebron: Eliel căpetenia şi fraţii săi: optzeci.
10
Dintre fiii lui O z i e l : A m i n a d a b căpetenia şi fraţii săi: o sută doisprezece.
11
Şi ia chemat D a v i d pe preoţii Sadoc şi Abiathar şi pe leviţi: pe U r i e l ,
]2
Asaia, loel, Samaias, E l i e l , A m i n a d a b şi lea zis: „ V o i sunteţi capii de
familie ai leviţilor, curăţiţivă pe v o i şi pe fraţii voştri şi aduceţi chivotul
13
Dumnezeului lui Israel a c o l o unde iam pregătit. C u m nainte v r e m e nu
aţi fost [de faţă] v o i , Dumnezeul nostru nea frânt, pentru că nu lam căutat
14
după rânduială." A p o i preoţii şi leviţii sau curăţit, ca să [poată] aduce
15
chivotul Dumnezeului lui Israel. Şi fiii leviţilor au luat chivotul lui
Dumnezeu, aşa cum a poruncit M o i s e după cuvântul lui Dumnezeu, potrivit
16
scripturii, purtâftdu1 cu drugii. Şi D a v i d lea zis căpeteniilor leviţilor:
15,1 Cortul care adăposteşte chivotul legământului şi pe care l nalţă David este ase-
mănător celui ridicat de Moise n deşert, distrus n timpul numeroaselor conflicte cu
filistenii.
153 Adunarea „ntregului Israel" se limitează, de fapt, la reprezentanţii tuturor tribu-
rilor, nsă accentul se pune pe preoţii şi leviţii nsărcinaţi cu transportarea chivotului.
15.5 „fraţii săi, o sută douăzeci": αδελφοί, „fraţi", se numesc n limbaj biblic rudele de
sânge de aceeaşi generaţie.
15.6 „două sute cincizeci": TM are „două sute douăzeci",
15.7 „o sută cincizeci": TM are „o sută treizeci".
15.12 „curăţiţivă": verbul άγνίζω, „a curaţi", „a purifica", se referă la purificarea rituală
prin abluţiuni şi prin spălarea hainelor preoţilor şi leviţilor care aveau să poarte chivotul.
TM are „sfinţiţivă" nu e simplă purificare, ci punere n slujba sfinţeniei, transcen-
denţei lui Dumnezeu.
15.13 David se referă la ncercarea precedentă, eşuată, de aducere a chivotului de la
Cariathiarim la Ierusalim (IPar. ! 3,610) şi, n special, la greşeala lui Oza.
15,15 Chivotul este purtat pe umeri de leviţi, cu ajutorul a patru drugi (άναφορείς)
trecuţi prin inelele de la baza acestuia. • „potrivit scripturii", gr. κατά τήν γραφήν: nu
apare In T M .
„Puneţii pe fraţii voştri cântăreţi de psalmi cu instrumente muzicale, cu

17
nabla, cu kinyra şi cu chimvale să cânte tare cu glas de bucurie." Leviţii
lau pus pe A i m a n , fiul lui Ioel şi, dintre fraţii lui, pe Asaph, fiul lui Barachia,
18
iar dintre fiii lui Merari, fraţii lui, pe Aithan, fiul lui Kisai. Cu ei au fost şi
fraţii lor de [rangul] al doilea: portarii Zaharia, O z i e l , Semiramoth, Iiel,
Oni, Eliab, Banaia, Maasaia, Mattathia, Eliphalia, Makenia, A b d e d o m , liel,
19
Ozias. Cântăreţii de psalmi A i m a n , Asaph şi Aithan făceau să răsune
20
chimvalele de a r a m ă . Zaharia, O z i e l , Semiramoth, Iiel, Oni, Eliab, Masaia,
Banaia cântau la nabla alaimoth.21 Mattathia, Eliphalia, Makenia, A b d e d o m ,
Iiel şi O z i a [i acompaniau] cu kinyra amasenith, spre a ntări [sunetul].
22
Chonenia, mai marele leviţilor, era şi mai marele cântărilor, căci era
23 24
priceput. Barachia şi Elcana erau portarii chivotului. Iar preoţii Sobnia,
Iosaphat, Nathanael, Amasai, Zaharia, Banai, Eliezer trâmbiţau din trâmbiţe
naintea chivotului lui Dumnezeu. A b d e d o m şi lia erau portari ai chivotului
lui Dumnezeu.
25
Şi D a v i d şi bătrânii lui Israel şi căpeteniile peste mii sau dus să aducă
26
chivotul legământului Domnului din casa Iui A b d e d o m cu bucurie. Şi
Dumnezeu Iea dat putere leviţilor să poarte chivotul legământului Domnului
27
şi ei au jertfit şapte juncani şi şapte berbeci. Şi David era ncins cu veş-
mânt de in, [ c a ] şi toţi leviţii care purtau chivotul legământului Domnului,
cântăreţii de psalmi şi Chonenia, mai marele cântărilor; iar D a v i d purta
veşmânt de i n . 2 8 Şi tot Israelul a adus chivotul legământului Domnului cu
strigăte şi n glas de corn, de trâmbiţe şi chimvale şi cântând din kinyra şi
15,17 „fraţii lui": TM are „fraţii lor".

15.20 „alaimoth": L X X transcrie aproximativ ebr. 'alămâth cu sens nesigur, interpretat
ca „glas subţire, ca de fată". Termenul apare şi n titlul psalmului 4 4 ( L X X ) .
15.21 „amasenith'': transcrie ebr. hafmmth, „octavă". n titlurile psalmilor ( L X X ) 6 şi
11, termenul este tradus Ογδοος.
15,23 „Portarii chivotului", n număr de patru, mergeau, doi câte doi, naintea şi,
respectiv, n urma preoţilor care purtau chivotul.
15.27 Am tradus literal στολή ßoooivn (două ocurenţe n acest verset) prin „veşmânt de
in". n T M , David are două veşminte: la nceputul versetului e vorba de o tunică de in
subţire (me'l OM/), iar la sfârşitul lui, de un efod de in ('ephödh bodh). David poartă, n
mod excepţional, un efod simplu de in, deosebit de efodul scump al Marelui Preot. La
aceasta se referă şi participiul perfect περιεζωσµένος, tradus de noi prin „ncins":
articol sacru de vestimentaţie, efodul se ntindea de la piept până la şolduri şi se prindea
cu două curele pe umeri.
15.28 „corn": gr. σωφερ transcrie ebr. ăphăr, „corn".
1 P A R A L I P O M E N E 1516 65
din nabla. Şi a fost aşa: când chivotul legământului Domnului a ajuns n

cetatea lui D a v i d , M e l c h o l , fiica lui Saul, sa aplecat pe fereastră, 1a văzut
pe regele D a v i d dănţuind şi jucând şi 1a dispreţuit n sufletul ei.
1
16 Au adus chivotul lui D u m n e z e u , lau pus n mijocul cortului pe care
i1 ridicase D a v i d şi iau adus arderi de tot şi [jertfe] de mântuire naintea lui
2
Dumnezeu. D a v i d a sfârşit de adus arderile de tot şi [jertfa] de mântuire şi
3
a binecuvântat poporul n numele Domnului; şi a mpărţit fiecărui bărbat
din Israel şi fiecărei femei câte o pâine coaptă n cuptor şi o turtă [cu m i e r e ] .
4
Şi ia pus pe unii dintre leviţi să slujească şi să cânte n faţa chivotu-
lui legământului Domnului şi să mulţumească şi săL laude pe D o m n u l
5
Dumnezeul lui I s r a e l : Asaph, căpetenia, şi cel care i urma n rang, Zaharia,
6
şi Iiel, Semiramoth, fiel, Mattathia, Eliab, Banaia, A b d e d o m şi Iiel, cu
instrumente muzicale, nabla şi kinyra, iar A s a f suna din chimvale şi preoţii
Banaia şi O z i e l din trâmbiţe, nencetat, naintea chivotului legământului lui
Dumnezeu.
7
n ziua aceea, D a v i d a rânduit pentru prima oară lui A s a p h şi fraţilor
lui săL laude pe D o m n u l [astfel]:
8
„ L ă u d a ţ i L pe D o m n u l şi chemaţi numele L u i ,
15,29 Melchol (ebr. MJkhal) este fiica cea mai mică a lui Saul, dată n căsătorie lui
David naintea exilului său. După ntoarcerea lui David, aceasta revine la el, prin bună-
voinţa politică a lui Abenner (2Rg. 3,15). Dar dispreţul pe care femeia l manifestă când
l vede pe David dansând de bucurie naintea chivotului i va aduce sterilitatea (2Rg.
6,23). • „n sufletul ei": TM are „n inima ei".
16,1 „[jertfe] de mântuire": gr. σωτηρίου: cf.Ex. 24,5; Lev. 6,5. Corespunde ebr.
'lămTm, Jertfe de pace" (cf. nota la Lev. 3,1).
163 Am tradus άµορίτην prin „turtă [cu miere]", ca echivalent al expresiei clasice άµόρα
άρτος. Adjectivul άµορίτης nu are un sens exact. Alte versiuni optează pentru „porţie de
carne" (cf. ritualul mpărţirii jertfei de mântuire, n Lev. 7,11 şi urm.). n T M , fiecare
primeşte o pâine, o turtă de curmale şi una de stafide (dar termenii sunt rari şi cu sens
nesigur).
16,5 Asaph era un urmaş al lui Gersom, fiul lui Levi, numit de şeful leviţilor cântăreţ
principal. Fiii lui Asaph au rămas cea mai importantă familie de muzicanţi până la
ntoarcerea din exil (IPar. 25,2). • n T M , lista cântăreţilor este: 'Âsăph, Tkhafyăh,
'I'ël (dar comentatorii restabilesc Ya'azï'êl I 'Azï'ël, ca în 15,18.20), *mrămOth,
Yihï'ël, Mattithyăh, 'El'ăbh, Efnăyăhu şi 'Obhëdh 'Edhom.
16,822 Acest fragment corespunde Ps. 104,115, cu mici diferenţe lexicale. Vv. 2333
corespund Ps. 95.
16,8 „LăudaţiL": vb. έξοµολογέω poate nsemna „a mărturisi, a recunoaşte, a fi de
acord cu", dar şi „a lăuda", „a aduce mulţumire". Redă sistematic ebr. yădhăh, „a aduce
faceţi cunoscute ntre popoare lucrările L u i !

9
CântaţiI şi nălţaţiI imnuri,
povestiţi tuturor minunile pe care lea făcut D o m n u l .
10
Lăudaţi[vă] ntru numele cel sfânt al Lui,
să se bucure inima ce caută bunăvoinţa Lui;
11
căutaţiL pe D o m n u l şi ntăriţivă,
căutaţi faţa Lui fără ncetare.
12
Amintiţivă de minunile pe care lea făcut,
de semnele şi de judecăţile gurii Lui,
13
seminţie a lui Israel, slujitorii Lui,
fii ai lui lacob, aleşii L u i !
14
El este D o m n u l D u m n e z e u l nostru,
pe tot pământul sunt judecăţile L u i .
15
[ E l ] şi aduce aminte n v e c i de legământul Său,
cuvântul Său pe care la poruncit pentru mü de generaţii,
16
prin care a făcut legământ cu A v r a a m ,
şi de jurământul Său către Isaac;
17
El la pus lui l a c o b ca poruncă,
lui Israel, ca legământ veşnic,
18
zicând: « Ţ i e ţi v o i d a pământul Canaanului,
laudă/mulţumire lui Dumnezeu, amintind faptele Sale minunate" (de unde subst. tödhäh).
n contextul L X X , verbul, folosit adesea la diateza medie, litt, „a se mărturisi Domnului",
are sensul „a aduce laudă lui Dumnezeu prin mărturisirea faptelor Lui, minunate" (cf. de
ex. Gen. 29,35). Uneori are şi sensul de mărturisire a păcatelor, a greşelilor (de ex. Iis.
Nav. 7,19). Tradiţia biblică românească a optat constant pentru traducerea cu „mărtu
risiţi(vă) Domnului" (cf. BB, Micu ad loc), dar considerăm că sensul acestei sintagme
este ambiguu şi se impune adoptarea unei traduceri mai explicite. Cf şi nota 22,50 la
2Rg. • „chemaţi numele Lui": litt. „chemaţiL ntru numele Lui".
16.10 „bunăvoinţa Lui": TM are „pe Domnul".
16.11 „şi ntăriţivă": TM are „şi tăria Lui".
16.12 Judecăţile": gr. κρίµατα este un termen din vocabularul juridic al L X X şi are
sensul de „hotărâri judecătoreşti, sentinţe". n Pentateuh, unde lexicul juridic este mai
specializat, a fost adesea tradus cu „hotărârile (lui Dumnezeu)". Cf Septuaginta l,
„Glosar" şi „Indice de termeni".
16.13 „seminţie a lui Israel": Ps. 104,6 are „ . . . a lui Avraam". • „slujitorii": gr. παίδες
poate nsemna „copii" sau „servitori, copii de casă".
16,15 „[El] şi aduce aminte": TM are „Aduceţivă aminte", dar n Ps. 104,8 „El şi
aduce aminte".
16,18 „partea voastră de moştenire": litt, „funia (i.e. măsura) moştenirii voastre".
Cf. notele la lis. Nav. i7,5 şi 2Rg. 8,2.
1 P A R A L I P O M E N E 16 67
partea voastră de m o ş t e n i r e » ,
19
pe când ei erau foarte puţini la număr,
nensemnaţi şi străini n el.
20
Ei umblau de la un neam la altul
şi dintrun regat la alt popor.
21
[ D a r E l ] η1a lăsat pe nimeni săi stăpânească
şi a pedepsit pentru ei şi regi:
22
« N u v ă atingeţi d e unşii mei
şi profeţilor mei să nu le faceţi r ă u ! »
23
Cântaţi Domnului, tot pământul,
vestiţi din zi n zi mântuirea Lui,
[ 2 4 ] 2 5 căci mare este D o m n u l şi vrednic de laudă foarte,
mai de temut decât toţi dumnezeu.
26
C ă c i toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli,
iar Dumnezeul nostru a făcut cerul.
27
Slavă şi laudă sunt naintea Lui,
putere şi cinstire n lăcaşul Lui.
28
Daţi Domnului, stirpe ale neamurilor,
daţi Domnului slavă şi putere.
29
Daţi Domnului slava [cuvenită] numelui Său,
luaţi daruri şi duceţile naintea feţei Lui,
nchinaţivă Domnului n curţile Lui sfinte.
30
Să se teamă n faţa Lui tot pământul,
să stea drept pământul şi să nu se clatine!
16,2333 Corespund Psalmului 95, imn dedicat lui Dumnezeu n ipostaza de mântuitor şi
judecător al poporului Său şi al ntregului pământ.
16,24 Numai n T M : „Vestiţi printre neamuri slava Lui, la toate popoarele faptele Lui
minunate!".
16.26 „Idoli" (είδωλα), faţă de Ps. 95,5 „demoni" (δαιµόνια). TM are aici „deşertăciuni".
16.27 „Slavă" (δόξα) şi „laudă" (έπαινος), faţă de Ps. 95,6 „mulţumire" (έξοµολόγησις)
şi „prospeţime, frumuseţe" (ώραιότης). • „Putere / tărie" (ισχύς) şi „cinstire" (καύχηµα),
faţă de Ps. 95,6 „sfinţenie" (άγιωσύνη) şi „măreţie" (µεγαλοπρέπεια). • „lăcaşul Lui",
Uit. „locul lui", „se referă la lăcaşul sfânt al Domnului (vezi Ps. 95,6 άγιασµα).
16.29 „Daruri" (δώρα), faţă de Ps. 95,8 Jertfe" (θυσίας), • „naintea feţei Lui": lipseşte
din Ps. 95 L X X , • „n curţile Lui sfinte": TM are „n strălucirea sfinţeniei Lui", evitând
anacronismul curţilor Templului, care nu existau pe vremea lui David.
16.30 „Să se teamă" (φοβηθήτω), faţă de Ps. 95,9 „să se clatine" (σαλευθήτω). Verbul
din urmă revine la sfârşitul versetului, dar cu negaţie.
31
Să se bucure cerul şi să se veselească pământul
şi să spună ntre neamuri: „ D o m n u l este mpărat!"
32
Să vuiască marea cu plinătatea ei
şi pomul din ţarină şi toate cele din ea.
33
Atunci se v o r bucura copacii pădurii de faţa Domnului,
căci a venit să j u d e c e pământul.
34
LăudaţiL pe D o m n u l , căci este bun,
căci până n veac este mila Lui.
35
Şi ziceţi: «Mântuieştene pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre,
scoatene dintre neamuri
ca să lăudăm numele cel sfânt al T ă u
şi să ne mândrim ntru laudele T a l e .
36
Binecuvântat este D o m n u l Dumnezeul lui Israel din veac şi până n
veac.»
Şi tot poporul va spune « A m i n » " .
Şi Lau lăudat pe D o m n u l .
37
Şi [ D a v i d ] ia lăsat a c o l o , naintea chivotului legământului Domnului,
pe A s a p h şi pe fraţii lui, ca să slujească naintea chivotului, fără ncetare, zi
de z i . 3 8 Şi A b d e d o m şi fraţii lui, şaizeci şi opt, şi A b d e d o m , fiul lui Idithon,
39
şi Ossa, portari. Pe Sadoc, preotul, şi pe fraţii lui, preoţii, [ia aşezat] n
1634 Primul vers din Psalmii 117, 135 şi, cu excepţia unui cuvânt (χρηστός, „favo-
rabil", „folositor", „binevoitor", faţa de αγαθός, „bun"), 105, 106.
16,35 „scoate1ne": TM are „adunăne şi scoatene". • „să ne mândrim": gr. καυχασθαι
nseamnă „a se lăuda, a se mândri".
1636 Corespunde finalului Ps. 105, ultimul din a patra parte a cărţii Psalmilor. • „Amin.
Şi Lau lăudat pe Domnul" : TM are „Amin" şi „Lăudat [fie] Y H W H ! " .
16,37 Se reia povestirea ntreruptă la 1 Par. 16,7, subiectul gramatical fiind „David".
1638 Acest Abdedom (ebr. 'Obhëdh 'Edhom), fiu al Iui Idithon, este levit şi nu trebuie
confundat cu personajul omonim din T M , ICron. 13,1314 ( L X X foloseşte transiiterări
diferite). Nu se ştie care era rolul celor şaizeci şi opt de fraţi ai Iui Abdedom, câtă vreme
paznicii chivotului erau strict n număr de patru (lPar. 15,24). Unii comentatori inter-
pretează ca o continuare a versetului precedent: „" ... zi de z i , 3 8 mpreună cu Abdedom
şi fraţii lui..." ( A B i Chron., ad loc,).
1639 Sadoc ( T M âdhâg) este „fiu!", de fapt nepotul, lui Achitob ( T M 'Ahjtôbh),
descendent al lui Eleazar, al treilea fiu al lui Aaron. A fost preot la curtea lui David, a
participat la ungerea lui Solomon ca succesor al lui David, spre deosebire de Abiathar,
celălalt preot al curţii, care 1a susţinut pe Adonia (3Rg. 1,7). Urmaşii lui Sadoc au
ndeplinit, până la exil, funcţia de mare preot n templul lui Solomon. După ntoarcerea
din exil, ei au deţinut n exclusivitate acest rol, până n 171 Î.H., când regele Antiochos IV
faţa cortului Domnului n B a m a cea din Gabaon, ca să aducă arderi de tot

Domnului, pe altarul arderilor de tot, fără ncetare, dimineaţa şi seara, şi
după toate cele scrise n l e g e a Domnului, câte lea poruncit fiilor lui Israel,
41
prin M o i s e , slujitorul lui D u m n e z e u . Şi mpreună cu el [mai erau] şi
A i m a n şi ldithon şi ceilalţi aleşi pe nume ca să l laude pe D o m n u l , căci
42
până n veac este mila L u i . [ A v e a u ] cu ei trâmbiţe şi chimvale, ca să dea
glas [cântării], [ p r e c u m ] şi instrumentele cântărilor lui Dumnezeu, iar fiii
lui ldithon [păzeau] la poartă.
43
Şi a plecat tot poporul, fiecare la casa lui, iar D a v i d sa ntors, ca săşi
binecuvânteze casa.
1
17 Şi a fost aşa: când D a v i d sa aşezat n casa lui, a zis D a v i d către
Nathan profetul: „Iată, eu locuiesc n casă de cedru, iar chivotul legămân-
2
tului Domnului [stă] sub acoperământ de piele.'' Şi Nathan ia zis lui
D a v i d : „ F ă tot ce ai n gând, căci D u m n e z e u este cu tine." 3 Şi a fost aşa:
4
n noaptea aceea, a fost cuvântul Domnului către Nathan, zicând: „ D u t e şi
spunei lui D a v i d , slujitorul M e u : « A ş a spune D o m n u l : Nu tu m i v e i zidi
l numeşte preot, cu de la sine putere, pe Menelau (2Mac. 4,23 şi urm.). • „Bama" (ebr.
bămăh, „nălţime") din Gabaon este identificată, n perioada monarhiei, ca „Marea
nălţime", fost sanctuar canaanit, locul n care au fost aşezate de către David cortul
mărturiei şi altarul de bronz. Aici ia vorbit Domnul lui Solomon (2Par. I) despre
domnia lui. Cf. şi nota la 1 Rg. 9,12. Ediţia Rahlfs l notează cu majusculă, ca toponim;
alte ediţii, ca transcriere a subst. comun ebr.
16,40 „prin Moise, slujitorul Iui Dumnezeu" nu apare n T M .
16.42 După „cu ei", TM are n plus Jieymăn şi Yidhüthün".
16.43 „ca săşi binecuvânteze casa": textul gr. traduce o expresie ebr. care trebuie
nţeleasă cu sensul „David sa ntors la casa lui, i.e. săşi vadă de casa lui" (cf A B I
Chron., ρ. 118, nota 43). Vezi şi versetul următor, 17,1. • n 2Rg. 6.2023 urmează
discuţia lui David cu Melchol şi justificarea bucuriei pe care regele a manifestato
naintea chivotului şi a supuşilor săi.
17 Corespunde la 2Rg. 7,129.
17.1 Profetul Nathan nu este prezentat n prealabil. El este menţionat n 2Par. 29,25 ca
fiind acela care, la porunca Iui David, ia organizat pe cântăreţi. • „Acoperământul de
piele" este o sinecdocă pentru cortul mărturiei.
17.2 Am tradus παν το έν τη ψυχή prin „tot ce ai n gând", şi nu literal, „tot ce ai n
suflet". n ebraică apare termenul lëbh, „inimă", ca sediu al gândirii (cf şi 15,29).
17,4 Domnul vorbeşte aici despre casa materială (templul) pe care o va ridica Solomon.
Promisiunile de ridicare spirituală a casei (n sens de dinastie a) lui David urmează, n
paralel.
3
Casă n care să l o c u i e s c , pentru că nam mai locuit ntro casă din ziua n
care lam scos pe Israel [din E g i p t ] până n ziua aceasta, ci am stat n cort şi
6
n sălaş [ v r e m e l n i c ] . Peste tot pe unde am trecut la ntregul Israel, am grăit
Eu oare cuvânt către vreun trib al lui Israel [pus] săMi păstorească poporul,
7
zicând: ' N u Miaţi ridicat casă de c e d r u ' ? » A c u m , nsă, aşa săi spui
robului M e u D a v i d : « A ş a spune D o m n u l atotputernic: T e a m luat de la
ţarcul o i l o r ca să fii căpetenie peste poporul M e u I s r a e l . 8 Şi am fost cu tine
peste tot pe unde ai mers, iam nimicit pe toţi duşmanii tăi dinaintea ta şi
9
ţiam făcut un nume ca numele c e l o r mari de pe pământ. Şi mi v o i
statornici un l o c pentru poporul M e u Israel şi1 v o i sădi, iar el se va aşeza la
el acasă, nuşi va mai face griji, iar nedreptatea nu1 va mai njosi, ca la
10
nceput. D i n z i l e l e n care am rânduit judecători peste poporul M e u Israel,
iam umilit pe toţi duşmanii tăi; te v o i mări şi D o m n u l ţi va zidi o casă.
11
Iar când se v o r mplini z i l e l e taleşi te vei culca alături de părinţii tăi, v o i
nălţa seminţia ta după tine, care va fi din pântecele tău, şii v o i pregăti
12
domnia. El mi va zidi M i e Casă, iar Eu i v o i ridica tronul până n veac.
17,67 Cele două versete marchează „revoluţia" pe care Dumnezeu o nfăptuieşte prin
alegerea directă a lui David ca rege n israel. Metafora pastorală are caracter profetic şi
face transparentă misiunea ncredinţată lui David. Dumnezeu i vorbeşte regelui n
calitate de „atotputernic*', παντοκράτωρ (ebr. YHWH bhă'oth, „Domnul oştirilor").
17,6 „către vreun trib al lui Israel [pus] săMi păstorească poporul": TM are „către
vreunul dintre judecătorii lui Israel cărora leam poruncit săMi păstorească poporul".
Pasajul paralel din 2Sam. 7,7 are: „către vreunul dintre triburi...". Şi n L X X , mss.
Vaticanus şi Sinaiticus au lecţiunea adoptată de Rahlfs şi tradusă aici, care nu e foarte
clară, dar Alexandrinus şi alte câteva mss. au un text identic cu T M .
17.9 Primele trei verbe din frază (τιθηµί, καταφυτεύω, κατασκηνόω) exprimă cu mare
putere retorică, de la abstract la concret, ideea statorniciei poporului ales n Pământul
făgăduinţei. • „nedreptatea nu1 va mai njosi": TM are „nelegiuiţii nu1 vor mai sfâşia".
L X X L : „fiul nedreptăţii nu1 va mai njosi".
17.10 „te voi mări": TM are „ţiam vestit".
17.11 Am tradus literal formula κοίµηθήση µετά των πατέρων σοϋ ca „te vei culca
alături de părinţii tăi". Formula este des uzitată n cărţile istorice ale Bibliei pentru a
evoca imaginea despre moarte a poporului evreu, • „care va fi din pântecele tău": aici
L X X armonizează cu 2Rg. 7,12; TM are „care va fi dintre fiii tăi". • „pregăti": TM are
„ntări / statornici".
17.12 „i voi ridica tronul": vb. άνορθόω nseamnă „a ridica din nou, a reconstrui, a
reface", dar şi „a face ceva drept, a ndrepta". Sensul este de susţinere constantă a rega-
lităţii viitoare. Vezi şi v. 14.
1 P A R A L I P O M E N E 17 71
13
Eu i v o i fi lui tată, iar el m i va fi M i e fiu şi mila M e a no v o i ndepărta
14
de el cum am ndepărtato de la cei care au fost naintea ta. l v o i ntări
n casa M e a şi n domnia lui până n veac şi tronul lui va fi ridicat până
15
n v e a c . » " Şi toate aceste cuvinte aşa cum au fost şi toată v e d e n i a lea
16
spus Nathan lui D a v i d . Şi regele D a v i d a venit şi sa aşezat naintea
Domnului şi a zis: „ C i n e sunt eu, D o a m n e Dumnezeule, şi ce este casa mea,
17
de mai ndrăgit până n v e a c ? Ba acestea Ţi sau părut mărunte naintea
Ta, D u m n e z e u l e , şi ai grăit despre casa slujitorului Tău pentru multă v r e m e
şi Teai uitat la mine cu privire de om şi mai nălţat, D o a m n e D u m n e z e u l e .
18
Ce să mai adauge D a v i d ca să Te slăvească? D o a r l ştii pe robul Tău.
19 20
D u p ă inima Ta ai făcut toată măreţia [aceasta]. D o a m n e , nu ai seamăn
şi nu este [alt D u m n e z e u ] n afară de T i n e , după toate cele pe care leam
21
auzit cu urechile noastre. Şi nu mai este pe pământ nici un neam ca
17.13 „cei care au fost naintea ta": aluzie la regele Saul. • Faţă de pasajul paralel din
2Rg. 7,1415, nu se mai menţionează posibilitatea ca viitorul rege să greşească şi să fie
pedepsit. De asemenea, numele lut Saul este nlocuit cu un termen mai vag Se constată
o evoluţie a interpretării făgăduinţei, n sens mesianic.
17.14 „l voi ntări": gr. πιστώσω αυτόν. Vb. πιστόω nseamnă n L X X „a confirma, a
atesta, a adeveri, a garanta", dar sensul primar este „a face demn de ncredere". Expresia
sar putea nţelege şi „l voi face de ncredere/ va fi ca un garant / o garanţie". Tradu-
cătorii mai vechi (BB, Micu) au optat pentru traducerea, destul de ambiguă, „l voi
ncredinţa pe el", dar pentru nţelegerea expresiei gr. trebuie ţinut cont de ambele sensuri
ale verbului. Cf. infra v. 23, unde sensul „a garanta, a adeveri" este şi mai pregnant. TM
are „ÎI voi statornici", litt. „l voi face să stea n picioare".
17,16 David „sa aşezat ( έ κ ά θ ι σ ε ν ) naintea Domnului", adică naintea chivotului legă-
mântului. Verbul este bine ales, mai ales că n alte contexte şi circumstanţe, Cronistul
consemnează stitudini diferite naintea chivotului (prosternare, ngenunchere etc). • „mai
ndrăgit până n veac": TM are „mai adus până aici".
17.18 „ca să Te slăvească": textul gr, nu e atât de clar. Poate nsemna şi: „Ce să mai
adauge David către Tine ca să1 slăveşti?", adică „ce altă slăvire săŢi mai ceară David?".
De observat contextul, n care este vorba de slava/măreţia pe care a primito David de la
Dumnezeu.
17.19 „Măreţia" (µεγαλοσύνη) este de fapt promisiunea de mărire, planul pe care l are
Dumnezeu cu casa lui David. • La sfârşitul versetului, TM are n plus: „spre a face
cunoscute toate lucrurile măreţe".
17,21 Am tradus έθνος prin tradiţionalul „neam", spre deosebire de λαός 1 „popor".
Primul termen se aplică n general grupurilor etnice care locuiau n Palestina nainte de
venirea evreilor din Egipt, n vreme ce λαός desemnează prin excelenţă poporul ales, dar
termenii nu sunt ntotdeauna bine fixaţi. 4 Termenul de „răscumpărare" aplicat eliberării
72 I PARALIPOMENE 1718
poporul Tău, Israel, pe care să1 fi călăuzit Dumnezeu, ca săI răscumpere

ca p o p o r pentru Sine, ca săşi facă pentru Sine un nume mare şi strălucit şi
să alunge neamuri din faţa poporului Tău, pe care lai răscumpărat din
E g i p t . 2 2 Şi lai rânduit pe poporul Tău, Israel, ca popor pentru T i n e , până n
veac, iar T u , D o a m n e , eşti Dumnezeul l o r . 2 3 Şi acum, D o a m n e , cuvântul pe
care lai grăit către slujitorul T ă u şi despre casa lui să se adeverească până
n v e a c , 2 4 spunânduse: « D o a m n e , D o a m n e atotputernice, Dumnezeul lui
25
Israel, casa slujitorului T ă u D a v i d [să f i e ] ridicată naintea T a . » Căci Tu,
D o a m n e , iai deschis mintea slujitorului Tău, căi vei z i d i lui casă: de aceea
26
slujitorul T ă u a găsit [ndrăzneala] să se roage naintea feţei T a l e . Şi
acum, D o a m n e , Tu eşti nsuţi D u m n e z e u şi iai grăit robului Tău aceste
27
lucruri bune; iar acum ai nceput să binecuvântezi casa slujitorului Tău,
[ c a ] să rămână n veac naintea T a . Căci Tu, D o a m n e , ai binecuvântato şi
binecuvânteazo până n v e a c ! "
1
18 Şi a fost aşa: după aceea, D a v i d ia bătut pe Străini şi ia pus pe
fugă şi a luat [cetatea] Geth şi satele ei din mâna Străinilor. Şi a bătut şi
evreilor din Egipt a stârnit varii controverse. Mai mult decât o simplă eliberare, răscum-
părarea presupune plătirea unui preţ n schimbul libertăţii. Or, ce preţ putea plăti Dumnezeu
pentru aŞi răscumpăra poporul din sclavie (Ex. 6,6)?
17,23 „Şi acum" (και. νύν) este formula rituală care introduce o invocaţie, un pact,
o promisiune şi, mai rar, o profeţie, • „să se adeverească": cf. nota 17,14. • Sfârşitul
v. 23 şi nceputul v. 24 sunt mai lungi n T M ; n gr. apar doar n recensiunea lucianică:
24
„ . . . Fă cum ai spus. Să se adeverească, iar numele Tău să fie preamărit n veci"
(LXXL).
17,25 „ai deschis mintea" (ήνοιξας τό ο ΰ ς ) : literal expresia nseamnă: ,.ai deschis ure-
chea". Văzută ca organ semi independent, urechea nu are numai funcţia simplă de auz, ci
ea poate, n acelaşi timp, „să ia aminte" (2Ezr. 11,6)
18,112 Corespunde la2Rg. 8,114.
18.1 Geth (ebr. Gath) este cetatea de baştină a lui Goliat şi una dintre cele cinci cetăţi
importante ale filistenilor, n teritoriul căreia a locuit David timp de un an, ca vasal al
regelui Achis, După schimbarea planului divin, David şi anexează cetatea, aşa ncât n
timpul revoltei lui Absalom, el are aliaţi gethiţi.
18.2 Moab este numele ţinutului de la est de Marea Moartă, numit astfel după unul din
descendenţii, prin incest, ai lui Lot. In mod tradiţional ţinutul Moab se ntinde ntre râu-
rile Anion şi Zered. Populaţia din Moab a fost constant ostilă israeliţilor. nsă străbunica
Iui David, Ruth, era moabită. David subjugă Moabul, dar acesta redevine liber n timpul
lui Solomon.
1 P A R A L I P O M E N E 18 73
Moabul, şi moabiţii i erau slujitori lui D a v i d , aducândui tribut. 3 Şi D a v i d

1a bătut pe Adraazar, regele din Suba, [spre] Emath, pe când m e r g e a el să
4
şi ntindă mâna către râul Eufrat. Şi David a luat de la ei o m i e de care,
şapte mu de cai şi douăzeci de mü de pedestraşi; şi a sfărâmat D a v i d toate
carele, dar a mai păstrat dintre ele o sută de c a r e . 5 Şi sirienii din Damasc au
venit să1 ajute pe Adraazar, regele din Suba, şi D a v i d a lovit, dintre sirieni,
6
douăzeci şi două de mii de oameni. A p o i D a v i d a aşezat o garnizoană
n Siria Damascului şi [sirienii] iau devenit robi, plătindui tribut. Şi
7
Dumnezeu l izbăvea pe D a v i d peste tot unde mergea. Şi D a v i d a luat
colanele de aur pe care le aveau slujitorii lui Adraazar şi lea dus la
8
Ierusalim. Iar din Metabechas şi din cetăţile alese ale lui Adraazar, D a v i d
a luat foarte multă aramă. D i n ea a făcut S o l o m o n marea de aramă, stâlpii şi
9
vasele de aramă. Şi când Thoa, regele Emathului, a auzit că D a v i d a lovit
10
toată oştirea lui Adraazar, regele din Suba, 1a şi trimis pe lduram, fiul
său, la regele D a v i d , ca să1 ntrebe de sănătate şi să1 binecuvânteze că sa
183 Adraazar (ebr. Hadhadh* 'ezer), fiul lui Rehob, a fost regele din Suba (ebr. obhăh),
un regat aramaic situat ntre Hamat la nord şi Damasc la sud şi extins de Adraazar până
la malul Eufratului. n ciuda victoriei lui David asupra sa, Adraazar continuă să
domnească n Suba şi să formeze o alianţă antidavidică cu ammoniţii. Varianta ara
maică a numelui Hadhadh* 'ezer este atestată pe documente cu scriere cuneiformă • „pe
când mergea el": pronumele αυτός, tradus „el", se poate referi deopotrivă la David sau
la Adraazar. Pasajul e neclar. Jacob M. Myers e de părere că „ e l " l substituie pe
Adraazar, iar versetul face aluzie la campania acestuia de cucerire a unor teritorii n
regiunea Eufratului ( A B [ Chron., p. 135, nota 3). • „să şi ntindă mâna": i.e. să ia n
stăpânire.
18.5 „sirienii": gr. Σύρος, litt, „sirianul", sinecdocă pentru sirieni, de fapt aramei.
18.6 Am tradus literal verbul σ ώ ζ ω prin „a izbăvi". Verbul are şi sens factitiv, „a face
victorios". Prin urmare Domnul i oferă victorii lui David.
18.7 „colan", gr. κλοιός: TM are seiet, termen cu sens nesigur, tradus uneori „scut".
Vulg. vorbeşte despre pharetrae, „tolbe de săgeţi".
18.8 „Metabechas" ar putea fi transiiterarea ebraicului mitTiblfhflth, „din Tibha", oraş
n regatul aramaic din Suba. Ediţia Rahlfs nsă nu l notează cu majusculă. • Pentru
„marea de aramă", vezi 3 Rg. 7,1013 şi nota la 2Par. 4,2.
18.9 Regele Thoa (ebr. To' sau To'ü) din Emath ( T M Hamat) este aliatul lui David şi
adversarul lui Adraazar.
18.10 „să1 ntrebe de sănătate": litt, „să1 ntrebe cele despre pace", semitism (cf. nota la
2Rg. 11,7). • „şi tot [felul de] vase...": alte ediţii (Brenton) leagă sintagma de versetul
următor.
74 l PARALIPOMENE 18
luptat cu Adraazar şi la lovit fiindcă T h o a se duşmănea cu Adraazar şi

[ia mai trimis] tot [felul d e ] vase de argint şi de aur. " Şi pe acestea D a v i d
lea sfinţit Domnului, mpreună cu argintul şi cu aurul pe care Iea luat de la
toate neamurile din Idumeea şi din M o a b , şi de la fiü lui A m m o n , şi de la
12
Străini, şi de la amaleciţi. Abessa, fiul Saruiei, ia lovit pe idumei n
13
V a l e a Sării, optsprezece mii, şi a aşezat n V a l e garnizoane; şi toţi
idumeii i erau slujitori lui D a v i d . Şi Domnul l izbăvea pe D a v i d peste tot
unde mergea.
14
Şi D a v i d a domnit peste tot Israelul şi făcea judecată şi dreptate pentru
15
tot poporul său. Ioab, fiul Saruiei, era peste oştire, şi Iosaphat, fiul lui
16
A c h i l u d secretar, Sadoc, fiul lui A c h i t o b , şi A c h i m e l e c h , fiul lui
18.11 „asfinţit", gr. ήγίασε: i.e. le1a consacrat / nchinat Domnului, cf. „Glosar" şi „Indice
tematic" n Septuaginta l. • Versetul se constituie ntrun veritabilă trecere n revistă a
inamicilor lui David, fără nsă a păstra cu stricteţe cronologia evenimentelor.
18.12 Abessa, fiul Saruiei (ebr. Abheay, fiul eruiei), este fratele lui Ioab şi al lui Asael,
comandanţi n armata lui David, Alte două pasaje atribuie victoria invocată aici direct
lui David (2Rg. 8,13) sau lui Ioab (Ps. 59,2). Unii comentatori sunt de părere că adesea i
se atribuie comandantului suprem o victorie a unui subaltern sau, n al doilea caz, că
Ioab iar fi ncredinţat lui Abessa comanda a numeroase corpuri de oaste (2Rg. 10,10),
dar că victoria i revine celui dintâi, cap al operaţiunii. • Idumeea reprezintă aici vechiul
Edom. Edomiţii erau, după tradiţie, urmaşii lui Esau şi ocupau teritoriul dintre Wadi
Zered n nord (la sud de Marea Moartă) până la Golful Aqaba, n sud (la Marea Roşie),
pe ambele maluri ale văii Arabah. n continuu conflict cu Israel, Edomul este cucerit de
David, ceea ce i permite lui Solomon să construiască un port n Golful Aqaba, la
Gasiongaber (ebr. 'EfyÖnGebher). • Valea Sării este un toponim cu localizare nesi-
gură, n mod tradiţional, locul respectiv sar afla n câmpia de la sudvest de Marea
Moartă, pe partea opusă Văii Zered, dominată de masive de sare.
18.15 „secretar": gr. ύποµνηµατογραφος, litt, „cel care aminteşte / ţine minte"; alte
sensuri posibile: „grefier", „biograf*, „cronicar" etc. Termenul grecesc este calchiat după
ebr. mazekir şi desemnează o funcţie „mprumutată" din administraţia egipteană, aceea
de „şef al protocolului regal" sau „secretar personal". Printre ndatoririle acestui nalt
funcţionar se numărau, pe lângă supravegherea protocolului regal n diferite situaţii,
programarea audienţelor la rege, transmiterea poruncilor acestuia către ceilalţi demnitari,
nsoţirea regelui n călătorii, ntocmirea programului zilnic etc. ( A B I Chron., p. 138).
18.16 „scrib": e vorba de scribul personal al regelui (de asemenea, o funcţie mprumu-
tată din administraţia egipteană), ale cărui ndatoriri erau n mare parte diferite de cele
ale „secretarului personal" (v. supra). Scribul regelui era nsărcinat cu păstrarea şi redac-
tarea corespondenţei regale, ntocmirea unor rapoarte de informare, redactarea decretelor
regale, reprezentarea regelui n anumite mprejurări etc. (ibid.).
1 Ρ ARAL 1ΡΟΜΕΝΕ 18119 75
17
Abiathar, [erau] preoţi şi Susa, scrib. Banaia, fiul lui Iodae, era peste
cherethiţi şi phelethiţi, iar fiii lui D a v i d erau cei dintâi dregători ai regelui.
1
19 Şi a fost aşa: după ce a murit N a a s , regele fiilor lui A m m o n , a ajuns
rege A n a n , fiul său, n locul l u i . 2 Şi D a v i d a z i s : „ V o i fi milostiv cu A n a n ,
fiul lui N a a s , precum şi tatăl lui a fost milostiv cu m i n e " ; şi a irimis D a v i d
soli ca să l aline după tatăl lui. Şi slujitorii lui David sau dus n ţara fiilor
3
lui A m m o n ca să1 aline [pe A n a n ] . nsă căpeteniile lui A m m o n iau zis
lui A n a n : „ O a r e D a v i d ţia trimis alinători pentru că1 cinsteşte n faţa ta pe
tatăl tău? Nu cumva ca să cerceteze cetatea şi să iscodească ţara au venit la
4
tine slujitorii lui D a v i d ? " Atunci A n a n ia luat pe slujitorii lui D a v i d , ia
ras, lea luat jumătate din haine până la mantie şi lea dat drumul să plece.
5
Şi sau dus [unii] săi dea de ştire lui D a v i d despre oamenii [ a c e i a ] , iar el
lea trimis [ s o l i ] n ntâmpinare, căci fuseseră foarte ruşinaţi. Şi regele lea
zis: „ R ă m â n e ţ i la Ierihon până când vă cresc bărbile şi apoi ntoarceţivă.'' —
6
Şi fiii lui A m m o n şiau dat seama că poporul lui D a v i d suferise ocară şi
18,17 „dregători": gr. διάδοχοι, litt, „urmaşi, succesori". De fapt, fiii lui David se
găseau n imediata proximitate a acestuia. Sunt cei care i urmează ndeaproape regelui.
• Cherethiţii (χερεθθι) sunt un grup etnic stabilit n sudul Palestinei, alături de filisteni,
probabil cretani de origine. Participă, datorită relaţiei personale foarte bune cu David, la
alcătuirea gărzii personale a regelui. Din acelaşi corp de oaste fac parte şi phelethiţii;
etnonimul pare o adaptare a termenului ebr. p"lëthï, prin analogie cu lârethï. Cf. şi 2Rg.
8,18; 3Rg.I,38.
19,1 Naas este transliterarea numelui ebr. Năha; regele ammoniţilor a atacat Iabes din
Galaad, nainte ca Saul să devină rege ( l R g . 1112), dar a fost respins. A ntreţinut apoi
relaţii de prietenie cu David (2Rg. 10,12). • „Fiii lui Ammon" reprezintă numele
generic al descendenţilor lui Ben'Ammi, fiul mezin al lui Lot (Gen. 19,38: Αµµαν).
Ammoniţii au ocupat iniţial teritoriul cuprins ntre râurile Amon şi Iaboc, iar ulterior, la
presiunile ammoriţilor, sau limitat la zona din est de Iaboc. Oraşul lor cel mai important
a fost Rabbath 'Amman ( L X X Ραββα, actualul Aman). • Avov este transliterarea
ebraicului ifänün.
19.3 Cele două verbe ε ξ ε ρ ε υ ν ά ω „a cerceta" şi κατασκοπ^ω „a iscodi" fee parte din
câmpul lexical al spionării.
19.4 Spre deosebire de relatarea directă din TM şi 2Rg. 10,4, care o reproduce ntocmai,
L X X arată aici mai multă grijă pentru decenţă; acolo solilor li se taie hainele până Ia
şolduri. n contextul nostru, αναβολή reprezintă un veşmânt care se trecea peste umeri.
19,6 „poporul lui David suferise ocară": TM are „i ajunseseră nesuferiţi lui David".
• „Siria Mesopotamiei": gr. Συρία Μεσοποταµίας traduce n greacă expresia ebr.
'Aram naharayim. A fost ţinutul de la est de râul Orontes, cuprinzând cursul inferior şi
76 1 P A R A L I P O M E N E 19
A n a n şi fiii lui A m m o n au trimis o m i e de talanp de argint ca să şi toc-

mească, din Siria Mesopotamiei şi din Siria M o o c h a şi din Soba, care de luptă
7
şi călăreţi. Şi şiau tocmit treizeci şi două de mii de care şi pe regele din
M o o c h a şi poporul lui; şi sau dus şi au pus tabără naintea [cetării] Maidaba,
iar fiii lui A m m o n sau adunat de prin cetăţile lor şi au venit la r ă z b o i . 8 David a
9
aflat şi la trimis a c o l o pe Ioab şi toată oştirea vitejilor. Şi fiii lui A m m o n
au ieşit şi sau rânduit de luptă lângă poarta cetăţii, iar regii care veniseră
10
sau aşezat deoparte, n câmpie. Când a văzut Ioab că1 nfruntă să lupte
şi din faţă şi din spate, ia ales pe unii dintre tinerii din Israel şi ia rânduit
11
de luptă n faţa sirienilor. Şi restul poporului la pus n mâna lui Abessa,
1 2
fratele său, şi sau rânduit de luptă dinaintea fiilor lui A m m o n . Şi [ I o a b ] a
zis: „ D a c ă sirienii v o r fi mai puternici decât mine, sămi v i i tu n ajutor, iar
dacă fiü lui A m m o n v o r fi mai puternici decât tine, eu ţi v o i veni n ajutor.
13
Fii bărbat şi să fim tari pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului
14
nostru, iar Domnul va face ce este bine n ochii Săi." Şi Ioab'şi poporul
15
lui sau rânduit de război n faţa sirienilor, iar aceştia au fugit de el. Când
fiii lui A m m o n au văzut că sirienii au fugit, au luato şi ei la fugă din faţa
lui Ioab şi a fratelui său Abessa şi sau dus n cetate, iar Ioab a plecat la
16
Ierusalim. Sirienii au văzut că israeliţii iau pus pe fugă [pe ai lor] şi au
trimis soli şi iau adus pe sirienii de pe celălalt mal al râului, iar Sophaeh,
17
generalul oştirii lui Adraazar, era n fruntea lor. I sa dat de ştire lui
superior al Eufratului, până la Tigru şi Habur (estul Siriei şi nordul Irakului de astăzi).
Dovezile arheologice arată că teritoriul a fost ocupat n mileniul al doilea de huriţi,
populaţie care se ocupa cu creşterea cailor. Menţiunea din acest verset devine extrem de
importantă din punct de vedere istoric. • „Siria Moocha": Συρία Μοοχα (ebr. 'Aram
Ma'akhăh) era un mic stat situat Ia sudvest de muntele Hermon, extins, poate, şi
dincolo de Iordan, până la Abelmaa (ebr. 'AbhëlBëythMa'akhâh). Plăteşte tribut lui
David, după nfrângerea de \aHeylăm (2Sam. 10,16 doar n T M ) .
19.7 „au pus tabără", gr. παρενέβαλον: de fapt, şiau aşezat tabăra militară. • Maidaba
(ebr. Meydtfbhă ') era o cetate moabită din Ruben, la nord de Amon.
19.8 Ioab, fiul Saruiei, sora vitregă a lui David, a fost comandantul oştirii regatului sub
David.
19,10 Oastea lui Israel este surprinsă la mijloc, ntre sirienii de sub zidurile cetăţii şi
ammoniţii sosiri ulterior.
19.15 „din faţa lui Ioab şi a frstelui său Abessa": TM are, mai logic, „din faţa lui
'Abheay, fratele lui Ioab".
19.16 Râul, nenumit aici explicit, este Eufratul. • „generalul": gr. αρχιστράτηγος.
19.17 Bătălia are Ioc la Ailam ( T M Heylăm), oraş din Transiordania, probabil actualul
A l m a ( c / 2 R g . 10,17).
1 P A R A L I P O M E N E 1920 77
D a v i d şi el a adunat tot Israelul, a trecut Iordanul, sa dus asupra acelora şi

sa rânduit [de luptă] dinaintea lor; şi sirienii sau rânduit dinaintea lui David
18
şi sau luptat cu el. Dar sirienii au fugit din faţa lui D a v i d , iar D a v i d a
omorât dintre sirieni şapte mii de [luptători n] care şi patruzeci de mii de
19
pedestraşi. La ucis şi pe Sophach, generalul oştirii. Au văzut slujitorii lui
A d r a a z a r că au fost nfrânţi n faţa lui Israel şi au făcut pace cu D a v i d ; şi i
sau nrobit, iar sirienii nau mai vrut săi ajute pe fiii lui A m m o n .
1
20 Şi a fost aşa: n anul următor, la v r e m e a când regii ies [la r ă z b o i ] ,
Ioab şia dus toată puterea oştirii şi au pustiit ţara fiilor lui A m m o n ; [ a p o i ]
sa dus şi a nconjurat cetatea Rabba. D a v i d nsă a rămas la Ierusalim. Şi
2
Ioab a l o v i t R a b b a şi a nimicito din t e m e l i i . A p o i D a v i d a luat coroana de
pe capul lui M o l c h o l , r e g e l e lor, şi sa aflat greutatea ei de un talant de aur
şi n ea era o piatră de preţ, şi D a v i d şia puso pe cap; şi a adus foarte
3
multe prăzi din cetate. Şi a scos apoi poporul din cetate şi la tăiat cu
fierăstraiele şi cu securile de fier. A ş a lea făcut D a v i d tuturor fiilor lui
A m m o n , apoi sa ntors cu tot poporul său la Ierusalim.
19,19 Verbul διατίθηµι, tradus aici prin „a face pace", trimite la un document sau o
nţelegere oficială bilaterală, un fel de tratat de pace.
20.1 „n anul următor"; TM are „la ntoarcerea anului". • „Vremea când regii ies Ia
război" este primăvara, când drumurile redevin practicabile. • περιεκάθισεν nseamnă
literal „sa aşezat n jurul". Ε verbul care descrie, n context militar, un asediu. • „a
nconjurat cetatea Rabba": Rabba era „oraşul principal" al ammoniţilor. Supusă de
David, Rabba redevine independentă după moartea lui Solomon. In perioada elenistică a
fost reconstruită de Ptolemeu Philadelphul, devenind un important centru comercial.
• David rămâne n Ierusalim, delegânduşi generalul să conducă expediţia, practică obiş-
nuită pentru suveranii epocii. Cu acest prilej nsă David comite adulterul cu Bersabea,
soţia lui Uriaş, fapt pe care cronistul l trece aici sub tăcere (cf. 2Rg. 11,225).
20.2 „Molchol", gr. Μολχολ: TM are măfkăm, „regele lor". Pe radicalul triconsonantic
MLK se poate construi numele divinităţii supreme a ammoniţilor (Molokh), dar şi ter-
menul comun pentru „rege" (melekh). Unele traduceri (ca Vulgata, de exemplu) preferă
varianta „regele lor" (cf. 2Rg. 12,30), pe când L X X redă ambele posibilităţi: „Molchol,
regele lor". • „şia puso pe cap": având n vedere că un talant cântărea cea 3040 de kg.,
este greu de imaginat că o coroană cu această greutate putea fi pusă pe cap.
20.3 Unul dintre cele mai controversate versete din IPar. Varianta preluată de L X X
spune că David a poruncit ca locuitorii din Rabba să fie tăiaţi n bucăţi cu fierăstraiele.
Cruzimea regelui se datorează nsă unei greşeli a copistului: David i supune de fapt pe
ammoniţi la munci forţate (cf. nota la 2Rg. 12,31 ). Acest lucru rezultă şi din T M . • „tot
poporul" (πάς ό λαός) reprezintă, din nou, poporul sub arme.
78 1 P A R A L I P O M E N E 2021
4
Şi a mai fost după aceea război la Gazer, cu Străinii. Atunci Sobochai
Usathitul la lovit pe Saphu, unul dintre fiii uriaşilor, şi la u m i l i t . s Şi a mai
fost un război cu Străinii. Şi Ellanan, fiul lui Iair, la lovit pe L e e m i , fratele
6
lui G o l i a t Getheul lemnul lancei lui era cât un sul de ţesător. Şi a mai
fost un război la Geth; era a c o l o un bărbat foarte mare, care avea câte şase
degete [la mâini şi la p i c i o a r e ] , [cu totul] douăzeci şi patru acesta era un
urmaş al uriaşilor. 1 Şia bătut el j o c de Israel, dar la bătut Ionathan, fiul lui
Samaa, fratele lui D a v i d . 8 A c e ş t i a erau rafaiţii din Geth, cu toţii patruzeci
de uriaşi, şi au căzut n mâna lui David şi a slujitorilor lui.
1
21 Şi sa ridicat diavolul mpotriva lui Israel şi la mpins pe D a v i d să
2
numere pe Israel. Şi regele D a v i d lea zis lui Ioab şi căpeteniilor oştirii:
20.4 Din cele patru confruntări cu filistenii, relatate n 2Rg. 21,1522, cronistul nu o
menţionează pe prima, pentru că nu concordă cu scopul lucrării lui. • Gazer (ebr. Gezer)
era o cetate situată strategic ntre Ierusalim şi Iope, pe drumul care lega Egiptul cu
Mesopotamia. Fostă cetate canaanită şi, după Tutmes al IlIlea, posesiune egipteană,
Gezer a intrat sub dominaţie filisteană, probabil cu acordul egiptenilor (vezi stela
faraonului Merneptab). Fortăreaţa trece n stăpânirea Israelului, la căsătoria lui Solomon
cu fiica faraonului. n 2Rg. 21,18, se spune nsă că bătălia n cauză a avut loc la Geth
(Gath). • „fiii uriaşilor": despre uriaşi, vezi nota de la I Par. 11,15.
20.5 Pasaj neclar, pentru că in 2Rg. 21,19 se spune că Eleanan (aici translitérât Ellanan)
la lovit pe Goliat Getheul. Aici nsă victima este Leemi, fratele Iui Golist. n 2Rg., Eleanan
apare ca fiul lui Ariorgim (ebr. Ya*rëy Oregm) din Bethléem. Dar, n ebraică, 'o/gm
nseamnă „ţesători". Sa presupus că a fost introdus din neatenţia copistului, care a anticipat
substantivul de la sfârşitul versetului. Pentru că n 2Rg. se spune că Goliat a fost omorât
de către David, cronistul ncearcă să evite dezacordul, vorbind despre un frate al lui Goliat,
Leemi (ebr. LalfmÎ), obţinut dintro deformare a toponimului BëythLehem (Bethléem).
20.6 Despre Geth, vezi nota de la 1 Par. 18,1.
20,8 „cu toţii patruzeci de uriaşi": nu apare n T M .
21 Numărarea poporului. Capitolul nu se armonizează aparent cu cele dinainte care
prezentau numai faptele măreţe ale lui David. Cronistul insistă nsă asupra episodului
recensământului, pentru că altfel nu poate introduce revelaţia primită de David n
legătură cu amplasamentul Templului.
21.1 „Şi sa ridicat diavolul mpotriva lui Israel": litt, „şi sa ridicat diavol n Israel". n
L X X apare termenul comun, fără articol, διάβολος „cel care dezbină / calomniază", ca
traducere pentru Sălan. Ε singurul loc din TM n care substantivul, lipsit de articol, este
folosit ca nume propriu, desemnând o fiinţă malefică, supranaturală. n celelalte con-
texte, cuvântul şi menţine valoarea morfologică de substantiv comun, nsemnând, pur şi
simplu, „vrăjmaş".
21.2 „De la Bersabea până la Dan" este o expresie consacrată care marchează cele două
extremităţi, sudică şi, respectiv, nordică.
„ M e r g e ţ i şi număraţi1 pe Israel de la Be rs ab ea până la Dan şi aduceţimi

3
[răspunsul] ca să le ştiu numărul." Şi Ioab a zis: „Săşi nmulţească Domnul
poporul de o sută de ori, şi ochii domnului meu, regele, să vadă aceasta: toţi
sunt slujitorii domnului meu. [ D a r ] de ce caută domnul meu acest lucru?
4
N u m a i să nui fie spre păcat lui Israel!" Dar vorba regelui a fost mai
puternică decât [ c e a a lui] Ioab. Şi a plecat Ioab, a străbătut tot ţinutul lui
5
Israel şi a venit la I e r u s a l i m . Şi Ioab ia dat lui David numărul [ieşit după]
cercetarea poporului: şi era ntregul Israel, un m i l i o n o sută de mii de
bărbaţi purtători de sabie, iar [ n ] Iuda, patru sute optzeci de mii de bărbaţi
6
purtători de s a b i e . nsă el nu ia socotit n rândul acestora pe [cei din] L e v i
şi pe [cei din] Beniamin, deoarece cuvântul regelui la ntărâtat pe Ioab.
7
Şi lucrul acesta a părut rău naintea lui Dumnezeu şi la lovit pe Israel.
8
Şi D a v i d ia zis lui D u m n e z e u : „ M u l t am păcătuit făcând lucrul acesta: şi
213 „şi ochii.., aceasta": nu apare n T M . • Crudul om de ncredere al lui David, Ioab,
şi dă seama de „inoportunitatea" recensământului, ca şi de primejdia pe care o putea
reprezenta acesta (cf. Ex. 30,12 şi nota 24,1 la 2Rg.) şi se ncăpăţânează să nu1 ducă la
bun sfârşit (cf. IPar. 27,24).
21.5 Rezultatele recensământului prezentate n 2Rg. 24,59 erau sensibil diferite faţă de
acestea: 800.000 n Israel şi 500.000 n Iuda, faţă de 1.100.000 n Israel şi 480.000 ( T M
470.000) n Iuda.
21.6 Porunca regelui „la ntărâtat pe Ioab" şi pentru că ea contravenea prescripţiilor
Legii. David ceruse numărarea ntregului popor („de la Bersabea până la Dan", adică
fâră excepţie), dar Num. 1,49 interzice numărarea leviţilor n cadrul recensămintelor
generale, iar Ex. 30,12 atrage atenţia asupra riscurilor pe care le comportă iniţierea unui
astfel de recensământ. Pe de altă parte, pe teritoriul lui Beniamin (la Bama, „nălţimea"
din Gabaon) se aflau la acea dată cortul mărturiei şi locul de cult, or acţiunea unui recen-
sământ In hotarele unui loc sfânt era privită ca un sacrilegiu (cf. AB I Chron., p. 147).
21.7 „lucrul acesta", gr. το πράγµα τοΰτο : se referă la recensământ, nu la opoziţia lui Ioab.
21.8 „răutatea": gr. κακία poate nsemna atât,,răutate" n sens moral, „defect", „cusur",
cât şi „rău ndurat sau pricinuit cuiva", „suferinţă". David şi conştientizează vina de a fi
ncălcat o prescripţie a Legii şi cere „ndepărtarea / ridicarea" nu atât a unei posibile
pedepse din partea lui Dumnezeu, cât a consecinţelor n sine ale păcatului săvârşit.
Expresia este conotată religios, dacă ne gândim că nici o ncălcare a Legii, chiar recu-
noscută de cel care o săvârşise, nu era pur şi simplu „anulată" de Dumnezeu, ci necesita
un ritual de „mpăcare" cu Dumnezeu prin aducerea unor jertfe (cf. Lev. cap. 4 5 ;
Num. 5,59; pentru ritualul de mpăcare cu ocazia unui recensământ, cf. Ex. 30,1116;
pentru ritualul de mpăcare n general, cf. nota 4,20 la Lev.). n acest context, pedeapsa
divină care n fiecare din cele trei ipostaze implică victime omeneşti nu trebuie
percepută ca o răzbunare a lui Dumnezeu, ci ca preţ al „mpăcării" pentru un păcat pe
măsură.
80 1 P A R A L I P O M E N E 21
acum, ndepărtează răutatea [săvârşită] de slujitorul tău, căci am săvârşit o

mare prostie." 9 Şi a grăit Domnul către G a d , văzătorul lui D a v i d : 10
„Dute
şi grăieştei Iui D a v i d : « A ş a spune D o m n u l : ţi pun nainte trei [ p e d e p s e ] ,
11
alegeţi una dintre ele şi o v o i f a c e . » " Şi G a d sa dus la D a v i d şi ia z i s :
12
„ A ş a spune D o m n u l : « A l e g e ţ i fie trei ani de foamete, fie trei luni să fugi
din faţa duşmanilor tăi şi sabia duşmanilor tăi [să v r e a ] să te ucidă, fie trei
zile spada Domnului şi moarte n ţară şi ngerul Domnului să nimicească n
toată moştenirea lui Israel.» A c u m , v e z i ce să răspund Celui care ma trimis
13
cu cuvântul [ a c e s t a ] . " Şi D a v i d ia zis lui G a d : „ T a r e strâmte m i sunt
cele trei: [mai bine] să cad n mâinile Domnului, pentru că ndurările Lui
14
sunt foarte multe, iar n mâinile oamenilor să nu c a d ! " Şi Domnul a dat
15
moarte n Israel şi au căzut din Israel şaptezeci de mii de bărbaţi. Apoi
D u m n e z e u a trimis un nger la Ierusalim, ca să1 nimicească. Şi, pe când [ l ]
nimicea, Domnul a văzut şi ia părut rău de nenorocirea [aceasta] şi ia zis
ngerului care nimicea: „Ajungăţi! Opreşteţi mâna!" Şi ngerul Domnului
16
stătea pe aria lui Orna iebuseul. D a v i d şia ridicat ochii şi la văzut pe
ngerul Domnului stândntre pământ şi cer, cu spada scoasă ntro mână şi
ndreptată spre Ierusalim; şi D a v i d şi bătrânii, nfăşuraţi n sac, au căzut cu
17
faţa [la pământ]. Şi D a v i d ia zis lui Dumnezeu: „ O a r e nu eu am spus să
fie numărat poporul? Eu sunt păcătosul, răufăcătorul care a greşit. Dar oile
acestea ce au făcut? D o a m n e Dumnezeule, să fie mâna Ta asupra m e a şi
21,9 Acelaşi Gad ia ajutat pe David şi pe Nathan săi organizeze pe cântăreţii pentru
Templu (2Par. 29,25) şi a scris o istorie a domniei lui David (IPar. 29,29).
21,13 Am preferat traducerea literală din considerente stilistice. Varianta „sunt n mare
strâmtoare" nu dă seama de cele trei pedepse posibile pe care i Ie rezervă Dumnezeu lui
David. David preferă pedeapsa divină celei omeneşti,
21,1516 ngerul Domnului este deopotrivă nsărcinat de Dumnezeu cu distrugerea şi
judecata, dar şi cu ocrotirea şi călăuzirea fiilor lui Israel. Este prin excelenţă mesagerul
Domnului. Poziţia sa ntre cer şi pământ (v. 16, „stând la mijloc ntre pământ şi cer") dă
seama de intermediaritatea ontologică a regnului său. • „Orna": gr. Opvct este trans
literarea greacă pentru ebr. 'Ofnăn. n forma sa din 2Sam. 24,16, 'Awa/năh, numele
pare derivat de la cuvântul hittit arawanis, „om liber", „nobil". H.A. Hoffner (POTT,
225) explica, după transiiterarea greacă din L X X , că numele se va fi construit pe radi-
calul hurit wrnh, şi ar fi nsemnat „domnul". Cum n TM la 2Sam. 24,16 numele este
precedat de articol hotărât, se poate bănui că personajul ar fi fost ultimul rege iebusit at
Ierusalimului (cf. nota Ia 2 Rg. 24,23).
21,17 David şi numeşte simbolic supuşii prin πρόβατα, (turme de) oi şi de capre.
Turmele de animale mici sunt simbolul bunătăţii şi blândeţii, pe când cirezile de vite
reprezintă revolta şi ndărătnicia.
1 P A R A L 1 P O M E N E 21 81
asupra casei tatălui meu, şi nu asupra poporului Tău spre pierzare, D o a m n e ! "
18
Şi ngerul Domnului ia zis lui G a d săi spună lui D a v i d să se ridice [ ş i ]
19
săi facă Domnului un altar pe aria lui Orna iebuseul. Şi D a v i d sa ridicat
20
după cuvântul lui G a d , pe care l rostise n numele Domnului. Şi sa
ntors Orna şi la văzut pe rege, şi cei patru fii ai lui [care erau] mpreună cu
21
el sau ascuns; Orna tocmai treiera grâul. Şi D a v i d sa dus la Orna, iar
22
Orna a ieşit din arie şi sa nchinat cu faţa la pământ naintea lui D a v i d . Şi
D a v i d ia zis lui Orna: „ D ă m i locul cu aria ta ca să zidesc pe el un altar
D o m n u l u i : dămi1 cu preţul cuvenit, ca să nceteze nenorocirea asupra
23
poporului." Şi Orna ia spus lui D a v i d : „Iaţi1 şi să facă domnul meu,
regele, ce crede că e bine. Iată, ţi dau juncanii pentru arderi de tot, şi plugul
şi carele ca lemne [de f o c ] , şi grânele pentru jertfă; pe toate ţi le dau."
24
Dar regele D a v i d ia zis lui Orna: „ N u , ci negreşit l cumpăr cu preţul
cuvenit, pentru că nu v o i lua pentru D o m n u l ce este al tău ca săi aduc pe
25
degeaba arderi de tot D o m n u l u i . " Şi D a v i d ia dat lui Orna, pentru locul
26
acela, şase sute de sicii de aur, bani cântăriţi. Şi a zidit D a v i d a c o l o un
altar pentru Domnul şi a adus arderi de tot şi [jertfe d e ] mântuire; şi a strigat
către Domnul şi [ E l ] la ascultat, [trimiţând] din cer foc peste altarul de
27
arderi de tot, care a mistuit arderea de t o t . Şi Domnul ia spus ngerului,
28
iar ngerul şia băgat spada n teacă. n clipa aceea a văzut D a v i d că
29
Domnul ia ascultat n aria lui Orna iebuseul, şi Ia adus jertfă acolo. Cortul
Domnului, pe care l făcuse M o i s e n pustiu, şi altarul pentru arderi de tot
30
erau n B a m a din G a b a o n ; şi D a v i d nu putea să se ducă n faţa lui, ca săL
caute pe Dumnezeu, pentru că se temea de spada ngerului Domnului.
21,20 „pe rege": TM are „pe nger". Cele două cuvinte sunt foarte asemănătoare n
e e
ebraică. • „sau ascuns": L X X are aici µΕθαχαβιν, care transcrie ebr. milh hqb 'Im,
„ascunşi".
21,23 Largheţea Iui Orna şi răspunsul Iui David amintesc de episodul n care Avraam
dobândeşte de Ia Ephron Chetteul mormântul Sarrei (Gen. 23,1016).
21.25 Şase sute de sicii de aur nseamnă aproximativ 6 kg de aur.
21.26 „care a mistuit arderea de tot": nu apare n T M .
21,2930 Cronistul ncearcă să explice de ce nu a acţionat David n conformitate cu
Legea divină, sacrificând jertfa pe un altar improvizat şi nu pe cel special destinat pentru
aceasta, naintea cortului mărturiei, aflat ncă pe nălţimea din Gabaon. Frica de
Dumnezeu şi de spada cumplită a ngerului l mpiedică să meargă n Gabaon. In 2Rg.
24 nu există un pasaj apologetic similar. • „Bama": gr. Bouct transcrie ebr. bămăh,
„nălţime". Cf. nota 16,39. • „se temea de spada": lilt, „se grăbea de la faţa spadei".
82 ι P A R A L I P O M E N E 22
22 Şi D a v i d a z i s : „ A c e a s t a este Casa Domnului D u m n e z e u şi acesta

2
altarul e pentru arderi de tot al lui Israel." Şi a spus D a v i d să se adune toţi
străinii din ţara lui Israel şi a pus cioplitori să cioplească pietre netede
3
pentru a zidi Casă lui Dumnezeu. David a pregătit fier mult pentru
piroanele uşilor şi porţilor şi [pentru] ţâţâni şi atât de multă aramă, [ c ă ] nu
4
se putea cântări; şi lemne de cedru de nu se puteau număra, pentru că
locuitorii din Sidon şi din T i r iau adus lemne de cedru din belşug lui
5
David. Şi D a v i d a zis: „ S o l o m o n , fiul meu, e un tinerel fraged i v o i
pregăti eu zidirea Casei Domnului spre mărire naltă, spre faimă şi spre
slavă pe tot pământul." Şi D a v i d a pregătit o mulţime de lucruri nainte de
sfârşitul său. 6 La chemat pe S o l o m o n , fiul său, şi ia poruncit să zidească
7
o Casă pentru Domnul Dumnezeul lui Israel. Şi D a v i d ia spus lui
S o l o m o n : „ C o p i l e , mia fost n suflet să zidesc Casă pentru numele
8
Domnului Dumnezeu. Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
« A i vărsat sânge din greu şi ai purtat războaie mari. Nu tu v e i z i d i Casă
pentru numele M e u , pentru că ai vărsat mult sânge pe pământ naintea M e a .
22.1 Unii comentatori moderni consideră acest verset ca o concluzie la versetele 2830
din capitolul precedent. El ar fi o explicaţie a Cronistului pentru hotărârea lui David de a
transfera locul de cult de la Gabaon la Ierusalim. Faptul că Y H W H a primit jertfa adusă
pe aria lui Orna (v. 28 subliniază această constatare), aflată n perimetrul Ierusalimului,
deşi cortul mărturiei şi altarul se aflau la Gabaon, l determină pe David să proclame
Ierusalimul ca loc ales pentru viitorul templu al lui Dumnezeu: ^ceasta este Casa
Domnului..." (cf. AB I Chron., p. 150).
22.2 „străinii", gr. προσηλύτοι: nu trebuie confundaţi cu filistenii (gr. αλλόφυλοι,
termen redat de noi cu majusculă, „Străinii"). Termenul προσήλυχος l desemnează n
L X X fie pe imigrantul de altă etnie, fie, cel mai adesea, pe iudeul venit din diaspora
pentru a locui mpreună cu conaţionalii săi (acesta din urmă are unele drepturi religioase
şi civile, dar nu este privit ca un membru deplin al comunităţii). Pentru termenul „străin"
n L X X , cf. Lev. 16,29 şi nota ad loc. Străinii aveau anumite privilegii şi nu puteau fi
asupriţi de israeliţi, dar reprezintă o importantă forţă de muncă şi, ca locuitori de mâna a
doua, sunt chemaţi să facă munci pe care evreii autohtoni nu le agreează.
22.4 Ε vorba de materialele de construcţii (n special lemn) pe care Chiram 1, regele
Tirului, i lea trimis lui David pentru viitorul templu al lui Solomon, n schimbul
alimentelor şi al unor avantaje teritoriale.
22.5 Afirmaţia iui David că Solomon este un tinerel fraged (παιδάριον απαλών) poate fi
interpretată şi din punct de vedere moral. Solomon nu este copt pentru misiunea dificilă
pe care ia hărăzito Domnul.
223 Ideea că activitatea războinică este incompatibilă cu cea religioasă este târzie. n
2Rg., războaiele nu iau dat răgaz lui David pentru construirea Templului; acolo,
Dumnezeu nuşi motivează alegerea celui care i va zidi casă.
1 PARALiPOMENE 22 83
Iată, ţi se va naşte un fiu; acesta va fi om al odihnei, iar Eu i v o i da

odihnă dinspre toţi duşmanii de jur mprejur căci numele lui [ v a f i ]
10
S o l o m o n ; şi v o i da pace şi linişte peste Israel, n z i l e l e lui. A c e s t a va z i d i
Casă pentru numele M e u şi el m i va fi M i e fiu, iar Eu i v o i fi tată şii v o i
11
ridica tronul domniei peste Israel până n v e a c . » Şi acum, fiul meu,
D o m n u l să fie cu tine, săţi meargă bine şi săi zideşti Casă Domnului
12
Dumnezeului tău, aşa cum a grăit El despre tine. Ba săţi dea D o m n u l
nţelepciune şi pricepere şi să te ntărească peste Israel, ca să v e g h e z i şi să
13
mplineşti legea Domnului Dumnezeului tău. Atunci ţi va m e r g e bine
dacă vei v e g h e a la mplinirea poruncilor şi hotărârilor pe care i lea poruncit
Domnul lui M o i s e pentru Israel. Fii bărbat şi fii tare, nu te teme şi nu te
14
nfricoşa. Eu nsumi, iată, din sărăcia mea, am pregătit pentru Casa
Domnului o sută de mii de talanţi de aur şi un milion de talanu' de argint,
precum şi aramă şi fier, de nu se poate măsura, căci este din belşug; şi am
15
mai pregătit şi lemne şi pietre, iar la acestea să mai adaugi şi tu. Cu tine
sunt o mulţime de lucrători: meşteri, pietrari, dulgheri şi tot felul de oameni
16
pricepuţi la orice muncă. Aur, argint, aramă şi fier sunt nenumărate.
17
Scoalăte şi lucrează, şi Domnul [să fie] cu tine." Şi D a v i d lea poruncit
18
tuturor căpeteniilor lui Israel săI ajute pe fiul său S o l o m o n : „ O a r e nu
este D o m n u l cu v o i ? V a dat odihnă de jur mprejur, căci ia dat n mâinile
m e l e pe locuitorii ţării, iar ţara sa supus naintea Domnului şi naintea
19
poporului Său. A c u m puneţivă inimile şi sufletele săL caute pe D o m n u l
Dumnezeul vostru, sculapvă şi zidiţi lăcaş sfânt Domnului Dumnezeului
vostru, ca să aduceţi chivotul legământului Domnului şi vasele sfinte ale lui
D u m n e z e u n Casa zidită pentru numele D o m n u l u i . "
22,9 Solomon va avea o domnie paşnică: informaţia este conţinută n numele regelui
(binecunoscutul cuvânt ebr. ălom cu care este nrudit numele suveranului nseamnă
„pace").
22,11 Am preferat traducerea literală a lui εύοδόω, „a1i merge bine", din considerente
stilistice.
22.13 „Poruncile şi hotărârile" (πρόσταγµα και κρίµατα), o pereche de termeni greu
traductibili separat. Se referă la prescripţiile revelate lui Moise pe muntele Sinai.
Cf. „Glosar" şi „Indice de termeni" la Septuaginta l.
22.14 „sărăcia": gr. πτώχεια este mai mult decât „sărăcie". Literal nseamnă „cerşe-
torie". Este un fel de exprimare a modestiei, dar David face referire şi la situaţia
deplorabilă n care se afla ţara, secătuită de atâtea războaie şi molime. • O sută de mii de
talanţi de aur nseamnă 3.000.000 kg de aur, iar un milion de talanţi argint 30.000.000
kg argint. Hiperbola este uriaşă.
84 1 P A R A L I P O M E N E 23
1
23 D a v i d , bătrân şi plin de zile, la făcut rege pe S o l o m o n , fiul său,
2
n locul lui, peste I s r a e l . Şi a adunat toate căpeteniile lui Israel şi pe preoţi
Şi pe l e v i ţ i . 3 Au fost număraţi leviţii de la treizeci de ani n sus şi numărul
4
lor pe capete era cam treizeci şi opt de mii de bărbaţi. Dintre aceştia,
supraveghetori peste lucrările Casei Domnului douăzeci şi patru de mii;
5
scribi şi judecători şase mii; patru mii portari, şi [alţi] patru mii l
lăudau pe Domnul cu instrumentele muzicale pe care lea făcut pentru aL
6
lăuda pe Domnul. D a v i d lea mpărţit, pe cete, slujbele zilnice fiilor lui
7
L e v i , adică [urmaşilor] lui Gedson, Caath şi Merari. Şi [urmaşilor] lui
8
Parosom, Edan şi Semei. Fii ai lui Ε dan: căpetenia Iiel, şi Z e t h o m , şi
9
Ioel, trei. Fii ai lui S e m e i : Salomith, şi Iiel, şi A i d a n , trei. Ei erau
10
căpeteniile familiilor lui Edan. Pentru fiii lui S e m e i : leth, şi Z i z a , şi Ioas,
11
şi Beria. A c e ş t i a sunt fiii lui S e m e i : patru. leth era căpetenia, iar Z i z a al
doilea: Ioas şi Beria nu au avut mulţi fii şi au fost socotiţi laolaltă pentru
12
casa părintească. Fii ai lui Caath: A m b r a m , Issaar, Chebron, O z i e l , patru.
23 Capitolul ilustrează două aspecte total noi ale ndatoririlor levitice, unui negativ,
celălalt pozitiv. O dată cu stabilirea chivotului la Ierusalim, se anulează toate regulamen-
tele privitoare la sarcina leviţilor de a purta chivotul. n al doilea rând, asistăm la o cen-
tralizare fâră precedent a responsabilităţilor religioase (şi de tot felul) n mâna regelui.
Transferul de putere, menţionat n primele două versete ale capitolului, presupune, n
primul rând, transferul responsabilităţilor centralizate.
23,12 Cronistul rezolvă foarte uşor chestiunea extrem de complicată a succesiunii lui
David, dând astfel impresia că lucrurile au decurs firesc. Sistemul de complicităţi şi de
partizanate care au scindat marea nobilime n susţinători ai lui Solomon şi aliaţi ai lui
Adonias (cf 3Rg.l2) este şi el trecut sub tăcere, prin formula ambiguă „toate căpete-
niile lui Israel". Pomenirea leviţilor şi a preoţilor i dă autorului ocazia să se abată de la
subiect şi să alcătuiască o lungă listă a leviţilor şi a noilor ndatoriri ale acestora.
23,3 „pe capete": adică individual, nu pe criteriul colectiv al cetelor.
23,45 Versetele oferă un rezumat al ndatoririlor leviţilor (din Ierusalim): ei sunt
intendenţi ai Templului, portari, judecători, scribi şi cântăreţi.
23,5 „lea făcut": TM are „leam făcut". n mod neaşteptat, verbul este la pers. I, ca şi
cum ar vorbi David nsuşi.
23,7 „Parosom": manuscrisul A oferă Γηρσωµ „Gersom". TM are Gereăn. • Edan
(manuscrisul A oferă Λεαδαν) şi Semei sunt nepoţii lui Levi.
234* Se pare că acest Semei nu este acelaşi cu cel din 23,7, pentru că acesta face parte
din familia lui Edan.
23.10 Acelaşi Semei cu cel din 23,7.
23.11 Familiile lui Ioas şi Beria sunt trecute n aceeaşi ceată.
Ι Ρ ARAL 1ΡΟΜΕΝΕ 23 85
13
F i i ai lui A m b r a m : A a r o n şi M o i s e . Şi A a r o n a fost rânduit să sfinţească
sfintele sfintelor, el şi fiii lui, până n veac, să tămâieze naintea Domnului,
14
să slujească şi să facă rugăciuni către numele Lui până n veac. Şi M o i s e
15
[era] omul lui Dumnezeu şi fiii lui au fost socotiţi n tribul lui L e v i . Fii ai
16 17
lui M o i s e : Gersam şi Eliezer. Fii ai lui Gersam: Subael, căpetenia. Fiii
lui E l i e z e r : căpetenia Raabia. E l i e z e r nu a mai avut alţi fii. Insă fiii lui
18
Raabia sau nmulţit foarte mult. Fii ai lui Issaar: Salomoth, căpetenia.
19
Fii ai lui C h e b r o n : Idud căpetenia, A m a d i a al doilea, O z i e l al treilea,
20
Ikemias al patrulea. Fii ai lui O z i e l : M i c h a s căpetenia şi Isia al doilea.
21 22
Fii ai lui M e r a r i : M o o l i şi Musi. Fii ai lui M o o l i : Eleazar şi K i s . Şi
Eleazar a murit şi nu avea fii, ci numai fiice, şi leau luat [de neveste] fiii lui
K i s , verii l o r . 2 3 Fii ai Iui M u s i : M o o l i , şi Eder, şi Iarimoth, trei. 2 4 A c e ş t i a
erau fiu lui L e v i , după casele lor părinteşti, căpetenii ale familiilor lor, după
numărul lor pe nume şi pe cap de o m , care, de la douăzeci de ani n sus,
25
ndeplineau lucrările slujirii n Casa Domnului. Căci David a zis:
„ D o m n u l Dumnezeul lui Israel ia dat odihnă poporului Său şi a locuit n
26
Ierusalim până n v e a c . " Iar leviţii nu mai purtau cortul şi toate lucrurile
27
din el la slujbă: după cuvintele din urmă ale lui D a v i d , au fost număraţi
fiii lui L e v i de U d o u ă z e c i de ani n s u s , 2 8 pentru că ia ncredinţat n mâna
lui A a r o n ca să slujească n Casa Domnului, n curţi Şi n ncăperi, la
curăţirea tuturor c e l o r sfinte şi la lucrările slujirii din Casa lui Dumnezeu,
29
pentru pâinile punerii nainte, pentru [pregătirea] lamurii făinii de jertfă
[şi a] turtelor nedospite, pentru [jertfa din] tigaie, şi pentru [toate] cele
frământate, şi pentru toată măsura, 3 0 şi ca să stea dimineaţa să aducă laudă
23,13 „să sfinţească (sfintele sfintelor)": Vulg. şi textul siriac au „să slujească n".
Pentru „sfintele sfintelor", cf. Num. 4,4 şi nota ad loc. • „să facă rugăciuni către numele
Lui": gr. έπεύχεσθαι, litt, „să se roage"; TM are „să binecuvânteze n numele Lui" .
23,1314 Aluzie la separea ordinului preoţesc de ceilalţi leviţi, dar şi la rolul de profet al
tui Moise. Diferenţa de statut dintre leviţii „de rând" şi urmaşii lui Aaron se remarcă mai
jos, n vv. 2632. Leviţii aaroniţi sunt nsărcinaţi cu serviciul divin, câtă vreme ceilalţi
ndeplinesc o serie de alte misiuni mai modeste.
23,22 Am tradus aici αδελφοί prin „verii", de preferat n acest context variantei precise
a gradului de rudenie, „fraţi".
23,24 „după numărul lor pe nume şi pe cap de om": litt, „conform socotirii lor după
numărul numelor [şi] după capul lor".
23,29 „[pregătirea] lamurii făinii de jertfă., [jertfa din] tigaie... " etc.; cf. Lev. 2,5 şi
urm; 6,716.
86 1 P A R A L I P O M E N E 2324
şi mulţumire Domnului şi, la fel, şi seara, 3 1 şi la toate arderile de tot aduse

Domnului de sabaturi, şi la lună nouă, şi la sărbători, după numărul şi după
32
rânduiala lor, nencetat, pentru Domnul. Şi să v e g h e z e la paza cortului
mărturiei şi la paza [rânduită] fiilor lui A a r o n , fraţii lor, ca să slujească m
Casa Domnului.
1
24 [Iată] mpărţirea [ p e cete] a fiilor lui A a r o n : fii ai lui A a r o n : N a d a b
2
şi Abiud, Eleazar şi Ithamar. N a d a b şi A b i u d au murit dinaintea tatălui lor
şi nu aveau fii. Iar Eleazar şi Ithamar, [ceilalţi] fti ai lui A a r o n , au slujit ca
p r e o ţ i . 3 Şi D a v i d , [mpreună] cu Sadoc, dintre fiii lui Eleazar, şi [mpreună
cu] A c h i m e l e c h , dintre fiü lui Ithamar, ia mpărţit după socoteala lor, după
slujirea lor, după casele familiilor l o r . 4 Dar printre fin lui Eleazar sau găsit
mai multe căpetenii de viteji decât printre fiii lui Ithamar şi [ D a v i d ] ia
mpărţit [astfel]: fiii lui Eleazar [aveau] şaisprezece căpetenii peste casele
familiilor lor, fiii lui Ithamar, opt căpetenii, după casele familiilor [ l o r ] . 5 Şi
ia mpărţit, unii după alţii, prin tragere la sorţi, pentru că [atât] ntre fiii lui
Eleazar [cât] şi [ntre] cei ai lui Ithamar erau şi căpetenii ale sfintelor şi
2331 „lună nouă": prima zi a lunii, după calendarul lunar urmat de evrei. Cf. nota 20,5
lalRg.
23^2 „să vegheze la paza cortului mărturiei şi la paza [rânduită] fiilor...": litt, „vor păzi
pazele cortului şi pazele fiilor...". Expresia literală pare redundantă şi oarecum bizară,
dar ea are sens dacă o nţelegem ca „vor veghea n serviciile de veghe". „Paza" cortului
(gr. φυλακή) era de fapt un serviciu de veghe organizat pe ore şi zile. Serviciul de strajă
la templu era cunoscut ncă din Egiptul vechiului regat şi, la rândul său, fusese inspirat,
se pare, de practicile corăbierilor de a organiza carturi de veghe. Termenul grecesc
pentru serviciul de veghe n templele egiptene era φυλή (cf. LSJ, s.v., 1,3), atestat n sec.
al IHlea .H., pe care unii cercetători (J. Myers, H. Kees, J. Cemy) l leagă de familia
lexicală a gr. φυλακή, „pază, veghe" (cf. AB I Chron., ρ, 167, „Special note on classi-
fication of priests").
24.2 Despre Abiud şi Nadab, cf Lev. 10,12.
24.3 Despre Sadoc, cf. notele la IPar. 6,3538 şi 6,39.
24,5 „unii după alţii, prin tragere Ia sorţi": tragerile la sorţi se făceau alternativ şi
proporţional dintro familie şi din cealaltă, dar v, şi nota următoare. • „căpetenii ale
sfintelor şi căpetenii ale [casei] Domnului"; ierarhii sanctuarului („Sfânta Sfintelor") şi
cei ai [casei] Domnului, care ngloba toate dependinţele Templului, erau aşadar persoane
diferite. Prin „căpetenii ale sfintelor" se poate nţelege şi responsabili ai rânduielilor de
cult (cf. AB I Chron., ad loc: „officials of the cult"). Oricum, precizarea că aceste
„căpetenii" erau atât din familia lui Eleazar, cât şi din cea a lui Ithamar, nu corespunde
cu Num. 3,32, unde Eleazar singur este desemnat „căpetenie peste căpeteniile leviţilor".
1 P A R A L I P O M E N E 24 87
6
căpetenii ale [casei] Domnului. Şi Samaia, fiul lui Nathanael, scribul din
tribul lui L e v i , ia nscris n faţa regelui şi a căpeteniilor, a preotului Sadoc
şi a lui A c h i m e l e c h , fiul lui Abiathar, şi a căpeteniilor familiilor preoţeşti şi
ale leviţilor: câte unul din casa familiei lui Eleazar şi câte unul, [din casa
7 8
f a m i l i e i ] lui Ithamar. Primul sorţ ia ieşit lui Iarib, al doilea lui Ideia, al
treilea lui Charem, al patrulea lui Seorim, ' a l cincilea lui M e l c h i a , al şase-
10
lea lui M i a m i n , al şaptelea lui C o s , al optulea lui A b i a , " al nouălea lui
12
lisus, al z e c e l e a lui Sechenia, al unsprezecelea lui Eliasib, al doispreze-
13
celea Iui lakim, al treisprezecelea lui Ochopha, al paisprezecelea lui
14 15
Isbaal, al cincisprezecelea lui B e l g a , al şaisprezecelea lui Emmer, al
16
şaptesprezecelea lui Chezir, al optsprezecelea lui Aphesse, al nouăspre-
17
z e c e l e a lui Phetaia, al douăzecilea lui Ezekel, al douăzeci şi unulea lui
18
Iachin, al douăzeci şi doilea lui Gamul, al douăzeci şi treilea lui Dalaia, al
douăzeci şi patrulea lui Maasai. " Aceasta [ e r a ] socoteala lor, după [ordi-
nea] slujirii lor la intrarea n Casa Domnului, potrivit rânduielii făcute prin
părintele lor A a r o n , precum a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel.
20
[Ia mpărţit] şi pe ceilalţi fii ai lui L e v i : pentru fiii lui A m b r a m ,
21
Subael, pentru cei ai lui Subael, Iadia. Pentru [fiii lui] Raabia, căpetenia,
22
[ e r a ] Iesia; pentru [fiii lui] Issari, Salomoth; pentru fiii lui Salomoth, lath.
23
Fii ai lui Iedias: A m a d i a al doilea, Iaziel al treilea, I o c o m al patrulea.
24 2S
Fii ai lui O z i e l : M i c h a ; fii ai lui M i c h a : Samer. Fratele lui M i c h a : Isia.
Fii ai lui Isia: Z a h a r i a . 2 6 Fii ai lui M e r a r i : M o o l i şi M u s i , fii ai lui O z i a , fii
27
ai lui B o n n i . Fii ai lui Merari al lui O z i a : Isoam, şi Zacchur, şi A b d i .
28
[ F i i ai] lui M o o l i : Eleazar şi Ithamar. Şi Eleazar a murit şi nu avea fii.
29 30
[ F i u l ] lui K i s : Iramael. Fii ai lui M u s i : M o o l i , şi Eder, şi Iarimoth.
24,6 Achimelech, fiul Iui Abiathar, este un preot din timpul Iui David, probabil nepot al
Iui Achimelech de Ia 24,3. • „câte unul... câte unul": TM nu e foarte clar, dar se poate
deduce că se trăgea la sorţi de câte două ori pentru cei din casa Eleazar şi o singură dată
pentru ai lui Ithamar, aceştia fiind mai puţini.
24,19 „după [ordinea] slujirii lor... potrivit rânduielii": litt, „după slujirea lor pentru a
intra n Casa Domnului, după judecata [hotărâtă] lor". • Schimbul preoţilor Ia slujbă se
făcea o dată pe săptămână, de sabat, rânduială păstrată până la distrugerea completă a
Templului de către romani.
24,2030 Se prezintă lista leviţilor care nu se nscriau n descendenţa lui Aaron, deci
care nu erau preoţi, ci slujitori de rangul al doilea n Templu.
24,23 Manuscrisul L oferă, mai plauzibil: „Dintre fiii lui Hebron: Ieddia ntâiul", cf. şi
23,19.
A c e ş t i a erau fiii leviţilor după casele familiilor lor. Şi au tras şi ei la sorţi,

ca şi fraţii lor, fiü lui A a r o n , n faţa regelui şi a lui Sadoc şi a lui
A c h i m e l e c h şi a căpeteniilor familiilor de preoţi şi de leviţi, deopotrivă
capii familiilor araab, precum şi fraţii lor mai tineri.
1
25 R e g e l e D a v i d şi căpeteniile oştirii iau pus [deoparte] pentru slujbe
pe fiii lui Asaph, ai lui A i m a n şi ai lui ldithon, care cântau imnuri din
kinyra, din nabla şi din chimvale. Şi sa făcut numărătoarea lor, a fiecăruia
2
n parte, după lucrările lor: fiii lui A s a p h : Zacchur, şi Iosif, şi Nathanias, şi
3
Erael, fii ai lui A s a p h [ c a r e ] ţineau de A s a p h profetul şi de r e g e . Pentru
24,31 „capii familiilor araab": gr. πατριάρχαι αρααβ. Αρααβ (αρως n L X X A ) se

presupune că ar fi o lectură defectuoasă pentru hăro', „capul / căpetenia". Traducerea
versetului urmează topica din textul grec, dar versetul poate fi nţeles mai bine dacă se
consideră ca subiect ultimele cuvinte; „Şi au tras şi ei la sorţi, capii familiilor araab,
precum şi fraţii lor mai tineri, tot aşa cum [au tras la sorţi] şi fraţii lor, fiii lui Aaron..."
(cf. AB I Chron., ad loc).
25.1 „căpeteniile oştirii": e vorba de cei responsabili cu organizarea cultului. Vulg. are
magistrates. Cf. şi AB I Chron., ad loc: „the cult officials". • „care cântau imnuri": de
fapt, „declamau, recitau, rosteau". LSJ citează pentru gr. άποφθέγγοµαι, pe lângă sensul
de „a rosti o apoftegmă" şi pe acela de „a cânta imnuri". TM are „profeţi", dar termenul
„profeţie" trebuie nţeles nu doar n sensul propriu, acela de „prorocie, viziune", ci şi ca
inspiraţie poetică (de aici şi efortul traducătorului n greacă de a găsi o altă echivalenţă
pentru termenul ebraic). Unii exegeţi moderni vorbesc de o categorie mai veche a
„profeţilor de cult" (cf. AB 1 Chron., pp. Î71172), acei cântăreţi de imne şi „recitatori"
spontani ale unor rugăciuni de laudă şi mulţumire pentru Y H W H , care se găseau n
preajma locurilor de cult sau nsoţeau diferite manifestări religioase. Aluzii la existenţa
acestui grup al „profeţilor de cult" (al cărui loc a fost luat n timp de leviţi) se găsesc şi
n cărţile Regilor: lRg. 10,5 (ceata profeţilor care coborau de la Bama cântând), lRg.
I9,Î821 (profeţii din Nauath) etc. Pentru acest subiect, cf. A.R. Johnson, The Cultic
Prophet in Ancient Israel, 1944. Inspiraţia de care se bucură Asaph, Aiman şi ldithon se
vădeşte n psalmii care le sunt atribuiţi n mod direct: doisprezece psalmi lui Asaph (49,
7282); ps. 87 (Aiman); ps. 61 (ldithon).
25.2 Este interesantă legătura dintre darul profetic al lui Asaph şi regele David. La 2Par.
35,15, toţi trei conducătorii cântăreţilor apar ca profeţi ai regilor. • „ţineau de Asaph...",
gr. έχόµενοι Ασαφ: erau sub directa supraveghere a acestuia şi, prin acesta, depindeau
şi de rege. AB I Chron., ad loc, interpretează: „ ...under the direction of Asaph who pro-
phesied under orders of the king".
253 „făceau să răsune": gr. ανακρούω nseamnă „a atinge, a lovi [corzile]"; uneori e
interpretat ca având legătură cu rostirea profetică. TM are aici „profeţea" (numai despre
Tdhûthûn). • „după tatăl lor ldithon": i.e. sub conducerea tatălui lor.
1 PARALiPOMENE 25 89
Idithon: fiii lui Idithon G o d o l i a , şi Suri, şi Isaia, şi Semei, şi Asabia, şi

Mattathias, şase, făceau să răsune la kinyra, după tatăl lor Idithon,
4
mulţumire şi laudă Domnului. Pentru A i m a n , fiii lui A i m a n : Bukias, şi
Manthanias, şi A z a r a e l , şi Subael, şi Ierimoth, şi Anania, şi Anani, şi
Eliatha, şi Godollathi, şi R o m e m t h i o d , şi lesbacasa, şi Mallethi, şi Otheri, şi
5
Meazoth. T o ţ i aceştia erau fiii lui A i m a n , cântăreţul [inspirat al] regelui,
ca săi nalţe cornul, după cuvintele lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu ia dat lui
6
A i m a n paisprezece fii şi trei fiice. T o ţ i aceştia, mpreună cu tatăl lor,
cântau imnuri n Casa Domnului cu chimvale, cu nabla şi kinyra, [ ş i ] ţineau
7
de rege, de Asaph, de Idithon şi de A i m a n . Şi sa făcut numărătoarea
acestora, mpreună cu fraţii lor care nvăţaseră săi cânte Domnului, toţi
8
[cântăreţi] pricepuţi: [erau] două sute optzeci şi opt. Şi au tras şi ei la
9
sorţi rândul la slujbele zilnice, cu mic, cu mare, desăvârşiţi şi nvăţăcei. Şi
a ieşit primul sorţ, al fiilor lui şi al fraţilor lui, pentru Asaph, pentru I o s i f
10
G o d o l i a ; al doilea, Enia, cu fraţii şi fiii lui, doisprezece; al treilea,
11
Zacchur, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al patrulea, Iezdri, cu fiii şi fraţii
12
lui, doisprezece; al cincilea, Nathanias, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece;
25.4 Numele fiilor lui Aiman de la Anani (ebr. Hanan'yăh) până la Meazoth
{Mahaz'ăth) alcătuiesc, n limba ebraică, cu toate vocalele notate de masoreţi, o invo-
caţie, care sar putea traduce aproximativ: „Miluieştemă, Yah(ve), miluieştemă. Dumnezeul
meu eşti Tu. Laud şi preamăresc ajutorul [pe care lai dat] celui aflat la strâmtoare.
[Mi]ai dat viziuni...". • „Romemthiod": ortografiat n ediţia Rahlfs Ρωµεµθι1ωδ.
25.5 Textul este dificil şi comportă mai multe interpretări posibile. Am aleso n tradu-
cere pe cea mai apropiată de litera originalului. Unii comentatori nţeleg altfel expresia
ύψώσαι κέρας: „ca să preamărească puterea". Traducerea presupune o decriptare sim-
bolică: κέρας, „corn", este un simbol al puterii. Cf. şi IRg. 2,1: „Sa nălţat puterea
(κέρας) mea ntru Dumnezeul meu."
25.6 După „kinyra", TM are n plus „pentru slujba casei lui Dumnezeu".
25.8 Cântăreţii trag şi ei la sorţi ordinea n care vor sluji n Templu. Celor douăzeci şi
patru de căpetenii de cântări, enumerate separat la 25,24, Ie sunt subordonaţi câte doi-
sprezece cântăreţi. Un calcul sumar dă seama despre numărul total de 288 de cântăreţi
din Templu.
25.9 Textul este obscur, pentru că plasează pe acelaşi loc două căpetenii enunţate mai
sus: Iosif şi Godolia. Având n vedere că primul sorţ ia căzut unui descendent al lui
Asaph şi că Iosif e fiul lui Asaph, rezultă că Iosif e cel cu primul sorţ. De altfel, cel
căruia i cade al doilea sorţ nu are corespondent ntre cei douăzeci şi patru enumeraţi mai
sus. n T M , al doilea sorţ i cade lui Godolia. • Nici n TM, nici n L X X nu sunt amintiţi
subordonaţii lui Iosif, dar calculul final ne determină să i subnţelegem, ca totalul să fie
288. Mai mult, aflăm că şi conducătorii cântăreţilor erau incluşi n numărul de doispre-
zece care alcătuiau o ceată.
13 14
al şaselea, Bukias, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al şaptelea, Iseriel,
15
cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al optulea, Iosia, cu fiii şi fraţii lui,
16 17
doisprezece; al nouălea, Manthanias, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al
18
zecelea, Semei, cu fiii şi fraţii lui, d o i s p r e z e c e ; al unsprezecelea, A z a r i a ,
19
cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al doisprezecelea, Asabia, cu fiii şi fraţii
20
lui, doisprezece; al treisprezecelea, Subael, cu fiii şi fraţii lui, doispre-
21 22
zece; al paisprezecelea, Mattathias, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al
23
cincisprezecelea, Ierimoth, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al şaispre-
24
zecelea, Anania, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al şaptesprezecelea,
25
Iesbacasa, cu fiii şi fraţii lui, d o i s p r e z e c e ; al optsprezecelea, Anani, cu fiii
26
şi fraţii lui, doisprezece; al nouăsprezecelea, M e l l e t h i , cu fiii şi fraţii lui,
27 28
doisprezece; al douăzecelea, Eliatha, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al
29
douăzeci şi unulea, Ethir, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al douăzeci şi
30
doilea, Godollathi, cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al douăzeci şi trei-
31
lea, M e a z o t h , cu fiii şi fraţii lui, doisprezece; al douăzeci şi patrulea,
R o m e m t h i o d , cu fiii şi fraţii lui, doisprezece.
1
26 mpărţirile pe cete ale [paznicilor] porţilor: pentru coreiţi,
2
M o s o l l a m i a , fiul lui Core, [unul] din fiii lui Abiasaph. Fii ai lui
M o s o l l a m i a : Zaharia ntâiulnăscut, Idiel al doilea, Zabadias al treilea,
3
Iethnuel al patrulea, Olam al cincilea, Ioanan al şaselea, Elioenai al şap-
4
telea. Fii ai lui A b d e d o m : Samaia ntâiulnăscut, Iozabad al doilea, Ioaa al
5
treilea, Sochar al patrulea, Nathanael al cincilea, A m i e l al şaselea,
Issachar al şaptelea, Phollathi al optulea, pentru că Dumnezeu la bine-
6
cuvântat [pe A b d e d o m ] . Lui Samaia, fiul lui, i sau născut fii: cei ai
7
ntâiuluinăscut Rosai, pentru casa familiei lui, fiindcă erau v i t e j i . Fii ai lui
Samaia: Gothni, şi Raphael, şi Obed, şi Elzabad, şi A c h i u , fii puternici,
Eliu, şi Sabchia, şi I s b a c o m . 8 T o ţ i [erau] din rândul fiilor lui A b d e d o m : ei
26,1 „coreiţi": gr. Κορειµ este transliterarea greacă a unui plural ebraic de la numele
Core, strămoşul acestor portari.
26,4 Acest Abdedom ÇObhëdh'Edhom), strămoşul familiei de portari, nu are nici o
legătură cu filisteanul din Gad n casa căruia a poposit chivotul, naintea transportării lui
la Ierusalim. De altfel, numele celor două personaje biblice sunt omografe numai n TM
(filisteanul de la IPar. 13,Î3 se numeşte, n L X X , Abeddara).
26.6 „cei ai ntâiuluinăscut Rosai": TM are hammim'ălm, „cu autoritate".
26.7 „Elzabad, şi Achiu": TM are 'EFzăbhădh 'ekăyw, „E. [şi] fraţii lut". • „Isbacom"
nu are corespondent n T M .
26.8 „se ţineau tari la muncă": litt, „care mplineau cu hotărâre lucrul".
PARALIPOMENE 26 91
şi fraţii şi fiii lor se ţineau tari la muncă: cu toţii şaizeci şi doi, pentru
A b d e d o m . 9 M o s o l l a m i a avea optsprezece fii şi fraţi puternici. 10
Dintre fiii
lui M e r a r i , Osa avea fii care păzeau căpetenia, deşi el nu era ntâiulnăscut;
11
tatăl lui la făcut căpetenie peste cea dea doua mpărţire. Tablai era al
treilea, Zaharia al patrulea. T o ţ i aceştia erau fiii şi fraţii lui Osa, treispre-
12
zece. A c e s t o r căpetenii de viteji li sa mpărţit [paza] porţilor pe zile,
13
[pentru] a sluji ca şi fraţii lor m Casa Domnului. Au tras la sorţi, cu mic
14
cu mare, după casele familiilor lor, poartă cu poartă. Şi sorţul [pentru
porţile] dinspre răsărit ia căzut lui Salamia şi lui Zaharia; fiii lui Ioas au
tras la sorţi pentru M e l c h i a şi lea ieşit [poarta] dinspre m i a z ă n o a p t e . 1 S [Fii-
l o r ] lui A b d e d o m [lea căzut poarta] dinspre miazăzi, cea dinaintea casei de
16
provizii, câte două [case]. Lui Osa, cea dinspre apus, de lângă poarta ncă-
17
perii de lângă scară. Gărzile stau faţă n faţă. Către răsărit, şase oameni pe
z i ; către miazănoapte, patru pe z i ; către miazăzi, patru pe zi şi pentru [casa
18
de] provizii, doi. La gărzile dinspre apus stăteau, pe rând, câte patru
19
oameni, la [ c e l e de la] drum, pe rând, câte doi. A c e s t e a [au fost]
mpărţirile pe cete ale portarilor, pentru fiii lui C o r e şi pentru fiii lui M e r a r i .
20
Iar [alţi] leviţi, fraţii lor, [ v e g h e a u ] peste vistieriile Casei Domnului şi
21
peste vistieriile celor sfinţite: fiii lui Ladan fii ai gersoniţilor, prm
26,1011 Textul L X X este neclar. Nu se nţelege cine este fiul pe care Osa l numeşte
căpetenie peste „a doua mpărţire", deşi nu e ntâiul lui născut. TM are: „ , 0 Şi Hosdh,
dintre fiii lui hfrăn, a avut fii: imri (citit de traducătorul L X X om'rlm, „păzitori") era
căpetenie: nu era ntâiulnăscut, dat tatăl lui l pusese căpetenie; 11 Hifqyăhu (interpretat
de traducălor ca un derivat al lui hălaq, „a mpărţi") era al doilea..."
26.14 n TM versetul este: „Şi ia căzut sorţul pentru răsărit lui elem'yăhu şi [pentru]
Zekhareyähü, fiul său, sfetnic chibzuit, sa tras Ia sorţi şi ia căzut sorţul pentru
miazănoapte."
26.15 Am tradus οΐκος εσεφίν prin „casa de provizii". Putea fi o magazie, un depozit
din apropierea porţii de sud. Precizarea din versetul următor, „câte două", trebuie
Înţeleasă ca determinând numărul caselor „de provizii" (cf. 2Ezr. 22,44 şi urm.). Cf. şi
AB I Chron., p. 175, nota f. „two each". • n loc de „cea dinaintea casei de provizii",
TM are „şi fiilor lui, magazia".
26,18 De asemenea, un verset neclar. După topica redată de ediţia Rahlfs, sar citi: „Pe
rând [i.e. n schimburi de tură], şi către apus patru [gărzi], şi la drum doi, pe rând." TM
are „Pentru Parbar la poarta dinspre apus patru la drum şi doi la Parbar" (apud AB I
Chron., ad loc). Termenul parbar apare n câteva inscripţii vechi, cu sensul „pavilion,
foişor, casă de vară" (ibid, p. 176). • „drum", gr. τρίβος: drumul principal care ducea la
intrarea n Templu.
26^1 Text neclar, atăt n L X X , cât şi n T M .
92 1 P A R A L I P O M E N E 26
L a d a n căpeteniile familiilor lui L a d a n gersonitul: I i e l . Şi fiii lui I i e l :

23
Z e t h o m şi I o e l cei [ d o i ] fraţi, peste vistieria Casei Domnului. Dintre
24
[urmaşii] lui A m b r a m şi ai lui Issaar, Chebron şi O z i e l : Subael al lui
Gersam al lui M o i s e era mai mare peste v i s t i e r i i . 2 5 Fratele lui, EHezer, avea
drept fiu pe Raabia, [ p r e c u m ] şi pe Iosaia, şi pe Ioram, şi pe Zechri, şi pe
26
Salomoth. El, Salomoth, şi fraţii lui erau peste toate vistieriile celor
sfinte, pe care lea sfinţit regele D a v i d mpreună cu căpeteniile familiilor şi
27
mai marii peste mii şi peste sute şi căpeteniile oştirii; din cele pe care le
luase din războaie şi din prăzi a sfinţit [pentru D o m n u l ] ca să nu se ntârzie
28
zidirea Casei lui D u m n e z e u ; şi peste toate cele sfinte ale profetului
Samuel, şi ale lui Saul al lui K i s , şi ale lui A b e n n e r al lui N e r , şi ale lui Ioab
al Saruiei, [peste] tot ce sfinţiseră aceştia, erau Salomoth şi fraţii lui.
29
Pentru issariţi, Chonenia şi fiii lui erau la treburile din afară pentru
Israel: erau scribi şi j u d e c ă t o r i . 3 0 D i n [urmaşii] lui Chebron, A s a b i a şi fraţii
săi, oameni viteji, o m i e şapte sute, erau [nsărcinaţi] cu cercetarea lui Israel
dincolo de Iordan, spre apus, pentru toată slujirea Domnului şi lucrarea
31
regelui. D i n [ f i ü ] lui Chebron, Iudia [el era] căpetenia chebroniţilor,
după generaţiile şi după familiile lor: n al patruzecilea an al domniei lui
[ D a v i d ] au fost cercetaţi şi n rândul lor sau găsit bărbaţi viteji n Iazerul
32
Galaaditei , [aşadar, ludia] şi fraţii lui, oameni viteji, două mii şapte
sute, căpetenii de familii: r e g e l e D a v i d ia aşezat peste [triburile lui] Ruben
şi G a d şi peste jumătate din [cel al lui] Mânase [ca să ndeplinească] toate
poruncile Domnului şi cuvântul regelui.
26,26 Tezaurul obiectelor prădate de la duşmani şi consacrate de David reprezintă un

fond pentru construirea Templului, deosebit de vistieria propriuzisă a lăcaşului sfânt.
26.29 „treburile din afară... scribi şi judecători": leviţii au şi atribuţii civile, n afara
Templului, şi anume juridice: scribi şi judecători (cf. 2Par. 19,5 şi urm.).
26.30 Chebroniţii de pe celălalt mal al Iordanului rămaşi fideli Domnului lui Israel şi
regelui, n ciuda vecinilor amoriţi.
26.31 „au fost cercetaţi": gr. έπεσκέπτοµαι nseamnă „a trece n revistă, a cerceta, a
inspecta, a număra". • Iazer din Galaad era un oraş din regatul amorit al lui Sihon,
cucerit de Israel, atribuit Ia nceput tribului lui Gad, apoi fiilor lui Merari. n vremea lui
David, e unul dintre oraşele n care sa făcut recensământul.
26.32 Trecere n revistă a triburilor transiordaniene care, aliate tradiţionale şi supuse ui
David, au făcut parte din aparatul administrativ al acestuia.
1
27 Fiii lui Israel, după numărul lor, căpetenii ale familiilor, condu-
cători peste mii şi peste sute şi scribi care slujeau poporului şi [mplineau]
tot cuvântul regelui, mpărţiţi pe cete, pentru toate treburile de intrare şi
ieşire lună de lună, pentru toate lunile anului; o ceată număra douăzeci şi
2
patru de m i i . Peste prima ceată din prima lună era Iesboam al lui Z a b d i e l
şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de m i i . 3 [ E l era] dintre fiii lui Phares şi
4
căpetenie a tuturor căpeteniilor oştirii n prima lună. Peste ceata din cea
dea doua lună era D o d i a Echochitul şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de
5
mii, căpetenii ale oştirii. Al treilea pentru luna a treia era căpetenia
Banaia, [fiul] lui Iodae preotul, şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de mii.
6
Banaia acesta era mai puternic ntre cei treizeci şi peste cei treizeci şi
peste ceata lui era Amizabath, fiul l u i . 7 Al patrulea, pentru luna a patra, era
A s a e l , fratele lui Ioab, şi Zabdias, fiul lui, şi fraţii [săi] şi n ceata lui erau
douăzeci şi patru de m i i . 8 Al cincilea, pentru a cincea lună, era conducător
Samaoth din Iesrae şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de m i i . 9 Al şaselea,
27.1 Capitolul trece n revistă căpeteniile miliţiilor (armată populară a) lui David,
mpărţite n douăsprezece batalioane, fiecare având obligaţia să servească o lună pe an.
Cele douăsprezece batalioane sunt conduse de militari de carieră, fie din rândul „Celor
trei" (pentru primele două luni), fie din rândul „Celor treizeci", enumeraţi şi n IPar.
1,1147. Identitatea persoanelor din cele două liste este indubitabilă, dar forma diferită
a numelor acestora, care seamănă confuzie, n prima instanţa, este o dovadă a surselor
variate pe care le consultă cronistul. • „slujeau poporului" nu apare n T M . • „treburile
de intrare şi ieşire": expresie tehnică pentru operaţiunile militare. • „ceată": litt.
„mpărţire".
27.2 Iesboam, fiul lui Zabdiel, este acelaşi cu esebaal, fiul lui Achamani de la IPar.
11,11 (ebr. Hakh'măn) şi cu Iebosthe Canaaneanul de la 2Rg. 23,8. Iebosthe şi esebaal
transiiterează ebr. 'Is Ba 'al, respectiv ' Boeth.
27.4 „Dodia Echochitul" (ebr. Dödhay hă 'Ahăh) n locul fiului său, Eleazar, menţionat
la ÎPar. 11,12. • După „şi n ceata lui", TM are „comandată de Miqelăth" inserţie
neaşteptată, care rupe simetria listei.
27.5 Banaia era şi şeful gărzii personale a lui David, compusă din mercenari străini
(2Rg. 8,18). Unul dintre „cei treizeci", menţionat şi la IPar. 11,22.
27.6 Amizabath, fiul lui Banaia, face parte din ceata acestuia. Dificultatea ridicată de
prepoziţia έπί („peste") se poate rezolva mai degrabă n sens partitiv. .
27.7 „şi fraţii [săi]": TM are „n urma lui". Zabdias, fiul lui Asael, urmează la
conducerea cetei după moartea tatălui său (2Rg. 2,1832). Prin urmare nu este asociatul
tatălui său la conducerea cetei, aşa cum sugerează, prin conjuncţia copulativă, L X X .
27.8 Samaoth (Σαµαωθ) este Sammoth de la IPar. 11,27.
27.9 Oduias (Οδυιας) este Orai, fiul lui Ekkes din Thecoe, de la ! Par. 11,28.
94 1 PARALÎPOMENE 27
pentru luna a şasea, era Oduias, [fiul] lui Ekkes din T h e c o e , şi n ceata lui
10
erau douăzeci şi patru de mii. Al şaptelea, pentru a şaptea lună, Chelles
din Phallus, dintre fiii lui Efraim, şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de
mii. " Al optulea, pentru a opta lună, era Sobochai Isathitul, [urmaşul] lui
Zarai, şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de m i i . 1 2 Al nouălea, pentru a
noua lună, era A b i e z e r din Anathoth, din ţinutul lui Beniamin, şi n ceata lui
13
erau douăzeci şi patru de mii. Al zecelea, pentru a z e c e a lună, era M e e r a
din Netuphat, [urmaşul] lui Zarai, şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de
14
mii. Al unsprezecelea, pentru a unsprezecea lună, era Banaia din
Pharathon, dintre fiii lui Efraim, şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de mii.
15
Al doisprezecelea, pentru a douăsprezecea lună, era Choldai Netophatitul,
[urmaşul] lui G o t h o n i e l , şi n ceata lui erau douăzeci şi patru de mii.
16
Şi peste triburile lui Israel: căpetenie peste Ruben era Eliezer, [fiul]
lui Zechri, peste Simeon, Saphatias, [fiul] lui M a a c h a , 1 7 peste L e v i , Asabias,
18
[fiul] lui Camuel, peste A a r o n , Sadoc, peste Iuda, Eliab, [unul] dintre
fraţii lui D a v i d , peste Issachar, A m b r i , [fiul] lui M i c h a e l , 1 9 peste Zabulon,
20
Samaias, [fiul] lui Abdiu, peste N e f t a l i , lerimoth, [fiul] lui Esriel, peste
Efraim, O s e , [fiul] lui O z i a , peste jumătate din tribul lui Mânase, Ioel, [fiul]
21
lui Phadaia, peste [cealaltă] jumătate a tribului lui Mânase, cea din
Galaad, Iaddai, [fiul] lui Zabdias, peste fiii lui Beniamin, A s i e i , [fiul] lui
Abenner, 2 2 peste Dan, A z a r a e l , [fiul] lui Ioram. A c e ş t i a sunt capii triburilor
23
lui Israel. D a v i d nsă nu ia numărat pe cei de la douăzeci de ani n j o s ,
pentru că D o m n u l a spus că l va nmulţi pe Israel ca stelele c e r u l u i . 2 4 Ioab,
27.13 Meera ( Μ ε ε ρ α ) este Moorai din Nethophat de la IPar. 11,30.

27.14 Banaia din Pharathon apare la IPar. 11,31.
27.15 Choldai nu are corespondent în lista celor treizeci de Ia IPar. I i . Gothoniel (ebr.
Oth'nï'ët), strămoşul lui, nu trebuie confundat cu Gothoniel ( Oth'nï'ël), kenezitul de Ia
Jud. 1,13.
27.23 „douăzeci de ani": era vârsta de Ia care o persoană, bărbat sau femeie, era
considerată ca având toate obligaţiile religioase şi civile. Limita de 20 de ani pentru
recenzare este stipulată n Ex. 30,14 şi confirmată cu ocazia recensământului din Num.
! ,214. Cf. şi Lev. 27,24 pentru intervalul de Ia 20 la 60 de ani, considerat vârsta adultă.
Tot douăzeci de ani era şi vârsta minimă pentru primirea ca membru deplin n
comunitatea de Ia Qumran ( A B I Chron., p. 85).
27.24 Precizarea că Ioab „nu a terminat" numărarea poporului şi că rezultatul nu a fost
nregistrat oficial nu corespunde cu relatarea din cap. 2i vv. 56, unde Ioab i aduce Iui
David rezultatul final al recensământului (la fel şi n 2Rg. 24,9). Poate Cronistul (sau,
[ f i u l ] Saruiei, ncepuse să numere poporul, dar nu a terminat şi sa iscat

ntru acestea mânia [ D o m n u l u i ] peste Israel, iar numărătoarea η1a mai fost
trecută n cartea cronicilor regelui D a v i d .
25
Şi peste vistieriile regelui era A s m o t h , [ f i u l ] lui O d i e l ; şi peste
depozitele de bucate de la câmp, din sate, de pe domeniile [ r e g e l u i ] şi din
turnuri era Ionathan, [ f i u l ] lui O z i a s . Şi peste ţăranii care lucrau pământul
27
era Ezdri al lui C h o l u b , iar peste câmpuri, Semei din Rama; şi peste
depozitele de v i n din ţarini, Zachri al lui S e p h n i ; 2 8 peste l i v e z i l e de măslini
şi de smochini de la câmpie, Balanas gedoritul; peste depozitele de ulei,
29
Ioas. Şi peste v i t e l e ce păşteau n A s i d o n , Satrais saronitul şi peste vitele
30
din văi, Sophat al lui A d l i ; peste cămile, O b i e l ismaelitul; peste măgari
31
Iadias din Merathon; peste oi şi capre, I a z i z agaritul. T o ţ i aceştia erau
32
administratorii [bunurilor] regelui D a v i d . Şi Ionathan, unchiul lui
D a v i d , om priceput şi nvăţat, i era sfetnic, iar Iiel a] lui A c h a m a n [avea n
grijă] pe fiii r e g e l u i ; 3 3 şi A c h i t o p h e l era sfetnic al regelui şi Chusi, ntâiul
ulterior, un redactor al textului) se referă la faptul că nu au fost număraţi cei din triburile
lui Levi şi Beniamin. • „Mânia" care sa iscat (έγένετο) asupra lui Israel este o
antonomază a molimei trimise ca pedeapsă pentru recensământul lui David.
27,25 „domeniile": gr. έποικίαι, termen generic pentru „aşezare" (mai ndepărtstă),
„colonie", „fermă" etc., aici cu sensul de proprietăţi ale regelui. • Prin „turnuri" se
nţeleg ferme agricole (vii, livezi etc.) sau pentru creşterea turmelor de oi şi de capre.
Aveau şi clădiri mai nalte, ca nişte posturi de observaţie.
27.27 „peste câmpuri": TM are „peste vii".
27.28 „de la câmpie", gr. έν τη πεδινή: n TM este menţionată 'phelăh, regiune
colinară la vest de munţii din luda.
27.29 Unele manuscrise oferă pentru Asidon, Σαρών; TM are ăron. Este vorba despre
câmpia vastă din nordul Palestinei, care se desfăşoară ntre marile mlaştini din josul
râului Crocodililor (Nahr ezZerka), valea Ailonului şi lope, n sud. Zonă propice
creşterii de vite.
2730 Obiel ismaelitul are un nume predestinst de paznic de cămile. n arabă 'ibil este
un nume colectiv desemnând generic cămila. • Merathon pare să fie transliterarea greacă
a unui ebr. Afronoth, localitate situată n teritoriul tribului Beniamin, probabil ntre
Gabaon şi Massepha.
27.32 Ionathan, unchiul (πατράδελφος) lui David, este γραµµατεύς, ceea ce n context,
ar putea nsemna mai mult decăt „scrib": este un homo liiieratus. • „[avea n grijă] pe
fiii...": litt, „[era] cu fiii...", i.e. era nsărcinat cu educarea, supravegherea etc fiilor
regelui.
27.33 „Chusi, ntâiul prieten...": TM are ,fluay arkitul [era] prietenul...". Pentru
aceeaşi titulatură cf. 3Rg. 4,5. Titlul de „prietenul regelui" era cunoscut şi n Egiptul
96 1 P A R A L I P O M E N E 2728
34
prieten al r e g e l u i ; şi după A c h i t o p h e l acesta a urmat Iodae al lui Banaia,
şi Abiathar [era preot], iar Ioab era generalul regelui.
1
28 Şi David a chemat la adunare n Ierusalim pe toate căpeteniile lui
Israel, pe căpeteniile judecătorilor, şi pe căpeteniile cetelor de servitori ai
regelui, şi pe căpeteniile peste mii şi peste sute, şi pe paznicii vistieriilor şi
ai bunurilor sale, şi pe viteji, şi pe luptătorii din o ş t i r e . 2 Şi sa ridicat D a v i d
n mijlocul adunării şi a z i s : „Ascultaţimă, fraţilor şi popor al meu! M i a
stat la inimă să zidesc o Casă pentru odihna chivotului legământului
Domnului şi sprijin pentru picioarele Domnului nostru; am pregătit cele de
3
trebuinţă construcţiei. Şi Dumnezeu a zis: « N u [tu] m i v e i zidi Casă
pentru a c h e m a numele M e u asupra ei, pentru că eşti om războinic şi ai
4
vărsat s â n g e . » [ T o t u ş i ] Domnul Dumnezeul lui Israel ma ales pe mine din
antic ( A B I Chron., p. 186). Mai mult decât un titlu onorific, el reprezenta o funcţie
importantă n administraţia regală, un fel de consilier/sfetnic de taină (cf. 2Rg. 15,3237
şi urm.), • Versetul i pomeneşte pe cei doi sfetnici apropiau' ai lui David, Achitophel
din Gilo şi pe Chusi, dintre care primul ajunge să i se ralieze lui Abessalom (2Rg.
15,12), iar cel deal doilea i sare n ajutor regelui (2Rg. 15,32). Cronistul l numeşte pe
al doilea prietenul regelui, fără să mai reia episodul din 2Rg.
27,34 După sinuciderea sa (2Rg. 17,23), lui Achitophel i urmează, pe postul de
consilier, Iodae, fiul lui Banaia. Acesta este menţionat doar n acest loc, dacă nu cumva
este vorba de o greşeală a Cronistului sau a unui copist, pentru că n 2Rg. 8,18, 3Rg. 1,8
şi chiar n 1 Par. 18,17, printre sfetnicii lui David este amintit un „Banaia, fiul lui Iodae".
• Preotul Abiathar se numără printre cei mai vechi susţinători şi colaboratori ai lui
David, ncă din vremea când acesta era urmărit de Saul (cf. 1 Rg. 22,20 şi urm.), dar spre
sfârşitul domniei lui David se va mpotrivi acestuia, susţinându1 pe Adonias mpotriva
lui Solomon. Faptul că n acest loc nui este amintită calitatea de preot poate fi pus şi pe
seama antipatiei Cronistului faţă de abiatharizi, rivalii sadociţilor, consideraţi de autor ca
reprezentând descendenţa preoţească legitimă (vezi şi nota la 6,3538; cf. AB I Chron.,
p. 186).
28.1 Continuă naraţiunea ntreruptă la IPar. 23,2. • „căpeteniile judecătorilor": TM are
„căpeteniile triburilor". • „căpeteniile cetelor de servitori ai regelui": litt, „căpeteniile
celor din serviciul zilnic din jurul trupului regelui". • „ai bunurilor sale, şi pe viteji...":
TM are „ai bunurilor şi turmelor regelui şi ale fiilor săi, pe eunuci şi pe viteji..."
28.2 „Casă pentru odihna chivotului": i.e. locaş permanent, stabil, spre deosebire de
cortul mărturiei care era purtat dintrun loc n altul (cf. AB 1 Chron., ad loc).
283 „pentru a chema numele Meu": vb. έπονοµάσαι poate nsemna şi „a da un nume"
sau „a rosti numele". n Ex. 20,24 subiectul gramatical este „Domnul": „... n orice loc
unde voi numi numele Meu".
28,4 „casa domnitoare": gr. βασίλειον, litt, „reşedinţa regală".
1 Ρ ARAL 1ΡΟΜΕΝΕ 28 97
toată casa tatălui meu să fiu rege peste Israel până m veac, pentru că a ales
ca n luda să fie casa domnitoare, iar din casa lui Iuda [a ales] casa tatălui
meu; şi dintre fiii tatălui meu, pe mine ma v o i t să fiu rege peste tot Israelul.
5
Şi dintre toţi fiii mei căci Domnul mia dat mulţi fii , pe S o l o m o n , fiul
6
meu, la ales să stea pe tronul domniei Domnului, peste Israel. Şi
D u m n e z e u mia zis: « S o l o m o n , fiul tău, va zidi Casa M e a şi curtea M e a ,
7
pentru că pe el lam ales să fie fiul M e u ; şi Eu i v o i fi lui tată şii v o i
ntări domnia până n veac, dacă se va strădui cu tărie săMi păzească
8
poruncile şi judecăţile, ca n ziua de astăzi.» Şi acum, n faţa ntregii
adunări a Domnului şi n auzul Dumnezeului nostru, [ v ă z i c ] să păziţi şi să
urmaţi toate poruncile Domnului Dumnezeului nostru, ca să moşteniţi
pământul cel bun şi să1 lăsaţi, după v o i , moştenire fiilor voştri, n v e a c . 9 Şi
acum, Solomon, fiul meu, cunoaşteL pe Dumnezeul părinţilor tăi şi
slujeşteL cu inimă desăvârşită şi cu suflet râvnitor, pentru că Domnul cer-
cetează toate inimile şi cunoaşte orice gând. DacăL v e i căuta, El se va lăsa
10
găsit de tine, iar dacăL v e i părăsi, [şi E l ] te va părăsi până la capăt. Vezi
dar că D o m n u l tea ales pe tine săI zideşti Casă drept lăcaş sfânt. Fii tare şi
11
săvârşeşte!" Şi D a v i d ia dat lui S o l o m o n , fiul său, planul templului şi al
clădirilor lui şi al vistieriilor şi al camerelor de sus şi al magaziilor dinăun-
12
tru şi al camerei mpăcării, şi planul pe care1 avea n duhul lui pentru
28,5 „tronul domniei Domnului": Dumnezeu nsuşi este conducătorul poporului ales, iar
regele este numai un locţiitor al Lui (cf. Ps. 43,5).
28,67 Domnul i vorbeşte lui David prin profetul Nathan (2Rg. 7,417 şi IPar. 17,816):
mesajul nu l vizează numai pe Solomon, aici numit, ci ntreaga dinastie.
28,9 „Dumnezeul părinţilor tăi": TM are „Dumnezeul tatălui tău". • Seria καρδία,
ψυχή, ενθύµηµα este un climax. Termenii marchează trecerea, de la concret la abstract
şi de la particular la general, a proceselor de gândire, toate puternic conotate moral.
28.11 „templului": TM are „pridvorului". • „vistieriilor": L X X are ζακχω, probabil o
transcriere defectuoasă a ebr. garfzakh, „vistierie" (cuvânt mprumutat din sau prin
persă). • „al magaziilor dinăuntru": TM are „al ncăperilor dinăuntru". David i ncre-
dinţează lui Solomon planul Templului, mpărţindu1 n trei: pridvorul cu dependinţele şi
camerele de la etaj, nava centrală („ncăperile dinăuntru") şi camera „mpăcării" (ebr.
kapporeth), aceasta fiind de fapt spaţiul n care se afla chivotul legământului (pentru
termenul „mpăcare" desemnând capacul chivotului legământului cf. Lev. 16,2 şi nota
ad loc).
28.12 „planul pe care1 avea n duhul lui": textul gr, urmează pe cel ebr., dar J.M. Myers
atrage atenţia că niciodată ebr. ruah nu este folosit de Cronist cu sensul de „duh/spirit al
unui om" şi interpretează termenul ca referinduse la Duhul lui Dumnezeu ( A B I Chron.,
ad loc).
curţile Casei Domnului şi pentru toate cămările [puse] de jur mprejur ca

13
magazii pentru Casa Domnului şi ca vistierii pentru cele s f m t e , şi [planul]
iatacurilor pentru preoţii şi leviţii care erau de rând pentru toată lucrarea
slujirii Casei Domnului, şi [planul] vistieriilor cu vasele folosite la slujba
din Casa D o m n u l u i . 1 4 [Ia dat] şi măsura greutăţii pentru vasele de aur şi de
15 16
argint, şi ia dat greutatea sfeşnicelor şi a candelelor. Ia dat, de aseme-
nea, şi măsura pentru mesele [pâinilor] punerii nainte, pentru fiecare masă
17
de aur şi la fel şi pentru cele de argint, şi măsura pentru cârlige, şi pentru
vasele de libaţie, şi pentru cupele de aur, şi măsura pentru lucrurile de aur şi
18
de argint, după greutatea fiecăruia. Ia arătat şi măsura pentru altarul
tămâierii, din aur de preţ, şi planul pentru carul heruvimilor cu aripile ntinse
19
umbrind chivotul legământului Domnului. D a v i d ia dat lui S o l o m o n
toate acestea, după scrierea mâinii Domnului, după priceperea care i se
20
dăduse pentru lucrarea planului. Şi D a v i d ia zis fiului său S o l o m o n :
„ F i i tare şi fii bărbat şi săvârşeşte; nu te teme şi nu te nfricoşa, pentru că
Domnul Dumnezeul meu este cu tine, nu te va lăsa şi nu te va părăsi până
21
nu v e i sfârşi toată lucrarea slujirii Casei Domnului. Iată şi cetele preo-
ţilor şi leviţilor pentru toată slujba Casei lui Dumnezeu. Şi cu tine sunt
[oameni pricepuţi] pentru orice lucrare, fiecare râvnitor n iscusinţă n orice
meşteşug, şi căpeteniile şi tot poporul, [gata să ndeplinească] toate cuvin-
tele tale."
1
29 Şi D a v i d r e g e l e a zis ntregii adunări: „ S o l o m o n , fiul meu, singurul
pe care la ales D o m n u l , [este] tânăr şi fraged, iar lucrarea este mare; căci
28,13 „iatacurilor pentru preoţii...": TM are „cetelor de preoţi...".

28.17 „greutatea fiecăruia": L X X are nainte de acestea κεφφουρε, transcriere aproxi-
mativă a ebr. kephăr, „cupă".
28.18 „carul heruvimilor": se referă la chivotul legământului, dar poate fi o aluzie la
vedenia lui lezechiel (cap. 1).
28.19 „după scrierea mâinii Domnului": expresii similare n Ex. 31,18 şi Deut. 9,10
(„[table] scrise cu degetul lui Dumnezeu"), Ex. 32,16 („scrierea lui Dumnezeu"), Deut.
0,24 etc. Aici, se referă la ndrumările scrise ale Legii privind locul de cult, chivotul,
vasele şi veşmintele liturgice etc. (cf. Ex. cap. 25 şi urm.). • n T M , versetul apare la
pers. 1, ca o reflecţie a lui David; punându1 la pers. 111, traducătorul va fi adăugat
„David ia dat lui Solomon".
29,1 n privinţa tinereţii lui Solomon, vezi nota de la IPar. 22,5. Unii comentatori (JFB)
adaugă o nuanţă afirmaţiei lui David: regele face cunoscute, prin comparaţia vărstei
succesorului la tron cu mărimea proiectului, caracterul şi nzestrarea deosebite ale lui
Solomon.
I PARALIPOMENE 29 99
nu pentru om este zidirea, ci pentru Domnul D u m n e z e u . 2 D i n toată puterea

mea, eu am pregătit pentru Casa Dumnezeului meu aur, argint, aramă, fier,
lemne, pietre de o n i x şi de umplutură, pietre scumpe şi de multe feluri [ d e
3
culori] şi tot felul de nestemate şi multă marmură. Ba mai mult, din
bunăvoinţa mea pentru Casa Dumnezeului meu, am dat, iată, pentru Casa
Dumnezeului meu spre nălţare, aur şi argint din ce miam pus deoparte, pe
4
lângă ce am pregătit pentru casa celor sfinte: trei mii de talanţi de aur din
Suphir şi şapte mii de talanţi de argint curat, pentru poleirea pereţilor tem-
5
plului prin mâinile meşterilor. Şi cine [dintre v o i ] are râvnă să vină astăz
cu mâinile pline pentru D o m n u l ? " 6 Şi sau arătat râvnici capii de familii şi
căpeteniile fiilor lui Israel şi căpeteniile peste mii şi peste sute, suprave-
ghetorii de lucrări şi administratorii r e g e l u i ; 7 şi au dat pentru lucrul la Casa
Domnului cinci mii de talanţi de aur şi z e c e mii de [ m o n e d e ] de aur şi z e c e
mu de talanţi de argint şi optsprezece mii de talanţi de aramă şi o sută de
8
mii de talanţi de fier. Şi cei care aveau pietre [preţioase], leau dat pentru
9
vistieriile Casei Domnului, prin mâna lui Iiel, [fiul] lui Gerson." Şi poporul
sa bucurat de râvna aceasta, căci din toată inima sau arătat râvnici pentru
10
D o m n u l , iar r e g e l e D a v i d sa bucurat foarte mult. Şi regele D a v i d la
29.2 Am tradus prin „onix" ebr. oham pe care L X X l transcrie σοοµ. • „pietre
scumpe": TM are „pietre negre". • „de multe feluri [de culori]"1, gr. ποικίλος, litt.
„pestriţ". Poate fi vorba de mozaic (cf. AB 1 Chron., ad ioc. : „mosaic pebbles").
29.3 „din ce miam pus deoparte": e vorba de averea personală a regelui (termenul ebr.
este mai explicit). • „spre nălţare": gr, είς ύψος, traducere conjecturală. Este probahil
un calc pentru o expresie ebr. nsemnând „până la valoarea de" şi ar putea fi citit la
nceputul v. 4 (cf. AB 1 Chron., ad ioc).
29.4 „aur din Suphir": despre calitatea aurului şi locul de provenienţă a acestuia, cf. nota
la 2Par. 3,6.
29.5 „cu mâinile pline": David i ndeamnă pe israeliţi săi urmeze exemplul şi să facă
donaţii voluntare. Gestul este conotat ritual, prin expresia, calchiată din ebraică, a
„umplerii mâinilor" pentru Domnul. Donaţiile sunt astfel văzute ca ofrande aduse lui
Y H W H (cf. Ex. 28,41 şi nota ad ioc).
29,7 Am tradus prin „[monede] de aur" termenul χρυσούς. Se pare că textul se referă la
daricii persani, monede de aur introduse n Imperiul persan, după modelul lidian, de
Darius 1 (521486 Î.H.). Moneda a circulat n ntregul Orient Apropiat şi Mijlociu, până
n timpul lui Alexandru cel Mare. Un asemenea darie cântărea 130 g. După unii
comentatori, referirea, chiar şi voalată la dariei, ar putea reprezenta o sursă externă de
datare a textului ebraic al Cronicilor (DB, s.v. „Bani", p. 131). Cross stabileşte astfel
anul 520 Î.H., n perioada imediat următoare eliberării evreilor din exil, ca dată a primei
redactări a IPar. Cf. şi introducerile la 1 şi 2 Par.
100 1 PARALl Ρ Ο Μ Ε Ν Ε 29
binecuvântat pe Domnul n faţa adunării, zicând: „Binecuvântat eşti, Doamne,

11
Dumnezeule al lui Israel, Tatăl nostru din v e a c şi până n v e a c . A l e Tale,
D o a m n e , [sunt] măreţia şi puterea şi cinstirea şi izbânda şi tăria, pentru că
Tu stăpâneşti toate cele din cer şi de pe pământ, n faţa Ta se cutremură toţi
12
regii şi toate neamurile. De la T i n e e bogăţia şi slava, Tu domneşti peste
toate, Doamne, Stăpânul a toată stăpânirea, şi n mâna Ta este tăria şi puterea
13
şi cu mâna T a , Atotputernice, le măreşti şi le ntăreşti pe toate. Şi acum,
14
D o a m n e , ţi mulţumim şi lăudăm numele [ c e l ] preamărit al Tău. [Căci]
cine sunt eu şi cine este poporul meu, de am fost n stare să ne arătăm astfel
râvna faţă de T i n e ? C ă c i ale T a l e sunt toate şi dintru ale T a l e Ţiam dăruit
15
Ţie. N o i suntem pribegi naintea Ta şi pribegim ca toţi părinţii noştri: ca
16
umbra sunt zilele noastre pe pământ şi [ n i m i c ] nu e statornic. Doamne,
Dumnezeul nostru, toată mulţimea aceasta [ d e daruri] pe care leam pregătit
ca să se zidească o Casă pentru numele T ă u cel sfânt, din mâna Ta este şi
17
ale tale sunt toate. Şi ştiu, D o a m n e , că Tu ncerci inimile şi iubeşti drep-
tatea: cu inimă curată mam arătat râvnic pentru toate acestea şi acum văd
că şi poporul Tău, care se află aici, cu bucurie şi arată râvna pentru T i n e .
18
D o a m n e D u m n e z e u l e al lui A v r a a m şi al lui Isaac şi al lui Israel, părinţii
noştri, păzeşte acestea n cugetul inimii poporului Tău pânăn veac şi
19
ndreaptă inimile lor către T i n e . Iar fiului meu S o l o m o n dăi inimă bună,
ca să ndeplinească poruncile T a l e şi mărturiile T a l e şi rânduielile T a l e şi ca
să ducă la bun sfârşit ridicarea Casei T a l e . "
20
Apoi D a v i d a zis ntregii adunări: „BinecuvântaţiL pe Domnul
Dumnezeul vostru!" Şi toată adunarea la binecuvântat pe Domnul
Dumnezeul părinţilor lor şi, plecânduşi genunchii, sau nchinat Domnului
21
şi regelui. Şi D a v i d a adus Domnului jertfe şi a săvârşit arderi de tot
pentru D u m n e z e u a doua z i : o mie de juncani, o mie de berbeci, o m i e de
22
miei, şi libaţiile lor, şi jertfe din belşug pentru tot I s r a e l u l . Şi au mâncat şi
29.11 „toţi regii şi toate neamurile": litt, „oricare rege şi neam".

29.12 „Stăpânul a toată stăpânirea": nu apare n T M .
29.13 „numele [cel] premărit al Tău": litt, „numele preamăririi/laudei Tale".
29,15 ,,şi [nimic] nu e statornic": litt, „şi nu este statornicie/trăinicie". TM are „şi nu e
speranţă" (omul nu poate spera prelungirea zilelor sale),
29,22 „naintea Domnului", gr. εναντίον κυρίου: expresia poate fi nţeleasă concret şi
atunci ea se refera la spaţiul din imediata apropiere a chivotului sau, mai degrabă,
abstract, şi se referă la solemnitatea rituală a momentului. • „a doua oară rege": Solomon
mai fusese uns o dată lângă Gion (cf. IPar. 23,1 şi3Rg. 1,3240), dar nu n prezenţa unei
au băut naintea Domnului n ziua aceea, cu veselie, şi lau făcut a doua

oară rege pe S o l o m o n , fiul lui D a v i d , şi lau uns [n faţa] Domnului ca rege,
23
iar pe Sadoc, ca preot. Şi S o l o m o n sa aşezat pe tronul lui David, tatăl
24
său, şi a fost dorit [de p o p o r ] şi tot Israelul asculta de e l : căpeteniile şi
25
vitejii şi toţi fiii regelui D a v i d , tatăl său, i sau supus. Şi la mărit Domnul
pe S o l o m o n naintea ntregului Israel şi ia dat slavă regească, cum nu mai
avusese nici un rege naintea lui.
26 27
Şi D a v i d , fiul lui Iessai, a domnit peste I s r a e l patruzeci de ani: şapte
28
ani n Hebron şi treizeci şi trei de ani n Ierusalim. Şi sa sfârşit la
bătrâneţi frumoase, n belşug de zile, n bogăţie şi slavă, şi S o l o m o n , fiul
29
său, a ajuns rege n locul lui. Celelalte cuvinte despre regele D a v i d , c e l e
dintâi şi c e l e din urmă, sunt scrise n cuvintele lui Samuel văzătorul şi n
30
cuvintele lui Nathan profetul şi n cuvintele lui G a d văzătorul: despre
toată domnia lui şi despre stăpânirea lui şi despre vremurile de care au avut
parte el şi Israel şi toate domniile pământului.
adunări a ntregului popor, ci a unui număr mic de locuitori din Ierusalim. O dată cu
această a doua ceremonie, David vrea să şi asigure o succesiune stabilă şi legitimă. •
„ca preot": litt. „n preoţie/slujirea preoţească". Cum Sadoc era deja preot, „ungerea" sa
trebuie să fi fost avansarea n funcţia de mare preot (cf 3Rg. 2,35). Solomon, uns rege,
şi Sadoc, mare preot, alcătuiesc tandemul legitim, care contrabalansează partida opusă
formată din Adonias şi Abiathar.
29.23 „a fost dorit [de popor]"; vb. εύδοκεω nseamnă „a fi foarte mulţumit/ncântat (de
ceva)", „a fi de acord cu", „a avea bunăvoinţă pentru ceva" (cf supra ν. 3), iar la diateza
pasivă „a fi bine primit", „a fi n graţiile cuiva". Precizarea nu este ntâmplătoare:
Cronistul este un admirator necondiţionat al lui Solomon.
29.24 Ceilalţi fii ai regelui David se opuseseră n primă instanţă succesiunii impuse de
David, trecând de partea lui Adonias (3Rg. 1,510). • „sau supus" traduce verbul grec
ύπετάγησαν, care la rândul lui traduce rezumativ o expresie ebraică, prezentă n T M ,
litt, „şiau pus mâinile sub a lui". Ritualul de supunere, ncă practicat n Orientul
Mijlociu, consta n aşezarea mâinilor supuşilor sub palma ntinsă a suveranului, pe care
aceştia o şi sărutau (JFB).
29,30 „vremurile": gr. καιροί. Folosit la plural, substantivul este adesea conotat negativ,
„vremuri tulburi" (cf LSJ, s.v., 111,4). • „domniile pământului": se referă la regii şi
statele cu care Israel a intrat n contact n timpul lui David.
2 PARALIPOMENE
Introducere
I. Subiectu!
A doua Carte a Paralipomenelor continuă naraţiunea istorică din IPar., de la

domnia lui S o l o m o n până la nceputul exilului babilonian. Prima secţiune
narativă conţine nceputul domniei lui S o l o m o n ( 1 ) , construcţia (2i) şi
inaugurarea Templului ( 5 7 ) , lista cetăţilor zidite şi amintirea corăbiilor
regelui ( 8 ) , vizita reginei din Saba (9,112), averea suveranului (9,1328),
epilogul domniei (9,2931). U r m e a z ă domnia lui R o b o a m , fiul lui S o l o m o n ,
cu revolta şi secesiunea lui Israel ( 1 0 ) . După despărţirea de cele z e c e triburi
din nord (11,14), R o b o a m şi ntăreşte regatul rămas (11,517) şi şi
chiverniseşte fiii (11,1823). Susakim, r e g e l e Egiptului, invadează Iuda şi
pradă Ierusalimul (12,19). R o b o a m se smereşte n ultimii ani ai domniei
sale (12,1016). i urmează la tron fiul său A b i a (13,12), care l nfrânge pe
leroboam, regele lui Israel (13,320). Epilogul domniei (12,2122). A s a , fiul
său, devenit rege, ncepe reforma religioasă, construieşte cetăţi (14,19),
ţine piept invaziei lui Zare Etiopianul (14,1014), stârpeşte idolatria ( 1 5 ) , se
aliază cu regele Siriei mpotriva lui Baasa, regele Israelului (16,111). B o a l a
regelui şi epilogul domniei (16,1214). i urmează Iosaphat, rege evlavios
(17,16), reformator (17,79) şi avut (17,1019), care se aliază nsă cu Achaab
şi se luptă cu sirienii la R a m m o t h Galaad ( 1 8 ) . Scăpat nevătămat după nfrân-
gere, se ntoarce la Ierusalim, face reforme juridice ( 1 9 ) şii nfrânge pe
ammoniţi şi pe moabiţi (20,130). Epilogul şi rezumatul domniei (20,3137).
Ioram, fiul său, şi ucide fraţii (21,24), imită obiceiurile regale din nord
(21,57), pierde Edomul (21,811), e mustrat de Ilie ( v v . 1215), e nfrânt de
filisteni şi de arabi ( w . 1619) şi moare bolnav ( 2 1 , 2 0 ) . O c h o z i a , urmaşul
lui, la fel de nelegiuit, este ucis de I [ e h ] u ( 2 2 , 1 9 ) . Iosabeth reuşeşte să1
salveze de Gotholia, regina mamă, pe micul Ioas, fiul lui O c h o z i a , şi să1
crească n ascuns (22,1012). După şapte ani, marele preot Iodae l unge
rege pe Ioas şi o ucide pe Gotholia ( 2 3 ) . La nceput, Ioas conduce ca un
rege evlavios (24,116), dar apoi o ia pe căi greşite şi este ucis de uneltitori
(24,1727). Fiul său, Amasias, i nfrânge pe edomiţi (25,116), dar e bătut
106 INTRODUCERE LA 2 P A R A L I P O M E N E
şi umilit de Ioas, regele lui Israel (25,1724) şi ucis, la rândui, de uneltitori

(25,2728). Urmaşul acestuia, Ozia, este un rege prosper (26,116), dar ţine
să tămâieze n locul marelui preot şi se umple de lepră (26,1720); e nlă-
turat şi moare (26,2123). loatham fortifică cetăţi (27,14) şi i nfrânge pe
ammoniţi (27,5). Epilogul domniei (27,69). Achaz, fiul său nelegiuit (28,14),
e nfrânt de sirieni ( 2 8 , 5 ) , de israeliţi (28,615), de edomiţi, filisteni şi asi-
rieni (28,1722) şi se nchină idolilor (28,2327). i urmează Ezekia, refor-
mator şi purificator al Templului (29,136), care sărbătoreşte Pastele cu fast
( 3 0 ) , stârpeşte idolatria şi reorganizează cultul lui Y H W H ( 3 1 ) , scapă de
invazia lui Sennacherim (32,123) şi de o boală foarte grea ( 3 2 , 2 4 ) . R e z u -
matul domniei şi epilogul (32,2533). Mariasse revine la idolatrie (33,110),
e făcut prizonier şi dus la Babilon, unde se converteşte şi reuşeşte să scape
(33,1113). ncepe o reformă religoasă (33,1418). Epilogul domniei
(33,1820). i urmează, pentru scurt timp, A m o n , rege idolatru, ucis de
uneltitori (33,2125). Fiul acestuia, Iosia, este marele reformator dinaintea
exilului, care descoperă cartea L e g i i n T e m p l u , cu ocazia reparaţiilor ( 3 4 ) .
Serbează Pastele cum nu se mai făcuse de pe vremea judecătorilor (35,119),
dar e nfrânt de faraonul N e c h a o (35,2024). Epilogul domniei (35,2527).
Urmaşii lui Iosia, Ioachaz şi Ioakim, i sunt supuşi lui N e c h a o (36,14), iar
Ioakim (58) şi Iechonias (910), lui Nabucodonosor. Sub Sedekia, Ierusalimul
este asediat şi prădat de babilonieni, iar poporul este strămutat n mare parte
la Babilon (36,1121). Finalul este marcat de edictul lui Cirus, prin care
exilul ia sfârşit (36,2223).
I I . Sursele
Deşi neclar, Cronistul indică n 2Par. sursele pe care lea folosit la redac-
tarea operei sale. A s t f e l , putem discerne două categorii fundamentale de
izvoare.
n primul rând, sunt aşanumitele „Cărţi ale regilor: ai lui Iuda şi Israel"
( 2 P a r . l 6 , l l ; 25,26; 28,26; 32,32); „ a i lui Israel şi Iuda" (2Par. 27,7; 35,27;
36,8); „ a i lui Israel" (2Par. 20,34). Nu se ştie n ce măsură aceste referinţe
trimit, n general, la un singur document sau la mai multe şi, cu atât mai
puţin, dacă aceste documentesursă v o r fi fost Cărţile R e g i l o r , aşa cum le
cunoaştem din versiunea scripturară.
A doua categorie de documente citate sunt scrierile diverşilor profeţi:
ale lui Nathan şi ale lui A c h i a Selonitul despre S o l o m o n (2Par. 9,29), ale lui
INTRODUCERE LA 2 P A R A L I P O M E N E 107
I œ l Văzătorul despre l e r o b o a m (2Par. 9,29), ale lui Samaia profetul şi ale

lui A d d o , despre R o b o a m (2Par. 12,15), ale lui lu, fiul lui A n a n i , despre
Josaphat, din Cartea regilor lui Israel (2Par. 20,34), ale lui Iessias despre
O z i a (2Par. 26,22), ale „ p r o f e ţ i l o r " despre Manasse (2Par. 33,19). U n e l e
dintre aceste surse profetice sunt menţionate şi n Cărţile R e g i l o r , ceea ce
poate duce, din nou, la concluzia că respectivele documente v o r fi repre-
zentat unica sursă pentru 2Par. Totuşi, sunt trimiteri care nu se regăsesc n
R e g i , de unde rezultă că autorul C r o n i c i l o r a consultat şi alte surse astăzi
necunoscute.
I I I . A d ă u g i r i şi o m i s i u n i . Discursul istoric şi importanţa t e o l o g i c ă
V a l o a r e a Paralipomenelor/Cronicilor constă mai ales n adăugirile şi o m i -

siunile pe care le practică autorul lor. A c e s t e procedee complementare nu
reprezintă numai indicii sigure ale i d e o l o g i e i Cronistului, ci n primul rând
d o v e z i indirecte ale varietăţii de surse utilizate.
A ş a cum se observă şi n I P a r . , Cronistul insistă asupra preeminenţei
T e m p l u l u i şi, n general, asupra a tot ce leagă monarhia din Iuda de T e m p l u
şi de slujitorii lui: din d o m n i a lui S o l o m o n se menţine mai ales istoria
construirii Casei D o m n u l u i ; inedite sunt războiul dintre A b i a şi l e r o b o a m şi
detaliile r e f o r m e l o r religioase ale lui A s a şi Iosaphat, ndreptarea şi reforma
lui Manasse, fastul Paştelui sărbătorit de Iosia. De asemenea, Cronistul se
arată mai scrupulos decât autorii Cărţilor R e g i l o r n notarea diverselor
informaţii statistice: lista cetăţilor lui R o b o a m (2Par. 11,512), detaliile
despre invazia lui Susakim (2Par. 12,39), pregătirile militare ale lui A s a
(2Par. 14,7) şi Iosaphat (2Par. 17,1319), lista fraţilor lui Ioram (2Par. 21,2).
Interesul pentru profeţi, deşi mai puţin evident decât n Cărţile Regilor, j o a c ă
un rol important n alcătuirea Paralipomenelor, care oferă informaţii inedite
despre operele acestora. Sunt citaţi, n contexte diferite, G a d , Nathan, Samaia,
Annani, lu, I l i e , Isaia, I e r e m i a sau profeţi necunoscuţi, ca O d e d din timpul
regelui A c h a z ( 2 P a r . 28,9) şi A z a r i a s din timpul lui Ioas (2Par. 24,20), sau
alţii, nenumiţi, din timpul lui A m a s i a s ( 2 P a r . 2 5 , 9 ) .
A d ă u g i r i l o r de detaliu aduse de Cronist informaţiei prezente n Cărţile
R e g i l o r pentru a imprima scrierii sale o anumită direcţie le corespund
omisiuni importante, care fac nsă parte din acelaşi plan auctorial. C e e a ce
frapează n primul rând este absenţa Regatului de N o r d n discursul istoric
al Cronistului. Autorul Paralipomenelor este de părere că numai istoria
INTRODUCERE LA 2 P A R A L I P O M E N E
oficială a lui Iuda merită să fie consemnată de Ia un capăt la celălalt. R e g i i

Iui Israel sunt menţionaţi doar prin grila politicii lor externe, n aceeaşi
măsură ca orice străin invadator. Cronistul şi permite să omită apoi detalii
mai puţin plăcute din istoria regilor lui Iuda. Libertatea de selecţie pe care
şio asumă autorul se baza pe faptul că publiculdestinatar cunoştea
naraţiunea integrală din Cărţile R e g i l o r . Scopul nou lucrări nu este numai
unul rememorator, ci n primul rând hortativ: el propune o lecţie morală.
Detaliul considerat nesemnificativ n e c o n o m i a ntregului este, de aceea,
suprimat: de exemplu, disputa dinastică dintre S o l o m o n şi A d o n i a nu la
interesat pe Cronist, pentru că acest detaliu ar fi fost incompatibil cu ima-
ginea pură de edificator al Templului pe care o propune n exclusivitate
autorul. Disputa pentru legitimitate dinastică, indiferent de rezultatul final,
ar fi stârnit, poate, ndoieli privind legitimitatea celui menit să construiască
T e m p l u l şi, n cele din urmă, legitimitatea Templului ca centru al vieţii
iudaismului, aşa cum este proclamat de Cronist.
Naraţiunea din Paralipomene sacrifică n bună măsură viziunea variată
şi c o m p l e x ă asupra faptului istoric {cf. 3 şi 4 R g . ) , dar reuşeşte să impună
imaginea unui iudaism compact, i d e o l o g i c , fără fisură. ntregul text al celei
dea doua Cărţi a C r o n i c i l o r este străbătut de ideea unificării radicale: un
D u m n e z e u un T e m p l u o dinastie un popor.
Această ecuaţie ideală nu comportă variabile. D a c ă schisma provocată
de R o b o a m este nţeleasă ca o pierdere serioasă, dar nu ireparabilă, de către
autorii deuteronomişti ai Cărţilor R e g i l o r , ea nu lasă impresia unei scăderi
n gândirea Cronistului. Autorul Paralipomenelor nu se mai preocupă de
istoria lui Israel şi de răbufnirile yahviste ale şcolilor profetice din nord, ci,
o dată produsă schisma, ignoră total statul apostat, trecându1 n rândul nea-
murilor păgâne. n acest fel, unitatea poporului ales, rămas credincios lui
Y H W H , nu are de suferit. D i n acest punct de vedere, nici o urmă de nos-
talgie nu1 tulbură pe Cronist.
Netulburată este şi viziunea asupra legitimităţii dinastiei unice. Cronistul

dezvoltă aici o teodicee de un simplism relevant: greşeala de nchinare a
monarhului, tentaţiile sale apostate, ncurajarea cultelor idolatre, după
m o d e l israelii, atrocităţile ndreptate mpotriva propriei familii sau supuşilor
sunt toate pedepsite fără ntârziere: boli, nfrângeri militare, invazii străine,
conjuraţii iată tot atâtea moduri de manifestare a pedepsei divine. Oricât
de echilibrată nsă, o asemenea viziune nu susţine cu adevărat ideea unei
monarhii l e g i t i m e : nu anihilarea răului asigură trăinicia monarhiei din Iuda,
ci binele supralicitat şi repetat. T o a t e gesturile reprobabile ale unor regi răi

sunt minimalizate şi absorbite n cele două mari sărbători de Paşte din
v r e m e a lui E z e k i a şi Iosia, cărora autorii Cărţilor R e g i l o r le dau, vădit, mai
puţină importanţă. R e f o r m e l e radicale ale celor doi regi amintiţi ( r e f o r m e
juridice, militare, doctrinare şi, n cea mai mare măsură, religioase) stau
mărturie, mai ales pentru generaţiile viitoare, că energiile iudaismului nu
sau epuizat. Orientarea eshatologică a g e n e a l o g i i l o r este dublată aici de
speranţa unei „ z i l e a mântuirii", sub sceptrul unui descendent al regelui
ntemeietor. S o l o m o n , E z e k i a şi Iosia sunt reprezentări t i p o l o g i c e ale
Mântuitorului religiospolitic. „Pentru Cronist, singura vocaţie a lui Israel
este de a realiza ntru totul teocraţia." 1
Abilitatea de t e o l o g a Cronistului constă n „dinamizarea" morală a

caracterelor: D u m n e z e u nu se ocupă numai cu pedepsirea răului, ci mai ales
cu ndreptarea Iui, spre binele exclusiv al oamenilor. A ş a se explică de ce
un tiran ca Manasse, rege apostat, a domnit cincizeci şi cinci de ani, când
unii regi drepţi, ca şi alţii iremediabil corupţi, au murit foarte degrabă. L o n -
gevitatea lui Manasse, sugerează Cronistul, se datorează convertirii regelui
la dreapta credinţă n exilul din Babilon.
Claritatea tezei Cronistului şi forţa mesajului său se datorează e c o n o m i e i
de mijloace şi de efecte speciale pe care Ie m o b i l i z e a z ă autorul. n afara
unei apariţii sporadice a ngerului morţii şi a nvăluirii unui profet n duh şi
slavă, universul de imagini, „ l u m e a de interval" lipsesc din Paralipomene.
Spre deosebire de o latură semnificativă a literaturii postexilice, care pri-
v i l e g i a exotismul imaginii, angelofannle, visurile de convertire, călătorule
fantastice şi răpirile n ceruri, Paralipomene le practică un soi de misiona-
rism istoric: Cronistul ncearcă să surprindă, n istoria sa expurgată până la
transparenţă de detalii nesemnificative, prezenţa permanentă a lui Dumnezeu
n viaţa Iui Israel.
IV. D e l i m i t ă r i şi afinităţi
Am amintit n introducerea la I P a r . că, n m o d tradiţional, se considera că

Parai ipomenele şi E z d r a N e e m i a fac parte din acelaşi bloc narativ iniţial:
argumentul cel mai important era reluarea n Ezdra a unor pasaje din ultimele
1. A. Noordtzij, „Les intentions du Chroniste", n Revue biblique, 1940, p. 167, apud

V.Petercă, p. 123.
no INTRODUCERE LA 2 P A R A L I P O M E N E
două capitole din 2Par. Recent, A. Canessa demonta cu argumente de ordin

literar şi teologic această supoziţie devenită tradiţională. Cercetătorul
francez compară c e l e trei versiuni ale naraţiunii despre Pastele sărbătorit de
Iosia (n 4 R g . 23,2130, 2Par. 35 şi l E z r . 1) şi observă că evenimentele din
jurul Paştelui celebrat de Iosia sunt prezentate n aceeaşi succesiune şi cu
aceeaşi intenţie t e o l o g i c ă n 4 R g . şi 2Par. A s t f e l , Pastele apare ca rezultatul
firesc al tuturor faptelor relatate anterior, mai ales al descoperirii Cărţii L e g i i
şi a profeţiei. 4 R g . anunţă pedeapsa iminentă a lui Israel din cauza g r e -
şelilor lui Manasse, e v o c ă pietatea regelui Iosia şi vorbeşte foarte pe scurt
de moartea lui Iosia. La fel n 2Par., cu deosebirea că autorul Cronist insistă
asupra sărbătorii Paştelui şi oferă o explicaţie pertinentă a morţii regelui:
Iosia moare pentru că nu se supune avertismentelor Faraonului, care apare,
de data aceasta, n postura de trimis al lui Dumnezeu. Totuşi, nici autorii
deuteronomişti, nici Cronistul nu interpretează această moarte decât ca pe o
consecinţă nentârziată a unei greşeli personale, neglijabilă nsă pe plan
general. Iosia şi primeşte pedeapsa pentru un moment de orgoliu. Moartea
sa nui afectează renumele de rege reformator, nici nu impietează asupra
sărbătorii pe care a ţinuto. R e f o r m a lui Iosia rămâne valabilă pentru
generaţiile următoare, pentru că v i z e a z ă ntoarcerea la perfecţiunea davidică
a cultului lui Y H W H .
Cu totul altfel se situează autorul cărţii 1 Ezdra: acesta practică un decur

paj voit n materia istorică, din care Pastele sărbătorit de Iosia iese mpuţinat,
nefiind ncadrat de meritele anterioare ale regelui. D i n această perspectivă,
sărbătorirea nu este expresia ultimă a unui proiect de reformă totală, ci mai
degrabă un capriciu festivist al unui r e g e prea puţin diferit de ceilalţi
monarhi corupţi ai lui luda. D o v a d a cea mai l i m p e d e a lipsei de e v l a v i e a
lui Iosia, pentru care a şi fost pedepsit imediat de D u m n e z e u , este că suve-
ranul nu ia dat ascultare lui Ieremia, prin a cărui v o c e , mai mult decât prin
c e a a Faraonului din Paralipomene, vorbea D o m n u l nsuşi. Schimbarea
contextului istoric şi religios nu este ntâmplătoare n 1 Ezdra faţă de R e g i
sau Paralipomene: efectul pe care l are naraţiunea din 1 Ezdra este funda-
mental diferit faţă de cel din 2Par. Deuteronomistul şi Cronistul şi ncheie
opera prin menţionarea Paştelui ţinut de Iosia, pentru că văd n ultimul rege
reformator dinaintea dezastrului din exilul babilonian o speranţă a renaşterii
iudaismului postexilic n formele tradiţiei m o z a i c e , pe când autorul lui 1
Ezdra l prezintă, dimpotrivă, pe Iosia ca pe un rege corupt şi reformator
nemplinit, pentru a atrage atenţia asupra lui Ezdra, sacerdotul evlavios,
care a rentemeiat Israelul după ntoarcerea evreilor din e x i l . Compararea
c e l o r trei versiuni narative ale aceluiaşi e v e n i m e n t duce la c o n c l u z i a că

viziunea auctorială care a prezidat la 4 R g . şi 2Par. este diferită faţă de cea
din 1 Ezdra. n consecinţă, teoria tradiţională a unităţii 2Par. cu l E z r . tre-
buie revizuită.
V . Traducerea greacă
2
Bruno M e y n a d i e r , specialistul n Paralipomene din echipa versiunii franceze
a Septuagintei, La Bible d'Alexandrie, afirmă că o comparaţie ntre textul
grecesc al Cărţilor R e g i l o r şi Paralipomene este un demers dificil şi nesigur
din mai multe m o t i v e : mai ntâi, o asemenea comparaţie sar putea ntre-
prinde pe două texte care să nu fi fost supuse vreunei contaminări reciproce.
Or, R e g i i şi Parai i p o m e n e l e au cunoscut un ndelung proces de „ a r m o -
nizare", care datează ncă de pe v r e m e a originalului ebraic şi care sa
amplificat o dată cu traducerea n greacă. Grija pentru concordanţa faptelor
relatate ia determinat pe scribi şi pe redactorii antici să şteargă disparităţile
dintre cele două opere şi să ncerce să alcătuiască un diatessaron al cărţilor
istorice. Un prim pas al acestui proiect era uniformizarea lexicală şi chiar
stilistică a cărţilor. O altă dificultate n compararea celor două texte este
cauzată de lipsa de unitate a traducerii: n cuprinsul aceleiaşi „ o p e r e " {i.e.
R e g i ) au intervenit mai mulţi traducători din ebraică n greacă. n al treilea
rând, Paralipomenele conţin multe pasaje care nu au corespondent n R e g i .
Această ultimă observaţie prezintă avantajul că tocmai n pasajele fără para-
lele n R e g i se vădeşte personalitatea literară a traducătorului.
Caracteristica esenţială a traducerii greceşti a Paralipomenelor este marea
ei fidelitate faţă de lexicul Pentateuhului grecesc la nivelul vocabularului
cultic şi tehnic.
n privinţa vocabularului de cult, fidelitatea traducătorului C r o n i c i l o r
faţă de Pentateuh este maximă. A s t f e l , el menţine diferenţa semantică dintre
βωµός („altarul p ă g â n " ) şi θ υ σ ι α σ τ ή ρ ι ο ν („altarul y a h v i s t " ) , prezentă n
Pentateuh, dar inexistentă n Cărţile R e g i l o r . M a i mult, βωµός este asociat
în 2Par. 31,1 cu τα υ ψ η λ ά ( „ n ă l ţ i m i l e " , sanctuare păgâne), atestare unică n
cărţile istorice. D e asemenea, j e r t f e l o r d e p a c e " ( o i ε ι ρ η ν ι κ ο ί ) din R g . l e
2. !n această secţiune a introducerii, mă voi servi, cu acordul autorului, de studiul de

lexicologie comparată ntreprins pe Paralipomene şi Regi de Bruno Meynadier {cf. Biblio-
grafia), căruia i mulţumesc pentru călduroasa colaborare şi generozitate.
corespund j e r t f e l e de mântuire" ( θ υ σ ί α ι σ ω τ η ρ ί ο υ ) din 2Par. 30,22; 33,16

sau IPar. 16,1; 21,26, acelaşi termen ca n L e v . 6,5; 7,14; 9,22. „Cortul
mărturiei" apare, n IPar. 9,21; 2Par. 1,3, n traducerea greacă sub forma ή
σ κ η ν ή τ ο ΰ µ α ρ τ υ ρ ί ο υ . Pasajul corespondent din 3 R g . 8,4 are nsă; τό
σ κ ή ν ω µ α τ ο ΰ µ α ρ τ υ ρ ί ο υ . Sintagma din Par. apare ca atare n Pentateuh, pe
când c e a din R e g i , nu. Totuşi, n R g . există o altă formulă prezentă n L e v .
17,4 şi N u m . 19,4: ή σ κ η ν ή τ ο ΰ κ υ ρ ί ο υ . n conformitate cu norma lexicală
din Pentateuh, „ l a d a " n care se strâng donaţiile (2Par. 24,8.10.11) nu este
tradusă mecanic din ebraică prin grecescul κ ι β ω τ ό ς , ca în R g . , ci prin
γ λ ω σ σ ό κ ο µ ο ν . Perdeaua care ascunde chivotul se numeşte n 2Par. 3,14
κ α τ α π έ τ α σ µ α , spre deosebire de R g . unde termenul apare o singură dată
( 3 R g . 6,36a), nsă cu un sens obscur. A p o i , n IPar. 28,8, aripile heruvimi-
lor „ u m b r e s c " ( σ κ ι ά ζ ε ι ν ) , nu „apără" chivotul, ca n textul ebraic. A c e l a ş i
termen grecesc este folosit şi de traducătorii E x . 38,8. Profesorul francez
demonstrează cu e x e m p l e familiaritatea traducătorului Cronicilor cu tradu-
cerea Pentateuhului, fără nsă a presupune neapărat aici o legătură de tip
livresc, ci, la un nivel mai nalt, o trăsătură tipică a limbajului liturgic prac-
ticat de comunitatea evreiască din A l e x a n d r i a şi constituit nainte de tradu-
cerea Pentateuhului.
A m p r e n t a Pentateuhului este mai puţin sesizabilă n vocabularul tehnic

decât n cel de cult. n capitolele complicate despre construcţia templului,
lexicul din Pentateuh este, desigur, prezent, dar „ c a un parfum evaporat,
mai degrabă sub forma unor urme". Nesiguranţele ncep o dată cu confrun-
tarea ntre textul grecesc al L X X şi textul ebraic ( T M ) : neconcordanţele de
ordin numeric pun semne de ntrebare n privinţa originalului ebraic, care,
după toate probabilităţile, pare să nu fi fost cel protomasoretic (cf. I P a r .
28,17: patru obiecte n ebraică, trei n greacă, sau 2Par. 4,2122: opt obiecte
n ebraică, şase n greacă.). Pe de altă parte, grija traducătorului n greacă al
Paralipomenelor este mai degrabă condiţionată cantitativ decât filologic: acu-
mularea şi enumerarea de obiecte l entuziasmează mai mult pe traducător
decât simpla acribie. Dintre obiecte, corespondenţa citată cu Pentateuhul ar
fi cea a termenului care denumeşte „cuva, scăldătoarea": λ ο υ τ ή ρ n 2Par.
4,3.6, ca n Pentateuh, faţă de χ υ τ ρ ό κ α υ λ ο ς n 3 R g . 7,24.29. n privinţa
tehnicilor de construcţie, terminologia greacă din cărţile istorice, precum
cea din E x o d , mprumută din vocabularul de specialitate elenistic ( m a i ales
din orfèvrerie şi giuvaergerie, meşteşuguri practicate cu mare succes în
A l e x a n d r i a Egiptului). în cazul terminologiei de construcţie nu se pot stabili
corespondenţe sistematice ntre Pentateuh şi Paralipomene sau R e g i . Cu

toate acestea, un termen precum δ ι α γ λ ύ φ ε ι ν , „a săpa, a grava, a sculpta", se
ntâlneşte n E x . 28,11 şi n 2Par. 4,5. De asemenea, 2Par. 3,8 preferă, ca şi
E x . 26,37, verbul simplu χ ρ υ σ ο ϋ ν , pe când 3 R g . 6,21 menţine, calchiind, o
expresie ebraică: „a acoperi cu aur" ( π ε ρ ι έ χ ε ι ν χ ρ υ σ ί ω ) . Pentru ţesături,
versiunea L X X a 2Par. 2,13; 3,14 utilizează verbul, fără corespondent n
T M , υ φ α ί ν ε ι ν ( „ a ţ e s e " ) , probabil o amintire din E x . 26,31 ( „ I n ţesătură să
faci chipuri d e heruvimi brodaţi": έ ρ γ ο ν ύ φ α ν τ ο ν π ο ι ή σ ε ι ς α υ τ ό χ ε ρ ο υ β ι µ ) .
Lista de materiale pentru ţesături este aceeaşi n 2Par. şi E x . : in ( β ύ σ σ ο ς ) ,
mătase viorie ( υ ά κ ι ν θ ο ς ) şi purpurie ( π ο ρ φ ύ ρ α ) . n acest caz, R g . nu pre-
zintă atâtea corespondenţe cu Ex. ca Par. Aceasta nu constituie o regulă: n
alte privinţe, situaţia se inversează: şi R g . şi E x . utilizează ή δ υ σ µ α unde
Par. au ά ρ ω µ α .
M a i pronunţate n vocabularul de cult, echivalenţele din Pentateuh şi
Paralipomene nu trebuie interpretate ca transfer lexical sau mprumut siste-
matic. Se poate spune că traducerea C r o n i c i l o r poartă o amprentă de natură
intertextuală mai pronunţată cu Pentateuhul decât traducerea R e g i l o r , n nici
un c a z nsă că ar fi rezultatul unui program de echivalare terminologică.
2 Paralipomene
1
1 Şi S o l o m o n , fiul lui D a v i d , sa ntărit n domnia Iui, iar D o m n u l
2
Dumnezeul lui era cu el şi Ia mărit la culme. Şi S o l o m o n ia vorbit ntre-
gului Israel, [căpeteniilor] peste mii şi peste sute, şi judecătorilor, şi tuturor
3
căpeteniilor din fruntea lui Israel, căpeteniilor de familie. Şi S o l o m o n , şi
toată adunarea mpreună cu el, sau dus la nălţimea din Gabaon, unde era
cortul mărturiei lui D u m n e z e u , pe care l făcuse n pustiu M o i s e , slujitorul
4
lui D u m n e z e u . Chivotul lui D u m n e z e u fusese adus de D a v i d din cetatea
5
Cariathiarim, pentru că i pregătise un cort n Ierusalim, dar altarul de
aramă, pe care l făcuse Beseleel, fiul lui Uriaş, fiul lui Or, era [ t o t ] a c o l o ,
naintea cortului Domnului. Pe acesta lau cercetat S o l o m o n şi adunarea.
6
A c o l o , S o l o m o n a adus naintea Domnului, pe altarul de aramă din cort, o
7
m i e de arderi de tot. n noaptea aceea D u m n e z e u i sa arătat lui S o l o m o n
şi ia zis: , , C e r e [ M i ] ce săţi dau." 8 Şi S o l o m o n ia zis Iui Dumnezeu: „ T u
9
ai făcut mare milă cu tatăl meu D a v i d şi mai făcut r e g e n locul lui. Şi
acum, D o a m n e D u m n e z e u l e , să se adeverească numele T ă u peste tatăl meu
1.1 Capitolul corespunde n ntregime cu 3Rg. 3,ll5. n primul verset, un rezumat vag
al activităţii politice a regelui Solomon, relatate n 3Rg. 2,12 3,3. Cronistul insistă n
cele ce urmează asupra preocupărilor religioase ale regelui şi asupra actului de cult ( w .
36) care i legitimează domnia.
1.2 „din fruntea": litt, „din faţa".
1.3 nălţimea din Gabaon este ultimul loc n care staţionează cortul mărturiei, nainte de
stabilirea lui definitivă Ia Ierusalim.
1.5 „Acolo", adică n Gabaon. • „lau cercetat": au mers la el pentru a se nchina i aL
ntreba pe Domnul.
1.6 „altarul... din cort": mai exact, altarul pentru jertfe se afla n faţa cortului, n curte.
1.8 Am tradus literal αντ'αύτοΰ prin „n locul lui", datorită pregnanţei formulei. Sc
nţelege că este vorba de succesiunea ereditară la domnie.
1.9 „să se adeverească numele Tău peste tatăl meu David", gr. πιστιοθήτω to δνοµα
σοΰ έπί ∆αυίδ 1 litt, „să se ncredinţeze numele Tău asupra lui David". Ca şi n lCor.
6,11, numele divin este garanţia promisiunii revelate a lui Dumnezeu. Pentru vb.
πιστόω, „a face demn de încredere", „a garanta / a confirma / a adeveri", cf. nota 17,14
la IPar.
D a v i d , pentru că mai făcut rege peste un popor numeros ca pulberea

10
pământului. A c u m , dămi nţelepciune şi pricepere, ca să ies şi să intru
naintea acestui popor: căci cine [ar fi n stare] să j u d e c e acest mare popor
11
al T ă u ? " Iar D u m n e z e u ia zis lui S o l o m o n : „Pentru că aceasta a fost n
inima ta şi nu M i a i cerut nici bogăţie de c o m o r i , nici faimă, nici sufletele
vrăjmaşilor, nici z i l e multe, ci ai cerut pentru tine nţelepciune şi pricepere
12
ca să judeci poporul M e u peste care team făcut rege, ţi dau nţelep-
ciunea şi priceperea şi ţi v o i da şi bogăţie, şi c o m o r i , şi faimă, ncât nu va fi
nimeni asemenea ţie ntre r e g n cei dinaintea ta şi nici după tine nu va mai fi
13
aşa." Şi S o l o m o n a plecat din faţa cortului mărturiei de pe nălţimea din
G a b a o n spre Ierusalim şi a domnit peste Israel.
14
Şi a adunat S o l o m o n care şi călăreţi şi avea o m i e patru sute de care şi
douăsprezece mii de călăreţi; pe acestea Iea lăsat n cetăţile cu care de
15
luptă, iar poporul [a rămas] cu r e g e l e n Ierusalim. Şi r e g e l e a făcut ca
aurul şi argintul să fie n Ierusalim ca pietrele, iar cedrii [ia făcut să f i e ] n
16
Iudeea ca duzii, care cresc mulţime n câmpie. Caii lui S o l o m o n se
aduceau din Egipt: i târguiau negustorii regelui. Ei mergeau [şi] cumpărau,
urcau şi aduceau din Egipt un car pe şase sute [de sicii] de argint şi un cal
1.10 „sä ies şi sä intru": semitism referitor la comportamentul conducătorului. • „să

judece": gr. κρίνω traduce de obicei ebr. ăphat, „a judeca", dar şi „a cârmui" (vezi
situaţia din Jud.).
1.11 Am tradus literal ψυχή prin „suflet", din dorinţa de a respecta calcul grecesc după
ebr. nephe, care desemnează principiul vital. Prin urmare, Solomon nu i cere
Domnului vieţile duşmanilor săi. • Solomon i cere Domnului σοφία („nţelepciune" n
sens larg) şi σύνεσις („pricepere").
1.13 „de pe nălţimea": litt, „de la Bama". De data aceasta, traducătorul transliterează
pur şi simplu ebr. bămăh, „nălţime", deşi la 2Par. 1,3 a folosit echivalentul grec ύψήλη.
1.14 Solomon atribuie pentru prima dată carelor de război un loc important n armata pe
care o conduce (cf. 3Rg. 10,26). Aceasta n urma unei activităţi comerciale intense, după
cum rezultă şi din versetele imediat următoare. Cetăţile unde staţionează carele sunt
Megiddo, Haţor şi Gezer ( L X X Eser, Magdo, Gezer), menţionate la 3Rg. 9,15. • „iar
poporul... Ierusalim": TM are „şi cu regele la Ierusalim" (e vorba doar de care, nu de
popor).
1.15 Formulă consacrată şi simbolică a prosperităţii din vremea lui Solomon. • „a făcut
ca aurul şi argintul...": litt, „a pus aurul şi argintul...".
1.16 „se aduceau... i târguiau": litt, „ieşirea (cailor Iui Solomon)...; preţul (negusto-
rilor)". • „din Egipt": TM adaugă „şi din Qowë "', acesta fiind vechiul nume al Ciliciei.
1.17 „aduceau ei": litt. „n mâinile lor aduceau". • „cheteii": este ultima menţionare a
hittiţilor din VT. După prăbuşirea Imperiului hittit, douăzeci şi patru de oraşestate au
2 PARALIPOMENE 12 lit
pe o sută cincizeci. T o t astfel aduceau ei şi pentru toţi regii cheteilor şi

18
pentru regii Siriei. [ A p o i ] S o l o m o n a spus să se zidească o Casă pentru
numele D o m n u l u i şi o casă regească pentru sine.
1
2 S o l o m o n a adunat şaptezeci de mii de bărbaţi şi optzeci de m i i de
tăietori de piatră n munte şi, peste ei, [a rânduit] trei mii şase sute de
2
supraveghetori. Şi S o l o m o n a trimis la Chiram, regele Tyrului, zicând:
„ [ F ă cu m i n e ] cum ai făcut şi cu tatăl meu D a v i d , când iai trimis cedrii, ca
3
săşi zidească o Casă n care să l o c u i a s c ă : iată, eu, fiul lui, zidesc o Casă
pentru numele Domnului Dumnezeului meu, pentru a Io sfinţi, ca să ard
tămâie naintea Lui şi [săI aduc] necontenit [ p â i n i l e ] punerii nainte şi săI
nalţ arderi de tot, necontenit, dimineaţa şi seara, şi la sabaturi, şi la lună
nouă, şi la sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru: şi aceasta [să f i e ] n
4
v e a c n Israel. Casa pe care o zidesc eu este mare, pentru că Dumnezeul
5
nostru este [ m a i ] mare decât toţi zeu. Cine are puterea săI zidească o
Casă? C ă c i cerul şi cerul cerului nu1 [ p o t ] cuprinde slava. Şi cine sunt eu
6
săI zidesc L u i Casă? [Pentru c e ] dacă nu să ard tămâie naintea L u i ? Şi,
acum, trimitemi un om iscusit, care ştie să lucreze cu aur, şi cu argint, şi cu
bronz, şi cu fier, şi cu purpură, şi cu [ f i r ] stacojiu şi vineţiu şi să sculpteze
devenit moştenitoarele teritoriilor imperiale de la nord de Munţii Taurus. n Siria, şapte

oraşestate care aparţinuseră Imperiului hittit au continuat să fie cunoscute sub titulatura
de „hittite" (de exemplu Carchemiş pe Eufrat şi Hamat pe Orontes). Conducătorii lor
erau supranumiţi „regii hittiţilor".

1,18 „o casă regească pentru sine" , litt, „o casă pentru mpârăţia/domnia sa".
2 Corespunde cu 3Rg. 5.
2.1 „bărbaţi": TM are „bărbaţi purtători de poveri".
2.2 Cf IPar. 14,1.
2.5 „Cerul cerului" (ουρανός τοΰ ουρανού) este un calc sintactic după model ebraic.
Genitivul acesta este numit, n gramaticile tradiţionale, „genitiv ponderativ" şi, din punct
de vedere stilistic, are valoare de superlativ. Vezi şi nota de la Deut. 10,14. • „nuI [pot]
cuprinde slava": TM are „nuL pot cuprinde". L X X evită referirea directă la esenţa
divină. Cf şi nota la Ex. 24,10.
2,69 Cererea lui Solomon prefigurează tratatul comercial pe care l va ncheia cu regele
Tyrului. n rezumat, n schimbul lemnului de construcţie şi al meşterilor trimişi de
Chiram, Solomon se angajează să plătească anual grâu şi untdelemn şi să suporte
cheltuielile de ntreţinere a meşterilor din Tyr,
2.6 Am tradus σοφός prin „iscusit", pentru că termenul grecesc este aici folosit n
accepţiunea lui practică, originară. • „vineţiu": litt, „de culoarea iacintului" (vezi nota la
Ex. 25,5).
[pentru a lucra] mpreună cu oamenii mei pricepuţi din Iudeea şi din

7
Ierusalim, pe care ia pregătit D a v i d , tatăl meu. Trimitemi şi lemn de
cedru, şi de ienupăr, şi de pin din Liban, pentru că eu ştiu că robii tăi se
pricep să taie lemn din Liban. Iată, slujitorii tăi se v o r duce laolaltă cu
8
slujitorii mei sămi pregătească l e m n din belşug căci Casa pe care o
9
zidesc este mare şi slăvită. Şi, iată, leam dat n dar de mâncare tăietorilor
de lemn, slujitorii tăi: douăzeci de mii de core de grâu, douăzeci de mii de
core de orz, douăzeci de mii de măsuri de v i n şi douăzeci de mü de măsuri
10
de untdelemn." Şi Chiram, r e g e l e Tyrului, a răspuns printro scrisoare
pe care ia trimiso lui S o l o m o n : „Pentru că D o m n u l şi iubeşte poporul,
11
tea făcut r e g e peste e i . " Şi Chiram a mai zis: „Binecuvântat fie D o m n u l
D u m n e z e u l Iui Israel, care a făcut cerul şi pământul şi ia dat regelui D a v i d
un fiu nţelept, priceput şi destoinic, care va construi o Casă Domnului şi o
12
casă regească pentru sine. Şi acum ţiam trimis un bărbat iscusit şi
13
destoinic, pe Chiram, tatăl meu, ( m a m a Iui era dintre fiicele lui D a n şi
tatăl lui era din T y r ) ; el ştie să lucreze cu aur, şi cu argint, şi cu bronz, şi cu
fier, şi cu piatră, şi cu lemn şi să ţeasă cu purpură, cu [ f i r ] vineţiu, şi cu in,
şi cu [ f i r ] stacojiu, şi să sculpteze şi să nţeleagă tot ce ţiai pus n gând
mpreună cu oamenii tăi nţelepţi şi cu cei nţelepţi ai lui D a v i d , domnul
14
meu şi tatăl tău. Şi, acum, domnul meu să trimită slujitorilor săi grâul, şi
15
orzul, şi untdelemnul, şi vinul despre care a vorbit. Iar noi v o m tăia din
2,7 „ienupăr": άρκευθος (de unde adj. άρκεύΟινος) pare să fie un arbust pe care
dicţionarele l identifică prin „ienupăr", probabil la specie. Totuşi, alle variante de
traducere oferă aici „chiparos", arbore ce furnizează lemn de construcţie. • TM are
„cedru, chiparos, santal", dar sar putea ca ultimul termen să se refere la alt copac,
deoarece santalul nu creşte n Liban. • Libanul era principala sursă pentru lemn de
construcţie: la altitudini mari creşteau cedrii vestiţi şi diverse specii de conifere, foarte
căutate de constructorii din Orientul Apropiat.
2,9 Cora este o măsură de 360 de litri.
2,12 TM are aici Hüräm 'Ăbi. Dar 'ăo/'nseamna şi „tatăl meu", de aici traducerea L X X
„Chiram, tatăl meu". Sa presupus şi că acest Chiram ar fi primit n mod onorific titlul n
sensul de „maestru", „tată al meşterilor mei".
2,15 „pe mare până la Ioppe": ////. „pe marea Ioppei". Ioppe este ebraicul Yăphă şi
arabul Yăfâ. Deşi nu foarte aproape de Ierusalim (54 km n linie dreaptă, 64 de drum de
care), era totuşi singurul port natural practicabil din toată Palestina. Apare menţionat n
unele cronici egiptene din secolele al XVlea şi al XIVlea Î.H. După ocuparea israelită a
Canaanului a devenit cetate de graniţă, aparţinând tribului lui Gad; a fost ulterior
cucerită de filisteni. Azi, n apropiere se află oraşul israelian Haifa. • „l vei duce": TM
are, ca de obicei, „l vei urca".
L i b a n cât l e m n ai n e v o i e şi1 v o m aduce cu plutele pe mare până la I o p p e ;

16
iar tu l v e i duce la Ierusalim." Şi S o l o m o n ia adunat pe toţi străinii din
ţara lui Israel, după numărătoarea pe care o făcuse tatăl său D a v i d ; şi au
17
ieşit la socoteală o sută cincizeci şi trei de mii şase sute. Pe şaptezeci de
mu dintre ei ia făcut purtători de poveri, pe alţi optzeci de mii, tăietori de
piatră şi pe trei mii şase sute, supraveghetori peste oameni.
1
3 Şi S o l o m o n a nceput a zidi Casa Domnului n Ierusalim, pe muntele
lui A m o r i a , unde i se arătase D o m n u l lui D a v i d , tatăl lui, adică pe acel l o c
2
pe care l pregătise D a v i d n aria lui Orna iebuseul. Şi a nceput să o
zidească n luna a doua din cel deal patrulea an al d o m n i e i l u i . 3 S o l o m o n a
nceput astfel zidirea Casei lui D u m n e z e u : după măsurătoarea dintâi, ea era
de şaizeci de coţi lungime şi de douăzeci de coţi l ă ţ i m e . 4 Pridvorul din faţa
Casei era de douăzeci de coţi lungime, pe toată lăţimea Casei, şi de o sută
5
douăzeci de coţi nălţime; pe dinăuntru la poleit cu aur curat. ncăperea
2.16 „străinii": vezi nota 22,2 la IPar. Acolo nu se indică numărul prozeliţilor rezultat n
urma recensământului poruncit de David. Comentatorii sunt nsă de parère că cifrele nu
sau schimbat semnificativ de la David Ia Solomon.
2.17 „peste oameni": litt, „peste popor".
3 Corespunde cu 3Rg. 6,138 şi 7,1522.
3,1 Cronistul se referă la apariţia ngerului Domnului relatată n IPar. 21,16. • Amoria
(ebr. Moriyyăn) mai apare o singură dată n Biblie: n T M , la Gen. 22,2: 'ere
hammoriyyăh. Este ţinutul unde se găseşte muntele pe care Avraam ar fi trebuit să1 jert-
fească pe Isaac. L X X preferă să traducă vag, n locul citat din Gen.: γην την ύψηλήν,
,,ţinutul nalt". Locul respectiv se afla la trei zile de mers de ţara filistenilor. n versetul
de faţă, TM are behar hammoryăh, „pe muntele Moria". Unii comentatori cred că
locurile'sunt diferite, ntrucât Ierusalimul nu se găseşte la trei zile de mers de sudul
Filistiei. Paralipomenele nu fac nici o aluzie Ia Avraam, iar nălţimea pe care este
construit Templul de la Ierusalim nu se poate vedea decât din imediata proximitate.
33 „a nceput astfel zidirea": TM are „Aceasta e temelia... pentru a zidi". • „măsurătoarea
dintâi": gr. ή πρώτη διαµέτρησις. Este vorba despre planul general al fundaţiilor Templului.
Se referă probabil şi la două tipuri de unităţi de măsură: un cot regal măsura 51,8 cm:
acesta e folosit la construcţia Templului. Cotul standard evreiesc măsura 44,5 cm.
3.4 „Pridvorul": L X X αιλαµ transcrie ebr. 'ulămt „portic". n pasajul corespunzător de
la 3Rg. 6,3 nu se indică nălţimea pridvorului. Se pare că indicaţia privitoare Ia nălţime
din versetul de faţă este eronată: restul clădirii avea treizeci de metri nălţime. Dispro-
porţia dintre pridvor şi restul clădirii ar fi fost prea mare.
3.5 ncăperea principală, denumită „casa cea mare" (οΐκος ό µέγας), era situată la vest
de pridvor, de care era despărţită prin două uşi de chiparos. Aici erau ndeplinite
ritualurile obişnuite, se aflau altarul de aur pentru tămâieri, masa pentru pâinile punerii
cea mare a căptuşito cu lemn de cedru şi a poleito cu aur curat; şi a

6
sculptat pe [pereţii] ei finiri şi ghirlande. Şi a mpodobit Casa cu pietre
7
preţioase spre slava [ e i ] şi cu aurul aurului din Pharuaim şi a poleit cu aur
ncăperea: pereţii, porţile, tavanele şi uşile, iar pe pereţi a sculptat heru-
v i m i . 8 A p o i a făcut ncăperea Sfintei Sfintelor, lungă d e douăzeci d e coţi,
cât lăţimea [celeilalte ncăperi], şi largă de douăzeci de coţi, şi a poleito
9
către heruvimi cu aur curat preţuind şase sute de talanţi. Cât despre greu-
tatea cuielor, unul singur cântărea cincizeci de sicii de aur. A poleit cu aur
10
şi catul de sus. A p o i a făcut n Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn şi
11
ia poleit cu aur. A r i p i l e heruvimilor erau de douăzeci de coţi lungime: o
aripă, de cinci coţi, atingea peretele ncăperii, iar aripa cealaltă, tot de cinci
12
coţi, atingea o aripă a celuilalt heruvim. Iar o aripă a acestui [al d o i l e a ]
heruvim, de cinci coţi, atingea peretele ncăperii, şi cealaltă, tot de cinci
13
coţi, atingea aripa celuilalt heruvim. Deschise, aripile heruvimilor [făceau]
douăzeci de coţi. Erau aşezaţi n picioare, cu feţele ndreptate spre Casă.
14
Şi a făcut o perdea din [ f i r ] vineţiu, purpuriu, stacojiu şi de in, şi a ţesut
15
pe ea heruvimi. n faţa Casei a făcut doi stâlpi, nalţi de treizeci şi cinci
nainte, cinci perechi de sfeşnice şi vasele şi instrumentele pentru jertfă. n ebraică e

numit adesea heykhăi. • Traducătorul foloseşte aici două figuri etimologice, greu de
redat n româneşte: έξύλωσεν ξύλοις şi κατεχρύσωσεν χρυσίω. Nava centrală era lam
brisată cu lemn de cedru poleit cu aur.
3.6 „Aurul aurului" este un genitiv ponderativ: aurul din Pharuaim este cel mai curat,
aşadar cel mai valoros. • Pharua(im): locul nu este cunoscut şi toponimul nu mai apare
n Biblie. Apare, n schimb, n literatura iudaică postbiblică. Unii lau echivalat cu Ophir
[={S)opha(i)r(a)], o regiune din sudul Arabiei, pe teritoriul actual al Yemenului; se pare
că aceasta a fost sursa aurului adus de regina din Saba.
3.7 „pereţii... uşile": TM are „grinzile, pragurile, pereţii şi batanţii uşilor".
3.8 „ncăperea [/;"//. casa] Sfintei Sfintelor" era sanctuarul interior al Templului, un cub
perfect cu latura de douăzeci de coţi. Aici era aşezat chivotul legământului. • „către
heruvimi": probabil o eroare a copistului; nu apare n T M .
3.9 ncăperile de la etajele superioare ale clădirilor anexe serveau ca magazii, ofereau
adăpost preoţilor şi erau depozite pentru banii şi bunurile aduse n dar de credincioşi. •
„catul de sus": TM are „cele de sus", echivalat de unii cu „tavanele".
3.10 „de lemn": TM are un termen interpretat de unii ca „metal turnat", iar de alţii ca o
alterare a cuvântului care nseamnă „lemn".
3.14 „heruvimi": gr. χερουβιν 1 transcrie un plural aramaic.
3.15 nălţimea stâlpilor de Ia intrarea n Templu indicată aici nu concordă cu cea men-
ţionată la 3Rg. 7,3, unde fiecare stâlp are optsprezece coţi nălţime. Cei treizeci şi cinci
de coţi reprezintă fie suma imperfectă a nălţimii ambilor stâlpi, fie o pură exagerare
pentru preamărirea operei regelui Solomon.
de coţi, cu capiteluri de cinci coţi. A p o i a făcut lanţuri n dabir şi lea pus

pe capitelurile stâlpilor, şi a făcut o sută de rodii şi lea pus pe ghirlande.
17
A aşezat stâlpii n faţa templului, unul la dreapta, celălalt la stânga, şi pe
cel din dreapta la numit ntărire, iar pe cel din stânga Putere.
1
4 Şi a făcut altarul de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci
2
şi nalt de z e c e coţi. A făcut şi marea turnată, cu diametrul de z e c e coţi,
rotundă de jur mprejur, naltă de cinci coţi şi cu circumferinţa de treizeci de
3
coţi. Sub ea, [a aşezat] chipuri de boi [turnaţi]; [ p e ] z e c e coţi nconjoară
4
spălătoarea. Au turnat două rânduri de boi, doisprezece [cu totul], trei
privind spre miazănoapte, trei privind spre asfinţit, trei privind spre
m i a z ă z i , trei privind spre răsărit, iar marea [era aşezată] deasupra lor —
5
căci spinările lor intrau dedesubt. Era de o palmă g r o s i m e şi marginea ei
era ca şi gura unui potir, n formă de floare de crin; cuprindea trei mü de
6
măsuri. Şi a terminat[o]. A mai făcut z e c e spălători şi lea aşezat cinci n
3.16 „lanţuri": L X X are σερσερωθ care transliterează ebr. ar'froth cu acelaşi sens.
• „dabir": transliterare pentru ebr. afbhir, termen folosit pentru „Sfânta Sfintelor" (cf. şi
nota la3Rg. 6,3).
3.17 Numele celor doi stâlpi traduc n greacă două nume ebraice: yăkhn şi bo'az.
Comentariile se mpart n două direcţii: unii sunt de părere că respectivele substantive
sunt proprii; n acest caz, ele denumesc pe doi strămoşi ai lui David, pe linie maternă
(Iachin, IPar. 24,17) şi, respectiv, pe linie paternă (Boos, Rut. 4,1). Cealaltă interpretare,
pe care o adoptă implicit şi traducătorii L X X , este de verb + subst. comun („va ntări n
putere"), aluzie la promisiunea lui Dumnezeu către David.
4 Corespunde cu 3Rg. 7,1037.
4.1 Se referă la altarul de bronz pentru arderile de tot, plasat n curtea interioară a
Templului.
4.2 „marea turnată", gr. θάλασσα χυτή: e vorba de aşanumita „mare de aramă", un
bazin ncăpător, situat n curtea interioară, ntre altarul de bronz pentru arderile de tot şi
pridvor, destinat probabil spălărilor rituale.
4.3 Am tradus λουτήρ prin „spălătoare", respectând uzanţa. Termenul şi păstrează astfel
şi sensul tehnic (de bazin propriuzis) şi pe acela ritual (purificarea preoţilor, cf. ν. 6).
Text neclar. • „rânduri": gr. γένη, litt, „feluri, soiuri, neamuri".
4.4 „doisprezece": TM are „se sprijinea pe doisprezece".
4.5 Un lat de palmă nseamnă 7,4 cm. • „măsuri": gr. sg. µετρητής. Un metrit attic
măsura aproximativ 39 de litri. Dar TM afirmă aici că marea de aramă avea o capacitate
de trei mii de bathi, un bath având 45 de litri.
4.6 Aceste „spălători" sunt de fapt nişte lighene mai mici decât marea de aramă, desti-
nate spălării instrumentelor folosite la arderile ntregi.
partea dreaptă şt cinci n partea stângă, ca să se spele şt să se cureţe n ele

uneltele pentru arderile de tot. Iar marea [era făcută] ca să se spele preoţii n
7
e a . A mai făcut şi z e c e sfeşnice de aur, după cum era rânduit, şi lea pus n
8
templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga. A mai făcut z e c e mese şi lea
pus n templu, cinci Ia dreapta, cinci la stânga şi a făcut o sută de cupe de
9
aur. A [ m a i ] făcut curtea preoţilor şi curtea cea mare; curţii ia făcut porţi
10
şi uşorii acestora ia ferecat n aramă. Iar marea a aşezato lângă colţul
11
din dreapta al Casei, ndreptată spre răsărit. Chiram a mai făcut şi cârli-
g e l e pentru cărnuri, şi tigăile, şi vatra altarului, şi toate vasele. Şi a isprăvit
Chiram toată lucrarea pe care a făcuto pentru regele S o l o m o n n Casa lui
12
Dumnezeu: [a ridicat] cei doi stâlpi şi la capetele lor a pus globurile capi-
telurilor şi două plase ca să acopere vârfurile capitelurilor ( d e pe capetele
13
stâlpilor); şi pe plase [a atârnat] patru sute de clopoţei de aur şi două
rânduri de rodii la fiecare plasă care acoperea cele două globuri ale capi-
14
telurilor de deasupra stâlpilor. A făcut şi z e c e mechonoth şi a aşezat
15 16
spălătorile pe mechonoth; şi marea, şi cei doisprezece boi de sub ea, şi
suporţii, şi lghenele pentru apă, şi căldările, şi cârligele pentru cărnuri;
toate vasele pe care lea făcut şi lea adus Chiram pentru regele S o l o m o n la
17
Casa D o m n u l u i erau din aramă curată. R e g e l e [ S o l o m o n ] le turnase pe
acestea n mprejurimile Iordanului, ntrun pământ tare, n casa lui
4.7 Sfeşnicele erau aşezate n nava centrală, naintea sanctuarului ( T M cfbhr, „locul cel
mai lăuntric"; n L X X translitérât δαβιρ, cf. 3Rg. 7,35).
4.8 Traducătorii L X X se folosesc aici de un sinonim a lui αριστερός („stâng"),
ευώνυµος, litt, „cu nume bun, de bun augur". Prin antifrază, termenul ajunge să nsemne
„stâng". Utilizarea Iui de către traducătorii L X X , ntrun context atăt de important pentru
viaţa religioasă a evreilor, indică gradul de dezetimologizare a termenului grecesc.
4.9 „Curtea preoţilor" este un soi de atrium, menţionat la 3Rg. 6,36. Este supranumită
aşa, pentru că aici se desfăşurau toate operaţiunile rituale. „Curtea cea mare" era curtea
exterioară a Templului.
4.10 „ndreptată spre răsărit": ////. „n faţa răsăritului nainte", i.e. n partea de sudest a
Templului.
4.11 „cârligele... vasele". TM are „ . . . lghenele, lopăţelele şi vasele pentru stropire".
4.12 „globurile capitelurilor": n L X X γωλαθ τη χωθαρεθ transcrie aproximativ ebr.
haggullq
h wehakkothăroth, „globurile şi capitelurile".
4,14 „mechonoth": ca şi Ia 3Rg. 7,Î4, L X X transcrie ebr. mekhondth, ce desemnează un
fel de cărucioare pe patru roţi.
4,17 „ntrun pământ tare": litt. „n desimea pământului". • „n casa Iui Socchoth şi ntre
t
[aceasta şi] Sirdatha": TM are „ntre Sukköth şi J redhăthăh'\
18
S o c c h o t h şi ntre [aceasta şi] Sirdatha. S o l o m o n a făcut toate aceste vase
19
ntrun număr foarte mare, pentru că a avut aramă din belşug. Solomon a
făcut toate obiectele pentru Casa D o m n u l u i : altarul de aur, şi mesele (pentru
20
pâinile punerii nainte), şi sfeşnicele, şi candelele pentru lumină, [ c e l e ]
21
rânduite n faţa dabirului, din aur curat, şi mucările lor, şi candelele, şi
22
tăvile, şi cădelniţele, şi tigăile de aur curat. Iar uşa de dinăuntru a Casei,
dinspre Sfânta Sfintelor, [ ş i ] dinspre uşile ncăperii templului erau din aur.
1
5 Şi [astfel] sa isprăvit toată lucrarea pe care a făcuto S o l o m o n n
Casa Domnului. Şi a adus S o l o m o n [lucrurile] c e l e sfinte ale Iui D a v i d , tatăl
său: argintul şi aurul şi vasele, şi lea pus n vistieria Casei Domnului.
2
A t u n c i S o l o m o n ia chemat la adunare pe bătrânii lui Israel şi pe toate
căpeteniile triburilor, pe capii familiilor fiilor lui Israel, la Ierusalim, ca să
aducă chivotul legământului Domnului din cetatea lui D a v i d (aceasta este
3
Sionul). Şi sau adunat Ia r e g e toţi bărbaţii din Israel n [ t i m p u l ] sărbătorii
4
(aceasta este luna a şaptea); şi au venit toţi bătrânii Iui Israel, şi toţi leviţii
5
au luat chivotul şi au adus chivotul şi cortul mărturiei şi toate lucrurile
6
sfinte care se aflau n cort. Preoţii şi leviţii au adus chivotul. Regele
4.18 „a avut aramă din belşug": litt, „nu a lipsit greutatea aramei".
4.19 Textul se referă la altarul de aur pentru tămâiere.
4.20 Despre sfeşnice, cf. nota 2Par. 4,7. • „dabir": termen ebraic translitérât n L X X .
Ε vorba de „Sfânta Sfintelor". Cf notele 3,16 şi 4,7.
4.21 n TM obiectele sunt mai multe, enumerarea lor trecând şi n v. 22.
4.22 Se referă la uşile care fac legătura dintre sanctuar şi celelalte ncăperi ale Templului.
5 Corespunde cu 3 Rg. 8, l 11.
5.1 Despre pregătirile lui David, cf IPar. 28.
5.2 Solomon aduce n Templu chivotul legământului din locul provizoriu n care l
amplasase David fortăreaţa iebusită de pe nălţimea Sion, aflată atunci n afara (nspre
sudest) zidurilor Ierusalimului de mai târziu.
5.3 Este vorba despre sărbătoarea corturilor sau a adunârii, care avea Ioc ntre ziua a cin
cea şi a douăzeci şi doua din luna a şaptea (septembrieoctombrie), după strângerea recoltei. Ε
una dintre cele trei sărbători anuale Ia care trebuia să participe orice bărbat. Cu un pronun-
ţat caracter mesianic, (cf. J. Danielou, Symboles chrétiens primitifs) sărbătoarea cele-
brează scoaterea din Egipt a poporului ales şi perioada n care israel iţii sau adăpostit n
corturi, n pustiu. Caracterul mesianic, speranţa n iertarea păcatelor, pe care sărbătoarea
le implică, o diferenţiază de sărbătorile agrare similare ale altor popoare din zonă.
5,6 „adunarea lui Israel": gr. συναγωγή Ισραήλ. Sensul prim este „loc de ntâlnire", abia
apoi „loc de nchinare". • „cu frică [de Dumnezeu]": gr. φοβούµενοι nu are aici cores-
pondent în T M .
124 2 P A R A L I P O M E N E 56
S o l o m o n şi toată adunarea lui Israel şi cei cu frică [ d e D u m n e z e u ] şi aceia

dintre ei care se adunaseră jertfeau naintea chivotului vite şi oi, care nu se
7
mai numărau şi cărora nu li se mai ţinea socoteala de multe ce erau. Şi
preoţii au adus chivotul legământului D o m n u l u i la locul lui, n dabirui
Casei, n Sfânta Sfintelor, sub aripile h e r u v i m i l o r . 8 H e r u v i m i i aveau aripile
ntinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi drugii Iui.
9
Drugii depăşeau, ncât se vedeau capetele lor din Sfânta, n faţa dabirului,
10
dar din afară nu se vedeau. Şi au rămas a c o l o până n ziua aceasta. Nu
erau n chivot decât [ c e l e ] două table pe care le pusese M o i s e n C h o r e b , pe
care le pusese ca legământ D o m n u l cu fiu lui Israel, la ieşirea lor din
11
pământul Egiptului. Şi a fost aşa: când au ieşit preoţii din Sfânta căci
toţi preoţii care se aflau a c o l o sau sfinţit, fără să se ţină seama de cetele
12
lor toţi leviţii cântăreţi, [care ţineau] de fiii lui Asaph, A i m a n şi Idithun
şi de fiii lor şi de fraţii lor, dintre cei nveşmântaţi n mantii de vison, cu
chimvale şi cu nabla şi cu kinyra stăteau naintea altarului, şi cu ei o sută
13
douăzeci de preoţi sunând din trâmbiţe. Şi trâmbiţe şi psalmodieri şi
cântări sau ridicat ntrun singur glas ca să aducă mulţumire şi laudă
Domnului şi pe când nălţau glas din trâmbiţe şi din chimvale şi din alte
instrumente de cântat şi ziceau:
„ L ă u d a ţ i L pe D o m n u l , că este bun,
că n v e a c este mila lui",
14
sa umplut Casa de norul slavei Domnului şi nu mai puteau preoţii să
stea să slujească din pricina norului, căci slava Domnului umpluse toată
Casa lui D u m n e z e u .
1
6 Atunci S o l o m o n a zis:
„ D o m n u l a spus că se sălăşluieşte n ntuneric;
2
iar eu am zidit o Casă pentru numele T ă u , sfântă pentru T i n e
şi pregătită ca să locuieşti n v e c i . "
5,Π De obicei, numai preoţii cărora le venea rândul să oficieze se sfinţeau, adică se
purificau prin abluţiuni şi abstinenţă. De data aceasta nsă, n mod excepţional, indife-
rent cărei cete i aparţineau, toţi preoţii se purifică.
5.12 „naintea altarului": TM are „la răsărit de altar".
5.13 Semnul că Dumnezeu şia recunoscut şi şia luat n stăpânire Casa este apariţia
norului slavei, n acelaşi chip ca la sfinţirea cortului ridicat de Moise n pustiu (Ex. 40,
3438). Şi de data aceasta norul i mpiedică pe preoţi să intre n sanctuar.
6,2 TM are „eu am zidit pentru Tine o Casă măreaţă şi un loc n care să sălăşluieşti
n veac."
3
A p o i r e g e l e şia ntors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel şi
4
toată adunarea lui Israel stătea n picioare. Şi a zis: „Binecuvântat fie
D o m n u l Dumnezeul lui Israel care a grăit cu gura Sa către D a v i d , tatăl meu
5
şi cu mâinile Sale a mplinit, zicând: « D i n ziua n care lam scos pe
poporul M e u din pământul Egiptului, nu M i a m ales v r e o cetate din toate
triburile lui Israel n care să fie zidită Casă pentru a fi numele M e u a c o l o şi
nu M i a m ales vreun bărbat ca să fie conducător peste poporul M e u , Israel.
6
Ci M i a m ales Ierusalimul, ca să fie a c o l o numele M e u , şi Mi lam ales pe
7
D a v i d , ca să fie peste poporul M e u I s r a e l . » Şi D a v i d , tatăl meu, a avut la
8
inimă să zidească o Casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
Şi a zis D o m n u l către D a v i d , tatăl meu: « D e v r e m e ce ţia fost la inimă să
9
zideşti Casă pentru numele M e u , bine ai făcut că ţia fost la inimă; nsă nu
tu v e i zidi Casa, ci fiul care va ieşi din coapsa ta; acesta va zidi Casă pentru
10
numele M e u . » Şi D o m n u l a ntărit cuvântul pe care la rostit; şi am venit
eu n locul tatălui meu D a v i d şi mam aşezat pe tronul lui Israel, după cum
a grăit D o m n u l , şi am zidit Casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui
Israel " Şi am pus a c o l o chivotul n care se află legământul Domnului, pe
care la ncheiat cu Israel.''
12
Şi [ r e g e l e ] a stat n faţa altarului Domnului, dinaintea ntregii adunări
13
a lui Israel, şi şia ntins mâinile căci S o l o m o n făcuse un soclu de
aramă, lung de cinci coţi, lat de cinci coţi şi nalt de trei coţi, pe care l
aşezase n mijlocul curţii templului; şi sa urcat pe el şi a căzut n genunchi
14
n faţa ntregii adunări a lui Israel, şia ntins mâinile spre cer şi a zis:
„ D o a m n e , D u m n e z e u l lui Israel, nu este dumnezeu asemenea Ţ i e n cer,
nici pe pământ, care săşi păzească legământul şi mila pentru slujitorii T ă i
15
care umblă dinaintea ta cu toată inima. Tu ai păzit pentru slujitorul T ă u
D a v i d , tatăl meu, cele ce i leai spus şi leai grăit cu gura Ta şi cu mâinile
16
T a l e leai mplinit, precum n ziua aceasta. Şi acum, D o a m n e , Dumnezeul
lui Israel, păzeşte pentru slujitorul T ă u D a v i d , tatăl meu, cele pe care i leai
grăit lui, zicând: « N u ţ i va lipsi bărbat dinaintea M e a , aşezat pe tronul lui
6,10 „a ntărit": sensul de bază al vb. άνίστηµι este „a face sä stea n picioare", „a
nălţa", dar n funcţie de context este folosit n L X X pentru a construi o serie de meta-
fore ale „ntemeierii": „a stabili (un legământ, o nţelegere)" (Gen. 9,9), „a stabili o
regulă, a statornici" (2Par. 23,18), „a ridica din morţi" (Is. 26,19) (n NT cu sensul „a
nvia din morţi" de ex., In. 11,2325). Aici are sensul „a consolida, a ntări, a con-
firma" (cf. şi LEH, s.v.).
Israel, numai săşi păzească fiii tăi calea, ca să umble n legea M e a , după
cum ai umblat tu naintea M e a . » " Şi acum, D o a m n e , Dumnezeul lui Israel,
adevereascăse cuvântul Tău, pe care lai grăit slujitorului T ă u D a v i d .
18
O a r e cu adevărat va locui D u m n e z e u cu oamenii pe pământ? D a c ă cerul
şi cerul cerului nu Te pot cuprinde, cei Casa aceasta pe care am zidito?
19
Priveşte la rugăciunea slujitorului T ă u şi la cererea mea, Doamne
D u m n e z e u l e , ca să asculţi cererea şi rugăciunea cu care se roagă slujitorul
20
T ă u naintea Ta astăzi: să fie ochii T ă i deschişi zi şi noapte peste Casa
aceasta şi peste locul acesta, despre care ai zis că se va chema numele T ă u
a c o l o , şi să asculţi rugăciunea pe care o face slujitorul T ă u n locul a c e s t a . 2 1
Şi ascultă cererea slujitorului T ă u şi a poporului T ă u Israel, pe care o v o r
nălţa n locul acesta, şi Tu asculto n locul sălăşluirii T a l e din cer şi auzi
[ne] şi fii milostiv. Şi dacă iar greşi un om aproapelui său, şi şiar lua
asupra sa jurământ, blestemânduse pe sine nsuşi şi [dacă] v i n e şi jură
naintea altarului din Casa a c e a s t a , 2 3 Tu să1 asculţi din cer şi să mplineşti
şi săi judeci pe robii tăi: săi plăteşti celui nelegiuit şi căile sale să se
ntorcă asupra capului său şi să1 ndreptăţeşti pe cel drept şi să1 răsplăteşti
24
după dreptatea lui. Şi dacă poporul T ă u Israel se va frânge naintea
duşmanului, din pricină că va păcătui m p o t r i v a T a , dar se v o r ntoarce şi se
v o r mărturisi numelui T ă u şi se v o r ruga şi v o r nălţa cereri naintea Ta n
2i
Casa aceasta, Tu să [i] asculţi din cer şi să fii iertător cu păcatele
poporului T ă u Israel şi săi ntorci pe ei n ţara pe care leai dato lor şi
părinţilor l o r . 2 6 Şi când cerul va fi nchis şi nu va ploua, pentru că [ e i ] v o r
fi păcătuit naintea T a , dacă se v o r ruga spre locul acesta şi v o r lăuda
numele T ă u şi se v o r ntoarce de la păcatele lor, pentru că i v e i fi smerit,
27
Tu să [i] asculţi din cer şi să fii iertător cu păcatele slujitorilor T ă i şi ale
poporului T ă u Israel; şi să le descoperi calea cea bună pe care să meargă şi
să dai ploaie pe pământul T ă u , pe care lai dat moştenire poporului T ă u .
28
Şi dacă va fi foamete pe pământ, dacă v o r fi moarte, vânt nimicitor şi
gălbinare, lăcuste şi o m i z i dacă v o r fi, dacă duşmanul i va strâmtora
naintea cetăţilor lor, dacă [li se va ntâmpla] o r i c e nenorocire şi orice rău,
6,22 Jurământ, blestemânduse": este vorba de jurământul strâmb, cf. nota la

3Rg. 8,31.
6,28 „vânt nimicitor şi gălbinare": cf notele 26,6 la Lev. (pentru „gălbinare") şi 28,22
la Deut. (pentru „vânt nimicitor"). Pentru „gălbinare" (gr. Ικτερος), Lust menţionează şi
sensul „tăciune", boală a plantelor.
şi dacă tot omul şi tot poporul T ă u Israel se v o r ruga şi v o r cere şi deşi

va cunoaşte omul rana şi slăbiciunea şişi va ntinde mâinile spre Casa
30
aceasta, Tu să asculţi din cer, din lăcaşul T ă u cel statornicit, şi să te
mbunezi şi săi dai omului după căile lui, după cum i cunoşti inima; căci
Tu singur cunoşti inimile fiilor o a m e n i l o r , 3 1 ca să se teamă de căile T a l e n
toate z i l e l e cât v o r trăi pe faţa pământului pe care lai dat părinţilor noştri.
32
Şi pe o r i c e străin, care nui din poporul T ă u Israel şi va veni dintro ţară
ndepărtată pentru numele T ă u cel mare şi pentru mâna Ta cea puternică
33
şi braţul T ă u cel nălţat, şi va v e n i şi se va ruga n locul acesta, [Tu]
să1 asculţi din cer, din lăcaşul T ă u statornicit, şi săi mplineşti toate câte
Ţi le va cere străinul, ca să cunoască toate popoarele pământului numele
T ă u şi să se teamă de T i n e , ca şi poporul T ă u Israel, şi să ştie că numele
34
T ă u a fost chemat asupra acestei Case pe care am zidito. Iar de va ieşi
poporul Tău la război mpotriva duşmanilor săi pe calea pe carei v e i trimite
Tu şi se v o r ruga la T i n e spre cetatea aceasta pe care ai aleso şi spre Casa
35
pe care am zidito pentru numele Tău, să le auzi din cer rugăciunea şi
36
cererea lor şi să le faci dreptate. D a c ă v o r păcătui naintea Ta căci nu
este om care să nu păcătuiască şii v e i bate şii vei da pe mâna
vrăjmaşilor, şi aceştia i v o r duce n robie n pământul lor ndepărtat sau
a p r o p i a t , 3 ' [ ş i ] dacă şi v o r ntoarce inimile din ţara n care v o r fi fost duşi
şi se v o r ntoarce şi se v o r ruga Ţ i e , n robia lor, zicând: «Păcătuitam,
38
nedreptate am făcut, fărădelege am săvârşit» şi se v o r ntoarce spre T i n e
din toată inima şi din tot sufletul lor, fiind n ţara celor care iau nrobit, şi
se v o r ruga spre pământul lor, pe care lai dat părinţilor lor, şi spre cetatea
3 9
pe care ai aleso şi spre Casa pe care am zidito pentru numele T ă u să le
auzi din cer, din lăcaşul T ă u statornicit, rugăciunea şi cererea şi să
mplineşti judecăţile şi să fii iertător cu poporul care a păcătuit mpotriva
6.30 „lăcaşul Tău cel statornicit" (////. „ . . . cel pregătit"): T M are „locul sâlaşluirii Tale".
La fel şi la 6,33. 39.
6.31 „ca să se teamă de căile Tale": TM are „ca să se teamă de Tine spre a umbla pe
căile Tale".
6,34 „spre cetatea aceasta ( . . . ) şi spre Casa": litt, „pe drumul cetăţii acesteia ( . . . ) şi al
Casei". Expresie similară n v. 38 (litt, „se vor ruga [spre] drumul ţârii lor...").
639 „să mplineşti judecăţile": gr. ποιήσεις κρίµατα, „sä faci judecăţile", i.e. o judecată
favorabilă (cf. AB II Chron., ad loc.: „maintain their cause"). Termenul κρίµα aparţine
vocabularului juridic al L X X şi nseamnă atât „hotărâre judecătorească", Judecată", cât
şi „pricină", „motiv de judecată".
128 2 P A R A L I P O M E N E 67
Ta. A c u m , D o a m n e , fie ochii T ă i deschişi şi urechile T a l e plecate la

41
cererea din locul acesta. Şi acum,
ridicăTe, D o a m n e Dumnezeule, la [ l o c u l ] odihnei T a l e ,
Tu şi chivotul puterii T a l e .
Preoţii T ă i , D o a m n e Dumnezeule, să se mbrace n mântuire
şi fiii T ă i să se bucure de cele bune.
42
D o a m n e Dumnezeule, nu Te ntoarce de la faţa unsului Tău,
ci aduŢÎ aminte de ndurările Iui D a v i d , robul T ă u . "
1
7 Şi ndată ce S o l o m o n a ncetat să se roage a şi coborât din cer foc şi
a mistuit arderile de tot şi [celelalte] jertfe şi slava Domnului a umplut
2
Casa. Iar preoţii nu puteau să intre n Casa Domnului n clipa aceea,
pentru că slava Domnului umplea C a s a . 3 Şi au văzut toţi fiii lui Israel cum
coborau focul [peste altar] şi slava lui Dumnezeu asupra Casei; şi au căzut
cu faţa la pământ, pe pardoseală, şi sau nchinat şi l lăudau pe D o m n u l ,
că este bun,
că n veac este mila Lui.
4 5
Şi regele şi tot poporul au adus jertfe naintea Domnului. Solomon a
jertfit douăzeci şi două de mü de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. R e g e l e
6
şi tot poporul au nchinat Casa lui Dumnezeu. Preoţii erau aşezaţi la
6.41 „la [locul] odihnei Tale": litt, „la/spre odihna Ta". Cf. IPar. 28,2: „Casă pentru
odihna chivotului" şi nota ad loc.
6.42 „unsului Tău": TM are „unşilor Tăi" este vorba de ntreaga dinastie davidică.
Traducerea L X X ar putea reflecta focalizarea mesianică ulterioară. • „ndurările lui
David": poate nsemna atât faptele de pietate sau chiar de milostivire ale lui David, cât şi
milostivirea pe care Dumnezeu ia arătato n repetate rânduri lui David. Cf. şi Is. 55,3.
7,1 Aprinderea focului (gr. πυρ, ebr. 'es) pe altarul arderilor de tot este o teofanie
(cf. Lev. 9,24). n Lev. 10,1 se atrage atenţia că focul acesta este unul special şi că nu
poate fl nlocuit cu foc provenit din altă sursă. De aceea, focul divin a fost apoi menţinut
continuu n Templu.
7.3 Lauda israeliţilor este nceputul Ps. 135, cântat şi cu alte ocazii (2Par. 5,13; 20,21).
7.4 Expresia „naintea Domnului" are de acum un sens local precis: „naintea Casei
Domnului".
7.5 „au nchinat (Casa)": gr. ένεκαίνισεν, litt, „a nnoit". Cf. nota 7,10 la Num.
(„târnosirea altarului").
7.6 „locurile lor de veghe": cf. nota 23,32 la lPar. • Imnurile regelui David sunt psalmi
sau fragmente de psalmi (cf. 2Par. 7,3). • „Tot Israelul" desemnează adunarea repre-
zentativă a tuturor triburilor Israelite.
locurile lor de v e g h e şi leviţii [cântau] Ia instrumentele de cântări ale

Domnului [ c e l e ] ale regelui D a v i d pentru a aduce laude naintea Domnului,
„ c ă n veac este mila L u i " .
[ E i cântau] imnuri ale regelui D a v i d , iar preoţii sunau din trâmbiţe
7
naintea lor şi tot Israelul stătea [ a c o l o ] . S o l o m o n a sfinţit mijlocul curţii
Casei Domnului, pentru că a adus a c o l o arderile de tot şi grăsimile [jerfelor]
de mântuire: căci pe altarul de aramă pe care l făcuse S o l o m o n nau
8
ncăput toate arderile de tot, prinoasele şi grăsimile. Şi a făcut S o l o m o n
praznic timp de şapte z i l e , şi tot Israelul mpreună cu el; şi [a fost] adunare
9
foarte mare, de la intrarea A i m a t h până la râul E g i p t u l u i . Iar n ziua a opta
a făcut ncheierea, căci sărbătoarea nchinării altarului a durat şapte z i l e .
10
Şi n ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea a fost slobozit poporul la
corturile lor, bucurânduse cu inimă bună de lucrurile bune pe care Iea
făcut Domnul pentru D a v i d , pentru S o l o m o n şi pentru Israel, poporul Său.
11
Şi S o l o m o n a isprăvit Casa Domnului şi casa regelui. Şi tot cea vrut
12
el, n sufletul lui, să facă n Casa Domnului şi n casa lui ia reuşit. Apoi
sa arătat D u m n e z e u lui S o l o m o n noaptea şi ia spus: „ Ţ i a m auzit rugă-
13
ciunea şi M i a m ales locul acesta drept Casă a jertfei. D a c ă v o i nchide
cerul şi nu va ploua şi dacă i v o i porunci lăcustei să mistuie copacii, şi dacă
7.7 Este vorba despre curtea interioară, a preoţilor, n care era aşezat altarul pentru
arderile de tot. Participarea extrem de numeroasă l determină, n mod extraordinar, pe
Solomon să consacre şi spaţiul liber al curţii pentru arderile de tot. Altarul propriuzis se
afla n apropierea sanctuarului, nu n mijlocul curţii. • „prinoasele": n L X X µαναα
translitereazăebr. mitfhăh „prinos, ofrandă".
7.8 „intrarea n Aimath": gr. είσοδος Αιµαθ, ebr. Hamăth şi „râul Egiptului": gr.
χείµαρρος Αιγύπτου sunt cele două limite simbolice de nord, respectiv de sud, ale
teritoriului locuit de evrei. Am tradus χείµαρρος Αιγύπτου prin „râul Egiptului", pentru
că este o expresie consacrată de tradiţie. Traducerea exactă ar fi „torentul Egiptului", aşa
cum reiese şi din echivalentul ebr. nahai Uifrăyim. Localizarea „râului Egiptului" este
incertă. Unii comentatori sunt de părere că el trebuie identificat cu cel mai estic braţ al
Nilului (Pelusiac), alţii, că acesta era actualul Wadi elArish care curge prin Sinai, spre
nord, şi se varsă n Mediterana la 145 km de Canalul Suez şi 80 km de Gaza.
7.11 „Casa Domnului" făcea parte dintrun complex arhitectonic care cuprindea şi palatul
regal (numit „casa regelui"), „Casa Pădurii Libanului", o casă pentru fiica Faraonului şi
curţi. Acelaşi sistem arhitectonic, cu clădiri administrative n perimetrul citadelei, a fost
descoperit, n ruinele datând de pe vremea lui Solomon, la Hazor şi Meghjdo.
7,1122 Corespunde cu 3Rg. 9, 111.
7.12 Viziunea lui Solomon este mai precis relatată n 3Rg. 9,2, unde se spune: „Domnul
i sa arătat lui Solomon pentru a doua oară, aşa cum i se arătase n Gabaon".
14
v o i trimite moartea n poporul M e u , şi dacă poporul M e u , asupra cărufa
este chemat numele M e u , se va căi şi se va ruga şi m i va căuta faţa şi se va
ntoarce de pe căile lui c e l e rele, Eu i v o i asculta din cer şi le v o i ierta
15
greşelile şi le v o i vindeca pământul. A c u m , ochii M e i vor fi deschişi şi
16
urechile M e l e plecate spre rugăciunea din locul acesta. Şi acum, miam
ales şi am sfinţit Casa aceasta pentru ca numele M e u să fie a c o l o până n
17
veac, iar ochii M e i şi inima M e a v o r fi a c o l o n toate zilele. Şi dacă tu vei
umbla naintea M e a ca tatăl tău D a v i d şi v e i mplini toate câte ţi leam
18
poruncit şi v e i păzi toate rânduielile şi judecăţile M e l e , Eu v o i nălţa
tronul d o m n i e i tale, aşa cum mam legat cu tatăl tău D a v i d , zicând: « N u v e i
19
fi lipsit de bărbat care să cârmuiască n Israel.» D a r dacă vă veţi ntoarce
[de la M i n e ] şi veţi părăsi rânduielile şi poruncile M e l e pe care leam dat
dinaintea voastră şi vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi vă veţi nchina
20
lor, Eu vă v o i alunga de pe pământul pe care vi lam dat şi m i v o i
ntoarce faţa de la Casa aceasta pe care am sfinţito pentru numele M e u şi o
v o i da pildă şi poveste la toate n e a m u r i l e . 2 1 Şi de Casa aceasta naltă orice
trecător se va mira şi se va ntreba: « D e cea făcut Domnul [aşa] acestei ţări
22
şi acestei c a s e ? » Şi v o r z i c e : « P e n t r u că Lau părăsit pe D o m n u l
Dumnezeul părinţilor lor, pe C e l care ia scos din pământul Egiptului, şi
sau luat după alţi z e i şi li sau nchinat şi leau slujit lor; de aceea a adus
peste ei toată nenorocirea aceasta.»"
1
8 Şi a fost aşa: după douăzeci de ani, n care S o l o m o n a zidit Casa
2
Domnului şi casa lui, a ntărit şi cetăţile pe care i lea dat Chiram lui
3
S o l o m o n şi ia aşezat a c o l o pe fiii lui Israel. Şi S o l o m o n sa dus la
7,14 „se va căi": litt, „se va ntoarce" sau „se va ruşina". • Pasajul se referă, n primele
propoziţii, la poporul Israel, la singular şi continuă, referinduse la aceeaşi realitate, la
plural. Schimbarea de număr vizează deopotrivă planul general şi cel individual.
7.20 „vă voi alunga": litt, „vă voi ridica de pe". • „de pe pământul...'': TM are „de pe
pământul Meu".
7.21 Am tradus literal expresia δώσω εις παραβολήν κοά εις διήγηµα, „o voi da pildă
şi poveste".
8,2 La 3Rg. 9,12 aflăm că regele Tyrului primeşte de la Solomon douăzeci de cetăţi n
Galileea, dar pe care Chiram nu le acceptă. Ε neclar dacă aici cronistul se referă la
aceste cetăţi restituite de Chiram lui Solomon sau la altele.
83 „Aimath [din] Soba": transliterarea ebr. Hamăth dbhăh, cetate situată pe malul estic al
râului Oronte, important punct comercial de pe axa NS, care lega Asia Mică de Egipt.
„Soba" este provincia aramaică ce se ntinde ntre Hamăth la nord şi Damasc la sud.
[cetatea] A i m a t h din Soba şi a c u c e r i t o . 4 Şi a zidit Thedmorul, n pustiu, şi

5
toate cetăţile ntărite, pe care lea zidit n E m a t h . Şi a zidit Baithoronul de
Sus şi Baithoronul de Jos, cetăţi ntărite, cu ziduri, cu porţi şi cu zăvoare,
6
şi Balaathul şi toate cetăţile ntărite, care erau ale lui S o l o m o n , şi toate
cetăţile de care şi cetăţile călăreţilor şi tot ce a poftit S o l o m o n să zidească n
7
Ierusalim şi n Liban şi n tot [ l o c u l ] stăpânirii sale. Şi [ p e ] tot poporul
rămas de la chetei, amore, fereze, e v e şi ebuse, care nu sunt din Israel,
8
dintre fiu lor care rămăseseră cu ei n ţară, pe care nu iau nimicit fiu lui
9
Israel S o l o m o n ia pus la bir până n ziua de astăzi. Şi dintre fiii lui
Israel, S o l o m o n nu a făcut slujitori pentru domnia lui, pentru că ei erau
războinici şi căpetenii [de oaste] şi viteji şi căpetenii de care şi de călăreţi.
10
Aceştia sunt căpeteniile supraveghetorilor regelui S o l o m o n : două sute
cincizeci de supraveghetori, care conduceau poporul la lucrări.
11
S o l o m o n a aduso pe fiica faraonului din cetatea lui D a v i d n casa pe
care o zidise pentru ea, căci a zis: „ F e m e i a mea nu va locui n cetatea
regelui D a v i d , pentru că acela e loc sfânt dé când a fost adus a c o l o chivotul
12
Domnului." A p o i S o l o m o n a adus arderi de tot Domnului pe altarul pe
8.4 „a zidit": gr. οίκοδοµεΐν, „a construi", aici „a reconstrui, a restaura" • „Thedmor":

TM are TadWmor, numele semitic al celebrei Palmyra, cetate din deşertul sirian, la
200 km nordest de Damasc, ajunsă la o mare putere n secolul al Hllea d.H. Nu trebuie
confundată cu localitatea Tamar din deşertul Iudeii la care pare că face referire pasajul
din 3Rg. 9,18 ( L X X Θερµαδ). Tadmorul este atestat sub forma Tadmar n textele asi-
riene din jurul anului 1110 .H. * „Emath": translitérai diferită de cea de la 8,3 şi din
alte locuri. Şi pentru T M , indicaţia e surprinzătoare. Se presupune că ar desemna, n sens
larg, regiunea dintre Hamath şi Damasc.
8.5 Despre Baithoronul de Sus şi Baithoronul de Jos, cf. nota la IPar. 7,24.
8.6 Despre cetăţile de care, cf. nota de la 2Par. 1,14.
8,89 Solomon nui supune la muncă forţată pe israeliţi, ci doar rămăşiţele popoarelor
canaanite, enumerate la2Par. 8,7.
8.10 Prin „popor" (λαός) se nţelege aici „masa oamenilor puşi Ia munci", aşa cum reiese şi
din etimologia participiului substantivizat έργοδϊωκοΰντες. • „la lucrări" nu apare n T M .
8.11 Căsătoria cu fiica Faraonului era o realizare nemaipomenită printre regii orientali
din Antichitate. Alianţa cu Faraonul a fost profitabilă pentru regele israelii, ntrucât
suveranul egiptean i cedează cetatea strategică de frontieră Gezer. Din pricina originii
păgâne a soţiei sale, Solomon i construieşte o aripă specială n palatul Iui. Versetul
anunţă, prin antifrază, şt sfârşitul regelui israelit, care ajunge până la urmă să abando-
neze atitudinea arătată aici, practicând un fel de sincretism religios pentru aşi mpăca
soţiile neisraelite.
8.12 „n faţa templului": TM are „n faţa pridvorului".
13
care l zidise n faţa templului, după rânduiala zilnică a jertfelor şi după
poruncile lui M o i s e , n privinţa sabaturilor, a lunilor [ n o i ] şi a celor trei
sărbători de peste an: sărbătoarea azmelor, sărbătoarea săptămânilor şi
14
sărbătoarea corturilor. Şi a statornicit, după rânduiala lui D a v i d , cetele
preoţilor după slujirile lor şi [ p e ] leviţi la ndatoririle lor de aL lăuda [ p e
D o m n u l ] şi de a sluji naintea preoţilor, după rânduiala pe zile, iar [ p e ]
portari, după cetele lor, la fiecare poartă, căci aşa poruncise David, omul lui
15
Dumnezeu. Nu sau ncălcat poruncile regelui cu privire la preoţi şi leviţi,
16
pentru toate celelalte şi pentru vistierie. Şi [astfel] sa pregătit toată
lucrarea din ziua n care sa pus temelia până când S o l o m o n a isprăvit Casa
Domnului.
17
A t u n c i S o l o m o n sa dus la Gasiongaber şi la A i l a t h de la ţărmul mării,
18
n Idumeea. Şi Chiram ia trimis prin slujitori deai săi corăbii şi slujitori
pricepuţi [să u m b l e ] pe mare, şi [aceştia] sau dus cu slujitorii Iui S o l o m o n
la Sophira şi au luat de a c o l o patru sute cincizeci de talanţi de aur şi iau
dus la regele S o l o m o n .
1
9 R e g i n a din Saba a auzit de numele lui S o l o m o n şi, ca să1 pună la
ncercare cu e n i g m e , a venit la Ierusalim cu oaste grea, cu cămile ncărcate
8,13 Cele trei sărbători anuale de prim rang, care presupuneau pelerinajul la Ierusalim şi
nchinarea n Templu. Cf. Deut. 16,16.
8.17 „Gasiongaber": ebr. 'EfyönGebher, aşezare situată Ia extremitatea nordică a
Golfului Aqaba (Marea Roşie), menţionată prima dată n Num. 33,35. Solomon (cea 960
. H . ) a dezvoltat mineritul de cupru n zonă (la „Ailath"), la 4 km nord de
'EfyönGebher, care a devenit port maritim pentru flota comercială. După moartea lui
Solomon, portul a ars, dar a fost refăcut de Iosaphat (cf. 2Par. 20, 3637). n vremea lui
Ioram (cea 848 Î . H ) , portul cade pradă răscoalei edomite, dar reintră n stăpânirea
iudeilor 60 de ani mai târziu, sub Azaria (2Par. 26,2), care i dă numele de Ailath (ebr.
'Ëylôth). După 730 .H., sirienii cuceresc portul şi l cedează edomiţilor.
8.18 Despre Sophira, cf. nota de la 2Par. 3,6. • Corăbiile lui Solomon transportau cupru
la plecare şi se ntorceau ncărcate cu aur, argint, lemn de construcţie, fildeş, pietre
preţioase.
9,1 „Saba" (ebr. 'bha'). Era, parese, la acea dată, o regiune n estul actualului Yemen.
Sabeenii, după toate probabilităţile nomazi semiţi, ocupau, n vremea lui Solomon
această regiune extrem de importantă din punct de vedere comercial. O confirmare a
relaţiilor strânse dintre Saba şi Canaan este o ştampilă imprimată pe un vas de lut din
secolul al IXlea Î.H., provenind din sudul Arabiei şi descoperit la Bethel. Vizita reginei
anonime din Saba la Solomon putea avea şi scopuri comerciale, fiindcă regele Solomon
de aromate şi cu aur din belşug şi pietre scumpe. Şi sa dus la S o l o m o n şi

2
ia spus toate câtei stăteau pe suflet. S o l o m o n ia răspuns la toate
cuvintele ei şi nu ia scăpat lui S o l o m o n nici un cuvânt la care să nu dea
3
răspuns. Şi regina din Saba a văzut nţelepciunea lui S o l o m o n şi Casa pe
4
care o construise, şi mâncărurile de la mese, şi purtarea slugilor lui, şi
ţinuta ngrijitorilor lui, şi veşmintele lor, şi paharnicii lui, şi mbrăcămintea
lor, şi arderile de tot pe care le aducea [ e l ] n Casa Domnului şi sa minunat
f o a r t e . 5 Şi ia spus regelui: „ A d e v ă r a t ă este vorba pe care am auzito n ţara
6
mea despre cuvintele tale şi despre nţelepciunea ta. Dar eu nu am dat
crezare vorbelor până când nu am venit şi ochii mei au văzut. Şi iată, nu mi
sa spus nici măcar pe jumătate despre multaţ nţelepciune; ai ntrecut cu
7
mult zvonul pe care lam auzit. Fericiţi bărbaţii, fericite slugile acestea
8
care ţi stau alături nencetat şi aud nţelepciunea ta. Binecuvântat fie
Domnul Dumnezeul tău, care a binevoit [ntru tine] ca săţi dea tronul Lui şi
să te facă r e g e pentru D o m n u l Dumnezeul tău, căci Domnul Dumnezeul tău
l iubeşte pe Israel, aşa ncât la statornicit până n v e a c şi tea pus pe tine
9
rege peste ei, ca să faci judecată şi dreptate." Şi ia dăruit regelui o sută
douăzeci de talanţi de aur şi o mulţime mare de aromate şi pietre scumpe.
Nu se mai aflau aromate ca acelea pe care lea dăruit regina din Saba
1 0
regelui S o l o m o n . ( Slujitorii lui S o l o m o n şi cei ai lui Chiram i aduceau
11
lui S o l o m o n din Suphir aur şi lemn de pin şi piere scumpe. Şi r e g e l e a
făcut din lemnul de pin scări pentru Casa Domnului şi pentru casa regelui şi
chitare şi harfe pentru cântări; şi nu sau mai văzut din acelea nainte n ţara
lui I u d a . ) 1 2 R e g e l e S o l o m o n ia dăruit reginei din Saba tot ce şia dorit şi a
controla rutele de negoţ ce legau estul Africii, India şi Arabia de sud şi de care
depindeau sabateenii n mare măsură. Lunga călătorie a reginei din Saba până Ia
Solomon (aproape două mii de km) a fost ntreprinsă cu un convoi de cămile, animale
domesticite cu vreo două sute de ani nainte de domnia lui Solomon.
9,4 „sa minunat foarte": litt, „şia ieşit din sine".
9,6 „zvon": gr. άκωή, care desemnează orice se aude despre cineva sau ceva, de aici şi
traducerea noastră printrun termen colocvial.
9.10 „lemn de pin": TM are „lemn de santal" cf. nota la 2,7.
9.11 L X X traduc prin αναβάσεις, „scări, trepte", un cuvânt ebraic obscur n acest
context, care nseamnă „drum mare". Aici e interpretat conjectural şi prin analogie cu
3Rg. 10,12, ca „podea" sau „rezemătoare".
9.12 „pe lângă tot [ce ia dat n schimb pentru]": se subnţelege că Solomon ia dat
reginei din Saba daruri n plus faţă de contravaloarea cadourilor pe care i lea adus
aceasta. Cf. 3Rg. 10,13.
cerut ea, pe lângă tot [ c e ia dat n schimb pentru] cei adusese [ e a ] regelui.
Şi ea sa ntors n ţara ei.
13
Greutatea aurului care ia fost adus lui S o l o m o n ntrun singur an a
14
fost de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur, n afară de [tributul]
adus de supuşii şi negustorii şi toţi regii A r a b i e i şi satrapii ţării, care
15
aduceau aur şi argint regelui S o l o m o n . Şi a făurit regele S o l o m o n două
sute de scuturi mari de aur bătut şase sute de [ s i c i i ] de aur curat pentru
fiecare scut, [se băteau] câte şase sute de [ s i c i i ] de aur peste fiecare scut
16
şi trei sute de scuturi m i c i de aur bătut la fiecare scut intrând trei sute de
17
[ s i c i i ] de aur. Pe acestea regele lea dat pentru casa pădurii Libanului. Şi
18
a mai făcut regele un tron mare de fildeş şi la ferecat cu aur curat. Tronul
avea şase trepte căptuşite cu aur şi rezemători [ d e mâini] de o parte şi de
19
alta a scaunului tronului şi doi lei stând lângă rezemători şi alţi doi-
sprezece lei stând pe c e l e şase trepte de o parte şi de alta. A ş a c e v a nu sa
mai văzut n nici o m p ă r ă ţ i e . 2 0 Şi toate vasele regelui S o l o m o n erau de aur
şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau acoperite cu aur; [ n i m i c ] din
21
argint, pentru că argintul nu avea preţ n zilele lui S o l o m o n : o corabie a
regelui mergea la Tharsis mpreună cu ale slujitorilor lui Chiram şi, o dată
la trei ani, veneau corăbii din Tharsis la rege, ncărcate cu aur, cu argint, cu
22
fildeş şi cu maimuţe. Şi S o l o m o n a ajuns mai presus decât toţi regii şi n
23
bogăţie şi n nţelepciune. Şi toţi regii pământului căutau faţa lui
S o l o m o n , ca să asculte nţelepciunea pe care o pusese D u m n e z e u n inima
24
lui. Şi fiecare şi aducea darurile lucruri de argint, lucruri de aur şi
25
veşminte, mir şi mirodenii, cai şi catâri, an de an. Şi S o l o m o n avea patru
9.15 „şase sute de sicii" = aprox. 6600 g.

9.16 „casa pădurii Libanului": cf. nota la 3Rg, 7,39.
9,1719 Tronul este simbolul suveranităţii, demnităţii şi autorităţii, atribute care l
transcend pe ocupantul imediat. El este „tronul mpărăţiei Domnului peste israel", o
imitaţie a tronului transcendent al lui Dumnezeu. Leul este un simbol al puterii regale.
9,21 „o corabie": singularul poate avea valoare colectivă: „o flotă". TM vorbeşte de
„corăbii". • Problematică expresia „corăbiile din Tharsis": gr. πλοία έκ θαρσις, Unii
comentatori cred că se referă la localitatea Tars din Cilicia, destul de puţin probabil,
pentru că localitatea nu e situată pe litoral; alţii cred că ar fi vorba despre un ţinut din
vestul bazinului mediteranean, bogat n zăcăminte de metale preţioase, probabil n
Spania de astăzi. W.F Albright, apud DB, sugerează că toponimul Tarşiş induce „ideea
de minerit şi topitorie şi că orice ţară bogată n minereuri poate fi numită astfel". TM are
„corăbii care mergeau la Tar". • La sfârşitul versetului, TM adaugă „şi păuni".
9,25 „iepe pentru carele...": TM are „boxe pentru cai, care...".
de mü de iepe pentru carele [sale] şi douăsprezece mii de călăreţi; şi ia

26
aşezat n cetăţile de care de luptă şi la rege, n Ierusalim. Şi avea
stăpânire peste toţi regii, de la Fluviu până la ţinutul Străinilor şi până la
27
hotarul Egiptului. Şi regele a făcut ca aurul şi argintul să fie n Ierusalim
precum pietrele, iar cedru ca duzii din câmpie, atât erau de m u l ţ i . 2 8 C a i i se
29
aduceau lui S o l o m o n din Egipt şi de pe tot pământul. Celelalte fapte ale
lui S o l o m o n , cele dintâi şi cele din urmă, iată, sunt scrise n Cuvintele
profetului Nathan şi n Cuvintele lui A c h a Selontul şi n V e d e n i i l e lui I o e l ,
30
care a prorocit despre leroboam, fiul lui Nabat. Şi a domnit r e g e l e
31
S o l o m o n peste tot Israelul patruzeci de ani. A p o i S o l o m o n a adormit şi
lau ngropat n cetatea lui D a v i d , tatăl său, şi R o b o a m , fiul său, a ajuns
rege n locul lui.
1
10 R o b o a m sa dus la Sichern, pentru că la Sichern venise tot Israelul,
2
ca să1 facă rege. Şi a fost aşa: cum a auzit [aceasta], leroboam, fiul lui
9.26 „Fluviul": gr. ποταµός. n acest context, denumeşte Eufratul. • „ţinutul Străinilor":
pentru „Străini", cf. nota 10,1 la IPar.
9.27 „aurul şi argintul": TM are numai „argintul" • „duzii din câmpie": TM are „sico-
morii din ţinutul de jos".
9.29 „a prorocit": litt, „a văzut". • Ioel: TM are Ye*ddö, despre care se presupune că
este acelaşi cu 'Iddö de la 12,15 şi 13,22, poate acelaşi cu „omul lui Dumnezeu" din
3Rg. 13.
9.30 După „tot Israelul", TM adaugă „la Ierusalim". • „patruzeci de ani": cea 971931 Î.H.
9.31 „a adormit": litt, „sa culcat". Mormântul lui Solomon se afla n prima fortăreaţă
cucerită de David, Sion.
10.1 Roboam (ebr. Ffhobh*]'ăm) a fost fiul lui Solomon şi al Naamei, ultimul rege al
Israelului unit şi primul rege al lui Iuda. Domnia lui are o cronologie controversată.
Ţinând cont literalmente de informaţiile biblice, Roboam ar fi domnit ntre 931 şi 913
Î.H. Unii arheologi şi istorici reduc intervalul la 922915 Î.H. Numele lui Roboam este
menţionat n genealogia lui lisus Hristos, n Mt. 1,7. • Sichern, celebra cetate din
Efraim, nvecinată cu muntele Garizim, este prima localitate palestiniană menţionată n
Gen. (12,6). După cucerirea Palestinei, lisus Nave convoacă aici adunarea israeliţilor,
pentru rennoirea legământului, fapt repetat naintea morţii sale. Mulţi comentatori actuali
sunt de părere că Sichemul era, tradiţional, un centru amficţionic al Israelului unit. Ca un
pas spre legitimare, leroboam şi fixează, pentru un timp, capitala la Sichern.
10.2 leroboam, fiul lui Nabat, om nstărit (cf. 3Rg. 11,28), fusese desemnat de Solomon
supraveghetor peste triburile din nord; conform naraţiunii biblice, profetul Achia ia
prevestit că va ajunge rege peste zece triburi ale lui Israel, Temânduse de represalii,
füge n Egipt. Textul din 3Rg. spune că el „a ridicat mâna" mpotriva regelui, dar fără a
specifica. Se poate presupune că va fi refuzat să aplice politica dură a regelui şi va fi
136 2 P A R A L I P O M E N E 10
Nabat care era n Egipt, de când fugise din faţa regelui S o l o m o n ; şi locuia
3
n Egipt Ieroboam sa ntors din Egipt; şi au trimis după el şi lau
4
chemat; Ieroboam şi toată adunarea lui Israel sau dus la R o b o a m , zicând:
„Tatăl tău nea ngreunat jugul; dar acum tu scapăne din robia aspră a
tatălui tău şi de sub jugul greu pe care la pus asupra noastră, şi v o m fi
5
slujitorii tăi." Şi el lea z i s : „ P l e c a ţ i şi veniţi la mine peste trei z i l e ! " Şi
6
poporul a plecat. Şi regele R o b o a m ia adunat pe bătrânii care stătuseră
dinaintea lui S o l o m o n , tatăl său, pe când acesta era n viaţă, şi lezis: „ C u m
7
mă sfătuiţi săi răspund poporului?" Şi ei iau grăit: „ D a c ă astăzi v e i fi
bun cu poporul acesta şii v e i face pe plac şi Ie v e i grăi cuvinte bune, atunci
8
şi ei ţi v o r sluji n toate z i l e l e . " D a r el a lăsat la o parte sfatul pe care i
lau dat bătrânii şi sa sfătuit cu tinerii care crescuseră mpreună cu el şi
9
care stăteau dinaintea lui. Şi lea zis: „ V o i ce mă sfătuiţi săi răspund
poporului acestuia caremi spune: « R i d i c ă jugul pe care la pus tatăl tău
10
asupra n o a s t r ă ? » " Şi tinerii care crescuseră mpreună cu el iau răspuns:
„ A ş a să grăieşt poporului care ţi z i c e : « T a t ă l tău a ngreunat j ugul nostru,
iar tu ridică1 de pe n o i » , aşa să le răspunzi: « D e g e t u l meu cel m i c [ v a fi]
11
mai gros decât şalele tatălui meu. Şi acum, dacă tatăl meu va pedepsit cu
j u g greu, eu v o i mai şi adăuga la jugul vostru; tatăl meu va pedepsit cu
declanşat o revoltă, fiind ulterior exilat de Solomon. Instabilitatea politică de după

moartea lui Solomon favorizează urcarea pe tron a uzurpatorului, din voinţă populară,
nsă lipsa unui principiu de continuitate dinastică a contribuit la precaritatea regatului
din nord.
103 Subiectul nu este aici exprimat, dar se subnţelege cu uşurinţă: cele zece triburi sunt
cele care pregătesc schisma. A se vedea şi 3Rg. 12,20. Mai mult, versiunea aceasta sus-
ţine că Ieroboam a fost chemat după răspunsul dur al lui Roboam, după revolta poporu-
lui şi lapidarea lui Adoniram, perceptorul regal.
10,6 „Bătrânii" poporului alcătuiau o suprastructură consultativă, Ia nivel naţional, care
şi legitimase existenţa din vremea lui Moise. Dumnezeu şi revarsă duhul asupra grupului
de şaptezeci de bătrâni, n pustiu (Num. 22,7). Sfatul bătrânilor şia menţinut autoritatea
şi influenţa şi n timpul monarhiei. A reapărut n timpul lui Ezdra.
10,710 Tinerii sunt n vădită opoziţie cu Sfatul bătrânilor. Roboam ncalcă tradiţia,
atrăgânduşi astfel mânia divină şi eşecul politic.
10,11 „va pedepsit": verbul παιδεύω, „a educa, a nvăţa", ncepe să nsemne „a nvăţa
minte", „a pedepsi" ncă din greaca târzie, acest sens câştigând teren n timp (a se vedea
şi cărţile sapienţiale, n special Proverbele lui Solomon): formal, cuvântul românesc
provine din forma de aorist a verbului (medio)grec παιδεύω, dar suferă o ngustare
ulterioară de sens. • Scorpionii erau bice cu mai multe cozi, având n capete bucăţi de
metal. Forma şi funcţionalitatea lor aduceau cu temutele animale.
bice, eu am să vă pedepsesc cu s c o r p i o n i . » " Şi I e r o b o a m şi cu tot poporul

au venit la R o b o a m a. treia zi, după cum le grăise regele zicând: „ntoar
13
ceţivă Ia m i n e peste trei z i l e . " Şi regele lea răspuns cu asprime; regele
14
R o b o a m a lepădat sfatul bătrânilor şi lea grăit după sfatul tinerilor:
„ T a t ă l meu va ngreunat jugul, dar eu ncă v o i mai adăuga la el; tatăl meu
15
va pedepsit cu bice, eu am să vă pedepsesc cu scorpioni." Şi regele na
ascultat de popor, pentru că schimbarea era de la D u m n e z e u : Domnul şia
mplinit cuvântul pe care la grăit prin A c h i a Selonitul despre Ieroboam,
fiul lui N a b a t 1 6 şi despre tot Israelul, pentru că regele nu a ascultat de ei. Iar
poporul ia răspuns regelui, zicând: „ C e parte avem noi cu D a v i d şi ce
moştenire cu fiul lui Iessai? La corturile tale, lsraele! A c u m , vezţi de casa
17
ta, D a v i d e ! " Şi tot Israelul sa dus la corturile sale. [Cât despre] oamenii
18
lui Israel care locuiau n cetăţile din Iuda, R o b o a m domnea peste ei. Şi
regele R o b o a m la trimis la fiii lui Israel pe A d o n i r a m , care era cu birurile,
dar fiü lui Israel lau bătut cu pietre şi el a murit. Şi regele sa grăbit să se
19
urce n car ca să fugă la Ierusalim. Iar Israel sa despărţit de casa lui
D a v i d până n ziua de astăzi.
1
11 R o b o a m a venit la Ierusalim şi ia chemat la adunare pe Iuda şi pe
Beniamin: o sută optzeci de mü de tineri buni de război; şi a pornit să lupte
2
mpotriva lui Israel, ca să ntoarcă domnia la R o b o a m . Şi cuvântul
3
Domnului a fost către Samaia, omul lui Dumnezeu, zicând: „Vorbeşte
către R o b o a m , [fiul] lui S o l o m o n , şi către ntregul Iuda şi Beniamin, zicând:
4
A ş a grăieşte D o m n u l : « N u vă ridicaţi şi nu vă războiţi cu fraţii voştri,
ntoarceţivă fiecare la casa lui, căci de la M i n e a fost lucrul a c e s t a . » " Şi ei
au ascultat de cuvântul Domnului şi sau ntors din naintarea mpotriva lui
Ieroboam.
10,15 „schimbarea": gr. µεταστροφή. Modificare a planului divin, revelată prin profeţia
lui Achia şi recunoscută acum de oameni. • „ . . . de Ia Dumnezeu: Domnul şia mplinit
cuvântul": litt, „de Ia Dumnezeu, spunând: «Domnul şia ridicat cuvântul»." Nu rezultă
cine spune aceasta.
11 Domnia lui Roboam, Corespunde cu 3Rg. 14, 2131.
113 „către Roboam... şi către ntregul luda şi Beniamin": TM are „către Roboam...
regele lui Iuda, şi către ntregul Israel, care este n Iuda şi n Beniamin". Spre deosebire
de 1 Rg. (3Rg. L X X ) 12,23 „către toată casa lui Iuda şi Beniamin'' n T M , Cronistul
insistă asupra convingerii că adevăratul Israel este format numai din aceste două triburi
din sud.
5 6
Şi R o b o a m a locuit n Ierusalim şi a zidit cetăţi ntărite n ludeea. A
7
zidit cetăţile Betleem, şi A i t a m , şi T h e c o e , şi Baithsura, şi Socchot, şi
8 9
Odollam, şi Geth, şi Marisa, şi Z i p h , şi A d o r a i m , şi Lachis, şi A z e c a ,
10
şi Saraa, şi A i a l o n , şi Hebron, care sunt n Iuda şi Beniamin, cetăţi
11
ntărite. Lea ntărit cu ziduri şi a pus n ele conducători precum şi
12
depozite de mâncare, untdelemn şi vin; şi, n fiecare cetate [a pus] scuturi
13
mari şi suliţe şi lea făcut foarte puternice. Şi erau cu el Iuda şi Beniamin.
Iar preoţii şi leviţii care se aflau n tot Israelul sau adunat la el din toate
14
hotarele; căci leviţii şiau părăsit sălaşurile din stăpânirile lor şi au pornit
spre Iuda, la Ierusalim, pentru că leroboam ia alungat de la slujirea
15
Domnului, el şi fiii lui, şi şia pus preoţi pentru nălţimi, şi pentru idoli, şi
16
pentru deşertăciunile, şi pentru viţeii pe care ia făcut l e r o b o a m . Şi el ia
alungat din triburile Iui Israel pe cei careşi puneau inima ca săL caute pe
D o m n u l Dumnezeul lui Israel; şi aceştia au venit la Ierusalim ca să1 aducă
17
jertfă Domnului, Dumnezeului părinţilor lor. Şi au ntărit regatul lui luda
şi lau ntărit pe R o b o a m [ f i u l ] lui S o l o m o n timp de trei ani, pentru că el a
18
umblat pe căile lui D a v i d şi ale lui S o l o m o n trei ani. R o b o a m a luato de
nevastă pe M o l l a t h , fiica lui Ierimuth, fiul lui D a v i d , [şi p e ] Abaia, fiica lui
19
E l i a b al lui lessai şi ea ia născut fii: pe laus, şi pe Samaria, şi pe
20
Roollam. D u p ă aceea a luato pe Maacha, fiica lui Abessalom, şi ea ia
114 «a zidit": i.e. a rezidit, a refăcut. Verbul οικοδοµώ are aici sensul Iui „a reconstrui"
şi nu „a construi din temelii". De fapt, toate cetăţile enumerate mai jos sunt menţionate
nainte, n Iis.Nav. şi Rg., cu excepţia lui Adoraim, localitate din sudvestul lui Iuda,
identificată cu actualul Dura (8 km sudvest de Hebron). Cetăţile urmau să fie folosite ca
uriaşe depozite de alimente şi ca puncte de apărare mpotriva posibililor invadatorilor
filisteni şi egipteni.
11.13 Preoţii şi leviţii sau refugiat din toate ţinuturile regatului de nord, al lui Israel.
Refugiul grabnic al clasei sacerdotale sa datorat practicilor păgâne pe care ncepuseră
să le mbrăţişeze israeliţii.
11.14 „stăpânirile": gr. κατασχέσεις reprezintă terenurile late de un kilometru care
ncojurau cetăţile levitice, asupra cărora aceştia aveau drept de usufruct.
11.15 „nălţimi": vezi notele la lRg. 9,12 şi 3Rg. 3,2. • „idoli şi deşertăciuni": TM are
„ţapi" (poate n sens de „satiri").
11.16 „Şi el ia alungat din triburile lui Israel pe cei care": TM are „Şi, n urma lor, din
toate triburile lui Israel, cei care..."
11,18 „[şi] pe Abaia": nici n TM nu apare conjuncţia, rezultând un text ambiguu.
Această Abaia (ebr. 'Abhhai) poate fi deci, n T M , fie o altă soţie a Iui Roboam (deşi i
lipseşte marca acuzativului), fie mama primei neveste menţionate. n L X X nsă numele
pare a fi la acuzativ.
2 PARALIPOMENE Hl2 139
născut pe A b i a , şi pe Ieththi, şi pe Z i z a , şi pe Emmoth. R o b o a m o iubea

pe Maacha, fiica lui A b e s s a l o m , mai mult decât pe toate nevestele şi c o n -
cubinele sale, căci avea optsprezece neveste şi treizeci de concubine. Şi i
22
sau născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fiice. Şi R o b o a m la pus
căpetenie pe A b i a , [fiul] M a a c h e i , mai mare peste fraţii lui, pentru că pe el
23
avea de g â n d să1 facă rege. El a fost mărit peste toţi fiii lui n toate
hotarele lui Iuda şi Beniamin şi n cetăţile ntărite, iar el lea dat mâncare
din belşug şi Iea petit o mulţime de neveste.
1
12 Şi a fost aşa: după ce sa statornicit domnia lui R o b o a m şi sa
ntărit, [ r e g e l e ] a părăsit poruncile Domnului, şi tot Israelul o dată cu e l . 2 Şi
a fost aşa: n al cincilea an al domniei lui R o b o a m , pentru că au păcătuit
naintea Domnului, sa ridicat Susakim, regele Egiptului, asupra
I e r u s a l i m u l u i , 3 cu o m i e două sute de care şi şaizeci de mii de cai şi cu o
11.21 „treizeci de concubine": TM are „şaizeci...".

11.22 Roboam plănuieşte ca succesorul lui sä fie Abia, deşi acesta nu era ntâiulnăscut.
11.23 „El a fost mărit peste toţi fiii lui": TM are: „[Roboam] a fost iscusit şi ia
mprăştiat pe toţi fiii săi...".
12.1 Cultele păgâne au intrat n regatul lui Iuda probabil din cauza femeilor străine din
jurul lui Roboam, mai ales a mamei lui, Noomma „Ammanita" (3Rg. 14,21) şi a soţiei
lui preferate, Maacha. Urmarea ndepărtării de Dumnezeu este invazia egipteană. Cauza
este prezentată la modul general, n al doilea verset: „pentru că au păcătuit naintea
Domnului".
12.2 „Susakim" ( T M aqt prinţ libian, ntemeietorul celei dea douăzeci şi doua
dinastii egiptene (Sheshonq I ) . A domnit ntre 945924 .H. El a fost faraonul care la
protejat pe exilatul Ieroboam şi care, după invazia din Iuda (cea 925 Î.H.), şia extins
dominaţia şi asupra lui Israel, aşa cum reiese dintro stelă triumfală, descoperita la
Megiddo, care menţionează numele faraonului. De asemenea, la templul Iui Amun din
Teba se păstrează o inscripţie de pe timpul lui Susakim, care aminteşte de cucerirea
câtorva cetâţi din Palestina.
123 „libieni": gr. Λίβυες (la singular Λιβύς): TM are lübhlm. Etnonimul se referă la
ţara şi triburile din vestul Egiptului. Termenul e atestat prima dată n inscripţii egiptene
din secolele al XHllea şi al Xlllea .H., sub forma Rbw (=Libu), ca nume al unui trib
apusean ostil Egiptului. Ulterior, aceşti Libit pătrund n Egipt, organizaţi n bande de jaf.
n cele din urmă, pentru a le descuraja atacurile, faraonii i primesc ca mercenari n
armata egipteană şi coloni. Aşa se explică numărul ridicat de soldaţi libieni n armata lui
Susakim. * „troglodiţi": gr. τρωγλοδύται, ebr. sukym. Populaţie din Africa orientală, al
cărei nume pare să se lege de toponimul Suko, amintit de Strabon, n Geografia 14, 48,
şi de actualul Suakin. Această populaţie trăia n regiunile locuite de troglodiţi, pe coasta
Mării Roşii, de aici varianta L X X şi Vulg., troglodytai (n greacă, termenul nseamnă
mulţime fără număr de libieni, troglodiţi şi etiopieni, care veniseră cu el din

4
Egipt. Ei au pus stăpânire pe cetăţile ntărite care erau n Iuda şi au ajuns
5
la Ierusalim. Şi Samaia profetul a mers la R o b o a m şi la căpeteniile lui
Iuda adunate la Ierusalim din faţa lui Susakim şi lea zis: „ A ş a z i c e
Domnul: « V o i Maţi lepădat pe M i n e , şi Eu vă v o i lepăda pe v o i n mâna
6
lui S u s a k i m . » " Şi sau ruşinat căpeteniile lui Israel şi r e g e l e şi au zis:
7
„ D r e p t este D o m n u l ! " Şi când a văzut D o m n u l că ei sau smerit, a fost
cuvântul Domnului către Samaia, zicând: „Sau smerit, nui v o i mai nimici.
Şi le v o i da cât de curând izbăvire, iar mânia M e a nu va pica asupra
Ierusalimului; 8 nsă v o r ajunge robi şi v o r cunoaşte [ c e nseamnă] sămi fie
9
robi M i e şi [ c e nseamnă] să fie robi mpărăţiei pământului." Şi a urcat
Susakim, r e g e l e Egiptului, şi a luat avuţiile din Casa Domnului şi avuţiile
din casa regelui pe toate lea luat; şi a luat şi scuturile mari de aur, pe care
10
le făcuse S o l o m o n ; şi R o b o a m a făcut scuturi de aramă n locul acestora.
Şi Susakim a pus peste el căpetenii ale gărzilor care păzeau poarta regelui.
11
Şi era aşa: când regele intra n Casa Domnului, veneau cu el şi paznicii şi
12
gărzile şi cei care mergeau n ntâmpinarea gărzilor. Iar pentru că [ r e g e l e ]
„cei care trăiesc n găuri de pământ"). Suchienii sunt menţionaţi de inscripţii egiptene
din secolele al XIHlea şi al Xlllea, ca cercetaşi n armata egipteană.
12.5 După căderea avanposturilor ntărite, căpeteniile lui Iuda se regrupează, n refugiu,
n speranţa unei ultime bătălii, la Ierusalim, unde primesc revelaţia prin Samaia şi şi
recunosc apostazia drept cauză a invaziei egiptene.
12.6 „sau ruşinat": TM are „sau smerit".
12.7 Mânia lui Dumnezeu (θυµός) „cade picătură cu picătură" peste Ierusalim. Acesta
este sensul precis al verbului στάζω, pe care lam tradus prin „a pica". La sfârşitul
versetului, TM are n plus „prin mâna lui ăq".
12.8 „vor ajunge robi": TM are „vor fi robii lui".
12.9 Susakim se mulţumeşte cu devastarea şi jefuirea Templului şi a palatului regal. Nu
distruge Ierusalimul, care, de altfel, nu figurează n lista cetăţiilor cucerite din inscripţia
de la Karnak.
12.10 „gărzi": gr. παρατρέχοντες (litt, „cei care aleargă alături"). Confuzie a tradu-
cătorilor L X X , care au interpretat astfel o rădăcină ebraică ce desemna şi un corp de
soldaţi sau de civili aleşi n slujba personală a regelui. Prin urmare, aceşti alergători
alcătuiau un fel de gardă pretoriană a regelui din luda. * n T M , versetele ΙΟIi diferă:
„ l 0 Şi regele Roboam a făcut n locul lor scuturi de aramă şi lea pus n mâinile
căpeteniilor gărzilor de la intrarea casei regelui. " Şi era [aşa]: regele intra n Casa lui
Y H W H , gărzile veneau, le aduceau şi [apoi] le purtau napoi n ncăperea gărzilor."
12,12 Am tradus όργή tot prin „mânie", ca şi pe θυµός: όργή este manifestarea concretă
a lui θυµός. * Am optat, cu mare dificultate, în traducerea expresiei λόγοι αγαθοί,
sa smerit, sa ntors mânia Domnului de la el şi până la urmă nu la nimicit.
Căci n Iuda erau şi lucruri bune.
13
Şi sa ntărit R o b o a m n Ierusalim şi a domnit. R o b o a m avea patruzeci
şi unu de ani când a ajuns rege şi a domnit şaptesprezece ani n Ierusalim, n
cetatea pe care D o m n u l şia aleso dintre toate triburile fiiilor lui Israel, ca
să fie chemat numele Său a c o l o . N u m e l e mamei sale era N o o m m a
14
ammanita. Şi [ R o b o a m ] a făcut ce este rău, pentru că nu şia ndreptat
15
inima, ca săL caute pe D o m n u l . Şi ntâmplările lui R o b o a m , cele dintâi
şi cele din urmă, nu sunt oare scrise n Cuvintele Iui Samaia profetul şi ale
lui A d d o văzătorul, precum şi faptele lui? R o b o a m sa războit cu leroboam
16
n toate z i l e l e . Şi a murit R o b o a m şi a fost ngropat lângă părinţii săi; a
fost ngropat n cetatea lui D a v i d . Şi n locul său a ajuns r e g e A b i a , fiul lui.
13 ' n anul al optsprezecelea al domniei lui l e r o b o a m a ajuns rege peste

2
Iuda A b i a . El a domnit trei ani n Ierusalim. N u m e l e mamei sale era
Maacha, fiica lui U r i e l din Gabaon. Şi a fost război ntre A b i a şi leroboam.
3
Şi a rânduit A b i a lupta cu oaste de războinici puternici patru sute de mii
de viteji , iar l e r o b o a m a rânduit de luptă mpotriva lui opt sute de mü de
pentru „lucruri bune". Aici sensul lui λόγος este unul intermediar, ntre faptă, cuvânt şi
intenţie, gând. Am ales o variantă care poate deopotrivă desemna faptele şi cuvintele.
12,13 Cronistul plasează la sfârşitul versetului informaţia despre mama lui Roboam,
pentru ca n versetul imediat următor să nregistreze o nouă apostazie a acestuia.
Informaţia respectivă poate fi interpretată şi cauzal.
12.15 „Cuvintele..." traduce ebr. ctbhărm „cuvinte/ fapte/ lucruri". • „precum şi
faptele lui" apare numai n L X X . TM are: „pentru a fi pus n genealogie/recensământ".
12.16 „Şi a murit... părinţii săi": TM are „Roboam sa culcat lângă părinţii săi".
13.1 Abia a domnit ntre 9Î3/915 şi 911/913 .H. Domnia lui este prezentată diferit faţă
de 3Rg. Dacă 2Par. relatează n exclusivitate victoria obţinută, cu ajutorul lui Dumnezeu,
de Abia mpotriva lui leroboam I, autorii 3Rg. se mulţumesc să critice, n trecere, ade-
rarea lui Abia la practicile păgâne, sub nefasta influenţă a mamei sale.
13.2 Ascendenţa Maachăi, mama lui Abia şi nevasta preferată a Iui Roboam, este
neclară. Dacă la 2Par. l l , 2 , se spune că aceasta e fiica Iui Abessalom, n versetul de
faţă aflăm că ar fi fiica lui Uriel din Gabaon. Unii comentaori sunt de părere că termenul
„tată" din 11,21 trebuie interpretat ca „unchi". Atunci Maacha ar fi fiica lui Tamar, sora
lui Abessalom, şi a lui Uriel din Gabaon, cu care Tamar sar fi măritat. Alţi exegeţi
presupun că textul original prezintă aici lacune iremediabile. • Flavius Iosephus (AI
8,11.2) susţine că leroboam a nceput războiul cu Abia, ceea ce nu reiese foarte clar din
impersonalul biblic, litt: ,,a fost război ntre Abia şi leroboam".
Î42 2 PARALIPOMENE 13
4
războinici tari n putere. Şi sa ridicat A b i a de pe culmea S o m o r o n , care se
află n muntele lui Efraim, şi a zis: „Ascultaţi, I e r o b o a m e şi tot Israelul!
5
Oare v o i nu ştiţi că D o m n u l Dumnezeul lui Israel ia dat domnia peste
6
Israel până n veac lui D a v i d şi fiilor lui, prin legământ de sare? Şi sa
ridicat Ieroboam, [fiul] lui Nabat, slujitorul lui S o l o m o n , [fiul] lui D a v i d , şi
7
sa răsculat mpotriva domnului său. Şi sau adunat la el oameni ticăloşi,
nelegiuiţi, şi sau mpotrivit lui R o b o a m , [fiul] lui S o l o m o n ; şi R o b o a m era
8
mai tânăr şi cu fire slabă şi nu ia stat m p o t r i v ă . Şi acum v o i spuneţi că vă
mpotriviţi regatului Domnului, [aflat] n mâinile fiilor lui D a v i d : şi v o i
sunteţi mulţi de tot şi cu v o i sunt viţeii de aur pe care I e r o b o a m vi ia făcut
9
ca z e i . O a r e nu v o i iaţi alungat pe preoţii Domnului, pe fiii lui A a r o n şi
pe leviţi, şi vaţi făcut vouă preoţi din poporul ţării? O r i c i n e v i n e la v o i
săşi umple mâinile cu un viţel din turmă şi cu şapte berbeci este de ndată
10
făcut preot [al unuia] ce nu este D u m n e z e u . N o i nsă nu lam părăsit pe
D o m n u l D u m n e z e u l nostru şi preoţii Lui [ c a r e ] slujesc Domnului [sunt] fiü
11
lui A a r o n şi leviţii, după rânduiala pe z i l e . Ei aduc pentru Domnul arderi
de tot dimineaţa şi seara şi tămâieri nmiresmate şi aşază pâinile punerii
nainte pe masa curată şi aprind, seara, sfeşnicul de aur şi candelele, pentru
că noi păzim poruncile Domnului Dumnezeului părinţilor noştri, iar v o i
13.4 „culmea Somoron" (ebr. mărayim.) Muntele se găsea, probabil, la nord de oraşul
din Beniamin cu nume asemănător, menţionat n Iis.Nav. 18,22 (Σεµριµ) ca fiind situat
ntre Betharaba şi Bethel. Muntele cu pricina era situat chiar pe graniţa dintre cele două
state aflate n conflict, adică n zona deluroasă din Efraim.
13.5 „legământ de sare": expresia mai este menţionată n Lev. 2,13 şi Num. 18,19. Sarea,
datorită proprietăţilor ei de conservant, a devenit un simbol al fidelităţii şi permanenţei, larg
răspândit n Orientul Apropiat şi Mijlociu şi folosit adesea n ratificarea unor nţelegeri.
13.7 „cu fire slabă": litt, „slab la inimă".
13.8 „vă mpotriviţi regatului": litt, „staţi mpotriva feţei regatului". * Ieroboam era
acuzat, de fapt, că a ncurajat o formă de sincretism religios, care presupunea venerarea
lui Y H W H şi totodată celebrarea cultului fertilităţii. Unii comentatori (W.F. Albright,
Front the Stone Age to Christianity, apud DB, s.v. Ieroboam) sunt de părere că viţeii n
cauză nu ar fi fost reprezentări propriuzise ale divinităţii, ci piedestalul pe care stătea
Y H W H . Viţeii au preluat astfel funcţia heruvimilor de deasupra chivotului.
13.9 „din poporul ţării": TM are „din popoarele ţărilor", text neclar, interpretat de unii:
„ca popoarele din alte ţări". * „săşi umple mâinile" = „să fie nvestit ca preot" (cf. Ex.
28,41; 29,24 etc.).
13.10 „ N o i . . . Dumnezeul nostru": T M are „Cât despre noi, Y H W H este Dumnezeul
nostru şi nu Lam părăsit".
13.11 „nmiresmate": litt, „de amestec [cu miresme]".
12
Laţi părăsit. Şi iată, mpreună cu noi, n fruntea noastră, este D o m n u l ,
sunt şi preoţii L u i şi trâmbiţele care dau semn mpotriva voastră. Fii ai lui
Israel, vă veţi lupta cu D o m n u l D u m n e z e u l părinţilor voştri, şi nu vă va
13
merge bine!" Şi l e r o b o a m a pregătit o ambuscadă ca să le cadă n spate:
14
şi astfel el era naintea lui Iuda, iar ambuscada n spate. D a r Iuda sa
ntors şi, iată, lupta se dădea şi n faţă şi n spate; şi au strigat către D o m n u l ,
15
iar preoţii au trâmbiţat din trâmbiţe. Şi bărbaţii din luda au strigat. Şi
când bărbaţii din luda au strigat, D o m n u l la lovit pe leroboam şi pe Israel
16
dinaintea lui A b i a şi a lui Iuda. Şi fiii lui Israel au fugit din faţa c e l o r din
17
Iuda, dar D u m n e z e u ia dat n mâinile lor. Şi A b i a şi poporul lui iau izbit
cu lovitură mare; şi au căzut răniţi din Israel cinci sute de mii de bărbaţi
18
viteji. Şi au fost umiliţi fiii lui Israel n ziua aceea, iar fiii lui Iuda sau
19
ntărit, pentru că au nădăjduit n D o m n u l Dumnezeul părinţilor lor. Şi
A b i a la urmărit pe l e r o b o a m şi a luat n stăpânire de la el cetăţile Baithel şi
20
satele ei, şi Isana şi satele ei, şi Ephron şi satele ei. Şi l e r o b o a m ηa mai
avut putere n toate z i l e l e lui A b i a şi la bătut Domnul şi a murit.
21
Şi A b i a sa ntărit şi şia luat paisprezece neveste şi i sau născut
douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece f i i c e . 2 2 Celelalte ntâmplări ale lui A b i a
23
şi faptele şi v o r b e l e lui sunt scrise n Cartea profetului A d d o . Şi A b i a a
murit mpreună cu părinţii săi şi lau ngropat h cetatea lui D a v i d . Şi A s a ,
fiul său, a ajuns rege n locul lui.
14 ' n zilele lui Asa, pământul lui Iuda a avut linişte timp de z e c e ani. Şi
2
[ A s a ] a făcut ce este bine şi drept naintea Domnului Dumnezeului său. A
13,12 „vă veţi lupta cu... şi nu...": TM are „nu vă luptaţi cu..., fiindcă..."
13,17 Flavius losephus, AI 8,11.3, preia ntocmai cifrele fabuloase din relatarea biblică
şi constată că n războaiele grecilor şi ale barbarilor nu sa pomenit un asemenea măcel.
13,19 Contraofensiva lui Abia se ndreaptă spre cucerirea cetăţii Bethel, devenit centru
al noii religii al lui leroboam.
13.22 „Cartea": TM are midffras, termen care n perioadă rabinică va denumi o specie
literară anume, comentariul biblic actualizam.
13.23 „a murit mpreună": TM are stereotipul „sa culcat alături de".
14.1 Domnia lui Asa. Corespunde cu 3Rg. 15,912, Asa, al treilea rege al Iui Iuda, a
domnit 41 de ani (cea 912870 Î.H.).» Caracterizarea lui pozitivă se referă ia gesturile
radicale prin care a ndepărtat, n primii ani de domnie, cultele păgâne.
14.2 n faţa unor asemenea stâlpi, dedicaţi unor zeităţi păgâne, se depuneau diverse
jurăminte, se ncheiau legăminte etc. Cf. Herodot, Istorii 111,8. Stâlpii nu trebuie
confundaţi cu statuile.
144 2 P A R A L I P O M E N E 14
ndepărtat altarele străinilor şi nălţimile şi a sfărâmat stâlpii şi a tăiat

3
d u m b r ă v i l e . Şi a spus lui luda săL caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor
4
lor şi să mplinească legea şi poruncile. Şi a ndepărtat din toate cetăţile lui
5
Iuda altarele şi idolii. Şi era pace. [A durat] cetăţi ntărite, pentru că ţara
trăia n pace. Şi nu a fost război mpotriva lui n anii aceia, pentru că
6
Domnul ia pus capăt. Şi [ A s a ] a zis către [cei din] Iuda: „ S ă construim
cetăţile acestea şi să facem ziduri, şi turnuri, şi porţi, şi zăvoare cu care v o m
domni peste ţară; căci precum Lam căutat noi pe D o m n u l D u m n e z e u l
nostru şi El nea căutat pe noi şi nea dat linişte de jur mprejur şi nea mers
7
bine." A s a avea o oaste de trei sute de mii de purtători de scuturi mari şi
de lănci, n pământul Iui luda, iar n pământul lui Beniamin, două sute
c i n c i z e c i de mii de purtători de scuturi m i c i şi arcaşi. T o ţ i aceştia erau
războinici viteji.
8
Şi a ieşit asupra lor Z a r e Etiopianul, cu oaste de o m i e de mü şi trei
9
sute de care de luptă şi a ajuns până la M a r i s a Şi A s a ia ieşit n
ntâmpinare şi sa rânduit de război n valea de Ia miazănoapte de Marisa.
10
Şi a strigat A s a către D o m n u l Dumnezeul său şi a zis: „ D o a m n e , Ţ i e nu
ţi este cu neputinţă să izbăveşti nici dacă sunt mulţi, nici dacă sunt puţini:
14.6 Reforma religioasă este nsoţită de mari eforturi edilitare, pe timp de pace. • „cu
care vom domni peste ţară": TM are „căci ţara este naintea noastră".
14.7 „două sute cincizeci de mii": TM are „două sute optzeci de mii".
14.8 Invazia Iui Zare Etiopianul va fi avut loc n al paisprezecelea an al domniei lui
Asa cea 897 .H. Relatarea nu a putut fi confirmată arheologic. Singurele indicii care
invită la anumite presupuneri ar fi numele personajului implicat, eventuala lui prove-
nienţă (Etiopianul) şi ruta pe care se ntoarce după nfrângerea suferită. Forma semitică a
numelui său (ebr. Zerah) ar putea sugera că invadatorul este originar din Arabia. Cât
priveşte calea de ntoarcere şi locul n care a avut loc bătălia finală, se ridică numeroase
probleme. L X X are: Gedor (actualul Nahal Hevron, spre Peninsula Arabia), T M : Gerăr,
variantă plauzibilă. Gerăr era o cetate foarte veche, la sud de Gaza, la poalele munţilor
ludeei, ceea ce indică un posibil traseu ales de Zare pentru ntoarcerea n Egipt. Sar
părea că Zare a fost un mercenar („condotier") etiopian n slujba faraonului Osorkon I.
Numărul imens de luptători pledează tot n favoarea ipotezei egiptene. • „Marisa": TM
are Măreăh, cetate sudică, pe drumul de la Hebron la Wadi Zeiţa, actualul BetGibrin.
• Localizarea oferită de L X X , „n valea de la miazănoapte de Marisa": gr. έν τη
φαράγγι κατά poppeev Μαρισης, este preferabilă variantei ebraice care propune un

hapax . „Valea fphathăh'', ce near duce cu gândul la actualul Wadi esSafie, loc aflat Ia
un kilomentru nord de BetGibrin.
14,10 „Ţie nu... puţini": litt. „Nu e cu neputinţă la Tine a salva n[trel mulţi şi puţini".
TM are „Nu eşti Tu cel care ajuţi ntre cel [cu] mult şi cel fără putere?"
2 PARALIPOMENE Î415 145
ntăreştene pe noi, D o a m n e , D u m n e z e u l nostru, pentru că n T i n e ne

ncredem şi n numele T ă u am pornit asupra acestei mari mulţimi. D o a m n e ,
11
Dumnezeul nostru, să nu se ntărească asupra Ta vreun o m ! " Şi D o m n u l
12
ia lovit pe etiopieni naintea lui luda şi etiopienii au fugit. Şi ia urmărit
A s a şi poporul lui până la G e d o r şi au căzut la etiopieni de ηa mai rămas
nici unul, pentru că au fost zdrobiţi naintea Domnului şi naintea oastei
13
Sale. Şi [iudeii] au luat prăzi multe. Şi leau nimicit satele din jurul
Gedorului, pentru că a fost spaimă de la D o m n u l peste aceia; şi au prădat
14
toate cetăţile lor, căci au avut multe prăzi. Au nimicit şi corturile din
ţarini, pe amazoni, şi au luat oi multe şi c ă m i l e şi sau ntors la Ierusalim.
1
15 Peste A z a r i a , fiul lui O d e d , a fost duhul D o m n u l u i . 2 Şi [ e l ] ia ieşit
n ntâmpinare lui A s a şi ntregului Iuda şi Beniamin şi a zis: „Ascultaţimă,
A s a şi tot Iuda şi B e n i a m i n ! D o m n u l este cu v o i când şi v o i sunteţi cu El şi
dacăL veţi căuta, va fi şi El aflat de v o i , iar dacăL lepădaţi, şi El vă va
3
lepăda pe v o i . Şi multe z i l e Israel nu va avea un D u m n e z e u adevărat şi nu
4
va avea preot nvăţător şi nu va avea L e g e . D a r se va ntoarce la D o m n u l
5
D u m n e z e u l lui Israel şi El va fi aflat de ei. Şi n v r e m e a aceea nu va fi
pace pentru cine va ieşi şi va intra, pentru că spaimă mare de la Domnul va
6
fi peste toţi locuitorii ţărilor. Şi se va lupta neam cu neam şi cetate cu
cetate, pentru că D u m n e z e u i va fi nspăimântat cu tot felul de nenorociri.
7
Şi v o i ntăriţivă şi să nu slăbească mâinile voastre, pentru că este răsplată
8
pentru truda voastră." Când a auzit [ A s a ] cuvintele acestea ş i profeţia lui
14.11 „naintea lui Iuda": TM are „naintea lui 'Asâ'i naintea lui luda".
14.12 Despre Gedor, cf. nota la 14, 8.
14.13 „spaimă": gr. εκστασις, litt „ieşire", de aici „ieşire din minţi (de spaimă/furie)",
„uluire", „extaz".
14.14 „pe amazoni": nu apare n T M .
15 Are corespondent doar n 3Rg. Î5,13Î5.
15,1 Aceasta este singura menţionare a profetului Azaria.
15,36 V. 3 poate la fel de bine să se refere la trecut, construcţia ebraică tradusă aici
având această valenţă. n acest caz, profetul face aluzie la perioada Judecătorilor. Dacă
nsă traducem literal indicativul viitor al verbelor greceşti, vom nţelege că profetul se
referă la perioada exilică. Discursul profetului Azaria este o „compilaţie" din mai mulţi
alţi profeţi (Os. 3,4; 5,15; 1er. 29,1314: Zah. 8,10; Is. 19,2). La v. 3, construcţia este
neclară, deoarece o calchiază prea ndeaproape pe cea ebraică.
153 Manuscrisul Vaticanus oferă lecţiunea stranie Αδαδ. In schimb Alexandrinus are:
Α ζ α ρ ι ο υ . * „a resimţit": gr. έγκαινίζω, litt, „a rennoi". „Rennoirea" altarului presu-
punea purificarea şi consacrarea lui. Cf. şi nota 7,5.
146 2 P A R A L I P O M E N E 15
A d a d , profetul, sa ntărit şi a alungat urâciunile din tot pământul lui Iuda şi
al Iui Beniamin şi din cetăţile pe care le stăpânea n muntele lui Efraim şi a
9
resfinţit altarul Domnului care se afla n faţa templului Domnului. Apoi
ia chemat la adunare pe Iuda şi Beniamin şi pe cei veniţi din Efraim, şi din
Mânase, şi din S i m e o n care locuiau mpreună cu el, pentru că i sau alăturat
10
mulţi din Israel, când au văzut că D o m n u l Dumnezeul lui este cu el. Şi
sau adunat la Ierusalim n luna a treia din anul al cincisprezecelea al
11
domniei lui A s a . Şi el ia jertfit Domnului, n ziua aceea, din prăzile pe
12
care le aduseseră, şapte sute de vite şi şapte mii de oi şi capre. Şi a făcut
legământ săL caute pe D o m n u l Dumnezeul părinţilor lor din toată inima şi
13
din tot sufletul. Şi tot [ o m u l ] care nuL va căuta pe D o m n u l D u m n e z e u l
lui Israel să moară, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân, bărbat sau f e m e i e .
14
Şi au jurat ntru D o m n u l , cu glas mare şi [n sunet] de trâmbiţe şi de corn.
15
Şi sau bucurat toţi c e i din luda de jurământ, pentru că au jurat din tot
sufletul şi Lau căutat cu toată bunăvoinţa; şi Domnul a fost aflat de ei şi
16
lea dat linişte de jur mprejur. Chiar şi pe Maacha, mama lui, a oprito
săi mai slujească Astartei şi a dărâmat idolul şi ia dat foc la pârâul
17
Kedron. N u m a i nălţimile nu au fost desfiinţate, căci ncă mai erau n
18
Israel. D a r inima lui A s a a fost deplină n toate z i l e l e lui. Şi a adus
lucrurile sfinte ale lui D a v i d , părintele său, şi lucrurile sfinte ale Casei
19
Domnului D u m n e z e u , argint, şi aur, şi vase. Şi ηa fost război mpotriva
lui A s a până n al treizeci şi cincilea an al domniei lui.
15,9 Refugiaţii dreptcredincioşi din triburile regatului Israel sunt numiţi aici
προσήλυτοι, ca şi străinii apropiaţi de Israel. Statutul lor era, evident, diferit. Ε ciudată
menţionarea lui Simeon, trib care şi avea teritoriul la sud de Iuda şi care nu făcea parte
din regatul lui Israel.
1
15.11 „Şi el ia jertfit..." . TM are „Şi ei au jertfit...".
15.12 „a făcut legământ": litt, „a intrat n legământ": TM are „au intrat n legământ".
Expresia se poate referi la o ceremonie de rennoire a Legământului.
15.14 „trâmbiţe": gr. σάλπιγξ denumeşte un instrument de suflat drept, din metal, folosit
exclusiv n scop sacru, câtă vreme κεράτινη, „cornul" ncovoiat, avea şi utilizări profane.
15.15 „din tot sufletul": TM are „din toată inima".
15.16 Maacha nu este propriuzis mama lui Asa, ci bunica lui. TM spune că Asa a
lipsito de titlul (şi privilegiile) de „reginămamă", din pricina idolatriei ei: nlăturarea
acesteia din poziţia oficială este un indiciu al radicalismului restauraţiei religioase
nfăptuite de Asa. • Pârâul Kedron a servit n mai multe rânduri ca loc de depozitare
pentru rămăşiţele obiectelor de cult păgâne.
15,19 Afirmaţia din acest verset o contrazice pe cea de la 3Rg. 15,16 („a fost război ntre
Asa şi Baasa n toate zilele").
2 P A R A L I P O M E N E 16 147
1
16 D a r n anul al treizeci şi optulea al domniei Iui Asa, sa ridicat
Baasa, regele Israelului, asupra lui Iuda şi a ntărit [cetatea] Rama, ca să nu
se mai poată ieşi şi intra la A s a , r e g e l e din I u d a . 2 Şi A s a a luat aur şi argint
din vistieriile Casei Domnului şi ale casei regelui şi lea trimis la fiul lui
3
A d e r , regele Siriei, care locuia n Damasc, zicând: „ F ă un legământ ntre
mine şi tine, ntre tatăl meu şi tatăl tău. Iată, ţiam trimis aur şi argint; v i n o
şi risipeşte1 de la mine pe Baasa, r e g e l e lui Israel, ca el să plece de la
4
mine." Şi fiul lui A d e r a ascultat de regele A s a şi a trimis căpeteniile
oştirii sale asupra cetăţilor lui Israel şi a lovit cetăţile Ion, şi Dan, şi
5
A b e l m a i n şi toate mprejurimile lui Neftali. Şi a fost aşa: când a auzit
6
Baasa, a lăsat zidirea cetăţii R a m a şi şia ncetat lucrarea Şi regele A s a a
luat pe toţi cei din Iuda şi a luat pietrele din Rama şi lemnele ei, pe care Ie
7
clădise Baasa, şi a zidit cu ele G a b a e şi Maspha. n v r e m e a aceea, a
venit A n a n i profetul la Asa, regele din Iuda, şi ia zis: „Pentru că ţiai pus
ncrederea n r e g e l e Siriei şi nu teal ncrezut n D o m n u l Dumnezeul tău, de
8
aceea a scăpat oştirea Siriei din mâna ta. Oare etiopienii şi libienii nu
aveau oştire multă şi ndrăzneaţă şi călăreţi o mulţime? Şi pentru că ţiai
15,1916,1.2 Indicaţia cronologică este aici deficitară, ntruct Baasa (ebr. Ba^ă1) a
domnit n Israel numai 25 de ani, iar urcarea la tron a lui Baasa sa petrecut Ia un an sau
doi după ntronarea lui Asa, adică n jur de 910 .H. Prin urmare, prima cifră plauzibilă
este 25, nu 35, iar a doua mai degrabă 26 decât 38, războiul având loc n ultimul an al
domniei lui Baasa. • Rama era o localitate situată pe o nălţime n Beniamin, lângă
Bethel, la nord de Ierusalim. Fortificarea cetăţii de către suveranul din Israel a dus la
strangularea rutei comerciale care lega Ierusalimul de Israel şi la ngrădirea libertăţii de
acţiune politicomilitară a regelui din luda. • „fiul lui Ader": TM are: BenHadad. Tra-
ducătorii L X X au tradus prima parte a numelui, iar n a doua au citit r n loc de d (n
alfabetul ebraic aceste litere fiind foarte asemănătoare). Ε vorba de primul suveran al
regatului arameu din Damasc dintro succesiune de trei (cea 900860 Î.H.).
16.3 Existenţa unui tratat anterior de alianţă ntre regatul arameu al Damascului şi Iuda
este menţionată n scrisoarea lui Asa către „fiul lui Ader" şi la 3Rg.l5,19. • „risipeşte1
de Ia mine": TM are „rupe legământul tău cu Ba'eă\ ca el să plece..."
16.4 Trupele „fiului lui Ader" folosesc tehnica diversiunii şi atacă Israelul n partea
nordică. • „toate mprejurimile lui Neftali": TM are „toate depozitele de provizii din
cetăţile lui N . "
16.6 „Gabae": TM are Gebha'. Cetate situată la 11 km nord de Ierusalim şi 5 km de
Gibea, cu care nu trebuie confundată. * „Maspha": TM are Mifpăh, cetate din Beniamin,
n apropiere de Gabaon şi şi de Rama.
16.7 „profetul": TM are „văzătorul".
pus ncrederea n Domnul, El ia dat n mâinile t a l e . 9 C ă c i o c h i i Domnului

se uită peste tot pământul, ca să ntărească orice inimă deplin [ntoarsă]
10
către E l . A i c i ai greşit: de acum v e i avea parte de r ă z b o i . " Şi sa mâniat
A s a pe profet şi la aruncat n temniţă, căci sa nfuriat. Şi A s a a asuprit
poporul n v r e m e a aceea.
11
lată, ntâmplările lui A s a , c e l e dintâi şi c e l e din urmă, sunt scrise n
12
Cartea regilor lui Iuda şi ai Iui Israel. n anul al treizeci şi nouălea al
domniei lui, A s a sa mbolnăvit de picioare, sa mbolnăvit rău de tot. Şi
13
[ n i c i ] n boala lui, nu La căutat pe D o m n u l , ci pe doctori. Şi sa culcat
A s a alături de părinţii săi şi a murit n anul al treizeci şi nouălea al d o m n i e i
14
sale, şi lau ngropat n mormântul pe care şi1 săpase n cetatea lui D a v i d
şi lau aşezat pe un pat, [ p e care] lau umplut cu aromate şi cu felurite
miruri nmiresmate şi iau făcut o nmormântare de pomină.
1
17 Şi Iosaphat, fiul său, a ajuns rege n locul lui. losaphat sa ntărit
2
mpotriva lui I s r a e l . Şi a pus oştire n toate cetăţile ntărite ale lui luda şi a
aşezat căpetenii n toate cetăţile lui luda şi n cetăţile lui Efraim, pe care le
16.9 „ai greşit": gr. ήγνόηκας. Verbul grec άγνοέω, „a nu nţelege", „a nu pricepe",
ajunge să nsemne „a greşi din neştiinţă". Unii (de ex. Brenton) i atribuie aici sensul de
„a acţiona fără judecată/necugetat", ca şi ebr. săkal pe care l traduce, deoarece pedeapsa
divină nu ntârzie să se manifeste,
16.10 Nu e clar dacă represaliile asupra poporului iau vizat pe toţi iudeii sau numai pe o
parte din ei, şi anume pe partizanii profetului aruncat n nchisoare. Dubiul comenta-
torilor se ntemeiază pe folosirea unei construcţii de sorginte ebraică pentru exprimarea
obiectului: έν τω λαφ, n locul formulei greceşti obişnuite, cu acuzativul, λαόν. TM are
„din popor".
16.12 Asa perseverează n greşeală: păcatul nu este că merge Ia doctori, ci că nu l caută
pe Dumnezeu.
16.13 „al treizeci şi nouălea": TM are „al patruzeci şi unulea".
16.14 Mai multe cuvinte din versetul de faţă şi compararea cu TM iau condus pe unii
comentatori la concluzia, greşită, că Asa ar fi fost incinerat. Κλίνη ( „ p a f ) denumea
obişnuita năsălie; εκφορά nsemna iniţial acţiunea de „a purta cadavrul Ia rug", dar
termenul sa adaptat la realităţile diferite ale universului biblic, nsemnând şi „convoi
funebru, nmormântare". • „iau făcut o nmormântare de pomină": /;'//. „iau făcut o
nmormântare foarte mare". TM are „sa aprins pentru el un foc foarte mare."
17.1 losaphat, fiul lui Asa, a fost al patrulea rege al lui luda şi a domnit ntre
870/873846/849 .H. Cronicarul subliniază din primul verset intenţiile iniţial războinice
ale noului rege faţă de regatul apostat al lui Israel.
17.2 losaphat instalează n cetăţile defensive din luda garnizoane permanente.
cucerise Asa, tatăl său. Şi D o m n u l era cu losaphat, pentru că el a mers pe

4
căile dintâi ale tatălui său şi ηa căutat idolii, ci La căutat pe D o m n u l
D u m n e z e u l tatălui său; a umblat după poruncile tatălui său şi nu după
5
faptele lui Israel. Şi D o m n u l a ndreptat domnia prin el. Şi ntregul Iuda
6
ia dat daruri lui losaphat şi el a dobândit bogăţie şi slavă multă. Şi inima
lui sa nălţat pe calea Domnului şi a desfiinţat chiar şi nălţimile şi dum-
7
brăvile de pe pământul lui Iuda. Şi n anul al treilea al d o m n i e i lui, ia
trimis pe maimarii lui şi pe fiii vitejilor, pe Abdia, şi pe Zaharia, şi pe
Nathanael, şi pe Michaia, să dea nvăţătură n cetăţile lui l u d a 8 şi mpreună
cu ei [erau] leviţii Samuia, şi Nathania, şi Zabdia, şi A s i e i , şi Semiramoth,
şi Ionathan, şi A d o n i a , şi T o b a şi, mpreună cu ei, preoţii Elisama şi Ioram;
9
şi au dat nvăţătură n luda, având cu ei Cartea L e g i i Domnului; şi au mers
10
prin cetăţile lui Iuda şi au nvăţat poporul. Şi a fost spaimă mare de la
D o m n u l peste toate d o m n i i l e pământului din jurul lui Iuda şi nu sau luptat
11
cu losaphat. De la străini i se aduceau lui losaphat daruri şi argint şi
12
danii, iar arabÜ i aduceau berbeci, şapte mü şapte sute. Lui losaphat i
m e r g e a din ce n ce mai bine şi a zidit n ludeea aşezări şi cetăţi ntărite.
13
Şi avea multe lucrări n ludeea şi războinici puternici şi tari n Ierusalim.
173 „căile dintâi ale tatălui său": TM are „căile cele dintâi ale părintelui său, David"
text surprinzător pentru că David ia fost fidel lui Dumnezeu toată viaţa. De aceea sa
presupus că textul corect este cel tradus de L X X .
17,4 „poruncile tatălui său": TM are „şi n poruncile Lui a umblat" • „Israel" se referă
aici la regatul de nord şi la suveranul său.
17,67 Programul de reforme religioase al lui losaphat l ntrece n amploare pe cel al lui
Asa: pe lângă ndepărtarea altarelor de pe nălţimi, operă pe care tatăl său nu a apucat să
o ducă la bun sfârşit, regele din luda se preocupă şi de educarea religioasă directă a
poporului. Verbul grec utilizat este διδάσκεΐν. • „fiii vitejilor"; L X X a tradus, probabil,
astfel antroponimul ebr. BenHayil.
17.8 La lista leviţilor, TM are n plus Töbh 'Adhônïyah.
17.9 Informaţia din verset nu se regăseşte n 3Rg. De altfel, trimiterea n misiune a unui
grup de leviţi, preoţi şi laici, având cu ei Cartea Legii pe care să o explice poporului este
o realitate care corespunde mai probabil epocii Cronistului, când se dezvoltă rolul
leviţilor de a da nvăţătură {cf. 2Ezr. 7,25; 18,112).
17.10 „spaimă mare": vezi nota la 14,13.
17.11 „daruri": gr. δώρα. Darurile n natură pe care le primeşte losaphat sunt dublate de
un tribut n argint; gr. άργύριον καί δόµατα. Valoarea vagă a substantivului δόµα faţă
de mai concretul δώρον ar sugera această interpretare. • Numărul de berbeci pe care
arabii i aduceau lui losaphat pare exagerat. Flavius losephus, Al 8,15.2, vorbeşte de
360 de miei şi tot atâţia iezi, * TM are n plus „şi şapte mii şapte sute de ţapi".
14
Acesta este numărul lor, după casele lor părinteşti: din Iuda, căpetenii
peste mii: Ednas căpetenia şi, mpreună cu el, oameni tari n putere, trei sute
15
de mii. După el, maimarele loanan şi, mpreună cu el, două sute optzeci
16
de mu. După el, A m a s i a al lui Zachri, cel z e l o s pentru Domnul, şi,
17
mpreună cu el, două sute de mii tari n putere. Şi din Beniamin, Eliada,
tare n putere şi, mpreună cu ei, arcaşi şi purtători de scuturi mici, două
18
sute de mii. După el, lozabad şi, mpreună cu el, o sută optzeci de mii de
19
puternici la război. A c e ş t i a erau n slujba regelui, n afară de cei pe care
r e g e l e i aşezase n cetăţile ntărite din tot pământul Iudeii.
1
18 Iosaphat a dobândit bogăţie şi slavă multă şi sa ncuscrit cu casa lui
2
Achaab. Şi sa coborât, după câţiva ani, la A c h a a b n Samaria, iar A c h a a b
a jertfit, n cinstea lui şi a poporului care era cu el, oi şi vite multe şi
la amăgit să meargă mpreună cu el mpotriva cetăţii Ramoth din Galaad.
3
A c h a a b , regele lui Israel, a zis către Iosaphat, r e g e l e lui luda: „ V i n o cu
mine la Ramoth din G a l a a d ! " Şi el ia zis: „ C u m sunt eu, aşa şi tu; şi cum e
4
poporul tău, aşa e şi poporul m e u mpreună cu tine la r ă z b o i ! " Şi Iosaphat
17,16 „zelos": προθυµούµενος. O altă posibilă traducere ar fi „voluntar", nsă varianta

noastră insistă pe zelul pe care războinicul l arată n slujba Domnului. Amasias nu este
pur şi simplu un voluntar, n sensul modern al termenului, n armata lui Iuda.
17,19 Războinicii enumeraţi aici fac parte din corpul de armată imediat subordonat
regelui, la Ierusalim.
18.2 nţelegerea cu Iosaphat sa Încheiat spre sfârşitul domniei lui Achaab, la trei ani
după ultimul război cu Siria. Alianţa propriuzisă, anterioară, nui implica numai pe
suveranii din luda şi Israel, ci şi pe regii din ţinuturile nvecinate, inclusiv Damascul,
mpotriva invaziei mpăratului Salmanasar al Asiriei (853 Î.H.). nţelegerea cu Iosaphat
mpotriva Siriei survine după retragerea lui Salmanasar 111, • „a coborât": gr. κατέβη.
Verbul comportă multiple interpretări. Una ar fi de ordin strict geografic: Samaria este
situată la o altitudine mai mică, la câmpie, faţă de Ierusalim. Alta, de ordin simbolic:
Cronistul ar insista asupra legitimităţii religioase şi poliiice a Ierusalimului faţă de
Samaria, capitală recentă a unui stat apostat. • Rammothul Galaadului era o cetate
strategică din teritoriul lui Gad, la est de Iordan, servind ca avanpost n conflictul siro
israelit, A fost menţionat ca cetate de scăpare n Deut. 4,43 şi Iis, Nav. 20,8 (sub
numele „Aremoth").
18.3 Iosaphat propune ca alianţa să se Încheie de pe poziţii de egalitate.
18.4 „a căuta": gr. ζητέω. Sensul precis este, n acest context, „a consulta, a ntreba".
Am lăsat nsă versiunea literală pentru că la 2Par. 18,6 traducătorul L X X foloseşte
έπιζητέω, pe care lam tradus prin „a întreba".
5
a [ m a i ] zis către r e g e l e lui Israel: „CautăL nsă astăzi pe D o m n u l . " Şi
r e g e l e lui Israel ia adunat pe profeţi, patru sute de bărbaţi, şi lea zis: „ S ă
mă duc n Ramothului din Galaad la război ori să mai z ă b o v e s c ? " Şi au zis:
6
„Suiete şi D u m n e z e u l va da n mâinile regelui." Şi Iosaphat a zis: „ N u
7
se mai află pe aici vreun profet al Domnului pe care să l ntrebăm?" Şi
regele Iui Israel a zis către Iosaphat: „ M a i este un om prin care ÎI putem
căuta pe D o m n u l , dar l urăsc, pentru că numi profeţeşte de bine, ci, n
toate z i l e l e lui, [numai] de rău: acesta e Michaia, fiul lui lemla". Şi Iosaphat
8
a zis: „ S ă nu vorbească regele aşa!" Şi a chemat regele lui Israel un eunuc
9
şi ia zis: „ R e p e d e , [adu1 p e ] Michaia, fiul lui lemla," Iar r e g e l e Iui Israel
şi Iosaphat, r e g e l e Iui luda, aşezaţi fiecare pe tronul său şi mbrăcaţi cu
mantii, au stat n locul larg din faţa porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau
10
naintea lor. Şi Sedekia, fiul lui Chanana, şia făcut nişte coarne de fier şi
a zis: „ A ş a vorbeşte D o m n u l : « C u acestea v e i mpunge Siria, până se va
11
sfârşi.»" Şi toţi profeţii profeţeau astfel, zicând: „Suiete la Ramoth din
12
Galaad şi ţi va m e r g e bine, căci D o m n u l l va da n mâinile regelui."
Solul care plecase să1 cheme pe M i c h a i a ia grăit, zicând: „Iată, profeţii au
grăit ntrun glas de bine pentru rege. Să fie şi cuvintele tale ca ale unuia
13
dintre ei, şi să grăieşti de bine." D a r M i c h a i a a zis: „ V i u este D o m n u l :
14
orice mi va spune Dumnezeu, aceea v o i grăi," Şi a venit dinaintea
regelui şi r e g e l e ia z i s : „ M i c h a i a , oare să mă duc mpotriva Ramothului din
Galaad, la război ori să mai z ă b o v e s c ? " Şi acela a zis: „Suiete şiţi va
15
m e r g e bine: v o r fi daţi n mâinile voastre." Şi r e g e l e ia zis: „ D e câte ori
16
să te jur sămi grăieşti numai adevărul n numele D o m n u l u i ? " Şi el a zis:
„ I a m văzut pe [ c e i d i n ] Israel risipiţi prin munţi, ca oile care nu au păstor.
18,8 „eunuc": gr. ευνούχος. TM are sărs. Cuvântul ebraic are o etimologie incertă,
fiind probabil derivat de la un termen asirian care nsemna „cel care este cap [pentru
rege]". Semnificaţia originară este „curtean, funcţionar regal". Abia un sens secundar
din ebraică indică faptul că aceşti oameni de ncredere ai regelui erau şi castraţi. Ε greu
de stabilit n ce măsură diversele ocurenţe ale termenului ευνούχος din LXX ntrunesc
ambele sensuri.
18,10 Coarnele simbolizau puterea. Sedekia, profetul fals, ncerca astfel săşi convingă
şi săşi ncurajeze suveranul. Utilizarea unui „material auxiliar" n reprezentaţia pro-
fetică era un fapt destul de frecvent, dacă ne gândim de exemplu Ia Ieremia purtând un
jug pe gât.
18.14 n ciuda ndârjirii sale, Michaia se mulţumeşte, n primă instanţă, să spună ce vrea
să audă regele. Indicaţia de scenă lipseşte, dar tonul ironic al profetului este imediat nţe-
les de suveran, aşa cum rezultă n continuare.
18.15 „să te jur": i.e. „säte leg prin jurământ".
Şi a zis D o m n u l : « N u au căpetenie! Să se ntoarcă fiecare la casa lui n

17
pace.»" Şi r e g e l e lui Israel a zis către losaphat: „ N u ţiam spus eu că
18
numi profeţeşte de bine, ci numai de rău?" Şi [ M i c h a i a ] a zis: „ N u i aşa!
Ascultaţi cuvântul D o m n u l u i ! Lam văzut pe D o m n u l şezând pe tronul Său
19
şi toată oştirea cerului stând dea dreapta şi dea stânga Lui. Şi a zis
D o m n u l : «Cine1 va nşela pe A c h a a b , r e g e l e lui Israel, ca să se suie şi să
cadă n R a m o t h G a l a a d ? » Şi unul grăia ntrun fel şi altul grăia ntralt fel.
20
Şi a ieşit duhul şi a stat n faţa D o m n u l u i şi a zis: « E u l v o i nşela.» Şi
21
Domnul a zis: « n ce f e l ? » Şi a zis: « V o i merge şi v o i fi duh mincinos n
gura tuturor profeţilor l u i . » Şi [ D o m n u l ] a zis: « V e i nşela şi v e i izbândi.
22
Dute şi fă a ş a ! » Iar acum, iată, D o m n u l a pus duh mincinos n gura
23
tuturor acestor profeţi ai tăi, şi D o m n u l a grăit de rău asupra ta." Atunci
Sedekia, fiul lui Chanana, sa apropiat şi la lovit pe M i c h a i a peste obraz şi
ia zis: „ P e ce cale sa furişat duhul Domnului de la mine, ca săţi
24
grăiască?" Şi M i c h a i a a z i s : „Iată, v e i v e d e a n ziua n care v e i intra n
25
tainiţa tainiţei ca să te ascunzi." Şi regele lui Israel a zis: „Luaţi1 pe
M i c h a i a şi duceţi1 napoi la Emer, căpetenia cetăţii, şi la Ioas căpetenia,
18,18 „oştirea cerului" (gr. δύναµις ουρανού) este alcătuită din fiinţe ngereşti. n
scrierile profetice şi apocaliptice, expresia este pusă n legătură cu atributul divin,
Sabaoth, „Domnul oştirilor".
18.21 „vei izbândi": verbul δύνοµαι primeşte aici toate cele trei sensuri: „a primi
puterea", „a duce la bun sfârşit o nsărcinare" şi „a vorbi convingător". Dumnezeu şi
nvesteşte duhul cu putere (δύναµις), ca acesta să reuşească n misiunea asumată, adică
să1 convingă pe rege. • Această scenă din vedenie este, de bună seama, o interpretare
populară a evenimentului.
18.22 Michaia dezvăluie planul lui Dumnezeu: profeţii spun de bine, dar de fapt
Dumnezeu are alte planuri.
18.23 Lovitura peste obraz arăta că Michaia este mincinos. Flavius losephus, Al. 8,15,4,
explică pe larg gestul lui Sedekia, falsul profet: acesta l acuză pe Michaia de minciună
şi, pentru aşi ntări acuzaţia, l loveşte pe cel dintâi peste falcă. Sedekia susţine că fapta
aceasta nu ar fi trecut nedepsită pe loc dacă Michaia ar fi spus adevărul şi invocă aici
ntâmplarea relatată la 3Rg. 13,4: lui Ieroboam ia paralizat mâna n clipa n care a vrut
să l lovească pe un profet. • „sa furişat": gr. παρήλθεν. Verbul παρέρχοµαι nseamnă
pur şi simplu „a trece pe lângă". Aici nsă, construcţia specială cu genitivul (παρ'έµού)
indică faptul că duhul adevărului l părăseşte pe Sedekia, ca să intre n Michaia. Având
n vedere importanţa scripturistică a verbului n cauză, pe de o parte, şi concreteţea
enunţului de faţă, pe de altă parte, am păstrat n traducere verbul românesc „a se furişa",
schimbândui nsă regimul prepoziţional. *
18,25 „duceţi1 napoi": expresia lasă să se nţeleagă că profetul mai stătuse n nchisoare
şi nainte.
2 PARALIPOMENE l8 153
fiul regelui, şi spunei: A ş a z i c e r e g e l e : «Aruncaţi1 pe acesta n temniţă

şi să aibă drept hrană pâinea strâmtorării şi apa strâmtorării, până când mă
27
v o i ntoarce cu p a c e . » " Şi M i c h a i a a zis: „ D a c ă ntradevăr te v e i ntoarce
cu pace, ηa grăit D o m n u l prin mine: ascultaţi, v o i , toate p o p o a r e l e ! "
28
A p o i r e g e l e lui Israel şi Iosaphat, r e g e l e lui Iuda, sau suit la Ramoth
29
din Galaad. Şi r e g e l e lui Israel a zis către Iosaphat: „ A m să mă ascund
[sub alte veşminte] şi am să intru n luptă, iar tu mbracă veşmântul m e u . "
Şi regele lui Israel sa ascuns [sub alte veşminte] şi a intrat n l u p t ă . 3 0 R e g e l e
Siriei poruncise căpeteniilor carelor ce erau cu el, zicând: „ N u luptaţi nici
31
cu mic, nici cu mare, ci numai cu r e g e l e lui Israel." Şi a fost aşa: când
lau văzut căpeteniile carelor pe Iosaphat, au zis: „ [ A c e s t a ] este r e g e l e lui
Israel" şi lau nconjurat, ca să se lupte [cu e l ] . D a r Iosaphat a strigat şi
D o m n u l la scăpat şi D u m n e z e u ia ndepărtat de la e l . 3 2 Şi a fost aşa: când
au văzut căpeteniile carelor că [acela] nu era regele Iui Israel, sau
33
ndepărtat de la el. D a r un bărbat [şi] a ntins arcul şi, ţintind bine, ia
străpuns regelui lui Israel pieptul chiar prin mijloc. Atunci [ A c h a a b ] ia zis
34
vizitiului: „ntoarceţi mâna şi scoatemă din luptă, căci sunt rănit." Şi
18.26 Schimbarea persoanei verbelor de la un verset la celălalt (a doua plural n

2Par. 18,25: „luaţi": gr. λάβετε, în a doua singular în 18,26: „spune": gr. έρεις), precum
şi prezenţa verbului αποστρέφω, „a duce napoi", dovedesc că regele i se adresează
slujbaşului trimis săI aducă din nchisoare pe Michaia (cf 2Par. 18,8). Aceeaşi inter-
pretare şi la Flavius losephus, AI 8,15,4.
18.27 Ultimele cuvinte ale lui Michaia, fiul lui lemla, „ascultaţi, toate popoarele" sunt
primele cuvinte ale profeţiei lui Michaia din Moreşet ( L X X Μορασθι), profet care a
trăit la un secol după fiul lui lemla. Pasajul corespunzător din 3Rg. 22,28 nu conţine
această invocaţie şi, n contextul din 2Par., ea este cel puţin stranie. Ultimele două
argumente au condus la ipoteza că invocaţia din 2Par. a fost adăugată ulterior primei
redactări şi se datorează omonimiei celor doi profeţi.
18.29 „tu mbracă veşmântul meu": TM are „tu mbracăţi veşmintele tale". Desfăşu-
rarea evenimentelor sugerează că versiunea L X X (sau textul ebraic care a stat la baza ei)
e mai logică.
18.30 Flavius losephus, Al 8,15,5, relatează că sirienii, ascultânduşi suveranul, nu au
omorât pe nimeni, deşi lupta a durat toată ziua.
18.33 „(ţintind) bine": TM are Ftummö, care poate nsemna fie „n nevinovăţia lui",
„simplitate", fie, cum a nţeles L X X , „la perfecţie". • „ia străpuns... mijloc": litt, „la
străpuns pe regele lui Israel ntre plămân şi platoşă". La fel şi la 3Rg. 22,33,
18.34 nteţirea luptei l mpiedică pe rege să se retragă dintro bătălie n care exemplul
personal era esenţial. 2Par. nu mai relatează, ca pasajul corespondent din 3Rg, 22,3738,
ntoarcerea la Samaria şi mplinirea profeţiei lui Ilie din 3Rg. 20,24,
lupta sa ntors n ziua aceea, iar regele lui Israel a stat n car, până seara,
mpotriva Siriei, şi a murit la apusul soarelui,
1
19 Şi losaphat, r e g e l e Iui Iuda, sa ntors cu pace la casa lui, la
I e r u s a l i m . 2 Şi ia ieşit n ntâmpinare Iu, [fiul] lui A n a n i profetul, şi ia z i s :
„ R e g e losaphat, ajuţi tu oare pe un păcătos, sau teai mprietenit cu cel urât
3
de D o m n u l ? De aceea a fost asupra ta mânia de la D o m n u l . Totuşi sau
găsit n tine şi lucruri bune, pentru că ai desfiinţat dumbrăvile de pe pămân-
4
tul lui luda şi ţai ndreptat inima ca săL cauţi pe D o m n u l . " Şi losaphat a
locuit n Ierusalim, şi a ieşit din nou n popor, din Bersabea până la muntele
5
Efraim, şi ia ntors spre D o m n u l D u m n e z e u l părinţilor lor. Şi a pus
judecători n toate cetăţile ntărite ale lui luda, din cetate n c e t a t e , 6 şi a zis
judecătorilor: „ V e d e ţ i ce faceţi, fiindcă nu pentru om judecaţi v o i , ci pentru
Domnul şi cu v o i [sunt] cuvintele j u d e c ă ţ i i . 7 Şi acum, să fie fiica de Domnul
asupra voastră şi să păziţi şi să mpliniţi, pentru că la D o m n u l Dumnezeul
8
nostru nu este nedreptate, nici părtinire, nici luare de mită." C ă c i n
Ierusalim losaphat a pus pe [unii dintre] preoţi şi leviţi şi capi de familie ai
lui Israel [să ţină] judecata Domnului şi săi j u d e c e pe locuitorii din
9
Ierusalim. Şi lea poruncit, zicând: „ A ş a să faceţi: cu frică de D o m n u l , cu
10
adevăr şi cu inimă deplină. Şi oricine v i n e la v o i dintre fraţii voştri
193 „lucruri": gr. λόγοι. Termenul grecesc nsumează cuvintele regelui şi faptele
acestuia. • „ai desfiinţat": TM are „ai ars".
19,4 losaphat pleacă din Ierusalim („iese n popor", adică n ţară), ntrun nou efort de
convertire a populaţiei la religia oficială şi de consolidare a reformei juridice implicite.
• Pluralul pronumelor din a doua propoziţie reia singularul colectiv al termenului
„popor" (λαός) din prima propoziţie.
19.6 „cu voi [sunt] cuvintele judecăţii": TM are litt, „cu voi n cuvintele judecăţii", ceea
ce a dus la explicitări de tipul „ , . . (Domnul) care este/ca să fie cu voi, când daţi
sentinţe" (BJ, T O B ) . • „cuvintele judecaţii": gr. λόγοι κρίσεως, adică sentinţele.
19.7 Garanţia unei judecăţi drepte este „frica de Dumnezeu" (φό βος θεού). • „părtinire":
gr, θαυµάσαι πρόσωπον (litt, „a respecta/admira faţa [omului]"). De fapt, losaphat le
cere judecătorilor să fie imparţiali şi neimpresionabili.
19.8 Prin Judecata Domnului", comentatorii nţeleg o curte supremă de justiţie,
losaphat ntemeiază la Ierusalim un asemenea organism judiciar, prezidat de autorităţi
sacerdotale, care să rezolve cauzele rămase nerezolvate n tribunalele din provincie.
19.9 „inimă deplină", i.e. cu integritate,
19.10 Expresia „fraţii voştri" i desemnează, după unii comentatori, pe colegii judecători
de rang inferior din provincii, nu direct pe mpricinaţi. nalta curte de justiţie avea prin
urmare un important rol consultativ. • „ntre sânge şi sânge": se referă la pricinile de
locuitori n cetăţile lor, pentru judecată ntre sânge şi sânge, ntre rânduială
şi poruncă, ndreptări şi hotărâri, v o i să alegeţi pentru ei, ca să nu păcă
tuiască mpotriva Domnului şi să nu fie mânia L u i asupra voastră şi a
11
fraţilor voştri. A ş a să faceţi şi să nu păcătuiţi. Şi, iată, A m a r i a preotul va
fi maimarele peste v o i n toate pricinile Domnului, iar Zabdia, fiul lui
Ismael, maimarele peste casa Iui luda, pentru toate pricinile regelui, iar
scribii şi leviţu v o r fi dinaintea voastră. Fiţi tari şi mpliniţi, şi D o m n u l să
fie cu cel bun."
1
20 După aceea, fiii lui M o a b şi fiii Iui A m m o n şi, mpreună cu ei, unii
dintre minei au venit asupra lui Iosaphat cu r ă z b o i . 2 Şi au venit unii şi iau
dat de veste Iui Iosaphat, zicând: „ V i n e asupra ta o mulţime numeroasă de
d i n c o l o de mare, din Siria, şi, iată, sunt [deja] n Asasanthamar (aceasta este
3
Engaddi)." Iosaphat sa speriat şi sa pus să1 caute pe D o m n u l şi a vestit
4
post n ntregul luda. Şi sa adunat luda ca săL caute pe D o m n u l şi din
5
toate cetăţile Iui Iuda au venit săL caute pe Domnul. Şi Iosaphat sa
ridicat n adunarea lui luda din Ierusalim, n Casa Domnului, n faţa curţii
omor. • „hotărâri": se referă, probabil, la jurisprudenţă, ca şi ebr. miepă

m. ntreaga
frază e un anacolut Ea sună aşa n L X X ; „Tot omul, judecata cea venit la voi, a fraţilor
voştri care locuiesc n cetăţile lor, n mijlocul sângelui sânge şi n mijlocul hotărârii, şi al
poruncii, şi al ndreptărilor, şi al judecăţilor veţi alege lor etc.".
19,11 „Pricinile Domnului" reprezintă cauzele religioase, iar „pricinile regelui", cauzele
civile. • „scribii şi leviţii": TM are un text oarecum neclar, care sar putea nţelege
„leviţii ca scribi/judecători secundari".
20.1 Bătălia lui Iosaphat cu moabiţii şi ammoniţii este ulterioară alianţei cu Ioram, regele
lui Israel, fiul lui Achab, mpotriva moabiţilor (cf. 4Rg. 3). • „mineii", gr. Μιναιοι: n
TM mëhâ'ammômm, „dintre ammoniţi", ceea ce nu are sens. Traducătorii restituie un
etnonim nesigur „meoniţi/maoniţi" cu ajutorul L X X , punându1 n legătură cu toponimul
Ma 'ăn, de la est de Petra, n Transiordania.
20.2 „dincolo de mare": este vorba despre Marea Moartă. • „Engaddi": 'Ëyn-gedhï (în
T M ) era o oază la vest de Marea Moartă, n teritoriul lui luda, loc ideal de refugiu,
datorită terenului accidentat şi solului fertil. Şi David se ascunsese aici ( l R g . 24,1).
Excavaţiile din 1949 au scos la lumină câteva fortăreţe n regiune. De aceea, „din Siria"
(ebr. 'Aram) nu are sens şi sa propus emendarea n „din Edom": confuzia ntre ' R M şi
' D M este frecventă,
203 Prin postul instituit ocazional, Iosaphat cheamă la pocăinţă, dar mai ales speră să
primească ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu.
20,5 „Curtea cea nouă" era aceeaşi cu cea pomenită la 2Par, 4,9 drept „curtea mare",
accesibilă oricui, chiar şi femeilor. Faţă de curtea Cortului instituită de Moise, curtea cea
mare, făcută de Solomon, era o noutate. De aceea, „curtea cea nouă".
Î56 2 PARALIPOMENE 20
celei noi, şi a zis: „ D o a m n e , Dumnezeul părinţilor noştri, oare nu eşti Tu

Dumnezeu n cer şi nu domneşti Tu peste toţi regii neamurilor şi nu n mâna
7
Ta este puterea stăpânirii, ncât nimic nuŢi poate sta mpotrivă? O a r e nu
eşti Tu Domnul care ia nimicit pe locuitorii ţării acesteia din faţa poporului
T ă u Israel şi iai dato seminţiei lui A v r a a m , cel iubit de T i n e , până n v e a c ?
8
Şi sau sălăşluit n ea şi au zidit n ea lăcaş sfânt pentru numele Tău,
9
zicând: « D a c ă v i n asupra noastră nenorociri, sabie, judecată, moarte, foa-
mete, şi v o m sta naintea Casei acesteia şi naintea Ta pentru că numele
T ă u e peste Casa aceasta şi v o m striga către T i n e din strâmtorarea
10
[noastră], Tu ne v e i auzi şi ne v e i i z b ă v i . » Şi acum, iată, ftii lui A m m o n
şi ai lui M o a b şi [ c e i d i n ] muntele Seir, pe la care nu iai ngăduit lui Israel
să treacă atunci când au ieşit ei din pământului Egiptului, ci de la care sau
11
abătut şi nu iau nimicit, acum, iată, ncearcă să ne scoată [ ş i ] să ne
12
alunge din moştenirea pe care neai dato. D o a m n e , Dumnezeul nostru,
pe ei nui j u d e c i ? C ă c i noi nu a v e m tăria să ne m p o t r i v i m acestei mari
mulţimi care v i n e asupra noastră şi nu v e d e m ce altceva să facem cu ei
13
decât să ne ndreptăm ochii către T i n e . " Şi ntregul luda stătea naintea
14
Domnului, [chiar] şi c o p i i i şi f e m e i l e lor. Şi peste O z i e l , fiul lui Zaharia,
dintre fiii lui Banaias, dintre fiii lui Eleel al lui Manthania levitul, dintre fiii
15
lui Asaph, a fost duhul Domnului n adunare şi a zis: „Ascultaţi, V
o i toţi
cei din Iuda şi locuitori din Ierusalim şi [tu], rege losaphat, aşa spune
D o m n u l către v o i : « N u vă temeţi, nu vă nspăimântaţi n faţa acestei mari
16
mulţimi, pentru că nu a voastră este lupta, ci a lui Dumnezeu. Coborâţi
20.9 Judecată", gr. κρίσις. n tratatele de medicină elenistice are sensul de „boală
grea". Desemnează „momentul decisiv al unei boli, punct critic, criză". TM are Jude-
cată/osândă".
20.10 Muntele Seir se afla n teritoriul lui Edom (cf. Gen. 32,4). Locuitorii de acolo
participă la alianţa ammoniţilor şi moabiţilor,
20.14 Acest Oziel nu mai apare n alt loc. Unii comentatori sunt de părere că strămoşul
lui, Manthanias levitul, ar fi una şi aceeaşi persoană cu Nathanias de la IPar. 25,2.
20.15 „luptă": gr. παράταξις. Cuvântul are o sferă semantică mai largă, nsemnând
iniţial „linie de bătaie" ca apoi să nglobeze orice fel de pregătire a luptei. Cuvântul
sugerează că lupta intră n mai vastul plan divin.
20,1617 Povârnişul Asas era o pantă situată Ia nord de 'Ëyn Gedh, Toponimul Asas
aminteşte de Asasanthamar (Ëyn Gedh), de mai sus (2Par. 20,2). • Deşertul Ieremiel,
menţionai doar aici, poate fi un substitut pentru deşertul Thecoe sau, mai degrabă, o
parte din acesta, situată la sudest de Ierusalim, la vest de Marea Moartă şi la nord de
'Ëyn Gedh. • „nţelegeţi aceasta": TM are „Veniţi şi staţi".
2 P A R A L I P O M E N E 20 157
mâine asupra lor: iată, ei suie povârnişul Asas, şi v o i i veţi găsi la capătul
17
râului din pustiul leremiel. Nu v o i aveţi de luptat. nţelegeţi aceasta şi
vedeţi că izbăvirea Domnului e cu v o i , Iuda şi Ierusalim. Nu vă temeţi, nu
vă nspăimântaţi să ieşiţi mâine n ntâmpinarea lor şi D o m n u l [ v a fi] cu
18
voi.»" Şi losaphat şia plecat faţa şi ntregul Iuda şi locuitorii din
19
Ierusalim au căzut naintea Domnului, ca să se nchine. Şi sau ridicat
leviţu dintre fiu lui Caath şi dintre ftü lui C o r e ca săL laude pe D o m n u l
Dumnezeul lui Israel cu glas mare şi nalt.
20
[ O a m e n i i ] sau trezit n zori şi au ieşit spre pustiul T h e c o e şi, când
ieşeau, losaphat sa oprit şi a strigat: „Ascultaţimă, v o i cei din Iuda şi
locuitori din Ierusalim! ncredeţvă n D o m n u l Dumnezeul vostru şi va fi
după ncrederea voastră; ncredeţivă n profetul Lui şi vă va m e r g e b i n e ! "
21
Şi sa sfătuit cu poporul şi a pus cântăreţii de psalmi şi de imnuri să
mulţumească şi să laude cele sfinte, mergând naintea oştirii. Şi ei ziceau:
„Lăudaţi1 pe D o m n u l , că n v e a c este mila L u i , "

22
Şi când au nceput ei lauda şi mulţumirea, D o m n u l ia făcut pe ftü lui
A m m o n să se lupte cu cei din M o a b şi cu cei din muntele Seir, care
23
veniseră asupra lui luda, şi ia pus pe fugă. Şi fiii lui A m m o n şi ai lui
M o a b sau ridicat asupra locuitorilor din muntele Seir, ca săi nimicească şi
săi stârpească. Şi când au isprăvit cu locuitorii din Seir, sau ridicat unii
24
mpotriva celorlalţi, ca să se nimicească. Şi a ajuns Iuda pe culmea de
unde se v e d e a pustiul şi a privit şi a văzut mulţimea şi, iată, toţi erau morţi,
25
căzuţi la pământ, şi nu scăpase nici unul. Şi losaphat şi poporul lui sau
dus săşi ia prăzile şi au găsit turme multe şi provizii, şi prăzi, şi vase de
preţ şi leau prădat. Şi a fost aşa; timp de trei z i l e au luat ei prăzi, căci erau
20,18 „şia plecat faţa": TM are „sa prosternat cu faţa la pământ".

20,20 „n profetul": TM are „n profeţii".
20,22 Textul L X X este mai vag decât T M , unde se sugerează că Dumnezeu lea trimis
aliaţilor o provocare din exterior. Versetul următor descrie cu mai multă precizie
evenimentele, pledează pentru o nenţelegere internă taberei aliate, fără nsă a indica n
mod specific o cauză sau măcar vreun pretext. Omiţând prezentarea cauzei, Cronistul
insistă asupra intervenţiei providenţiale. • „ia pus pe fugă": gr. έτροπώθησαν (litt, „au
fost puşi pe fugă").
20.24 „culmea de unde se vedea pustiul": gr. σκοπιά, adică „punct de observaţie". Am
optat pentru această traducere spre a nu pierde cei doi poli semantici ai cuvântului:
„punct de observaţie" şi „nălţime".
20.25 „şi leau prădat": TM adaugă „de nu le mai puteau duce".
158 2 P A R A L I P O M E N E 20
multe. Şi n ziua a patra sau adunat n V a l e a Binecuvântării, căci a c o l o

Lau binecuvântat pe D o m n u l . De aceea au chemat locul acela „ V a l e a
27
Binecuvântării" până n ziua de astăzi. Şi toţi cei din Iuda sau ntors Ia
Ierusalim şi Iosaphat [ m e r g e a ] n fruntea lor cu bucurie mare, pentru că
28
D o m n u l Iea dat bucurie n faţa vrăjmaşilor lor; şi au intrat n Ierusalim
29
[cântând] din nabla, din kinyra şi trâmbiţe, până la Casa Domnului. Şi a
fost spaimă mare de la D o m n u l peste toate d o m n i i l e pământului, când au
30
auzit că D o m n u l [nsuşi] a luptat cu vrăjmaşii lui I s r a e l . Şi sa făcut pace
n d o m n i a lui Iosaphat şi Dumnezeul lui ia dat odihnă de jur mprejur.
31
Iosaphat era de treizeci şi cinci de ani când a ajuns rege peste Iuda şi a
domnit douăzeci şi cinci de ani n Ierusalim. Şi numele mamei sale era
32
A z u b a , fiica lui S a l i . Şi a umblat pe căile tatălui său A s a şi nu sa abătut
33
din a făptui ce este drept naintea Domnului. D a r nălţimile mai erau
n c ă poporul nuşi ndreptase de tot inima către Domnul Dumnezeul
34
părinţilor lor. Şi celelalte ntâmplări ale lui Iosaphat, c e l e dintâi şi c e l e
din urmă, iată, sunt scrise n Cuvintele lui Iu al lui A n a n i , care lea scris n
Cartea regilor lui Israel.
35
După aceea Iosaphat, r e g e l e lui Iuda, i sa alăturat lui O c h o z i a , r e g e l e
36
lui Israel (şi acesta era un n e l e g i u i t ) . Şi sa dus la acesta ca să facă nişte
20,26 „Valea Binecuvântării": TM are b'răkkhăh. A fost identificată cu actualul Wadi

Bereikut, situat ntre Ierusalim şi Hebron, Ia vest de Thecoe.
20,31 „Iosaphat": TM adaugă „fiul lui 'Ăsâ "'.
20,34 Profetul Iu (Iehu n T M ) al lui Anani consemnează n scris faptele şi cuvintele
( λ ό γ ο ι ) regelui Iosaphat la nceput ntro cronică privată, simple „istorisiri" (λόγοι), pe
care apoi o transcrie n cronica oficială (βιβλίον) a regatului lui luda. „Israel" este
folosit aici coextensiv şi propagandistic pentru a desemna de fapt numai Regatul de Sud,
al lui Iuda, singurul legitim n viziunea Cronistului.
20,36 Dacă se admite ipoteza că Tharsis desemna un loc, o ţară din bazinul medite-
ranean, eventual Spania, nu este clar cum vor fi ajuns până acolo corăbiile lui Iosaphat,
construite n Gasiongaber ('EfönGebher), la Marea Roşie. Unii comentatori au propus
ipoteza ocolirii Africii, alţii pe aceea a existenţei unor canale artificiale de comunicaţie
ntre Marea Roşie şi Marea Mediterană, alţii au fost de părere că autorul va fi făcut o
greşeală de redactare. Cea din urmă presupunere este puţin plauzibilă, având n vedere şi
faptul că Tharsis era, n viziunea biblică, punctul terminus al călătoriei considerate cea
mai dificilă şi mai lungă. • Cronistul plasează la sfârşit relatarea alianţei dintre Iosaphat
şi Ochozia, după formula consacrată ce rezumă domnia regelui şi indică sursele de inspi-
raţie istorică. Faptul acesta nu este, cu siguranţă, o scăpare a Cronistului sau o dovadă a
originalităţii sale de ordin compoziţional. Expedierea n doar trei versete a unui act
corăbii, cu care să meargă Ia Tharsis; şi a făcut corăbiile n Gasiongaber.

37
Şi Eliezer, fiul lui D o d i a din Marisa, a profeţit mpotriva lui losaphat,
zicând: „Pentru că teai mprietenit cu O c h o z i a , D o m n u l ţia lovit lucrarea
şi ţi sau sfărâmat c o r ă b i i l e . " Şi ηa putut să meargă la Tharsis.
1
21 losaphat sa culcat alături de părinţii săi şi a fost ngropat la un loc
cu părinţii săi, n cetatea lui D a v i d , şi loram, fiul său, a ajuns r e g e n locul
2
lui. Şi acesta avea şase fraţi, fii ai lui losaphat: A z a r i a , şi Iiel, şi Zacharia,
şi A z a r i a , şi M i c h a e l , şi Saphatia. T o ţ i aceştia au fost fiii lui losaphat,
3
regele Iui Iuda. Şi tatăl lor lea dat daruri multe, argint şi aur şi arme, şi
cetăţi cu ziduri n Iuda. D a r d o m n i a ia dato lui loram, pentru că acesta a
4
fost ntâiulnăscut. Şi loram sa ridicat la d o m n i e şi sa ntărit şi ia omorât
5
cu sabia pe toţi fraţii săi şi [ p e unii] dintre căpeteniile lui Israel. loram
avea treizeci şi doi de ani când a ajuns să domnească şi a fost rege la
6
Ierusalim v r e m e de opt ani. Şi a umblat pe calea regilor Iui Israel, cum
istoric important se datorează opţiunii politice a autorului, care nu vedea cu ochi buni
alianţa lui Iuda, statul legitim al lui Y H W H , cu regatul apostat al lui Israel.
21.1 loram, al cincilea rege al Iui Iuda, a domnit ntre cea 848841 .H. Domnia lui,
compromisă de căsătoria cu Athalia, fiica regelui Achaab al Israelului, a fost marcată de
importante pierderi teritoriale, prin revolta supuşilor edomiţi şi prin invaziile filistenilor
şi arabilor,
21.2 n TM nu este precizat numărul fraţilor lui loram, dar apar uşoare diferenţe ntre
'Azafyăh şi 'Azareyähü, de fapt variante ale aceluiaşi nume. L X X unifică numele celor
doi fraţi sub forma „Azarias", indicând nsă cu precizie numărul total al fiilor lui
losaphat. • „regele lui luda": TM are „regele lui Israel", n sensul pe care l dă Cronistul
acestui etnonim: adevăratul Israel, adică regatul de sud, cu capitala la Ierusalim.
213 losaphat putea săşi desemneze pe oricare dintre fii ca succesor la domnie. Preferă
nsă varianta tradiţională şi l alege pe loram, ntâiulnăscut, nsă, pentru a aplana
eventualele nemulţumiri ale celorlalţi fii, Ie oferă daruri şi posesiuni. • „arme": TM are
„giuvaeruri". • Am tradus πόλεις τετειχισµέναι prin „cetăţi cu ziduri", pentru a le
deosebi de cetăţile de provizii, la rândul lor fortificate. Cronistul se referă aici la
sistemul de cetăţi defensive fortificate din Iuda.
21.4 Comportamentul lui loram faţă de fraţii Iui trebuie să se fi datorat unei anumite
opoziţii a acestora. Unii comentatori preferă ipoteza unui conflict major de interese
dinastice, alţii sunt de părere că opoziţia fraţilor lui loram ar fi avut motive religioase,
ntrucât noul rege al lui Iuda derapase de la tradiţia iahvistă, pe care o urmau, probabil,
fraţii lui.
21.5 „opt ani": 848841.
160 2 PARALIPOMENE 2l
făcuse şi casa Iui A c h a a b , căci o fiică a Iui A c h a a b i era nevastă; şi a făcut

7
ce este rău naintea Domnului. Dar D o m n u l nu a voit nimicirea casei lui
D a v i d , datorită legământului pe care l făcuse cu D a v i d , căci i spusese căi
8
va da o făclie, lui şi fiilor lui n toate z i l e l e . n zilele acelea, Edomul sa
9
rupt de Iuda şi [ e d o m i ţ i i ] şiau pus un rege peste ei. Şi sa dus Ioram
mpreună cu căpeteniile sale şi toată călărimea era cu el. Şi a fost aşa: sa
sculat noaptea şi ia lovit pe edomiţii dimprejurul lui şi pe căpeteniile
10
carelor, iar poporul a fugit la corturile sale. D a r Edomul sa rupt de Iuda
până n ziua de astăzi. Şi L o m n a sa rupt de sub mâna lui tot n v r e m e a
11
aceea, pentru că el l părăsise pe D o m n u l D u m n e z e u l părinţilor săi. Căci
el a făcut nălţimi n cetăţile lui luda şi ia adus la curvie pe locuitorii din
12
Ierusalim şi la rătăcire pe Iuda. Şi ia venit o scrisoare de la I l i e profetul,
zicând: „ A ş a vorbeşte Domnul Dumnezeul lui D a v i d , părintele tău: «Pentru
că nu ai umblat pe calea lui Iosaphat, tatăl tău, şi pe căile lui Asa, regele lui
21.8 Flavius losephus, AI 9,5,1, arată că edomiţii Iau detronat mai ntâi pe regele fidel
lui Iuda şi apoi lau instalat pe acest rege dizident. Aşa cum se arată la 3Rg. 22,47, n
Edom nu exista un rege propriuzis, ci un regent care recunoştea suveranitatea regelui de
Ia Ierusalim.
21.9 Ioram a organizat un raid de pedepsire nocturn mpotriva edomiţilor, care nsă na
avut rezultate pe termen lung. Regele de Ia Ierusalim, ezitând să pătrundă mai adânc n
teritoriul inamic, a avut parte de o victorie nesemnificativă şi locală. • „poporul": λαός
desemnează şi n acest context „poporul sub arme" şi se referă, cel mai probabil, la
edomiţii nfrânţi. • „iar poporul a fugit la corturile sale": nu apare n T M .
21.10 Am tradus prin „dar" adversativ puternic conjuncţia tccâ de la nceputul versetului.
Ea face legătura ntre un enunţ cu nţeles concesiv (v.9: „cu toate că Ioram ia bătut
pe edomiţi") şi un enunţ asertiv simplu (v.10: „totui edomiţii sunt rupţi de luda").
• „Lomna" ( T M are Libh'năh), cetate din Sephela, cucerită de lisus Nave (lis. Nav.
10,29) şi dată preoţilor. Inspirată de exemplul edomiţilor, cetatea Libna şi ţinutul din
vecinătatea ei {cf. Flavius losephus, AI 9,5,1) ncearcă săşi cucerească independenţa
faţă de regatul iudeu.
21.11 „n cetăţile lui Iuda": TM are ,,pe munţii lui Iuda". • „a adus la curvie":
gr. έξεπόρνευσεν. Prin „curvie" se nţelege prostituţia de ordin spiritual, adică nchi-
narea la idoli. Ceea ce nu exclude prostituţia sacră practicată n templele păgâne. • „ia
adus Ia rătăcire": gr. άπεπλάνησεν. Am tradus astfel din motive de simetrie stilistică.
Verbul are sens factitiv şi are semnificaţia concretă: „a duce pe un drum greşit", „a
ndepărta de la calea cea bună".
21.12 Unii comentatori sunt de părere că scrisoarea a fost scrisă de Elise, nu de llie
(Ηλίας), aşa cum susţine versetul nostru, pentru că Ilie sa ridicat Ia cer (cf. 4Rg. 2,111)
nainte ca Ioram să se urce pe tron (4Rg. 8,16). Preferăm nsă explicaţia talmudică, ce arată
că Ilie a scris scrisoarea către Ioram nainte de urcarea la cer, sub inspiraţie profetică.
2 PARALIPOMENE 2l 161
13
Iuda, ci ai umblat pe căile regilor lui Israel şi ai adus la curvie pe Iuda şi
pe locuitorii din Ierusalim, precum a preacurvit casa lui A c h a a b , şi iai
14
omorât pe fraţii tăi, fiü tatălui tău, care erau mai buni decât tine, iată,
D o m n u l te va izbi cu lovitură puternică n poporul tău şi n fiii tăi şi n
15
nevestele tale şi n tot avutul tău, iar tu [ v e i c ă d e a ] la slăbiciune rea, la o
boală de pântece, până când ţi v o r ieşi măruntaiele de slăbiciune, de la o zi
16
la a l t a . » " Şi D o m n u l ia sculat asupra lui loram pe Străini, pe arabi şi pe
17
vecinii etiopienilor; şi sau ridicat asupra lui luda şi au pus stăpânire pe el
şi au luat cu ei toată avuţia pe care au găsito n casa regelui, şi pe fiü şi
fiicele lui. Şi lui nu ia mai rămas alt fiu decât O c h o z i a , cel mai mic dintre
18
fiii lui. D u p ă toate acestea, D o m n u l la l o v i t cu o boală de pântece, care
19
nu avea leac. Şi a fost aşa din zi n zi şi, când a venit sorocul, n două zile
ia ieşit pântecele din pricina bolii şi a murit de slăbiciune rea. Şi poporul
20
său nu ia făcut o nmormântare ca nmormântarea părinţilor lui. Avea
treizeci şi doi de ani când a ajuns rege şi a domnit opt ani la Ierusalim. Şi
sa dus fără j a l e şi a fost ngropat n cetatea Iui D a v i d , dar nu n mormintele
regilor.
21.15 Am tradus µαλακία prin „slăbiciune" şi νόσος prin „boală", pentru a respecta
nuanţele din textul grecesc. • Expresia „de la o zi la alta": gr. εξ ηµερών εις ηµέρας
poate fi interpretată şi ca „an după an" (cf. IRg. 1,3) şi „pentru multă vreme".
21.16 „arabi": aceiaşi arabi de la care losaphat primea tribut (2Par. 17,11). Cum loram
sa abătut de la calea tatălui său, Dumnezeu i transformă pe foştii aliaţi n duşmani.
Textul L X X este έπήγειρεν κύριος έπί Ιοραµ τους αλλοφύλους και τους Αραβας και
τους όµορους τών Αίτηιόπων: „Domnul ia stârnit mpotriva lui loram pe filisteni şi pe
arabi i pe vecinii etiopienilor". Am preferat traducerea literală, menţinând conjucţia
copulativă „şi" ntre arabi şi vecinii etiopienilor, deşi Flavius losephus, Al 9,5,3,
vorbeşte ndreptăţit despre arabii din vecinătatea etiopienilor. TM are litt, „arabii care
sunt la mâna kuşiţilor", ceea ce poate nsemna „vecini" sau „supuşi".
21.19 „sorocul, n două zile": litt, „sorocul zilelor două zile". Expresia temporală,
aceeaşi ca la v.15, nu este clară. Vulg. vorbeşte de o perioadă de doi ani, L X X de una de
două zile. Ţinând cont de informaţia de la v. 20 şi de TM (după doi ani), există
posibilitatea ca traducătorii L X X să nu fi exprimat corect sensul expresiei ebraice
originale. * „nu ia făcut o nmormântare ca nmormântarea...": TM are „na aprins
pentru el foc precum făcuse... ".
21.20 Jale": έπαινος (litt. „laudă, elogiu"). Cronistul se referă la doliul oficial şi la
bocetele rituale care nsoţeau nmormântarea unui rege israelii. Termenul grecesc este
adaptat acestei realităţi de traducătorii L X X , pornind de Ia sensul clasic de discurs
funebru.
162 2 P A R A L I P O M E N E 22
1
22 Locuitorii din Ierusalim lau făcut rege pe O c h o z i a , fiul lui cel mic,
n locul lui [ l o r a m ] , pentru că pe toţi cei mai mari i omorâse ceata de
tâlhari care venise asupra lor, arabii şi alimazonii. Şi a ajuns r e g e O c h o z i a ,
2
fiul lui loram, r e g e l e lui I u d a . O c h o z i a avea douăzeci de ani când a ajuns
rege şi a domnit un an n Ierusalim; iar numele m a m e i sale era Gotholia,
3
fiica lui A m b r i . Şi acesta a umblat pe calea casei lui A c h a a b , pentru că
4
mama sa l sfătuia să păcătuască. Şi a făcut ce este rău naintea Domnului,
precum casa lui A c h a a b , pentru că, după moartea tatălui său, ei i erau
5
sfetnici, ca să1 nimicească; şi a umblat după sfaturile lor. Şi sa pornit
mpreună cu loram, fiul lui A c h a a b , la război mpotriva lui A z a e l , regele
6
Siriei, la R a m a din Galaad, iar arcaşii lau rănit pe loram. Şi loram sa
ntors la Iezrael ca să se v i n d e c e de rănile cu care l loviseră sirienii la
Rama, când se lupta cu A z a e l , r e g e l e Siriei. Şi O c h o z i a , fiul lui loram,
22 Corespunde cu 4Rg. 8,2529 şi 9,2129.

22.1 Ochozia, fiul cel mai mic al lui loram, a fost al şaselea rege al regatului lui Iuda şi a
domnit un an, după unii comentatori ntre 841 şi 840 .H., după alţii, ntre 843 şi 842 Î.H.
A colaborat strâns cu unchiul său loram, regele Israelului şi a fost puternic influenţat de
mama sa, Gotholia, descendenta regelui Israelit Ambri (Omri). • „alimazonii": gr.
Αλιµαζονεΐς. TM vorbeşte despre banda care a intrat cu arabii n tabără. n locul
„taberei", L X X pune un nume incert de populaţie: Αλίµαζονεΐς. Având n vedere că n
capitolul anterior erau pomeniţi alături de arabi şi filistenii („popoarele mării") şi că
numele acestei misterioase populaţii poate fi interpretat etimologic n limba greacă
(σλίµα, „mare", şi radicalul ζ ω ν , „a nconjura, a mprejmui"), iam»putea echivala pe
filisteni cu aceşti alimazoni („locuitorii de la/lângă mare").
22.2 „douăzeci de ani": TM are „patruzeci şi doi", cifră imposibilă, fiindcă se spune că
tatăl lui a murit la 40 de ani. 4Rg. 8,26 are „22 de ani".
223 „l sfătuia să păcătuiască": gr. ήν σύµβουλος του άµαρτάνειν (litt. „i era sfetnică
la păcătuire"). La fel, la 22,4: ήσαν αυτοί σύµβουλοι τού έξολεθρεΰσαι αυτόν, „i erau
sfetnici spre pierzanie".
223 Azael, regele Siriei, a fost uzurpatorul lui BenHadad II şi unul dintre principalii
asupritori ai lui Israel sub loram, Iu (Iehu) şi Ochozia. O placă de fildeş cu inscripţia
„[...] fiul lui Arama, pentru Domnul nostru Hazael, n anul [...]" descoperită Ia Arslan
Tash n Siria şi datând din secolul al lXIea .H.., confirmă existenţa acestuia şi,
eventual, faptul că israeliţii i plăteau tribut* Rama este o prescurtare pentru Rammoth
Galaad (cf. nota de Ia 2Par. 18,2). * „arcaşii" ( T M hărammm). n pasajul corespondent
de la 4Rg. 8,28, nsă, e vorba de „sirieni" ( T M ha 'arammm „arameii" = sirienii).
22,6 „Iezrael": ebr. Yiz/'e'l. Cetate situată n teritoriul de şes al Iui Issachar, era, se
pare, a doua reşedinţă a Israelului omrid. Acesta este locul tragediei Iui Nabot (3Rg.
21,1) şi al morţii simbolice a lui loram. A fost identificat cu localitatea actuală Zerin,
situată la aproximativ 90 km nord de Ierusalim.
regele lui Iuda, a coborât să1 vadă pe Ioram, fiul lui Achaab, la Iezrael,
7
pentru că [acesta] era bolnav. Şi de la D u m n e z e u a fost nenorocirea lui
Ochozia, de sa dus la Ioram. Şi când a ajuns a c o l o , a plecat mpreună cu
Ioram mpotriva lui Iu, fiul lui Namessi, unsul Domnului, [ca să răpună]
casa lui A c h a a b . 8 Şi a fost aşa; când Iu mplinea răzbunarea mpotriva casei
lui Achaab, lea găsit pe căpeteniile lui Iuda şi pe rudele lui O c h o z i a care1
9
slujeau pe O c h o z i a şi ia omorât. Şi a poruncit să1 caute şi pe O c h o z i a şi
lau prins ngrijinduş rănile n Samaria şi lau dus la Iu, iar [acesta] Ia
omorât. Şi lau ngropat, căci ziceau: „ E I este fiul lui Iosaphat, care Ia
căutat pe D o m n u l din toată inima lui." Şi nu era nimeni n casa lui O c h o z i a
care să se poată ridica la d o m n i e .
10
Şi Gotholia, mama lui O c h o z i a , a văzut că ia murit fiul, şi sa sculat
11
şi a nimicit toată sămânţa regească din casa lui Iuda. D a r Iosabeth, fiica
regelui, la luat pe Ioas, fiul lui O c h o z i a , la răpit din mijlocul fiilor regelui
care erau daţi morţu şi la pus pe el şi pe d o i c a lui n cămara paturilor. Şi la
ascuns Iosabeth, fiica regelui Ioram, sora lui O c h o z i a , nevasta preotului
Iodae; la ascuns de faţa G o t h o l i e i şi [aceasta] nu Ia omorât. Şi a rămas
cu ea n Casa lui Dumnezeu, ascuns, v r e m e de şase ani; şi G o t h o l i a a
domnit peste ţară.
22.7 Cronistul arată cu fermitate că nenorocirea lui Ochozia, cauzată de vizitarea lui
Ioram Ia Iezrael, făcea parte din planul divin, fapt confirmat şi de menirea lui Iu (Iehu)
de a distruge dinastia omridă. Iu apare ca unsul lui Dumnezeu prin mijlocirea profetul
Elisei (4Rg. 9,3).
22.8 Fraţii mai mari ai lui Ochozia fuseseră ucişi n raidul arabilor ( v . l ) . Prin urmare,
aceste „rude" care l slujeau pe Ochozia vor fl fost fiii celor ucişi, care au scăpat de
măcelul arabilor, mpreună cu unchiul lor cel tânăr, Ochozia. De altfel, n privinţa gra-
delor de rudenie, textul este imprecis, din cauza originalului ebraic.
22.9 Versiunea aceasta a morţii lui Ochozia este diferită de cea prezentată la 4Rg. 9,27.
Acolo, slujitorii lui lu l urmăresc pe Ochozia, l rănesc pe când urca spre Ieblaam, iar
acesta moare la Mageddo şi este nmormântat la Ierusalim.
22.10 Uciderea tuturor urmaşilor casei regale a fost un gest politic: Gotholia ( T M
'Athafyähü) a ncercat astfel să păstreze puterea de care sa bucurat ca reginămamă.
Gestul ei extrem nu este, aşa cum sa crezut, motivat de durerea pentru fiul pierdut.
22.11 „cămara paturilor" (ταµίειον των κ λ ι ν ώ ν ) : aşa se numea o anexă a Templului n
care erau găzduiţi preoţii de serviciu.
22.12 Căsătoria Iosabethei cu Iodae reprezintă singurul caz relatat n Biblie de căsnicie
ntre o membră a casei regale şi Marele Preot al Iui Y H W H .
1
23 Şi n anul al şaptelea, I o d a e a prins curaj şi ia luat pe şutaşi: pe
Azaria, fiul lui Ioram, şi pe Ismael, fiul lui loanan, şi pe A z a r i a , fiul lui
Obed, şi pe Maasaia, fiul lui A d a i a , şi pe Elisaphan, fiul lui Zaharia, şi [ia
dus] la el n c a s ă . 2 Ei au făcut nconjurul lui Iuda şi iau adunat pe leviţi din
toate cetăţile lui Iuda şi pe căpeteniile familiilor lui Israel şi au venit la
3
Ierusalim. Şi toată adunarea Iui luda a făcut legământ n Casa lui
D u m n e z e u cu r e g e l e şi [ I o d a e ] lea arătat pe fiul regelui şi lea zis: „ I a t ă !
4
Fiul regelui să domnească, precum a grăit Domnul despre casa lui D a v i d .
A c u m , aceasta e fapta pe care o veţi săvârşi: o treime dintre v o i , preoţi şi
5
leviţi, să ntre de sabat şi [să stea] la porţile de intrare, o treime n casa
regelui şi o treime la poarta din mijloc şi tot poporul n curţile Casei
6
Domnului. Şi să nu intre n Casa Domnului decât preoţii şi leviţii şi
slujitorii leviţilor. Ei să ntre, pentru că sunt sfinţi, şi tot poporul să v e g h e z e
7
la străjile Domnului. Şi leviţii să stea cerc n jurul regelui, fiecare bărbat
cu arma n mână, şi oricine va intra n Casă va muri. Şi să fie cu r e g e l e şi
8
când intră şi când iese." Şi leviţii şi ntregul Iuda leau mplinit pe toate

23.1 „a prins curaj"; litt, „sa ntărit", „a luat puterea". • „n casă": gr. είς οίκον. 4Rg.
11,4 este mai explicit „n Casa Domnului". • Unii comentatori sunt de părere că Iodae se
foloseşte de o anumită nemulţumire a gărzilor palatului regal faţă de reginamamă
Gotholia.
23.2 Momentul ales pentru nlăturarea Gotholiei coincide cu una dintre sărbătorile
anuale, la care participau toţi reprezentanţii leviţilor din regatul lui Iuda. Textul sugerează,
spre deosebire de pasajul corespunzător din 4Rg. 11,4, că leviţii au fost informaţi n secret
despre planul Marelui Preot. • „căpeteniile familiilor Iui Israel": gr. άρχοντες πατριών.
Cronistul i desemnează pe fruntaşii celor două triburi din Regatul de Sud, luda şi
Beniamin, singurele triburi care rămăseseră după ruperea regatului unit.
23.4 ,,fapta": gr. λόγος. Termenul are aici şi sensul de „poruncă", „plan". • „la porţile de
intrare": gr. είς τας πύλοίς των εισόδων, adică Ia poarta principală de acces n curtea
interioară a Templului.
23.5 „poarta din mijloc": gr. ή πύλη ή µέση. TM are „din temelie/de jos". Probabil
poarta care făcea legătura dintre palatul regal şi Templu, situată „mai jos" decât restul
porţilor de acces n Incinta Templului. Ultimele două grupuri de gărzi, cel care păzea
palatul regal şi cel care străjuia poarta din mijloc, aveau datoria să1 protejeze pe tânărul
suveran de o eventuală intervenţie dinspre palat a gărzilor „pretoriene".
23.6 ,,Ieviţii şi slujitorii leviţilor": TM are „leviţii de serviciu". • „sunt sfinţi": i.e. consa-
craţi, cf. notele 15,12 şi 18,11 la IPar. • „să vegheze Ia străjile": cf. nota 23,32 Ia IPar.
23,8 Iodae nu Ie permite leviţilor care şi terminaseră serviciul săptămânal să plece,
dublând astfel efectivul celor care l păzeau, n Templu, pe micul Ioas.
câte le poruncise I o d a e preotul şi fiecare şia luat oamenii, de la nceputul

sabatului până la ieşirea din sabat, pentru că I o d a e nu dăduse drumul
9
cetelor. Şi lea dat săbiile şi scuturile şi armele care fuseseră ale regelui
10
D a v i d , n Casa lui D u m n e z e u . Şi a aşezat tot poporul, fiecare cu armele
lui, de Ia colţul din dreapta al Casei până la colţul din stânga, pe lângă altar
11
şi Casă, roată n jurul regelui. Şi la adus pe fiul regelui şi ia dat coroana
şi mărturiile şi I o d a e şi fiii lui lau făcut rege şi lau uns şi au strigat:
12
„Trăiască r e g e l e ! " Şi a auzit G o t h o l i a larma poporului care alerga şi—1
13
preamărea şi—1 lăuda pe rege, şi a intrat la rege, n Casa Domnului. Şi sa
uitat şi, iată, r e g e l e [stătea] la locul lui şi, la intrare, căpeteniile şi trâmbi
ţaşii regelui; şi tot poporul se bucura şi suna din trâmbiţe; şi cântăreţii
cântau din instrumentele [ l o r ] şi [ridicau] imnuri de laudă. Atunci G o t h o l i a
14
şa sfâşiat veşmântul, a strigat şi a zis: „Uneltitorilor, uneltitaţ!" Şi
Iodae preotul a ieşit şi lea poruncit Iodae preotul sutaşlor şi maimarilor
oştirii şi lea spus: „ S c o a t e ţ i o din Casă şi mergeţi n urma ei şi să moară de
15
sabie." C ă c i preotul spusese: „ S ă nu moară n Casa D o m n u l u i ! " Şi iau
dat drumul, şi [ e a ] a intrat pe la Poarta cailor de la casa regelui, şi au dato
23.9 Pentru a nu trezi vreo suspiciune gărzile levite pătrund n incinta Templului
nenarmate. Aici nsă le sunt distribuite arme din depozitul secret de prăzi de război
luate de regele David. TM are „Iea dat sutaşlor săbiile...".
23.10 Printre fiii lui Iodae care au participat la ncoronarea lui Ioas sar fi putut număra
şi Zaharia (cf. 2Par. 24,2021).
23.11 „mărturiiIe'': gr. τά µαρτύρια. De fapt, „nsemnele" regale. Majoritatea comen-
tatorilor explică acest termen, referinduse la pasajul din 2Rg. 1,1: „ A m luat coroana
regească de pe capul Iui şi brăţara de pe braţul Iui şi i leam adus aici stăpânului meu"
(nsemnele ar fi coroana şi brăţara); alţi comentatori sunt de părere că regele Ioas ţinea
n mâini o copie a Legii şi trimit, n acest sens, la Deui. 1 7 , 1 8 .
23,13 „la locul lui": gr. έπί στάσεως αυτού. 4Rg. 11,14 indică mai clar locul pe care l
ocupa regele: έπί στύλου, „lângă stâlp". TM are aici 'al 'ammüdhö, „pe stâlpul/estrada
lui". După ncoronare, tânărul rege fusese scos din Templu şi aşezat lângă unul dintre
cei doi stâlpi de la intrare, ridicaţi de Solomon, ca simboluri ale puterii şi prezenţei
divine, pentru a fi arătat poporului. n timpul ceremoniilor solemne, regii Iui luda ocu-
pau, n mod legitimator, această poziţie.
23,1415 „mergeţi n urma ei şi să moară de sabie": TM are „cine o va urma să moară de
sabie". • Gotholia nu putea fi ucisă n incinta Templului, pentru că fapta ar fi profanat
locul sacru. Regina a fost omorâtă la „poarta cailor", situată la sudest de Templu şi
aflată n vecinătatea Văii Kedronului, vale conotată negativ, fiind locul de depozitare a
deşeurilor oraşului.
166 2 P A R A L I P O M E N E 2324
morţii acolo. A p o i Iodae a ncheiat legământ ntre el, p o p o r şi rege, săI

17
fie popor Domnului. Şi tot poporul ţării sa dus la casa Iui Baal şi au
dărâmato şi iau nimicit altarele şi idolii, iar pe Mathan, preotul lui Baal,
18
Iau omorât naintea altarelor lui. Şi Iodae preotul ia nsărcinat pe preoţi
şi pe leviţi cu muncile din Casa D o m n u l u i şi a statornicit cetele pe z i l e ale
preoţilor şi leviţilor, pe care le rânduise D a v i d peste Casa Domnului, ca să
aducă arderi de tot Domnului, aşa cum este scris n legea lui M o i s e , cu
19
bucurie şi cu cântări, prin mâna lui D a v i d . Portarii stăteau la porţile Casei
20
Domnului, ca să nu intre c i n e v a necurat n v r e o privinţă. Şi [ I o d a e ] ia
luat pe capii de familie şi pe viteji şi pe căpeteniile poporului şi tot poporul
ţării şi lau suit pe r e g e la Casa D o m n u l u i ; şi au intrat prin poarta dinăuntru
21
n casa regelui şi Iau aşezat pe r e g e pe tronul de d o m n i e . Şi sa bucurat
tot poporul ţării şi cetatea a avut parte de linişte. Iar pe G o t h o l i a au dato
morţii cu sabia.
1
24 Ioas era de şapte ani când a nceput să domnească şi a domnit patru-
2
z e c i de ani n Ierusalim, iar numele mamei sale era Sabia din Bersabea. Şi
Ioas a făcut ce este drept n och Domnului n toate z i l e l e lui Iodae preotul.
3 4
Şi Iodae ia luat două neveste şi sau născut fii şi fiice. După aceea lui
23,16 Menţionarea legământului iniţiat de Iodae este mai puţin clară la Cronist. Autorii
deuteronomişti (4Rg. 1 1 , 1 7 , cf. şi nota) prezintă evenimentul cu mai multă exactitate.
23,1719 Versetele expun, ntro paranteză anticipatorie, fapte petrecute după nscăuna-
rea lui Ioas. Abia cu v. 20, revenim la ziua ncoronării.
23,18 „pe preoţi şi pe leviţi cu muncile": TM are „pe preoţii leviţi cu supravegherea"
• „a statornicit... leviţilor": nu apare n T M , unde textul continuă: „David i rân-
duise...". • „prin mâna lui David": conform cu dispoziţiile lui.
23,20 „pe capii de familie şi pe viteji": TM are „pe şutaşi şi pe oamenii de vază". • „lau
suit... la": TM are „lau coborât... de la".
24,115 Corespunde cu 4Rg. 12,117.
24,1 Ioas a fost al optulea rege al lui Iuda (cea 837/835800/796 Î.H.), fiul lui Ochozia. După
2
unii comentatori (DB, s. u. „Ioas ", p. 591), cifra rotundă de patruzeci de ani de domnie pare
să includă şi cei şase ani ai Gotholiei. A reconstruit Templul cu ajutorul Iui Iodae, dar
după moartea acestuia a reintrodus practicile păgâne. După ce a luat din comorile templu-
lui pentru a1 mitui pe Hazael, regele Damascului, a fost asasinat n urma unui complot.
24,4 „ia fost Ia inimă": gr. έγένετο έπί καρδίαν. Expresia, calchiată din ebraică, indică
mintea şi voinţa. Inima este considerată, n Vechiul Testament, sediul voinţei şi al activi-
tăţilor intelectuale. • Aceasta este prima renovare menţionată a Templului lui Solomon,
la un secol după construirea lui.
Ioas ia fost la inimă să repare Casa Domnului. Şi ia adunat pe preoţi şi
pe leviţi şi lea zis: „ D u c e ţ i v ă n cetăţile lui Iuda şi strângeţi de Ia tot
[poporul Iui] Israel argint ca să ntărim Casa Domnului, an de an; grăbiţivă
6
să grăiţi [despre a c e a s t a ] ! " D a r leviţii nu sau grăbit. Şi regele Ioas la
chemat pe Iodae, căpetenia [ l o r ] , şi ia zis: „ D e ce nui pui pe leviţi să aducă
din luda şi din Ierusalim [darea] hotărâtă de M o i s e , omul lui D u m n e z e u ,
7
când la chemat la adunare pe Israel, la cortul mărturiei?" Căci Gotholia
fusese o nelegiuită şi fiii ei ruinaseră Casa lui D u m n e z e u şi toate lucrurile
8
sfinte din Casa D o m n u l u i le folosiseră pentru Baali. Şi regele a spus: „ S ă
9
faceţi o ladă şi să o puneţi afară, la poarta Casei Domnului. Şi să se dea de
ştire n Iuda şi n Ierusalim să i se aducă D o m n u l u i [darea], după cum a zis
M o i s e , robul lui Dumnezeu, pentru Israel, n pustiu."
10
Şi toate căpeteniile şi tot poporul dădeau [darea] şi o aduceau şi o
11
puneau n ladă până când aceasta sa umplut. Şi era aşa: când leviţii
duceau lada la dregătorii regelui şi când [aceştia] vedeau că sa umplut de
argint, veneau scribul regelui şi dregătorul marelui preot şi g o l e a u lada şi o
12
puneau Ia locul ei: aşa făceau zi de zi şi au strâns argint mult. A p o i regele
şi Iodae preotul lau dat celor care făceau lucrările la Casa Domnului şi au
tocmit pietrari şi dulgheri ca să repare Casa Domnului, şi lucrători n fier şi
13
aramă ca să repare Casa Domnului. Muncitorii şi mplineau munca şi
lucrările creşteau n mâinile lor; şi au ridicat Casa D o m n u l u i la starea ei
14
[dinainte] şi au ntărito. Şi când au terminat, iau adus regelui şi lui I o d a e
argintul rămas şi au făcut vase pentru Casa Domnului, vase pentru slujbele
arderilor de tot şi cădelniţe de aur şi de argint. Şi au adus arderi de tot n
Casa Domnului necontenit, n toate z i l e l e lui I o d a e .
24.5 Regele a impus ntregii populaţii din luda acelaşi tribut pe care l luase Moise, n
pustiu, pentru ridicarea Cortului Mărturiei, adică o jumătate de siclu pe cap de locuitor.
24.6 Din 4Rg. 12,7 ştim că Ioas la chemat pe Iodae săi dea socoteală n al douăzeci şi
treilea an al domniei sale. Nu se spune nsă nimic despre anul n care Ioas sa hotărât să
nceapă renovarea Templului. • „omul lui Dumnezeu": TM are „slujitorul lui Y H W F T .
24.7 „Baali": Βααλίµ. Transcriere n greacă a pluralului ebraic. Pluralul desemnează
reprezentările idolatre, statui, amulete ale zeului Baal.
24.8 „ladă": ^ . γ λ ω σ σ ό κ ο µ ο ν . 4Rg.l2,10 are κιβωτόν, tradus tot „ladă",
24,10 „dădeau [darea]": TM are „se bucurau".
24,14 Afirmaţia de aici o contrazice pe cea de la 4Rg. 12,14, unde se spune că meşterii
au restituit banii rămaşi fără să mai facă nici un vas de aur sau de argint.
168 2 P A R A L I P O M E N E 24
15
Şi Iodae a mbătrânit, plin de z i l e , şi a murit: era de o sută treizeci de
16
ani când a murit. Şi lau ngropat n cetatea lui D a v i d , alături cu regii,
17
pentru că a făcut bine pentru Israel, pentru Dumnezeu şi pentru Casa Lui.
Şi a fost aşa: după moartea lui Iodae, au venit căpeteniile lui luda şi i sau
nchinat regelui; [ d e ] atunci regele a ascultat de ei. Şi lau părăsit pe
D o m n u l Dumnezeul părinţilor lor şi sau nrobit astartelor şi idolilor. Şi a
19
fost mânia [ D o m n u l u i ] peste Iuda şi peste Ierusalim n ziua aceea. Şi lea
trimis profeţi ca să se ntoarcă la D o m n u l , dar ei nu au ascultat; şi [profeţii]
20
au dat mărturie, dar ei nu au ascultat. Şi duhul lui D u m n e z e u la nvăluit
pe A z a r i a , fiul lui Iodae preotul, şi el sa ridicat deasupra poporului şi a zis:
„ A ş a vorbeşte D o m n u l : « D e c e ncălcaţi poruncile D o m n u l u i ? N u v ă v a
merge bine şi, pentru că laţi părăsit pe Domnul, şi El v ă v a părăsi pe v o i . » "
21
Dar ei au uneltit m p o t r i v a lui şi lau ucis cu pietre din porunca regelui
Ioas n curtea Casei D o m n u l u i . 2 2 Şi Ioas nu şia mai amintit de mila pe care
24,1516 Iodae a beneficiat de privilegiul rar de a fi ngropat n necropola regală din

Ierusalim. Unii comentatori sunt de părere că ultimele cuvinte ale versetului, un enco-
mion lapidar, vor fi fost preluate de pe inscripţia funerară a Marelui Preot. • „Israel"
denumeşte aici, sub forma unei sinecdoce, poporul din Regatul de Sud, care, ţinut n frâu
de nţelepciunea lui Iodae, nu sa abătut de la monoteismul prescris n Deuteronom.
24.17 Versetul marchează lapidar cotitura radicală a politicii religioase practicate de
Ioas. Căpeteniile locale au venit la Ierusalim ca să l convingă pe rege de inutilitatea
pelerinajelor religioase Ia Templu, ceea ce suveranul a acceptat, conferinduIe provin-
cialilor autonomie religioasă, de fapt lăsând cale liberă diverselor culte şi practici
idolatre locale,
24.18 „lau părăsit pe Domnul...": T M are „au părăsit Casa lui Y H W H . . . " . • „n ziua
aceea": TM are „n vinovăţia lor".
24.19 „au dat mărturie": gr. διεµαρτύραντο. Verbul grec are, n construcţia sintactică cu
dativul, ca n cazul de faţă, sensul precis de „a protesta aducând probe mpotriva cuiva".
Verbul exprimă limpede rolul contestatar al profeţilor faţă de autoritatea coruptă
spiritual. • „dar ei nu au ascultat": nu apare n T M .
24.20 Azaria lea vorbit oamenilor strânşi n curtea exterioară a Templului, El se afla
nsă n curtea preoţilor, probabil urcat pe un pupitru nalt, ca să domine adunarea.
24.21 Tradiţia iudaică susţine că, n lapidarea lui Azaria, legea mozaică a fost ncălcată
de şapte ori: uciderea unui preot, a unui profet, a unui judecător, ncălcarea sabatului şi a
zilei ispăşirii, mânjirea curţii Templului cu sânge omenesc.
24.22 Apelul la judecata lui Dumnezeu, exprimat n ultimele cuvinte ale Iui Azaria,
constituie o atitudine superioară faţă de dorinţa de răzbunare personală, chiar dacă nu se
ridică ncă până Ia iertarea duşmanilor, manifestată de exemplu n exclamaţia proto
martirului Ştefan din Faptele Apostolilor 7,60.
2 PARALIPOMENE 24
o făcuse cu el Iodae, tatăl lui [ A z a r i a ] , şi la omorât pe fiul lui. Şi, când
23
[acesta] era pe moarte, a zis: „ S ă vadă D o m n u l şi să j u d e c e ! " Şi a fost
aşa: după mplinirea unui an, sa ridicat asupra lui [ I o a s ] oştirea Siriei şi a
venit asupra lui luda şi asupra Ierusalimului şi a nimicit toate căpeteniile
poporului, [n mijlocul] poporului, şi toate prăzile lor Iea trimis regelui
D a m a s c u l u i . 2 4 D e ş i oştirea Siriei venise cu puţini bărbaţi, Dumnezeu a dat
n mâinile lor o oştire foarte numeroasă [a iudeilor], pentru că [iudeii] l
părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Şi cu Ioas a făcut judecată.
25
După ce au plecai ei de la el, lăsându1 pradă unor boli cumplite, robii lui
au uneltit mpotriva lui, pentru sângele fiului lui Iodae preotul, şi lau
omorât n patul lui. Şi a murit. Şi lau ngropat n cetatea lui D a v i d , dar nu
26
n mormântul regilor. C e i care au uneltit mpotriva lui au fost: Zabed al
21
Iui Samath ammantul şi lozabed al Iui Somaroth moabtul şi toţi fiii lui.
C e i cinci au dat buzna peste el. Şi celelalte [ntâmplări], iată, sunt scrise n
Cartea regilor. Şi n locul lui a ajuns rege Amasias, fiul lui.
24,23 „după mplinirea unui an": gr. µετά την συντέλειαν τοΰ ένιαυτοΰ. Expresia este
controversată şi a comportat interpretări variate. După unii comentatori, Cronistul se
referă la sfârşitul anului civil (luna Tiri, nainte de echinocţiul de toamnă), după alţii,
autorul indică perioada de sfârşit a anului agricol (ulterior adoptată drept criteriu crono-
logic unic) şi nceputul noului an, la echinocţiul de primăvară A doua ipoteză este mai
solidă, ntrucât campaniile militare ncepeau de regulă primăvara. • Sirienii erau conduşi
de Hazael (cf. 4Rg. 12,18). nsă informaţia de la 2Par. 24,23 nu pare să se suprapună
perfect peste cea de la 4Rg. 12,19. Dacă n 4Rg., Ioas şi salvează capitala de la asediul
sirienilor prin cedarea unei importante părţi a tezaurului, n 2Par. aflăm de masacrul la
care sau dedat sirienii n cetatea lui luda. Ipoteza care conciliază cele două variante este
următoarea: Hazael invadează luda, ntro primă campanie, menţionată la 4Rg., şi pleacă
cu tezaurul din Ierusalim şi, probabil, cu promisiunea lui Ioas de a plăti un tribut anual.
Cum regele din luda nu şia ţinut promisiunea, la sfârşitul anului următor sirienii inva-
dează pentru a doua oară ţara, n campania de pedepsire relatată neclar de Cronist.
24.25 Spre deosebire de Cronist, autorul deuteronomist (4Rg. 12,22) precizează că Ioas
a fost nmormântat n necropola regală, mpreună cu strămoşii lui.
24.26 Cei doi asasini erau probabil curteni şi aveau acces la dormitorul regal. Numele
lor diferă faţă de cele ale ucigaşilor din 4Rg. 12,22. Versetul următor sugerează că
Zabed şi lozabed ar fi fost nsoţiţi de ncă trei ajutoare (erau cinci n total), dar textul nu
este clar n identificarea acestora din urmă După unii se pare că era vorba de fiii lui
lozabed, după alţii, că n rândul asasinilor sar fi numărat şi unii dintre fiii lui Ioas.
24.27 n T M , istoria asasinilor se termină la v. 26, iar 27 ncepe: „Fiii lui, şi marile
sarcini care au fost asupra lui şi refacerea Casei lui Dumnezeu, iată, sunt scrise n
midraşul Cărţii Regilor; iar n locul lui..."
170 2 P A R A L I P O M E N E 25
1
25 Amasias avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns rege şi a domnit
douăzeci şi nouă de ani n Ierusalim; numele mamei sale era loaden din
2
Ierusalim. Şi a făcut ce este drept naintea Domnului, dar nu cu inimă
3
deplină. Şi a fost aşa: când domnia sa statornicit n mâna lui, ia omorât
4
pe robii care1 ucseseră pe tatăl său, regele. Dar pe fiü lor nu ia omorât,
după legământul legü Domnului, precum este scris, cum a poruncit D o m n u l
zicând: ,,Părinţii nu v o r muri pentru copiii lor, iar fui nu v o r muri pentru
5
părinţii lor, ci fiecare va muri pentru păcatul său." Şi Amasias a adunat
casa lui luda şia aşezat, după casele lor părinteşti, căpetenii peste mii şi
peste sute, n ntregul Iuda şi n Ierusalim; şi ia numărat pe cei de la
douăzeci de ani n sus şi a aflat trei sute de mii de viteji gata să iasă la
6
război, mânuind lancea şi scutul. Şi a tocmit din Israel o sută de mii, viteji
tari, cu o sută de talanţi de a r g i n t . 7 D a r un om al lui D u m n e z e u a venit la el,
zicând: „ O , rege, să nu meargă cu tine oştirea lui Israel, pentru că D o m n u l
8
nu este cu Israel, cu toţi fiii lui Efraim. Căci, dacă te gândeşti să te
ntăreşti cu ei, Domnul te va pune pe fugă naintea vrăjmaşilor, pentru că de
9
la D o m n u l sunt şi tăria şi scăparea." Şi Amasias ia zis omului lui
Dumnezeu: „ Ş i ceo să fac cu cei o sută de talanţi pe care am dat pentru
oştirea lui Israel?" Şi omul lui Dumnezeu a zis: „ D o m n u l poate săţi dea
25 Corespunde cu 4Rg. 14, 120.

25.1 Amasias, fiul şi succesorul lui Ioas, a fost al nouălea rege al lui Iuda, ntre 796 şi
767 Î.H.
25.2 „dar nu cu inimă deplină": n 4Rg. 14,3 se spune „nsă nu ca David, părintele său".
25.4 Cf. Deut. 24,16. • „după legământul... zicând": TM are „după cum este scris n
Lege, n cartea lui Moise, unde Domnul a poruncit".
25.5 „a adunat casa lui Iuda": gr. συνήγαγεν οίκον. Cronistul indică principiul nrudirii
după care a fost reorganizată armata. Organizarea contingentelor n funcţie de legăturile
de rudenie avea drept scop solidarizarea combatanţilor. • „şi n Ierusalim": TM are „şi
n Beniamin". • Armata lui Amasias era numai cât un sfert din oastea lui Josaphat
(cf. 2Par. 17,1419), indiciu clar al scăderii demografice din luda ca urmare a diferitelor
războaie şi conflicte interne.
25.6 Suma de o sută de mii de talanţi a intrat n vistieria regelui din Israel, loachaz, care
se obliga astfel să mobilizeze corpul de mercenari. Răsplata acestora consta de fapt
numai n prăzile luate n război.
25.7 „Fiü lui Efraim" joacă rolul unei apoziţii explicative pe lângă Israel, „Omul lui
Dumnezeu", probabil un profet, atrage astfel atenţia asupra pericolului ca iudeii să intre
n contact cu apostazia israelită, al cărei iniţiator, ieroboam, era efraimit şi al cărei
centru simbolic era altarul viţeilor de la Betel, oraş de graniţă n teritoriul lui Efraim.
2 P A R A L I P O M E N E 25 171
mai mult decât atât." Şi A m a s i a s sa despărţit de oştirea care venise la el

din Efraim, ca ei să plece la locul lor. Şi ei sau mâniat tare pe luda şi sau
ntors la locul lor plini de furie. " Iar A m a s i a s sa ntărit, şia luat poporul
12
şi sa dus la V a l e a Sării şi a c o l o ia lovit pe fiu lui Seir, z e c e mii. Şi pe
[alţi] z e c e m i i iau prins v i i fiu lui luda şi iau dus pe vârful Râpiï şi iau
13
aruncat de pe vârful RâpU şi toţi sau zdrobit. Iar cei din oştirea pe care
Amasias a trimiso napoi ca să nu meargă cu el la război au năvălit asupra
cetăţilor lui Iuda, din Samaria până n Baithoron, şi au lovit n ele trei mii
14
[ d e o a m e n i ] şi au luat prăzi multe. Şi a fost aşa: după ce sa dus A m a s i a s
să lovească ldumea, ia adus cu sine pe z e u fiilor Iui Seir şi şia făcut sieşi
15
z e i ; şi se nchina naintea lor şi le aducea jertfe el nsuşi. Şi a venit mânia
Domnului peste A m a s i a s şi ia trimis profeţi care iau zis: ,,De ce iai căutat
16
pe z e u care nau putut săşi scape poporul din mâna t a ? " Şi a fost aşa;
când [profetul] i vorbea, [ r e g e l e ] ia zis: „ O a r e team făcut sfetnic al
regelui? Ai grijă să nu fii biciuit!" Şi profetul a tăcut. Dar a zis: „Ştiu că
25.10 „sa despărţit": διεχωρισεν. Verbul nseamnă literal „a separa". Mânia soldaţilor
efraimiţi a fost provocată de privarea acestora de eventualele prăzi de război. Pe drumul
de ntoarcere, ei şiau luat revanşa, devastând localităţile iudee ntâlnite n cale (cf. 2Par.
25,13).
25.11 „Valea Sării": gr. κοιλας των όλων. Are drept corespondent în 4Rg. 14,7
„Gaimele": gr. Γαιµελε. Locul nu a fost identificat cu precizie, pentru că formaţiunile
de cruste saline sunt, n deşert, obişnuite. Bătălia Iui David mpotriva edomiţilor sa dat
tot n acest loc (cf. IPar. 18,12), situat, conform tradiţiei, la sudvest de Marea Moartă,
n apropierea masivelor de sare de la Jebel Usdum, Alte ipoteze sunt că Valea Sării se va
fi aflat la est de Beerşeba, la Wadi elMilh sau undeva n Valea Araba, pe graniţa dintre
Iuda şi Edom (cf. DB, s.v. „Valea Sării"). • „Fiii lui Seir" reprezintă o denumire
metonimică a edomiţilor.
25.12 „de pe vârful Râpii": gr. από του άκρου του κρηµνοΰ. L X X a identificat Petra
(„piatră, stâncă"), capitala Edomului, cu Sela (ebr. sela\ „stâncă"), o fortăreaţă din
Edom (cf. 4Rg. 14,7). Uciderea prizonierilor prin aruncarea lor de pe nălţimi era
frecventă n Orientul antic. n cazul de faţă, Amasias dă o lecţie cumplită edomiţilor
chiar n apropierea capitalei acestora, ncercând astfel să năbuşe orice tentativă viitoare
de revoltă.
25.14 „le aducea jertfe": TM are „i tămâia". Edomiţii venerau, n principal, soarele, sub
diferite ipostaze şi n diferite ritualuri. Ioas aduce cultul edomit n luda, probabil pentru
ai pacifica pe zeii locali n urma masacrului de Ia Petra. n orice caz, gestul de a arde
tămâie n cinstea unor zeităţi străine trecea drept idolatrie n Iuda yahvistă.
25.15 „profeţi": T M are „un profet". • „ai căutat": gr. έζήτησας, în sensul de „te-al
închinat".
[ E l ] vrea să te nimicească pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu ai ascultat

17
sfatul m e u . " Şi Amasias a ţinut sfat şi a trimis la Ioas, fiul lui loachaz,
18
fiul lui Iu, regele din Israel, zicând: „ H a i să ne v e d e m faţă către faţă!" Şi
Ioas, regele din Israel, a trimis la Amasias, regele din Iuda, zicând: „Spinul
din Liban a trimis la cedrul din Liban, zicând: « D ă o pe fiica ta de nevastă
fiului m e u . » C i , iată, v o r veni fiarele câmpului, cele din Liban. Şi au venit
19
fiarele şi au călcat n picioare spinul! Tu ai zis: «lată, ai lovit ldumea şi ţi
se semeţeşte inima ngreunată.» A c u m , şezi la tine acasă! De ce să te avânţi
20
Ia rău: v e i cădea şi tu şi luda o dată cu tine." D a r Amasias nu a ascultat,
căci a fost de la D o m n u l să1 dea n mâinile [vrăjmaşilor], pentru că el i
21
căutase pe z e i i idumeilor. Şi sa suit Ioas, r e g e l e lui Israel, şi sa văzut
faţă către faţă, el cu Amasias, regele lui luda, la Baithsamus, care este n
I u d a . 2 2 Şi luda a fost pus pe fugă n faţa lui Israel şi a fugit fiecare la cortul
23
său. Şi pe Amasias, regele lui luda, fiul lui Ioas, la prins Ioas, regele lui
Israel, la Baithsamus şi la adus la Ierusalim şi a dărâmat din zidul
Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta din colţ, patru sute de
24
coţi. Şi [a luat] tot aurul şi argintul şi toate vasele pe care lea găsit n
25,17 Recenta victorie asupra edomiţilor şi raidurile efraimiţilor din nord mpotriva lui
Iuda, episod trecut sub tăcere n 4Rg., lau determinat pe Amasias să declare război
regatului de nord. „Invitaţia" adresată de Amasias omologului "său din Israel era de fapt
formula prin care se declara războiul, n Orientul Apropiat.
25,1819 „spinul": L X X are αχουχ, care transcrie probabil ebr, hßah, „spin, mărăcine".
• „Ci, iată, vor veni fiarele câmpului, cele din Liban": nu apare n T M . • n Orientul
antic, mesajele erau adesea ncifrate n cheie simbolicosapienţială. Tradiţia la
identificat pe Amasias cu spinul, pe Ioas cu cedrul din Liban, iar pe fiarele câmpului cu
armata israelită, gata să calce n picioare armata iudee. Simbolistica este transparentă:
cedrul de Liban este un simbol al grandorii şi verticalităţii omeneşti, câtă vreme spinul
exprimă, prin lipsa de roade şi statura meschină, eforturile sterile şi vătămătoare.
25,21 „Baithsamus": TM are Bëyth eme. Veche cetate de Ia graniţa de nord a lui Iuda
cu vechiul teritoriu al tribului lui Dan, la 24 km vest de Ierusalim. Străjuia un drum
comercial ce făcea legătura dintre câmpia de coastă şi podişul nalt al Iui luda.
25.23 Distrugerile au afectat partea de nordvest a fortificaţiilor din Ierusalim: Poarta lui
Efraim, situată n extremitatea de nord a Ierusalimului din acel timp, se mai numea şi
Poarta peştilor. Zidurile au fost refăcute de Ozias, succesorul Iui Amasias.
25.24 „şi la Abdedom": la acesta fusese adăpostit chivotul Legământului (IPar.
13,1314). Urmaşii Iui aveau un rol important (IPar. 26,48.15). • „ostatici": litt, „fii ai
amestecurilor". TM are bnëy hatta'arubhöth, „ostatici". Traducătorul L X X a redat un
cuvânt omonim, care nseamnă „amestec".
Casa D o m n u l u i şi la A b d e d o m şi vistieriile din casa regelui, precum şi

25
ostatici, şi sa ntors n Samaria. Şi Amasias, [fiul] Iui Ioas, regele lui
luda, a mai trăit după moartea lui Ioas, [fiul] lui Ioachaz, regele lui Israel,
26
ncă cincisprezece ani. Şi celelalte ntâmplări ale lui Amasias, cele dintâi
şi c e l e de pe urmă, iată, oare nu sunt scrise n Cartea regilor lui Iuda şi ai lui
27
Israel? Şi n v r e m e a când A m a s i a s sa ndepărtat de Domnul, au uneltit
[unu] m p o t r i v a lui, şi el a fugit din Ierusalim n Lachis. Şi au trimis după el
28
n Lachis şi lau dat morţii a c o l o . Şi lau luat pe cai şi lau nmormântat
lângă părinţii Iui n cetatea lui D a v i d .
1
26 A p o i tot poporul ţării la luat pe O z i a , care avea şaisprezece ani, şi
lau făcut r e g e n locul tatălui său Amasias. El a zidit [cetatea] A i l a t , el a
3
recâştigato pentru luda după ce regele sa culcat lângă părinţii săi. Ozia
avea şaisprezece ani când a ajuns r e g e şi a domnit cincizeci şi doi de ani n
Ierusalim; şi numele mamei sale era Chalia, din Ierusalim. 4 A făcut ce este
5
drept naintea Domnului n toate câte le făcuse Amasias, tatăl său. ŞiL
căuta pe D o m n u l n z i l e l e lui Zaharia, cel care ştia cei frica de D o m n u l . n
6
z i l e l e lui, [ O z i a ] la căutat pe D o m n u l şi El ia netezit calea. Şi a ieşit şi
25,28 „n cetatea lui David": TM are „ntro cetate din luda".
26.1 Ozia este un alt nume al regelui Azaria din 4Rg. 15,1 (767740/739 Î.H.). Montgomery
(International Critical Commentary, „Kings" p. 446, apud DB „Azaria 3 ", p. 117) susţine
că Azaria ( T M : 'Azafyăhu, „Iahve a ajutat") este „numele regal", iar Ozia ( T M : Uzztyähü,
„lahve este tăria mea") ar fi numele popular. Alţii (e.g. J.L. McKenzie, Dictionary of the
Bible, 1968) susţin că Uzzia e numele de tron. Deşi a fost instaurat ca rege după moartea
tatălui său (767 . H ) , el a fost coregent al acestuia, după prizonieratul lui Amasias (791
Î.H.). Astfel se explică numărul de cincizeci şi doi de ani de domnie ai lui Azaria. Alţi
comentatori (JFB) sunt de părere că tronul lui luda a rămas vacant vreme de unsprezece
sau doisprezece ani, de la moartea lui Amasias până la instaurarea de fapt a lui Azaria,
vreme n care acestuia din urmă, minor, i sa asigurat o regenţă.
26.2 Ozia a recucerit de la edomiţi şi a fortificat Ailath ( T M : 'Ëylôth), localitate vecină cu

EtzionGeber, n Golful Aqaba, la Marea Roşie (cf. DB, „Elat", p. 387). Cf. 4Rg. 14,22.
26.5 „ştia cei frica de Domnul": TM are „explica vederea/vedenia lui Dumnezeu"; altă
interpretare; „ . . . n frica lui Dumnezeu". • Ozia este replica fidelă de comportament a
predecesorului său. Afirmaţia că „a făcut ce este drept naintea Domnului, după cum
făcuse şi tatăl său" se referă strict la perioada de nceput a domniei, când era sfătuit de
Zaharia, aşa cum tatâi său ascultase de Iodae. Vezi şi versetul următor.
26.6 „Geth" ( T M Gath). Una dintre cele cinci cetăţi principale ale filistenilor şi loc de
refugiu al lui David n timp ce era prigonit de Saul. Cetatea a fost ulterior anexată de David,
174 2 P A R A L I P O M E N E 26
sa luptat cu Străinii şi a dărâmat zidurile din G e t h şi zidurile din labna şi

zidurile din A z o t ; şi a zidit cetăţi n [ţinutul] A z o t şi la S t r ă i n i . 7 Şi D o m n u l
Ia ntărit mpotriva Străinilor şi mpotriva arabilor care locuiau pe Stâncă şi
8
mpotriva mineilor. Şi mineii iau dat daruri lui O z i a şi renumele lui
9
ajunsese până la intrarea Egiptului, pentru că se ntărise foarte. Şi O z i a a
zidit turnuri n Ierusalim: la Poarta din colţ şi Ia Poarta V ă i i şi n colţuri şi
10
lea ntărit. A zidit turnuri şi n pustiu şi a săpat adăpători multe, pentru
că avea multe turme n Sephela şi la câmpie şi lucrători de vie la munte şi
11
pe Cârmei, căci i plăcea munca la pământ. Şi O z i a avea oştire pentru
război, care ieşea n rânduiala la război şi intra n rânduiala la numărătoare;
şi numărătoarea lor se făcea de către scribul Iiel şi judecătorul Maasaia, sub
12
mâna lui Anania, locţiitorul regelui. Numărul tuturor capilor de familie
n regim de vasalitate. Cucerită de Hazael, regele Damascului (4Rg. 12,17), şi va fi redo-
bândit independenţa până la intervenţia, menţionată aici, a Iui Ozia. Locul nu a fost identi-
ficat cu precizie. Una dintre ipotezele arheologice este că cetatea se afla la cea 30 km
nordest de Gaza. • „labna" a fost identificată cu Iabneel ( T M : Yabhene'ël) de Ia lis. Nav.
15,11, cetate Ia graniţa de sudvest a teritoriului lui luda. n perioada elenistică, Iabne a
devenit lamnia, localitate n care sa reorganizat Sanhedrinul după căderea Ierusalimului
n 70 d.H. • „Azot": T M are 'Aedodh. Una dintre cele cinci cetăţi principale ale
filistenilor (lis. Nav. 11,22). Vulg. preferă forma „Azoto", preluată din L X X .
26.7 „pe Stâncă" (probabil n cetatea Petra): TM are „n Gür Βα'αΓ.
26.8 „iau dat daruri lui Ozia": Cronistul se referă la tribut.
26.9 „Poarta din colţ" era situată n nordvestul oraşului, iar cea „a Văii" n est, Cât
despre „colţuri", se pare că aşa era supranumită partea de est a zidurilor Sionului.
Turnurile aveau o dublă utilitate defensivă: de ntărire a zidurilor şi de supravegehere a
mprejurimilor oraşului.
26.10 Aceste turnuri aveau rol defensiv, de observaţie şi de supraveghere a turmelor.
• „pustiu": gr. έρηµος. Aici termenul denumeşte regiunile semideşertice din sudestul
Ierusalimului, până la Marea Moartă, destinate păşunatului. • Despre Sephela, cf. nota la
IPar. 27,28. • „la câmpie": έν τη πεδίνη, n regiunea de la est de Iordan, n teritoriul lui
Ruben (cf. Deut. 4,43). • După „la câmpie", TM are „agricultori". • „Ia munte": gr. έν
τη ορεινή, n regiunea naltă din centrul lui Iuda. • „Cârmei" nu desemnează aici
celebrul munte din nordul Israelului, care se afla sub dominaţia regilor de la Samaria, ci,
metonimic, regiunea viticolă din apropierea cetăţii Cârmei (cf. lis. Nav. 15,55) de la
sudsudest de Hebron.
26,1115 Ozia a constituit o armată regulată, mpărţită n două regimente; de recrutare se
ocupau doi oficiali de rang nalt (Iiel şi Maasaia), aflaţi la rândul lor n subordinea unui
intendent general al regelui (Anania). Cele două regimente, care serveau prin rotaţie,
erau alcătuite pe companii şi escadroane egale numeric, conduse de capii de familie din
Iuda. Trupele, pe deplin nzestrate, se apropiau de conceptul de armată profesionistă.
13
viteji, gata de război, era de două m i i şase sute, şi mpreună cu ei era o
oştire de trei sute şapte mü cinci sute. A c e ş t i a erau războinicii oştirii, care1
14
ajutau pe rege mpotriva duşmanilor săi. Şi O z i a a nzestrat ntreaga oştire
15
cu scuturi şi lănci, şi coifuri, şi platoşe, şi arcuri, şi praştii cu pietre, Şi a
făcut n Ierusalim maşini construite de un om iscusit, ca să fie pe turnuri şi
n colţurile [zidului] şi să arunce săgeţi şi pietre mari. Şi sa auzit până
departe de nzestrarea lor, căci [ r e g e l e ] a fost ajutat n chip minunat până
16
când sa ntărit. Iar când sa ntărit, inima lui sa semeţit a pierzanie şi a
săvârşit greşeli faţă de D o m n u l Dumnezeul său: a intrat el nsuşi n templul
17
Domnului ca să ardă tămâie pe altarul miresmelor. Şi au intrat n urma lui
A z a r i a , preotul, şi, mpreună cu el, o p t z e c i de preoţi ai Domnului, viteji;
18
şi iau stat mpotrivă lui O z i a , regele, şi iau zis: „ N u ţie, O z i a , [ţi se
cuvine] să tămâiezi pentru Domnul, ci preoţilor, fiilor lui A a r o n , c e l o r sfin-
ţiţi ca să tămâieze. Ieşi din lăcaşul sfânt, căci teai ndepărtat de Domnul
19
aceasta nuţ va fi spre slavă la D o m n u l D u m n e z e u . " D a r O z i a sa mâniat
şi, pe când avea n mână cădelniţa ca să tămâieze n templu şi fiind mânios
pe preoţi, ia apărut lepra pe frunte, naintea preoţilor, n Casa Domnului, n
faţa altarului pentru m i r e s m e . 2 0 Şi sau ntors spre el ntâiul preot şi preoţii
ceilalţi şi, iată, el avea lepră pe frunte. Şi lau zorit de acolo, dar şi el sa
21
grăbit să iasă, pentru că l certase D o m n u l . Şi regele O z i a a fost lepros
până n ziua morţii sale şi a stat, lepros, ntro casă aparte, pentru că era
ţinut departe de Casa D o m n u l u i . Şi fiul său, loatham, [era pus] peste
22
domnia lui şi cârmuia poporul ţării, Şi celelalte ntâmplări ale lui O z i a ,
26.15 Aceasta este prima menţiune bibică a unor arme construite ca să arunce la mari
distanţe proiectile diverse. Informaţia este credibilă, fiind confirmată de o sursă inde-
pendentă ulterioară: Plinius cel Bătrân arăta că acest tip de armament fusese inventat „n
Siria". • „a fost ajutat" = „Dumnezeu la ajutat": construcţia pasivă evită rostirea
Numelui sacru şi e numit „pasivul teologic/divin".
26.16 Ozia a intrat de fapt n „sanctuarul" din Templu: gr. είς ναόν, spaţiu rezervat, din
poruncă divină, exclusiv preoţilor, Gestul suveranului avea un pronunţat caracter politic,
el ncercând astfel săşi subordoneze clasa sacerdotală, care se bucura de autonomie.
26.21 „aparte": L X X are αφφουσωτη care trasliterează ebr. hßph'siwth, „separat".
• Leproşii nu puteau să locuiască mpreună cu cei sănătoşi (Lev. 13,46) • „era [pus]
peste domnia lui": TM are „[era] peste casa regelui". Majordomul casei regale avea un
rol important, lotam, fiul lui Ozia, a devenit coregent n jurul anului 750 Î.H., când tatăl
său sa mbolnăvit de lepră.
26.22 „lessias profetul": TM are „Isaia (Fa'yăhu), fiul lui 'Ămof\ Nu sa păstrat o
astfel de scriere a marelui profet.
176 2 P A R A L I P O M E N E 2627
c e l e dintâi şi c e l e de pe urmă, sunt scrise de Iessias profetul. Şi O z i a sa

culcat lângă părinţii săi şi lau ngropat lângă părinţii săi, n câmpul n care
sunt nmormântaţi regii, pentru că ziceau: „E lepros." Şi n locul lui a ajuns
rege loatham, fiul său.
1
27 loatham avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns rege şi a domnit
Ia Ierusalim v r e m e de şaisprezece ani; iar numele m a m e i sale era lerusa,
2
fiica lui Sadoc. A făcut ce este drept naintea Domnului n toate câte le
făcuse şi Ozia, tatăl său, dar ηa intrat n templul Domnului. Poporul era ncă
3
stricat. El a durat poarta de sus a Casei Domnului şi a făcut multe lucrări
4
la zidul din Ophla. A zidit şi cetăţi n muntele lui Iuda, iar n păduri
5
sălaşuri şi turnuri. Sa luptat cu r e g e l e fiilor lui A m m o n şi la nfrânt. Şi
fiii Iui A m m o n i dădeau, an de an, o sută de talanţi de argint şi z e c e mii de
măsuri de grâu şi z e c e m i i de măsuri de orz. A c e s t e a i lea adus regele lui
6
A m m o n n fiecare an, n primul, n al doilea şi n al treilea. Şi sa ntărit
loatham, pentru că şia rânduit căile naintea Domnului Dumnezeului său.
7
Celelalte ntâmplări ale lui loatham şi războiul şi faptele lui, iată, sunt
26,23 Deuteronomistul (4Rg. 15,7) susţine că Azarias (Ozia) a fost nmormântat „n
cetatea lui David", adică n necropola intramurală a regilor lui Iuda. Or, Cronistul indică
aici o necropolă regală din afara zidurilor Ierusalimului.
27,19 Corespunde cu 4Rg. 15,3238.
27.1 oatham, fiul Iui Ozia, regele lui luda, a domnit singur numai ntre 740/739 şi
732 .H. Cronistul adaugă la aceştia şi anii coregenţei sale (din cea 750 . H ) . • Mama lui
lotam este „fiica" n sens larg a Marelui Preot Sadoc, adică o descendentă ndepărtată a
acestuia din urmă.
27.2 „era stricat": gr. κατεφθείρετο, lilt, „era nimicit". Cronistul insistă pe mizeria
morală care măcina poporul din luda, n contrast puternic cu acţiunile legitime ale regelui.
273 „poarta de sus": gr. πύλη ή ύψήλη. Era situată n partea de nord a Templului, fiind
numită „de sus" n comparaţie cu cele situate spre sud, la o altitudine inferioară. • „Ophla":
TM are. 'ophel, „ridicătură, dâmb". Aşa se numea partea de sudest a Muntelui Templu-
lui, care fusese fortificată. loatham a continuat munca de fortificare a colinei.
27.4 „Sălaşurile", gr. οικήσεις, erau micile aşezări fortificate pe care loatham lea
construit cu scop defensiv general. Aceste sălaşuri erau asemănătoare cu forturile.
27.5 „regele fiilor lui Ammon": T M are „fiii lui 'Amman", loatham a respins invazia
ammonită şi, mai mult, a intrat pe teritoriul inamic şi lea impus tribut. Totuşi, acţiunea
concertată a regelui Raason al Siriei şi Phakee al lui Israel mpotriva Iui luda lea oferit
ammoniţilor prilejul să se revolte şi să scape de plata tributului după numai trei ani.
2 P A R A L I P O M E N E 2728 177
scrise n Cartea regilor lui luda şi ai lui Israel. * 8 1 9

Şi loatham sa culcat
lângă părinţii săi şi a fost ngropat n cetatea lui David şi n locul lui a ajuns
rege A c h a z , fiul său.
1
28 A c h a z avea douăzeci de ani când a ajuns rege şi a domnit
şaisprezece ani la Ierusalim. Şi ηa făcut ce este drept naintea Domnului, ca
2
D a v i d , părintele s ă u , ci a umblat pe căile regilor Iui Israel: căci lea făcut
3
statui idolilor acestora şi a adus jertfe n G a i b e n e n o m şi şia trecut copiii
prin f o c , după spurcăciunile neamurilor pe care D o m n u l le nimicise din faţa
4
fiilor Iui I s r a e l . Şi ardea tămâie pe nălţimi şi n temple şi sub orice copac
27,8 Nu apare n L X X . Aici, TM repetă; „Ei a fost de douăzeci şi cinci de ani când a
ajuns rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim."
28,127 Corespunde cu 4Rg. 16,120,
28,12 Urcarea pe tron a lui Achaz şi durata domniei acestuia a pus n dificultate cro-
nologia veterotestamentară. Se presupune că Achaz a domnit ca suveran ntre 732 şi
716/715 .H., dar a fost asociat la domnie de către loatham din 735 .H. • „Achaz": TM
are 'Ăhăz, formă abreviată din Thoăhăz, fapt confirmat de o inscripţie asiriană din
vremea lui Tiglatpalassar 111, n care apare un anume Yauhazi,
283 Se remarcă o gradare simbolică n decăderea religioasă a lui Achaz: n primul rând
el face concesii idolatriei specifice regatului de nord, pentru ca apoi să preia majoritatea
riturilor şi practicilor magice canaanite şi ammonite. • „a adus jertfe": TM are „a
tămâiat". • „Gaibenenom": gr. Γαιβενενοµ este transcrierea n greacă a ebraicului Gëy'
benhinnom (Valea Benhinnom), numită şi Gëy' hinnom. Era situată la sud de Ierusalim
şi găzduia sacrificiile n cinstea zeului ammonit Moloch. Conotată negativ, ca Ioc
dedicat practicilor idolatre. După reforma lui Iosia, valea a fost folosită la depozitarea
gunoaielor oraşului şi la arderea cadavrelor criminalilor. Cu timpul expresia ebr. gëy'
hinnom a ajuns să nsemne „iad" şi a fost transiiterată n greacă sub forma γεεννα, de
unde românescul „gheenă". • Prin trecerea copiilor prin foc n cinstea lui Moloch se pot
nţelege, n sens radical, sacrificiile de copii (cf. DB, s.v. „Moloch") sau anumite practici
care nu implicau neapărat jertfe umane. Unii comentatori afirmă că ritualurile n cauză,
interzise de legea mozaică (Lev. 18,21 şi 20,25), constau n trecerea copiilor printre
mâinile incandescente ale statuii zeului Moloch, n scopuri lustrale. Uneori, totuşi, copiii
erau arşi de vii. n nordul Africii, aceste practici au continuat până la nceputul erei
creştine, la câţi mai rămăseseră din fenicienii cartaginezi.
28,4 „temple": gr. δώµατα litt „case". n vocabularul L X X , termenul mai poate de-
semna acoperişurile plate ale caselor din Orient, cu rol de terase. Anumite culte păgâne
foloseau asemenea locaţii pentru desfăşurarea ritualurilor şi pentru observarea cerului.
Această a doua semnificaţie este sprijinită şi de paralela de la 4Rg. 16,4, care pomeneşte
de „nălţimi" (gr. βοϋνοι). TM are aici „pe dealuri".
5
din dumbrăvi. Iar D o m n u l D u m n e z e u la dat n mâna regelui Siriei; şi
[acesta] la lovit şi a luat mulţi ostatici dintre ai lui şi ia dus la Damasc; şi
[ D o m n u l ] la mai dat şi n mâinile regelui din Israel, iar acesta ia dat o
6
lovitură mare. Phakee al lui R o m e l i a , r e g e l e lui Israel, a omorât n Iuda,
ntro singură zi, o sută douăzeci de mii de bărbaţi tari n putere, pentru
7
căL părăsiseră pe D o m n u l Dumnezeul părinţilor lor. Şi Ezecri, viteazul
lui Efraim, la o m o r â t pe Maasaia, fiul regelui, şi pe Esdricam, maimarele
8
casei lui, şi pe Elcana, locţiitorul r e g e l u i . Şi fiü lui Israel au luat robi de la
fraţii lor trei sute de mii, neveste, fii şi fiice, şi au luat prăzi multe de la ei şi
9
au dus prăzile n Samaria. Şi a c o l o era un profet al Domnului, pe nume
O d e d ; el a ieşit n ntâmpinarea oştirii care m e r g e a la Samaria şi lea z i s :
„Iată, mânia Domnului Dumnezeului părinţilor voştri [este] asupra Iui Iuda:
[ E l ] ia dat pe aceştia n mâinile voastre, iar v o i iaţi omorât cu furie; a
10
ajuns până la ceruri. Şi acum v o i spuneţi că i veţi lua pe fiii lui Iuda şi pe
[ c e i ] din Ierusalim ca robi şi roabe. Şi, iată, oare nu sunt eu cu v o i ca să dau
11
mărturie pentru D o m n u l Dumnezeul vostru? Şi acum, ascultaţimă pe
mine şi trimiteţii napoi pe cei pe care iaţi luat n robie dintre fraţii voştri,
12
pentru că urgia mâniei Domnului [va fi] asupra voastră." Şi unele
căpetenii dintre fiü lui Efraim: U d i a al lui Ioanas, şi Barachia al Iui
28,5 Pasajul corespondent de la 4Rg. 16,5 nu prezintă n aceiaşi termeni campania

victorioasă ntreprinsă de regele Siriei mpreună cu regele Israelului mpotriva lui
Achaz. Deuteronomistul trece sub tăcere dezastrul militar pentru Iuda, care a precedat
asedierea Ierusalimului, menţionată n 4Rg. 16,5. 2Par. insistă asupra unor astfel de
dezastre, ca rezultate ale neascultării lui Achaz. Cele două relatări nu sunt contradictorii,
ci se completează reciproc. Elementul comun care dă măsura dezastrului final l
constituie menţionarea apelului regelui Achaz la ajutorul lui Tiglatpileser, regele asirian
(4Rg. 16,78 şi 2Par. 28,21).
28.7 Cum fiul Iui Achaz era prea tânăr ca să ia parte la bătălie, unii comentatori (JFB)
sunt de părere că Maasaia va fi fost un fiu mai tânăr al regelui loatham şi supus al lui
Achaz. • Esdricam era intendentul palatului regal, iar Elcana, n termeni moderni,
pri mulmi nistru al regelui.
28.8 Faptul că n rândul prizonierilor luaţi de israeliţi se aflau o mulţime de femei şi
copii ia ndreptăţit pe istorici să presupună că evreii erau nsoţiţi pe câmpul de luptă de
necombatanţi, ca şi celelalte popoare din Orient.
28,10 Profetul dă mărturie „pentru Domnul Dumnezeu", adică le face cunoscut conaţio-
nalilor ntorşi din bătălie planul lui Dumnezeu. Războinicii sunt astfel avertizaţi, ca să
nu comită un păcat din neştiinţă (cf. 2Par. 28,13). • „Şi, iată... Domnul": TM are „Nu
sunteţi oare, numai voi, vinovaţi faţă de Domnul".
28,12 Căpeteniile Israelite ieşite n ntâmpinarea convoiului l nsoţeau pe profet.
2 P A R A L I P O M E N E 28 179
M o s o l a m o t h , şi Ezekia al lui Seilern, şi A m a s i a al lui C hod Ii sau ridicat

13
mpotriva celor care veneau din război. Şi le ziceau: „ S ă nu aduceţi pe
robi aici la noi, pentru că ne faceţi să păcătuim mpotriva Domnului, ca să
mai adăugăm la păcatele noastre şi la neştiinţă căci multe sunt păcatele
14
noastre şi urgia mâniei D o m n u l u i este asupra lui Israel." Şi războinicii au
15
lăsat robii şi prăzile naintea căpeteniilor şi a ntregii adunări. Şi sau
ridicat bărbaţii care au fost chemaţi pe nume şi iau luat pe robi şi pe toţi cei
g o i iau mbrăcat [cu haine] din prăzi şi iau ncălţat şi leau dat să mănânce
şi iau uns cu untdelemn; şi iau luat pe animale de povară pe toţi cei slăbiţi
şi iau dus n lerihon, cetatea finiclor, la fraţu lor, iar ei sau ntors n
16
Samaria. n v r e m e a aceea, A c h a z a trimis după ajutor la regele din Assur
17
pentru că [atunci] idumeü sau răzvrătit şi au lovit Iuda şi au luat robi,
18
iar Străinii au năvălit asupra cetăţilor din c â m p i e şi de la m i a z ă z i ale lui
Iuda şi au luat Baithsamus, şi A i l o n , şi Gaderoth, şi S o c h o şi satele ei, şi
19
T a m n a şi satele ei, şi G a m z o şi satele ei, şi sau sălăşluit a c o l o . Domnul a
umilit luda, din pricina lui A c h a z , r e g e l e lui Iuda, pentru că sa ndepărtat
28.15 „bărbaţii care au fost chemaţi pe nume" sunt fie căpeteniile efraimite amintite Ia

2Par. 28,12, fie alte persoane desemnate special n acest scop. • „să mănânce" . TM adaugă
„şi să bea". • „lerihon, cetatea finicilor" (cf. şi Deut. 34,3) numită astfel probabil dato-
rită oazei n jurul căreia fusese construită aşezarea, n vechime (cea 8000 Î.H., după
descoperirile arheologice).
28.16 „n vremea aceea": gr. έν καιρώ έκείνω se referă Ia perioada cuprinsă ntre
invazia siroisraelită şi revolta edomită. Despre acest din urmă eveniment, cf. nota la
4Rg. 16,6.
28.18 Pasajul corespondent din 4Rg. 16 nu menţionează şi atacurile filistene, care sau
soldat cu ocuparea câtorva cetăţi şi teritorii de la graniţa de est a lui Iuda. • „Ailon": n
TM 'Ayyălăn. Cetate levitică fortificată de Roboam (2Par. 11,10), ca să apere
Ierusalimul dinspre nordvest. • „de la miazăzi": gr. άπό λιβός. Λ ί ψ desemna, n greaca
alexandrină a traducătorilor L X X , un vânt ploios de sudvest care afecta Palestina.
L.C. Allen arată că termenul este extrem de important pentru stabilirea locului n care au
fost traduse cărţile Cronicilor L X X , fiindcă λίψ era folosit n acest sens numai n
mediile alexandrine. n T M , termenul corespondent este neghebh, indicând sudul.
• „Gaderoth": n TM G'dhërôth. Oraş de pe graniţa fllisteană, situat n districtul Lachis.
• Socho era o cetate la sudest de Azeca, n Şephelab (έν πεδίνη). Numele cetăţii a
fost descifrat pe sigiliile ulcioarelor regale descoperite la Lachis. * „Tamna": n TM
Tim näh, oraş de pe graniţa de nord a lui Iuda, aparţinând, naintea schismei, vechiului
teritoriu al lui Dan.
28.19 „sa ndepărtat de Domnul": traduce liber figura etimologică greacă άπέστη
αποστασία. TM are „ducea la delăsare pe luda şi era necredincios faţă de Y H W H . "
180 2 P A R A L I P O M E N E 2829
20
de Domnul. Şi a venit asupra lui Thaglathphelassar, regele Iui Assur, şi
21
la lovit. Şi A c h a z a luat [lucrurile] din Casa Domnului şi cele din casa
regelui şi cele ale căpeteniilor şi lea dat regelui lui Assur; dar nu ia fost
22
de ajutor. n v r e m e ce era la strâmtoare regele ηa ncetat să se nde-
23
părteze de D o m n u l şi a zis: „ i v o i căuta pe zeii Damascului, care mau
lovit". Şi a zis: „Pentru că nşişi z e i i regelui Siriei iau ntărit pe ai lor, lor le
v o i aduce jertfe, iar ei mă v o r ajuta." D a r ei iau fost piatră de poticnire, Iui
24
şi ntregului Israel. Şi A c h a z a scos vasele din Casa Domnului şi Iea
spart, şi a nchis porţile Casei Domnului, şi şia făcut altare n toate colţurile
Ierusalimului. 2 5 Şi n toate cetăţile lui Iuda, rând pe rând, a făcut nălţimi ca
să ardă tămâie pentru z e i i străini. Şi lau mâniat pe Domnul Dumnezeul
26
părinţilor lor. Şi celelalte ntâmplări şi fapte ale lui, cele dintâi şi cele de
27
pe urmă, iată, sunt scrise n Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel. Şi sa
culcat A c h a z lângă părinţii săi şi a fost nmormântat n cetatea lui D a v i d ,
pentru că nu lau dus la mormintele regilor lui Israel. Şi n locul lui a ajuns
r e g e Ezekia, fiul său.
1
29 E z e k i a avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns r e g e şi a domnit
douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim, iar numele mamei sale era A b b a , frica
2
lui Zaharia. Şi a făcut ce este drept naintea Domnului n toate câte le
3
făcuse D a v i d , părintele s ă u . Şi a fost aşa: când sa aşezat să domnească, n
4
prima lună, a deschis porţile Casei Domnului şi lea dres. Şi ia adus pe
5
preoţi şi pe leviţi şi ia aşezat pe latura dinspre răsărit şi lea zis: „Ascultaţi,
28,20 „la lovit": TM are „la asediat şi nu la ntărit" sau „la asediat, dar nu la biruit".
Afirmaţia nu concordă cu cronicile asiriene, nici cu cele relatate n 4Rg.
28,27 „n cetatea lui David": TM are „n Ierusalim". • „pentru că nu": TM are „dar nu".
29,1 Cronologia domniei lui Ezekia ( T M H.izeqyăhu / Hizeqyăh) este controversată.
Ezekia ajunge coregent al lui Ahaz n anul al treilea al domniei lui Osea al Samariei,
adică 729 .H. Cronistul se referă la cei douăzeci şi nouă de ani de domnie ai lui Ezekia,
ca monarh unic al lui Iuda: 716687 .H.
29.3 „când sa aşezat să domnească": TM are „n primul an al domniei sale". • Ezekia
deschide porţile Templului n prima lună a anului (Nisan), pentru că se pregătea de
Paşte, nu n prima lună a domniei lui, cum sar putea altfel nţelege. Porţile Templului
fuseseră nchise de Achaz (2Par. 28,24). Repararea uşilor este semnul care l anunţă pe
marele rege reformator.
29.4 „latura": gr. κλίτος. Ezekia ia adunat pe preoţi şi pe leviţi n curtea preoţilor
situată pe latura de est a Templului, n pantă.
29.5 „Din cele sfinte", adică din sanctuarul Templului.
2 P A R A L I P O M E N E 29 181
leviţilor! A c u m curăţiţivă şi curăţiţi Casa Domnului Dumnezeului părinţilor

6
voştri şi nlăturaţi necurăţenia din c e l e sfinte. Pentru că părinţii noştri sau
ndepărtat şi au făcut ce este rău naintea Domnului, Lau părăsit şi şiau
7
ntors faţa de la cortul Domnului, Iau arătat spatele şi au nchis porţile
templului, au stins candelele şi tămâie nu au mai ars şi nau mai adus arderi
8
de tot n locul sfanţ Dumnezeului lui Israel. Şi D o m n u l Sa mâniat crunt
pe Iuda şi pe Ierusalim şi ia făcut să fie spre spaimă mare şi pustiire şi
9
huiduială, cum vedeţi cu ochii voştri. Şi, iată, părinţii voştri au fost loviţi
cu sabia, iar fiii voştri şi fiicele voastre şi nevestele voastre sunt n robie
10
ntro ţară [ c a r e ] nui a lor, chiar şi acum. De aceea acum m i stă la inimă
să facem un legământ cu D o m n u l Dumnezeul lui Israel, ca săşi ntoarcă
mânia de la noi. " Şi acum, să ( j u [ L ] lepădaţi, pentru că pe v o i va ales
D o m n u l să staţi naintea L u i , ca să slujiţi, săI faceţi slujbe şi să ardeţi
12
tămâie." Şi sau ridicat leviţii: Maath al lui A m a s i şi I o e l al lui A z a r i a ,
dintre fiii lui Caath; şi dintre fiii lui Merari: K i s al lui A b d i şi A z a r i a al lui
Iallelel; şi dintre fiii lui G e d s o n : l o a al lui Zemmath şi Iodan al lui Ioacha;
13
şi dintre fiu lui Elisaphan: Sambri şi I i e l ; şi dintre fiu lui A s a p h :
14
Zacharias şi Maththanias; şi dintre fiu lui A i m a n : Hei şi Semei; şi dintre
15
fiii lui Idithon: Samaias şi O z i e l . Şi iau adunat pe fraţii lor şi sau curăţit
la poruncaregelui după rânduala Domnului, ca să cureţe Casa Domnului.
16
Şi au intrat preoţii năuntru, n Casa Domnului, ca să o cureţe, şi au
aruncat n curte toată necurăţenia pe care au găsito n Casa Domnului; iar
17
leviţu au luato so arunce afară, la râul K e d r o n . Şi au nceput să cureţe n
prima zi cu lună nouă din luna ntâi şi n ziua a opta a lunü au intrat n
templul D o m n u l u i ; şi au curăţit Casa Domnului n opt z i l e şi n a
18
şaisprezecea zi din luna ntâi au terminai. Şi au intrat la r e g e l e E z e k i a şi
au zis: „ A m curăţit toate c e l e din Casa Domnului: altarul pentru arderi de
29,67 Ezekia se referă la tatăl lui, Achaz, care a produs discontinuitatea n serviciul
Domnului, despre care vorbesc toate simbolurile religiei yahviste abandonate.
29.8 „Sa mâniat crunt": gr. ώργίσθη όργη, litt, „sa mâniat cu mânie". Figură etimo-
logică n greacă • „spaimă mare": gr. έκστασις, n sensul special de „efect al terorii, al
spaimei". • „huiduială": gr. συρισµός, litt, „fluierătură".
29.9 „voştri..., voastre etc.": TM are „noştri... noastre etc." • „ntro ţară... şi acum":
TM are „din pricina aceasta".
29,16 Numai preoţii aveau acces n „Sfânta", de aceea leviţii i aşteaptă afară. • „necură-
ţenie", gr. ακαθαρσία: simbolurile cultelor idolatre pe care Achaz lea introdus n
sanctuar.
29,18 Sfinţirea incintei Templului a durat opt zile, sfinţirea sanctuarului alte opt zile.
182 2 P A R A L I P O M E N E 29
tot şi vasele lui, şi masa pentru pâinile punerii nainte şi vasele ei. Şi toate
vasele pe care lea pângărit regele A c h a z n timpul domniei Iui şi al rătăcirii
20
Iui leam pregătit şi curăţit şi, iată, sunt naintea altarului D o m n u l u i . " Şi
sa sculat n z o r i r e g e l e Ezekia, a adunat căpeteniile oraşului şi sa suit Ia
21
Casa Domnului; şi a adus juncani şapte, berbeci şapte, m i e i şapte, iezi
şapte, ca jertfe pentru păcate, pentru d o m n i e şi pentru cele sfinte şi pentru
Israel şi lea zis fiilor lui A a r o n , preoţilor, să le nalţe pe altarul Domnului.
22
Şi au jertfit juncanii, iar preoţii au luat sângele şi Iau vărsat pe altar; şi au
jertfit berbecii şi au vărsat sângele pe altar; şi au jertfit m i e i i şi au vărsat
23
sângele n jurul altarului. Şi au adus iezii pentru jertfa pentru păcat
24
naintea regelui şi a adunării, şi şiau pus mâinile pe ei; şi preoţii iau
jertfit, iar sângele lau adus ca [jertfă d e ] mpăcare pe altar; şi au făcut
mpăcare pentru tot Israelul, căci regele a zis ca arderea de tot şi jertfele
25
pentru păcat să fie pentru tot Israelul. A p o i ia aşezat pe leviţi n Casa
D o m n u l u i cu c h i m v a l e şi cu nabla şi cu kinyra, după porunca regelui D a v i d
şi a lui G a d , văzătorul regelui, şi a profetului Nathan, pentru că din porunca
26
Domnului era rânduiala [dată] prin profeţi. Şi leviţii stăteau cu
27
instrumentele muzicale ale lui D a v i d şi preoţii cu t r â m b i ţ e l e . Şi E z e k i a a
zis să se aducă arderea de tot pe altar: şi când a nceput să se nalţe arderea
de tot, au nceput să cânte Domnului, iar trâmbiţele nsoţeau instrumentele
28
lui D a v i d , regele lui Israel. Şi toată adunarea sa nchinat, iar cântăreţii de
psalmi au cântat şi trâmbiţele au trâmbiţat până când sa terminat arderea de
29
tot. Şi când au isprăvit de adus [jertfa], regele şi toţi cei de faţă sau
30
plecat şi sau n c h i n a t . Şi regele E z e k i a şi căpeteniile leau zis leviţilor să
cânte imnuri Domnului cu cuvintele lui D a v i d şi ale profetului A s a p h . Şi
31
iau cântat cu bucurie şi au căzut [la pământ] şi sau n c h i n a t . Şi E z e k i a a
răspuns şi a zis: „ A c u m vaţi umplut mâinile pentru D o m n u l : apropiaţivă şi
aduceţi jertfe şi laude la Casa D o m n u l u i . " Şi adunarea a adus jertfe şi laude
29,21 Ezekia ordonă o ntreită jertfă de mpăcare: pentru rege (şi familia regală), pentru
Templu, adică pentru clasa sacerdotală, n fine, pentru ntregul popor, numit aici metoni-
mic Israel. • Şapte era simbolul numeric al perfecţiunii. * „pentru cele sfinte şi pentru
Israel": TM are „pentru sanctuar şi pentru Iuda".
29,23 Punerea mâinilor asupra animalului de jertfă era un gest prin care omul arăta că i
dăruieşte lui Dumnnezeu ceva carei aparţine. Gestul simboliza transmiterea păcatelor
poporului asupra animalului la ceremonia „ţapului ispăşitor" de la Ziua mpăcării (Yöm
Kippur).
29,25 „după porunca regelui David", cf. IPar. 16,4; 3742. * „(după porunca) lui Gad...
şi a profetului Nathan", cf. IPar. 17,115 şi 21,913.
Ia Casa Domnului şi toţi cei cu inimă râvnitoare, arderi de tot. Şi [acesta]

a fost numărul arderilor de tot pe care lea adus adunarea: juncani şaptezeci,
berbeci o sută, miei două sute. T o a t e acestea au fost pentru arderea de tot
33 34
[adusă] Domnului. Şi juncani sfinţiţi, şase sute şi o i , trei mii. Preoţii
nsă erau puţini şi nu puteau să j u p o a i e arderea de tot; şi iau ajutat fraţii lor,
leviţu, până când şiau isprăvit treaba şi până când sau sfinţit preoţii,
35
pentru că leviţii se sfinţiseră cu mai mare z e l decât preoţii. Şi au fost
multe arderi de tot şi grăsime pentru mplinirea jertfei de mântuire şi libaţii
36
pentru arderile de tot. A ş a sa ndreptat lucrarea n Casa Domnului. Şi
sau bucurat E z e k i a şi tot poporul că D o m n u l pregătise astfel pentru popor,
căci ntro clipă sa mplinit lucrul.
1
30 E z e k i a a trimis [ s o l i ] n tot Israelul şi n Iuda şi a scris scrisori către
Efraim şi Mânase, să vină la Casa Domnului la Ierusalim ca să ţină Pastele
2
pentru D o m n u l Dumnezeul lui Israel. Şi sau sfătuit r e g e l e şi căpeteniile şi
3
toată adunarea din Ierusalim să ţină Pastele n luna a doua. Căci nuI
putuseră ţine la v r e m e a cuvenită, penru că nu se curăţiseră destui preoţi, iar
4
poporul nu se adunase la Ierusalim. Şi cuvântul a plăcut regelui şi
5
adunării. Şi au mai hotărât să vestească n tot Israelul, din Bersabea până
29,34 Animalele destinate pentru jertfele de mpăcare puteau fi jupuite (deci atinse) şi de
leviţi, pentru că pieile acestora nu erau arse pe altar. nsă animalele pentru arderile de
tot, la care se referă versetul de faţă, nu puteau fi atinse decât de preoţi. Totuşi, n caz de
maximă necesitate, cum este cel de faţă, leviţii au contribuit la pregătirea animalelor de
jertfă. • Observaţia că leviţii sau sfinţit cu mai multă ardoare decât preoţii are două
posibile explicaţii: leviţii au preluat ndatoririle preoţilor fie pentru că aceştia din urmă
veniseră n număr prea mic la ceremonii, fle pentru că se făcuseră vinovaţi de nchinarea
la idoli n mai mare măsură decât leviţii.
30.1 Prin Efraim şi Mânase, Cronistul numeşte metonimic toate triburile lui Israel.
Ezekia i invită la sărbătoarea Paştelui pe toţi israeliţii, profitând de o anumită relaxare a
politicii religioase a regelui din nord, Osée (cf. 4Rg. 17,2) şi de relaţiile tensionate dintre
acesta şi Asiria. Ezekia consideră că circumstanţele sunt propice pentru reunificarea
religioasă a poporului ales. • „Pastele": n L X X , τό φασεκ redă ebr. pesah.
30.2 Sărbătoarea nu a putut fl ţinută n prima lună a anului (Nisan), aşa cum cerea legea*
mozaică, fie pentru că purificarea Templului depăşise termenul, fie pentru că masele
aşteptate să ia parte la eveniment nu sau deplasat n timp util la Ierusalim. Pentru a nu
amâna celebrarea pe anul următor, Ezekia se prevalează de o dispoziţie legală (Num.
9,613), care permitea indivizilor care nu avuseseră timp să se purifice până n prima
lună să ţină Pastele n a doua lună a anului.
30,5 Dimensiunea „naţională", „panisraelită'' a sărbătorii este sugerată de expresia
consacrată care desemnează graniţele tradiţionale ale regatului unit davidic, de sud
2 PARALIPOMENE 30
n Dan, să vină să ţină Pastele Domnului D u m n e z e u la Ierusalim, pentru că

6
de mult nu se mai ţinuse după cum era scris. Şi vestitorii au pornit cu
scrisorile de la rege şi de la căpetenii n tot Israelul şi n Iuda, după porunca
regelui, zicând: „ F i i ai lui Israel, ntoarceţivă la Dumnezeul lui A v r a a m şi
al lui Isaac şi al lui Israel, şi El i va ntoarce pe cei rămaşi n viaţă, cei
7
scăpaţi din mâna regelui din Assur. Şi nu fiţi ca părinţii voştri şi fraţii
voştri, care sau ndepărtat de D o m n u l Dumnezeul părinţilor lor şi [pe care]
El ia dat pustiirii, după cum v e d e ţ i . 8 Şi nu vă mai ntăriţi grumazurile: daţi
slavă Domnului D u m n e z e u şi intraţi n lăcaşul Său cel sfanţ, pe care la
sfinţit până n veac; şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, iar El şi va
9
ntoarce de la v o i urgia mâniei Sale. Căci dacă vă ntoarceţi la D o m n u l ,
fraţii voştri şi c o p i ü voştri v o r afla ndurare de la c e i care iau luat robi; şi
[ E I ] i va aduce napoi n ţara aceasta. C ă c i milostiv şi ndurător este
D o m n u l Dumnezeul nostru şi nu şi va ntoarce faţa de la noi, dacă noi ne
10
ntoarcem la E l . " Şi vestitorii mergeau din cetate n cetate, n muntele lui
Efraim şi n Mânase, până n Zabulon, dar erau luaţi n râs şi batjocoriţi.
11
N u m a i unii oameni ai lui A s e r şi din Mânase şi din Zabulon sau smerit şi
(Bersabea) şi, respectiv, de nord (Dan). • „de mult": am preferat interpretarea temporală
a termenului grecesc ambiguu n context πλήθος, presupunând o complinire de tipul
πλήθος χρόνου („mult timp"). Interpretarea absolută a expresiei ca „n număr mare",
„mulţime de oameni", referinduse la participarea masivă a israeliţilor la sărbătoare,
induce impresia unei premiererecord, ceea ce contrazice relatările anterioare despre
celebrarea Paştelui n vremea regelui David. TM are „mulţi (oameni)".
30,6 „vestitorii", gr. τρέχοντες, litt, „alergătorii", erau selectaţi din garda personală sau
dintre apropiaţii regelui (cf. 2Par. 23,2). • „ntoarceţivă la Dumnezeul.,.": TM are
„ntoarceţivă la Domnul Dumnezeul...". • „i va ntoarce... Assur": TM are „se va
ntoarce la voi, cei ... regilor Asiriei". • Referirea la regele Asiriei este neclară şi a
ridicat probleme cronologiei veterotestamentare. Dacă avem n vedere anii de coregenţă
ai lui Ezekia cu Achaz (729716 .H.), şi considerăm că sărbătoarea Paştelui a fost
ţinută n primul an al coregenţei acestuia, atunci pasajul de faţă se referă la invaziile
repetate ale lui Tiglatpalassar n Israel, care nsă nu sau soldat cu deportări masive
de populaţie (cf. 4Rg. 15,19). Dacă nsă plasăm săbătorirea Paştelui n primul an de
domnie propriuzisă a lui Ezekia (cea 716 .H.), arunci Cronistul se referă Ia campania
devastatoare a lui Salmanasar n Israel, care a dus la prăbuşirea Samariei (722 . H . ) şi la
deportarea populaţiei n Asiria. Majoritatea comentatorilor au adoptat prima soluţie,
argumentânduşi opţiunea prin informaţia conform căreia Samaria a căzut „n al şaselea
an al domniei (citeşte «coregenţei») lui Ezekia" (722 .H.) şi prin aluzia la exil de la
2Par. 30,9.
3 0 3 După „grumazurile", TM are n plus „ca părinţii voştri". • „daţi slavă": gr. δότε
δόξαν. TM are „daţiAntindeţi mâna" gest de angajare prin făgăduinţă.
2 PARALIPOMENE 30
au venit la Ierusalim. Şi n Iuda, mâna D o m n u l u i lea dat [ o a m e n i l o r ] o

singură inimă, să meargă să facă după porunca regelui şi a căpeteniilor,
13
ntru cuvântul D o m n u l u i . Şi sa strâns la Ierusalim popor mult, ca să ţină
14
sărbătoarea azimilor n luna a doua. [A fost] o adunare foarte mare. Şi
sau suit şi au doborât altarele [ p ă g â n e ] din Ierusalim şi toate c e l e n care se
tămâia pentru z e i i mincinoşi leau dărâmat şi leau aruncat n v a l e a K e d r o n .
15
Şi au njunghiat pastele n ziua a paisprezecea din luna a doua; şi preoţii
şi leviţii sau smerit şi sau curăţit şi au adus arderi de tot n Casa
16
Domnului. Şi au stat la locul lor, după rânduiala lor, după porunca lui
M o i s e , omul lui D u m n e z e u , iar preoţii primeau sângele din mâna leviţilor.
17
Şi pentru că multă lume din adunare nu se curăţise, leviţii njunghiau
pastele pentru toţi cei care nu putuseră să se curăţească pentru D o m n u l .
18
Fiindcă cei mai mulţi din poporul din Efraim, din Mânase, din Issachar şi
din Z a b u l o n nu se curăţiseră, au mâncat pastele altfel decât este scris. Şi
19
E z e k i a sa rugat pentru ei, zicând: „ D o m n u l bun fie ndurător cu orice
inimă care se ndreaptă ca săL caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor,
20
[chiar d a c ă ] nu este curăţită pentru c e l e sfinte." Şi D o m n u l la ascultat pe
21
E z e k i a şi a vindecat p o p o r u l . Şi fiü lui Israel care se aflau la Ierusalim au
ţinut sărbătoarea a z i m i l o r timp de şapte z i l e , cu bucurie mare, cântând
imnuri D o m n u l u i zi de z i ; şi preoţii şi leviţii [cântau] cu instrumente
22
Domnului. Şi E z e k i a a grăit către toate inimile leviţilor şi ale celor care
aveau bună pricepere ntrale Domnului; şi au săvârşit sărbătoarea azimilor
şapte z i l e , aducând jertfe de mântuire şi aducând mulţumire D o m n u l u i
23
Dumnezeului părinţilor lor. Şi adunarea a hotărât să mai ţină ncă şapte
24
z i l e . Şi au ţinut ncă şapte z i l e cu bucurie, căci E z e k i a pusese deoparte
pentru adunarea lui Iuda o m i e de juncani şi şapte mü de o i , iar căpeteniile
puseseră deoparte pentru p o p o r o m i e de juncani şi z e c e m i i de o i . Şi c e l e
30,12 „mâna Domnului": gr. χειρ κυρίου. Calc după expresia ebraică. Se referă la
voinţa şi puterea lui Dumnezeu.
30,14 „pentru zeii mincinoşi": litt, „mincinoşilor" este o explicitare a L X X .
30,16 n mod normal, preoţii primeau jertfele nsângerate direct din mâna capilor de
familie (Ex. 12,36). Cum nsă nu toţi aceştia apucaseră să se purifice (2Par. 30,17),
sarcina njunghierii victimelor oferite de laici a fost preluată de leviţi.
30,2324 In mod normal sărbătoarea azimelor dura şapte zile, dar mulţimea de ofrande
aduse de rege şi de căpeteniile poporului nu sa epuizat n prima săptămână, ceea ce a
dus la prelungirea sărbătorii cu ncă şapte zile. Ezekia repetă gestul lui Solomon la
sfinţirea Templului (3Rg. 8,65). In acest sens, vezi şi aluzia de la v. 26. • „Şi cele
sfinte,.. erau multe": TM are „Şi preoţii sau sfinţit n număr mare".
sfinte ale preoţilor erau multe. Şi sa bucurat toată adunarea: preoţii şi
leviţu, şi toată adunarea lui Iuda, şi cei aflaţi a c o l o din Israel, şi străinii care
26
sosiseră din pământul lui Israel, şi cei care locuiau n Iuda. Şi a fost
bucurie mare n Ierusalim: din z i l e l e lui S o l o m o n , fiul lui D a v i d , regele lui
27
Israel, nu mai fusese asemenea sărbătoare n Ierusalim. Şi sau ridicat
preoţii leviţi şi au binecuvântat poporul. Şi glasul lor a fost ascultat şi
rugăciunea lor a ajuns la lăcaşul L u i cel sfânt din cer.
1
31 Şi când sau isprăvit toate acestea, au ieşit toţi cei din Israel care se
aflau n cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat stâlpii şi au tăiat dumbrăvile şi au
dărâmat nălţimile şi altarele din toată Iudeea, şi din Beniamin, şi din
Efraim, şi din Mânase, până la capăt; apoi toţi cei din Israel sau ntors
2
fiecare la moştenirea lui şi n cetăţile l o r . Şi E z e k i a a rânduit cetele pe zile
ale preoţilor şi ale leviţilor şi ndatoririle fiecăruia n parte, după slujba lui
de preo sau de levit, la arderea de tot, la jertfa de mântuire: să aducă laude
3
şi mulţumiri şi să slujească la porţile de la curţile Casei Domnului. Şi o
parte din bunurile regelui [a fost] pentru arderile de tot de dimineaţă şi de
seară şi pentru arderile de tot de sabaturi şi de lună nouă şi pentru
4
sărbătorile scrise n l e g e a Domnului. Şi a spus poporului care locuia n
Ierusalim să le dea partea preoţilor şi leviţilor, ca să se ntărească la slujirea
5
Casei Domnului. Şi cum a dat porunca, fiii lui Israel au adus din belşug
pârga de grâu, de vin, de untdelemn, de miere şi din toată roadă câmpului;
6
şi zeciuala din toate au aduso din belşug fiu lui Israel şi ai lui Iuda. Şi
locuitorii din cetăţile lui Iuda au adus şi ei zectuială din juncani şi din oi şi
zeciuala din capre şi leau sfinţit pentru D o m n u l D u m n e z e u ; şi leau adus
30.25 „străinii": gr. προσήλυτοι, cf. nota Ia IPar. 22,2.

30.26 „asemenea sărbătoare": TM are „aşa ceva".
31.1 Iuda şi Beniamin denumesc regatul de sud, n vreme ce Efraim şi Mânase, metoni-
mic, pe cel de nord. • „până Ia capăt": gr. εις το τέλος, deoarece Cronistul insistă asupra
eliminării complete a sanctuarelor păgâne din ntregul Israel.
31.2 Ezekia reinstaurează serviciul preoţilor şi leviţilor la Templu, după prescripţiile lui
David. * „curţile Casei Domnului": TM are „taberele Domnului" (cf. L X X IPar. 9,18).
31.3 Legea (Num. 28) nu prevedea, desigur, o ofrandă specială a regelui. Ezekia, la fel
ca David şi Solomon, aduce ofranda n nume personal, ca săşi impulsioneze poporul,
Cronistul insistă pe exemplul personal al regelui reformator.
31.4 »la slujirea Casei Domnului": TM are „n Legea Domnului".
31.5 A zecea parte din roadele pământului oferită de populaţia din Israel era menită
ntreţinerii ntregului trib al lui Levi (Num. 18,8,20.24).
2 P A R A L I P O M E N E 31 187
7
şi leau pus grămezigrămezi. n luna a treia, au nceput g r ă m e z i l e să se
8
adune şi n luna a şaptea sau isprăvit. Şi au venit E z e k i a şi căpeteniile şi
au văzut g r ă m e z i l e şi Lau binecuvântat pe D o m n u l şi pe poporul Lui,
9 1
Israel. Şi E z e k i a ia ntrebat pe preoţi şi pe leviţi de g r ă m e z i şi A z a r i a
preotul, căpetenia casei Iui Sadoc, ia zis: „ D e când a nceput să se aducă
pârga Ia Casa D o m n u l u i am mâncat şi am băut şi nea mai şi rămas; căci
D o m n u l a binecuvântat poporul Său şi nea mai rămas belşugul acesta."
11
Şi E z e k i a a spus să fie pregătite cămările din Casa Domnului, şi leau
12
pregătit. Şi au adus a c o l o pârga şi zeciuiala, cu credinţă; şi mai mare
13
peste ele era C h o n e n i a levitul şi S e m e i , fratele lui, era locţiitor; şi Iiel, şi
O z a z i a , şi N a e t h , şi A s a e l , şi Ierimoth, şi Iozabath, şi E l i e l , şi Samachia, şi
Maath, şi Banaas şi fiii lor erau puşi sub ascultarea lui Chonenia şi a lui
S e m e i , fratele Iui, după cum au rânduit regele E z e k i a şi Azaria, mamarele
14
Casei Domnului. Şi C o r e , [fiul] lui l e m n a levitul, portarul de la răsărit,
era peste danii, ca să mpartă pârga [adusă] Domnului şi c e l e preasfinte
15
prin O d o m , şi Beniamin, şi Iisus, şi Semei, şi A m a r i a , şi Sechonia; prin
mâna preoţilor mpărţeau cu credinţă fraţilor lor, după slujbele zilnice, atât
16
celor mari, cât şi celor mici, n afară de odraslele de parte bărbătească de
la trei ani n sus, tuturor celor care intrau să slujească n Casa Domnului, după
17
cum erau rânduiţi spre slujire n fiecare zi pe cete. Aceasta este nscrierea
preoţilor după casele lor părinteşti, iar leviţii după cetele lor pe z i l e , de la
18
douăzeci de ani n sus, după rânduiala: [erau] n liste cu toţi fiii şi fiicele
19
lor, pentru toată mulţimea, de curăţeau cu credinţă locul sfânt; pentru fiii
31,7 Ofrandele din partea populaţiei din ţară au fost aşezate pe categorii (σωροί,
„grămezi"). V. 6, eliptic, ar lăsa să se nţeleagă că aceste grămezi erau alcătuite din
ofranda de animale. Perioada n care au fost făcute grămezile sugerează nsă că acestea
alcătuiau ofranda vegetală. Colectarea lor ncepea n luna a treia, după primul seceriş, şi
se termina n luna a şaptea, după recoltarea fructelor de toamnă.
31,13 După „Banaias", T M are „erau supraveghetori sub porunca lui..." (////. „din mâna
lui.,.").
31,1415 „cele preasfinte": cf. Lev. 21,22. • „preoţilor": TM are „n cetăţile preoţeşti".
31,1619 Text foarte obscur şi n ebr. şi n L X X . Traducerea este aproape de text, dar
fără pretenţii de claritate. Sa interpretat ca indicarea unei diferenţe ntre preoţi şi leviţi
la mpărţirea daniilor: preoţii erau nscrişi de la vârsta de trei ani, iar leviţii, numai de la
douăzeci de ani; n plus leviţii şi primeau partea numai n perioada cât erau de serviciu,
pe când preoţii tot timpul.
31.18 „de curăţeau cu credinţă locul sfânt": TM are „dacă se curăţiseră cu credinţă".
31.19 „pentru fiii lui Aaron care slujeau şi cei din cetăţile lor": TM are „pentru fiii lui
Aaron, preoţii, care erau pe câmpurile de lângă cetăţile lor".
lui A a r o n care slujeau şi cei din cetăţile lor erau n fiecare cetate bărbaţi
desemnaţi pe nume ca să dea partea fiecărui bărbat dintre preoţi şi fiecăruia
20
nscris printre leviţi. A s t f e l a făcut E z e k i a n ntregul Iuda şi a făcut ce
21
este bine şi drept naintea Domnului Dumnezeului său. Şi n toată
lucrarea, pe care a nceputo n slujba Casei Domnului pentru L e g e şi
pentru porunci, La căutat pe Dumnezeul său din tot sufletul şi a nfăptuit şi
ia mers bine.
1
32 Şi după ntâmplările acestea şi după adevărul acesta, a venit
Sennacherim, regele asirienilor. Şi a venit asupra lui Iuda şi a mpresurat
cetăţile ntărite şi a poruncit să fie l u a t e . 2 Şi a văzut E z e k i a că Sennacherim
3
vine cu gândul să se lupte cu Ierusalimul, şi a hotărât cu bătrânii şi cu
4
vitejii lui să astupe apele izvoarelor din afara cetăţii; iar ei lau ajutat. Şi a
adunat popor mult şi a astupat apele izvoarelor şi râul care trecea prin
cetate, zicând: „ S ă nu vină regele din Assur, să găsească apă multă şi să se
32.1 „după adevărul acesta": gr. µετά την άλήθειαν ταύτην. Ο traducere liberă ar fi
„după [statornicirea] adevărului". Cronistul se referă la reforma religioasă a lui Ezekia,
care restabilea preeminenţa legitimă a Templului n Israel şi Iuda, O altă traducere posi-
bilă, dar mai ndepărtată de text, este: „după aceste dovezi de credinţă adevărată". • Cam-
pania antipalestiniană a lui Sennacherim ( T M Sarfhêrîbh), regele Asiriei (705-681 Î.H),
a avut loc în 701 î.H (data este specificată la 4Rg.i8,l3 „n al paisprezecelea an al
domniei lui Ezekia"). Scopul acesteia era dezmembrarea şi distrugerea coaliţiei antiasi
riene din Palestina, conduse, parese, de Ezekia, regele lui Iuda, şi sprijinite puternic de
Egipt. Ţinta ultimă a Asiriei era, de fapt, Egiptul. Pretextul invaziei va fi fost decizia lui
Ezekia de a nu mai plăti tributul datorat Asiriei, stabilit de tatăl său. • „cetăţile ntărite":
gr. πόλεις τειχήρεις sunt cetăţile fortificate cu ziduri.
32.2 „cu gândul să se lupte cu Ierusalimul", gr. τό πρόσωπον αύτοΰ τοΰ πολεµήσαι έπ'ι
Ιερουσαλήµ, litt, „faţa lui [era] să lupte...". Τό πρόσωπον indică, n context, şi intenţia
lui Sennacherim.
32.3 Astuparea izvoarelor din afara cetăţii făcea parte dintrun plan aitiitectonic mai vast
de colectare a surselor de apă ntrun canal subteran şi deviere a lor spre Ierusalim. Sis-
temul avea ca scop privarea de apă a asediatorilor şi aprovizionarea locuitorilor asediaţi.
32.4 „râul care trecea prin cetate": gr. τόν ποταµόν τόν διορίζοντα της πόλεως.
Cronistul se referă la cursul de apă care izvora n valea Gion, la nord de Ierusalim, şi
intra n interiorul fortificaţiilor oraşului. „Râul" separa Sionul şi Acra de Moria şi Ophel,
adică trecea „prin mijlocul ţinutului" n care era construit Ierusalimul. După toate
aparenţele nu este vorba despre Kedron, care este n general numit „pârâu": gr.
χείµαρρος. • „regele din Assur": TM are „regii din Assur", ceea ce arată că măsurile
luate de Ezekia nu aveau n vedere numai această invazie a lui Sennacherim, ci orice
confruntare viitoare.
5
ntărească." Şi E z e k i a sa ntărit şi a zidit tot zidul dărâmat şi turnuri şi
ncă un zid de apărare nafară; şi a ntărit fortăreaţa cetăţii lui D a v i d şi a
6
pregătit arme multe. Şi a pus căpetenii de război peste popor şi sau
7
adunat la el, n piaţa de la poarta văii. Şi a grăit pe inima lor, z i c â n d : „ F i ţ i
tari şi curajoşi, nu vă speriaţi n faţa regelui din Assur, nici n faţa tuturor
8
neamurilor care sunt cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu e l : cu el
sunt nişte braţe de carne, cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne
scape şi să lupte n războiul nostru." Şi poporul a prins curaj la cuvintele lui
9
Ezekia, regele lui luda. După aceea, Sennacherm, r e g e l e asirjenilor, ia
trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, iar el era n Lachis şi toată armata, cu
el. Şi a trimis la Ezekia, r e g e l e lui Iuda şi la toţi iudeii din Ierusalim, zicând:
10
„ A ş a spune Sennacherm, regele asirienilor: « n c e v ă ncredeţi d e mai
11
rămâneţi n fortăreaţa din Ierusalim? Nu c u m v a vă nşală Ezekia, ca să vă
ducă la moarte, la foamete şi la nsetare, zicând: ' D o m n u l Dumnezeul
12
nostru ne va scăpa din mâna regelui din Assur?' O a r e nu E z e k i a a
dărâmat altarele L u i şi năţimile Lui şi lea zis lui luda şi locuitorilor din
32.5 „fortăreaţa": gr. ανάληµµα. Cronistul se referă la Millo, sistemul de terase care
sprijinea fortificaţiile Sionului, prima cetate a lui David şi care consta din pereţi de
reţinere n spatele cărora se turna pământ până la nivelul lor.
32.6 „piaţa": gr. πλατεία. Alte traduceri preferă „strada". De fapt, spaţiul larg de la
poarta estică a Ierusalimului.
32.7 „mai mulţi": nu neapărat numeric. Ezekia se referă la puterea divină, care vine tn
sprijinul poporului ales.
32,922 Versiunea conflictului diplomatic prezentată de Cronist este mult mai scurtă faţă
de cea de la 4Rg. 18. Autorul Paralipomene lor trece sub tăcere trimiterea unei delegaţii
iudee la cartierul general al trupelor asiriene stabilit n Lachis, care a ncercat să
negocieze cu Sennacherm independenţa Ierusalimului (4Rg. 1416), n schimbul unui
tribut copleşitor. De asemenea, nu se pomenesc numele solilor de rang nalt trimişi de
Sennacherm, n fruntea unei armate numeroase, la Ierusalim (4Rg, ţ 8,17). Apoi,
discursul comprimat al solilor asirieni nu face nici o referire la speranţele pe care Ezekia
şi le pusese n ajutorul egiptean (4Rg. 18,24). Cronistul ignoră condiţiile n care a fbat
trimisă scrisoarea lui Sennacherm către Ezekia (4Rg. 19,9) şi lasă să se nţeleagă că
aceasta avea exclusiv un caracter blasfemator. Nici un cuvânt despre asedierea Libnei
(4Rg. 19,8) şi despre veştile ngrijorătoare pentru asirieni armata egipteană şi nce-
puse marşul spre luda (4Rg. 19,9). n v. 20 nu transpare nici o umbră din spaima regelui
iudeu, iar simpla menţionare a profetului lsaia nu ţine locul celor două profeţii de la
2Rg. 19,18 şi 202. Confruntarea celor două pasaje corespondente (din 4Rg. şi 2Par.)
nu poate nsă duce la concluzia, simplistă, că Paralipomenele ar fi un simplu rezumat al
cărţii a patra a Regilor. Versiunea 2Par. este, prin ocultarea momentelor „penibile" prin
care a trecut suveranul iudeu, opera unui ideolog.
190 2 P A R A L I P O M E N E 32
Ierusalim: ' S ă vă nchinaţi [numai] dinaintea acestui altar şi [numai] pe el

13
să ardeţi tămâie'? Nu ştiţi oare ce leam făcut eu şi părinţii m e i tuturor
popoarelor ţărilor? Au fost oare n stare z e i i neamurilor de pe tot pământul
14
săşi scape popoarele din mâna mea? Care dintre toţi z e i i neamurilor pe
care leau nimicit părinţii m e i au putut săşi scape poporul din mâna mea?
15
O a r e va putea D u m n e z e u l vostru să vă scape din mâna mea? A c u m să nu
vă mai nşele Ezekia, nu vă mai lăsaţi convinşi şi nu mai daţi crezare, căci
nici un zeu al vreunui neam sau al vreunei puteri nuşi poate scăpa poporul
din mâna m e a şi a părinţilor m e i şi nici D u m n e z e u l vostru nu vă va scăpa
din mâna m e a . » " 1 6 M a i spuneau şi altele slujitorii lui despre D o m n u l
17
D u m n e z e u şi despre Ezekia, slujitorul Lui. Şi [Sennacherim] a scris o
scrisoare, ca săşi bată j o c de D o m n u l D u m n e z e u l lui Israel, zicând: „ A ş a
cum z e i i neamurilor pământului nu şiau scos popoarele din mâna mea, nici
18
D u m n e z e u l lui E z e k i a nuşi va scoate poporul din mâna m e a . " Şi a[u]
strigat cu glas mare n limba iudaică la poporul din Ierusalim care stătea pe
19
zid, ca să1 sperie şi să1 răpună, aşa ncât ei să cucerească cetatea. Şi
vorbeau despre D u m n e z e u l Ierusalimului ca despre z e i i popoarelor pămân-
20
tului, lucrări ale mâinilor oamenilor. Şi sau rugat r e g e l e E z e k i a şi Isaia,
21
fiul Iui A r n o s , profetul, pentru acestea şi au strigat către c e r . Şi D o m n u l a
trimis un n g e r şi ia nimicit pe toţi vitejii războinici şi pe căpeteniile şi pe
generalii din tabăra regelui din Assur, iar acesta sa ntors cu ruşinea pe faţă
n ţara sa. Şi când a ajuns la casa zeului său, unii din cei ieşiţi din pântecul
22
lui lau omorât cu sabia Şi la scăpat D o m n u l pe E z e k i a şi pe locuitorii
din Ierusalim din mâna lui Sennacherim, regele din Assur, şi din mâna
23
tuturor, şi lea dat linişte de jur mprejur. Şi mulţi i aduceau daruri
Domnului la Ierusalim şi danü lui Ezekia, regele lui Iuda: şi acesta a crescut
n ochii tuturor neamurilor după aceea.
24
n z i l e l e acelea, E z e k i a era bolnav de moarte; şi sa rugat la D o m n u l ,
25
şi El la ascultat şi ia dat un semn. Dar E z e k i a nu Ia răsplătit
[ D o m n u l u i ] după darul pe care i la dat, ci sa semeţit inima lui. Şi a venit
32,21 Flavius losephus (AI 10,1,5) afirmă că asirienii, n număr de o sută optzeci şi cinci
de mii, au fost ucişi de o epidemie de ciumă, n prima noapte a atacului asupra
Ierusalimului. • 4Rg. 19,37 menţionează numele paricizilor: Adramelech şi Salasar,
precum şi pe zeul n templul căruia a fost ucis Sennacherim: Neserach (cf. nota la 4Rg.
19,37). • „cei ieşiţi din pântecul lui": gr. των εξελθόντων έκ κοιλίας αύτοΰ, i.e. fiii lui.
32,24 Semnul la care se referă Cronistul este cel amintit la 4Rg. 20,9: ntoarcerea
soarelui pe cadranul din curtea palatului regal.
2 P A R A L I P O M E N E 3233 191
urgia [ D o m n u l u i ] asupra lui şi a lui Iuda şi asupra Ierusalimului. Şi sa

smerit Ezekia de la semeţia inimii lui, precum şi locuitorii din Ierusalim, iar
27
urgia D o m n u l u i nu sa mai abătut asupra lor n zilele lui Ezekia. Şi
E z e k i a a avut parte de bogăţie şi de slavă foarte multă şi şia făcut vistierii
pentru argint, pentru aur, pentru pietre scumpe şi pentru aromate şi depozite
28
de arme şi de vase scumpe; şi cetăţi pentru grâu, pentru untdelemn şi
29
pentru vin, şi iesle pentru cirezile de tot felul, şi staule pentru turme; şia
zidit şi cetăţi şi a avut o mulţime de oi şi de vite, pentru că Domnul ia dat
30
avuţie foarte mare. T o t E z e k i a a astupat izvorul de sus al Gionului şi ia
ndreptat apele n j o s spre partea de m i a z ă z i a cetăţii lui D a v i d . Şi ia mers
31
bine lui E z e k i a n toate lucrările s a l e . Şi când au venit la el solii trimişi de
căpeteniile din B a b i l o n ca să1 ntrebe de minunea nfăptuită n ţara [ l u i ] ,
D o m n u l la părăsit ca să1 ncerce şi să vadă cei n inima l u i . 3 2 Şi celelalte
ntâmplări ale lui E z e k i a şi mila lui, iată, sunt scrise n profeţia lui Isaia, fiul
33
lui Arnos, profetul, şi n Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel. Şi E z e k i a
sa culcat lângă părinţii săi şi lau ngropat pe colina cu mormintele fiilor
lui D a v i d ; şi ntregul Iuda şi locuitorii din Ierusalim lau slăvit şi lau cinstit
la moartea lui. Şi n locul lui a ajuns rege Manasse, fiul său.
1
33 Manasse avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns r e g e şi a domnit
2
c i n c i z e c i şi cinci de ani n Ierusalim. Şi a făcut ce este rău naintea
Domnului, după toate spurcăciunile neamurilor pe care le nimicise Domnul
3
din faţa fiilor lui Israel. A durat din nou nălţimile, pe care le dărâmase
3 2 3 O Confruntat cu invazia asiriană, Ezekia reformează sistemul de aprovizionare cu

apă a cetăţii. Astfel, el a blocat izvoarele externe ale cetăţii (2Par. 32,4) care alimentau
Kedronul şi a deviat apele Gionului superior din partea de estsudest a Ierusalimului,
printrun tunel, spre partea de vest, unde erau colectate ntrun bazin interior, Siloam.
Tunelul, săpat n stâncă, avea o nălţime de 2 m şi o lungime de 332 metri n linie dreaptă,
dar urmărea un traseu sinuos pentru „a evita clădirile şi defectele din stratul de rocă".
32,31 Vizita supuşilor lui Mardukaplaiddina, rege al Babilonului n două rânduri
(7217IO .H. şi 703702 .H.) la curtea lui Ezekia făcea parte, de fapt, din programul de
alianţe antiasirian la care, flatat, consimţise şi regele de la Ierusalim.
33,1 „douăzeci şi doi": TM are „doisprezece". Manasse a devenit, la doisprezece ani,
coregentul lui Ezekia n 696 .H. şi a domnit singur ntre 686 .H. şi 642 .H. Aşa se
explică cei cincizeci şi cinci de ani de domnie, care includ şi perioada exilului său.
333 „oastea cerului": gr. στρατιά τοΰ ουρανού, TM are fbhă' haSSămayim. Expresia
desemnează obiectul nchinării păgâne (cf. Deut. 4,19), referinduse fie la „corpurile
cereşti", fie la „fiinţele ngereşti" străine monoteismului yabvist.
Ezekia, tatăl său, şi a nălţat stâlpi pentru Baali; a făcut dumbrăvi şi sa
4
nchinat la toată oastea cerului şi lea slujit acelora. Şi a durat altare
[păgâne] n Casa Domnului, unde Domnul spusese: „ n Ierusalim va fi
5
numele M e u până n v e a c . " Şi a durat altare pentru toată oastea cerului n
6
cele două curţi ale Casei Domnului. El nsuşi şia trecut c o p i i i prin foc la
Gaibanaiennom, se ndeletnicea cu ghicitul şi cu vrăjitoria şi făcea
farmece; şia adus grăitor din pântec şi prezicători. Şi a făcut din plin ce
este rău naintea Domnului, ca săL m â n i e . 7 Şi a pus chipul cioplit şi turnat
pe care1 făcuse n Casa Domnului, despre care D u m n e z e u i spusese lui
D a v i d şi lui S o l o m o n , fiul lui: „ n Casa aceasta şi n ierusalim, pe care lam
8
ales ntre toate triburile lui Israel, v o i aşeza numele M e u până n veac; şi
nu v o i mai clinti piciorul lui Israel din ţara pe care am dato părinţilor lor
numai să v e g h e z e să mplinească toate poruncile [ M e l e ] , după toată l e g e a
9
şi rânduielile şi judecăţile [date] prin M o i s e . " Dar Manasse ia amăgit
pe cei din Iuda şi pe locuitorii din Ierusalim să facă ce este rău, mai mult
decât toate neamurile pe care le stârpise Domnul din faţa fiilor lui Israel.
10
Şi Domnul ia grăit lui Manasse şi poporului Său; dar ei nau ascultat.
11
Atunci Domnul a mânat mpotriva lor căpeteniile oştirii regelui din
33,4 Altarele pe care Manasse lea ridicat n Templul din Ierusalim nu serveau cultului
monoteist al lui Y H W H , sau, dacă o făceau, adăugarea lor la planul iniţial al Tempului
dictat de revelaţia divină era văzută ca o ndepărtare de ritualul consacrat.
33.6 Despre toponimul Γαιβαναιεννοµ, cf. nota la 2Par. 28,3. • „ca săL mânie": gr.
παροργίσαι. Verbul grec nsemna iniţial „a provoca, a stârni mânia". n L X X , primeşte
sens intensiv.
33.7 „cioplit şi turnat'': expresie ciudată; TM are „sculptat". Despre statuia pe care
Manasse a aşezato n Templu, la 4Rg. 21,7 se spune că aparţinea Aşerei: „chipul
dumbrăvii".
33.10 Dumnezeu lea vorbit regelui şi poporului prin profeţi (cf. 4Rg. 2Î,1015).
33.11 Regele din Assur menţionat era Esarhaddon (asir. Assurahiddin 1: 681669 .H.),
fiul Iui Sennacherim. După primii ani de domnie, n care şia consolidat politica internă,
suveranul asirian a ntreprins campanii de readucere Ia ascultare a tributarilor de la vest
de Eufrat. Printre aceştia se număra şi regele de la Ierusalim. Cronicile asiriene l
menţionează pe acesta din urmă sub forma Manasi din Yaudi. • Generalul asirian
nsărcinat cu pedepsirea lui luda şi deportarea lui Manasse se numea Tanathan (cf. Is.
20,1). • „n chingi": gr. έν δεσµοϊς. ∆εσµοί nseamnă ,,legături". TM are batohïm, „în
spini/cârlige". Unii comentatori au interpretat termenul ebraic ca „mărăciniş, desiş de
spini", nţelegând astfel că Manasse a fost capturat n timp ce se ascundea ntrun
asemenea desiş. Alte manuscrise oferă nsă tfhayïm, „între cei vii", şi pasajul a fost
tradus „şi lau prins în viaţă". • Pe o tăbliţă descoperită la Khorsabad sunt reprezentaţi
2 P A R A L I P O M E N E 33 193
Assur, iar [aceştia] Iau prins pe Manasse n chingi şi lau legat cu lanţuri la
12
picioare şi lau dus la Babilon. Şi, fiind la strâmtoare, el a căutat faţa
Domnului Dumnezeului său şi sa smerit foarte n faţa Dumnezeului
13
părinţilor săi. Şi sa rugat Lui şi [ D o m n u l ] la auzit: şi ia ascultat
strigătul şi la adus napoi la Ierusalim, la domnia lui. Şi Manasse a ştiut că
14
D o m n u l este cu adevărat D u m n e z e u . După aceea a durat un zid n afara
cetăţii lui D a v i d , de la apus de G i o n , prin vale, pe unde se iese pe poartă şi
se nconjoară spre Ophla; şi la nălţat foarte mult. Şi a aşezat căpetenii de
15
oaste n toate cetăţile ntărite din Iuda. Şi ia ndepărtat pe toţi zeii străini
şi chipul cioplit din Casa Domnului şi toate altarele pe care le durase pe
16
muntele Casei Domnului şi n Ierusalim şi n afara cetăţii. Şi a refăcut
altarul D o m n u l u i şi a adus pe el jertfe de mântuire şi de laudă şi ia spus lui
17
Iuda săL slujească pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Atâta doar că
18
poporul mai [jertfea] pe nălţimi, dar Domnul era Dumnezeul lor. Şi cele-
lalte fapte ale lui Manasse şi rugăciunea lui către Dumnezeu şi cuvintele pe
care leau grăit către el văzătorii n numele Domnului Dumnezeului lui
19
Israel, iatăle, n cuvintele rugăciunii lui. Şi cum la ascultat [ D o m n u l ] , şi
toate păcatele lui, şi rătăcirile lui, şi locurile n care a durat nălţimile şi n
care a aşezat dumbrăvi şi chipurile cioplite nainte să se ntoarcă [la
prizonieri defilând n lanţuri pe dinaintea regelui asirian. Deşi tăbliţa nu i numeşte pe

prizonieri, arheologii sunt de părere, după toate aparenţele fizionomice, că prizonierii
erau evrei. Printre aceştia poate se va fi aflat şi Manasse, regele lui Iuda umilit de
suveranul asirian (IFB).
33.12 După doi ani de captivitate, Manasse a fost eliberat şi repus n toate drepturile de
către regele asirian, nsă cu obligaţia de a plăti tribut. Manevra lui Esarhaddon era una
politică: regatul lui Iuda readus la ascultare constituia o zonătampon n calea expansio-
nismului egiptean.
33.13 „a ştiut": gr. εγνω, n sensul actual „şia dat seama".
33.14 „apus": gr. λίψ, λιβός, numele unui vânt de sudvest denumeşte ca punct cardinal
sudul n Palestina şi vestul n Egipt şi Libia. TM are „apus". • „prin vale", gr. εν
χειµάρρω: valea pârâului Kedron. • „ . . . poartă": alte manuscrise au „ . . . poarta peştilor".
33.15 „şi n afara cetăţii": nu apare n T M .
33,17 Reforma religioasă a lui Manasse nu a fost completa, n sensul cerut de Lege. n
acest caz nsă, adorarea lui Y H W H pe nălţimi nu era neapărat considerată un act de
idolatrie.
33,1819 „n cuvintele rugăciunii lui. Şi...": TM are „n Cuvintele (= Faptele) regilor lui
19
Israel. Rugăciunea lui şi...". • „rătăcirile", gr. αποστάσεις: termen rezumativ pentru
faptele de apostazie enumerate ulterior. • „n Cuvintele văzătorilor": TM are „n
Cuvintele lui Hăzăy" profet altfel necunoscut.
D o m n u l ] , iată, sunt scrise n Cuvintele văzătorilor, Şi Manasse sa culcat

lângă părinţii săi şi lau nmormântat n grădina casei sale. Şi n locul lui a
ajuns rege A m o n , fiul său.
21
A m o n avea douăzeci şi d o i de ani când a ajuns rege şi a domnit d o i
22
ani n I e r u s a l i m . Şi a făcut ce este rău naintea Domnului, aşa cum făcuse
şi Manasse, tatăl său: şi tuturor idolilor pe care i făcuse Manasse, tatăl său,
23
A m o n lea adus jertfe şi lea slujit. Dar nu sa smerit naintea Domnului
cum sa smerit Manasse, tatăl său, pentru că fiul lui, A m o n , şia sporit
24
greşeala. Şi slujitorii lui au uneltit m p o t r i v a lui şi lau l o v i t n casa lui.
23
Şi poporul ţării ia l o v i t pe cei care au uneltit m p o t r i v a regelui A m o n şi
la pus r e g e , n locul lui, pe Iosia fiul lui.
1
34 Iosia a v e a opt ani când a ajuns rege şi a domnit treizeci şi unu de
2
ani n Ierusalim. A făcut ce este drept naintea Domnului şi a umblat pe
căile lui D a v i d , părintele său, şi nu sa abătut nici n dreapta, nici n stânga.
3
Şi n al optulea an al domniei lui când ncă era copilandru. a nceput
să1 caute pe D o m n u l Dumnezeul lui D a v i d , părintele său. Şi n al d o i -
sprezecelea an al d o m n i e i sale a nceput să cureţe Iuda şi Ierusalimul de
4
nălţimi şi de dumbrăvi şi de [chipurile] turnate şi a [pus să se] dărâme n
faţa lui altarele Baalilor şi nălţimile de deasupra lor, a tăiat dumbrăvile, a
33.20 Manasse nu a fost nmormântat n necropola regală, ci, din pricina apostaziei sale,
ntro grădină, departe de spaţiul public. Deuteronomistul vorbeşte despre grădina unui
anume Oza(4Rg. 21,18).
33.21 Amon, fiul lui Manasse, a domnit ntre 642 şi 640 Î.H.
33,23 „greşeala", gr. πληµµέλεια, litt, „notă falsă", se specializează pentru greşeala din
neştiinţă.
34,1 „Iosia": ebr. Yo 'yăhu. Fiul lui Amon şi al şaptesprezecelea rege al lui luda. A fost
instalat la vârsta de opt ani, după asasinarea tatălui său, şi a domnit 31 de ani (640609 . H ) .
A beneficiat de slăbirea politică a Asiriei şi a făcut paşi importanţi spre independenţa
politică şi religioasă a lui luda şi chiar a unei părţi din Israel (2Par. 34,67). n general,
domnia lui sa caracterizat prin efortul de restaurare a yabvismului n luda.
343 n societatea evreiască antică, băieţii de la treisprezece ani n sus erau consideraţi
majori. Iosia avea şaisprezece ani când a nceput să „l caute pe Domnul". • Datarea
reformei religioase a lui Iosia este controversată: Cronistul susţine că aceasta ncepe n
al doisprezecelea an al domniei lui Iosia, iar Deuteronomistul (4Rg. 22) indică al opt-
sprezecelea an, o dată cu descoperirea Cărţii Legii. Pentru Cronist, ndepărtarea cultelor
idolatre din Regatul de Sud nu constituie o consecinţă a descoperirii Cărţii: n viziunea
lui, Iosia „sa pregătit" astfel din fragedă tinereţe pentru revelaţia totală de la maturitate.
34,4 „nălţimile": TM are „stâlpii"; la fel şi la v. 7.
sfărâmat şi mărunţit chipurile cioplite şi turnate şi lea aruncat pe

5
mormintele celor care le aduseseră jertfe; şi oasele preoţilor lea ars pe
6
altare şi a curăţit Iuda şi Ierusalimul. Şi n cetăţile lui Efraim şi Manasse,
7
S i m e o n şi N e f t a l i şi n locurile din jurul lor a nimicit dumbrăvile şi
altarele şi a sfărâmat mărunt idolii şi a retezat toate nălţimile de pe tot
pământul lui Israel şi sa ntors la Ierusalim.
8
Şi n al optsprezecelea an al d o m n i e i sale, după ce curăţit ţara şi Casa
[ D o m n u l u i ] , [ I o s i a ] ia trimis pe Saphan, fiul lui Esela, şi pe Maasa,
căpetenia cetăţii, şi pe luach, fiul lui loachaz, cronicarul său, să repare Casa
9
Domnului Dumnezeului său. Şi ei sau dus la Chelkia, marele preot, şi
iau dat argintul adus n Casa lui Dumnezeu pe care leviţii străjeri ai porţii l
strânseseră de la Manasse şi Efraim, de la căpetenii şi de la toţi cei care mai
rămăseseră n Israel, şi de la fiü lui Iuda şi ai lui Beniamin, şi de la
10
locuitorii din ierusalim. Şi lau dat n mâna lucrătorilor rânduiţi n Casa
Domnului. Lau dat lucrătorilor n Casa Domnului, pentru a repara şi a
1!
ntări Casa. Lau dat dulgherilor şi zidarilor, ca să cumpere pietre cu
patru muchii şi lemne pentru grinzi, ca să facă acoperişuri pentru casele pe
12
care le prăpădiseră regii lui luda Şi oamenii şi făceau lucrarea pe
ncredere, iar supraveghetori peste ei erau leth şi A b d i a , leviţi dintre fiii lui
Merari, şi Zaharia şi M o s o l l a m , dintre fiü lui Caath şi toţi leviţii care se
13
pricepeau la instrumente muzicale şi erau peste salahori şi peste toţi cei
34,6 Autoritatea Iui Iosia nu sa limitat la teritoriul lui Iuda, ci sa extins şi n unele
regiuni din fostul regat de nord. Cronistul se referă aici la rămăşiţele populaţiei evreieşti
care au scăpat de masiva deportare n Imperiul asirian, după căderea Samariei. Lipsa de
reacţie a autorităţii asiriene la „intervenţionismul" lui Iosia se explică, probabil, prin
dezinteresul regelui din Assur faţă de mişcarea, considerată strict religioasă, a vasalului
din luda. Unii comentatori invocă aici şi problemele interne cu care se confrunta
Imperiul asirian. • „n locurile din jurul lor": gr. έν τόποις αυτών κύκλω. TM are ο
expresie nu foarte clară, nţeleasă de unii ca „n pustiurile lor", ceea ce sar referi la
slaba populare a cetăţilor din Israel, n urma deportării locuitorilor n Asiria.
34,9 „de la căpetenii": nu apare n T M .
34.11 „ca să facă acoperişuri pentru casele pe care...": gr. στεγάσαι τους οίκους.
Cronistul se referă la ncăperile anexe ale Templului.
34.12 „toţi leviţii care se pricepeau la instrumente": Cronistul insistă asupra rolulului
preeminent al leviţilor n restaurarea Templului. Sa presupus că Iosia se foloseşte de
cântăreţi pentru că aceştia erau mai puţin ocupaţi cu slujirea zilnică n Templu. Altă
explicaţie este că aceştia ritmau lucrările cu muzica lor (cf. TOB, nota ad loc).
34.13 Judecători": cuvântul corepunzător din ebr. nseamnă „dregător, judecător de
rang inferior".
care făceau o muncă sau alta; şi, dintre leviţi, mai erau şi scribi şi judecători
14
şi portari. Iar când au luat ei argintul strâns pentru Casa Domnului,
15
Chelkia preotul a găsit Cartea L e g i i Domnului, [dată] prin M o i s e . Atunci
Chelkia a prins să vorbească şi a zis către Saphan scribul: „ A m găsit o Carte
16
a L e g i i n Casa D o m n u l u i " şi C h e l k i a ia dat lui Saphan cartea. Şi Saphan
a dus cartea la rege şi ia dat de ştire: „ T o t argintul a fost dat slujitorilor tăi
17
care săvârşesc lucrarea. Ei au vărsat argintul aflat n Casa Domnului şi
18
lau dat n mâna supraveghetorilor şi n mâna celor care fac lucrarea." Şi
Saphan scribul ia mai vestit regelui, zicând: „Preotul Chelkia mia dat o
19
C a r t e " ; şi Saphan a citito dinaintea regelui. Şi a fost aşa: când a ascultat
20
regele cuvintele L e g i i şia sfâşiat veşmintele. Şi r e g e l e lea poruncit lui
C h e l k i a şi lui A c h i c a m , fiul lui Saphan, şi lui A b d o n , fiul lui Michaia, şi lui
2l
Saphan scribul şi lui Asaia, slujitorul regelui, zicând: „ D u c e ţ i v ă şi
căutaţiL pe D o m n u l pentru mine şi pentru tot [ p o p o r u l ] rămas n Israel şi
n Iuda, despre cuvintele cărţii care sa găsit. C ă c i mare este mânia
Domnului care sa aprins asupra noastră, fiindcă părinţii noştri nau dat
ascultare cuvintelor Domnului, ca să mplinească toate cele scrise n cartea
22
aceasta." Şi sau dus C h e l k i a şi cei cărora le spusese regele la prorocită
Olda, nevasta lui Sellem, fiul lui Thacuath, fiul lui Chelles, păstrătoarea
veşmintelor ea locuia n Ierusalim, n cartierul nou şi iau grăit despre
23
lucrurile acelea. Ea lea răspuns: „ A ş a grăieşte Domnul Dumnezeul lui
34,14 „Cartea Legii": gr. βιβλίον τοΰ νόµου se presupune că era partea centrală, cea mai
veche, a Deuteronomului (cap. 12 28), adusă de unii refugiaţi după căderea Samariei.
Cartea se va fi rătăcit sau va fi fost ascunsă n timpul diverselor „reforme idolatre" când,
conform tradiţiei, regii apostaţi ai lui luda au ordonat arderea textelor sfinte. • Momen-
tul n care a fost descoperită Cartea Legii coincide cu „deblocarea fondurilor" destinate
restaurării Templului.
34,1819 Unii comentatori (IFB), invocând tradiţia rabinică, presupun că pasajele care
lau impresionat atât de puternic pe Iosia ar fi fost cele care vorbesc despre rennodarea
legământului dintre Y H W H şi poporul ales. Cf. şi 2Par. 34,30: „cartea legământului".
34,22 La 4Rg. 22,14, Olda este „nevasta lui Sellem, fiul lui Thecue, fiul lui Araas, păs-
trătorul veşmintelor (ίµατιοφύλας)". Cronistul susţine că aceasta era nevasta lui Sellem,
fiul lui Thacuath, fiul lui Chelles şi, mai mult, că ea nsăşi păzea (φυλάσσουσαν)
veşmintele. Cf. şi nota de la 4Rg. 22,14. Unele manuscrise au „păzitoarea poruncilor".
• „Cartierul nou" traduce un termen ebraic transcris n greacă sub forma µασανα, „al
doilea cartier". TM are mi'neh, litt, „al doilea" (= cartierul nou). Unii comentatori
( I F B ) nclină totuşi să creadă că mi'neh funcţionează aici ca substantiv propriu,
desemnând numele unui cartier din nordvestul Ierusalimului.
Israel: «Spuneţii omului care va trimis la m i n e : aşa spune D o m n u l :

'lata, Eu aduc necazuri asupra locului acestuia toate cuvintele scrise n
25
cartea citită dinaintea regelui lui Iuda din pricina celor care Mau
părăsit şi au ars tămâie pentru z e i străini, mâniinduMă cu toate lucrările
mâinilor lor. Şi sa aprins mânia M e a n locul acesta şi nu se va stinge.'
26
Iar regelui lui Iuda, care va trimis săL căutaţi pe D o m n u l , aşa săi
spuneţi: aşa spune D o m n u l Dumnezeul lui Israel: ' [ C â t despre] cuvintele pe
27
care leai auzit şi inima ta sa smerit şi tu teai umilit n faţa M e a , când
ai auzit cuvintele M e l e m p o t r i v a locului acestuia şi m p o t r i v a c e l o r care
locuiesc n el şi teai umilit naintea M e a şi ţiai sfâşiat veşmintele şi ai
28
plâns dinaintea M e a , şi Eu team auzit', z i c e D o m n u l , 'iată, te adaug la
părinţii tăi şi v e i fi aşezat n mormânt n pace, iar ochii tăi nu v o r v e d e a
nimic din toate nenorocirile pe care le aduc asupra locului acestuia şi asupra
29
locuitorilor lui. ' » " Şi iau dus regelui răspunsul. Şi r e g e l e a trimis şi ia
30
adunat pe bătrânii din luda şi Ierusalim. Şi regele sa suit la Casa
Domnului şi, [cu e l ] , ntregul luda şi locuitorii din Ierusalim şi preoţii şi
leviţii şi tot poporul, cu m i c , cu mare. Şi a citit n auzul lor toate cuvintele
31
Cărţii Legământului, care fusese găsită n Casa D o m n u l u i . Şi r e g e l e a stat
lângă stâlp şi a făcut legământ dinaintea Domnului să umble n faţa
Domnului, să păzească poruncile Lui şi mărturiile Lui şi rânduielile Lui, din
toată inima şi din tot sufletul, [după] cuvintele legământului scrise n Cartea
32
aceasta. Şi ia pus pe toţi cei aflaţi n Ierusalim şi pe cei din Beniamin să
stea n picioare şi locuitorii din Ierusalim au făcut legământ n Casa Domnului
33
Dumnezeului părinţilor lor. Şi I o s i a a alungat toate spurcăciunile din
toată ţara fiilor lui Israel şi ia pus pe .toţi cei aflaţi n Ierusalim şi n Israel
săI slujească Domnului Dumnezeului lor, n toate z i l e l e sale. Şi nu sa
abătut de la urmarea D o m n u l u i Dumnezeului părinţilor lui.
34,26 „aşa spune Domnul...: [Cât despre] cuvintele pe care leai auzit...": pasajul este
neclar. Unii comentatori sunt de părere că discursul profetesei se ntrerupe, n acest loc,
din pricina coruperii originalului ebraic. Totuşi, pasajul se poate referi la profeţia
generică, enunţată anterior (2Par. 34,2425) şi adresată regelui n calitate de om de rând
(2Par. 34,23: τω άνδρί). Profeţia care urmează (2Par. 34,28) i se adresează n particular
lui Iosia, ca rege dreptcredincios (2Par. 34,26: τφ βασιλεΐ). Excepţia pe care o face
Domnul cu regele Iosia este anunţată limpede la 2Par. 34,28.
3 4 3 I „a stat lângă stâlp": gr. έστη επί τόν στύλον. Cf. nota la 2Par. 23,13.
3 4 3 3 „nu sa abătut": T M are „nu sau abătut".
1
35 Şi Iosia a făcut Pastele pentru D o m n u l D u m n e z e u l său şi au jertfit
2
pastele n ziua a paisprezecea din luna n t â i . Şi ia pus pe preoţi la străjile
3
lor şi ia ntărit pentru lucrările Casei D o m n u l u i . Şi lea spus leviţilor care
aveau putere n tot Israelul să se curăţească pentru D o m n u l ; şi ei au adus
chivotul sfânt n Casa pe care o zidise S o l o m o n , fiul lui D a v i d , r e g e l e lui
Israel. Şi r e g e l e a zis: „ N u trebuie să mai purtaţi nimic pe umeri! Ci acum,
4
slujiţiI Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său, Israel, şi rân
duiţivă după casele voastre părinteşti şi după cetele voastre pe z i l e , după
cum a scris D a v i d , regele lui Israel, şi [după porunca dată] prin S o l o m o n ,
5
fiul său; şi staţi n Casa [ D o m n u l u i ] după mpărţirile caselor voastre
părinteşti, pentru fraţii voştri, fiii poporului, şi o parte a casei părinteşti,
6
pentru l e v i ţ i ; şi jertfiţi pastele şi pregătiţi c e l e sfinte pentru fraţii voştri, ca
7
să se facă după cuvântul Domnului, [dat] prin M o i s e . " Şi Iosia a dat
35 Corespunde parţial cu 4Rg. 23,2127 şi lEzr, 1.

35,1 „a făcut Pastele": βτ.έποίησεν τό φασεχ. 4Rg. 23,21 şi lEzr. 1,1 utilizează
termenul πασχα. • „au jertfit pastele": gr. εθυσαν τό φασεχ, adică au njunghiat mielul
de Paşte.
35,3 „lea spus leviţilor... pe umeri": TM are „lea spus leviţilor care dădeau nvăţătură
ntregului Israel, celor care erau sfinţi pentru Domnul: «Puneţi chivotul sfânt n Casa pe
care a zidito Solomon, fiul lui David, regele lui israel; nu mai este o povară penlru
umerii voştri.»" • Unii comentatori sunt de părere că sfântul chivot fusese scos din
Templu de Manasse (cf. 2Par. 33,7) sau de Amon. Alţii nclină să creadă că Iosia nsuşi
l scosese n timpul reparaţiilor. • Iosia şi ia libertatea să schimbe ndatoririle esenţiale
ale leviţilor (numiţi n lEzr. 1,3 Ίεροδοϋλοι), acelea de a purta pe umeri chivotul şi a
ndeplini funcţii subalterne faţă de preoţi aaroniţi (Lev., Num.). După ce au aşezat
chivotul n sanctuarul central al Templului, leviţii, degrevaţi de ndatorirea lor de
„hamali", „beneficiază de o mobilitate ce conlrastează cu imobilitalea obligatorie a ailor
slujitori [cântăreţii, portarii, cf. 2Par. 15]: mişcarea este prezenlală ca o metaforă a sfin-
ţeniei şi autorităiii lor" ( A . Canessa, Études sur la Bible grecque des Septante: I Esdras,
p. 46). n vreme ce mobilitatea acestor leviţi este interpretată pozitiv de Cronist, ea
devine una dintre cauzele exilului pentru autorul lui lEzr.
35,5 Fiecare familie trebuia să jertfească de Paşte un miel, adus la Templu de capii de
familie. Leviţii preiau rolul acestora din urmă şi săvârşesc jertfa n numele laicilor,
„fraţii lor, fiii poporului (υίο'ι τ ο ϋ λ α ο υ ) " .
35,78 Privaţiunile la care fuseseră supuşi evreii n urma invaziilor şi deportărilor asi-
riene lau determinai pe rege să ofere populaţiei venite la Ierusalim animalele de jertfă
necesare. • „Şi iosia a dat... dar", gr. και άπήρξατο Ιωσιας: verbul άπάρχοµαι are ca
sens de bază „a face nceputul jertfei", iar termenul din aceeaşi familie lexicală, απαρχή,
sa specializat pentru „pârgă". Cu cele oferite de rege şi de căpeteniile acestuia ncepea
jertfa pascală. • Ordinea celor cărora le este destinată ofranda regală este relevantă
pentru fiii poporului dar de oi şi de miei şi de iezi din prăsila caprelor; toate
acestea, n număr de treizeci de mii, lea dat pentru Paşte tuturor celor aflaţi
8
a c o l o ; şi trei mii de juncani, din averea regelui. Şi căpeteniile lui au dat
dar poporului şi preoţilor şi leviţilor: C h e l k i a şi Zaharia şi Iiel, căpeteniile
Casei Domnului, leau dat preoţilor; şi au dat pentru Paşte două mii şase
9
sute de oi şi miei şi iezi, şi trei sute de juncani. Şi Chonenia, şi Banaia, şi
Samaia, şi Nathanael, fratele lui, şi Asaba, şi I i e l , şi Iozabad, căpeteniile
leviţilor, au dat n dar leviţilor, pentru Paşte, cinci mü de oi şi cinci sute de
10
juncani. Şi sa rânduit bine slujba, iar preoţii stăteau la locul lor şi leviţii
11
[sau mpărţit] pe cetele lor, după porunca regelui. Şi au jertfit pastele
şi preoţii au vărsat sângele cu mâna lor, iar leviţii au jupuit [animalele
12
jertfite]. Şi au pregătit arderea de tot ca să o dea fiilor poporului, după
mpărţirea pe case părinteşti, ca ei să o aducă Domnului, după cum este
13
scris n cartea lui M o i s e . Şi tot aşa până n zori. Şi au fript pastele n foc,
după rânduiala, şi au fiert c e l e sfinte n căldări de aramă şi n cazane. Şi
14
[sărbătoarea] m e r g e a bine şi le duceau n fugă la fiii poporului. Şi [abia]
apoi au pregătit pentru ei şi pentru preoţi, fiindcă preoţii au adus jertfe de
grăsimi şi arderi de tot până noaptea, iar leviţii şiau pregătit şi pentru ei şi
15
pentru fraţii lor, fiii lui A a r o n . Şi fiu lui Asaph, cântăreţii de psalmi,
[erau] la locul lor, după poruncile lui D a v i d , şi Asaph, şi A i m a n , şi ldithon,
profeţii regelui; [ l a f e l ] căpeteniile şi portarii; nimeni nu se mişca de la
16
slujirea celor sfinte, pentru că fraţii lor leviţii o pregătiseră pentru ei. Şi
sa rânduit bine şi sa pregătit toată slujba Domnului n ziua aceea, ca să se
facă Pastele şi să se aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca
17
regelui Iosia. Şi fiii lui Israel care se aflau a c o l o au ţinut Pastele la vre-
18
m e a aceea, precum şi sărbătoarea azimilor, şapte z i l e . Şi nu mai fusese un
pentru bulversarea ierarhiei sociale: laici, preoţi şi leviţi. Importanţa fără precedent a
aceslora din urmă este evidentă şi supărătoare pentru gândirea legalistă a autorului lui
lEzr., dar constituie un prilej de mândrie pentru Cronist, n calitate de levit.
35.9 „Banaia": nu apare n lista din T M .
35.10 „sa rânduit bine", gr. κατωρθώθη: verbul grec are aici sensul de „a pune n ordine, a
reuşi, a se desfăşura n cele mai bune condiţii".
35.12 „Şi tot aşa până n zori": TM are „şi la fel pentru vite".
35.13 „[sărbătoarea] mergea bine": nu apare n T M .
35,18 „un asemenea Paşte": gr. το πασχα öpotov αύτω. Tonul Cronistului este, fără
ndoială, laudativ. Autorul Paralipomenelor interpretează chiar şi abaterea de la Lege a
lui Iosia (i.e. mobilizarea fără precedent a leviţilor) n termeni superlativi, ceea ce nu se
poate spune despre pasajul corespondent de la lEzr. 1,18, n care autorul pare să
asemenea Paşte n Israel din z i l e l e lui Samuel profetul şi nici un rege al lui
Israel nu a mai făcut un Paşte cum au făcut Iosia şi preoţii, şi leviţii, şi
ntregul Iuda, şi [cei d i n ] Israel care se aflau acolo, şi locuitorii din Ierusalim,
19 19a
pentru D o m n u l , n anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia. Şi pe
grăitorii din pântec şi pe prezicători şi tharafinii şi idolii şi karasimii care se
aflau n pământul lui Iuda şi n Ierusalim ia ars n foc regele Iosia, spre a
statornici cuvintele L e g i i scrise n cartea pe o găsise preotul C h e l k i a n Casa
1 9 b
Domnului. Nu a mai fost rege pe măsura lui nainte, care să se ntoarcă
spre D o m n u l cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea lui, după
ntreaga L e g e a lui M o i s e . Şi nici după el nu sa mai ridicat altul asemenea
1 9 c
lui. nsă D o m n u l nu sa abătut de la urgia mâniei Sale mari cu care se
mâniase m p o t r i v a lui Iuda din pricina tuturor ntărâtărilor cu care1 ntă-
l 9 d
râtase Manasse. Şi D o m n u l a spus: „ l v o i depărta şi pe Iuda de la faţa
M e a , aşa cum lam depărtat pe Israel, şi am lepădat şi cetatea pe care
am aleso, Ierusalimul, şi Casa despre care am spus: « N u m e l e M e u va
fi a c o l o . » "
20
Şi sa ridicat Faraonul N e c h a o , regele Egiptului, mpotriva regelui
21
asirienilor, către râul Eufrat; şi r e g e l e Iosia a pornit săi iasă n cale. Şi
strecoare o acuză subtilă la adresa lui Iosia, care, prea permisiv cu leviţii, se face vinovat
de ncălcarea ritualului pascal. n viziunea autorului cărţii lEzr.,' iniţiativa lui Iosia este
una dintre cauzele exilului, iar greşeala lui este ndreptată de Ezdra, adevăratul restau-
rator al Legii şi al unităţii poporului ales (cf. Canessa, Α., p. 47). • „din zilele lui Samuel
profetul": pasajul corespondent de la 4Rg. 23,22 oferă varianta imprecisă „din vremea
judecătorilor'': gr. αφ ηµερών τών κριτών.
35,19ad Pasajul, care nu apare n T M , corespunde cu 4Rg. 23,2427, dar lipseşte n
lEzr. 1. Cronistul subliniază caracterul excepţional al lui Iosia ca reformator religios şi
explică exilul ca urmare meritată a neascultării lui Manasse. Autorul lui lEzr. nu e de
acord cu această apreciere: absenţa pasajului l acuză, de fapt, pe Iosia că ar fi trădat, din
exces de zel, prescripţiile clare din Legea mozaică privitoare la sărbătoarea Paştelui.
35,19a „tharafinif: termen ebraic transcris n L X X sub forma θεραφιν sau θαραφιν.
Comentatorii ezită n privinţa acestui cuvânt. Totuşi, după opinia generală, este vorba de
obiecte asociate practicilor magice. Dintre soluţiile propuse, probabilitatea cea mai mare
o ntruneşte ipoteza lui H.A. Hoffner (n Peoples of Old Testament Times, p. 215 şi
passim, apud DB, s.v. „Terafim", pp. 12671268) conform căreia termenul ebraic trebuie
apropiat de hitt. tarpis, „un fel de spirit, iazmă" cu dublă funcţiune, protectoare şi
persecutoare. n atestările veterotestamentare este vorba despre reprezentări plastice ale
respectivelor duhuri. • „karasimii''': alt termen ebraic cu sens incert, transcris n L X X .
35,20 n T M , versetul ncepe astfel: „După toate acestea, după ce Yo'yăhu a rânduit
Casa, sa ridicat..," • „Nechao": gr. Νεχαω (n egipteană Nik'w). Moştenitorul lui
2 P A R A L I P O M E N E 35 201
[ N e c h a o ] a trimis la el soli, zicând: „ C e treabă am eu cu tine, rege al lui

Iuda? Nu asupra ta am venit astăzi, ca să fac război; D u m n e z e u mia zis să
mă grăbesc. Ia seama la D u m n e z e u l care este cu mine, să nu te nimi-
22
cească!" Dar Iosia nu şia ntors faţa de la el, ci sa ntărit de luptă; şi na
ascultat de cuvintele lui N e c h a o , [ v e n i t e ] din gura lui D u m n e z e u , ci sa dus
23
să se războiască n câmpia M a g e d o n . Şi arcaşii au tras asupra regelui
Iosia, şi r e g e l e lea zis slujitorilor săi: „ D u c e ţ i m ă de aici, pentru că sunt
24
tare rănit." Şi slujitorii săi lau scos din car şi lau urcat n carul al doilea
pe care l avea, şi lau dus Ia Ierusalim. Şi a murit şi lau nmormântat lângă
25
părinţii lui. Şi ntregul Iuda şi Ierusalimul lau j e l i t pe I o s i a . Şi Ieremia la
plâns pe Iosia, şi toate căpeteniile de bocitori şi de bocitoare au făcut j e l a n i e
pentru Iosia până astăzi; şi au făcut din aceasta o poruncă pentru Israel şi,
26
iată, este scris n [cărţile d e ] plângeri. Iar faptele lui Iosia şi nădejdea lui
27
sunt scrise n L e g e a D o m n u l u i . Şi faptele lui, c e l e dintâi şi c e l e de pe
urmă, iată, sunt scrise n Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda.
Psammetichos I, fondatorul celei dea douăzeci şi şasea dinastii a Egiptului. A domnit

ntre 610 şi 595 Î.H. n 609 .H. a ncercat săi vină n ajutor ultimului rege asirian,
Assuruballit II, mpotriva expansiunii babiloniene, dar ntârzierea provocată de Iosia a
dus la năruirea planurilor de alianţă asiroegiptene şi la prăbuşirea Imperiului asirian.
• Prin „regele asirienilor", Deuteronomistul l numeşte cu anticipaţie pe Nabucodonosor,
babilonianul devenit ulterior bătăliei de la Carchemiş (maiiunie 605 Î.H.), suveran al
e
Asiriei. • „mpotriva regelui asirienilor": TM are „să se lupte la Kar k*ms". • „către râul
Eufrat": aluzie anticipativă la bătălia de la Carchemiş, n urma căreia egiptenii a trebuit
să cedeze poziţia strategică pe care o disputau cu Babilonul lui Nabucodonosor II n
Orientul Apropiat.
35.21 „ca să fac război": TM are „la casa bătăliei mele" (= „am de luptat cu altcineva").
35.22 „nu şia ntors faţa de la el", i.e. nu şia schimbat planul n privinţa lui. • Cronistul
explică moartea lui Iosia prin nesupunerea faţă de cuvintele Faraonului, purtător al
avertismentului divin. Motivul este complet diferit faţă de cel de la lEzr. 1, unde se
sugerează că Iosia a murit din pricina reformei religioase strâmbe.
35.25 „căpeteniile de bocitori şi de bocitoare... până astăzi": TM are „cântăreţii/poeţii şi
cântăreţele/poetesele". • „[cărţile de] plângeri": gr. έπ\ των θρήνων. Unii dintre Părinţi
au crezut că autorul sacru face referire la Plângerile atribuite lui Ieremia, carte acceptată
n canonul creştin. Contraargumentul filologiei moderne este nsă unul de conţinut:
Plângerile se referă la prima cădere a Ierusalimului. Am preferat, n consecinţă,
traducerea susmenţionată.
35.26 n T M , versetul este: „Şi faptele lui Yo'yăkă şi dovezile lui de pietate, după
Legea Domnului...".
1
36 Şi la luat poporul ţării pe Ioachaz, fiul Iui Iosia, şi la uns şi la pus
2
rege n locul tatălui său, n Ierusalim. Ioachaz avea douăzeci şi trei de ani
2a
când a ajuns rege şi a domnit trei luni n Ierusalim; iar numele mamei sale
2b
era A m i t a l , fiica lui Ieremia din Lobena. Şi a făcut ce este rău naintea
2c
Domnului, toate câte le făcuseră şi părinţii lui. Şi Faraonul N e c h a o la
3
legat n Deblatha, n ţinutul Emath, ca să nu mai domnească n Ierusalim.
Şi la dus cu el n Egipt şi a pus bir pe ţară o sută de talanţi de argint şi un
talant de aur. 4 Şi Faraonul N e c h a o la pus pe Eliakim, fiul lui Iosia, rege n
Iuda, n locul lui Iosia, tatăl lui, şi ia schimbat numele n Ioakim. Şi pe
Ioachaz, fratele lui, la luat Faraonul N e c h a o şi la dus n Egipt; şi a murit
4a
acolo. Şi [ i u d e i i ] iau dat lui Faraon argintul şi aurul. De atunci a nceput
să fie dijmuită ţara, ca să [poată] da argintul după porunca lui Faraon:
fiecare cerea cât putea să ia, argint şi aur, de la poporul ţării, ca să le dea
Faraonului N e c h a o .
5
I o a k i m avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns r e g e şi a domnit
unsprezece ani n Ierusalim; iar numele mamei sale era Zechora, fiica Iui
36,1 Pasajul din IPar. 3,15 arată că Iosia avea, n ordine, patru fii: loanan, Ioakim,
Sedekia, Salum. 1er. 22,11 arată că Sellem, ultimul fiu al lui Iosia ia urmat acestuia la
tron. 2Par. 36,1 şi 4Rg. 23,31 l numesc pe acesta Ioachaz. Salum şi Ioachaz sunt una şi
aceeaşi persoană, primul nume fiind cel din naştere, al doilea cel regal. Toate sursele
menţionate concordă n privinţa duratei domniei (3 luni) şi a vârstei la care a fost uns
rege (23 de ani), iar 2Par, şi 4Rg. precizează ca mama lui era Amital.
36,2ac Nu apar n T M .
36,2c Nechao Ia destitut pe Ioachaz, moştenitorul Iui Iosia, instaurat prin voinţă
populară, şi la deportat n Deblatha ( T M are Ribla), localitate din provincia Hamat,
situată pe valea rului Orontes, la aproximativ 50 km nordest de actualul Baalbek.
Măsura de forţă a faraonului sa datorat, probabil, unei ncercări de emancipare a lui
Ioachaz de sub dominaţia recentă a Egiptului.
36.3 TM are: „Regele Egiptului la luat din Ierusalim şi a pus peste ţară un bir... "
36.4 „fiul Iui Iosia, rege n luda, n locul lui Iosia, tatăl lui" nu apare n T M . • Schim-
barea numelui (atestată la 4Rg. şi la Flavius losephus, AI 10,83) era gestul simbolic care
oficializa relaţia de vasalitate impusă de faraon regelui de la Ierusalim. Ioachim ( T M :
Y'hoyăkm) a domnit unsprezece ani n Iuda, ntre 609 şi 598 Î.H., şi a fost pe durata
ntregii sale domnii credincios suzeranului egiptean. • „şi a murit acolo"; nu apare n
T M , după cum nu apare nici v. 4a.
36.5 O primă invazie, n Iuda, a lui Nabucodonosor, mpăratul Babilonului, fiul Iui
Nabopolassar, ntemeietorul dinastiei caldeene, a avut loc n al patrulea an de domnie al
lui Ioakim (1er. 25,1) şi primul an al suveranului babilonian, adică 604 .H., după bătălia
de la Carchemiş, n care acesta din urmă ia nfrânt pe egipteni. • „iar numele mamei
sale... Rama": nu apare n T M .
2 P A R A L I P O M E N E 36 203
N e d a din R a m a . Şi a făcut ce este rău naintea Domnului, toate câte Ie

5a
făcuseră şi părinţii săi. n z i l e l e lui a venit n ţară Nabucodonosor, regele
Babilonului, şi I o a k i m ia fost rob v r e m e de trei ani; [ a p o i ] sa răzvrătit
mpotriva l u i . 5 b Şi D o m n u l ia trimis asupra lor pe caldei, şi cete prădalnice
de sirieni, şi cete prădalnice de moabiţi şi de fii ai lui A m m o n şi de
samarineni, şi sau răzvrătit, după cuvântul Domnului [grăit] prin slujitorii
5c
Săi, profeţii. nsă mânia Domnului a rămas peste Iuda, ca să1 lepede de
5d
la faţa Sa, din pricina păcatelor lui Manasse, n toate câte le săvârşise şi
pentru sângele nevinovat pe care la vărsat Ioakim: căci a umplut Ierusalimul
6
de sânge nevinovat. D a r D o m n u l nu a vrut săi nimicească. Şi asupra Iui
sa ridicat N a b u c o d o n o s o r , r e g e l e Babilonului, şi Ia legat cu lanţuri de
aramă şi la dus n B a b i l o n . 7 Şi a dus o parte din vasele din Casa Domnului
8
n Babilon şi lea pus n templul lui din Babilon. Şi celelalte fapte ale lui
I o a k i m şi toate câte lea săvârşit, iată, oare nu sunt scrise n Cartea cro-
nicilor regilor lui Iuda? Şi Ioakim sa culcat lângă părinţii săi şi a fost
nmormântat n G a n o z a lângă părinţii săi şi n locul lui a ajuns rege
Iechonia, fiul său.
9
Iechonia avea optsprezece ani când a ajuns rege şi a domnit trei luni şi
10
z e c e z i l e n Ierusalim. Şi a făcut ce este rău naintea Domnului. Şi n anul
următor, regele N a b u c o d o n o s o r a trimis [după e l ] şi la adus n B a b i l o n cu
36,5ad Nu apar m T M .
36,6 După toate aparenţele, textul se referă, cu imprecizie, la o a doua invazie a lui
Nabucodonosor, cea dintâi asupra Ierusalimului' (597 Î.H.). Cronistul vorbeşte mai
degrabă de intenţia lui Nabucodonosor de a1 lua n exil pe Ioakim şi nu de faptul că
aceasta sa şi produs. Ceea ce nu spune Cronistul este că, după prima invazie, Ioakim a
continuat să se ralieze, n secret, la alianţa antibabiloniană condusă de Egipt. Complotul
alianţei şi revolta antibabiloniană a lui Ioakim au condus de fapt la a doua invazie babi-
loniană n Iuda, menţionată aici, dar care nu l mai surprinde pe tronul de la Ierusalim pe
Ioakim, mort de trei luni, ci pe fiul acestuia, Ioyakin (ebr. Yhâyăkri), numit şi Iechonia
(2Par. 36,10).
36.8 Cf. şi IPar. 3,16 • „toate câte lea săvârşit": TM are „urâciunile pe care lea săvârşit
şi ce i sa ntâmplat", • „Şi Ioakim... părinţii sâi": nu apare n T M . • „Iechonia": pasajul
corespondent de la 4Rg. 24,7 l numeşte, n L X X , pe fiul lui Ioakim, tot Ioakim, n timp
ce n TM numele lui e Vhoyăkn.
36.9 „optsprezece ani": TM are „opt ani".
36.10 Sedekia este unchiul (literal „fratele tatălui") lui Iechonia, al treilea fiu al lui
losias (IPar. 3,15). A domnit ntre 597 şi 587 Î.H. Din 4Rg. 24,17 rezultă că numele
acestui suveran fusese Maththatia, dar că regele babilonian i la schimbat, n Sedekia
(ebr. idhfkyăhU), consfinţind astfel noul statut de vasal al fiului lui losias.
tot cu vasele scumpe din Casa D o m n u l u i ; şi la făcut rege pe Sedekia,

fratele tatălui său, peste Iuda şi Ierusalim.
11
Sedekia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns r e g e şi a domnit
12
unsprezece ani n Ierusalim. Şi a făcut ce este rău naintea Domnului
Dumnezeului său şi nu sa smerit n faţa lui Ieremia profetul şi [a
13
cuvintelor] din gura Domnului. Lea ncălcat pe c e l e jurate pe D u m n e z e u
lui N a b u c o d o n o s o r şi şia ntărit grumazul şi şia ndărătnicit inima să nu se
14
ntoarcă la D o m n u l D u m n e z e u l lui I s r a e l . Şi toţi oamenii de v a z ă din Iuda
şi preoţii şi poporul ţării au făcut multe blestemăţii, după spurcăciunile
15
neamurilor, şi au pângărit Casa Domnului din Ierusalim. Şi D o m n u l
D u m n e z e u l părinţilor lor lea trimis [ v o r b ă ] prin profeţi din bună v r e m e şi
16
prin solii săi, pentru că v o i a să cruţe poporul Său şi lăcaşul Său cel sfânt.
D a r ei şi tot băteau j o c de solii Lui şi nuI luau n seamă cuvintele şii
măscăreau pe profeţii Lui, până când sa ridicat mânia Domnului asupra
17
poporul Său, de nau mai avut leac. Şi [ D u m n e z e u ] la mânat m p o t r i v a
lor pe regele caldeilor, care ia ucis pe tinerii lor cu sabia n Casa sfinţeniei
D o m n u l u i ; şi nu la cruţat nici pe Sedekia şi ηa avut milă nici de fecioarele
18
lor, iar pe bătrâni ia strămutat: [ D o m n u l ] lea dat pe toate n mâinile lor.
Şi toate vasele din Casa Domnului, mari şi mici, şi avuţiile şi toate avuţiile
19
regelui şi ale maimarilor, pe toate lea dus la Babilon. Şi a ars Casa
D o m n u l u i , a dărâmat zidul Ierusalimului şi ia ars palatele şi orice lucru
20
frumos la p r ă p ă d i t . Iar pe cei rămaşi ia strămutat n B a b i l o n şi iau fost
21
robi lui şi fiilor lui până n v r e m e a mpărăţiei m e z i l o r , ca să se mpli-
nească cuvântul D o m n u l u i , prin gura lui Ieremia: până când pământul şi va
primi sabaturile şişi va ţine sabatul lui. Şi şia ţinut sabatul n toate z i l e l e
pustiirii sale până sau mplinit şaptezeci de ani.
22
Şi n primul an al [ d o m n i e i ] lui Cirus, r e g e l e perşilor, după ce sa
mplinit cuvântul D o m n u l u i , [rostit] prin gura lui Ieremia, D o m n u l a trezit
duhul Iui Cirus, r e g e l e perşilor, iar acesta a trimis să se vestească n toată
36,1317 n 588 Î.H., Nabucodonosor a ntreprins a treia campanie mpotriva lui Iuda,
(a doua asupra Ierusalimului), n urma revoltei lui Sedekia şi a plănuitei alianţe dintre
acesta din urmă şi Egipt (cf. şi Iez. 17,15). Data precisă a invaziei apare şi la lez. 24,1.
Cf. i 4Rg. 25,1.
36,15 „din bună vreme": litt, „disdedimineaţă",
36,17 „şi nu la cruţat... strămutat": TM are „na cruţat nici pe tânăr, nici pe fecioară,
nici pe bătrân, pe cel cărunt".
2 P A R A L I P O M E N E 36 205
mpărăţia printro scrisoare, zicând: „ A ş a spune Cirus, r e g e l e perşilor:

« D o m n u l Dumnezeul cerului mia dat m i e toate mpărăţiile pământului şi
El mia poruncit săI zidesc o Casă la Ierusalim, n ludeea. Care dintre v o i
este din poporul Lui? Fie Domnul D u m n e z e u l lui cu el, şi să se ducă
[acolo].»"
1 EZDRA
Introducere
I . I d e n t i t a t e a cărţii I E z d r a
Aruncând o privire asupra cuprinsului unei Biblii moderne complete, v o m

observa că ntre cărţile istorice ale Vechiului Testament se numără o carte
Ezdra, urmată de N e h e m i a , iar către final, ntre cărţile numite „ a p o c r i f e " , se
află şi cartea 3 Ezdra. Pentru a risipi confuzia generată de „ l i p s a " cărţii
2 Ezdra dintrun astfel de cuprins, este necesar să precizăm câte cărţi Ezdra
există n tradiţia biblică şi cum au fost ele repartizate n TM şi n diferitele
versiuni ( L X X , Vulgata ş i V e c h i l e latine).
A s t f e l , n canonul ebraic se află cartea Ezra (urmată de N e h e m i a şi de

C r o n i c i ) , căreia i corespunde n canonul Iui Ieronim ( V u l g . ) Esdrae I liber,
iar n L X X primele 10 capitole din 2 Ezdra.
In tradiţia L X X , se află două cărţi care poartă numele lui Ezdra: 1 Ezdra
( Ε σ δ ρ α ς π ρ ώ τ ο ν β ι β λ ί ο ν ) , apocrifă din punctul de vedere al unei colecţii
biblice moderne, cea pe care o v o m descrie mai j o s , şi 2 E z d r a ( Ε σ δ ρ α ς
δ ε ύ τ ε ρ ο ν β ι β λ ί ο ν ) , canonică, corespunzând cărţilor Ezra şi N e h e m i a din
canonul ebraic sau din cuprinsul unei B i b l i i moderne.
Cât priveşte traducerile latineşti, n V u l g . sunt două cărţi Esdrae, cores-

r
punzătoare c ă r ţ i l ° ebraice Ezra şi N e h e m i a . Ieronim respinge cartea apo-
crifă care ne interesează. n schimb, n varianta latină Afra ( V L ) regăsim o
traducere a I Ezdra din L X X , care a ajuns n colecţia Vulgatei sub numele
de Esdrae III liber (3 E z d r a ) , din moment ce Vulgata lui Ieronim conţinea
deja Esdrae Iliber şi Esdrae IIliber (= N e h e m i a ) .
In afară de cărţile, menţionate mai sus, mai există 4 Ezdra ( V u l g . ) sau

Apocalipsa lui Ezdra, o apocalipsă iudaică păstrată n latină, siriacă şi
etiopiana, a cărei versiune grecească sa pierdut. Subiectul acestei cărţi nu
are nsă nimic n comun cu celelalte cărţi Ezdra, Apocalipsa fiind alcătuită
din şapte viziuni pe care lear fi avut Ezdra n exil, la 30 de ani după
* Am translitérât „Ezra" şi „Nehemia" când e vorba de titlurile cărţilor din canonul

ebraic, respectiv „Ezdra" şi „Neemia" pentru orice referinţă la L X X .
210 INTRODUCERE LA 1 EZDRA
dărâmarea templului din Ierusalim. ntrebarea n jurul căreia se clădesc c e l e

şapte viziuni este: cum poate ngădui Dumnezeul cel drept şi iubitor ca
poporul Lui să ndure atât de multe nenorociri?
n privinţa relaţiilor textuale dintre 1 Ezdra şi cărţile canonice, prezentăm
un tablou detaliat al corespondenţelor:
l E z r . 1,155 = 2Par. 35,136,21;

l E z r . 2,111 = 2 P a r . 36,2223 + 2ΕΖΓ. 1,111;
l E z r . 2,1226 = 2Ezr. 4,624;
l E z r . 35,6 = parte „ o r i g i n a l ă " ;
l E z r . 5,745 = 2Ezr. 2,169;
l E z r . 5,4662 = 2Ezr. 3,113;
l E z r . 5,6371 = 2Ezr. 4,15;
l E z r . 6,121 = 2 E z r . 5,117;
l E z r . 6,2233 = 2Ezr. 6,112;
l E z r . 7,115 = 2Ezr. 6,1422;
l E z r . 8,127 = 2Ezr. 7,128;
l E z r . 8,2864 = 2Ezr. 8,136;
l E z r . 8,6587 = 2Ezr. 9,115;
l E z r . 8,8892 = 2Ezr. 10,16;
l E z r . 9,136 = 2Ezr. 10,744;
l E z r . 9,3755 = 2Ezr. 18,112.
Ε semnificativ că 1 Ezdra, echivalentă cu 3 Ezdra din V e c h i l e latine, nu

are corespondent n TM decât prin intermediul textelor paralele din 2 Parali-
pomene şi din 2 Ezdra, c e e a ce ia determinat pe unii cercetători să avan-
seze ipoteza că 1 Ezdra ar fi o compilaţie stângace şi neunitară a c e l o r două
cărţi canonice, ceea ce este neadevărat. Aşadar, atunci când n note v o m
face trimitere la T M , ne v o m referi la textul ebraic care stă la baza tradu-
cerilor 2Par. şi 2Ezr. Desigur, pentru fragmentul „ o r i g i n a l " ne lipseşte cu
totul, din păcate, termenul de comparaţie ebraic.
I I . Conţinutul cărţii
1 Ezdra relatează o istorie ce se ntinde pe mai bine de 200 de ani, avândui

n centrul atenţiei pe trei mari lideri evrei: regele Iosias (640609),
Zorobabel ( 5 2 0 sq.) şi cărturarul şi preotul Ezdra (398 sq.).
Cartea ncepe cu sărbătorirea Paştelui la Ierusalim sub regele Iosias
(1,131), continuă cu prezentarea regilor lui Israel până la robia babilonică
INTRODUCERE LA 1 EZDRA 211
şi relatează cucerirea Ierusalimului de către N a b u c o d o n o s o r (1,3255);

ntoarcerea primei părţi a exilaţilor, n timpul domniei lui Cirus (2,111),
precum şi primele ncercări de reconstruire a templului din Ierusalim
(2,1226). A p o i , brusc, apare n text povestea, de sorginte persă, a celor trei
tineri din garda regelui Darius şi permisiunea acestuia de a se reface tem-
plul, n urma succesului repurtat n faţa sa de către Zorobabel (3,14,63). Ne
este prezentată lista evreilor care se ntorc din exilul babilonic sub condu-
cerea lui Z o r o b a b e l ( 5 , 1 4 5 ) ; eforturile lor de a reface templul la Ierusalim,
piedicile pe care leau ntâmpinat din partea samaritenilor şi a neamurilor
păgâne şi porunca lui Darius de a se relua lucrările ( 5 , 4 6 6 , 3 3 ) ; ncheierea
lucrărilor la templu, ceremonia de sfinţire, precum şi reluarea sărbătoririi
Paştelui (7,115). A b i a ultimele două capitole (8 şi 9) au n primplan
reforma religioasă şi socială a lui Ezdra. A c e s t a este un cărturar evreu
sacerdot, renumit pentru măsurile pe care le ia n plan cultic şi pentru faptul
căi o b l i g ă pe iudei săşi repudieze soţiile de alt neam. Cartea se ncheie cu
citirea L e g i i n faţa poporului de către Ezdra (9,3755).
I I I . 1 E z d r a t e x t o r i g i n a l şi t r a d u c e r e
Contrar opiniei tradiţionale generale, 1 Ezdra nu este nicidecum un text

scris direct n limba greacă. Comparaţia cu celelalte texte care au un
conţinut similar (din T M , Vulg., VL precum şi Flavius losephus) arată că
1 Ezdra este o traducere, atât n părţile comune cu textele canonice, cât şi n
pasajul „ o r i g i n a l " , efectuată după un text ebraic sau aramaic. T e x t u l care stă
la baza traducerii 1 Ezdra este altul decât cel după care a fost tradusă
2 Ezdra; sa presupus şi că T M , n privinţa cărţilor Ezra şi N e h e m i a , este o
compilaţie ntre două texte protomasoretice ( T p M ) , iar relaţia dintre ele nu
este ntotdeauna lesne de distins. D i v e r g e n ţ e l e ntre cele două T p M nu sunt
accidentale: ele se accentuează atunci când textul se referă la un aspect
important (statutul leviţilor sau personalitatea lui Ezdra, bunăoară), dar se
reduc v i z i b i l atunci când conţinutul este obişnuit, mărgininduse mai mult
la aspecte stilistice. Diferenţe stilistice există şi ntre cele două cărţi din
L X X : n v r e m e ce 1 Ezdra privilegiază turnurile greceşti, 2 Ezdra se ţine
mai aproape de expresiile ebraice pe care le traduce.
Vocabularul din 1 Ezdra permite datarea traducerii n a doua jumătate a
secolului al Illea Î . H . Lista de cuvinte rare ntocmită de HatchRedpath pune
n evidenţă legătura strânsă ntre 1 Ezdra şi 2 M a c a b e i (115 termeni comuni,
faţă de numai 50 ntre 1 Ezdra şi 2 Ezdra). D i n c o l o de similitudinile lexicale,
se pot observa şi similitudini la nivelul ideilor şi al stilului ntre l E z r , şi

2 M a c . Rezultă că traducătorul lui 1 Ezdra e acelaşi cu autorul lui 2 M a c a b e i
(datată cu certitudine n 124 . H . ) , iar originea sa pare să fie egipteană, aşa
cum reiese din folosirea unor termeni atât n l E z r . , cât şi n 2 M a c . (pentru
detalii, v e z i Canessa, Α . , 1997, pp. 2527).
I V . I d e n t i t a t e a ş i statutul l e v i ţ i l o r
Identitatea şi statutul l e v i ţ i l o r reprezintă o problemă esenţială n ceea ce

priveşte 1 Ezdra, fiind cheia lecturii ntregii cărţi. Chiar dacă tema princi-
pală pare a fi alta, bunăoară istoria reconstruirii templului sau ntoarcerea
poporului evreu din exil, la o analiză atentă a detaliilor v o m observa că
autorul defineşte pe fiecare dintre cele trei personaje principale ale cărţii
(Iosias, Z o r o b a b e l şi E z d r a ) n funcţie de poziţia fiecăruia n vechiul con-
flict dintre leviţi şi preoţi ( f i i i lui A a r o n ) , mai exact n funcţie de p r i v i l e g i i l e
acordate sau nu leviţilor.
Dificultatea pe care o ntâmpinăm este aceea că termenul „leviţi"
( λ ε υ ί τ α ι ) , un derivat de la numele propriu L e v i , acoperă nu una, ci mai
multe realităţi: anumiţi leviţi sunt „slujitori ai templului" ί ε ρ ό δ ο υ λ ο ι ( 1 , 3 ) ,
fiind, n listele g e n e a l o g i c e ( c a p . 5 şi 8 ) , net disociaţi de ( c e i l a l ţ i ) leviţi şi, n
general, de personalul sacerdotal superior; alţi leviţi aparţin clasei de mijloc
a personalului sacerdotal, numiţi „cântăreţii templului" ί ε ρ ο ψ ά λ τ α ι ( f i i i
lui A s a p h : 5,27.57); n plus, există o a treia categorie, a „preoţilor l e v i ţ i "
expresie destul de curioasă, ntrucât se cunoaşte distincţia clară şi chiar
rivalitatea ntre preoţi şi leviţi (vezi trimiterile din Indicele tematic i de
termeni de la sfârşitul v o l . 1 al Septuagintei, N E C P o l i r o m , 2004). Departe
de a fi o greşeală de copiere sau o intervenţie stângace a vreunui inter-
polator, această expresie se regăseşte şi n alte locuri din V T : Deut. 17,9;
21,5; 24,8; 27,9; Iis. N a v . 21,4; I e z . 43,19. Se naşte ntrebarea firească: ce
diferenţă există ntre un preot, un levit şi un „ p r e o t l e v i t " ?
Un preot este, după L e g e a dată de D u m n e z e u prin M o i s e , un „ f i u al lui
A a r o n " , n timp ce un levit este, aşa cum o arată şi numele, un „ f i u al lui
L e v i " . Prin urmare, un „ p r e o t l e v i t " trebuie să fie n acelaşi timp şi fiu al lui
Aaron, şi fiu al lui L e v i . ntradevăr, după tabloul genealogic al lui L e v i , acesta
are trei fii: G e d s o n , strămoşul lui A s a p h (părintele leviţilor ί ε ρ ο ψ ά λ τ α ι ) ,
Caath şi M e r a r i ( N u m . 3,17). A a r o n fiind descendent al lui Caath, nseamnă
că un „ f i u " al lui A a r o n va fi, n m o d firesc, şi „ f i u " al lui L e v i . Aşadar,
INTRODUCERE LA I EZDRA 213
distincţia şi opoziţia ntre preoţi şi leviţi nu sunt de ordin g e n e a l o g i c , ci mai

degrabă este vorba de o repartiţie pe clase, marca unei deosebiri la origine
familiale devenind semnul apartenenţei la un grup sacerdotal. A ş a se face
că „ l e v i t " ajunge să fie o titulatură, o calitate care se adaugă unei categorii
sacerdotale, dar, n afara ei, această calitate izolată nu nseamnă nimic spe-
c i f i c 1 . C e i pe care 1 Ezdra i numeşte ί ε ρ ό δ ο υ λ ο ι , „slujitorii templului",
constituie rangul inferior al ierarhiei sacerdotale. Pe o treaptă superioară lor,
aparţinând castei de mijloc, se află leviţii, fiii lui Asaph, „cântăreţii tem-
plului", n timp ce preoţii leviţi sunt, desigur, cei mai de seamă dintre sacer-
doţi, leviţii n adevăratul sens al cuvântului.
Faptul că r e g e l e losias i ridică n drepturi pe cei mai de j o s dintre leviţi,
pe „slujitorii templului" ( l E z r . 1,36.9), e prezentat ca o eroare gravă,
datorată incompetenţei lui religioase. Relatarea acestui amănunt legat de
Paşte, n aparenţă nesemnificativ, nu este ntâmplătoare, autorul dorind să
semnaleze, ntro manieră discretă totuşi, contrastul ntre losias şi persona-
jul central al cărţii, preotul Ezdra. Astfel, se dovedeşte ncă o dată intenţia
autorului de a demonstra că Ezdra este singurul n măsură să refacă unitatea
poporului evreu.
V . O c r o n o l o g i e orientată
n 2Ezr. 6,1415 se află un pasaj care ridică probleme serioase de

c r o n o l o g i e , ba chiar de l o g i c ă : textul spune că templul a fost reconstruit cu
ncuviinţarea ( ά π ό γ ν ώ µ η ς ) lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, după
care adaugă: „ Ş i au isprăvit Casa aceasta până n ziua a treia a lunii A d a r ,
adică n al şaselea an al domniei lui Darius." A c e e a ş i lecţiune o are şi T M ,
iar tradiţia textului nu prezintă variante. D i n două una: templul a fost ridicat
ori n timpul lui Artaxerxes, ori al lui Darius. A j u n g e m n faţa unei aporii pe
care c o m p o z i ţ i a cărţii nu ne permite să o lămurim.
A c e e a ş i dificultate apare şi n l E z r . 7,5: „ Ş i , cu ncuviinţarea lui Cirus, a
lui Darius şi a lui Artaxerxes, regii perşilor, Casa sfântă a fost isprăvită, până
n ziua de douăzeci şi trei a lunii A d a r , n al şaselea an al regelui Darius."
1. Acest lucru nu nseamnă că, acolo unde, n Biblie, Întâlnim expresia simplă „levit",
fără vreo altă precizare („cântăreţ al templului" sau „preot levit", bunăoară), este vorba
n mod automat de rangul cel mai de jos. Mai degrabă invers: precizarea expresă a ran-
gului inferior (ίερόδουλοι) sau contextul determină acest nţeles al termenului „levit".
N i c i aici textul nu are variante semnificative, n afară de recensiunea

lucianică, unde ordinea este: CirusArtaxerxesDarius. L o c u l acestui verset
n compoziţia cărţii 1 Ezdra nu este lipsit de nsemnătate. El marchează, de
fapt, finalul unei secvenţe lungi ( 2 , 1 2 7 , 5 ) , n care cititorul pierde uşor firul
naraţiunii. Desfăşurarea acţiunii până n capitolul al doilea este cât se poate
de limpede: succesiunea ultimilor regi ai Ierusalimului până la robia
babilonică, apoi edictul de eliberare dat de Cirus. Finalul cărţii, ncepând cu
capitolul 7, nu pune nici el probleme de c r o n o l o g i e : se inaugurează templul,
se sărbătoreşte Pastele, după care este prezentată reforma preotului Ezdra,
sub domnia lui Artaxerxes. n schimb, partea centrală a cărţii este cel puţin
confuză. Ne aflăm sub domnia lui Cirus (559529), când, dintro dată (2,12),
ni se prezintă o corespondenţă ntre samariteni şi Artaxerxes (I Longimanus
465424). De a c o l o , trecem ndată ( 3 , 1 ) la Darius I cel M a r e (522486),
care, la cererea conducătorilor Siriei şi ai Feniciei ( 6 , 7 ) , caută n arhivele
regale perse ceea ce le promisese Cirus evreilor. Cititorul este deci dez-
orientat, aşa ncât, de dragul concordanţei c r o n o l o g i c e , apare automat
tentaţia de a corecta numele lui Artaxerxes n Cambyses II (529522), aşa
cum a făcuto, de altfel, Flavius losephus (AI 11,21 2 2 ) , n ideea că autorul
nu cunoştea prea bine istoria perşilor...
Urmărind nsă coerenţa internă a cărţii, v o m putea depăşi riscul de a1

nvinui pe autor şi v o m nţelege mai bine aceste dificultăţi l o g i c e . De fapt,
dacă ţinem seama doar de ordinea c r o n o l o g i c ă pe care neo oferă naraţiunea
primelor şase capitole, nu ajungem nicăieri: după Cirus, povestea sare la
Artaxerxes, după care face un salt napoi n timpul lui Darius. Secvenţa
CirusArtaxerxesDarius nu are nici un sens l o g i c şi duce cu gândul la o
compilare a mai multor surse istorice, pe care un autor stângaci le va fi pus
laolaltă fără a chibzui ndelung asupra compoziţiei. Totuşi, aşa cum am
amintit deja, aceasta este ordinea pe care o dă versiunea lucianică n 7,5.
Autorul recensiunii şi dă bine seama că acest verset este rezumatul şi
ncheierea istoriei rezidirii templului, dar, nţelegând greşit (sau altfel)
compoziţia cărţii, corectează textul, plasându1 pe Artaxerxes ntre Cirus şi
Darius, aşa cum apar ei n decursul naraţiunii.
Reluând secvenţa celor trei suverani perşi, dar nu din unghiul naraţiunii,
ci din c e l al importanţei documentelor oficiale perse, copiate fidel de autor,
v o m v e d e a că acesta bulversează cu bună ştiinţă c r o n o l o g i a pentru a crea un
surplus de sens. M a i ntâi, apare n text scrisoarea lui Artaxerxes (2,2024),
apoi scrisorile lui Darius (4,4756) şi extrasul din analele perse din primul
an al domniei lui Ciras (6,2325), pe care Darius le examinează şi le

confirmă (6,2733). Succesiunea obţinută este ArtaxerxesDariusCirus, o
ordine c r o n o l o g i c ă normală, dar inversată: pe măsură ce textul naintează,
autorul prezintă documente din ce n ce mai vechi, arătând prin aceasta
v e c h i m e a bunăvoinţei arătate de regii perşi faţă de rezidirea templului la
Ierusalim.
Rămâne nsă o problemă: scrisoarea lui Artaxerxes (2,2024) nu este
d e l o c favorabilă, ntrucât prin ea regele ordonă ncetarea lucrărilor. Exis-
tenţa acestei scrisori n interiorul unei cărţi properse cum este 1 Ezdra l
pune pe cititor n dificultate: cum poţi spune n ncheiere, pe un ton
triumfal, că templul a fost construit „ c u ncuviinţarea lui Cirus, a lui Darius
şi a lui A r t a x e r x e s " , de v r e m e ce singura intervenţie a lui Artaxerxes despre
care ni se relatează n 1 Ezdra este opoziţia lui la lucrările celor ntorşi din
e x i l ? Şi cum putea A r t a x e r x e s ( f i e Longimanus, fie M n e m o n care a domnit
n perioada 404359) să aprobe construirea templului sau să i se opună, de
v r e m e ce inaugurarea acestuia a avut loc n timpul lui Darius, n jurul anului
515? Această aparentă lipsă de coerenţă poate fi explicată dacă presupunem
că autorul a vrut anume să sublinieze atitudinea ngăduitoare faţă de evrei a
lui Artaxerxes. De aceea, poate afirma fără reţinere că templul, cea mai
importantă realizare a e v r e i l o r de după exilul babilonic, a fost reconstruit cu
acordul tuturor celor trei regi perşi: al lui Cirus şi al lui Darius, prin
poruncile date, iar al lui Artaxerxes, prin măsurile proiudaice pe care le ia
n timpul lui Ezdra. A c e s t e l o g i u adus lui Artaxerxes, amplificat n capitolul
8 cu istoria lui Ezdra, nu se potriveşte d e l o c cu scrisoarea din capitolul 2.
Trebuie să presupunem deci că este vorba n l E z r . de doi Artaxerxes:
Artaxerxes I Longimanus (465425) n capitolul 2 şi Artaxerxes II M n e m o n
(404359) n capitolele 78.
Autorul ţine, aşadar, să sublinieze continuitatea ideilor proiudaice la

regii Persiei. Prezentând faptele n ordine inversă, el rămâne precis şi onest
(nu trece sub tăcere intervenţia ostilă a lui A r t a x e r x e s ) . Dar, trişând puţin n
prezentarea faptelor, orientează cronologia, aşa ncât să dea impresia că
regii Persiei iau ajutat ntotdeauna pe evrei.
A c e a s t ă prezentare a faptelor, n afara unei naraţiuni bine structurate,
este favorizată de sistemele verbale ale limbilor ebraică şi greacă, ce acordă
importanţă mai mult categoriei aspectului decât valorilor temporale relative.
Faţă de cititorul unei limbi moderne de circulaţie, care distinge limpede
ntre valorile temporale ale unui perfect şi ale unui mai mult ca perfect,
cititorul grec sau iudeu se interesa doar de aspectul momentan, durativ sau
perfectiv al unei acţiuni. Efectul va fi deci un fel de indiferenţă faţă de
diversele episoade ale construirii templului, fiindcă istoria propriuzisă nu
interesează atât cât interesează aspectul atemporal, un fel de viziune din
perspectiva eternităţii. n virtutea acestei atemporalităţi, autorul poate spune
şi trebuie să spună că templul, terminat n timpul lui Darius, a fost construit
cu ncuviinţarea lui Artaxerxes.
V I . R e c e p t a r e a cărţii 1 E z d r a la F l a v i u s losephus
şi la P ă r i n ţ i i B i s e r i c i i
Faptul că 1 Ezdra se numără printre cărţile „ a p o c r i f e " i se datorează n

primul rând lui Ieronim, care afirmă că 1 Ezdra nu conţine decât nişte
năluciri (somnii). Dacă, naintea lui Ieronim, 1 Ezdra este citată alături de
textele de mare prestigiu din Pentateuh, după primirea etichetei de „ a p o -
crifă" ea cade n uitare, cu atât mai mult cu cât Septuaginta, la rândul ei, va
fi trecută cu vederea n A p u s . Ieronim respinge canonicitatea cărţii 1 Ezdra,
de bună seamă n numele principiului logic al noncontradicţiei, asociat
ideii că Scriptura nu se contrazice pe sine. Existenţa unei cărţi surori o m o -
nime, 2 Ezdra (n L X X ) , care pare mai coerentă decât 1 Ezdra, stă de fapt la
baza respingerii acesteia din urmă. Traducătorul Vulgatei nu face altceva
decât să urmeze unul dintre elementele tradiţiei n detrimentul celuilalt, cele
două reprezentând nu doar două interpretări ale unui singur text ebraic, ci
două scrieri diferite.
nainte nsă de condamnarea irevocabilă de către Ieronim, 1 Ezdra sa

bucurat de o reputaţie onorabilă. Flavius losephus este cel dintâi autor care
foloseşte această carte drept sursă principală n alcătuirea Antichităilor
Iudaice, mprumutândui multe elemente de vocabular şi copiind adesea
pasaje sau structuri stilistice ntregi.
n ce priveşte receptarea cărţii 1 Ezdra la Părinţii Bisericii, d i n c o l o de

problema canonicităţii deja amintită, felul n care autorii greci şi latini se
referă la această carte, n citate sau aluzii, arată că, din punctul lor de
v e d e r e , 1 Ezdra făcea parte din B i b l i e fără nici o urmă de ndoială. n stu-
2
diul său asupra cărţilor care poartă numele Ezdra , T h . Denter stabileşte un
2. Die Stellung der Bücher Ezdras im Kanon des Alten Testamentes, Fribourg, 1962,
pp. 12, 6667.
tablou general pe epoci al citărilor din 1 Ezdra la Părinţii Bisericii. Graficul

citărilor ncepe la autorii g r e c i n secolul al IIlea d . H . , atinge punctul
m a x i m n secolul al I V l e a , după care scade, până n secolul al V I l e a .
A u t o r i i latini citează 1 Ezdra ncepând abia cu secolul al 111lea, terminând
cu secolul al Vlea, când se atinge cota maximă. D i n c o a c e de aceste graniţe
temporale, citările sunt inexistente. Desigur, nu toate pasajele cărţii au avut
parte de acelaşi succes: concursul gărzilor de la curtea regelui Darius este
de departe cel mai des citat, iar n interiorul acestui concurs se află citat
adesea pasajul cuprinzând elogiul adevărului (capitolul 4 ) .
Lista lui Denter nu cuprinde decât 50 de citări, la 17 autori greci (ntre

care se numără C l e m e n t din Alexandria, Origen, G r i g o r e din N a z i a n z ,
V a s i l e cel M a r e , T h e o d o r e t e t c . ) şi la 16 autori latini (ntre care Tertulian,
A m b r o z i e , Augustin e t c . ) . C e e a ce merită nsă toată atenţia este faptul că
1 Ezdra este citată pe acelaşi plan cu celelalte cărţi ale Bibliei.
Octavian G o r d o n şi A n d r é Canessa
1 Ezdra
1
1 Şi iosias a sărbătorit Pastele n Ierusalim pentru Domnul său şi a
2
jertfit pastele n ziua a paisprezecea a lunii ntâi, rânduindui pe preoţi la
1.1 Iosias, fiul lui Amon, a fost rege n Iuda ntre 640609 Î.H. Amănunte despre el mai
aflăm din 4Rg. 22,123,30 şi din 2Par. 3435, dar este amintit şi elogiat şi n alte locuri
din VT (Sir. 49,14). Autorul cărţii 1 Ezdra este singurul care, fără a se arăta ostil pe
faţă, i schiţează un portret destul de neutru, chiar negativ. • Sărbătorirea Paştelui n
vremea lui Iosias este relatată diferit n lEzr. faţă de textele paralele (vezi tabloul
corespondenţelor din Introducere): n 4Rg. şi n 2Par., autorii insistă asupra calităţilor
excepţionale ale regelui, sublinundui pietatea, n timp ce lEzr. l prezintă, ntro
manieră discretă, dar aluzivă şi abilă, ntro lumină nefavorabilă. La o analiză atentă a
detaliilor, se va observa o legătură de cauzăefect ntre felul n care Iosias sărbătoreşte
Pastele şi viitoarea decădere politică şi religioasă a Ierusalimului. Autorul evocă detaliile
acestui Paşte tocmai pentru a pune n evidenţă contrastul ntre reforma criticabilă a lui
Iosias (servindui autorului drept contraexemplu) şi cealaltă reformă, majoră, nfăptuită
de preotul Ezdra. Cea dintâi deschide discursul istoric, cea dea doua l ncheie; prima
i aparţine unui laic, cea dea doua este nfăptuită de un sacerdot, expert n Lege
(lEzr. 8,3); prima este prezentată ca un eşec, ducând la robia babilonică, n timp ce
reforma lui Ezdra reprezintă un succes, prin faptul că i reuneşte pe evreu ntorşi din
robie (lEzr. 9,55). Vina lui Iosias constă n aceea că lea acordat leviţilor un statut nou,
n defavoarea preoţilor aaronizi (vezi Introducerea). • „a jertfit": faţă de lecţiunea
έθυσεν, adoptată de Rahlfs, pe baza manuscrisului Vaticanus şi a versiunii VL
(immoavit), cea mai mare parte a tradiţiei manuscrise, precum şi textul din 2Par. au
verbul la plural, έθυσαν. n primul caz, responsabilitatea organizării Paştelui şi a aba-
terilor săvârşite i revine n totalitate lui Iosias. Vulg. se detaşează de orice interpretare,
recurgând la forma pasivă: immolatum est. • „Paştele/paştele": textul grecesc are acelaşi
termen, πασχα, atât pentru sărbătoarea Paştelui, cât şi pentru mielul care se aducea ca
jertfă. n traducerea noastră vom păstra această diferenţă la nivelul grafiei, opunând
majuscula minusculei.
1.2 „slujbele lor de fiecare zi": există o diferenţă ntre 2Par. (έπί τας φύλακας, „la pos-
turile de pază"), care urmează fidel TM (mifm'röth), şi lEzr. (κατ εφηµερίας): pe de o
parte, autorul cărţii lEzr. precizează că statutul preoţilor nu sa schimbat cu nimic, n
opoziţie cu „promovarea" leviţilor (cf. infra), iar pe de altă parte, ncearcă să evite cono
taţiile militare n cei priveşte pe preoţi. Nu la fel se ntâmplă cu leviţii, a căror legătură
cu şefii militari (v. 9), omisă de T M , este pusă n evidenţă n L X X n mod deliberat.
220 1EZDRA 1
slujbele lor de fiecare zi, nveşmântaţi, n templul Domnului. Şi lea zis

leviţilor, slujitorii templului lui Israel, să se sfinţească pe sine pentru
Domnul, spre a pune sfântul chivot al Domnului n Casa pe care a nălţato
regele S o l o m o n , [ f i u l ] lui D a v i d : „ N u veţi avea a1 purta pe umeri; " i a r
acum slujiţiI Domnului Dumnezeului vostru şi ngrijiţivă de poporul L u i ,
israel, şi faceţi pregătiri după Spiţele strămoşeşti şi după triburile voastre,
aşa cum a scris D a v i d , regele lui Israel, şi după măreţia lui S o l o m o n , fiul
5
l u i ; şi, stând n templu, după rangul vostru cel strămoşesc, al leviţilor, care
6
[ v ă aflaţi] n rang naintea fraţilor voştri, fiii lui Israel, jertfiţi pastele şi
pregătiţi jertfele pentru fraţii voştri şi faceţi Pastele după porunca
7
Domnului, dată lui M o i s e . " Şi losias a dăruit poporului care se afla de faţă
treizeci de mü de miei şi de iezi, iar juncani, trei m i i ; acestea sau dat
8
dintrale regelui, după făgăduinţă, poporului, preoţilor şi leviţilor. Şi
Chelchias şi Zaharia şi Esyelos, e c o n o m i i templului, leau dat preoţilor
9
pentru Paşte două mü şase sute de oi şi trei sute de juncani. Şi Iechonias,
Samaias şi Nathanael, fratele lui, Asabias, O c h i e l o s şi loram, maimarii
1.3 Asupra identităţii şi statutului leviţilor, n opoziţie cu cel al preoţilor, vezi Intro-
ducerea. • „slujitorii templului": termenul Ίερόδουλος apare n L X X numai n lEzr. şi
desemnează personalul sacerdotal de rang inferior, aşa cum o arată celelalte contexte
(5,29.35; 8,5.22.48). Promovarea lor neaşteptată n funcţia de oficianţi ai cultului
(cf. 1,46), mpingândui pe preoţi pe plan secundar trebuie să fi provocat nedumerire şi
nemulţumiri. De aici şi tonul rezervat al autorului cu privire la regele losias şi la locul
lui n istorie. • Despre chivotul Legământului, vezi trimiterile din „Indicele tematic şi de
termeni" din Septuaginta l, n special Ex. 2526. • „ spre a pune", gr. εν τη θέσει, litt.
„ntru punerea".
1.4 „după spiţele strămoşeşti (πατριός) şi după triburile (φυλάς) voastre": 2Par. are
οίκους, „casele", şi έ<(ηΐµερίας, „slujbele de fiecare zi", ceea ce nseamnă că lEzr.
insistă asupra drepturilor ereditare, n timp ce 2Par. se referă la drepturi pe baza unei
ordini stabilite.
1.5 Ideea superiorităţii leviţilor lipseşte din 2Par., TM şi Vulg. Doar VL precizează că
leviţii „stau dinaintea fraţilor lor": slant in conspectu fratrum (in conspectu, n latina
creştină, este o locuţiune prepoziţională, echivalentă cu ante).
1,79 Repartiţia darurilor (leviţii având de două ori mai mult decât preoţii) arată limpede
promovarea leviţilor ntro funcţie superioară preoţilor (vezi şi succesiunea ierarhică:
„poporului, preoţilor şi leviţilor"). • „maimarii peste o mie": termenul χιλίαρχοι
aparţine, fără urmă de ambiguitate, registrului militar. T M , 2Par. şi Vulg. vorbesc de
„căpeteniile leviţilor", şi nu de χιλίαρχοι. Autorul cărţii I Ezdra sugerează că leviţii
(Ίερόδουλοι), proaspăt promovaţi, nu fac parte din casa Domnului, ci ţin de lumea
profană.
1EZDRA 1 221
peste o m i e , leau dat leviţilor pentru Paşte cinci mü de oi şi şapte sute de

10
juncani. Ş i sau ntâmplat următoarele: preoţii şi cu leviţii, "având
12
azimele, după triburi şi după rangurile strămoşeşti au stat n faţa
poporului aşa cum se cuvine, ca să le nchine D o m n u l u i , aşa cum stă scris
13
n cartea lui M o i s e ; şi aşa [au şi făcut e i ] n z o r i . Şi au fript pastele la foc,
după rânduiala, şi au fiert jertfele n cazane şi n căldări, cu bun miros, şi
14
leau adus tuturor celor din popor. Iar după aceea, au făcut pregătiri
pentru ei nşişi şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui A a r o n ; căci preoţii aduceau
ofrandele de grăsime până la ceas târziu, iar leviţii au făcut pregătiri pentru
15
ei nşişi şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui A a r o n . Şi cântăreţii templului,
fiü lui A s a p h , se aflau la locul lor, după cele orânduite de D a v i d , şi [tot aşa
ş i ] A s a p h , Zaharia şi cu Eddinus, cei dinspre partea regelui, precum şi
portarii de la fiecare poartă; nui este ngăduit nimănui să iasă din rândul
16
cetei sale, pentru că fraţii lor, leviţii, au pregătit [ P a s t e l e ] pentru ei. Şi
sau ndeplinit n acea zi cele ce ţin de jertfa Domnului, ca să se
sărbătorească Pastele şi să fie aduse jertfele pe altarul Domnului, după
17
porunca regelui losias. Şi au sărbătorit fiii lui Israel cei care se aflau
[ a c o l o ] la acea v r e m e Pastele şi Sărbătoarea A z i m e l o r , timp de şapte z i l e .
18
Şi nu sa mai sărbătorit asemenea Paşte n Israel din vremurile profetului
1,12 „ui zori": 2Par. se dislinge de lEzr. prin utilizarea prepoziţiei είς, „până la". Textul
2Par. subliniază că ritualul pascal a ţinut toată noaptea, „până n (zori)", aşa cum este
menţionat şi n V L : ad dilucuum. n acest caz, Paşlele se desfăşoară noaptea, n
conformitate cu Legea (Ex. 12,810), n timp ce lEzr. spune că Pastele a fost sărbătorit
dimineaţa, sau, n cel mai bun caz, ritualul a durat şi n timpul dimineţii; deci, n afara
Legii. ncă o dată, autorul acestei cărţi l incriminează indirect pe losias.
1,14 „până la ceas târziu": termenul αωρία indică un timp necuvenit şi nefavorabil (â +
ώ ρ α ) . Şi celelalte traduceri, n afară de VL (usque dum finita esset hora), se pun de
acord n a preciza că ritualul Paştelui nu a fost n ntregime nocturn, aşa cum o cerea
Legea.
1,17 Pastele şi Sărbătoarea Azimelor aveau origini diferite: ritualul Paştelui (Ex.
12,314) este acela al unei sărbători păstoreşti, n timp ce ritualul Sărbătorii Azimelor
(Ex. 12,1520; 13,310) are un caracter agrar. Cum şi una şi cealaltă au fost legate de
eliberarea poporului evreu din Egipt, folosinduse deopotrivă n ritual pâini nedospite,
până la urmă sau unit, ntro perioadă greu de precizat. Nu se poate spune cu siguranţă
dacă cele două sărbători erau deja mbinate sau nu n timpul domniei lui losias. ;
1,1819 Acest comentariu din finalul descrierii Paştelui lui losias are un caracter
ambiguu: termenul τοιούτο, „asemenea", „astfel de", poate fi laudativ, dar poate arăta la
fel de bine şi caracterul neobişnuit, anormal al Paştelui sărbătorit de losias. Totuşi,
pentru Origen, care se referă la acest pasaj (Nullus sic pascha ceebravit ut Iasias),
222 1EZDRA 1
1
Samuel; şi nimeni dintre regii lui Israel η a sărbătorit astfel de Paşte, cum
lau sărbătorit Iosias şi preoţii, şi leviţii, şi iudeu, şi tot Israelul cei care se
20
aflau locuind la Ierusalim. n al optsprezecelea an al domniei lui Iosias
21
sa sărbătorit Pastele acesta. Iar faptele lui Iosias au fost ndreptăţite
22
naintea Domnului său, cu inimă plină de evlavie. Şi c e l e din v r e m e a lui
au fost aşternute n scris n timpurile dinainte, despre cei care au păcătuit şi
au săvârşit fărădelegi mpotriva Domnului, mai mult decât orice neam şi
domnie, şi cum Lau mâhnit n simţirea [ L u i ] , şi cum sau ridicat cuvintele
Domnului mpotriva lui Israel.
23
Şi, după toată această nfăptuire a lui Iosias, sa ntâmplat că, venind
Faraon, regele Egiptului, a stârnit război n Charcamys, [un oraş] de pe
24
Eufrat; şi Iosias ia ieşit n ntâmpinare. Şi regele Egiptului a trimis o
solie către acesta, zicând: „ C e a v e m noi unul cu celălalt, r e g e al Iudeii?
25
Nu mpotriva ta am fost trimis de către D o m n u l Dumnezeu, căci la Eufrat
este războiul meu. Iar acum Domnul este cu mine, şi D o m n u l [ c a r e ] este cu
26
mine mă zoreşte. Stai deoparte şi nu te mpotrivi D o m n u l u i ! " D a r Iosias
nu sa ntors la carul său, ci a prins să se lupte cu el, neluând seama la
27
cuvintele profetului Ieremia, din gura Domnului; dimpotrivă, a pornit
război mpotriva lui n câmpia [cetăţii] M a g e d d o , iar căpeteniile [ e g i p t e n e ]
28
sau pornit mpotriva regelui Iosias. Şi regele lea zis slujitorilor săi:
„Scoateţimă din luptă, căci am ostenit foarte." Şi ndată slujitorii lui lau
Iosias este tipul omului drept (Horn. Ez. DC,2). De asemenea, Flavius losephus preci-
zează, n legătură cu acest Paşte, că „totul sa petrecut după Lege şi după străvechile
datini ale ţării" (ΑΙΧ,Ί2).
1,20 „n al optsprezecelea an...": n anul 622 .H.
1,2122 Textul pare lipsit de coerenţă: pe de o parte, insistă asupra pietăţii regelui Iosias,
pe de altă parte l include pe acesta n categoria regilor nedrepţi. Totuşi, autorul distinge
două tipuri de regi: „cei care au păcătuit" (ήµαρτηκότων), nţelegând prin aceasta gre-
şeala datorată incompetenţei religioase, n cazul lui Iosias (vezi Introducerea), şi „cei care
au săvârşit fărădelegi", litt, „cei care au comis fapte lipsite de pietate" (ήσεβηκότων),
ceea ce implică o relaţie negativă cu divinitatea.
1.26 Flavius losephus (AI X,74), ca şi 2Par. 35,22, spune că Iosias a ignorat cuvintele
faraonului Nechao, nu pe ale profetului Ieremia. VL vorbeşte, generic, doar de „cuvântul
profeţiei" (verbum prophetiae). 1 Ezdra i aduce aşadar o nouă nvinuire lui Iosias: a
nesocoti porunca Domnului spusă prin cuvintele faraonului, ale duşmanului, poate părea
firesc, dar a nu asculta de cuvintele profetului compatriot este de neiertat.
1.27 Mageddo era o cetate plasată Ia 17 km sudvest de Nazaret, n câmpia Izreel. Avea
o poziţie strategică importantă, fiind aşezată la ntretăierea a două mari căi comerciale.
1EZDRA 1 223
29
scos din linia de bătaie. Şi sa urcat pe cel deal doilea car al său; şi, dus
şi aşezat la Ierusalim, a murit; şi a fost ngropat n mormântul părinţilor săi.
30
Şi lau j e l i t pe losias n toată ludeea, iar profetul Ieremia la j e l i t pe
losias; şi ntâistătătorii, laolaltă cu femeile, lau j e l i t [şi ei pe losias] până
n ziua de azi; şi sa dat [ l e g e ] pentru tot neamul lui Israel să se facă mereu
31
aceasta. A c e s t e lucruri sunt scrise n Cartea istoriilor despre regii Iudeu;
iar fiecare amănunt al faptelor lui losias, al faimei lui şi al priceperii lui n
L e g e a Domnului, atât faptele săvârşite de el mai nainte, cât şi cele de
acum, sunt istorisite n Cartea R e g i l o r lui Israel şi ai lui Iuda.
32
Şi cei din popor, luându1 pe Iechonias, fiul lui losias, lau numit r e g e
n locul lui losias, tatăl său, când era n vârstă de douăzeci şi trei de ani.
33
Şi a domnit n luda şi la Ierusalim, v r e m e de trei luni. Şi r e g e l e Egiptului
34
la dat j o s din domnia n Ierusalim şi a pus asupra poporului o pedeapsă
de o sută de talanţi de argint şi de un talant de a u r . 3 5 Şi regele Egiptului la
numit rege pe Ioakim, fratele lui [ I e c h o n i a s ] , drept rege al Iudeii şi al
36
Ierusalimului. Şi Ioakim ia aruncat n lanţuri pe cei mai de vază, iar pe
Zarios, fratele său, luându1 cu sine, la dus din Egipt.
37
Douăzeci şi cinci de ani avea Ioakim atunci când a nceput să
domnească peste ludeea şi la Ierusalim, şi a făcut ce este rău naintea
38
Domnului. m p o t r i v a lui a pornit Nabucodonosor, regele Babilonului, şi,
39
legându1 cu lanţ de aramă, la dus n Babilon. Şi luând N a b u c o d o n o s o r
1.31 „Cartea Regilor lui Israel şi ai lui Iuda": 4Rg. 22,123,30.

1,3244 Regii succesori ai lui losias până la robia babilonică ar fi, după textul acesta:
Iechonias (609); Ioakim (609598), fiul lui losias; Ioakim (598597), fiul lui Ioakim;
Sedekias (597587). Toţi apar sub diverse alte nume n textele care se referă la ei:
Iechonias = Ioachas (4Rg., 2Par.) iTho'ăhăz ( T M ) ; Ioakim = Yhâyăqm ( T M ) ; Ioakim
Ioakim (dar şi Iechonias)/ThăyăkXn ( T M ) ; Sedekias = idWqyăhu ( T M ) .
1.32 „lau numit rege": 2Par., faţă de lEzr., T M , Vulg. şi V L , insistă asupra sacralităţu
nvestirii, folosind sintagma έχρισαν αυτόν, „l au uns".
1,38 Nabucodonosor, rege al Babilonului (604 562), a nălţat Imperiul (neo) babilonian
la apogeul său. • „la dus n Babilon": n 4Rg. 24,16 se spune doar că Ioakim ia fost
supus lui Nabucodonosor timp de trei ani, apoi sa răsculat mpotriva lui şi că a mai avut
de suferit atacurile unor cete de chaldei, aramei, moabiţi şi ammoniţi. Apoi „sa culcat
lângă părinţii săi" (cf. 4Rg. 24,6). Prima invazie a lui Nabucodonosor asupra
Ierusalimului are loc n 598, n timpul urmaşului lui Ioakim, Ttôyâkïn (Iechonias,
numit în L X X tot Ioakim, ceea ce dă naştere uneori la confuzii), iar a doua invazie,
distrugătoare, are loc n 587, n timpul lui Sedekias; atunci el jefuieşte şi distruge
templul şi deportează o bună parte dintre evrei n Babilon.
224 1EZDRA 1
din vasele sfinte ale Dom nului şi ducândule cu sine, lea aşezat n templul
40
lui din B a b i l o n . Iar c e l e ce se istorisesc despre el, despre necurăţia şi
despre lipsa lui de credinţă, sunt consemnate n Cartea cronicilor regilor.
41
Şi n locul lui a ajuns r eg e I o a k i m , fiul său; când a fost numit rege,
42
avea optsprezece a n i ; şi a domnit Ia Ierusalim trei luni şi z e c e z i l e şi a
făcut ce este rău naintea D o m n u l u i .
43
Şi după un an, N a b u c o d o n o s o r , trimiţând după el, la adus n Babilon,
44
o dată cu vasele sfinte ale Domnului, şi la numit pe Sedekias r ege al
Iudeu şi al Ierusalimului, Sedekias având douăzeci şi unu de ani, şi [acesta]
45
a domnit unsprezece ani. Şi a făcut ce este rău naintea Domnului, şi nu
46
sa ruşinat de cuvintele spuse de profetul Ieremia, din gura D o m n u l u i . Şi,
cu toate că r e g e l e N a b u c o d o n o s o r la pus să se jure pe numele Domnului,
[Sedekias,] ncălcânduşi jurământul, sa răzvrătit şi, mpietrinduşi
grumazul şi inima, a ncălcat legile Domnului Dumnezeului Iui Israel.
47
Până şi maimarii poporului şi ai preoţilor au săvârşit multe impietăţi şi
nelegiuiri, ntrecând toate necurăţiile tuturor neamurilor, şi au pângărit
48
templul cel sfinţit al D o m n u l u i , din Ierusalim. Şi D u m n e z e u l părinţilor lor
a trimis prin vestitorul Său săi c h e m e napoi [ l a b i n e ] , ntrucât [ v o i a ] săi
49
cruţe pe ei şi cortul Său. Dar ei şiau bătut j o c de vestitorii Lui şi, n ziua
n care a grăit D o m n u l , ei i luau n râs pe proorocii Lui, până când,
mâniinduSe pe neamul Lui din cauza impietăţilor [ l o r ] , a poruncit ca regii
50
chaldeilor să se ridice mpotriva lor. A c e ş t i a iau ucis cu sabia pe tinerii
lor, de jur mprejurul templului lor cel sfânt, şi nau cruţat nici tânăr, nici
fecioară, nici bătrân, nici copil, ci pe toţi ia dat [ D o m n u l ] n mâinile lor.
51
Şi, luând [ e i ] toate vasele sfinte ale Domnului, c e l e mari şi c e l e mici,
1,4849 lEzr. distinge ntre ,,vestitorul", adică Ieremia, profetul cel mai important, şi
„vestitorii", termen care se referă la Ieremia, Baruch, şi, probabil, la Iezechiel (Flavius
losephus, AI X , l 0 6 ) . • „şiau bătut j o c " : litt, „leau dat peste nas". • Cu privire la
folosirea pluralului „regii" (τους βασιλείς), sunt două posibile interpretări: fie 1 Ezdra
anticipează, spunând nu numai că Domnul l trimite pe Nabucodonosor mpotriva
Ierusalimului, dar şi că robia n Babilon se prelungeşte şi n timpul succesorilor acestuia,
fie termenul βασιλείς se referă, n mod straniu, la cei cinci comandanţi de oaste
(ηγεµόνες), despre care vorbeşte Flavius losephus (Λ/Χ,135), cărora Nabucodonosor
lea ncredinţat asedierea Ierusalimului. • „chaldeilor": denumire frecventă n L X X
pentru locuitorii Babilonului (babilonieni).
1,51 Chivotul este un element pe care 2Par. şi TM l omit. Ceea ce frapează este apariţia
lui (unică ntre cele 222 de ocurenţe ale termenului n L X X ) la plural: τάς κι βωτούς. De
bună seamă, acest termen, care altminteri nseamnă „cutie", „ladă", „sipet", „cufăr",
1 EZDRA 12 225
precum şi chivoturile Domnului şi avuţiile regelui, leau dus n B a b i l o n .

52
Şi au dat foc Casei Domnului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului, iar
53
turnurile acestuia leau pârjolit n foc; şi nu sau lăsat până nau nimicit
toate măreţiile acelui [ o r a ş ] ; iar pe ceilalţi [ N a b u c o d o n o s o r ] ia mânat sub
54
sabie n B a b i l o n . Şi iau fost robi acestuia şi fiilor lui până au venit la
domnie perşii, ca să se mplinească cuvântul Domnului, [rostit] prin gura lui
55
Ieremia: „ P â n ă ce ţara şi va ţine cu bucurie sabaturile, va ţine sabaturile
tot timpul pustiirii ei până ce se vor mplini şaptezeci de ani."
2 ' n primul an al d o m n i e i lui Cirus peste perşi, pentru mplinirea

cuvântului Domnului [rostit] prin gura lui Ieremia, D o m n u l a trezit duhul
desemnează aici chivotul Legii (cf. Ex. 2526; Deut. 31,26), această interpretare fiind
susţinută şi de V L (arcam Domini). Codex Alexandrinus prezintă lecţiunea explicită τα
σκεύη κιβωτού, dar oarecum incompletă şi insuficientă, mai ales că, n descrierile
chivotului Legii din Exod (25,1022 şi 37,19), nu ni se vorbeşte de nişte „vase" speciale
ale chivotului. Este posibilă, n cazul codexului Alexandrinus, o contaminare cu τα ιερά
σκεύη de la Începutul versetului. Prin urmare, pluralul se referă la toate „obiectele ce ţin
de chivotul Domnului", şi nu neapărat la „vasele" chivotului.
1,53 „ia mânat... n Babilon": exilul babilonic ncepe, după lEzr., n anul 587 şi se
sfârşeşte n 539/538 (vezi infra).
1,5455 Theodoret al Cyrului, n Int. Dan. (PG 81,14567), ntrebânduse când ncepe şi
când se termină această perioadă de 70 de ani, se referă şi la cartea lui Ezdra. După ce
pune faţă n faţă textul „fericitului (µακάριος) Daniel" cu cel al „fericitului Ezdra", şi
apoi cu versiunile „dumnezeiescului (θειότατος) Ieremia" şi ale „dumnezeiescului
Zaharia", şi ncheie studiul comparativ cu constatarea că versiunea 1 Ezdra este
„nemincinoasă şi adevărată" (άψευδη τε και αληθή).
2,1 Cirus al Il lea cel Mare (559 529), unul dintre cei mai importanţi suverani ai
Imperiului persan, cucereşte Asia Mică şi Imperiul babilonian, practicând o politică
nţeleaptă, prin ncercarea de a atrage populaţiile supuse de partea puterii perse. El joacă
un rol semnificativ n istoria poporului evreu, făgăduind ntoarcerea exilaţilor, restituirea
vaselor sfinte luate ca pradă de Nabucodonosor şi, mai ales, hotărând printrun edict
reconstruirea templului la Ierusalim. • „primul an al domniei lui Cirus": este vorba de o
brahilogie cronologică, lămurită prin versetul 16 al cap. 6; sintagma nu indică anul 559
(558 după alţii), primul an al domniei lui Cirus asupra perşilor, ci nceputul dominaţiei
lui asupra Babilonului, adică anul 539/538. Acceptând această dată drept sfârşitul
exilului babilonic (587539/538), constatăm că perioada exilului nu se suprapune cu cei
70 de ani invocaţi de profeţia iui Ieremia (1,54). „mplinirea" (συµπλήρωσις) de care
vorbeşte profetul ar avea loc abia n 517, aşadar n al şaselea an al domniei lui Darius I
cel Mare, când se ncheie lucrările la rezidirea templului (vezi 7,5). Totuşi, Flavius
losephus (AI X I , 1), glosânduşi n mod eronat sursele (2Par. şi 2Ezr.), spune că ntre
226 1EZDRA2
lui Ciras, regele perşilor; şi acesta a vestit prin crainici n tot regatul său,
2
precum şi prin scrisori, zicând: „ A c e s t e a le spune regele perşilor, Cirus:
« P e mine ma pus rege al lumii D o m n u l lui Israel, Domnul cel Preanalt, şi
3
mia dat semn săI zidesc o Casă n Ierusalimul din ludeea. Aşadar, dacă
printre v o i se află cineva din poporul L u i , D o m n u l lui să fie cu el şi,
urcânduse n Ierusalimul din ludeea, să dureze Casa Domnului lui Israel
4
( A c e s t a este D o m n u l Care Şia aşezat cortul n I e r u s a l i m ) . Aşadar, cei care
locuiesc n mprejurimi săi ajute pe cei de prin partea locului, cu aur şi cu
argint, drept daruri, cu cai şi cu vite, mpreună cu celelalte aduse, după făgă-
5
duinţă, pentru templul Domnului din I e r u s a l i m . » " Şi când sau nfăţişat
căpeteniile triburilor după spiţele lor strămoşeşti, ale lui Iuda şi ale lui
Beniamin, şi preoţii, şi leviţii, şi toţi cei cărora D o m n u l lea trezit duhul, ca
6
să se suie săI zidească Domnului Casă n Ierusalim, [atunci] şi cei dimprejur
iau ajutat n toate, cu argint şi cu aur, cu cai şi cu vite şi cu cât mai multe
7
daruri de bunăvoie mulţi al căror cuget fusese trezit. Şi regele Cirus a
scos vasele sfinte ale Domnului, pe care N a b u c o d o n o s o r le luase cu sine din
8
Ierusalim şi le aşezase n templul său idolesc; şi după ce lea luat, Cirus,
regele perşilor, i lea ncredinţat lui Mithridates, paznicul vistieriei sale, şi,
9
prin acesta, iau fost ncredinţate lui Sanabassar, maimarele Iudeii. Şi
căderea Ierusalimului (sub Nabucodonosor) şi primul an al domniei lui Cirus sunt 70 de

ani. Această cronologie ar mpinge napoi data cuceririi lerusalinfului de către
1
Nabucodonosor, ceea ce nu ar corespunde realităţii istorice. Cifra 70 ar putea fi nsă
simbolică, reprezentând durata vieţii unui om (cf. Ps. 89,10): pedeapsa nu va fi mai
lungă decât o viaţă de om.
2,2 „Domnul cel Preanalt": folosirea acestei expresii sprijină apologia pe care autorul o
face regilor Persiei. Epitetul ύψιστος, „Preanalt", constituie liantul, n interiorul cărţii 1
Ezdra, ntre Cirus şi Darius, care, prin grija lui de a rămâne fidel politicii lui Cirus, va
ordona venerarea „Dumnezeului Preanalt" (6,30), ca şi Artaxerxes (8,19.21). Autorul cărţii
se străduieşte să sublinieze continuitatea politicii externe a curţii perse n privinţa evreilor. •
„o Casă": este vorba de cel deal doilea templu din Ierusalim, cunoscut sub numele de
„templul lui Zorobabel", primul, templul lui Solomon, fiind distrus de chaldei n 587.
2,4 „după făgăduinţă": ofrandă votivă (făgăduită Domnului); la fel şi la 2,6.
2,8 Sanabassar (ebr. Sefba
ar) a fost numit guvernator (έπαρχος) al Iudeii de către

Cirus. Unii sunt de părere că Sanabassar este numele de curte al lui Zorobabel, cu toate
că, n lEzr. 6,17, cei doi sunt prezentaţi ca două persoane distincte (vezi comentariul la
acest verset).
2,911 Există diferenţe importante ntre texte cu privire la numărul total al vaselor sfinte.
lEzr. şi VL declară un total de 5469 de vase, n timp ce T M , Vulg. şi 2Ezr. declară un
total de 5400, probabil aproximat. Făcând nsă o sumă a cifrelor prezentate, constatăm
1EZDRA 2 227
numărul acestora era: o m i e de vase din aur pentru libaţii, o m i e de vase din
10
argint pentru libaţii, douăzeci şi nouă de cădelniţe de argint, treizeci de
11
cupe de aur, două mii patru sute z e c e de argint şi alte o m i e de vase. Şi au
fost ridicate toate vasele de aur şi de argint, n număr de cinci mii patru
sute şaizeci şi nouă şi au fost aduse de către Sanabassar, o dată cu cei
[care ieşeau] din robie, de la B a b i l o n la Ierusalim.
12
Dar, pe v r e m e a lui Artaxerxes, regele perşilor, B e s l e m o s , Mithradates,
Tabellios, Raumos, B e e l t e e m o s , scribul Samsaios şi ceilalţi care li se
alăturaseră, locuind n Samaria şi n celelalte locuri, iau scris acestuia
mpotriva c e l o r care se aşezaseră n Iudeea şi n Ierusalim scrisoarea urmă-
13
toare: „ R e g e l u i Artaxerxes, stăpânului [nostru]: slujitorii tăi, R a u m o s ,
care [ţi scrie] ce se mai ntâmplă, şi scribul Samsaios, precum şi ceilalţi
14
judecători din sfatul lor, care sunt n Siria Koile şi n Fenicia. Fiei d e
acum cunoscut stăpânului nostru, regele, cum că iudeu care au urcat de la
v o i la noi, venind la Ierusalim, ridică cetatea aceasta răzvrătită şi rea, i
15
repară pieţele şi zidurile şi aşază temelie pentru templu. Aşadar, dacă
această cetate ajunge să fie ridicată, iar zidurile ei isprăvite, nu numai că nu
16
v o r răbda să plătească bir, dar se v o r mpotrivi şi regilor. Şi, fiindcă
muncile pentru templu [ t o c m a i ] se desfăşoară, credem că este bine să nu
trecem cu v e d e r e a aşa ceva, ci să glăsuim către stăpânul [nostru], regele, ca,
17
dacă ţi sar părea potrivit, să se facă cercetări n cărţile de la părinţii tăi; şi
că lEzr. este singura variantă de text n care totalul declarat (5469) coincide cu
rezultatul adunării listei detaliate. Dacă n VL acest rezultat este de 4960 de vase, n
celelalte tradiţii de text diferenţa ntre acesta şi totalul declarat este cu mult mai mare:
T M , urmat fidel de Vulg., are 2499, iar 2Ezr. 2289. Mai trebuie adăugat faptul că
Flavius losephus (Aï XI, 15 sg.) numără 5400 de vase, dar pune la socoteală o categorie
n plus. Termenului din lEzr. σπονδεΐα, „vase pentru libaţii", i corespunde n 2Ezr.
ψυκτηρες, „vase pentru răcirea vinului". Flavius losephus foloseşte ambii termeni
pentru două categorii distincte de vase, ceea ce sugerează că istoricul evreu a folosit ca
surse atât lEzr., cât şi 2Ezr.
2.12 Autorul se referă la Artaxerxes I Longimanus (465425). Asupra aparentei con-
tradicţii cu lEzr. 7,5, vezi Introducerea, subcapitolul „O cronologie orientată". • Flavius
losephus (Aï XL21-22) corectează textul, spunând că scrisoarea ia fost adresată lui
Cambyses II, după moartea lui Cirus. • „locuind n Samaria": samaritenii se opun aşadar
refacerii zidurilor Ierusalimului; la ei se face referire şi n 5,63 („duşmanii tribului Iui
luda şi [ai tribului lui] Beniamin") şi la 5,69 („neamurile ţării").
2.13 Siria Koile ( = Siria „scobită") sau Coelesiria este, n sensul strict, depresiunea
cuprinsă ntre munţii Liban şi Antiliban (astăzi valea Beka 'a); n sens larg nsă includea
şi teritoriului Damascului şi palestina (cf. IMac. 10,69; 2Mac. 3,5.8; 4,4; 8,8; 10,11).
228 1 EZDRA 23
vei afla n cronici cele scrise despre aceştia şi v e i şti că este vorba de
cetatea care se răzvrătea făcândule neajunsuri regilor şi [ c e l o r l a l t e ] cetăţi şi
că iudeu erau nişte răzvrătiţi şi puneau a c o l o la cale mpresurări, ncă din
18
veac, pricină pentru care cetatea a şi fost pustiită. Aşadar, ţi facem
cunoscut, stăpâne r e g e , că, dacă cetatea aceasta va fi ridicată, iar zidurile ei
nălţate, tu nu v e i mai avea cale [ p e unde] să cobori nspre Siria Koile şi n
19
Fenicia." A t u n c i r e g e l e lea răspuns n scris lui R a u m o s , care i scria ce se
mai ntâmpla, lui B e e l t e e m o s , scribului Samsaios şi celorlalţi care li sau
alăturat şi care locuiau n Samaria, n Siria şi n Fenicia, următoarele:
20 21
„Am citit scrisoarea pe care miaţi trimiso. Am poruncit să se
cerceteze şi sa aflat că cetatea aceea sa pus din v e a c mpotriva regilor şi că
22
oamenii [ a c e i a ] au fost [nişte] răzvrătiţi şi au pus la cale războaie n ea şi
regi puternici şi crunţi stăpâneau la Ierusalim şi cereau bir din Siria Koile şi
23
din F e n i c i a . A ş a că acum am poruncit ca oamenii aceia să fie opriţi a mai
24
nălţa cetatea; să se aibă grijă ca nimic să nu se facă altfel şi să nu se
meargă şi mai departe cu răutăţile, ncât să le aducă neajunsuri r e g i l o r . "
25
Atunci, după ce au citit c e l e scrise de r e g e l e Artaxerxes, Raumos, scribul
Samsaios şi cei care li sau alăturat, punând şaua degrabă şi pornind spre
Ierusalim cu călărimea şi cu o mulţime de oaste, iau oprit pe cei care
26
zideau. Şi lucrul la ridicarea templului din Ierusalim a ncetat până n cel
deal doilea an al domniei lui Darius, r e g e l e perşilor.
1
3 Şi regele Darius a făcut un ospăţ mare pentru toţi supuşii săi, pentru
toţi cei născuţi n casa lui, pentru toţi marii dregători din M e d i a şi din Persia
2,26 Darius I cel Mare (522486), fiul lui Hystaspes, a permis reluarea lucrărilor de
refacere a templului din Ierusalim, sub conducerea lui Zorobabel şi a preotului Iisus
(Iosua). Lucrările la templu au fost ncepute n timpul lui Cirus, n jurul anului 538. Nu
se ştie cu precizie când anume a ncetat construcţia templului. Cert este că, n jurul
anului 520, la porunca regelui Darius, lucrările sunt reluate, iar templul va fi gata n
jurul anului 515.
3,1 ntrecerea celor trei tineri. Legenda care urmează (3,14,41 sq.) este de sorginte
persă sau poate chiar indoeuropeană, aşa cum o arată structura ei trifuncţională, precum
şi comparaţia cu alte variante din mitologia iraniană şi din cea sanscrită (pentru amă-
nunte, Canessa, Α . , 1997, pp. 56 71). Departe de a fi o interpolare stângace, povestea
celor trei tineri din garda regelui Darius este un pretext pentru a1 introduce n scenă pe
Zorobabel şi pentru a explica bunăvoinţa regelui pers faţă de poporul evreu. • Frag-
mentul cuprins ntre 3,1 Şi 5,6 nu are corespondent nici n L X X , nici n T M . II găsim n
schimb relatat pe larg, deşi diferit n detalii, la Flavius Iosephus (AI XI, 3366). Clement
1EZDRA3 229
2
şi pentru toţi satrapii, căpeteniile de oşti şi maimarii locurilor supuse lui
din India până n Etiopia, din cele o sută douăzeci şi şapte de satrapii. 3 Şi
au mâncat, şi au băut, şi, după ce sau săturat, au plecat; iar r e g e l e Darius
4
sa dus n iatac, a adormit şi sa trezit din somn. Atunci cei trei tineri,
gărzile de corp, cei care1 păzeau pe rege, au zis unul către a l t u l : 5 „ S ă z i c e m
fiecare dintre noi câte o vorbă ce ar fi mai puternic: aceluia a cărui vorbă
va părea mai nţeleaptă decât a celuilalt i va da regele Darius daruri mari, şi
6
mari semne ale biruinţei, şi purpură de mbrăcat, şi pocale de aur de băut,
pat de aur de dormit, şiun car cu frâie de aur, şiun turban din pânză fină de
7
in, şiun colan de aur pe după grumaz; şi va sta al doilea după Darius,
8
pentru nţelepciunea lui, şi «rudă a lui D a r i u s » se va numi." Şi fiecare şia
scris atunci vorba lui, au pecetluito şi au puso sub perna regelui Darius. Şi
9
au zis: „ C â n d regele se va trezi, i v o r da nscrisul, şi aceluia a cărui vorbă
o v o r socoti mai nţeleaptă r e g e l e şi cu cei trei mari dregători din Persia i se
10
va da izbânda, aşa cum stă scris." Primul a scris: „ C e l mai puternic este
11 12
vinul." Al d o i l e a a scris: „ C e l mai puternic este r e g e l e . " Al treilea a
scris: „ C e l e mai puternice sunt femeile, dar peste toate nvinge adevărul."
13 14
Şi, când sa trezit regele, au luat nscrisul şi i lau dat, iar el la citit. Şi
din Alexandria (Strom. 1,21) face referire n mod limpede la 1 Ezdra, scriind despre
Zorobabel, „care, prin nţelepciunea lui, şia nvins adversarii". Alţi autori patristici care
amintesc de acest episod din 1 Ezdra sunt Sulpicius Severus (Hist. Sacra 11,10), Bachiarius
(Rep. 18) şi Augustin (Civ. Dei XVIII.36).
3.4 Glosarea termenului σωµατοφύλακες, „gărzile de corp", prin „cei care l păzeau pe
rege" pare curioasă, pentru că nui aduce cititorului grec nici o lămurire, nici o infor-
maţie suplimentară. Ar putea fi vorba de un reflex al unui text (aramaic?) care va fi
folosit termenul pers pentru a numi „gărzile de corp", urmat de o glosă (n limba
aramaică?). După ce textul a fost tradus n limba greacă, glosa a rămas inclusă n text, n
poziţie tautologică.
3.5 Flavius losephus, reproducând, de bună seamă, o versiune iranică a aceleiaşi tradiţii
(care exista n paralel cu cea adoptată de autorul cărţii 1 Ezdra), precizează că iniţiativa
concursului i aparţine lui Darius nsuşi.
3,7 „rudă a lui Darius", gr. συγγενής: este un titlu onorific la curtea Ahemenizilor.
Potrivit lui Quintus Curtius (Hist. Alex. 111,3,8.25), când regele se deplasează, dea dreapta
şi dea stânga carului n care se află l escortează 200 de συγγενείς, iar un alt grup de
15 000 mărşăluieşte dinaintea carului.
3,12 Găsim ecoul acestui verset ntrun comentariu al unui autor anonim din secolul
al IVlea (Quaest. CIX,17): Et audi Zorobabel: super omnia, ait, vincit Veritas. • Cel
deal treilea concurent „trişează", propunând două cuvinte, nu unul singur, aşa cum
fusese nţelegerea (3,5). Asupra acestei „anormalităţi", vezi nota de la 4,34.
230 1 EZDRA 34
a trimis săi c h e m e pe toţi marii dregători din Persia şi din M e d i a , pe

satrapi, pe căpeteniile de oşti, pe maimarii locurilor şi pe fruntaşi, sa
15
aşezat n scaunul de judecată şi a citit n faţa lor cele scrise. Şi a zis:
„Chemaţii pe tineri, şi ei şi v o r lămuri v o r b e l e l o r . " Şi au fost chemaţi şi
16
au intrat. Şi li sa spus: „Lămuriţine despre cele scrise."
17
Şi a nceput primul, care vorbise despre puterea vinului, şi a grăit
18
astfel: „ O a m e n i buni, n ce fel este vinul cel mai puternic? El rătăceşte
19
minţile tuturor o a m e n i l o r care1 beau. El face ca şi mintea regelui, şi a
orfanului să fie totuna; şi a robului, şi a omului liber; şi a săracului, şi a
20
bogatului. A b a t e toate minţile spre c h e f şi veselire şi este uitat şi necaz şi
21
datorie. Şi face toate inimile bogate şi—1 face [ p e o m ] să uite, şi pe rege, şi
22
pe satrap; şii face [pe o a m e n i ] să vorbească de toate cu duiumul. Şi,
atunci când beau, [ o a m e n i i ] uită să se poarte prieteneşte faţă de prieteni şi
23
faţă de fraţi şi, nu peste mult timp, şi trag săbiile. Iar când şi reintră n
24
fire după vin, nuşi mai amintesc ceau săvârşit. Ei, oameni buni, nu este
oare vinul cel mai puternic, fiindcăi sileşte la astfel de purtări?" Şi, după ce
a grăit astfel, a tăcut.
1
4 Şi a nceput al d o i l e a să glăsuiască, cel care vorbise despre puterea
2
regelui: „ O a m e n i buni, oare nu au oamenii putere asupra pământului şi
3,21 „cu duiumul", lin. „prin talanţi": expresia δια ταλάντων λαλείν este singulară n
literatura greacă ( V L o traduce banal: per talenta facit loqui), fiind, se pare, o calchiere a
unei turnuri ebraice expresive cu frecvenţă redusă, dat fiind că Flavius losephus (Al XI,41)
o Înţelege greşit, glosândo prin των τοις εύδαίµοσι προσηκόντων ονοµάτων, „vorbe
care Η se cuvin celor bogaţi". Totuşi, altceva vrea să exprime autorul cărţii 1 Ezdra:
talantul fiind cea mai mare măsură de greutate, „a vorbi prin talanţi" nseamnă a vorbi
„n cantităţi uriaşe", adică „fără măsură". Pentru a reda ideea acestei lipse de măsură n
vorbirea celor cuprinşi de beţie, autorul foloseşte doi termeni: πάντα („de toate", adică
„vorbe de tot felul", „vrute şi nevrute") şi δια τάλαντων (,,cu duiumul", „cu grămada").
Aşadar, primul are n vedere calitatea, iar al doilea, cantitatea.
3,24 Chiar dacă sunt amintite şi anumite „efecte pozitive" ale vinului (vv. 2021), puterea
lui stă tocmai n atributele lui nefaste, distructive. Este subliniată mai mult forţa sa negativă,
ca şi n celelalte două discursuri care urmează, cu privire la rege şi la femei. Toate aceste
trei elemente (vinul, regele şi femeia) se opun celui deal patrulea, adevărul, aparent ,,n
plus" (cf. nota de la 4,34), a cărui forţă pozitivă este scoasă mereu n evidenţă.
4,1 Flavius losephus vorbeşte n mod constant de puterea regilor, nu de a unui rege, aşa
cum face lEzr.
4,212 Cel deal doilea discurs insistă asupra puterii monarhice absolute („EI este unul
singur" v. 7), mai precis asupra caracterului negativ al puterii tiranice, care, la fel ca şi
!EZDRA4 23!
asupra mării, având n stăpânire toate câte sunt ntrnsele? R e g e l e nsă are
şi mai multă putere şi le este stăpân şi d omn ; şi tot ce le spune el, ei
4
ndeplinesc. Dacă le z i c e să pornească război unul m p o t r i v a celuilalt, ei
pornesc; iar dacă i trimite m p o t r i v a duşmanilor, ei se duc şi răstoarnă
5
munţii, zidurile şi turnurile. U c i d şi sunt ucişi, dar cuvântul regelui nu1
ncalcă; iar dacă nving, i aduc regelui totul: şi prăzile, şi toate celelalte.
6
Iar cei care nu pleacă [ n i c i ] la oaste, nici la război, ci lucrează pământul, la
rândul lor, de câte ori seamănă, i aduc regelui ceau strâns la seceriş; şi,
silinduse unul pe altul, i aduc regelui d ă r i l e . 7 El este unul singur, [dar] dacă
le z i c e să ucidă ei ucid; a zis el să cruţe ei c r u ţ ă ; 8 a zis el să lovească
ei l o v e s c ; a zis el să pustiască ei pustiesc; a zis el să clădească ei clă-
9
desc; a zis el să stârpească ei stârpesc; a zis el să sădească ei sădesc.
10 11
Şi tot poporul lui şi cu oştirile lui i dau ascultare. Iar pe lângă acestea,
el stă la masă, mănâncă, bea şi doarme, pe când ei v e g h e a z ă de j u r
mprejurul lui şi nu poate nici unul să plece şi săşi vadă de treburi, nici nui
12
ncalcă poruncile. Ei, oameni buni, cum să nu fie r e g e l e cel mai puternic,
de v r e m e ce este atât de ascultat?" Şi a tăcut.
13
C e l deal treilea nsă, care vorbise despre femei şi despre adevăr anume
14
Z o r o b a b e l , ncepu să grăiască [astfel]: „ E i , oameni buni, nui aşa că regele
este mare, oamenii mulţi, iar vinul puternic? C i n e , aşadar, este cel carei stă-
15
pâneşte sau i ţine sub puterea sa? Oare nu femeile? F e m e i l e lau născut pe
16
rege şi tot poporul care stăpâneşte peste mare şi peste pământ. D i n ele sau
17
născut şi e l e iau hrănit pe cei care sădesc v i i l e din care se face vinul. Ele
vinul, reprezintă un pericol pentru societate. Cf. şi precizarea lui Origen consemnată n
nota la 4,38.
4,10 Puterea regelui se exercită deplin asupra poporului (ό λαός: cei care nu sunt soldaţi
şi care plătesc impozite) şi asupra oştirilor (α'ι δυνάµεις). Cei doi termeni reiau şi
rezumă ncrucişat conţinutul versetelor 5 şi 6.
4,13 Pentru prima dată apare n lEzr. numele lui Zorobabel; asupra identificării lui cu
Sanabassar (menţionat deja la 2,8), vezi nota de la 6,17.
4,1516 Zorobabel pune n evidenţă superioritatea femeilor asupra regelui şi a vinului,
elogiaţi de antevorbitorii săi. Sub numele lui Zorobabel sa transmis o scriere apocrifă,
Revela
ia lui Zorobabel, cu caracter anticreştin, datând din perioada bizantină. Acest
fapt dovedeşte că personajul se bucura de o preţuire aparte şi un renume bine consolidat
n unele medii iudaice, chiar ntro epocă târzie.
4,17 ncepând cu acest verset, discursul lui Zorobabel se axează pe forţa distructivă a
femeii: primejdia vine din aceea că energia oamenilor, n general, şi a regelui, n special,
este deturnată n folosul ei.
232 1EZDRA4
fac veşmintele oamenilor, ele le făuresc oamenilor slava, şi oamenii nu pot

18
fi fără femei. Şi dacă adună aur, argint sau orice alt lucru frumos şi văd
I9
o singură femeie, frumoasă la chip şi la făptură nurlie, lăsândule pe
toate, stau cu ochii holbaţi la ea şi o privesc cu gura căscată; şi toţi ar
vreao mai bine pe ea, decât [ t o t ] aurul şi argintul, şi orice [ a l t ] lucru
f r u m o s . 2 0 Bărbatul l părăseşte pe tatăl său care la hrănit, precum şi ţara de
baştină, şi se alipeşte de femeia s a ; 2 1 şi, [ f i i n d ] laolaltă cu femeia sa, şi lasă
sufletul şi nuşi mai aduce aminte nici de tată, nici de mamă, nici de ţara sa.
22
De aici trebuie să luaţi aminte că f e m e i l e vă stăpânesc: oare nu trudiţi şi
23
nu osteniţi, şi nu f e m e i l o r le daţi şi le aduceţi totul? şi ia o m u l sabia
şi iese la drumul mare, ca să tâlhărească şi să fure şi ca să cutreiere marea
24
şi râurile; iar pe leu l priveşte n faţă şi păşeşte pe ntuneric; şi, când
25
a furat, a prădat şi a jefuit, ia şi—ΐ aduce [totul] iubitei. O m u l şi iubeşte
26
cu mult mai presus f e m e i a decât pe tatăl şi pe mama sa; mulţi şiau
27
pierdut minţile din pricina f e m e i l o r şi au ajuns robi din pricina lor. Mulţi
28
au pierit, au căzut n rătăcire şi au greşit din pricina femeilor. Şi acum,
nu cumva nu mă credeţi? Oare nu este mare regele cu puterea lui? Oare nu
29
se sfiesc toate ţările să1 atingă? Mă uitam la el şi la A p a m e , fiica
30
măreţului Bartacos şi ţiitoarea regelui, cum stătea dea dreapta r e g e l u i şi,
luândui regelui coroana de pe cap, şia aşezato sieşi; şi1 plesnea pe rege
31
cu stânga! Şi, la toate acestea, regele o privea cu gura căscată; şi dacă ea
i zâmbeşte, el râde; de i sencruntă, o linguşeşte, ca să se mbuneze faţă
de e l . 3 2 Ei, oameni buni, cum să nu fie f e m e i l e puternice, de v r e m e ce [ p o t ]
33
face aşa c e v a ? " Atunci, regele şi cu marii dregători sau uitat unul la
celălalt.
4,20 Găsim aici ecoul fragmentului din Gen. 2,24, reluat de Apostolul Pavel n Ef. 5,31,
atunci când vorbeşte despre datoriile soţilor: „De aceea, bărbatul şi va lăsa tatăl şi
mama şi se va alipi de femeia sa, iar cei doi vor deveni un singur trup." • „se alipeşte":
acest verb (κολλαται) nu presupune numaidecât o relaţie trupească, fiind folosit şi n
Deut (6,13; 10,20) şi Ps. (62,8), pentru a desemna ataşamentul omului faţă de Dumnezeu.
Aici nsă relaţia respectivă este implicită.
4,2831 Ambrozie citează fragmentul n Ep. X X X V I I , 12, pentru a ilustra primejdia
seducţiei femeilor. Textul lui, deşi apropiat ntro oarecare măsură de V L , are totuşi faţă
de aceasta numeroase diferenţe de detaliu.
4,29 Apame nu era regina, ci probabil favorita lui Darius din haremul regal, care număra
circa 360 de concubine. • ,,măreţului Bartacos": personaj necunoscut, ceea ce explică
nenumăratele ezitări ale tradiţiei manuscrise. Flavius losephus l numeşte Rabezacos.
1EZDRA4 233
34
Şi [ Z o r o b a b e l ] a nceput să grăiască despre adevăr: „ O , bărbaţi, oare
nu sunt femeile puternice? M a r e este pământul, nalt este cerul şi iute este
soarele n crugul său, fiindcă dă o c o l pe bolta cerului şi aleargă iarăşi napoi
către locul său, ntro singură z i . 3 5 Nu este mare cel care face acestea? Dar
36
adevărul este mare şi mai puternic decât toate. T o t pământul cheamă
adevărul, iar cerul l binecuvântează; toate lucrurile se zdruncină şi se
37
cutremură, şi cu el nu se află nici o nedreptate. N e d r e p t este vinul,
4.34 Sar părea că Zorobabel trişează, venind n faţa regelui şi a curtenilor cu un discurs
dublu: discursul despre femei şi elogiul adevărului. Aceasta pentru că, n povestea indo
iraniană care se află la originea episodului din lEzr., adevărul (ή αλήθεια) trebuie să
fie adăugat la numărul de trei elemente iniţiale, cărora li se opune prin abordarea exclu-
siv pozitivă. n ciuda acestei anomalii a jocului, Zorobabel va fi declarat nvingător,
pentru că are de două ori dreptate: n plan uman, femeile deţin puterea, dar peste puterea
lor se află principiul transcendent al adevărului, comun şi lui Y H W H , şi lui Ahura
Mazda. n faţa perşilor Zorobabel nuşi ngăduie să facă elogiul direct al lui Y H W H (cu
toate că aceasta intenţionează), dar nici al lui Ahura Mazda, ci elogiază adevărul. Ade-
vărul personalizat uneşte religia persă cu cea iudaică şi constituie un bun prilej pentru
autor de a fundamenta atitudinea favorabilă a lui Darius faţă de poporul evreu. • n
religia iranică, adevărul se identifică cu arta, principiul cosmic prin care Ahura Mazda
menţine ordinea Universului, mpotriva lui Ahriman, zeul răului, a cărui armă este
drauga (minciuna, nşelătoria). In afara acestei concepţii despre adevăr ca principiu
cosmic, inserţia privind grandoarea Universului ar fi forţată n discursul lui Zorobabel.
4.35 Privit n ansamblu, discursul lui Zorobabel despre adevăr este, de fapt, un elogiu
adus lui Dumnezeu nsuşi. Dar adevărul, ca principiu transcendent, nu se confundă cu
divinitatea (cf. şi nota la versetul următor). • Vasile cel Mare, n Adv. Eun. (PG 32,69),
se referă la acest verset, fără a trimite nsă la sursă, spunând că „adevărul este cel mai
puternic (κρατιστον) dintre toate lucrurile bune". • Grigore din Nazianz (Or. XX1IL4)
citează versetul ca pe un proverb bine cunoscut: „Cel mai puternic (ισχυρότατον) dintre
toate, aşa cum socotim, Ezdra şi cu mine, este adevărul." • Olympiodor (n Eccl. 1,5)
citează acest fragment (έκ τ ο υ Έ σ δ ρ α ) , cu variante nesemnificative.
4.36 „cu el": n limba română, pentru că termenul „adevăr" este de genul neutru, poate
părea că sintagma „cu el" (µετ'αύτοϋ) se referă, din punct de vedere gramatical, la
„adevărul" despre care se vorbeşte n acest verset. In limba greacă nsă, αλήθεια este de
genul feminin, în timp ce pronumele αυτός este de genul masculin. Secvenţa µετ'αύτοϋ
nu se poate referi deci decât la ας („cel care") din versetul anterior, adică la Dumnezeu.
Zorobabel distinge astfel ntre principiul transcendent, care este adevărul, apropiat de
persul arta, şi Dumnezeu, Agentul acestui principiu. Această interpretare este susţinută
şi de versetul 40: „Binecuvântat să fie Dumnezeul adevărului!"
4.37 Nedreptatea (αδικία) nu are aici o valoare morală. Mai degrabă este un semn al
imperfecţiunii lumii materiale (vinul, regele, femeile, oamenii, toate lucrurile), care,
lipsită de adevăr, şi atrage propria pieire.
234 1EZDRA 4
nedrept este r e g e l e , nedrepte sunt f e m e i l e , nedrepţi sunt toţi fiii o a m e n i l o r

şi nedrepte sunt toate lucrările lor toate lucrurile de felul acesta! In e l e nu
38
se află adevăr, iar n nedreptatea lor v o r p i e r i . A d e v ă r u l nsă rămâne şi are
39
putere n v e a c ; trăieşte şişi păstrează puterea n veacul veacului! Şi cu el
nu poţi face părtinire după chip, nici deosebire, ci el mplineşte dreptatea,
lipsit de orice nedreptate şi răutate. Şi toţi i iau n nume de bine lucrările,
40
iar n judecata lui nu se află nici o nedreptate. A l e lui sunt tăria şi
mpărăţia, şi puterea, şi mărirea, n v e c i de v e c i . Binecuvântat să fie
41
D u m n e z e u l adevărului!" Şi a tăcut, iar tot poporul a strigat atunci şi au zis
pe dată: „ M a r e este adevărul şi mai puternic [decât t o a t e ] ! "
42
A t u n c i r e g e l e ia zis: „ C e r e orice vrei, mai mult decât c e l e scrise, şiţi
v o m da, pentru felul n care teai d o v e d i t mai nţelept [decât t o ţ i ] . V e i sta
43
lângă mine ş i « r u d a m e a » t e v e i c h e m a . " Atunci [ Z o r o b a b e l ] ia zis
regelui: „ A d u ţ i aminte de făgăduinţa că v e i zidi Ierusalimul, pe care ai
44
făcuto n ziua când ţiai luat d o m n i a , şi că v e i trimite napoi toate vasele
[sfinte] luate din Ierusalim; [ v a s e l e ] pe care lea scos din ţară Cirus, când a
45
făgăduit să dărâme Babilonul, şi pe care a făgăduit să le trimită a c o l o . Iar
tu ai făgăduit să zideşti templul pe care lau ars idumeii, când ludeea a fost
46
pustiită de către chaldei. A c u m , iată ce doresc şi cer de la tine, stăpâne
rege, şi aceasta este mărinimia din partea ta: te rog, aşadar, săţi ţii
4.38 Zorobabel insistă asupra nemuririi adevărului, subliniindui astfel natura divină. •
După Atanasie (Fid. 35), Ezdra face o profeţie mesianică, punând n gura lui Zorobabel
cuvintele: „Adevărul trăieşte, biruie, are putere şi dăinuie n veci de veci." Conform
interpretării lui Atanasie, adevărul despre care vorbeşte Zorobabel nu este doar un
atribut al lui Dumnezeu, ci este nsuşi Fiul lui Dumnezeu. • Origen, referinduse la
fragmentul din 1 Ezdra, precizează că „adevărul biruie asupra vinului, asupra regelui rău
(έχθρόν) şi asupra femeilor" (Corn. Io. VI,1).
4.39 „nu poţi... chip": gr. λαµβάνειν πρόσωπα este un calc după ebr. naă'parăm, litt.
„a privi faţa [cuiva] cu bunăvoinţă", „a căuta la faţa omului", deci „a fi părtinitor''.
4.44 Acest verset pare n contradicţie cu fragmentul de la 2,711, unde ni se spune că
Cirus a luat vasele şi lea trimis la Ierusalim. Totuşi, nici Zorobabel, nici Darius nu
vorbesc despre o eventuală repatriere a vaselor sfinte, ele fiind deja la Ierusalim din
vremea lui Cirus. Este de presupus că vasele, ncredinţate deja lui Sanabassar (2,11), se
aflau ntrun loc sigur la Ierusalim, iar Darius a poruncit doar să fie reaşezate n templu,
după ce acesta va fi rezidit.
4.45 Idumeii sau edomiţii erau, n perioada respectivă, o populaţie ostilă iudeilor, fiind
protejaţi ai armatei lui Nabucodonosor. De aceea, nu este nici o contradicţie cu textul de
la 1,4952, de unde aflăm că cei care au incendiat templul sunt chaldeii, ci este vorba de
o particularizare: idumeii au acţionat sub comanda chaldeilor conduşi de Nabucodonosor.
1 EZDRA 4 235
făgăduiala pe care tu, cu gura ta, lai făgăduit R e g e l u i cerului că ai so

47
ndeplineşti!" Atunci regele Darius sa ridicat şi la sărutat. Şi a scris
pentru el scrisori către toţi dregătorii, şi maimarii locurilor, şi căpeteniile
de oşti, şi satrapii, ca săi dea nsoţire lui şi tuturor c e l o r care se duceau
48
mpreună cu el să zidească Ierusalimul. Şi lea scris scrisori tuturor
maimarilor locului din Siria Koile, din Fenicia şi din Liban, să aducă la
Ierusalim trunchiuri de cedru din L i b a n şi să zidească mpreună cu el
49
oraşul. Şi a scris pentru toţi iudeii care plecau din mpărăţie spre Iudeea o
[ntărire] a libertăţii: [astfel] ca nici un om cu putere, satrap, maimare al
50
locului sau dregător să nu dea năvală asupra porţilor lor; şi orice ţinut pe
care1 v o r lua ei n stăpânire, să1 stăpânească fără să plătească dări, iar
51
idumeii să părăsească satele iudeilor pe care le stăpâneau. Şi pentru
zidirea templului să le fie daţi, n fiecare an, douăzeci de talanţi, până ce va
52
fi isprăvit. Iar la altar să se aducă, n fiecare zi, prinos de arderi de tot,
după cum au poruncă să aducă, n număr de şaptesprezece, [ c e e a ce f a c e ]
53
alţi z e c e talanţi n fiecare an. Şi toţi care pleacă din ţara Babilonului ca
săşi clădească oraşul să aibă parte de libertate, şi ei, Şi copiii lor, precum şi
54
toţi preoţii care pleacă [ d e a c o l o ] , Şi a mai scris şi despre cheltuieli şi
55
despre haina preoţească n care se face slujba. Şi leviţilor a scris să li se
dea [ b a n i ] de cheltuială, până n ziua n care templul va fi isprăvit, şi
56
Ierusalimul, zidit. Şi tuturor c e l o r care străjuiesc cetatea a scris să li se
57
dea pământuri şi m e r i n d e . Şi a trimis toate vasele [sfinte] pe care Cirus le
luase cu sine din Babilon. Şi toate câte a zis Cirus să se facă, a poruncit şi el
să se facă şi să [ l e ] trimită la Ierusalim.
58
Şi când tânărul [ Z o r o b a b e l ] a ieşit, nălţânduşi faţa către cer, spre
59
Ierusalim, La binecuvântat p e R e g e l e cerului, zicând: „ D e l a T i n e este
izbânda, de la T i n e nţelepciunea şi a Ta este mărirea; eu sunt slujitorul
60
Tău! Binecuvântat eşti, C e l Care miai dat nţelepciune! Ş i p e T i n e T e
61
mărturisesc, Stăpâne al părinţilor!" Şi a luat scrisorile, a plecat către
62
Babilon şi lea dat de veste tuturor fraţilor săi. Şi Lau binecuvântat
pe Dumnezeul părinţilor lor, fiindcă lea dat ngăduinţă şi lea ncuviinţat
3
să meargă şi să zidească Ierusalimul şi templul unde a fost chemat numele
4,50 Flavius losephus (Λ/ΧΙ.61) i menţionează, n afară de idumei, pe samariteni şi pe

„cei din Siria Koile".
4,58 „Regele cerului": formularea din lEzr. este mai aproape de concepţiile religioase
iranice, n comparaţie cu textul lui Flavius losephus, care spune, n manieră iudaică: „a
nceput săI mulţumească lui Dumnezeu'' (Λ/ΧΙ,64).
236 1 E Z D R A 45
L u i năuntrul lui. Şi au tot ciocnit cupe, cu muzică şi veselie, v r e m e de

şapte zile.
1
5 Şi, după aceasta, au fost aleşi ca să meargă [la Ierusalim] capii
familiilor strămoşeşti, după triburile lor, mpreună cu femeile lor, cu fiii,
2
fiicele şi slujitorii lor, cu slujnicele şi cu turmele lor. Şi Darius a trimis
mpreună cu ei o m i e de călăreţi, până ce iau dus şi iau aşezat napoi la
3
Ierusalim, cu pace şi n muzică de timpane şi de fluiere. Şi toţi fraţii lor
jucau, iar [ D a r i u s ] ia pus să meargă [la Ierusalim] mpreună cu ei.
4
Acestea sunt numele bărbaţilor care sau dus [la Ierusalim], după spiţele
5
strămoşeşti, pe triburi, după rangul lor: preoţii, fiü lui Phinees, fiul lui
A a r o n : Iisus, fiul lui l o s e d e c al lui Saraias, şi I o a k i m , fiul lui Z o r o b a b e l al
lui Salathiel, din casa lui D a v i d , din stirpea lui Phares şi din tribul lui Iuda,
6
care, n v r e m e a lui Darius, regele perşilor, a grăit v o r b e nţelepte, n cel
deal doilea an al domniei acestuia, n luna N i s a n , prima lună [a anului].
5.2 Tertulian (Cor. IX,3) citează acest verset, spunând: „mai uşor este să te ntorci din
robia Babilonului cu timpane, cu fluiere şi cu psalterii, decât cu cununi [de martir]."
5.3 „mpreună cu ei": faţă de 1 Ezdra, Flavius losephus (Λ/ΧΙ.67) precizează că iudeu
sau ntors din exil n două caravane: prima, cu rolul de „avangardă", ntrun vacarm de
instrumente muzicale; restul, cei care Jucau", constituiau a doua caravană. Cf şi nota
la 5,7.
5,5 „Ioakim, fiul lui Zorobabel": A. Canessa (1997, ad locum) respinge varianta din
textul lui Rahlfs, propunând secvenţa „preoţii, fiii lui Phinees, fiul lui Aaron (Iisus, fiul
lui losedec al lui Saraios, şi Ioakim, fiul acestuia) i Zorobabel". Acceptând această
corectură, coroborată şi cu 2Ezr. 22,10.26, de unde reiese că Ioakim este fiul lui Iisus,
sunt nlăturate anumite dificultăţi de nţelegere a textului. Lectura atentă ridică o
ntrebare stânjenitoare: Cum se face că Ioakim, descendent, conform variantei Rahlfs, al
lui Zorobabel, nu are nici o legătură cu linia parentală sacerdotală, dar este menţionat
printre preoţi? Dacă ţinem seama de varianta de text propusă de Canessa (anume că
Ioakim nu este fiul lui Zorobabel, ci al lui Iisus), acest verset ne indică, n loc de o
singură categorie („preoţii"), două categorii: pe de o parte, preoţii, ai căror reprezentanţi
sunt iisus şi fiul său Ioakim, iar pe de altă parte, Zorobabel, ca reprezentant al puterii
regale, aşa cum o arată precizarea genealogică. • „Zorobabel al Iui Salathiel": această
ascendenţă a lui Zorobabel este susţinută şi de Mt. 1,1112: „Salathiel la născut pe
Zorobabel", dar este contrazisă de IPar. 3,19 ( T M şi o parte a manuscriselor L X X ) ,
unde se spune că Zorobabel este fiul lui Phadaias, fratele lui Salathiel. Divergenţa poate
fi explicată prin legea leviratului: putem presupune că Salathiel a murit fără să aibă
copii, iar Phadaias, din căsătoria cu cumnata sa, la avut pe Zorobabel.
1EZDRA5 237
7
A c e ş t i a sunt cei din Iudeea care au ieşit din robia exilului, cei pe care
8
N a b u c o d o n o s o r , regele Babilonului, ia strămutat n Babilon şi care sau
ntors la Ierusalim şin restul Iudeii, fiecare la cetatea lui; cei care au mers
mpreună cu Z o r o b a b e l şi cu lisus, N e e m i a , Zaraias, Resaias, Enenios,
M a r d o c h a i , Beelsaros, Aspharasos, B o r o l i o s , R o i m o s şi Baana, călăuzitorii
9
lor. Numărul celor din p o p o r şi călăuzitorii lor: fii ai lui Phoros: două mii
10
o sută şaptezeci şi doi. Fü ai lui Saphat: patru sute şaptezeci şi d o i . Fü ai
11
lui A r e e : şapte sute cincizeci şi şase. Fü ai lui Phaathmoab, printre fiu lui
12
lisus şi Ioab: două mii opt sute doisprezece. Fii ai Iui O l a m o s : o m i e două
sute c i n c i z e c i şi patru. Fü ai lui Zatos: nouă sute patruzeci şi cinci. Fü ai lui
13
C h o r b e : şapte sute cinci. Ffi ai lui Bani: şase sute patruzeci şi opt. Fü ai
lui Bebai: şase sute douăzeci şi trei. Fii ai lui A s g a d : o m i e trei sute
14
douăzeci şi doi. Fii ai lui A d o n i c a m : şase sute şaizeci şi şapte. Fu ai lui
B a g o i : două mü şaizeci şi şase. Fü ai lui A d i n o s : patru sute cincizeci şi
15
patru. F i i ai lui A t e r al lui E z e k i a : nouăzeci şi doi. F i i ai lui K i l a n şi ai lui
16
A z e t a s : şaizeci şi şapte. Fü ai lui A z u r o s : patru sute treizeci şi d o i . Fü ai
lui Annias: o sută unu. F i i ai lui A r o m [ . . . ] ; fii ai lui Bassai: trei sute
17
douăzeci şi trei. Fii ai lui A r i p h : o sută doisprezece. F i i ai lui Baiterus:
18
trei mii cinci. Fiii din Baithlomon: o sută douăzeci şi trei. C e i din
N e t e b a s : c i n c i z e c i şi cinci. C e i din Enatos: o sută cincizeci şi opt. C e i din
19
Baitasmon: patruzeci şi doi. C e i din Cariathiarim: douăzeci şi cinci. C e i
20
din Capiras şi din Berot: şapte sute patruzeci şi trei. Chadiazii şi
A m m i d i e n ü : patru sute douăzeci şi doi. C e i din Kiramas şi din Gabbes: şase
21
sute douăzeci şi unu. C e i din M a c a l o n : o sută douăzeci şi doi. C e i din
22
B a i t o l i o : cincizeci şi doi. Fiu din N i p h i s : o sută cincizeci şi şase. Fin
5,7 Se pare că, aşa cum menţionează şi Flavius losephus, sunt două caravane ale exila-
ţilor: prima, compusă numai din preoţi, având rolul de „a pregăti terenul", a doua, cu
restul exilaţilor. • Cu acest verset se ncheie partea originală a cărţii 1 Ezdra şi se reia
şirul corespondenţelor cu TM şi cu 2Ezr., ntrerupte la sfârşitul capitolului 2.
5.16 Fie numărul fiilor lui Arom nu este menţionat, fie Arom şi Bassai sunt una şi
aceeaşi persoană.
5.17 ncepând cu secvenţa „fiii din Baithlomon", lista se continuă cu denumiri
geografice. Până la versetul 23, numele proprii reprezintă nume de localităţi, n afară de
„Chadiazi şi Ammidieni" (v. 20), a căror inserţie aici este enigmatică.
5,22 „Primul" Calamo este numele propriu Olamos de la versetul 12. n Ezra 2,31, TM
are 'Eylăm 'ahër, „celălalt Eylam", translitérât neglijent n L X X (2Ezr. 2,31) Ελαµ αρ,
ntrucât traducătorul a crezut n mod eronat că 'ahër ( L X X ap) face parte din toponim.
238 1EZDRA 5
celuilalt Calamo şi din O n o : şapte sute douăzeci şi cinci. Fiii [oraşului]

23
Ierechos: trei sute patruzeci şi cinci. Fiii [oraşului] Sanaas: trei mii trei
sute t r e i z e c i . 2 4 Preoţii: fii ai lui Ieddos, fiul lui Usus, printre fiu lui A n a s i b :
25
nouă sute şaptezeci şi doi. Ffi ai lui E m m e r o s : o m i e cincizeci şi doi. Fii
ai lui Phassur: o m i e două sute patruzeci şi şapte. Fii ai lui Charme: o m i e
26
şaptesprezece. Iar leviţii: fii ai lui lisus, C a d m i e l , Bannos şi Sudios:
27
şaptezeci şi p a t r u . Cântăreţii templului: fii ai lui A s a p h : o sută douăzeci şi
28
opt. Portarii: fii ai lui Salum, fii ai lui Atar, fii ai lui T o l m a n , fii ai lui
A c u b , fii ai lui Ateta, fii ai lui Sobai: cu toţii, o sută treizeci şi nouă.
29
Slujitorii templului: fii ai lui Esau, fii ai lui Asipha, fii ai lui Tabaoth, fii
ai lui Keras, fii ai lui Sua, fii ai lui Phadaias, fii ai lui Labana, fii ai lui
30
Aggaba, fii ai lui A c u d , fii ai lui Uta, fii ai lui Ketab, fii ai lui A g a b a , fii
31
ai lui Sybai, fii ai lui A n a n , fii ai lui Cathua, fii ai lui Geddur, fii ai lui
Iair, fii ai lui Daisan, fii ai lui N o e b a , fii ai lui Chaseba, fii ai lui Gazera, fii
ai lui O z i a s , fii ai lui Phinoe, fii ai lui Asara, fii ai lui Basthai, fii ai lui
Asana, fii ai lui Maani, fii ai lui Naphisi, fii ai lui A c u p h , fii ai lui A c h i b a ,
fii ai lui Asur, fii ai lui Pharakim, fii ai lui B a s a l o t h , 3 2 fii ai lui M e e d d a , fii
ai lui Cutha, fii ai lui Charea, fii ai lui Barchus, fii ai lui Serar, fii ai lui
T h o m o i , fii ai lui N a s i , fii ai lui A t i p h a . 3 3 Fii ai slujitorilor lui S o l o m o n : fii
ai lui Assaphioth, fii ai lui Pharida, fii ai lui Ieeli, fii ai lui L o z o n , fii ai lui
34
Isdael, fii ai lui Saphythi, fii ai lui A g i a , fii ai lui Phacarethsafc/e, fii ai
lui Sarothie, fii ai lui Masias, fii ai lui Gas, fii ai lui A d d u s , fii ai lui Subas,
35
fii ai lui Aferra, fii ai lui Barodis, fii ai lui Saphat, fii ai lui A m o n . Toţi
slujitorii templului şi fiii slujitorilor lui S o l o m o n : trei sute şaptezeci şi doi.
36
A c e ş t i a sunt cei care au venit din Thermeleth şi din Thelersas, conducător
37
[avându1 p e ] Charaath, A d a n şi A m a r , şi nu puteau săşi arate spiţele
Aşadar, Elam, Ailam, Olamos şi Calamo sunt variante pentru unul şi acelaşi nume
ebraic, 'Eylăm. Faptul că numărul (1254) celor din „Elamar" coincide cu numărul celor
din Ailam, oraş menţionat n acelaşi capitol din 2Ezr., la versetul 7, a scos la iveală
faptul că acest oraş, Calamo, nici nu există, fiind vorba de un accident n transmiterea
textului la o dată foarte veche.
5,34 „Phacarethiaoi'e" (gr. Φακαρεθ σαβιη) transliterează aproximativ ebr. Pokhereth
ha
ebhaym (cf. TM Ezra 2,57).
5,36 „Aceştia": termenul se referă la cei menţionaţi la versetul 37, nu la cei din versetul
anterior. • „conducător [avându1 pe] Charaath, Adan şi Amar" text neclar; cores-
pondentul n T M Ezr. 2,59: „Şi iată cei care sau urcat de la TelMelah, TelHară',
iCrubh'Addan, 'Immer".
1 EZDRA 5 239
strămoşeşti şi stirpele, anume că sunt [născuţi] din Israel: fii ai lui Dalan,
38
fiul lui Tuban, fii ai lui N e c o d a n : şase sute cincizeci şi doi. Şi dintre
preoţii care se aflau n slujba preoţiei, dar nau fost aflaţi [n liste]: fii ai lui
Obbia, fii ai lui A c c o s , fii ai lui loddus, care o luase de soţie pe A u g i a ,
39
dintre fiicele lui Pharzellai, şi sa numit după numele aceluia. Şi, după ce
li sa căutat şirul stirpei n liste şi η a fost găsit, au fost ndepărtaţi de la
40
preoţie. N e e m i a şi Attharias leau zis să nu ia parte la c e l e sfinte, până
41
când nu se va ridica un arhiereu mbrăcat cu Dezvăluire şi n A d e v ă r . Şi
ei erau cu toţii: [fii ai lui] Israel, de la doisprezece ani n sus, fără slujitori şi
slujnice: patruzeci şi două de mü trei sute şaizeci; slujitorii şi slujnicele lor:
şapte mü trei sute treizeci şi şapte; muzicanţi şi cântăreţi: două sute
42
patruzeci şi cinci. C ă m i l e : patru sute treizeci şi cinci; cai: şapte m i i
treizeci şi şase; catâri: două sute patruzeci şi cinci, iar animale de povară:
43
cinci mii cinci sute douăzeci şi cinci. Şi dintre călăuzitori, după spiţa lor
strămoşească, la sosirea lor la templul lui D u m n e z e u din Ierusalim, au
44
făgăduit să ridice Casa [ D o m n u l u i ] pe locul acela, după puterea lor, şi să
dea pentru vistieria sfântă a lucrărilor o m i e de mine de aur şi cinci mü de
45
mine de argint, precum şi o sută de veşminte preoţeşti. Şi preoţii, şi
leviţii, şi cei din p o p o r sau sălăşluit n Ierusalim şi n mprejurimi, iar
cântăreţii templului, portarii şi tot Israelul, n satele lor.
46
La nceputul lunii a şaptea, aflânduse fiii lui Israel fiecare la ale sale,
sau adunat ntrun singur cuget n locul larg de la prima poartă, dinspre
47
răsărit. Şi Iisus, fiul lui losedec, precum şi fraţii lui, preoţii, şi Z o r o b a b e l ,
fiul lui Salathiel, cu fraţii lui au stat n faţă şi au pregătit altarul
Dumnezeului lui I s r a e l , 4 8 ca să aducă pe el arderi de tot, după cum stă scris
5,40 „arhiereu... Adevăr": autorul se referă, de bună seamă, la preotul Ezdra. Este lim-
pede că, la ntoarcerea din exil, nu fusese ncă numit un arhiereu, ceea ce implică şi faptul
că, n absenţa materială a templului, funcţia de arhiereu nu fusese asigurată n perioada
exilului. • „Dezvăluire şi Adevăr": T M are'Gr/m i Tummm, obiecte din recuzita
marelui preot, al căror sens nu este clar; n L X X apar ca δήλωσις και αλήθεια. Dacă al
doilea termen a fost tradus unanim cu „Adevăr", sensul celui dintâi a prilejuit mai multe
ncercări de echivalare: „arătare'', „mărturisire", „manifestare". Traducătorii L X X NEC
Polirom au optat pentru „Dezvăluire". Asupra semnificaţiei acestor termeni, precum şi
asupra diferenţei ntre TM şi textele greceşti, cf. notele de la Ex. 28,30 şi Lev. 8,8.
5,46 „nceputul lunii a şaptea" (Tifrt): este vorba de luna septembrie a anului 520, n
vremea lui Darius I cel Mare. Luna a şaptea era, la evrei, foarte importantă din punct de
vedere liturgic (Lev. 23,2336).
240 1EZDRA5
4
n cartea lui M o i s e , omul lui Dumnezeu. Şi sau strâns laolaltă cu ei şi
dintre celelalte neamuri ale ţării. Şi ei au ridicat altarul pe locul acela,
fiindcă toate neamurile ţării i urau şi—i asupreau. Şi au adus, la timpul
cuvenit, jertfe şi arderi de tot Domnului, c e a de dimineaţă şi cea de seară,
50
şi au ţinut Sărbătoarea Corturilor, după cum se află porunca n L e g e ; şi
51
[au adus] jertfe n fiecare zi, după cum se cuvenea; şi, după acestea,
jertfele nencetate şi jertfele din z i l e l e de sabat, şi de lună nouă şi la toate
52
sărbătorile sfinţite. Şi toţi cei care făcuseră făgăduinţă lui D u m n e z e u au
nceput din prima zi a lunii a şaptea săI aducă jertfe Domnului; dar templul
53
lui Dumnezeu nu era ncă zidit. Şi leau dat argint pietrarilor şi
dulgherilor, iar celor din Sidon şi din T y r leau dat mâncare, şi băutură, şi
veselie, ca să aducă din L i b a n trunchiuri de cedru, pe care să le care n plute
până n portul loppe, după cum aveau poruncă n scris de la Cirus, regele
54
perşilor. Şi, n cel deal doilea an, venind la templul lui Dumnezeu n
Ierusalim, n luna a doua, a nceput Z o r o b a b e l , fiul lui Salathiel, precum şi
Iisus, fiul lui losedec, fraţii lor şi preoţii leviţi şi toţi cei care veniseră din
55
robie la Ierusalim şi au pus temeliile templului lui Dumnezeu n prima zi
a lunii a doua din cel deal doilea an de când au venit n ludeea şi la
56
Ierusalim. Şi iau pus pe leviţii de la douăzeci de ani n sus peste lucrările
Domnului, iar Iisus cu fiü şi fraţii lui, şi C a d m i e l , fratele lui, precum şi fiii
lui Iisus Emadabun, fiii lui Ioda al lui Iliadun, mpreună cu fiii şi fraţii săi,
toţi leviţii, ntrun cuget, au stat ca supraveghetori, muncind pentru lucrările
57
de la Casa lui Dumnezeu. Şi au zidit zidarii templul Domnului, iar preoţii
nveşmântaţi au stat n mijlocul muzicii şi al trâmbiţelor, precum şi leviţii,
fiii lui Asaph, care, cu chimvalele lor, Ii nălţau imnuri Domnului şiL
5,49 Secvenţa „sau strâns laolaltă... ţării" lipseşte din pasajul paralel din TM (Ezra 3,3).
5,53 „veselie": termenul χαρά, conjectura editorului Rahlfs după VL cum gaudio, este
aici un eufemism pentru ,.femei", „ţiitoare". • „pe care să Ie care n plute": transportarea
cedrului, anevoioasă pe uscat, se făcea pe mare, legând trunchiurile sub formă de plută.
• Menţionarea lui Cirus aici, când se relatează evenimente din timpul lui Darius, poate
părea bizară. Autorul ţine să sublinieze că decizia de refacere a Ierusalimului i aparţine
lui Cirus, chiar dacă templul a fost terminat abia n timpul lui Darius.
5,55 Faptul că luna stabilită pentru nceperea reconstruirii templului coincide cu luna n
care regele Solomon a nceput zidirea primului templu (3Rg. 6,1) nu are nimic simbolic.
Luna a doua (lyyar = maiiunie) corespunde unei perioade a anului propice transportului
plutelor pe mare. • ncă un anacronism: naraţiunea sare din nou n timpul lui Cirus.
Cf. Introducerea, subcapitolul „O cronologie orientată".
1EZDRA5
binecuvântau, asemenea lui D a v i d , regele lui Israel. Şi strigau, mărtu

risinduL n imnuri pe D o m n u l , fiindcă bunătatea şi slava L u i [sunt] n v e c i
59
pentru tot Israelul. Şi tot poporul trâmbiţa şi striga cu glas mare, cân
60
tându1 Domnului imnuri pentru ridicarea Casei Domnului. Iar cei mai
bătrâni dintre preoţii leviţi şi dintre ntâistătători, după spiţele lor stră-
moşeşti, cei care văzuseră Casa dinainte, au venit la zidirea acesteia [ n o i ] cu
61
strigăt şi cu b o c e t mare; şi mulţi [ v e n e a u ] cu glas mare n mijlocul
62
trâmbiţelor şi al bucuriei, ncât poporul nu putea să audă trâmbiţele din
pricina bocetului poporului; căci mulţimea trâmbiţa foarte tare, ncât putea
fi auzită de departe.
63
A u z i n d duşmanii tribului lui luda şi [ai tribului lui] Beniamin, au venit
64
să afle cei cu glasul trâmbiţelor. Şi au aflat că cei [ s c o ş i ] din r o b i e i
65
zidesc templu Domnului Dumnezeului lui Israel; şi, venind către
Z o r o b a b e l , către lisus şi către căpeteniile spiţelor strămoşeşti, leau zis:
66
„ V o m zidi mpreună c u v o i , căci, l a fel c a ş i v o i , ascultăm d e D o m n u l
vostru şi L u i i aducem jertfe, din zilele lui Asbasareth, regele asirienilor,
67
care nea trimis aici!" Dar Zorobabel, lisus şi căpeteniile spiţelor
strămoşeşti ale lui Israel leau z i s : „ N u se poate ca şi v o i , şi noi să1 z i d i m
68
Casă Domnului Dumnezeului nostru; numai noi i v o m zidi Domnului lui
69
Israel, după cum nea poruncit Cirus, r e g e l e perşilor," Dar neamurile ţării,
ridicânduse asupra celor din Iudeea şi mpresurândui, i mpiedicau să
70
zidească şi, uneltind şi purtându~i cu vorba şi iscând răscoale, iau oprit să
5.62 TM (Ezra 3,13) şi pasajul corespunzător din L X X , 2Ezr., au, n loc de „trâmbiţe"
(σαλπίγγεις), qol, respectiv φωνή, „sunet", „strigăt", „zgomot". Ieronim, n ciuda faptu-
lui că respinge lEzr., citează apocrifa n locul textului canonic, spunând că „strigătul
celor care urlau era cu mult mai puternic decât sunetul trâmbiţelor (quam clangor
tubarum). Citeşte cartea lui Ezdra!" (In Ez. XII,20).
5.63 „duşmanii tribului lui luda şi [ai tribului lui] Beniamin": este vorba de samariteni,
la fel ca şi n versetul 69 ( „neamurile ţârii").
5,66 Asbasareth = Asaraddon (2 Ezdra, L X X ) ; 'Esar Haddon (Ezra 4,2, T M ) .
5,7071 Folosirea verbului έπιτελεσθήναι, „a duce la bun sfârşit", „a isprăvi", confirmă
faptul că nu era vorba de reconstruirea n ntregime a templului, ci de construirea pe
temelia pusă deja de Sanabassar, n jurul anului 539. 1 Ezdra face o distincţie clară şi
conştientă ntre cele două verbe: άποκωλύειν, „a opri" (făcând să nceteze lucrul), şi
ε'ίργειν, „a mpiedica", „a pune beţe n roate", fără ca acesta din urmă să nsemne
oprirea completă a lucrărilor. Este de presupus că lucrările la templu au ncetat n timpul
lui Cirus (care dăduse şi ordinul de construire), dar, la nceputul domniei lui Cambyses
(530), care nu apare deloc cu numele n text, au fost reluate. Aceasta se datorează unei
242 1 EZDRA 56
isprăvească zidirea pe toată v r e m e a vieţii regelui Cirus. Şi au fost

mpiedicaţi să zidească timp de doi ani, până la domnia lui Darius.
1
6 n al doilea an al d o m n i e i lui Darius, profeţii A g g e u şi Zaharia, fiul
lui Eddi, au profeţit pentru iudeii din ludeea şi din Ierusalim, n numele
2
Domnului Dumnezeului lui Israel, Care era peste ei. Atunci, ridicânduse
Z o r o b a b e l , fiul lui Salathiel, şi Iisus, fiul lui losedec, au nceput a zidi Casa
Domnului din Ierusalim, n timp ce profeţii Domnului se aflau cu ei şii
3
ajutau. n v r e m e a aceea, au venit la ei Sisinnes, maimarele Siriei şi al
4
Feniciei, şi Sathrabuzanes, şi nsoţitorii lor şi leau zis: „ C i n e va dat
poruncă să zidiţi această Casă şi să isprăviţi acest acoperiş şi toate celelalte?
5
C i n e sunt zidarii care ndeplinesc aceste lucrări?" nsă bătrânii iudeilor au
aflat bunăvoinţă, pentru că D o m n u l lea purtat de grijă celor [ v e n i ţ i ] din
6
robie şi nau fost mpiedicaţi de la zidire, până să i se vestească şi să i se
vorbească lui Darius.
7
C o p i e a scrisorii pe care Sisinnes, maimarele Siriei şi al Feniciei,
Sathrabuzanes şi nsoţitorii lor, cârmuitori n Siria şi n Fenicia, iau scriso
8
şi iau trimiso lui Darius: „Regelui Darius, salutare! Toate săi fie
cunoscute stăpânului nostru, regele, şi anume: când am venit noi n ţara
Iudeii şi am mers n oraşul Ierusalim, iam prins pe bătrânii iudeilor [ v e n i ţ i ]
din robie zidind pentru D o m n u l o Casă mare şi nouă, cu pietre cioplite şi
9
grinzi din lemn de mare preţ puse n ziduri, şi lucrările se desfăşoară cu
politici iniţial favorabile a lui Cambyses faţă de evrei. Schimbarea situaţiei are două
posibile cauze: fie regele, n condiţiile n care mai multe popoare dominate de perşi se
răzvrăteau, sa văzut nevoit să manifeste mai puţină toleranţă faţă de cultele străine, fie,
prins de campania militară din Egipt (525522), a arătat mai puţin interes faţă de
certurile dintre evrei şi samariteni, lăsândule acestora din urmă libertatea de a se opune
rezidirii templului din Ierusalim. Aşadar, versetele 70 şi 71 ilustrează două etape diferite
ale istoriei reconstruirii templului: oprirea completă a lucrărilor n timpul lui Cirus (nu
se poate preciza n ce an) şi perioada de doi ani (524522) n care lucrările sau
desfăşurat anevoios, din cauza piedicilor puse de samariteni.
6,1 „al doilea an...": anul 520. • „fiul lui Eddi": Zaharia este de fapt fiul lui Barachias
(Zah. 1,1), expresia „fiul lui" marcând aici un raport de ascendenţă mai ndepărtată.
6,7 Textul din 2Ezr. (5,6) traduce termenul aramaic (n T M , Ezra 6,17,9 este scris n
aramaică) par*seghen, „copie", prin διασάφησις, „lămurire", „clarificare", „explicare",
n timp ce lEzr. traduce fidel cu άντίγραφον. Presupunem deci că traducătorul cărţii
2 Ezdra nţelege că este vorba de o traducere, probabil din persă n aramaică, a scrisorii
respective.
1 EZDRA 6 243
repeziciune lucrul merge bine n mâinile lor şi le isprăvesc cu toată

10
măreţia şi cu toată sârguinţa. Atunci iam ntrebat pe bătrâni, zicând:
« C i n e va dat poruncă să zidiţi această Casă şi să puneţi t e m e l i i l e acestor
11
lucrări?» iam ntrebat, ca săţi facem cunoscut ţie şi săţi scriem despre
oamenii carei conduc şi leam cerut şi un nscris cu numele cârmuiturilor
12
lor. D a r ei neau răspuns, zicând: « N o i suntem slujitorii D o m n u l u i Care a
13
ntemeiat cerul şi pământul. Casa a fost zidită n urmă cu mai mulţi ani de
14
către un rege mare şi puternic al lui Israel şi a fost isprăvită. Şi când
părinţii noştri, ncrâncenânduse, au păcătuit mpotriva Domnului lui Israel,
C e l din ceruri, El ia dat n mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului,
15
r e g e l e chaldeilor. Şi, dărâmând Casa, au arso, iar poporul lau dus n
16
robie n B a b i l o n . Dar, n primul an al d o m n i e i lui Cirus peste ţara
17
Babilonului, r e g e l e Cirus a dat n scris să se zidească această Casă. Iar
vasele sfinte, c e l e de aur şi c e l e de argint, pe care le luase N a b u c o d o n o s o r
din Casa din Ierusalim şi le aşezase n templul său, r e g e l e Cirus lea scos
din templul de la Babilon şi i lea ncredinţat lui Z o r o b a b e l adică
18
maimarelui Sanabassar. Şi ia poruncit ca, ducând napoi toate vasele, să
le pună la loc n templul din Ierusalim, iar acest templu al Domnului să fle
19
zidit pe locul [ l u i ] . A t u n c i Sanabassar, venind aici, a pus temeliile Casei
D o m n u l u i din Ierusalim şi, de atunci şi până acum, ea se tot zideşte, dar nu
20
sa isprăvit.» Aşadar, acum, dacă socoteşti de cuviinţă, rege, să se
21
cerceteze n arhivele regale ale stăpânului rege, c e l e de la Babilon, iar
6,13 „Casa": este vorba de primul templu al evreilor, templul zidit de regele Solomon
(970931 ) şi distrus de Nabucodonosor n 5 87.
6.16 „n primul an al domniei lui Cirus": este vorba de anul 539 sau de 538 Î.H.
6.17 „lui Zorobabel adică maimarelui Sanabassar", litt, „lui Zorobabel şi maimarelui
Sanabassar". T M , Vulg. şi 2Ezr. (6,14) precizează că vasele iau fost ncredinţate (doar)
lui Sanabassar (ebr. efba
ar). lEzr. pare să se detaşeze de restul tradiţiei, propunând

două nume. De fapt, este singura care pune n relaţie cele două nume prin conjuncţia
„şi" (και), aici cu rol explicativ: „lui Zorobabel, adică maimarelui Sanabassar." Această
interpretare este susţinută de două aspecte lingvistice: mai ntâi, n versetul următor (6,18),
cele două presupuse personaje sunt desemnate printrun singular: αύτώ άπενέγκαντι
(traducerea n română este ambiguă, nefăcând diferenţa ntre singular şi plural); n al
doilea rând, epitetul έπαρχος: „mai marele", litt, „guvernatorul'', pe care l ntâlnim
lângă Sanabassar, apare mai jos, la 6,26.28, lângă numele Zorobabel. Or, nu puteau
exista n acelaşi timp doi guvernatori ai Iudeii. Alţi cercetători nu sunt de această parère
şi consideră că e totuşi vorba de doi conducători diferiţi a două valuri diferite de exilaţi
care se ntorc n ludeea.
244 1EZDRA6
dacă se găseşte că zidirea Casei Domnului din Ierusalim se face cu

ncuviinţarea regelui Cirus şi dacă stăpânul nostru, regele, socoteşte de
cuviinţă, să ne glăsuiască despre aceste lucruri."
22
A t u n c i r e g e l e Darius a poruncit să se c e r c e t e z e n arhivele regale care
se află n Babilon şi sa aflat la Ecbatana, [cetăţuia] c e a tare din ţara M e d i e i ,
23
un tom n care se pomeneau următoarele: „ n primul an al domniei lui
Cirus: r e g e l e Cirus a poruncit a se z i d i Casa Domnului din Ierusalim, a c o l o
24
unde se aduc jertfe cu f o c nencetat. nălţimea ei să fie de şaizeci de coţi,
lăţimea de şaizeci de coţi, cu trei rânduri de piatră cioplită şi cu un rând de
25
lemn nou din ţară; iar cheltuiala să se dea din casa regelui C i r u s . Şi vasele
sfinte ale Casei D o m n u l u i şi c e l e din aur, şi c e l e din argint , pe care le
luase N a b u c o d o n o s o r din Casa din Ierusalim şi le adusese n Babilon, să fie
duse napoi n Casa din Ierusalim, unde stătuseră, ca să fie aşezate a c o l o . "
26
L e a poruncit, aşadar, lui Sisinnes, maimarele Siriei şi al Feniciei, şi lui
Sathrabuzanes, precum şi nsoţitorilor lor şi cârmuitorilor puşi n Siria şi n
Fenicia, să ia aminte şi să se ţină departe de a c o l o ; şi, mai mult, săi lase pe
slujitorul D o m n u l u i , Z o r o b a b e l , maimarele Iudeii, şi pe bătrânii iudeilor să
27
zidească acea Casă a D o m n u l u i pe locul [ e i ] : „ Ş i eu am poruncit să se
zidească până la capăt şi să se ia seama să li se dea ajutor iudeilor [ v e n i ţ i ]
28
din robie, până ce Casa D o m n u l u i va fi isprăvită. Şi din tributul Siriei
Koile şi al Feniciei să se dea cu grijă o parte acestor oameni, adică
maimarelui Z o r o b a b e l , pentru jertfele [care se v o r a d u c e ] D o m n u l u i : tauri,
29
berbeci şi miei; de asemenea, grâu, sare, vin şi untdelemn, fără
ntrerupere, n fiecare an, după cum v o r arăta preoţii din Ierusalim, ca să se
30
folosească n fiecare z i , fără urmă de mpotrivire; ca să I se aducă libaţii
Dumnezeului Preanalt, pentru r e g e şi pentru supuşii săi, şi să se nalţe rugi
31
pentru viaţa l o r . " Şi a mai poruncit ca „ o r i c i n e ar ncălca c e v a din cele
pomenite şi scrise mai sus, sau nu va purta de grijă [să fie ndeplinite], să se
ia o bârnă dintrale lui şi să fie spânzurat de ea, iar averile să fie ale regelui.
32
De aceea, şi Domnul, al Cărui nume este chemat a c o l o , să dea pierzării pe
orice r e g e şi o r i c e p o p o r careşi v o r ntinde mâna să oprească ori să strice
6.22 Ecbatana fosta capitală a Imperiului mezilor, devenită, după 540 Î.H., reşedinţa de
vară a regilor perşi.
6.23 Pentru cronologie, cf. nota de la 2,1.
6,26 „Zorobabel, maimarele Iudeu": Zorobabel este trimis n ludeea n calitate de
guvernator. TM şi 2Ezr. nu menţionează rolul politic al lui Zorobabel.
6,30 Asupra expresiei „Dumnezeului Preanalt", cf. nota de Ia 2,2.
1 EZDRA 67 245
Casa Domnului de la Ierusalim, Eu, regele Darius, am hotărât să se facă

după c e l e [arătate] aici cu toată grija."
7 ' A t u n c i Sisinnes, maimarele Siriei Koile şi al Feniciei, Sathrabuzanes

2
şi cu nsoţitorii lor, dând ascultare poruncilor regelui Darius, au suprave-
gheat cu mai multă grijă lucrările sfinte, lucrând laolaltă cu bătrânii iudeilor
3
şi cu maimarii templului. Şi au mers uşor lucrările sfinte, pe când pro-
4
feţeau A g g e u şi Zaharia, profeţii; şi leau isprăvit, după porunca Domnului
5
Dumnezeului lui Israel, şi, cu ncuviinţarea lui Cirus, a lui Darius şi a lui
Artaxerxes, regii perşilor, Casa sfântă a fost isprăvită, până n ziua de douăz-
6
eci şi trei a lunü A d a r , n al şaselea an al regelui Darius. Iar fiii lui Israel,
preoţii, leviţii şi ceilalţi [ieşiţi] din robie, care li sau adăugat, au făcut precum
7
[stă scris] n cartea lui M o i s e : au adus ca jertfă la nnoirea templului
8
D o m n u l u i o sută de tauri, două sute de berbeci, patru sute de miei, doi-
sprezece iezi pentru păcat, pentru ntregul Israel, după numărul c e l o r
9
doisprezece conducători ai triburilor lui Israel. Şi au stat preoţii şi leviţii
nveşmântaţi, după triburi, la lucrările Domnului Dumnezeului lui Israel,
precum [stă scris] n cartea lui M o i s e , iar portarii au stat la fiecare poartă.
10
Şi fiii lui Israel, ai celor [ntorşi] din robie, au sărbătorit Pastele n ziua
a paisprezecea a Junii ntâi; pentru că preoţii şi leviţii sau curăţit mpreună,
7,3 „au mers uşor'': gr. εϋοδα έ γ ί ν ε τ ο , litt, „s au desfăşurat cu bună cale".
7,5 „ziua de douăzeci şi trei a lunii Adar": data de 23 Adar (= februariemartie, ultima
lună a calendarului de sorginte babiloniană) nu coincide cu data menţionată de T M ,
2Ezr. şi Vulg., care vorbesc de ziua a treia a lunii Adar. Două explicaţii sunt posibile: fie
TM şi 2Ezr. au pierdut n tradiţia manuscrisă cifra 20 (un singur semn n sistemele
alfabetice ebraic şi grec), fie autorul cărţii lEzr. a modificat n mod deliberat data reală,
pentru ai conferi o valoare simbolică: având n vedere că Adar este ultima lună a anului
(mprumutată din calendarul babilonian după exil) şi că sărbătoarea de inaugurare a
templului durează opt zile, ca cea a templului lui Solomon, datarea ncheierii lucrărilor
n ziua de 23 a lunii Adar ar plasa intrarea n funcţiune a noului templu la nceputul
anului calendaristic. • „al şaselea an": anul 517 .H.
7,8 lEzr. este singurul text care vorbeşte despre „conducătorii triburilor" (φυλαρχοντες),
în timp ce T M , 2Ezr., Flavius losephus ( Λ / X I , 108), Vulg. şi V L vorbesc doar de „tri-
buri" (ibhefm;§O\Gv, tribuum).
7,1012 Faţă de Pastele lui Iosias (1,79), unde prezenţa leviţilor (care acolo erau doar
nişte Ίερόδουλοι, „slujitori ai templului", şi primeau o dijmă dublă faţă de preoţi) n
viaţa liturgică era condamnată de autor, aici se ncearcă o „reabilitare" a statutului
leviţilor, fiindcă se purifică laolaltă cu preoţii şi dobândesc ntâietate liturgică. Secvenţa
ascendentă „popor, preoţi, leviţi" vine n sprijinul acestei ntâietăţi a leviţilor.
246 1 E Z D R A 78
11
şi toţi fiii [ntorşi] din robie nu sau curăţit, fiindcă leviţii sau curăţit toţi
12
mpreună şi au jertfit pastele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor, pentru
13
preoţi şi pentru ei nşişi. Şi au mâncat fui lui Israel [ntorşi] din robie,
toţi cei care sau ndepărtat de spurcăciunile neamurilor ţării, căutânduL
14
pe D o m n u l . Şi au ţinut Sărbătoarea A z i m e l o r timp de şapte zile, vese
15
linduse naintea Domnului, fiindcă a ntors planul regelui asirienilor spre
binele lor, ca să le ntărească mâinile pentru lucrările Domnului Dumnezeului
lui Israel.
1
8 Şi, după acestea, sub domnia lui Artaxerxes, reg e l e perşilor, a venit
[la Ierusalim] Ezdra, [ f i u l ] lui Saraias, [ f i u l ] lui Ezerias, [ f i u l ] lui Chelkias,
2
[fiul] lui Salem, [fiul] lui Sadduc, [fiul] lui A c h i t o b , [fiul] lui Amarias,
[fiul] lui Ozias, [fiul] lui Bocea, [fiul] lui Abisue, [fiul] lui Phinees, [fiul]
3
lui Eleazar, [ f i u l ] lui A a r o n , cel dintâi preot. A c e s t Ezdra a venit din
Babilon ca scrib, fiind bine pregătit n L e g e a lui M o i s e , dată de către
Dumnezeul lui I s r a e l ; 4 şi r e g e l e ia dat mărire, ntrucât a aflat har naintea
5
lui pentru toate vredniciile sale. Şi au mers mpreună cu el la Ierusalim
dintre fiii lui Israel, dintre preoţi, dintre leviţi, dintre cântăreţii templului,
dintre portari şi dintre slujitorii templului, n cel deal şaptelea an al
domniei lui Artarxerxes, n luna a cincea (era anul al şaptelea pentru r e g e ) ;
6
căci, ieşind din Babilon n ziua ntâi a primei luni, au ajuns la Ierusalim n
prima zi a celei dea cincea luni, cum lea dat lor Domnul cale bună pentru
7
aceasta. Căci Ezdra adunase multă ştiinţă, ncât nui scăpa nimic din
L e g e a Domnului şi din porunci, ca să nveţe pe tot Israelul despre toate
l e g i l e şi judecăţile.
7,15 „regelui asirienilor": comentatorii semnalează această titulatură bizară, n cazul n

care se referă la Darius, pentru că regii Persiei sunt numiţi n cel mai bun caz „regii
Babilonului", dar niciodată „regii Asiriei".
8,12 „Artaxerxes, regele perşilor": după mulţi comentatori, este vorba de Artaxerxes II
Mnemon (404359). Deci, misiunea lui Ezdra la Ierusalim ar data din anul 398 (cf. ν.
8,5).* Genealogia lui Ezdra, prezentată ca o panoramă a clasei sacerdotale, nu este
aceeaşi n toate textele: TM şi 2Ezr. dau 16 nume, faţă de numai 13 n 1 Ezr.
8,3 „ca scrib": substantivul γραµµατεύς traduce ebr. sophër ( V L scriba). Artaxerxes l
trimite pe Ezdra la Ierusalim n calitate de „scrib", adică de secretar al regelui, şi nu n
calitate de nvăţat al Legii, cum ar fi fost posibilă interpretarea termenului γραµµατεύς.
Cf. nota de la 8,9.
1EZDRA 8 247
Şi lui Ezdra, preotul şi cititorul L e g i i Domnului, ia sosit poruncă

9
scrisă de la regele Artaxerxes, unde se aflau următoarele: „Regele
Artaxerxes către Ezdra, preotul şi cititorul L e g i i Domnului, salutare!
10
Cumpănind eu hotărâri binevoitoare, am poruncit ca aceia care v o r şi
doresc din neamul iudeilor preoţi, leviţi, precum şi [ t o ţ i ] cei din regatul
n o s t r u , să meargă mpreună cu tine la Ierusalim. " A ş a d a r , toţi care
doresc, să plece mpreună, aşa cum am socotit de cuviinţă eu şi cei şapte
12
prieteni sfetnici ai mei, ca să cerceteze starea din ludeea şi din Ierusalim,
13
potrivit cu ce se află n L e g e a Domnului, şi să aducă pentru D o m n u l lui
Israel, la Ierusalim, daruri pe care leam făgăduit eu şi prietenii mei; şi tot
aurul şi argintul care se va găsi n ţinutul Babiloniei să1 ducă Domnului la
Ierusalim, mpreună cu ce a fost dăruit de popor pentru templul Domnului
14
lor din Ierusalim; să se adune aur şi argint pentru tauri, berbeci, miei
15
şi pentru cele cei nsoţesc, astfel ncât să se aducă jertfe la altarul
16
Domnului lor, din Ierusalim. Ş i toate câte ai vrea, mpreună cu fraţii tăi,
să le faci cu aurul şi cu argintul, mplineştele după v o i a Dumnezeului tău;
17
iar vasele sfinte ale Domnului, care ţiau fost date, să fie pentru trebuinţa
8.8 Flavius losephus (AI XI,122) afirmă că Ezdra nsuşi ia decizia să meargă la
Ierusalim mpreună cu compatrioţii săi, cerândui lui Artaxerxes săi scrie o reco-
mandare pentru satrapi.
8.9 „cititorul Legii": termenul αναγνώστης nu apare decât n I Ezdra (toate cele şase
ocurenţe cu referire la preotul Ezdra), traducând fie aram. săpar dată', „scribul Legii"
( T M , Ezra 7,12), fie ebr. sophër, „scrib" ( T M , Ezra 7,6). Faptul că traducătorul grec,
referinduse la acelaşi termen ebraic sau aramaic, face o diferenţă ntre γραµµατεύς
(8,3) şi αναγνώστης confirmă că, la versetul 3, γραµµατεύς l desemnează ca secretar al
cancelariei imperiale, şi nu se referă la calitatea de cărturar a lui Ezdra, chiar dacă tra-
ducătorul jonglează pe baza ambiguităţii termenului.
8,11 Instituţia „celor şapte prieteni sfetnici" şi are originea n grupul celor şapte nobili
care lau ajutat pe Darius să1 răstoarne pe magul Gaumata. Dar sfetnicii din timpul lui
Artaxerxes II sunt aleşi după bunul plac al regelui şi, n fapt; nu au nici o influenţă
asupra politicii monarhului, deşi constituie primul rang de la curtea Ahemenizilor, după
rege. 1 Ezr. are n plus, faţă de echivalentul din T M , termenul „prieteni" (φίλοι), un alt
titlu onorific la curtea persă.
8.16 „mplineştele": verbul folosit aici, έπιτελείν, este ntrebuinţat peste tot fa lEzr.
pentru a desemna ducerea la bun sfârşit a lucrărilor templului din Ierusalim. Autorul
pune deci pe acelaşi plan rezidirea templului cu reforma lui Ezdra.
8.17 „vasele sfinte ale Domnului": TM şi 2Ezr. vorbesc de vase simple sau de obiecte
(mă 'nayyâ ', σκεύη), fără epitetul „sfânt". Trebuie remarcat că, n vreme ce, n versetul
anterior, aurul şi argintul sunt ncredinţate lui Ezdra şi fraţilor săi (= evreii n ansamblu),
248 1 EZDRA 8
18
templului Dumnezeului tău, din Ierusalim. Şi toate celelalte care ţi se v o r
mai ivi de trebuinţă pentru templul Dumnezeului tău le v e i da din vistieria
19
regească. Eu, r e g e l e A r t a x e r x e s , leam dat poruncă paznicilor vistieriilor
Siriei şi Feniciei ca orice lucru după care va trimite Ezdra, preotul şi
cititorul L e g i i D u m n e z e u l u i Preanalt, săi dea cu grijă, până la o sută de
2 0
talanţi de argint şi, de asemenea, până la o sută d e cori de grâu, o sută de
21
măsuri de vin şi sare din belşug. T o a t e câte ţin de L e g e a lui D u m n e z e u să
fie ndeplinite cu grijă pentru D u m n e z e u cel Preanalt, ca să nu se abată
22
mânia asupra d o m n i e i regelui şi a fiilor lui. Vi se mai spune vouă, de
asemenea, ca tuturor preoţilor, leviţilor, cântăreţilor templului, portarilor,
slujitorilor şi lucrătorilor acestui templu să nu li se ceară nici un bir, nici
23
v r e o altă dare. Şi nimeni să nu aibă putere să pună dări asupra l o r . Iar tu,
Ezdra, după nţelepciunea lui Dumnezeu, numeşte judecători şi mpărţitori
ai dreptăţii, ca să mpartă dreptatea, n toată Siria şi Fenicia, tuturor celor
care cunosc L e g e a Dumnezeului tău. Şi pe cei care nu o cunosc, săi nveţi.
24
Şi toţi care v o r ncălca L e g e a Dumnezeului tău şi pe cea a regelui să fie
cu grijă pedepsiţi, fie cu moartea, fie cu o [altă] pedeapsă ori cu plată [n
bani], ori cu nchisoarea."
25
Binecuvântat să fie singur D o m n u l , C a r e a dat aceste [gânduri] n
26
inima regelui, pentru a preamări Casa Lui din Ierusalim, şi m i e mia dat
vasele sfinte i sunt ncredinţate numai lui Ezdra. Adaosul din lEzr. subliniază deci
sacralitatea cu care Ezdra a fost nvestit şi legitimează pe plan religios autoritatea
politică pe care io dă Artaxerxes.
8,1920 Asupra expresiei „Dumnezeul Preanalt", cf. nota de la 2,2. • Flavius losephus
(AI X I , 128) nu menţionează decât cei o sută de con de grâu
8.23 Judecători şi mpărţitori ai dreptăţii": gr. κριτάς και δικαστας. TM are ăpheffn şi
dayyănn, pentru care dicţionarele oferă aceeaşi definiţie: judges, juges. n fapt, primul
termen se referă la cei care se ocupă efectiv de mifpăt, Judecată", n timp ce dayyănn
sunt cei care practică disputa judiciară (din), cuvântul ajungând să nsemne „cei care
pledează", „apărători", de unde Vulg. are praesides. Flavius losephus (AI XI, 129) sim-
plifică, menţionândut doar pe κριτάς.
8.24 „plată [n bani]": gr. άργυρική ζηµία, litt, „amendă n argint". Epitetul άργυρικός
este un hapax n L X X .
8,2587 Binecuvântarea lui Ezdra (vv. 2527) răspunde invocărilor lui Zorobabel
(4,36.40.5862), ceea ce creează o nouă legătură ntre campionul Adevărului şi marele
preot „mbrăcat n Adevâr" (5,40). • Secţiunea cuprinsă n acest pasaj este relatată la
persoana ntâi, ceea ce a dus la ipoteza că Ezdra nsuşi ar fi autorul cărţii. Restul capi-
tolului 8, precum şi capitolul 9 n ntregime vorbesc despre Ezdra la persoana a treia.
Flavius losephus (AI XI, 131 sg.) se mulţumeşte să rezume textul n stil indirect, iar
1 EZDRA 8 249
cinstire naintea regelui, a sfetnicilor, a tuturor prietenilor lui şi a c e l o r de

27
vază ai lui! Iar eu am prins curaj, cu sprijinul Domnului Dumnezeului
meu, şi am strâns bărbaţi din Israel care să meargă mpreună cu mine.
28
A c e ş t i a sunt maimarii care au mers cu mine din Babilon, sub domnia
regelui Artaxerxes, după spiţele lor strămoşeşti şi după rangurile lor:
29
dintre fiii lui Phinees: G a r s o m o s ; dintre fiii lui ietamar: G a m e l o s ; dintre
fiii lui D a v i d : Attus, fiul lui S e c h e n i a s ; 3 0 dintre fiii lui Phoros: Zaharia şi cu
31
el, după listă, o sută c i n c i z e c i de bărbaţi; dintre fiii lui Phaathmoab:
32
Eliaonias, fiul lui Zaraias, şi cu el două sute de bărbaţi; dintre fiü lui
Z a t h o e s : Sechenias, fiul lui l e z e l o s , şi cu el trei sute de bărbaţi; dintre fiii
33
lui A d i n : Benlonathu şi cu el două sute c i n c i z e c i de b ă r b a ţ i ; dintre fiü lui
E l a m : lesias, fiul lui Gotholias, şi cu el şaptezeci de b ă r b a ţ i ; 3 4 dintre fiii lui
35
Saphatias: Zaraias, fiul lui M i c h a e l , şi cu el şaptezeci de bărbaţi; dintre
fiii lui Ioab: Abadias, fiul lui l e z e l o s , şi cu el două sute doisprezece bărbaţi;
36
dintre fiü lui Bani: Assalimoth, fiul lui Iosafias, şi cu el o sută şaizeci de
b ă r b a ţ i ; 3 7 dintre fiii lui B a b i : Zaharia, fiul lui Bebai, şi cu el douăzeci şi opt
de b ă r b a ţ i ; 3 8 dintre fiii lui A s g a t h : loan, fiul lui A c a t a n , şi cu el o sută z e c e
39
bărbaţi; ultimii sunt dintre fiii lui A d o n i c a m şi acestea sunt numele lor:
40
Eliphalatos, leuel, Samaias şi, mpreună cu ei, şaptezeci de b ă r b a ţ i ; dintre
fiii lui B a g o : Uthi, fiul lui istalcuros, şi cu el şaptezeci de bărbaţi.
41
Şi iam strâns la râul numit Thera, am pus tabără a c o l o timp de trei
42
z i l e şi iam numărat. Şi, negăsind a c o l o [ p e n i m e n i ] dintre fiii preoţilor şi
43
dintre cei ai leviţilor, am trimis [vorbă] lui Eleazar, lui lduel, lui
Maasman, lui Elnatan, lui Samaias, precum şi lui loribos, lui Nathan, lui
anumite manuscrise, influenţate de recensiunea lucianică, adaugă discursului direct o

scurtă frază introductivă: „Şi scribul Ezdra zise."
8.41 „râul numit Thera": TM are pentru ποταµός, „râu", termenul năhăr, care este inter-
pretat ca unul dintre numeroasele canale care nconjurau Babilonul. n loc de „Thera",
n,
TM are „spre 'Ahawă (2Ezr. 8,15: πρός τόν Em, „nspre Eui"), toponim la fel de necu-
noscut ca şi „Thera".
8.42 Afirmaţia lui Ezdra cum că nu găseşte nici un preot şi nici un levit printre cei men-
ţionaţi mai sus, atâta vreme cât lista ncepe chiar cu Phinees (fiul lui Eleazar şi nepotul
lui Aaron, aşadar din spiţă preoţească) pare surprinzătoare. Prin această aparentă lipsă de
coerenţă, autorul subliniază ideea care stă la baza reformei lui Ezdra: competenţa n
funcţiile sacerdotale nu ţine de drepturile dobândite prin naştere (apartenenţa Ia genea-
logia lui Aaron), ci de cunoaşterea Legii. Termenul επιστήµονας, „cunoscători", din
versetul următor ntăreşte această interpretare, ca de altfel şi finalul cârtii (9,3755),
unde este relatată citirea Legii de către Ezdra n faţa ntregului popor.
250 1EZDRA8
Ennatan, lui Zaharia şi lui M e s o l a m , căpetenii şi cunoscători, şi leam

zis să meargă la A d d a i , maimarele din locul unde se află vistieria,
45
poruncindule să vorbească cu A d d a i , cu fraţii lui şi cu paznicii de a c o l o
ai vistieriei, să nii trimită pe cei care au a ndeplini slujirea preoţească n
46
Casa Domnului nostru. Şi, sub mâna cea tare a D o m n u l u i nostru, neau
trimis bărbaţi cunoscători, dintre fiii lui M o o l i , fiul lui L e v i , fiul lui Israel:
47
pe Asebebias, pe fiii şi pe fraţii lui, optsprezece; pe Asebias, pe Annunos
şi pe Osaias, fratele său, precum şi fiu lor, dintre fiii lui Chanunaos,
48
douăzeci de bărbaţi; iar dintre slujitorii templului, pe care D a v i d şi cu cei
de frunte iau dat pentru slujirea leviţilor, două sute douăzeci de slujitori la
49
templu; lista tuturor numelor lor a fost făcută cunoscută. Şi am făgăduit
50
a c o l o pentru cei tineri [să ţină] un post naintea Domnului nostru, ca să
cerem de la El cale bună pentru noi, pentru toţi copiii noştri, care erau cu
51
noi, şi pentru turme. C ă c i mam sfiit săi cer regelui pedestraşi, călăreţi şi
52
nsoţire care să ne apere de cei ce near fi stat mpotrivă, fiindcă i
spusesem regelui că „puterea Domnului nostru va fi cu cei careL caută,
53
spre toată ndreptarea". Şi din nou neam rugat Domnului nostru pentru
acestea şi Lam aflat m i l o s t i v . 5 4 Şi dintre maimarii triburilor de preoţi, am
luat deoparte d o i s p r e z e c e bărbaţi pe Serebias, pe Asabias şi, mpreună cu
55
ei, z e c e bărbaţi dintre fraţii lor, şi leam cântărit argintul, aurul şi vasele
sfinte ale Casei D o m n u l u i nostru, pe care le dăruiseră regele nsuşi, sfetnicii
56
lui, maimarii şi tot Israelul. Şi, după ce leam cântărit, leam ncredinţat
lor: şase sute cincizeci de talanţi de argint, vase de argint de o sută de
talanţi, o sută de talanţi de aur, douăzeci de vase de aur şi douăsprezece
vase de aramă, făcute din aramă de soi bun, care luceau ca aurul. 5 7 Şi leam
zis: „ Ş i v o i sunteţi sfinţi pentru D o m n u l , şi vasele sunt sfinte, iar argintul şi
8,45 Nu este deloc clar de ce Ezdra se adresează n materie de cunoaştere a Legii unor
paznici ai vistieriei, cu atât mai mult cu cât cererea lui nu e nsoţită de nici o consideraţie
pecuniară. Poate că aceşti trezorieri (γαζοφύλακες) să fi fost, de fapt, altceva (biblio-
tecari?), textul fiind corupt la o dată foarte ndepărtată.
8,49 „am făgăduit": e vorba de o făgăduinţă solemnă, de un „vot" religios. Cf. Num.
6,121 şi notele adloc.
8,52 „spre toată ndreptarea": gr. είς πασαν έπανόρθωσιν; secvenţa lipseşte din
echivalentul TM şi, implicit, din 2Ezr. (8,22), care dezvoltă un paralelism, punând n
evidenţă opoziţia ntre pietate şi impietate ( „ [ . . . ] şi puterea Lui, şi mânia Lui asupra
celor careL părăsesc"). n lEzr. este vorba de o corectură, pentru a sublinia caracterul
fundamental al viitoarei acţiuni a lui Ezdra: „ndreptarea" fiilor lui Israel.
1EZDRA8 251
aurul sunt o făgăduinţă [făcută] D o m n u l u i Domnului părinţilor noştri.

58
Vegheaţi şi păziţile până ce le veţi ncredinţa maimarilor preoţilor şi ai
leviţilor, maimarilor seminţiilor strămoşeşti ale lui Israel, la Ierusalim, n
59
ncăperile Casei Domnului nostru." Iar preoţii şi leviţii care au luat
argintul, aurul şi vasele c e l e din Ierusalim leau dus n templul Domnului.
60
Şi, ridicând tabăra de la râul T h e r a n ziua a douăsprezecea a lunii
ntâi, am intrat n Ierusalim, sub mâna cea tare a Domnului nostru, care se
afla asupra noastră. Şi nea scăpat pe drum de toţi duşmanii şi am ajuns la
61
Ierusalim. Şi, făcânduse a treia zi a c o l o , argintul şi aurul, după ce au fost
cântărite, iau fost ncredinţate, n Casa Domnului nostru, preotului Marmothi
62
al lui U r i a cu el era şi Eleazar al lui Phinees, şi mpreună cu ei se aflau
leviţii Iosabdos al lui lisus, şi M o e t h , fiul lui Saban totul după număr şi
63
cântar; şi sa scris toată greutatea l o r n ceasul acela. Cât despre cei de
acolo, [ieşiţi] din robie, aceştia Iau adus jertfe Domnului Dumnezeului lui
Israel: doisprezece tauri pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şap-
tezeci şi doi de iezi şi doisprezece ţapi pentru izbăvire toate drept jertfă
64
Domnului. Şi leau dat dregătorilor regeşti şi maimarilor Siriei Koile şi
Feniciei poruncile regelui, iar ei au preamărit poporul şi templul Domnului.
65
Şi, după ce sau ncheiat acestea, au venit la mine căpeteniile, zicând:
66
„Poporul lui Israel, căpeteniile, preoţii şi leviţii nau ţinut departe
neamurile străine ale ţării şi necurăţiile lor: canaaneni, chetei, fereziţi,
iebusei, moabiţi, egipteni şi i d u m e i . 6 7 C ă c i şi ei, şi fiii lor sau căsătorit cu
fiicele acelora şi sa amestecat sămânţa cea sfântă cu neamurile străine ale
ţării, iar căpeteniile şi maimarii au luat parte la această nelegiuire, ncă de
68
la nceput." Şi ndată ce am auzit acestea, miam sfâşiat hainele şi sfântul
8,66 „neamurile străine": gr. τα αλλογενή έθνη; epitetul αλλογενής, care numără n
lEzr. cele mai multe ocurenţe din ntreaga Biblie, implică mai mult decât impuritatea
genetică. n Pentateuh, unde apare pentru prima dată, termenul desemnează ntotdeauna
impuritatea religioasă: pe de o parte, cei de alt neam, necircumcişi (Gen. 17,27), sunt
excluşi de la consumarea jertfei de Paşte (Ex. 12,43) şi de la aducerea de jertfe
(Lev. 22,25); pe de altă parte, αλλογενής l desemnează pe cel din afara rangului
sacerdotal (Ex. 30,33; Lev. 22,10.12; Num. 1,51; 3,10 etc.). Reforma lui Ezdra are doua
obiective majore: puritatea etnică şi alegerea riguroasă a personalului sacerdotal.
8,68 „sfântul veşmânt": este vorba despre veşmântul preoţesc care se punea deasupra
e
(ebr. m 11), descris In Ex. 28,3135. • „apăsat de mâhnire": epitetul περίλυπος i cores-
e
punde n TM participiului m omem (de la verbul ămem, „a fi ntristat") şi implică, n
plus, o nuanţă de mânie. n Gen. 4,6, Cain este περίλυπος pentru că Domnul nu ia
primit jertfa, iar n interiorul cărţu 1 Ezdra (1,22), epitetul aminteşte de mâhnirea lui
252 1EZDRA 8
veşmânt, miam smuls părul din cap şi barba şi mam aşezat ngândurat şi
69
apăsat de mâhnire. Şi sau adunat alături de mine toţi cei care au fost
vreodată mişcaţi de cuvântul D o m n u l u i lui Israel, iar eu j e l e a m pentru
70
nelegiuirea aceea şi am şezut apăsat de mâhnire până la jertfa de s e a r ă . Şi,
sculândumă din ajunare, cu hainele şi cu veşmântul sfânt sfâşiate, miam
71
plecat genunchii şi, ntinzând mâinile către D o m n u l , am zis: „Doamne,
72
sunt apăsat de ocară şi cuprins de ruşine dinaintea feţei T a l e ; căci
greşelile ni sau nmulţit asupra capetelor noastre, iar neştiinţele ni sau
73
nălţat până la c e r , din v r e m e a părinţilor noştri, şi ne aflăm n mare păcat
74
până n ziua aceasta. D i n pricina păcatelor noastre şi ale părinţilor noştri
am fost daţi, mpreună cu fraţii, cu regii şi cu preoţii noştri, pe mâna regilor
pământului, sub sabie, n robie şi n pradă, cu ruşine, până n ziua de astăzi.
75
Iar acum, câtă milă neai arătat, D o a m n e , de neai lăsat o rădăcină şi un
76
nume n locul sfinţeniei T a l e şi al dezvăluirii luminii noastre n Casa
77
Domnului nostru, ca să ne dai hrană n v r e m e a robiei noastre! Şi, pe când
eram noi n robie, nam fost părăsiţi de D o m n u l nostru, ci nea făcut [să
78
aflăm] har naintea regilor perşilor, astfel că neau dat hrană, au arătat
cinstire templului Domnului nostru şi au ridicat Sionul cel pustiu, ca să ne
79
dea temelie sigură n ludeea şi n Ierusalim. Şi acum ce v o m z i c e ,
D o a m n e , având acestea? Căci am ncălcat poruncile T a l e , pe care leai dat
80
prin slujitorii T ă i , profeţii, zicând: «Pământul către care mergeţi să1
moşteniţi este pământ pângărit de prihana [neamurilor] străine ale ţării şi
81
lau umplut de necurăţia l o r . Aşadar, pe fiicele voastre să nu le căsătoriţi
Dumnezeu, ca reacţie la păcatele evreilor. Sentimentul lui Ezdra este deci unul de
tristeţe şi de mânie, o mânie ndreptăţită, care anunţă acţiunea violentă pe care o va
ntreprinde mpotriva femeilor de alt neam. Canessa (1997, ad locum) afirmă că este
posibil ca „alungarea" (έκβάλλειν/απολύειν) femeilor de alt neam (8,90; 9,20.36) „să fi
fost echivalentă cu uciderea lor, έκβάλλειν/απολύειν fiind doar un eufemism; cu atât
mai mult cu cât relaţia cu o femeie străină era privită pe acelaşi plan cu idolatria, a cărei
pedeapsă era moartea".
8,78 Faţă de T M , 2Ezr. şi Vulg., care vorbesc simplu despre ridicarea „ruinelor", lEzr.
foloseşte metafora „Sionul cel pustiu" pentru ruinele templului, oferind trei posibile
direcţii: Sionul desemnează acropola Ierusalimului, sub numele pe care l avea n timpul
lui David; n Psalmi, denumirea apare frecvent, cu sensul de loc ales al lui Dumnezeu; n
fine, n timpul Macabeilor, numele Sionului capătă o dimensiune politică, desemnând
partea de nord a colinei şi conferind rezistenţei Macabeilor o legitimare sacră.
8,8082 Citatul este, de fapt, o compilaţie ntre mai multe locuri din Pentateuh, cele mai
probabile fiind Lev. 18,2430; Deut. 7,34 şi 23,7.
1 E Z D R A 89 253
cu fiii acelora, iar pe fiicele lor să nu le luaţi pentru fiii voştri! Şi nu

căutaţi n toată v r e m e a să aveţi pace cu ei, pentru ca, dobândind putere, să
mâncaţi bunătăţile pământului şi să le lăsaţi moştenire fiilor voştri până n
83
veac.» T o t ce ni se ntâmplă este din pricina faptelor noastre rele şi din
84
pricina păcatelor noastre mari. T u , D o a m n e , neai făcut mai uşoare păca-
tele şi neai dat o asemenea rădăcină. Dar noi iarăşi neam abătut, deam
85
ncălcat L e g e a T a , amestecândune cu necurăţia neamurilor ţării. Nu
Teai mâniat oare pe noi, ca să ne pierzi pânăntratât ncât să nu rămână
86
nici rădăcina, nici sămânţa, nici numele nostru? D o a m n e al lui Israel, Tu
87
eşti adevărat! C ă c i neai lăsat rădăcină până n ziua de azi. lată, acum ne
aflăm dinaintea T a , ntru fărădelegile noastre căci, din pricina acestor
[ f a p t e ] , nu mai putem sta n faţa T a . "
88
Şi când Ezdra se ruga şi se căia plângând, prăbuşit la pământ n faţa
templului, sau adunat lângă el, din Ierusalim, o mulţime foarte mare de
89
bărbaţi, de femei şi de tineri. C ă c i era j a l e mare n rândul mulţimii. Şi
glăsuind lechonias, fiul lui ieel, [unul] dintre fiu lui Israel, ia zis lui Ezdra:
„ N o i suntem cei care am păcătuit mpotriva Domnului şi neam nsoţit cu
femei străine dintre neamurile ţării; dar acum se află nădejde pentru Israel.
90
Să facem acum jurământ naintea Domnului că le v o m alunga pe toate
femeile noastre de alt neam, laolaltă cu copiii lor, aşa cum ai hotărât tu şi cu
91
toţi cei care se supun L e g i i Domnului. Ridicăte şi du1 la ndeplinire!
C ă c i eşti ndreptăţit să faci aceasta, iar noi suntem cu tine, ca să te ntărim."
92
Şi, ridicânduse, Ezdra lea pus pe maimarii preoţilor şi ai leviţilor din
tot Israelul săjure că v o r face aşa. Şi au jurat.
1
9 Şi, ridicânduse Ezdra din curtea templului, sa dus n ncăperea lui
2
loanan, fiul lui Eliasib, şi, petrecând noaptea acolo, nici pâine η a gustat,
nici apă η a băut, jelind pentru fărădelegile mari ale m u l ţ i m i i . 3 Şi sa făcut
strigare n toată Iudeea şi n Ierusalim către toţi cei [ntorşi] din robie, să se
4
adune la Ierusalim. Şi celor ce nu se v o r nfăţişa n două sau trei zile, aşa
8,86 „Tu eşti adevărat!": echivalentul T M , urmat fidel de 2Ezr., vorbeşte de Dumnezeu
„cel drept'' (
addq, δίκαιος), în timp ce lEzr., folosind epitetul αληθινός, „adevărat",
aminteşte de expresia lui Zorobabel, „Dumnezeul adevărului" (4), punându1 pe Ezdra,
arhiereul „mbrăcat n Adevăr" (5,40), n relaţie directă cu Dumnezeu şi legitimândui
acţiunea radicală care va urma.
8,88 Naraţiunea revine Ia persoana a treia.
8,91 „du1 la ndeplinire!": cf. nota la 8,16. • „eşti ndreptăţit", litt, „la tine [este]".
254 1 EZDRA 9
cum au hotărât bătrânii ntâistătători, le v o r fi jertfite turmele, iar el fnşişi

vor fi nstrăinaţi din mulţimea [ c e l o r ntorşi] din robie.
5
Şi, n trei z i l e , sau strâns la Ierusalim cei din tribul lui luda şi [ d i n ] al
6
lui B e n i a m i n ( e r a n luna a noua, n ziua a douăzecea a lunii) şi toată
mulţimea sa aşezat laolaltă n locul larg dinaintea templului, tremurând din
pricina iernii care v e n i s e . 7 Şi, ridicânduse, Ezdra lea z i s : „ V o i aţi săvârşit
fărădelegi şi vaţi nsoţit cu femei de alt neam, adăugând păcat asupra lui
8
Israel. A c u m aduceţi mărturisire şi slavă Domnului Dumnezeului părin-
9
ţilor noştri şi faceţi v o i a Lui, şi ţineţivă departe de neamurile ţării şi de
10
f e m e i l e de alt n e a m . " Şi a strigat toată mulţimea şi au grăit cu glas tare:
11
„ P r e c u m ai zis, aşa v o m face! Dar mulţimea este multă şi vremea de iarnă;
nu a v e m putere să stăm sub cerul liber şi nam găsit [adăpost], iar aceasta
nu este pentru noi o treabă de o zi sau două; căci am păcătuit mai mult n
12
această privinţă. Dar să stea căpeteniile mulţimii, iar toţi cei din locuin-
ţele noastre câţi au f e m e i de alt neam să se nfăţişeze la un soroc anume!
13
De asemenea, din fiecare loc [să porunceşti să rămână] bătrânii şi judecă-
torii, până când se va depărta de deasupra noastră mânia Domnului stârnită
14
din pricina aceasta!" lonathas al lui A z a e l şi lezias al lui Thocanos au fost
puşi pentru acestea, iar M o s o l l a m , L e v i s şi Sabbataios au fost numiţi alături
15
de ei ca arbitri. Şi cei [ntorşi] din robie au făcut ntocmai cu toate aceste
16
[hotărâri]. Iar Ezdra, preotul, a ales lângă sine bărbaţi, căpetenii ale spiţelor
lor strămoşeşti, pe toţi pe nume; şi sau strâns n prima zi a lunii a z e c e a ca
să cerceteze cum stăteau lucrurile, " i a r treburile privitoare la bărbaţii care
şiau luat femei de alt neam au fost isprăvite până n prima zi a lunii ntâi.
18
Dintre preoţii strânşi [la Ierusalim], au fost găsiţi [unii] care aveau
19
femei de alt neam; dintre fiii lui Iisus, fiul lui losedec, şi dintre fiii fraţilor
20
lui: Maseas, Eleazar, loribos şi lodanos. Şi şiau ntins mâinile [să j u r e ]
căşi alungă soţiile şi că [ v o r j e r t f i ] berbeci, spre mpăcare, pentru neştiinţa
21
lor. Dintre fiii lui E m m e r : Ananias, Zabdaios, M a n e s , Samaios, Iiel şi
22
Azarias. Dintre fiii lui Phaisur: Elionais, Massias, lsmael, Nathanael,
9,5 Luna a noua (Kislev) corespundea la evrei lunilor noiembriedecembrie.

9,20 „neştiinţa lof1: berbecul era adus ca jertfa de mpăcare (ispăşire) atunci când cineva
se atinsese de cele sfinte sau ncălcase poruncile (Lev. 5,1426). n timp ce TM vorbeşte
de păcat şi de jertfele pentru păcat, lEzr. se referă la greşeala preoţilor din ignoranţă
(άγνοια), chiar dacă până acum traducătorul a redat prin αµαρτία, „păcat voluntar", toţi
termenii ebraici din acest câmp semantic. Această „ignoranţă" implică nlăturarea preo-
ţilor respectivi din funcţia sacerdoţiului şi nlocuirea lor cu leviţi compelenţi, una dintre
măsurile esenţiale ale reformei lui Ezdra.
1 EZDRA 9 255
23
O k i d e l o s şi Salthas. Iar dintre leviţi: Iozabdos, Semeis, C o l i o s ( z i s şi
24
Calitas), Pathaios, Oudas şi Ioanas. Dintre cântăreţii templului: Eliasib,
25 26
Bacchuros; dintre portari: Sallumos şi Tolbanes. D i n Israel: dintre fiii
lui Phoros: lermas, Iezias, Melchias, Miaminos, Eleazar, Asibias şi
27
Bannaias; dintre fiii lui Elam: Matanias, Zaharia, lezriel, Obadios,
28
Ieremoth şi Elias; dintre fiii lui Z a m o t h : Eliadas, Eliasimos, Othonias,
29
Iarimoth, Sabathos şi Zerdaias; dintre fiii lui B e b a i : loan, Ananias,
30
Zabdos şi Emathis; dintre fiii lui M a n i : O l a m o s , M a m u c h o s , ledaios,
lasubos, A s a e l şi Ieremoth; " d i n t r e fiii lui A d d i : Naathos, M o o s s i a s ,
32
Laccunos, N a i d o s , Bescaspasmys, Sesthel, Balnuos şi Manasseas; dintre
fiii lui A n n a n : Elionas, Asaias, M e l c h i a s , Sabbaias şi Simon Chosameul;
33
dintre fiii lui A s o m : Maltannaios, Mattathias, Sabannaius, Eliphalat,
34
Manasses şi S e m e i ; dintre fiii lui Baani: Ieremia, M o m d i o s , M a e r o s , Iuel,
M a m d a i , Pedias, A n o s , Carabasion, Eliasibos, precum şi Mamnitanaimos,
Eliasis, Bannus, Elialis, Someis, Selemias şi Nathanias; dintre fiii lui Ezora:
35
Sessis, Ezril, A z a e l o s , Samatos, Zambris, Iosepos; şi dintre fiii lui
36
N o o m a : M a z i t i a s , Zabadaias, Edais, Iuel şi Banaias. T o ţ i aceştia sau
nsoţit cu femei de alt neam; şi leau alungat, mpreună cu copiii [ l o r ] .
37
Şi preoţii, leviţii şi cei din Israel sau aşezat la Ierusalim şi n ţinut.
Era n prima zi a lunii a şaptea (şi fiii lui Israel se aflau n locuinţele l o r )
38
şi sa adunat toată mulţimea, ntrun cuget, pe locul larg de la poarta
39
dinspre răsărit'a templului; ş i iau zis lui Ezdra, arhiereul şi cititorul
[ L e g i i ] , să aducă L e g e a lui M o i s e , ncredinţată de D o m n u l Dumnezeul lui
40
Israel. Şi arhiereul Ezdra a adus L e g e a la toată mulţimea, de la bărbat şi
până la f e m e i e , şi tuturor preoţilor, ca să audă L e g e a n prima zi a lunii a
41
şaptea. Şi a tot citit n locul larg din faţa porţii templului, din zori şi până
la amiază, dinaintea bărbaţilor şi a femeilor, şi toată mulţimea şia aţintit
42
mintea asupra L e g i i . Şi Ezdra, preotul şi cititorul Legii, a stat pe
43
podiumul de lemn pregătit anume şi lângă el au stat Mattathias, Sammus,
44
Ananias, Azarias, Uriaş, Ezekia, Baalsamos dea dreapta, iar dea stânga
9,36 Cf. nota de la 8,68. • Acest verset corespunde ultimului verset din cartea Ezra a
T M , secvenţa următoare (3755) corespunzând primelor 12 versete ale capitolului 8 din
Nehemia (= 2Ezr. 18,112 n L X X ) . Din punctul de vedere al continuităţii n paralel cu
textele canonice, lEzr. are o „lacună" de 7 capitole.
9,39 TM şi 2Ezr. l numesc pe Ezdra doar „scrib", „cărturar", n timp ce lEzr. l numeşte
„arhiereu" (άρχιερεύς). Cele 4 ocurenţe din lEzr. ale acestui termen (5,40; 9,39.40.49)
l identifică pe Ezdra cu arhiereul „mbrăcat n Adevăr", profeţit n timpul lui Zorobabel
(5,40).
256 1EZDRA 9
4
Phadaios, M i s a e l , M e l c h i a , Lothasubos, Nabarias şi Zaharia. Şi Ezdra a
nălţat Cartea L e g i i n faţa mulţimii ( c ă c i el stătea n frunte, cu cinste,
46
dinaintea tuturor) şi, cât timp le lămurea L e g e a , toţi au stat drepţi, n
picioare. Şi Ezdra a nălţat binecuvântare către D o m n u l Dumnezeu cel
47
Preanalt, Dumnezeul Sabaoth Atotputernicul, şi toată mulţimea a strigat
„ A m i n ! " . Şi, nălţânduşi mâinile şi căzând la pământ, 1 sau nchinat
48
Domnului. L e v i ţ i i Iisus, Anniuth şi Sambias, iadinos, lacubos, Sabbataios,
Autaias, Maiannas şi Calitas, A z a r i a s şi lozabdos, Ananias şi Phalias i
nvăţau L e g e a D o m n u l u i şi citeau L e g e a D o m n u l u i n faţa mulţimii, nsu-
49
fleţind, totodată, de bucurie citirea. Şi Attarates ia zis lui Ezdra, arhiereul
şi cititorul [ L e g i i ] , precum şi leviţilor carei nvăţau pe toţi din mulţime:
50
„ A c e a s t ă zi este sfântă ntru Domnul (şi toţi plângeau n timp ce ascultau
5 1
Legea). Aşadar, mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi băuturi dulci şi
52
trimiteţile daruri celor ce nau, căci ziua aceasta este sfântă pentru
53
D o m n u l . Şi nu fiţi trişti, căci D o m n u l vă va da cinstire!" Şi leviţii dădeau
54
poruncă ntregului popor, zicând: „ A c e a s t ă zi este sfântă, nu fiţi trişti!" Şi
sau dus toţi să mănânce, să bea şi să se veselească, şi să le dea daruri celor
55
ce naveau, şi să petreacă n mare veselie, fiindcă sau şi nsufleţit de pe
urma cuvintelor cu care fuseseră nvăţaţi şi sau adunat laolaltă.
9.45 „a nălţat": echivalentul T M , urmat fidel de 2Ezr., spune că „Ezdra a deschis (ebr.
e
yiph tah, gr. ή ν ο ι ξ ε ν ) Cartea...". Totuşi, lEzr., cu această aluzie la nălţarea Cărţii Legii
(Torei) naintea lecturii, pare mai aproape de ritualul sinagogii.
9.46 „cât timp le lămurea Legea": gr. έν τφ λϋσαι τον νόµον mai poate nsemna şi
„când a deschis [cartea] Legü".
9,5152 Aceste versete sunt citate n Const. Ap. VTI,20, ntrun amestec de variante din
lEzr. şi 2Ezr.: πορεύεσθε (2Ezr.) φάγετε λιπάσµατα και πίετε γλυκάσµατα και µή
λυπεισθε (lEzr.), „porniţivă de mâncaţi mâncăruri grase şi beţi băuturi dulci şi nu fiţi
triştii".
9,55 Textul pare că se ncheie brusc, aşa ncât există comentatori care presupun aici o
lacună. Totuşi, secvenţa „sau adunat laolaltă" (και έπίσυνήχθησαν) nu se regăseşte la
nceput de frază n textele paralele, aşa cum ar fi fost normal n cazul unei lacune. Pe de
altă parte, cartea se ncheie logic cu adunarea finală a poporului Israel, nfăptuită de
Ezdra prin puterea Legii. • Autorul traducerii V L , de bună seamă ncurcat de finalul
„brusc" al textului, adaugă: „şi sau adunat toţi la Ierusalim, ca săşi sărbătorească bucuria,
după legământul Domnului Dumnezeului lui Israel." • Flavius losephus (Al XI, 158) este
singurul care vorbeşte despre sfârşitul lui Ezdra: „Şia dat viaţa la bătrâneţe şi a fost
ngropat cu mare cinste la Ierusalim."
2 EZDRA
Introducere
I. Plasarea n cadrul scrierilor biblice
Cartea care, n L X X , se numeşte „a doua a lui E z d r a " are drept cores-

pondent n canonul ebraic ( T M ) două cărţi, antepenultimele din grupul
Scrierilor: Ezra şi N e h e m i a . Atribuite n m o d tradiţional lui Ezdra, mpreună
cu C r o n i c i l e , cele două cărţi din canonul ebraic E z r a N e h e m i a alcătuiau
iniţial o unitate, aşa cum arată Talmudul (Baba Bathra 14b15a). n aceeaşi
grupare le cunoaşte şi Eusebiu al C e z a r e i i (Istoria bisericească 4,26,4). In
greacă sunt traduse sub forma unei singure cărţi: 2 Ezdra. n Vulgata, căr-
ţilor Ezra şi N e h e m i a din canonul ebraic le corespund 1 şi 2 Ezdra. n L X X ,
2 Ezdra este aşezată după apocrifa 1 Ezdra şi nainte de grupul celor trei
deuterocanonice, Ester, ludit şi T o b i t .
I I . Subiectul
Decretul lui Cirus consfinţeşte eliberarea e v r e i l o r din exil şi le permite să se

ntoarcă n Ierusalim ( 1 , 1 1 1 ) . Un prim grup porneşte sub conducerea lui
Sasabasar. U r m e a z ă lista evreilor ntorşi din exil (2,1 67) şi primele donaţii
pentru reconstruirea Templului (2,6870). Evreii, n frunte cu preotul lisus,
fiul lui losedec, şi cu Z o r o b a b e l , fiul lui Salatiel, ridică altarul arderilor de
tot ( 3 , 1 6 ) şi pun temelia Templului ( 3 , 7 1 3 ) . La acestea se opun duş-
manii lui luda şi ai lui Beniamin, populaţii păgâne sau amestecate pe care
evreii leau găsit la ntoarcerea din exil ( 4 , 1 6 ) şi care obţin de la r e g e l e
Arthasastha oprirea lucrărilor de reconstrucţie (4,724). Totuşi, la ndemnul
profeţilor A g g e u şi Zaharia, Z o r o b a b e l şi lisus reiau zidirea T e m p l u l u i
( 5 , 1 2 ) , care se ncheie cu permisiunea regelui Darius ( 5 , 3 6 , 1 2 ) , n al
şaselea an al d o m n i e i acestuia, şi este sfinţit (6,1322). A p o i , sub domnia lui
Arthasastha şi din iniţiativa acestuia, preotul şi scribul Ezdra vine la
* Am transcris „Ezra" şi „Nehemia" când e vorba de titlurile cărţilor din T M , respectiv

„Ezdra" şi „Neemia" pentru orice referinţă la L X X .
Ierusalim din Babilon impunând respectarea L e g i i (7,18,36). Aflând

despre căsătoriile mixte (9,14), se roagă lui D u m n e z e u de iertare (9,515),
după care le porunceşte bărbaţilor evrei să renunţe la soţiile păgâne
(10,117). Se prezintă lista acestor bărbaţi (10,1744). U r m e a z ă misiunea
lui N e e m i a , evreu din Susa şi paharnic al regelui, care, la auzul unor veşti
sumbre de la Ierusalim (11,14), se roagă pentru iertarea evreilor (11,511).
R e g e l e Arthasastha i ngăduie să plece la Ierusalim (12,110); el ajunge n
cetatea sfântă, o cercetează (12,1115) şi se decide să nceapă reconstrucţia
ei (12,1619). U r m e a z ă lista meşterilor care au lucrat la construcţia zidului
(13,132). M u n c a la zid continuă, n ciuda opoziţiei localnicilor păgâni,
arabi şi ammoniţi (14,117). N e e m i a desfiinţează birurile datorate de p o p o r
conducătorilor, stârpind astfel sărăcia (15,119), rezistă presiunilor şi ame-
ninţărilor lui Sanaballat (16,114) şi isprăveşte zidul (16,1519). După
ncheierea lucrărilor, N e e m i a reia lista primilor e v r e i ntorşi din exil cu
Zorobabel (17,173). Ezdra revine n centrul atenţiei: el citeşte Cartea L e g i i
naintea mulţimii din Ierusalim (18,116). Poporul celebrează Sărbătoarea
corturilor (18,1718) şi se pocăieşte (19,14) ascultând rugăciunea leviţilor
(19,537). Rennoirea legământului ( 2 0 , 1 ) . U r m e a z ă listele celor care au
pecetluit legământul, n fruntea cărora se află N e e m i a (20,229), şi noile
angajamente şi ndatoriri ale celor care au semnat (20,3040). Ierusalimul şi
celelalte cetăţi ncep să se repopuleze cu evrei (21,136). După enumerarea
preoţilor şi a leviţilor din perioada postexilică (22,126), se relatează
episodul sfinţirii zidului din Ierusalim (22,2743). Ierusalimul capătă din
nou strălucirea din vremea marilor săi regi (22,4413,5). N e e m i a pleacă la
rege, dar i se ngăduie să se ntoarcă la Ierusalim n anul al treizeci şi doilea
al lui Arthasastha, regele perşilor (23,67), şi nfăptuieşte ultimele reforme
(23,831).
I I I . Structura cărţii
Carte cu un conţinut istoric eterogen, 2Ezr. se structurează n jurul a trei

unităţi narative majore:
1. perioada imediat următoare edictului lui Cirus cel M a r e , când primul
val de evrei se ntoarce din exil, sub conducerea lui Zorobabel şi a Marelui
Preot Iisus ( 1 6 ) ;
2. perioada n care activează preotul şi scribul Ezdra, aflat n fruntea
altui val de e v r e i repatriaţi ( 7 1 0 ) ;
3. perioada reformelor lui N e e m i a ( 1 1 1 7 ; 2023).
INTRODUCERE LA 2 E Z D R A 261
Dintre aceste unităţi, ultimele două par să fi alcătuit nucleele originare

ale cărţii: majoritatea bibliştilor sunt de acord că structura de rezistenţă a
cărţii o reprezintă c e l e două „ m e m o r i i " ale reformelor ntreprinse de Ezdra
( 7 9 ) ş i d e N e e m i a ( l l , l ; 17,73; 21,12; 22,3143; 13,431). Pasajele amintite
sunt scrise la persoana ntâi, sub forma unor rapoarte amănunţite pe care
eroii reformatori ai iudeilor postexilici urmau fie să le ncredinţeze, la
sfârşitul misiunii, suveranului pers care i delegase, fie să le aducă mărturie
n faţa lui D u m n e z e u , pentru generaţiile viitoare de e v r e i dreptcredincioşi.
D a c ă L. Blenkinsopp şi, mpreună cu el, o bună parte din critica modernă,
sprijină prima ipoteză, alţi istorici, n frunte cu U. Kellermann, au văzut n
m e m o r i i l e lui N e e m i a o a p o l o g i e a reformatorului mpotriva unor eventuale
nemulţumiri şi acuzaţii. La aceste „ m e m o r i i " sâmburele narativ al istoriei
biblice postexilice se adaugă o corespondenţă cu aparenţă oficială, de dată
mai v e c h e , precum şi documente oficiale despre autorităţile locale şi impe-
riale implicate n desfăşurarea evenimentelor. A c e s t e documente acoperă
din punct de v e d e r e editorial mai ales prima secţiune a cărţii.
n al treilea rând, autorul cărţii sa folosit de listele e v r e i l o r ntorşi, n

diferite etape, din exil n Palestina. C e a mai faimoasă este lista din 2Ezr.
2,170, care revine n 2Ezr. 17, nsă aceasta nu este unica. Secţiunea con-
sacrată lui N e e m i a , semnalată n L X X prin fraza introductivă „ F a p t e l e lui
N e e m i a , fiul lui A c h a l i a " ( 2 E z r . 1123), conţine o serie ntreagă de aseme-
nea liste, pe care autorul lea consultat, probabil, n arhiva celui deal doilea
templu: lista zidarilor (2Ezr. 13), posibil inclusă chiar n „ m e m o r i i l e " lui
N e e m i a , lista semnatarilor legământului ( 2 E z r . 20,129), a locuitorilor din
Ierusalim ( 2 E z r . 21,324), a oraşelor populate de evreii din provincie ( 2 E z r .
21,2536) şi, n sfârşit, a preoţilor şi leviţilor ( 2Ezr. 22,126).
Pe lângă identificarea celor trei tipuri principale de surse ntrebuinţate

de autor/autori, critica a ncercat să desluşească şi etapele procesului edito-
rial. Dacă unii specialişti, ca de e x e m p l u Blenkinsopp, susţin ideea tradiţio-
nală conform căreia 2 C r o n i c i şi E z r a N e h e m i a se datorează aceluiaşi autor
(pentru că finalul celei dintâi este identic cu nceputul celei dea doua) cei
mai mulţi astăzi sunt de părere că nu se poate vorbi despre identitate de
autor n cazul cărţilor menţionate, ci, mai degrabă, de o ajustare ulterioară a
nceputului cărţilor E z r a N e h e m i a ( = 2Ezr. L X X ) după finalul 2 Cronici,
pentru a da impresia continuităţii evenimenţiale. n viziunea lui H . G . M .
W i l l i a m s o n , de pildă, procesul editorial al cărui rezultat final a fost 2Ezr. a
cunoscut trei stadii: n primul rând, redactarea memoriilor lui Ezdra şi
N e e m i a n forma iniţială, contemporană activităţii celor d o i reformatori, n
al doilea rând, combinarea materialului reprezentat de c e l e două „ m e m o r i i "

(2Ezr. 7 2 3 ) şi, n ultima fază, adăugarea secţiunii 2Ezr. 16. C e e a ce au n
comun 2Par. şi 2Ezr. ( T M E z r a N e h e m i a ) nu este autorul, ci anumite cir-
cumstanţe sociale şi istorice care au determinat apropierea textelor respective.
In privinţa datării textului originar, un terminus post quem lar constitui
anul 323 . H . : 2Ezr. 22,22 l menţionează pe un anumit Iddua ( T M
Yaddûa"), cap de familie trăitor n v r e m e a lui A l e x a n d r u cel M a r e . D a r
acest din urmă pasaj pare să fie un adaos târziu la listele lui N e e m i a . De
aceea, The Oxford Bible Commentary oferă ca interval posibil 430400 .H.
Tendinţa recentă este de a plasa redactarea finală către anul 300 . H . ; printre
alte argumente, capitolele 16, considerate c e l e mai târzii, au n centru
construirea T e m p l u l u i din Ierusalim cu sprijinul regilor perşi şi n ciuda
opoziţiei samaritenilor. Insistenţa asupra acestor două elemente ar putea fi o
reacţie la construirea templului de pe muntele G a r i z i m de către samariteni,
la sfârşitul epocii perse, cu acordul lui Darius al IIIlea C o d o m a n e s
(335330) şi apoi al lui A l e x a n d r u M a c e d o n (cf. A n d r é L e m a i r e n La Bible
et sa culture, sous la direction de M i c h e l Quesnel et P h i l i p p e Gruson, ed.
D e s c l é e de Brouwer, Paris, 2000, v o l . I, p.361).
I V . Istoricitatea şi mesajul
Importanţa fundamentală a celei dea doua cărţi a lui Ezdra constă n uni-
citatea relatării istorice conţinute n ea. 2Ezr. este principala sursă intra
biblică pentru perioada postexilică a istoriei lui Israel. Informaţia pe care o
conţine e coroborată de documente din arhivele perse. Totuşi, pentru multe
elemente, istoricii acestei perioade depind n exclusivitate de sursa biblică.
Ca şi n cazul altor cărţi, discursul istoric din 2Ezr. este, din perspectiva
istoriografiei actuale, unul discontinuu. Autorul pune cap la cap evenimente
care au avut loc ntro perioadă de cel puţin o sută de ani şi a căror cro-
n o l o g i e este foarte greu de stabilit. C e l e mai multe evenimente relatate fie
nu sunt datate deloc ( 2 , 1 ; 17,6; 3,10; 4,1; 9,1; 14,1; 15,15; 20,1; 21,1; 23,1),
fie sunt consemnate numai după luna şi ziua n care au avut loc (3,1.4.6.8;
6,19; 9,15; 19,1). Intervine apoi dificultatea cauzată de posibila o m o n i m i e a
regilor perşi invocaţi. LXX .Arthasastha" poate fi atât Artaxerxes 1
L o n g i m a n u s (465424 Î . H . ) , cât şi Artaxerxes II M n e m o n (404359 . H ) .
D a c ă pentru perioada lui Z o r o b a b e l şi a Marelui Preot Iisus c r o n o l o g i a

relativă se poate aplica cu o anumită exactitate, aceasta se datorează puţine-
lor trimiteri directe şi mai numeroaselor aluzii la istoria profană a Imperiului
pers, precum şi tipurilor de discurs (decrete regale, edicte, corespondenţă

o f i c i a l ă ) pe care le conţin primele şase capitole. Deşi nu sunt atestate n
surse paralele, elementele cu caracter oficial inserate n primele capitole au,
după majoritatea bibliştilor, un grad mare de autenticitate, dovedită, n T M ,
şi de folosirea limbii aramaice (4,911; 5,176,5) care, la acea dată,
funcţiona ca lingua franca n Orientul Apropiat.
n consecinţă, prima perioadă a istoriei postexilice se ncadrează n
următoarele date: n anul 538/537 . H . Cirus cel M a r e dă faimosul edict de
eliberare a evreilor din exil şi le permite acestora săşi reconstruiască
T e m p l u l la Ierusalim. Se reface mai ntâi altarul arderilor de tot, ncepe şi
reconstruirea T e m p l u l u i , dar lucrările se ntrerup din pricina unor intrigi ( 4 ) .
Reconstruirea este n c e l e din urmă ncununată de succes n anul al şaselea
al lui Darius I Hystaspes, adică 515 . H . ( 6 , 1 5 ) . O problemă o constituie
pasajul 4,623, care se referă la evenimente din perioada lui Xerxes
(Asuerus n L X X ) : 486464 . H . ş i A r t a x e r x e s 1 (Arthasastha n L X X ) :
464424 . H . , aşadar cu cea 60 de ani mai târziu. O lectură atentă arată că
o p o z i ţ i a relatată aici se referă la reconstrucţia cetăţii şi a zidurilor. Pasajul
constituie deci o inserţie atrasă de ideea generală a greutăţilor ntâmpinate
de evreii ntorşi din e x i l . C r o n o l o g i a se c o m p l i c ă şi mai mult n cazul celor
doi mari reformatori: Ezdra şi N e e m i a . Ideea c r o n o l o g i c ă indusă de
succesiunea episoadelor biblice ar fi că misiunea lui Ezdra a precedato pe a
lui N e e m i a . n acest caz, r e g e l e pers numit n L X X Arthasastha este
Artaxerxes 1 Longimanus. A n u l al şaptelea al domniei acestuia, n care
Ezdra ar fi plecat cu grupul de 1800 de evrei, inclusiv preoţi şi leviţi, din
exil spre Palestina ( 2 E z r . 7,8), este 458 . H . Prima misiune a lui N e e m i a
la Ierusalim are l o c n anul al douăzecilea al regelui Arthasastha, adică n
446 . H . n privinţa acestei date nu există nici un dubiu, Arthasastha
menţionat n 2Ezr. 11,1 este Artaxerxes 1. O dovedesc câţiva papiri de
corespondenţă, scrişi n aramaică de către preotul evreu din Elephantina
către Bahohim, guvernatorul Iudeii n anul al şaptelea al domniei lui Darius
(al 11lea 408 . H . ) . n această scrisoare, preotul din Elephantina aminteşte
şi de fiii lui Sanaballat din Samaria. Or, aşa cum reiese din 2Ezr. 4,1,
Sanaballat a fost contemporanul şi adversarul nempăcat al lui N e e m i a ,
trăitor cu o generaţie nainte de scrisorile elephantine, adică pe v r e m e a lui
Artaxerxes 1 Longimanus. ndată după sosirea n Ierusalim, N e e m i a ncepe
construcţia zidului, pe care o termină, n ciuda opoziţiei şi intrigilor
duşmanilor săi, n c i n c i z e c i şi două de zile ( 6 , 1 5 ) . După ncheierea lucră-
rilor şi reluarea, n 2Ezr. 17, a listei evreilor sosiţi cu Z o r o b a b e l ( 2 E z r . 2),
intervine o imensă neclaritate c r o n o l o g i c ă : Ezdra reapare n acţiune ( 2 E z r .

8 9 ) şi citeşte L e g e a m o z a i c ă n faţa mulţimii, după care autorul nu1 mai
pomeneşte. U r m e a z ă continuarea misiunii lui N e e m i a , n anul al treizeci şi
doilea al lui Artaxerxes 1 (23,67). Impresia generală ar fi că cei doi refor-
matori au acţionat aproape simultan, ignorânduse reciproc, singura lor
ntâlnire fiind momentul citirii L e g i i .
Totuşi, datele decalate ale plecărilor celor doi reformatori din Babilon
şi, respectiv, din Susa sunt un indiciu solid al faptului că misiunile lor nu au
fost simultane, ci, n cel mai bun caz, tangente. M u l ţ i comentatori susţin că
N e e m i a şia ndeplinit misiunea naintea lui Ezdra şi că regele Arthasastha,
menţionat la 2Ezr. 7,8, este, de fapt, Artaxerxes II M n e m o n (404359 . H ) .
n acest caz, Ezdra ajunge n Ierusalim n 398 . H . T r e i argumente interne
sprijină această teorie: la sosirea sa la Ierusalim, Ezdra găseşte zidul con-
struit ( 9 , 9 ) , or zidul nu a fost construit decât pe v r e m e a lui N e e m i a ; apoi el
vorbeşte unei cetăţi bine populate ( 1 0 , 1 ) , câtă v r e m e N e e m i a afirmă că la
v r e m e a lui numai câţiva oameni locuiau n Ierusalim ( 1 7 , 4 ) ; n fine, n 10,6
se spune că Ioanan, fiul lui Elisub, era contemporan cu Ezdra. Chiar dacă
cele trei argumente au fost contestate de cei care menţin c r o n o l o g i a tradi-
ţională, plasarea misiunii lui Ezdra sub Artaxerxes al lllea spulberă multe
neclarităţi. A c t i v i t a t e a lui N e e m i a ar fi deci anterioară celei a lui Ezdra:
plasarea lui N e e m i a n momentul citirii solemne a L e g i i ar putea fi opera
redactorului final, care, neinteresat de c r o n o l o g i a relativă a evenimentelor,
pune accentul asupra liniilor de forţă ale reformei religioase postexilice,
care construieşte nu numai Templul şi zidul, ci şi comunitatea. Autorul sacru
nu face istorie sau cronografie propriuzise, ci insistă, sub aparenţa unei
discurs epic variat, asupra a trei chestiuni cruciale pentru instituirea Israelului
postexilic: zidirea T e m p l u l u i n timpul lui Z o r o b a b e l , construirea zidului şi
reformele sociale realizate de N e e m i a , reforma religioasă a lui Ezdra.
T o a t e c e l e trei „ z i d i r i " urmăresc acelaşi scenariu: iniţiativa de recon-

strucţie a căpeteniilor Israelite este susţinută de curtea imperială persă, dar
contracarată cu vehemenţă de duşmăniile populaţiei păgâne neorganizată
politic şi social din Palestina. Fiecare căpetenie se remarcă, n istoria sacră,
printrun gest de legitimare simbolică a poporului ales. Intre acţiunile
acestor oameni de seamă nu ncap evenimente nesemnificative. Autorul şi
construieşte discursul nu numai pe conflictul dintre legitimitatea evreilor
reveniţi din exil şi populaţiile ostile, găsite n patria ruinată, ci şi pe c o m -
plementaritatea ntre m e t o d e l e oficiale, cu caracter mai ales „ l a i c " , ale lui
N e e m i a şi autoritatea cu fundament religios a preotului Ezdra. D a c ă primul
şi dă măsura n construcţia concretă (zidul Ierusalimului), cel deal doilea

v i z e a z ă restabilirea L e g i i m o z a i c e . A l t f e l , paralelismul dintre cei doi este
perfect. ntro situaţie n care reinstaurarea monarhiei nu era posibilă, refor-
matorii acţionează, cu mijloacele regilor şi ale M a r i l o r Preoţi legendari
ridicarea zidurilor era apanajul suveranilor pentru instaurarea unui alt tip de
regim, consfinţit de ridicarea celui deal doilea T e m p l u de către Zorobabel:
teocraţia. Şi Ezdra şi N e e m i a sunt mandataţi de regii perşi; amândoi intro-
duc reforme importante şi mai ales au conştiinţa importanţei gesturilor lor;
scriu „ m e m o r i i " . R e l a ţ i i l e dintre comunitatea evreiască din Palestina post
exilică şi autoritatea imperială persă au stârnit, de asemenea, controverse.
Colaborarea lor li sa părut ndreptăţită unor comentatori şi suspectă altora.
D i n p r i m a categorie se remarcă K. H o g l u n d , care consideră că readucerea
evreilor n v e c h i l e lor teritorii dinainte de exil intra n planul Imperiului
pers de ntărire a graniţelor de vest, n condiţiile n care grecii ncepuseră să
susţină revoltele antiahemenide din Egipt. M a i mult, Benquist crede că
sprijinul necondiţionat al iudeilor pentru dinastia ahemenidă nu se dato-
rează numai faimosului edict al lui Cirus al Illea, ci faptului că respectiva
curte de la Susa sprijinise redactarea finală a L e g i i lui M o i s e ( T o r a ) . P e o
poziţie diferită se situează The Oxford Bible Commentary, care afirmă că,
dacă 2Ezr. ar fi citită din perspectiva realităţii Israelite de ţară sub ocupaţie,
colaborarea dintre evrei şi regii perşi nu ar mai avea aceeaşi fundamentare.
In definitiv, 2Ezr. deplânge situaţia ţării aflate sub ocupaţie (cf. 2Ezr. 19,9).
V. Traducerea n greacă
I şi 2 Ezdra sunt atestate din secolul I al erei creştine. D u p ă O. M u n n i c h

( 1 9 8 2 ) , traducerea poate fi datată n u m a i relativ, n funcţie de traducerea
Psalmilor ( c e a 150 . H . ) . A s t f e l , profesorul francez susţine că 2Ezr. 1123
(pasaj care n TM corespunde Cărţii lui N e e m i a ) cunoaşte influenţe stilis-
tice ale Psalmilor L X X şi, prin urmare, a fost tradus după 150 . H . Nu
aceeaşi este situaţia pasajului 2Ezr. 1—10 ( T M : E z r a ) , a cărui greacă nu pare
influenţată de greaca Psalmilor, aşadar este anterior anului 150 . H . n volu-
mul La Bible grecque des Septante, du judaïsme hellénistique au christia-
nisme ancien, G. D o r i v a l afirmă că traducerile 1 şi 2 Ezdra sunt anterioare
anului 100 . H . Reţinând observaţiile lui H.St.J. Thackeray că l E z r . şi Dan.
se datorează aceluiaşi traducător şi că 2Ezr. este puţin ulterioară lui l E z r . ,
G. D o r i v a l fixează ca dată a traducerii lui l E z r . perioada 150145 . H . , iar
pentru 2Ezr., 145135 . H . Calitatea traducerii lasă de dorit, n opinia lui
H.St.J. Thackeray, care aşază 2Ezr. n grupul opus, ca acurateţe stilistică,

Pentateuhului. M o t i v u l invocat de savant lar constitui literalitatea supără-
toare a textului L X X . De altfel, cu excepţia scurtării listelor din capitolele
21 şi 22, diferenţele dintre L X X şi TM nu sunt semnificative. Deşi nu se
poate indica cu siguranţă, locul traducerii pare să fi fost Palestina (cf. Gilles
Dorival, op. cit., pp. 101109 şi M. Hengel, The Septuagint as Christian
Scripture, p. 8 2 ) . n privinţa autorului traducerii, lucrurile sunt la fel de
neclare. C C . T o r r e y atribuia traducerea dea dreptul lui Theodotion, ca şi pe
cea a Paralipomenelor, dar ipoteza a fost respinsă de alţii ( d e ex. L . C . A l l e n ) .
Ştefan Colceriu
2 Ezdra
1
1 n primul an al [domniei] lui Cirus, regele perşilor, ca să se
mplinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremia, D o m n u l a
trezit duhul lui Cirus, r e g e l e perşilor; şi acesta a poruncit să se vestească n
toată mpărăţia, prin v i u grai, ba chiar şi n scris, u r m ă t o a r e l e : 2 „ A ş a spune
Cirus, r e g e l e perşilor: T o a t e mpărăţiile pământului mi lea dat m i e D o m n u l
D u m n e z e u l cerului şi tot El mia lăsat n grijă săi construiesc Casă n
3
Ierusalim, care este n ludeea. Se află printre v o i oameni din tot neamul
Său? D u m n e z e u l lor să fie cu ei, iar ei să meargă la Ierusalim, care este n
ludeea, şi să construiască Casa Dumnezeului lui Israel (acesta este
4
D u m n e z e u l din Ierusalim). Pe toţi [ i u d e i i ] rămaşi de pretutindeni, oriunde
1.1 Cirus (558528 .H.) a cucerit Babilonul n 539, când şia luat şi titlul de „rege al
Babilonului". Deci „primul an" despre care e vorba aici ncepe n luna Nisan a anului
538. • Ieremia 25, 112 vorbeşte de „70 de ani" cifră rotundă, care a fost interpretată
fie pornind din 606 (intrarea babilonienilor n Iuda), fie ca număr simbolic. • „prin gura
lui Ieremia": Beda citează doi profeţi, Ieremia şi Isaia (1er. 29,45; Is. 44,24) pentru a
sublinia simpatia pe care Cirus o avea pentru evrei. .• Tot pentru Beda, Cirus l
prefigurează pe lisus, „şi prin nume, şi prin fapte". Prin nume, fiindcă Cirus ar nsenina
„moştenitor" (al lui Dumnezeu); prin fapte, pentru că ia eliberat pe evrei (In Ezram et
Neemiam, 1,1 ad loc).
1.2 „Dumnezeul cerului": expresie de origine persă, care apare n Biblie mai ales n gura
unor neevrei cu privire la Dumnezeul lui Israel (cf. şi lud. 5,8; Dan. 2,18). Suveranii
perşi l vor fi asimilat cu zeul lor suprem, Ahura Mazda. • n 2 Ezdra termenul οΐκος,
„Casă", este singurul termen folosit pentru a desemna Templul din Ierusalim n această
carte. n prima parte a cărţii (cap. 110), οίκος se referă Ia Templul din Ierusalim de 65
de ori, iar n partea a doua (cap. 11 23) de 22 de ori.
1.3 „să meargă la Ierusalim": Beda interpretează rentoarcerea evreilor de la Babilon
(cetatea captivităţii) la Ierusalim (cetatea libertăţii) ca o imagine simbolică a ascensiunii
sufletului de la starea de păcat la mântuire (ibid., 1,1 ad loc).
1.4 „rămaşi": „rămăşiţa lui Israel" i desemnează n limbaj profetic pe cei rămaşi
credincioşi lui Dumnezeu şi care şi pun toată nădejdea n El. • Beda interpretează
astfel: doar cei desăvârşiţi ajung la Ierusalimul ceresc; dar toţi creştinii sunt chemaţi să
participe/ajute la această „ascensiune", ntrucât toţi fac parte din Biserică. Prin urmare,
cei rămaşi ar fi ncepătorii; cei ajunşi, desăvârşiţii (ibid., adloc).
268 2 EZDRA 12
se află ei, oamenii din partea locului săi ajute cu argint şi cu aur, cu bunuri,
cu vite, mpreună cu ofrande de bunăvoie pentru Casa Dumnezeului din
5
Ierusalim." Au pornit atunci căpeteniile familiilor lui Iuda şi Beniamin,
preoţii şi leviţii, toţi cei cărora D u m n e z e u lea trezit duhul să meargă să
6
construiască Casa Domnului din Ierusalim. T o ţ i oamenii din partea locului
iau nzestrat cu vase de argint, cu aur, cu bunuri şi vite, cu daruri pe lângă
7
ofrandele cele de bunăvoie. R e g e l e Cirus a pus să se aducă odoarele din
templul Domnului pe care Nabucodonosor le luase din Ierusalim şi le dăruise
8
casei dumnezeului s ă u . Cirus, r e g e l e perşilor, a pus să i se dea odoarele n
mâna lui Mithradate vistiernicul, iar el lea predat cu număr lui Sasabasar,
9
căpetenia lui Iuda. Şi acesta e numărul lor: vase de aur treizeci, vase de
10
argint o m i e şi vase de diferite f o r m e douăzeci şi nouă, cupe de aur
11
treizeci, de argint două sute, şi alte odoare o m i e . Cu totul, odoare de
aur şi argint cinci mii patru sute. Sasabasar lea dus pe toate din B a b i l o n ,
unde fuseseră n exil, napoi la Ierusalim.
1
2 A c e ş t i a sunt fiii ţării care au plecat din robia exilului n care i dusese
n B a b i l o n N a b u c o d o n o s o r , regele Babilonului, şi sau ntors la Ierusalim şi
2
n Iuda, fiecare n oraşul său. Cu Z o r o b a b e l au plecat Iisus, N e e m i a ,
Saraias, Reelias, Mardochai, Balasan, Masphar, Bagui, Reum, Baana.
3
Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel: fiii lui Phoros, două mii o sută
4 5
şaptezeci şi doi; fiii lui Saphatia, trei sute şaptezeci şi d o i ; fiii lui Era,
1,6 „iau nzestrat cu...", litt, „leau ntărit mâinile cu...".

e
1,8 „vistiernicul": gr. γασβαρηνος redă ebr. giz băr, hapax n ambele limbi, mprumut
din persă. • Sasabasar (ebr. Sefbăar) ar putea fi „Sanesar" (ebr. erf'aar), fiul lui
lehonia, amintit la IPar. 3,18 nume de origine babiloniană.
1.10 „cupe": gr. κεφφουρη transcrie ebr. k*phörey [zhăbhj. • „două sute": T M are „patru
sute zece". • Pentru Beda, „cupele" i simbolizează pe cei mbătaţi de iubire divină. Cât
despre „aur", el sar referi la cei plini de harul nţelepciunii, n vreme ce argintul i sim-
bolizează pe cei cu harul vorbirii (1,1, ad loc). Beda are, n plus raţă de L X X , „cultrf,
un fel de cuţite de sacrificiu, pe care le interpretează alegoric.
1.11 Totalul nu corespunde sumei obiectelor enumerate. Sa presupus fie că textul e
prost păstrat, fie că citează doar fragmente din nişte documente contabile mai vechi
(cf. TOB, nota ad loc). • „unde fuseseră n exil... Ierusalim": TM are „cu exilaţii care
urcau de la Babilon la Ierusalim".
2,170 Enumerarea se regăseşte aproape identic la 17,673.
2,1 „sau ntors la Ierusalim şi n Iuda": Ierusalimul simbolizează, după Beda, Sfânta
Biserică, universală, ntărită de ziduri puternice mpotriva duhurilor rele (1,1, adloc).
2,361 „fiii...": lista celor ntorşi după clanuri sau după locurile de origine (vv. 2134).
2 EZDRA2 269
6
şapte sute şaptezeci şi cinci; fiii lui Phaatmoab, adică fii ai lui lisus [ ş i ]
7
Ioab, două mii opt sute d o i s p r e z e c e ; fiii lui A i l a m , o m i e două sute cinci-
8 9
z e c i şi p a t r u ; fiii lui Zathua, nouă sute patruzeci şi c i n c i ; fiii lui Zacchu,
1 0
şapte sute şaizeci; fiii lui Bănui, şase sute patruzeci şi d o i ; " fiii lui Babi,
1 2
şase sute douăzeci şi trei; fiii lui A s g a d , trei mii două sute douăzeci şi
13 1 4
doi; fiii lui A d o n i c a m , şase sute şaizeci şi şase; fiii lui B a g o i , două mii
15 16
c i n c i z e c i şi şase; fiii lui A d i n , patru sute cincizeci şi patru; fiii lui Ater,
17
adică ai lui Ezechia, nouăzeci şi opt; fiii lui Basu, trei sute douăzeci şi
18 19
trei; fiii lui lora, o sută d o i s p r e z e c e ; fiii lui A s e m , două sute douăzeci şi
20 21
trei; fiii lui Gaber, nouăzeci şi c i n c i ; fiii din Baithleem, o sută douăzeci
22 23
şi trei; fiii din N e t o p h a , cincizeci şi şase; fiii din Anathoth, o sută
24 25
douăzeci şi opt; fiii din A s m o t h , patruzeci şi d o i ; fiii din Cariathiarim,
26
Caphira şi Beroth, şapte sute patruzeci şi trei; fiii din A r a m a şi Gabaa,
27
şase sute douăzeci şi unu; bărbaţii din M a c h m a s , o sută douăzeci şi d o i ;
28 29
bărbaţii din Baithel şi A i a , patru sute douăzeci şi trei; fiii din N a b o ,
30 31
c i n c i z e c i şi d o i ; fiii din M a g e b o s , o sută cincizeci şi şase; fiii din
32
Elamar, o m i e două sute c i n c i z e c i şi p a t r u ; fiii din Eram, trei sute două-
33 34
zeci; fiii din L o d , A r o t h şi O n o , şapte sute douăzeci şi cinci; fiii din
3 5
Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci; fiii din Sanaa, trei mii şase sute trei-
36
zeci. Iar preoţi [au f o s t ] : fiii lui ledua, ţinând de casa lui lisus, nouă sute
37
şaptezeci şi t r e i ; fiii lui Emmer, o m i e cincizeci şi d o i ; 3 8 fiii lui Phassur, o
39 40
m i e două sute patruzeci şi ş a p t e ; fiii lui E r e m , o m i e şapte. Iar leviţi [au
f o s t ] : fiii lui lisus şi C a d m i e l , ţinând de fiii lui Oduia, şaptezeci şi patru.
4 1 4 2
Cântăreţii: fiii lui A s a p h , o sută douăzeci şi opt. Fiii portarilor: fiii lui
Salum, fiii lui A t e r , fiii lui T e l m o n , fiii lui A c u b , fiii lui Atita, fiii lui Sabau,
4 3
o sută treizeci şi nouă cu toţii. Slujitorii [ C a s e i ] : fiii lui Suia, fiii lui
44 45
A s u p h e , fiii lui T a b a o t h , fiii lui K e r a o s , fiii lui Soea, fiii lui P h a d o n , fiii
46
lui Labano, fiii lui A g a b a , fiii lui A c a b o t h , fiii lui A g a b , fiii lui Samalai,
fiii lui A n a n , 4 7 fiii lui K e d e l , fiii lui Gaer, fiii lui R e e a , 4 8 fiii lui Rason, fiii
49
lui N e c o d a , fiii lui G a z e m , fiii lui Usa, fiii lui Phase, fiii lui B a s i , 5 0 fiii lui
2,12 „trei mii...": TM are „o mie...".

2,28 „patru sute": TM are „două sute...".
2,31 „Elamar": TM are 'Eylăm 'abßr („alt Eylam").
2,39 „o mie şapte": TM are „o mie şaptesprezece."
2,43 „Slujitorii [Casei]": gr. ναθιναϊοι (n restul cărţii ναθινιµ) transcrie ebr. n"thtnîm
„cei dăruiţi" (leviţilor? cf. 8,20). Ε vorba de oameni (uneori de ndepărtată origine
străină) care exercitau funcţii subalterne n Templu (cf TOB, nota ad loc. ).
270 2 EZDRA 2
51
A s e n a , fiii lui M a o n i m , fiii lui N a p h i s o n , fiii lui Bacbuc, fui lui A k i p h a ,
52 53
fiii lui Arur, fiii lui Basaloth, fiii lui Mauda, fiii lui Aresa, fiii lui
54 55
Barcus, fiü lui Sisara, fii lui T h e m a , fiü lui N a s u e , fiü lui Atupha, fui
56
lui A b d e s e l m a : fiii lui Sati, fiii lui Asepherath, fiii lui Phadura fiii lui
57
[eela, fiii lui Darcon, fiii lui G e d e l , fiii lui Saphatia, fiii lui A t i l , fiii lui
58
Phacherathareoo/n, fiii lui E m i . Slujitorii [ C a s e i ] şi fiii lui A b d e s e l m a ,
59
cu toţii, trei sute nouăzeci şi d o i . Au plecat şi următorii oameni din
T h e l m e l e t h , Thelaresa, Charub, Edan, E m m e r , dar nu au putut arăta, despre
60
casa lor părintească şi despre seminţia lor, că se trag din israel: fiü lui
Dalaia, fiii lui Bua, fiii lui T o b i a , fiii lui N e c o d a , şase sute cincizeci şi doi.
61
Iar dintre fiii preoţilor: fiii lui Chabia, fiii lui A c u s , fiii lui Berzellai, cel
care luase de nevastă pe una dintre fiicele lui B e r z e l l a i din Galaad şi purta
62
numele lor. T o ţ i aceştia şiau căutat numele printre cei nscrişi, dar nu au
63
fost găsiţi. Ei au fost ndepărtaţi de la preoţie şi Athersatha lea poruncit
să nu se atingă de hrana cea mai sfântă până nu se va ridica un preot săi
lumineze cu Luminătoarele şi Desăvârşitele.
64
ntreaga adunare număra cu totul patruzeci şi două de mii trei sute
65
şaizeci [ d e o a m e n i ] , fără robii şi slujnicele lor, n număr de şapte mii trei
2,55 Multe mss. au aici şi n v. 58 „fiii robilor lui Solomon" (ca n T M ) n locul
cuvintelor „fiii lui Abdeselma". Varianta „fiü robilor lui Solomon", respinsă de Rahlfs, a
putut fi introdusă aici sub influenţa pasajului paralel din 17,57. Aceşti „robi ai lui
Solomon" sunt lucrători de rang inferior, poate descendenţii canaanenilor, folosiţi de
Solomon la construirea templului (cf. TOB, nota ad loc).
2,57 „PhacherathczseooiM": cf. I Ezdra 5,34, unde numele apare „Phacarethjaöie".
2,59 „dar nu au putut arăta, despre casa lor părintească şi despre seminţia lor, că se trag
din Israel": Beda interpretează alegoric, n sensul că printre penitenţii care se ntorc „la
ei nşişi sau n casele Domnului" se află şi unii legaţi ncă de păcate; aceştia rămân pe
dinafară.
e
2.62 „cei nscrişi": gr. µεθωεσίµ transcrie ebr. mith yahsîm, „nregistrat ntro genea-
logie".
2.63 „Athersatha": T M are hattifăthă', cuvânt de origine persă care nseamnă
„guvernator", litt, „cel cinstit/temuf' (mai apare şi la 17,65). • „hrana cea mai sfântă":
cf. Lev. 22,1016. • „Luminătoarele şi Desăvârşitele", gr. φωτίζοντες... τέλειοι. n alte
locuri (e.g. Ex. 28,30), ebr. 'urîm şi tummîm sunt echivalate n L X X prin δήλωσις,
„dezvăluire", şi αλήθεια, „adevăr" (cf. şi nota la Ex. 28,30).
2.64 Versetul ar trimite, alegoric, la harul care se revărsa asupra Bisericii de la nceputuri,
numeroasă şi unită (Beda, 1,1, ad loc).
2.65 „cântăreţi şi cântăreţe": aceştia erau cântăreţi profani, alţii decât cei de cult de la v.
41 şi 70 (cf TOB, nota ad loc).
2 EZDRA 23 271
sute treizeci şi şapte. Erau două sute de cântăreţi şi cântăreţe. A v e a u cai

67
şapte sute treizeci şi şase, catâri două sute patruzeci şi cinci, cămile
patru sute treizeci şi cinci, măgari şase mii şapte sute douăzeci.
68
Când au ajuns la Casa D o m n u l u i n Ierusalim, unele căpetenii ale
familiilor au adus de bunăvoie daruri pentru a construi Casa lui D u m n e z e u
69
pe locul ei cel v e c h i . A dat fiecare cât a putut pentru vistieria lucrării:
mine de aur curat — şaizeci şi una de mii, mine de argint cinci mii şi
70
v e ş m i n t e preoţeşti o s u t ă . Preoţii şi leviţii, o parte din popor, cântăreţii,
portarii şi slujitorii [ C a s e i ] sau aşezat n oraşele lor. ntregul Israel sa
aşezat n oraşele lui.
1
3 Şi a sosit luna a şaptea, iar fiii lui Israel [se aşezaseră] n oraşele lor;
2
şi sa adunat tot poporul, ca un singur o m , la I e r u s a l i m . Sa ridicat lisus,
fiul lui losedec, mpreună cu fraţii lui preoţi şi cu Z o r o b a b e l , fiul lui
Salathiel, şi cu fraţii lui, şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să
aducă pe el arderile de tot, aşa cum stă scris n L e g e a lui M o i s e , omul lui
3
D u m n e z e u . Au ntocmit altarul pe locul lui cel v e c h i , pentru că se temeau
n g r o z i t o r de p o p o a r e l e ţinuturilor, şi au nălţat pe el Domnului ardere de
4
tot, dimineaţa şi seara. Au ţinut sărbătoarea corturilor aşa cum e scris şi au
5
adus zilnic arderi de tot, atâtea câte cere datina să se aducă n fiecare z i ; şi
de atunci n c o l o au adus arderile de tot necontenite şi la nceputul fiecărei
luni şi la toate sărbătorile sfinţite şi oricând se făcea vreun dar de bunăvoie
2,6667 „catâri", „măgari": i simbolizează, n ochii lui Beda, pe credincioşii mai nceţi
Ia minte sau ncă stăpâniţi de poftele trupeşti, care nsă naintează mpreună cu restul
Bisericii spre mpărăţia cerească (1,1, adloc.).
2.69 „mine de aur": TM are „drahme de aur". Oricum, suma e hiperbolică. • „veş-
minte": gr. κοθωνοι transcrie ebr. kăthfnoth, „veşminte de in".
2.70 „slujitorii": ναθινιµ, cf. nota la 2,43.
3.1 „Luna a şaptea" este Tiri (septembrieoctombrie), luna marilor sărbători de toamnă
de la Ierusalim. * Beda interpretează luna a şaptea ca simbol al harului Duhului Sfânt
descris ca fiind septiform n Isaia (11,23) şi Apocalipsa lui loan (1,4) (1,1, adloc).
3.2 „lisus", „Zorobabel": după Beda, amândouă personajele l prefigurează pe lisus
Hristos, unul, n funcţia sacerdotală, al doilea, n funcţia regească, dat fiind că „lisus al
lui losedec e de stirpe preoţească, Zorobabel, de stirpe regească" (1,1, ad loc).
3.3 „popoarele ţinuturilor" aici Ia plural, dar vezi nota de la 4,4.
3,5 „necontenite": arderile de tot aduse zilnic, dimineaţa şi seara (cf. Ex. 29,38; Num.
28,3.6.23).
272 2 EZDRA 3
6
pentru Domnul. n ziua ntâi a lunii a şaptea, au nceput să aducă arderi de
7
tot Domnului, [cu toate c ă ] Casa Domnului nu avea ncă temelie. Au dat
bani pietrarilor şi dulgherilor şi hrană, băutură şi untdelemn c e l o r din S i d o n
şi T y r , ca să aducă pe mare lemnul de cedru din Liban la I o p p e , aşa cum le
8
ngăduise Cirus, r e g e l e perşilor. n al doilea an de la ntoarcerea lor la
Casa lui Dumnezeu n Ierusalim, n ziua a doua, Zorobabel, fiul lui Salathiel,
şi lisus, fiul lui losedec, şi ceilalţi fraţi ai lor, preoţii şi leviţii, şi toţi cei
care se ntorseseră la Ierusalim din robie au nceput prin ai pune suprave-
ghetori peste cei ce lucrau pe leviţii care mpliniseră cel puţin douăzeci de
9
ani. Şi au stat lisus cu fiii şi fraţii lui, C a d m i e l cu fiii lui, fiii lui Iuda,
[supraveghetori] peste cei care făceau lucrările la Casa lui D u m n e z e u , [pre-
10
cum şi] fiii lui Enadad, fiii şi fraţii lor, leviţii. Au aşezat temelia pentru a
construi Casa D o m n u l u i , şi preoţii n v e ş m i n t e şi cu trâmbiţe şi leviţii, fiii
lui A s a p h , cu c h i m v a l e au ieşit să1 laude pe D o m n u l după rânduiala lui
11
D a v i d , regele lui Israel. Cântările lor de laudă şi răspundeau şi aduceau
mărturie D o m n u l u i că este bun, că n v e a c este ndurarea Lui peste Israel. Şi
tot poporul striga cu glas mare lăudând pe D o m n u l pentru că se aşezase
12
t e m e l i e pentru Casa Domnului. Mulţi dintre cei mai bătrâni, preoţi, leviţi
3.6 Plecând de la episodul sfinţirii altarului, Beda reface istoria lumii, de la origini până
la Hristos, n şase etape: prima, Abel aducea jertfe ovine; a doua, N o e jertfea din mai
multe soiuri de animale aflate pe arcă; n a treia „vârstă" Melchisedec aducea ca prinos
de jertfă pâine şi vin. David a inaugurat a patra „vârstă" cu jertfe de tot pentru potolirea
mâniei divine, pe locul unde Avraam (a cincea etapă) fusese pe punctul de a1 jerfi pe
Isaac; a şasea vârstă ncepe cu lisus şi Zorobabel, iar a şaptea cu jertfa de sine a lui lisus
Hristos (1,1, ad loc). • „nu avea ncă temelie": Beda pleacă de această imagine, a
Templului neterminat, pentru a face o lectură spirituală. Cei care abia sau convertit Ia
creştinism simt o asemenea credinţă arzătoare n ei, ncât se cred deja printre cei
desăvârşiţi, fără să fi avut vreme să pună solidă temelie credinţei lor (1,1, ad loc).
3.7 „Sidon... Tyr": n ms. urmat de ediţia Rahlfs apar calnôccviv... Σωριν.
3.9 „fiii lui Enadad... leviţii" redau exact T M , dar acolo pasajul e socotit de unii o glosă,
dupăNeh. 3,18.24 şi [0,10.
3.10 „chimvale": fiii lui Asaph (= cântăreţii) sunt aici asimilaţi cu leviţii, spre deosebire
de 2,41. Trâmbiţa e instrumentul preoţilor (IPar. 15,24), iar chitara (kinyra ebr.
kinnör), harfa (nabla ebr. nebhel) şi chimvalele sunt ale leviţilor.
3.11 „că este bun...": cf. Ps. 99,5; 105,1; 135,1 ( L X X ) . • „striga cu glas mare": strigăt
liturgic, cf Ps. 46,6, folosit mai ales n ziua ntâi din luna a şaptea (cf. Lev. 23,24;
Num. 29,1).
3.12 „care văzuseră prima Casă": cf Aggeu 2,3.
2 EZDRA 34 273
şi căpetenii ale familiilor, care văzuseră prima Casă pe temelia ei şi aveau

acum sub ochi Casa [ c e a n o u ă ] , plângeau cu glas mare, pe când mulţimea
13
striga cu bucurie să nalţe cântare. Nu mai era chip să deosebeşti glasul
care vestea bucuria de glasul j e l a n i e i poporului, fiindcă poporul striga cu
glas mare şi glasul lor se auzea de departe.
1
4 C e i care strâmtorau [triburile l u i ] Iuda şi B e n i a m i n au auzit că cei
2
ntorşi din exil construiesc Casă D o m n u l u i Dumnezeului lui Israel; sau
apropiat de Z o r o b a b e l şi de căpeteniile familiilor şi leau spus: „ S ă con-
struim mpreună cu v o i , fiindcă şi noi l căutăm pe D u m ne z e u l vostru
şii aducem jertfe ncă din v r e m e a lui Asaraddon, regele A s i r i e i , care nea
3
adus a i c i . " Z o r o b a b e l şi lisus şi celelalte căpetenii ale familiilor lui Israel
leau răspuns: „ N u [se c a d e ] ca noi să construim mpreună cu v o i Casa
Dumnezeului nostru, ci trebuie să construim singuri [ C a s a ] Domnului
D u m n e z e u l u i nostru, toţi laolaltă, aşa cum nea poruncit Cirus, regele per-
4
şilor." Poporul ţinutului căuta să slăbească braţele poporului lui luda şi
5
ncercau să oprească construcţia; şi au uneltit cu bani mpotriva lor să le
zădărnicească planurile n toate z i l e l e lui Cirus, regele perşilor, până la
domnia lui Darius, regele perşilor.
6
Sub domnia lui Asuerus, la nceputul domniei lui, au scris o scrisoare
7
mpotriva locuitorilor din Iuda şi Ierusalim. n vremea lui Arthasastha,
4,2 A L „căuta" pe Dumnezeu nseamnă a I se nchina, mai ales n Templu. • Asaraddon/

Asahaddon (681669 .H.), ca şi alţi regi ai Asiriei, strămutaseră aici păgâni, care au
ajuns să aibă o religie amestecată, adoptând şi unele practici ale iudaismului.
4.4 „poporul ţinutului", ebr. 'am hă 'ăre: n vreme ce n 2Rg. ( = 4Rg. L X X ) expresia
are un sens pozitiv, desemnândui pe iudeii fideli dinastiei davidice (e.g. 11,20), n Ezra
Nehemia (= 2Ezr. L X X ) are o valoare depreciativă, desemnând populaţia care nu plecase
n exil, care ntre timp se amestecase cu păgânii din partea locului şi care i ntâmpină cu
ostilitate pe iudeii ntorşi din Babilon.
4.5 „până la domnia lui Darius": ntre 537 şi 522 .H. Lucrarea avea să fie reluată n 520,
al doilea an al domniei lui Darius.
4,623 Constituie o inserţie care se referă la piedicile puse de samariteni, ntro perioadă
de după domnia Iui Darius, şi anume sub Xerxes (Asuerus n L X X ) : 486464 Î.H. şi sub
Artaxerxes I (Arthasastha n 2 Ezr. L X X ) : 464424 Î.H. Era vorba de construirea cetăţii
şi a zidurilor, şi nu despre Templu, care era deja de mult reconstruit. Versetul 5 este
reluat la versetul 24.
4,7 „iau scris cu pace, prin Mithradate": unii nţeleg „iau scris cu aprobarea lui
Mithradate"; T M are bi'tăm, interpretat ca nume propriu sau corectat n bealem, litt.
274 2 EZDRA 4
Tabeel şi ceilalţi slujitori iau scris cu pace, prin Mithradate, lui Arthasastha,
regele perşilor. Administratorul i m p o z i t e l o r a scris textul n limba aramaică
8
şi n traducere. Sfetnicul Raum şi scribul Samsai au scris regelui Arthasastha
o scrisoare mpotriva Ierusalimului. 9 A ş a au socotit sfetnicul Raum şi scri-
bul Samsai şi ceilalţi slujitori, oameni din Dina, Apharsatha, Tarphalla,
10
Apharsa, A r c h y , Babilon, Susan (adică E l a m ) şi din toate celelalte nea-
muri pe care lea surghiunit Asennaphar cel mare şi slăvit şi lea aşezat n
oraşele Samariei şi n restul ţinutului de d i n c o l o de fluviu. " A c e s t a este
cuprinsul scrisorii pe care iau trimiso: „ C ă t r e r e g e l e Arthasastha, de la
12
slujitorii tăi, oamenii de d i n c o l o de fluviu. Să ştie r e g e l e că iudeii care au
plecat de la tine la noi au ajuns la Ierusalim. Ei construiesc cetatea răzvră-
13
tită şi ticăloasă, sau apucat săi refacă zidurile şi iau nălţat temeliile. Să
ştie deci regele că, dacă cetatea aceasta se reconstruieşte şi zidurile ei se
refac, nu v e i mai primi impozite, iar ei nu ţi le v o r mai trimite. Şi aşa sunt
14
păgubiţi regii. N o i nu putem vedea cum este batjocorit regele. De aceea
15
am trimis să1 nştiinţăm pe r e g e ; [ p u n e ] să se cerceteze n registrele stră-
moşilor tăi şi vei descoperi şi afla că cetatea aceea este o cetate răzvrătită şi
răufăcătoare faţă de regi şi provincii, şi sclavii fugiţi şi găsesc n sânul ei
adăpost din cele mai vechi timpuri. De aceea a şi fost pustiită cetatea aceasta.
16
N o i l nştiinţăm deci pe rege că, dacă cetatea aceasta se construieşte şi
zidurile ei se refac, tu nu vei avea pace."
" R e g e l e a trimis răspuns către sfetnicul R a u m şi scribul Samsai şi către

ceilalţi slujitori care locuiesc n Samaria şi către toţi ceilalţi oameni de
„n pace" = „cu aprobarea". • „Administratorul impozitelor... traducere": TM are litt.

„textul scrisorii scris cu scriere aramaică şi tradus n aramaică".
4,86,18 TM este n aramaică.
4.8 „Sfetnicul": n L X X βααλταµ transcrie ebr. be'ëlf'ëm, „cancelar, guvernator"; la fel
şi la 4,17.
4.9 „Dina, Apharsatha, Tarphalla, Apharsa": nu e sigur dacă e vorba de toponime sau de
funcţii.
4.10 „Asennaphar": probabil regele asirian Assurbanipal (668626 .H.). • „restul
ţinutului de dincolo de fluviu": e vorba de provincia Transeuphratene din Imperiul pers,
situată la vest de Eufrat, din care făceau parte Siria şi Palestina.
4.13 „iar ei... trimite": TM are aici ncă două tipuri de dări.
4.14 TM are n plus la nceput: „Acum, de vreme ce mâncăm sare de la palat...": adică
„suntem legaţi prin alianţă" (despre „legământul de sare" cf. Lev. 2,13),
4.15 „sclavii fugiţi... adăpost": TM are „sau stârnit răscoale". Aceeaşi diferenţă la4,19.
4.16 „pace": TM are „stăpânire dincolo de Eufrat".
2 EZDRA 45 275
d i n c o l o d e fluviu: „ P a c e ! " Ş i zicea: „ L a m chemat n faţa m e a p e admi-

19
nistratorul i m p o z i t e l o r pe care laţi trimis. Am dat poruncă şi am cercetat
şi am aflat că cetatea aceea se ridică mpotriva r e g i l o r din vremurile c e l e
20
mai vechi, şi sunt n ea răscoale, şi e adăpost pentru sclavii fugiţi. Şi regi
puternici se află n Ierusalim, care stăpânesc peste tot ţinutul de la apus de
23
fluviu şi li se dau multe i m p o z i t e şi dări. Iar acum daţi poruncă săi opriţi
22
pe o a m e n i i aceia şi cetatea aceea să nu se mai zidească. Luaţi, aşadar,
seama la poruncă şi nu fiţi delăsători n privinţa aceasta, ca să nu crească
prăpădul spre nenorocirea r e g i l o r . "
23
Atunci administratorul impozitelor a citit scrisoarea regelui Arthasastha
n faţa lui R a u m şi a scribului Samsai şi a celorlalţi slujitori, iar ei au plecat
n grabă la Ierusalim şi n Iuda şi iau oprit pe cei de a c o l o cu oameni călări
şi cu o a s t e . 2 4 Sa oprit atunci lucrul la Casa lui D u m n e z e u din Ierusalim şi
oprit a rămas până n al doilea an al domniei lui Darius, r e g e l e perşilor.
1
5 Şi au prorocit A g g e u prorocul, şi Zaharia, fiul lui A d d o , vorbinduIe
iudeilor din Iuda şi Ierusalim n numele Dumnezeului lui Israel, cu privire
2
la ei. Sau ridicat atunci Z o r o b a b e l , fiul lui Salathiel, şi Iisus, fiul lui
losedec, şi au nceput să construiască Casa lui D u m n e z e u din Ierusalim; şi
3
prorocii lui D u m n e z e u erau alături de ei şi i ajutau. n vremea aceea
au venit la ei Thanthanai, guvernatorul ţinutului de d i n c o l o de fluviu,
Satharbuzana şi ceilalţi slujitori şi leau spus astfel de lucruri: „ C i n e va dat
4
poruncă să construiţi această Casă şi să strângeţi aceste materiale?" Apoi
leau mai spus: „ C u m i cheamă pe oamenii care construiesc această
5
cetate?" nsă ochii lui D u m n e z e u erau asupra iudeilor ntorşi din robie şi
4,18 TM are „documentul pe care ni laţi trimis a fost citit limpede/n tălmăcire n faţa
mea". Şi aici, ca şi la 4,7 şi 5,5, L X X are „administratorul impozitelor" (φορολόγος)
pentru aram. nifwăn, „scrisoare" mprumut din persă.
4.20 „se află... stăpânesc... li se dau": n TM verbele sunt la perfect.
4.21 TM are n plus: „până când nu dau eu poruncă".
4,23 „administratorul impozitelor": echivalează aici aramaicul paregen, „exemplar",
mprumutat din persă. nsă la 5,6 acesta este echivalat cu διασάφησις.
5,3 „Thanthanai ( T M Tafnay) guvernatorul": gr. έπαρχος (ebr. pehăh), „guvernator",
„nalt comisar". ntrun document babilonian din 521 apare un anume Tatnai, peha al
Transeuphratene, ajutor al unui anume Uştani, satrap al Babilonului (cf. TOB, nota
ad lac).
5,5 „iudeilor ntorşi din robie"; TM are „bătrânilor lui Iuda". • „Şi atunci sa trimis...";
TM are ,,şi să se răspundă la acesta printro scrisoare".
276 2EZDRA5
[trimişii] nu iau oprit din lucru nainte de a i se duce raport lui Darius. Şi
atunci sa trimis prin administratorul i m p o z i t e l o r [scrisoare] cu privire la
aceste lucruri.
6
Transcrierea scrisorii pe care au trimiso regelui Darius Thanthanai,
guvernatorul ţinutului de d i n c o l o de fluviu, Satharbuzana şi ceilalţi slujitori,
7
apharsacheii de d i n c o l o de fluviu. Iau trimis o relatare, şi n ea au scris:
8
„ R e g e l u i Darius, pace d e p l i n ă ! Să ştie r e g e l e că neam dus n ţara Iudeu la
Casa D u m n e z e u l u i C e l u i mare, şi Casa se construieşte cu pietre făţuite, se
pun n ziduri bârne de lemn, lucrarea este nfloritoare şi sporeşte n mâinile
9
lor. Iam ntrebat atunci pe bătrânii lor şi leam spus: « C i n e va dat poruncă
10
să construiţi această Casă şi să strângeţi aceste m a t e r i a l e ? » Şi iam
ntrebat cum i cheamă, ca să aflăm şi săţi scriem cum i cheamă pe
11
oamenii care i conduc. Ei neau răspuns n felul următor, zicând: « N o i
suntem robii Dumnezeului cerului şi al pământului şi construim Casa care
fusese construită cu mulţi ani n urmă, cea pe care a construito şi a duso la
12
bun sfârşit un r e g e mare al lui Israel. Când nsă strămoşii noştri Lau
mâniat pe D u m n e z e u l cerului, El ia dat n mâinile lui Nabucodonosor,.
regele Babilonului din Caldeea, care a dărâmat Casa aceasta şi a strămutat
13
poporul n Babilon. n primul an al d o m n i e i regelui Cirus, regele Cirus a
14
dat edict să se construiască Casa aceasta a lui D u m n e z e u . Odoarele de aur
şi argint din Casa lui D u m n e z e u pe care N a b u c o d o n o s o r le luase din Casa
de la Ierusalim şi le dusese n sanctuarul regelui, regele Cirus lea luat din
sanctuarul regelui şi lea dat lui Sasabasar, vistiernicul mai mare peste
15
vistierie, şi ia spus: ' I a toate odoarele şi dute să le aşezi n Casa de la
16
Ierusalim, unde le e l o c u l . ' Atunci acel Sasabasar sa dus şi a aşezat
temeliile Casei lui D u m n e z e u n Ierusalim. De atunci şi până acum, Casa
17
sa [ t o t ] construit şi nu sa terminat.» Iar acum, dacă i este regelui pe
plac, să se cerceteze n casa tezaurului regelui din Babilon, ca să ştii că de
5,6 „Apharsacheii" ar putea nsemna fie „perşi", fie „funcţionari" (cf şi nota la 4,9).
5,11 „Dumnezeul cerului şi al pământului": străinii spun „Dumnezeul cerului"; n gura
unui iudeu, adaosul „şi al pământului" este o marcă de universalism.
5.13 „regelui Cirus": TM are „a lui Cirus, regele Babilonului".
5.14 „sanctuarul": L X X foloseşte aici alt termen decât cel utilizat (οίκος, „Casă") pentru
a desemna Templul din Ierusalim. TM are „templul din Babilon".
5.15 „unde le e locul": TM are „şi casa lui Dumnezeu să fie reconstruită unde i e locul''.
5,17 „casa tezaurului'': n trezorerie se păstrau şi arhivele regale. • „să ştii că...": TM
are ,,să ştii dacă...".
2 EZDRA 56 277
la r e g e l e Cirus a venit edictul să se construiască Casa aceea a lui D u m n e z e u

din Ierusalim. C â n d va afla r e g e l e cum stau lucrurile, să ne trimită veste
şi nouă."
1
6 R e g e l e Darius a dat atunci poruncă şi sa cercetat n arhive, a c o l o
2
unde se păstrează tezaurul n B a b i l o n . Şi sa găsit n oraş, n fortăreaţa din
oraşul mezilor, un sul n care erau scrise următoarele: „ S p r e aducere aminte:
3
« n primul an [al d o m n i e i ] regelui Cirus, r e g e l e Cirus a dat edict cu privire
la Casa lui D u m n e z e u din Ierusalim. Să se construiască Casa şi locul unde
se aduc jertfele. nălţimea a puso de şaizeci de coţi şi lăţimea de şaizeci de
4
coţi. Să fie trei rânduri de piatră tare şi un rând de bârne de lemn. C h e l -
5
tuiala să fie acoperită din casa r e g e l u i . Odoarele de argint şi de aur din Casa
lui D u m n e z e u , pe care N a b u c o d o n o s o r lea luat din Casa de la Ierusalim şi
lea dus la B a b i l o n , să fie date napoi şi trimise la sanctuarul din Ierusalim
6
şi aşezate n locurile unde fuseseră ele puse n Casa lui D u m n e z e u . » Acum,
guvernatori ai ţinutului de d i n c o l o de fluviu, Satharbuzana şi ceilalţi sluji-
tori, apharsachei de d i n c o l o de fluviu, supuneţivă stând departe de a c o l o
7
şi lăsaţi să se construiască Casa lui D u m n e z e u . Căpeteniile iudeilor şi
bătrânii iudeilor să construiască acea Casă a lui D u m n e z e u pe locul ei [ c e l
8
vechi]. Şi eu am poruncit ce să faceţi mpreună cu bătrânii evreilor pentru
a construi acea Casă a lui D u m n e z e u . C e i care strâng i m p o z i t e l e către rege
6.1 „arhive": gr. βιβλιοθήκαι. • „Babilon" se referă aici la Întreaga regiune.

6.2 „oraşul mezilor": e vorba de Ecbatana. După Xenofon (Cyropaedia VIII, 6,22),
Cirus şi petrecea iama la Babilon, primăvara la Susa şi vara la Ecbatana.
6.3 După „unde se aduc jertfele" TM are n plus „şi unde i sunt temeliile". Se presupune
că originalul este corupt, pentru că nu se indică lungimea, iar celelalte dimensiuni sunt
neverosimile, cotul având 45 cm.
6.4 „piatră tare": TM are „piatră rostogolită". Ε vorba de blocuri prea grele pentru a fi
cărate.
6.6 Sa ncheiat citarea edictului lui Cirus şi acum ncepe concluzia lui Darius. • „guver-
natori ai...": TM are „Tattnay, guvernator al...".
6.7 „Căpeteniile": TM are singularul.
6.8 „ca să nu se oprească lucrul": TM are „fără ntrerupere". • „pentru a construi acea
Casă a lui Dumnezeu": Beda pune n legătură, ncă o dată, reconstruirea Templului cu
naşterea lui Iisus, „templul" n care se ntrupează Dumnezeu nsuşi. După el. Templul a
fost zidit n 46 de ani şi n tot atâtea zile, spune o tradiţie, pruncul se alcătuieşte n pân-
tecele mamei. n Fecioara Maria sa alcătuit Templullisus n exact atătea zile câţi ani au
petrecut evreii pentru ridicarea Templului lor dc piatră ( I I , ad loc).
278 2 EZDRA 6
n ţinutul de d i n c o l o de fluviu să le dea fără preget bani de cheltuială

oamenilor acelora, ca să nu se oprească l u c r u l . 9 Să li se dea zilnic tot ce e
de trebuinţă viţei, berbeci şi miei , ca să se aducă arderi de tot pentru
Dumnezeul cerului, grâne, sare, vin şi untdelemn, orice hotărăsc şi cer preoţii
10
din Ierusalim, ca să aducă jertfe de bună mireasmă Dumnezeului cerului
şi să se roage pentru viaţa regelui şi a fiilor l u i . 3 1 Am poruncit ca oricine ar
ncălca hotărârea aceasta să se scoată o bârnă din casa lui şi el să fie ţintuit
12
şi ridicat pe bârnă, iar averea lui sămi fie dată m i e . Dumnezeul al cărui
nume locuieşte a c o l o să nimicească pe orice r e g e sau popor care va ridica
mâna să ncalce hotărârea mea ori să nimicească acea C a s ă a lui D u m n e z e u
13
din Ierusalim. Eu, Darius, am dat poruncă. Să luaţi seama." Atunci
Thanthanai, guvernatorul ţinutului de d i n c o l o de fluviu, Satharbuzana şi
ceilalţi slujitori au mplinit cu grijă după cum le trimisese vorbă r e g e l e
14
Darius. Iar bătrânii iudeilor şi leviţii au dus mai departe construcţia aşa
cum proroceau prorocul A g g e u şi Zaharia, fiul lui A d d o ; şi au reconstruit şi
refăcut [totul] după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui
15
Cirus, Darius şi Arthasastha, regii perşilor. Au terminat Casa aceasta n
16
ziua a treia a lunii A d a r , n anul al şaselea al d o m n i e i regelui Darius. Fiii
lui Israel, preoţii şi leviţii şi ceilalţi oameni ntorşi din exil au sărbătorit cu
17
bucurie nchinarea Casei lui D u m n e z e u . Au adus jertfă pentru nchinarea
Casei lui D u m n e z e u o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de
miei, precum şi doisprezece iezi de un an [jertfă] pentru păcat pentru
18
ntregul Israel, câte unul de fiecare trib. lau aşezat pe preoţi după cetele
lor şi pe leviţi după grupele lor la slujirea Dumnezeului din Ierusalim, aşa
cum scrie n cartea lui M o i s e .
19
Oamenii ntorşi din e x i l au sărbătorit Pastele n ziua a paisprezecea a
20
lunii ntâi. Preoţii se curăţiseră, precum şi leviţii, curaţi toţi până la unul,
şi au jertfit Pastele pentru toţi cei ntorşi din exil, pentru fraţii lor, preoţii, şi
pentru ei n ş i ş i . 2 1 Şi au mâncat Pastele fiii lui Israel, cei care se ntorseseră
din exil, şi toţi cei care, despărţinduse de necurăţia neamurilor ţării, li se
6 , 1 0 „bună mireasmă": TM are „mpăcare".

6 , 1 2 „al cărui nume locuieşte acolo (= la Ierusalim)" expresie frecventă n Deuteronom.
6 , 1 4 „şi leviţii": nu apare n T M . • Activitatea lui Aggeu sa desfăşurat n 520, iar cea a
lui Zaharia se va fi continuat până n 518 .H. • Artaxerxes I (464424 Î.H.) este pos-
terior reconstruirii Templului (520515 Î.H.). Pe vremea lui sa reconstruit zidul (c/ 12,1
şi cap. 13).
2 EZDRA 67 279
alăturaseră ca să1 caute pe D o m n u l D u m n e z e u l lui Israel. Au ţinut Săr-

bătoarea A z i m e l o r şapte z i l e cu bucurie, pentru că ia bucurat pe ei D o m n u l
şi a ntors spre ei inima regelui A s i r i e i şi lea ntărit braţele când lucrau la
Casa Dumnezeului lui Israel.
1
7 După ce sau ntâmplat acestea, sub domnia lui Arthasastha, r e g e l e
2
perşilor, a plecat Ezdra, fiul lui Saraias, fiul lui A z a r i a s , fiul lui E l k i a , fiul
3
lui Salum, fiul lui Sadduc, fiul lui A c h i t o b , fiul lui Samaria, fiul lui Esria,
4 5
fiul lui Mareroth, fiul lui Zaraia, fiul lui Sauia, fiul lui B o c k , fiul lui
A b i s u e , fiul lui Phinees, fiul lui Eleazar, fiul lui A a r o n , c e l dintâi preot.
6
Aşadar, Ezdra a plecat din B a b i l o n , iar el era scrib priceput n L e g e a lui
M o i s e , pe care a dato Domnul Dumnezeul lui Israel. R e g e l e ia dat [ n v o i r e ]
pentru că mâna Domnului Dumnezeu se afla asupra lui n toate câte le dorea
7
e l . Sau ntors la Ierusalim, n al şaptelea an al domniei regelui Arthasastha,
o parte din fiü lui Israel, o parte din preoţi şi din leviţi, din cântăreţi, din
8
portari şi din slujitorii Casei. Au ajuns la Ierusalim n luna a cincea a
9
acelui an, al şaptelea an al d o m n i e i r e g e l u i . Căci n ziua ntâi a lunii ntâi a
hotărât el plecarea din B a b i l o n , iar n ziua ntâi a lunii a cincea au ajuns la
10
Ierusalim, fiindcă mâna Dumnezeului lui stătea bună asupra lui. Căci
Ezdra se străduia din toată inima să cerceteze L e g e a , so urmeze şi săi
nveţe şi pe cei din Israel poruncile şi hotărârile [ e i ] .
11
A c e a s t a este transcrierea edictului pe care Arthasastha i la dat lui
Ezdra, preotul, scribul cărţii cuvintelor poruncilor Domnului şi rânduielilor
12
L u i pentru Israel: „Arthasastha, r e g e l e regilor, către Ezdra, scribul L e g i i
6,22 „Asiria": desemnează aici ntreaga Mésopotamie, aflată la vremea aceasta n

Imperiul pers; Imperiul asirian ncetase să existe cu mult nainte (capitala, Ninive,
căzuse n 612 .H.). • „au ţinut Sărbătoarea Azimelor şapte zile cu bucurie": Beda pune
versetul n legătură cu ICor. 5,8 şi, implicit, cu nvierea şi viaţa de apoi ( I I , ad loc).
7 Ca şi n cap. 18, se relatează activitatea lui Ezdra, pe baza unor documente scrise,
probabil, chiar de el. De aceea se ntâlneşte adesea pers. I singular.
7,7 „slujitorii": vezi nota la 2,43.
7,11 „preotul, scribul cărţii cuvintelor poruncilor Domnului": TM are „preotulscrib,
scribul cuvintelor poruncilor lui Y H W H " . • „scribul", gr. γραµµατεύς, ebr. sophër. n
sensul vechi, este un funcţionar regal, cu atribuţii de secretar, nsă n epoca postexilică
(cu rădăcini mai vechi cf. 1er. 8,8) şi n N T , acesta este „cărturarul", bun cunoscător al
Legii şi capabil să o interpreteze şi să o explice. Critica modernă atribuie lui Ezdra şi
altora din timpul său redactarea finală a Torei.
7,1226 n T M , pasajul este n aramaică.
280 2 EZDRA 7
Dumnezeului cerului. Sa ncheiat socoteala şi [sa dat] răspuns. Am dat

hotărâre ca, n regatul meu, oricine vrea să p l e c e la Ierusalim, [fie el om de
14
rând] din poporul lui Israel, preot sau levit, să plece cu tine. R e g e l e şi cei
şapte sfetnici au trimis să se cerceteze n ludeea şi la Ierusalim, potrivit cu
15
L e g e a Dumnezeului lor care se află n mâna ta. Şi [ d u ] la Casa Domnului
argintul şi aurul pe care regele şi sfetnicii lau oferit de bunăvoie Dumnezeului
16
lui Israel, cel care locuieşte la Ierusalim, şi tot argintul şi aurul pe care l
v e i afla n toată ţara Babilonului cu darurile de bunăvoie ale poporului şi cu
17
c e l e oferite de preoţi pentru Casa lui D u m n e z e u din Ierusalim. nscrie cu
grijă n registrul acesta tot ce ţi se aduce: viţei, berbeci, miei şi [ c e trebuie
pentru] jertfele şi libaţiile lor, şi dule la altarul Dumnezeului vostru din
18
Ierusalim. Cu ce mai rămâne din argint şi din aur, tu şi fraţii tăi faceţi cum
19
e pe placul Dumnezeului vostru. Iar odoarele care ţiau fost date pentru
slujba din Casa lui D u m n e z e u , nfăţişeazăle Dumnezeului din Ierusalim.
20
D a c ă mai e n e v o i e de c e v a pentru Casa Dumnezeului tău, orice ţi se pare
21
că [trebuie] dat, să dai din casa vistieriei r e g e l u i . Şi de la mine, eu, regele
Arthasastha, am dat poruncă tuturor vistieriilor din ţinutul de d i n c o l o de
fluviu să pună la dispoziţia lui Ezdra, preotul şi scribul L e g i i Dumnezeului
2 2
cerului, orice ar cere el, până la o sută de talanţi d e argint, o sută de cori
d e grâu, o sută de badi de vin, o sută de badi d e untdelemn şi sare fără
23
măsură. Să se mplinească tot ce porunceşte Dumnezeul cerului. Luaţi aminte
să nu ridice nimeni mâna asupra Casei Dumnezeului cerului, ca nu cumva
24
să se trezească mânia L u i mpotriva domniei regelui şi a fiilor lui. Vi sa
adus la cunoştinţă: nu vă este ngăduit să puneţi impozit nici asupra preoţilor,
nici asupra leviţilor, cântăreţilor, portarilor, a slujitorilor [ C a s e i ] şi celor ce
25
ngrijesc de Casa acestui D u m n e z e u şi nu vi se dă putere săi nrobiţi. Iar
7,12 „Sa ncheiat... răspuns": TM are doar „Sa ncheiat" (expresie neclară).
7,14 n T M , versetul ncepe: „Tu eşti trimis de rege şi de cei şapte sfetnici..." •
„Dumnezeului lor": TM are „Dumnezeului tău".
7,17 „nscrie ... n registrul acesta" poate nsemna şi „Porunceşte... n [temeiul] scrisorii
acesteia" text neclar. TM are „Cumpără cu banii aceştia..."; probabil traducătorul a
citit SPR, „carte", n loc de KSP, „argint, bani". • „tot ce ţi se aduce": nu apare n T M .
7,22 1 talant = 34. 272 grame; 1 cor = 450 litri; 1 bath ( L X X bad) = 45 litri.
7.24 ,,Ce ce ngrijesc" ar putea fi aceiaşi cu „robii lui Solomon" (cf. 2,55). • „nu vi se dă
putere săi nrobiţi": n TM se spune că nu este ngăduit să Ii se ceară bir şi taxă de trecere.
7.25 „Iar tu, Ezdra": Beda scrie că Ezdra ar putea fi văzut nu numai ca „typos" al lui
Usus Hristos, ci ar putea fi văzut şi ca prefigurare a doctorilor/nvăţaţilor Bisericii cărora
regii şi prinţii le trimit scrisori despre starea credincioşilor (II, ad loc).
2 EZDRA 78 281
tu, Ezdra, după nţelepciunea lui Dumnezeu, care stă n mâna ta, aşază
scribi şi judecători ca să j u d e c e tot poporul de d i n c o l o de fluviu, pe toţi cei
ce cunosc L e g e a Dumnezeului tău. Iar celor care nu o cunosc, faceţileo
26
cunoscută. T o ţ i cei care nu mplinesc fără preget L e g e a lui D u m n e z e u şi
legea regelui să fie osândiţi fie la moarte, fie la altă pedeapsă, fie la o
amendă din avutul lor, fie la temniţă."
27
Binecuvântat fie D o m n u l Dumnezeul părinţilor noştri, care a pus n
28
inima regelui să cinstească Casa Domnului din Ierusalim şi Şia plecat
mila asupra mea n ochii regelui şi ai sfetnicilor lui şi n ochii tuturor nal-
ţilor dregători ai regelui. Iar eu, cum stătea asupra m e a mâna bună a lui
D u m n e z e u , am prins putere şi am adunat căpetenii din Israel să se ntoarcă
mpreună cu m i n e .
8 ' Iată cine au fost căpeteniile familiilor lor, călăuzele care sau ntors
2
mpreună cu mine sub domnia lui Arthasastha, regele Babilonului. D i n fiii
lui Phinees, G e r s o m ; din fiii lui Ithamar, Daniel; din fiii lui D a v i d , Atus;
3
din fiii lui Sachania şi fiii lui Phoros, Zaharia, şi cu el era un grup de o
4
sută cincizeci; din fiii lui Phaatmoab, Eliana, fiul lui Zaraia, şi cu el erau
5
două sute de bărbaţi; din fiii lui Zathoes, Sechenias, fiul lui A z i e l , şi cu el
6
erau trei sute de bărbaţi; din fiii lui A d i n , Obeth, fiul lui Ioathan, şi cu el
erau cincizeci de b ă r b a ţ i ; 7 din fiii lui Elam, lesia, fiul lui Athelia, şi cu el
erau şaptezeci de b ă r b a ţ i ; 8 din fiii lui Saphatia, Zabdia, fiul lui M i c h a e l , şi
cu el erau optzeci de bărbaţi; 9 din fiii lui Ioab, Abadia, fiul lui I i e l , şi cu el
10
erau două sute optsprezece bărbaţi; din fiii lui Baani, Salimuth, fiul lui
11
Iosephia, şi cu el erau o sută şaizeci de bărbaţi; din fiii lui Babi, Zaharia,
12
fiul lui Babi, şi cu el erau şaptezeci şi opt de bărbaţi; din fiii lui A s g a d ,
13
Ioanan, fiul lui A c a t a n , şi cu el erau o sută z e c e bărbaţi; şi cei dintre fiii
lui A d o n i c a m au fost la urmă şi acestea sunt numele lor: Aliphalat, Iiel şi
7,26 „altă pedeapsă": gr. traduce un cuvânt ebr. cu sens nesigur. • „temniţă": pedeapsa
cu nchisoarea nu apare n Palestina decât după exil, sub influenţă străină (cf TOB, nota
ad loc).
8,1 TM are: „căpeteniile familiilor care sau ntors cu mine de la Babilon, sub regele
Artahşast."
8,5 „Zathoes": nu apare n T M .
8.10 „Baani": nu apare n T M .
8.11 „şaptezeci şi opt": TM are „douăzeci şi opt".
282 2EZDRA8
14
Samaia, iar cu ei erau şaizeci de bărbaţi; din fiii lui B a g o , U t h i , şi cu el
erau şaptezeci de bărbaţi.
15
Iam adunat pe malul râului care curge spre Eui şi am rămas a c o l o
trei z i l e . Am cercetat poporul şi preoţii şi nu am găsit printre ei pe nimeni
16
dintre fiii lui L e v i . A m trimis l a Eleazar, A r i e i , Samaia, A d o n a m , Iarib,
Elnathan, Nathan, Zaharia, M e s u l a m , oameni pricepuţi, precum şi la Ioarib
17
şi Elnathan şi iam trimis la căpetenia locului mpreună cu nişte argint,
şi am pus n gura lor v o r b e pe care să le spună fraţilor lor, slujitorii, cu
banii din acel l o c , să ne dea cântăreţi pentru Casa Dumnezeului nostru.
18
C u m mâna Dumnezeului nostru stătea bună asupra noastră, a venit la noi
un o m chibzuit, dintre fiii lui M o o l i , fiul lui L e v i , fiul lui Israel. D e la
19
nceput au venit şi cei optsprezece fii şi fraţi ai lui. Au venit şi A s e b i a
20
şi Osaia, dintre fiu lui M e r a r i , cu fraţii şi fiu lui, douăzeci. Dintre slu-
jitorii pe care D a v i d şi căpeteniile iau dat ca slugi leviţilor au venit două
21
sute douăzeci. Sau adunat toţi, după numele lor. Am hotărât să ţinem
post a c o l o , pe malul râului A u e , ca să ne smerim n faţa Dumnezeului
nostru şi să c e r e m de la El cale dreaptă pentru noi, pentru copiii noştri şi
22
pentru tot avutul nostru. C ă c i mia fost ruşine să cer regelui oaste şi
călărime să ne scape de duşmanii de pe drum, fiindcă i spusesem regelui:
„ M â n a D u m n e z e u l u i nostru stă asupra tuturor c e l o r c e L caută spre bine,
iar puterea L u i şi mânia L u i stau asupra tuturor c e l o r care l părăsesc."
23
Am ţinut post şi am cerut de la D u m n e z e u l nostru aceste lucruri şi El
24
nea ascultat. Am ales d o i s p r e z e c e dintre căpeteniile preoţilor, pe Saraia,
25
pe A s a b i a şi alţi z e c e fraţi deai lor mpreună cu ei, şi leam cântărit
lor argintul, aurul şi vasele de pârgă pentru Casa Dumnezeului nostru, pe
care le aduseseră regele, sfetnicii şi căpeteniile lui şi ntregul Israel a c o l o de
8,14 „Uthi": TM are n plus „şi Zabbud" (cu indicaţia de a se citi Zakkur).
8.16 Textul grecesc pare nesigur, nsă nici cel din TM nu e clar.
8.17 „argint": cuvântul Casiphia, care este un toponim n textul ebraic, este considerat
drept substantiv comun n greacă şi tradus ca „argint". TM are: „Şi iam trimis pe ei la
Iddo, căpetenia locului Kăsiph'yă \ şi am pus n gura lor cuvinte pe care să le spună Iui
lddo [şi] fraţilor Iui, slujitorii templului n locul K., [şi anume] să ne aducă slujitori
pentru casa Dumnezeului nostru."
8.18 „a venit la noi... De Ia nceput...": TM are „neau adus pe... şi anume
e
erebh yăh...". Numele acestuia din urmă apare şi n L X X Ia v. 24. • „chibzuit": n
L X X , σαχωλ transcrie ebr. [ 7] sekhel, litt, „[omul] chibzuinţei".
8,25 „aduseseră", litt. „nălţaseră".
2 EZDRA 89 283
faţă. L e a m cântărit n mână şase sute cincizeci de talanţi de argint şi o

sută de odoare de argint, o sută de talanţi de a u r 2 7 şi douăzeci de cupe de
aur, douăzeci pentru drumul spre Chamanim, o m i e , şi felurite odoare de
2 8
bronz ales, strălucitor, la fel de preţios ca aurul. Şi leam spus: „ V o i
sunteţi sfinţiţi Domnului, odoarele sunt sfinţite, iar argintul şi aurul sunt
daruri de bunăvoie pentru D o m n u l Dumnezeul părinţilor v o ş t r i . 2 9 Vegheaţi
şi staţi de pază până le veţi cântări n faţa căpeteniilor preoţilor, a leviţilor şi
30
a căpeteniilor familiilor la Ierusalim, n cămările Casei Domnului." Preoţii
şi leviţii au primit după cântar argintul, aurul şi odoarele ca să le ducă la
Ierusalim, n Casa Dumnezeului nostru.
31
Şi am plecat de la râul A u e n ziua a douăsprezecea a lunii ntâi pentru
a m e r g e la Ierusalim. Iar mâna Dumnezeului nostru era asupra noastră şi
32
nea apărat de mâna duşmanului şi de orice atac pe drum. Am ajuns la
33
Ierusalim şi am rămas a c o l o trei z i l e . A patra zi, am cântărit n Casa
Dumnezeului nostru argintul, aurul şi odoarele şi [leam dat] n mâna lui
M e r i m o t h , fiul lui Uriaş, preotul, şi cu el era Eleazar, fiul lui Phinees; cu ei
erau leviţii Iozabad, fiul lui Iisus, şi N o a d i a , fiul lui B a n a i a . 3 4 T o a t e au ieşit
la număr şi la cântar şi sa trecut n scris toată socoteala. n v r e m e a aceea,
35
cei care se ntorseseră din robie, fiii pribegiei, au adus ardere de tot
Dumnezeului lui Israel doisprezece viţei pentru ntregul Israel, nouăzeci şi
şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, doisprezece iezi [ca jertfă]
36
pentru păcat. T o a t e au fost ardere de tot pentru D o m n u l . Şi au transmis
porunca regelui administratorilor regelui şi guvernatorilor ţinutului de
d i n c o l o de fluviu şi [ a c e i a ] au cinstit poporul şi Casa lui Dumnezeu.
1
9 Când sau săvârşit acestea, sau apropiat de mine căpeteniile spu-
nând: „ P o p o r u l lui Israel, preoţii şi leviţii nu sau ţinut departe de popoarele
8.26 Numărul obiectelor de argint şi al talanţilor e neclar n T M .

8.27 Textul grec este aici nesigur. Lecţiunea manuscrisului B, adoptată de Rahlfs, εις
τήν όδον χαµανιµ χίλιοι, comportă un cuvant ebraic altminteri necunoscut şi sar
traduce prin „pe drumul spre chamanim". Lecţiunea manuscrisului A, δραχµών ειν (?)
χίλιοι, s ar traduce prin „n valoare de o mie de drahme". TM are: „20 de cupe de aur de
o mie de dariei (monede ale lui Darius), două [obiecte] de bronz strălucitor, foarte
frumoase, preţioase ca aurul."
9,1 Septuaginta foloseşte de regulă numele grecesc al Egiptului, Αίγυπτος, cu derivatul
Αίγύπτιος. Aici nsă, n mod excepţional, textul grecesc are transcrierea etnonimului
ebraic mifr, µοσερι în manuscrisul Β, µωσρι în manuscrisul A.
284 2 EZDRA 9
ţinuturilor şi de blestemăţiile lor, de canaaneni, de hitiţi, de fereziţi, de

2
iebusei, de ammoniţi, de moabiţi, de egipteni şi de amorei. C ă c i au luat
dintre fiicele lor pentru ei şi pentru fiii lor şi sămânţa sfântă a trecut asupra
popoarelor ţinuturilor, iar mâna căpeteniilor a fost cea dintâi n necredinţă."
3
Când am auzit aceste vorbe, miam sfâşiat veşmintele, am nceput să
tremur, miam smuls părul din cap şi din barbă şi mam aşezat ncremenit.
4
Atunci toţi cei care urmează cuvântul Dumnezeului lui Israel sau adunat
n jurul meu din pricina necredinţei c e l o r ce fuseseră n surghiun, iar eu am
rămas ncremenit până la jertfa de seară. 5 La jertfa de seară mam sculat din
umilirea mea. Cu veşmintele sfâşiate şi tremurând am căzut n genunchi,
6
miam ntins mâinile spre D o m n u l D u m n e z e u şi am zis: „ D o a m n e , mă
ruşinez şi mă sfiesc sămi ridic faţa spre T i n e , fiindcă nelegiuirile noastre
sau adunat până peste capul nostru, şi vinovăţiile noastre au crescut până la
7
cer. D i n zilele părinţilor noştri suntem n vinovăţie mare până n ziua de
azi. Pentru nelegiuirile noastre am fost daţi noi, regii noştri şi fiii noştri n
mâna regilor neamurilor, sub sabie, n robie, ca pradă şi spre ruşinea feţei
noastre, ca n ziua aceasta. 8 Iar acum sa ndurat de noi D o m n u l Dumnezeul
nostru să mai rămână [ c e v a din n o i ] spre izbăvire şi să ne dea sprijin pe
locul sfinţeniei Sale ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină viaţă n
9
robia noastră. C ă c i robi suntem, dar n robia noastră D o m n u l D u m n e z e u l
nostru nu nea părăsit; şia aplecat mila asupra noastră n faţa regilor perşi,
nea dat viaţă să nălţăm Casa Dumnezeului nostru şi să o ridicăm din pustii-
10
rea aceasta şi nea dat nouă zid n luda şi la Ierusalim. Dumnezeul nostru,
11
ce să mai spunem după aceasta? Că am nesocotit poruncile T a l e pe care
ni leai dat prin robii T ă i , profeţii, spunând: « Ţ a r a n care intraţi spre a
o moşteni este o ţară răvăşită de răvăşeala popoarelor, de blestemăţiile
9.2 „a trecut asupra": TM are „sa amestecat cu".

9.3 „am nceput să tremur": nu apare n T M ; la fel şi „tremurând" de la v. 5.
9.4 „urmează cuvântul": TM are „se tem (litt, tremură) de cuvântul".
9,615 Rugăciunea Iui Ezdra este totodată o nvăţătură puternic influenţată de
Deuteronom şi de profeţi.
9.7 „fiii noştri": TM are „preoţii noştri". • „neamurilor": TM are „pământurilor" (= „ţărilor
străine").
9.8 După „Iar acum", TM are n plus: „pentru/de puţină vreme." • „să mai rămână [ceva
din noi] spre izbăvire": TM are „un grup de izbăviţi". • „sprijin": TM are litt, „stâlp de
cort",
9,11 „răvăşită de răvăşeala": TM are „spurcată de spurcăciunea".
2 EZDRA 910 285
neamurilor care au umpluto de necurăţeniile lor de la un capăt la altul.

12
Iar acum, să nu daţi pe fiicele voastre după fiii lor, nici să luaţi dintre
fiicele lor pentru fiii voştri, să nu căutaţi pacea lor şi binele lor până n veac,
ca să prindeţi putere, să mâncaţi bunătăţile ţării şi so lăsaţi moştenire fiilor
13
voştri n v e a c . » Şi după toate câte au venit asupra noastră, din faptele
noastre rele şi din vina noastră mare, [e l i m p e d e ] că nu este [ n i m e n i ] ca
D u m n e z e u l nostru, pentru că ai ridicat nelegiuirile noastre şi neai dat nouă
14
izbăvire. Pentru că iarăşi am călcat poruncile T a l e şi neam ncuscrit cu
popoarele ţinuturilor: nu te mânia mpotriva noastră până la nimicire ncât
15
să nu mai rămână nimic şi să nu a v e m mântuire. D o a m n e , D u m n e z e u l lui
Israel, drept eşti T u , pentru că am mai rămas dintre noi izbăviţi, ca n ziua
aceasta. Iată, noi suntem n faţa Ta cu v i n o v ă ţ i i l e noastre, pentru că nu
putem sta drepţi n faţa Ta n această privinţă."
1
10 Cât sa rugat Ezdra şi a mărturisit plângând şi rugânduse n faţa
Casei lui D u m n e z e u , sa adunat lângă el o mare mulţime de bărbaţi, femei
2
şi copii din ntregul Israel, iar poporul plângea, şi plângea amar. Şi
Sechenias, fiul lui Iiel, dintre fiu lui Elam, ia spus lui Ezdra: „ N o i am
fost necredincioşi faţă de D u m n e z e u l nostru şi am trăit cu femei străine
de la popoarele ţinuturilor. D a r şi acum este speranţă pentru Israel n
3
această [mprejurare]. Să facem acum legământ cu D u m n e z e u l nostru
că v o m alunga toate f e m e i l e şi odraslele lor, aşa cum crezi de cuviinţă.
Ridicăte şi nspăimântăi cu poruncile Dumnezeului nostru şi să se facă
4
după cum e legea. Ridicăte, că al tău este cuvântul, şi noi [suntem] cu
5
tine. Fii tare şi aşa să f a c i ! " Sa ridicat Ezdra şi a cerut căpeteniilor,
preoţilor şi leviţilor şi ntregului Israel să jure că v o r face după cuvântul
9.12 „să nu căutaţi pacea lor şi binele lor": unii interpretează: „să nu căutaţi să aveţi
pacea lor şi binele lor" (de ex. T O B ) .
9.13 „ai ridicat nelegiuirile": litt, „ai uşurat nelegiuirile". • „izbăvire": T M are „cei
izbăviţi".
9.14 TM are: „Oare am mai [putea] să călcăm iarăşi poruncile Tale şi să ne legăm prin
căsătorie cu aceste popoare ticăloase? Nu Teai mânia Tu mpotriva noastră ncât să ne
nimiceşti, fără a mai lăsa o rămăşiţă de izbăviţi?"
10,3 „crezi de cuviinţă... poruncile...": TM are „după sfatul domnului meu (referinduse
mai degrabă la Ezdra decât la Dumnezeu) şi al celor care tremură de porunca...". •
„după cum e legea"; cf. Deut. 7,14; 23,49. Totuşi, alte texte admit căsătoria cu femei
străine (Num. 12,13; Ruth 1,4; 2Rg. 3,3 etc.).
286 2 EZDRA 10
6
său, şi ei au jurat. Sa ridicat Ezdra din fata Casei lui D u m n e z e u şi sa dus
la vistieria lui Ioanan, fiul lui Elisub, şi sa dus chiar a c o l o . Pâine na
mâncat şi apă η a băut, pentru că j e l e a necredinţa [ c e l o r veniţi din] sur-
7
ghiun. Şi sa dat proclamaţie n Iuda şi la Ierusalim ca toţi cei ntorşi din
8
surghiun să se adune la Ierusalim; şi celui ce nu va veni n răstimp de
trei z i l e , după cum au hotărât căpeteniile şi bătrânii, toată averea săi fie
pusă sub anatemă, iar el să fie ndepărtat din adunarea [ c e l o r ntorşi d i n ]
surghiun.
9
n c e l e trei zile sau adunat la Ierusalim toţi bărbaţii din [triburile lui]
Iuda şi B e n i a m i n ; [ e r a ] luna a noua. n a douăzecea zi a lunii, tot poporul
sa aşezat n piaţa Casei lui D u m n e z e u , din pricina tulburării pe care o
10
stârnise printre ei vestea şi din pricina furtunii. Ezdra, preotul, sa ridicat
şi lea spus: „ V o i aţi fost necredincioşi şi aţi trăit cu femei străine ca să
11
adăugaţi la vina lui Israel. A c u m aduceţi laudă Domnului Dumnezeului
părinţilor voştri, faceţi ce este plăcut naintea Lui şi staţi departe de popoa-
12
rele ţării şi de f e m e i l e străine." Şi a răspuns ntreaga adunare zicând:
13
„ M a r e [este] cuvântul tău asupra noastră ca să1 m p l i n i m . nsă poporul
[ e s t e ] numeros, [ e ] t i m p de furtună şi nu mai putem să rămânem afară. Iar
treabă nu este numai pentru o zi sau două fiindcă suntem mulţi cei care am
14
săvârşit fărădelege n această privinţă. Să rămână căpeteniile noastre n
locul ntregii adunări şi toţi cei care au trăit cu femei străine n cetăţile
noastre să vină la timpul hotărât şi mpreună cu ei [să v i n ă ] bătrânii din
flecare cetate şi judecători, ca să abatem de la noi urgia mâniei Dumnezeului
15
nostru din această pricină." D o a r Ionathan, fiul lui A s a e l , şi Iazia, fiul lui
T h e c u e , au fost cu mine n această privinţă, iar M e s u l a m şi Sabathai,
16
levitul, iau sprijinit. Şi aşa au făcut cei ntorşi din surghiun. Au fost aleşi
10,6 „vistieria lui Ioanan... şi sa dus chiar acolo": TM are „chilia lui Y°höhßnän...
Ajuns acolo..." („vistierie" şi „chilie" sunt două sensuri ale aceluiaşi cuvânt ebraic). La
fel şi la 13,30. • „pâine η a mâncat şi apă η a băut": Beda are un comentariu emoţionant
despre pocăinţă, plecând de la această scenă: Ezdra nuşi plânge numai propriile păcate,
ci pe ale tuturor coreligionarilor săi ieşiţi din Babilon. La fel, preotul creştin suferă şi
posteşte pentru toţi fraţii lui păcătoşi (II, ad loc.).
10.8 „pusă sub anatemă": i.e. pusă la dispoziţia Templului. Cf. notele 2,7 şi 4,41 la 1 Par.
10.9 „din pricina tulburării... furtunii": TM are „tremurând din pricina cuvântului şi a
furtunii".
10,15 „au fost cu mine": TM are „au fost mpotrivă", ceea ce este coerent cu versetul
următor.
2 E Z D R A 10 287
Ezdra, preotul, şi căpeteniile familiilor, după case, fiecare pe nume, şi sau

ntors n ziua ntâi a lunii a z e c e a să cerceteze p r i c i n a . 1 7 Au terminat cu toţi
bărbaţii care trăiau cu femei străine până n ziua ntâi a lunii ntâi.
18
Şi au fost găsiţi, printre fiii preoţilor, cei care trăiau cu femei străine:
printre fiii lui lisus, fiul lui losedec, şi ai fraţilor lui Maasea, Eliezer, larib
şi Gadalia. " Ei au făgăduit cu tărie căşi vor alunga f e m e i l e şi pentru vina
20
lor [ v o r aduce] un berbec din turmă; dintre fiii lui E m m e r A n a n i şi
21 22
Zabdia; dintre fiii lui Eram Masaia, Elia, Samaia, I i e l şi O z i a ; dintre
fiii lui Phasur Elioenai, Maasaia, şi Ismael, Nathanael, Iozabad şi Elasa;
23
dintre leviţi Iozabad, Samu, C o l i a (cel [numit] Coûtas), Phathaia, I o d o m
24
şi Eliezer; dintre cântăreţi Elisaph; dintre portari Sellem, T e l e m şi
25
Odue. Iar din Israel: dintre fiii lui P h o r o s Ramia, Iazia, M e l c h i a ,
26
M e a m i n , Eleazar, A s a b i a şi Banaia; dintre fiii lui Elam Mathania,
27
Zaharia, Iaiel, A b d i a , Iarimoth si Elia; dintre fiii lui Zathua Elioenai,
Elisub, Mathania şi Iarmoth, Zabad şi O z i z a ; 2 8 dintre fiii lui Babi loanan,
A n a n i a şi Zabu, O t h a l i ; 2 9 dintre fiii lui Bănui Mesulam, M a l u c h , A d a i a s ,
30
Iasub şi Saluia şi R e m o t h ; dintre fiii lui Phaathmoab Edene, Chalel,
31
Banaia, Măsea, Mathania, B e s e l e l şi Bănui şi Manasse; dintre fiii lui
32
Eram Eliezer, lessia, M e l c h i a , Samaia, Semeon, Beniamin, Maluch,
33
Samaria; dintre fiii lui E s a m Mathani, Mathatha, Z a b e d , Eliphaleth,
34
lerami, Manasse, S e m e i ; dintre fiii lui Bani M o o d i , A m r a m , U e l ,
35 36 37
Banaia, Badaia, Chelia, U i e c h o a , leramoth, Eliasib, Mathania,
Mathanai. Şi [la f e l ] au f ă c u t 3 8 fiii lui Bănui şi fiii lui S e m e i , 3 9 şi Selemia,
40 41
şi Nathan, şi A d a i a , Machnadabu, Sesi, Saru, Ezerel şi Selemia, şi
42 43
Samaria, şi Salum, A m a r i a , Iosif. Dintre fiii lui N a b u : Iiel, Mathathia,
44
Sedem, Zambina, ladai şi Ioel şi Banaia. T o ţ i aceştia au luat femei străine
şi au avut fii cu ele.
10.17 „n ziua ntâi a lunii ntâi": deci reforma a durat trei luni.
10.18 „care trăiau cu femei străine": Beda citează aici Zah. 3,15.
10.19 „au făgăduit cu tărie", gr. έδωκαν χείρα, litt, „au dat mâna". Pentru israeliţi, ca şi
pentru multe alte popoare, datul mâinii este gestul care pecetluieşte şi simbolizează un
angajament solemn.
288 2 EZDRA 11
1
1 1 Cartea lui N e e m i a fiul lui A c h a l i a .
Şi a fost aşa: n luna Chaseeleu, n anul al douăzecilea, eram n cetatea
Susa, 2 şi A n a n i , unul dintre fraţii mei, a venit mpreună cu nişte oameni din
Iuda, şi eu iam ntrebat despre cei izbăviţi, cei care scăpaseră din robie, şi
3
despre Ierusalim. Iar ei miau spus: „ C e i rămaşi, cei care au scăpat din robie
[au dat d e ] mare răutate şi de ocară acolo n ţară, iar zidurile Ierusalimului
4
stau dărâmate şi porţile lui au fost arse cu f o c . " Când am auzit eu vorbele
acestea, mam aşezat, şi am plâns, şi am jelit zile [ n t r e g i ] , am ţinut post
5
şi mam rugat n faţa Dumnezeului cerului şi am zis: „ N u , D o a m n e ,
Dumnezeul cerului, cel puternic, cel mare, cel nfricoşător, cel care păzeşte
6
legământul şi mila faţă de cei c e L iubesc şi i păzesc poruncile! Să fie
urechea Ta plecată şi ochii T ă i deschişi, ca să auzi ruga robului Tău pe care
eu o nalţ n faţa Ta zi şi noapte, astăzi, pentru fiu lui Israel, robii T ă i , şi
mărturisesc păcatele fiilor lui Israel, că am păcătuit mpotriva T a . Am păcă-
7
tuit şi eu, şi casa tatălui m e u . N e a m rupt de T i n e şi nu am păzit poruncile,
rânduielile şi hotărârile pe care leai poruncit prin M o i s e , slujitorul Tău.
8
A m i n t e ş t e Ţ i cuvântul pe care lai dat ca poruncă lui M o i s e , slujitorul
T ă u , spunândui: « D a c ă veţi f necredincioşi, Eu vă voi mprăştia printre
9
popoare şi, dacă vă veţi ntoarce la M i n e şi veţi păzi poruncile M e l e şi le
veţi mplini, chiar dacă aţi fi mprăştiaţi până la capătul cerului, Eu vă v o i
aduna de a c o l o şi vă voi aduce n locul pe care lam ales ca să se
10
sălăşluiască numele M e u a c o l o . » N o i [suntem] slujitorii T ă i ş i poporul
Tău, pe care iai răscumpărat cu puterea Ta mare şi cu mâna Ta cea
11
puternică. N u , D o a m n e , ci să fie urechea Ta plecată spre ruga robului Tău
şi spre ruga slujitorilor T ă i , care v o r să se teamă de numele Tău, şi fii
prielnic slujitorului Tău astăzi şi fă ca el să găsească ndurare n faţa acestui
bărbat." Eu eram paharnicul regelui.
11,1 „Cartea", tiu. „Cuvintele": este un fel de dare de seamă a misiunilor lui Neemia.
e
• Numele celei dea noua luni din calendarul ebraic, Kis lëw, este menţionat de două
ori n Vechiul Testament, aici şi n Zah. 7,1. n L X X , el apare „Chaseeleu" aici şi
„Chaseleu" n Zaharia. • „cetatea": n L X X , αβιρα transcrie ebr. habbrăh, „fortăreaţa"
(articulat).
1139 Este un citat aproximativ, cel mai apropiat, poate, de Deut. 30,15.
11.10 „Noi [suntem]...": T M are „Ei sunt...".
11.11 „regelui": e vorba de Artaxerxes I Longimanus (464424 Î.H.). ntâmplarea
povestită n continuare a avut loc n martieaprilie 445.
2 EzDRA 12 289
5
12 Şi a fost aşa: n luna Nisan, n anul al douăzecilea al [ d o m n i e i ]
regelui Arthasastha, vinul era lângă mine, iar eu am luat vinul şi lam dat
2
regelui şi nu mai era altcineva n faţa lui. Şi regele mia spus: „ D e ce ţie
chipul ndurerat şi nu eşti n apele tale? Lucrul acesta nu e decât durere n
3
inimă." Eu mam speriat foarte tare. Şi iam spus regelui: ,,Regele să
trăiască n v e c i ! C u m să nu fie ndurerat chipul meu dacă cetatea, lăcaşul
mormintelor părinţilor mei, a fost pustiită şi porţile ei au fost arse n f o c ? "
4
Iar r e g e l e mia spus: „ C e vrei să spui?" Şi mam rugat la Dumnezeul
5
cerului. Şi iam spus regelui: „ D a c ă i este regelui pe plac şi dacă sluji-
torul tău are trecere n faţa ta, să1 trimiţi pe el n Iuda, n cetatea cu
6
mormintele părinţilor mei, şi eu o v o i reconstrui." Şi mia spus regele, iar
concubina şedea lângă e l : „ P â n ă când va dura călătoria ta şi când te vei
ntoarce?" Şi am avut trecere n faţa regelui şi ma trimis, şi eu iam dat un
7
termen. Şi iam spus regelui: „ D a c ă i este regelui pe plac, sămi dea
scrisori către guvernatorii [ţinutului] de dincolo de fluviu, ca să mă lase să
8
trec până ajung n Iuda, şi o scrisoare către Asaph, supraveghetorul
grădinii care este a regelui, sămi dea lemn de acoperit porţile şi pentru
zidul cetăţii şi pentru casa n care voi intra. R e g e l e mia ncuviinţat, fiindcă
9
mâna lui D u m n e z e u [ e r a ] bună. M a m dus la guvernatorii [ţinutului] de
d i n c o l o de fluviu şi leam dat scrisorile regelui, iar regele trimisese cu mine
10
căpitani de oaste şi călăreţi. Sanaballat, aronitul, şi T o b i a , slujitorul
ammonit, au auzit şi lea căzut rău că vine un om care vrea binele fiilor
lui Israel.
11 12
Am ajuns la Ierusalim şi am rămas a c o l o trei z i l e . M a m sculat
noaptea, eu şi câţiva oameni mpreună cu mine. N a m spus nimănui ce
pusese D u m n e z e u n inima mea să fac cu Israel şi nam luat cu mine nici un
12,1 „vinul era lângă mine": TM are „vinul era n faţa regelui". • „nu mai era altcineva
n faţa lui": TM are „n faţa lui nu mai fusesem mâhnit". • „Arthasastha" (Artaxerxes):
Beda vede şi n acest rege o prefigurare a lui Hristos, numele lui nsemnând: „lumină
lovind n linişte" inimile credincioşilor (ibid., III, ad ioc).
12,6 „concubina", gr. παλλακή: termenul corespunzător din TM o desemnează pe cea
dintâi dintre femeile haremului.
12,8 „grădinii", gr. παράδεισος: TM are paredës mprumut din persă, care desemnează
mai degrabă un parc mare, cu copaci mulţi.
12,10 Sanaballat (ebr. Sarfballăf) era guvernatorul Samariei, iar Tobia era guvernatorul
Ammonului, evreu dintro familie cunoscută, subordonat celui dintâi.
12,12 „cu Israel": TM are „pentru Ierusalim".
290 2 EZDRA 12
animal n afară de cel pe care l călăream. Am ieşit pe Poarta V ă i i şi [am

mers] către gura Fântânii S m o c h i n i l o r şi spre Poarta Gunoiului şi eram
zdrobit [de j a l e ] din pricina zidului Ierusalimului pe care ei l dărâmaseră,
14
iar porţile lui le arseseră n f o c . Şi am mers mai departe spre Poarta
Fântânii şi spre Iazul R e g e l u i ; şi nu era loc să treacă animalul de sub m i n e .
15
Am urcat noaptea pe lângă zidul şuvoiului şi eram zdrobit [de j a l e ] pentru
16
z i d . Am ajuns la Poarta V ă i i şi mam ntors. Iar paznicii nu ştiau de ce
umblam şi ce făceam şi nu le dădusem de ştire până atunci nici iudeilor,
preoţilor, oamenilor de vază, comandanţilor şi celorlalţi oameni care aveau
17
să facă lucrarea. Şi leam spus: „ V o i vedeţi nenorocirea n care ne aflăm,
cum [ e ] pustiu Ierusalimul şi porţile lui au fost date [pradă] focului. Hai să
18
construim zidul Ierusalimului şi nu v o m mai fi de ocară." Şi leam dat lor
de veste despre mâna lui D u m n e z e u care este bună asupra m e a şi despre
cuvintele regelui pe care mi lea spus el m i e şi am zis: „ S ă ne ridicăm şi să
19
construim." Şi sau ntărit mâinile lor spre bine. Sanaballat, aronitul,
T o b i a , slujitorul ammonit, şi G e s a m , arabul, au auzit şi au râs de noi, au
venit la noi şi au zis: „ C e e treaba asta pe care o faceţi? Vă răsculaţi
20
mpotriva r e g e l u i ? " Eu leam răspuns şi am zis: „ D u m n e z e u l cerului,
chiar El ne va fi prielnic, iar noi, robii L u i , [suntem] curaţi şi v o m construi.
V o i nu aveţi parte şi drept şi loc de amintire n Ierusalim."
12,13 Identificarea traseului pe care la urmat Neemia şi, implicit, a topografiei
Ierusalimului la sfârşitul secolului al Vllea a suscitat multe discuţii şi rămâne nesigură.
Textul grec uneori traduce toponimele textului ebraic, alteori le transliterează. Poarta
Văii este desemnată printro transcriere din ebraică, aici γωλελα (ebr. gay ' laylăh, „a
văii noaptea"), şi printro expresie grecească n versetul 15. Poarta Gunoiului şi Fântâna
Smochinilor sunt desemnate prin cuvinte greceşti, n vreme ce Poarta Fântânii şi
păstrează numele ebraic (transcris A i v ) . Pentru „Fântâna Smochinilor" din L X X , TM
are „Fântâna Balaurului". • „eram zdrobit [de jale] din pricina zidului": TM are „am
cercetat cu atenţie zidul".
12,15 „pe lângă zidul şuvoiului şi eram zdrobit [de jale] pentru zid": TM are „prin şuvoi
şi am cercetat cu atenţie zidul". „Şuvoiul" este Kedronul, care se află la răsărit de
Ierusalim.
12.18 „şi am zis": T M are „şi ei au zis".
12.19 „Gesam, arabul" era regele federaţiei arabe de la Kedar, al cărui teritoriu se
ntindea până la sud de Transiordania şi Palestina.
12.20 „[suntem] curaţi şi vom construi": TM are „ne vom ridica şi vom construi".
2 EZDRA 13 291
1
13 Sa ridicat Elisub, marele preot, şi fraţii lui, preoţii, şi au construit
Poarta O i l o r . Ei au sfinţito şi iau ridicat uşile şi au sfinţito până la Turnul
2
C e l o r O Sută [ ş i ] până la turnul lui A n a n e e l . Şi [au construit] lângă
oamenii din lerihon şi lângă fiii lui Zacchur, fiul lui A m a r i . 3 Poarta Peştelui
au construito fiü lui Asana. Ei iau făcut acoperiş, iau ridicat uşile şi [iau
4
pus] ncuietori şi drugi. Şi lângă ei a continuat din Ramoth fiul lui Uriaş,
fiul lui A c o s . L â n g ă ei a continuat M o s o l l a m , fiul lui Barachia, fiul lui
5
M a s e z e b e l . L â n g ă ei a continuat Sadoc, fiul lui Baana. L â n g ă ei au con-
tinuat oamenii din T e c o a , dar fruntaşii lor nu au pus umărul la muncă.
6
loida, fiul Iui Phasec, şi Mesulam, fiul lui Basodia, au reparat poarta lui
Isanae: ei iau făcut acoperiş, iau ridicat uşile şi [iau pus] ncuietori şi
7 8
drugi. [ ] L â n g ă ei a reparat Anania, fiul lui R o k e i m , şi au lăsat Ierusalimul
până la zidul l a t . 9 Şi lângă ei a reparat Raphaia, conducătorul unei jumătăţi
10
din ţinutul din jurul Ierusalimului. ledaia, fiul lui Eromaph, a reparat
lângă ei şi n faţa casei sale. L â n g ă el a reparat Atus, fiul lui Asbania.
11
După el, al doilea, şi până la Turnul Cuptoarelor au reparat M e l c h i a s , fiul
13,1 „Poarta Oilor": cf. In. 23, invocat de Beda, care explică: „Prin ea se aduceau
turmele care urmau să fie jertfite n templu". „Turmele" şi „peştele" (v. 3) i simbo-
lizează pe credincioşi (ibid., III, ad loc).
13,4 „a continuat": TM are „a consolidat" la fel şi n toate ocurenţele. De la v. 6 e
tradus cu „a reparat". • „din Ramoth": TM are antroponimul Afrëmdth. Traducătorul a
confundat prima silabă cu prep. min/me, „din".
13,532 Textul grec conţine formule care se repetă fără să se adapteze ntotdeauna Ia
cerinţele acordului gramatical şi folosesc uneori singularul n locul pluralului şi nomina-
tivul n locul cazurilor oblice. El include, de asemenea, destul de multe cuvinte ebraice
scrise n caractere greceşti. Aşa sunt, de pildă, expresiile αδωρηεµ (ebr. 'addïrëyhem),
„fruntaşii lor", în 13,5; Isanae transcrie ebr. yeănăh, „Veche" n 13,6; θαννουριµ (ebr.
„Turnul Cuptoarelor"), în 13,11; Βηθαγγαβαριµ (ebr. bëyth haggibborîm, „Casa
Vitejilor") în 13,16; Βηθελισουβ (ebr. bëyth 'Efyăbh, „casa lui Elisub") n 13, 2021;
Βηθαζαρια „casa Iui Azaria" n 13,24 etc.
13.7 Spre deosebire de ediţiile mai vechi, ediţia Rahlfs omite aici v. 7 şi nceputul v. 8.
Iată traducerea textului omis: „Şi lângă ei, până la scaunul guvernatorului [ţinutului] de
dincolo de Fluviu, au consolidat Maltias, gabaonitul, şi Euaron, meronothitul, oamenii
din Gabaon şi Maspha. Şi după ei a continuat consolidarea Oziel, fiul lui Arachias, unul
dintre fierari."
13.8 „au lăsat": text neclar. Brenton propune „au terminat".
13.9 „Raphaia": TM adaugă „fiul lui Hür\
13,11 „al doilea" neclar şi n L X X , şi n T M . Unii interpretează că echipele au fost
repartizate pe două sectoare.
292 2 EZDRA 13
12
lui Eram, şi A s u b , fiul lui Phaatmoab. L â n g ă el a reparat Salum, fiul lui
A l l o e s , mpreună cu fiicele sale; [Salum era] conducătorul unei jumătăţi a
13
ţinutului dimprejurul Ierusalimului. A n u n şi locuitorii din Z a n o au reparat
Poarta V ă i i ; au construit poarta, iau ridicat uşile şi [iau pus] ncuietori şi
14
drugi şi [au construit] o m i e de coţi din zid, până la Poarta Gunoiului. Iar
Poarta Gunoiului a reparato M e l c h i a , fiul lui R e c h a b , conducătorul ţinutu-
lui Bethacharm, el şi fiü lui; au acoperito, iau ridicat uşile şi [iau pus]
15
ncuietori şi drugi. [ A u reparat] şi zidul de la lazul P i e i l o r , lângă [ l o c u l ]
unde se tundeau [ o i l e ] regelui, până la scările care coborau de la cetatea lui
16
David. După el, N e e m i a , fiul lui A z a b o c h , conducătorul unei jumătăţi din
ţinutul Bethsur, a reparat până la grădina mormântului lui D a v i d şi până la
17
bazinul săpat de mâna omului şi la Casa Vitejilor. D u p ă ei au reparat
leviţii, [şi a n u m e ] R a u m , fiul lui Bani. L â n g ă ei, Asabia, conducătorul unei
18
jumătăţi din ţinutul K e i l a , a reparat pentru ţinutul său. După el au reparat
fraţii lor, B e n i , fiul lui Enadad, conducătorul [ c e l e i l a l t e ] jumătăţi din ţinutul
19
Keila. L â n g ă el, A z u r , fiul lui lisus, conducătorul [cetăţii] M a s p h e , a
20
reparat partea a doua a turnului, pe colţul de la urcuş. După el, Baruch,
fiul lui Zabu, a reparat partea următoare, de la colţ până la uşa casei lui
13.13 „Poarta Văii": poartă din sudvestul oraşului care dă spre valea Hnnom. La cea
500 m de ea se afla, n sud, „Poarta Gunoiului", denumită astfel pentru că pe acolo se
aruncau gunoaiele.
13.14 „el şi fiii lui": nu apare n T M .
13.15 La nceputul v. 15, textul lui Rahlfs, bazat pe manuscrisele cele mai bune, omite
două propoziţii care apar nu numai n manuscrisele târzii, dar şi n T M . Iată traducerea
textului omis: „Poarta Fântânii a consolidato Solomon, fiul lui Choleze, conducătorul
unei părţi din Maspha; el a reconstruito, a acoperito, ia ridicat uşile şi [ia pus]
zăvoarele şi drugii." n T M , continuarea versetului este: „de asemenea, zidul de la iazul
canalului care duce n grădina regelui, până la scările..."
13.16 „Casa Vitejilor" ar putea fi o cazarmă. • „grădina mormântului lui David": con-
form unei alte tradiţii, regele David ar f fost nmormântat la Betleem. Beda speculează
coincidenţa de loc: lisus Hristos va fi nmormântat acolo unde a fost nmormântat şi
strămoşul lui după trup, David, adică la Ierusalim (ibid., Ill, ad l o c ) . Beda se opreşte,
dând interpretări istorice, alegorice sau mistice, asupra mai multora dintre aceste edifică
reparate de evreu ntorşi din exil.
13.19 „Masphe", numită şi Maspha, Massepha ori Massephath (Iis. Nav. 19,26; Jud.
20,1.3; lRg. 7,5 etc.), este numele grecesc al cetăţii Mifpăh din teritoriul lui Beniamin.
Partea a doua a versetului este neclară, atât n T M , cât şi n L X X .
13.20 După „a reparat", TM are „cu nflăcărare".
2 E Z D R A 13 293
Elisub, marele preot. După el, M e r a m o t h , fiul lui Uriaş, fiul lui A c o s , a
reparat partea următoare, de la uşa casei lui Elisub până la marginea casei
22 23
lui E l i s u b . După el au reparat preoţii, oamenii din A c h e c h a r . După el au
reparat Beniamin şi A s u b , n faţa casei lor. După el, A z a r i a , fiul lui Maasea,
24
fiul lui Anania, a reparat lângă casa lui. După el, Bani, fiul lui Enadad, a
reparat partea următoare, de la casa lui A z a r i a până la colţ şi până la coti-
25
tura lui Phalal, fiul lui Euzai, din faţa colţului şi turnul care iese n afară
de la casa regelui, cel de sus, lângă curtea temniţei. După el, [a reparat]
Phadaia, fiul lui P h o r o s . 2 6 Slujitorii [ C a s e i ] locuiau n Ophal [şi au reparat]
până la grădina de la Poarta A p e i spre răsărit şi turnul care iese n afară.
27
După el, oamenii din T e c o a au reparat şi partea următoare, din faţa
28
turnului celui mare, cel care iese n afară, până la zidul Ophelului. Mai
29
sus de Poarta C a i l o r au reparat preoţii, fiecare om n faţa casei lui. După
ei a reparat Sadoc, fiul lui Emmer, n faţa casei lui. După el a reparat
30
Samaia, fiul lui Sechenia, paznicul Porţii de la Răsărit. După el, Anania,
fiul lui Selemia, şi A n u m , al şaselea fiu al lui Seleph, au reparat partea
următoare. D u p ă el a reparat M e s u l a m , fiul lui Barchia, din faţa vistieriei
31
lui. După el a reparat M e l c h i a , fiul lui Saraphi, până la Bethanathinim şi
negustorii de mărunţişuri n faţa porţii lui M a p h e c a d până la urcuşul de la
32
cotitură. ntre urcuş şi Poarta O i l o r au reparat arămarii şi negustorii de
mărunţişuri.
33
Şi a fost aşa: când a auzit Sanaballat că noi construim zidul, nu ia
venit bine la socoteală, sa mâniat foarte tare şi şia bătut j o c de i u d e i . 3 4 Şi
a spus faţă de fraţii lui: „ A t â t a este puterea samaritenilor, că aceşti iudei şi
13,22 „din Achechar": TM are hakkikkăr, „din regiune", termen care se referă de obicei
la locuitori din zona Ierihonului (TOB, nota adloc).
13,2425 „până la cotitura lui Phalal": T M are „până la cotitură. [Iar] Pălăl..." .
13.26 „până Ia grădina de la Poarta...'': TM are „până n faţa porţii..." (se presupune că
e o poartă de la palat, nu din zid).
13.27 Pentru reparaţiile făcute de locuitorii din Tecoa, vezi şi 13,5. • Ophelul este partea
de sud a nălţimii pe care se aflau palatul regal şi Templul.
13,31 „fiul lui Saraphi": TM are „dintre fiü giuvaergiilor". • „Bethanathinim şi negus-
torii": TM are „casa slujitorilor [Templului] şi a negustorilor". • „urcuşul de la cotitură":
TM are „foişorul din colţ".
13,34 „Atâta este puterea... cetatea?": TM are „şi faţă de oastea samaritenilor: «Ce fac
aceşti iudei nevolnici? Se vor lăsa oare? Vor aduce oare jertfe? Vor da iarăşi viaţă unor
pietre scoase din dărâmături şi arse?»".
294 2 EZDRA 1314
reconstruiesc cetatea?" T o b i a , ammanitul, a venit lângă el şi şiau spus

unul altuia: „ N u cumva v o r aduce jertfe ori v o r mânca pe locul lor? O vulpe
36
dacă se va urca, va dărâma zidul cu pietre cu tot." A u z i , Dumnezeul
nostru, că am ajuns de batjocură; ntoarce ocara lor asupra capetelor lor, făi
pe ei de batjocură n ţara r o b i e i 3 7 şi nu acoperi nelegiuirea [ l o r ] !
1
14 Şi a fost aşa: când au auzit Sanaballat, T o b i a , arabii şi ammaniţii că
zidurile Ierusalimului şi recapătă nfăţişarea şi golurile au nceput să fie
umplute, nu lea căzut deloc bine la s o c o t e a l ă . 2 Şi sau adunat toţi la un loc
3
să meargă să dea năvală la Ierusalim. N o i neam rugat Dumnezeului
4
nostru şi am pus străji [să ne p ă z i m ] de ei zi şi noapte, din pricina lor. Şi
Iuda a spus: „Puterea duşmanilor e sfărâmată, dar şi dărâmături sunt multe,
5
iar noi nu v o m putea construi z i d u l . " Iar vrăjmaşii noştri spuneau: „ N u v o r
afla şi nu ne v o r v e d e a până nu v o m ajunge n mijlocul lor şi i v o m ucide şi
6
v o m pune capăt lucrării." Şi a fost aşa: au venit iudeii care locuiau lângă ei
7
şi neau spus: „ P o r n e s c mpotriva noastră de pretutindeni." Eu am aşezat
[ o a m e n i ] n locurile cele mai joase, n spatele zidului, n colţuri adăpostite,
şi am aşezat poporul pe familii, [fiecare] cu săbiile lor, cu suliţele lor şi cu
8
arcurile lor. Am privit, mam ridicat şi leam spus oamenilor de vază,
comandanţilor şi celorlalţi din popor: „ S ă nu vă temeţi n faţa lor!
Amintiţivă de Dumnezeul nostru cel mare şi nfricoşător şi luptaţi pentru
fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fiicele voastre, pentru nevestele voastre şi
9
casele voastre." Şi a fost aşa: când au auzit duşmanii noştri că noi am aflat
13,35 TM are „Tobiyâh, amonitul, era lângă el şi spunea: «Să construiască ei! O
vulpe...»".
13,37 TM are n plus n continuare: „căci au săvârşit o jignire faţă de cei care zidesc. 3 8
Aşadar, am construit zidul şi tot zidul a fost reparat până la jumătatea nălţimii. Poporul
lucra cu tragere de inimă."
14.1 La lista duşmanilor TM adaugă şi „aşdodiţii". • „şi recapătă nfăţişarea": expresia
echivalentă din TM trimite la o rană care se cicatrizează.
14.2 După „Ierusalim", TM are n plus „şi săi mpiedice". • „sau adunat toţi la un loc
să meargă să dea năvală la Ierusalim": Beda citează Vulgata, care are „mulţimea
samaritenilor". Pentru el, „samaritenii", cei care năvălesc peste iudei, i simbolizează pe
eretici, schismatici, păcătoşi, avari, mânaţi de poftele pântecelui, care pun n primejdie
unitatea Bisericii (ibid., III, ad loc.).
14,4 „Puterea duşmanilor e sfărâmată": TM are „Puterea salahorilor slăbeşte". n ebr.,
cuvintele lui Iuda au ritmul tipic pentru lamentaţii.
14,6 După „neau spus", TM are n plus „de zece ori".
2 EZDRA 1415 295
planul lor şi D u m n e z e u la zădărnicit, noi toţi neam ntors la zid, fiecare la
10
munca lui. D i n ziua aceea, jumătate dintre cei care fuseseră duşi [n r o b i e ]
continuau lucrul, iar jumătatea cealaltă stăteau gata să se mpotrivească
[atacurilor]; şi suliţe, şi scuturi, şi arcuri, şi platoşe precum şi căpeteniile
[se aflau] n Spatele ntregii case a lui luda, a acelora care construiau zidul.
11
Chiar şi cei care cărau materialele purtau arme; cu o mână lucrau şi n
12
cealaltă ţineau suliţa. Zidarii aveau fiecare mijlocul ncins cu sabia şi aşa
13
ridicau construcţia, iar trâmbiţaşul [stătea] alături de ei cu trâmbiţa. Şi
leam spus oamenilor de vază, căpeteniilor şi poporului de rând: „ L u c r a r e a
este mare şi ntinsă, iar noi suntem mprăştiaţi pe zid, fiecare om departe de
14
fratele său. n locul dinspre care auziţi glasul trâmbiţei, a c o l o să vă adu-
15
naţi lângă noi şi D u m n e z e u l nostru va lupta pentru n o i . " N o i continuam
lucrul şi jumătate din ei ţineau n mână suliţele de la mijitul z o r i l o r până la
16
ieşitul stelelor. La v r e m e a aceea am spus poporului: „ R ă m â n e ţ i peste
17
noapte n Ierusalim, iar noaptea să vă fie v e g h e de strajă şi ziua lucru." Şi
eram [ a c o l o ] , eu şi oamenii de v e g h e n spatele meu, şi nici unul dintre noi
nu sa dezbrăcat de haine.
1
15 Şi mare a fost strigătul poporului şi al femeilor lor mpotriva fraţilor
lor i u d e i . 2 U n i i dintre ei spuneau: „ C u fiii noştri şi cu fiicele noastre suntem
3
mulţi. V r e m să luăm grâne, să mâncăm şi să trăim." A l ţ spuneau:
„ O g o a r e l e noastre şi v i i l e şi casele noastre să le punem z ă l o g [ c a să] luăm
4
grâne şi să m â n c ă m . " Şi alţii iarăşi spuneau: „ A m luat cu mprumut bani
pentru darea către rege [şi am pus z ă l o g ] o g o a r e l e noastre, v i i l e noastre şi
5
casele noastre. Şi acum, carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, fiii
14,10 „cei care fuseseră duşi [n robie]", litt, „cei scuturaţi afară": gr. εκτινάσσω, litt, „a
scutura afară, a alunga" traduce un omograf al ebr. na'ar, „slujitor". La fel şi la 15,15.
• „stăteau gata să se mpotrivească... precum şi căpeteniile": TM are „[erau nzestraţi]
cu suliţe... Iar căpeteniile [stăteau]".
14,12 „alături de ei": TM are „alături de mine". • „cu trâmbiţa", litt, „cu cornul" (ca
n T M ) .
14.16 „Rămâneţi... lucru": TM are „Fiecare cu slujitorul său să rămână..., iar noaptea,
ei să fie pentru noi strajă, şi ziua muncă".
14.17 T M are: „Nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei şi nici cei de pază din spatele
meu, nimeni dintre noi nu sa dezbrăcat de haine, fiecare cu arma sa..." (ultimul cuvânt
e neclar).
15.4 „şi casele noastre": nu apare n T M .
15.5 „ale oamenilor de vază": TM are „ale altora".
296 2 EZDRA 15
noştri ca şi fiii lor. Şi, iată, noi i silim pe fiii noştri şi pe fiicele noastre să
fie robi şi unele dintre fiicele noastre au şi ajuns roabe, mâinile noastre nu
au tărie, iar o g o a r e l e noastre şi v i i l e noastre sunt ale oamenilor de v a z ă . "
6 7
Eu mam ntristat foarte când am auzit strigătul lor şi vorbele acestea. Am
chibzuit n inima mea şi mam războit cu oamenii de vază şi cu căpeteniile
şi leam spus: „ [ S e c u v i n e ] să1 urmărească omul pentru datorii pe fratele
8
său? V o i l urmăriţi." Şi am strâns o adunare mare mpotriva lor şi leam
spus: „ N o i iam răscumpărat de bunăvoie pe fraţii noştri iudei care fuseseră
vânduţi neamurilor păgâne, iar v o i i vindeţi pe fraţii v o ş t r i ? " Ei au tăcut şi
nau găsit nici un cuvânt [ d e z i s ] . 9 Eu leam spus: „ L u c r u l pe care l faceţi
nu este bun. Nu aşa, [ c i ] n frica Dumnezeului nostru să vă ţineţi departe de
10
ocara neamurilor, duşmanii noştri. Iar fraţii mei, cei apropiaţi m i e şi eu
nsumi leam dat bani şi grâne. Să ncetăm, dar, să le mai cerem napoi
11
datoria. Daţile napoi chiar astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele. n
12
schimbul banilor, daţile grâne, vin şi untdelemn." Ei au spus: „ V o m da
napoi şi nu v o m mai cere [ n i m i c ] de la ei; v o m face aşa cum spui tu." Eu
am chemat preoţii şi iam pus [pe o a m e n i ] să jure [n faţa l o r ] că [şi v o r
13
ţine] cuvântul. M i a m scuturat veşmântul şi am spus: „ A ş a să1 scuture
D u m n e z e u afară din casa lui şi din câştigul muncii lui pe orice om care nu
va ţine cuvântul acesta şi să rămână scuturat de tot şi g o l . " Şi ntreaga
adunare a spus: „ A m i n " şi Lau lăudat pe Domnul. Iar poporul a mplinit
cuvântul acesta.
14
D i n ziua când mi sa poruncit să fiu conducătorul celor din luda, din
al douăzecilea an al [ d o m n i e i ] lui Arthasastha până n al treizeci şi doilea
an, [timp d e ] doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei nu am mâncat [hrană]
15
luată cu sila de la e i . naintea mea i mpovărau şi luau de la ei ultimul
ban, patruzeci de didrahme, n pâini şi vin, [hrană] luată cu sila mai nainte;
şi cei ce fuseseră duşi [n r o b i e ] aveau putere asupra poporului, dar eu nu
15,8 „de bunăvoie'': TM are „atât cât am putut". • După „vindeţi pe fraţii voştri", TM
are n plus „ca să ne fie vânduţi".
15.13 Gestul lui Neemia se aseamănă cu gesturile profetice.
15.14 „[hrană] luată cu sila", litt, „violenţă": TM are „pâinea guvernatorului" (la fel şi la
v. 18). Guvernatorul avea dreptul săşi reţină pentru nevoile proprii o parte din impozite,
ceea ce putea duce la o mare sporire a acestora.
15.15 Sensul general al acestui verset este clar, dar construcţia frazei nu respectă ntot-
deauna normele gramaticale. Pentru expresia „cei ce fuseseră duşi [n robie]", TM are
„slugi", vezi nota la 14,10.
2 EZDRA 1516
1
am făcut aşa din pricina fricii de D u m n e z e u . Cât sa construit zidul, eu nu
mam purtat ca un stăpân, nu miam dobândit vreun o g o r , şi toţi cei care se
17
strânseseră laolaltă [se aflau] a c o l o , la lucru. Şi [au fost] la masa mea
iudei, o sută cincizeci de oameni, şi, dintre locuitorii din jurul nostru, cei care
18
au venit la noi. Şi aveam n fiecare zi un viţel şi şase oi alese şi un ied şi,
o dată la zece zile, vin din belşug pentru toţi. Şi totuşi, nu am cerut pâine luată
19
cu sila fiindcă [ e r a ] robie grea pentru poporul acesta. Aminteşteţi de mine,
D u m n e z e u l e , spre bine cu toate câte leam făcut pentru poporul acesta!
1
16 Şi a fost aşa: Sanaballat, T o b i a , Gesam, arabul, şi ceilalţi duşmani ai
noştri au auzit că noi am construit zidul şi nu am lăsat nici o spărtură n el.
Până n clipa aceea nu aşezasem ncă uşile n p o r ţ i . 2 Sanaballat şi Gesam au
trimis la mine z i c â n d : „ H a i să ne ntâlnim ntrun loc anume, n satele din
3
câmpia O n o . " Iar ei plănuiau sămi facă rău. Eu am trimis la ei soli care au
spus: „ E u fac lucrare mare şi nu pot veni ca nu cumva să se oprească lucrul.
4
De ndată ce1 termin, v i n la v o i . " Şi iarăşi miau trimis acelaşi cuvânt, şi
eu leam răspuns la f e l . 5 Sanaballat la trimis la mine pe slujitorul său cu o
6
scrisoare deschisă n mână. n ea era scris: „ S a auzit printre neamuri că tu
şi iudeu plănuiţi să vă răsculaţi; de aceea construieşti tu zidul şi tu v e i
ajunge r e g e l e l o r . 7 Şi pe lângă acestea, ai pus profeţi n sprijinul tău, ca să
te aşezi n Ierusalim ca rege peste Iuda. Şi acum, cuvintele acestea v o r fi
8
vestite regelui. Şi acum, v i n o să ne sfătuim mpreună." Eu iam trimis [un
s o l ] z i c â n d : „ N u sa ntâmplat aşa ca n vorbele pe care le spui tu fiindcă tu
9
le scorneşti din inima ta." C ă c i toţi [căutau să] ne nspăimânte spunând:
15,16 TM are: „Şi la lucrarea zidului mam străduit şi nu miam cumpărat nici un ogor şi
toţi slujitorii mei erau adunaţi aici la lucru."
15,18 „un ied": TM are „păsări", •„pentru toţi": TM are „tot vinul".
16.2 „n satele din câmpia...": TM are „Ia KephrTm, n valea...".
16.3 „ca nu cumva...": TM are: „De ce să se oprească lucrul când laş părăsi ca să cobor
la voi?"
16.4 „Şi iarăşi...": TM are „De patru ori...".
16.5 TM are „Şi a cincea oară... ".
g
16.6 După „printre neamuri", TM are n plus „şi Ga mu spune şi el" e vorba de
„Gesam ( T M Geem), arabul" de la 12,19.
16.7 „Şi pe lângă... Iuda": TM are: „ A i pus şi profeţi ca să proclame despre tine n
Ierusalim şi să zică: «Este rege n Iuda!»"
16,9 „Iar acum eu miam ntărit braţele": TM are „Şi acum ntăreştemi mâinile!" ca o
scurtă rugăciune.
298 2 EZDRA 1617
5
„ B r a ţ e l e lor v o r fi prea slabe pentru lucrarea aceasta şi ea nu se va face.* Iar
acum eu miam ntărit braţele.
10
M a m dus acasă la S e m e i , fiul lui Dalaia, fiul lui M e e t a b e l , şi el stătea
ncuiat şi mia spus: „ S ă ne adunăm n Casa lui Dumnezeu, n mijlocul ei, şi
11
să z ă v o r â m uşile, fiindcă la noapte v o r veni să te ucidă." Eu am spus:
12
„ C i n e este omul care intră n Casă şi rămâne n v i a ţ ă ? " Şi, iată, am nţeles
că D u m n e z e u nu la trimis pe el, căci profeţia [era doar] o vorbă m p o t r i v a
13
mea, iar T o b i a şi Sanaballat plătiseră o mulţime de oameni mpotriva mea
ca sămi fie frică, să fac aşa şi să greşesc, să dobândesc nume rău printre ei,
14
ca să mă ocărască. Aminteşteţi, D u m n e z e u l e , de T o b i a şi Sanaballat
după faptele acestea ale lor şi de profetul N o a d i a şi de ceilalţi profeţi care
tot căutau să mă nspăimânte."
15
Zidul sa terminat n [ z i u a ] a douăzeci şi cincea a [lunii] Elul, n
16
cincizeci şi două de z i l e . Şi a fost aşa: când au auzit toţi duşmanii noştri,
sau speriat toate neamurile păgâne din jurul nostru şi mare spaimă sa lăsat
peste ochii lor, şi ei au nţeles că D u m n e z e u l nostru a făcut să se ispră-
17
vească această lucrare. n z i l e l e acelea, mulţi oameni de vază din luda au
18
trimis scrisori lui T o b i a şi au primit scrisori de la T o b i a . C ă c i mulţi din
Iuda se legaseră faţă de el cu jurământ, fiindcă era ginerele lui Sechenias,
fiul lui Erae, şi loanan, fiul lui, o luase de nevastă pe fiica lui M e s u l a m , fiul
19
lui Barachia. Şi mi spuneau m i e vorbele lui şi duceau la el v o r b e l e m e l e ,
iar T o b i a mia trimis scrisori să mă nspăimânte.
1
17 Şi a fost aşa: după ce sa construit zidul şi am ridicat uşile, au fost
2
rânduiţi portarii, cântăreţii şi leviţii. n Ierusalim iam mputernicit pe
16.10 n TM primeşte forma de oracol, fiind pus n versuri. Templul putea oferi loc de
azil: cei care se apropiau de altarul din curte deveneau inviolabili. Dar Semei (ebr.
fmă'yăh) l sfătuieşte să intre n interiorul sanctuarului, unde nu aveau voie să intre
decât preoţii.
16.11 n TM şi n unele mss. greceşti, pe care Rahlfs nu le urmează, cuvântul lui Neemia
ncepe: „ V a fugi unul ca mine sau ce fel de om ca mine va intra..."
13
16,1213 „plătiseră": TM are: „l plătiseră, ca el să fie cumpărat, iar eu să mă nspăi-
mânt şi să fac aşa..
16,14 Numele Noadia nu este menţionat decât aici n Biblie. n TM el aparţine unei
profetese, nu unui profet.
16,19 „mi spuneau mie vorbele lui": TM are „l vorbeau chiar de bine n faţa mea".
17,2 „fortăreţei": n L X X βιρα transcrie ebr. brăh.
2 EZDRA 17 299
Anania, fratele meu, şi pe Anania, căpetenia fortareţei, fiindcă era un om

3
cinstit şi avea frica lui D u m n e z e u mai mult decât mulţi [alţii], şi leam
spus: „ P o r ţ i l e Ierusalimului să nu se deschidă decât o dată cu [răsăritul]
soarelui şi, pe când ncă mai stau de v e g h e [ p a z n i c i i ] , uşile să fie nchise şi
zăvorâte. Punei de strajă pe locuitorii Ierusalimului, fiecare om la straja sa
şi fiecare om n faţa casei sale."
4
Cetatea [ e r a ] ntinsă şi mare, dar poporul din ea, puţin la număr, şi nu
5
se construiseră case. Dumnezeu mia dat gândul săi adun pe oamenii de
vază, căpeteniile şi poporul după cetele cu care veniseră. Şi am găsit
registrul cetelor care veniseră la nceput şi am găsit scris n el următoarele:
6
„ A c e ş t i a sunt fiii ţării care au plecat din robia surghiunului n care i
dusese N a b u c o d o n o s o r , r e g e l e Babilonului, şi sau ntors la Ierusalim şi n
7
luda, fiecare n oraşul său. Cu Z o r o b a b e l , Iisus şi N e e m i a [au v e n i t ]
A z a r i a , D a e m i a , N a e m a n i , M a r d o c h a i , Balsan, Maspharath, Ezdra, B a g o i ,
8
N a u m , Baana, Masphar. Bărbaţi din poporul lui Israel: fiii lui P h o r o s ,
9
două mii o sută şaptezeci şi d o i ; fiii lui Saphatia, trei sute şaptezeci şi doi;
10
fiii lui Era, şase sute c i n c i z e c i şi d o i ; 1 1 fiii lui Phaatmoab prin fiii lui Iisus
12
şi Ioab, două mii opt sute optsprezece; fiii lui A i l a m , o m i e două sute
13 14
cincizeci şi patru; fiii lui Zathua, opt sute patruzeci şi cinci; fiii lui
15 16
Zacchu, şapte sute şaizeci; fiii lui Bănui, şase sute patruzeci şi opt; fiii
17
lui B e b i , şase sute douăzeci şi opt; fiii lui A s g a d , două mii trei sute
18 19
douăzeci şi doi; fiii lui A d e n i c a m , şase sute şaizeci şi şapte; fiii lui
20
B a g o i , două mii şaizeci şi ş a p t e ; fiii lui Edin, şase sute cincizeci şi cinci;
21
fiii lui A t e r , prin Ezechia, nouăzeci şi o p t ; 2 2 fiii lui Esam, trei sute două-
23 24
zeci şi o p t ; fiii lui Besi, trei sute douăzeci şi patru; fiii lui A r i p h , o sută
25 26
doisprezece; fiii din Gabaon, nouăzeci şi cinci; fiii din B e t l e e m , o sută
27
douăzeci şi trei, fiii din N e t o p h a , cincizeci şi şase; fiii din Anathoth, o
28 2 9
sută douăzeci şi o p t ; bărbaţii din Bethasmoth, patruzeci şi d o i ; bărbaţii
30
din Cariathiarim, Caphira şi Beroth, şapte sute patruzeci şi trei; bărbaţii
31
din A r a m a şi Gabaa, şase sute douăzeci şi unu; bărbaţii din Machemas, o
32
sută douăzeci şi doi; bărbaţii din Betel şi A i a , o suă douăzeci şi trei;
17,5 TM are n plus „pentru ai nscrie după spiţe".

17,671 Acest lung pasaj reia, de multe ori n exact aceiaşi termeni, lista de la 2,170. Cu
toate că grafia numelor proprii prezintă multe deosebiri de detaliu şi cifrele nu se repetă
ntocmai, cele două texte au n mod cert aceeaşi origine.
17,2627 T M are „oamenii din Baythlehem şi Netopha: o sută optzeci şi opt", •„fiii
din": TM are „oamenii din",
300 2 E Z D R A 17
33 34
bărbaţii din Nabiaar, cincizeci şi d o i ; bărbaţii din Elamaar, o m i e
35 36
două sute cincizeci şi patru; fiii din Eram, trei sute douăzeci; fiii din
lerihon, trei sute patruzeci şi c i n c i ; 3 7 fiii din L o d , A d i d şi O n o , şapte sute
38 39
douăzeci şi unu; fiii din Sanaa, trei mii nouă sute treizeci. Preoţii: fiii
40
lui Iodae ţinând de casa lui lisus, nouă sute şaptezeci şi trei; fiii lui
41
Emmer, o m i e c i n c i z e c i şi d o i ; fiii lui Phassur, o m i e două sute patruzeci
42
şi ş a p t e ; fiii lui Eram, o m i e şaptesprezece.
43
L e v i ţ i i : fiii lui lisus şi C a d m i e l ţinând de fiii lui Oduia, şaptezeci şi
44 45
patru. Cântăreţii: fiii lui Asaph, o sută patruzeci şi opt. Portarii: fiii lui
Salum, fiii lui Ater, fiii lui T e l m o n , fiii lui A c u b , fiii lui Atita, fiii lui Sabi, o
sută treizeci şi opt.
46 47
Slujitorii [ C a s e i ] : fiii lui Sea, fiii lui Asipha, fiii lui Tabaoth, fiii lui
48
Kiras, fiii lui Suia, fiii lui Phadon, fiii lui Labana, fiii lui A g a b a , fiii lui
49 50
Salami, fiii lui A n a n , fiii lui Gadel, fiii lui Gaar, fiii luj Raaia, fiii lui
51 52
Rason, fiii lui N e c o d a , fiii lui G e z a m , fiii lui O z i , fiii lui P h e s e , fiii lui
53
Besi, fiii lui M e i n o m , fiii lui N e p h o s a s i m , fiii lui Bacbuc, fiii lui Achipha,
54 55
fiii lui Arur, fiii lui Basaloth, fiii lui M e i d a , fiii lui Adasan, fiii lui
56 57
Barcus, fiii lui Sisara, fiii lui T h e m a , fiii lui Nisia, fiii lui Atipha. Fiii
58
robilor lui S o l o m o n : fiii lui Şuti, fiii lui Sapharath, fiii lui P h e r i d a , fiii lui
59
leale, fiii lui D o r c o n , fiii lui Gadel, fiii lui Saphatia, fiii lui Etel, fiii lui
60
Phacharath, fiii lui Sabaim, fiii lui E m i m . Slujitorii [ C a s e i ] şi fiii robilor
lui S o l o m o n , cu toţii, trei sute nouăzeci şi d o i . "
61
Au plecat şi următorii din T h e l m e l e t h , Aresa, Charub, Eron, Iemer,
dar nu au putut arăta casele părinţilor lor şi seminţia lor că se trag din Israel:
62
fiii lui Dalaia, fiii lui T o b i a , fiii lui N e c o d a , şase sute patruzeci şi doi.
63
Iar dintre preoţi: fiii lui Ebia, fiii lui A c o s , fiii lui B e r z e l l i , fiindcă luase
64
neveste dintre fiicele lui B e r z e l l i din Galaad şi purta numele lor. Toţi
aceştia şiau căutat nscrierea [n registrul] celor care veniseră mpreună,
65
dar nu au fost găsiţi şi au fost ndepărtaţi de la preoţie, iar Athersatha lea
poruncit să nu mănânce din hrana cea mai sfântă până nu se va ridica un
preot cu Luminătoarele.
66
ntreaga adunare număra cu totul patruzeci şi două de mii trei sute
67
şaizeci, fără ai pune la socoteală pe sclavii şi slujnicele lor, n număr de
17,33 „Nabiaar": TM are „alt Ifbhd".

17.64 „[n registrul] celor care veniseră mpreună": TM are „n registrul de genealogii".
17.65 „Luminătoarele": cf. nota 2,63.
2 EZDRA 1718 301
şapte mü trei sute treizeci şi şapte. [Erau] cântăreţi şi cântăreţe două sute
68
patruzeci şi cinci; cai şapte sute treizeci şi şase, catâri două sute
69
patruzeci şi cinci, cămile patru sute treizeci şi cinci, măgari şase mü
şapte sute douăzeci.
70
O parte dintre căpeteniile familiilor iau dat lui N e e m i a pentru lucrare,
pentru vistierie, o m i e de [ m o n e d e ] de aur, cincizeci de cupe şi treizeci
71
de veşminte preoţeşti. U n e l e căpetenii ale familiilor au dat pentru vis-
tieria lucrării douăzeci de mü de [ m o n e d e ] de aur şi două mü două sute de
72
mine de argint. Ceilalţi din popor au dat douăzeci de mii de [ m o n e d e ] de
aur, două mü două sute de mine de argint şi şaizeci şi şapte de veşminte
preoţeşti.
73
Preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, o parte din popor, slujitorii [ C a s e i ]
şi ntregul Israel sau aşezat n oraşele lor.
A sosit luna a şaptea şi fiii lui Israel [se aşezaseră] n oraşele lor.
1
18 Şi sa adunat tot poporul, ca un singur o m , n piaţa din faţa Porţii
A p e i . Şi iau spus lui Ezdra, scribul, să scoată cartea L e g i i lui M o i s e pe care
2
D o m n u l ia poruncito lui Israel. Şi n ziua ntâi a lunü a şaptea, Ezdra,
preotul, a adus L e g e a naintea adunării, n faţa bărbaţilor, şi a femeilor, şi
3
a tuturor celor care puteau nţelege auzindo; şi a citit din ea de la răsă-
ritul soarelui până la miezul zilei naintea bărbaţilor, şi a femeilor, şi a celor
care putea nţelege, şi urechile ntregului popor [erau aţintite] spre cartea
4
Legii. Ezdra, scribul, stătea n picioare pe un podium de lemn şi lângă el
stăteau Mattathia, Samaia, Anania, Uriaş, Elkia şi Maasaia n dreapta, iar n
stânga, Phadaias, M i s a e l , M e l c h i a , Osam, Asabdana, Zaharia şi M o s o l l a m .
17,68 n TM nu apar „caii" şi „catârii". De aceea versetele sunt decalate de aici până la
sfârşitul capitolului cu o unitate.
17,7071 n T M , v. 69: „O parte din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Guver-
natorul a dat, pentru vistierie... şi cinci sute treizeci de veşminte..." • „veşminte"
cf. nota la 2,69. • Este greu de nţeles de ce textul Septuagintei menţionează de două ori
pe căpeteniile familiilor. TM distinge aici ntre guvernator (v. 70) şi capii de familie
(v. 71). • „[monede] de aur": TM are „drahme". La fel şi la v. următor.
18,1 „Poarta Apei": TM are „Poarta Apelor". • „cartea Legii lui Moise" ar putea fi
Pentateuhul, ntro formă apropiată de cea pe care o avem astăzi.
18.3 După „a citit", TM are n plus „din carte, n piaţa din faţa Porţii Apelor".
18.4 După „podium de lemn", TM are n plus „făcut pentru această mprejurare".
302 2 EZDRA 18
5
Ezdra a deschis cartea n văzul ntregului popor, fiindcă el era n picioare,
6
mai sus decât poporul, şi, când a deschiso, ntregul popor sa ridicat. Şi
la binecuvântat Ezdra pe Domnul Dumnezeul cel mare, şi ntregul popor a
răspuns zicând: „ A m i n " cu braţele ridicate, şi sau aplecat, şi sau aruncat
7
Cu faţa la pământ naintea Domnului. Iisus, Banaias şi Sarabia ajutau
poporul să nţeleagă L e g e a , şi poporul a rămas pe l o c . 8 Şi au citit din cartea
L e g i i lui Dumnezeu şi Ezdra i nvăţa şi i lămurea n cunoaşterea Domnului,
9
şi poporul a nţeles ce se c i t e a . N e e m i a şi Ezdra, preotul şi scribul, şi leviţii
care tâlcuiau poporului au spus ntregului p o p o r : „ A c e a s t a este zi sfântă
pentru Domnul Dumnezeul nostru: nu jeliţi şi nu p l â n g e ţ i ! " Căci tot poporul
10
plângea când a auzit cuvintele L e g i i . Şi lea spus lor: „ M e r g e ţ i , mâncaţi
mâncăruri grase şi beţi [băuturi] dulci şi trimiteţi porţii şi celor care nu au,
fiindcă sfântă este ziua aceasta pentru Domnul nostru. Şi nu fiţi abătuţi,
11
fiindcă El este tăria voastră." Şi leviţii au liniştit tot poporul spunând:
12
„ L i n i ş t e , căci ziua este sfântă, şi nu fiţi abătuţi!" Şi tot poporul a plecat să
mănânce şi să bea, să trimită porţii şi să aibă mare bucurie fiindcă nţele
seseră cuvintele care le fuseseră citite.
13
A doua zi, căpeteniile familiilor din ntregul popor, preoţii şi leviţii
14
sau adunat la Ezdra, scribul, să cerceteze toate cuvintele L e g i i . Şi au
găsit scris n L e g e a pe care D o m n u l ia poruncito lui M o i s e că, n timpul
15
sărbătorii din luna a şaptea, fiü lui Israel trebuie să locuiască n corturi şi
18,58 Descriere a ceea ce avea să fie slujba de la sinagogă. Spre deosebire de Templu,
unde centrală era aducerea de jertfe, aici primează citirea şi comentarea cuvântului lui
Dumnezeu, precum şi formulele liturgice la care răspund toţi cei de faţă.
18.6 „Amin": TM are „Amin! Amin!".
18.7 Pe lângă cele trei nume de comentatori, n TM mai sunt alte zece, apoi expresia „şi
leviţii". Comentatorii sunt de acord să aplice determinarea „leviţii" celor desemnaţi pe
nume.
18.8 TM are: „Se citea n carte, n Legea lui Dumnezeu, desluşit şi se lămurea nţelesul, şi
astfel oamenii nţelegeau cele citite."
18.9 „Neemia": TM adaugă „guvernatorul".
18.10 „celor care nu au": TM are n plus „nimic gătit". • „El este tăria voastră": TM are
„bucuria Domnului este tăria voastră".
18.14 „Corturi", gr. αχηνοχ, traduce ebr. sukkăth, „colibe, corturi". Ε vorba, evident, de
„sărbătoarea corturilor/colibelor" (cf. Lev. 23,3336.3943).
18.15 „să sune din trâmbiţe": TM are „să dea de ştire şi să vestească". • „Ezdra a spus":
nu apare n T M , unde proclamaţia e atribuită crainicilor. • „chiparos": TM are litt.
„arbore de ulei", interpretat n diverse feluri. • Interpretareaexhortaţie a lui Beda: „Să
2 EZDRA 1819 303
să sune din trâmbiţe n toate cetăţile lor şi n Ierusalim. Ezdra a spus:

„ D u c e ţ i v ă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de chiparos, ramuri
de mirt, ramuri de palmier şi ramuri de copaci stufoşi ca să facem corturi
16
după cum e scris." Şi a ieşit poporul şi au adus [ramuri] şi şiau făcut
corturi, unu pe [acoperişul] casei, [alţii] n curţile lor, n curţile Casei lui
17
D u m n e z e u şi n pieţele din cetate până la Poarta lui Efraim. ntreaga
adunare, [toţi] cei care se ntorseseră din robie, au făcut corturi şi sau
aşezat n corturi. Fiu lui Israel nu mai făcuseră aşa din zilele lui iisus, fiul
18
lui N a v e , şi până n ziua aceea. Şi a fost bucurie mare. [S]a citit din
cartea L e g i i lui D u m n e z e u zi după zi, din prima zi până n ziua din
urmă; şi au ţinut şapte z i l e sărbătoare, şi n ziua a opta, ncheierea, după
cum era hotărât.
19Mn ziua a douăzeci şi patra a acelei luni, fiu lui Israel sau adunat să
postească [mbrăcaţi] n s a c . 2 Fiii lui Israel sau ţinut departe de orice străin
3
şi au stat şi şiau mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile părinţilor lor. Au
rămas pe locul lor şi sa citit din cartea L e g i i Domnului Dumnezeului lor, şi
ieşim şi noi din stadiul acesta al gândurilor generale spre nălţimea, la care ar trebui să
medităm mai des, a Sfintelor Scripturi; şi să aducem pentru noi, de acolo, ca ramuri de
măslin, roadele milosteniei cu care, renviorândui pe săraci, să ne acoperim şi pe noi de
arşiţa ispitelor pătimaşe; şi ramurile acelui copac preafrumos, pe care iudeii l numesc
cedru, sunt, desigur, roadele iubirii carei cea mai frumoasă şi mai preţioasă dintre toate
virtuţile; şi Domnul nostru pe lemnul crucii sa urcat pentru mântuirea noastră. Patimile
Lui să le imităm şi noi pe cât ne este cu putinţă şi, fără ndoială, să ne apărăm cu ramu-
rile acestui copac preafrumos. Să aducem şi ramuri de mirt prin mortificarea poftelor şi a
tuturor patimilor, ntrucât şi regii magi, aducândui mirt Domnului n dar au arătat n
mod figurat (typice) că cei care aparţin lui lisus Hristos trebuie săşi răstignească trupul
(carnea) cu toate viciile şi poftele; de asemenea, oricine aduce ramuri de mirt, ca săşi
facă umbrar, poate spune: « N o i suntem buna mireasmă a Iui Hristos n tot locul»
(2Cor. 2,15). Să aducem şi ramuri de palmier care mpodobeşte mâna nvingătoare,
pentru ca să avem o minte care să nvingă mereu gâtlejul, mânia, lăcomia şi celelalte
pofte" (ibid., III, adloc).
18.16 „n pieţele... Efraim": TM are „n piaţa Porţii Apelor şi n piaţa Porţii lui Efraim".
18.17 „nu mai făcuseră aşa...". Totuşi, la 3,4 se spune că au ţinut sărbătoarea corturilor;
de aceea unii consideră că nar fi vorba de lisus Nave, urmaşul lui Moise, ci de preotul
lisus citat la 3,2. Cel mai probabil e vorba de o hiperbolă.
19,1 La sfârşit, TM are n plus „acoperiţi cu ţărână".
19,3 După „sa citit", TM adaugă „un sfert din zi", Şi n privinţa mărturisirii se specifică
durata: „un alt sfert".
304 2 EZDRA 19
nu conteneau să mărturisească Domnului şi să se nchine Domnului

4
Dumnezeului l o r . Iisus şi fiü lui C a d m i e l , Sachania fiul lui Sarabia [ ş i ] fiü
lui Chanani au stat pe treptele leviţilor şi au strigat cu glas mare către
5
D o m n u l Dumnezeul lor. L e v i ţ i i Iisus şi C a d m i e l au spus: „Sculaţivă,
binecuvântaţi pe D o m n u l Dumnezeul vostru din veac şi pânăn v e a c ! Şi v o r
binecuvânta numele slavei T a l e şi1 v o r nălţa cu toată binecuvântarea şi
6
lauda." Iar Ezdra a spus: „ T u singur eşti D o m n u l . Tu singur ai făcut cerul,
şi cerul cerului, şi ntreaga lor alcătuire, şi pământul, şi toate câte sunt pe el,
şi mările, şi toate câte sunt n ele, Tu le dai viaţă la toate şi Ţ i e Ţi se nchină
7
ostile cerurilor. Tu eşti D o m n u l D u m n e z e u . Tu lai ales pe A v r a m şi lai
8
scos din ţara caldeenilor şi iai pus lui numele A v r a a m . Şi ai aflat inima lui
credincioasă naintea Ta şi ai făcut cu el legământ săi dai lui şi urmaşilor
lui ţinutul canaanenilor, al cheteilor, al amoreilor, al fereziţilor, al iebuseilor
9
şi al gergeseilor. Şi Ţiai ţinut cuvântul, fiindcă Tu [eşti] drept. Ai văzut
umilirea părinţilor noştri n Egipt şi ai auzit strigătul lor la M a r e a R o ş i e .
10
Şi ai săvârşit semne mpotriva Egiptului, mpotriva lui Faraon şi a tuturor
slujitorilor lui şi mpotriva ntregului popor din ţara lui fiindcă ştiai că sau
11
semeţit faţă de ai noştri şi Ţiai făcut un nume ca şi n ziua aceasta. Ai
sfâşiat marea n faţa lor, şi ei au trecut pe uscat prin mijlocul mării, iar pe
cei porniţi n urmărirea lor iai aruncat n adânc ca pe o piatră ntro apă
12
răscolită. lai ndrumat ziua n stâlp de nor şi noaptea n stâlp de foc să le
13
luminezi lor calea pe care să meargă. Teai coborât pe muntele Sinai şi ai
grăit cu ei din cer şi leai dat hotărâri drepte şi legi adevărate, porunci şi
14
rânduieli bune. Leai arătat sabatul Tău cel sfânt şi leai dat poruncile,
15
rânduielile şi legea, prin M o i s e , slujitorul T ă u . Leai dat pâine din cer
când au dus lipsă de hrană şi pentru setea lor ai scos apă din stâncă. Şi leai
spus să intre să moştenească ţara peste care Ţiai ntins mâna ca să leo dai.
16
nsă ei şi părinţii noştri sau semeţit, şiau ntărit grumazul şi nu au
17
ascultat de poruncile T a l e . Nu sau nvoit să asculte şi nu şiau amintit de
19.5 n T M , pe lângă cei doi leviţi, mai sunt amintiţi ncă şase. • Liturgia penitenţială
cuprindea de obicei o lamentaţie cântată. Textul 5b37 este n versuri n T M .
19.6 „Iar Ezdra a spus": nu apare n T M , rugăciunea fiind pusă n continuare n gura
leviţilor. Ε un psalm plin de aluzii biblice şi are elemente comune cu Sirach 36,117. •
„alcătuire": TM are „oştire".
19.7 „din ţara caldeenilor": TM are „din Urul caldeilor".
19.9 „Marea Roşie": TM are „Marea de trestii".
19.10 „semne mpotriva Egiptului": TM are „semne şi minuni".
2 EZDRA 19 305
minunile pe care leai făcut cu ei, ci şiau ntărit grumazul şi şiau pus
căpetenie ca să se ntoarcă la robia lor din Egipt. Iar Tu [eşti] D u m n e z e u
milostiv şi ndurător, ndelungrăbdător şi plin de milă şi nu iai părăsit.
18
Ei nsă şiau făcut şi un viţel turnat şi au spus: « l a t ă zeii care neau scos
19
pe noi din E g i p t ! » Şi Ţiau adus mare pricină de mânie. Tu nsă, n
ndurările T a l e c e l e multe, nu iai părăsit n pustiu. Nu ai abătut de la ei
stâlpul de nor [ c a r e ] le ndruma calea ziua, nici stâlpul de foc [ c a r e ] le
20
lumina noaptea calea pe care aveau să meargă. Şi leai dat duhul T ă u cel
bun ca să nţeleagă, nu leai luat de la gură mana şi leai dat apă când lea
21
fost sete. Patruzeci de ani iai hrănit n pustiu şi ei nu au dus nici o lipsă.
22
H a i n e l e nu li sau nvechit şi picioarele nu li sau rănit. Şi leai dat
mpărăţii şi popoare, leai făcut parte şi au moştenit ţara lui Seon, regele
23
Esebonului, şi ţara lui O g , regele B a s a n u l u i . Şi pe fiii lor iai nmulţit cât
stelele cerului şi iai dus n ţara de care leai vorbit părinţilor lor, şi ei au
24
moştenito. Şi iai nimicit n faţa lor pe locuitorii ţării canaanenilor şi iai
dat n mâinile lor pe ei, pe regii l o r şi p o p o a r e l e ţării să facă cu ei după plac.
25
Au cucerit cetăţi nalte şi au moştenit case pline de toate bunurile, fântâni
săpate n piatră, v i i şi l i v e z i de măslini şi mulţime de p o m i roditori de tot
felul. Au mâncat, sau ndestulat, sau ngrăşat şi sau desfătat ntru marea
26
Ta bunătate. Iar ei, n schimb, sau ndepărtat de T i n e , au dat la spate
L e g e a T a , iau omorât pe profeţii T ă i , care dădeau mărturie printre ei să se
27
ntoarcă la T i n e , şi ţiau adus mare pricină de m â n i e . Şi [atunci] iai dat n
mâna celor care i chinuiau, şi ei i strâmtorau; şi au strigat spre T i n e la vre-
mea strâmtorării lor, şi T u , din cerul Tău, iai auzit şi, n marea Ta ndurare,
28
leai dat izbăvitori şi iai izbăvit din mâna celor care i strâmtorau. Dar,
cum sau odihnit, au nceput iarăşi să facă ce e rău naintea T a ; şi Tu iai
părăsit n mâinile duşmanilor lor, şi aceştia au domnit asupra lor. Şi iar au
strigat spre T i n e , şi Tu iai ascultat din cer şi iai izbăvit n marea Ta
29
ndurare. Leai dat mărturie săi ntorci la L e g e a T a , şi ei nu au ascultat,
ci au păcătuit faţă de poruncile şi rânduielile T a l e , pe care, dacă omul le
19,18 „zeii": TM are „dumnezeul tău".

19,22 „leai făcut parte'': TM are n plus „ca ţinuturi de graniţă".
19,2324 „şi ei au moştenito": TM are „să o moştenească". Versetul următor ncepe:
„Fiii au intrat şi au moştenito." • „ai nimicit": T M are „ai supus".
19.25 C/Deut. 6,1012.
19.26 „sau ndepărtat de Tine": TM are n plus „şi sau răzvrătit mpotriva Ta".
19,2729 Cf. lud. 2,1023.
306 2 EZDRA 1920
mplineşte, va trăi prin ele. Şiau ntors spatele cu răzvrătire şi şiau ntărit
30
grumazul şi nu au ascultat. Şi Tu ai lăsat să treacă mulţi ani peste ei şi
leai dat mărturie ntru duhul T ă u prin profeţii T ă i . D a r ei nu au luat aminte
31
şi Tu iai dat n mâna popoarelor ţării. nsă T u , n multele T a l e ndurări,
nu iai nimicit şi nu iai părăsit, fiindcă eşti puternic, milostiv şi ndurător.
32
Iar acum, D u m n e z e u l nostru puternic, mare, tare şi nfricoşător, care
păzeşti legământul Tău şi mila T a , să nu fie puţin lucru n ochii T ă i tot
necazul care nea lovit pe noi, pe regii noştri, pe conducătorii noştri, pe
preoţii noştri, pe profeţii noştri, pe părinţii noştri şi ntregul T ă u popor, din
33
zilele regilor A s i r i e i până n ziua aceasta. Tu [ai fost] drept n toate câte
sau abătut peste noi, fiindcă Tu ai săvârşit adevărul, iar noi am păcătuit.
34
R e g i i noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri şi părinţii noştri nu au ţinut
L e g e a Ta şi nu au luat aminte la poruncile T a l e şi la mărturiile pe care leai
35
dat lor. Şi ei nu Ţiau slujit n mpărăţia Ta şi n bunătatea Ta cea multă
din care leai dat lor, şi n ţara ntinsă şi roditoare pe care ai dato naintea
36
lor, şi nu sau ndepărtat de nfăptuirile lor rele. lată, astăzi noi suntem
robi, iar ţara pe care leai dato părinţilor noştri ca să mănânce rodul ei
37
[este] a regilor cărora leai dat [să f i e ] peste noi, pentru păcatele noastre,
iar ei stăpânesc după placul lor peste noi, peste trupurile noastre şi peste
v i t e l e noastre, şi noi suntem n mare strâmtorare.
1
20 Pentru toate acestea, noi facem legământ de credinţă n scris şi toţi
conducătorii noştri, leviţii noştri şi preoţii noştri şi pun pecetea."
2
Şi n fruntea c e l o r care şiau pus pecetea [erau] N e e m i a , fiul lui
3 4
Achalia, şi S e d e k i a s , fiul lui Saraias, şi Azaria, şi I e r e m i a , Phasur, Amaria,
5 6 7
Melchia, Atus, Sebani, M a l u c h , Iram, M e r a m o t h , A b d i a , Daniel,
8 9
Ganathon, Baruch, Mesulam, Abia, Miamin, M a a z i a , B e l g a i , Samaia;
10
aceştia [erau] preoţi. Iar leviţi [ e r a u ] : lisus, fiul lui A z a n i a , Banaiu, [unul]
11
dintre fiii lui Enadad, Cadmiel şi fraţii lui, Sabania, Oduia, Calita, Pheleia,
12 13 14
Anan, M i c h a , R o o b , Esebias, Zachor, Sarabia, Sebania, Oduia, fiii
15
lui Banunai. Căpeteniile poporului [au f o s t ] : Phoros, Phaathmoab, Elam,
16 17 18
Zathuia, fiii lui Bani, A s g a d , Bebai, Edania, B a g o i , Edin, Ater,
19.31 „eşti puternic": TM are „eşti Dumnezeu".

19.32 „zilele regilor Asiriei": aluzie la căderea Samariei n 722/721 Î.H. şi la războaiele
care au urmat.
19,35 „mpărăţia Ta": TM are „stăpânirea lor".
20,2 „n fruntea celor care şiau pus pecetea": TM are „pe textele pecetluite sunt".
2 EZDRA 20 307
19 20 21
Ezekia, A z u r , Oduia, Esam, B e s i , Ariph, Anathoth, N o b a i , Magaphes,
Mesulam, E z i r , 2 2 M e s o z e b e l , Saduc, ieddua, 2 3 Phaltia, Anan, A n a i a , 2 4 Oseea,
25 26 27
Anania, A s u b , A l o e s , Phalai, S o b e c , Raum, Esabana, M a a s a i a şi Aia,
28 29
A i n a n , Enan, M a l u c h , Eram, Baana. Poporul d e rând, preoţii, leviţii,
portarii, slujitorii [ C a s e i ] şi toţi cei care se ndepărtaseră de popoarele ţării
[şi trecuseră] la L e g e a lui Dumnezeu, femeile lor, fiii lor, fiicele lor, toţi cei
30
n stare să ştie şi să nţeleagă au stăruit pe lângă fraţii lor, iau legat cu
blestem şi sau legat [şi e i ] cu blestem şi jurământ să u r m e z e L e g e a lui
D u m n e z e u care a fost dată prin M o i s e , slujitorul lui D u m n e z e u , să păzească
şi să mplinească toate poruncile Domnului nostru şi hotărârile L u i :
31
„ Ş i nu v o m da pe fiicele noastre după p o p o a r e l e ţării, nici nu v o m lua
pe fiicele lor pentru fiii noştri.
32
P o p o a r e l e ţării care aduc bunuri şi tot felul de marfă să le vândă n zi
de sabat, noi nu v o m cumpăra de la ei n sabat şi n zi sfântă.
n anul al şaptelea v o m lăsa [pământul nelucrat] şi nu v o m cere napoi
nici o datorie.
33
V o m lua asupra noastră porunca de a da o treime de didrahmă pe an
pentru slujirea Casei Dumnezeului nostru, 3 4 pentru pâinile [punerii] nainte
şi jertfa nencetată şi pentru arderea de tot nencetată de sabat, de lună nouă,
pentru sărbători şi z i l e sfinte şi pentru jertfele pentru păcat, spre a face
mpăcare pentru Israel şi pentru lucrările Casei Dumnezeului nostru."
35
Am tras la sorţi, noi, preoţii, leviţii şi poporul, pentru slujba aducerii
lemnului, cine să1 aducă n Casa Dumnezeului nostru, după casele familii-
lor noastre, la vremea hotărâtă, an de an, ca să1 ardem pe altarul Domnului
Dumnezeului nostru, aşa cum este scris n L e g e ,
36
şi ca să aducă primele roade ale pământului nostru şi primele roade
37
ale fiecărui p o m , an de an, n Casa Domnului, şi pe ntâiinăscuţi dintre
fiii noştri şi din vitele noastre, aşa cum este scris n L e g e , şi să aducă n
tâiinăscuţi din c i r e z i l e noastre şi din turmele noastre n Casa Dumnezeului
nostru, pentru preoţii care slujesc n Casa Dumnezeului nostru.
20,30 „au stăruit pe lângă fraţii lor": TM are „i sprijină pe fraţii lor mai de vază". •
„iau legat cu blestem şi sau legat [şi ei] cu blestem şi jurământ": TM are „sau legat cu
făgăduinţă şi jurământ", • „să păzească... hotărârile Lui": TM are „să păzească şi să
mplinească toate poruncile, judecăţile şi hotărârile lui Y H W H , Stăpânul nostru".
20.32 „[pământul nelucrat]": conjectură conform Ex. 23,1011.
20.33 „didrahmă": TM are „şekel".
308 2 EZDRA 2021
Şi v o m duce preoţilor, n vistieria Casei lui Dumnezeu, pârgă din

grânele noastre şi [ d i n ] rodul tuturor pomilor, din vin şi din untdelemn; şi
[ v o m d a ] leviţilor a z e c e a parte din [ r o a d e l e ] pământului nostru. L e v i ţ i i v o r
39
primi a z e c e a parte n toate cetăţile n care trudim; iar preotul, fiul lui
A a r o n , va fi mpreună cu levitul când levitul [primeşte] a z e c e a parte, şi
leviţii v o r aduce a z e c e a parte din a z e c e a parte n Casa Dumnezeului
40
nostru, n vistieria Casei lui D u m n e z e u . Căci fiii lui Israel şi fiii lui L e v i
v o r aduce pârga din grâne, din v i n şi din untdelemn la vistierie, iar a c o l o [se
află] vasele sfinte, preoţii care slujesc, portarii şi cântăreţii. N o i nu v o m lăsa
n părăsire Casa Dumnezeului nostru.
2 1 1 Căpeteniile poporului sau aşezat n Ierusalim, iar poporul de rând a

tras la sorţi ca un om din z e c e Să se aşeze n Ierusalim, cetatea sfântă, iar
celelalte nouă părţi [să se a ş e z e ] n c e t ă ţ i . 2 Iar poporul ia binecuvântat pe
toţi oamenii care sau aşezat de bunăvoie n Ierusalim.
3
lată care sunt conducătorii ţării care sau aşezat n Ierusalim. n cetăţile
din Iuda sa aşezat fiecare n [ l o c u l ] pe care1 stăpânea n cetăţi: Israel,
preoţii, leviţii, slujitorii [ C a s e i ] şi fiii robilor lui S o l o m o n . 4 n Ierusalim
sau aşezat o parte dintre fiii lui luda şi o parte dintre fiii lui Beniamin.
Dintre fiii lui luda: Athaia, fiul lui A z a i a , fiul lui Zaharia, fiul lui A m a r i a ,
fiul lui Saphatia, fiul lui M a l e l e l , dintre fiii lui P h a r e s . 5 Şi Maasia, fiul lui
Baruch, fiul lui Chalaza, fiul lui O z i a , fiul lui A d a i a , fiul lui lorib, fiul lui
6
T h e z i a , fiul lui Seloni. T o ţ i fiii lui Phares care sau aşezat n Ierusalim:
patru sute şaizeci şi opt de bărbaţi v i t e j i . 7 Şi aceştia sunt fiii lui B e n i a m i n :
S e l o , fiul lui M e s u l a m , fiul lui load, fiul lui Phadaia, fiul lui C o l i a , fiul lui
8
Masaia, fiul lui A i t h i e l , fiul lui lesia. Iar după el, G e b i , Seli, nouă sute
douăzeci şi opt [cu t o ţ i i ] . 9 I o e l , fiul lui Z e c h r i , era supraveghetor peste ei,
iar luda fiul lui A s a n a era al d o i l e a n c e t a t e . 1 0 Dintre preoţi: ladia, fiul lui
l o r i b , I a c h i n , 1 1 Saraia, fiul lui Elkia, fiul lui M e s u l a m , fiul lui Sadduc, fiul
lui Marioth, fiul lui A i t o b , [maimare] peste Casa lui D u m n e z e u . 1 2 Şi fraţii
lor care se ocupau de lucrările la Casă: A m a s i , fiul lui Zacharia, fiul lui
13
Phassur, fiul lui M e l c h i a , căpetenii ale familiilor: două sute patruzeci
14
şi doi. A m e s s a i , fiul lui Esdriel, şi fraţii lui, oameni vajnici n luptă,
21.12 După „Casă", TM dă cifra „opt sute douăzeci şi doi".

21.13 ncepe n TM cu „şi fraţii lor". • După „Esdriel", TM mai dă numele a trei
strămoşi.
2 EZDRA 21 309
1
o sută douăzeci şi opt, iar supraveghetor peste ei era B a d i e l . Iar dintre
1 6 1 7
leviţi: Samaia, fiul lui A s u b , fiul lui Ezri, [ ] şi Mathania, fiul lui M i c h a ,
18 19
şi O b e d , fiul lui Samui, două sute optzeci şi patru. Portarii: A c u b ,
20 21 2 2
T e l a m o n şi fraţii lor, o sută optzeci şi d o i . [ " ] Iar supraveghetorul
leviţilor [ e r a ] O z i , fiul lui Bani, fiul lui Asabia, fiul lui M i c h a . Dintre fiii Iui
Asaph, cântăreţii, [unii erau maimari] peste lucrarea Casei lui D u m n e z e u .
23 24
C ă c i aşa era porunca regelui cu privire la ei. Iar Pathaia, fiul Iui
Baseza, [stătea] la mâna regelui pentru toate treburile care priveau poporul.
25
Şi cu privire Ia satele de pe o g o a r e l e lor. [O parte] dintre fiii lui Iuda sau
2 6
aşezat n Cariatharboc, şi n l e s u , 2 7 şi n Beersabea, f 2 8 " 2 9 ] 3 0 jar satele lor
[au fost] Lachis şi o g o a r e l e Iui; şi au ridicat corturi n B e e r s a b e a , 3 1 Fiii lui
21,1536 Mai multe mss. târzii, ntre care şi o parte mai recentă a ms. S, au aici un text
mai lung decât mss. vechi care datează din sec. al IVlea şi al Vlea. Versiunea lungă a
capitolului 21 se regăseşte şi n T M . Rahlfs consideră că adaosurile la textul grec se
explică prin influenţa TM şi nu le citează decât n aparatul critic. Dăm mai jos tradu-
cerea variantei lungi a textului, aşa cum este el citat n aparatul ediţiei Rahlfs:
,, 1 5 Iar dintre leviţi: Samaia, fiul lui Asub, fiul lui Ezri, fiul lui Asabias, fiul lui Bonnai
1β
şi Sobbathaios şi Iozabad dintre conducătorii leviţilor, [maimari] peste lucrările exte-
17
rioare de la Casa lui Dumnezeu, şi Mathania, fiul lui Micha, fiul lui Zechri, fiul lui
Asaph, cel care i conducea pe iudei n lauda de la [nceputul] rugăciunii, şi Bacbakias,
18
al doilea ntre fraţii săi, şi Obed, fiul lui Samuni, fiul lui Galei, fiul lui Idithun. Toţi
19
leviţii din cetatea sfântă [erau] două sute optzeci şi patru. Portarii: Acub, Telamon şi
fraţii lor, care făceau de pază la porţi [erau] o sută optzeci şi doi. 20 Iar ceilalţi israeliţi,
preoţi şi leviţi [sau aşezat] n toate cetăţile din ludeea, fiecare n [partea] sa de moşte-
21
nire. Slujitorii [Casei] sau aşezat n Ophel, iar Sial şi Gespha [erau maimari] peste
22
slujitorii [Casei], Şi supraveghetorul leviţilor n Ierusalim [era] Ozi, fiul lui Bani, fiul
lui Asabia, fiul lui Micha, dintre fiii lui Asaph, cântăreţii, [mai mari] peste lucrările de la
23
Casa lui Dumnezeu. Căci aşa era porunca regelui cu privire la ei şi ea sa păstrat, cu
24
privire la cântece, n fiecare z i . Iar Pathaia, fiul lui Basezabeel, dintre fiü lui Zare, fiul
lui Iuda [stătea] la mâna regelui pentru toate treburile care priveau poporul. 2 5 Cu privire
la satele de pe ogoarele lor, [o parte] dintre fiü Iui Iuda sau aşezat n Cariatharboc şi n
satele Iui, n Dibon şi n satele lui, şi n Cabseel, şi n satele lui, 26 şi n lesu, n Molada,
27 28 29
n Bethphalt, n Beersabea şi n satele ei, n Sikelet, n Machna şi satele ei, n
30
Remmion, n Saraa, n Irimuth, Zanoe, Odolam şi satele lor, Lachis şi ogoarele lui, n
31
Azeca şi satele [ei]; şi au pus tabără n Beersabea până la valea Ennom. Fiü lui
32
Beniamin [sau aşezat] de la Gaba [Ia] Machamas, Αίο, Β ether şi satele lui, la Anathoth,
33 34 35
Nob, Anania, Asor, Rama, Geththim, Adod, Seboeim, Naballat, Lydda şi Ono
36
gearasim şi unele părţi ale leviţilor din Iuda [au trecut] la Beniamin."
21,2021 Lipsesc dm L X X .
310 2 EZDRA 2122
Beniamin [sau aşezat] de la G a b a [ l a ] M a c h a m a s . [ ] Şi leviţii sau

mpărţit ntre [triburile lui] Iuda şi Beniamin.
1
22 A c e ş t i a sunt preoţii şi leviţii care au plecat cu Z o r o b a b e l , fiul lui
Salathiel, şi cu lisus: Saraia, lermia, E z d r a , 1 A m a r i a , M a l u c h , 3 Sechenia.
f 4 " 6 ] 7 Ei [au fost] căpeteniile preoţilor şi fraţii lor n zilele lui lisus. 8
Iar
leviţi [au f o s t ] : lesu, Bănui, C a d m i e l , Sarabia, luda, Machania; el [ e r a ]
5
maimare peste cetele lor, iar fraţii lui [aveau n grijă] cetele de rând din
flecare z i . 1 0 Şi lisus la născut pe I o a c h i m , şi loachim la născut pe Eliasib,
şi Eliasib pe Iodae, " şi I o d a e la născut pe Ionathan, şi Ionathan la născut
12
pe ladu. n z i l e l e lui I o a c h i m , fraţii lui preoţii şi conducătorii familiilor
13
[au fost]: Maraia pentru Saraia, Anania pentru lermia, M e s u l a m pentru
14
Ezdra, loanan pentru Amaria, Ionathan pentru Maluch, Iosif pentru
15 16
Sechenia, A d n a s pentru A r e m , Elcai pentru Marioth, Zaharia pentru
A d d a i , M o s o l l a m pentru G a n a t h o n , 1 7 Z e c h r i pentru A b i a , pentru Beniamin,
18
uneori pentru Pheleti, Samue pentru Balgia, Ionathan pentru Semeia,
19
Maththanai pentru loarib, O z i pentru I d i a , 2 0 Calai pentru Sallai, A b e d
21 22
pentru A m u c , Asabias pentru Elkia, Nathanael pentru ledeiu. [Cât
despre] leviţi, [lista] căpeteniilor familiilor a fost scrisă n zilele lui Eliasib,
Ioada, loanan şi Idua. Iar [lista] preoţilor, sub domnia lui Darius, [ r e g e l e ]
23
perşilor. Fiii lui L e v i , căpetenii ale familiilor au fost trecuţi n cartea
Cronicilor până n z i l e l e lui loanan, fiul lui E l i s u b . 2 4 Căpeteniile leviţilor
[au fost]: Asabia, Sarabia, lesu, fiii lui Cadmiel şi fraţu lor alături de ei
pentru a aduce cântare şi laudă după porunca lui David, omul lui
25 26
Dumnezeu, flecare la rândul său. C â n d am adunat eu p o r t a r i i , [ e r a ] n
z i l e l e lui Ioachim, fiul lui lisus, fiul lui losedec, şi n zilele lui N e e m i a , şi
Ezdra, preotul şi scribul.
22,39 Varianta mai lungă a acestui text se traduce n felul următor:

„Sechenia, Reum, Marimoth, 4 Adaias, Gennethui, Abias, s Meimin, Maadias, Balgas,
6
Semeias, Ioiarib, Ideias, 7 Saluai, Amuc, Chelkias, Ideias. Ei [au fost] conducătorii
preoţilor şi ai fraţilor lor n zilele lui lisus. 8 Iar leviţi [au fost]: lesu, Bănui, Cadmiel,
Sarabia, Iuda, Machania; el [era] maimare peste ei, iar fraţii lui 9 Bacbakias şi Ianai [şi]
fraţii lor naintea lor [aveau n grijă] slujbele din fiecare zi."
22,46 Lipsesc din L X X .
22,8 După Machania, TM are „el şi fraţii lui, nsărcinaţi cu cântările de laudă". • „cetele":
litt, „mâinile".
22.22 „Darius, [regele] perşilor", litt. „Darius persul": Darius al IIlea (mort n 405).
22.23 „cartea Cronicilor", litt, „cartea cuvintelor/ntâmplărilor zilelor''.
2 EZDRA 22 311
7
Pentru nchinarea zidurilor Ierusalimului iau căutat pe leviţi prin
locurile lor ca săi aducă la Ierusalim să facă nchinarea şi să se veselească
cu imnuri de slavă şi cântări n sunetul chimvalelor, psalteriilor şi kinyrelor.
28
Fiii cântăreţilor sau adunat din ţinuturile din jurul Ierusalimului, din
29
sălaşe şi de pe o g o a r e ; căci cântăreţii şi ridicaseră sălaşe n Ierusalim.
30
Preoţii şi leviţii sau curăţit şi au curăţit poporul, şi pe portari, şi zidul.
31
Eu leam dus pe căpeteniile lui luda sus pe zid şi leam mpărţit n două
[grupuri] mari pentru [a a du c e ] laudă, şi [primul g r u p ] a mers spre dreapta
32
peste zidul [ P o r ţ i i ] Gunoiului. n urma lor au mers Osaia şi jumătate
33 34
dintre conducătorii lui luda şi A z a r i a s , Ezdra şi M e s u l a m , luda,
35
Beniamin, Samaia şi Iermia. Dintre fiii preoţilor, [a m e r s ] cu trâmbiţe
Zacharia, fiul lui Ionathan, fiul lui Samaia, fiul lui Mathania, fiul lui
36
M i c h a i a , fiul lui Zachur, fiul lui A s a p h , şi fraţu lui, Samaia şi O z i e l , ca să
aducă laudă cu cântările lui D a v i d , omul lui D u m n e z e u ; iar Ezdra, scribul,
37
[ e r a ] n faţa lor. La Poarta Fântânii, n faţa lor, au suit pe treptele cetăţii
lui D a v i d , pe urcuşul zidului, deasupra casei lui D a v i d , până la Poarta A p e i
38
spre răsărit. Şi pentru [a a d u c e ] laudă, al d o i l e a [ g r u p ] a plecat să iasă n
cale [ c e l o r l a l ţ i ] , şi eu n urma lor, cu jumătate din popor, pe zid, mai sus de
39
Turnul Cuptoarelor, până la zidul lat, mai sus de Poarta lui Efraim spre
Poarta V e c h e şi Poarta Peştelui, pe la turnul lui A n a n e e l , până la Poarta
40
O i l o r şi neam oprit la Poarta S t r ă j i i . Şi au stat n Casa lui D u m n e z e u c e l e
două [grupuri care aduceau] laudă, eu şi jumătate din comandanţi mpreună
41
c u mine, preoţii Eliakim, Maasias, Beniamin, Michaias, EHoenai,
42
Zacharias, A n a n i a cu trâmbiţe, şi Maasias, Semeias, Eleazar, O z i , Ioanan,
43
M e l c h i a s , A i l a m şi Ezur. Cântăreţii au fost auziţi şi număraţi. n ziua
aceea, ei au adus multe jertfe şi sau bucurat pentru că D u m n e z e u lea dat
lor mare bucurie. Sau bucurat şi nevestele lor şi copiii lor şi bucuria din
Ierusalim se auzea de la mare depărtare.
22.27 „cu imnuri de slavă": gr. θωδαθα transcrie ebr. tödhöth.

22.28 „din sălaşe": T M are „din satele nethophatiţilor", iar v. 29 Începe cu: „Din Beyth
e
haGilgal, din câmpiile de Ia Gebha' şi 'Az măweth...'"
22,30 „portari": TM are „porţi".
22,36 „cu cântările": TM are „cu instrumentele muzicale".
22.38 n T M , ncepe: „Şi al doilea cor de laudă a mers spre stânga şi eu..."
22.39 După „turnul Iui Ananeel", TM are n plus „şi la Turnul celor O Sută".
22,42 „şi număraţi": TM are „sub conducerea lui Yiz'rahyăh".
312 2 E Z D R A 2223
44
n ziua aceea au rânduit oameni maimari peste vistierii pentru
averile, pârga, zeciuielile şi toate câte le adunau a c o l o conducătorii cetă-
ţilor, părţile [cuvenite] preoţilor şi leviţilor, fiindcă Iuda se bucura de preoţii
45
şi leviţii pe care i avea. Şi au păzit străjile Dumnezeului lor şi străjile
curăţirii şi [iau rânduit] pe cântăreţi şi pe portari, cum au poruncit D a v i d şi
46
S o l o m o n , fiul său. C ă c i n z i l e l e lui D a v i d , A s a p h [a fost], de la nceput,
ntâiul ntre cântăreţi şi [ e i au cântat] imnuri şi laudă lui D u m n e z e u , 4 7 iar n
zilele lui Zorobabel şi n z i l e l e lui N e e m i a , ntregul Israel dădea partea
cuvenită n fiecare zi cântăreţilor şi portarilor şi fàceau parte sfântă leviţilor;
iar leviţii făceau parte sfântă fiilor lui A a r o n .
1
23 n ziua aceea au citit din cartea lui M o i s e n auzul poporului şi au
găsit scris n ea că ammaniţii şi moabiţii nu trebuie să intre n adunarea lui
D u m n e z e u n v e a c , 2 fiindcă nu iau ntâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine şi
apă şi lau tocmit pe Balaam m p o t r i v a lor săi blesteme, iar Dumnezeul
3
nostru a ntors blestemul n binecuvântare. Şi a fost aşa: când au auzit
L e g e a , iau ndepărtat pe toţi cei amestecaţi n Israel.
4
nainte de acestea, preotul Eliasib, o rudă a lui T o b i a care locuia n
cămara Casei Dumnezeului nostru, 5 ia pregătit lui [ T o b i a ] o cămară mare
n care, mai nainte, se aduceau darurile, tămâia, odoarele, a z e c e a parte din
grâne, vin şi untdelemn, aşa cum era porunca pentru leviţi, cântăreţi şi
6
portari, precum şi pârga preoţilor. n tot acest timp, eu nu mă aflam la
Ierusalim, fiindcă n anul al treizeci şi doilea al [ d o m n i e i ] lui Arthasastha,
regele Babilonului, eu mam dus la rege. La sfârşitul şederii mam rugat de
7
rege şi am plecat la Ierusalim. Şi am dat peste ticăloşia pe care o făcuse
Elisub pentru T o b i a când ia făcut lui cămara n curtea Casei lui D u m n e z e u .
8
n ochii mei era o mare ticăloşie şi am aruncat afară din vistierie toate
9
lucrurile casei lui T o b i a . Iam pus de au curăţit vistieria şi am adus napoi
a c o l o lucrurile Casei lui D u m n e z e u , darurile şi tămâia.
22,44 „conducătorii cetăţilor": TM are „din câmpul din jurul cetăţilor".

22,46 TM ncepe aşa: „Căci odinioară, n zilele lui David şi Asaph, existau conducători
ai cântăreţilor, şi ei..."
23,2 Cf. Num. 2224.
23.4 „locuia n": TM are „fusese nsărcinat cu".
23.5 „darurile": gr. µανααν transcrie un termen ebraic care are sensul „prinoase",
„ofrande" (la fel şi la 23,9).
2 EZDRA 23 313
Am aflat că leviţilor nu li se dăduseră părţile lor, iar leviţii şi

11
cântăreţii, care [mai nainte] slujeau, plecaseră fiecare la ogorul său. Şi
mam certat cu căpeteniile şi leam spus: „ D e ce a fost lăsată n părăsire
Casa lui D u m n e z e u ? " Şi iam adunat pe [toţi] şi iam pus la locurile lor.
12
ntregul Iuda a dus a z e c e a parte din grâne, vin şi untdelemn n vistierii,
13
sub supravegherea lui Selemia, preotul, Sadduc, scribul, şi Phadaia,
[unul] dintre leviţi; sub supravegherea lor [era] A n a n , fiul lui Zachur, fiul
lui Mathania. Ei fuseseră socotiţi vrednici de ncredere şi de ei [ţinea] să
14
facă parte fraţilor lor. Aminteşteţi de mine, Dumnezeule, pentru lucrul
acesta şi nu lăsa să se şteargă mila pe care miam făcuto cu Casa Domnului
Dumnezeu.
15
In z i l e l e acelea am văzut oameni n Iuda călcând [strugurii] n teascuri
n timpul sabatului, aducând snopi şi ncărcând pe măgari snopi, vin,
struguri, smochine şi orice altă povară şi ducândo là Ierusalim în zi de
16
sabat. Şi am adus mărturie n ziua vânzării. Sau aşezat atunci [ o a m e n i ]
care aduseseră peşte şi le vindeau tot felul de marfă fiilor lui Israel, la
17
Ierusalim, n sabat. M a m certat cu fiii liberi ai lui Iuda şi leam spus:
„ C e este fapta aceasta ticăloasă pe care o faceţi v o i pângărind ziua de sabat?
18
Nau făcut aşa şi părinţii voştri? Şi Dumnezeul nostru a adus toate aceste
rele asupra lor şi asupra noastră şi asupra cetăţii acesteia. Iar voi atrageţi
19
mai [multă] mânie asupra lui Israel pângărind sabatul." Şi a fost aşa: când
sau ridicat porţile Ierusalimului, nainte de sabat am spus să nchidă porţile
şi am spus să nu le deschidă până după sabat. Şi am aşezat câţiva slu-
20
jitori deai mei la porţi ca să nu se care poveri n ziua de sabat. Toţi
[negustorii] au petrecut noaptea şi au făcut vânzare n afara Ierusalimului o
21
dată sau de două ori. Eu am adus mărturie mpotriva lor şi leam spus:
23,1011 Aceste acte contravin legământului amintit n 20,3940.

23.14 La sfârşit, TM adaugă „şi cu slujba lui".
23.15 „am adus mărturie": TM are „leam adus mustrare". • „n timpul sabatului": Beda
interpretează tropologic, moral şi mistic. El extinde semnificaţia săptămânii temporale,
vorbind despre săptămâna cosmică, alcătuită din şase vârste „lucrătoare", plus una saba-
tică, veşnicia. Desăvârşiţii ajung să se bucure de acest sabat al mpărăţiei cerurilor ncă
din această viaţă, prin meditaţie şi rugăciune. Alţii profanează nsă „sabatul" spiritual al
desăvârşiţilor cu gânduri lumeşti, ntrerupândule rugăciunea şi tulburândule meditaţia
cu fleacuri şi „prostii trupeşti" (ibid., III, ad ioc).
23,17 „fiii liberi": TM are „maimarii".
23,19 „când sau ridicat porţile Ierusalimului": TM are „de ndată ce umbra a cuprins
porţile Ierusalimului". Sabatul ncepea de vineri seara, la apusul soarelui.
314 2 E Z D R A 23
„ D e ce vä petreceţi noaptea sub ziduri? D a c ă se mai ntâmplă o dată, ridic

22
mâna asupra voastră." D i n acea clipă nu au mai venit n sabat. Şi leam
spus leviţilor, care se curăţiseră şi mergeau să facă de strajă la porţi, să ţină
sfântă ziua de sabat. Pentru aceasta, aminteşteţi de mine, D u m n e z e u l e , şi
cruţămă după mulţimea milei T a l e .
23
n zilele acelea am văzut iudei care şi luaseră femei azotiene,
24
ammanite, m o a b i t e , şi fiii lor vorbeau pe jumătate n azotiană şi nu ştiau
25
să vorbească limba i u d e i l o r ; şi mam certat cu ei, iam blestemat, pe unii
dintre ei iam l o v i t şi leam smuls părul şi iam pus să jure pe Dumnezeu:
„ N u le daţi pe fetele voastre după fiii lor şi nu luaţi pentru fiii voştri
26
[neveste] dintre fiicele l o r . " O a r e nu aşa a păcătuit S o l o m o n , regele lui
Israel? Şi ntre neamuri multe nu era r e g e asemenea lui. Era iubit de
D u m n e z e u şi D u m n e z e u l făcuse rege peste ntregul Israel. Şi pe el lau
27
făcut să păşească strâmb nevestele străine. Şi despre voi să auzim că
faceţi toată ticăloşia aceasta, călcaţi credinţa faţă de D u m n e z e u l nostru şi
28
luaţi neveste străine? U n u l dintre fiii lui Ioada al lui Elisub, marele preot,
29
[era] ginerele lui Sanaballat, oronitul, şi eu lam gonit de la mine.
Aminteşteţi de ei, D u m n e z e u l e , pe temeiul nrudirii lor cu preoţia şi al
30
legământului preoţiei şi al leviţilor. Şi iam curăţit pe ei de orice
nstrăinare, am rânduit cetele pe z i l e pentru preoţi şi leviţi, fiecare om cu
31
slujba sa, şi [am rânduit] darul celor ce aduc lemne, la timpuri hotărâte, şi
pentru pârgă. Aminteşteţi de mine spre bine, Dumnezeul nostru!
23,24 „limba iudeilor": TM are n plus „ci limba unui popor sau a altuia". Probabil
vorbeau aramaică, dar Neemia voia să nu se uite ebraica (cf. BS, nota ad loc.).
23,29 „pe temeiul nrudirii lor cu preoţia": TM are „pentru că au njosit preoţia şi
legământul...".
ESTER
Introducere
Ester este una dintre cărţile care prezintă diferenţe nsemnate ntre textul
masoretic şi cel din L X X . n B i b l i a ebraică, Ester este aşezată după Q o h e l e t
şi Plângeri şi face parte dintre mgillöth, „ [ c e l e c i n c i ] suluri" care se citesc
la diferitele sărbători iudaice, ea fiind destinată, evident, sărbătorii numite
„ P u r i m " . n L X X şi n Vulgata este situată naintea deuterocanonicelor Iudit
şi T o b i t .
I. Subiectul
M a r d o c h a i , un evreu beniaminit care trăia la Susa, slujitor la curtea regelui

pers Artaxerxes, are un vis profetic ( l , l a k ) , n urma căruia d ezvăluie con-
juraţia a doi eunuci de la curte mpotriva regelui (1,1 l o ) . R e g e l e i mulţu-
meşte şi l răsplăteşte cu o dregătorie importantă ( l , l p q ) , fapt care atrage
invidia lui A m a n , cel mai nalt demnitar ( l , l r ) . n al treilea an al domniei
sale, Artaxerxes organizează la curte un banchet fastuos, la care nsă regina
e
A s t i n (ebr. Was th) refuză să participe ( 1 , 2 1 3 ) . Neascultarea reginei atrage
repudierea ei de către suveran, la sfatul apropiaţilor acestuia ( 1 , 1 4 2 1 ) .
A p o i , regele şi caută altă soţie ( 2 , 1 4 ) ; printre fetele venite la curte spre a fi
alese n haremul suveranului se numără şi nepoata fui M a r d o c h a i , Ester,
care i place nespus lui Artaxerxes; ea devine astfel regină ( 2 , 5 2 0 ) . Autorul
reia, n acest punct, relatarea despre conspiraţia c e l o r doi eunuci (2,2123)
şi despre conflictul iscat ntre A m a n , apropiatul regelui şi Mardochai. Evreul
refuză să se prosterneze naintea naltului demnitar pers ( 3 , 1 4 ) , care l con-
v i n g e pe suveran de primejdia pe care o reprezintă iudeii şi i propune lui
Artaxerxes săi ucidă pe toţi; propunerea este acceptată de suveran (3,513)
şi oficializată printrun decret ( 3 , 1 3 a g ) . M a r d o c h a i o ndeamnă pe Ester să
intervină la rege n favoarea e v r e i l o r (4,117) şi se roagă lui D u m n e z e u
(4,17ai). nainte de a se nfăţişa nechemată la rege, riscânduşi astfel viaţa,
Ester posteşte trei z i l e şi se roagă la rândul ei săşi poată salva conaţionalii
( 4 , 1 7 k z ) . A p o i , n haine strălucitoare ( 5 , 1 ) , intră la rege ( 5 , l a f ) şi l invită,
mpreună cu A m a n , la un banchet şi, a doua z i , la altul ( 5 , 2 8 ) . A m a n e
318 I N T R O D U C E R E L A ESTER
nemulţumit sä1 vadă la curte pe M a r d o c h a i , căruia i pregăteşte spânzură

toarea ( 5 , 9 1 4 ) . nsă, amintinduşi de fapta bună a lui M a r d o c h a i , r e g e l e i
porunceşte lui A m a n să1 cinstească public pe evreu ( 6 , 1 1 4 ) . La al d o i l e a
banchet, Ester şi d e z v ă l u i e obârşia evreiască şi l denunţă n faţa regelui pe
A m a n ca vrăjmaş de moarte al poporului ei. A m a n e spânzurat din porunca
regelui ( 7 , 1 1 0 ) , iar Ester şi M a r d o c h a i devin stăpâni peste averea acestuia
( 8 , 1 2 ) . M a i mult, Ester l roagă pe suveran să le dea evreilor dreptul să se
apere de prevederile decretului lui A m a n , iar regele dă un nou edict,
favorabil iudeilor ( 8 , 3 1 2 ) , al cărui conţinut (8,12ax) le provoacă acestora
o mare bucurie ( 8 , 1 3 1 6 ) . E v r e i i se răzbună pe duşmanii lor din regat două
z i l e la rând ( 9 , 1 1 9 ) , după care M a r d o c h a i face un rezumat al ntâmplărilor
şi instituie sărbătoarea „Sorţilor'V/'wriffi (9,2030). Mardochai este cinstit de
rege (10,13). Epilogul conţine o tălmăcire a visului lui Mardochai (10,3ak)
şi o indicaţie foarte importantă asupra textului (10,31m).
I I . Textul şi canonicitaiea
C e a mai importantă diferenţă dintre versiunea L X X a Cărţii Esterei ş i T M o

constituie cele şase capitole adiţionale, care nu apar n T M , dar pe care
Ieronim le ia n considerare n traducerea sa aşezândule, riguros, la sfârşitul
propriei versiuni latineşti din Vulgata. C e l e şase adaosuri nu fac parte din
canonul ebraic, iar n cel creştin apusean sunt considerate deuterocanonice.
A c e s t e adaosuri sunt: A ( l , l a r ) visul lui M a r d o c h a i , Β (3,13ag) textul
decretului dat de A r t a x e r x e s mpotriva evreilor, C ( 4,17az) rugăciunile lui
M a r d o c h a i şi Ester, D ( 5 , l a 2 b ) pregătirea Esterei şi intrarea la rege ( d e
fapt, o amplificare largă a textului e b r a i c ) , Ε (8,12ax) textul decretului lui
Artaxerxes n favoarea evreilor, F (10,3ak) interpretarea visului lui Mardochai.
Critica de text a stabilit că, exceptând cele şase adaosuri inserate n corpul
naraţiunii, versiunea greacă a Cărţii Esterei a fost tradusă, deşi destul de
liber, după un suport ebraic apropiat de cel care a stat la baza T M .
Cu toate că adaosurile nu apar n nici o ediţie canonică ebraică, ele sunt
prezente n Sefer Iossipon, o lucrare din secolul al X l e a d . H . care le citează
după Antichităile iudaice ale lui Flavius losephus, istoricul iudeu preluân
dule, la rândul său, din L X X . Vetus latina, versiunea coptă şi cea etiopiana
urmează tradiţia LXX. n Epistola către Africanus 3, Origen confirmă
absenţa fragmentelor B, C şi Ε din textele ebraice curente n v r e m e a lui, iar
din parafraza lui Flavius losephus la Ester lipsesc adaosurile A şi F.
I N T R O D U C E R E L A ESTER 319
Studiul filologic intern al adaosurilor a indicat totuşi cu un grad mare de

certitudine că patru dintre c e l e şase adaosuri ( A , C, D, F) au avut un suport
ebraic, dispărut ntre timp, şi că doar două (B şi E) au fost compuse direct
n greacă. Prezenţa lor n L X X atestă buna primire a acestor „ c a p i t o l e
adiţionale" n diaspora evreiască şi, luând n considerare colofonul de la
10,3 1m, mai ales n diaspora din Alexandria.
T e x t u l ebraic al Cărţii Esterei a stârnit şi el controverse canonice printre
evrei, deşi a fost acceptat de aşazisul „ c o n c i l i u " de la Iamnia ( c e a 90105
d . H . ) . A s t f e l , Rabi Samuel susţinea, n secolul al IIIlea d . H . , că Ester nu se
poate număra, datorită conţinutului ei, printre cărţile canonice. Desigur,
nvăţatul evreu se referea la lipsa elementului religios explicit din cuprinsul
cărţii n ebraică şi, mai mult, la posibila provenienţă păgână a sărbătorii
Purlm. De altfel, este singura carte din care nu sau găsit fragmente la
Qumran. A c e a s t ă ezitare din sânul mediilor iudaice sa perpetuat, sub forma
precauţiei, şi n creştinismul timpuriu. Nu figurează n listele canonice ale
lui M e l i t o n (secolul al I I I e a d . H . ) , Atanasie şi G r i g o r e din N a z i a n z (secolul
al I V l e a d . H ) . A fost citată numai la capătul listelor ntocmite de O r i g e n
(secolul al I I I l e a d . H ) , de Epifanie al Salaminei şi de Chirii al Ierusalimului
(secolul al I V l e a d . H . ) şi acceptată pe deplin la Sinodul de la Cartagina din
397 d . H . Martin. Luther o respinge cu vehemenţă, declarând că ar fi fost mult
mai bucuros dacă Ester nu ar fi existat deloc, deoarece cartea „iudaizează n
exces şi, când nu o face, pare o poveste de inspiraţie păgână". In schimb,
Biserica C a t o l i c ă a declarato canonică la Conciliul din Trento, n 1546.
I I I . L o c u l şi data traducerii
Versiunea L X X a Cărţii Esterei conţine, la sfârşit (10,31), un foarte v a l o r o s

c o l o f o n , care permite cu o oarecare exactitate stabilirea locului şi a datei la
care a fost ntreprinsă traducerea n greacă a „ n u v e l e i " . In cazul n care
colofonul este autentic, cartea va fi fost tradusă de un evreu elenizant din
Ierusalim, un anume Lysimachos. M a i mult, pasajul afirmă că această scriere
a fost prokeimene, ceea ce Elias Bickermann interpretează ca „depusă".
Chiar dacă nu se spune unde, el consideră că autorul colofonului indică prin
acest termen depozitarea „ s c r i s o r i i " n arhivele unei comunităţi evreieşti din
diaspora; cum datarea evenimentului se face după c r o n o l o g i a regilor lagizi,
cercetătorul crede că biblioteca unde a fost depusă „scrisoarea" sosită de fa
Ierusalim se va fi aflat chiar la Alexandria. Originea palestiniană a traducerii
320 INTRODUCERE LA ESTER
şi destinaţia ei alexandrină pot lumina ntro oarecare măsură legăturile pe

care centrul de iradiere a iudaismului (Ierusalimul) le ntreţinea cu diaspora
din mediile profund elenizate, precum Alexandria. Cartea Esterei este numită
n acelaşi c o l o f o n „scrisoarea de Phrurar". Caracterul e t i o l o g i c al scrierii n
ansamblu şi lămuririle clare pe care M a r d o c h a i le dă despre celebrarea săr-
bătorii numite n L X X Phrurai ( T M : Purm) indică scopul traducerii: ver-
siunea greacă a Cărţii Esterei informa comunitatea evreiască, izolată spaţial
şi lingvistic de Palestina, despre o sărbătoare destul de recentă şi ncă necu-
noscută n Egipt, căreia i şi fixează un calendar precis. Destinaţia specială a
traducerii poate e x p l i c a şi prezenţa adaosurilor, care, cu două excepţii con-
troversate (B şi E ) , par să fi fost concepute tot n m e d i i l e i d e o l o g i c e „ t a r i "
din Palestina: conţinutul lor t e o l o g i c , e t i o l o g i a şi stilul ntrebuinţat sunt n
concordanţă cu cele ale altor scrieri şi traduceri de origine palestiniană, pre-
c u m unele manuscrise de la Qumran şi, respectiv, Daniel. M a i mult, carac-
terul pronunţat antipăgân din adaosurile A, C şi F dovedeşte că intenţia
autorului a fost să adapteze scenariul iniţial palestinian la necesităţile comu-
nităţilor din diaspora, care se simţeau oprimate n mijlocul unei populaţii
străine. n acest sens, mai mult decât o exhortaţie morală, Cartea Esterei
constituie o sursă care legitima un anumit comportament al iudeilor din afara
Palestinei faţă de străini şi alimenta sentimentele naţionaliste cu un radica-
lism specific unei lumi aflate n criză.
Deşi exprimată cu mare precizie n c o l o f o n : „ n anul al patrulea al d o m -

niei lui P t o l e m a i o s şi a C l e o p a t r e i " , data la care a fost adusă Cartea Esterei
din Palestina n E g i p t este destul de greu de stabilit. Dificultatea constă n
faptul că trei suverani lagizi cadrează cu descrierea sumară susamintită, care
presupunea o d o m n i e de cel puţin patru ani şi o soţie pe care să o cheme
Cleopatra: P t o l e m e u I X Soter II Lathyros (115107 . H . ) , P t o l e m e u X I I
A u l e t o s (8058 . H . ) , P t o l e m e u X I I I (5247 . H . ) . C a r e y A . M o o r e este de
părere că textul colofonului se referă la primul suveran lagid amintit, n
timp ce E. Bickermann şi, o dată cu el, majoritatea comentatorilor, l preferă
pe cel deal doilea. Autorul din urmă constata că soţia lui P t o l e m e u IX şi,
respectiv, cea a lui P t o l e m e u X I I I erau regente. n această situaţie, verbul
grec β α σ ι λ ε ύ ω , care nsoţea numele suveranului şi al soţiei sale, se acorda
la plural, iar numele reginei l preceda pe cel al regelui. O r , n cazul de faţă,
verbul se acordă la singular, iar numele regelui l precedă pe cel al surorii şi
soţiei sale, Cleopatra ( V ) , care nsă nu era şi regentă, fapt istoric obiectiv,
sugerat astfel şi de c o l o f o n .
INTRODUCERE L A ESTER 321
D a c ă acceptăm ipoteza lui Bickermann, nseamnă că versiunea n greacă

a Cărţii Esterei a fost adusă n E g i p t n 78/77 . H . Prin urmare, efectuarea
traducerii a fost ntreprinsă n Palestina, ntre redactarea cărţii n ebraică,
presupusă de Bickermann a fi avut loc n jurul anului 100 . H . , şi 7877 . H . ,
anul aducerii ei n Egipt.
I V . Istoricitatea
Versiunea ebraică a Cărţii Esterei plasează acţiunea n timpul regelui ahe

, e
menid X e r x e s 1 ( T M Aha wero; V u l g . Assuerus), pe care traducătorul n
greacă l confundă cu un A r t a x e r x e s , probabil Artaxerxes I I (405362 . H . ) .
Şi, ntradevăr, cartea cuprinde descrieri adesea remarcabile ale fastului curţii
perse: banchetele, construcţia palatului regal, atitudinile sociale sunt tot atâtea
elemente care asigură naraţiunii şi cadrului general un caracter v e r o s i m i l .
Ca şi n cazul Cărţii luditei, e x e g e z a creştină timpurie a susţinut veraci-
tatea ntâmplărilor povestite de M a r d o c h a i , personaj despre care C l e m e n t
Alexandrinul credea cu tărie că este şi autorul micului roman ebraic tradus
apoi n greacă.
Totuşi, la o lectură atentă, se remarcă o serie de anacronisme care nu se

explică numai ca scăpări sau re interpretări ale traducătorului n greacă
(celebrul L y s i m a c h o s citat n c o l o f o n ) . n această serie intră descrierea v a g ă
a hotarelor imperiului ahemenid, explicitarea de sorginte cultă, ca pentru
nişte cititori neavizaţi, a practicilor de la curtea persă şi, n cea mai mare
măsură, menţiunea despre trecerea de la imperiul pers la cel macedonean,
precum şi identificarea lui A m a n ca macedonean. La aceste argumente
interne se adaugă şi totala absenţă a oricărei surse istorice paralele, care să
ateste că n imperiul pers evreii ar fi fost supuşi unui tratament similar cu
cel descris n carte sau că aceştia sar fi dedat unui masacru al populaţiei
autohtone. D i m p o t r i v ă , relaţiile n general bune ale evreilor cu suveranii
ahemenizi, ncepând cu decretul lui Cirus cel M a r e , sunt d o v e d i t e de toate
sursele demne de ncredere şi infirmă autenticitatea scenariului din Ester.
Anacronismele nu scot nsă Cartea Esterei din atenţia istoricilor. Ele
potenţează o identificare diferită a contextului politic, pe care, chiar dacă
nu1 numeşte explicit, autorul cărţii l are n v e d e r e . Ester vorbeşte despre
un m o m e n t de criză din istoria lui Israel, care pare să fie destul de proas-
păt n mintea autorului sacru şi a traducătorului n greacă. Dacă plasăm,
cu Bickermann, data compunerii Esterei n a doua jumătate a secolului
al IIlea . H . , iar pe cea a traducerii ntre anii 100 şi 77 Î . H . , suntem nclinaţi
322 INTRODUCERE LA ESTER
sä v e d e m n Ester o replică la persecuţia cu care sau confruntat evreii din

Palestina n timpul celui mai demonizat suveran elenistic, seleucidul
A n t i o c h o s al I V l e a Epiphanes.
La cincizeci de ani de la marea ciocnire dintre interesele suveranului
elenistic n Palestina şi naţionalismul iudeu (169167 . H . ) , autorul Cărţii
Esterei scrie, sub forma unei povestiri cu cheie, un ndemn la rezistenţă
adresat iudeilor de pretutindeni. A l u z i i l e la conflictul ce ameninţase iden-
titatea iudaismului erau ncă uşor perceptibile ntro epocă n care ntreaga
producţie literară gravita n jurul persecuţiei lui A n t i o c h o s al I V l e a . Scrise
aproximativ n aceeaşi perioadă, primele două Cărţi ale M a c a b e i l o r relatează
pe larg conflictul n cauză. Similitudinile dintre personajele „ a n a c r o n i c e "
din Cartea Esterei şi eroii istorici din primele două Cărţi ale M a c a b e i l o r nu
sunt ntâmplătoare. Ne referim mai ales la tipul persecutorului: A m a n i
corespunde lui A n t i o c h o s al I V l e a . A m b i i antieroi sunt construiţi pe ace-
leaşi coordonate: mânia, care va deveni n urma aculturaţiei iudeoelenistice
(cf. I M a c . 3,27; 2 M a c . 5,11; 9,11 şi Est. 3,5; 5,9) păcat capital n creşti-
nism, şi făţărnicia, cu aceleaşi conotaţii morale (cf. I M a c . 1,21.23; 9,11 şi
Est. 4,17d; 8,12m). Dacă totuşi acestea nu sunt suficiente pentru o compa-
raţie pertinentă ntre cele două personaje amintite şi pentru reconstituirea
veridică, din două surse diferite, a aceluiaşi m o m e n t istoric, argumentul cel
mai solid n acest sens l reprezintă intenţia vădită a celor doi de a stârpi n
ntregime poporul ales aflat sub dominaţia lor. Persecuţia generală, temă rar
abordată cu asemenea vehemenţă până la Cărţile M a c a b e i l o r , Iudit şi Ester,
este un indiciu sigur al intenţiei autorului (cf. 2 M a c . 5,23; 9,4 şi Est. 3,6.13;
4,7). M a i mult, m e t o d e l e de persecuţie şi detaliile atroce sunt identice:
masacre, luări de prizonieri, torturi (cf. I M a c . 1,32; 2,9; 2,11; 5,13; 2 M a c .
5,1314 şi Est. 3,13f; 4,17o; 7,4). N e l e g i u i r i l e culminează cu jefuirea per-
secutaţilor (Est. 3,13; 7,4), gest care stârnea amintirea, poate cea mai dure-
roasă n lumea iudaică de la acea dată, a pângăririi şi jefuirii Templului din
Ierusalim de către armatele lui A n t i o c h o s al I V l e a (cf. I M a c . 6,12). A l u -
ziile la marea persecuţie din v r e m e a lui A n t i o c h o s al I V l e a deveneau astfel
transparente pentru un mediu impregnat de efectele naţionaliste ale revoltei
macabeice.
M a i mult decât o simplă legitimare a unei sărbători instituite după M o i s e ,

Cartea Esterei este un ndemn la rezistenţă, n conformitate cu tradiţia, adre-
sat mai ales comunităţilor evreieşti din diaspora, un ghid de comportament
pentru evreii care se loveau zilnic de ostilitatea populaţiilor păgâne n mijl-
ocul cărora locuiau, departe de ţaramamă.
V . Mesajul teologic
Conţinutul t e o l o g i c redus din textul ebraic al Cărţii Esterei a pus probleme

de la nceput. Ş c o l i l e rabinice justificau prezenţa acesteia n canon numai
prin faptul că legitimează sărbătoarea atât de populară Purim.
In L X X , situaţia este diferită: cele şase adaosuri conferă cărţii un mesaj
t e o l o g i c explicit. D a c ă n textul ebraic ntreaga criză apare rezolvată din ini-
ţiativa unor oameni abili, n L X X Dumnezeu nsuşi este cel care cârmuieşte
destinul poporului Său ales. Adaosurile conţin peste cincizeci de referinţe
directe la D u m n e z e u . M a i mult decât cantitatea, contează varietatea formu-
lelor care denumesc divinitatea. Dumnezeu ( θ ε ό ς ) este rege ( β α σ ι λ ε ύ ς ) , sal-
vator/mântuitor ( σ ω τ ή ρ ) , viu ( ζ ώ ν ) , preaînalt ( ύ ψ ι σ τ ο ς ) şi măreţ ( µ έ γ ι σ τ ο ς ) ,
atoatevăzător, Dumnezeul lui A v r a a m . Conştiinţa profund religioasă a tra-
ducătorului imprimă Cărţii Esterei un sens nou: astfel, n 2,20, Mardochai i
cere Esterei săşi ascundă identitatea, dar şi să se teamă de D u m n e z e u şi
să1 respecte legile. La fel, n 4,8, el o ndeamnă să intervină la rege, dar şi
să se roage lui Dumnezeu. Insomnia cu efecte salvatoare a regelui
Artaxerxes I se datorează lui D u m n e z e u ( 6 , 1 ) , iar soţia lui A m a n ştie că
M a r d o c h a i este ajutat de divinitate ( 6 , 1 3 ) .
Spre deosebire de T M , care propune un scenariu şi o rezolvare aparent

profane, L X X avansează explicit ideea că mântuirea lui Israel v i n e ntot-
deauna de la D u m n e z e u . De aceea, Ester şi M a r d o c h a i acţionează n L X X
ca instrumente ale providenţei divine. E x e g e z a creştină patristică a sesizat
de la bun nceput această nuanţă şi a dezvoltat comparaţia cu Iudit, o altă
f e m e i e care la salvat pe Israel, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Gândirea t e o l o g i c ă a traducătorului L X X este expusă n adaosuri ntro
anumită ordine tematică: prima ( A ) ş i ultima ( F ) reprezintă polii providen-
ţiali care ncadrează ntreaga povestire. N e c l a r la nceput, traseul providenţial
al mântuirii se dezvăluie n final. A c e s t a presupune intervenţia directă a lui
Dumnezeu n istorie ( D ) , dar şi credinţa neabătută a oamenilor n puterea
Lui ( C ) . Postul şi rugăciunea sunt obligatorii n stabilirea dialogului cu
Dumnezeul cel preanalt. Nenumăratele aluzii la textele biblice mai vechi,
efectul de intertextualitate al adaosurilor situează versiunea L X X a Cărţii
Esterei n tradiţia biblică a legământului, oferind astfel o legitimitate fermă
sărbătorii Purim şi o valorizare sporită a tradiţiilor religioase ale lui Israel.
Similitudinile cu Cartea luditei sunt incontestabile, atât la nivelul „scena-
riului", cât şi al mesajului propagandistic.
324 INTRODUCERE L A ESTER
Pe de altă parte, datorită adaosurilor, Cartea Esterei este mai apropiată

de scrierile postexilice de felul lui 1 Ezdra şi Daniel. E l e reunesc două ten-
dinţe divergente din tradiţia scripturară: Ester aparţine pe de o parte scrie-
rilor cu nfăţişare istorică ( d e ex. adaosurile Β şi Ε „reproduc'' textele unor
decrete r e g a l e ) şi, pe de altă parte, literaturii apocaliptice (A şi F interpre-
tează mersul providenţei pe calea revelaţiei o n i r i c e ) . Liantul dintre c e l e
două tendinţe l reprezintă, după J. Clines, prezenţa şi eficienţa imediată a
rugăciunii.
A n n a Baudelin şi Ştefan C o l c e r i u
Ester la Părinţii Bisericii
n comentariile patristice v e c h i Ester este citată adesea alături de Iudit, altă

eroină salvatoare a poporului evreu (cf. „ I n t r o d u c e r e " la Cartea Iuditei). Pe
lângă ndrăzneală şi curaj, Părinţii i atribuie anumite calităţi spirituale, pe
care le v o m nfăţişa, pe scurt, mai departe.
C l e m e n t Alexandrinul o citează ca exemplu de mulier virilis şi, implicit,
de m o d e l al creştinei desăvârşite, ntrun pasaj memorabil: „Ester, f e m e i e
desăvârşită n credinţă, a salvat poporul lui Israel de stăpânirea tiranică şi de
cruzimea unui satrap; o f e m e i e singură, slăbită de post, a ndrăznit să
nfrunte m i i de bărbaţi narmaţi şi, prin credinţă, a schimbat o hotărâre
tiranică. La mblânzit pe rege, la oprit pe A m a n şi, prin rugăciunea ei
desăvârşită către D u m n e z e u , a păzit nevătămat poporul lui D u m n e z e u "
(Stromate I V , 1 9 , 1 1 9 ) . A p r o a p e toate marile teme legate d e Ester sunt men-
ţionate aici de C l e m e n t : postul, rugăciunea, curajul, credinţa. n Pedagogul
111,2,12, acelaşi Părinte o citează ntrun pasaj consacrat vestimentaţiei şi
podoabelor: Ester nu se gătea din cochetărie, spune el, ci din necesitate.
Episodul despre m p o d o b i r e a eroinei capătă o justificare politicsoterio
l o g i c ă : p o d o a b e l e reprezintă armele „ f e m e i i lui D u m n e z e u " n lupta cu
duşmanii lui Israel. Augustin reia această idee n predica despre Psalmul 53
( c a p . 3 ) , iar n Scrisoarea 263, plecând tot de la exemplul Esterei, lansează
următorul paradox: sub un veşmânt fastuos poate exista şi o inimă smerită.
Chiar ajunsă regină, ea nu şia uitat neamul aflat n primejdie. Iar n predica
despre Psalmul 51 ( c a p . 6) Augustin identifică n Ester tipul „locuitorului
cetăţii cereşti", opus „locuitorului cetăţii pământeşti". Eroina l atrage pe
marele african nu doar prin curajul ei diplomatic, ci şi prin faptul că
ncarnează „ o m u l paradoxal" augustinian: acesta, deşi trăieşte n lume

(cetatea pământească), are mereu privirile aţintite spre patria cerească.
A m b r o z i e insistă pe o dublă o p o z i ţ i e : ntre ludit şi Olophernes, n Cartea
luditei, şi ntre Ester şi A m a n , n Cartea Esterei. C e l e două femei sunt sim-
boluri ale cumpătării, abstinenţei şi castităţii, n v r e m e ce bărbaţii războinici
ncarnează desfrâul, beţia şi sminteala. Ester l n v i n g e pe A m a n datorită, n
primul rând, puterii spirituale dobândite prin post şi rugăciune (Despre Ilie
fpoj/9,30; Scrisoarea 14,19).
Chiar dacă este anterior lui Augustin şi A m b r o z i e , lam lăsat la sfârşit pe
Origen, n ochii căruia Ester este „rugătoarea" prin excelenţă. Eroina e citată
de câteva ori n tratatul Despre rugăciune (13,2.4; 14,3; 16,3). Rugăciunea
Esterei, ca şi cea a luditei, face parte din categoria rugăciunilor „ d e cerere"
( p r i m a din c e l e patru categorii descrise de O r i g e n ) , dar nu de cerere a unor
bunuri trecătoare, ci a unor bunuri eterne, căci D u m n e z e u a răsplătito pe
roaba sa mântuindu1 pe Israel „ d e uneltirile duhurilor necurate".
Ester
la
1 n anul al d o i l e a al d o m n i e i lui Artaxerxes cel M a r e , n ziua ntâi a
lunii Nisan, Mardochai, fiul lui Iair, fiul lui Semei, fiul lui Kisai, din tribul
lb
lui Beniamin, iudeu care locuia n oraşul Susa, om de seamă care slujea la
lc
curtea regelui, a avut un vis; M a r d o c h a i era dintre prinşii pe care i dusese
l,las Corespunde cu adaosul A, 1 17 din manuscrisele L X X şi cu Vulg. 11,212,6.

Acest adaos conţine visul profetic al lui Mardochai şi denunţarea complotului mpotriva
regelui pers.
1,1a „Artaxerxes": TM are 'Ahaewero, iar Vulg. Assuerus. Ultimele două variante ale
numelui suveranului pers reprezintă transcrierea greşită a pers. Hsajarsa. Greaca clasică
a translitérât acest nume sub forma cea mai cunoscută astăzi: Xerxes, Numai că L X X l
numeşte pe suveran Artaxerxes, fapt care a suscitat discuţii aprinse n rândul comen-
tatorilor. Unii lau identificat pe suveranul din Cartea Esterei, după tradiţia ebraică, cu
Xerxes I (486465 .H.), alţii, ca J. Hoscander şi A.T. Olmstead, urmând părerile Iui Eusebiu
al Cezareii şi ale lui Ieronim, lau identificat cu Artaxerxes II Mnemon (405362 .H.).
n fine, N R S V nclină să vadă n acest Artaxerxes pe Artaxerxes I (465424 Î.H.). Prima
variantă are n sprijinul ei un argument forte, deşi sub forma unei absenţe din text:
relatarea biblică, altfel atât de amănunţită, trece inexplicabil de la anul al treilea al
domniei suveranului pers (1,3) la cel deal şaptelea an (2,16). Dacă regele din Cartea
Esterei este Xerxes I, cei patru ani despre care nu se spune nimic n Biblie sunt chiar cei
n care sa plănuit şi a avut loc marea campanie mpotriva Greciei (483480 Î.H.), timp
n care regele a lipsit din Persia. • Mardochai are visul n luna Nisan, lună n care se
sărbătorea Pastele: de natură providenţială, visul devine astfel un prim indiciu al mân-
tuirii. El intră n seria viselor profetice din Biblie, alături de cel al lui Iosif din Gen.
37,511 şi de cel al lui Daniel din Dan. 7,115. • Mardochai era un beniaminit, din clanul
lui Saul: Semei, strămoşul său, l blestemase pe David la Baurim (2Rg. 16,514), iar
Kisai fusese tatăl lui Saul ( l R g . 9,1: Kis). Numele Mardochai pare transcrierea unui
nume babilonian foarte frecvent şi anume Mardukaya. Acest nume apare n texte,
inclusiv ntrunui din jurul anului 485 .H. (cf. DB, s.v. „Mardoheu").
1,1b Susa, localitate situată n sudvestul Persiei, era reşedinţa preferată a regilor
Ahemenizi şi unul dintre cele trei oraşe regale ale Persiei. Darius a construit aici un palat
faimos, restaurat de Artaxerxes I şi Artaxerxes II: referirile la această construcţie sunt
evidente n Est. şi corespund relatărilor din surse paralele.
1,1c Deportarea la care se referă versetul avusese loc n anul 597 .H., pe vremea lui
Iechonias (cf. 4Rg. 24,816, 2Par. 36,910). Ceea ce nseamnă că Mardochai ar fi fost
foarte bătrân (peste o sută douăzeci de ani) la data celor relatate n Ester.
328 ESTER 1
n robie de la Ierusalim N a b u c o d o n o s o r , regele Babilonului, o dată cu

ld
Iechonias, r e g e l e Iudeii. Şi visul lui a fost acesta: iată, strigăte şi larmă,
le
tunete şi cutremur, tulburare pe pământ; şi iată, doi balauri mari au
lf
naintat gata să se lupte unul cu celălalt şi au scos strigăt mare: iar la
strigătul acestora, toate neamurile sau pregătit de război, ca să se lupte cu
ls
neamul celor drepţi. Şi iată, zi de ntuneric şi de beznă, apăsare şi strâm-
lh
torare, chin şi tulburare mare pe pământ; şi sa tulburat tot neamul cel
drept temânduse de relele [ndreptate m p o t r i v a ] lui; şi sau pregătit să
11
piară şi au strigat către D u m n e z e u . Iar la strigarea lor sa făcut parcă, din
lk
i z v o r mic, fluviu mare, apă multă: [sa făcut] lumină şi a răsărit soarele,
11
iar cei smeriţi au fost nălţaţi şi iau nimicit pe cei slăviţi. Şi trezinduse,
Mardochai, care avusese acest vis şi văzuse ce are de gând D u m n e z e u să
facă, l ţinea n inima sa şi v o i a să1 nţeleagă n orice chip până la căderea
lm
nopţii. Şi M a r d o c h a i a stat liniştit la curte, mpreună cu Gabatha şi cu
ln
Tharra, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea, şi lea auzit punerile
la cale şi lea cercetat cu luare aminte planurile şi a aflat că se pregăteau să
pună mâna pe regele Artaxerxes şi la nştiinţat pe rege n privinţa acestora;
10
atunci regele ia cercetat pe cei doi eunuci şi aceştia, după ce au măr-
lp
turisit, au fost duşi [la m o a r t e ] . R e g e l e a scris ntâmplarea aceasta spre
lq
amintire şi a scris despre ea şi M a r d o c h a i ; iar regele ia poruncit lui
M a r d o c h a i săi slujească la curte şi ia dat daruri pentru cele [petrecute].
l , l d Descrierea conţine elemente ce caracterizează „Ziua Domnului" la profeţi (cf. Amos

5,1820; ls. 5,50; 8,2223; Sof. 1,1516).
l , l e „balaur": gr. δράκων. Cuvântul grecesc are o sferă semantică foarte largă, ce
cuprinde diverse fiinţe reale sau fantastice, toate de ordinul terificului. Conotaţi negativ
n literatura apocaliptică (Apoc. 12,3), balaurii simbolizează forţele răului: popoarele
duşmane sau chiar pe Satana. Aici nsă ei substituie la nivel simbolic indivizi implicaţi
totuşi n lupte decisive pentru soarta mulţimilor.
1,1 hl Chemarea lui Dumnezeu de către poporul n suferinţă, absentă n T M , conferă
versiunii L X X a Cărţii Esterei un mesaj mai explicit religios faţă de „nuvela" ebraică Ver-
siunea L X X devine astfel o adevărată „dramă a mântuirii". • „Izvorul cel mic" o sim-
bolizează pe Ester, conform interpretării propuse, la sfârşitul cărţii, de nsuşi Mardochai.
• Victoria celor smeriţi asupra celor semeţi este scenariul tipic biblic al intervenţiei lui
Dumnezeu n istorie.
l , l k nălţarea şi căderea, răsturnarea de situaţii constituie unul din motivele centrale ale cărţii.
Verbele la pasiv sugerează că e vorba de acţiunea lui Dumnezeu (cf. TOB, nota ad loc).
1,1m Varianta aceasta a dejucării complotului celor doi eunuci este mult mai explicită
decât cea relatată n Est. 2,21 (existentă şi n T M ) : Mardochai i aude şi i denunţă
regelui, fără intermediari, pe complotişti.
ESTER 1 329
lr
Şi se afla a c o l o A m a n Bugaios, fiul lui Amadathes, om cu trecere n faţa
regelui; şi el a căutat să1 ducă la pieire pe Mardochai şi poporul acestuia,
pentru cei doi eunuci ai regelui.
ls
Şi a fost aşa: după aceste ntâmplări, n zilele lui Artaxerxes (Artaxerxes
a domnit, [ncepând] din India, peste o sută douăzeci şi şapte de ţ ă r i ) , 2 când
regele Artaxerxes sa aşezat pe tron n cetatea Susa, 3 n cel deal treilea an
al domniei sale, a dat un ospăţ pentru prieteni şi pentru celelalte neamuri,
4
pentru nobilii perşi şi m e z i şi pentru mai marii satrapilor. Şi lea arătat
5
apoi slava desfătării bogăţiei sale, timp de o sută optzeci de z i l e ; iar când
sau sfârşit z i l e l e nunţii, a dat regele un ospăţ neamurilor care se găseau n
6
cetate, timp de şase z i l e , n curtea casei regelui, mpodobită cu panglici de
in şi de mătase, pe corzi de in şi de purpură, prinse n verigi de aur şi de
argint, pe c o l o a n e din marmură şi din piatră; [se aflau a c o l o ] paturi de aur şi
de argint, pe mozaicuri din piatră de smarald, sidef şi marmură, şi cuverturi
străvezii felurit nflorate şi brodate de jur mprejur cu trandafiri. 7 P o c a l e din
l , l r „Bugaios": sensul poreclei nu este clar. Sa presupus că ar putea nsemna „Lău-
dărosul", sens atestat la Homer. Porecla apare numai n textul grecesc. n TM (3,1 ) este
'Agăgh, ce provine de la un toponim necunoscut.
l,ls Este echivalent cu primul verset din T M . • „[ncepând] din India". Lecţiunea 0+
ntregeşte: „din India până n Etiopia". TM are: Ku. Este ntinderea maximă a Imperiu-
lui pers din timpul Iui Darius 1, tatăl lui Xerxes. • Numărul provinciilor pare simbolic:
(12 χ 10) + 7, indicând stăpânirea universală a regelui pers. Acelaşi număr apare n
Dan. 6,2 ( L X X ) .
1,34 „prieteni": este titlul marilor dregători de la curte. • Adunarea generală a dem-
nitarilor persani la Susa, sub Xerxes, este confirmată de Herodot, n Istorii 8,8. De ase-
menea, bogăţiile de la curtea persă sunt descrise de acesta n termeni comparabili cu cei
biblici, n Istorii 3,95 şi 9,8082, şi de Curtius Rufus, n Istoria lui Alexandru cel Mare
3,13. • Nici un izvor, n afară de Biblie, nu pomeneşte nsă despre durata vizitei
demnitarilor perşi la Susa.
1.5 „(zilele) nunţii": nu apare n T M . • „Neamurile", poporul de rând, nu se bucură de
acelaşi tratament ca demnitarii perşi la curte. Banchetul de şase zile pentru popor sa
ţinut „n curtea casei regelui": gr. έν αύλη ο'ίκοϋ τοϋ βασιλέω, ceea ce presupune curtea
interioară din partea de est a ansamblului arhitectonic care alcătuia curtea regală, şi nu
grădinile propriuzise dinspre nordvest. TM are „n curtea grădinii palatului". • După
„care se găseau n cetate", TM are „de la cel mai mare la cel mai mic".
1.6 Descrierea decoraţiilor e amplificată n L X X faţă de T M . • „verigi": gr. κύβοις, litt.
„cuburi". Sa propus corectarea în κύκλοις, corespunzând cu g lïlïm din TM cu acest
e
sens. • „marmură": litt, „de Păros". • „paturi": de fapt, un fel de divane pe care oaspeţii
stăteau ntinşi n jurul mesei la banchete.
1.7 n T M , versetul ncepe: „Se dădea de băut n..."
330 ESTER 1
aur şi din argint, şi o cupă m i c ă de granat care preţuia treizeci de mii de

8
talanţi; vin mult şi dulce, din cel pe care l bea regele nsuşi. far ospăţul nu
sa dat cu măsura obişnuită; astfel a v o i t regele şi lea dat poruncă chelarilor
9
să le facă pe v o i e , lui şi oamenilor. Şi regina Astin, la rândul său, a dat
10
ospăţ f e m e i l o r n palatul regesc unde locuia regele Artaxerxes. n cea
dea şaptea zi, regele, simţinduse bine, lea spus lui A m a n , Bazan, Tharra,
B o r a z e , Zatholtha, A b a t a z a şi Tharaba, cei şapte eunuci care l slujeau pe
11
r e g e l e Artaxerxes, să o aducă pe regină la el, să o aşeze pe tron, să o ncu-
nuneze cu diadema şi să arate tuturor fruntaşilor şi neamurilor frumuseţea
12
ei, căci era frumoasă, D a r regina A s t i n nu ia dat ascultare să vină m -
13
preună cu eunucii. Şi regele sa mâhnit şi sa m â n i a t şi lea zis prietenilor
săi: „ A ş a a grăit Astin. Faceţi dar, cu privire la aceasta, l e g e şi judecată."
14
Şi sau apropiat de el Arkesaios, Sarsathaios şi Malesear, fruntaşi ai
15
perşilor şi m e z i l o r , cei de pe lângă rege şi cei dintâi din suita regelui, şi
iau spus, după legi, ce trebuie să facă cu regina Astin, fiindcă ηa mplinit
16
c e l e poruncite de rege prin eunuci. Şi a spus M u c h a i o s naintea regelui şi
a fruntaşilor: „ N u doar pe rege la jignit regina Astin, ci şi pe toţi fruntaşii şi
17
comandanţii r e g e l u i " ( c ă c i le povestise cuvintele reginei şi cum ia
18
răspuns ea r e g e l u i ) . „ P r e c u m ia răspuns ea regelui Artaxerxes, şi c e l e -
lalte domniţe ale fruntaşilor perşilor şi ai mezilor, auzind cele spuse de
19
aceasta regelui, v o r ndrăzni, la fel, săşi necinstească bărbaţii. Dacă
regele crede de cuviinţă, să dea un edict regal şi să rămână scris ntre l e g i l e
1.9 După obiceiul oriental, femeile nu petreceau laolaltă cu bărbaţii.

1.10 Cifra 7 era simbolul numeric al desăvârşirii. n L X X , regele şi cheamă soţia n a
şaptea zi, poruncindule celor şapte eunuci să o aducă. • „simţinduse bine": gr. ήδέως
γενόµενος (litt, „fiind bine dispus"). TM are: „fiind cu chef din pricina vinului". •
Eunucul Aman este, evident, altul decât personajul malefic din restul povestirii.
1,12 Regina a refuzat să se afişeze n public probabil din decenţă. n Imperiul pers,
expunerea femeii, cu atât mai mult a soţiei suveranului, era un gest provocator şi atrăgea
dezonoarea publică a acesteia.
1.14 L X X numeşte doar trei dintre căpeteniile perşilor şi mezilor, n vreme ce TM
numeşte şapte, menţinând astfel simbolismul numeric. Cei şapte ( T M ) apropiaţi ( L X X :
οί εγγύς) ai regelui au fost puşi n legătură cu cei şapte sfetnici nţelepţi (magi)
menţionaţi n edictul regal din 2Ezr. 7,14.
1.15 n T M , regele cere sfatul astrologilor.
1.16 Muchaios este unul dintre cei şapte sfetnici şi demnitari perşi pe care L X X nu i
meţionează. n TM el figurează pe ultimul loc n lista din ν. 14, sub forma hfmukhăn.
1,18 „domniţe": gr. τυραννίδες. Reacţia promptă a curţii perse era menită să năbuşe
orice mpotrivire a femeilor şi astfel să descurajeze un precedent periculos.
ESTER 12 331
m e z i l o r şi perşilor: sä nu* se mai facă altfel, nici să nu mai vină regina la el,
20
iar regele să dea titlul ei de regină unei femei mai bune decât e a . Şi să se
audă l e g e a dată de rege, dacă acesta o va da, n regatul său; astfel, toate
f e m e i l e să le arate cinstire bărbaţilor lor, de la [cel m a i ] sărac până la [cel
21
mai] bogat." Şi lea plăcut acest cuvânt regelui şi fruntaşilor şi a făcut
22
r e g e l e după cum a spus M u c h a i o s ; şi a trimis [ v e s t e ] n toată mpărăţia, n
fiecare p r o v i n c i e după limba locuitorilor, ncât li sa făcut frică [ o a m e n i l o r ]
n casele lor.
1
2 După aceste fapte, regele şia d o m o l i t mânia şi ηa mai pomenito pe
Astin, păstrând n minte c e l e pe care le spusese ea şi felul n care o osân-
2
dise. Şi slujitorii regelui au zis: „ S ă se caute pentru rege fete neprihănite,
frumoase la n f ă ţ i ş a r e ; 3 r e g e l e să pună guvernatori n toate ţările din mpă-
răţia sa şi aceştia să aleagă fete fecioare, frumoase la nfăţişare, [pe care să
le aducă] n oraşul Susa, n casa femeilor, şi să le ncredinţeze eunucului
regelui, paznicul f e m e i l o r ; şi să li se dea alifii şi toate c e l e de trebuinţă
4
pentru ngrijire. Iar f e m e i a care va fi pe placul regelui să fie regină n locul
lui A s t i n . " Lucrul acesta ia fost pe plac regelui; şi aşa a făcut.
5
Era un iudeu n oraşul Susa şi numele lui era Mardochai, fiul lui Iair, al
6
lui Semei, al lui Kisai, din tribul lui Beniamin; acesta era dintre prinşii pe
7
care i luase din Ierusalim N a b u c o d o n o s o r , regele Babilonului. El creştea
1,20 „n regatul său": TM adaugă: „şi e mare".

1,22 „n fiecare provincie": TM adaugă „după scrierea ei, şi la fiecare popor...".
2.1 „După aceste fapte": gr. µετά τους λόγους τούτους. Unii comentatori sunt de părere
că intervalul la care face referire autorul sacru era unul destul de ndelungat şi, după
toate aparenţele, coincidea cu campania regelui Xerxes n Grecia {cf. şi 2,16). Herodot
afirmă n Istorii 9,108113 că la ntoarcerea din campania dezastruoasă, regele sa lăsat
pradă plăcerilor dragostei.
2.2 „Campaniile" regale de petit erau un obicei curent n monarhiile orientale antice.
Familiile fecioarelor luate cu forţa de slujbaşii suveranului nu se puteau mpotrivi, deşi
nu aveau să le mai vadă niciodată. O dată ajunse la curte, ele intrau n grija maimarelui
eunucilor, care le introducea la rege.
2.6 După „din Ierusalim", TM are n plus „mpreună cu Yekhorfyăh, regele lui Iuda".
2.7 TM precizează care era numele evreiesc al eroinei, nainte ca aceasta să intre n
harem: Hadhassăh, „mirt". Noul nume, „Ester" (gr. Εσθηρ), a fost pus n legătură cu
pers. stara, „stea", sau cu numele zeiţei Ishtar. • „a crescuto": gr. έπαίδευσεν. Deşi
veri, diferenţa de vârstă dintre Mardochai şi Ester era destul de mare, aşa cum sugerează
verbul grecesc utilizat. • „pentru ai fi soţie": TM are „şi o nfiase". Dar legenda iudaică
ulterioară concordă cu varianta grecească.
332 ESTER 2
o copilă, fiica lui A m i n a d a b , fratele tatălui său, şi numele ei era Ester; iar
când părinţii ei sau dus, el a crescuto pentru ai fi soţie: şi era o fată
8
frumoasă la nfăţişare; şi fiindcă sa aflat de porunca regelui, multe fete
sau strâns n oraşul Susa sub mâna lui G a i ; a fost dusă şi Ester la G a i ,
9
păzitorul femeilor. Fata ia plăcut şi a aflat bunăvoinţă n ochii lui; şi el sa
grăbit săi dea alifie [ d e uns trupul], şi [ia făcut] parte [din t o a t e ] , şi [i lea
dat] pe cele şapte fete carei fuseseră rânduite de la palat; şi sa purtat bine
10
cu ea şi cu slujitoarele ei n casa femeilor. Ester nu ia dezvăluit nici nea-
11
mul, nici patria e i : căci M a r d o c h a i o nvăţase să nu le dea la iveală. Iar
Mardochai venea n fiecare zi la curtea femeilor, să vadă ce se va petrece cu
12
Ester. T i m p u l pentru o fată ca să meargă la r e g e era când se mplineau
douăsprezece luni; căci aşa erau mplinite z i l e l e de ngrijire: şase luni se
ungeau cu ulei de smirnă şi şase luni cu miresme şi cu alifii deale femeilor.
13
Şi atunci [fata] se duce la rege; şi o r i c e spune ea i se dă ca să meargă
14
astfel din casa f e m e i l o r până n iatacul regelui. Ea intră seara şi când se
face ziuă pleacă ntro a doua casă a femeilor, unde se află G a i , eunucul
regelui, păzitorul femeilor; şi nu mai intră la rege decât dacă este chemată
15
pe nume. Iar când sa mplinit v r e m e a pentru Ester, fiica lui A m i n a d a b ,
fratele tatălui lui M a r d o c h a i , să meargă la rege, ηa lăsat la o parte nimic
din cei poruncise eunucul, păzitorul femeilor: ntradevăr, Ester afla
2.8 După „porunca regelui" TM are n plus „şi legea lui". • După „a fost dusă şi Ester"
TM are „la casa regelui, sub mâna lui Hëgay".
2.9 „n casa femeilor": TM are „partea cea mai bună a casei femeilor".
2.10 Dezvăluirea identităţii etnice a eroinei ar fi făcut imposibilă ascensiunea ei socială:
sfatul lui Mardochai se va dovedi providenţial (cf. 4,14).
2.11 Haremul era păzit cu străşnicie de eunucii suveranului. Nici un alt bărbat nu avea
cum să pătrundă n incinta apartamentelor femeilor regelui şi nu ştia ce se ntâmplă
năuntru. Probabil că Mardochai, n calitatea sa de curtean, şi nu de simplu portar, cum
par să indice unele surse exegetice, putea să se intereseze n secret de soarta Esterei, de
la garda de eunuci.
2.12 Pregătirile tinerelor au durat un an, n conformitate cu eticheta regală persani
2.13 „[fata] se duce la rege": TM are: „Şi atunci, iată cum se duce..." • „orice spune ea i
se dă" după lecţiunea aleasă de Rahlfs, cu pronumele la neutru (care corespunde şi cu
T M ) ; manuscrisele mari au pronumele la masculin şi atunci sensul ar fi „cel căruia i
spune [regele] i ngăduie [ei] să meargă cu el...".
2.14 După „decât dacă", TM are „regele o doreşte şi...". • ,,Competitoarele" respinse de
suveran după prima noapte deveneau soţii de rangul al doilea şi ocupante permanente ale
haremului suveranului.
ESTER 2 333
1
bunăvoinţă la toţi cei care o priveau. Şi a mers Ester la regele Artaxerxes
17
a douăsprezecea lună, care este A d a r , n al şaptelea an al domniei lui. Şi a
iubito r e g e l e pe Ester şi aceasta a găsit bunăvoinţă la el mai mult decât
18
toate fecioarele: şi el ia pus pe cap diadema de soţie. Şi regele a dat un
ospăţ pentru toţi prietenii săi şi pentru oamenii de vază timp de şapte z i l e şi
a preamărit nunta sa cu Ester; şi lea dat o scutire celor aflaţi sub puterea
19 20
lui. Iar M a r d o c h a i slujea la c u r t e . Ester nuşi dezvăluise patria; căci aşa
o nvăţase M a r d o c h a i , să se teamă de Dumnezeu şi să1 ndeplinească
poruncile, ca atunci când era cu el; iar Ester nu şia schimbat purtarea.
21
Şi doi eunuci ai regelui, comandanţii gărzii de corp, erau nemulţumiţi
că Mardochai fusese naintat [n rang] şi căutau să1 ucidă pe r e g e l e
22
Artaxerxes. Lucrul a fost descoperit de Mardochai şi el ia dat de veste
23
Esterei, iar ea ia dezvăluit regelui despre uneltire. R e g e l e ia cercetat pe
2.16 „Adar": a douăsprezecea lună a calendarului evreiesc postexilic corespunde astăzi

perioadei cuprinse ntre a doua jumătate a lui februarie şi prima jumătate a lui martie.
Textul O are, ca şi T M : „Tebeth", luna a zecea (decembrieianuarie).
2.17 După „pe Ester", TM are „mai mult decât pe toate femeile". • Ester devine soţia ofi-
cială a suveranului. TM adaugă „şi a făcuto regină, n locul lui Wasthi". • „Diadema"
(gr. τό διάδηµα) era de fapt o panglică de purpură, vârstată cu alb, legată n jurul frunţii.
2.18 „nunta sa": nu apare n T M . • „o scutire": TM adaugă „şi a făcut un dar regesc".
După fastuoasele ceremonii nupţiale, regele făcea diverse daruri soţiei sale. Printre
acestea se numărau şi o serie de cetăţi şi de teritorii, care urmau să suporte cheltuielile
personale ale reginei şi curţii ei şi care erau scutite de impozitele normale pe care le
plăteau restul regiunilor din imperiu.
2.19 n TM versetul ncepe: „La a doua adunare de fecioare..." • „slujea la curte": gr.
έθεράπευσεν έν τη αυλή. TM are „stătea la poarta regelui"; aceeaşi diferenţă reapare n
toate locurile similare. De aceea, n privinţa slujbei lui Mardochai, părerile comen-
tatorilor sunt mpărţite. Unii sunt de părere, n acord cu T M , că Mardochai era un simplu
portar la curtea regală, alţii că el ar fi deţinut un loc mai nalt n ierarhia slujbaşilor
palatului.
2.20 După „patria" TM are „nici poporul". • „să se teamă... poruncile": adaos al L X X .
n TM versetul continuă: „Ester asculta de cuvântul lui Mărdokhay ca atunci când se
afla sub tutela lui."
2.21 n T M : „n vremea aceea, pe când Mărdokhay şedea la poarta regelui, Bigethân şi
Tere, doi eunuci ai regelui, paznici ai pragului, erau furioşi şi căutau..." Nu se indică
motivul nemulţumirii.
2,23 „ia trimis la spânzurătoare": gr. έκρέµασεν αυτούς. Verbul grec nseamnă iniţial
„a suspenda; a atârna" şi traduce fidel verbul ebraic, pe care unii comentatori lau inter-
pretat nsă şi ca „a trage n ţeapă".
334 ESTER 23
cei d o i eunuci şi ia trimis la spânzurătoare; şi r e g e l e a dat poruncă să fie

consemnate spre amintire, n biblioteca regelui, cele despre fapta bună a lui
M a r d o c h a i , n semn de laudă.
1
3 După aceasta, r e g e l e A r t a x e r x e s ia arătat multă cinstire lui A m a n
Bugaios, fiul lui Amadathes, şi la nălţat şi la aşezat ntrun rang mai
2
presus de toţi prietenii săi. Şi toţi cei de la curte i se nchinau, pentru că
3
aşa le poruncise r e g e l e să facă; dar M a r d o c h a i nu i se nchina. Şi cei de la
curtea regelui iau spus lui M a r d o c h a i : „ M a r d o c h a i , de ce nu vrei să asculţi
4
de c e l e spuse de r e g e ? " Şi n fiecare zi i vorbeau [astfel], dar el nuşi
apleca urechea la ei; [atunci] ei iau povestit lui A m a n că M a r d o c h a i se
5
mpotriveşte cuvintelor regelui; M a r d o c h a i le dezvăluise că este iudeu. Şi
6
aflând A m a n că M a r d o c h a i nu i se nchină, sa mâniat foarte şi a plănuit
7
săi nimicească pe toţi iudeii aflaţi sub d o m n i a regelui Artaxerxes. Şi a
alcătuit un edict n al d o i s p r e z e c e l e a an al domniei lui Artaxerxes, şia
aruncat sorţi zi după zi şi lună după lună, ca să ducă la pieire ntro singură
zi neamul lui M a r d o c h a i : şi sorţul a căzut pe ziua a paisprezecea din luna
8
Adar. Şi ia grăit regelui Artaxerxes, spunândui: „ E s t e un p o p o r risipit
printre p o p o a r e l e din toată mpărăţia ta, iar l e g i l e lor sunt cu totul diferite de
[ a l e ] tuturor popoarelor; ei nu v o r să asculte de legile regelui şi nui este de
3.1 „Bugaios": vezi nota la Ir. Flavius losephus, AI 11,209, afirma despre Aman că era
amalecit şi unul dintre urmaşii lui Agag, pe care Saul l cruţase de la moarte ( 1 Rg. 15,9).
n acest fel, duşmănia dintre Aman, urmaşul lui Agag, şi Mardochai, urmaşul lui Kis,
tatăl lui Saul, sar explica genealogic.
3.2 „se nchinau": gr. προσεκύνουν. In VT, verbul este folosit numai pentru a indica
adorarea lui Y H W H . Mardochai refuză să i se nchine lui Aman, rămânând astfel fidel
Dumnezeului unic. O eventuală nchinare ar fi fost interpretată ca un gest idolatru. Nu
este exclus ca refuzul lui Mardochai să se fi datorat şi conştiinţei sale naţionale, care i
interzicea să se pună n slujba unui amalecit, populaţie considerată de evrei impură şi
blestemată. n T M , după „toţi cei de la curte" este n plus: „la poarta regelui, se plecau şi
se nchinau...". Acelaşi conţinut l are şi adaosul din TM la v. 3.
3.6 După „săi nimicească", TM are „poporul lui Mărdokhay şi anume...". Mânia lui
Aman sa răsfrânt asupra ntregii populaţii evreieşti trăitoare n Imperiul pers. Asemenea
pogromuri, ndreptate mpotriva diverselor populaţii minoritare, erau frecvente n
Imperiu, aşa cum reiese din mărturiile lui Herodot (Istorii 1,106 şi 111,79).
3.7 n T M , versetul ncepe: „n luna ntâi, adică Nisan", iar „a alcătuit un edict" nu
apare. După „sorţi", TM are „n faţa lui Haman". • „sorţi": ebr. pur cuvântcheie al
acestei cărţi care are drept scop să explice originea sărbătorii Pürim.
1
3.8 „un popor risipit ': TM are „un popor aparte, risipit şi despărţit..."
ESTER 3 335
9
f o l o s regelui săi ngăduie. D a c ă regele crede de cuviinţă, să scoată un
edict prin care săi dea morţii; iar eu v o i nscrie pentru vistieria regelui z e c e
10
m i i de talanţi de argint." Atunci regele, scoţânduşi inelul, i la dat n
mână lui A m a n , ca să pună pecetea peste nscrisurile mpotriva iudeilor.
11
Şi ia spus regele lui A m a n : „Păstreazăţi argintul, iar cu acest p o p o r fă
12
cum v r e i . " Şi au fost chemaţi scribii regelui n luna ntâi, n ziua a
treisprezecea; şi au scris, după c u m a poruncit A m a n , către toţi comandanţii
şi guvernatorii din fiecare provincie [ncepând] din India şi până n Etiopia,
către o sută douăzeci şi şapte de provincii şi către guvernatorii popoarelor,
13
n limba acestora, n numele regelui Artaxerxes. Şi a fost trimis [mesajul]
prin purtătorii de scrisori n mpărăţia lui Artaxerxes, să nimicească neamul
iudeilor ntro singură zi, din luna a douăsprezecea, care este A d a r , şi să Ii
se jefuiască averile.
I 3 a
Şi c o p i a scrisorii este următoarea: „ M a r e l e rege Artaxerxes către
guvernatorii şi mai marii locului supuşi lor din c e l e o sută douăzeci şi şapte
de provincii, [pornind] din India şi până n Etiopia, scrie următoarele:
l 3 b
D o m n i n d peste multe popoare şi ntinzândumi puterea peste ntreaga
lume, am v o i t (fără să mă las purtat de trufia puterii, ci purtândumă mereu
n chip cuviincios şi cu bunăvoinţă) să păstrez mereu netulburate vieţile
supuşilor [ m e i ] , făcândumi un regat liniştit, care să poată fi străbătut până
l 3 c
la margini, precum şi să readuc pacea dorită de toţi oamenii. ntre
bândui pe sfetnicii mei n ce chip sar putea duce la bun sfârşit acest lucru,
A m a n , care se deosebeşte ntre noi prin judecată sănătoasă, nestrămutat n
bunăvoinţă şi cunoscut pentru credinţă neclintită, şi care a dobândit rangul
, 3 d
al d o i l e a n mpărăţie, nea nştiinţat că prin toate seminţiile din lume
3.9 Suma oferită de Aman e ca un fel de compensaţie pentru impozitele care nu vor mai
fi percepute de la iudei, dacă aceştia vor fi ucişi.
3.10 După „Aman", TM are „fiul lui Hamedhăthâ"Agag,ibi\, asupritorul iudeilor".
3.11 „argintul": gr. τό άργύριον.
3.12 „[ncepând] din India... o sută douăzeci şi şapte de provincii": nu apare n T M . La
final, TM adaugă „şi au fost pecetluite cu inelul regelui".
3.13 „să nimicească": TM continuă: „să ucidă şi să dea pieirii pe toţi iudeii, tineri şi
bătrâni, copii şi femei, ntro singură zi, n ziua a treisprezecea . . . "
3,13ag Adaosul Β din L X X . Corespunde la Est. 13,17 n Vulg. şi a fost inserat ntre v.
13 şi v. 14. Cuprinde „textul" decretului regal care prevedea uciderea evreilor de către
autorităţile din ntregul Imperiu. Autorul a ncercat să imite n greacă stilul alambicat al
decretelor curţii perse.
3,13b „ntreaga lume": gr. οίκουµένη = lumea locuită.
336 ESTER 34
este amestecat un p o p o r duşmănos, potrivnic prin legile lui oricărui neam şi

arătând n repetate rânduri nepăsare faţă de hotărârile regilor, astfel ncât să
nu fie bine aşezată cârmuirea unită pe care noi o ndeplinim fără cusur.
l 3 e
După ce am nţeles, aşadar, că numai acest neam se află ntro necon-
tenită mpotrivire faţă de toţi oamenii, nlocuind alcătuirea legilor cu una
străină şi cu răutate urzind tot ce poate fi mai rău m p o t r i v a intereselor
l 3 f
noastre şi m p o t r i v a bunei orânduiri a mpărăţiei, leam poruncit, prin
urmare, ca aceia care vau fost arătaţi n scrisori de către A m a n , care este
rânduit peste treburile [ţării] şi este cel deal doilea părinte af nostru, toţi
aceia, cu femei şi c o p i i , să fie nimiciţi din rădăcini de săbiile duşmanilor,
fără nici un fel de milă şi cruţare, n c e a dea paisprezecea zi a lunii a
l3fe
douăsprezecea, A d a r , din anul de faţă, ca aceia care neau fost de mult
duşmani şi ne sunt şi acum, fiind aruncaţi cu sila n tărâmul morţilor ntro
singură zi, să nu ne mai m p i e d i c e să ducem un trai liniştit şi netulburat."
14
Şi copii ale scrisorilor au fost puse la vedere n fiecare provincie
şi lea fost dată poruncă tuturor nemurilor să fie pregătite pentru ziua aceea.
15
Şi treaba a fost zorită chiar şi la Susa: regele şi A m a n au nceput să se
mbete; dar oraşul era tulburat.
1
4 M a r d o c h a i , aflând ce se petrecea, şia sfâşiat veşmintele, sa mbră-
cat n sac şi şia presărat cenuşă: apoi, năpustinduse pe strada c e a mare a
oraşului, a nceput să strige cu glas mare: „E dat pieirii un neam care na
2
făcut nici un rău!" Şi a mers până fa poarta regelui şi sa oprit: căci nui
3
era ngăduit să intre la curte purtând sac şi cenuşă. Şi n fiecare provincie
unde fuseseră puse la vedere scrisorile erau ţipete şi lovituri de pumni n
4
piept şi mare j a l e printre iudei, [ c a r e ] se culcau pe sac şi cenuşă. Slujnicele
şi eunucii reginei au venit şi iau dat de veste; ea sa tulburat auzind cele
ntâmplate şi ia trimis lui Mardochai să se mbrace şi săşi lepede sacul;
5
dar el nu sa nvoit. Atunci Ester la chemat pe Achrathaios, eunucul ei,
care i slujea, şi la trimis să afle [toate] cu deamănuntul de la M a r d o c h a i .
4,1 „cu glas mare'': n TM „strigarea" Iui Mardochai e „mare" şi „amară", dar nu se
relatează ce anume a strigat. Se sugerează nevinovăţia poporului ales, pe care L X X o
exprimă direct.
4,3 L X X omite dintre manifestările de doliu postul, pe care TM l menţionează. Postul
ncepe n L X X numai la porunca Esterei, din 4,16. Poporul răspunde cu aceleaşi gesturi
la disperarea lui Mardochai, semn al puternicei identităţi comunitare.
4,5 „Achrathaios": n TM Hathăkh.
ESTER 4 337
7
Ι*] Iar M a r d o c h a i ia descoperit c e l e ntâmplate şi făgăduinţa pe care io
făcuse A m a n regelui pentru vistierie, de zece mii de talanţi, ca săi nimicească
pe i u d e i . 8 Şi ia dat lui c o p i a scrisorii puse la v e d e r e n Susa privind nimi-
cirea acestora, ca să io arate Esterei; şi ia spus săi poruncească să intre la
rege şi să1 roage, ca să1 nduplece pentru popor, „amintinduţi, [a spus e l ] ,
z i l e l e smereniei tale, când team hrănit cu mâna mea, fiindcă A m a n , al doi-
lea după rege, a grăit mpotriva noastră spre moarte. CheamăL pe Domnul
9
şi grăieşte regelui despre noi şi scapăne de la moarte." Achrathaios a intrat
10
şi ia spus reginei toate aceste cuvinte. Iar Ester ia spus lui Achrathaios:
„ D u t e la M a r d o c h a i şi spunei: " « T o a t e neamurile din mpărăţie ştiu că
oricine, bărbat sau f e m e i e , ar intra nechemat la rege, n curtea dinlăuntru,
nu are scăpare: doar cel către care şi ntinde regele sceptrul său de aur, doar
acela va scăpa. Iar eu nu am mai fost chemată să intru la rege de treizeci
12
de z i l e . » " Achrathaios ia vestit lui M a r d o c h a i toate cuvintele Esterei.
13
Atunci ia zis M a r d o c h a i lui Achrathaios: „Dute şi spunei: «Ester, să
nuţi spui n sinea ta că tu singură v e i scăpa n mpărăţie, ntre toţi iudeii.
14
C ă c i dacă tu te faci că nu auzi n această mprejurare, dintraltă parte va
veni ajutor şi ocrotire pentru iudei, nsă tu şi casa tatălui tău veţi pieri; şi
15
cine ştie dacă nu pentru această mprejurare ai ajuns tu r e g i n ă ? » " Şi Ester
16
la trimis la M a r d o c h a i pe cel venit la ea, săi s p u n ă : „ M e r g i şi adunăi pe
toţi iudeii din Susa şi postiţi pentru mine; să nu mâncaţi şi să nu beţi timp
de trei z i l e , zi şi noapte: şi eu, la rândul meu, şi slujnicele m e l e v o m ajuna şi
apoi v o i intra la rege, mpotriva legii, chiar dacă va fi să pier."
17
Atunci M a r d o c h a i a plecat şi a făcut toate câte i poruncise Ester;
1 7 a
sa rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi a spus:
4,6 Apare numai n T M : Jiathăkh a ieşit la Mărdokhay n piaţa oraşului, aflată n faţa
porţii regeşti."
4,8 „amintinduţi... de la moarte": TM nu conţine acest pasaj. Cu acest adaos, L X X
propune o viziune religioasă mai adâncă asupra misiunii lui Mardochai: n felul acesta,
visul personajului din primul capitol i conferă un rol de ghid spiritual al reginei Ester,
asemănător aceluia cu care fusese nsărcinat Samuel faţă de Saul (cf. 1 Rg. 15).
4,13 „n mpărăţie": TM are „n palaf',
4,16 Postul face pandant cu rugăciunea din adaosul C (17az). Această asociere a
postului cu rugăciunea atestă strădania versiunii greceşti de a conferi sărbătorii Purim un
fundament mai explicit religios.
4,17az Adaosul C, corespunzând n Vulg. la 3,8 14,19, introduce n cuprinsul Cărţii
Esterei rugăciunea lui Mardochai (17ai) şi a Esterei (171z), pline de reminiscenţe
338 ESTER 4
l 7 b
„ D o a m n e , D o a m n e , mpărate care stăpâneşti peste toate, căci n puterea
Ta stă totul şi nu este nimeni care să se poată mpotrivi voinţei T a l e de a1
I 7 c
mântui pe Israel. C ă c i Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate minunăţiile
de sub cer. Şi Tu eşti D o m n peste toate şi nimeni nuŢi stă mpotrivă Ţ i e ,
, 7 d
Doamne! Tu pe toate le cunoşti: Tu ştii, D o a m n e , că nu din semeţie, nici
din trufie şi nici din iubire de slavă am făcut aceasta, de nu mam nchinat
trufaşului A m a n . C ă c i aş fi fost gata săi sărut tălpile picioarelor pentru
1 7 e
izbăvirea lui I s r a e l . D a r am făcut aceasta ca să nu pun slava omului mai
presus de slava lui D u m n e z e u şi nu mă v o i nchina nimănui n afară de
1 7 f
T i n e , D o m n u l meu, şi nu v o i face acestea din trufie. Şi acum, D o a m n e
D u m n e z e u l e , mpărate, Dumnezeul lui A v r a a m , cruţă poporul Tău, căci
[duşmanii] privesc la noi spre nimicire şi au râvnit să dea pteirii moştenirea
l 7 s
T a d e l a nceput. N u dispreţui partea T a , p e care Ţiai răscumpărato din
17h
pământul Egiptului. Ascultă rugăciunea m e a şi fii binevoitor cu moşte-
nirea T a ; preschimbă j a l e a noastră n veselie, ca, rămânând n viaţă, să
lăudăm n imnuri numele Tău, D o a m n e , şi să nu nimiceşti gura celor care
171
Te preamăresc." Şi tot Israelul au strigat din [toată] puterea lor, pentru că
moartea le stătea naintea ochilor.
biblice. Faptul că Dumnezeu mplineşte ntocmai rugăciunile arată necesitatea lor n

economia providenţială şi legitimitatea lor n economia textului cărţii.
4,17b „Doamne, Doamne, mpărate care stăpâneşti peste toate". Două sunt ipostazele lui
Dumnezeu, n fiecare dintre rugăciunile celor doi eroi: Dumnezeurege atotputernic al
Universului şi Dumnezeu milostiv. La cele două epitete divine se raportează poporul
ales, ca moştenire a lui Dumnezeu. Cf. infra 17c, 17e, 17f.
4,17d Mardochai şi justifică refuzul de a se nchina lui Aman, refuz care a dus la
persecutarea iudeilor.
4,l7f „Şi acum": κοά νϋν. Formulă care, după amintirea faptelor lui Dumnezeu din trecut
introduce cererea propriuzisă. Invocarea lui Avraam arată că Mardochai apelează la făgă-
duinţele făcute de Dumnezeu patriarhilor. • „moştenirea Ta": apare numai n greacă;
termenul sugerează relaţia de apartenenţă dintre Dumnezeu şi poporul pe care Şi la ales.
4,17gh La sfârşitul rugăciunilor, Mardochai şi Ester l invocă pe Dumnezeu cel
milostiv. Ipostaza de salvator a Domnului (pe care o introduce trimiterea la Exod) o
ntregeşte pe cea de DumnezeuRege, unică autoritate responsabilă (cf. E. Beaucamp,
Dictionnaire de la Bible, s.v. „Salut", p. 530) şi atotputernică. Invocarea Lui ca
Regesalvator este ntemeiată pe legămintele străvechi pe care lea ncheiat cu Israel,
poporul ales de El (cf. 10,3) Tema salvării enunţată explicit n L X X , nu este decât
sugerată n T M .
4,l7i Autorul insistă asupra devoţiunii comunitare, arătând astfel că salvarea aşteptată de
la Y H W H este condiţionată de responsabilizarea ntregului popor. Dumnezeu intervine
n istorie când fiecare fiu al poporului ales şia asumat condiţia de parte n legământul cu El.
ESTER4 339
Şi regina Ester şia căutat ocrotire la D o m n u l , fiind cuprinsă de

zbaterea morţii. Şi, scoţânduşi veşmintele slavei sale, a mbrăcat veşminte
de mâhnire şi j a l e ; şi n locul miresmelor de mare preţ şia acoperit capul cu
cenuşă şi gunoi, iar trupul şi la smerit foarte; şi tot locul pe care l m p o -
d o b e a cu v e s e l i e la umplut cu şuviţe din părul ei; şi sa rugat Domnului,
171
D u m n e z e u l lui Israel, şi a spus: „ D o m n u l meu, Tu singur eşti r e g e l e
nostru: v i n o m i n ajutor m i e , care sunt singură şi nu am alt ajutor afară de
, 7 m
T i n e , căci mi v o i pune viaţa n primejdie. E u a m auzit, d e când mam
născut n tribul părinţilor m e i , că T u , D o a m n e , lai luat pe Israel dintre toate
neamurile şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, ca săţi fie moştenire
I 7 n
veşnică, şi ai făcut pentru ei precum ai grăit. Şi, acum, noi am păcătuit
naintea Ta şi Tu neai dat n mâinile duşmanilor noştri, pentru că iam cin-
1 7 0
stit pe z e i i lor: drept eşti T u , D o a m n e . Dar acum ei nu se mai mulţumesc
cu amărăciunea robiei noastre, ci şiau pus mâinile peste mâinile idolilor
lor, ca să piardă hotărârea gurii T a l e şi să nimicească moştenirea Ta şi să
nchidă gura c e l o r care Te preamăresc pe T i n e ; să stingă slava Casei T a l e şi
l 7 p
a altarului T ă u şi să deschidă gura neamurilor păgâne spre lauda celor
, 7 q
deşarte şi pentru ca un r e g e muritor să fie admirat n veac. Nu da scep-
trul Tău, D o a m n e , c e l o r care nu sunt, ca să nuşi râdă de căderea noastră, ci
ntoarcele planul m p o t r i v a lor nşile şi fă1 de pilduitoare ocară pe cel care
1 7 r
a nceput [să uneltească] m p o t r i v a noastră. A d u T i aminte, D o a m n e , şi
făTe cunoscut n ceasul strâmtorării noastre şi dămi ndrăzneală, R e g e al
l 7 s
z e i l o r şi Stăpâne a toată puterea. Dăruieşte gurii mele cuvânt iscusit n faţa
4,171 Rugăciunea Esterei o reia, structural, pe cea a Iui Mardochai şi o amplifică. Regina
ncepe nsă prin aL invoca deopotrivă pe DumnezeuRegele şi pe Domnul milostiv. •
Singurătatea Esterei o duce la Dumnezeu ca unică speranţă rămasă • „mi voi pune
viaţa n primejdie": litt, „primejdia mea este n mâna mea".
4,l7n Dreptatea divină este o temă de o importanţă majoră n versiunea L X X a Cărţii
Esterei (cf. 8,12d; 10,3i). Ester l cheamă pe Dumnezeu cel drept, arătând n ntreaga sa
rugăciune că poporul ales şi ea n special vor respecta termenii legământului cu Dumnezeu.
4,l7o „Casei Tale şi a altarului Tău": singura aluzie la Templu din Cartea Esterei.
4,l7p „celor deşarte": nume frecvent pentru idoli. • „muritor": litt, „de carne".
4,17q ,.cei care nu sunt": gr. οί µή ούσιν. Ester se referă la zeii străinilor. Războiul nu se
dă numai cu oamenii nedrepţi, străini de poporul ales, ci şi cu plăsmuirile vane ale
acestora, cu zeii falşi.
4,l7s Leul, simbol al puterii regale deopotrivă la evrei şi la perşi, este n cazul de faţă
Artaxerxes. • „cuvânt iscusit": gr. λόγον εΰρυθµον. La tel, ludit i cerea lui Dumnezeu
„nşelăciunea buzelor", ca să l poată dovedi pe Olophernes (lud. 9,10).
340 ESTER 45
leului acestuia şi schimbă inima Iui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre
171
pieirea lui şi a celor de un cuget cu el. Iar pe noi, izbăveştene cu mâna Ta
17u
şi ajutămi mie care sunt singură şi nu Te am decât pe T i n e , D o a m n e ! Tu
le cunoşti pe toate şi ştii că am urât slava nelegiuiţilor şi că mie scârbă de
l 7 w
patul celor netăiaţi mprejur şi al oricărui străin. Tu ştii strâmtorarea mea,
că mie scârbă de semnul măreţiei m e l e , care stă pe capul meu n zilele
nfăţişării mele; mie silă ca de o zdreanţă de fiecare lună şi no port n z i l e l e
1 7 x
liniştii m e l e . R o a b a Ta ηa mâncat la masa lui A m a n , nici nu am cinstit
l 7 y
ospăţul regelui, nici nu am băut vinul libaţiilor. Şi nici nu sa bucurat
roaba Ta din ziua nălţării m e l e până acum decât lângă T i n e , D o a m n e
l 7 z
Dumnezeule al lui A v r a a m . D u m n e z e u l e atotputernic, ascultă glasul
celor care nu mai au nădejde şi scapăne pe noi din mâna răuvoitorilor, iar
pe mine scapămă de teama m e a . "
1
5 Şi a fost aşa: n ziua a treia, când a ncetat să se roage, şia dat j o s
la
veşmintele de j a l e şi sa mbrăcat n straiele slavei ei. Şi, m p o d o b i t ă cu
strălucire, după ce La chemat pe Dumnezeu cel Atoatevăzător şi Mântuitor,
lea luat cu sine pe c e l e două slujnice şi pe una din ele se sprijinea, ca
lb
ntro alintare, iar cealaltă o urma ţinândui poalele veşmântului; ea era
mbujorată, n frumuseţea ei desăvârşită, şi chipul i era vesel, ca al unei
,c
ndrăgostite, nsă inima i era strânsă de teamă. Şi după ce a trecut de
toate uşile, a stat dreaptă naintea regelui; acesta era aşezat pe tronul său
regesc şi mbrăcat cu toate veşmintele strălucirii sale, m p o d o b i t peste tot
ld
cu aur şi nestemate; şi era nfricoşător foarte. Şi ridicânduşi chipul
nflăcărat de slavă, a privit n culmea mâniei, iar regina sa prăbuşit: sa
schimbat la faţă de slăbiciune şi şia lăsat capul pe cel al slujnicii care
4,l7uy L X X i face Esterei un portret de atentă păstrătoare a Legii: sa măritat cu un

străin n ciuda voinţei ei ( 17u), refuză vanele simboluri ale puterii lumeşti ( 17w), se abţine
de la mâncarea şi băutura impură ( 17x) şi a recunoscut tot timpul, ca Iudit, numai autori-
tatea supremă a Dumnezeului lui Avraam şi, implicit, a legământului (17y). Profesiunea
de credinţă a Esterei reprezintă un model de conduită pentru evreii din diaspora. Ea nu
cheamă la izolaţionism total, ci la colaborare cu mediul social nconjurător, n măsura n
care nu se ajunge la ncălcarea Legii mozaice şi, o dată cu aceasta, la pierderea identităţii
etnice şi religioase.
5,la2b (nceputul adaosului D) Pasajul constituie o largă amplificare faţă de TM
vv. 12. Din punct de vedere literar, aduce un plus de dramatism. n felul n care este
descrisă slava regelui pers, unii comentatori au văzut elemente comune cu apocaliptica
iudaică.
ESTER 5 341
16
mergea naintea ei. Dar D u m n e z e u a schimbat duhul regelui n blândeţe
şi, tulburat, acesta a sărit de pe tronul lui şi a prinso n braţe până şia venit
l f
n fire; şi o mângâia cu cuvinte mpăciuitoare şi ia spus: „ C e i Ester? Eu
sunt fratele tău, ndrăzneşte, nu v e i muri, căci porunca noastră este pentru
2
cei de rând: apropiete." Şi, ridicând sceptrul de aur, ia atins grumazul, a
2a
mbrăţişato şi ia zis: „ V o r b e ş t e m i . " Şi ea ia spus: „ T e a m văzut, stăpâne,
ca pe un n g e r al lui D u m n e z e u , şi inima mi sa tulburat de teama slavei
2b
tale; căci minunat eşti, stăpâne, şi chipul tău este plin de farmec." Şi, n
timp cei vorbea, a căzut cuprinsă de slăbiciune, iar regele sa tulburat şi
3
toţi slujitorii lui au nceput so ncurajeze. Şi r e g e l e ia spus: „ C e vrei tu,
Ester? Care ţi este rugămintea? Până la jumătate din mpărăţia mea, şi va fi
4
a ta." Ester a spus: „ A s t ă z i este ziua m e a cea mare. Prin urmare, dacă i
este pe plac regelui, să vină şi el, şi A m a n la ospăţul pe care1 v o i pregăti
5
astăzi." Şi regele a spus: „Zoriţi1 pe A m a n , ca să putem ndeplini cuvântul
6
Esterei." Şi amândoi vin la ospăţul la care i chemase Ester. La mijlocul
petrecerii, regele ia spus Esterei: „ C a r e ţi este [rugămintea], regină Ester?
7
V e i avea tot ce v e i c e r e . " Şi ea ia spus: „ C e r e r e a şi rugămintea mea
8
[sunt]: dacă am aflat bunăvoinţă naintea regelui, să vină din nou regele şi
cu A m a n mâine, la ospăţul pe care l v o i da pentru ei, şi mâine v o i face la
9
fel." Şi a ieşit A m a n de la rege foarte ncântat şi bucuros; dar când la
10
văzut A m a n pe M a r d o c h a i iudeul n curte, sa mâniat foarte. Şi, intrând n
5,lf „porunca": interdicţia de a intra nechemat la rege cf. 4,11. • „frate": gr. αδελφός.
Termenul l desemnează n greaca iudeilor din Alexandria şi pe soţ. • „pentru cei de
rând": gr. κοινόν, litt, „comun, toată lumea" (cf. Flavius losephus, AI 11,238).
5,2a „ca pe un nger al lui Dumnezeu": sar putea nţelege că Ester l vede pe rege ca pe
un trimis care să mplinească planul lui Dumnezeu de aici şi teama plină de veneraţie.
5,4 „Astăzi este ziua mea cea mare": nu apare n T M . • „ziua mea cea mare": Ester, ca şi
Iudit (cf. 12,18 şi nota), nţelege importanţa zilei respective ca moment al mplinirii misiu-
nii sale. Ambiguitatea exprimării Esterei, „ziua cea mare" (gr. επίσηµος, litt. „nsemnată")
trimite, probabil, la obiceiul pers de celebrare fastuoasă a zilei de naştere (cf. Herodot,
Istorii, 1,133). Cu acest prilej i va fi invitat Ester pe suveran şi pe Aman la banchet.
5,6 „La mijlocul petrecerii": gr. πότος, litt, „băutură" este partea a doua a ospăţului,
dedicată băuturii şi discursurilor.
5.8 „mâine voi face la fel": TM are „mâine voi face după porunca regelui".
5.9 Autorul i adaugă lui Mardochai apoziţia „iudeul", pentru că unghiul de vedere este
al lui Aman. n felul acesta subtil, o exprimare ultraconcentrată trimite la episodul relatat
n 3,23. • După „Mardochai", TM are n plus „care nu se ridica şi nu tremura n faţa lui".
5.10 ncepe n T M : „Totuşi sa stăpânit şi a intrat..." • „şia chemat prietenii şi pe soţia
sa": spre deosebire de TM şi Vulg., L X X nu i menţionează şi pe numeroşii fii ai lui Aman.
342 ESTER 56
11
casa lui, şia chemat prietenii şi pe soţia sa, Zosara, şi lea arătat bogăţia
şi fala cu care regele l nconjurase şi cum la făcut cel dintâi n rang şi [ia
12
ncredinţat] conducerea regatului. Şi a spus A m a n : „ R e g i n a nu a chemat
pe nimeni la ospăţ mpreună cu regele n afară de mine, iar mâine am fost
13
chemat din nou; dar aceste lucruri numi plac, câtă v r e m e l văd pe
14
M a r d o c h a i iudeul n curte." Atunci Zosara, soţia lui, şi prietenii lui iau
spus: „ P u n e să ţi se doboare un lemn lung de cincizeci de coţi şi dimineaţă
vorbeşte cu regele şi să fie spânzurat M a r d o c h a i de acest stâlp; iar tu mergi
la ospăţ cu regele şi fii vesel.'' Şi iau plăcut cuvintele acestea lui A m a n , şi
sa pregătit stâlpul.
1
6 nsă D o m n u l a depărtat somnul de la rege n noaptea aceea; şi el ia
spus dascălului său săi aducă hrisoavele cu amintirile z i l e l o r şi să i le
2
citească. Şi a descoperit c e l e scrise cu privire la M a r d o c h a i , cum a dat el
de veste regelui despre cei doi eunuci ai regelui, pe când aceştia erau
3
paznici şi căutau să ridice mâna asupra lui Artaxerxes. Şi regele a spus:
„ C e cinstire şi ce răsplată iam dăruit noi lui M a r d o c h a i ? " Iar slujitorii
4
regelui iau spus: „ N u iai dăruit n i m i c . " n timp ce regele afla despre
binefacerea lui M a r d o c h a i , iată, A m a n era n curte. Şi r e g e l e a spus: „ C i n e
este n curte?" A m a n venise săi spună regelui să1 spânzure pe M a r d o c h a i
5
de stâlpul pe care1 pregătise. Şi au spus slujitorii regelui: „Iată, A m a n se
6
află n curte." Iar regele a spus: „Chemaţi1." Şi regele ia spus lui A m a n :
„ C e săi fac unui om căruia vreau săi arăt cinstire?" A m a n şia spus n
sinea sa: „ C u i vrea r e g e l e săi arate cinstire, dacă nu m i e ? " 7 Şi a spus către
8
r e g e : „ O m u l u i căruia regele vrea săi arate cinstire, slujitorii regelui săi
5,14 „să ţi se doboare": TM are „să se facă" • 50 de coţi = cea 25 m. nălţimea hiper-
bolică e pe măsura trufiei lui Aman. • „să fie spânzurat": gr. κρεµασθήτω (litt „a
atârna, a suspenda").
6.1 Spre deosebire de T M , L X X arată clar că Dumnezeu a intervenit n acest moment,
luândui somnul regelui Artaxerxes. TM are „regelui i fugea somnul...". Nici
„dascălul" nu apare n T M , ci verbele sunt la forme impersonale.
6.2 Pentru deconspirarea eunucilor, cf. 2,2123. • „să ridice mâna": έπιβαλειν τάς
χείρας, litt, „sä pună mâinile" calc după ebraică
63 ,,nimic": contrazice cele spuse la l,lq.
6,89 nsemnele regale pe care le cere Aman corespund celor oferite de Faraon lui Iosif
n Gen. 41,4243: haină de in subţire, car triumfal/cal, crainic. n T M , Aman cere şi
coroană, detaliu pe care traducătorul L X X la omis. Despre perşi, cf. Herodot 111,84;
VII.37.116; VIII, 118.
ESTER 67 343
aducă un veşmânt de in subţire n care se mbracă regele şi un cal pe care l

9
călăreşte regele; şi să [ l e ] dea unuia dintre prietenii nobili ai regelui şi să1
nveşmânte pe omul pe care l iubeşte regele; să1 suie pe cal şi să se
vestească pe strada mare: « A s t f e l va fi cu orice om căruia regele vrea săi
10
arate c i n s t i r e . » " Atunci r e g e l e ia spus lui A m a n : „ P r e c u m ai grăit, aşa să
faci pentru Mardochai iudeul, care slujeşte la curte; şi v e z i să nuţi scape
11
nici unul dintre cuvintele pe care leai rostit." Atunci A m a n a luat veş-
mintele şi calul, la nveşmântat pe Mardochai şi la suit pe cal şi a străbătut
strada mare a oraşului, vestind : „ A ş a va fi cu orice om căruia regele vrea
12
săi arate cinstire." Şi M a r d o c h a i sa ntors la curte, iar A m a n la el acasă,
13
j e l i n d , cu capul n pământ. Şi lea povestit A m a n soţiei sale Zosara şi
prietenilor c e l e ce i se ntâmplaseră, iar prietenii şi soţia iau spus: „ D a c ă
M a r d o c h a i este din neamul iudeilor, şi tu ai nceput să fii umilit naintea lui,
negreşit vei cădea şi nui v e i putea ţine piept; căci Dumnezeul cel viu este
14
cu e l . " n timp ce ei ncă vorbeau, au sosit eunucii ca să1 grăbească pe
A m a n să vină la ospăţul pe care1 pregătise Ester.
1 2
7 R e g e l e şi A m a n au intrat să ospăteze la regină. Iar r e g e l e ia spus
Esterei, n cea dea doua z i , la ospăţ: „ C e este, regină Ester? Careţi sunt
3
cererea şi rugămintea? A l e tale să fie până la jumătate din regatul m e u . " Şi,
răspunzândui, ea a zis: „ D a c ă am aflat bunăvoinţă naintea regelui, viaţa
4
sămi fie dată la cererea m e a şi poporul meu, la rugămintea mea; căci atât
6,11 ndeplinirea fără crâcnire a poruncii regelui nu lasă loc pentru consemnarea ime-
diată a reacţiilor sufleteşti. Cu laconismul extrem al exprimării se atinge punctul critic al
cărţii: din acest moment, soarta iudeilor şi tonul relatării se schimbă radical
6,13 Numai n mediu privat, Aman şi poate recunoaşte deziluzia şi, mai mult, primeşte
confirmarea temerilor sale: urmează dezonoarea. Episodul este ilustrativ pentru nea-
junsurile orgoliului şi a fost comentat ca atare. • „căci Dumnezeul cel viu este cu el": nu
apare n T M .
7,2 Regele reia, n public, ntrebarea adresată Esterei n particular n 5,3.
7,4 n T M , persecuţia este prezentată de Ester numai ca exterminare fizică a evreilor,
nsă cu trei verbe sinonime, după care urmează: „Dacă eram vânduţi ca robi şi slujnice,
tăceam, căci pentru această asuprire nu merită să fie deranjat regele". (Altă interpretare:
„asupritorul nar putea compensa paguba făcută regelui".) n L X X se adaugă jaful şi
sclavia. n general, aceleaşi acuze i sunt aduse şi lui Antiochos al IVlea Epiphanes n
l2Mac., ceea ce ia determinat pe unii comentatori să vadă n Aman o ntruchipare a
regelui seleucid. • „nu am luat aminte": poate fi o atenuare diplomatică a gravităţii
situaţiei, ca şi cum demnitatea curţii regale ar mpiedica de la sine astfel de uneltiri
344 E S T E R 78
eu, cât şi poporul meu suntem vânduţi spre pieire, j a f şi robie; noi şi copiii
noştri suntem sortiţi să fim robi şi roabe; dar nu am luat aminte, căci defăi-
5
mătorul nu este vrednic de curtea regelui." R e g e l e a spus: „ C i n e a cutezat
6
să săvârşească această faptă?" Ester a spus: „Duşmanul este A m a n , omul
7
acesta răuvoitor." Atunci A m a n sa tulburat n faţa regelui şi a reginei.
R e g e l e sa ridicat de la ospăţ [ c a să m e a r g ă ] n grădină; iar A m a n o implora
pe regină, căci v e d e a că a dat de n e c a z . 8 Cnd regele sa ntors din grădină,
A m a n căzuse pe pat implorândo pe regină. Atunci regele a spus: „ C h i a r
mi v e i silui soţia n casa m e a ? " Auzindu1, A m a n sa schimbat la faţă.
9
Bugathan, unul dintre eunuci, a spus atunci către rege: „Iată, A m a n a pre-
gătit şi un stâlp pentru M a r d o c h a i , cel care a grăit cu privire la rege; a fost
ridicat n curtea lui A m a n un stâlp de cincizeci de c o ţ i . " Atunci regele a
10
spus: „ S ă fie atârnat de e l . " Şi A m a n a fost spânzurat de stâlpul pe care el
l pregătise pentru M a r d o c h a i . Şi atunci sa potolit mânia regelui.
1
8 n aceeaşi zi regele Artaxerxes ia dăruit Esterei toate câte erau ale
lui A m a n defăimătorul, iar Mardochai a fost chemat la rege, căci Ester
2
dezvăluise faptul că era nrudit cu ea. R e g e l e şia scos inelul pe care l
luase napoi de la A m a n şi i la dat lui M a r d o c h a i ; iar Ester la rânduit pe
M a r d o c h a i peste toate câte fuseseră ale lui A m a n . 3 Pe deasupra, a vorbit cu
r e g e l e şi ia căzut la picioare şi la rugat să nlăture nenorocirea voită de
4
A m a n şi tot ce făcuse el mpotriva iudeilor. R e g e l e a ntins către Ester
josnice. nsă gr. παρήκουσα poate nsenina şi „mia ajuns la ureche". • „defăimătorul":
gr. ö διάβολος la data redactării traducerii n greacă, termenul avea doar sensul pur
omenesc, nedesemnând ncă râul personal.
7.5 La sfârşit, TM are n plus „şi unde este?".
7.6 „Duşmanul": TM are „Duşmanul şi asupritorul".
7.7 n TM se specifică faptul că regele pleacă mânios.
7.8 „pe pat": TM are „pe patul pe care şedea regina". • „sa schimbat la faţă": TM are
„iau acoperit faţa", gest ce nsemna osândirea la moarte.
7.9 „Bugathan": n TM f£ar bhönäh, • „cu privire la rege": TM are „spre binele
e
regelui". • „atârnaf: litt, „răstignit"; n alte locuri (chiar şi n versetul următor), verbul
este „a spânzura".
8.1 „toate câte erau ale lui Aman defăimătorul": TM are „casa lui Hămăn asupritorul".
8.2 Era vorba despre inelul regal cu pecete pe care i1 dăruise Artaxerxes lui Aman n
semn de preţuire şi ncredere (3,10). O dată trecut lui Mardochai, acesta era nvestit cu
autoritatea de a abroga decretul adversarului său.
83 După „ia căzut la picioare", TM are „şi a plâns".
8,4 „antins... sceotrul": ca şi la 4,11 şi 5,2 gest de izbăvire.
ESTER 8 345
5
sceptrul de aur; atunci Ester sa ridicat, ca să stea lângă rege. Şi a spus
Ester: „ D a c ă ţi este pe plac şi am aflat bunăvoinţă [naintea ta], să fie
trimisă poruncă spre a fi anulate scrisorile trimise de A m a n , cele scrise
6
pentru ai nimici pe iudeii din regatul tău. Căci cum v o i putea să văd
nenorocirea poporului meu şi cum mă v o i putea izbăvi când va fi nimicit
7
neamul m e u ? " Şi a spus regele către Ester: „ Ţ i a m dat toate bunurile lui
A m a n şi am vrut săţi fac pe plac; pe el lam spânzurat de stâlp, pentru că a
8
ridicat mâna asupra iudeilor: ce mai doreşti ncă? Scrieţi şi v o i n numele
meu cum găsiţi de cuviinţă şi pecetluiţi cu inelul meu; căci toate câte sunt
scrise la porunca regelui şi pecetluite cu inelul meu nu pot ntâmpina
9
mpotrivire." Au fost chemaţi scribii n luna ntâi, care este Nisan, n ziua
a douăzeci şi treia a aceluiaşi an, şi au fost scrise pentru iudei toate câte
erau poruncite către e c o n o m i şi către conducătorii satrapiilor, din India
până n Etiopia, către c e l e o sută douăzeci şi şapte de satrapii, după ţinuturi
10
şi după limba fiecăruia. Şi au fost scrise din porunca regelui şi pecetluite
11
cu inelul său; şi au trimis scrisorile prin purtătorii de scrisori; [ r e g e l e ] le
poruncea iudeilor săşi urmeze propriile lor legi n orice oraş, ca să se ajute
12
ntre ei şi să facă cu duşmanii şi cu potrivnicii lor după cum v o i e s c , ntro
singură zi, n toată mpărăţia lui Artaxerxes, n cea dea treisprezecea zi a
lunii a douăsprezecea, Adar.
8,5 Deşi Aman fusese condamnai la moarte, decretul mpotriva iudeilor nu fusese ncă
retras.
8.7 ,,către Ester": TM are „către Ester regina şi către Mărdokhay iudeul". • Răspunsul
regelui n T M : „Iată, toate bunurile lui Haman leam dat Esterei, iar pe el lau atârnat de
stâlp fiindcă ridicase mâna mpotriva iudeilor."
8.8 Artaxerxes nu uită să i atragă atenţia reginei că decretele regale, o dată adoptale, nu
pot fi abrogate. Ceea ce i cere regele Esterei este să găsească o formulă (declinânduşi
totuşi responsabilitatea — „cum găsiţi de cuviinţă": ώς δοκεΐ ύµϊν) care să neutralizeze
ntrun fel efectele concrete ale decretului precedent, fără nsă a1 abroga formal. • După
„Scrieţi şi voi", TM are n plus „pentru iudei".
8.9 „scribii": TM adaugă „regeşti, pe dată". • „Nisan": TM are Stwăn (maiiunie). L X X
reduce timpul mort, de aşteptare a noului decret.
8.10 „purtătorii de scrisori": gr. βιΡλιαφόροι. Termenul i desemnează pe curierii oficiali
din Imperiul pers, faimoşi pentru organizarea lor n cel mai rapid serviciu de acest fel din
lumea antică. TM adaugă aici „care călăreau pe caii de curse ai regelui, din iepe de rasă".
8.11 T M : „Regele le dădea voie iudeilor din fiecare oraş să se unească şi săşi apere
vieţile (litt, să stea pe vieţile lor), să nimicească, să ucidă şi să dea pieirii orice ceată
narmată a unui popor sau a unei provincii care iar asupri, pe ei, copiii şi femeile [lor],
şi să le jefuiască bunurile."
346 ESTER 8
1 a 2
C e l e de mai j o s sunt c o p i a scrisorii: „ M a r e l e rege Artaxerxes către
guvernatorii provinciilor din cele o sută douăzeci şi şapte de satrapii, din
l 2 c
India până n Etiopia, celor ce ne sunt credincioşi, salutare. M u l ţ i care au
primit adesea cinstiri din mbelşugata bunătate a binefăcătorilor lor au râvnit
la mai mult şi nu caută numai să ne atace supuşii, ci, nefiind n stare să rabde
ce trebuia săi mulţumească, se apucă să uneltească şi mpotriva binefăcă-
l 2 d
torilor lor. Şi nu se mulţumesc să nimicească recunoştinţa dintre oameni,
ci semeţinduse la lăudăroşenule unor oameni străini de orice bine, şi nchipuie
că v o r scăpa de dreptatea Dumnezeului veşnic Atoatevăzător, ce urăşte răul.
I 2 e
Şi adeseori, pe mulţi dintre cei puşi n dregătorii, ndemnul prietenilor n
care sau ncrezut ca să le dea pe mână treburile lor ia făcut părtaşi la vina
de a fi vărsat sânge n e v i n o v a t şi ia dus spre nenorociri fără ntoarcere,
1 2 f
astfel de prieteni amăgind prin viclenia mincinoasă a firii lor rele curata
1 2 ß
bună credinţă a stăpânitorilor. Şi putem să v e d e m [aceasta] nu atât din
povestirile mai v e c h i , care neau fost transmise, cât cercetând ce se petrece
lângă v o i , toate blestemăţiile săvârşite de ticăloşia unora care aveau putere
1 2 h
fără să o merite. [ S e c u v i n e ] dar să luăm seama la viitor, ca să păstrăm
121
mpărăţia netulburată pentru toţi oamenii, cu pace, săvârşind schimbări şi
judecând mereu pricinile care ni se nfăţişează cu privire cât mai nepărti-
, 2 k
nitoare. Căci, iaă, A m a n fiul lui Amadathes, un macedonean, de fapt un
străin de sângele perşilor, şi deosebinduse mult de blândeţea noastră, bine
121
primit de către noi, a aflat dragostea pe care o a v e m faţă de orice neam n
8,12ax Adaosul Ε corespunde cu Vulg. 16,124 şi conţine decretul contrar celui dat de
Aman şi cuprins n adaosul Β (cf. 3ag). După Elias Bickermann, stilul celor două edicte
este o imitaţie a prozei birocratice elenistice din vremea lui Lisimah şi retorica greacă ce
stă la baza edictului era cea ntrebuinţată la Ierusalim n timpul lui Alexandru Iannaeus
(10376 Î.H.).
8,l2af Textul, n oglindă cu cel de la 3,l3af, pune ntreaga responsabilitate a gestului
necugetat pe seama lui Aman.
8,12gh Motivul păcii şi al bunăstării regatului fusese invocat şi de Aman, nsă pentru a
legitima pogromul.
8,12ko „macedonenii": aluzie transparentă la noul val de elenizare care cuprinsese
Palestina. Anacronismul vădit ar fi un indiciu n plus al vârstei elenistice a Cărţii Esterei,
n acest caz, macedonenii i reprezintă pe seleucizi şi, mai puţin probabil, pe lagizi, dinastii
elenistici urmaşi ai diadohilor lui Alexandru cel Mare. Autorul adaosului manifestă o
anumită nostalgie pentru epoca persă, mai favorabilă iudeilor decât cea elenistică
8,121 Iubirea pentru celelalte neamuri pe care o afirmă decretul lui Artaxerxes poate fi şi
un răspuns voalat al iudeilor la acuzaţia de xenofobie pe care lumea antică o aducea
poporului ales.
ESTER 8 347
asemenea măsură ncât a fost numit tatăl nostru; şi a ajuns al doilea la tronul
l 2 m
regesc, naintea căruia se nchinau toţi. Dar, neputânduşi nfrâna trufia,
à încercat să ne lipsească de domnie şi de viaţă, l 2 n
cerând, prin vicleşuguri
felurite şi nşelătorii, pieirea salvatorului şi pururi binefăcătorului nostru,
M a r d o c h a i , şi a Esterei, desăvârşita [noastră] părtaşă la domnie, mpreună
l2
cu tot neamul lor; ° prin aceste mijloace el chibzuia ca, după ce ne va fi
surprins rămaşi singuri, să schimbe conducerea perşilor cu cea a macedone-
l 2 p
nilor. N o i nsă am aflat că iudeii, sortiţi pieirii de către cel mai nelegiuit
dintre oameni, nu sunt răufăcători, ci se călăuzesc după l e g i l e cele mai
d r e p t e , 1 2 q fiind fiii Dumnezeului celui viu, celui Preanalt şi Preamare, care
ne ndrumă domnia, nouă, ca şi naintaşilor noştri, nspre cea mai bună
l 2 r
orânduire. Să faceţi bine, aşadar, şi să nu daţi ascultare scrisorilor trimise
de A m a n , fiul lui Amadathes, pentru că cel care lea alcătuit a fost atârnat,
cu ntreaga sa familie, la porţile Susei, Dumnezeul Atotstăpânitor dândui
l 2 s
degrabă osânda cuvenită. Şi punând copia acestei scrisori n tot locul,
săi lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi săi
sprijiniţi să se poată apăra n ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea,
A d a r , n aceeaşi zi, mpotriva celor care iau atacat la v r e m e de strâmtorare.
121
Căci, n locul ducerii la pieire a neamului ales, Dumnezeul atotputernic
1 2 u
lea dăruit veselie. Iar v o i , ntre sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu
toată desfătarea o zi deosebită, pentru ca şi acum şi mai târziu să fie
mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care voiesc binele perşilor, iar pentru
, 2 x
cei ce uneltesc mpotriva noastră, o aducere aminte a pieirii. Şi o r i c e
oraş sau ţinut, n ntregime, care nu va face precum am spus, va fi pustiit cu
8,12 m Răutatea lui Aman se ndrepta mpotriva supuşilor lui Artaxerxes şi o dată cu
aceştia, mpotriva regelui nsuşi. Declinarea totalei responsabilităţi a suveranului şi
delimitarea lui de Aman, slujitorul necredincios, devine şi mai limpede. • „neputânduşi
nfrâna trufia": se poate nţelege şi „neputânduşi purta măreţia", adică lăsândusc corupt
de putere. • „de viaţă": litt, „de duh".
8,12n „desăvârşita": litt, „ireproşabila".
8,12pq Nici un rege pers nu a adoptat, n istoria reală, această poziţie faţă de
Dumnezeul evreilor.
8,12s Textul scrisorii ncearcă să justifice cu anticipaţie măcelărirea de către evrei a
populaţiei perse ca act de legitimă apărare. Cum celălalt decret nu ieşise legal din uz,
singura soluţie n această criză politică era permisiunea acordată evreilor de a se apăra n
caz de necesitate. • „Ceea ce vor evreii [din diaspora] este ca autorităţile păgâne să le
recunoască legile şi să şi poată păstra astfel identitatea" (Anne Baudelin, p, 134).
8,12u Anunţarea sărbătorii Purim, o sărbătoare a bucuriei prilejuite de izbăvirea lui
Israel şi a mplinirii dreptăţii divine.
348 ESTER 89
urgie, prin lance şi f o c : va ajunge nu doar neumblat pentru oameni, ci şi

13
dezgustător pentru fiarele sălbatice şi pentru păsări, dea pururi. Şi copiile
să fie puse la v e d e r e n ntreaga mpărăţie, iar toţi iudeii să fie pregătiţi
pentru această zi, ca să lupte mpotriva vrăjmaşilor."
14
Prin urmare, călăreţii au plecat n grabă să mplinească c e l e spuse de
15
rege; iar porunca a fost vestită şi n Susa. M a r d o c h a i a ieşit mbrăcat cu
veşmântul regesc şi purtând cunună de aur şi o diademă de in subţire pur-
16
puriu; şi cei din Susa lau văzut şi sau bucurat. Iar la iudei a fost luminăj
17
şi v e s e l i e n fiecare oraş şi ţinut n care se vestea porunca; oriunde sei
vestea porunca la iudei era bucurie şi veselie, băutură şi v o i o ş i e ; şi mulţi din f
neamurile păgâne sau tăiat mprejur şiau devenit iudei de frica iudeilor, ţ
1
9 n luna a douăsprezecea, n a treisprezecea zi a lunii A d a r , au sosit:
2
scrisorile scrise de r e g e . n aceeaşi zi, potrivnicii iudeilor au fost daţi
3
pieirii, căci nici unul nu lea ţinut piept, temânduse de ei. F i i n d c ă mai
marii satrapilor, principii şi scribii regeşti le dădeau cinstire iudeilor pentru
4
că i stăpânea teama de Mardochai. Porunca regelui ajunsese săi facă
5 6
vestit numele n toată mpărăţia. [ ] Şi n oraşul Susa iudeii au ucis cinci
7 8
sute de bărbaţi: precum şi pe Pharsannes, pe Delphon şi Phasga, pe
9
Phardatha, pe Barea, şi pe Sarbacha, Marmasina şi pe Aruphaios, pe
10
A r s a i o s şi pe Zabuthaios, cei z e c e fii ai lui A m a n Bugaios, fiul lui
11
A m a d a t h e s , duşmanul iudeilor, şi iau şi jefuit. n aceeaşi zi ia fost adus
8,15 Apariţia decretului şi a lui Mardochai nvestit cu nsemnele regale provoacă bucurie
In rândul locuitorilor Susei. Reacţia este contrară beţiei şi confuziei care se instaurase n
acelaşi oraş după publicarea edictului lui Aman (3,15). • n T M , descrierea mbrăcă
minţii lui Mardochai e mai amplă, având elemente comune cu descrierea sălii de ospăţ a
palatului de la 1,6.
8,17 „băutură": litt, „vas mare pentru băut*'.
9,1 TM accentuează mai mult răsturnarea de situaţie: scrisoarea regelui soseşte chiar n
ziua n care urmau să fie nimiciţi iudeii.
9,5 Versetul lipseşte din majoritatea manuscriselor L X X : totuşi, cu sens neclar apare,
ntro versiune din S: „Şi iudeii iau lovit pe toţi duşmanii lor cu lovituri de sabie,
răpunândui şi omorândui, şi au făcut după placul lor cu cei care i urau."
9,710 Cei zece fii ai lui Aman nşiruiţi aici scapă vigilenţei decretului regal, care la
8,12r afirmă că Aman a fost spânzurat cu ntreaga familie. Desigur, o neconcordanţă a
traducătorului L X X .
9,10 „iau şi jefuit": TM afirmă, dimpotrivă, că iudeii nu sau dedat la jaf, deşi regele le
ngăduise acest lucru. Unele manuscrise L X X sunt n acord cu TM şi nu pomenesc nici
ele de jaf.
ESTER 9 349
la cunoştinţă regelui numărul celor care au pierit in Susa. Iar r e g e l e ia

spus Esterei: „ I u d e i i au dat pieirii n oraşul Susa cinci sute de bărbaţi. Dar
n mprejurimi, cum crezi că sau purtat ? Ce ai mai vrea să ceri? Ţi se va
13
mplini." Şi Ester ia spus regelui: „ S ă li se dea dreptul iudeilor să se
poată purta la fel şi mâine, aşa ncât săi spânzure pe cei z e c e fii ai lui
14
Aman." Şi el a ngăduit să se ntâmple aşa şi lea dat iudeilor din oraş
15
trupurile fiilor lui A m a n , ca să le spânzure. Şi sau adunat iudeii din Susa,
[ n ] a paisprezecea zi a lunii A d a r , şi au ucis trei sute de bărbaţi, dar nau
16
luat nici o pradă. Iar ceilalţi iudei, cei din mpărăţie, sau adunat venin
duşi n ajutor unii altora şi sau liniştit din partea vrăjmaşilor; căci au dat
pieirii cincisprezece mü dintre ei n a treisprezecea zi a lunii A d a r şi nau
17
luat nici o pradă. Şi sau liniştit n a paisprezecea zi a aceleiaşi luni şi au
18
ţinuto ca zi de odihnă, cu bucurie şi v o i o ş i e . Iar iudeii din oraşul Susa
sau adunat şi n ziua a paisprezecea şi nu sau liniştit; dar a cincisprezecea
19
zi au petrecuto n bucurie şi v o i o ş i e . De aceea, aşadar, iudeii risipiţi prin
toate ţinuturile din afară ţin ziua a paisprezecea a lunii A d a r ca pe o zi bună,
cu v e s e l i e , şi fiecare trimite porţii [de mâncare] vecinului său. Iar cei care
locuiesc n oraşelemamă ţin şi ziua a cincisprezecea a lunii A d a r ca pe o zi
bună, de bucurie, trimiţând porţii vecinilor.
20
Mardochai a scris aceste lucruri ntro carte şi lea trimis iudeilor, câţi
21
erau n mpărăţia lui Artaxerxes, celor de aproape şi c e l o r de departe, ca
săi pună să ţină aceste z i l e bune, atât a paisprezecea, cât şi a cincisprezecea
22
zi a lui A d a r ; căci n aceste zile iudeii sau liniştit dinspre duşmanii lor.
Cât despre luna n care sau schimbat lucrurile pentru ei, de la j a l e la
9,13 n T M , Ester a cerut ncă o zi numai pentru uciderea duşmanilor din Susa. De aceea,
n capitală, Purim se sărbătorea şi a doua zi după celebrarea din provincii. • L X X clari-
fică ambiguitatea pe care o stârnise n pasajul 9,710, n privinţa fiilor lui Aman. Aceştia
au fost spânzuraţi, n semn de luare aminte, după ce fuseseră ucişi cu o zi nainte.
9.15 Spre deosebire de ziua precedentă, evreii se abţin de la aşi jefui inamicii. Această
versiune finală se impune şi asupra ezitării L X X de la 9,10. Cf. şi 9,16.
9.16 „cinsprezece mii": TM are „şaptezeci şi cinci de mii". L X X atenuează amploarea
uciderii. • „sau liniştit": vocabularul face aluzie la cartea lui lisus Nave (e.g. 11,23;
14,15\ sugerând prin aceasta că cele ntâmplate constituie un fel de „război sfânt", ca n
vremurile străvechi.
9.17 „zi de odihnă... voioşie": TM are „zi de ospeţe şi veselie".
9.19 Fragmentul „Iar cei care locuiesc n oraşelemamă... vecinilor" nu apare n T M .
9.20 „o carte": TM are „scrisori".
9.21 „(zile) bune" ( = „faste, prielnice"): nu apare n T M .
9.22 „zile bune, [ca de] nuntă": TM are „zile de ospeţe".
350 ESTER 9
bucurie şi de la suferinţă la o zi bună, adică luna A d a r , ei să o petreacă pe

toată n z i l e bune, [ c a d e ] nuntă şi n veselie, trimiţând porţii prietenilor şi
23
săracilor. Şi iudeii au primit [aceasta] după cum lea scris lor M a r d o c h a i ,
24
[arătând] cum A m a n macedoneanul, fiul lui Amadathes, a luptat m p o -
25
triva lor, cum a dat o hotărâre şi a tras la sorţi pieirea l o r , şi cum a intrat
el la rege spunând că1 va spânzura pe M a r d o c h a i : dar câte nenorociri a
1
ncercat el să aducă asupra iudeilor sau ntors m p o t r i v a lui şi a fost spân
26
zurat, el şi copiii lui. De aceea au fost numite acele z i l e „ S o r ţ i i " , dirr
pricina sorţilor, pentru că n graiul lor poartă numele de „ S o r ţ i " , din pricina
1
cuvintelor acestei scrisori şi din pricina a toate câte leau avut ei de suferit
27
pentru aceasta şi a tot ce li sa n t â m p l a t . Şi [ M a r d o c h a i ] lea rânduit, iar*
1
iudeii leau primit, pentru ei şi pentru seminţia lor, şi pentru cei care li se
adăugau lor; şi nicidecum nu v o r face altfel: iar z i l e l e acelea [aveau să fie] o
pomenire săvârşită din generaţie n generaţie, n fiecare oraş, familie şr
28
provincie. Iar aceste z i l e ale Sorţilor v o r fi ţinute n toate timpurile şi
29
pomenirea lor nu va pieri din g e n e r a ţ i i . R e g i n a Ester, fiica lui Aminadab,'
şi M a r d o c h a i iudeul, au scris tot ce au făcut, precum şi o ntărire a scrisorii
3 0 31
despre Sorţi. [ ] Şi M a r d o c h a i şi regina Ester şiau rânduit [toate c e l e
hotărâte] după ei şiatunci au rânduit [lucrurile] după sănătatea [ m i n ţ i i ] şi
9.23 După „au primit", TM adaugă „ceea ce ncepuseră să facă".

9.24 „macedoneanul": nu apare n T M . L X X insistă ncă o dată asupra originii
macedonene a lui Aman. Textul L X X se impune evreilor din diaspora, care găseau n
nfrângerea lui Aman şi a vrăjmaşilor iudeilor din vremea lui, speranţa propriei victorii
asupra „macedonizării" (i.e. elenismului) care i asalta. • Ester nu mai este menţionată n
rezumatul lui Mardochai.
9.26 L X X explică pe larg numele sărbătorii Purim, pentru că versiunea greacă se adresa
evreilor care nu mai nţelegeau ebraică. In T M , explicaţia e mult redusă. • „Sorţi": L X X
are φρουροί care transcrie aproximativ ebr. purim, derivat de la pur, cuvânt de origine
asiriană care nseamnă „sorţ".
9.27 „pomenire": gr. µνηµόσυνον (ebr. ZKR) celebrare a unui moment trecut pentru
a1 retrăi n prezent. n TM versetul e mult mai concis.
9.29 „tot ce au făcut": nu apare n T M .
9.30 Versetul lipseşte din L X X . TM are: „Au fost trimise scrisori către toţi iudeii, n cele
o sută douăzeci şi şapte de provincii din regatul lui Ahasveros, cu cuvinte de pace şi de
adevăr..."
9.31 Text foarte obscur. De altfel, ncepând cu 9,20, tot textul este compozit, purtând
urma mai multor documente. n TM se continuă v. 30: „rânduind zilele Sorţilor la datele
lor, aşa cum le rânduiseră pentru ei Mărdokhay iudeul şi regina Ester: le rânduiseră
pentru ei nşişi şi pentru urmaşii lor, poruncind posturi şi strigăte [de jale]."
ESTER 910 351
după sfatul lor. Şi Ester a rânduit aceasta prin cuvântul său, pentru tot-
deauna, şi a rămas scris spre pomenire.
1
10 Iar regele a hotărât pentru mpărăţie taxe pentru pământ şi pentru
2
mare. Cât despre puterea şi bărbăţia lui şi bogăţia şi slava mpărăţiei sale,
3
iată, sunt scrise n cartea r e g i l o r perşi şi m e z i , spre pomenire. Mardochai
era al doilea după regele Artaxerxes, om nsemnat n mpărăţie şi slăvit de
iudei; şişi ducea viaţa iubit de tot neamul său.
3a 3b
Şi a spus Mardochai: „ D e la Dumnezeu sau făcut a c e s t e a . Căci mi
aduc aminte de visul pe care lam avut n privinţa ntâmplărilor: ntradevăr,
nici una nu a l i p s i t : 3 c izvorul cel mic, ajuns fluviu; şi era lumină, şi soare, şi
multă apă. Fluviul este Ester, pe care a luato n căsătorie regele şi a făcuto
3d 3e
regină. C e i doi balauri suntem eu şi cu A m a n . Iar neamurile sunt cele
3f
care sau adunat spre a nimici numele iudeilor. Cât despre neamul meu,
acesta este Israel cei care Lau chemat n ajutor pe Dumnezeu şi au fost
mântuiţi; D o m n u l a mântuit poporul Său şi nea scăpat Domnul din toate
aceste rele; şi a dat D u m n e z e u semnele şi minunile mari, cum nu sau
ntâmplat ntre neamuri p ă g â n e . 3 De aceea, El a făcut doi sorţi, unul pentru
ê
3h
poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate neamurile păgâne; şi au ajuns
amândoi aceşti sorţi la ceas, la soroc şi la ziua judecăţii, naintea lui
31
Dumnezeu, şi pentru toate neamurile; Dumnezeu şia adus aminte de
poporul Său şi â făcut dreptate moştenirii S a l e . 3 k Şi ei v o r păstra aceste zile
9,32 „spre pomenire": TM are „n carte".

10.1 „mare": prin regiunile maritime ale imperiului pers se nţelegeau Asia Mică şi
insulele adiacente sau zonele de coastă orientale ale Mediteranei (Egiptul, Fenicia).
10.2 „mpărăţiei sale": TM are „măreţiei lui Mărdokhay, la care l ridicase regele".
Epilogul domniei lui Artaxerxes şi a lui Mardochai este scris n stilul epilogurilor din
Cărţile Regilor.
103 La sfârşitul versetului, TM adaugă „şi grăind pace ntregului său popor".
lO^al Adaosul F este pandantul adaosului A, care relatează visul lui Mardochai
(cf. 1,1 as nota). Intenţia traducăorului L X X a fost ca versiunea greacă să se nchidă
ciclic, cu explicarea visului lui Mardochai.
103a L X X plasează acţiunea providenţei pe primul plan. Diferenţa versiunii L X X faţă
de TM constă n interpretarea explicit religioasă pe care cea dintâi o dă evenimentelor
relatate.
l O ^ f Mesajul ntregii cărţi şi ideologia care o susţine sunt aici exprimate n mod lim-
pede: n spatele tuturor ntâmplărilor stă Dumnezeu, cu iubirea Lui pentru poporul ales.
I03g Textul explicitează simbolismul sorţilor şi, cu această ocazie, al sărbătorii
instituite ulterior, destul de neclar exprimat n 9,26.
352 ESTER 10
din luna A d a r , a paisprezecea şi a cincisprezecea zi a lunii, cu adunare, cu

bucurie şi veselie naintea lui Dumnezeu, generaţie după generaţie, n veac,
n poporul Lui, Israel."
31
n anul al patrulea al domniei lui Ptolemaios şi a Cleopatrei, Dositheos,
care spunea că este preot şi levit, şi Ptolemaios, fiul său, au adus scrisoarea
de mai sus despre [sărbătoarea] Sorţilor, [scrisoare] despre care spuneau că
există [ca atare] şi că a fost tălmăcită de L y s i m a c h o s , fiul lui Ptolemaios,
din Ierusalim.
1031 Colofon la Cartea Esterei, n care se dau lămuriri despre redactarea ei n greacă.
Cartea a fost redactată n Palestina, la Ierusalim, fiind ulterior „depusă" (gr.
προκειµένην), după E. Bickerman, ntro bibliotecă din Egipt, de vreme ce sunt
menţionate numele unor suverani lagizi: Ptolemeu şi Cleopatra. Acest Ptolemeu a fost
identificat cu Ptolemeu al XllIea, iar anul al patrulea al domniei acestuia a fost 77 .H.
Celelalte persoane menţionate sunt imposibil de identificat.
IUDIT
Introducere
I. Plasarea şi subiectul
Plasată n rândul cărţilor „ b u n e de citit" (deuterocanonice) acceptate de

canonul L X X , ntre Ester şi T o b i t , Cartea luditei este o „ n o v e l l a " istorică,
păstrată numai n versiune greacă ( L X X ) şi latină ( V u l g a t a ) . Subiectul este
simplu şi expus limpede n două mari secţiuni.
P r i m a se ntinde de la capitolul 1 la capitolul 7: regele Asiriei,
N a b u c o d o n o s o r , porneşte la război m p o t r i v a regelui m e z i l o r , A r p h a x a d
( 1 , 1 6 ) , şi cere, n acest scop, ajutorul aliaţilor din apus, care refuză să i
asculte porunca ( 1 , 7 1 2 ) ; de aceea, după nfrângerea m e z i l o r (1,1316),
N a b u c o d o n o s o r organizează o campanie de pedepsire a aliaţilor nesupuşi,
n fruntea căreia l aşază pe Olophernes (2,120). Campania este la nceput
devastatoare, nici o cetate nefiind n stare să i ţină piept (2,2128). După
predarea cetăţilor de la malul mării, Olophernes se d e c i d e să supună şi
ludeea (3,110). A f l â n d ce urgie v i n e asupra lor, iudeii hotărăsc să se opună
oştirilor păgâne ale lui Olophernes, nchid trecătorile spre Ierusalim, se
roagă şi ţin post (4,115). Surprins de ndârjirea iudeilor, Olophernes ţine
sfat cu căpeteniile oştirii ( 5 , 1 5 ) , iar A c h i o r , căpetenia ammoniţilor, i
vorbeşte despre neamul iudeilor, de la A v r a a m până la ntoarcerea din E g i p t
şi construirea Templului de la Ierusalim (5,519), avertizându1 că iudeii pot
fi nfrânţi numai cu v o i a Dumnezeului lor: anume, dacă aceştia au săvârşit
nelegiuiri naintea Lui (5,2021). M â n i o s de sfidare, Olophernes porunceşte
ca A c h i o r să fie legat sub zidurile Betuliei, cetatea israelită care străjuia
trecătorile, aflată acum sub asediu ( 5 , 2 2 6 , 1 3 ) . Iudeii din Betulia l primesc
pe A c h i o r , iar acesta le dezvăluie planurile lui Olophernes (6,1421).
Olophernes asediază Betulia, tăindui i z v o a r e l e şi nsetândui cumplit pe
locuitori (7,132).
n a doua parte a cărţii, atenţia se mută asupra taberei Israelite. n

Betulia asediată, Iudit, o tânără văduvă evlavioasă din tribul lui Simeon, şi
ncurajează poporul să nu se predea, cum ar fi vrut căpeteniile (8,132) şi
face, n ascuns, un plan pentru ai nfrânge pe duşmani n tabăra lor, după
356 INTRODUCERE LA IUDuT
care se roagă lui D u m n e z e u ( 8 , 3 3 9 , 1 4 ) şi pleacă, nsoţită de o slujnică, n

tabăra asiriană (10,123). A i c i se preface că vrea săi trădeze pe iudei şi
intră n graţiile lui Olophernes ( 1 1 , 1 1 2 , 9 ) . Chemată de Olophernes la un
ospăţ, Iudit profită de situaţie şi, rămasă singură cu căpetenia asiriană, i
taie capul n somn, apoi pleacă napoi n Betulia cu „ t r o f e u l " nvelit ntro
pânză ( 1 2 , 1 0 1 3 , 2 0 ) . Iudit povesteşte locuitorilor din Betulia ce a făcut n
tabăra asirienilor (14,110), n v r e m e ce aceştia din urmă descoperă tragedia
şi se retrag n d e z o r d i n e urmăriţi de israeliţi ( 1 4 , 1 1 1 5 , 7 ) . M a r e l e preot şi
poporul o laudă pe Iudit (15,813). Iudit nalţă un imn către D u m n e z e u
(16,117). E p i l o g (16,1825).
I I . Atestarea textului
T e x t u l g r e c al Cărţii Iuditei se păstrează n patru sau cinci familii de manu-

scrise şi reprezintă o traducere după un original semitic, fie ebraic, fie aramaic.
Versiunea greacă a stat la baza traducerii n latină, ntro primă fază (Vetus
latină), şi n siriacă.
Versiunea latină din Vulgata a fost ntreprinsă de sfântul Ieronim după
un original aramaic. n prefaţa cărţii, el mărturiseşte că a făcut traducerea
ntro noapte, după un original „ c h a l d a i c " , procedând mai degrabă la o
echivalare semantică liberă decât la una literală. A ş a se explică, poate, şi
scurtimea versiunii din Vulgata faţă de cea din L X X .
Există şi câteva versiuni ebraice, care reprezintă nsă retroversiuni medie-

vale după Vulgata.
I I I . Istoricitate şi datare
Deşi Cartea Iuditei a fost considerată de Părinţii Bisericii şi apoi de toată

tradiţia ca istorisire a unor fapte autentice, p o z i ţ i e fermă la care se adăuga şi
argumentul includerii ei n rândul „cărţilor istorice", critica biblică modernă
a stabilit cu uşurinţă, pe baza unor inadvertenţe c r o n o l o g i c e şi g e o g r a f i c e ,
că „ n o v e l l a " n cauză se voieşte a fi o operă de ficţiune, n care adevărul
trebuie căutat n nvăţătura ei pilduitoare.
Astfel, Nabucodonosor este numit rege al asirienilor, şi nu al Babilonului

şi locuieşte la N i n i v e ( 1 , 1 ) , oraş care a fost n realitate distrus de babilonieni
n 612 . H . , nainte ca N a b u c o d o n o s o r să ajungă rege. M a i mult, textul
susţine că Ecbatana, capitala M e d i e i , este cucerită de suveranul babilonian,
INTRODUCERE LA IUDIT 357
când de fapt ea a căzut sub Cirus cel M a r e , n 550 . H . Arphaxad, r e g e l e

M e d i e i , este şi el o figură nebuloasă, de domeniul fanteziei istorice, dar
ntrunind anumite ecouri biblice (cf. G e n . 10,22.24). A p o i , unele etnonime
( c a cheleudiii de la 1,6 sau rassisiii de la 2,23) sunt cel puţin neclare,
necunoscând o atestare istorică paralelă. Betulia, teatrul de operaţiuni prin-
cipal, este o localitate imposibil de identificat. Indicaţiile g e o g r a f i c e v a g i
ale autorului nu au dobândit confirmarea aşteptată de la misiunile arheolo-
g i c e : n jurul trecătorilor dinspre Regatul de N o r d spre Ierusalim nu a fost
descoperită nici o cetate strategică de mărimea Betuliei, descrisă convenţio-
nal n L X X ca un oraş cu străzi largi, pieţe, ziduri şi turnuri de apărare
(7,22.32).
Totuşi, o anumită acribie c r o n o l o g i c ă a autorului, decelabilă n indicarea

precisă a anului din d o m n i a lui N a b u c o d o n o s o r când a avut l o c invazia care
a dus la căderea Ierusalimului ( 5 8 7 . H ) , şi o atenţie geografica deosebită n
nşiruirea unor t o p o n i m e cu existenţă certă dau evenimentelor narate n
Iudit un anumit grad de verosimilitate. n plus, anacronismele v o i t e primesc
un nţeles profund, acela de a include aluzii la alte e p o c i , de mare actuali-
tate pentru autor, dar care au n e v o i e , pentru a fi crezute, de o „ p o v e s t e " şi
de un timp eroic legitimator. S i m p l a relatare a unor evenimente contem-
porane cu autorul nu ar fi avut acelaşi ejjjct stimulator şi educativ ca o
„ n o v e l l a " plină de aluzii la istoria imediată.
n acest sens, textul conţine indicii pentru care unii au propus datarea
scrierii originale n secolul al I V l e a . H . , adică n epoca persă: formula prin
care N a b u c o d o n o s o r cere supunere ( „ p ă m â n t şi apă": 2,7), numele ntâiului
strateg, Olophernes, şi al eunucului curtean B a g o a s , menţionate de D i o d o r
din Sicilia, cucerirea Sidonului ( 2 , 2 8 ) sunt tot atâtea trimiteri posibile la
campania răsăriteană a lui Artaxerxes al IIIlea Ochus (358338 . H . ) , care a
afectat şi ludeea postexilică.
T e o r i a c o n f o r m căreia Cartea luditei ar fi fost redactată la sfârşitul
perioadei perse sa lovit nsă de un număr important de aluzii la realităţi
specifice e p o c i i elenistice: menţionarea gerusiei din Ierusalim (un echiva-
lent grec al Sanhedrinului hasmoneic: 11,14; 15,8), obiceiul cetăţilor de aşi
primi suveranul cuceritor cu cununi ( 3 , 7 ) şi de a1 adora ca pe un zeu ( 3 , 8 ) ,
nsoţirea procesiunilor religioase cu dansuri şi cununi din ramuri de măslin
( 1 5 , 1 3 ) , ceremonialul care precedă cina ( 1 2 , 1 5 ) . T o a t e aceste gesturi apa-
rent nesemnificative trădează, chiar şi n scrierile cu un pronunţat caracter
naţionalist, nivelul profund de aculturaţie al lumii iudeoelenistice. M a j o r i -
tatea bibliştilor sunt de părere că perioada n care a fost compusă Cartea
358 INTRODUCERE LA IUDIT
Iuditei este cea imediat următoare revoltei M a c a b e i l o r şi că ea reprezintă un

ecou clar al rezistenţei iudaice de după invazia lui A n t i o c h o s al I V l e a
Epiphanes. n acest caz, Iudit, eroina cu nume generic (n ebraică, numele
văduvei nseamnă, dea dreptul, „ i u d e e " ) este un pandant feminin al lui
luda Macabeul, capul revoltei, iar N a b u c o d o n o s o r o mască a demoniza
tului suveran din Antiohia. Decapitarea lui Olophernes trimite, n această
logică, la nfrângerea generalului sirian N i c a n o r de către Iuda Macabeul
(cf. I M a c . 7,47), iar circumcizia târzie a lui A c h i o r , la interdicţiile explicite
impuse de A n t i o c h o s al I V l e a iudeilor n această privinţă.
Dependenţa literară, identificată de către M. D e l c o r , n L X X , a Cărţii

Iuditei de cea a lui Daniel, compusă n perioada imediat următoare revoltei
M a c a b e i l o r ( c e a 145 . H . ) , ar fi un indiciu că „ n o v e l l a " Iuditei a fost
redactată după această datălimită. M a i mult, plasarea Betuliei n teritoriul
samaritean, aşa cum sugerează vecinătăţile cu existenţă istorică certă, nu
este ntâmplătoare: ea ar putea trimite la campania din 107 . H . a lui loan
H y r c a n de recuperare a acestui teritoriu pierdut.
n o r i c e caz, n privinţa autorului sau a traducătorului n greacă nu există

nici o informaţie concludentă intrinsecă sau extrinsecă textului. A c e e a ş i
dificultate persistă şi n legătură cu locul n care a fost redactată Cartea
Iuditei. A v â n d n v e d e r e că versiunea greacă se baza pe un original semitic,
majoritatea bibliştilor pledează pentru originea ei palestiniană. n privinţa
traducerii n greacă, este nsă mai greu de tranşat. A s o c i i n d o celei dea
doua Cărţi a M a c a b e i l o r , S. Zeitlin constata absenţa mesianismului din
Cartea Iuditei, trăsătură specifică scrierilor din diaspora. Dacă, n patria
mamă, locuitorii se preocupau de scrieri cu un caracter apocaliptic mai
pronunţat, evreii din diaspora, puternic ghetoizaţi şi confruntaţi zi de zi cu
problema traiului printre străini, preferau lecturile mai simple, dar răspun-
zând cu mai mare promptitudine la dificultăţile cotidiene. n acest sens,
S. Zeitlin indică A n t i o h i a ca pe un posibil loc de traducere a cărţii n greacă.
G i l l e s D o r i v a l nclină să asocieze, prin comparaţie tematică şi lexicală,
Cartea Iuditei cu I M a c , şi critică parţial teoria lui Zeitlin, arătând că tradu-
cerea n greacă sar fi putut face, la fel de bine, şi la Alexandria. T o t a l opus
supoziţiilor celor doi biblişti amintiţi, G. Mussies indică, fără argumente,
Palestina ca loc al traducerii.
I V . Mesajul
Cartea Iuditei, ca de altfel toate celelalte scrieri iudaice din perioada

elenistică, răspunde n e v o i i acute a e v r e i l o r palestinieni şi din diaspora de
aşi redéfini identitatea religioasă şi etnică. Raportul faţă de L e g e a m o z a i c ă
sa schimbat n această perioadă: lecţia deuteronomistă a implacabilei retri-
buţii divine risca să inducă o atitudine retractilă faţă de orice provocare
exterioară. Faţă de pericolul iminent reprezentat de invazia elenistică, iudais-
mul trebuia să treacă de la izolaţionismul precaut la rezistenţa militantă.
Ca şi n cazul M a c a b e i l o r sau al Cărţii Esterei (a se v e d e a şi Introdu-

cerile r e s p e c t i v e ) , Iudit atestă starea de urgenţă a unei naţiuni, o situaţie
excepţională. In primul rând, asupra acestui lucru atrage atenţia intrarea n
scenă a unui personaj feminin cu totul remarcabil. Iudit incarnează noul model
de devoţiune iahvistă, pe care unii comentatori lau comparat cu doctrina
fariseică: văduvă cu o g e n e a l o g i e impresionantă, care i explică n parte
radicalismul, eroina refuză să se recăsătorească, preferând o viaţă ascetică
n propriai casă, fapt care i atrage nu oprobriul cum ar fi fost de aşteptat
n asemenea situaţii n societatea antică , ci admiraţia deschisă a ntregii
comunităţi. A s c e z a este nsă dublată de o bunăstare carei asigură Iuditei
independenţa reală. A p o i , precum ceilalţi eroi biblici „contemporani" (Daniel
şi Ester), Iudit se ngrijeşte să respecte ntru totul interdicţiile alimentare,
purificările rituale şi sărbătorile mari impuse de L e g e . T o t acest rigorism
pare să fie ecoul politicii religioase practicate de farisei (nu se cunoaşte cu
precizie v r e m e a apariţiei acestei grupări, dar n orice caz rădăcinile ei se
găsesc la nceputul perioadei hasmoneilor). M a i mult, ea posteşte şi se
roagă nencetat, ceea cei conferă la un m o m e n t dat, spre deosebire de mai
marii cetăţii, tributari ncă unei concepţii simplist retribuţioniste, discernă-
mântul propriilor gesturi. Dacă Ozias, căpetenia cetăţii, interpretează asediul
ndelungat şi nsetarea cruntă a poporului din cetate ca pedeapsă divină pentru
un păcat neştiut, văduva cu conştiinţa liberă nu pregetă să vadă n aceeaşi
situaţie o ncercare la care D u m n e z e u şi supune poporul. Fără a i n v o c a sau
a face n vreun fel aluzie la idealul monarhic (nlocuit aici cu autoritatea
v a g ă a gerusiei şi a marelui preot), Iudit se situează n seria marilor eroine
din v r e m e a Judecătorilor şi se propune, n descendenţa Deborei şi a Iaelei,
ca personaj justiţiar pe cont propriu, nsă n folosul nemijlocit al comu-
nităţii. Legătura dintre personajele biblice amintite, mai ales cea dintre Iudit
şi Debora, este v o i t ă şi explicită, autorul Cărţii Iuditei recurgând la aceleaşi
procedee literare şi chiar la citate. A s t f e l , Iudit are aceleaşi nclinaţii

„ m a t e r n e " ca D e b o r a şi este la fel de şireată şi curajoasă ca Iael.
nsă cultura scripturară a autorului nu se limitează la aceste paralele.
Personajul şi găseşte adevărata legitimare ntrun episod anterior epocii
Judecătorilor, la care face trimitere şi g e n e a l o g i a sa extraordinară. Iudit şi
transcende feminitatea şi d e v i n e continuatoarea legitimă a fraţilor D i n e i ,
fecioara siluită din G e n . 34. Iudit se trage din S i m e o n şi este gata să şi
apere şi să şi răzbune „ f e c i o a r a " : comentatorii antici au făcut apropierea
dintre numele cetăţii Betulia şi cuvântul ebraic b'thulăh, „ f e c i o a r ă " . A p o i ,
ea adoarme vigilenţa duşmanilor, pe care i loveşte năpraznic la ivirea
prilejului. Şi n acest caz, paralelismul cu episodul răzbunării D i n e i de către
cei doi fii ai lui Iacob, S i m e o n şi L e v i , este ntărit cu citate din G e n . 34,7.
Deşi condamnat de Iacob n G e n . 34,30, gestul celor doi fraţi a câştigat n
perioada intertestamentară o faimă aparte, fiind „ c e l e b r a t " şi n apocrife
contemporane cu Cartea luditei: Testamentul lui Levi şi Cartea Jublleelor.
M o d e l u l m o z a i c j o a c ă şi el un rol hotărâtor, fiind amintit, de asemenea, prin
citate (9,78, cf. Ex. 15,3).
Ca şi Ester, Iudit şi foloseşte farmecul personal pentru aşi atinge
scopul. Unul dintre posibilele argumente care v o r fi dus la excluderea Cărţii
luditei din canonul ebraic va fi fost tocmai lipsa de pudoare şi de scrupule a
eroinei. Totuşi, observă M. D e l c o r , Iudit nu ridică probleme de interpretare
etică. L e c ţ i a pe care trebuie să şio nsuşească cititorul este că D u m n e z e u
găseşte ntotdeauna resurse, adesea neaşteptate, pentru aŞi apăra poporul,
n această situaţie, Iudit nu este decât un instrument n mâna Domnului,
nsă un instrument credincios şi, tocmai de aceea, nvestit cu iniţiativă. Spre
deosebire de alte cărţi „ i s t o r i c e " deuterocanonice (cf. T o b i t ) , dreptele
judecăţi ale lui Dumnezeu se dezvăluie numai indirect, exclusiv n registru
uman. Orice element vădit miraculos este absent din scenariul cărţii.
Concepută ca o lectură plăcută, fără mari pretenţii t e o l o g i c e , dar cu un
puternic filon hortativ, Cartea luditei promovează, n mediile iudaice, valori
concrete de tipul cutezanţei bine plănuite, al activismului războinic şi al
perseverenţei n rezistenţă.
V . Canonicitatea
n Epistola către Africanus 19 [ 1 3 ] , O r i g e n afirmă că Iudit şi T o b i t nu sunt

considerate, la evrei, n rândul apocrifelor, deşi absenţa lor din canon ar
conduce la această concluzie. n termenii autorului antic creştin, cele două
cărţi nu sunt nici „testamentare" ( έ ν δ ι ά θ η κ ο ι ) , nici „ a p o c r i f e " ( α π ό κ ρ υ φ ο ι ,

ceea ce numim astăzi „pseudoepigrafice/ d e u t e r o c a n o n i c e " ) . Scrierile testa-
mentare erau citite, comentate şi menţionate n omilii. Despre scrierile „ a p o -
c r i f e " din canonul ebraic, O r i g e n spune că nu făceau parte din Scriptură şi
că o eventuală lectură a acestora trebuie făcută cu discernământ şi cu
prudenţă. Clasificarea lui O r i g e n se opreşte la aceste consideraţii negative,
fără a numi cu p r e c i z i e categoria canonică n care se integrează Iudit şi
T o b i t . M. Harl crede că t e r m i n o l o g i a canonică pe care o foloseşte cu atâta
siguranţă O r i g e n este anterioară acestuia, datând probabil din perioada n
care a avut l o c „ c o n c i l i u l " de la Iamnia.
E x c l u d e r e a Cărţii Iuditei din canonul ebraic a primit mai multe expli-

caţii: au fost invocate, pe rând, m e t o d e l e „ i n d e c e n t e " ale eroinei de aşi
nfrânge adversarul, acceptarea de către betuliţi a circumciziei ammonitului
A c h i o r , care contravenea dispoziţiilor explicite din Deut. 23,3. A m y J i l l
L e v i n e crede că Iudit a fost exclusă din canon pentru că nvăţaţii de la
Iamnia ştiau că această carte era de dată târzie şi, n mod evident, operă de
ficţiune. Circulaţia, mai ales n greacă, a cărţii ar fi putut de asemenea
constitui un contraargument la includerea ei n canonul ebraic.
A c e a s t ă literatură de graniţă, din care făceau parte şi Iudit sau T o b i t ,

este acceptată nsă n canonul creştin bazat pe L X X . D i n nou, fără a le numi
cu un termen precis, O r i g e n vorbeşte despre Ester, Iudit, T o b i t şi nţelep-
ciunea lui Solomon n Omilia la Numerii 27,1. Scrierile sunt rezervate
catehumenilor, deoarece conţin o nvăţătură morală simplă, fără obscurităţi,
şi sunt imediat accesibile cititorilor.
n secolul al I V l e a , Atanasie urmează clasificarea lui O r i g e n , dar, n

plus, numeşte a treia categorie nedefinită până atunci, cu sintagma „ a l t e
scrieri". Observaţiile lui c o n v e r g cu cele ale lui O r i g e n : aceste scrieri fără
mistere şi fără nvăţături ascunse, clare prin e l e nsele şi neavând n e v o i e de
comentarii, sunt recomandate ncepătorilor, pentru a le cultiva ura faţă de
păcat şi fuga de idolatrie.
I e r o n i m traduce şi inserează Iudit n Vulgata, deşi cartea nu figurează n

B i b l i a ebraică, tocmai pentru că „sinodul de la N i c e e a a trecuto n rândul
scripturilor sfinte". Important este şi că I e r o n i m a traduso după o versiune
„chaldaică".
Iudit la Părinţii B i s e r i c i i
Dacă v o r fi existat, nu ni sau păstrat comentarii sistematice la Cartea luditei

din perioada patristică. Totuşi, personajul este citat cu frecvenţă ncepând
cu secolul I (Epistola către Corinteni a lui Clement R o m a n u l ) . Nu de puţine
ori numele ei apare n compania altor personaje feminine din Vechiul Testa-
ment, precum Sarra, R e b e c a , Debora, dar mai ales Ester, altă eroină luptă-
toare a evreilor. n Epistola Clementina ( 5 5 , 4 ) , ea este invocată ca e x e m p l u
de sacrificiu şi altruism. N i c i o clipă, spune autorul, ntristat de disensiunile
din comunitatea creştină din Corint, Iudit nu sa gândit la propriai per-
soană, punând mai presus de viaţa ei salvarea comunităţii aflate n pericol.
Parcurgând fragmentele patristice unde apare numele luditei, distingem
câteva direcţii de interpretare:
1. Iudit ca „ f e m e i e bărbat": este un topos al literaturii creştine timpurii.
Creştinismul pleacă de la premisa paulină că n Hristos nu mai există
„bărbat sau f e m e i e " , n sensul diferenţelor sexuale, persoana umană ndum-
nezeită, hristificată, transfigurată prin har depăşind acest stadiu natural
bipolar. C e a care inaugurează seria „ f e m e i l o r bărbat" (mulier virilis) este
T e c l a , discipola apostolului P a v e l , care preferă martiriul abjurării creştinis-
mului, şi care va deveni m o d e l al majorităţii biografiilor feminine din
1
primele s e c o l e . Pentru D i d i m cel O r b , n Comentariile la Zaharia 2,265,
Iudit este, la rândul ei, una dintre aceste femei care şiau depăşit slăbiciunea
sexului prin curaj şi tenacitate. El o numeşte chiar „preabărbătoasa Iudit".
A c e l a ş i calificativ i1 atribuie loan Gură de A u r (autorul este incert) ntrun
Comentariu la Psalmul 75. Antiohianul nsă precizează că este vorba despre
un „curaj al nţelepciunii", superior simplului curaj războinic. D a r pagina
cea mai frumoasă despre această calitate a scriso, naintea celor doi Părinţi
pomeniţi mai sus, C l e m e n t Alexandrinul, n Stromata a IVa 19,118 sq.
După Clement, modelul „adevăratului gnostic" nu este ncarnat numai de
bărbaţi, ci şi de femei, e x e m p l e l e sale veterotestamentare fiind Iudit, Ester,
M i r i a m , sora lui M o i s e , şi Suzana.
2. Pentru toţi aceşti autori, la originea curajului luditei stă credinţa ei

nestrămutată n D u m n e z e u . I d e e a este reluată de Atanasie, n Doctrina ad
I. Cf. Cristian Bădiliţă, studiul „Chipuri şi biografii feminine n secolele I V V " (trad, de
Bogdan TătaruCazaban), n Grigore de Nyssa, Via
a sfintei Macrina, Bucureşti, 2004,
pp. 69107, cu bibliografia aferentă.
Antiochien ducem 2,21 (scriere probabil apocrifă). V o r b i n d despre puterea

divină, imprevizibilă, autorul citează trei nume: D a v i d , Ştefan şi Iudit.
D a v i d la biruit pe G o l i a t , ntro luptă inegală; protomartirul creştin nar fi
rezistat chinurilor lapidării fără să cârtească; Iudit nar fi reuşit să1 deca-
p i t e z e pe Olophernes dacă D u m n e z e u nar fi intervenit direct n c e l e trei
episoade, determinândule deznodământul. n De virginibus 2,4,24 A m b r o z i e
revine asupra acestei idei, subliniind relaţia dintre credinţă, patriotism şi
pudoare. ntrucât fapta luditei este o faptă de credinţă, ea a dus la salvarea
patriei/cetăţii fără ca eroina să fi fost ntinată. La fel, loan Gură de Aur,
Despre Psalmul 75: rugăciunea a ajutato pe Iudit să1 nvingă pe Olophernes.
3. A m b r o z i e se referă des la figura luditei nu doar ca m o d e l de credinţă,

dar n primul rând ca m o d e l de virtute creştină. n Despre Ilie i post 9,29,
episcopul m i l a n e z i n v o c ă abstinenţa şi moderaţia femeii, n contrast cu
desfrânarea lui O l o p h e r n e s . Prima, abstinenta, postitoarea iese biruitoare;
celălalt şi pierde v i a ţ a C e l e două personaje incarnează două tipuri de viaţă,
spirituală şi hedonistă. Abstinenţa face casă bună cu văduvia şi invers. n
ochii lui A m b r o z i e , Iudit este văduva ideală, castă, abstinentă, credincioasă,
temperată. T o t ca m o d e l de „prezbiteră", de „bătrână nţeleaptă" vorbeşte
despre Iudit şi D i d i m n pasajul citat.
4. C â t e v a interpretări sunt legate de numele eroinei. Pentru D i d i m ,

„ I u d i t " nseamnă ainesis, „ l a u d ă " (loc. cit.); acelaşi sens l dă şi Ieronim,
adăugându1 pe cel, terre à terre, de „iudee": în Liber interpretations
hebraicorum nominum: iudith: laudans aut confitens aut iudaea. Pentru
autorul Vulgatei, Iudit şi Ester sunt prefigurări ale Bisericii care şia biruit
duşmanii ( p r e c u m c e l e două femei iau biruit pe duşmanii e v r e i l o r ) , iar
pentru D i d i m , Iudit face parte dintro serie de „ p r o f e t e s e " vetero şi neo
testamentare, serie care ncepe cu soţia lui A v r a a m , Sarra, şi se termină cu
Fecioara M a r i a
Iudit
1
1 n al doisprezecelea an al domniei lui N a b u c o d o n o s o r , cel care a
stăpânit peste asirieni n marea cetate N i n i v e , Arphaxad, care a domnit
2
peste m e z i n E c b a t a n a , a ridicat, n acele zile, de jur mprejurul Ecbatanei
ziduri din pietre cioplite de trei coţi lăţime şi de şase lungime, iar nălţimea
3
zidului a făcuto de şaptezeci de coţi şi lăţimea de cincizeci; şi la porţile
acesteia a ridicat [zidului] turnuri de o sută de coţi, iar temelia cetăţii a făcuto
4
n lăţime de şaizeci de coţi; şi a făcut porţile ei porţi nalte de şaptezeci de
coţi şi late de patruzeci de coţi pentru ieşirile armatei vitejilor ei şi pentru
desfăşurările pedestrimii e i . 5 Şi n acele zile regele N a b u c o d o n o s o r a pornit
război mpotriva regelui Arphaxad n câmpia cea mare, adică n câmpia din
1.1 Nabucodonosor al Illea, cuceritorul Ierusalimului şi distrugătorul Templului, a

domnit ntre 605 şi 562 .H., ca suveran al Imperiului neobabi Ionian, nu al celui asirian,
iar reşedinţa lui era Babilon, nu Ninive. De asemenea, existenţa istorică a lui Arphaxad,
regele Mediei, nu se poate dovedi. Inadvertenţa a şocat ncă din Antichitate şi sau
căutat soluţii. De pildă, o tradiţie care ncepe cu istoricul Sulpicius Severus (Chronicon
11,1416), la identificat pe acest Nabucodonosor cu Artaxerxes al IlIlea (358338 Î.H.),
plasând acţiunea din Iudit spre sfârşitul perioadei perse. După majoritatea comentato-
rilor moderni, „erorile" istorice şi geografice din Cartea Iuditei sunt voite de autor,
ca tot atâtea indicii ale caracterului fictiv al naraţiunii. Aici, suprapunerea regelui
Nabucodonosor, demoniza n Scripturi, cu Imperiul asirian creează, la nivel simbolic,
impresia răului absolut.
1.2 Tradiţia greacă (Herodot, Istorii, 1,98) l indică drept ntemeietor al Ecbatanei,
capitala regatului med, actualul Hamadan din Iran, pe Deiokes, care, la fel ca
Nabucodonosor din Iudit, „ridică ziduri mari şi trainice de jur mprejurul" oraşului. Nu
este exclus ca autorul sacru să se refere aici şi la o restaurare a cetăţii, care va fi avut loc
sub Artaxerxes al Illlea. Verbul grec utilizat, οικοδοµώ, „a zidi, a construi", comportă
şi sensul amintit. • Dimensiunile impresionante ale zidurilor Ecbatanei (aproximativ 30
m nălţime şi 20 lăţime) sunt, mai degrabă, un indiciu simbolic al măreţiei lui Arphaxad.
1.4 „desfăşurările": gr. διάταξις e un termen tehnic din vocabularul militar, nsemnând
„aşezarea trupelor, dispunerea lor pentru luptă".
1.5 ,,Ragau": gr. Ρογαυ. Probabil aceeaşi localitate cu Rages, menţionată n Tob. 4,1 şi
situată la aproximativ zece km de actualul Teheran.
366 IUDIT I
6
ţinutul R a g a u . Şi sau strâns la el toţi cei care locuiau ţinutul muntos şi toţi
cei care locuiau la Eufrat şi T i g r u şi Hydaspes şi n câmpiile lui A r i o c h ,
regele elamiţilor, şi sau adunat multe popoare la bătălia fiilor lui Cheleud.
7
Iar N a b u c o d o n o s o r , regele asirienilor, a trimis după toţi cei care locuiau m
Persida şi după toţi cei care locuiau nspre apus, cei care locuiau n C i l i c i a ,
şi n Damasc, şi n Liban, şi n Antiliban; şi după toţi cei care locuiau pe
8
ţărm, şi după cei din neamurile din Cârmei, şi din Galaad, şi din G a l i l e e a
9
de Sus, şi din marea câmpie Esdrelon; şi după toţi cei din Samaria, şi din
oraşele ei; şi la c e i de d i n c o l o de Iordan până la Ierusalim, şi Batane, şi
Chelus, şi Cades, şi fluviul Egiptului, şi Taphnas, şi Ramesse şi tot pămân-
10
tul G e s e m , până d i n c o l o de Tanis şi M e m p h i s ; şi după toţi cei care locu-
11
iau n Egipt, până la hotarele Etiopiei. Şi toţi locuitorii din ntregul ţinut
au dispreţuit cuvântul lui Nabucodonosor, regele asirienilor, şi nu lau urmat
n război, fiindcă nu sau temut de el pentru ei [era] ca un singur o m ; şi
12
iau trimis napoi pe solii lui cu mâinile g o a l e , spre ruşinea feţei lor. Şi
1.6 „ţinutul muntos": adjectivul gr. ορεινός, „de la munte", folosit substantivizat, ή
ορεινή (subnţeles ώρα, „ţară, ţinut"). • „Hydaspes", gr. Ύδάσπης, afluent al Indusului.
Unii comentatori sunt de părere că autorul face o confuzie geografică. • „la bătălia": gr.
παράταξις nseamnă propriuzis „aşezarea trupelor n ordine de luptă, linie de bătaie",
de unde „luptă". • Arioch, „regele elamiţilor", şi „Cheleud'' nu au fost identificaţi isto-
ric. „Fiii lui Cheleud" ar putea fi caldeenii (TOB).
1,710 Forţat de faptul că aliaţii lui Arphaxad proveneau din zonele răsăritene ale
imperiului „asirian", Nabucodonosor a apelat la supuşii occidentali, locuitori ai unor
teritorii vaste, din Siria actuală până n Egipt. • „Persida": este ncă un anacronism al
autorului şi un indiciu că Iudit a fost redactată n epoca postexilică, • „Batane":
gr. Βατανη ar putea fi aceeaşi localitate cu „Baithanam" (gr. Βαιθαναµ) din lis. Nav.
15,59. • „Chelus": gr. Χελους ar putea fi localitatea actuală ElChalasa, situată la cea
70 de km sudvest de Hebron.
1.7 „pe ţărm": litt. „n faţa ţărmului".
1.11 „ca un singur om": gr. ώς άνήρ εις poate fi tradus şi prin „ca un simplu om".
1.12 „sajurat... că va pedepsi... şi va nimici.,,": gr. ώµοσε... εί µην έκδικήσειν... και
... άνελεϊν, litt, „ajurat... dacă va pedepsi... şi... va nimici", Μκίεεί cu infinitivul apare
ca variantă stilistică a conjuncţiilor completive aşteptate (cm, ώ ς ) , iar infinitivele aflate
la timpuri diferite (έκδικήσειν viitor, άνελεϊν aorist) au fost redate pentru claritate
ambele cu viitorul. • „ţinuturile", „hotarele": n gr, acelaşi cuvânt öpiov la pl., cf. lat.
finis, care desemnează propriuzis „hotarul" şi apoi, prin metonimie, „ţinutul". • „hota-
rele celor două mări": gr. τα Ορια των δύο θαλασσών sunt fie cele două ţărmuri opuse
ale Mării Roşii, fie ţinuturile de la Marea Roşie şi cele de la Oceanul Indian, limita
extrem meridională a Imperiului pers.
IUDIT 12 367
sa nfuriat foarte tare N a b u c o d o n o s o r pe tot acest ţinut şi sajurat pe tronul

şi pe d o m n i a lui că va pedepsi toate ţinuturile C i l i c i e i , şi ale Damascului, şi
ale Siriei şi va nimici cu sabia pe toţi cei ce locuiesc n ţinutul M o a b şi pe
fiii lui A m m o n şi ntreaga Iudee şi pe toţi cei din Egipt până la hotarele
13
c e l o r două mări. Şi n anul al şaptesprezecelea şia rânduit armata m p o -
triva regelui Arphaxad şi a biruit n războiul său; şi a dat peste cap toată
14
armata lui Arphaxad şi toată călărimea lui şi toate carele lui; şi a pus
stăpânire pe cetăţile lui şi a ajuns până la Ecbatana; şi a pus mâna pe turnuri
15
şi ia jefuit pieţele şi a făcut de ruşine ntreaga ei podoabă; şi la prins pe
Arphaxad n munţii Ragau şi la străpuns cu suliţele sale şi la nimicit până
16
la sfârşitul acelei z i l e . Şi sa ntors [la N i n i v e ] mpreună cu ei, el nsuşi şi
toată gloata lui, o mulţime foarte numeroasă de războinici, şi au rămas
a c o l o odihninduse şi benchetuind el şi armata lui timp de o sută douăzeci
de zile.
1
2 n anul al optsprezecelea, n ziua a douăzeci şi doua a lunii ntâi, a
nceput să se vorbească n casa lui Nabucodonosor, regele asirienilor, de
2
pedepsirea ntregului ţinut, aşa cum spusese el. Şi ia adunat pe toţi
slujitorii săi şi pe toate căpeteniile sale şi a mpărtăşit cu ei taina hotărârii
sale şi a pecetluit cu gura sa toată nenorocirea pământului; 3 iar ei au hotărât
4
să dea pierzării tot trupul, pe cei care nu sau supus cuvântului gurii lui. Şi
1,1316 Se remarcă, pe de o parte, ecouri stilistice ale cronicilor regilor babilonieni

(descriere laconică, esenţializată), pe de altă parte o aglomerare semnificativă a unor
date simbolice familiare evreilor trăitori la sfârşitul epocii perse: la fel ca aici,
Nabucodonosor a distrus Ierusalimul n al optsprezecelea an al domniei sale, Darius a
fost alungat din Ecbatana şi ucis n munţi, iar petrecerea de o sută douăzeci de zile era
un motiv frecvent n epocă (cf. Est. 1,4).
1.15 „cu suliţele", gr. έν τοας σιβύναις: cuvântul grecesc σι βύνη, σιγύνης sau σιγύννης
nseamnă propriuzis „ţepuşă de vânătoare". • „la sfârşitul acelei zile": lin. „până n ziua
aceea". Exprimarea e neobişnuită; de aceea, majoritatea traducătorilor adoptă lecţiunea
din Sinaiticus, recensiunea lucianică şi multe alte mss. echivalând cu „definitiv" (litt.
„până n ziua aceasta").
1.16 „gloata": litt, „amestecătura".
2,1 Anul al optsprezecelea al domniei lui Nabucodonosor (587 Î.H.) a fost anul fatidic
pentru Iuda şi pentru Ierusalim (cf. 4Rg. 25,812). Viziunea din Iudit este total nouă: ea
plasează, prin aluzii, nenorocirea abătută asupra iudeilor n context istoric universal.
2,4 Olophernes este un nume cu rezonanţe perse. Trei personaje istorice cunoscute au
purtat acest nume, dintre care primul a fost un general n armata lui Artaxerxes al 111lea
368 IUDIT 2
a fost aşa: după ce a ncheiat sfatul, N a b u c o d o n o s o r , r e g e l e asirienilor, la

chemat pe Olophernes, comandantul suprem al armatei sale, care era al
5
d o i l e a după el, şi ia spus: „ A c e s t e a le spune marele rege, stăpânul ntre-
gului pământ: iată, pleacă [ a c u m ] din faţa m e a şi ia cu tine bărbaţi ncreză-
tori n puterea lor, până la o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi o mulţime
6
de cai cu douăsprezece mii de călăreţi; şi ieşi n ntâmpinarea ntregului
7
ţinut de la apus, fiindcă nau dat ascultare cuvântului gurii m e l e ; şi să le
dai de veste să pregătească pământ şi apă, fiindcă n furia m e a mă v o i
năpusti mpotriva lor şi v o i acoperi toată faţa pământului sub picioarele
8
oştirii m e l e şi pe ei i v o i da [oştenijlor spre jaf; iar răniţii lor v o r umple
văgăunile lor şi orice şuvoi şi râu se va umple revărsânduse de morţii lor.
9 10
Şii v o i duce pe prinşii lor până la capătul ntregului pământ. Iar tu,
pleacă şi cucereştemi tot ţinutul lor; ţi se v o r preda şi mii v e i păstra pentru
11
ziua mustrării lor; iar pe cei care nu se supun, ochiul tău să nui cruţe, [ c i ]
12
săi dea morţii şi jafului pe tot pământul tău. V i u sunt eu şi puterea
13
domniei mele, am grăit şi v o i face acestea cu mâna mea. Iar tu să nu
ncâlci nici unul dintre cuvintele stăpânului tău, ci mplineştele ntocmai
Ochus, regele pers care a condus campanii antiisraelite n 350 .H. şi 343 Î.H. Acesta
este ncă un argument n favoarea teoriei conform căreia „Nabucodonosor" din lud. ar fi
de fapt Artaxerxes al llllea.
2,5 „marele rege, stăpânul ntregului pârnânt": gr. ό βασιλεύς ό µέγας, ό κύριος πάσης
της γης. Traducerea L X X calchiază formula persă n uz. Termenul κύριος („domnul,
stăpânul"), care traduce rostirea numelui divin Y H W H , e folosit de personajele păgâne
din lud. pentru regele Nabucodonosor.
2,7 „pământ şi apă": constituiau formula de supunere faţă de suveranul pers (cf. Herodot,
Istorii Vl,4849).
2,811 In ameninţarea lui Nabucodonosor, autorul aglomerează, din nou, o serie de
aluzii transparente la evenimentele istorice care au zguduit Israelul: căderea Samariei n
722 .H. şi exilul asirian (4Rg. 17,56), exilul babilonian (din 597 . H . ) şi căderea
definitivă a Ierusalimului n 587 Î.H.
2.12 „Viu sunt eu... am grăit şi voi face" (precum şi „stăpânul ntregului pământ" de la
2,5): Nabucodonosor foloseşte expresii care n Biblie sunt puse doar n gura lui Dumnezeu
sau se referă la El. Se sugerează astfel trufia lui nemăsurată, dusă până Ia blasfemie.
Afirmaţia lui Nabucodonosor este contrabalansată de o afirmaţie similară a Iuditei n
8,33: „Domnul l va ajuta pe Israel prin mâna mea". nfruntarea nu este atât ntre puteri
omeneşti, cât ntre puterile omeneşti lipsite de legitimitate cu puterea divină. De aici,
după unii comentatori, ironia autorului cărţii la adresa regelui Nabucodonosor.
2.13 „mplineştele ntocmai", gr. επιτελών επιτελέσεις, litt. „împlinindu-le le vei
împlini" - semitism.
rUDIT2 369
14
după cum ţiam poruncit şi nu ntârzia să le săvârşeşti." Şi a plecat
Olophernes din faţa stăpânului său şi ia chemat pe toţi principii şi căpe-
15
teniile şi pe maimarii oştirii lui Assur; şi a numărat bărbaţi aleşi pentru
luptă, după cum ia poruncit stăpânul său, ca la o sută douăzeci de mii şi
16
douăsprezece mii de arcaşi călări, şi ia aşezat n felul n care se oran
17
duieşte oştirea pentru război. Şi a luat o mulţime foarte mare de cămile şi
măgari şi catâri pentru povara lor, iar oi şi boi şi capre nenumărate, ca
18
provizii pentru ei, şi hrană din belşug pentru fiecare om şi aur şi argint
19
foarte mult din palatul regelui. Şi au pornit la drum, el şi toată oştirea lui,
ca să meargă naintea regelui N a b u c o d o n o s o r şi să acopere toată faţa
pământului dinspre apus sub carele şi călăreţii şi pedestraşii lor a l e ş i . 2 0 Şi o
gloată mare amestecată precum lăcustele şi precum nisipul pământului ia
21
nsoţit pe aceştia, căci era fără de număr mulţimea lor. Şi au plecat din
N i n i v e pe un drum de trei zile către Bectileth, şi de la Bectileth şiau aşezat
22
tabăra aproape de muntele aflat n partea stângă a C i l i c i e i de Sus. Şia
luat toată oştirea, pedestraşii, şi călăreţii, şi carele lui şi a plecat de acolo n
23
ţinutul muntos. Şi a izbit [ţinuturile] Phud şi L u d şi ia jefuit pe toţi fiii
2,16 „oştirea": gr, πλήθος, litt, „mulţime". Sensul literal este mai aproape de intenţia
autorului, care descrie armata lui Olophernes n termeni mai degrabă cantitativi decăt
tactici.
2.20 Armata propriuzisă era nsoţită, ca evreii la ieşirea din Egipt, de o „amestecătură"
fără număr. De fapt, pentru a spori dimensiunile invaziei, autorul cărţii Iudit combină mai
multe metafore biblice pentru ideea de mulţime imensă: „asirienii" sunt ca „lăcustele"
(cf. Ioel 1,4) şi ca „nisipul pământului" (cf. Gen. 13,16). • „lăcustele", litt, lăcustă (gr. ακρίς).
2,2127 Traseul pe care lau urmat armatele lui Olophernes a produs confuzie n rândul
comentatorilor şi istoricilor, singurul scenariu plauzibil fiind cel al ficţiunii biblice.
După autorul sacru, oştirea „asiriană" a parcurs, n zigzag (pe direcţia nordvest, sud-
i s t , sudvest) aproximativ 350 de km n doar trei zile. Autorul evidenţiază dimensiunile
colosale ale invaziei, ca să exalte, prin antifrază, curajul unei femei care a ţinut piept
furiei lui Nabucodonosor.
2.21 Bectileth este o localitate neidentificată, situată, după indicaţiile autorului, n nordul
Ciliciei.
2,23 Phud era unul dintre urmaşii lui Ham (Gen. 10,6). Ţinutul n care au trăit
descendenţii acestuia, mereu aliaţi ai Egiptului mpotriva Asiriei (ebr. Put, egipt. Pw(n)t,
bab, Pută) era, după toate aparenţele, situat n Africa de Nord. • Lud era unul dintre
urmaşii lui Sem (Gen. 10,22). Flavius losephus (AI 1,144) se referă la lidieni, locuitori ai
regiunii vestice a Asiei Mici, ca descendenţi ai acestuia (DB, s.v. „Lud"). Uneori au fost
asociaţi, n mod eronat, cu ludhm din Gen. 10,13, popor probabil african, iar aceştia din
urmă cu lubhm, libienii. • „Fiii lui Rassis" şi „Cheleon" sunt hapaxun biblice.
370 IUDIT 23
Iui Rassis şi pe fiii lui lsmael din faţa deşertului, la miazăzi de Cheleon.
24
Şi a trecut Eufratul şi a străbătut M e s o p o t a m i a şi a nimicit toate oraşele
25
ntărite de pe valea A b r o n a până la mare. Şi a pus stăpânire pe ţinuturile
C i l i c i e i şi ia nimicit pe toţi cei ce i se mpotriveau şi a ajuns până la
26
hotarele dinspre miazăzi ale lui Iaphet, n faţa A r a b i e i . Şi ia mpresurat
27
pe toţi fiii lui M a d i a m şi lea dat foc la corturi şi lea jefuit staulele. Şi a
coborât n câmpia Damascului n zilele secerişului grânelor şi lea dat foc
tuturor ogoarelor, iar turmele de oi şi cirezile de vite lea nimicit; oraşele lor
lea prădat şi câmpiile lor lea spulberat şi ia trecut pe toţi tinerii lor prin
28
ascuţişul săbiei. T e a m ă de el şi cutremur au căzut peste toţi cei ce
locuiesc pe ţărmul mării din Sidon şi T y r şi peste locuitorii din Sur şi O k i n a
şi peste toţi locuitorii din Iemnaa; iar locuitorii din A z o t şi A s c a l o n sau
nspăimântat foarte tare de el.
1 2
3 Şi au trimis la el soli cu cuvinte de pace zicând: „Iată, noi, slujitori
ai lui N a b u c o d o n o s o r , marele rege, stăm naintea ta ; foloseştete de noi aşa
cum e plăcut feţei t a l e ; 3 iată, aşezările noastre, şi tot ţinutul nostru, şi toată
câmpia cu grâne, şi turmele, şi cirezile, şi toate staulele corturilor noastre
4
stau n faţa ta foloseştete de ele cum ţi va plăcea; iată, şi oraşele
Neconcordanţele geografice sunt indicii sigure ale caracterului fantezist al campaniei lui
Nabucodonosor.
2.25 Urmaşii lui Iaphet, fiul lui Noe, ocupau, n mod tradiţional nu nordul Arabiei
biblice, ci coastele nordice ale Mediteranei şi regiunile anatoliene.
2.26 Madianiţii, foşti aliaţi ai lui Moise şi inamici ai lui Israel n timpul Judecătorilor,
locuiau n deşertul transiordanian, la est de moabiţi şi edomiţi.
2.27 .,prin ascuţişul săbiei": gr. έν στόµατι ροµφαίας, litt, „prin gura săbiei".
2.28 Cetăţile mediteraneene sunt nşirate de la nord la sud şi sunt cunoscute toate cu
excepţia misterioaselor „Sur" şi „Okina". Unii biblişti sunt de părere că „Sur" este forma
coruptă a numelui cetăţii Dor ( L X X Napphedor, cf. Iis. Nav 11,2), situată tot pe coastă.
• Atitudinea paşnică a cetăţilor de la Mediterana este un fapt dovedit de cronicile
asiriene şi babiloniene.
3.2 „stăm naintea ta": gr. παρακειµαι poate nsemna şi „a sta prosternat".
3.3 „aşezările noastre", gr αί επαύλεις ηµών: επαυλις nsemna iniţial „locul amenajat
pentru aţi petrece noaptea, bivuac".
3.4 Sclavia „la distanţă" invocată de locuitorii cetăţilor de la Marea Mediterana este un
alt anacronism al autorului sacru: pedeapsa pentru nesupunere practicată de suveranii
asirieni era deportarea n masă, câtă vreme sclavajul este caracteristic epocii perse târzii
şi celei elenistice.
IUDIT 34 371
noastre şi locuitorii din ele ţi sunt sclavi v i n o , făţi intrarea n e l e aşa cum
5
e bine n ochii tăi. Şi sau nfăţişat oamenii la Olophernes şi iau dat de
6
veste potrivit cu aceste cuvinte. Iar el şi armata lui au coborât pe ţărm şi a
pus străji n oraşele ntărite şi a luat din ele, spre a lupta alături de el,
7
oameni aleşi. Şi ei, şi ntreg ţinutul lor lau primit cu cununi şi dansuri şi
t o b e . 8 El nsă a pustiit toate pământurile lor şi lea tăiat dumbrăvile [sfinte],
căci i fusese dat săi nimicească pe toţi zeii pământului, ca numai lui
N a b u c o d o n o s o r săi slujească toate neamurile, şi toate limbile şi seminţiile
9
lor să1 i n v o c e drept zeu. Şi a ajuns n faţa Esdrelonului, aproape de
10
Dotaia, care se află n faţa marelui lanţ de munţi al Iudeii, şi şiau aşezat
tabăra ntre Ghaibai şi Skythopolis; şi a stat a c o l o o lună de zile pentru a
strânge toate c e l e de trebuinţă armatei sale.
1
4 Şi au auzit fiii lui Israel, care locuiau n ludeea, toate c e l e pe care le
făcuse Olophernes, comandantul suprem al lui N a b u c o d o n o s o r , r e g e l e
2
asirienilor, şi n ce fel jefuise toate templele lor şi le dăduse p i e i r i i ; şi sau
temut cumplit n faţa lui şi sau tulburat pentru Ierusalim şi pentru templul
3
Domnului Dumnezeului lor. C ă c i deabia se ntorseseră din robie şi de
foarte curând ntreg poporul Iudeii se strânsese la un loc, iar odoarele şi
3,6 „a pus străji": n gr. un singur vb. φρουρέίν, „a aşeza garnizoane, a pune de strajă. •
„ntărite", /('//. „nălţate", adică nconjurate de ziduri nalte (cf. Deut. 1,28).
3.9 Valea Esdrelonului (ebr. yizre'e'l) era zona de trecere cea mai importantă de la
Mediterana la Iordan, separând Galileea de Samaria. Valea propriuzisă a Izreelului se
nvecinează la vest cu Câmpia Esdrelonului, „câmpie aluvionară triunghiulară mărginită
la sudvest de creasta Muntelui Cârmei" (DB, s.v. „Esdraelon"). • „Dotaia" este forma
aramaică a ebr. Dotayim (Gen. 37,17; 4Rg. 6,13 unde şi gr. are „Dotaim")
3.10 „Skythopolis": gr. Σκύθων πόλις este denumirea elenistică a localităţii biblice
BetŞean, care străjuia la est Valea lzreel.
4.1 „fiii lui Israel", gr. υιοί Ισραήλ: autorul i desemnează aici, de fapt, pe locuitorii din
Iuda. „Anacronismul" formulei trimite la nostalgia macabeică a Israelului unit.
4.2 Autorul insistă asupra dezastrului religios provocat de invazia lui Olophernes:
campania punea de fapt n pericol noua legitimitate teocratică a lui luda.
4.3 Datarea evenimentelor este, n ciuda indiciilor oferite, imposibilă: prima propoziţie
aminteşte de ieşirea din exil (după 515 .H.), cea dea doua, mai puţin clară, de resfin
ţirca Templului. Unii comentatori ( N R S V ) sunt de părere că autorul face aluzie la con-
sacrarea Templului ntreprinsă de Iuda Macabeul n 164 .H., eveniment contemporan
cu autorul cărţii de faţă. Anacronismul persistă ca tehnică generală de ntemeiere a
discursului narativ.
372 IUDIT 4
4
altarul şi templul fuseseră sfinţite după pângărire. Şi au trimis n tot ţinutul
Samariei şi n C o n a şi n Baithoron şi Belmain şi Iericho şi până la C h o b a şi
5
A i s o r a şi v a l e a S a l e m şi au ocupat toate vârfurile munţilor nalţi; şi au
ntărit satele de a c o l o şi au strâns provizii pentru pregătirea războiului,
6
fiindcă lanurile lor fuseseră secerate de curând. Iar marele preot Ioakim,
care era n acele z i l e n Ierusalim, lea scris locuitorilor din Betulia şi
Baitomesthaim, care se află de partea cealaltă a Esdrelonului, n faţa câm-
7
piei de lângă Dothaim, spunândule să ocupe trecătorile munţilor, fiindcă
prin ele se făcea intrarea n ludeea, şi era uşor săi m p i e d i c e pe cei care
8
naintau, trecerea fiind strâmtă, numai pentru doi oameni. Şi au făcut fiii
lui Israel după cum lea poruncit marele preot Ioakim şi sfatul bătrânilor
9
ntregului p o p o r Israel, care stăteau n Ierusalim. Şi tot omul din Israel a
strigat către D u m n e z e u cu mare râvnă şi şiau smerit sufletele cu mare
10
râvnă. Ei şi f e m e i l e lor, şi pruncii lor, şi vitele lor, şi o r i c e străin care
4,4 Relaţiile cordiale dintre Samaria, capitala Regatului de Nord al lui Israel, şi Ierusalim,
precum şi eventuala lor alianţă militară nu sunt fapte dovedite istoric. Mai degrabă legă-
turile strânse dintre luda şi Israel, aşa cum sunt prezentate aici, sunt ecouri ale politicii
de restauraţie israelită ncepută n epoca postexilică şi accentuată o dată cu revolta
macabeică. • Cona, Belmain, Choba şi Aisora nu au fost identificate. • „Baithoron":
localitate strategică din sudul Câmpiei Esdrelonului, care străjuia una dintre căile de
acces dinspre Mediterana spre Ierusalim.
4,6 Funcţiile militare pe care şi le atribuie marele preot Ioakim trimit la activităţile simi-
lare ale marilor preoţi ntemeietori ai dinastiei hasmoneice: Ionathan şi Simon Macabeul.
Deşi Israelul postexilic avea toate caracteristicile unei teocraţii, marii preoţi şi exercitau
n primul rând misiunea de conducători ai Templului şi, secundar, pe cea de guvernanţi
civili. • Localitatea Betulia (n L X X , Baityloua), teatrul de operaţiuni al Cărţii Iudit, nu
a fost identificată pe teren. Pare să fie, ca şi Baitomesthaim, o ficţiune geografică; ambele
sunt importante nsă pentru poziţia lor strategică indicată de autorul sacru.
4.8 „sfatul bătrânilor", gr. γερουσία: termenul este aici neclar. n spaţiul grecolatin, el
sa specializat şi desemna o instituţie a statului cu atribuţii bine delimitate, ca Senatul la
Roma. Comentatorii nclină să creadă că γερουσία din Iudit nu era o „adunare a
bătrânilor" n sensul tradiţional şi vag al termenului, ci echivalentul unei instituţii
iudaice istoric atestate, precum sinedriul din epoca romană.
4.9 „a strigat": n gr. e pl., άνεβοησαν, „au strigat", acordul făcânduse după nţeles cu
πάς άνήρ, „tot omul". • „răvnă": traduce gr. έ κ τ έ ν ε ι α care nseamnă atât „tensiune", cât
şi „perseverenţă, zel, râvnă".
4,1012 Pregătirilor sufleteşti de război li se acordă o mai mare importanţă decât celor
militare efective. Gesturile de doliu şi de pocăinţă, ca presărarea cenuşii pe cap şi mbră
carea cu sac sunt duse la extrem: nvelirea altarului n pânză de sac. Această practică a
IUDIT 45 373
stătea la ei, şi slujbaşii, şi sclavii lor cumpăraţi pe bani şiau ncins coapsele
11
cu sac. Şi orice bărbat şi femeie din Israel şi copiii care locuiau n
Ierusalim au căzut cu faţa la pământ naintea templului şi şiau presărat
12
cenuşă pe cap şi şiau ntins [straiele] de sac n faţa Domnului. Şi au
nconjurat cu sac altarul şi au strigat către Dumnezeul lui Israel ntrun suflet,
cu râvnă, să nu dea spre prăpăd pe pruncii lor şi spre răpire pe femeile lor şi
spre nimicire cetăţile moştenirii lor şi să nu lase lăcaşul sfânt spre pângărire
13
şi batjocură pentru bucuria răutăcioasă a păgânilor. Şi a ascultat Domnul
glasul lor şi a privit la strâmtorarea lor; iar poporul postea [ d e ] multe zile n
toată ludeea şi la Ierusalim n faţa sfântului lăcaş al Domnului Atotputernic.
14
Şi marele preot I o a k i m şi toţi preoţii care stăteau n faţa Domnului şi cei
care slujeau Domnului, ncingânduşi coapsele cu sac, aduceau arderea de
15
tot necontenită şi daruri şi cele de bunăvoie ale poporului; iar pe turba-
nele lor aveau cenuşă şi strigau către Domnul cu toată puterea să cerceteze
spre bine toată casa lui Israel.
1
5 I sa vestit lui Olophernes, căpetenia armatei lui Assur, că fiii lui
Israel sau pregătit de război şi au nchis trecătorile din munţi şi au ntărit
2
orice creastă de munte nalt şi au pus curse n câmpii. El sa mâniat cu
urgie mare şi a" chemat pe toate căpeteniile Moabului, şi pe generalii lui
3
A m m o n , şi pe toţi satrapii de la ţărmul mării şi lea spus: „ D a ţ i m i de
ştire, fii ai lui Canaan, cine este acest popor care şade la munte; care sunt
pocăinţei totale nu mai este evocată n nici un alt loc n Biblie, deşi se spune că, la
vestea distrugerii iminente a oraşului lor, locuitorii din Ninive şiau mbrăcat până şi
vitele n sac (lona 3,8).
4.13 „a ascultat Domnul": autorul anticipează rezultatul confruntării cu puterile păgâne.
Curajul luditei este manifestarea planului lui Dumnezeu şi rezultatul direct al rugăciu-
nilor poporului.
4.14 „necontenită", gr. ένδελεχισµός < ένδελεχίζω, „a continua", cf. Ex 29,38; Num.
28,6.23.
5,3 ntrebarea strategică a lui Olophernes conţine elementele mesajului ntregii cărţi, pe
care l va expune clar Achior ammonitul n 5,2021 şi care trimite la ideologia deutero
nomistă: puterea poporului lui Israel vine numai de la Dumnezeu şi este condiţionată de
respectarea strictă a Legii Domnului. • Olophernes i ntreabă pe ammoniţi şi pe
moabiţi, eternii duşmani din vecinătatea lui Israel, care cunoşteau cel mai bine poporul
ales şi care aveau cu acesta legături ancestrale (Gen. 19,3038). • Apelativul „canaa
nean" adresat moabiţilor şi ammoniţilor este folosit anacronic, pentru efectul peiorativ
(NRSV).
374 IUDIT 5
cetăţile n care locuiesc, [carei] mulţimea oastei lor, n ce [stau] tăria şi

4
puterea lor şi ce rege domneşte asupra lor conducândule oastea? De ce
nau găsit de cuviinţă să vină naintea mea, spre deosebire de toţi cei care
5
locuiesc n apus?" Şi ia spus A c h i o r , conducătorul tuturor fiilor lui
A m m o n : „Stăpânul meu să asculte cuvântul din gura robului tău, şiţi v o i
spune adevărul despre acest popor care locuieşte n ţinutul acesta muntos şi
6
stă aproape de tine; nu va ieşi minciună din gura robului t ă u . A c e s t popor
7
se trage din caldeeni. Au locuit mai ntâi n M e s o p o t a m i a , căci nau vrut
8
să slujească z e i l o r părinţilor lor care au fost n ţara caldeenilor. Şi sau
ndepărtat de calea strămoşilor lor şi sau nchinat Dumnezeului cerului,
Dumnezeului pe care Lau cunoscut; [caldenii] iau alungat din faţa z e i l o r
9
lor şi ei au fugit n M e s o p o t a m i a şi au locuit acolo multe z i l e . Şi
Dumnezeul lor lea spus să p l e c e din locul n care stăteau şi să se ndrepte
spre ţara Canaanului, iar ei sau aşezat a c o l o şi sau umplut de aur şi argint
10
şi de foarte multe turme. Şi au coborât n Egipt, căci o foamete a acoperit
faţa pământului Canaan; şi au locuit acolo atât timp cât au avut cu ce trăi. Şi
au ajuns [să fie] a c o l o o mare mulţime şi era fără de număr neamul lor.
11
Iar regele Egiptului sa ridicat m p o t r i v a lor şi ia nşelat [punândui] să
12
trudească la cărămizi, ia umilit şi ia făcut robi. Atunci ei au strigat către
Dumnezeul lor, iar El a lovit ntreg pământul Egiptului cu răni care nu
13
aveau vindecare; şi egiptenii iau alungat din faţa lor. Iar Dumnezeu a
14
secat M a r e a Roşie naintea lor şi ia călăuzit pe drumul spre Sinai şi Cades
15
Barne; şi iau alungat pe toţi cei care locuiau n pustiu şi sau aşezat pe
pământul amoreilor; şi pe toţi eSeboniţii iau nimicit cu tăria lor. Şi trecând
16
Iordanul au pus stăpânire pe tot ţinutul muntos şi iau izgonit din faţa lor
5,5 Deşi ammonit, Achior spune numai adevărul despre Israel şi Dumnezeu, la fel ca
Balaam (Num. 2224). „Compendiul" de istorie israelită de la Avraam (5,7) la Iosua/
lisus Nave (5,19) este articulat pe lecţia deuteronomistă: Dumnezeu este adevăratul
făuritor al istoriei lui Israel.
5,8 „Dumnezeului cerului": expresie de origine persă, care apare n Biblie mai ales n
gura unor neevrei cu privire la Dumnezeul lui Israel (cf. 2Ezr. 5,11; 6,9; Dan. 2,18).
5,11 „ia nşelat [punândui] să trudească la cărămizi": gr. κατεσοφίσατο αυτούς έν
πόνω και πλίνθω, litt, „ia nşelat prin suferinţă şi cărămidă", o hendiadă care redă
suferinţa creată de efortul depus la fabricarea cărămizilor.
5,16 „şi pe sichern": printre popoarele nfrânte de israeliţi n Canaan, Achior i numeşte
şi pe sichemiţi, făcând aluzie la episodul răzbunării Dinei de către Simeon şi Levi
(Gen. 34). Iudit l invocă şi ea pe strămoşul Simeon şi celebra sa răzbunare mpotriva
sichemiţilor (9,2). Preferinţa autorului luditei pentru episodul răzbunării lui Simeon şi
rUDIT6 375
pe canaanean, şi pe ferezit, şi pe iebuseu, şi pe sichern, şi pe toţi gergeseii

17
şi au locuit a c o l o multe zile. Şi atât timp cât nau păcătuit faţă de
Dumnezeul lor, ei aveau parte de lucruri bune, căci este cu ei un Dumnezeu
18
care urăşte nedreptatea. Iar când sau abătut de la calea pe care El leo
rânduise, au fost nimiciţi aproape cu totul n multe războaie şi au fost duşi
ca robi ntrun pământ care nu era al lor; iar templul Dumnezeului lor a fost
făcut una cu pământul şi cetăţile lor au fost luate n stăpânire de către
19
duşmani. Şi acum, ntorcânduse la Dumnezeul lor, sau ntors din locurile
pe unde fuseseră mprăştiaţi şi au luat iarăşi n stăpânire Ierusalimul, unde
20
este lăcaşul lor sfânt şi sau aşezat n ţinutul muntos, căci era pustiu. Şi
acum, stăpâne doamne, dacă este v r e o rătăcire n poporul acesta şi ei păcă-
tuiesc faţă de Dumnezeul lor şi ne v o m da seama că la ei se află această
21
piatră de poticnire, să ne ridicăm şi să pornim război m p o t r i v a lor; dar
dacă nu se află nelegiuire n neamul lor, atunci domnul meu să treacă mai
departe, ca nu cumva Domnul şi Dumnezeul lor săi păzească pe ei, iar noi
22
să ajungem de ocara ntregului pământ." Şi a fost aşa: când a sfârşit A c h i o r
de grăit aceste cuvinte, tot poporul care nconjura cortul şi stătea de jur m-
prejur a nceput să murmure, iar fruntaşii lui Olophernes şi toţi cei care
2 3
locuiesc pe ţărm şi n M o a b au spus să fie făcut bucăţi: „ C ă c i noi nu ne
v o m teme de fiii lui Israel, pentru că, iată, sunt un popor n care nu se află
24
nici forţă, nici tărie pentru o nfruntare p u t e r n i c ă ; de aceea, să pornim, iar
ei v o r fi [ d o a r ] un dumicat pentru toată oastea ta, stăpâne O l o p h e r n e s . "
Levi a fost interpretat fie ca modalitate de legitimare a caracterului vindicativ al Iuditei,

fie ca ncercare de a identifica spaţial Betulia cu Sichern ( N R S V ) .
5,1819 Aluzia la exilul babilonian şi la ntoarcerea israeliţilor n Canaan sub perşi
induce, n ordinea cronologică strictă, un alt anacronism. Autorul nu este interesat de
precizia istorică, ci de lecţia morală pe care ea o propune după toate principiile deutero
nomiste din 4Rg.: abaterea de la Legea lui Dumnezeu a condus la dezastrul exilului. •
„din locurile pe unde fuseseră mprăştiaţi": litt, „din mprăştierea (gr, διασπορά) n care
fuseseră mprăştiaţi".
5,20 „rătăcire": gr. αγνόηµα, litt, „neştiinţă, greşeală din ignoranţă"; n textele mai târzii
din L X X are adesea conotaţie de „păcat" (cf. Tob. 3,3). • Avertismentul general al Iui
Achior oferă al doilea indiciu al victoriei israeliţilor, după anticiparea de la 4,13. %
5,2224 Ceilalţi supuşi ai lui Olophernes nu nţeleg mesajul lui Achior şi exclud h conti-
nuare o victorie a israeliţilor. ncrederea lor n Nabucodonosor nu are nimic dea face cu
adorarea lui ca zeu, aşa cum va afirma Olophernes n lud. 6,2. Ei iau n considerare
numai puterea militară, evident inegală, a celor două tabere.
5,24 „vor fi [doar] un dumicat": gr. έσονται εις κατάβρωσιν, litt, „vor fi spre devorare".
376 IUDIT 6
1
6 Şi cum a ncetat zarva bărbaţilor din jurul sfatului, Olophernes,
comandantul armatei Iui Assur, Iea spus Iui A c h i o r şi tuturor fiilor Iui
2
M o a b de faţă cu tot poporul străinilor: „ C i n e eşti tu, A c h i o r , şi v o i , sluj-
başi ai lui Efraim, de neai prorocit, aşa cum ai făcut astăzi, şi neai spus să
nu facem război cu neamul lui Israel pentru că Dumnezeul lor i va apăra?
Şi cine este dumnezeu, dacă nu N a b u c o d o n o s o r ? A c e s t a va trimite puterea
sa şii va nimici pe ei de pe faţa pământului, şi nui va scăpa Dumnezeul
3
lor; ci noi, robii lui, i v o m l o v i ca pe un singur om şi nu v o r sta să
nfrunte puterea cailor n o ş t r i . 4 C ă c i i v o m pârjoli dea valma, iar munţii lor
se v o r mbăta de sângele lor şi câmpiile lor v o r fi pline de leşurile lor şi nici
urma piciorului lor nu va sta n faţa noastră, ci v o r fi nimiciţi cu desăvârşire,
spune regele N a b u c o d o n o s o r , stăpânul ntregului pământ. C ă c i el a spus, şi
nici un cuvânt din spusele lui nu va fi n v a n . 5 Iar tu, A c h i o r , slujbaş al lui
A m m o n , care ai grăit aceste cuvinte n ziua ticăloşiei tale, nu v e i mai v e d e a
faţa m e a din această zi până când nu mă voi răzbuna pe neamul celor din
E g i p t ; 6 şi atunci fierul oştirii m e l e şi poporul slujitorilor mei v o r străpunge
7
coastele tale, iar tu vei cădea printre răniţii lor, când mă voi ntoarce. Şi
robii mei te v o r duce napoi n ţinutul muntos şi te v o r aşeza ntruna din
6.1 „sfatului", gr. συνεδρία, aici cu sens militar. • „străini": gr. αλλόφυλοι n L X X i
desemnează de cele mai multe ori pe filisteni; aici se referă la locuitorii zonei de coastă
amintiţi la 5,2.22.
6.2 „slujbaşi ai lui Efraim", gr. µισθωτοί τοϋ Εφραιµ, litt, „mercenari din Efraim".
Efraim era termenul metonimic folosit pentru a desemna Regatul de Nord al lui Israel.
Identificarea lui Achior drept conducător al unei trupe de efraimiţi este ciudată, având n
vedere faptul că moabiţii (v. I) şi ammoniţii (v. 5) se aflau n conflict deschis cu israe
liţii. Mai mult, la 5,22 nu se pomeneşte nimic despre trupe fidele lui Achior. Olophernes
ncerca, probabil, să acrediteze ideea că Achior era un trădător. • Olophernes a surprins
tonul profetic adoptat de Achior şi la respins ca pe un fals proroc, nu ca pe un subordo-
nat indisciplinat, atribuind, n schimb, un caracter profetic spuselor lui Nabucodonosor
( w . 35).
6.4 „vor fi nimiciţi cu desăvârşire": gr. απωλεία άπολοϋνται, litt, „cu nimicire vor fi
nimiciţi" semitism.
6.5 „neamul celor din Egipt", gr. τό γένος των έξ Αιγύπτου: Olophernes i consideră pe
israeliţi fugari din Egipt. Tonul generalului asirian este depreciativ.
6.6 „când mă voi ntoarce": adică după ncheierea campaniei de pedepsire a tuturor cetă-
ţilor Israelite. In mod ironic, „profeţia" lui Olophernes este adevărată: Achior urmează
să l revadă pe general numai după moartea acestuia, la sfârşitul campaniei eşuate.
6.7 Olophernes anticipează restrângerea spaţială a scenariului cărţii: una dintre cetăţile
de lângă păsuri este Betulia, cetate a simeoniţilor n care trăia Iudit.
IUDIT 6 377
cetăţile din trecători şi nu v e i muri până când nu vei fi nimicit mpreună

9
cu e l e . Şi, de v r e m e ce nădăjduieşti n inima ta că ei nu v o r fi prinşi, nuţi
lăsa faţa n j o s : am grăit şi nici unul dintre cuvintele m e l e nu va da greş."
10
Şi Olophernes lea poruncit robilor săi, care se aflau n cortul său, să1 ia
pe A c h i o r şi să1 ducă n Betulia şi să1 predea n mâinile fiilor lui Israel.
11
Şi lau prins robii lui şi lau dus afară din .tabără n câmpie, iar din
mijlocul câmpiei au luato spre ţinutul muntos şi au ajuns la i z v o a r e l e care
12
erau mai j o s de Betulia. Şi cum iau văzut oamenii din cetate pe culmea
muntelui şiau luat armele şi au ieşit afară din cetate pe culmea muntelui şi
toţi oamenii narmaţi cu praştii leau oprit urcarea şi aruncau cu pietre n e i .
13
Iar ei, coborând sub munte, lau legat pe A c h i o r şi lau lăsat aruncat la
14
p o a l e l e muntelui şi sau ntors la stăpânul lor. Iar fiii lui Israel, coborând
din cetatea lor, au venit lângă el şi, dezlegându1, lau dus n Betulia şi lau
15
aşezat n faţa căpeteniilor cetăţii lor, care erau n acele z i l e Ozias, fiul lui
M i c h a din tribul lui S i m e o n , şi Chabris, fiul lui G o t h o n i e l , şi Charmis, fiul
16
lui M e l c h i e l . Şi iau chemat la un loc pe toţi bătrânii cetăţii, şi toţi tinerii
lor şi f e m e i l e au alergat mpreună la adunare; iar pe A c h i o r lau aşezat n
17
mijlocul ntregului lor p o p o r şi O z i a s la ntrebat ce sa ntâmplat. Şi,
răspunzând, lea vestit c e l e ce se spuseseră n sfatul lui Olophernes şi toate
cuvintele pe care Ie grăise n mijlocul căpeteniilor fiilor lui Assur, şi toate
18
c e l e pe care Olophernes le rostise cu trufie mpotriva casei lui Israel. Iar
poporul, căzând [la pământ], sa nchinat lui Dumnezeu şi a strigat spunând:
19
„ D o a m n e , Dumnezeul cerului, pleacăţi privirea la trufia lor şi ai milă de
smerenia neamului nostru şi priveşte astăzi la faţa c e l o r sfinţiţi pentru
20 21
Tine." Şi lau mângâiat pe A c h i o r şi lau lăudat foarte; iar O z i a s la
luat din adunare la casa lui şi a dat un ospăţ pentru bătrâni, iar ei lau
chemat n ajutor pe Dumnezeul lui Israel n toată noaptea aceea.
6.9 „nuţi lăsa faţa tn jos": coborârea privirii era semnul de supunere la porunca
superiorului. Olophernes l acuză voalat pe Achior şi de sfidare.
6.10 „Betulia", vezi nota la 4,6. Numele ar putea fi simbolic, evocând ebr. Bëyth'Ël,
„Casa lui Dumnezeu".
6,15 La intrarea n Canaan, tribul puţin numeros al lui Simeon a ocupat extremitatea
sudică a lui luda (Iis. Nav. 19,19), după care a fost treptat absorbit de acesta din urmă
Totuşi, o parte dintre simeoniţi au ajuns să trăiască n cetăţienclave şi la graniţa cu
Regatul de Nord al lui Israel, aşa cum sugerează Cronistul n 2Par. 15,9.
6,20 Primirea triumfală de care sa bucurat Achior n cetatea israelită iese din tiparele
circumspecţiei tradiţionale faţă de străini a comunităţilor antice iudaice.
378 IUDIT 7
1
7 A doua zi, Olophernes a poruncit ntregii sale annate şi ntregului
său p o p o r care v e n i s e să1 ajute n luptă să ridice tabăra şi să pornească
m p o t r i v a Betuliei şi să ocupe dinainte trecătorile munţilor şi să facă război
2
m p o t r i v a fiilor Iui I s r a e l . Şi a pornit n ziua aceea tot omul n putere de Ia
ei; şi oştirea lor de războinici era de o sută şaptezeci de mü de pedestraşi şi
douăsprezece mii de călăreţi, fără a pune la socoteală [cărătorii d e ] poveri şi
3
oamenii care mergeau pe j o s cu ei, o mulţime foarte mare. Şiau aşezat
tabăra n valea de lângă Betulia, la izvor, şi sau ntins n lăţime de Ia
Dothaim până Ia Balbaim, iar n lungime, de Ia Betulia până Ia K y a m o n ,
4
care se află n faţa E s d r e l o n u l u i . Iar fiii Iui Israel, când au văzut mulţimea
lor, sau tulburat foarte şi au spus unii către alţii: „ A c u m , aceştia v o r linge
faţa ntregului pământ şi nici munţii cei nalţi, nici râpile, nici dealurile nu
5
v o r sta m p o t r i v a greutăţii lor." Şi, luânduşi fiecare armele şi aprinzând
6
focuri pe turnurile lor, au rămas de pază n toată acea n o a p t e . Iar a doua zi
Olophernes şia scos toată călărimea n faţa fiilor lui Israel care erau n
7
B e t u l i a , şi a cercetat urcuşurile spre cetatea lor; a găsit i z v o a r e l e lor de apă
şi lea ocupat şi a aşezat la ele strajă de războinici, iar apoi sa ntors la
8
oamenii săi. Şi, venind la el toate căpeteniile fiilor lui Esau şitoţi condu-
9
cătorii poporului lui M o a b şi generalii de pe ţărm, au spus: „Stăpânul
7.1 „să ridice tabăra şi să pornească": gr. άναζευγνύειν are, n absolut, dublul seman-
tism redat n traducere prin două verbe diferite.
7.2 Numărul pedestraşilor diferă aici (170.000) faţă de lud. 2,5 (120.000).
7.3 Asirienii şiau aşezat tabăra ntro poziţie strategică de prim rang: lângă izvorul care
asigura alimentarea cu apă a cetăţii. Inexistenţa unor surse alternative importante n
incinta cetăţii ia mpiedicat pe locuitorii din Betulia să procedeze ca regele Ezekia şi să
astupe izvoarele din afara cetăţii (2Par. 32,4). • „Balbaim" pare să fie aceeaşi localitate
cu Belbaim (4,4). • Kyamon este neidentificat.
7.4 „vor linge": gr. έκλείξουσιν. Acelaşi verb ca şi n Num. 22,4, acolo tradus prin „a
paşte". Metafora conţinută trimite la invazia lăcustelor sau Ia turme, care pasc totul n
cale.
7.5 Autorul insistă, prin comparaţie, asupra curajului celor asediaţi, care, deşi confrun-
taţi cu aceeaşi situaţie disperată ca locuitorii de pe coastă (2,28), nu sau predat. •
„armele", litt, „echipamentul de război".
7.7 Măsura drastică a astupării izvoarelor, anticipată n 7,3, devansează aici sfaturile
sfetnicilor edomiţi şi moabiţi (7,1013). Autorul a inversat ordinea cronologică a eveni-
mentelor din motive stilistice: se accentuează gravitatea actului, mai mult decât răutatea
sfatului.
7.8 Printre aliaţii lui Olophernes se numără acum şi edomiţii, descendenţii lui Esau
(Gen. 2533), aflaţi n conflict deschis cu Iuda n timpul invaziei babiloniene.
IUDIT 7 379
nostru sä ne asculte cuvântul, ca să nu fie nimeni rănit n oştirea ta. Acest

popor al fiilor lui Israel nu se ncrede n suliţe, ci n nălţimile munţilor n
care ei locuiesc; căci nu este uşor să ajungi pe crestele munţilor lor. " Şi
acum, stăpâne, nu te lupta cu ei aşa cum se poartă războiul cu ostile faţă n
12
faţă, şi din oştirea ta nu va cădea nici un o m . Rămâi n tabăra ta apărând
fiecare om din oştirea ta, iar slujitorii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă
13
care ţâşneşte de la poalele muntelui, căci de a c o l o iau apă toţi cei ce
locuiesc n Betulia, iar setea i va nimici şi—şi v o r preda cetatea. Iar noi şi
poporul nostru ne v o m urca pe crestele din apropiere ale munţilor şi ne v o m
14
aşeza tabăra a c o l o pentru a avea grijă să nu iasă nici un om din cetate. Şi
se v o r stinge de f o a m e ei şi f e m e i l e lor şi copiii lor; şi nainte să vină sabia
15
peste ei v o r zăcea ntinşi n pieţele aşezării lor. Şi le v e i plăti cu amarnică
16
răsplată, pentru că sau răsculat şi nau venit naintea ta cu p a c e . " Cuvin-
tele lor iau plăcut lui Olophernes şi tuturor slujitorilor lui şi a poruncit să se
17
facă după cum au zis. Şi tabăra fiilor lui A m m o n a plecat şi, mpreună cu
ei, cinci m i i dintre fiii lui Assur şi şiau aşezat tabăra n vale; şi au pus stă-
18
pânire pe ape şi pe i z v o a r e l e de apă ale fiilor lui Israel. Şi fiii lui Esau şi
fiii lui A m m o n sau suit şi şiau aşezat tabăra pe munte n faţa Dothaimului.
Pe unii dintre ei iau trimis către miazăzi şi către răsărit n faţa Egrebelului,
care este lângă Chus, care se află pe şuvoiul M o c h m u r . Iar restul oştirii
asirienilor şia pus tabăra n c â m p i e şi au acoperit toată faţa pământului; iar
corturile şi p o v e r i l e lor sau adunat ntro grămadă uriaşă şi erau o mulţime
foarte mare.
19
Şi fiii lui Israel au strigat către D o m n u l Dumnezeul lor, căci se
nspăimântase duhul lor, pentru că toţi duşmanii i mpresuraseră şi nu mai
20
era chip să scapi din mijlocul lor. Şi a rămas n jurul lor toată tabăra lui
Assur, pedestraşii, şi carele de luptă, şi călăreţii lor, timp de treizeci şi patru
21
de z i l e . Şi tuturor locuitorilor Betuliei li sau golit toate vasele de a p ă , iar
rezervoarele se goleau şi nu mai aveau apă să bea pe săturate nici pentru o
22
singură z i , fiindcă leau dat să bea cu măsură. Şi pruncii lor şiau pierdut
vlaga, iar f e m e i l e şi tinerii leşinau de sete şi cădeau n pieţele oraşului şi la
23
ieşirile porţilor şi nu mai aveau p u t e r e . Şi sa adunat tot poporul la O z i a s
7,11 „războiul cu ostile faţă n faţă": gr. πόλεµος παρατάξεως desemnează nfruntarea
directă dintre două armate aşezate faţă n faţă n linie de bătaie. n termeni tactici
moderni: „n formaţie regulată".
7,18 Egrebel, Chus şi râul Mochmur nu au fost identificate cu precizie.
7,23 Conducătorii cetăţii erau cei numiţi n lud, 6,15.
380 IUDIT 78
şi Ia maimarii cetăţii, tinerii şi f e m e i l e şi copiii, şi au strigat cu glas mare şi

24
au spus n faţa tuturor bătrânilor: „ S ă j u d e c e D u m n e z e u ntre v o i şi noi,
25
fiindcă neaţi făcut un mare rău negrăind de pace cu fiii Iui Assur. Şi
acum nu mai este ajutor pentru noi, ci D u m n e z e u nea vândut n mâinile
26
lor, ca să z ă c e m naintea lor de sete şi n mare nimicire. Şi acum, che
maţii şi predaţi ntreaga cetate ca pradă poporului Iui Olophernes şi ntregii
27
sale o ş t i r i . C ă c i este mai bine pentru noi să ajungem să fim jefuiţi de ei.
C ă c i v o m ajunge robi, şi sufletul nostru va trăi şi nu v o m v e d e a cu ochii
noştri moartea pruncilor noştri şi pe f e m e i l e şi copüi noştri dânduşi sufle-
28
tele. [ N e rugăm] luând ca martori n faţa voastră cerul şi pământul şi pe
Dumnezeul nostru şi Domnul părinţilor noştri, care ne judecă după păcatele
noastre şi după păcatele părinţilor noştri, ca să nu facă după cuvintele
29
acestea n ziua de a z i . " Şi sa ridicat plânset mare n mijlocul adunării
tuturor ntro simţire şi au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas puternic.
3 0
Şi O z i a s lea spus: „ A v e ţ i ncredere, fraţilor, să mai răbdăm ncă cinci
z i l e , n care Domnul Dumnezeul nostru şi va ntoarce mila spre noi, căci nu
31
ne va părăsi până la sfârşit; şi dacă trec acestea şi v i n e ajutor pentru noi,
32
v o i face potrivit cu v o r b e l e voastre. Şi a mprăştiat poporul, pe fiecare la
postul lui, iar ei sau dus pe zidurile şi turnurile cetăţii lor şi au trimis
f e m e i l e şi copiii la casele lor. Şi era mare descurajare n cetate.
1
8 Şi a auzit n acele z i l e Iudit, fiica lui M e r a r i , fiul lui O x , fiul lui Iosif,
fiul lui O z i e l , fiul lui Elkiah, fiul lui Ananias, fiul lui G e d e o n , fiul lui
7,25 Revolta poporului din Betulia este prezentată n aceiaşi termeni n care a fost
descrisă, n Ex. 17,17 şi n Num. 20,25, nemulţumirea evreilor n pustiu din cauza
lipsei apei. Scenariul se repetă şi prevesteşte miracolul.
7,28 Transpare şi aici concepţia deuteronomistă a pedepsei şi a suferinţei ca urmare a
păcatului, enunţată şi de Achior n 5,20. Poporul bănuieşte că suferă din cauza unor
păcate, fie ele şi neştiute ( N R S V ) . • „să nu facă": mai mulţi traducători, urmând ver-
siunile siriacă şi V L , elimină negaţia şi au: „vă rugăm... să faceţi", care concordă şi cu
finalul v. 31.
8,1 Cu intrarea n scenă a luditei ncepe partea a doua a cărţii şi „acţiunea" propriuzisă.
• „Iudit" nseamnă n ebraică chiar „iudee, evreică", • Iudit este femeia biblică cu cea
mai ntinsă genealogie: şaisprezece generaţii şi nume celebre n istoria lui Israel. Ascen-
dentul prim este Israel, părintele ntemeietor şi simbolul unităţii Israelite n numele
căreia acţionează eroina. Urmează Sarasadai şi Salamiel, fii ai lui Simeon şi contem-
porani ai lui Moise (cf Num. 1,6; 2,12). Nobleţea de origine a eroinei prevesteşte
misiunea ei excepţională.
IUDIT 8 381
Raphaim, fiul Iui A c h i t o b , fiul lui Elias, fiul lui Chelkias, fiul lui Eliab, fiul
2
lui Nathanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israel. Şi băr-
batul ei [fusese] Manasses, din acelaşi trib şi din aceeaşi familie; şi murise
3
n z i l e l e secerişului orzului; căci fusese pus [săi supravegheze] pe cei care
legau snopii pe câmp şi arşiţa sa abătut asupra capului său şi a căzut pe
patul său şi sa sfârşit n Betulia, oraşul său; şi lau ngropat mpreună cu
4
părinţii lui pe câmpul care se află ntre Dothaim şi B a l a m o n . Iudit era
5
văduvă n casa sa de trei ani şi patru luni. Şi şi făcuse un cort pe aco-
perişul casei şi şi nfăşurase coapsele cu sac şi purta hainele văduviei sale.
6
Şi postea n toate z i l e l e văduviei sale n afară de z i l e l e dinainte de sabat şi
n timpul sabatului, n z i l e l e dinainte de lună nouă, n c e l e de lună nouă, de
7
sărbători şi n z i l e l e de bucurie ale casei lui Israel. Şi era frumoasă la
nfăţişare şi foarte plăcută la chip. Şi Manasses, bărbatul ei, i lăsase aur, şi
argint, şi slujitori, şi slujnice, şi vite, şi pământuri şi ea rămăsese [stăpână]
8
peste ele. Şi nu era nimeni care săi poarte vreun cuvânt rău, fiindcă se
9
temea tare de D u m n e z e u . Ea a auzit cuvintele rele ale poporului mpotriva
conducătorului, căci din lipsa apei şi pierduseră curajul; şi Iudit a auzit
toate cuvintele pe care lea rostit O z i a s către ei, cum lea jurat să predea
10
asirienilor cetatea după cinci zile. Şi, trimiţândo pe slujnica sa de ncredere
8,23 Manasses, soţul lipsit de genealogie al Iuditei, murise de insolaţie. • Comunitatea

simeonitä restrânsă din Betulia favoriza căsătoriile n interiorul aceluiaşi clan, semn al
arhaismului social. De asemenea, Manasses a fost nmormântat, n mod tradiţional
patriarhal, ntro peşteră (16,23), „pe câmpia dintre Dothaim şi Balamon". Cele două
trăsături arhaice ar putea atesta o anume izolare a comunităţii simeonite, dar mai degrabă
ar trebui considerate ca anacronisme cu ncărcătură simbolică. Ca şi prin genealogia
Iuditei, cititorul este conectat la realităţile eterne ale lui Israel. • Balamon pare aceeaşi
localitate cu Belamin (4,4) şi Belbaim (7,3).
8,4 După moartea lui Manasses, Iudit dobândeşte un statut social aparte n Israelul antic;
ea devine o femeie liberă. Ieşită, la măritiş, de sub autoritatea paternă, scutită, prin
moartea soţului ei, de servitutea maritală, neobligată, n ciuda lipsei de copii, să se
supună legii leviratului, Iudit este independentă. Această apariţie socială neobişnuită
prevesteşte şi ea o misiune excepţională.
8,6 Postul este interzis n timpul marilor sărbători enumerate. Astfel ascetismul eroinei
este perfect. • „lună nouă": cf. notele 20,5 la lRg. şi 23,31 la IPar.
8,78 Manasses i lăsase Iuditei o avere considerabilă, pe care femeia o administra sin-
gură, un lucru din nou neobişnuit pentru o comunitate evreiască antică. Autorul sacru
prentâmpină orice posibilă revoltă a cititorului tradiţionalist, punând n primplan evla-
via femeii, care i asigura respectul cetăţii.
8,10 „slujnica sa de ncredere": gr. αβρά, termen de origine aramaică, rar n Biblie,
denumeşte servitoarea favorită şi credincioasă. Faptul că o slujnică se ocupa de bunurile
382 IUDIT 8
carei gospodărea toate bunurile, ia chemat pe Chabris şi Charmis, bătrânii

11
cetăţii ei; şi au venit la ea, şi ea Iea spus: „Ascultaţimă, maimari peste
locuitorii din Betulia; căci nui drept cuvântul vostru pe care laţi rostit n
faţa poporului n ziua aceasta aţi făcut acest jurământ pe care laţi rostit
ntre D u m n e z e u şi v o i şi aţi spus că veţi preda duşmanilor noştri cetatea,
12
dacă Domnul nuşi v a ntoarce ajutorul către noi n aceste [ z i l e ] . Şi,
acum, c i n e sunteţi v o i de Laţi pus la ncercare pe Dumnezeu n această zi
13
şi vaţi aşezat mai presus de Dumnezeu n mijlocul fiilor oamenilor? Şi,
acum, l ncercaţi pe D o m n u l Atotputernic şi nu veţi afla nimic până n
14
veac. Căci [ n i c i ] adâncul inimii omului nu1 veţi descoperi şi nţelesurile
cugetării lui nu le veţi cuprinde: cum l veţi cerceta pe Dumnezeu, care a
făcut toate acestea, cum veţi cunoaşte gândul Lui şi cum veţi nţelege planul
L u i ? N i c i d e c u m , fraţilor! N u L ntărâtaţi pe D o m n u l Dumnezeul nostru!
15
C ă c i , dacă nu vrea să ne ajute n cinci z i l e , El are puterea să ne ocrotească
16
n ce z i l e vrea sau chiar să ne piardă n faţa duşmanilor noştri. Iar v o i
să nu cereţi z ă l o g pentru planurile Domnului Dumnezeul nostru, căci
D u m n e z e u nu poate fi ameninţat ca un om şi nici nu poate fi convins să se
17
răzgândească precum un fiu al omului. De aceea, aşteptând izbăvirea de
la El, săL chemăm n ajutorul nostru şi va da ascultare glasului nostru,
18
dacă i este pe plac. Căci nu sa ridicat n generaţiile noastre şi nici nu
este n ziua de azi nici un trib, nici o familie, nici o aşezare, nici o cetate
dintre c e l e ale noastre care să se nchine z e i l o r făcuţi de mână, aşa cum sa
19
ntâmplat n zilele de odinioară. De aceea au fost daţi săbiei şi jafului
20
părinţii noştri şi au căzut cu prăbuşire mare n faţa duşmanilor noştri. Dar
din casa luditei atestă ncă o dată inversarea rolurilor sociale, ntro lume a bărbaţilor.
Această slujnică, nenumită, i va sta mereu n preajmă eroinei. Faptul că Iudit a trimis
după bătrânii cetăţii şi că aceştia au răspuns chemării ei şi sau lăsat criticaţi ar fi
scandalizat pe oricine n epocă. Autorul insistă nsă asupra ideii că planul lui Dumnezeu
se realizează pe cele mai nebănuite căi.
8,1117 Iudit le reproşează bătrânilor că nu au nţeles corect mesajul lui Dumnezeu.
Două sunt reproşurile ei: n primul rând, căpeteniile din Betulia l somează pe
Dumnezeu, supunânduL la un aşazis test de ncredere şi, apoi, şi nchipuie că ar putea
nţelege ori descifra planurile lui Dumnezeu.
8,16 „zălog": luând un gaj de la un datornic, l obligi să restituie datoria la termenul
fixat. Cele cinci zile acordate lui Dumnezeu pentru aşi manifesta ocrotirea sună ca o
somaţie. • „convins să se răzgândească": unii traducători emendează gr. διαιτάω în
διαρτάω, „a păcăli, a amăgi", prin analogie cu pasajul asemănător din Num. 23,19.
8,20 Iudit nu combate concepţia deuteronomistă despre faptă şi răsplată, ci, n numele
acesteia, arată că poporul nu are a se teme de pedeapsa divină.
IUDIT 8 383
noi nam cunoscut alt D u m n e z e u n afară de E l ; drept care nădăjduim că

nu ne va privi cu dispreţ nici pe noi, nici pe [vreunul] din neamul nostru.
21
Căci dacă noi v o m fi cuceriţi, va fi astfel cucerită toată ludeea, iar [ L ă c a -
şul] nostru sfânt va fi jefuit şi [ D u m n e z e u ] va cere de la sângele nostru
22
răscumpărare pentru pângărirea lui; iar uciderea fraţilor noştri şi robirea
pământului şi pustiirea moştenirii noastre le va ntoarce asupra capului nostru
n mijlocul neamurilor, oriunde v o m robi şi v o m fi spre sminteală şi batjocură
n faţa celor ce ne v o r fi d o b â n d i t . 2 3 Căci robia noastră nu va duce la [recă-
pătarea] bunăvoinţei, ci D o m n u l Dumnezeul nostru o va preface n ocară.
24
Şi acum, fraţilor, să arătăm fraţilor noştri că sufletul lor atârnă de al
25
nostru, iar c e l e sfinte, şi templul şi altarul, se sprijină pe noi. n ciuda
tuturor acestor lucruri, să mulţumim Domnului Dumnezeul nostru, care ne
26
ncearcă la fel ca şi pe părinţii noştri. Amintiţivă c e l e pe care lea făcut
cu A v r a a m şi cele cu care la ncercat pe Isaac şi cele ce i sau ntâmplat lui
lacob n M e s o p o t a m i a Siriei, pe când păştea o i l e lui Laban, fratele mamei
27
lui. Şi nu sa răzbunat pe noi, aşa cum ia ars pe aceia pentru cercetarea
inimii lor, ci spre nţelepţire i pedepseşte Domnul pe cei care se apropie de
28
El." Iar O z i a s ia spus: „ T o a t e câte ai zis leai rostit cu inimă bună şi
29
nimeni nu se va mpotrivi cuvintelor tale; căci nu de astăzi este vădită
nţelepciunea ta, ci de la nceputul zilelor tale tot poporul ţia cunoscut
priceperea, după cum bună este plăsmuirea inimii t a l e . 3 0 Dar poporul e tare
8,22 „oriunde": gr. οΰ εάν, turnură care apare de obicei n traducerile cărţilor sfinte,
unde pronumele relativ n genitiv οΰ este folosit adverbial, „în orice loc", iar έάν are
valoarea lui αν pentru a marca eventualitatea. • „spre sminteală şi batjocură", gr. εις
πρόσκοµµα καΐ όνειδος: Iudit foloseşte acelaşi argument ca Moise n Ex. 32,12.
8.24 Eroina vorbeşte despre Betulia ca despre ultimul punct de rezistenţă al iudaismului
n faţa invaziei asiriene.
8.25 Concluzia Iuditei, de un stoicism alimentat cu exemple din Gen. 22,114; 2831,
este total diferită de judecata bătrânilor: Dumnezeu, departe de aşi pedepsi poporul, l
supune şi de data aceasta la o mare ncercare de credinţă (cf. aceeaşi idee n Prov. 3,12,
Sir. 11,510).
8.29 Iudit devine, n discursul lui Ozias, echivalenta personajului alegoric foarte popular
n literatura intertestamentară şi sapienţială: Înţelepciunea (cf. Prov., passim). Eroina,
deşi tânără, este nzestrată deopotrivă cu nţelepciune (gr. σοφία) şi cu pricepere,
iscusinţă (gr. σύνεσις). Ambele nsuşiri ale Iuditei sunt „plăsmuite" (gr. πλάσµα) după
metafora iudaică, n inima ei (gr. καρδία),
8.30 Ozias ştia că jurământul o dată depus nu mai putea fi desfăcut (cf. Jud. 11,3040).
De aici şi un anumit dramatism al personajului, care, deşi şi dă seama că a greşit, nu
mai poate da napoi. Modelul biblic pentru Ozias a fost Iephthae.
384 IUDIT 89
nsetat şi nea silit să facem după cum leam vorbit şi să luăm asupra
31
noastră un jurământ pe care nuI v o m călca. Şi, acum, roagăte pentru
noi, căci eşti f e m e i e evlavioasă, şi Domnul ne va trimite ploaie pentru
32
umplerea rezervoarelor noastre şi nu v o m mai duce lipsă." Şi Iudit lea
spus: „Ascultaţimă şi v o i face un lucru care va ajunge din neam n neam la
33
fiii poporului nostru. V o i să staţi la poartă n această noapte, iar eu v o i
ieşi mpreună cu slujnica m e a de ncredere şi n z i l e l e după care aţi spus că
veţi preda duşmanilor noştri cetatea, Domnul l va cerceta pe Israel prin
34
mâna mea. Iar v o i să nu căutaţi să aflaţi fapta mea, căci nu vă v o i spune
35
până nu se v o r mplini c e l e pe care le fac eu." Şi O z i a s şi conducătorii
iau spus: „ M e r g i n pace şi Domnul Dumnezeu [să fie] n faţa ta spre
36
răzbunare asupra duşmanilor noştri." Şi, ntorcânduse din cort, sau dus
la posturile lor.
1
9 Iudit a căzut cu faţa [la pământ], şia pus cenuşă n cap şi şia desco-
perit sacul pe care1 mbrăcase; şi chiar atunci se aducea n Ierusalim, n
Casa lui D u m n e z e u , tămâierea de seară; şi Iudit a strigat cu glas mare către
2
Domnul şi a spus: „ D o a m n e Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia
iai dat n mână sabia pentru răzbunarea asupra străinilor care au desfăcut
cingătoarea fecioarei spre ntinare şi iau d e z v e l i t coapsa spre ruşine şi iau
pângărit pântecele spre ocară. Căci Tu ai spus: « A c e a s t a nu va rămâne a ş a » ,
3
iar ei au făcuto; pentru acestea iai dat pe conducătorii lor la moarte şi
patul lor, ruşinat de amăgirea lor, [lai] amăgit până la sânge şi iai lovit pe
9,1 nainte de aşi pune planul n aplicare, Iudit nalţă o rugăciune. Semnul că intenţia
eroinei este legitimă l reprezintă tocmai simultaneitatea rugăciunii ei cu arderea tămâiei
n Templu.
9,25 „cingătoarea": ediţia Rahlfs, urmând manuscrisele, are Ελυσαν µήτραν, „au desfă-
cut pântecele"; dar cum „pântecele" apare şi mai jos ca ultim termen al unei gradaţii,
majoritatea exegeţilor presupun că este vorba de o confuzie de copist ntre două cuvinte
care se pronunţau identic la vremea aceea şi că aici ar trebui citit.. .µίτραν, „brâu, cingă-
toare". „A dezlega cingătoarea" este o expresie frecventă pentru a desemna căsătoria,
dar şi violul. • „[lai] amăgit până la sânge": e vorba de pedepsirea prin amăgire a lui
Sichern, care o violase pe Dina. • Al doilea indiciu al legitimităţii misiunii luditei este
raportarea ei la răzbunarea Dinei de către fraţii ei Levi şi Simeon (Gen. 34). Numai că
Iudit nu se identifică direct cu Dina, fecioara siluită, ci cu răzbunătorul frate al acesteia,
Simeon, a cărui descendentă ndepărtată este (NRSV). • „Aceasta nu va rămâne aşa":
Iudit a citat ntocmai spusele fraţilor Dinei, Ia auzul veştii ca aceasta fusese pângărită
(Gen. 34,7).
IUDIT 9 385
4
robi o dată cu stăpânii şi pe stăpâni pe tronurile lor şi leai dat pe femeile
lor spre jefuire şi pe fiicele lor spre robie şi toate prăzile lor spre mpărţire
ntre fiü iubiţi de T i n e , ei, care au fost plini de râvnă pentru T i n e şi sau
scârbit de pângărirea sângelui lor şi Teau chemat n ajutor pe T i n e ;
5
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pleacăţi urechea şi la mine, văduva. Căci
Tu leai făcut pe c e l e dinaintea acelora, şi pe acelea, şi pe c e l e următoare, şi
pe c e l e de acum, şi pe c e l e ce urmează leai gândit şi sau ntâmplat c e l e pe
6
care leai plănuit; şi sau nfăţişat c e l e pe care leai hotărât şi au spus:
« I a t ă , suntem de faţă.» Căci toate căile T a l e sunt pregătite, şi judecata Ta e
7
prevăzătoare. C ă c i , iată, asirienii sau nmulţit n oastea lor, sau fălit cu
calul şi călăreţul lor, sau mândrit cu braţul pedestraşilor, şiau pus nădejdea
n scut, n suliţă, n arc şi n praştie şi nau ştiut că Tu eşti Domnul care
8
zdrobeşte războaiele. Domnul este numele Tău. Tu, loveşte forţa lor cu
puterea Ta şi doboară tăria lor n mânia T a ; căci şiau pus n gând să
pângărească lăcaşul Tău sfânt, să ntineze cortul unde odihneşte numele
slavei T a l e , să doboare cu fierul cornul altarului T ă u . 9 Priveşte la trufia lor,
trimite mânia Ta peste capetele lor, dă n mâna mea, a văduvei, puterea
10
pentru ce am plănuit. Loveşte1 prin amăgirea buzelor m e l e pe rob
deopotrivă cu stăpânul, şi pe stăpân deopotrivă cu slujitorul lui, sfărâmăle
11
trufia printro mână de f e m e i e . Căci tăria Ta nu stă n număr, nici puterea
Ta n cei ce sunt puternici, ci Tu eşti Dumnezeul celor smeriţi, eşti ajutorul
9,4 „au fost plini de râvnă pentru Tine", gr. έζήλωσαν τον ζήλόν σου, litt, „au râvnit
râvna Ta" semitism.
9,6 Judecata Ta e prevăzătoare": gr. ή κρίσις σου έν προγνώσει, litt. Judecata Ta
n preştiinţă". • Personificarea evenimentelor care confirmă prin viu grai planul lui
Dumnezeu este un procedeu specific literaturii sapienţiale şi, de asemenea, un produs de
aculturaţie iudeoelenistic.
9,78 „Domnul care zdrobeşte războaiele. Domnul este numele Tău": Iudit citează din
Ex. 15,3. • „cu fierul": gr. σιδήρω; de fapt, cu sabia. • „cornul altarului", gr. τό κέρας
τοϋ θυσιαστηρίου: altarul pentru arderile de tot din Templu avea, n cele patru colţuri,
câte o ridicătură n formă de corn (Ex. 27,2). Distrugerea unui singur corn nsemna
profanarea ntregului altar.
9.10 „amăgirea", gr. απάτη: Iudit se roagă să primească elocinţă. Dumnezeu ia mai
ntărit şi pe alţii cu puterea cuvântului nşelător (cf. 2Par. 18,1921). n cartea Iuditei
poate fl ncă un indiciu al aculturaţiei iudeoelenistice.
9.11 Concepţia conform căreia Dumnezeu, atotştiutor şi atotputernic, este, n acelaşi
timp, protectorul celor slabi, căzuţi şi lipsiţi de mijloace provine din teologia celui deal
doilea Templu, dar şi de la unii profeţi (Amos, Sofonia).
386 IUDIT 910
celor mici, apărătorul celor slabi, ocrotitorul celor părăsiţi, izbăvitorul celor
12
fără nădejde. Da, da, D u m n e z e u l e al tatălui meu şi Dumnezeul moştenirii
lui Israel, Stăpâne al cerurilor şi al pământului, Creator al apelor, mpărat al
13
ntregii T a l e zidiri, pleacăţi urechea la rugăciunea m e a şi dămi cuvânt
amăgitor care săi rănească şi săi lovească pe cei care au urzit cruzime
m p o t r i v a legământului T ă u , şi a casei T a l e sfinţite, şi a muntelui Sion, şi a
casei stăpânirii fiilor T ă i . 1 4 Şi fă să se ştie n tot neamul Tău şi n o r i c e trib
că Tu eşti D u m n e z e u , D u m n e z e u l a toată puterea şi tăria; şi nu este alt
apărător al poporului lui Israel n afară de T i n e . "
1
10 Şi a fost aşa: când [Iudit] sa oprit din strigarea către Dumnezeul
2
lui Israel şi a sfârşit toate aceste cuvinte, sa ridicat de j o s şi a chemat
slujnica sa de ncredere şi a coborât n casă, unde şi petrecea timpul n
3
z i l e l e de sabat şi n z i l e l e de sărbătoare şi şia desfăcut sacul pe care1
mbrăcase şi a lepădat hainele văduviei sale; şia mbăiat trupul cu apă, sa
uns cu miresme tari, şia pieptănat părul capului, la legat cu o panglică, şia
pus hainele de sărbătoare cu care se mbrăca pe când trăia bărbatul ei
M a n a s s e s , 4 şia luat sandale n picioare, şia pus colierele, brăţările, inelele
şi cerceii, şi toată podoaba ei şi sa nfrumuseţat foarte, ca să ademenească
5
ochii bărbaţilor care ar vedeao. Şi ia dat slujnicei sale de ncredere un
burduf de v i n şi un urcior de ulei şi a umplut o desagă cu grăunţe de orz, cu
turte de fructe uscate şi cu pâini din făină curată şi şia strâns toate vasele ei
6
şi i lea pus n spate. Şi au ieşit pe poarta cetăţii Betulia, «unde iau găsit
7
stând pe O z i a s şi pe bătrânii cetăţii, Chabris şi Charmis. Când au văzuto,
schimbată la chip şi cu alt veşmânt, sau minunat foarte de frumuseţea ei şi
8
iau spus: „ D u m n e z e u l părinţilor noştri săţi fie binevoitor şi să mpli-
nească planurile tale spre mândria fiilor lui Israel şi nălţarea Ierusalimului."
10.2 „de jos": lin. „din cădere/prosternare".

10.3 Iudit se narmează de război cu propriai frumuseţe. • Scenele de mbăiere sunt destul
de frecvente n literatura celui deal doilea Templu (cf. Ester şt Suzana). Autorul sacri-
fică de dragul acestui motiv coerenţa internă a povestirii: Iudit se spală cu apă, or apă nu
mai era aproape deloc n Betulia. • „hainele de sărbătoare", litt, „hainele veseliei sale".
10,5 Eroina şi ia mâncare şi băutură de acasă, pentru a nu fi nevoită să se spurce cu cele
oferite de păgâni (cf şi Dan. 1,816). • „a strâns", gr. περιεδίπλωσε, lin. „a dublat"
expresie neclară: a fost pusă n legătură cu 1 Rg. 25,18, unde se vorbeşte de două vase.
10,7 De aici nainte, impresia constantă pe care o va stârni Iudit va fi uimirea totală a
bărbaţilor n faţa frumuseţii ei.
IUDIT 10 387
9
Ea sa nchinat lui D u m n e z e u şi lea spus: „Porunciţi să mi se deschidă
poarta cetăţii şi v o i ieşi pentru ndeplinirea cuvintelor pe care leaţi grăit cu
10
m i n e " , iar ei leau poruncit tinerilor săi deschidă, aşa cum a spus. Şi au
făcut ntocmai. Şi a ieşit Iudit, ea şi slujnica ei mpreună cu ea; iar bărbaţii
cetăţii o urmăreau cu privirea de departe până când a coborât muntele, până
11
când a străbătut v a l e a şi nu se mai zărea. E l e mergeau drept nainte n
12
vale şi lea ieşit n cale ntâia strajă a asirienilor. Au luato şi au ntre-
bato: „A cui eşti şi de unde v i i şi unde te d u c i ? " Ea a spus: „Sunt fiică a
13
evreilor şi fug de la ei, căci ei urmează să vă fie daţi ca pradă; vin n faţa
lui Olophernes, comandantul suprem al oştirii voastre, pentru ai da de ştire
cu v o r b e adevărate i v o i arăta n faţa lui un drum pe care să meargă şi să
pună stăpânire pe tot ţinutul muntos fără să piardă din oamenii lui nici un
14
trup şi nici o suflare de viaţă." Când bărbaţii au auzit cuvintele ei şi au
luat aminte la faţa ei era naintea lor uimitoare n frumuseţe , iau spus:
15
„ Ţ i a i izbăvit sufletul grăbindute să c o b o r i n faţa domnului nostru; şi
acum ndreaptăte spre cortul lui, iar câţiva dintre noi te v o r nsoţi pentru a
16
te ncredinţa n mâinile lui; iar când vei sta n faţa lui, să nu te temi n
17
inima ta, ci dăi de veste cum ai spus, iar el se va purta bine cu tine." Şi
10.9 Iudit se nchină pentru ultima oară nainte de marea ncercare: gestul echivalează cu
ncredinţarea ei totală n mâinile Domnului.
10.10 Coborârea celor două femei din cetate, până la dispariţia lor din raza privirii, are
puternicele semnificaţii simbolice ale unei catabaze clasice. • nsoţitoarea Iuditei, numită
până acum „slujnica de ncredere": gr. αβρα, devine aici, prin diminutivare, παιδίσκη,
litt, „slujntcuţă", „copilă". Chiar dacă termenul desemnează condiţia umilă a fetei, el
induce, n acelaşi timp, o afectivitate sporită faţă de această credincioasă anonimă.
10.11 „ntâia strajă", gr. προφυλακή : o patrulă dintrun avanpost.
10.12 De la prima ntâlnire cu asirienii, Iudit şi intră n rol şi şi făureşte discursul
nşelător şi ironic. • „fiică a evreilor": gr. θυγατήρ των Εβραίων. Prima „nşelăciune"
vine o dată cu declinarea identităţii eroinei: ea nu mărturiseşte că este o israelită, termen
cu puternice conotaţii naţionaliste şi religioase, ci şi spune, cu un termen peiorativ şi
lipsit de conotaţii religioase, „fiică a evreilor", adică „a unor israeliţi de mâna a doua,
slujitori ai israeliţilor" (cf. lRg. 13,3 nota). • „pradă": litt, „mâncare".

10.13 „fără să piardă": litt, „ftră să lipsească la apel". • „trup... suflare de viaţă": semi-
tisme ce evocă vocabularul din Gen. 1 şi 2.
10,15 „sufletul", gr. ή ψυχή: calc obişnuit n greaca L X X după expresia ebraică: n
sens comun, „viaţa". • „domnului", gr. του κυρίου: termenul permite dubla interpretare
a expresiei: n sensul literal (replica soldatului asirian) termenul l desemnează pe
Olophernes, n sensul ascuns (discursul general al autorului), cuvântul trimite la
Dumnezeul lui Israel, n mâinile Căruia sa ncredinţat Iudit,
388 IUDIT ΙΟΙI
au ales dintre ei o sută de oameni şi iau dat ca nsoţitori ei şi slujnicei sale

18
de ncredere şi aceştia leau dus la cortul lui Olophernes. Şi au nceput să
se adune din toată tabăra, căci se vestise prin corturi sosirea ei ; au venit şi
au nconjurato pe când stătea n faţa cortului lui Olophernes, până sä i se
19
dea de veste despre ea. Şi se minunau de frumuseţea ei şi de la ea se
minunau de fiii lui Israel; şi spuneau unul către altul: „ C i n e va dispreţul
acest popor, care are n el astfel de femei? N u i bine să fie lăsat n viaţă nici
măcar un singur om dintre ei: dacă ar fi lăsaţi, ar putea să nşele ntreg
20
pământul." Şi au ieşit cei care dormeau alături de Olophernes şi toţi
21
slujitorii lui şi au duso n cort. Olophernes se odihnea pe patul lui sub
plasa de ţânţari, care era din purpură şi aur, mpodobită cu smaralde şi
22
pietre scumpe. Iau dat de ştire despre ea, şi el a ieşit n tinda cortului şi
23
facle de argint erau purtate naintea l u i . Iar când Iudit a ajuns n faţa lui şi
a slujitorilor lui, toţi sau minunat de frumuseţea chipului ei; ea sa plecat
naintea lui cu faţa [ l a pământ], iar robii lui au ridicato.
1
11 Şi O l o p h e r n e s ia spus: „ndrăzneşte, femeie, nu te teme n inima
ta, căci eu nu am făcut rău nici unui om carea ales săi slujească lui
2
N a b u c o d o n o s o r , regele ntregului pământ. Şi acum, poporul tău care
locuieşte n ţinutul muntos, dacă nu mar fi dispreţuit, nu miaş fi ridicat
suliţa m p o t r i v a lor; ei singuri şiau făcut aceasta. 3 Şi acum, spunemi de ce
ai fugit de la ei şi ai venit la noi; căci ai sosit spre izbăvire; ndrăzneşte, vei
4
trăi n această noapte şi de acum n c o l o ; căci nimeni nuţi va face rău, ci
ţi va face bine, aşa cum se ntâmplă cu slujitorii stăpânului meu, r e g e l e
5
Nabucodonosor." Şi Iudit ia spus: „Primeşte cuvintele roabei tale şi să
10,21 Despre luxul exorbitant din corturile suveranilor orientali, cf. Diodor, Biblioteca,
37,35.
10,23 Închinarea n faţa suveranilor sau demnitarilor orientali devenise mai degrabă o
dovadă de bună creştere, decât un gest ritual. Iudit nţelege semnificaţia civilă a proster-
nării şi se supune uzanţei, pentru a nu da nimic de bănuit.
11.2 Olophernes se referă la refuzul aliaţilor occidentali de ai da ajutor lui Nabucodonosor
n războiul cu sirienii (lud. 1,7) şi la campania de pedepsire pe care o conducea mpo-
triva acestora.
11.3 Căpetenia asiriană insistă să o ncurajeze pe femeia aceasta nenfricată. Ironia devine
un procedeu din ce n ce mai folosit n carte.
11,56 Iudit apelează din nou la ambiguitatea termenului ,,domnul" (gr. κύριος).
Căpetenia şi ceilalţi asirieni nţeleg că Iudit se referă la Olophernes, iar ea nu păcătuia.
IUDIT 11 389
grăiască slujnica ta n faţa ta nu v o i vesti minciună domnului meu n

6
această noapte. Şi, dacă v e i urma cuvintele slujnicei tale, D u m n e z e u şi va
duce la bun sfârşit lucrarea cu tine, iar domnul meu nu va da greş n
7
planurile sale. C ă c i viu este Nabucodonosor, regele ntregului pământ, şi
v i e este puterea lui, el care tea trimis pentru ndreptarea fiecărui suflet, căci
nu numai oamenii i slujesc datorită ţie, ci şi fiarele pământului, şi vitele, şi
păsările cerului v o r trăi, datorită puterii tale, pentru Nabucodonosor şi pentru
8
toată casa lui. N o i am auzit de nţelepciunea ta şi de iscusinţa sufletului
tău şi sa dus vestea pe ntreg pământul că numai tu eşti bun n ntreg rega-
9
tul şi puternic prin ştiinţă şi uimitor n meşteşugul războiului. Cât despre
cuvântarea pe care a rostito A c h i o r n sfatul tău, noi am auzit v o r b e l e lui,
căci o a m e n i i din Betulia lau cruţat, iar el lea dat de ştire toate câte lea
10
grăit cu tine. De aceea, stăpâne doamne, nu o c o l i cuvântul lui, ci aşază1
n inima ta, căci este adevărat; căci neamul nostru nu este pedepsit, sabia nu
11
are putere asupra lor, dacă nu v o r păcătui faţă de Dumnezeul lor. Şi,
acum, pentru ca stăpânul meu să nu fie nvins şi neputincios, moartea va
cădea peste faţa lor; păcatul ia cuprins pentru căL mânie pe Dumnezeul
gândinduse, desigur, la Dumnezeu. Gândul luditei se confirmă n v. 6, n care ea măr-

turiseşte deschis că Dumnezeu şi va mplini planul cu Olophernes. Valoarea ambiguă a
frazei l induce nsă n eroare pe asirian, care este sigur de o soartă favorabilă.
11.7 „viu este Nabucodonosor [...] şi vie este puterea lui", gr. ζή γαρ βασιλεύς Ναβουχο
δονοσορ [...] και ζη τό κράτος αύτοϋ: formulă semitică de urare şi de jurământ frecventă
n L X X . • Iudit mizează pe efectul „magic" al laudei şi, la prima vedere, exagerează.
Unii comentatori au comparato cu femeia din Thecoa (cf. 2Rg. 14,17 şi nota).
11.8 „iscusinţa", gr. πανουργεύµατα, litt, „iscusinţele": sufixul şi forma de plural
sugerează faptele ce izvorăsc din nsuşire. • „meşteşugul": e vorba de strategie, dar şi de
expediţiile de război.
11.9 „Cât despre (litt. Şi acum) cuvântarea ... noi am auzit vorbele": anacolutul este pre-
zent şi n greacă: και νΰν ό λόγος ... ήκούσαµεν τά ρήµατα αύτοϋ.
11.10 Iudit formulează cu maximă claritate concepţia deuteronomtstă a retribuţiei
divine. Totuşi, afirmândo, are n vedere un alt plan decât Achior.
11,1112 Discursul legalist al luditei era menit să l impresioneze pe Olophernes. Nu e
foarte limpede la ce se referă interdicţia. Era interzis să fie mâncate vitele moarte şi pri-
mii născuţi ai turmelor. Vulg. nţelege că era vorba de consumarea sângelui. La fel, con-
sumarea primelor roade ale grânelor, destinate preoţilor şi leviţilor, era strict interzisă de
legea mozaică (cf. Lev. 17,1016 şi, respectiv, Num. 18,832). Totuşi, n perioada maca
beică, unele dintre aceste dispoziţii legale au fost suspendate n caz de maximă necesi-
tate ( I M a c . 2,2941). Versetul 14 face aluzie la asemenea practici de dezlegare de legea
strămoşilor, ncuviinţate de preoţii de la Ierusalim.
390 IUDIT 11
lor ori de câte ori fac c e v a necuvenit. De v r e m e ce lea lipsit hrana şi li

sa mpuţinat toată apa, ei au hotărât să pună mâna pe vitele lor şi au hotărât
să se ospăteze cu toate cele pe care Dumnezeu lea poruncit prin l e g i l e L u i
13
să nu le mănânce. Şi pârga grâului şi zeciuiala din vin şi untdelemn, pe
care leau păstrat, sfinţindule pentru preoţii care se află n Ierusalim naintea
feţei Dumnezeului nostru, au hotărât să le folosească, [ d e ş i ] n privinţa lor e
14
hotărât ca nimeni din popor nici măcar să nu le atingă cu mâinile. Şi au
trimis la Ierusalim căci şi locuitorii de a c o l o au făcut acestea oameni
15
care să le aducă ngăduinţa din partea sfatului bătrânilor. Şi va fi aşa:
dacă li se va aduce veste şi ei v o r face [astfel], ţi v o r fi daţi spre pieire n
16
ziua aceea. Prin urmare, eu, roaba ta, aflând toate acestea, am fugit de la
ei, iar Dumnezeu ma trimis să fac mpreună cu tine lucruri de care se va
17
mira ntreg pământul, toţi cei care le v o r auzi. Căci roaba ta este cinsti-
toare de D u m n e z e u şi l slujeşte zi şi noapte pe Dumnezeul cerului; şi acum
v o i rămâne la tine, stăpâne al meu, şi roaba ta va ieşi noaptea n v a l e şi mă
voi ruga lui Dumnezeu, iar El m i va spune când aceia şiau săvârşit păcatele.
18
Şi v o i v e n i şiţi v o i dezvălui [faptele], iar tu vei ieşi cu toată oastea şi
nimeni dintre ei nuţi va sta n cale. " Şi te v o i duce prin mijlocul Iudeii
până n faţa Ierusalimului şi v o i aşeza tronul tău n mijlocul lui, iar tu i v e i
mâna ca pe nişte oi care nau păstor şi nici un câine nu va mârâi pe limba
lui n faţa ta; acestea mi sau grăit după preştiinţa mea şi mi sau vestit şi
20
am fost trimisă săţi dau de ştire." Cuvintele ei au plăcut lui Olophernes
şi tuturor slujitorilor lui; sau minunat de nţelepciunea ei şi au s p u s : 2 1 „O
astfel de femeie cu chip frumos şi ştiinţă a cuvintelor nu se află de la un
22
capăt la altul al pământului." Şi Olophernes ia spus: „ B i n e a făcut
Dumnezeu trimiţândute n faţa poporului, pentru a da putere mâinilor
23
noastre şi pierzanie celor care1 dispreţuiesc pe stăpânul meu. Iar tu eşti
plăcută la nfăţişare şi bună la cuvinte; şi dacă v e i face după cum ai spus,
Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu, iar tu vei locui n casa regelui
N a b u c o d o n o s o r şi v e i avea faimă pe tot pământul."
11,16 Faptele mari pe care le anunţă Iudit pe un ton profetic nzestrat cu aceeaşi ambi-
guitate sunt bine primite de Olophernes (v. 20). La ironia personajului feminin se adaugă
nsă aici şi autoreferenţialitatea subtilă a autorului sacru.
11,19 „nici un câine nu va mârâi pe limba lui", gr. ού γρύξει κύων ττ| γλώσση αύτοΰ:
acelaşi verb este folosit şi n Iis. Nav. 10,21, nsă aplicat oamenilor.
11,23 „Dumnezeul tău va fl Dumnezeul meu": exprimarea lui Olophernes este ambiguă.
IUDIT 12 391
1
12 Şi a poruncit să o ducă a c o l o unde erau aşezate v a s e l e lui de argint
şi a orânduit să i se ntindă o masă din bucatele lui şi să bea din vinul lui.
2
Dar Iudit a spus: „ N u v o i mânca din acestea, ca să nu se işte vreo sminteală,
3
ci m i v o r fi de ajuns c e l e pe care leam adus cu m i n e . " Şi Olophernes ia
spus: „ D a c ă se v o r sfârşi c e l e pe care le ai cu tine, de unde v o m aduce săţi
4
dăm altele la fel? C ă c i nui nimeni din neamul tău mpreună cu n o i . " Iudit
ia spus: ,,Viu este sufletul tău, stăpâne al meu, căci roaba ta nu va termina
cele pe care le are cu ea până când D o m n u l va face prin mâna mea c e l e
5
plănuite." Atunci slujitorii lui O l o p h e r n e s au conduso n cort şi ea a
6
dormit până la miezul nopţii; şi sa sculat la straja din zori. Şi a trimis la
O l o p h e r n e s spunând: „ S ă d e a poruncă stăpânul meu ca roaba ta să fie lăsată
7
să iasă la rugăciune"; şi O l o p h e r n e s a poruncit gărzilor de corp să no
m p i e d i c e . Şi ea a rămas n tabără trei z i l e ; iar noaptea m e r g e a n v a l e a
Betuliei şi se spăla n tabără la izvorul de a p ă ; 8 şi când se ntorcea, se ruga
Domnului Dumnezeului lui Israel săi ndrepte calea pentru ridicarea fiilor
9
poporului Său; şi, ntorcânduse curată, rămânea n cort, până când i era
adusă hrana ei către seară.
10
Şi a fost aşa: n ziua a patra, Olophernes a dat un ospăţ numai pentru
11
robii lui; ηa trimis să poftească pe nimeni dintre dregători. Şi ia spus
12,2 „sminteală", gr. σκάνδαλον, litt, „piatră de poticnire": din nou un termen cu
semnificaţie ambiguă n context: fiecare dintre partenerii dialogului nţelege altfel sensul
acestui cuvânt. Iudit se teme ca nu cumva, mâncând din hrana impură a lut Olophernes,
săşi zădărnicească misiunea. Olophernes speră ca, respectând restricţiile alimentare ale
eroinei, să fie condus de Dumnezeul acesteia n cetate. • Comentatorii au remarcat
contrastul puternic ntre senzualitatea aparentă a eroinei şi austeritatea ei alimentară, n
spiritul autentic al legii mozaice ( N R S V ) .
12.4 „viu este sufletul tău", gr. ζη ή ψυχή σ ο υ : formulă de jurământ. • Iudit dă una
dintre cele mai ironice replici din ntreaga carte.
12.5 „straja din zori": de fapt, ultima strajă a nopţii, ncepea la ora două dimineaţa.
12,67 Iudit şi continuă, noaptea, viaţa ascetică pe care o ducea n Betulia: spălările la
izvor. nsoţite de rugăciune, erau spălări rituale. Eroina se curăţă n fiecare noapte de
impuritatea vieţii cotidiene n mijlocul păgânilor. n acelaşi timp, obişnuindui pe cei din
tabără cu ieşirile sale nocturne, şi pregătea plecarea definitivă.
12.9 „ntorcânduse curata, rămânea..." se poate nţelege şi „Intorcânduse, rămânea
curată...".
12.10 „numai pentru robii lui": petrecerea avea un caracter strict privat. Cei neinvitaţi erau
căpeteniile militare din subordinea lut Olophernes, singurii care i puteau asigura paza.
12.11 „Bagoas": nume pers prin care erau desemnaţi eunucii de la curte (cf. Plinius,
Naturalis Historia, 13,41). Numele nu II individualizează pe slujbaşul asirianului, ci i
392 IUDIT 1213
eunucului Bagoas, maimare peste toate ale lui: „ D u t e şi ndupleco pe

femeia evreică, care se află la tine, să v i n ă la noi, să mănânce şi să bea
12
mpreună cu noi; căci, iată, va fi o ruşine pentru noi dacă v o m lăsa să
plece o astfel de f e m e i e fără să fi stat de vorbă cu ea; căci, dacă no v o m
13
atrage, se va râde de n o i . " Bagoas a plecat din faţa lui Olophernes, a
intrat la ea şi ia spus: „ S ă nu şovăie slujitoarea c e a frumoasă să vină la
stăpânul meu, să fie slăvită n faţa lui şi să bea vin cu noi cu bucurie şi să
ajungă n această zi ca o fiică a fiilor lui Assur, din c e l e care se află n casa
14
lui N a b u c o d o n o s o r . " Iar Iudit ia spus: „ C i n e sunt eu să mă mpotrivesc
domnului meu? C ă c i tot ce va fi plăcut n ochii lui mă v o i grăbi să fac, şi
15
acest lucru va fi pentru mine o bucurie până n ziua morţii m e l e . " Şi,
ridicânduse, sa m p o d o b i t cu veşmintele şi cu toată găteala femeiască, iar
roaba ei a mers nainte şi ia aşternut n faţa lui Olophernes pe pământ blana
pe care o primise de la B a g o a s pentru traiul ei z i l n i c : spre a mânca aşezată
16
pe ea. Iudit a intrat şi sa aşezat, iar inima lui Olophernes şia ieşit din
sine pentru ea; sufletul lui sa zguduit şi ardea de dorinţă să fie mpreună cu
17
ea; pândea prilejul so ademenească ncă din ziua n care o văzuse. Şi
18
Olophernes ia spus: „ B e a şi veseleştete mpreună cu n o i . " Şi Iudit ia
spus: „ V o i bea, stăpâne, căci viaţa m e a a fost preamărită astăzi mai mult
19
decât n toate z i l e l e de la naşterea m e a . " Şi luând, a mâncat şi a băut
20
n faţa lui cele pe care i le pregătise roaba ei. Şi Olophernes a fost fer-
mecat de ea şi a băut foarte mult vin, cât nu băuse niciodată ntro zi de
când se născuse.
1
13 Iar când sa făcut seară, robii lui sau grăbit să plece. B a g o a s a
nchis cortul pe dinafară şi ia ndepărtat din faţa stăpânului său pe cei care
erau a c o l o , iar ei au plecat să se culce, fiindcă erau cu toţii rupţi de oboseală
delimitează numai categoria. Acest eunuc avea n grijă haremul comandantului (cf şi
Est. 2,2).
12.12 „stat de vorbă": eufemism (cf. Suz. vv. 54 şi 58).
12.13 „fiică a fiilor lui Assur": Bagoas i cere luditei să devină amanta lui Olophernes.
Invitaţia nu are nici o conotaţie religioasă.
12.14 Continuă confuzia voită indusă de folosirea termenul „domn". De fapt, Iudit şi
reafirmă devotamentul pentru Dumnezeul lui Israel.
12,18 Discursul ambiguu al luditei atinge treapta cea mai naltă: ea se gândeşte la scopul
misiunii ei care este aproape de mplinire.
13,1 Bagoas „a nchis" cortul pe dinafară cu corzile exterioare care străjuiau intrarea.
IUDIT 13 393
2
datorită ospăţului ndelungat. N u m a i Iudit a fost lăsată n cort, iar
Olophernes era prăvălit pe patul său; căci de jur mprejurul său era vin
3
vărsat. Iudit ia spus roabei sale să stea afară din odaia ei de culcare şi să
aştepte ieşirea ei, ca n fiecare zi, căci ia spus că va ieşi pentru rugăciune;
4
şi lui B a g o a s ia vorbit cu aceleaşi cuvinte. Şi toţi au plecat din faţa [ e i ] şi
ηa mai rămas nimeni n dormitor, de la mic la mare; şi Iudit, stând lângă
patul lui, a spus n inima e i : „ D o a m n e , Dumnezeul a toată puterea, priveşte
n ceasul acesta la faptele mâinilor m e l e pentru nălţarea Ierusalimului;
5
căci acum este v r e m e a să ai grijă de moştenirea Ta şi să mplineşti nfăp-
tuirea m e a pentru nimicirea duşmanilor care sau ridicat mpotriva noastră."
6
Şi, apropiinduse de stâlpul patului, care se afla la capul lui Olophernes, a
luat sabia lui ' şi, apropiinduse de pat, la apucat de părul capului şi a spus:
„ntăreştemă, D o a m n e , Dumnezeul lui Israel, n ziua aceasta!" 8 Şi la lovit
9
de două ori n gât cu [toată] puterea ei şi ia luat capul de pe el. Şi ia
rostogolit trupul din pat şi a luat plasa de pe stâlpi; şi, după puţin timp, a
10
ieşit şi ia dat slujnicei sale de ncredere capul lui Olophernes, iar ea la
pus n desaga cu mâncare. Şi amândouă au ieşit mpreună, după obiceiul
lor, la rugăciune; şi, străbătând tabăra, au ocolit râpa şi au urcat către
muntele Betuliei şi au ajuns la porţile ei.
11
Şi Iudit lea spus de departe celor care păzeau la porţi: „ D e s c h i d e ţ i ,
deschideţi poarta; cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, pentru aŞi
arăta iarăşi puterea n Israel şi tăria mpotriva duşmanilor, aşa cum a făcut şi
12
astăzi." Şi a fost aşa: când oamenii din cetatea ei iau auzit glasul, sau
13
grăbit să coboare la poarta cetăţii lor şi iau chemat pe bătrânii cetăţii. Şi
toţi, de la mic la mare, au venit n fugă, căci pentru ei era c e v a de nen-
chipuit ca ea să se ntoarcă; şi au deschis poarta şi leau primit şi, aprinzând
14
un foc, ca să facă lumină, leau nconjurat. Iar ea lea spus cu glas mare:
13,2 „mprejurul său era vin vărsat", gr. περικεχυµενος ήν αοτφ ό οίνος, litt, „vinul i
curgea de jur mprejur ". Unii traducători nţeleg „beat mort".
13,45 Prin rugăciunea dinaintea uciderii lut Olophernes, Iudit şi legitimează fapta ca
necesară stârpire a răului şi şi pune actul n armonie cu planurile justiţiei divine.
13,6 „sabia", gr. ακινάκης, litt, „sabie scurtă".
13.9 „plasa", gr. κωνώπιον: plasa baldachinului care l apăra pe Olophernes de insecte
n timpul somnului.
13.10 Cele două femei reiau, n sens invers, acelaşi traseu pe care lau parcurs n 10,10:
tabăra asiriană, valea abruptă şi panta spre cetate.
13,13 „ceva de nenchipuit", gr. παράδοξον.
394 IUDIT 1314
„Lăudaţi1 pe D u m n e z e u , lăudaţi1; lăudaţi1 pe D u m n e z e u , care ηa nde-

părtat m i l a Sa de la casa lui Israel, ci ia nimicit pe duşmanii noştri prin
15
mâna m e a n această noapte." Şi, scoţând capul din desagă, la arătat şi
lea spus: „ I a t ă capul lui Olophernes, comandantul suprem al armatei lui
Assur, şi iată plasa sub care zăcea n beţiile lui; D o m n u l la lovit cu o mână
16
de f e m e i e . V i u este D o m n u l , Care ma păzit n drumul pe care am păşit,
căci faţa m e a la amăgit pe acela spre pieirea lui, iar el ηa făcut cu mine
17
păcat spre pângărire şi ruşine." Şi tot poporul a fost uluit foarte şi, ple
cânduse, sau nchinat lui D u m n e z e u şi au spus ntrun cuget: „ B i n e c u v â n -
tat eşti D u m n e z e u l nostru, Care iai nimicit astăzi pe duşmanii poporului
18
tău!" Şi O z i a s ia spus: „Binecuvântată eşti tu, fiică, de Dumnezeul cel
Preanalt, mai presus de toate femeile de pe pământ şi binecuvântat D o m n u l
D u m n e z e u l nostru, Care a zidit cerurile şi pământul, Care tea călăuzit să
19
retezi capul conducătorului duşmanilor noştri; nu se va ndepărta nădej-
d e a ta din inima oamenilor ei şi v o r aminti de puterea lui D u m n e z e u până
20
n v e a c . D u m n e z e u săţi dăruiască nălţare veşnică şi să te cerceteze cu
binefacerile Sale, ca răsplată că nu ţiai cruţat viaţa câtă v r e m e a fost umilit
neamul nostru, ci teai m p o t r i v i t căderii noastre umblând pe [calea c e a ]
dreaptă n faţa Dumnezeului nostru." Şi ntregul p o p o r a spus: „ A ş a să fie,
aşa să f i e ! "
1
14 Şi Iudit lea spus: „Ascultaţimă, fraţilor: luaţi acest cap şi atârnaţi1
2
de creasta zidului vostru. Şi ndată ce v o r ncepe să strălucească zorii şi
soarele va răsări peste pământ, fiecare din v o i săşi ia armele şi fiecare
om n putere să iasă afară din cetate; daţile câte o căpetenie, ca şi cum
ar cobor n câmpie mpotriva primei străji a fiilor lui Assur, dar să nu
c o b o r â ţ i . 3 Iar aceia, luânduşi armele, v o r m e r g e n tabăra lor şii v o r trezi
pe comandanţii oştirii lui Assur; ei v o r alerga mpreună la cortul lui
Olophernes şi nul v o r găsi şii va cuprinde spaima şi v o r fugi din faţa
v o a s t r ă . 4 Şi, urmărindui, v o i şi toţi cei ce locuiesc n tot hotarul lui Israel,
13,20 „Aşa să fie": gr. γένοιτο echivalează ebr. Amin.

14.1 Expunerea capului retezat al duşmanului era un gest frecyent de descurajare:
practica, devenită curentă n epoca Macabeilor, este atestată şi n IMac. 7,47.
14.2 „ca şi cum ar cobor", gr. ώς καταβαίνοντες: conjuncţia sugerează strategia diver-
sionistă a eroinei.
I U D I T 14 395
culcaţii la pământ n dramul l o r . 5 Dar nainte să faceţi acestea, chemaţi1 la

mine pe A c h i o r ammanitul, pentru ca, privind, să1 recunoască pe cel care a
6
dispreţuit casa lui Israel şi care la trimis la noi ca la moarte." Şi lau
chemat pe A c h i o r din casa lui O z i a s ; iar când a venit şi a văzut capul lui
Olophernes n mâna unui bărbat din adunarea poporului, a căzut cu faţa [la
7
pământ] şi simţirea la părăsit. Iar când lau ridicat, a căzut la picioarele
luditei şi sa plecat n faţa ei şi ia spus: „Binecuvântată fii tu n toate
sălaşurile lui luda şi la toate neamurile care, auzinduţi numele, se v o r
8
nspăimânta; iar acum povesteştemi toate câte leai făcut n aceste z i l e . "
Şi Iudit ia povestit n mijlocul poporului toate câte le făcuse din ziua n
9
care plecase până n cea n care vorbea cu ei. Iar când a terminat de vorbit,
poporul a strigat cu glas mare şi a nălţat strigăt de bucurie n cetatea lor.
10
Iar A c h i o r , văzând toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israel, a crezut n
Dumnezeu cu tărie şi sa tăiat mprejur şi a fost aşezat n casa lui Israel
până n ziua de astăzi.
11
Şi ndată ce sau arătat zorii, au şi atârnat capul lui Olophernes de z i d
şi fiecare om şia luat armele şi au ieşit n cete spre povârnişurile muntelui.
12
Iar când fiii lui Assur iau văzut, au trimis după maimarii lor; aceştia
sau dus la comandanţi şi la căpeteniile peste o m i e şi la fiecare conducător
13
al lor. Şi sau nfăţişat la cortul lui Olophernes şi iau spus celui nsărci-
nat cu toate treburile lui: „Scoală1 pe stăpânul nostru, căci robii au ndrăz-
nit să coboare mpotriva noastră la război, ca să fie nimiciţi pe deantregul."
14
Atunci Bagoas a intrat şi a bătut [din p a l m e ] la perdeaua cortului; căci
15
bănuia că doarme cu Iudit. Dar cum ηa răspuns nimeni, dând la o parte
14.5 Iudit l cheamă pe Achior să depună mărturie că omul ucis de ea este chiar coman-
dantul asirienilor. Achior era singurul care l cunoştea pe Olophernes, n afară de Iudit,
n tabăra israelită.
14.6 „simţirea", gr. πνεύµα („suflare, duh"): expresie ebr. consacrată, menţinută n
traducerea greacă şi, apoi, echivalată n limba română.
14,10 „sa tăiat mprejur", litt, „şia tăiat mprejur carnea prepuţului". • n ciuda stricteţii
legii exprimate n Deut. 23,4 conform căreia ammoniţii nu se puteau ntoarce la
Domnul, credinţa şi tăierea mprejur ale lui Achior sunt aici dovezile clare ale convertirii
acestuia, acceptate de către Domnul.
14,13 „să fie nimiciţi pe deantregul", gr. έξολεθρευθώσιν είς τέλος: traducerea men-
ţine pleonasmul din motive stilistice: intensitatea expresiei dă măsura dispreţului asiria-
nului pentru „robii", ncă necuceriţi, din Betulia.
14,15 „prag", gr. χελωνίς: cuvânt cu sens incert.
396 IUDIT 1415
[perdeaua], a intrat n dormitor şi la găsit aruncat pe prag, mort, iar capul i
16
fusese luat. Şi a strigat cu glas mare, cu plânset şi geamăt şi strigăt puter-
17
nic, şi şia sfâşiat veşmintele. Şi a intrat n cortul n care fusese adăpostită
Iudit şi ηa găsito; atunci sa năpustit n mijlocul poporului şi a strigat:
18
„ R o b i i au lucrat cu v i c l e n i e , o singură femeie a evreilor a făcut de ruşine
casa regelui N a b u c o d o n o s o r ; căci iată1 pe Olophernes la pământ, iar capul
19
lui nu este [ n i c ă i e r i ] . " A u z i n d căpeteniile oştirii lui Assur aceste cuvinte,
şiau sfâşiat veşmintele şi sufletul lor sa tulburat foarte; iar strigătul şi
ţipătul lor foarte puternic sau ridicat n mijlocul taberei.
1
15 Când cei din corturi au auzit, au rămas nmărmuriţi de lucrurile
2
ntâmplate şi ia cuprins teamă şi cutremur nici un om ηa mai stat n
faţa celui de lângă el, ci, risipinduse toţi deodată, fugeau pe toate drumurile
3
de câmpie sau de munte; iar cei careşi puseseră tabăra n ţinutul muntos
de jur mprejurul Betuliei au luato şi ei la fugă. Atunci fiii lui Israel, toţi
4
războinicii lor, sau revărsat asupra lor. Şi O z i a s a trimis oameni n
Baitomasthaim, şi Bebai, şi Chobai, şi C o l a şi n toate hotarele lui Israel,
care să vestească despre cele ntâmplate, ca toţi să se reverse m p o t r i v a
5
duşmanilor spre nimicirea lor. Iar când au auzit fiii lui Israel, toţi ntrun
suflet sau năpustit m p o t r i v a lor şi iau tot l o v i t până la C h o b a . La fel şi cei
din Ierusalim şi din tot ţinutul muntos au venit n ajutor, căci lr se vestiseră
cele ntâmplate n tabăra duşmanilor lor. Şi cei din G a l a a d şi cei din
G a l i l e e a iau l o v i t din laturi cu putere mare, până când au ajuns la Damasc
6
şi la hotarele lui. Şi ceilalţi locuitori ai Betuliei au năvălit n tabăra lui
7
Assur, iau jefuit şi sau mbogăţit foarte mult. Iar fiii lui Israel,
14,18 „Robii au lucrat cu viclenie": gr. ήθέτησαν oi δοΰλοι. Bagoas a concentrat n

aceste cuvinte răsturnarea, dezastruoasă pentru asirieni, a situaţiei: toate valorile pe care
acesta le considera legitime şi tari erau nfrânte de puteri mult mai slabe şi nelegitime n
ochii cuceritorului. • „nu este [nicăieri]", litt, „nu este pe el".
15,1 „au rămas nmărmuriţi", gr. έξέστησαν, litt, „au fost uluiţi": uimirea, nu groaza
i paralizează la nceput pe asirieni. Gradaţia stărilor de conştiinţă este remarcabilă
(cf şi v. 2).
15.3 „tabăra... de jur mprejurul Betuliei": este vorba despre asirieni şi aliaţii lor ammo
niţi şi edomiţi, care supravegheau cetatea din poziţii strategice (cf 7,1718). • „sau
revărsat", gr. έξεχύθησαν: traducerea literală menţine imaginea contraatacului de nestă-
vilit al israeliţilor, venit ca o eliberare de energii acumulate ndelung.
15.4 Localităţile Baitomasthaim şi Chobai mai sunt menţionate n 4,6, respectiv, n 4,4.
IUDIT 15
ntorcânduse de la măcel, au pus stăpânire pe lucrurile rămase, iar satele şi

aşezările de la munte şi din câmpie au dobândit multe prăzi, căci mulţimea
lor fusese foarte numeroasă.
8
Şi marele preot Ioakim şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, care locuiesc
n Ierusalim, au venit să privească binefacerile pe care D o m n u l i le făcuse
9
lui Israel şi să o vadă pe Iudit şi să grăiască pace cu ea. Iar când au
intrat la ea, toţi au binecuvântato ntrun glas şi iau spus: „ T u eşti fala
Ierusalimului, tu eşti marea mândrie a lui Israel, tu eşti lauda c e a mare a
10
neamului nostru; ai făcut toate acestea cu mâna ta, ai făcut cele bune
pentru Israel şi au fost bine plăcute lui Dumnezeu; fii binecuvântată de
D o m n u l Atotputernic pentru totdeauna." Şi ntreg poporul a spus: „ A ş a să
11
fie!" Şi tot poporul a prădat tabăra timp de treizeci de zile. Şi iau dat lui
Iudit cortul lui Olophernes şi toată argintăria, şi paturile, şi vasele, şi toate
lucrurile din el; iar ea, luândule, lea pus pe catârca ei şi şia nhămat carele
12
şi lea ngrămădit n ele. Şi toate femeile din Israel au alergat so vadă şi
au binecuvântato; iar unele dintre ele au prins a cânta şi dănţui n cinstea ei
13
şi ea a luat n mâini ramuri şi lea dat femeilor care erau cu ea; şi sau
ncununat cu ramuri de măslin, ea şi cele dimpreună cu ea, şi ea a mers n
fruntea ntregului popor, n cânt şi dans, conducândule pe toate f e m e i l e ; şi
toţi bărbaţii din Israel o urmau narmaţi, purtând cununi, şi cântau din gură
14
imnuri. Şi Iudit a nceput această cântare de mulţumire n mijlocul ntre-
gului Israel şi tot poporul a nălţat cu glas puternic această laudă:
15.8 „sfatul bătrânilor", cf. 4,8 nota. • Libertatea marelui preot de a părăsi Ierusalimul şi
Templul atestă, probabil, rolul de conducător pe care acesta l avea n epoca Macabeilor.
• „să grăiască pace cu ea" = „so salute, so ntrebe de sănătate" semitism.
15.9 Vulg. traduce: „Tu [eşti] slava Ierusalimului, tu [eşti] bucuria lui Israel, tu [eşti]
cinstea neamului nostru." Aceste cuvinte, aplicate Fecioarei Maria, se câniâ, n Biserica
Catolică, de sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Iudit intră astfel, alături de Eva, n tipo-
logia mariană: tăierea capului lui Olophernes corespunde, n simbolistica creştină zdro-
birii capului şarpe lu idemon.
15,11 Cele treizeci de zile n care israeliţii au prădat tabăra asiriană corespund popasului
de o lună al armatei duşmane ntre Ghaibai şi Skythopolis (3,10).
15,1213 Procesiunile religioase conduse de femei erau un fapt curent n Israel (Ex.
15,21; Jud. 11,34). Femeile dansau şi ţineau n mâini, n mod tradiţional, ramuri de finie,
plop sau salcie (cf. Lev. 23,40 şi, mai ales, nota). Faptul că femeile din Iudit se ncunu-
nează cu ramuri de măslin este un indiciu de aculturaţie iudeoelenistică (cf. N R S V ) .
398 IUDIT 16
1
16 Şi Iudit a spus: t
„ D a ţ i glas [cântării] Dumnezeului meu cu timpane,
cântaţiI Domnului cu chimvale,
alcătuiţi pentru El psalm şi laudă,
nălţaţi şi chemaţi numele L u i !
2
Căci Dumnezeu care zdrobeşte războaiele este Domnul,
căci n taberele Lui n mijlocul poporului
ma smuls din mâna urmăritorilor mei.
3
A venit Assur din munţi, de la miazănoapte,
a venit cu z e c i l e de mii ale oştirii sale;
mulţimea lor a stăvilit şuvoaie,
iar călărimea lor a acoperit coline.
4
A spus că m i va pârjoli hotarele,
şi pe tinerii mei i va nimici cu sabia,
şi pe sugarii mei i va pune la pământ,
şi pe pruncii mei i va da pradă,
iar pe fecioarele m e l e , să fie răpite.
5
D o m n u l Atotputernic ia mpins ndărăt
prin mână de f e m e i e .
6
C ă c i viteazul lor ηa fost doborât de tineri,
16,117 „Cântarea Iuditei" este alcătuită după modelul „Cântării lui Moise" (Ex.
15,118) şi, mai ales, al „Cântului Deborei" (Jud. 5,231) şi este mpărţită n trei sec-
ţiuni: introducerea (vv. 12), nararea faptelor (vv. 312), mulţumirea şi lauda nălţate
Domnului (vv. 1317). fi
16.1 „timpane": acelaşi instrument muzical, care acompania de obicei procesiunile

religioase n Israel, este menţionat şi n Ex. 15,19.
16.2 „care zdrobeşte războaiele", gr. συντριβών των πολέµων: expresiaepitet este un
citat din Ex. 15,3 şi mai apare o dată n cartea de faţă n 9,7. Despre semnificaţia ei,
cf. nota Ia Ex. 15,3. • „n taberele Lui", litt, „spre taberele Lui" text dificil; se presu-
pune o eroare de copist. Traducătorii adoptă aici de obicei lecţiunea VL şi cea siriacă:
„El şi aşază tabăra".
16.3 „din munţi, de la miazănoapte": primul moment al invaziei asiriene, menţionat
n 2,22.
16.4 Văduva Iudit vorbeşte despre poporul ei n termeni materni. Lipsită de copii, ea
devine vocea ţării care şi apără copiii de vrăjmaşi. Procedeul nu este singular: n mod
• similar, deşi n alt context, Ierusalimul apare personificat n Ps. Sol. 1 ca o mamă văduvă
care şi boceşte copiii morţi sau nenorociţi n urma unei invazii străine, pedeapsă a neas-
cultării de Dumnezeu.
I U D I T 16 399
nici fii de titani nu Iau lovit,

nici uriaşi nalţi nu lau copleşit,
ci Iudit, fiica lui Merari,
cu frumuseţea chipului ei la birui,
7
căci a dezbrăcat haina văduviei sale
pentru nălţarea celor chinuiţi n Israel,
şia uns fafa cu mireasmă
8
părul şi la legat cu o panglică
şi şia pus rochie de in pentru ademenirea lui;
9
sandala ei ia răpit ochiul
şi frumuseţea ei ia robit sufletul,
sabia a retezat gâtul lui.
10
Sau nfiorat perşu de ndrăzneala ei
şi m e z i i de curajul ei sau tulburat;
11
atunci au chiuit cei smeriţi ai mei,
şi au strigat vlăguiţii mei şi au ncremenit,
şiau ridicat glasul, iar aceia au făcut cale ntoarsă;
12
c o p i i de fetişcane iau străpuns
şi ca pe nişte copii de fugari iau rănit,
au pierit n bătălia Domnului meu.
Cânta-νοί Dumnezeului meu cântare nouă:
13
D o a m n e , mare eşti şi preaslăvit,
16,6 „fii de titani": dovadă evidentă de aculturaţie elenistică; titanii, fiii lui Uranos şi ai
Gaiei, zeii primordiali din mitologia greacă pătrunseseră n conştiinţa traducătorilor
elenizanţi ai L X X . Prezenţa titanilor n această carte se datorează şi asocierii lor cu
„uriaşii", gr. γίγαντες din rândul următor, care nsă nu mai aparţin fondului mitologic
elenistic, ci substratului legendar ebraic (cf. Gen. 6,14).
16,8 „panglică": gr. µίτρα. n Grecia clasică, cuvântul desemna o panglică cu care
femeile şi prindeau părul. n descrierea mbrăcămintei persane, Herodot (Istorii 1,195)
menţionează şi „o mitră", o panglică sau o tiară folosită de femei n acelaşi scop. Tra-
ducătorul L X X se va fi gândit Ia moda persâ, aşa cum reiese şi din anacronismul evident
din 16,10.
16.10 n „cronologia" cărţii, apariţia mezilor este un anacronism flagrant: aceştia fuse-
seră deja nfrânţi n primul capitol. Apoi, prezenţa perşilor este n cronologia reală un alt
anacronism evident, dacă plasăm evenimentele din carte n epoca asiriană Pentru unii
comentatori nsă acesta ar fi un indiciu pentru identificarea Iui Nabucodonosor din Iudit
cu Artaxerxes al IIIea.
16.11 Text neclar: nu se nţelege bine care verbe se referă la evrei şi care la duşmani.
400 I U D I T ie
minunat n putere şi de nentrecut.

14
Ţ i e săŢi slujească ntreaga Ta făptură;
căci Tu ai zis şi sau făcut;
trimisai duhul Tău şi [ l e ] a zidit;
şi nimeni nu se poate mpotrivi glasului Tău.
15
Munţi şi ape se v o r zgudui din temelii,
iar stâncile se v o r topi ca ceara n faţa T a ;
dar celor care se tem de T i n e le arăţi bunăvoinţa T a .
16
Căci prea mic lucru este orice jertfa spre bună mireasmă
şi prea nensemnată orice grăsime spre ardere de tot pentru T i n e ;
dar cel care se teme de D o m n u l este mare ntotdeauna.
17
V a i de neamurile care se ridică m p o t r i v a poporului meu;
Domnul Atotputernic i va pedepsi n ziua judecăţii
dând foc şi viermi pe trupurile lor,
iar ei v o r plânge de durere n v e c i . "
18
Iar cum au ajuns la Ierusalim, sau nchinat lui Dumnezeu şi, ndată ce
sa curăţit poporul, şiau adus arderile de tot şi jertfele de bună v o i e şi
19
darurile. Şi Iudit a adus ca ofrandă toate lucrurile lui Olophernes, pe care
i le dăduse ei poporul, iar plasa pe care şio luase din odaia lui de culcare
ia dato lui D u m n e z e u ca a n a t e m ă . 2 0 Şi poporul sa tot veselit n Ierusalim
n faţa lăcaşului sfânt timp de trei luni, iar Iudit a rămas cu ei.
21
După aceste zile, fiecare sa ntors la moştenirea sa, iar Iudit a plecat
n Betulia şi a rămas pe moşia ei; şi cât a trăit a fost vestită n toată ţara.
22
Şi mulţi au dorito, dar nici un bărbat ηa cunoscuto n toate zilele vieţii
16.14 Dumnezeu apare aici n ipostază de Creator: „ai zis", gr. εΐπας. Dumnezeu creează
prin cuvânt (Logos), cf. Gen. 1,3 şi nota şi Ps. 32,6.
16.15 Imaginea munţilor care se cutremură din temelii este frecventă n Biblie şi nso-
ţeşte, de regulă, manifestările Iui Dumnezeu n calitate de judecător (Jud. 5,5; Ps. 17,8).
16.17 Textul pare să facă aluzie la Is. 66,24, ultimul verset din carte. De aceea majori-
tatea comentatorilor interpretează cuvintele Iuditei n aceeaşi cheie eshatologică. Alţii
( N R S V ) sunt de părere că, deşi aluzia la Is. 66,24 este evidentă, cuvintele din imnul
Iuditei nu se referă la răsplata din lumea de apoi, ci, n conformitate cu concepţia deute
ronomistă, Ia mplinirea pedepsei divine n lumea aceasta.
16.18 nchinarea la Ierusalim a eroinei arată recunoaşterea cetăţii ca unic loc legitim de
cult adus lui Y H W H , n conformitate cu concepţia deuteronomistă. Numai aici se putea
purifica poporul după contactul impur cu străinii şi cadavrele acestora (cf. Num. 19,16).
16.19 „anatemă": cf. notele 2,7 şi 4,41 Ia IPar.
IUDIT 16 401
ei, din ziua n care a murit Manasses, bărbatul ei, şi a fost adăugat poporului
23
său. Şi, naintând mult n vârstă, a mbătrânit n casa bărbatului ei [până
la] o sută cinci ani; şi a eliberato pe slujnica ei de ncredere. A . m u r i t n
24
Betulia şi au ngropato n peştera bărbatului ei, Manasses, iar casa lui
Israel a jelito şapte z i l e . Şi nainte să moară şia mpărţit bunurile tuturor
celor apropiaţi lui Manasses, bărbatul ei, şi celor apropiaţi neamului e i . 2 5 Şi
ηa mai fost nimeni care săi nspăimânte pe fiii lui Israel n z i l e l e luditei şi
multe z i l e după moartea ei.
16.23 „naintând mult n vârstă", litt. „naintând mare foarte" text neclar. Unii
traducători, urmând V L , oferă „nainta n vârstă cu mare slavă".
16.24 Perioada de doliu după moartea unei rude apropiate era de şapte zile (cf. Gen.
50,10). Faptul că toată „casa lui Israel" a ţinut doliu şapte zile după Iudit este indiciul
recunoaşterii rolului ei de mamă a ntregului popor, rol proclamat de eroina nsăşi n
16,4 şi confirmat de văduvia asumată până Ia sfârşitul zilelor sale.
TOBIT
Introducere
I . Conţinutul
„ R o m a n " biblic cu conţinut moraldidactic, Cartea lui T o b i t ( g r . Β ί β λ ο ς

λ ό γ ω ν TopVr [ B A ] sau Τ ο β ε ι θ [ S ] ) şi desfăşoară acţiunea n exilul asirian.
T o b i t , un neftalit bătrân din N i n i v e , continuă săL cinstească pe Dumnezeul
părinţilor săi după cum o cere L e g e a lui M o i s e ( 1 , 1 9 ) , are o soţie, Arma, şi
un fiu, T o b i a s , şi se ocupă, n v r e m e a regelui Enemessar al Asiriei, cu negoţul
(1,915). E v l a v i o s şi milostiv faţă de coreligionarii săi, riscă oprobriul public
şi pedeapsa oficială, ngropânduşi semenii, practică interzisă de politica
regală asiriană faţă de fugarii iudei (1,1623). După o temporară reabilitare,
n timpul regelui Sacherdon (identificat cu Asarhaddon 680669), T o b i t
orbeşte şi cade pradă dispreţului nevestei sale, care se v e d e obligată să
muncească n locul lui (2,114). L o v i t de nenorocire, nui rămâne decât
rugăciunea ( 3 , 1 6 ) . n acelaşi timp, n Ecbatana, suferă şi se roagă şi Sarra,
fiica unui văr al lui T o b i t , blestemată să nu se poată căsători (3,715). Rugă-
ciunile celor doi sunt ascultate simultan (3,1617). După acest preambul, ncepe
romanul de călătorie propriuzis: ngerul Rafael este trimis de Dumnezeu săi
salveze pe T o b i t şi pe Sarra. T o b i t şi trimite fiul la R a g e s , n M e d i a , ca să
recupereze un mprumut de la prietenul său Gabael (4,15,3). nsoţitorul
şi călăuza lui T o b i a s „ s e nimereşte" a fi ngerul Rafael, deghizat n Israelit
(5,422). Acesta l conduce pe tânăr la Ecbatana, n casa lui R a g u e l , tatăl
Sarrei, şi1 ndeamnă să o ia de nevastă pe fată (6,108,19). ntre timp,
Rafael pleacă la Gabael (8,209,6). După două săptămâni, T o b i a s şi Sarra
se despart de părinţii miresei şi pleacă spre N i n i v e unde i aşteaptă cu
nerăbdare T o b i t şi A n n a (10,111,2). Rafael l vindecă de orbire pe T o b i t
(11,317), apoi şi d e z v ă l u i e adevărata identitate ( 1 2 ) ; T o b i t nalţă un imn
de mulţumire (13,118). n e p i l o g , T o b i t i dă fiului său ultimele sfaturi
(14,111). După moartea Armei, T o b i a s părăseşte N i n i v e , dând ascultare
ndemnurilor bătrânului, şi se statorniceşte n M e d i a , unde află de căderea
N i n i v e i (14,1215).
406 INTRODUCERE LA TOBIT
II. T e x t e ş i v e r s i u n i
In formă integrală, Cartea lui T o b i t a ajuns Ia noi numai n versiunea greacă

a Septuagintei şi n cele latine ale Vulgatei şi ale V e c h i l o r latine, consi-
derate surse principale, n condiţiile n care originalul ebraic sau aramaic,
de la care au plecat c e l e două traduceri, sa pierdut.
Totuşi, fragmente din Cartea lui T o b i t sau păstrat n patru texte
aramaice de la Qumran (papirii 4 Q T o b a ar, 4 Q T o b b ar, 4 Q T o b ° ar, 4 Q T o b d
e
ar) şi ntrunui ebraic ( 4 Q T o b ) . O versiune aramaică târzie a cărţii, cuprinsă
ntrun comentariu la Geneză (Midra Bere'it Rabba) sub forma unei
haggada şi presupusă a fi stat la baza traducerii lui Ieronim n Vulgata, sa
dovedit ulterior a fi o reconstituire după textul grecesc al lui T o b i t (Neubauer
[ed.], The Book of Tobit, a Chaldee Text from a unique manuscript in the
Bodleian Library, O x f o r d , 1878). De asemenea, cele patru versiuni ebraice
medievale (HlsHebrew Londinii, HGHebrew Gasterii, HFHebrew Fagii,
HMHebrew Munster), datând din secolul al XIIlea până n secolul
al X V I l e a , sunt traduceri şi adaptări ale celor două versiuni principale,
greacă şi latină.
n latină, Cartea lui T o b i t este cunoscută n două versiuni: 1) cea a

V e c h i i latine (Vetus latina) reprezintă o recensiune lungă, după modelul
grec al codicelui sinaitic, dar care se dovedeşte uneori mai aproape de
textele qumraniene n aramaică şi ebraică decât de versiunea greacă şi
2) cea a Vulgatei, care reprezintă o recensiune scurtă, foarte apreciată n
tradiţia apuseană. Ieronim mărturiseşte că la traducerea din aramaică a
Cărţii lui T o b i t a fost ajutat de un rabin, care ia tälmäcit-ο iniţial n ebraică,
pentru ca sfântul să o redea apoi, ntro singură zi, n latină, n forma cunos-
cută. La data respectivă, biblistul nu nvăţase ncă aramaică. Diferenţele
dintre versiunea latină a V u l g a t e i şi cele greceşti sau aramaice qumraniene
sunt notabile şi au pus pe gânduri generaţii de filologi şi editori de text. n
primul rând, Vulgata, ( c a şi Neubauer, HG şi H L ) relatează numai la per-
soana a treia, câtă v r e m e toate celelalte versiuni au persoana ntâia până la
3,15. A p o i , unele detalii e p i c e apar numai n Vulgata: gudurarea câinelui;
compararea peliculei de pe ochii lui T o b i t cu pieliţa de pe ou; intervalul de
o jumătate de oră n care şia făcut efectul leacul lui Rafael. N u m a i n V u l g .
T o b i a s le nchide ochii lui Raguel şi Ednei n clipa morţii. De asemenea,
spre deosebire de variantele greceşti, textul prim al Vulgatei nu1 menţio-
nează pe Achichar, „ A c h i o r " fiind un adaos ulterior, şi nu face nici o
INTRODUCERE LA TOBIT 407
diferenţă onomastică ntre tată şi fiu, pe ambii chemândui T o b i a s . n mare,

din punct de v e d e r e stilistic, n Vulgata predomină pareneza, câtă v r e m e
L X X insistă asupra biografiei.
Redactarea greacă a Cărţii lui T o b i t cunoaşte trei versiuni:
1 1
1) recensiunea lungă (G ) reprezentată de Codex Sinaiticus (sec.
al I V l e a d . H . , descoperit la 1844) şi parţial, de MS 319 (Vatopedi 513, sec.
X I l e a d . H . ) şi de MS 910 (Oxyrhynchus Papyrus 1076, sec. al Vllead.H.).
Sinaticus ( S ) are două lacune majore (4,719 b şi 13,6'10 b ) şi alte câteva
minore neconcordanţe şi omisiuni de fraze, care se pot nsă reconstitui prin
compararea cu celelalte versiuni greceşti şi latine;
1
2) recensiunea scurtă ( G ) , păstrată n Codex Vaticanus ( B , sec. al I V l e a
d . H . ) şi Codex Alexandrinus ( A , sec. al V l e a d . H . ) era cea recunoscută şi
acceptată oficial n Biserica răsăriteană. Ea se regăseşte şi n alte manu-
scrise greceşti mai puţin frecventate (Codex Venetus, sec. al V I H l e a d . H . )
şi a stat la baza traducerii secundare n armeană, ca text autentic al ritului
respectiv. Versiunea BA este preferată versiunii S de N o l d e k e , G r u m m şi
alţii, dar considerată de N e s t l e , E w a l d şi Harris a fi „un compendiu [al
recensiunii lungi] mai degrabă decât o versiune a textului original integral";
1
3 ) recensiunea intermediară ( G " ) , păstrată n M S S 44, 106 şi 107, care,
n afară de porţiunea 6,913,8, conţine acelaşi text cu B A . De remarcat n
porţiunea amintită ar fi rugăciunea cu posibilă tentă gnostică a Ednei, „ S ă
Te slăvească toţi E o n i i " ( 8 , 1 5 ) , şi faptul că ntoarcerea lui T o b i a s ia fost
anunţată A n n e i de câinele acestuia ( 9 , 5 ) . Ediţia Rahlfs a L X X alătură cele
două recensiuni principale (scurtăBA şi lungăS).
III. D a t a ş i l o c u l c o m p o z i ţ i e i
Dacă am acorda credit ipotezei conform căreia Cartea lui T o b i t are un

substrat istoric real, am fi tentaţi să plasăm prima ei c o m p o z i ţ i e n perioada
e x i l i c ă timpurie (sec. V I I I V I I . H . ) . M a i multe argumerte pledează m p o -
triva acestei ipoteze de lucru, argumente de natură intrinsecă textului, pre-
cum şi indicii extrinsece.
n prima categorie se nscriu inadvertenţele istorice (tribul lui N e f t a l i a
fost deportat de Taglathphallaser I I I şi nu de Salamanasar, iar succesorul
acestuia din urmă a fost Sargon al Illea, după care a urmat Sennacherib) şi
g e o g r a f i c e (distanţa de la Ecbatana la Rages, de aproape 300 km, presupusă
a fi străbătută n două zile, cf. şi nota la 5,6) precum şi trimiterile explicite
la realităţi ale v i e ţ i i Israelite postexilice, cum ar fi mpărţirea ofrandelor şt
recunoaşterea sacralităţii textelor profetice. La aceste termene post quem se

adaugă şi un indiciu ante quem: lipsa oricărei aluzii la revolta M a c a b e i l o r
(The Oxford Bible Commentary, p. 627) plasează data compunerii Cărţii lui
T o b i t naintea anului 165 . H .
n rândul argumentelor externe, se remarcă fragmentele aramaice şi
ebraice ale Cărţii lui T o b i t , descoperite la Qumran, care datează din secolul
al IIlea . H . Existenţa acestor c o p i i n mediul qumranian indică o arie de
răspândire destul de importantă a textului n versiune aramaică, n m e d i i l e
„ m a r g i n a l e " din Palestina de la nceputul secolului al lilea . H , ceea ce
plasează compunerea ei cândva, n secolul al I I I l e a . H . Cartea lui T o b i t sa
bucurat de un succes rapid n diaspora elenizantă de la Alexandria, fapt
d o v e d i t de includerea ei n rândul „ S c r i p t u r i l o r " septuagintare. După păre-
rea lui M. H e n g e l ( p . 9 1 ) , traducerea n greacă a lui T o b i t datează de la
sfârşitul secolului al IIIlea şi nceputul secolului al 11lea . H .
I V . Canonicitatea
Neacceptată n canonul ebraic şi eliminată din cel creştin protestant, Cartea

lui T o b i t este socotită o scriere deuterocanonică n Biserica apuseană şi
acceptată ca lectură biblică n Bisericile răsăritene.
Lucrurile sunt departe de a fi simple: excluse din canonul palestinian, n
principal pe motivul tardivităţii lor, scrieri ca T o b i t , Sirach, Baruch şi
nţelepciunea se constituiau, n diaspora iudaică de la Alexandria, n
„literatură religioasă de destindere". A c e a s t a ntărea, n primă instanţă,
identitatea etnică a diasporei şi propunea, ntro versiune mai puţin forte
scripturistic, noi m o d e l e de observare şi e l o g i e r e a principiilor enunţate n
Tora: alături de scrierile „tari", canonul alexandrin acceptă şi aceste
manifestări literare „secundare", n scop propedeutic, pentru o populaţie
evreiască aflată sub presiunea culturală a elenismului.
O dată incluse n canonul alexandrin ( L X X ) , ele şi v o r menţine carac-
terul propedeutic şi pentru primii catehumeni şi pentru creştinii din
Alexandria. n acest sens, T o b i t funcţiona ca un ndreptar etic accesibil, prin
formula sa narativă, oricărui proaspăt convertit la noua religie. D i n secolul
al IIlea d . H . , cartea este citată de Părinţii Bisericii, tocmai pentru linia etică
universală pe care o induce: Policarp, n Scrisoarea către Filipeni 10,2
(117 d . H . ) trimite, probabil, la T o b . 4,10 când spune: eleemosyna de morte
liberat („milostenia eliberează de. moarte"). Pe aceeaşi temă, A doua
epistolă pseudoclementină 16,4 (150 d.H.) conţine anumite paralele cu
T o b . 12,89. C l e m e n t din A l e x a n d r i a citează, n Stromate 6,12, pasajul din

T o b . 12,8: „ e s t e bună rugăciunea cu post", iar O r i g e n se referă la T o b . 3,24
şi 12,12.15 citându1 ca text scripturistic n De oratione 2 şi i e x p l i c ă lui
Africanus că, deşi S i n a g o g a nu frecventează Cartea lui T o b i t , Biserica creş-
tină o consideră sfântă scriptură. n tradiţia apuseană, până la apariţia
Vulgatei, cartea este citată frecvent de Ciprian al Cartaginei (De mortalitate
10; De opera eleemosynis 5, 20, De patientia 18). Ambrozie consacră o
carte ntreagă personajului, De Tobia. Pentru Părinţii de expresie siriacă
E f r e m şi A r h e l a o s , Cartea lui T o b i t (desigur n versiunea siriacă tradusă din
g r e a c ă ) avea autoritate scripturistică.
C e l e mai vechi liste canonice păstrate ( C o n c i l i u l de la H i p p o 397 d . H . ,
C o n c i l i u l de la Cartagina, din 419 d . H . ) conţin Cartea lui T o b i t . M a i târziu,
n sesiunea a şasea a Conciliului tridentin ( 1 5 4 6 ) , Biserica apuseană a
stabilit, ntro formulare de auoritate, canoniciatea acesteia, n versiunea
Vulgatei.
O b i e c ţ i i l e la canonicitatea cărţii au fost mai ales de ordin a n g e l o l o g i e :

R a f a e l spune, n m o d inedit n V e c h i u l Testament, că este unul dintre cei
şapte n g e r i care stau dinaintea slavei lui Dumnezeu. U n i i biblişti medievali
şi moderni au decelat aici o intruziune a celor şapte spirite A m e s h a Spentas
din Avesta, fie prin influenţă iraniană directă, fie prin intermediul f o l c l o -
rului siriac şi grecesc. Astăzi, se consideră, invers, că cei şapte A m e s h a
Spentas din Avesta sunt o infiltrare târzie, dinspre gândirea apocaliptică
iudaică. O a doua obiecţie adusă caracterului inspirat al Cărţii a fost aceea
că ngerul R a f a e l minte prin faptul căşi ascunde identitatea. Or, minciuna
este incompatibilă cu natura divină a ngerului. Contraargumentul ar fi că
ngerul şi trece sub tăcere identitatea, dar oferă, prin semnificaţia numelui
adoptat: „ A z a r i a , fiul lui A n a n i a " , un indiciu ferm al misiunii sale mântui-
toare (cf. nota la 5,13).
Critica protestantă a fost prima care a identificat n A s m o d a i o s figura

zeităţii malefice persane Aeshma Daeva; sa emis şi ipoteza că, departe de a
fi o apariţie gratuită, câinele care i nsoţeşte pe T o b i a s şi pe R a f a e l ar fi o
entitate psihopompă de sorginte iraniană. N e g l i j â n d atitudinea prudentă a
lui Luther faţă de apocrife ( H e n g e l , p. 7 4 ) , protestantismul ulterior nu
recunoaşte valoarea scripturistică a cărţii pe motivul pseudoistoricităţii şi a
eclectismului ei c o m p o z i ţ i o n a l ( „ f o l c l o r med, n care se ntâlnesc elemente
iraniene ş i s e m i t e " M o u l t o n , „ T h e Iranian background o f T o b i t " , n
Expository Time, 1900, p. 257, apudCE, s.v. „Tobias").
V . I m p o r t a n ţ a literară ş i m e s a j u l t e o l o g i c
Criticile protestante au impus o reevaluare a poziţiilor Bisericii catolice:

dacă, până la nceputul e p o c i i moderne, cadrul c r o n o l o g i c ( d o m n i i l e regilor
asirieni Enemessar, Sennacherib, Sacherdon, exilul asirian, prăbuşirea
N i n i v e i e t c . ) şi g e o g r a f i c ( N i n i v e , R a g e s , M e d i a , Thisbe e t c . ) schiţat n
carte părea suficient pentru a oferi faptelor narate legitimitate istorică, la
sfârşim] secolului al X V I I I l e a şi nceputul secolului al X I X l e a , auorii
catolici constată o serie importană de inadvertenţe şi de anacronisme care
depăşesc i m p r e c i z i a obişnuită a naraţiunii biblice. M a i mult, n carte abundă
miraculosul (angelofanii, exorcisme etc.) şi, n ciuda oricărui purism al
viziunii unitare, se pot decripta câteva m o t i v e şi scheme literare care circu-
lau n ntregul Orient A p r o p i a t : povestea lui T o b i t şi a fiului său T o b i a s nu e
străină de Povestea lui Ahikhar, de Mireasa i monstrul sau de Povestea
morilor recunoscători, după cum nu e străină nici de gândirea m i o l o g i c ă .
T o a t e aceste argumente au destabilizat ntro anumită măsură ncrederea n
autoritatea Cărţii lui T o b i t . De fapt, nu se punea n discuţie canonicitatea
acesteia, ci corectitudinea includerii ei ntre cărţile isorice propriuzise.
„Curemurul" de perspectivă a condus nsă la resabilirea şi nţelegerea rolu-
lui primordial al cărţii, acela de „ n u v e l ă exemplară'', aflată la graniţa dintre
literatura sapienţială şi cea legendară şi istorică. A c e s t tip de scrieri benefi-
ciază de o relaţie specială cu cărţile „ t a r i " din canon: folosind o metaforă
juridică, am spune că e l e au rolul normelor explicie de aplicare a L e g i i .
Scopul total al scrierii era zidirea interioară, cu mijloace literare agrea-

bile şi infailibile p s i h o l o g i c (naraţiunea), a evreilor din diaspora şi, ulterior,
a creştinilor recent convertiţi. Autorul sacru propune teme morale universal
valabile: milostenia, ndatorirea de ai ngropa pe cei morţi, iubirea de
aproape, grija pentru familie, m o n o g a m i a , dar, spre deosebire de scrierile de
acelaşi tip din alte culturi, le conferă armătura inconfundabilă a t e o l o g i e i
deuteronomice. Relaţia directă a personajelor cu diviniatea ese subsumată
simţitor unor m o d e l e consacrate şi nendoielnice (Isaac şi Iacob, l o b ) , iar
relaţia indirectă este una de tip e x e g e t i c : citatele din profeţi ( A m o s , N a u m ) .
D o u ă sunt liniile t e o l o g i c e de forţă, inseparabile, care străbat Cartea lui

T o b i t : ideea răsplăţii divine şi necesitatea credinţei nestrămutate n Dumnezeu.
Liantul celor două l reprezintă, n T o b i t , morala milosteniei (cuvântul gre-
cesc ε λ ε η µ ο σ ύ ν η are aici un număr de ocurenţe mai mare decâ n orice altă
carte biblică: douăzeci şi două). Carey A. M o o r e ( N R S V , p. 1358) a
descifrat patru accepţiuni ale milosteniei n Cartea lui T o b i t : fapte bune ( S :

1,3), bogăţie sufletească ( S : 12,8), caracteristică definitorie a omului ( S :
14,11), atribut divin ( S : 3,2). Succesul didactic al cărţii este legat şi de
condiţia personajelor implicate: spre deosebire de scrierile contemporane
lui, T o b i t aduce n primplan o familie de evrei obişnuiţi din exil. L e c ţ i a
fundamentală este că providenţa divină este aceeaşi şi pentru credincioşii
umili, şi pentru patriarhi, curteni de frunte, luptători, profeţi, martiri şi regi.
T o b i t la Părinţii Bisericii
Pentru Părinţi, T o b i t este un prototip/model al creştinului. El şi pune viaţa

n primejdie pentru a ndeplini poruncile T o r e i . Păstorul lui Hermas (sec.
al I I l e a ) face aluzie la el n capiolul despre răbdare, ca şi Ciprian al
Cartaginei, ambii citaţi mai sus. T o b i t este un simbol al răbdării, care nu se
revoltă m p o t r i v a orbirii sale, supunânduse şi accepând hotărârea lui
D u m n e z e u . Pe lângă răbdare el ncarnează pietatea (eusebeia) şi milosti-
virea (eleemosyne). El se roagă nencetat şi este asistat de un nger (Ciprian,
De oratione 3 3 ) . Cuplul TobitRafael a născut o altă tradiţie interpretativă,
bine reprezentată mai ales n arta creştină timpurie: T o b i t este simbolul
sufletului călăuzit de D u m n e z e u prin mijlocirea ngerului păzitor. Călătoria
spre Ecbatana, care se ncheie cu o căsătorie (cununia mistică), poate fi
citită, n această cheie, ca o călătorie inerioară a sufletului omenesc spre
ÎQXizvtdbeatitudo. C l e m e n t din A l e x a n d r i a menţionează postul permanent
practicai de T o b i t , făcând din acesta un precursor al gnosicului creştin care
trebuie săşi purifice trupul prin posturi frecvente, penru aşi purifica apoi
sufletul (Stromate V I , l 0 2 ) . n fine, una dintre scenele cele mai tari din
carte, lupta dintre T o b i a s şi peştele gigantic, apare des reprezentată pe
monumentele funerare creştine: ea trimite la simbolismul sufletului celui
mort apărat de ngerii buni n drumul său spre sălaşul din lumea de dincolo.
Peştele n mediu acvatic are o conotaţie negativă (exemplul faimos din
I o n a ) . n context baptismal el ncarnează forţele diavoleşti pe care iniţiatul
le n v i n g e cu ajutorul numelui sfânt al lui Iisus. Episodul din T o b i t are trei
m o m e n t e : mai ntâi, peştele gigantic l atacă pe tânărul T o b i a s vrând să1
nghită; T o b i a s reuşeşte să scape şi prinde peştele cu ajutorul ngerului; n
fine, la sfatul acestuia, pregăteşte leacurile miraculoase pentru vindecarea
Sarrei şi a lui Tobit. Un ntreg scenariu psihopomp este conţinut aici, speculat
de imaginarul primilor creşini. T o b i a s luptânduse cu peştele şi protejat de
Rafael trimite la ncercările sufletului n călătoria către Ecbatana veşnică,
strecurânduse cu abilitate şi curaj printre cetele de ngeri m a l e f i c i 1 .
A m b r o z i e a luat Cartea lui T o b i t ca pretext pentru o serie de o m i l i i
despre generozitate şi mpotriva cametei. Prima parte a lui De Tobia, foarte
scurtă, este un rezumat al textului biblic, restul constituinduse ntro dia-
tribă şfichiuitoare mpotriva contemporanilor ( s e c . al I V l e a ) care se m b o -
găţesc din practicarea mprumuturilor cu dobânzi exorbitante. O m i l i i l e lui
A m b r o z i e propun un T o b i t eminamente moral, ntrupare a negustorului cin-
stit, care mprumută nu din dorinţa de câştig, ci din filantropie. Discipolul
lui Ambrozie, Augustin, insistă asupra altor aspecte ale personajului:
pietatea şi iluminarea interioară. Pentru el, Dumnezeu i nchide ochii
exteriori lui T o b i t pentru ai deschide pe cei interiori. T o b i t misticul este
dublat de T o b i t nţeleptul, ghid indispensabil al fiului său, Tobias, pe
drumul mântuirii 2 .
1. Cf. J. Doignon, „Tobie et le poisson dans la littérature et l'iconographie occidentale

(IIIV siècles)", inRevue d'histoire des religions 190, 1976, pp. 113-126.
2. Toate referinţele Ia Ambrozie şi Augustin sunt date n note. Notele patristice Ia Cartea
lui Tobit mi aparţin (C.B.).
Tobit
RAHLFS BA RAHLFS S
1 1
1 Cartea cuvintelor lui T o b i t , 1 Cartea cuvintelor lui Tobit,
[fiul] lui T o b i e l , [fiul] lui A n a n i e l , [fiul] lui T o b i e l , [fiul] lui Ananiel,
[fiul] lui A d u e l , [fiul] lui Gabael [fiul] lui A d u e l , [fiul] lui Gabael,
din seminţia lui A s i e i , din tribul lui [fiul] lui Rafael, [fiul] lui Raguel
Neftali, din seminţia lui A s i e i , din tribul lui
Neftali,
2 2
care n v r e m e a lui Enemessar, re- care n v r e m e a lui Enemessar, re-
g e l e asirienilor, a fost luat n robie g e l e asirienilor, a fost luat n robie
din Thisbe, care se află n partea din Thisbe, care se află n partea
dreaptă a oraşului numit Kydios dreaptă a oraşului numit Kydios
Neftali, din Galileea, mai sus de Aser. Neftali, din Galileea, mai sus de Aser,
nspre apus, la stânga de P h o g o r .
1.1 Tobit ( B A : Τωβιτ, S: Τ ω β ι θ ) este forma greacă a numelui ebraic Tôbhï (litt, „bunul
meu"), probabil o prescurtare de la pbhyăh (litt. „ Y H W H este bunul meu") sau de Ia
Tôbhï'ël („Dumnezeu este bunul meu"). în Vulg., numele fiului şi al tatălui sunt
identice, n forma Tobias. • Asiei (Ασιηλ). fiul Iui Neftali, cf. Gen. 46,24.
1.2 Enemessar (Ενεµεσσαρος) pare a fl transcrierea greşită n greacă a numelui care n
TM (2Rg. 17,3) e aFmarf'eser. n forma aceasta apare numai n Tob. Salmanassar al
Vlea era fiul şi moştenitorul lui Thaglathphellasar la tronul Asiriei (727722 .H.). El
iar fi strămutat pe neftaliţi n Asiria (4Rg. 15,29). Dar strămutarea masivă a israeliţilor
sa produs după căderea Samariei, n 722 Î.H., n timpul domniei succesorului Iui
Salmanassar al VIea, Sargon al IIIea (4Rg. 17,36). • „Thisbe": unica menţionare a
acestei cetăţi din Galileea, care nu trebuie confundată cu localitatea omonimă din care se
trăgea profetul Hie (3Rg. 17,1), aşa cum indică şi vecinătăţile ei: la vest de Aser (Iis. Nav,
11,1), Ia nord de Phogor. Trebuie situată ntre Qede (n text apare Kydios)Neftali şi
Ha
ăr (n text apare Aser). Phogor e inexplicabil. Toponimele care nu mai corespun-
deau realităţii contemporane apar mult alterate n manuscrise.
414 TOBIT I
BA s
3 3
Eu, T o b i t , am umblat pe căile ade- Eu, T o b i t , am umblat pe căile ade-
vărului şi ale dreptăţii n toate z i l e l e vărului şi ale dreptăţii n toate zilele
vieţii mele şi leam făcut multe vieţii mele şi leam făcut multe
milostenii fraţilor mei şi neamului milostenii fraţilor mei şi neamului
care a venit mpreună cu mine, n care a venit cu mine n robie n ţara
ţara asirienilor, la N i n i v e . asirienilor, la N i n i v e .
4 4
Iar când mă aflam n ţara mea, Iar când mă aflam n ţara mea, pe
pe pământul lui Israel, fiind tânăr pământul lui Israel, şi eram tânăr,
nsă, tribul ntreg al lui N e f t a l i , pă- tribul ntreg al lui N e f t a l i , părintele
rintele meu, sa ndepărtat de casa meu, sa ndepărtat de casa lui David,
Ierusalimului, [cetatea] aleasă ntre părintele meu, şi de Ierusalim, ceta-
toate triburile lui Israel, ca a c o l o să tea aleasă dintre toate triburile lui
aducă jertfă toate triburile; şi [ a c o l o j Israel ca [ l o c ] de adus jertfă pentru
a fost sfinţit templul sălăşluirii Celui ' toate triburile lui Israel; [ a c o l o ] a
Preanalt şi a fost zidii pentru oate fost sfinţit templul sălăşluirii lui
generaţiile, n veac. Dumnezeu şi a fos z i d i i n ea pen-
tru toate generaţiile, n v e a c .
5 5
Şi toate triburile care sau răzvrătit T o ţ i fraţii mei şi casa părintelui
i aduceau jertfe junincii Baal, [chiar] meu Neftali i aduceau jertfe viţelu-
şi casa lui N e f t a l i , părintele meu. lui pe care l făcuse lerobeam, regele
lui Israel n Dan, peste toţi munţii
Galileii.
6 6
Dar eu singur m e r g e a m adesea la Şi numai eu singur mergeam
Ierusalim de sărbători, aşa cum este adesea la Ierusalim de sărbători, aşa
scris pentru ntregul Israel prin po- cum este scris pentru ntregul Israel
runcă veşnică, luând cu mine pârga, prin poruncă veşnică: şi, luând cu
zeciuielile din roade şi v i t e şi prima mine pârga şi nâiinăscuţi şi z e -
tunsoare a oilor; ciuala din vite şi prima tunsoare a

oilor, m e r g e a m la Ierusalim
13 Adevărul, dreptatea şi milostenia sunt trăsăturile esenţiale ale vieţii Iui Tobit şi
principiile morale care fundamentează cartea n ansamblu. Pentru Ambrozie (Tob. 1,3)
Tobit ncarnează virtuţile dreptăţii, milei şi ospitalităţii. Pe de altă parte, el este nsăşi
Virtutea persecutată de puterea lumească. Dar Tobit şi ndură soarta cu umilinţă. Dacă
sar supune legilor lumeşti, opuse'celor dumnezeieşti, pedeapsa pentru acest păcat ar fi
infinit mai mare âecât cea ndurată pe pământ.
1,68 In privinţa zeciuielii şi a prinoaselor, Tobit se conformează prescrierilor din Lev.
27,32, Num. 18,2024 şi Deut. 14,2229.
TOBIT I 415
BA s
7 7
şi le dădeam preoţilor, fiii lui şi le dădeam preoţilor, fiii lui
Aaron, la altarul de jertfă pentru A a r o n , la altarul de jertfă; iar zeciu-
toate roadele şi vitele; o z e c i m e din ala din grâu şi din vin, din untde-
toate o dădeam fiilor lui L e v i care lemn şi din rodii, din smochine şi
slujeau la Ierusalim, A doua zeciu- din celelalte roade o dădeam fiilor
ala o vindeam şi mergeam şi o lui L e v i care slujeau la Ierusalim. Şi
cheltuiam n Ierusalim n fiecare an. a doua zeciuială o prefăceam n
arginţi, pe şase ani, şi m e r g e a m şi o
cheluiam n Ierusalim n fiecare an.
8 8
A treia o dădeam cui se cuvine, Iar pe a treia leo dădeam orfa-
aşa cum [mi] poruncise Debora, nilor, văduvelor şi străinilor care
mama tatălui meu, deoarece rămă- locuiau cu fiii lui Israel, leo adu-
sesem orfan de iată. ceam şi leo dădeam o dată la trei
ani, iar noi o mâneam după porunca
dată cu privire la acestea n legea
lui M o i s e şi după poruncile pe care
[ m i ] le dăduse Debora, m a m a tată-
lui meu, A n a n i e l , pentru că tata ma
lăsat orfan şi a murit.
9 9
Când am ajuns bărbat, am luato Şi când am ajuns bărbat, miam
de soţie pe Anna, din seminţia fami- luat soţie din seminţia familiei noas-
liei noastre, şi mi sa născut de la ea tre şi mi sa născut de la ea un fiu şi
Tobias. iam dat numele T o b i a s .
10 10
Iar când am fost dus n robie la Iar după ce am fost dus n robie
N i n i v e , toţi fraţii m e i şi cei din la asirieni şi am ajuns rob, am mers
familia m e a mâncau din pâinea neala N i n i v e : şi toţi fraţii mei şi cei din
murilor [ p ă g â n e ] ; familia mea mâncau din pâinea
neamurilor [ p ă g â n e ] ;
11
eu nsă miam păzit sufletul şi nu " e u nsă miam păzit sufletul şi nu
am mâncat, am mâncat din pâinea neamurilor.
1,10 „din pâinea neamurilor [păgâne]": traduce literal έκ των άρτων των εθνών.
Expresia trebuie nţeleasă n sens larg: Tobit refuză, de fapt, să mănânce din hrana
considerată impură de legea mozaică (cf. Lev. 11,144). Textul face aluzie fie Ia ofran-
dele destinate idolilor (Ex. 34,15), fie la animalele a căror came era socotită necurată
(cf. şi Deut 14,321).
416 TOBIT 1
BA s
12 12
căci miam adus aminte de Şi când miam adus aminte de
D u m n e z e u cu tot sufletul meu. Dumnezeul meu cu tot sufletul meu,
13 13
Şi C e l Preanalt mia dat har şi Cel Preanalt mia dat har şi
trecere naintea lui Enemessar, şi eu trecere naintea lui Enemessar, şi eu
cumpăram pentru el toate. i cumpăram toate cele de trebuinţă.
14 14
Şi am mers n M e d i a şi iam Şi am mers n M e d i a şi am cum-
ncredinţat lui Gabael, fratele lui părat pentru el de a c o l o până când
Gabria, din R a g e s , n M e d i a , z e c e acesta a murit. Şi iam ncredinţat lui
talanţi de argint. Gabael, fratele lui Gabria, din ţinutul
M e d i e i , z e c e talanţi de argint n saci.
15 15
Şi când a murit Enemessar, a Şi când a murit Enemessar, a
ajuns rege n locul lui fiul său, ajuns rege n locul lui Sennacherim;
Sennacherm; şi drumurile lui au şi n vremea lui pe drumurile M e d i e i
devenit nesigure şi nu mam mai era răzmeriţă şi nu mam mai putut
putut duce n M e d i a . duce n M e d i a .
16 16
n zilele lui Enemessar leam n zilele lui Enemessar leam
făcut multe milostenii fraţilor m e i ; făcut multe milostenii fraţilor mei
din neamul meu:
17 17
le dădeam pâine celor flămânzi şi le dădeam pâine celor flămânzi şi
hainele mele celor g o i , iar dacă haine celor g o i , iar dacă v e d e a m pe
v e d e a m pe careva din neamul meu careva din neamul meu mort şi
1.13 „Cel Preaînalt", gr. ό ϋψιστος: la origine, un epitet al zeului suprem canaanean 'El
(„puternicul" sau „cel dintâi"), creatorul făpturilor (Lurker, M., 1999, s.v. „EI"). Epitetul
este menţionat la Gen. 14,1820 şi utilizat frecvent ncepând cu secolul al IIlea Î.H., n
Dan. şi n literatura deuterocanonică, apocrifă şi neotestamentară, pentru a sublinia
transcendenţa divină (Marcu 5,7, Fapte 7,48, Evrei 7,1).
1.14 „Rages" (gr. Ραγής. pers. Ragă), cetate străveche din Media, situata la aproximativ
10 km de actualul Teheran. • „zece talanţi": aprox. 350 kg, sau, dacă este vorba de
talantul grecesc, 260 kg.
1.15 Sintagma „a deveni nesigur" ( B A ) traduce gr. άκαθίοτηµι. • ,,era răzmeriţă" ( S )
redă gr. άφίστηµι. • Succesorul lui Salmanassar al VIea la tronul Asiriei a fost Sargon
al IIlea (722705 Î.H.), nu Sennacherim (705681 Î.H.). Anacronismul acesta constituie,
pentru comentatorii moderni, unul dintre indiciile că Tobit nu este o carte cu caracter
istoric propriuzis.
1,17 Tobit urmează prescripţia enunţată n Is. 58,7. A ngropa pe cei morţi esta o
ndatorire sacră, pentru că a rămâne nengropat era socotit un mare blestem.
mort şi aruncat peste zidurile Nfnivei, aruncat peste zidurile N i n i v e i , l
l ngropam. ngropam.
18 18
Şi dacă ucidea pe cineva regele Şi dacă ucidea pe cineva
Sennacherim când sa ntors fugind Sennacherim când sa ntors fugind
din ludeea, eu l ngropam pe furiş; din ludeea, n zilele judecăţii pe care
şi pe mulţi ia ucis la mânie, iar o trimisese Regele cerului pentru
trupurile lor au fost căutate de r e g e hulele cu care [ l ] hulise, eu l n-
şi nau fost găsite. g r o p a m ; căci pe mulţi dintre fiii lui
Israel ia ucis n mânia lui, iar eu
furam trupurile lor şi le ngropam;
Sennacherim lea căutat şi nu lea
găsit.
" Şi când unul dintre locuitorii din " Unul dintre locuitorii din N i n i v e
N i n i v e sa dus şi ia dezvăluit rege- sa dus şi ia dezvăluit regelui despre
lui că eu iam ngropat, atunci mam mine că eu iam ngropat, şi atunci
ascuns; ştiind că sunt căutat pentru mam ascuns; iar când am nţeles că
a fi trimis la moarte, de frică, am r e g e l e a aflat de mine şi că sunt
plecat departe. căutat pentru a fi trimis la moarte,
mi sa făcut frică şi am fugit.
20 20
Şi atunci mia fost jefuit tot avu- Atunci mia fost jefuit tot ce
tul şi nu mia mai rămas nimic n aveam, şi nu mia mai rămas nimic
afară de Anna, soţia mea, şi de care să nu fie luat pentru vistieria
T o b i a s , fiul meu. regelui, n afară de Anna, soţia mea,
şi de T o b i a s , fiul meu.
21 21
Nu au trecut nsă cincizeci de zile Nu au trecut nsă patruzeci de
până când [ p e r e g e ] lau ucis cei doi zile până ce [pe r e g e ] lau ucis cei
1,18 Versiunea lărgită din Codex Sinaiticus, n legătură cu „zilele judecăţii" (ήµεροι τής
κρίσεως) Iui Dumnezeu, face aluzie la relatarea de la4Rg. 18,1319,37.
1,21 Asasinarea Iui Sennacherim este relatată, n aceiaşi termeni, n 4Rg. 19,37 (cf şi
nota ad locum). Sacherdon (Σαχερδονος) din textul de faţă este acelaşi cu Asordan din
4Rg. 9,37, personaj istoric identificat cu Essarhadon (asir. Assurahtddin), moştenitor
unic al lui Sennacherim şi rege al Asiriei ntre 680 şi 669 .H. • „Achiachar" ( B A ) /
„Achichar" (S) (ebr. 'Ahikhar): personaj celebru n literatura orientală pentru nţelepciu-
nea şi cinstea Iui, pandant al lui Esop din cultura europeană clasică. Varianta Achiacar
( B A ) atestă un stadiu mai apropiat de substratul asirian al legendei. Vezi şi „Intro-
ducerea".
418 TOBIT 12
BA S
fii ai săi şi au fugit n munţii Ararat; d o i fii ai săi şi au fugit n munţii

şi a ajuns r e g e n locul lui fiul său, Ararat; şi a ajuns rege n locul lui
Sacherdon. Iar acesta la pus pe fiul său, Sacherdon. Iar acesta la
Achiachar, fiul lui Anael, fratele pus pe Achichar, fiul lui A n a e l , fra-
meu, peste socotelile mpărăţiei lui tele meu, peste toate socotelile m -
şi peste toate treburile. părăţiei lui şi el avea puterea asupra
[tuturor] treburilor.
22 22
Şi A c h i a c h a r a pus o v o r b ă pen- Atunci A c h i c h a r a pus o vorbă
tru m i n e şi mam ntors la N i n i v e . pentru mine şi mam ntors la
Achiachar era atunci şi paharnic, şi N i n i v e . C ă c i A c h i c h a r era atunci şi
păstrătorul sigiliului, şi administra- maimarele paharnicilor, şi păstră-
tor al casei şi al socotelilor [regelui], torul sigiliului, şi administrator al
iar Sacherdon la numit al doilea casei şi al socotelilor n v r e m e a lui
[după e l ] n rang; şi era fiul fratelui Sennacherim, regele asirienilor, iar
meu. Sacherdon la numit ăl doilea n
rang [după e l ] : şi era fiul fratelui
meu, din familia mea.
1
2 ' Când mam ntors din nou 2 n v r e m e a regelui Sacherdon
acasă şi miau fost daţi napoi Anna, mam ntors acasă şi miau fost daţi
soţia mea, şi T o b i a s , fiul meu, la napoi soţia mea, A n n a , şi fiul meu,
sărbătoarea C i n c i z e c i m i i , sfânta săr- T o b i a s . Şi la sărbătoarea noastră de
bătoare a celor şapie săptămâni, mi Cincizecime, sfânta sărbătoare a
sa pregătit un prânz bun şi mam celor [şapte] săptămâni, mi sa
ntins ca să mănânc. pregătit un prânz bun şi mam ntins
ca să prânzesc.
2 2
Şi am văzut felurile multe de Şi mi sa pus masa şi mi sau pus
mâncare, şi iam spus fiului m e u : n faţă mai multe feluri de mâncare;
2,1 Echivalarea termenului „Cincizecime" (gr. πεντηκοστή) cu sărbătoarea celor şapte

săptămâni (άγια επτά εβδοµάδων) este de dată târzie (cf. 2Mac. 12,3132), probabil
ulterioară primei redactări a cărţii. Ea lipseşte n versiunea fragmentară de Ia Qumran. •
Augustin inierprelează scena „Cincizecimii" din Tobit ca pe o prefigurare a scenei
Cincizecimii creştine (pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor). Numărul 50 ar fi
compus din „şapte săptAmâni nmulţite cu şapte" („sărbătoarea săptAmânilor"), adică 49,
număr simbolizând multiplicitatea pământească, şi 1, unitatea divină (Omilii 272).
„ M e r g i şi adu pe oricine v e i găsi şi iam spus lui T o b i a s , fiul meu:
nevoiaş dintre fraţii noştri, careşi „ F i u l e , m e r g i şi pe o r i c e sărman l
aminteşte de D o m n u l ; iată, eu te v o i v e i găsi dintre fraţii noştri luaţi n
aştepta." robie la N i n i v e , care şi aminteşte
cu toată inima [ d e D o m n u l ] , adu1
să mănânce mpreună cu m i n e ; şi,
iată, eu te v o i aştepta, c o p i l e , până
vei veni."
3
El a v e n i t şi a z i s : „ T a t ă , unul din Şi sa dus T o b i a s să caute pe
neamul nostru zace sugrumat şi cineva sărman dintre fraţii noştri.
aruncat n piaţă." Şi, ntorcânduse, a zis: „ T a t ă . " Şi
eu iam zis: „ A i c i sunt, fiule." Şi a
răspuns, zicând: „ T a t ă , iată, unul
din neamul nostru a fost omorât: a
fost sugrumat şi aruncat n piaţă şi
a c o l o este şi acum."
4
Atunci, nainte să fi gustat din Am sărit pe dată şi am plecat de la
mâncare, am sărit şi lam dus ntro masă nainte de a fi gustat ceva; şi
ncăpere până la apusul soarelui. lam ridicat din stradă şi lam pus
ntruna din cămăruţe până la apusul
soarelui, apoi lam ngropat.
s
Şi ntorcândumă, mam spălat şi ntorcândumă apoi, mam spălat
miam mâncat pâinea cu tristeţe. şi miam mâncat pâinea cu j a l e .
6
Şi miam adus aminte de profeţia 6
Şi miam adus aminte de vorba
lui A m o s , cum spunea: profetului, aşa cum a rostito A r n o s
„Sărbătorile voastre se v o r preface la Battel, spunând:
n j a l e , „Sărbătorile voastre se v o r preface
iar toate bucuriile voastre, n tân- njale,
guire." iar toate cântările voastre, n tânguire."
Şi am plâns. Şi am plâns.
2.5 Tobit sa spălat după atingerea cadavrului din piaţă, fie pentru că se gândea la
prescripţia de la Num. 19,1122, pe care nsă nu a respectato n litera ei, fie, pur şi
simplu, din motive igienice. La spălarea rituală se referă explicit v. 9. După ce sa spălat,
Tobit nu a intrat n casă, pentru că se considera, n acord cu Legea, necurat.
2.6 Cf. Am. 8,10.
420 TOBIT 2
BA S
7 7
Iar după cea apus soarele, mam Iar după cea apus soarele, mam
dus şi, săpând o groapă, lam n g r o - dus şi, săpând o groapă, lam ngro-
pat. pat.
8 8
D a r v e c i n i i râdeau de mine, spu- D a r vecinii râdeau de mine, spu-
nând: „ T o t nu se t e m e că va fi ucis nând: „ T o t nu se teme: căci a fost
pentru această faptă; doar a mai fu- căutat ca să fie ucis pentru o astfel
git şi, iată, ngroapă din nou morţii." de faptă şi a fugit; şi, iată, ngroapă
din nou morţii."
5 9
n aceeaşi noapte, după nmormân- n aceeaşi noapte mam spălat,
tare, mam ntors şi, fiind necurat, mam dus n curtea m e a şi mam
mam culcat lângă zidul curţii, iar culcat lângă zidul curţii, iar faţa mi
faţa m i era descoperită; era descoperită din pricina arşiţei.
10 10
nu ştiam că pe zid sunt vrăbii, iar Şi nam ştiut că sus pe zid sunt
când stăteam cu ochii deschişi, vrăbii; şi mia căzut găinaţul lor
2.7 „ntradevăr, dacă Legea porunceşte săi acoperim pe cei vii care sunt goi, cu atât
mai mult trebuie săi acoperim pe cei morţi. Dacă obişnuim săi nsoţim pe călători o
bună bucată de drum, cu atât mai mult trebuie săi nsoţim pe cei plecaţi spre sălaşul
veşnic, de unde nu se vor mai ntoarce" (Ambrozie, Tob. 1,5).
2.8 Tobit este mereu pus n antiteză cu vecinii săi evrei care şi uitaseră ndatoririle
prescrise de Legea mozaică. Tema morţii şi a nmormântării este una dintre axele
ideatice ale ntregii cărţi: 53 dintre cele 244 versete fac aluzie Ia moarte.
2,10 „vrăbii", gr. σ φ ο υ θ ί α . Termenul grec nu desemnează, n acest context, o anumită
specie, ci are un sens general: „păsări obişnuite". Comentatorii şi argumentează
supoziţia apelând la uzul terminologic nediferenţiat al limbii ebraice n aceste situaţii.
Vulg. propune nsă varianta „rândunele" (lat. hirundines), particularizând termenul. în
efortul său de clarificare, traducătorul latin sa gândit probabil la faptul că rândunelele
şi construiesc cuiburile n găurile zidurilor. • Excrementele de pasăre conţin săruri de
amoniac care, n contact cu retina, produc pete albe şi, n cele din urmă, orbirea. • în
Cartea Jubileelor 11,924, păsările (mai ales ciorile) erau considerate fiinţe impure, n
slujba demonului Mastema. • „Elymais" (Ελυµαις) este transliterarea greacă a vechiului
Elam, regiune care se ntindea la vest de Munţii Persiei şi era străbătută de rânl Kerkh,
afluent important al Tigrului. • Vulg. l asociază pe Tobit cu Iov: orbirea celui dintâi
aminteşte de necazurile celui deal doilea. Ca şi Iov, în ciuda nenorocirii care sa abătut
peste el, Tobit se dovedeşte n continuare dreptcredincios şi respinge deriziunea veci-
nilor săi, care nu vedeau cu ochi buni gesturile sale de pietate. • Tobit nu se plânge,
precum Iov, de „nedreptatea" făcută de Dumnezeu (pentru faptele lui bune are parte de
orbire), ntrucât ştie că totul are un sens n plan transcendent. Ceea ce1 ntristează e că
TOBIT 2
vrăbiile şiau slobozit găinaţul cald cald peste ochi şi am făcut albeaţă.
peste ochii mei şi mia apărut o Şi mam dus la vindecători, ca să mă
albeaţă peste ochi; şi mam dus la ngrijesc, dar cu cât mai mult mă
vindecători, dar nu mau ajutat: ungeau cu leacuri, cu atât orbeau
A c h i a c h a r a avut nsă grijă de mine ochii mei din cauza albeţei, până ce
până când a plecat la E l y m a i s . am orbit de tot. Şi am fost neputin-
cios cu ochii timp de patru ani, şi
toţi fraţii mei sufereau pentru mine;
Achiachar a avut grijă de mine doi
ani nainte să plece la Elymais.
11
" Şi A n n a , soţia mea, şia luat de n acea v r e m e , A n n a , soţia mea,
lucru [treburi] de f e m e i e . şia luat de lucru treburi de f e m e i e .
12 12
Şi ea le trimitea stăpânilor, iar Şi ea le trimitea stăpânilor, şi ei i
aceştia i plăteau leafă, ba iau dă- plăteau leafă. n a şaptea zi a [lunii]
ruit şi un ied. Dystros a scos pânza [din război] şi
lea trimiso stăpânilor; şi atunci
iau dat toată leafa şi iau dăruit
pentru masă şi un ied.
13 13
Când a venit nsă la mine, acesta Şi când a venit la mine, iedul a
a nceput să zbiere. Şi iam zis: „ D e nceput să zbiere; şi am chemato şi
nu mai poate continua săşi ajute confiaţii. Dumnezeu i impune aşadar, orbindu1, odihna
binemeritată (Ambrozie, Tob. 2,6). • Pentru Augustin, Tobit, pierzânduşi vederea exte-
rioară, câştigă vederea interioară. Omul orbeşte faţă de lucrurile din afară pentru a1
putea vedea pe Dumnezeu nlăuntru (De anima 2,2). Tobit şi Tobias se completează: al
doilea şi duce tatăl de mână fiindui ghid n lumea din afară; primul şi ghidează fiul n
lucrurile spirituale. Tobit este una din figurile celebre de „nţelept" ale Vechiului Testa-
ment (ex. Augustin, Omilii 13; 35; 125).
2.11 n mentalitatea antică, dependenţa economică a unui bărbat de soţia sa era descalifi
cantă din punct de vedere social. Tobit se confruntă, aşadar, nu numai cu neputinţa per-
sonală provocată de orbire, ci şi cu oprobriul social.
2.12 „Dystros" ( S ) : gr. ∆υστρος era echivalentul macedoelenistic al lunilor AdarNisan
(martieaprilie) din calendarul iudaic; deci n apropierea Paştelui. Utilizarea termenului
grecesc este un alt indiciu al datei târzii la care a fost redactată cartea Tobit, când
termenul intrase deja n uzul general pe teritoriul oriental al imperiului lui Alexandru
Macedon. • „pentru masă" ( S ) : probabil pentru masa de Paşte.
422 TOBIT 23
BA S
unde este iedul? N u cumvai de iam z i s : „ D e unde este ieduţul

furat? Du1 napoi stăpânilor, căci acesta? Nu cumvai de furat? Du1
nu este ngăduit să mâncăm un napoi stăpânilor lui, căci noi nu
lucru furat." a v e m v o i e să mâncăm nimic furat."
1 4 14
Ea nsă mia răspuns: „ M i a fost Ea mia spus nsă: „ M i a fost dat
dat n dar pe lângă plată." D a r eu n dar pe lângă plată." Dar eu nam
nam crezuto şi iam spus să1 na- crezuto şi iam spus să1 n a p o i e z e
p o i e z e stăpânilor şi mam nroşit n stăpânilor şi am roşit n faţa ei din
faţa ei. Ea nsă mia răspuns: „ U n d e cauza aceasta. Ea nsă mia răspuns
sunt milosteniile şi faptele tale atunci: „ U n d e sunt milosteniile tale?
drepte? Iată, se ştie cu ce teai U n d e sunt faptele tale drepte? Iată,
ales." se ştie cu ce teai ales."
1 1
3 Şi de supărare am plâns şi 3 Şi fiind foarte trist n sufiet şi
mam rugat cu durere, spunând: suspinând, am plâns şi am nceput
să mă r o g cu suspine:
2 2
„ D r e p t eşti T u , D o a m n e , şi toate „ D r e p t eşti T u , D o a m n e , şi toate
faptele T a l e şi toate căile T a l e sunt faptele T a l e [sunt] drepte, şi toate
milostenie şi adevăr; judecata ade- căile T a l e milostivire şi adevăr. Tu
vărată şi dreaptă Tu o faci n v e c i . eşti judecător n v e c i .
3 3
A d u Ţ i aminte de mine şi n Şi acum T u , D o a m n e , aduTi
dreaptăŢi o c h i i asupra mea: nu mă aminte de mine, priveşte şi nu mă
2.13 Structura „dialogică" a versetului pune n antiteză pragmatismul resentimentar al

Annei cu răbdarea şi cinstea exemplare ale lui Tobit.
2.14 „mam nroşit n faţa ei" ( B A ) : unii comentatori nţeleg motivul „nroşirii" ca fiind
ruşinea provocată de fapta Annei; e posibil nsă să fie mânia • „se ştie cu ce teai ales":
litt, „sunt cunoscute toate mpreună cu tine". • Intervenţia soţiei lui Tobit aminteşte de
intervenţia soţiei lui Iov: pragmatism şi judecare a lui Dumnezeu. Tobit şi Iov rămân
fideli lui Dumnezeu, n ciuda a ceea ce au de ndurat. Augustin l opune pe „văzătorul"
Tobit soţiei sale „orbite" de răutate (Discursuri 88).
3,26 Momentele cruciale ale ntregii naraţiuni sunt marcate de câte o rugăciune:
c/ 3,1115; 8,48.1517; 13,117.
3,3 Rugăciunea lui Tobit nu este cea a unui revoltat mpotriva dreptăţii divine: el şi
nţelege nenorocirea fie ca o consecinţă a păcatelor ntregului popor cu care se identifică
n mod conştient, fie ca o urmare a păcatelor personale, făptuite din neştiinţă. nsă prin
pedepsi pentru păcatele şi neştiin pedepsi pentru păcatele m e l e şi pen-
ţele m e l e şi ale părinţilor mei, cu tru neştiinţele m e l e şi ale părinţilor
care au păcătuit n faţa T a ; mei, cu care au păcătuit dinaintea T a :
4
4
căci nu sau supus poruncilor şi nu mam supus poruncilor T a l e .
T a l e . Tu neai dat la jefuire, şi la Iar Tu neai dat la jefuire, la robie,
robie, şi la moarte, şi spre pildă de şi la moarte, şi spre pildă şi bat-
ocară tuturor neamurilor, ntre care jocură şi ocară la toate neamurile
am fost risipiţi. ntre care neai risipit.

s
5
Iar acum, multele T a l e judecăţi sunt Iar acum, multele T a l e judecăţi
adevărate, de faci cu mine după păca- sunt adevărate, de faci cu mine
tele mele şi ale părinţilor mei, pentru după păcatele m e l e , pentru că nam
că nam ndeplinit poruncile T a l e : ndeplinit poruncile T a l e şi nam
căci nam umblat n adevăr n faţa T a . umblat cu adevărat n faţa T a .

6
6 Şi acum, fă cu m i n e după cum ţi
Şi acum, fă cu m i n e după cum e
este pe plac şi porunceşte să se ia
plăcut naintea T a : porunceşte să se
duhul meu din mine, ca să fiu dez-
ia duhul meu, ca să fiu dezlegat şi
legat de pe faţa pământului şi să
să ajung pământ; căci mai de f o l o s
ajung pământ; căci mai de f o l o s mi
mi este să mor decât să trăiesc, pen-
este să mor, pentru că am auzit
tru că am auzit ocări mincinoase şi
ocări mincinoase şi am multă durere
am multă durere n mine. Porunceşte
cu mine. Porunceşte, Doamne, să fiu
dar să fiu dezlegat din această strâm-
dezlegat de strâmtorarea aceasta, dez
torare nspre locul de v e c i , nuTi
leagămă nspre locul de veci şi nuŢi
ntoarce faţa de la m i n e . "
ntoarce faţa de la mine, D o a m n e :
căci mi este mai de folos să mor
decât să privesc strâmtorare multă n
viaţa mea; şi să nu mai aud o c ă r i . "
credinţa n milostivirea lui Dumnezeu el depăşeşte conceperea restrictivă şi univocă a

Creatorului ca justiţiar nemblânzit.
3,6 „dezleagămă nspre locul de veci" ( S ) , gr. απόλυσαν µε είς τόν τόπον τόν αίώνιον.
„Locul de veci" desemnează aici fie mormântul pur şi simplu („ca să devin pământ"), fie
locul fără ntoarcere, de sub pământ, n care se credea că merg oamenii după moarte:
Şeol ( L X X are „Hades", cf. Iov 7,910). Tobit nţelege moartea ca pe o dezlegare din
viaţa de pe pământ, dar care nu implică ncă speranţa nvierii n trup sau a nemuririi
sufletului. Desfacerea prin moarte era considerată, până către sfârşitul V T , ireversibilă
De aici şi tragismul personajului.
424
BA
7 7
n aceeaşi zi i sa ntâmplat Sarrei, n aceeaşi zi i sa ntâmplat Sarrei,
fiica lui Raguel din Ecbatana fiica lui Raguel din Ecbatana
M e d i e i , să fie ocărâtă de slujnicele M e d i e i , să fie ocărâtă de una dintre
tatălui său, slujnicele tatălui său,
8 8
pentru că fusese dată după şapte căci fusese dată după şapte băr-
bărbaţi, iar A s m o d a u s , demonul cel baţi, iar A s m o d e u , demonul cel rău,
rău, i ucisese nainte ca ei să fie i ucisese pe aceştia nainte de a fi
mpreună cu ea ca soţie. Şi acestea ei mpreună cu ea, aşa cum se cu-
iau zis: „ N u ştii că ţiai sufocat v i n e soţiilor. Şi slujnica ia zis: „ T u
bărbaţii? Şapte ai avut şi de nici ai ucis bărbaţii: iată, ai fost dată
unul nu teai bucurat. după şapte bărbaţi şi nai rămas cu
numele de Ia nici unul.
9 9
De ce ne loveşti? D a c ă au murit, De ce ne loveşti pe noi pentru
dute cu ei: să nu v e d e m fiu sau bărbaţii tăi, fiindcă au murit? Dute
fiică de Ia tine n v e c i ! " cu ei şi să nu v e d e m fiu nici fiică de
Ia tine n v e c i ! "
3,715 Episodul paralel al Sarrei depăşeşte competenţele de narator ale „personajului"

Tobit: intervine aici vocea povestitorului „omniscient", care reia schema narativă
utilizată n episodul cu rugăciunea lui Tobit: Sarra dialoghează cu slujnica (3,89), ca
Tobit cu Anna (2,1314), monologhează n camera de sus (3,10) şi se roagă (3,1115),
aşa cum a tăcut şi Tobit (3,16). Paralelismul celor două ntâmplări este un semn a!
providenţei divine.
3.7 Raguel (Ραγουηλ) se dovedeşte a fi vărul Iui Tobit (7,2), deportat din teritoriul lui
Neftali n Media, regiune din estul regatului asirian, cu capitala la Ecbatana, astăzi
Hamadan, n Iran.
3.8 Numărul soţilor morţi ai Sarrei este simbolic: şapte era, n gândirea iudaică, numărul
perfecţiunii. Faptul că Sarra a ratat de şapte ori o căsătorie fericită nsemna că fecioara
se afla n deplina stăpânire a demonului. • „Asmodeu": BA are Ασµοδαυς, S are
Ασµοδοαος. După unii comentatori, numele demonului derivă, prin etimologie populară,
de la ebr. ămadh, „a distruge", după alţii, majoritari, el este transliterarea pers. Aeshma
daeva sau aesmadiv, „zeul mâniei". „Preluat din religia iraniană veche de iudaism după
exil, el ajunge, n literatura rabinică, cel mai mare dintre toate spiritele rele." (Lurker,
M„ 1999, s.v. „Asmodeu", p. 33) n scrierile evreieşti mai târzii, el decade din funcţia de
„rege al demonilor" şi devine o simplă fiinţă dedată la beţie şi răutate. Aceasta este
prima menţionare a unui demon n literatura iudaică.
3.9 Blestemul slujnicei provoacă disperarea, mai ales de ordin social, a Sarrei: faptul de
a rămâne nemăritată şi de a nu avea copii era considerat, n societăţile arhaice, ruşinea
cea mai mare a femeii (cf. Gen. 30,23). Sarra din Tobit reia motivul soţiei lui Avraam
(Gen. 17).
BA
10 10
Când a auzit acestea sa ndu- n ziua aceea sa ndurerat n su-
rerat ntratât, ncât [sa gândit] să se flet şi a plâns; şi, urcând n camera
spânzure. D a r a zis: „Sunt singură la tatălui său, a vrut să se spânzure.
tatăl m e u : dacă v o i face aceasta, va D a r a mai stat pe gânduri şi a spus:
fi ocară pentru el şii v o i duce bătrâ- „ S ă nu i se aducă ocări tatălui m e u
neţea cu durere n lăcaşul m o r ţ i l o r . " şi să i se spună: « A i avut o singură
fiică iubită şi aceasta sa spânzurat
din cauza n e c a z u r i l o r » ; v o i duce
bătrâneţea tatălui m e u cu durere n
lăcaşul morţilor. M a i bine să nu mă
spânzur, ci să mă rog la D o m n u l să
m o r şi să nu mai aud ocări n viaţa
mea."
" Apoi sa rugat [cu faţa] spre " n ceasul acela, ntinzânduşi
fereastră şi a zis: „Binecuvântat mâinile către fereastră, sa rugat,
eşti, D o a m n e , D u m n e z e u l meu, şi zicând: „Binecuvântat eşti, D u m n e -
binecuvântat [este] numele Tău zeule milostiv, şi binecuvântat e
sfânt şi cinstit n v e c i ! Să Te bine- numele T ă u n v e c i , să Te binecu-
cuvânteze lucrările T a l e n v e c i . vânteze toate lucrările tale n v e c i !
n
Şi acum, D o a m n e , către T i n e m i 12
Ş i acum, D o a m n e , către T i n e mi
ntorc o c h i i şi faţa ntorc faţa şi o c h i i
13
zicând să mă dezlegi de pe 13
zicând s ă f i u dezlegată d e p e
pământ şi să nu mai aud ocări. pământ şi să nu mai aud ocări.
3.10 Consideraţia Sarrei n legătură cu sinuciderea apare numai n Codex Sinaiticus şi

poate fi interpretată ca un alt indiciu al redactării târzii a cărţii. Deşi nu era interzisă n
mod explicit n V T , Flavius losephus spune că „iudeii vedeau n sinucidere un gest
nelegiuit ndreptat mpotriva Dumnezeului Creator" (Bell. lud. 3,8,5). • Sarra nu se
referă n rugăciunea ei la poporul din care face parte. Totuşi, n concordanţă cu Tobit,
tatăl fetei ia locul strămoşilor invocaţi de personajul principal. Explicaţia pentru amnezia
naţională a fetei nu este neapărat cea a tinereţii acesteia (ea este conştientă de drama
exilului). Statutul arhaic al femeii, redusă, cu puţine excepţii, exclusiv Ia viaţa din jurul
căminului, ar putea fi o explicaţie plauzibilă. • Spre deosebire de Tobit, Sarra şi
pledează naintea lui Dumnezeu totala nevinovăţie.
3.11 n conformitate cu Dan. 6,11, putem bănui că locuinţele evreilor din exil aveau
fereastra ndreptată spre Ierusalim. Sarra se roagă la fereastră, n direcţia templului din
Ierusalim.
426 ΤΟΒΤΓΪ
ΒΑ
14 14
Tu ştii, D o a m n e , că sunt curată Tu ştii, Stăpâne, că sunt curată de
de o r i c e păcat cu vreun bărbat o r i c e necurăţie cu vreun bărbat
ls 15
şi nu miam pângărit numele, nici şi nu miam pângărit numele şi
numele tatălui meu n pământul nici numele tatălui meu n pământul
robiei m e l e . Sunt singură la tatăl robiei m e l e . Sunt singură la tatăl
meu şi nu are un copil care să1 meu şi nu are un alt copil ca să1
moştenească, nici vreun frate apro- moştenească, nu are un frate apro-
piat, nici v r e o rudă pentru care să piat, nici rudă, ca să mă păstrez
mă păstrez de nevastă. M i a u pierit nevastă pentru vreunul. M i a u pierit
şapte bărbaţi: pentru ce să mai tră- deja şapte bărbaţi, pentru ce să mai
iesc? Dar, dacă Ţ i e nu ţi este pe plac trăiesc? Dar, dacă Ţ i e nu ţi este pe
să mă dai morţii, porunceşte să se plac să mă dai morţii, D o a m n e , as-
uite c i n e v a la m i n e şi să aibă milă cultă acum ocara mea [ c e mi sa
de m i n e şi să nu mai aud o c ă r i . " adus]."
16 16
Şi a fost ascultată rugăciunea n acea clipă a fost ascultată
amândurora naintea slavei marelui rugăciunea amândurora naintea
Rafael; slavei lui D u m n e z e u
17 17
şi a fost trimis săi v i n d e c e pe cei şi a fost trimis R a f a e l ca săi vin-
doi, lui T o b i t săi cureţe albeaţa, iar d e c e pe cei d o i , pe T o b i t să1 scape
pe Sarra, fiica lui R a g u e l , să o dea de albeaţa din ochi, ca să vadă cu
de soţie lui T o b i a s , fiul lui T o b i t , şi ochii săi lumina lui D u m n e z e u , iar
să1 ndepărteze pe A s m o d a u s , de- pe Sarra, fiica lui Raguel, so dea
monul rău, pentru căi era menit lui de soţie lui T o b i a s , fiul lui T o b i t , şi
T o b i a s să o dobândească. n aceeaşi să1 ndepărteze pe A s m o d e u , d e m o -
clipă, ntorcânduse, T o b i t sa n- nul rău, de la ea; pentru că i era
dreptat spre casa sa, iar Sarra, fiica menit lui T o b i a s să o dobândească,
lui R a g u e l , a coborât din odaia de dintre toţi c e i care v o i a u să o ia. n
sus. aceeaşi clipă, T o b i t sa ntors din
curte spre casa sa, iar Sarra, fiica lui
3.16 Codex Sinaiticus indică precis momentul n care cele două rugăciuni ajung la
Dumnezeu: „n acea clipă", gr. έν αύτφ τω καιρφ. Simultaneitatea este un indiciu al
lucrării providenţei.
3.17 Cartea lui Tobit este singura din VT n care e menţionat ngerul Rafael (gr. Ραφαήλ,
ebr. Sfphä'el, „Dumnezeu vindecă"). n literatura apocaliptică (deopotrivă iudaică şi
creştină), ngerul apare frecvent (de exemplu, n lEnoh 9,1; 22,3,6; 40,9) şi este unul
dintre cei şapte arhangheli.
34 427
BA S
R a g u e l , a coborât şi ea din camera

de sus.
1 1
4 n ziua aceea T o b i t şia adus 4 n ziua aceea T o b i t şia adus
aminte de banii pe carei ncredin- aminte de banii pe carei ncredin-
ţase lui G a b a e l la R a g e s , n M e d i a , ţase lui Gabael la R a g e s , n M e d i a ,
2 2
şi a z i s n sine: „ E u miam cerut şi a zis n inima sa: „Iată, eu
moartea. De ce nu laş chema pe miam cerut moartea. De ce nu laş
fiul meu T o b i a s , ca săi spun [ d e chema pe fiul meu T o b i a s , ca săi
bani] nainte să m o r ? " spun de aceşti bani nainte să m o r ? "
3 3
Şi după ce la chemat, ia zis: Şi la chemat pe fiul său T o b i a s ,
„ C o p i l e , dacă m o r , să mă n g r o p i ; sa dus către el şi ia zis: „ S ă mă
şi să no dispreţuieşti pe mama ta, ngropi frumos; cinsteşteo pe mama
ci cinsteşteo n toate zilele vieţii tale, ta şi no părăsi n toate z i l e l e vieţii
fă cei este pe plac şi no supăra. ei şi fă ce este plăcut n faţa ei; şi
nui ntrista duhul cu nimic.
4 4
A d u ţ i aminte, c o p i l e , că a văzut Aduţi aminte de ea, copile, pentru
multe primejdii pentru tine [cât ai că a văzut multe primejdii pentru
4,121 Capitolul are toate caracteristicile unei specii de scrieri larg răspândite n peri-
oada intertestamentară: testamentul (vezi „Introducerea"). Sfaturile pe care i le dă Tobit
fiului său se dezvoltă n cercuri concentrice, pornind de la cele mai intime realităţi: el se
referă ntâi la ndatoririle faţă de părinţi (24) şi la cele faţă de Dumnezeu (56). Codex
Slnaiticus se opreşte aici, pentru aşi relua şirul paralel cu versiunea BA abia la v. 19.
ndemnurile părintelui din BA continuă cu.grija pentru săraci (79) şi cu o remarca
esenţială despre milostenie (1011). Urmează nfrânarea şi menţinerea purităţii neamului
(12), respectul deosebit faţă de conaţionali, modestia şi hărnicia (13), răsplătirea tuturor
celor care l ajută şi verticalitatea morală (14), altruismul n general şi abţinerea de la
beţie (15), din nou milostenia (16), recomandarea de a face milostenie pentru morţii cei
drepţi (17), alegerea sfatului celor buni (18). Cu ultimele ndemnuri (1418), Tobit şi
lărgeşte aria de referinţă, pentru ca n v. 19 să ncheie, revenind la precizări legate de
comportamentul faţă de Dumnezeu. Abia la sfârşit (20), tatăl vorbeşte despre averea
materială pe care o lasă fiului său.
4,1 După Ambrozie, Tobit şi aminteşte de banii daţi cu mprumut nu din nerăbdarea de
a şii recupera, ci din grija de a nui face o nedreptate fiului său, Tobias, care ar pierde o
parte din moştenire. Cât priveşte mprumutul propriuzis, Ambrozie atrage atenţia că el
ηa fost dat cu dobândă, spre câştig, ci din prietenie, conform vorbei psalmistului (Ps.
36,26): „[Cel drept] se milostiveşte şi dă cu mprumut". Tobit devine astfel modei al
creştinului milostiv, opusul cămătarului fâră scrupule, care se mbogăţeşte „dând puţin şi
cerând mult n schimb" (Tob. 2,6 sq.).
fost] n pântecele ei; când va muri, tine [cât ai fost] n pântecele ei; iar
ngroapo lângă mine n acelaşi când va muri, ngroapo lângă m i n e
mormânt. n acelaşi mormânt.
5 !
Aduţi aminte n toate zilele, Şi aduţi aminte de D o m n u l n
c o p i l e , de D o m n u l D u m n e z e u l nos- toate z i l e l e tale, c o p i l e , şi nuţi dori
tru şi nuţi dori să păcătuieşti şi să să păcătuieşti şi să ncâlci poruncile
ncâlci poruncile L u i : fă cei drept L u i : fă cei drept n toate z i l e l e v i e -
n toate z i l e l e vieţii tale şi nu umbla ţii tale şi nu umbla pe căile nedrep-
pe căile nedreptăţii; tăţii;
6 6
pentru că, dacă v e i nfăptui ade- pentru că acelora care nfăptuiesc
vărul, ţi va m e r g e bine n toate adevărul le va m e r g e bine n toate
faptele tale. faptele lor.
7 7
Şi de toţi c e i care fac ce este drept Şi celor care fac ce este drept
[7b18]
milostiveştete din avutul tău, iar
ochiul tău să nu pregete când te
milostiveşti; nuţi ntoarce faţa de la
nici un sărac, şi [ n i c i ] faţa lui D u m -
nezeu nu se va ntoarce de la tine.
8
Pe măsura avuţiilor tale, după
mulţimea lor, fă din ele milostenie:
dacă ai puţin, după puţinul [acela]
nu te teme să faci milostenie,
9
căci ţi aduni comoară bună pentru
ziua n e v o i i .
10
Pentru că milostenia te scapă de
la moarte şi nu te lasă să te duci n
ntuneric.
11
M i l o s t e n i a este un dar frumos
pentru toţi c e i care o fac n faţa
C e l u i Preanalt.
12
Păzeştete, c o p i l e , de orice des
frânare şi nainte de toate iaţi soţie
4,1213 Legea scrisă a căsătoriei cu femei din acelaşi neam era mai strictă decât e
prezentată n Tobit (cf. Lev. 18,618), dar mai destinsă n privinţa căsătoriilor mixte,
dacă acestea nu aveau loc ntre evrei şi canaanene sau filistene (Ex. 34,16, Deut. 7,14).
Tobit reprezintă aici ideologia teocratică a restauratorilor postexilici ai templului.
din seminţia părinţilor tăi: nuţi lua
f e m e i e străină, care nui din tribul
tatălui tău, căci suntem fiii profe-
ţilor. N o e , A v r a a m , Isaac, l a c o b ,
părinţii noştri din v e c h i m e , amin-
teşteţi, c o p i l e , că toţi aceştia şiau
luat soţii din rudele lor şi au fost
binecuvântaţi n copiii lor, iar
seminţia lor va moşteni pământul.
13
Şi acum, c o p i l e , iubeştei pe fraţii
tăi şi să nu te trufeşti n inima ta
faţă de fraţii tăi şi faţă de fiii şi
fiicele poporului tău, ncât să nuţi
iei soţie de la ei, pentru că n trufie
stă pieirea şi multă tulburare, iar n
lene, nfrângerea şi lipsă mare; lenea
este m a m a foamei.
14
Nu lăsa să aştepte plata nici unui
om care va munci [pentru t i n e ] , ci
dăo dendată; iar dacăL v e i sluji pe
Dumnezeu, şi ţie ţi se va da răsplată.
F i i cu băgare de seamă, c o p i l e , n
tot ce faci şi fii bine crescut n orice
mprejurare.
15
Ce ţie urât ţie să nu faci nimă-
nui. Să nu bei vin până te mbeţi şi
să nu laşi beţia să meargă cu tine pe
cale.
16
D i n pâinea ta dă celui sărac şi din
hainele tale c e l o r g o i ; cu tot ceţi va
4.14 „Nu lăsa să aştepte plata...", litt „plata... să nu petreacă noaptea la tine" (= să io
dai n aceeaşi zi), cf. Lev. 19,13 şi Deut. 24,15. Arată preocuparea deosebită pentru cei
săraci.
4.15 Formula, care avea să facă o carieră strălucită n gândirea creştină, „ce ţie nuţi
place altuia nui face" apare pentru prima oară n Tobit. Ea este reluată, n acelaşi sens,
n Mat. 7,12 şi Luca6,31.
430 TOBIT 4
BA S
prisosi fă milostenie şi să nu pre-

gete ochiul tău când faci milostenie.
17
A d u din pâinea ta la mormântul
drepţilor, dar nu le da păcătoşilor.
18
C e r e sfat de la o r i c e nţelept şi nu
dispreţul nici un sfat folositor.
19
" Şin orice clipă binecuvânteazăL D o m n u l le va da bună chibzuinţă:
pe D o m n u l D u m n e z e u şi cere de la şi pe cine vrea D o m n u l , l coboară
El ca drumurile tale să fie drepte, până n adâncul lăcaşului morţilor.
iar toate cărările şi gândurile tale să Şi acum, c o p i l e , aminteşteţi aceste
meargă bine; căci nu o r i c e neam are porunci şi nu le lăsa să se şteargă
chibzuinţă, ci nsuşi Domnul dă din inima ta.
toate bunătăţile şi pe cine vrea l
coboară aşa cum vrea. Şi acum, c o -
pile, aminteşteţi poruncile m e l e şi
nu le lăsa să se şteargă din inima ta.
20
Ş i acum, ţi dezvălui despre c e i Şi acum, ţi dezvălui că iam
z e c e talanţi de argint pe care iam ncredinţat z e c e talanţi de argint lui
ncredinţat lui Gabael, fiul lui Gabael, fiul lui Gabri, la R a g e s , n
Gabria, la R a g e s , n M e d i a . Media.
21 21
Şi nu te teme, c o p i l e , că am sără- Şi nu te teme, c o p i l e , că am sără-
cit: tu ai multe bogăţii, dacă te temi cit: tu ai multe bogăţii, dacă te femi
de Dumnezeu şi stai departe de de D u m n e z e u şi fugi de o r i c e păcat
o r i c e păcat şi faci ce este plăcut n şi faci ce este bine n faţa Domnului
faţa L u i . " Dumnezeului tău."
4,17 „Adu din pâinea ta la mormântul drepţilor", gr. εκχεον τους άρτους σου επί τον
τάφον των δικαίων, litt, „varsă pâinile tale pe mormântul celor drepţi". Vulg. explici
tează verbul „a vărsa" prin adăugarea: „vinul şi pâinea". Explicaţia ar fi ca, la data tradu-
cerii cărţii din aramaică n greacă, expresia lakh hamrak, „...vinul tău", a fost confundată
cu lahmeka, „pâinea ta". • Practica de a aduce la mormântul rudelor alimente era
curentă n Antichitatea elenistică şi romana De „pomana" respectivă se bucurau săracii
la diverse ocazii. Obiceiul se menţine şi n primele secole creştine: cf. Augustin,
Confessiones V I , 2. Legea mozaică interzicea nsă asemenea practici (Deut. 26,14),
pentru că atingerea unui mormânt, ca şi a unui mort, era pângăritoare.
4,21 Bogăţia la care se referă Tobit este, n primul rând, spirituală (Ps. 34,10; cf. Luca
6,20). Totuşi, ea nu exclude fericirea materială: textul trimite şi la Iov 42,1017.
BA
1 1
5 Şi, răspunzând, T o b i a s ia 5 Atunci, răspunzând, T o b i a s
zis: „ T a t ă , v o i face toate câte mi ia zis tatălui său T o b i t : „ T o a t e câte
leai poruncit; mi leai poruncit le v o i face, tată;
2 2
dar cum v o i putea primi banii, dat cum v o i putea nsă primi [banii] de
fiind că nu1 c u n o s c ? " la el, dat fiind că nici el nu mă cu-
noaşte, nici eu nu1 cunosc? Ce semn
săi dau, ca să mă recunoască, să albă
ncredere n mine şi sămi dea argin-
tul? A p o i , nu cunosc nici drumurile
spre M e d i a pentru a merge a c o l o . "
3 3
A t u n c i ia dat nscrisul de mână, A t u n c i T o b i t ia răspuns, zicân-
zicândui: „Cautăţi un om care să dui fiului său, T o b i a s : „ M i a dat un
meargă cu tine, şi eu l v o i plăti cât nscris de mâna lui, şi eu iam dat
sunt n viaţă: m e r g i şi ia banii." un nscris. Şi leam mpărţit n două
şi fiecare a luat o parte; am puso
laolaltă cu banii. Şi acum, iată, au
trecut douăzeci de ani de când iam
ncredinţat aceşti bani. Iar acum,
c o p i l e , cautăţi un om de ncredere
care să meargă cu tine, şi1 v o m
plăti până când te ntorci de a c o l o :
şi ia de la [ G a b a e l ] aceşti bani."
4
Şi a mers să caute un om şi la T o b i a s a ieşit să caute un om care
găsit pe Rafael, care era nger, dar să meargă cu el n M e d i a , care să
el nu ştia. cunoască drumul; a ieşit şi la găsit
pe ngerul Rafael stând n picioare
n faţa lui, dar nu ştia că este nger
al Domnului.
5.3 „Înscris de mână": n Orient, contractele bilaterale erau nsoţite, din vechime, de
semne de recunoaştere; codul lui Hammurabi prevedea deja asemenea situaţii. Cel care
primea banii semna o chitanţă, iar cel care i ncredinţa semna o poliţă pe care o tăia n
două părţi. Tobit a luat una dintre părţi, Gabael a păstrato pe cealaltă. Versiunea BA nu
pomeneşte decât o chitanţă, Vulg. vorbeşte despre trei documente. n această privinţă,
Codex Sinaiticus este cea mai credibilă sursă, menţionând două documente.
5.4 ngerul Rafael Ie apare lui Tobias şi lui Tobit sub chip omenesc (aşa cum se obiş-
nuieşte n ntreaga Biblie de la Gen. 18,18 până la Evr. 13,2). Totuşi naratorul aminteşte
mereu că ghidul este un nger. Tensiunea maximă dintre cele două perspective se va
rezolva abia spre sfârşitul cărţii (12,620).
432 TOBIT 5
BA S
Şi ia zis: „ P o t oare să merg cu Şi ia zis: „ D e unde eşti, tinere?"

tine la R a g e s , n M e d i a ? Cunoşti A c e l a ia răspuns: „ D i n t r e fiii lui
cumva locurile?" Israel, fraţii tăi, şi am venit aici să
muncesc." Şi ia zis: „ Ş t i i drumul
să m e r g i n M e d i a ? "
6
Şi ngerul ia zis: „ V o i m e r g e cu Şi acela ia r ă s p u n s : „ D a , am fost
tine, cunosc drumul. Chiar am fost de multe ori acolo, cunosc şi ştiu
găzduit la G a b a e l , fratele vostru." toate drumurile; am fost de mai
multe ori n M e d i a şi am fost găz-
duit la Gabael, fratele nostru, care
locuieşte la R a g e s , n M e d i a ; e cale
de două zile de la Ecbatana la
R a g e s , căci se afiă pe munte."
7
Şi T o b i a s ia răspuns: „ A ş t e a p [ T o b i a s ] ia zis: „Aşteaptămă,
tămă săi spun tatălui m e u . " tinere, până când mă duc săi dau
de ştire tatălui meu: am n e v o i e să
mergi cu mine şi ţi v o i da plată."
8
Şi acela ia zis: „ D u t e , dar nu A c e l a ia răspuns: „Iată, eu v o i
ntârzia." rămâne aici, doar să nu ntârzii."
5,6 „cunosc şi ştiu" ( S ) : primul verb desemnează cunoaşterea experimentală, iar cel
deal doilea, cunoaşterea teoretică. • „cale de două zile" ( S ) : distanţa de la Ecbatana la
Rages pe care o invocă ngerul numai n Codex Sinaiticus pune probleme. n termeni
strict geografici, Rages (gr. Ραγής), actualul Rai, se afla la aproximativ 280 de kilometri
de Ecbatana, distanţă care se putea parcurge pe jos n zece zile. Unii comentatori văd n
această inexactitate un alt indiciu al caracterului nonistoric al cărţii. Alţii sunt de părere
că ngerul nu greşeşte, ci raportează distanţa la propriile posibilităţi supranaturale de
mişcare. Indicaţia subtilă a ngerului nu l tulbură nsă pe Tobias, care oricum nu ştia
nimic despre drumul pe care avea să1 facă. • „căci se află pe munte" ( S ) : gr. κείνται
γαρ έν τ ω ορει. Textul se referă aici la Rages. Ultimul cuvânt ορει este şters n Codex
Sinaiticus. Pe marginea textului apare o completare ulterioară, pe care editorul Rahlfs a
eliminato parţial ca neconformă cu realitatea, dar pe care o menţionează n aparatul
critic: ορει εκβατανα εν µεσω τω πεδιω. Unele traduceri iau n considerare şi această
adăugire şi rezolvă ntregul context astfel: „căci Rages este la munte, iar Ecbatana la
câmpie." Ezitarea lui Rahlfs este explicabilă: Ecbatana nu era situată la câmpie (έν
πεδΙω), ci pe un platou nalt de 2500 de metri deasupra nivelului mării.
BA
9
A mers şi ia zis tatălui: „Iată, T o b i a s a venit şi ia dat de ştire
lam găsit pe cel care va m e r g e cu tatălui său T o b i t , zicândui: „lată,
m i n e . " A c e s t a ia zis: „Cheamă1 la am găsit un om dintre fraţii noştri,
mine, ca să aflu din ce trib este şi fiii lui Israel." Şi acesta a zis:
dacă este om de ncredere ca să „Cheamă1 pe om la mine, ca să
meargă cu tine." aflu care este neamul lui, din ce trib
este şi dacăi de ncredere ca să
meargă cu tine, c o p i l e . "
10
10
Şi la chemat, iar acela a venit şi Şi sa dus Tobias şi la chemat,
sau salutat unul pe celălalt. zicândui: „ T i n e r e , te cheamă tata."

Şi a venit la el şi la salutat el, mai
ntâi, pe T o b i t . Şi ia zis: „ S ă ai
parte de multe bucurii." Şi T o b i t ia
răspuns, zicândui: „ D e ce aş avea
să mă bucur? Pentru că sunt cu ochi
neputincioşi şi nu v ă d lumina ceru-
lui, ci zac n ntuneric ca morţii care
nu zăresc lumina. Deşi trăiesc, sunt
printre morţi, aud glasul oamenilor,
dar nui v ă d . " Şi acela ia zis: „ A i
ncredere că v e i fi curând vindecat
de Dumnezeu, ai ncredere." T o b i t
ia răspuns: „ T o b i a s , fiul meu, vrea
să meargă n M e d i a : oare v e i putea
merge mpreună cu el ca să1 n-
drumi? ţ i v o i da plată, frate." A c e l a
ia zis: „ V o i putea m e r g e cu e l ; eu
ştiu toate drumurile, am călătorit de
multe ori n M e d i a şi am străbătut
toate câmpiile şi munţii ei, şii
cunosc toate drumurile."
5,10 Scena salutului este „expediată" n versiunea B A : Tobit şi ngerul „sau salutat unul
pe celălalt" (ήσπάσαντο αλλήλους). Codex Sinaiticus insistă mai mult şi contextul este
mai puţin clar din cauza aglomerării pronumelui αυτός şi a punctuaţiei nesigure. In
ediţia Rahlfs, punctuaţia pledează pentru următorut^scenariu: Tobit salută primul,
434
BA
11 11
Şi T o b i t la ntrebat: „Frate, din Şi la ntrebat: „Frate, din ce
ce trib şi din ce familie eşti? L ă m u familie eşti şi din ce trib? L ă m u
reştemă!" reştemă, frate."
12 12
Şi acela ia răspuns: „ T u cauţi Iar acela ia răspuns: „ C e n e v o i e
tribul şi familia, sau [pe cineva] ai de trib?"'Şi ia zis: „ V r e a u să ştiu
plătit care să meargă mpreună cu ntradevăr al cui eşti, frate, şi carei
fiul tău?" T o b i t ia zis: „ V r e a u să numele tău."
ştiu, frate, neamul şi numele tău."
13
" El a răspuns: „ E u sunt A z a r i a , al Şi acela a răspuns: „Eu sunt
lui A n a n i a cel mare, dintre fraţii A z a r i a , al lui A n a n i a cel mare, din-
tăi." tre fraţii tăi."
14
14
Atunci [Tobit] ia zis: „Mergi [ T o b i t ] ia zis: „ M e r g i sânătos şi
sănătos, frate, şi nu te mânia că am teafăr, frate, şi nu te supăra că am
căutat să aflu tribul şi familia ta. Se vrut să ştiu adevărul despre familia
nimereşte sămi fti frate dintrun ta. Se nimereşte sămi fii frate, şi
neam bun şi cinstit; căci iam cu- dintrun neam bun şi cinstit; iam
noscut pe A n a n i a şi pe Iathan, fiii cunoscut pe A n a n i a şi pe Nathan,
ngerul i se adresează cu formula consacrată: „Să al parte de multe bucurii" (gr. Xcdpeiv
σον πολλά γ έ ν ο η ο ) . care traducea n mare ebr. ălătn sau aram. elam, apoi Tobit
răspunde. Interpretarea diferită a punctuaţiei, prezenţa ambiguă a pronumelui, lipsa de
forme flexionare a numelui Tobit n greacă precum şi inversiunea predicatului cu
subiectul (gr. και έχατρέτισεν αυτόν Τωβιτ πρώτος) iau determinat pe unii traducători
să nţeleagă că ngerul lar fi salutat primul pe Tobit. La argumentele textuale, aceşti
traducători ÎI aduceau şi pe acela, extern, ai politeţii ngerului faţă de nevăzătorul Tobit.
• Faptul că Tobit şi compară situaţia de nevăzător cu a morţilor (S) indică, pentru epoca
la care a fost redactată cartea, lipsa oricărei speranţe n viaţa luminoasă de apoi. Promi-
siunea de vindecare a ngerului se referă tot la viaţa aceasta.
5.13 Genealogia pe care şio „dezvăluie" ngerul are, datorită semnificaţiei numelor,
ncărcătură simbolică: Azaria nseamnă n ebraică „Dumnezeu ajută", iar Anania, „bună-
voinţa/harul lui Dumnezeu". Prin inventarea acestei genealogii, ngerul şi ascunde ade-
vărata identitate, lăsândul totuşi pe credincios, nu nsă şi pe Tobit, săi intuiască natura
deosebită.
5.14 „bun şi cinstit", gr. καλός και αγαθός, litt, „frumos şi bun": „desăvârşit la trup şi la
suflet" este formula clasică grecească pentru a1 defini pe omul ideal. Formula apare de
multe ori n carte. • Tobit şi aduce aminte că a mers cu Anania şi cu Nathan/Iathan la
Ierusalim, deşi la 1,56 susţinea că era singurul neftalit care mergea la Ierusalim de
sărbători. • „rătăcirea" ( B A ) : este vorba de separarea faţă de iahvismul pur de la
Ierusalim, n urma reformei lui leroboam I (cf. 3Rg. 12,27).
lui Semeias cel mare, când am mers cei doi fii al lui Semelios cel mare;
mpreună la Ierusalim, ca să ne şi ei au mers mpreună cu mine la
nchinăm aducând pârga şi zeciuie Ierusalim şi sau nchinat mpreună
lile din roade; iar ei nu au fost cu mine a c o l o şi nu au rătăcit. Fraţii
nşelaţi de rătăcirea fraţilor noştri. tăi sunt oameni cinstiţi. Eşti dintro
Eşti dintro viţă bună, frate. viţă bună, fii binevenit."
15 15
D a r spunemi, ce plată va trebui Şi ia zis: „ E u ţi v o i da plată o
săţi dau? O drahmă pe zi şi c e l e de drahmă pe zi şi c e l e de trebuinţă, la
trebuinţă, ca şi fiului meu? fel ca fiului meu.
16 16
Şi v o i mai adăuga la plată, dacă M e r g i c u fiul meu şiţi v o i m a i
vă ntoarceţi sănătoşi." adăuga la plată."
17 17
Şi sau nţeles aşa. Apoi a zis Iar acela ia zis: „ V o i m e r g e cu
către T o b i a s : „ F i i gata d e drum: şi e l ; şi nu te teme, v o m m e r g e sănă-
mergeţi cu b i n e . " Fiul a pregătit toşi şi ne v o m ntoarce sănătoşi la
c e l e trebuitoare de drum. Şi tatăl tine, pentru că drumul este sigur."
său ia zis: „ M e r g i cu omul acesta, Iar acela ia răspuns: „ F i i binecu-
iar Dumnezeu, care locuieşte n vântat, frate." Şi la chemat pe fiul
ceruri, va ndrepta cu bine calea său şi ia zis: „Copile, pregăteşte
voastră şi ngerul L u i să vă nso- c e l e trebuitoare de drum şi dute cu
ţească!" Şi au ieşit amândoi ca să fratele tău, iar Dumnezeul din cer
plece şi câinele băiatului, mpreună să aibă grijă de v o i a c o l o şi să vă
cu ei. ntoarcă la mine sănătoşi; şi ngerul
L u i să vă nsoţească purtânduvă de
grijă, c o p i l e ! " Şi a ieşit ca să por-
nească la drum şi ia mbrăţişat pe
tatăl şi pe mama sa, iar T o b i t ia
zis: „ M e r g i sănătos."
18 18
A t u n c i A n n a , m a m a lui, a plâns Iar mama lui a plâns şi ia zis lui
şi ia zis lui T o b i t : „ D e ce lai trimis T o b i t : „ D e c e lai trimis p e copilul
pe copilul nostru? O a r e nu este el meu? Nu este el toiagul din mâna
5.17 „ngerul Lui sä vä nsoţească": aceeaşi urare şi promisiune o adresează Avraam

slujitorului care urma să plece n căutarea unei neveste pentru Isaac (Gen. 24,7).
5.18 „intră şi iese dinaintea noastră", gr. είσπορεύεσθαι και έκπορεύεσθαι ενώπιον
ηµών: expresie calchiată n greacă după o formulă ebraică ce nsumează toate treburile
de zi cu zi ale cuiva.
436 TOBIT 56
BA S
toiagul din mâna noastră când intră noastră când intră şi iese dinaintea
şi iese dinaintea noastră? noastră?
19
" Nu te grăbi să pui bani peste Nu te grăbi să pui bani peste
bani, ci aceştia să fie g u n o i faţă de bani, ci aceştia să fie gunoi faţă de
copilul nostru. copilul nostru.
20 20
C ă c i felul cum nea fost dat să Felul cum nea fost dat să trăim
trăim de la D o m n u l ne este nde- de la Domnul ne este ndeajuns."
ajuns."
21 21
Şi Tobit ia răspuns: „ N u te Iar acela ia răspuns: „ N u te
frământa, soră: se va ntoarce sănă- frământa: copilul nostru va m e r g e
tos şi ochii tăi l v o r vedea; sănătos şi se va ntoarce sănătos la
noi, iar ochii tăi l v o r v e d e a n ziua
n care va veni sănătos la tine.
22 22
căci un nger bun m e r g e cu el, şi Nu te frământa, nu te teme pentru
drumul lui va fi drept şi se va n- ei, soră; căci un nger bun va m e r g e
toarce sănătos." cu el, şi drumul lui va fi drept şi se
va ntoarce sănătos."
23 23
A t u n c i ea sa oprit din plâns. Atunci ea a tăcut din plâns.
1 1
6 Şi văzânduşi de drum, au 6 Şi a plecat băiatul şi ngerul
ajuns seara la râul Tigru, şi au mas mpreună cu el, iar câinele a ieşit cu
acolo. el şi a mers mpreună cu ei. Şi au
mers amândoi până ce sa lăsat
noaptea şi au mas la râul T i g r u .
5,22 Tobit are grijă să precizeze că ngerul călăuzitor este bun, fiind, prin urmare,
convins şi de existenţa celor răi. Cf. lEnoh 616 şi Jub. 10,114.
6,1 Ninive, cetatea unde locuia Tobit, era situată pe malul Tigrului. După o zi de mere,
cei doi se opresc tot pe malul fluviului, pentru că drumul spre Ecbatana (nspre sudest)
urma o bucată cursul Tigrului. • Cei doi călători sunt nsoţiţi de un câine. Amănuntul
este important. n Biblie, câinele era, n general, considerat un animal spurcat şi de
ruşine. Rareori l găsim n ipostaza de animal de pază şi de ncredere. Apariţia câinelui
prietenos şi de bun augur n această versiune a Cărţii lui Tobit indică un substrat stră-
vechi, popular, al poveştii, necontaminat de gândirea simbolicoreligioasă care a pre-
zidat la redactarea cărţilor canonice. n Vulg. se spune, la final, că participa la bucuria
generală „dând din coadă".
437
2 2
Băiatul a coborât să se scalde, şi Băiatul a coborât să se spele pe
un peşte a sărit din râu şi a vrut să1 picioare n râul Tigru, şi un peşte
nghită pe băiat. mare, sărind din apă, v o i a săi n-
ghită piciorul; şi el a ţipat.
3 3
A t u n c i ngerul ia z i s : „ P r i n d e Şi ngerul ia zis băiatului: „ I a şi
peştele." Şi tânărul a apucat peştele prinde peştele." Şi băiatul a prins
şi la aruncat pe uscat. peştele şi la suit pe uscat.
4 4
Şi ia zis ngerul: „ T a i e peştele şi Şi ngerul ia zis: „ S p i n t e c ă peş-
iai inima, ficatul şi fierea şi păs tele şi scoatei fierea, inima şi fica-
treazăle b i n e . " tul şi păstreazăle la tine, iar maţele
aruncăle. C ă c i sunt folositoare ca
leac fierea, inima şi ficatul lui.
s s
Şi băiatul a făcut după cum ia zis Şi, spintecând peştele, băiatul ia
ngerul, au fript peştele şi lau scos fierea, inima şi ficatul, apoi a
mâncat. fript peştele şi a mâncat şi a păstrat
din el pentru a1 săra.
6 6
Şi au mers amândoi şi au ajuns Şi au mers amândoi mpreună
aproape de Ecbatana. până ce sau apropiat de M e d i a .
7 7
Şi băiatul ia zis ngerului: „Frate Atunci băiatul la ntrebat pe
A z a r i a , pentru ce sunt ficatul, inima nger, zicândui: „ F r a t e A z a r i a , ce
şi fierea peştelui?" leac este n inima, n ficatul peştelui
şi n fiere?"
8 8
A c e l a ia răspuns: „ I n i m a şi fica- Şi acela ia răspuns: „ I n i m a şi fica-
tul, dacă pe cineva l chinuie un tul peştelui afumăle n faţa bărba-
d e m o n sau un duh rău, trebuie să le tului sau a femeii pe care i bântuie
afumăm n faţa bărbatului sau a un d e m o n sau un duh rău; şi va fugi
6,23 Bibliştii nu au căzut de acord n privinţa peştelui uriaş gata să1 nghită pe Tobias
cu totul ( B A : v. 2) sau parţial (S: v. 3). Unii au fost de părere că textul se referă la un
peşte prădător de mari dimensiuni, eventual o ştiucă uriaşă, sau la un crocodil.
6,45 Caracterul romanesc, diferit de literatura canonică, al Cărţii lui Tobit este decelabil
şi la nivelul „profilaxiei magice" pe care o practică ngerul. Rafael l ndeamnă pe Tobias
să păstreze inima, fierea şi ficatul peştelui spintecat ntrun scop deocamdată ascuns
tânărului personaj şi cititorului. n literatura veterotestamentară canonică, asemenea
practici medicale, de sorginte populară şi cu un caracter magic pronunţat, sunt absente.
O dată cu apariţia târzie a literaturii sapienţiale, atribuite regelui Solomon, se nmulţesc
şi aceste tendinţe populare hétérodoxe.
438 TOBIT 6
BA S
femeii şi niciodată nu v o r mai fi de la ei o r i c e bântuială şi nu v o r

chinuiţi. mai rămâne la ei n v e c i .
9 9
Iar cu fierea [trebuie] să se ungă Iar cu fierea să ungi ochii unui om
un om care are albeaţă la ochi şi se căruia ia apărut albeaţă pe ei, să
va vindeca." sufli peste ei pe albeaţă, şi se v o r
nsănătoşi."
10 10
Şi când sau apropiat de R a g e s Şi când a ajuns n M e d i a şi se
apropia de Ecbatana,
" ngerul ia spus băiatului: „ A s t ă z i " Rafael ia spus băiatului: „ F r a t e
v o m trage la Raguel, rudă cu tine; Tobias." Şi acela ia răspuns:
are o singură fiică pe nume Sarra; „ I a t ă m ă ! " Şi ia zis: „ T r e b u i e să
tragem n noaptea aceasta n casa
lui Raguel, căci omul acesta ţi este
rudă şi are o fată pe nume Sarra;
12 12
v o i vorbi despre ea, ca săţi fie şi nu mai are nici un fiu şi nici o
dată de soţie, pentru că ţie ţie fiică n afară de Sarra, iar tu i eşti
menit [să dobândeşti] moştenirea ei prin naştere cel mai apropiat dintre
şi doar eşti din neamul ei; fata este toţi bărbaţii, ca să o dobândeşti; şi
cumsecade şi deşteaptă. pentru tatăl ei tu ai dreptul să
moşteneşti; iar fata este deşteaptă şi
curajoasă şi foarte cumsecade, căci
şi tatăl ei este cumsecade."
1 13
Şi acum, ascultămă! V o i grăi cu Şi a [ m a i ] zis: „ Ţ i se cuvine să o
tatăl ei, iar când ne v o m ntoarce dobândeşti. Ascultămă, frate! V o i
6,9 Utilizarea fierii de peşte, mai ales de ştiucă, ca leac n bolile de ochi era curentă n
medicina din Antichitate. Practica este menţionată de Plinius cel Bătrân, n Naturalis
historia, 32,24 şi de Galenus, X,2,13.
6.12 „cumsecade": gr. καλός are sensurile „frumos, plăcut, cumsecade, bun, de treaba,
onest".
6.13 Deşi la Num. 27,8 se reglementează problema moştenirii pe care o primeşte fiica de
la tatăl defunct, iar la Num. 36,6 se enunţă obligaţia moştenitoarei de a se mărita cu un
bărbat din clanul tatălui, nicăieri nu se spune că abaterea de la o asemenea practică este
pedepsită cu moartea. n acest caz, afirmaţia ngerului ar fi o mostră de interpretare orală
(halakhăh) a Legii. • S are „cartea lui Moise" (gr. βίβλος Μ ω υ σ ε ω ς ) ; Β A are „legea lui
Moise" (gr. νόµος Μωυση). Textul din Tobit face aluzie, poate, la Cartea Legii,
descoperită de regele losias la restaurarea Templului (2Par. 35,12) sau la cea citată n
2Ezr. 6,18, argument n plus care pledează pentru redactarea târzie a Cărţii lui Tobit
din R a g e s v o m face nuntă. C ă c i ştiu grăi cu tatăl despre fată n noaptea
că Raguel nar putea să o dea unui aceasta, ca să ţio luăm de mireasă;
alt bărbat, după legea lui M o i s e , iar când ne v o m ntoarce din R a g e s ,
fără a fi vrednic de moarte, pentru i v o m face nunta. Şi ştiu că Raguel
că ţie ţi se cuvine să primeşti moş- nu ar putea să o m p i e d i c e de la
tenirea naintea oricărui bărbat." [căsătoria c u ] tine şi să o logo-
dească cu altul, că atunci ar fi
vrednic de moarte după hotărârea
cărţii lui M o i s e , pentru că ştie că ţie
ţi se cuvine să o dobândeşti pe fata
lui naintea oricărui bărbat. Şi
acum, ascultămă, frate! V o m grăi
despre fată n noaptea aceasta şi o
v o m l o g o d i cu tine; iar când ne v o m
ntoarce de la R a g e s , o v o m lua şi o
v o m aduce cu noi la tine acasă."
14 14
A t u n c i băiatul ia zis ngerului: Atunci Tobias ia răspuns, zi
„ F r a t e A z a r i a , eu am auzit că fata a cândui lui Rafael: „Frate Azaria,
fost dată după şapte bărbaţi şi toţi am auzit că a fost dată după şapte
au pierit n iatacul de nuntă. bărbaţi, iar aceştia au murit n iata-
cul de nuntă, noaptea: cum intrau la
ea, cum mureau. Şi am auzit
spunânduse că un d e m o n ia ucis.
ls
A c u m , tata m ă are doar p e mine 15
A c u m , eu mă tem pentru că
şi mă tem ca nu cumva, intrând nui face rău ei, ci pe acela care ar
[ a c o l o ] , să m o r ca şi cei dinainte, vrea să se apropie de ea l ucide; eu
pentru că o iubeşte un d e m o n care sunt singur la tatăl m e u să nu m o r
nu face rău nimănui decât celor care şi să nu c o b o r viaţa tatălui meu şi a
se apropie de ea. Şi acum, eu mă
m a m e i m e l e cu durere pentru m i n e
tem să nu m o r şi să nu c o b o r viaţa
n mormânt: căci nu au un alt fiu
tatălui meu şi a mamei m e l e cu
care săi n g r o a p e . "
durere pentru mine n mormânt:
căci nau alt fiu care săi n g r o a p e . "
6,15 Motivul demonului ndrăgostit şi gelos, explicit n versiunea BA şi implicit n cea

din Sinaiticus, atestă, din nou, filonul popular al poveştii lui Tobit.
440 TOBIT 6
BA S
16
Atunci ngerul ia zis: „Nuţi Şi ia zis: „ N u ţ i aduci aminte de
aduci aminte cuvintele prin care poruncile tatălui tău, că ţia porun-
tatăl tău ţia poruncit săţi iei soţie cit săţi iei soţie din casa tatălui
din neamul tău? Şi acum, ascul- tău? Şi acum, ascultămă, frate, şi
tămă, frate, căci ţie ţi va fi dată de nu te frământa cu privire la acest
soţie şi nu te frământa cu privire la d e m o n şi iao; căci eu ştiu că n
demon, pentru că n această noapte această noapte ţi va fi dată de soţie.
ţi va fi dată de soţie.
17 17
Când v e i m e r g e n iatacul de Când vei merge n iatacul de nuntă,
nuntă, ia cu tine jăratec n căţuia de ia din ficatul peştelui, precum şi
ars miresme şi pune pe el din inima inima lui şi punele peste jăratecul
şi din ficatul peştelui şi afumă; din căţuia de ars miresme; mirosul
demonul va simţi mirosul şi va fugi se va ridica, iar demonul l va
şi nu se va mai ntoarce n veacul mirosi şi va fugi şi nu se va mai
veacului. arăta n preajma ei n tot veacul.

18 18
Când te v e i duce nsă la ea, ridi C â n d v e i ajunge să fii cu ea, mai
caţivă amândoi şi strigaţi către mi- ntâi ridicaţivă amândoi şi rugaţivă
lostivul D u m n e z e u , şi vă va mântui şi cereţi de la D o m n u l cerului, ca să
şi se va milostivi de v o i . Nu te aibă milă şi izbăvire pentru v o i . Şi
teme, fiindcă pentru tine a fost ea nu te teme, pentru că ţie ţia fost
pregătită din v e a c şi tu o v e i izbăvi; sortită din v e c i , iar tu o vei izbăvi;
şi ea va m e r g e cu tine şi socotesc că şi va m e r g e mpreună cu tine, şi
vei avea c o p i i de la ea." socotesc că vei avea copii de la ea

şi ţi v o r fi ca fraţii, nu te frământa."
19 19
Când T o b i a s a auzit acestea, a Când a auzit T o b i a s spusele lui
iubito şi sufletul lui sa alipit de ea Rafael şi că aceea i este soră din
foarte. seminţia casei tatălui său, a ndră-
gito foarte tare, iar inima lui sa
alipit de ea.
6,16 Toate versiunile Cărţii lui Tobit, cu excepţia celei din Vulg., susţin că nunta sa
consumat chiar n noaptea cu pricina. n Vulg. (Tob. 7,22), ngerul Rafael l sfătuieşte pe
Tobias să se nfrâneze şi să se roage timp de trei zile şi abia apoi să se culce cu nevasta
lui, mai mult pentru a avea copii decât din poftă trupească. Unii comentatori au văzut n
ndemnul la nfrânare o interpolare ascetică a lui Ieronim. Alţii sunt de părere că
abstinenţa de trei zile la care este ndemnat Tobias poate ti pusă n legătură cu o cutumă
a misterioaselor comunităţi „eseniene" de la Qumran. Totuşi manuscrisele aramaice ale
Cărţii lui Tobit descoperite la Qumran nu pomenesc nimic despre abstinenţa după cununie.
TOBIT 7 441
BA S
1 1
7 Şi au ajuns la Ecbatana şi 7 Şi când au ajuns la Ecbatana,
sau dus la casa lui Raguel, iar ia spus: „ F r a t e A z a r i a , dumă dea
Sarra ia ntâmpinat şi ia salutat, dreptul la Raguel, fratele nostru." Şi
precum şi ei pe ea, şi ia condus n la dus la casa lui Raguel, şi lau
casă. găsit pe acesta şezând lângă poarta
curţii; şi mai ntâi lau salutat ei cei
dintâi, iar el lea zis: „ B u c u r i e , fra-
ţilor, şi bine aţi venit sănătoşi." Şi
ia condus n casa lui.
2 2
Şi ia zis R a g u e l soţiei sale, Edna: Şi ia zis soţiei sale, Edna: „ C e
„ C e bine seamănă tânărul acesta cu bine seamănă tânărul acesta cu
T o b i t , vărul m e u ! " T o b i t , fratele m e u . "
3 3
Şi ia ntrebat R a g u e l : „ D e unde Şi ia ntrebat Edna: „ D e undeţi
sunteţi, fraţilor?" Şi iau răspuns: sunteţi, fraţilor?" Şi iau răspuns:
„ D i n t r e fiii lui Neftali luaţi n robie „ N o i suntem dintre fiii lui Neftali
la N i n i v e . " luaţi n robie la N i n i v e . "
4 4
Şi lea zis: „ l cunoaşteţi pe T o b i t , Şi lea z i s : „ l cunoaşteţi pe T o b i t ,
fratele nostru?" Şi aceia au răspuns: fratele nostru?" Şi aceia iau răs-
„ l cunoaştem." puns: „ l cunoaştem." Şi lea zis:
„ E s t e sănătos?"
s s
Şi lea zis: „ E s t e sănătos?" Aceia A c e i a iau răspuns: „E sănătos şi
iau răspuns: „ T r ă i e ş t e şii sănătos." trăieşte." Şi T o b i a s a zis: „ E s t e tatăl
Şi T o b i a s a zis: „ E s t e tatăl m e u . " meu."
6 6
Atunci Raguel a sărit şi la mbră- Atunci Raguel a sărit şi la mbră-
ţişat, şi a plâns, şi la binecuvântat, ţişat, şi a plâns, şi a vorbit, zicând:
7,2 „Edna" („plăcere", „desfătare"). Numele nevestei lui Raguel n toate versiunile lui
Tob. nsă Vulg. şi unii codici din Vetus Latina o numesc pe soţia lui Raguel, Ana. • Β
are „văr", gr. ανεψιός. S are „frate", gr. αδελφός. Ambiguitatea ebraică a gradelor de
rudenie este menţinută la nivel terminologic şi n greaca L X X .
7.5 „este sănătos": gr. υγιαίνει. n prima instanţă, oaspeţii nu pomenesc nimic despre
orbirea lui Tobit.
7.6 „Eşti fiul... bun": litt. „O, [fiule al] unui om cinstit şi bun." • Părinţii Sarrei deplâng
orbirea lui Tobit. Versiunea BA lasă să se nţeleagă că Raguel şi Edna au aflat de la
Tobias şi Rafael de nenorocirea care sa abătut asupra lui Tobit. n această privinţă,
versiunea S este neclară. • „om cinstit şi bun": gr. καλός και αγαθός άνθρωπος ( Β Α ) ,
n acest enunţ se vădeşte puternica aculturaţie elenistică a mediilor iudaice: idealul
BA
zicând: „Eşti [fiul] unui om cinstit „Binecuvântat fii tu, c o p i l e , eşti fiul
şi bun." Şi aflând că T o b i t şia pier- unui părinte cinstit şi bun. O, neca-
dut vederea sa ndurerat şi a plâns. zuri nefericite, că a fost orbit un
bărbat drept şi care a făcut milos-
tenii." Şi căzând pe grumazul lui
T o b i a s , fratele său, a plâns.
7 7
Iar Edna, soţia lui, şi Sarra, fiica Iar Edna, soţia lui, la plâns, şi
lui, au plâns şi iau primit din toată fiica lui, Sarra, la plâns şi ea.
inima.
8 8
Şi au jertfit un berbec din turmă şi Şi au jertfit un berbec din turmă şi
au pus o masă cu multe feluri de iau primit din toată inima.
mâncare.
9 9
Şi ia zis T o b i a s lui R a f a e l : „ F r a t e Iar după ce sau mbăiat şi sau
A z a r i a , să v o r b i m despre cemi spu- spălat şi sau ntins ca să mănânce,
neai pe drum şi să se mplinească şi Tobias ia zis lui Rafael: „Frate
acest lucru." A z a r i a , spunei lui R a g u e l să mio
dea pe Sarra, sora m e a . "
10 10
Şi ia mpărtăşit lucrul acela lui Şi ia auzit Raguel vorba şi ia zis
Raguel. Iar Raguel a zis către băiatului: „ M ă n â n c ă şi bea, simtete
T o b i a s : „ M ă n â n c ă şi bea şi simtete bine n noaptea aceasta: căci nu este
bine, căci ţie ţi se cuvine so iei pe om căruia să i se cuvină să o ia pe
copila mea: doar săţi arăt adevărul. fiica mea Sarra, n afară de tine,
frate, precum nici eu nu am căderea
să o dau altui bărbat n afară de
tine, pentru că tu mi eşti ruda c e a
mai apropiată; dar ndată ţi voi
arăta adevărul, fiule.
clasicei καλοκαγαθία a culturii greceşti ajunsese să fie mpărtăşit, cel puţin la nivel
terminologic, de membrii comunităţilor evreieşti alexandrine.
7,912 Episodul peţirii Sarrei este construit după scenariul peţirii Rebecăi de către sluji-
torul lui Avraam (Gen. 24, 3259).
7,10 Raguel face probabil aluzie la Is. 22,13: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine murim."
La acest ndemn Tobias răspunde cu maturitate (v. Î2), refuzând să mai mănânce nainte
ca nunta să fie consfinţită. Aceeaşi reacţie a avuto şi slujitorul lui Avraam la ndemnu-
rile ospitaliere ale lui Laban (Gen. 24,33).
TOBIT 7 443
BA S
11
A m dato p e c o p i l a mea după " Am dato după şapte bărbaţi
şapte bărbaţi şi de cum intrau la ea, dintre fraţii noştri şi toţi au murit n
mureau n acea noapte. D a r până noaptea n care au intrat la ea.
unaalta, simtete b i n e . " Acum, fiule, mănâncă şi bea, şi
D o m n u l va lucra pentru v o i . "
12 12
Ş i a zis T o b i a s : „ N u v o i gusta Ş i Tobias a zis: „ N u mănânc d e
nimic aici până ce nu vă nvoiţi şi aici, nici nu beau, până nu vă n-
nu rămâneţi neclintiţi faţă de m i n e . " voiţi cu m i n e " . Iar R a g u e l ia zis:
Şi R a g u e l a zis: „ I a o de acum aşa „Voi face săţi fie dată după
cum sa hotărât: tu eşti fratele ei, iar hotărârea cărţii lui M o i s e : din cer
ea sora ta, iar D u m n e z e u cel milos- sa hotărât săţi fie dată ţie. Iao pe
tiv să vă călăuzească pe drumul cel sora ta. De acum tu eşti fratele ei,
mai bun." iar ea, sora ta. ţi este dată ţie de
astăzi şi până n v e a c . Şi D o m n u l
cerului să vă călăuzească bine,
fiule, n această noapte, şi să facă
milă şi pace cu v o i . "
13 13
Şi a chemato pe Sarra, fiica sa, Şi a chemato R a g u e l pe Sarra,
şi, luândo de mână, ia dato de fiica sa, şi sa dus la el; şi luândo
soţie lui Tobias, zicând: „Iată, iao de mână, ia ncredinţato lui, zi-
după legea lui M o i s e şi duo la tatăl când: „ I a o după l e g e şi după hotă-
tău." Şi ia binecuvântat. rârea scrisă n cartea lui M o i s e , ca
săţi fie dată de soţie, iao şi duo
sănătos la tatăl tău: şi D u m n e z e u l
cerului să vă călăuzească n p a c e . "
14 14
Şi a chemato pe Edna, soţia sa. Şi a chemato pe mama ei şi ia
Şi luând o tăbliţă, a scris nvoiala şi zis să aducă o tăbliţă şi a scris
7.12 Folosind foarte mult apelative precum „frate", „soră" pentru rude apropiate, pentru
soţi, oameni apropiaţi şi, n general, pentru toţi evreii ntre ei, Tob. sugerează solida-
ritatea exilaţilor.
7.13 „luândo de mână": n Vulg., Raguel ia mâna Sarrei şi o pune n mâna lui Tobias.
Obiceiul acesta, atestat doar n Vulg., era de sorginte grecoromană şi sa perpetuat n
ritualul de căsătorie creştin.
7.14 „nvoiala": legea mozaică nu pomeneşte nimic despre vreo nţelegere sau vreun
act care să consfinţească o căsătorie. Totuşi, codul lut Hammurabi conţinea o asemenea
444 TOBIT 78
BA S
au pecetluito. A p o i au nceput să nvoiala căsătoriei; şi aşa ia dato

mănânce. de soţie după hotărârea legii lui
M o i s e . D i n acea clipă au nceput să
mănânce şi să bea.
15 15
Şi a chemato R a g u e l pe Edna, Şi a chemato R a g u e l pe Edna,
soţia sa, şi ia zis: „ S o r o , pregăteşte soţia sa, şi ia zis: „ S o r o , pregăteşte
cealaltă ncăpere şi duo [ p e fată cealaltă ncăpere şi duo [ p e fată]
acolo]." acolo."
16 16
Şi ea a făcut cum a zis el şi a Şi ea a mers şi a aşternut n n-
duso a c o l o şi a plâns. Şi a primit căpere, cum ia spus el, şi a duso
lacrimile fiicei ei şi ia zis: [ p e fată] a c o l o şi a plâns pentru ea,
apoi şia şters lacrimile şi ia z i s :
17 17
„ A i ncredere, copilă, D o m n u l , Λ ί ncredere, fiică, Domnul ceru-
cerului şi al pământului săţi dea lui săţi dea bucurie n locul durerii
bucurie n locul acestei dureri! Ai tale! Ai ncredere, f i i c ă ! " Şi a plecat.
ncredere, f i i c ă ! "
1
8 Iar când au sfârşit de mâncat, 8 ' Şi când au sfârşit de mâncat şi
lau dus pe T o b i a s la ea. de băut, au vrut să se culce. Şi lau
luat pe tânăr şi lau dus n iatac.
2 2
Mergând nsă acesta şia adus Tobias şia adus aminte de spusele
aminte de spusele lui Rafael şi a lui Rafael şi a luat ficatul şi inima
luat căţuia de miresme cu jăratec şi peştelui din desaga n care le avea
a pus n ea inima şi ficatul peştelui şi lea pus pe jăratecul din căţuia
şi a făcut fum. pentru miresme.
prevedere. Obiceiul sa răspândit n tot Orientul Mijlociu şi Apropiat, inclusiv la evreii din
Israel şi din diaspora. Aslfel că, la Elefantina, sau descoperit papiri n aramaică din
secolul al Vlea .H., conţinând contracte nupţiale. • Unii nvăţaţi evrei susţin că Tob.
nu a fost inclus n canonul iudaic pentru că acest verset arată că Raguel, socrul mic,
a ntocmit contraclul nupţial, şi nu Tobias, soţul, după cutuma iudaică din secolele I Î.H.
şi I d.H.
7,15 „Şi a chemato Raguel pe Edna": În timpul petrecerilor, bărbaţii nu stăteau la un loc
cu femeile.
BA
3 3
Şi când a simţit demonul mirosul, Iar mirosul peştelui la ndepărtat
a fugit n părţile c e l e mai de sus ale pe demon, şi el a fugit pe sus,
Egiptului, şi ngerul la legat [ a c o l o ] . nspre părţile Egiptului; şi, ducân
duse Rafael, ia pus piedică la
picioare şi la legat bine pe dată.
4 4
D u p ă ce au fost nchişi amândoi Şi [părinţii] au mers şi au nchis
[n n c ă p e r e ] , T o b i a s sa ridicat de uşa iatacului. Iar T o b i a s sa sculat
pe pat şi a zis: „ R i d i c ă t e , sora mea, de pe pat şi ia z i s : „ R i d i c ă t e , sora
şi să ne rugăm, pentru ca D o m n u l mea, să ne rugăm şi săI cerem
să aibă milă de n o i . " Domnului nostru să aibă milă de
noi şi să ne izbăvească."
s 5
Şi a nceput Tobias să spună: Şi sa ridicat şi au nceput să se
„Binecuvântat eşti T u , D u m n e z e u l roage şi să ceară izbăvire; şi a
părinţilor noştri, şi binecuvântat nu- nceput să spună: „Binecuvântat eşti
m e l e T ă u cel sfânt şi slăvit n v e c i ! T u , Dumnezeul părinţilor noştri şi
Să te binecuvânteze cerurile şi toate binecuvântat [este] numele tău n
făpturile tale! toate generaţiile viitoare! Să te
binecuvânteze cerurile şi toată
făptura Ta n toţi v e c i i !
6 6
Tu lai făcut pe A d a m şi iai dato Tu lai făcut pe A d a m şi iai dato
lui de ajutor şi sprijin pe Eva, soţia lui de ajutor şi sprijin pe Eva, soţia
sa: din ei sa născut seminţia oa- lui, iar din amândoi sa născut
menilor. T u a i z i s : « N u este bine s ă seminţia oamenilor. T u a i zis: « N u
fie omul singur. Săi facem un este bine să fie omul singur. Săi
ajutor pe potriva l u i . » facem un ajutor pe potriva l u i . »
8.3 „la ndepărtat" ( S ) : gr. έκώλυσεν, litt, „la mpiedicat", „la reţinut". Efectul
fumului de peşte l mpiedică pe demon săi facă rău lui Tobias. La aceasta se adaugă şi
rugăciunea lui Tobias (vv. 58). • Demonul fuge n părţile cele mai de sus (S: είς τα
ανώτατα) ale Egiptului, adică adânc n continent, spre deşert. Pustiurile sunt locuri
predilecte ale demonilor (cf. Is. 13,21; 34,14 şi Mat. 4,1; 12,43).
8.4 Tobias se roagă naintea consumării nunţii. Toate versiunile L X X indică faptul că
nunta sa consumat n aceeaşi noapte. Vulg. vorbeşte despre o amânare a consumării
nunţii cu trei zile, limp n care Tobias se roagă şi posteşte. Rugăciunea lui Tobias a
deţinut un loc important n slujba cununiei din Biserica Catolică.
8,6 Tobias invocă modelul primordial al căsătoriei (cf Gen. 2,2024), legitimânduşi astfel
noul statut de bărbat nsurat şi cerând iniţierea n taina căsătoriei (cf. nota la Gen. 2,21).
446 TOBIT 8
BA S
7 7
Iar acum, D o a m n e , nu din des Iar acum, nu din desfrânate o iau
frânare o iau pe sora m e a aceasta, ci pe sora m e a aceasta, ci ntru adevăr:
ntru adevăr: binevoieşte să ai milă B i n e v o i e ş t e săŢi fie milă de mine
de mine şi [ f i e ] să mbătrânesc m- şi de ea şi să mbătrânim m-
preună cu e a . " preună."
8 8
Şi ea a zis cu el: , A m i n . " Şi au zis laolaltă: „ A m i n . A m i n . "
5
Şi sau culcat amândoi pentru ' Şi sau culcat pentru noapte.
noapte.
10 10
Raguel, sculânduse, a mers şi a R a g u e l , sculânduse, ia chemat
săpat o groapă, spunând: „ S ă nu pe slujitori cu sine şi au mers şi au
moară şi acesta." săpat o groapă, căci a zis: „ S ă nu
moară şi să ajungem de râs şi de
ocară."
11 11
Şi sa dus Raguel n casă Iar când au terminat de săpat
groapa, sa dus Raguel n casă, a
chemato pe soţia sa
12 12
şi ia zis soţiei sale, Edna: „ T r i - şi a zis: „ T r i m i t e pe una dintre
mite pe una dintre slujnice să vadă slujnice să intre şi să vadă dacă
dacă trăieşte; iar de nu, să1 ngro- trăieşte; şi dacă a murit, să1 ngro-
păm şi să nu ştie n i m e n i . " păm ca să nu ştie n i m e n i . "
13 13
Şi slujnica sa dus şi, deschizând Şi a trimiso pe slujnică şi au
uşa, ia găsit pe cei doi dormind. aprins lampa; au deschis uşa şi ea a
intrat şi ia găsit ntinşi şi dormind
mpreună.
14 14
Şi, ieşind, lea dat de ştire că tră- Şi, ieşind, slujnica lea dat de ştire
ieşte. că trăieşte şi că nu este nimic rău.
8.7 „ntru adevăr": gr. έπ' αληθείας. Tobias se declară n acord cu normele morale şi de
cumpătare sexuală impuse de mentalitatea pioasă iudaică: raporturile sexuale erau presu-
puse a avea n vedere exclusiv procrearea, şi nu plăcerea (Philon, Mos.). De asemenea,
adevărul fundamental invocat de Tobias trimite la sinceritatea iubirii sale faţă de vii-
toarea soţie.
8.8 „Amin". Traducătorii L X X menţin aici formula ebraică, intrată ulterior n limbajul
liturgic creştin, prin intermediul Noului Testament. n Deut. 27,15, aceeaşi formulă
ebraică era tradusă n greacă sub forma γένοιτο, „să fie!".
8,10 Raguel a săpat groapa n mare taină, de teama oprobriului public. Iniţiativa socrului
a fost interpretată ca fiind o ironie a autorului sau o probă de realism dramatic.
TOBIT 8 447
BA S
ls
" Şi la binecuvântat Raguel pe Ş i lau binecuvântat p e D u m n e -
D u m n e z e u , spunând: „Binecuvântat zeul cerului, zicând: „Binecuvântat
eşti T u , D u m n e z e u l e , cu toată bine- eşti T u , D u m n e z e u l e , cu toată bine-
cuvântarea curată şi sfântă, şi să Te cuvântarea curată! Să Te binecu-
binecuvânteze sfinţii Tăi şi toate vânteze n toţi v e c i i !
făpturile T a l e , şi toţi ngerii T ă i şi
toţi aleşii T ă i să Te binecuvânteze
n toţi v e c i i !
16 16
Binecuvântat eşti pentru că mai Şi binecuvântat eşti pentru că mai
bucurat şi nu mi sa ntâmplat după bucurat şi nu mi sa ntâmplat după
cum mă gândeam, ci după mila Ta cum mă gândeam, ci după mila Ta
multă, pe care ai avuto pentru noi. multă pe care ai avuto pentru noi.
17 17
Binecuvântat eşti pentru că ai Şi binecuvântat fii pentru că ai
avut milă de d o i copii singuri la avut milă de doi copii singuri la
părinţii lor! Ai milă, Stăpâne, de ei părinţii lor! Ai milă, Stăpâne, de ei
şi mplineştele viaţa n sănătate, cu şi izbăveştei şi mplineştele viaţa
bucurie şi m i l o s t i v i r e ! " cu bucurie şi m i l o s t i v i r e ! "
18 18
Şi lea poruncit servitorilor să Atunci lea zis servitorilor să as-
astupe groapa. tupe groapa, nainte să se facă ziuă.
19 19
Şi lea făcut o nuntă de paispre- Şi ia zis soţiei să facă multe
zece zile. pâini. Şi, ducânduse la turmă, a
mânat două vaci şi patru berbeci şi
a zis săi taie, apoi au nceput să
facă pregătiri.
2 20
Şi ia zis R a g u e l , nainte să se Şi la chemat pe T o b i a s şi ia z i s :
ncheie z i l e l e de nuntă, jurându1 să „ P a i s p r e z e c e z i l e să nu te mişti de
nu p l e c e până nu se v o r fi mplinit aici, ci să rămâi să mănânci şi să bei
c e l e paisprezece z i l e de nuntă; la mine şi să bucuri sufletul fiicei
m e l e , care a suferit mult.
8,1517 Rugăciunea de binecuvântare şi laudă este rostită n L X X numai de Raguel. n

Vulg., Anna se roagă şi ea mpreună cu soţul ei. Versiunea greacă favorizează rugăciu-
nile personale, eventual nsoţite de o prezenţă secundară cu care se află n rezonanţă, ca
n cazul rugăciunii lui Tobias ( ν . 8).
8,20 Raguel nu respectă durata obişnuită a unei nunţi: el sărbătoreşte paisprezece zile n
loc de şapte (cf. Gen. 29,27; Jud.14,12). Mai mult, el ţine morţiş ca ospăţul de nuntă să
se facă n casa lui, şi nu n casa socrilor mari.
448 TOBIT 89
BA S
21 21
iar atunci, luând jumătate din Şi din câte am, ia de aici jumătate
averea lui, să meargă cu sănătate la şi m e r g i sănătos la tatăl tău; iar
tatăl lui, iar restul, „ c â n d mor eu şi cealaltă jumătate, când mor eu şi
soţia m e a " . soţia mea, este a voastră. Ai ncre-
dere, c o p i l e , eu sunt tatăl tău, iar
Edna, mama ta, şi noi suntem ală-
turi de tine şi de sora ta de acum şi
până n v e a c . A i ncredere, f i u l e ! "
1 1
9 Şi Tobias la chemat pe 9 Atunci T o b i a s la chemat pe
Rafael şi ia zis: Rafael şi ia zis:
2 2
„ F r a t e A z a r i a , ia cu tine un slujitor „ F r a t e A z a r i a , ia cu tine patru
şi două c ă m i l e şi dute la R a g e s , n servitori şi două c ă m i l e şi mergi la
M e d i a , la G a b a e l şi adumi argintul R a g e s şi dute la Gabael; dăi n-
şi adu1 şi pe el la nuntă; scrisul ca săţi ncredinţeze argintul
şi ia1 şi pe el cu tine la nuntă;
3 3 4
căci R a g u e l ma pus să j u r că nu " căci tu ştii că tatăl m e u stă şi
plec, numără z i l e l e , iar dacă ntârzii o zi,
4
iar tatăl m e u numără z i l e l e şi, dacă l v o i mâhni foarte tare. V e z i ce a
ntârzii mult, se va ntrista foarte." jurat Raguel, şi nu pot să trec peste
jurământul lui."
5 5
Şi sa dus Rafael şi sa oprit la Şi au mers Rafael şi cei patru ser-
Gabael şi ia dat acestuia nscrisul, vitori şi c e l e două c ă m i l e la R a g e s ,
iar acesta a adus pungile cu pecete n M e d i a , şi sau oprit la Gabael. Şi
şi i lea dat. ia dat nscrisul şi la nştiinţat despre
Tobias, fiul lui Tobit, că şia luat soţie
şi că l cheamă la nuntă. Şi, ridicân-
duse, acesta ia numărat pungile cu
peceţi şi i lea ncredinţat.
6 6
Apoi sau trezit devreme şi au Apoi sau trezit devreme şi au
mers mpreună la nuntă. Şi T o b i a s a mers mpreună la nuntă. Şi sau dus
binecuvântato pe soţia sa. acasă la R a g u e l şi lau găsit pe
9,5 Autorul nu spune nimic despre călătoria ngerului de la Ecbatana la Rages. Nici un
detaliu supranatural nu răzbate n stilul lapidar care să justifice ipoteza unei explicaţii de
acest gen la 5,6 (cf. nota ad locum).
910 449
S
T o b i a s ntins la masă; şi el a sărit şi

la mbrăţişat, şi [ G a b a e l ] a plâns şi
la binecuvântat, zicândui: „Cinstite
şi bunule, tu, fiul unui om cinstit şi
bun, drept şi milostiv, săţi dea
D o m n u l binecuvântarea din ceruri,
ţie, şi soţiei tale, şi tatălui tău, şi
m a m e i soţiei tale! Binecuvântat fie
Dumnezeu, că lam văzut pe Tobias,
vărul meu, care seamănă cu e l ! "
1 1
10 Şi T o b i t , tatăl lui, număra 10 Zi de zi T o b i t făcea soco-
fiecare zi; şi când sau mplinit teala zilelor n câte [urma] să se
z i l e l e de călătorie şi nau ajuns, ducă şi n câte să se ntoarcă; iar
când sau mplinit z i l e l e şi fiul său
ηa apărut,
2 2
a zis; „ N u cumva sau făcut de a zis: „ N u cumva au fost opriţi
ocară? Sau nu cumva a murit acolo? Sau nu cumva a murit
Gabael şi nui dă nimeni b a n i i ? " Gabael şi nui dă nimeni b a n i i ? "
3
3
Şi era foarte supărat. Şi a nceput să se ntristeze.
4
4 Arma, soţia lui, a zis: „A pierit
Ia zis atunci soţia: „A pierit
băiatul meu şi nu mai este ntre cei
băiatul nostru, de aceea ntârzie". Şi
v i i . " Şi a nceput să plângă şi să
a nceput să1 jelească, zicând:
jelească pentru fiul ei, zicând:
s 5
„ N u m i mai pasă de nimic, copile, „ V a i mie, c o p i l e , că team lăsat să
pentru că team lăsat să pleci, lu- pleci, lumina ochilor m e i . "
mina ochilor m e i . "
6 6
T o b i t ia spus: „ T a c i , nu te mai D a r T o b i t ia spus: „ T a c i , nu te
frământa, este sănătos." mai frământa, soro, este sănătos.
10,17 Discuţia dintre Tobit şi Anna este o „reluare" ntărită a pasajelor .din Tob. 2,1114
şi 5,186,1. Dacă Insă Tobit evoluează, ntărinduse n speranţă, la Anna prevalează
dragostea de mamă. Spre deosebire de celelalte personaje, atitudinea ei nu se modifică n
ntreaga carte.
10,6 Au existat dubii n privinţa atitudinii lui Tobit: N R S V naintează, pe lângă teza
general acceptată a credinţei şi a speranţei nestinse ale lui Tobit, şi ipoteza simulării
TOBIT 10
M a i degrabă v o r fi aflat pricină de

zăbavă a c o l o ; omul care a mers cu
el este de ncredere şi unul dintre
fraţii noştri: nu te mâhni pentru el,
soro, ndată va fi a i c i . "
Insă ea a zis: „ T a c i , nu mă amăgi: 7
nsă ea a zis: „ T a c i şi lasămă, nu
a pierit băiatul m e u . " Şi se ducea n mă amăgi: a pierit fiul m e u . " Şi, n
fiecare zi afară pe drumul pe care fiecare zi, ieşea n fugă din casă, se
plecase el, şi ziua nu mânca pâine, uita la drumul pe care plecase fiul
iar nopţile nu nceta a1 j e l i pe fiul ei şi nu se ncredea n nimeni; iar
ei, T o b i a s , până ce sau ncheiat când apunea soarele, intrând, l
c e l e paisprezece z i l e de nuntă, pe j e l e a şi l plângea toată noaptea şi
care R a g u e l l legase prin jurământ nu avea somn.
să le petreacă a c o l o .
8
T o b i a s ia spus apoi lui R a g u e l : 8
Când sau ncheiat c e l e paispre-
„ L a s ă m ă să plec, pentru că tatăl z e c e zile de nuntă pe care R a g u e l
m e u şi m a m a mea nu mai nădăj- jurase să le ţină pentru fiica sa,
duiesc să mă vadă." Tobias sa dus la el şi ia zis:
„ L a s ă m ă să plec, căci eu ştiu că
tatăl m e u şi mama mea nu mai cred
că o să mă vadă. Iar acum, te rog,
tată, să mă laşi să merg la tatăl meu.
Ţ i a m spus cum lam lăsat."
9
A t u n c i socrul său ia zis: „ R ă m â i Şi ia zis Raguel lui Tobias:
la mine, iar eu v o i trimite la tatăl „ R ă m â i , copile, rămâi cu mine, v o i
ncrederii, pentru a o alina pe Anna. • „pricină de zăbavă" ( S ) , gr. περισπασµος:

cuvântul nu este conotat nici pozitiv, nici negativ n greaca din L X X . El nseamnă pur şi
simplu „treburi".
10,714 Scena despărţirii tinerilor căsătoriţi de Raguel şi Edna contrastează puternic cu
cea a ngrijorării părinţilor lui Tobias. Ea are o ncărcătură pozitivă cu atât mai susţinută,
cu cât reprezintă punerea n act a sfaturilor lui Tobit din 4,34 (respectul faţă de părinţi)
şi 4,1213 (căsătoria cu o femeie din acelaşi neam).
10,8 Tobias ştie (S: „ştiu", gr. γινώσκω) că părinţii lui sunt ngrijoraţi din cauza lui. Cu
acest verset se face legătura dintre cele două unităţi ale capitolului. „Telepatia" invocată
de unii comentatori este, de fapt, un mijloc foarte subtil al autorului de a plasa des-
făşurarea scenelor n simultaneitata.
BA
tău şi i se va povesti cei cu t i n e . " trimite vestitori la T o b i t , tatăl tău,

D a r Tobias a zis: „ N u , lasămă să săi dea de ştire despre t i n e . " A c e l a
p l e c la tatăl m e u . " ia răspuns: „ N i c i d e c u m , te rog să
mă laşi să plec la tatăl m e u . "
10
10
A t u n c i , ridicânduse, R a g u e l ia Ridicânduse, R a g u e l ia ncre-
dato pe Sarra, soţia lui, şi jumătate dinţato lui T o b i a s pe Sarra, soţia
din avere, robi, şi vite, şi bani. lui, şi jumătate din toate avuţiile
sale, servitori şi slujnice, v i t e şi oi,
măgari şi cămile, mbrăcăminte, şi
bani, şi felurite lucruri.
Şi, după ce ia binecuvântat, ia " Şi ia lăsat să p l e c e sănătoşi şi la
lăsat să p l e c e , spunândule: „ D u m - mbrăţişat, zicândui: „ F i i sănătos,
nezeul cerului să vă călăuzească dru- c o p i l e , şi mergi sănătos! D o m n u l
mul, copii, nainte ca eu să m o r . " cerului să vă călăuzească drumul şi

pe Sarra, soţia ta, şi sămi fie dat să
v ă d copii de la v o i nainte să m o r . "
1 12
Apoi ia zis fiicei sale: „Cin Şi ia zis fiicei sale, Sarra:
steştei pe socrii tăi, ei sunt acum „ M e r g i la socrul tău, pentru că de
părinţii tăi: aş vrea să aud veşti acum ei sunt părinţii tăi, ca şi cei
bune despre t i n e . " Şi a sărutato. care teau născut; mergi n pace,
fata mea; aş vrea să aud veşti bune
despre tine cât trăiesc." Şi, după ce
ia mbrăţişat, lea dat drumul.
13
Iar Edna a spus către T o b i a s : Iar Edna ia spus lui Tobias:
„ I u b i t e frate, D o m n u l cerului să te „ C o p i l e şi frate iubit, să te aducă
aducă napoi şi sămi dea săţi v ă d napoi Domnul şi aş vrea săi văd,
copiii de la fiica mea, Sarra, ca să cât trăiesc, pe copiii tăi şi ai Sarrei,
mă bucur n faţa Domnului. Şi, iată, fiica mea, nainte să mor. n faţa
ţio dau n grijă pe fiica mea, să no D o m n u l u i ţio dau n grijă pe fiica
superi." mea, să no superi n toate z i l e l e
vieţii tale; copile, mergi n pace; de
acum eu ţi sunt mamă, iar Sarra
soră; fie să ne meargă bine tuturor,
la fel, n toate z i l e l e vieţii noastre."
Şi ia sărutat pe amândoi şi lea dat
drumul să p l e c e sănătoşi.
452
BA
14 14
D u p ă acestea, T o b i a s L · a bine- Şi a plecat T o b i a s de la Raguel
cuvântat pe Dumnezeu care ia sănătos şi bucurânduse, şi binecu
călăuzit drumul şi a plecat c o p l e vântânduL pe D o m n u l cerului şi al
şindui cu binecuvântări pe R a g u e l pământului, R e g e l e a toate, pentru
şi pe Edna, soţia lui. că ia călăuzit drumul. Şi ia spus:
„ F i e să am bucuria să vă cinstesc n
toate z i l e l e v i e ţ i i voastre."
1 1
11 Şi au mers până sau apro- 11 Şi când sau apropiat de
piat de N i n i v e . Şi a zis Rafael către Caseris, care se află nainte de
Tobias: N i n i v e , ia zis Rafael:
2 2
„ N u ştii, frate, cum lai lăsat pe „ T u ştii cum lam lăsat pe tatăl
tatăl tău? tău.
3 3
Să ne grăbim naintea soţiei tale şi So luăm naintea femeii tale
să pregătim casa! repede şi să pregătim casa până
când v i n [ c e i l a l ţ i ] . "
4 4
Ia dar n mână fierea peştelui." Şi Şi au mers amândoi mpreună şi
sau dus, iar câinele a mers după ei. apoi ia zis: „ I a fierea n mână." Şi
a mers cu ei câinele din urma lui şi
a lui T o b i a s .
s 5
A n n a stătea şi se uita la drum A n n a stătea şi se uita la drum
după ftul ei. după fiul ei.
6 6
Şi când la zărit venind, ia şi spus Şi când la zărit venind, ia şi spus
tatălui său: „Iată, vine fiul tău, tatălui lui: „Iată, vine fiul tău,
precum şi omul care a mers cu e l . " precum şi omul care a mers cu e l . "
10,14 Ultima frază din Codex Sinaiticus, litt. „Şi ia spus: «Să ai bucuria de ai cinsti n
toate zilele vieţii Ion)". Unii presupun că este deplasată de la sfârşitul v. 1 2 , după „ca şi
cei care teau născut", şi ar nsemna „să ai bucuria de ai cinsti..." (TOB). Pentru a da
un text inteligibil, am urmat soluţia unor versiuni ( V L , BJ) care lau corectat punându1
n gura lui Tobias.
11,1 „Caseris" ( S ) . Unica menţiune biblică a acestui loc, situat probabil la vest de
Ninive. Absenţa toponimului din versiunea BA şi varianta „Charan" din Vulg. sporesc
nesiguranţa cu privire la existenţa reală a acestui loc.
IM „să pregătim casa": ngerul l grăbeşte pe Tobit pentru ca acesta săşi vindece tatăl.
Nora trebuia săşi cunoască socrul n deplinătatea facultăţilor fizice.
11,4 „câinele", gr. κύων. Codex Sinaiticus are, pe lângă lecţiunea menţionată din manu-
scrisul Fritzsche, adaosul κοπ. κύριος, „şi Domnul".
BA
7 7
Iar R a f a e l a zis: „ Ş t i u eu că tatăl Iar Rafael ia zis lui T o b i a s nainte
tău şi va deschide ochii; ca acesta să se apropie de tatăl lui:
„Ştiu că ochii lui se v o r deschide;
8 8
tu ungei ochii cu fierea, iar când ntindei fierea peştelui pe ochi,
va simţi o nţepătură, se va freca, va leacul se va strânge şii va ndepărta
cădea albeaţa şi te va v e d e a . " albeaţa de pe ochi, iar tatăl tău va
privi şi va v e d e a lumina."
9 9
A l e r g â n d , A n n a a sărit de gâtul Şi [ A n n a ] a alergat şi a căzut pe
fiului său şi ia zis: „ T e a m văzut, grumazul fiului său şi ia zis:
c o p i l e , de acum pot să m o r . " Şi au „ T e a m văzut, c o p i l e ; de acum pot
plâns amândoi. să m o r . " Şi a plâns.
10 10
Şi T o b i t a ieşit către poartă şi sa Şi sa ridicat T o b i t şi sa m p i e -
lovit, nsă fiul său a alergat spre el dicat n picioare şi a ieşit n poarta
curţii;
11
şi la prins şi a ntins fierea pe ' 1 iar T o b i a s a mers către el cu fie-
ochii tatălui său, zicând: „ A i ncre- rea peştelui n mână, ia suflat n
dere, tată." ochi, la prins şi ia zis: „ A i ncre-
dere, tată." Şi a pus leacul şi la
ţinut a c o l o .
12 12
Iar când au nceput să1 usture, Şi a desprins cu amândouă mâi-
sa frecat la ochi şi albeaţa sa nile [albeaţa] din colţul ochilor.
desprins din colţul ochilor săi.
11.8 Deşi cititorului modern i poate apărea ca practică magică, medicina antică folosea
frecvent fierea de peşte n tratarea afecţiunilor de tot felul. n acest caz miracolul este
evident.
11.9 Consecventă „orbirii" ei, Ana se bucură la nivel profan: plânge, şi mbrăţişează
fiul, dar nu1 binecuvântează pe Dumnezeu. Contrastul cu Tobit este foarte pronunţat:
bătrânul l binecuvântează de patru ori pe Dumnezeu n v. 14 şi de patru ori pe Domnul,
pe Tobias, pe părinţii Sarrei şi pe Sarra n v. 17 ( S ) .
11.10 Detaliul poticnirii bătrânului, inutil n economia strictă a capitolului, este un bun
indiciu al caracterului „nuvelistic" al Cărţii lui Tobit. Totuşi, la un nivel mai adânc, el
aminteşte cititorului starea jalnică a bătrânului şi pregăteşte bucuria nsănătoşirii. Aşa se
explică şi ndemnul fiului taumaturg din v. 11 : „ A i ncredere, tată" (gr. θάρσει, πάτερ).
11,12 Vulg. oferă o perspectivă medicală mai strictă, precizând n cât timp şia făcut
efectul leacul aplicat de Tobias: după o jumătate de oră, de pe ochii lui Tobit sau
desprins nişte pieliţe albe, care semănau cu pieliţa de pe ou. • n textul S nu e clar cine
desprinde albeaţa: fiul sau Tobit nsuşi.
454 TOBIT II
BA S
13 13
Şi vazându1 pe fiul său, ia căzut Şi ia căzut pe grumaz şi a plâns
pe grumaz, a plâns şi a zis: şi ia zis: „ T e a m văzut, fiule, lu-
mina ochilor m e i . "
14 14
„Binecuvântat eşti T u , D u m n e - A p o i a zis: „Binecuvântat eşti,
zeule, binecuvântat numele T ă u n D u m n e z e u l e , binecuvântat numele
v e c i şi binecuvântaţi sunt toţi sfinţii T ă u cel mare şi binecuvântaţi toţi
T ă i ngeri: pentru că mai lovit şi ngerii T ă i sfinţi! Să fie peste noi
mai miluit. Şi, iată, l văd pe numele Lui cel mare şi binecuvân-
T o b i a s , fiul m e u . " taţi toţi ngerii n toţi v e c i i ! Pentru
că El ma lovit şi, iată, l văd pe
T o b i a s , fiul m e u . "
15 15
Şi a intrat fiul său bucurânduse Şi a intrat T o b i a s bucurânduse şi
şi ia vestit tatălui său lucrurile mari binecuvântându1 pe D u m n e z e u cu
care i sau ntâmplat n M e d i a . toată gura, şi ia spus tatălui său că
drumul său a fost bun şi că a adus
banii, că a aduso pe Sarra, fiica lui
Raguel, de soţie iată, v i n e şi este
aproape de poarta N i n i v e i .
16
Şi a ieşit T o b i t n ntâmpinarea Şi a ieşit T o b i t n ntâmpinarea
nurorii sale, bucurânduse şi bine nurorii sale, bucurânduse şi bine
cuvântânduL pe Dumnezeu, către cuvântânduL pe Dumnezeu, către
poarta N i n i v e i . Şi cei care1 v e d e a u poarta N i n i v e i . Şi cei din N i n i v e ,
mergând se minunau că v e d e , iar văzându1 că umblă şi străbate [ora-
T o b i t a dat mărturie n faţa lor că şul] n toată puterea şi fără a fi dus
D u m n e z e u a avut milă de el. de mână de nimeni, sau minunat,
iar T o b i t a dat mărturie n faţa lor
11.14 „pentru că ma lovit...", gr. άτι έµαστιγωσέν µε. în acest caz, particula ότι are un
sens explicativ restrâns: „căci", fiind n acelaşi timp supramarcată concesiv: „căci, deşi
ma pedepsit". Desigur, Tobit vede n mbolnăvirea şi n vindecarea sa lucrarea pro-
videnţei divine: n plan simbolic, Tobit primeşte, o dată cu recăpătarea vederii, lumina
nouă a convertirii totale, temă atât de frecventă n literatura „nuvelistică" intertesta
mentară.
11.15 Versiunea BA lansează o formulă consistentă spiritual pentru a denumi toate
faptele miraculoase prin care trecuse tânărul n Media: τά µεγαλεία, „lucrurile mari".
Mai puţin ambiguu, Codex Sinaiticus rezumă şi explicitează un traseu n aparenţă mal
puţin spectaculos.
că D u m n e z e u a avut milă de el şi
ia deschis ochii.
17 17
Şi cum sa apropiat T o b i t de Sarra, Şi sa apropiat T o b i t de Sarra, soţia
nora sa, a binecuvântato, spunând: lui Tobias, fiul său, şi a binecuvântato
„ B i n e ai venit, fiica mea! Binecu- şi ia zis: „ B i n e ai venit, fiica mea!
vântat fie D u m n e z e u , care tea adus Binecuvântat fie Dumnezeul tău,
la noi, şi tatăl tău, şi mama ta." care tea adus la noi, fiică! Şi bine-
cuvântat tatăl tău, şi binecuvântat
T o b i a s , fiul meu, şi binecuvântată
tu, fiica mea! Intră sănătoasă n
casa m e a cu binecuvântare şi vese-
lie, intră, fiica m e a ! "
18 18
Şi sau bucurat toţi fraţii lui din n acea zi a fost veselie la toţi
Ninive. iudeii care se aflau n N i n i v e .
19 19
Şi a venit A c h i a c h a r şi Nasbas, Şi au venit A c h i c h a r şi N a b a d ,
nepoţii săi, şi sa ţinut nunta lui nepoţii lui, şi sau bucurat pentru
T o b i a s cu v e s e l i e şapte zile. Tobit.
12 T o b i t la chemat pe Tobias, 12 Iar când sa ncheiat nunta,

fiul său şi ia zis: „ V e z i , copile, de la chemat T o b i t pe T o b i a s , fiul său
plata omului care a mers cu tine; şi ia zis: „ C o p i l e , v e z i săi dai plata
trebuie săi mai dăm c e v a pe dea- omului care a mers cu tine [ ş i ] săi
supra." mai adaugi la plată.
2 2
Şi el ia răspuns: „ T a t ă , nu rămân Iar el la ntrebat: „ T a t ă , cât săi
n pagubă dacăi dau jumătate din dau ca plată? Nu rămân n pagubă
11,19 Despre Achichar, vezi nota la 1,21. • BA are „Nasbas", S are „Nabad". Nepotul
lui Achi(a)char era foarte cunoscut n Orientul antic, unde povestea populară a lui
Achichar avea o răspândire considerabilă, „transnaţională". Vezi şi „Introducerea". • n
mod normal, nunta se ţinea n casa mirelui. De aceea, Tobit a organizat al doilea ospăţ
de nuntă, după cel prelungit de la Raguel. De data aceasta petrecerea a durat, după
obicei, o săptămână.
12,15 Ultima ncercare pe care trebuie să o treacă Tobias nainte de dezvăluirea
ngerului este cea a generozităţii şi milosteniei: şi de data aceasta, el se dovedeşte un fiu
ascultător. şi aminteşte de ndemnul lui Tobit (cf. 4,1011), reluat ulterior de nger
(12,9) şi de gestul socrului său, Raguel, şi se hotărăşte săi dea lui „Azaria" jumătate din
averea dobândită.
456
BA
c e l e ceam adus, dacăi dau jumătate din bunurile pe

care leam adus cu mine.
3 3
pentru că el ma adus la tine Pe mine ma adus sănătos, iar de
sănătos, a avut grijă de soţia mea, a soţia m e a a avut grijă; şi a adus
adus banii m e i şi tea vindecat şi pe banii, şi pe tine tea vindecat. Cât
tine." săi mai dau ca plată?"
4 4
Şi bătrânul a zis: „I se cuvin." Şi T o b i t ia răspuns: „I se cuvine,
fiule, să ia jumătate din toate cu
care a v e n i t . "
5 s
Şi la chemat pe nger şi ia zis: Şi la chemat şi ia zis: „ I a jumă-
„ I a jumătate din toate pe care leaţi tate din toate c e l e cu care ai venit, ca
adus." plată pentru tine, şi mergi sănătos."
6 6
Atunci [ n g e r u l ] , chemândui deo- Atunci [ a c e l a ] , chemândui d e o -
parte pe amândoi, lea zis: „ B i n e c u parte pe amândoi, lea zis: „ B i n e
vântaţi1 pe Dumnezeu şi mulţumiţiI, cuvântaţiL pe D u m n e z e u şi daţi
aduceţiI preamărire şi daţi mărturie mărturie n faţa tuturor celor vii
n faţa tuturor celor v i i despre cea pentru lucrurile bune pe care lea
făcut pentru v o i ! B i n e este aL bine- făcut cu v o i , ca să binecuvântaţi şi
cuvânta pe D u m n e z e u şi a preaslăvi să slăviţi numele Lui. Cuvintele lui
numele L u i , făcând cunoscute cu D u m n e z e u faceţile cunoscute tutu-
cinstire nfăptuirile lui D u m n e z e u ; ror oamenilor cu cinstire şi nu pre-
nu pregetaţi a1 mulţumi. getaţi a1 mulţumi.
7 7
Taina regelui e bine să o ţii as- Taina regelui e bine să o ţii
cunsă, dar faptele lui D u m n e z e u să ascunsă, dar faptele lui D u m n e z e u
le dezvălui, slăvinduL. Faceţi binele, să le dezvălui şi săL slăveşti cu
şi răul nu va da peste v o i . cinstire. Faceţi binele, şi răul nu va
da peste v o i .
8 8
Bună este rugăciunea cu post, Bună este rugăciunea cu adevăr, şi
milostenie şi dreptate. Ε mai bine milostenia cu dreptate este mai
[să a i ] puţin cu dreptate decât mult bună decât bogăţia cu nedreptate,
12,710 ngerul repetă, n bună măsură, sentinţale pronunţate anterior de Tobit (cf. Tob.
4). Autorul insistă de fapt asupra filonului sapienţial de la care şi revendică scrierea.
123 Rugăciunea, postul şi milostenia sunt cele trei ndatoriri fundamentale ale omului
credincios: faţă de Dumnezeu (evlavie), faţă de sine nsuşi (cumpătare), faţă de aproape
(bunătate). Aceste trei ndatoriri devin subiectul din Mat. 6.
BA
cu nedreptate. Ε mai bine să faci M a i bine să faci milostenie decât să

milostenie decât să aduni aur. aduni aur.
9 9
Căci milostenia te scapă de la M i l o s t e n i a te scapă de la moarte şi
moarte şi tot ea curăţă orice păcat: tot ea curăţă o r i c e păcat: cei care
c e i care fac milostenii şi dreptate fac milostenie se hrănesc cu viaţă;
v o r avea viaţă din plin;
10 10
cei care păcătuiesc sunt duşmanii cei care săvârşesc păcat şi ne-
propriei vieţi. dreptate sunt duşmanii propriului
suflet.
11
N u v o i ascunde d e v o i nici u n " Vă v o i arăta tot adevărul şi nu v o i
lucru, căci am spus: « T a i n a regelui ascunde nimic de v o i ; vam arătat şi
e bine să o ţii ascunsă, dar faptele vam spus: « T a i n a regelui e bine
lui D u m n e z e u să le dezvălui, slă so ţii ascunsă, dar faptele lui D u m -
vinduL.» nezeu să le dezvălui slăvinduL.»
12 12
Iar acum, când te rugai tu şi nora Iar acum, când te rugai tu şi
ta, Sarra, eu duceam pomenirea rugii Sarra, eu duceam pomenirea rugii
voastre naintea Celui Sfânt; iar când voastre naintea slavei Domnului;
i ngropat pe cei morţi, la fel, eram iar când i ngropai pe cei morţi, la
lângă tine. fel;
13 13
Şi când nai pregetat să te scoli şi când nai pregetat să te scoli şi să
să pleci de la masă ca să te duci să1 pleci de la masă şi să m e r g i şi să1
iei pe cel mort, nu mia scăpat fapta iei pe cel mort, atunci eram trimis la
ta bună, ci eram cu tine. tine ca să te ncerc.
14 14
A c u m , D u m n e z e u ma trimis s ă Şi, la fel, ma trimis D u m n e z e u
te vindec pe tine şi pe nora ta, să te v i n d e c [ p e tine] şi pe Sarra,
Sarra. nora ta.
12,9 „milostenia te scapă de la moarte", gr. ελεηµοσύνη έκ θανάτου ξ ύ ε τ α ι . Vulg.

completează aici: „şi te ajută să găseşti milă şi viaţa veşnică" Probabil o interpolare
creştină. Cf. şi Sir. 3,3031.
12.12 „pomenirea", gr. τό µνηµόσυνον, litt, „amintirea". ngerul, n calitatea sa de fiinţă
intermediară, de mesager divin, i prezintă lui Dumnezeu un fel de „memorial" al
faptelor oamenilor.
12.13 S are „ca să te ncerc", gr. πειράσαι σ ε . ngerul nu explică n ce a constat
ncercarea la care la supus pe Tobit, nsă, ca şi Avraam, personajul află abia după
ncercare, că a fost ncercat (cf. Gen. 22,1112). ngerul face aluzie la orbirea Iui Tobit.
Vulg. adaugă, explicând, că Tobit a fost ncercat pentru că Dumnezeu la socotit bun de
la nceput. Această interpretare implicită trimite la Iov 1,812.
45! TOBIT 12
BA S
15 15
Eu sunt Rafael, unul dintre cei Eu sunt Rafael, unul dintre cei
şapte ngeri sfinţi care poartă rugă- şapte ngeri care stau şi umblă
ciunile sfinţilor şi le duc naintea naintea slavei D o m n u l u i . "
slavei C e l u i Sfânt."
16 16
Şi c e i doi sau tulburat şi au căzut Şi sau tulburat cei doi şi au căzut
cu faţa la pământ, pentru că se nfri- cu faţa la pământ şi sau nfricoşat.
coşaseră.
17 17
Ş i lea zis lor: „ N u v ă temeţi, Şi lea zis lor: „ N u vă temeţi, pace
pacea să fie cu v o i ; binecuvântaţiL vouă; binecuvântaţiL pe Dumnezeu
pe D u m n e z e u n v e c i . n toţi v e c i i .
18 18
Pentru că nu din bunăvoinţa mea, Eu, când eram cu v o i , nu eram
ci din v o i a Dumnezeului nostru am din bunăvoinţa mea, ci din v o i a lui
venit: de aceea binecuvântaţiL pe Dumnezeu. BinecuvântaţiL n
El n v e c i . toate zilele, ÎnălţaţiI cântări.
19
" n toate aceste zile am fost văzut A ţ i văzut că nu mâneam nimic, ci
de v o i , dar nu am mâncat, nici nu vi sa arătat o vedenie.
am băut, ci doar aţi privit o vedenie.
20 20
Ş i acum, mulţumiţi1 lui D u m - Şi acum, binecuvântaţiL pe
nezeu, căci mă duc la C e l care ma D o m n u l pe pământ şi mulţumiţiI
12.15 „unul dintre cei şapte ngeri", gr. είς των έπτα αγγέλων. Aceasta este prima
aluzie biblică la cei şapte arhangheli, care apar n Apoc. 1,4; 3,1. Termenul „arhanghel"
este atestat prima oară n cartea apocrifă lEnoh 71,89. In V T mai sunt menţionaţi,
n această calitate, cei doi arhangheli celebri Mihail (Dan. 10,13; 12,1) şi Gabriel
(Dan. 8,16).
12.16 Reacţia lui Tobit şi a fiului său este tipică pentru cei care au experienţa unei
angelofanii: cutremuraţi, se aruncă cu faţa la pământ (cf. Jud. 13,20; Dan. 10,812; Mat.
17,6; Luca 24,5; Apoc. 12,7).
12,19 „aţi privit o vedenie" ( B A ) / „vi sa arătat o vedenie" ( S ) : ngerul li se arată
oamenilor ca viziune inconsistentă: el nu mănâncă şi nu bea, spre deosebire de Iisus
care, după nviere, mănâncă peşte, tocmai spre a le dovedi ucenicilor că nu este o simplă
vedenie. Acelaşi tip de viziune angelică apare şi n Testamentul lui Avraam (4,911),
apocrifă veteroiestamentară. 4 ngerul pare că bea şi mănâncă: Augustin foloseşte aceat
pasaj pentru a arăta că trupul va nvia substanţial. Spre deosebire de ngeri, care
mănâncă „pentru a fi ca oamenii" (oaspeţii lui Avraam sau Rafael), oamenii mănâncă
din necesitate. După nviere nsă trupurile oamenilor vor fi ca ale ngerilor, alimen
tânduse nu din necesitate, ci din plăcere (Discursuri 362).
1213 459
BA S
trimis; şi scrieţi toate câte sau lui D u m n e z e u . Iată, eu mă duc la

săvârşit ntro carte." C e l care ma trimis. Scrieţi toate
câte vi sau ntâmplat." Şi a plecat.
21 21
Şi sau ridicat: şi nu lau mai Ei sau ridicat şi nau mai putut
văzut să1 vadă.
13 22
Şi au dat mărturie despre faptele ŞiL binecuvântau şiI nălţau
mari şi minunate ale lui D u m n e z e u cântări lui D u m n e z e u şi i dădeau
şi cum li sa arătat ngerul D o m - mărturie pentru toate aceste fapte
nului. mari ale Lui, cum li se arătase
ngerul lui D u m n e z e u .
1 1
13 Şi T o b i t a scris o rugăciune 13 Atunci a zis:
de bucurie şi a zis:
2 2
„Binecuvântat fie D u m n e z e u l cel „Binecuvântat fie Dumnezeul cel
veşnic v i u şi binecuvântată fie m- veşnic viu şi binecuvântată fie
părăţia Sa! mpărăţia Sa! C ă c i El pedepseşte şi
C ă c i El pedepseşte şi miluieşte, miluieşte, El duce până n tărâmul
El duce până n tărâmul celor morţi celor morţi n adâncul pământului şi
şi tot El scoate tot El scoate din pierzarea cea mare
şi nimic nu scapă din mâna L u i . şi nimic nu scapă din mâna L u i .
13.1 „rugăciune" ( B A ) , gr. προσευχή. De fapt, Tobit scrie un imn n stilul liricii religioase
ebraice din cărţile istorice anterioare (Ex. 15; Deut. 32; Jud. 5), deşi la un nivel inferior.
Spre deosebire de celelalte rugăciuni din Tob., imnul acesta este mult mai lung şi nu se
referă la situaţia specială a personajelor din Tob., ceea ce a condus la ipoteza că pasajul
imnic din Tob. 13 ar fi o adăugire. Imnul are două părţi: n prima (vv. 19) se aduc laude
şi mulţumiri Domnului şi ndemnuri la pocăinţă adresate comunităţilor evreieşti din exil,
reprezentând un compendiu de citate biblice (cf. Is. 4055); n a doua parte autorul şi
ndreaptă atenţia asupra Ierusalimului şi a viitoarei reconstrucţii a cetăţii sfinte: mesia-
nismul pasajului a atras atenţia comentatorilor din toate perioadele ulterioare.
13.2 „El pedepseşte şi miluieşte": fraza concentrează mesajul ntregului imn, făcând
legătura dintre cele două părţi: greutăţilor ndurate de evrei n exil le corespunde spe-
ranţa restaurării Ierusalimului. • „tărâmul celor morţi": „Hades" din L X X corespunde n
TM Şeolului: este un loc al ntunericului (Iov 10,2021) şi al tăcerii (Ps. 115,17), n care
stau umbrele lipsite de consistenţă ale morţilor (Iov 3,17), uitând de viaţa lor pămân-
tească (Ps. 88,12), loc aflat fie sub pământ (Num. 16,30), fie sub ape (Iov 26,5). Nici-
odată nsă, n VT, HadesŞeol nu este prezentat ca un loc al chinurilor veşnice, ca n
literatura pseudoepigrafică sau n N T .
460 TOBIT 13
BA S
3
DaţiI mărturie, fii ai lui Israel, DaţiI mărturie, fii ai lui Israel,
naintea neamurilor, naintea neamurilor, pentru că El
pentru că El va mprăştiat printre va mprăştiat printre ele
ele
4 4
şi a c o l o faceţi cunoscută măreţia şi a c o l o va arătat măreţia Sa;
Sa; nălţaţiL naintea a toată suflarea,
nălţaţiL naintea a toată suflarea, căci El este D o m n u l , şi El este
căci El este Domnul nostru şi D u m n e z e u l nostru, şi El este Tatăl
Dumnezeu, nostru şi El este D u m n e z e u n toţi
El este Tatăl nostru n toţi v e c i i . vecii.
5 5
El vă va pedepsi pentru fărăde- El vă va pedepsi pentru fărădele-
l e g i l e voastre g i l e voastre şi se va milostivi de v o i
şi se va milostivi de v o i toţi, şi vă toţi, din toate neamurile pe la care
va aduna din toate neamurile pe la aţi fost risipiţi.
care aţi fost risipiţi.
6 6
D a c ă vă veţi ntoarce la El cu toată Când vă veţi ntoarce la El cu
inima voastră toată inima voastră şi cu tot sufletul
şi cu tot sufletul, ca să nfăptuiţi vostru, ca să nfăptuiţi adevărul
adevărul naintea Lui, naintea Lui, atunci se va ntoarce la
atunci se va ntoarce la v o i v o i şi nuŞi va mai ascunde faţa de
şi nuŞi va mai ascunde faţa de la la v o i nicicând.
voi.
7 7
Priviţi ce va face cu v o i Şi acum, priviţi ce a făcut cu v o i şi
şi daţiI mărturie cu glas mare; daţiI mărturie cu glas mare; şi
şi binecuvântaţiL pe D o m n u l binecuvântaţiL pe D o m n u l
dreptăţii şi preamăriţiL pe R e g e l e dreptăţii şi preamăriţiL pe R e g e l e
veacurilor! veacurilor!
[81 lab]
8
Eu n pământul robiei mele l
preamăresc
13,4 „El este Tatăl nostru": n V T , Dumnezeu apare mai puţin frecvent n această
calitate decât n NT (totuşi este numit astfel n Deut. 32,6; Is. 63,16; Mal. 1,6; 1er. 3,19).
Numele proprii Abiel („Dumnezeu este tatăl meu") şi Abiyah („Yah[ve] este tatăl meu")
atestă, prin frecvenţa lor, o tradiţie străveche.
13,56 Autorul reia pe scurt normele dreptăţii divine expuse pe larg n Deut. 2830.
Ieşirea din Egipt corespunde aici eliberării din exil.
şi arăt puterea şi măreţia L u i nea-
mului păcătoşilor.
ntoarceţivă, păcătoşilor, şi făptuiţi
dreptatea n faţa L u i !
C i n e ştie? P o a t e vă va fi binevoitor
şi se va ndura de v o i .
9
Pe D u m n e z e u l m e u l preanalt,
iar sufletul meu, pe R e g e l e cerului,
şi se va v e s e l i de măreţia L u i .
10
Să spună toţi şi săI aducă măr-
turie n Ierusalim!
Ierusalime, cetate sfântă,
te va pedepsi [ D o m n u l ] pentru fap-
tele fiilor tăi,
şi iarăşi i va milui pe fiii celor drepţi.
11
D ă bună mărturie D o m n u l u i Şi iarăşi cortul tău se va clădi
şi binecuvânteazăL pe R e g e l e pentru tine cu bucurie.
veacurilor,
ca din nou săţi fie nălţat cortul
Lui, cu bucurie.
12 12
Şi săi bucure n tine pe cei robiţi Şi săi bucure n tine pe toţi cei
şi săi iubească n tine pe c e i săr- robiţi şi săi iubească n tine pe toţi
mani, cei sărmani, n toate generaţiile din
n toate generaţiile din veacuri. veacuri.
13.8 „neamului păcătoşilor", gr. εθνει αµαρτωλών. Părerile comentatorilor sunt mpăr-
ţite: unii au identificat neamul de păcătoşi cu evreii exilaţi şi asimilaţi de popoarele
alături de care locuiau n Asiria, alţii au nţeles că sintagma n cauză se referă la păgânii
asirieni.
13,8llab Lacună n Codex Sinaiticus.
13.9 „Regele cerului", gr. βασιλεύς τοΰ ούρανοϋ: epitet târziu al Dumnezeului lui Israel
(lEzr. 4,46). n perioada preisraelită, era atribuit unor zeităţi şi asociat cu un pandant
canaanean feminin: regina cerului.
13.10 Unii comentatori ncearcă să situeze data Ia care a fost alcătuit imnul ţinând cont
de acest verset. Imnul anunţă căderea iminentă a Ierusalimului, din pricina păcatelor
fiilor lui: mai mult, autorul prevede năruirea cetăţii sfinte sub babilonieni, n timp ce el
se afia deja n exilul asirian. Prin urmare, sar putea să fi fost alcătuit n vremea regelui
Mânase al lui Iuda (ntre 685670 Î.H).
462
BA
13 13
Neamuri multe v o r veni de departe Lumină strălucitoare v a lumina
la numele Domnului D u m n e z e u , până la toate marginile pământului.
daruri purtând n mâini, daruri pen- N e a m u r i multe v o r veni de departe
tru R e g e l e cerului. la T i n e şi locuitori din toate colţu-
D i n neam n neam ţi v o r aduce rile pământului la numele T ă u cel
bucurie. sfânt purtând n mâini daruri pentru
R e g e l e cerului. D i n neam n neam
ţi v o r aduce bucurie şi numele [ c e -
tăţii] alese va fi n toate generaţiile
din veacuri.
14 14
Blestemaţi fie toţi cei care te Blestemaţi fie toţi cei care ţi v o r
urăsc; v o r b i cu asprime, blestemaţi v o r fi
binecuvântaţi v o r fi toţi cei care te toţi cei care te v o r nimici şi v o r
iubesc, n v e a c . dărâma zidurile tale şi toţi cei care
vor răsturna turnurile taie şi vor
arde casele tale; şi binecuvântaţi
v o r fi n v e a c cei care se v o r teme
de tine.
15 15
Bucurăte şi te veseleşte pentru Atunci v i n o şi bucurăte de fiii
fiii celor drepţi, celor drepţi, căci toţi v o r fi strânşi
căci v o r fi strânşi laolaltă şiL v o r laolaltă şiL vor binecuvânta pe
binecuvânta pe Domnul celor drepţi. D o m n u l veacurilor. Fericiţi cei care
Fericiţi c e i care te iubesc: te iubesc şi fericiţi cei care se v o r
se v o r bucura de pacea ta. bucura de pacea ta.
16 16
Fericiţi câţi au fost ntristaţi de Fericiţi toţi oamenii care se v o r n-
toate loviturile tale, trista pentru tine de toate loviturile
căci se v o r bucura de tine privind tale, căci se v o r bucura de tine şi
toată slava ta v o r privi toată bucuria ta n v e a c .
şi se v o r veseli n v e a c . Suflete al meu, binecuvânteazăL
Sufletul meu săL binecuvânteze pe pe Domnul, R e g e l e cel mare.
D u m n e z e u , R e g e l e cel mare.
13.13 „Lumina strălucitoare" ( S ) este simbolul unei ere noi pentru Israel (cf. Is. 9,1). Dar
nu numai: imnul arată că Ierusalimul va deveni centrul religios al multor neamuri, care l
vor recunoaşte ca atare.
13.14 „se vor teme" ( S ) = „te vor respecta".
TOBIT 1314
BA
17 17
Pentru că se va zidi Ierusalimul Pentru că se va z i d i Ierusalimul şi
cu safir şi cu smarald n cetate Casa L u i , pentru toţi v e c i i .
şi cu piatră de preţ zidurile tale, Fericit v o i fi dacă rămăşiţa semin-
şi turnurile, şi meterezele, cu aur ţiei m e l e va dăinui ca să vadă slava
curat, ta şi să dea mărturie R e g e l u i ceru-
iar străzile Ierusalimului v o r fi pa- lui. Porţile Ierusalimului v o r fi zidite
vate cu berii şi cu rubin şi cu piatră cu safir şi cu smarald şi cu piatră de
de Sufir. preţ, toate zidurile tale. Turnurile
Ierusalimului v o r fi zidite cu aur şi
meterezele, cu aur curat, iar străzile
Ierusalimului v o r fi pavate cu rubin
şi cu piatră de Sufir.
18 18
Şi vor spune toate uliţele lui Ş i porţile Ierusalimului v o r glăsui
« A l e l u i a ! » şi v o r lăuda cântări de veselie şi toate casele lui
zicând: « B i n e c u v â n t a t să fie D u m - v o r spune: « A l e l u i a ! Binecuvântat
nezeu, C e l care [ l ] a nălţat n toţi să fie Dumnezeul lui Israel», şi cei
vecii!»" binecuvântaţi v o r binecuvânta nu-
mele cel sfânt n veac şi peste
[veacuri]."
1 1
14 Şi sa oprit T o b i t din cân- 14 Şi sau sfârşit cuvintele de
tarea de laudă. laudă ale lui T o b i t .
2 2
El avea cincizeci şi opt de ani El a murit n pace la o suă doi-
când şia pierdut v e d e r e a şi după sprezece ani şi a fost nmormântat
opt ani a văzut din nou. Şi a făcut cu slavă la N i n i v e . A v e a şaizeci şi
milostenii şi ηa ncetat să se teamă doi de ani când a rămas fără putere
de D o m n u l D u m n e z e u şi săL slă- n ochi, iar după ce a văzut din nou,
vească. a trăit n belşug şi a făcut milos-
tenii. Şi ηa ncetat săL binecuvân-
teze pe D u m n e z e u şi să slăvească
14,2 Mort la 112 ani ( S ) , Tobit esta unul dintre cei mai longevivi oameni biblici de după
potop: el intră astfel n rândul marilor personaje, alături de Moise, care trăise 120 de
ani, şi Iov, peste 140. Despre semnificaţia acestor vârete simbolice n tradiţia patristică,
c/ Harl, M., 1967, pp. 407412. Versiunea BA are 158 de ani (v. 11): autorul fixează
moartea personajului la o sută de ani după orbire.
464 TOBIT 14
BA S
măreţia lui D u m n e z e u .
3
Când a ajuns foarte bătrân, la Şi când era pe moarte, la chemat
chemat pe fiul său şi pe fiii acestuia pe T o b i a s , fiul său, şi ia poruncit,
şi ia zis: „Copile, iai pe fiii tăi; spunând: „ C o p i l e , iaţi c o p i i i
iată, eu am mbătrânit şi mă apropii
de plecarea din viaţă.
4
Dute n M e d i a , c o p i l e , pentru că 4
şi fugi n M e d i a , pentru că eu cred
sunt ncredinţat de acele lucruri pe n cuvântul lui D u m n e z e u despre
care Iea spus profetul lona despre N i n i v e , cele pe care lea grăit N a u m ,
N i n i v e că va fi dărâmată, nsă n că toate v o r fi şi se v o r ntâmpla la
M e d i a va fi mai degrabă pace pen- Athur şi la N i n i v e ; câte au grăit
tru o v r e m e ; şi că fraţii noştri v o r fi profeţii lui Israel pe care ia trimis
risipiţi n lume din acel pământ bun, D u m n e z e u , toate se v o r ntâmpla şi
Ierusalimul va fi pustiu şi Casa lui nimic nu se va mpuţina din cuvin-
D u m n e z e u de a c o l o va fi arsă şi tele lor şi toate se v o r ntâmpla la
pustie pentru o v r e m e . timpul lor; n M e d i a mai degrabă va

fi izbăvirea decât n ţinutul asirie-
nilor sau la Babilon; căci eu ştiu şi
cred că toate pe care lea spus
D u m n e z e u se v o r mplini, şi v o r fi,
şi nu va cădea nici unul din cuvinte;
iar fraţii noştri care locuiesc pe pă
14,311 Tobit are de mpărtăşit urmaşilor două testamente (4,321 şi 13,311), ca Moise
(Deut. 3132 şi, respectiv, 33). Sfaturile lui urmează structura testamentului canonic a!
lui lacob (Gen. 48,150,14) şi a testamentelor pseudoepigrafice adunate n colecţia
Testamentelor celor doisprezece patriarhi. Tobit vorbeşte, n primă instanţă, n termeni
generalprofetici, despre soarta Ninivei şi a Babilonului, citândui pe unii profeţi sau
făcând aluzie la alţii. EI prevede (v. 4) căderea Ninivei sub babilonieni n 612 .H. (cf. Is.
10,5,12; Naum 23) şi chiar a Babilonului, sub perşi n 539 (cf. Îs. 1314; 47; 1er. 5051).
n acelaşi registru general, Tobit vorbeşte, ca n capitolul precedent, despre pedepsirea
israeliţilor răi (Tob. 13,5 şi 14,4), despre distrugerea Ierusalimului şi a Templului (14,4
şi 13,10) şi risipirea poporului ales (13,3 şi 14,4), despre rezidirea oraşului sfânt (13,17
Şi 14,5) şi convertirea păgânilor (13,11 şi 14,6). Apoi Tobit lasă la o parte generalităţile
Şi şi ndreaptă atenţia spre fiul său. Ca n testamentele pseudoepigrafice, spaţiul afectat
ndemnurilor individuale este destul de redus n comparaţie cu cel care vizează ndem-
nurile de ordin sapienţial general, adresate n special cititorilor ( w . 89).
mântui lui Israel, toţi v o r fi risipiţi
şi vor ajunge n robie din acel
pământ bun; şi va fi tot pământul
lui Israel pustiu, iar Samaria şi
Ierusalimul v o r fi o pustietate şi
Casa lui D u m n e z e u va rămâne n
tristeţe şi va fi arsă pentru o v r e m e .
5
Şi, din nou, Dumnezeu se va Şi din nou D u m n e z e u se va milos-
milostivi de ei şii va ntoarce n tivi de ei şii va ntoarce D u m n e z e u
acel pământ şi v o r construi templul, n pământul lui Israel; şi din nou vor
nu precum cel dinainte, până nu se construi templul, nsă nu unul ca
v o r mplini timpurile veacului. Şi acela dintâi, până la vremea când se
după aceasta se v o r ntoarce din va mplini timpul soroacelor. Iar după
robie şi v o r construi Ierusalimul n aceasta, se v o r ntoarce din robia lor
slavă, iar Casa lui D u m n e z e u de cu toţii şi v o r construi Ierusalimul
acolo se va zidi pentru toate n slavă, iar Casa lui D u m n e z e u de
neamurile din veacuri cu o zidire a c o l o se va zidi, aşa cum au grăit
slăvită, aşa cum profeţii au grăit despre ea profeţii lui Israel.
despre ea.
6 6
Şi toate neamurile se v o r ntoarce Şi toate neamurile păgâne de pe
să se teamă cu adevărat de D o m n u l ntreg pământul, toate se v o r n-
D u m n e z e u şişi v o r ngropa idolii; toarce şi se v o r teme cu adevărat de
şi toate neamurile l v o r binecu- Dumnezeu; şi toţi şi v o r lepăda
vânta pe D o m n u l . idolii lor care iau rătăcit spre min-
ciună, şiL vor binecuvâna pe
D u m n e z e u l veacurilor n dreptate.
7 7
Iar poporul Său i va da mărturie Toţi fiii lui Israel care v o r fi
lui D u m n e z e u , şi D o m n u l va nălţa izbăviţi n acele z i l e şi v o r aduce
poporul Său; şi se v o r bucura toţi aminte de D u m n e z e u n adevăr şi se
cei careL iubesc pe D o m n u l D u m - v o r aduna laolaltă şi v o r m e r g e la
nezeu n adevăr şi dreptate, făcând Ierusalim; şi v o r locui n veac n
milostenie fraţilor noştri. siguranţă pe pământul lui A v r a a m ,
şi le va fi dat lor; şi toţi cei care l
iubesc pe D u m n e z e u n adevăr se
v o r bucura, iar cei care v o r păcătui
şi v o r face nedreptăţi v o r dispărea
466 TOBIT 14
BA S
de pe tot pământul.
Şi acum, copile, pleacă din 89 r, ." · v
N i n i v e , pentru că se va ntâmpla Şl acum, copul mei, eu vă

nendoielnic ceea ce a grăit profetul poruncesc: slujiţiL pe D u m n e z e u
Iona. n adevăr şi faceţi ce este plăcut
' Tu nsă păzeşte legea şi poruncile, naintea L u i ; iar c o p i i l o r voştri să li
fii milos şi drept, ca săţi fie bine, şi se poruncească să facă dreptate şi
nmormânteazâmă frumos, iar pe milostenie, ca săşi aducă aminte de
mama ta alături de m i n e . Şi [atunci] Dumnezeu şi să binecuvânteze
să nu mai staţi nici o noapte n numele L u i n o r i c e clipă n adevăr
Ninive. şi cu toată puterea lor. Şi acum, tu,
copile, pleacă din N i n i v e şi nu mai
rămâne aici. n ziua n care o v e i
ngropa pe mama ta alături de mine,
chiar n acea zi să nu mai petreci
nici o noapte n hotarele ei; căci v ă d
multă nedreptate n ea şi multe
viclenii se săvârşesc n ea, şi nu au
C o p i l e , v e z i ce ia făcut A m a n lui ruşine.

10
Achiachar, care la crescut, cum la Iată, fiule, câte ia făcut N a d a b
lui Achichar, care la crescut. Şi nu
adus el din lumină n ntuneric şi
a ajuns oare de v i u sub pământ? Ia
cum la răsplătit A c h i a c h a r a fost
răsplătit Dumnezeu njosirea sub
nsă izbăvit, iar aceluia i sa plătit
ochii lui, şi la adus la lumină pe
răsplata şi a coborât n ntuneric.
Achichar, iar pe N a d a b la dus n
Mânase a făcut milostenie şi a fost
ntuneric pe v e c i , pentru că a căutat
izbăvit din laţurile morţii, care iau
să1 ucidă pe Achichar; făcândui
fost ntinse, nsă A m a n a căzut n
milostenie, la scos din laţul morţii,
laţ şi a pierit.
pe care i1 ntinsese Nadab; iar
N a d a b a căzut n laţul morţii şi a
pierit.
14,10 Rezumat n cheie sapienţială şi exhortativă al legendei cu largă circulaţie n

Orientul Apropiat antic a lui Achichar şi Nadab (vezi „Introducerea"), in economia
Cărţii lui Tobit, acest pasaj are funcţia de a relua pentru ultima oară mesajul concentrat
al ntregului: milostenia, dragostea filială, credinţa n Dumnezeu asigură, n cele din
urmă, fericirea
BA
11 11
Şi acum, c o p i i i mei, iată ce face Ş i acum, c o p i i i mei, vedeţi ce
milostenia şi iată cum izbăveşte drep- face milostenia şi ce face nedrep-
tatea." Şi după ce a spus acestea, tatea, pentru că duce la moarte. Iată,
şia dat sufletul fiind culcat pe pat: sufletul meu mă părăseşte." Şi lau
avea atunci o sută cincizeci şi opt pus pe pat şi a murit. Şi a fost
de ani. Şi la ngropat cu slavă. nmormântat cu slavă.

12 12
Şi când a murit A n n a , a n- Iar când a murit mama lui, T o b i a s
gropato alături de tatăl său. A p o i a ngropato alături de tatăl lui. Şi a
T o b i a s a plecat cu soţia şi cu fiii săi plecat el şi soţia sa către M e d i a şi
la Ecbatana, la R a g u e l , socrul său. sau aşezat la Ecbatana, la R a g u e l ,
socrul său.
13 13
Şi a mbătrânit cu cinste şi ia Şi a avut grijă de ei la bătrâneţe
ngropat pe socrii săi cu slavă şi a cu respect, apoi ia ngropat la
moştenit averea lor şi pe a lui T o b i t , Ecbatana, n M e d i a , şi a moştenit
tatăl său. casa lui Raguel precum şi pe a lui
T o b i t , tatăl său.
14 14
A murit la o sută douăzeci şi Şi a murit cu slavă la o sută
şapte de ani la Ecbatana, n M e d i a . şaptesprezece ani.
15 15
Şi nainte să moară a aflat de Şi a văzut şi a auzit nainte să
nimicirea N i n i v e i , pe care au nro- moară nimicirea N i n i v e i şi ia văzut
bito N a b u c o d o n o s o r şi Asuer. Sa pe robii ei aduşi n M e d i a , pe care o
bucurat pentru [căderea] Ninivei nrobise Achiachar, r e g e l e M e d i e i ;
nainte să moară. şi la binecuvântat pe D u m n e z e u
pentru toate câte lea făcut cu fiii
N i n i v e i şi ai Athuriei. Sa bucurat
pentru [căderea] N i n i v e i nainte să
moară şi La binecuvântat pe D o m -
nul D u m n e z e u n v e c i i v e c i l o r .
14,15 nregistrare istorică importantă a căderii Ninivei. Aflat la Ecbatana, Tobias asistă
la venirea deportaţilor asirieni din Ninive n capitala Mediei, fapt neatestat de sursele
profane. Regele med care a distrus Ninive cu ajutorul babilonienilor a fost Cyaxares
(625585 Î.H.). • S are .Achiachar", probabil o deformare a numelui med sub influenţa
personajului ,Achichar", menţionat n v. 10. BA are „Nabucodonosor şi Asuer": autorul
i numeşte aici pe regele babilonian şi pe acest Asuer, probabil med, n calitate de aliaţi
antiasirieni. Alianţa medobabiloniană mpotriva Asiriei este un fapt istoric dovedit de
surse paralele Bibliei.
1-4 MACABEI
Introducere
I. Conţinutul
Sub titlul „ C ă r ţ i l e M a c a b e i l o r " se află reunite patru lucrări diferite ntre e l e ,

atât ca subiect, cât şi ca modalitate de expresie.
P r i m a relatează faptele săvârşite succesiv de Mattathias şi fiii săi, Iuda,
Ionathan şi S i m o n , pentru apărarea lui Israel şi a L e g i i , n ciuda persecu-
ţiilor declanşate de A n t i o c h o s al I V l e a Epiphanes. Scrisă iniţial n ebraică,
1
tradusă n greacă singura versiune ajunsă până la n o i ea se vrea o
cronică a rezistenţei iudaice mpotriva ncercării de elenizare forţată n
imperiul seleucid; povestirea se ncheie cu moartea lui Simon şi ascensiu-
nea lui loan H y r c a n la funcţia de arhiereu. Atât autorul cât şi traducătorul
sunt necunoscuţi şi nu există argumente d e c i s i v e pentru a susţine că tradu-
cătorul va fi introdus el nsuşi unele pagini, cum sa presupus de unii e x e -
geţi moderni. Textul cărţii reprezintă punctul de v e d e r e iudaic asupra unor
e v e n i m e n t e de mare importanţă, exaltând opoziţia M a c a b e i l o r , dar trecând
sub tăcere alte mişcări de rezistenţă iudaică.
A doua Carte a M a c a b e i l o r este declarată drept rezumatul unei istorii

n cinci cărţi scrise de un, altminteri necunoscut, Iason din C y r e n e . Atât
originalul, cât şi rezumatul au fost redactate direct n greacă (cf. Ieronim:
Secundus graecus est, quod ex ipsa quoque φράσεί probări potest). Cartea
a doua ncepe relatarea cu evenimente anterioare celor din cartea ntâi, adică
dinainte de anul 175 . H . , dar se ncheie cu moartea generalului seleucid
N i c a n o r , care a avut l o c nainte de dispariţia lui Iuda. Dacă va fi existat un
istoric Iason din C y r e n e , atunci abreviatorul a operat destul de stângaci
tăieturi n text, juxtapunând episoade fără a realiza o legătură c o m p o z i ţ i o -
nală ntre e l e ( d e pildă, 4,7; 8,1). Existenţa unui istoric pe nume Iason din
C y r e n e nu este pusă categoric sub semnul ntrebării de e x e g e ţ i i moderni. Şi
1. Ieronim relatează n Prologus Galeatus că a descoperit un exemplar ebraic:

Macchabaeorum primam librum hebraicum reperi; textul ebraic trebuie sä fl dispărut
foarte timpuriu.
472 INTRODUCERE LA 1^» MACABEl
totuşi, faptul că nici un autor antic nu1 pomeneşte, nici măcar Flavius
losephus, pare cel puţin straniu. De aceea, chestiunea trebuie privită cu
oarecare circumspecţie. Cartea se mparte n trei secţiuni:
1) ncercarea lui A n t i o c h o s Epiphanes de a pune mâna pe bogăţiile
T e m p l u l u i la instigaţia iudeilor elenişti;
2) persecuţiile dezlănţuite de A n t i o c h o s Epiphanes şi curajul de care au
dat d o v a d ă martirii (Eleazar, cei şapte fraţi şi mama l o r ) ;
3) purificarea T e m p l u l u i de către Iuda şi nfrângerea lui N i c a n o r .
L i m i t e l e c r o n o l o g i c e pentru faptele descrise sunt 180160 Î . H . Se adaugă
scrisoarea datată n 124, citând o scrisoare anterioară, şi o alta destinată iu-
deilor din Egipt. A r n a l d o M o m i g l i a n o ( 1 9 3 1 , pp. 126127) stabileşte pentru
redactarea rezumatului anul 124 . H . ca terminus post quem, iar ocuparea
Iudeii de către Cnaeus Pompeius n 64 . H . terminus ante quem; istoricul
italian consideră că ultimele decenii ale secolului al d o i l e a sunt data
plauzibilă a primelor două Cărţi ale M a c a b e i l o r . Christiane Saulnier ( p p .
448449) crede că c e l e două cărţi au fost scrise n jurul anului 130 . H .
Cartea a treia are caracterul unui roman; ea pare a fi fost redactată n

greacă n mediul alexandrin spre sfârşitul secolului I Î . H . sau, după alţii, n
timpul lui Caligula. Se povesteşte că P t o l e m e u al I V l e a Philopator
( 2 2 2 2 0 5 ) , nvingător n bătălia de la Raphia, a vrut să intre n forţă n
T e m p l u l de la Ierusalim; respins de o intervenţie divină, el a vrut să se
răzbune şi săi distrugă pe iudeii din E g i p t . A c e ş t i a au fost ngrămădiţi pe
hipodromul de la Alexandria, unde urmau să fie călcaţi n picioare de
elefanţi mbătaţi n prealabil cu v i n şi tămâie. nsă providenţa ia salvat pe
iudei de la o moarte sigură. Zadarnic v o m căuta fapte istorice n eveni-
mentele relatate. Singura realitate istorică pe care pare a se sprijini ano-
nimul autor este un episod relatat de Flavius losephus, dar pentru o dată
ulterioară celei menţionate n Cartea a treia a M a c a b e i l o r ; Flavius losephus
(Contra Appionem 2,5355) i atribuie un asemenea plan de distrugere a
iudeilor lui P t o l e m e u al V I I I l e a Euergetes (145116), deoarece iudeii din
E g i p t au susţinuto pentru scurtă v r e m e pe Cleopatra a I l I a ; cum nsă
reconcilierea ntre cei d o i fraţi sa produs repede şi a fost cimentată printro
căsătorie fraternă n buna tradiţie faraonică şi lagidă, ea a fost urmată de o
amnistie, iar clemenţa ptolemaică a fost celebrată de iudei printro săr-
bătoare ( e i au interpretat amnistia ca pe o lucrare vădită a p r o v i d e n ţ e i ) .
Cartea a treia a M a c a b e i l o r nu poate fi utilizată ca martor istoric pentru
reconstituirea evenimentelor, dar ea zugrăveşte atmosfera, tensiunile care
dominau n epocă. Singura raţiune care justifică prezenţa acestei scrieri
INTRODUCERE LA 14MACABEI 473
anonime n corpusul scrierilor despre faptele M a c a b e i l o r este descrierea pe

larg a eşecului nregistrat de lagid n presupusa lui ncălcare a prevederilor
L e g i i , n ncercarea de ai ucide pe iudei, precum şi a intervenţiei divine, ca
răspuns la rugăciunile nălţate de popor. Eusebiu o menţionează n cronica
sa, unde, la O l i m p i a d a 140 pentru anul al patrulea al d o m n i e i lui P t o l e m e u
Philopator, spune: ea quae in tertio Maccabeorum libro scripta sunt sub
hoc principe gesta referuntur. Autorul 3Mac. nu pomeneşte niciodată numele
vreunuia dintre eroii M a c a b e i . Cartea nu sa bucurat de atenţie din partea
iudeilor; a fost nsă acceptată, cu ezitări, de Bisericile greacă, siriacă şi
armeană şi figurează n manuscrisele Septuagintei.
A patra C a r t e are un cu totul alt caracter. Dacă primele trei se v o r isto-
rice, a patra este un discurs filozofic despre atotputernicia raţiunii, fundamen-
tată pe L e g e , asupra pasiunilor. Pentru demonstrarea acestei t e z e autorul
recurge la exemplul martiriului lui Eleazar, al celor şapte fraţi şi al m a m e i
lor, episod relatat n Cartea a doua a M a c a b e i l o r . Atribuită, prin tradiţie, lui
2
Flavius losephus , ea este o operă tipică pentru a doua sofistică, curent la
modă n timpul antoninilor; pe baza unor raţionamente ingenioase şi l o g i c e ,
n lumina documentelor de care dispunem, André DupontSommer (pp. 7585)
datează scrierea din v r e m e a d o m n i e i lui Hadrian, ncercând chiar un inter-
v a l precis: anul 117118. Argumentul său n favoarea acestui an (argument
a cărui fragilitate o subliniază nsuşi savantul) este că PseudoIosephus
spune despre m a m a c e l o r şapte fraţi că este asemenea unui acoperiş care se
sprijină pe şapte stâlpi puternici rezistând „cutremurelor" produse de tor-
turi; or, n 115 a avut l o c un puternic cutremur de pământ la Antiohia.
„ O a r e cutremurul din 115 va fi inspirat imaginea, destul de curioasă, a lui
PseudoIosephus?" se ntreabă DupontSommer. Singurul motiv, capital
totuşi, pentru nscrierea discursului ntre Cărţile M a c a b e i l o r l constituie
făptui că argumentarea f i l o z o f i c ă se sprijină pe episoade din Cartea a doua.
ntre c e l e două scrieri există o serie de deosebiri: Eleazar este scrib n
2 M a c , preot n 4 M a c . ; n 2 M a c , A n t i o c h o s a părăsit Ierusalimul, n 4 M a c .
martiriul se petrece n oraşul sfânt; tot 4 M a c . l desemnează pe Seleucos
drept Seleucos N i c a n o r şi l prezintă drept tatăl lui A n t i o c h o s Epiphanes, o
3
dublă greşeală etc. . Asemenea diferenţe lau determinat pe J. Freudenthal, n
2. Ieronim are cuvinte de laudă pentru această carte a lui losephus: Alius quique liber
eius, qui inscribitur περί άυτοκράτορος λογισµού, valde elegans habetur, in quo et
Macchabeorum digesta martyria.
3. Pentru detalii, cf. notele respective la traducere.
474 INTRODUCERE LA 1 4 MACABEI
Die Flavius Josephus beigelegte Schrift über die Herrschaft der Vernunft
(IV Makkabärbuch), să conchidă că izvorul lui PseudoIosephus nu este 2
M a c a b e i , ci originalul lui Iason din C y r e n e , şi să ncerce să reconstituie
parţial opera acestuia. N e g l i j e n ţ e l e de ordin istoric se pot explica nsă şi
prin faptul că autorul e interesat exclusiv de teza stoică pe care v o i a să o
demonstreze.
II. Titlul
n secolele al IIlea şi al IIIlea, sub titlul de „Cărţi ale M a c a b e i l o r " sunt

menţionate primele două dintre e l e : C l e m e n t Alexandrinul n Stromate
1,21,123 numeşte, către anul 195 d . H . , prima carte τ ο ( β ι β λ ί ο ν ) τ ω ν
Μοχκαβαικών, iar pe cea de a doua, ή τ ώ ν Μακκαβαικών επιτοµή;
Ciprian, n Testimonia, citând n m a i multe rânduri una sau alta dintre c e l e
două cărţi, utilizează sintagma: in Machabaeis; Eusebiu al C e z a r e i i , referin
duse la amândouă n diferite lucrări, le denumeşte τ ώ ν Μ α κ κ α β α ί ω ν
γ ρ α φ ή sau ή τ ώ ν κ α λ ο υ µ έ ν ω ν Μ α κ κ α β α ί ω ν γ ρ α φ ή . F . A b e l (1949, p . I I )
arată că titlul „Cartea M a c a b e i l o r " nu poate fi originar, ci este rezultatul
unei evoluţii n m e d i i l e creştine: „ M a c a b e u " este porecla lui Iuda, al treilea
fiu al lui Mattathias; apoi porecla se extinde la toţi fraţii lui Iuda, treptat la
partizanii săi, şi, n fine, la toţi care au avut de suferit din cauza perse-
cuţiilor lui A n t i o c h o s Epiphanes.
Μακκαβαΐος presupune un termen ebraic, maqqabh, pus n legătură

de majoritatea e x e g e ţ i l o r cu maqqebheh, „ c i o c a n " . A l t ă e t i m o l o g i e agreată
de A b e l ( p . I I I ) este cea a lui A. B e v a n care pune numele n legătură cu o
formă verbală, niqqabh, „a numi, a desemna", ntâlnită n Isaia 62,2. n
o r i c e caz, numele „ M a c a b e i " a generat o mulţime de e t i m o l o g i i dea lungul
vremurilor.
Iudeii nau dat acestui nume extensia pe care iau conferito creştinii.
Pentru iudei, descendenţa lui Mattathias e desemnată prin expresiile Beyth
Hasmonay sau Hamonayim, pe care Flavius losephus le elenizează ή
Α σ α µ ω ν α ί ο υ γ ε ν ε ά ; istoricul iudeu nu pare sigur de identitatea personaju-
lui cu acest nume: n Bell. iud. 1,36 l numeşte astfel pe tatăl lui Mattathias,
iar n AI 12,265, pe bunicul Simon al aceluiaşi. Surprinzătoare este absenţa
totală a numelui de „ H a s m o n e u " din Cărţile M a c a b e i l o r ; el nu se ntâlneşte
nici n prima carte, n ciuda interesului pe care autorul l manifestă pentru
chestiuni privind ascendenţele familiale. C u m nu exista alt martor despre
INTRODUCERE LA 14 MACABEI 475
persecuţiile seleucide şi rezistenţa faţă de elenizare decât aceste cărţi,

numele de „ M a c a b e i " sa impus. Este probabil ca titlul să fi fost dat mai
ntâi aşazisului rezumat al operei lui Iason din C y r e n e , care povesteşte
faptele lui Iuda M a c a b e u l . A p o i titlul va fi trecut la versiunea greacă a
primei cărţi, iar m a i târziu se va fi extins la toate scrierile greceşti referi-
toare la rezistenţa iudeilor mpotriva elenizârii.
III. T e x t u l
Originalul ebraic al primei Cărţi a M a c a b e i l o r sa pierdut, astfel ncât nu

a v e m la dispoziţie decât manuscrise greceşti. C e l mai vechi şi mai important,
Sinaiticus, datând din secolul al I V l e a , cuprinde 1 şi 4 M a c . ; numărul mare
de iudaisme pe care le prezintă textul atestă v e c h i m e a versiunii pe care o
reproduce. Codex Alexandrinus, din secolul al Vlea, reproduce textul tuturor
celor patru cărţi. Venetus, din secolul al V U I l e a , prezintă un text amestecat
şi, din acest m o t i v , nu este prea luat n seamă de editori; „grupul lucianic"
cuprinde cinci manuscrise derivând dintrun singur arhetip, datând de la
nceputul secolului al I V l e a . Principalele inovaţii ale recensiunii lucianice
sunt: exprimarea subiectului sau complementului subnţeles, adăugiri pentru
facilitarea nţelegerii; suprimarea ebraismelor.
Există traduceri latine ale textului păstrate n mai multe manuscrise: L,

datând din secolul al I X l e a , de o r i g i n e v i z i g o t ă , oferă cea mai v e c h e ver-
siune latină, realizată pe baza unui text g r e c care se ndepărtează mult de
greaca obişnuită; X, din secolul al Xlea, manuscris de valoare inegală;
G. Sangermanensis, prima jumătate a secolului al I X l e a , mutilat, conţine
omisiuni voluntare. M a i există o aşanumită vulgata reconstituită pe baza
unor manuscrise vechi, care nsă nu poate fi considerată o mai v e c h e
versiune latină.
4 M a c a b e i se găseşte n Sinaiticus şi Alexandrinus, cum discursul ia

fost atribuit lui Flavius losephus, textul figurează şi fn majoritatea manuscri-
selor operei istoricului iudeu. Nu există o vulgata pentru această operă; o
traducere latinească trebuie să fi existat, din moment ce Erasmus din Rotterdam
spune că sa folosit de o asemenea traducere pentru parafraza sa latină.
Pentru traducerea de faţă n o i am utilizat textul oferit de ediţia Rahlfs;

pentru primele două cărţi, am ţinut cont şi de ediţia A b e l , care prezintă
unele diferenţe faţă de Rahlfs: toate deosebirile faţă de Rahlfs au fost men-
ţionate n note.
476 INTRODUCERE LA 14 MACABEI
I V . F u n d a m e n t u l istoric a l C ă r ţ i l o r M a c a b e i l o r
Lovitura de pumnal care la asasinat n anul 336 Î . H . pe F i l i p al IIlea al

M a c e d o n i e i a aruncat pe scena politică a lumii una dintre c e l e mai mari şi
mai spectaculoase personalităţi ale istoriei universale, A l e x a n d r u cel M a r e .
ntrun răstimp incredibil de scurt, el a reuşit să p u l v e r i z e z e şi să cucerească
Imperiul pers şi să treacă la organizarea unei noi structuri politice. n anul
323 moare, după o scurtă boală, nu fără să fi circulat zvonuri că ar fi fost
asasinat. Scurtă v r e m e după dispariţia lui, Imperiul se destramă, generalii
săi mpărţinduşi moştenirea pe care lea lăsato regele macedonean.
Chiar dacă Imperiul universal pe care1 visase ηa rezistat, urma lăsată
de Alexandru a fost adâncă, deoarece prin acţiunea sa el a dinamizat un mai
v e c h i proces istoric cu consecinţe incalculabile până n zilele noastre, şi
anume răspândirea, pe o mare parte a lumii cunoscute la acea dată, a cul-
turii şi mentalităţii elenice. ncă demult, ncepând cu secolul al V l l l e a . H . ,
g r e c i i au ntemeiat c o l o n i i pe ţărmul M ă r i i Mediterane şi al Pontului Euxin,
c o l o n i i care constituiau şi focare de cultură greacă. Alexandru, prin cuceri-
rile realizate, a mpins până n z o n e pe care nimeni nu le crezuse accesibile
graniţele elenismului. Chiar dacă după moartea sa unitatea Imperiului sa
spart, procesul de elenizare a lumii a continuat, deoarece diadohii şi epi-
g o n i i au continuat, cu mai multă sau mai puţină energie, implantarea cul-
turii şi civilizaţiei elenice n regiunile aflate sub stăpânirea lor. n Egipt,
P t o l e m e i i , n Siria şi M e s o p o t a m i a , Seleucizii, A t t a l i z i i n P e r g a m au
ntemeiat oraşe greceşti după modelul Macedoneanului, au creat instituţii şi
au favorizat răspândirea divinităţilor panteonului elenic. Ca orice proces,
elenizarea Orientului a ntâmpinat şi rezistenţe. U n a dintre cele mai puter-
nice a venit din partea iudeilor.
n drum spre Egipt, Alexandru a străbătut şi Palestina; ηa ajuns la

Ierusalim, aşa cum susţine Flavius losephus (AI 11,8,4), dar oraşul i sa
supus, cum rezultă şi din detaliile oferite de istoric. Restul povestirii pre-
zintă ncercarea iudeilor de a şi1 apropria pe Alexandru, deoarece, spune
losephus, Macedoneanul ar fi ngenuncheat n faţa Dumnezeului lui Israel,
n curând nsă, Palestina şi Siria Koile aveau să devină terenul de ncleştare
dintre Ptolemei, pe de o parte, şi A n t i g o n i z i , apoi Seleucizi, pe de alta. n
312 . H . , P t o l e m e u I repurtează o v i c t o r i e importantă asupra lui Demetrius
Poliorcetul, la G a z a , prin care dobândeşte, pentru o v r e m e , controlul asupra
Palestinei. n acest răstimp, istoricul grec Hecateu din A b d e r a a putut studia
la faţa locului instituţiile şi credinţele iudaice, despre care a scris o carte,

din păcate pierdută. D o m i n a ţ i a ptolemaică asupra Palestinei durează până n
anul 200 Î . H . P t o l e m e u al Illea Philadelphul ia măsuri fiscale şi admi-
nistrative şi interzice dobândirea de sclavi dintre autohtonii Feniciei şi Siriei,
n Palestina se desfăşoară un foarte activ comerţ cu sclavi, profitabil din plin
alexandrinilor: un papirus d e z v ă l u i e că T o b i a s , notabil din Transiordania, ia
trimis Philadelphului, printre altele, patru sclavi, dintre care d o i erau cir
cumcişi ( P a p . C a i r o Z e n o n 59003 şi 59019). C o n c o m i t e n t au l o c confiscări
de pământuri n ludeea. Răspândirea iudeilor se canalizează mai ales spre
Alexandria, unde se constituie o comunitate iudaică puternică.
n acest context are loc traducerea T o r e i (Pentateuhului) n greacă, despre
care ne informează pe larg Scrisoarea [ui PseudoAristeas către Philocrates,
din nefericire nedatată şi conţinând unele anacronisme ( d e pildă, menţio-
narea lui D e m e t r i o s din Phaleron n timpul Philadelphului). Aristeas susţine
că traducerea a fost comandată de biblioteca din A l e x a n d r i a pentru o bună
cunoaştere a literaturii universale, dar este foarte posibil ca ea să fi fost
necesară iudeilor alexandrini care nu mai stăpâneau ebraica . D a r Aristeas
subliniază o realitate care va j u c a rolul esenţial n evenimentele relatate de
Cărţilor M a c a b e i l o r : unicitatea şi universalitatea Dumnezeului lui Israel şi
modul n care poporul a ştiut săşi păstreze credinţa. Elenismul face pro-
grese şi printre iudei, mulţi convertinduse la noul m o d de viaţă „ e c u m e -
n i c " . Cu toate acestea, ciocnirile sunt inevitabile atunci când se ncearcă
ncălcarea brutală a locurilor sacrosancte: P t o l e m e u al I V l e a , după bătălia
de la Raphia din 21 iunie 217, vrea, spune legenda, să intre n toate ncă-
perile T e m p l u l u i , chiar şi n locuri unde nici arhiereului nui era permis
accesul permanent. Pus n situaţia de a se retrage, el caută răzbunare prin
masacrarea iudeilor din Egipt. Povestea, probabil fantezistă, relatată n
Cartea a treia a M a c a b e i l o r , atestă nsă dificultăţile pe care le ntâmpină o
ncercare brutală de ncălcare a tradiţiei lui Israel.
n anul 200, A n t i o c h o s al IIIlea M e g a s reia n stăpânire Palestina şi

Siria Koile. Flavius losephus citează o „chartă" pe care seleucidul a pro-
mulgato, prin care i răsplăteşte pe iudei pentru faptul de a1 fi ajutat n
lupta cu P t o l e m e u al V l e a Epiphanes, acordândule p r i v i l e g i i materiale şi,
mai ales, făgăduinţa că „poporul va trăi c o n f o r m legilor sale strămoşeşti".
4. Despre Scrisoarea lui PseudoAristeas, cf. Introducerea generală la Septuaginta 1,

Bucureşti, Iaşi, 2004.
Instrucţiunile de aplicare au fost afişate la T e m p l u şi prevedeau interdicţia

de a introduce n lăcaşul sfânt orice lucru pângăritor. Cu toate acestea, ele-
nismul făcuse progrese mai ales n rândul aristocraţiei iudaice. C u m adop-
tarea c i v i l i z a ţ i e i e l e n i c e asigura prestigiu şi p r o m o v a r e socială, mulţi au
acceptat de bunăvoie să abandoneze modul de viaţă ancestral'. n scurtă
v r e m e nsă izbucneşte conflictul. C e e a ce la declanşat a fost, se pare, un dife-
rend ntre Simon, nalt funcţionar seleucid, şi Onias, arhiereul. Singurele
surse ajunse până la n o i sunt iudaice ( p r i m e l e două Cărţi ale M a c a b e i l o r şi
Flavius losephus); punctul de vedere seleucid lipseşte. Simon l informează
pe strategul Siriei Koile, A p o l l o n i o s , de faptul că la Ierusalim, n T e m p l u ,
se află bogăţii colosale; strategul i comunică informaţia lui Seleucos
al IVlea; acesta l trimite la faţa locului pe omul său de ncredere, Heliodor,
pentru a pune mâna pe tezaur. Arhiereul nsă declară că n T e m p l u nu se
află decât ofrandele aduse de văduve şi de orfani; trimisul seleucid vrea să
pătrundă cu forţa, dar o apariţie miraculoasă i zădărniceşte tentativa. Inter-
venţia divină pentru a opri un sacrilegiu era acceptată n lumea greacă:
A p o l l o apărase sanctuarul de la D e l p h i mpotriva perşilor şi galilor.
D u p ă moartea lui Seleucos domnia i revine lui A n t i o c h o s al I V l e a

Epiphanes, care a forţat şi accelerat elenizarea imperiului. D i n nou ocuparea
demnităţii de arhiereu se află la originea conflictului: Iason, fratele lui Onias,
obţine funcţia de mare preot oferind un c o m i s i o n mai mare, după cutumă.
A p o i se pune n fruntea acţiunii de elenizare: cere permisiunea să deschidă
un g i m n a z i u şi un efebeion la Ierusalim, instituţii caracteristice ale c i v i l i -
zaţiei greceşti; probabil v o i a să transforme Ierusalimul ntrun oraş grec. n
175, Onias i face lui A n t i o c h o s o ofertă şi mai generoasă şi, drept urmare,
este numit arhiereu; Iason se refugiază la A m m a n . Lucrurile capătă o
desfăşurare dramatică, deoarece M e n e l a o s l asasinează pe Onias şi ordonă
prădarea T e m p l u l u i . n 168, n timpul celei dea doua campanii egiptene a
seleucidului, se răspândeşte n ludeea z v o n u l despre moartea lui. C o n v i n s
de acest z v o n , Iason revine la Ierusalim vrând săşi ia revanşa; dar eşuează
şi se e x i l e a z ă din nou, sfârşinduşi z i l e l e la Sparta.
5. Primele două Cărţi ale Macabeilor arată existenţa unui puternic curent elenizant
printre iudei. Cf., ntre altele, N. Bentwich, 1919, p. 364, care citează o stelă descoperită
la Gezer atestând sincretismul religios acceptat de elenizanţi pe o parte se află o
inscripţie votivâ dedicată lui Heracles, iar pe cealaltă, numele lui Y H W H scris cu litere
greceşti. Dumnezeul iudeilor este asimilat aşadar cu Heracles.
INTRODUCERE LA 1» MACABEI 479
A n t i o c h o s , revenit din Egipt, ia măsuri radicale m p o t r i v a Iudeilor:

porneşte o expediţie punitivă m p o t r i v a Ierusalimului, face numeroşi prizo-
nieri şi, condus de M e n e l a o s , pătrunde n T e m p l u , unde sacrifică o scroafă
(animal spurcat pentru e v r e i ) şi pradă 1800 de talanţi. Imediat promulgă un
decret prin care suprimă religia şi sărbătorile iudaice: T e m p l u l de la Ierusalim
d e v i n e templul lui Zeus Olimpianul. n citadela din oraşul sfânt este canto-
nată o garnizoană seleucidă. Persecuţia naşte martiriul. Ce la determinat la
aceste măsuri v i o l e n t e este greu de spus. n 168, legatul R o m e i , Caius
Popilius Laena, l obligă pe A n t i o c h o s , printrun ultimatum prezentat n
f o r m e umilitoare pentru el (cf. Polibiu, Istorii 29,27), să părăsească Egiptul.
Se poate ca umilirea suferită să1 fl nrăit mpotriva iudeilor, care l soco-
tiseră mort. n orice caz, visul lui era să realizeze o unificare a regatului: n
acest sens sunt e l o c v e n t e emisiunile monetare pe care apare Zeus, precum şi
un cult al monarhului asociat zeului suprem al panteonului grec. Asistăm la
un efort de elenizare fără precedent. Probabil, conştient de slăbiciunile sta-
tului n fruntea căruia se afla, A n t i o c h o s al l V l e a va fi ncercat săi confere
coerenţă, intensificândui elenizarea. Iudeii au resimţit din plin şocul noii
politici: n Ester 3,8, ministrul A m a n i recomandă lui X e r x e s să nu mai
tolereze ca iudeii să se conducă după propriile lor legi. Dar, chiar dacă
relatarea se referă la un fapt petrecut n secolul al V l e a . H . , ea reflectă
impresia creată de hotărârea lui A n t i o c h o s . n faţa acestei acţiuni, ce se v o i a
decisivă şi definitivă, iudeii care doreau săşi păstreze religia şi tradiţiile
ancestrale sau refugiat n g r o t e l e din deşertul iudaic sau n regiunile rurale.
A i c i se naşte mişcarea de rezistenţă condusă mai ntâi de Mattathias şi,
apoi, de fiii săi loan, Simon, Eleazar, Iuda şi Ionathan ntre anii 166140,
cunoscută sub numele de revolta M a c a b e i l o r . mbinând acţiunile militare cu
intervenţii diplomatice şi schimburi de mesaje cu romanii şi făcând concesii
minore, M a c a b e i i reuşesc să restabilească L e g e a n toată puterea ei şi să
purifice T e m p l u l pângărit de seleucizi. Faptul are implicaţii importante,
deoarece elenizarea totală eşuează; poporul iudeu şi păstrează specificul,
chiar dacă o influenţă greacă se face totuşi simţită.
V . G e n u l literar
Primele două Cărţi aparţin genului istoriografie. La baza interpretării

faptelor stă credinţa că nenorocirile care se abat asupra iudeilor sunt efectul
păcatelor săvârşite de cei care, abandonând L e g e a , atrag pedeapsa divină.
480 INTRODUCERE LA M MACABEI
Suita de nenorociri poate fi curmată prin revenirea la credinţa adevărată,

prin rugăciune şi pocăinţă. Atunci puterea divină se manifestă nimicind
adversari aparent invincibili: de multe ori D u m n e z e u şi trimite ngerii, care
intervin direct n bătălie; nici o forţă omenească nu poate face faţă puterii
lui D u m n e z e u . Poporul lui Israel nare v o i e să ncalce nici măcar formal
L e g e a şi, asemenea lui Eleazar, celor şapte fraţi şi m a m e i lor, el trebuie să
accepte, la n e v o i e , sacrificiul suprem pentru păstrarea nealterată a L e g i i . n
câteva rânduri se vorbeşte şi de viaţa veşnică, de care v o r avea parte dreptcre
dincioşii ( „ F r a ţ i i noştri sunt părtaşii vieţii veşnice făgăduite de D u m n e z e u " ) ,
n timp ce A n t i o c h o s , tiranul carei torturează pe cei şapte fraţi, va fi supus
judecăţii d i v i n e . T o a t ă desfăşurarea istoriei este ilustrarea acestei credinţe.
P r i m e l e două Cărţi ale M a c a b e i l o r sunt „ i s t o r i c e " , n sensul istorio-
grafiei biblice, prima sobru informativă, a doua aparţinând speciei numite
„istorie patetică". Sursele pot fi doar presupuse. Autorul primei cărţi cunoaşte
bine geografia regiunii, c e e a ce sugerează că era un autohton familiarizat cu
locurile unde sa desfăşurat acţiunea. n 16,23, el spune despre faptele lui
loan că au fost scrise n Cartea A n a l e l o r arhieriei sale din ziua n care ia
urmat tatălui său. A c e s t e A n a l e v o r fi existat? Imposibil de răspuns. n text
sunt inserate treisprezece documente, scrisori, tratate asupra autenticităţii
cărora sa discutat foarte mult. Editarea unor documente autentice n scrie-
rile istorice este o raritate printre istoricii antici. D a c ă documentele citate au
o bază reală, atunci e l e v o r fi provenit dintro bibliotecă alcătuită după
m o d e l u l bibliotecii lui N e e m i a (cf. 2 M a c a b e i 2,13); existenţa unei arhive
aflate n vecinătatea T e m p l u l u i e atestată de Flavius losephus (Bell. iud.
6,354). n ciuda eforturilor extrem de ingenioase şi erudite ale exegeţilor,
nu pot fi formulate n stadiul actual al documentării concluzii definitive.
Cartea a doua pune probleme şi mai dificile, deoarece autorul pretinde a
se fi inspirat dintro lucrare despre care nu ştim absolut nimic. ncercările
de a1 identifica pe Iason din C y r e n e , autorul lucrării respective, nu au nici
6
un suport serios . P r i m e l e două scrisori citate constituie ndemnul adresat
iudeilor alexandrini de a sărbători reconsacrarea Templului de la Ierusalim.
Istoria, aşa cum este concepută de autorii M a c a b e i l o r , este operă de
propagandă. Traducerea primei Cărţi a M a c a b e i l o r n greacă şi redactarea
celei dea doua direct n greacă i v i z a pe e v r e i i care nu mai ştiau ebraica,
dar şi pe greci. A v e m dea face cu texte care nu sunt doar religioase, ci şi de
6. Cf. ntreaga chestiune, cu bibliografie, la Abel, F., 1949, pp. X L X L I .

INTRODUCERE LA 14 MACABEI 4SI
propagandă partizană: e l e nu menţionează alte acte de rezistenţă decât pe

c e l e ale lui Mattathias şi ale descendenţei lui. Cu toate acestea, Cărţile
M a c a b e i l o r se apropie de spiritul istoriografiei greceşti mai mult decât
oricare carte a V e c h i u l u i Testament.
Istoriografia iudaică n limba greacă este mai v e c h e . n sec. I V I I I
Hecateu din A b d e r a caută să le confere israeliţilor un trecut tot atât de pres-
tigios ca şi caldeenilor şi egiptenilor. Istoricul alexandrin este doar un nume
pentru noi, dar unii savanţi, ca de pildă A. M o m i g l i a n o , văd n el pseudoni-
mul unuia sau mai multor scriitori iudei. C a m n anul 159 Î . H . , E u p o l e m o s ,
un iudeu elenizat, posibil ambasador al lui Iuda Macabeul la R o m a , a c o m -
pus o carte despre regii iudei, unde M o i s e apare ca un legislator şi savant
universal, inventator al alfabetului, nvăţătorul grecilor prin intermediul
F e n i c i e i şi al lui Israel. Este evident că prin asemenea opere istoricii căutau
să le atribuie iudeilor un rol important n universul cultural grec. Pe aceleaşi
coordonate se situează şi teoria nrudirii dintre iudei şi spartani.
V I . Canonicitatea
P r o b l e m a canonizării textelor biblice de către diferitele tradiţii este foarte

complexă. Simplificând, am putea spune că n secolele I . H . şi I d.H., colec-
ţiile denumite „ L e g e a " şi „ P r o f e ţ i i " erau clar constituite, nsă mai exista o
categorie, numită uneori, generic, „ S c r i e r i " , cu un conţinut destul de etero-
g e n , iar „tabla de materii" a Bibliei alexandrine reflectă această situaţie. La
aşanumitul „ c o n c i l i u de la I a m n i a " de la sfârşitul secolului 1 d . H . , evreii,
simţind n e v o i a unei precizări, nu au acceptat drept „cărţi inspirate" decât pe
acelea a căror elaborare era tradiţional datată nainte de Ezdra. Poate din
acest m o t i v , originalele ebraice/aramaice ale cărţilor mai târzii nu au mai
fost copiate n timp şi, n bună parte, sau pierdut. Biserica creştină, apărând
nainte de Iamnia, moşteneşte o colecţie destul de variată a „Scrierilor", pro-
blema stabilirii unui canon oficial punânduse abia n secolele următoare.
n privinţa Cărţilor M a c a b e i l o r , trebuie făcută o distincţie ntre grupul

primelor două şi fiecare dintre ultimele două. O r i g e n atestă existenţa unui
original ebraic al primei Cărţi a M a c a b e i l o r , intitulat, după el, Sarbeth
sabaniel, arătând că cel puţin I M a c , făcea parte de corpusul VT al Bisericii
din Alexandria, n jurul anului 200. n secolul al I V l e a , ms. Vaticanus nu le
cuprinde; n schimb, lista canonului 84 din Canoanele Apostolice cuprinde
l 3 M a c . M s . Sinaiticus, din acelaşi secol, are doar I M a c , şi 4 M a c ; n
schimb, Alexandrinus, din sec. al Vlea, le cuprinde pe toate patru. Se
4«2 INTRODUCERE LA 14 MACABEI
observă deci că ntreg grupul macabean a rămas ntro p o z i ţ i e de graniţă a

corpusului VT al Bisericii greceşti de la nceput, iar 3 4 M a c . sunt mai puţin
admise decât l 2 M a c .
Tradiţia patristică apuseană sa confruntat cu necesitatea unei stabiliri a
canonului VT mai ales sub impulsul lui Ieronim (c a r e v a l o r i z e a z ă hebraica
Veritas), n timp ce Augustin, de pildă, p r o m o v a „lista mare". D e c i z i a c o n
ciliilor africane H i p p o ( 3 9 3 ) şi Carthagina ( 3 9 7 ) , aprobate de R o m a (dar
deja după sinodul roman din 382), este de a accepta, pe lângă cărţile
canonului ebraic, alte şapte, păstrate doar n greacă: Cartea nţelepciunii lui
S o l o m o n , Ecclesiasticul ( S i r a c h ) , Baruch, T o b i t , Iudit, 1 şi 2 M a c a b e i , pre-
cum şi adaosurile de la Ester şi Daniel; cărţile formând acest grup au primit,
n timp, numele de „deuterocanonice". Reforma protestantă din sec. al X V I l e a
a respins cărţile păstrate numai n greceşte, numindule „ a p o c r i f e " . Totuşi,
multă v r e m e B i b l i i l e protestante leau inclus, grupate la sfârşitul volumului,
dar nu li se mai recunoştea o autoritate de credinţă. Ca o reacţie catolică la
această respingere, Conciliul Tridentin ( 1 5 4 6 ) a formulat n . m o d solemn
şi definitiv acceptarea ca inspirate a cărţilor deuterocanonice. n Biserica
Răsăritului, aceste cărţi ( c e l e şapte plus adaosurile, acceptate oficial de la
conciliul constantinopolitan „ i n T r u l l o " din 6 9 2 ) sunt numite uneori ana
gignoskomena, litt, „cărţi care sunt citite" sau „bune de citit", diferite de
cărţile canonice cu privire la autoritate, dar făcând totuşi parte din Scriptură
7
şi utile pentru formarea credincioşilor . Tradiţia catolică numeşte „ a p o c r i f e "
celelalte cărţi cu „pretext biblic", care nu sunt socotite inspirate, cum ar fi
Testamentele celor doisprezece patriarhi, lEzdra, Cartea' Jubileelor etc. şi
pe care protestanţii le numesc „ p s e u d o e p i g r a f e " . T o ţ i sunt nsă de acord să
plaseze 3 4 M a c . n această ultimă categorie.
V I I . C ă r ţ i l e M a c a b e i l o r n literatura i u d a i c ă
n ciuda importanţei subiectului, n ciuda faptului că prima Carte a

M a c a b e i l o r a fost scrisă n ebraică şi că versiunea originară a circulat ncă
multă v r e m e , cărţile M a c a b e i l o r nu sunt menţionate n scrierile iudaice.
D o a r câteva aluzii din Talmud par a se referi la ele. Ipoteza acceptată de
A b e l pentru această absenţă paradoxală este că „tradiţia iudaică a căutat să
7. Cf. Towards the Great Council Introductory Reports of the Interorthodox Comission
'in preparation for the most Great and Holy Council of the Orthodox Church, London,
S.P.C.K., 1972, p. 4.
năbuşe deliberat originile istorice, adică hasmoneene, ale sărbătorii Hanuka"

( 1 9 4 9 , p. X V ) . Literatura rabinică nu1 pomeneşte pe Iuda. I e r o n i m pare a fi
cunoscut unele scrieri care menţionau fapte ale M a c a b e i l o r . P r i m a utilizare
largă a lui 1 M a c a b e i o ntâlnim la Flavius losephus n Antichităi iudaice
12 şi 13, unde se inspiră din ea mai ales pentru a descrie rezistenţa iudaică
mpotriva politicii de elenizare declanşate de seleucizi. Istoricul iudeu
folosise alt i z v o r pentru aceeaşi perioadă n Bellum iudaicum, un i z v o r grec
probabil, deoarece ntâlnim judecăţi care contravin credinţelor iudaice, de
pildă consideraţiile asupra „ s e c t e l o r " , obiceiurilor şi sărbătorilor iudaice.
Surprinzătoare este absenţa oricărei interpretări religioase a faptelor isto-
rice. C u alte cuvinte, n Bellum iudaicum, capitolele d e istorie v e c h e sunt
dependente de o sursă elenistică necunoscută care interpretează istoria
iudeilor fără a n ţ e l e g e specificul poporului lui Israel. n Antichităi iudaice,
n schimb, el utilizează, pentru perioada care se ntinde de la A n t i o c h o s
Epiphanes la A n t i o c h o s Sidetes, preponderent Cartea ntâi a M a c a b e i l o r ,
deoarece urmăreşte să arate unui public g r e c istoria poporului iudeu n rela-
ţia sa cu divinitatea, aşa cum răzbate ea din scrierile ebraice. Este posibil ca
Flavius losephus să nu fi cunoscut, n 79 d . H . , data lui Bellum iudaicum,
prima Carte a M a c a b e i l o r , pe care nsă o descoperise n 95, când a publicat
Antichităi iudaice.
Nici după Flavius losephus Cărţile M a c a b e i l o r nu sau bucurat de
atenţie n scrierile iudaice. A b i a târziu, n Evul M e d i u , apar legende, cum
sunt Cartea Hasmoneenilor, datând din 905 şi atribuită, apocrif, celor cinci
fii ai lui Mattathias; sau Sulul lui Antiohis, plin de invenţii şi variaţiuni
fanteziste pe tema aventurii Macabeilor. Succesul Cărţilor M a c a b e i l o r şi al
primelor două cărţi n canon se datorează Părinţilor Bisericii.
VIII. C ă r ţ i l e M a c a b e i l o r n s c r i e r i l e c r e ş t i n e
C l e m e n t Alexandrinul menţionează, n Stromate 1,21,123, prima Carte a

M a c a b e i l o r , iar n 5,14,97 τ ή ν τ ω ν Μ α κ κ α β ο η κ ώ ν έ π ι τ ο µ ή ν , adică rezuma-
tul din Iason din C y r e n e . C e v a mai târziu, n primii ani ai secolului al IIlea,
Hippolit, n Comentariul la Daniel, pomeneşte nceputurile acţiunii Maca-
beilor, prin care sau mplinit profeţiile Scripturii. Concomitent, Tertullian,
n Adversus iudaeos 4, ntăreşte prin faptele M a c a b e i l o r afirmaţia că legea
sabatului nu este absolută: Nam et temporibus Maccabaeorum Sabbatis
pugnando fortiter fecerunt... n deceniul al patrulea al aceluiaşi secol,
O r i g e n (Exhortatto ad martyrium) consacră exemplul martiriului lui Eleazar
(6,1928), iar la 2327, pe al celor şapte fraţi şi al mamei lor. Referiri la

primele două Cărţi se ntâlnesc şi n Epistula ad Romanos 8,1 precum şi n
Contra Celsum 8,46. Ciprian, n Testimonia 3,4;15;17,53, nu numai că face
referire, dar şi citează textual, n traducere latină, pasaje din primele două
Cărţi ale M a c a b e i l o r . n sfârşit, spre a nu lungi lista, Eusebiu al Cezareii
menţionează şi reproduce fragmente din cărţile amintite. Augustin le asigură
consacrarea definitivă n Occident, subliniind, n Contra gaudentes 1,31,38,
că iudeii nu le acceptă ntre scrierile legitime, dar că, n schimb, Biserica
lea acceptat: Et harte quidem scripturam quae appelatur Macchabaeorum,
non habent iudaei sicut Legem et Prophetas et Psalmos (...) sedrecepta est
ab Ecclesia non inutihter, si sobrie legatur vel audiatur, maxime propter
illos Macchabaeos qui pro Dei lege sicut vere martyres a persecutoribus
tant indigna atque horrenda perpessi sunt. n secolul al Vllea, la Antiohia
erau arătate mormintele M a c a b e i l o r ntro criptă sub biserică, iar un text tot
din secolul al Vllea, ltinerarium Antonini Placentini, semnalează la Antiohia
nouă morminte ale faimoşilor eroi ai lui Israel: Venimus Antiochiam maio
rem in qua requiescit sanctus Babyllas, episcopus, et très parvuli, et sancta
Iustina et sanctus Iulianus et fratres Macchabaei, hoc novem sepulchra et
super uniuscuiusque sepulchrum pendet tormenta ipsorum (text apud
Z i a d é , R . , 2002, p. 3 6 7 ) . A s t f e l , cei şapte fraţi sunt puşi pe plan de egalitate
cu martirii creştini.
Cărţile M a c a b e i l o r intră aşadar n conştiinţa publică prin adoptarea lor
de către Părinţii Bisericii, atât greci, cât şi latini. D i n acel moment, istoria
lui Iuda şi a fraţilor săi d e v i n e până ntratâta un bun al istoriei ecleziastice,
ncât teologul francez din secolul al X I I l e a Pierre C o m m e s t o r le consacră
două capitole din Historia scolastica n care rezumă cele două cărţi şi le con-
sideră scripta sanctorum, quia de veritate non dubitatur, ab ecclesia reci
piuntur. n 1442, n bula promulgată de papa Eugeniu al IVlea, primele două
Cărţi ale M a c a b e i l o r sunt incluse solemn ntre scrierile inspirate fiind men-
ţinute n canon de Sinodul de la T r e n t o . nşişi iudeii recunosc că salvarea de
la naufragiul literar a acestor cărţi importante, mai ales pentru istoria lui
Israel, se datorează ncorporării lor ntre operele de referinţă pentru creştini.
I X . P a n e g i r i c e l e c r e ş t i n e ale M a c a b e i l o r
Pe lângă menţionarea celor patru Cărţi ale M a c a b e i l o r n patristică, pe lângă

utilizarea primelor două ca i z v o a r e pentru reconstituirea istoriei locurilor
unde a apărut credinţa Evangheliilor, Părinţii Bisericii au dezvoltat n scrierile
INTRODUCERE LA 1» MACABEI 485
lor m o t i v e relatate n descrierea rezistenţei opuse de iudei faţă de politica de

elenizare a lui A n t i o c h o s al I V l e a Epiphanes. M o t i v u l predilect este, n
chip firesc, martiriul lui Eleazar şi al c e l o r şapte fraţi relatat n Cartea a
doua şi reluat n a patra pe fondul filozofiei stoice. G r i g o r e din N a z i a n z
abordează subiectul n Discursul al 15lea, adevărat panegiric al martirilor
din 2 M a c a b e i . D o u ă teme străbat textul lui G r i g o r e : legitimitatea sărbăto-
ririi M a c a b e i l o r de către creştini şi necesitatea omagierii lor. Episcopul reac-
ţionează mpotriva celor care consideră nelegitimă pentru creştini celebrarea
c e l o r care nu sau luptat pentru Hristos (µή µ ε τ ά Χ ρ ι σ τ ό ν ) ; el susţine,
interpretând hristologic V e c h i u l Testament, că L o g o s u l , ntrupat n Iisus, a
vorbit mai dinainte o a m e n i l o r cu gândul purificat. Există o acţiune originară
a Cuvântului n istorie, preexistentă venirii Mântuitorului, care pregăteşte
momentul suprem al Întrupării. Eleazar, considerat părintele spiritual al
martirilor, cei şapte fraţi, priviţi ca un personaj colectiv, şi mama lor fac
parte din această categorie privilegiată de „creştini" de dinainte de Hristos.
loan Gură de A u r dedică trei omilii aceleiaşi t e m e : Omilia 1 şi 2 despre

Macabei şi Omilia despre Eleazar i cei apte frai. n viziunea sa, Iisus
Hristos a inaugurat altfel de „lupte atletice", substanţial diferite de c e l e pro-
fane. N e c r e d i n c i o ş i i prezintă spectatorilor atleţi viguroşi fizic, care se ntrec
n concursuri sportive, n timp ce Hristos aduce n arenă un bătrân, o f e m e i e
bătrână şi şapte copii. Bătălia dusă de Mântuitor este mpotriva demonilor,
mpotriva răului. Spre deosebire de G r i g o r e din N a z i a n z , loan Gură de A u r
i prezintă pe M a c a b e i asemenea unor martiri creştini.
A s t f e l , M a c a b e i i , prin gestul lor de rezistenţă, au „ s e m n a t " un act istoric

cu consecinţe n istoria universală, iar prin valorizarea exemplului lor de
către scriitorii creştini, ei au devenit un „ b u n " al culturii europene: Rafael
va picta un episod macabeic, iar Handel va c o m p u n e faimosul oratoriu
„Iuda Macabeul".
G h e o r g h e Ceauşescu
1 MACABEI
1 Macabei
1
1 Şi a fost aşa: după ce Alexandru, macedoneanul, fiul Iui F i l i p , care a
plecat din pământul Chetiim, Ia bătut pe Darius, regele perşilor şi al mezi-
lor, şi a domnit n locul acestuia mai ntâi peste E l a d a , 2 a purtat nenumărate
războaie, a cucerit cetăţi şi a răpus [mulţi] regi ai pământului. 3 Şi a ajuns Ia
marginile pământului şi a luat prăzi de Ia multe popoare. Şi pământul sa
4
liniştit n faţa Iui şi [atunci] inima i sa nălţat şi i sa umplut de trufie. Şi,
ridicând o oştire preaputernică, a stăpânit ţări, neamuri şi regi, care au ajuns
săi plătească tribut. 5 Iar mai apoi a căzut Ia pat şi a ştiut că va muri. 6
Şi ia
chemat pe cei mai străluciţi slujitori ai săi, care crescuseră alături de el din
tinereţe şi, ncă n viaţă fiind, Iea mpărţit mpărăţia. 7 Şi Alexandru a murit
8
după ce a domnit doisprezece ani. Şi au stăpânit slujitorii săi, fiecare n
9
ţinutul său. Şi după moartea lui sau ncoronat toţi şi apoi fiii lor, timp de
10
mulţi ani, şi au nmulţit relele pe pământ. Şi a crescut din neamul lor un
1,1 Alexandru Macedon, născut n 356 Î.H. la Pella, domneşte din anul 336 şi moare n
323 la Babilon. Flavius losephus (AI 11,305) pretinde că Alexandru sar fi dus la Ierusalim
şi că sar fi convertit la religia iudaică. • „Chetiim": iniţial erau numiţi aşa locuitorii
Chitionului, n Cipru, apoi ciprioţii n general, mai târziu grecomacedonenii şi, n sfârşit,
romanii. Flavius losephus (AI 1,128) explică astfel faptul: „Iudeii numesc Chittim toate
insulele şi majoritatea popoarelor de pe coastă." Cu sensul de „romani", termenul apare
pentru prima oară n Dan. 11,30: „Şi vor sosi corăbii din Chittim mpotriva lui, şi el şi
va pierde curajul." Este vorba de Antiochos Epiphanes şi de ultimatumul adresat lui de
Popilius Laena n 168 Î.H. Cuvântul se regăseşte şi n manuscrisele de la Qumran, unde
pare a fi un termen generic comparabil cu grecescul „barbar"; este un termen universal
aplicabil oricăror străini. Chiar dacă romanii sunt bine priviţi În primele două cărţi ale
Macabeilor, e de notat că ei sunt reprezentaţi de a patra fiară din Daniel (Dan. 7,7).
• Darius al IlIlea domneşte Între 336330.
1.3 „sa liniştit": expresie biblică, cf. Jud. 3,11 etc.

1.4 „regi": gr. τύραννοι, termen mult mai rar decât βασιλείς.
1,8 După moartea lui Alexandru, urmaşii săi, „diadohii" şiau Împărţit imperiul:
Antipatros, Macedonia şi Grecia; Antigonos, Frigia, Licia, Pamfilia; Ptolemeu, Egiptul;
Attalos, Pergamul; Seleucos, Siria şi Babilonia.
1,10 „vlăstar", gr. ρίζα, litt, „rădăcină". * Antiochos al Hllea Megas (223187 Î.H.), tatăl
lui Antiochos al IVlea Epiphanes (175164 Î.H.). • „...domniei grecilor": evenimentele
490 1 MACABEI 1
vlăstar păcătos, A n t i o c h o s Epiphanes, fiul regelui A n t i o c h o s , care a fost

ostatec Ia R o m a ; şi el a ajuns rege n anul o sută treizeci şi şapte al domniei
grecilor.
11
n acele z i l e sau ivit din Israel oameni fără de l e g e care i ndemnau
pe mulţi, spunânduIe: „ H a i să facem legământ cu neamurile din jurul nostru,
12
căci, de când neam rupt de ele, multe nenorociri neau ajuns." Şi plăcut a
13
fost n ochii lor ndemnul; şi unii din popor, bucuroşi, sau dus Ia rege, şi
14
regele Iea dat deplină putere să urmeze rânduielile neamurilor păgâne. Şi
au construit n Ierusalim un gimnaziu după obiceiurile neamurilor păgâne
1S
şi şiau ndepărtat tăierea mprejur, şi sau ndepărtat de legământul sfânt,
şi sau unit cu neamurile păgâne, şi sau vândut spre a săvârşi răul.
16
Şi [ c â n d ] sa ntărit domnia Iui A n t i o c h o s , ia venit Iui n minte să
stăpânească şi pământul Egiptului, spre a stăpâni peste c e l e două regate.
17
Şi a pornit spre Egipt cu oaste puternică, cu care de luptă, elefanţi,
18
călăreţi şi flotă mare; şi sa războit cu Ptolemeu, regele Egiptului; şi
19
P t o l e m e u a dat napoi din faţa Iui, şi a fugit, şi au căzut mulţi răniţi. Şi au
sunt datate după calendarul seleucid; iMac, foloseşte, cu unele excepţii, calculul autumnal,
după care era seleucidă ncepe n octombrie 312 Î.H., n vreme ce n 2Mac. (şi n câteva
locuri din IMac.) se foloseşte calculul vernal, după care era ncepe la 3 aprilie 311.
1,11 „oameni", litt, „fii"semitism.
1.14 „gimnaziu": spaţiu pentru exerciţii fizice, n care se practica un adevărat cult al
corpului omenesc nud. Gimnaziile erau cele mai importante „arme" culturale pentru
elenizarea evreilor. Evreii tradiţionali vedeau n ele principalul myloc de ocupaţie şi
aculturaţie {vezi, ntre alţii, Momigliano, Α., 1975).
1.15 „şiau ndepărtat tăierea mprejur", litt, „şiau [rejfacut prepuţuri". Prin refacerea
unor prepuţuri artificiale, evreii aculturaţi, elenizaţi, ndepărtau urma cea mai concretă a
apartenenţei la Israel. Acest gest era impus şi de faptul că, n gimnazii, exerciţiile fizice
se practicau cu trupurile complet dezbrăcate. • Politica de elenizare promovată de
Antiochos Epiphanes şia găsit numeroşi sprijinitori ntre iudei; conflictele ntre aceştia
şi iudeii rămaşi credincioşi Legii vor avea o pondere nsemnată n desfăşurarea eveni-
mentelor. Războiul mpotriva lui Antiochos este dublat de un adevărat şi sângeros război
civil, ntre evreii „tradiţionalişti" şi „modernişti".
1.18 Este vorba despre Ptolemeu al Vllea Filometor ( 180U5 .H.).
1.19 Prada luată din cetăţi era rezervată soldaţilor, iar bogăţiile templelor reveneau rege-
lui; templele adăposteau bogăţii importante, iar capturarea lor era denumită cu termenul
hierosylie (jefuirea templelor"); acţiunile n Egipt ale lui Antiochos Epiphanes sunt
menţionate de Polibiu (27,17); papirusul 781 de la Tebtunis pomeneşte prădarea marelui
templu al lui Amon din Arsinoe de către Antiochos; conform oracolelor sibiline, regele
şia trimis prada bogată pe mare de la Alexandria. Cât de important a fost câştigul
1 MACABEI 1 491
fost cucerite cetăţile ntărite din ţara Egiptului, şi [ r e g e l e ] a luat prăzile din
20
ţara Egiptului. Şi sa ntors A n t i o c h o s după ce a cucerit Egiptul, n al o
sută patruzeci şi treilea an, şi a pornit mpotriva Iui Israel şi mpotriva
21
Ierusalimului cu oaste puternică. Şi, n trufia sa, a intrat n templu şi a
22
luat altarul de aur şi sfeşnicul luminii cu tot ce ţinea de el şi masa [pâi-
nilor] punerii nainte şi cupele, ibricele, căţuile de aur, şi perdeaua, şi coroa-
nele şi podoaba de aur care se afla pe faţada templului, pe toate Iea luat;
23
şi a luat aurul şi argintul şi lucrurile de preţ şi a luat c o m o r i l e ascunse pe
care a putut să le găsească; 2 4 şi, IuânduIe pe toate, a plecat spre ţara sa, [după
25
c e ] săvârşise măcel şi grăise cu mare trufie. Şi a fost mare j a l e n Israel,
26
n toate locurile s a l e . Şi au suspinat căpeteniile şi bătrânii, fecioarele şi tinerii
nau mai avut putere, şi frumuseţea femeilor sa o f i l i t . 2 7 T o ţ i mirii cântau
28
bocete şi curgeau lacrimi n camera m i r e s e i . Pământul sa cutremurat din
pricina locuitorilor săi şi toată casa Iui l a c o b sa acoperit de ruşine.
29
D u p ă doi ani de z i l e , r e g e l e a trimis n oraşele Iui Iuda un dregător
pentru strângerea dărilor, care a intrat n Ierusalim cu oaste p u t e r n i c ă . 3 0 Şi
cu v i c l e n i e Iea zis lor v o r b e de pace, şi [iudeii] Iau crezut. Dar, pe
neaşteptate, a căzut asupra oraşului şi ia dat o mare lovitură, şi a ucis mult
popor din I s r a e l . 3 1 Şi a luat pradă din oraş, şi Ia ars cu foc, şi ia dărâmat
rezultă din Polibiu 28,15, unde istoricul relatează că regele sirian a trimis la Roma trei
ambasadori cu o coroană de cincizeci de talanţi şi că a distribuit oraşelor greceşti ncă o
sută de talanţi, fără ca prada săi fl fost diminuată semnificativ.
1.20 „În al o sută patruzeci şi treilea an..." = toamna lui 169 Î.H. • „cu oaste puternică",
gr. όχλφ βαρεί, litt. ,,cu mulţime grea" (se subnţelege „de soldaţi*').
1.21 „templu", gr. άγιασµα, litt, „[lăcaşul] sfanţ, sanctuar". Enumerarea obiectelor sus-
trase din Templu oferă, subliniază Abel, p. 11, analogii cu 4Rg 25,14 sg., unde este vorba
de distrugerea Templului de către caldeeni. Catapeteasma este faimoasa draperie aflată
la intrarea Templului; a figurat după toate probabilităţile ca ex voto al lui Antiochos la
templul lui Zeus de la Olimpia; Pausanias (5,12,2) spune că era mpodobită cu broderii
asiriene şi colorată cu purpură. Printre obiectele sustrase se aflau şi bronzuri votive, pe
care succesorii lui Antiochos leau dăruit sinagogii din Antiohia.
1,2628 Efectele acţiunii lui Antiochos Împotriva lui Israel sunt exprimate sub forma
unei lamentaţii.
1,31 Conform celor relatate de Flavius losephus (Bell. Jud. 1,3132), iudeii au Încercat
să se emancipeze n timpul conflictului dintre Antiochos Epiphanes şi Ptolemeu al Vllca.
Acţiunea seleucidului este, aşadar, o replică dură la această tentativă. Defecţiunea Iudeii
este menţionată şi n 2Mac. 11,5. Flavius losephus şi 2Mac. 11,5 preiau, conform inter-
pretării lui Bickermann (apud Abel), o tradiţie seleucidă.
492 1 MACABEI I
casele şi zidurile de mprejmuire. Şi iau dus f e m e i l e şi copiii n robie şi

33
au luat cu ei v i t e l e . Iar cetatea Iui D a v i d au reclădito cu zid mare şi
34
puternic, cu turnuri tari, şi au prefăcuto n Cetaţuie pentru ei. Şi au pus
35
a c o l o un neam păcătos, o a m e n i fără de l e g e care sau ntărit n ea. Şi au
adus a c o l o arme şi hrană şi toată prada pe care o luaseră din Ierusalim şi
[fortăreaţa] a devenit o mare c a p c a n ă . 3 6 Şi a ajuns ca un loc de pândă m p o -
triva templului şi un vrăjmaş rău pentru Israel n orice v r e m e . 3 7 Şi au vărsat
38
sânge nevinovat n jurul templului şi au pângărit templul. Atunci locui-
torii Ierusalimului au fugit din pricina lor şi [Ierusalimul] a devenit sălaş al
străinilor; [cetatea] a devenit străină pentru cei născuţi din ea şi copiii ei au
39
părăsito. T e m p l u l sa făcut pustiu ca un deşert, sărbătorile ei sau pre-
40
făcut n j a l e , sabaturile ei, n ocară, cinstea ei, n batjocură. Şi pe cât
fusese odinioară de slăvită, pe atât de njosită era acum şi măreţia ei sa
preschimbat n j a l e .
41
Şi a scris regele n tot regatul său ca toţi [supuşii] să fie un singur
42
popor şi fiecare săşi părăsească datinile sale. Şi toate neamurile sau
1,33 „Cetăţuie", gr. άκρα: localizarea cetăţui seleucide a făcut să curgă multă cerneală;
cea mai plauzibilă ipoteză i aparţine Iui P. Vincent tntrun studiu topografic publicat n
RB 1934, p. 205 sq. : „Acra sirienilor, aşa cum o prezintă prima carte a Macabeilor, pare
aşadar aşi fi găsit cea mai bună localizare pe promontoriul de nordest al marii coline
occidentale spre extremitatea cartierului evreiesc de sus (apud Abel, p. "17), adică pe
locul unde se află palatul Hasmoneilor." *
1 3 4 nconjurat cu o incintă puternică, cartierul denumit Cetatea Iui David a devenit
pentru forţele de ocupaţie o άκρα, adică o fortăreaţă aşezată pe nălţime; termenul sa
ncetăţenit şi a fost adoptat şi de iudei. „Acra" era considerată de seleucizi drept un polis
cu teritoriu propriu, sanctuar şi gimnaziu; toate acestea constituiau „o cursă periculoasă"
a elenismului mpotriva iudeilor.
1.36 „vrăjmaş rău", litt, „diavol rău": singura ocurenţă a acestui cuvânt In Cărţile
Macabeilor. n L X X există aproximativ 30 de ocurenţe, cele mai multe n Cartea lui Iov.
1.37 Urmează o elegie al cărei paralelism este tipic biblic, n fàpt o nouă lamentaţie.
1,42 Antiochos era un promotor al elenismului şi a ncercat convertirea tuturor „barba-
rilor" la civilizaţia elenică; n cei priveşte pe iudei, Tacitus, un adversar al acestora
(Hist. 5,8,2) caracterizează n următorii termeni acţiunea seleucidului: Postquam Mace
dones praepoluere, rex Antiochus demere superstitionetn et mores dare odnisus, quo
minus taeterrimam gentem in melius mutaret: „După ce macedonenii şiau instaurat
dominaţia, regele Antiochos a ncercat să le ngrădească religia şi să introducă moravuri
greceşti, pentru a civiliza acest neam respingător...". Bizantinul Malalas (Chronographia
205207), reluând probabil o versiune seleucidă, i descrie pe iudei drept rebeli care,
profitând de nfrângerea lui Antiochos n Egipt, unde se dusese pentru ai sprijini pe
1 MACABEI 1 493
43
supus cuvântului r e g e l u i . Şi mulţi din Israel au primit cu plăcere religia
44
lui şi au adus jertfe i d o l i l o r şi au pângărit sabatul. Şi a trimis regele prin
crainici scrisori către Ierusalim şi către oraşele din Iuda, să umble după
43
datini străine de pământul [ l o r ] şi să oprească de Ia altar arderile de tot, şi
40
jertfa, şi libaţia; şi să pângărească sabaturile şi sărbătorile; şi să necin-
47
stească templul şi pe cei s f i n ţ i ; să construiască altare păgâneşti, incinte şi
48
sanctuare pentru idoli şi să jertfească porci şi animale necurate; şi săi
lase pe fiii lor netăiaţi mprejur ş"i săşi spurce sufletele cu tot felul de lucruri
49
necurate şi pângăriri, ncât să uite L e g e a şi să schimbe toate rânduielile;
50
iar cine nu va face după cuvântul regelui, să fie u c i s . 5 1 Astfel a scris [regele]
n tot regatul său şi a pus supraveghetori peste tot poporul; şi a poruncit
52
tuturor oraşelor Iui Iuda ca toate să aducă jertfe z e i l o r . Şi mulţi din p o p o r
sau adunat cu ei, toţi cei care se lepădaseră de L e g e , şi au făcut rele pe
53
pământ; iar pe [adevăraţii] israeliţi iau silit să se ascundă n tot felul de
54
ascunzători. n ziua a cincisprezecea a lunii Chaseleu, n al o sută patruzeci
iudei, lar fi trădat pe acesta şi sau ridicat mpotriva lui; versiunea este o ncercare de
legitimare a acţiunilor antiiudaice ale seleucidului.
1.43 „religia", gr λατρεία, litt, „cult adus lui Dumnezeu".
1.44 „scrisori", gr. βιβλία: este vorba de actul oficial; pluralul pare a indica existenţa
mai multor exemplare ale aceluiaşi act. Aristocraţia a fost câştigată In favoarea elenis-
mului; cf. şi 2Mac. 11,24.
1,47 Porcul era un animal predilect În alimentaţia grecilor şi romanilor şi, n consecinţă,
o ofrandă foarte apreciată de zei; era sacrificat n special pentru divinităţile agrare {Demeter,
Dionysos) sau pentru divinităţile infernale. Purceluşii constituiau victime sacre prin
definiţie. Spre deosebire de greci şi de romani, iudeilor le era interzisă carnea de porc,
chiar dacă ea fusese utilizată de populaţiile primitive palestiniene. Se poate recunoaşte o
referire implicită la profeţiile din ieremia 7,115 şi Iezechiel 8,716. După 2Mac. 6,2,
Antiochos a poruncit transformarea Templului n templul lui Zeus Olimpianul. Ieronim
(In Danielem 2,8,13bl4) spune că regele a dispus aşezarea n Templu a unei statui a lui
Zeus Olimpianul. Templul de pe muntele Garizim a fost transformat n sanctuar al lui
Zeus Xenios. n acelaşi timp, cultul mpăratului era asociat zeului suprem al panteonului
grec; cu ocazia sărbătorilor imperiale se aduceau jertfe păgâne pe altarul arderilor de tot.
1,50 Textul este polemic, astfel ncât nu reproduce spiritul decretelor seleucide; Flavius
losephus (AI 12,5,4) utilizează termeni mai apropiaţi de sensul documentelor oficiale.
134 „n ziua... şi cincilea an": 8 decembrie 167 Î.H. • „Urâciunea Pustiirii", gr: βδελυγµα
έρεµώσεως, metaforă pentru orice prezenţă profanatoare. Traducerea exactă, n confor-
mitate cu lexicul prezentei ediţii, ar fi „spurcăciunea pustiirii", termenul βδελυγµα fiind
In mod sistematic echivalat prin „spurcăciune". Totuşi, pentru formula „tehnică",
βδελυγµα έρεµώσεως, care va apărea şi n Cartea lui Daniel, am păstrat echivalarea
494 1 MACABEI 12
şi cincilea an, a construit Urâciunea Pustiirii pe altar. Şi n oraşele lui Iuda,

de jur mprejur, au construit altare p ă g â n e ; 5 5 şi aduceau jertfe la uşile caselor
şi n p i e ţ e . 5 6 Şi cărţile L e g i i pe care leau găsit leau rupt şi leau ars n f o c .
57
Şi unde se găsea la cineva cartea Legământului şi dacă cineva urma L e g e a ,
58
hotărârea regelui l da pieirii. Şi cu această mputernicire, aşa făceau n
55
Israel mpotriva celor descoperiţi, lună de lună, prin cetăţi. Iar n a două-
z e c i şi cincea zi a lunii ei au adus jertfe pe altarul păgân care se afla pe
60
locul altarului [templului]. Şi pe f e m e i l e careşi tăiau mprejur copiii
61
leau ucis, potrivit hotărârii, cu copiii atârnaţi de gât; şi [au măcelărit] şi
62
familiile lor şi pe cei care săvârşiseră tăierea mprejur. D a r mulţi din Israel
63
sau ntărit şi au găsit n ei puterea să nu mănânce lucruri n e c u r a t e ; şi au
fost gata să moară decât să se spurce cu bucate şi să pângărească L e g ă -
mântul cel sfânt; şi [chiar] au m u r i t . 6 4 Şi mare urgie sa abătut peste Israel.
1
2 n z i l e l e acelea sa ridicat Mattathias, fiul lui loan al lui Simon,
2
preot dintre fiii lui Ioarib din Ierusalim, care se aşezase n M o d e i n . Şi avea
3 4
cinci fii: loan, poreclit Gaddi, Simon, numit şi Thassi, luda, numit
5 6
Macabeul, Eleazar, numit Auaran, Ionates, numit Apphus. Şi a văzut
7
blasfemiile care sau ntâmplat n luda şi n I e r u s a l i m şi a z i s : „ V a i ! De ce
mam născut să v ă d prăbuşirea poporului meu şi prăbuşirea cetăţii sfinte şi
să stau aici când este dată n mâna duşmanilor, şi templul, n mâna străi-
8 9
nilor? Iar templul ei a ajuns asemenea unui om lipsit de cinste, lucrurile
românească tradiţională, intrată deja n uzul curent („Urâciunea Pustiirii"). Pentru Părinţii
Bisericii (Hipolit, PseudoHipolit, Ieronim etc.), „Urâciunea Pustiirii", idolul ridicat n
Templul de la Ierusalim, este un simbol al Antihristului, Antiochos nsuşi fiind unul dintre
premergătorii Vrăjmaşului eshatologic. Tema este tratată amănunţit n Bădiliţă, C, 2005,
passim.
1,59 Primul sacrificiu pe altarul păgân, care era aşezat pe altarul iudaic, a avut ioc n
25 Kislev (16 decembrie), adică n ziua de naştere a regelui; de atunci se aduceau jertfe
păgâne n aceeaşi zi, lunar.
2,1 n imposibilitatea de aşi exercita funcţia n Ierusalim, Mattathias se tetrage n Modein,
oraş situat n munte, la vest de Ierusalim.
2,25 Gaddi apare n Num. 13,11, unde desemnează un notabil din tribul lui Mânase
şi poate fi tradus „norocosul"; porecla de Thassi nu şia găsit o explicaţie peremptorie.
• „Macabeul": gr. Μακκαβαϊος este forma elenistică pentru Maqqabh (pentru acest
termen, cf. Introducere, I I ) . • Auaran se traduce prin „treaz" • Unele mss. au Σαπφούς,
greşeală din cauza scrierii continue; pentru Apphus nu există o ipoteză plauzibilă.
2,8 „Templul": pentru prima dată apare aici ναός, termenul specific pentru Templu.
1 MACABEI 2 495
care i aduceau slava au fost luate n robie, pruncii săi au fost ucişi n pieţe,
10
tinerii săi, de sabia duşmanului. Ce neam nu ia moştenit domnia şi na
pus stăpânire pe prăzile ei? " T o a t ă podoaba ei a fost luată, şi [cetatea]
12
liberă a ajuns n robie. Şi iată, cele sfinte ale noastre şi frumuseţea noastră
13
şi slava noastră au fost pustiite; neamurile păgâne leau pângărit. La ce
14
bun să mai t r ă i m ? " Şi Mattathias şi fiii săi şiau sfâşiat hainele şi sau
mbrăcat n sac şi au j e l i t amarnic.
15
Şi cei [trimişi] de la rege care sileau spre lepădarea de L e g e au ajuns
n cetatea M o d e i n , ca să aducă j e r t f e . 1 6 Şi mulţi din Israel au trecut la e i ; iar
17
Mattathias şi fiii săi sau ţinut deoparte. [ T r i m i ş i i ] regelui iau vorbit lui
Mattathias zicând: „ E ş t i conducător slăvit şi de v a z ă n această cetate şi
18
sprijinit de fii şi de fraţi; acum, apropiete tu Cel dintâi şi mplineşte
hotărârea regelui, cum au făcut toate neamurile şi bărbaţii din Iuda şi cei
care au rămas n Ierusalim, iar tu şi fiii tăi v e ţ i fi printre prietenii regelui; tu
şi fiii tăi veţi fi cinstiţi cu argint, cu aur şi cu multe daruri." " Iar Mattathias
a răspuns şi a rostit cu glas puternic: „ C h i a r dacă toate neamurile care se
află sub stăpânirea regelui i v o r da ascultare ndepărtânduse de religia
părinţilor noştri şi se v o r supune poruncilor l u i , 2 0 eu, fiii mei şi fraţii m e i
21
v o m umbla n legământul părinţilor noştri; ferească [ D u m n e z e u ] să
părăsim L e g e a şi r â n d u i e l i l e ; 2 2 nu v o m da ascultare vorbelor regelui să ne
23
abatem de la religia noastră nici la dreapta, nici la stânga. Şi când şia
ncheiat vorba, sa apropiat un bărbat iudeu, ca n văzul tuturor să aducă
24
jertfe pe altarul păgân din M o d e i n , potrivit cu hotărârea regelui. Şi la
văzut Mattathias, şi a fost nflăcărat de râvnă, şi i sau cutremurat rărunchii,
2S
şi la cuprins o dreaptă mânie: a alergat şi la njunghiat pe altar; şi la
2,11 Aici se ncheie lamentaţia lui Mattathias, ncepută la v. 7; v. 12 reface legătura

cu v. 6.
2,14 Sfâşierea hainelor ca semn al durerii se ntâlneşte nu numai Ia iudei, ci şi la asirieni,
greci şi romani.
2.18 „prietenii regelui": demnitari nveşmântaţi n purpură care primeau misiuni la curte,
nsărcinări administrative şi militare (cf. şi lEzr. 8,11); vechi obicei oriental preluat şi de
Alexandru Macedon.
2.19 „sub stăpânirea regelui", gr. έν οΐκφ της βασιλείας του βασιλέως, litt. „In casa
regalităţii regelui".
2,25 „trimisul regelui": Flavius losephus, Beli lud 1,1,3, ÎI numeşte pe mputernicitul
lui Antiochos n mod eronat Bacchlides, iar n Al 12, 6,3, Apelles (Abel, p. 38, presu-
pune o alterare a numelui de Apollonios; cu toate acestea propune păstrarea numelui de
Apelles pentru funcţionarul regal).
496 I MACABEI 2
ucis n aceeaşi clipă şi pe trimisul regelui, cel care [ i ] silea să aducă jertfe,
26
şi a răsturnat altarul. Şi sa nflăcărat de râvnă pentru L e g e , aşa cum făcuse
27
Phinees mpotriva lui Zambri, fiul lui Salom. Şi a strigat Mattathias n
cetate cu glas puternic şi a spus: „ O r i c i n e are râvnă pentru L e g e şi păstrează
28
Legământul, să vină după m i n e ! " Şi a fugit el şi fiii săi n munte, pără
sinduşi avutul n cetate.
25
A t u n c i mulţi care căutau dreptatea şi judecata au coborât n pustiu, ca
30
să se aşeze acolo, ei şi fiii lor, şi f e m e i l e lor, şi turmele lor, fiindcă se
31
năspriseră asupra lor relele. Şi sa dat veste dregătorilor regelui şi oştirii
care se afla n Ierusalim, cetatea lui D a v i d , că nişte oameni care călcaseră
32
porunca regelui sau ascuns n pustiu. Şi ia urmărit multă oştire şi iau
ajuns şi sau aşezat n linie de bătaie; şi sau pregătit de război n ziua de
33
sabat; şi leau strigat: „ P â n ă aici! Ieşiţi, faceţi după cuvântul regelui şi
34
veţi rămâne n v i a ţ ă ! " D a r ei au răspuns: „ N u v o m ieşi şi nici nu v o m
35
face după cuvântul regelui, pângărind ziua sabatului." Şi [ a c e i a ] au pornit
36
război mpotriva lor. D a r ei nu leau răspuns, nici nau aruncat pietre
37
asupra lor, nici nu leau tăiat calea spre ascunzători, spunând: „ S ă murim
cu toţii n curăţia noastră; cerul şi pământul ne sunt martori că ne omorâţi
38
pe nedrept!" Şi au năvălit asupra lor [n z i ] de sabat şi au murit şi ei, şi
f e m e i l e lor, şi c o p i i i lor, şi turmele lor, ca la o m i e de suflete de oameni.
39 40
Când Mattathias şi prietenii săi au aflat, au j e l i t mult pentru ei. Şi
şiau zis unul către altul: „ D a c ă v o m face toţi cum au făcut fraţii noştri şi nu
ne v o m lupta cu păgânii pentru sufletele noastre şi rânduielile noastre,
41
degrabă v o m fi şterşi de pe [faţa] pământ[ului]." Şi au ţinut sfat n acea
z i , spunând: „ O r i c i n e ar porni război mpotriva noastră n zi de sabat, să ne
luptăm cu el spre a nu muri cu toţii, cum au murit fraţii noştri n
2,26 Despre gestul lui Phinees, vezi Num. 25.

232 După Flavius losephus, AI 13,6,2, alegerea sabatului ca zi pentru bătălie a fost
deliberată: iudeii sau ncălcau Legea luptânduse sau, respectândo, erau lipsiţi de posi-
bilitatea de a se apăra.
2,3637 Iudeii asediaţi se abţin de la munci brute, cum ar fi aruncarea de pietre,
baricadarea grotelor, dar rămân fermi prin vorbe şi atitudine.
2,41 n 312 Î.H. Ptolemeu 1 Soter a cucerit Ierusalimul profitând de repausul sabatului;
mai târziu, Pompeius Magnus, n 64 Î . H , şia intensificat lucrările pentru asedierea
Ierusalimului n ziua sabatului, ştiut fiind că n acea zi iudeii se limitează strict la
defensivă. Un caz excepţional sa produs n 66 d.H. când iudeii lau atacat pe guver-
natorul Cestius Gallus „fără să ţină seama de ziua sabatului" {Flavius losephus, Bell.
lud. 2,19,3).
1 MACABEI 2
ascunzători." Atunci Ii sa adăugat ceata assideilor, oameni viteji din

43
Israel, toţi cei devotaţi L e g i i ; şi toţi care fugeau de nenorociri li se ală-
turau; şi aşa se n t ă r e a u . 4 4 Şi au alcătuit o oaste şi iau l o v i t pe păcătoşi cu
urgia lor şi pe bărbaţii fără de lege, n mânia lor; iar cei care au scăpat au
45
fugit la neamuri. Mattathias a dat o c o l mpreună cu prietenii săi şi au
46
sfărâmat altarele şi iau tăiat cu forţa mprejur pe copiii netăiaţi mprejur,
47
pe câţi iau găsit n hotarele Iui Israel; şi iau izgonit pe cei trufaşi şi
48
lucrarea a fost dusă la bun sfârşit prin mâna lor; au smuls L e g e a din mâna
păgânilor şi a regilor şi nu sau plecat n faţa păcătoşilor.
49
Şi [când] i sa apropiat lui Mattathias sfârşitul, lea spus fiilor săi:
„ A c u m sa nstăpânit trufia şi ocara şi v r e m e a răsturnării şi urgia mâniei.
s0
A c u m , c o p i i , nflăcăraţivă de râvnă pentru L e g e şi daţivă viaţa pentru
51
Legământul părinţilor noştri; amintiţivă de faptele strămoşilor pe care
leau săvârşit la v r e m e a lor şi v e ţ i dobândi faimă mare şi nume veşnic.
52
O a r e A v r a a m nu a fost găsit credincios n mijlocul ispitei şi nu i sa
53
socotit aceasta ca dreptate? l o s i f la ceas de restrişte a păzit porunca şi a
54
ajuns stăpânul Egiptului. Phinees, părintele nostru, pentru râvna sa
2,42 „Assideii" {gr. Α σ σ ι δ α ί ο ι ) : „cei drepţi" din Cartea luiEnoh, precursorii fariseilor.
2.47 „cei trufaşi'', gr. υιοί της ύτκρηφ ανίας, litt, „fiii trufiei", ebraism desemnândui pe
emisarii lui Antiochos care se lăudau că au lichidat religia iudaică.
2.48 „Regii" sunt Antiochos al IVlea Epiphanes şi succesorii săi. • „nu sau plecat...
păcătoşilor", litt, „nu au dat corn păcătoşilor': „cornul" era metafora obişnuită a puterii.
2,5161 Urmează un text poetic caracterizat mai degrabă prin simetrie decât prin
paralelism; fiecare vers este compus din două hemistihuri, primul exaltând meritele unui
personaj, al doilea, binefacerile primite de acesta.
2,5260 Avraam a fost pus la ncercare de Y H W H , care ia cerut sacrificarea unicului
său fiu {Gen. 15,5 şi urm.); Iosif este exemplul clasic pentru statornicia ntru Lege, căci
na cedat, deşi a fost vândut unor negustori străini şi calomniat de soţia lui Putifar;
Phinees, menţionat mai nainte, este al treilea mare preot după Aaron şi Eleazar, tatăl
său; Mattathias nu este fiul lui Phinees, expresia „părintele nostru" indicând o filiaţie
spirituală; Iisus Nave Ίησοΰς fiind transcrierea grecească a Iui Thăua ' este succe-
sorul lui Moise (cf. Num. 27,1623); Chaleb a făcut elogiul Canaanului contrazicândui
pe defetişti {Num. 13,30; Iis. Nav. 14,615); Ilie a fost un adversar necondiţionat al
zeului Baal { l R g . 18,10.1518) şi a fost ridicat la ceruri {2Rg. 2,1.11); Anania, Azaria,
Misael, cei trei tineri ieşiţi teferi din foc; Daniel, erou al unor povestiri pilduitoare, din
cartea cu acelaşi nume. Virtutea lui Daniel este „curăţia". Termenul grecesc, άπλότης,
are un spectru semantic larg: „simplitate'', „nevinovăţie", „fire curată".
2,54 „pentru râvna sa aprinsă", gr. έν τφ ζηλώσαι ζήλον, litt, „râvnind râvnă"
semitism.
498 1 MACABEI 23
aprinsă a dobândit legământ de preoţie v e ş n i c i lisus, ntrucât a mplinit

56
cuvântul [ D o m n u l u i ] , a ajuns judecător n I s r a e l . Chaleb, pentru că a dat
dreaptă mărturie n adunare, a primit pământ ca m o ş t e n i r e . 5 7 D a v i d , pentru
58
e v l a v i a sa, a moştenit tronul regesc pe v e c i . Ilie, aprins de râvnă pentru
L e g e , a fost ridicat n c e r . 5 9 Anania, A z a r i a şi M i s a e l , prin ncrederea lor,
au fost izbăviţi din f o c . 6 0 Daniel, n curăţia lui, a fost scăpat din gura leilor.
61
Şi astfel nţelegeţi, din generaţie n generaţie, că toţi cei care nădăjduiesc
62
n Domnul, nuşi v o r pierde tăria. Şi de vorbele păcătosului să nu vă temeţi,
63
căci slava lui e ntru spurcăciune şi [mâncare pentru] v i e r m i ; astăzi se
ridică, şi mâine nu1 mai v e z i , căci sa şi ntors n ţărâna lui, şi gândurile lui
64
vor p i e r i . V o i , copii, mbărbătaţivă şi fiţi tari ntru L e g e , deoarece n ea
65
vă veţi găsi slava. Şi iată1 pe Simon, fratele vostru, ştiu că este un om
66
bun la sfat; pe el să1 ascultaţi n toate zilele, el vă va fi tată. Iar Iuda
Macabeul, viteaz ncă din tinereţe, el să fie conducătorul oştirii şi să poarte
67
războiul [ m p o t r i v a ] popoarelor. V o i să adunaţi la v o i pe toţi cei care
68
nfăptuiesc L e g e a şi să mpliniţi răzbunarea poporului vostru; plătiţile pe
6 9
măsură păgânilor şi luaţi seama la poruncile L e g i i . " Şi ia binecuvântat, şi
70
sa adăugat la părinţii s ă i . A murit n anul o sută patruzeci şi şase şi lau
nmormântat n mormântul părinţilor săi la M o d e i n ; şi la jelit ntregul
Israel cu j a l e mare.
2
3 ' Şi n locul lui sa ridicat Iuda numit Macabeul, fiul lui. Şi lau
ajutat toţi fraţii săi şi toţi cei care sau alipii de tatăl său şi purtau războiul
3
lui Israel cu v o i e bună. [Iuda] a dus departe faima poporului său şi a
mbrăcat platoşa asemenea unui uriaş; şi a luat armele de luptă şi a pornit
4
război ocrotinduşi tabăra cu sabia Şi a fost asemenea unui leu n faptele
5
sale şi asemenea unui pui de leu care răcneşte după pradă. Şi ia urmărit
pe nelegiuiţi căutândui, şi pe cei care i hărţuiau poporul ia dat pradă
6
f o c u l u i . Şi au dat napoi nelegiuiţii de frica lui şi toţi lucrătorii fărădelegii
7
sau cutremurat; şi propăşea izbăvirea n mâna l u i . Şi ia amărât pe mulţi
regi, dar la bucurat pe I a c o b cu faptele sale şi până n veac va fi amintirea
8
lui, spre b i n e c u v â n t a r e . Şi a străbătut oraşele lui Iuda şi ia nimicit din ele
2,57 „evlavia": gr. έλεος, litt „milă", traduce de obicei ebr. besedh, „bunăvoinţă, n-
durare".
3,39 Odă spre cinstirea lui Iuda Macabeul.
3,7 „mulţi regi": este vorba despre Antiochos al IVlea, Antiochos al Vlea şi Demetrius I.
1 MACABEI 3 499
9
pe cei fără de l e g e şi a abătut urgia de la I s r a e l ; şi faima lui a ajuns până la
capătul pământului şi ia adunat pe cei gata să piară.
10
nsă A p o l l o n i o s a adunat neamuri păgâne şi oaste mare din Samaria,
spre a porni război m p o t r i v a lui Israel. " Şi, aflând acestea luda, ia ieşit n
ntâmpinare, la nfrânt şi la ucis; şi au căzut mulţi răniţi şi cei care au
12
scăpat au luato la goană. Şi au luat prăzi de la ei, iar Iuda a luat sabia lui
13
A p o l l o n i o s şi lupta cu ea n toate z i l e l e . Seron, căpetenia armatei siriene,
a auzit că Iuda a strâns o mulţime mare şi adunare de credincioşi cu el, ca să
14
pornească la război; şi a spus Seron; „ m i v o i face un renume şi v o i fi
slăvit n regat; aşadar, mă v o i război cu Iuda şi cu toţi cei care mpreună cu
15
el au dispreţuit cuvântul regelui." Şi a pornit şi a ridicat cu sine oştire
16
puternică de nelegiuiţi să1 ajute să se răzbune pe fiii lui Israel. Când a
ajuns la urcuşul Baithoronului, ia ieşit n ntâmpinare Iuda cu câţiva
17
oameni. Dar [aceştia], când au văzut oştirea venind naintea lor, iau spus
Iul Iuda: „ O a r e cum v o m putea noi, puţini fiind, să ne luptăm cu o mulţime
18
atât de puternică? N o i , care astăzi suntem osteniţi şi n f o m e t a ţ i ! " Şi lea
răspuns luda: „ E s t e uşor ca mulţi să cadă n mâinile celor puţini şi nu este
19
deosebire naintea cerului să izbăvească prin mulţi sau prin puţini. Căci
20
nu n mulţimea oştirii stă biruinţa n război, ci din cer [ v i n e ] puterea. Ei
pornesc mpotriva noastră plini de trufie şi de fărădelege să ne nimicească
21
pe noi, şi pe femeile noastre, şi pe copiii noştri şi să ne d e s p o a i e ; iar noi
22
ne luptăm pentru v i e ţ i l e noastre şi pentru l e g i l e noastre. Şi El i va zdrobi
23
n faţa noastră; să nu vă fte frică de e i ! " Când a ncetat să vorbească, sa
repezit pe neaşteptate mpotriva lor, iar Seron a fost nimicit, cu oştirea sa,
24
dinaintea l u i . Şi la urmărit la coborâşul Baithoronului până n c â m p i e ; şi
3,10 Apollonios comanda trupele din Samaritida, district al Siriei Koile; regiunea
Ierusalimului era subordonată administrativ guvernatorului Samariei.
3.12 „prăzi": acestea sunt de fapt rezultatul despuierii celor căzuţi pe câmpul de luptă.
3.13 Seron, un hapax n onomastica elenistică; el este comandantul, strategul armatei
Siriei; Apollonios fusese subordonatul său; cum Seron acţionează din proprie iniţiativă,
nseamnă că trupele din subordine constituiau armata regulată din Siria Koile (numele
complet al provinciei era „Siria Koile şi Fenicia"; cf. 2Mac 8,8).
3,16 Seron nainta prin Baithoronul de Jos, iar Iuda, avertizat de mişcările acestuia, l
aştepta n Baithoronul de Sus (cf. Flavius losephus, Al 12,7,1). isprava lui Iuda este
asemuită cu cea a lui lisus Nave (2Mac. 10).
3,24 Flavius losephus (Bell. lud. 2,19,8) descrie astfel zona n care sa produs atacul
neaşteptat al lui Iuda şi panica n care a intrat armata lui Seron: „De o parte şi cealaltă se
aflau prăpăstii şi vadurile unor torente unde soldaţii legiunilor alunecau şi piereau; nu
500 1 MACABEI 3
au căzut de la ei opt sute de oameni, iar restul au fugit n ţinutul filistenilor.

2S
Şi a izbucnit teama faţă de luda şi de fraţii săi şi groaza a cuprins pe
26
păgânii din jurul lor; şi a ajuns până la rege renumele lui şi despre
bătăliile lui luda povesteau neamurile păgâne.
27
C â n d regele A n t i o c h o s a auzit toate acestea, sa aprins de mânie şi a
trimis dea adunat toate ostile regatului său, o armată g r o z a v de puternică.
28
Şi şia deschis vistieria şi a plătit armatei solda pe un an şi lea poruncit
29
să fie pregătiţi pentru orice n e v o i e . Şi a văzut că nu mai sunt bani n
vistierie şi că birurile ţării sunt mici din pricina răscoalei şi a nenorocirii pe
care o dezlănţuise n ţară nimicind datinile care erau de la nceputul zilelor;
30
sa temut că nu va mai avea cu ce plăti ca nainte cheltuielile şi darurile
pe care le dădea odinioară cu mână largă, ntrecândui pe regii dinaintea sa;
31
fiind foarte descumpănit n sufletul său, a hotărât să pornească spre Persia
32
şi să ia dările provinciilor şi să adune mulţi bani. Şi la lăsat pe Lysias,
bărbat strălucit şi din neamul regelui, maimare peste treburile regatului, de
33
la fluviul Eufrat şi până la hotarele E g i p t u l u i , şi să aibă grijă de creşterea
34
lui A n t i o c h o s , fiul său, până avea să se n t o a r c ă ; ia dat acestuia jumătate
din oştire, şi elefanţii, şi porunci pentru toate câte le plănuise; [mai ales]
35
pentru locuitorii Iudeii şi ai Ierusalimului, să trimită mpotriva lor oştire
ca să sfarme şi să nimicească puterea lui Israel şi rămăşiţa Ierusalimului şi
3 6
să şteargă amintirea lor din acel l o c ; şi să aşeze pe fiii străinilor n toate
37
hotarele lor, şi pământul lor să1 mpartă. Iar regele a luat cealaltă
exista nici o posibilitate de rugă, nici o posibilitate de apărare; distruşi, soldaţii se resem-
nau să geamă, să se lamenteze de disperare; ecoul făcea să răsune strigătele de bucurie şi
furie ale iudeilor."
3,29 Rezistenţa faţă de elenizare se manifesta şi prin neplata impozitelor.
3.31 Tacit (Hist. 5,8,1) vorbeşte de „defecţiunea" lui Arsaces; nu ştim pe ce se bazează
istoricul roman când face această afirmaţie; mai degrabă Antiochos a ntreprins o
acţiune ofensivă la graniţa orientală a imperiului.
3.32 „strălucit": epitetul ένδοξος se acordă unei persoane pe care regele o cinsteşte n
chip deosebit; rudele regelui constituiau o categorie superioară „prietenilor"; aveau
dreptul să poarte o hlamidă de purpură prinsă cu o fibulă de aur. Lysias stăpânea ca nalt
funcţionar vechea satrapie persană Abamahara, cu excepţia Ciprului.
3.33 „Antiochos, fiul său": viitorul Antiochos al Vlea Eupator.
3,37 Prezentare inexactă: Antiochos a pornit campania pentru a ntări satrapiile orientale
ameninţate de expansionismul part. Cronologia acţiunilor lui Antiochos este incertă. Se
cunoaşte campania mpotriva lui Artaxias, care se declarase independent şi rege al
Armeniei; a fost nfrânt şi luat prizonier de Antiochos (Appian, Syria 45,66). • „ţinutu-
rile de sus": se pare că e vorba de podişul iranian.
1 MACABEI 3 SOI
jumătate din armată şi a plecat din Antiohia, oraşul domniei lui, n anul o
sută patruzeci şi şapte, a trecut Eufratul şi a străbătut ţinuturile de sus.
38
Lysias ia ales pe P t o l e m e u , fiul lui D o r i m e n e s , pe N i c a n o r şi pe
39
G o r g i a s , bărbaţi puternici dintre prietenii r e g e l u i , şi a trimis mpreună cu
ei patruzeci de m i i de pedestraşi şi şapte mii de călăreţi să pornească
40
m p o t r i v a ţinutului lui Iuda şi să1 pustiască, după cuvântul r e g e l u i . Şi au
pornit cu toată oastea lor, au ajuns şi şiau pus tabăra aproape de A m m a u s ,
41
n câmp n e t e d . N e g u s t o r i i din ţară au auzit de sosirea lor şi au luat mult
argint, aur şi lanţuri şi au venit la tabără pentru ai cumpăra pe fiii lui Israel
42
ca robi. Şi li sa adăugat o oaste din Siria şi din ţinutul S t r ă i n i l o r . Iuda şi
fraţii săi au văzut că relele sporesc şi că ostile şi pun tabăra n hotarele lor
şi au aflat de cuvintele regelui prin care poruncise să nimicească şi să
43
spulbere poporul; atunci au spus unii către alţii: „ S ă ne ridicăm poporul
44
din prăbuşire şi să luptam pentru poporul nostru şi pentru c e l e sfinte." Şi
sa făcut adunarea [ p o p o r u l u i ] , ca să se pregătească de război, să se roage şi
45
să ceară milă şi ndurare [lui D u m n e z e u ] . Ierusalimul era nelocuit ca
pustiul, şi nu intra şi nu ieşea nici una dintre odraslele sale; templul era
călcat n picioare şi fiii străinilor erau n fortăreaţă, lăcaşul păgânilor; se
46
ofilise v o i a bună a lui l a c o b şi amuţiseră flautul şi kinyra. Şi sau adunat
şi sau dus la Massepha n faţa Ierusalimului, căci la Massepha fusese mai
47
ntâi l o c de rugăciune al lui Israel. Şi n acea zi au postit şi sau mbrăcat
n sac, şiau pus cenuşă n cap şi şiau sfâşiat v e ş m i n t e l e . 4 8 Au desfăşurat
3,39 După 2 Mac. 8,9, armata siriană cuprindea douăzeci de mii de oameni.
3,41 „au auzit de sosirea", litt, „au auzit numele": expresie care mai apare In L X X
(e.g. Gen. 29,13; Num. 14,15). • „o oaste din Siria": este vorba de contingente auxiliare.
• „Ţinutul Străinilor" este Philistia, cf. Jud., I4Rg.,passim şi nota 10,1 la IPar.
3.45 „kinyra": cf. IPar. 13,8 şi nota ad loc.
3.46 „Massepha" (ebr. Mifpeh), la 13 km nord de Ierusalim, loc sacru din vechime.
3,48 Frază confuză care a generat mai multe interpretări: I) păgânii caută n textele
Legii analogii cu religia greacă punândui n paralel pe Moise cu Minos, pe Samuel cu
Hercules, pe Y H W H cu Zeus etc. Interpretarea nu este plauzibilă, ea presupunând,
printre altele, că grecii ar fi avut solide cunoştinţe de ebraică, ceea ce nu corespunde
realităţii. 2) Pe baza unei glose (τοϋ έπιγράφειν έπ' αυτών, „ca să deseneze pe ele") mai
mulţi exegeţi consideră că iudeii au desfăşurat o rolă de papirus cu textul Legii, pe care
păgânii o căutau spre aşi reprezenta pe ea idolii; glosa nsă este greacă, nu se găsea n
textul ebraic. 3) Textul este alterat şi trebuie emendat; conjecturile propuse nu sunt nsă
necesare şi nu conduc la o soluţie. 4) Textul este corect, trebuie analizat cu atenţie şi pus
n relaţie cu 2Mac. 8,23: n incertitudinea n care se aflau, iudeii caută un sprijin din cer;
pentru aceasta ei deschid cartea sfântă n acelaşi scop oracular cu care grecii consultau
502 I MACABEI 34
cartea L e g i i pentru [a căuta n e a ] ceea ce neamurile căutau la chipurile

49
idolilor lor. Şi au adus veşmintele preoţeşti, pârga şi zeciuielile şi iau
50
adunat pe nazireii careşi mpliniseră z i l e l e şi au strigat cu glas către cer
51
spunând: „ C e să facem cu aceştia şi ncotro săi ducem? C e l e sfinte ale
T a l e au fost călcate n picioare şi pângărite, iar preoţii T ă i j e l e s c şi sunt
52
umiliţi. Şi iată, neamurile sau adunat mpotriva noastră spre a ne da
s3
pieirii; Tu ştii ce plănuiesc ei mpotriva noastră. C u m v o m putea sta n
54
faţa lor fără ajutorul T ă u ? " Şi au sunat din trâmbiţe şi au strigat cu glas
55
puternic. După aceasta, Iuda a rânduit conducători ai poporului, căpetenii
5 6
peste mii, şi peste sute, şi peste c i n c i z e c i , şi peste z e c e . Şi lea spus celor
careşi zidiseră case, celor care se logodiseră, c e l o r careşi sădiseră v i e şi
57
c e l o r cuprinşi de teamă să se ntoarcă fiecare acasă, potrivit L e g i i . Şi a
58
ridicat tabăra şi a aşezato la m i a z ă z i de A m m a u s . Atunci Iuda lea spus:
„ n c m g e ţ i v ă şi fiţi viteji; fiţi gata n z o r i să ne luptăm cu neamurile acestea
care sau adunat m p o t r i v a noastră, ca să ne nimicească pe noi şi c e l e sfinte
59
ale noastre; căci este mai bine să murim n luptă decât să privim relele
60
abătute asupra neamului nostru şi asupra celor sfinte. Şi aşa cum este
voinţa n ceruri, aşa se va f a c e . "
1
4 G o r g i a s a luat cu sine cinci m i i de pedestraşi, o m i e de călăreţi aleşi
2
şi oastea a pornit de cu noapte pentru a năvăli asupra taberei iudeilor şi a o
3
izbi pe neaşteptate; oameni din Cetăţuie leau fost călăuze. D a r Iuda a
aflat şi a pornit şi el cu vitejii săi să izbească oastea regelui de la A m m a u s ,
statuile zeilor lor. Pentru toate acestea cf. Abel, pp. 6870. Mai degrabă se poate nţelege
că evreii şiau căutat n Scriptură cuvânlul de ordine pentru luplă, ca la 2Mac. 8,23. Spre
deosebire de păgâni, care aşteaptă oracol de la idoli, evreii caută lumină n textele sfinte
ntro epocă lipsită de profeţi (cf. TOB, BJ notele od loc).
3,49 „nazireii": se abţineau de la vin şi de la orice băutură ameţitoare, inclusiv de la
stafide; nuşi tăiau părul din momentul consacrării; nu aveau voie să se apropie de nici
un cadavru. La ncheierea legământului, şi tăiau părul şi—1 ardeau pe altar. Cf. Jud.
13,5.7; 16,17.
3.54 Sunetul de trâmbiţă avea semnificaţia unei invocări a divinităţii, cf. Num. 10,9.
3.55 Diviziunea armatei n patru niveluri de autoritate se regăseşte doar n Ex. 18,21.25
şi n Deut 1,15.
3.56 Cf Deut 20,58.
3,58 „viteji", litt, „fii puternici" semitism.
3,60 „este voinţa n ceruri": ca şi n celelalle locuri, se evită rostirea Numelui divin.
4,2 După 4,6, armata lui Iuda avea trei mii de războinici, după 2Mac. 8,16, şase mii.
1 MACABEI 4 503
5
* câtă v r e m e erau ncă risipite ostile afară din t a b ă r ă . Şi a venit G o r g i a s
asupra taberei lui Iuda noaptea şi ηa găsit pe nimeni; atunci sa dus să o
caute n munţi, spunânduşi: „ F u g de n o i . " 6 D a r n z o r i i z i l e i Iuda sa arătat
n câmpie cu trei m i i de oameni; numai că nu aveau platoşe şi săbii cum ar
fi v o i t . 1 Au văzut oştirea neamurilor, puternică şi bine narmată, şi călăreţi
8
mprejurul ei, şi aceştia deprinşi la război. Atunci Iuda a spus bărbaţilor
care erau cu e l : „ N u vă temeţi de mulţimea lor şi de năvala lor să nu vă
9
nspăimântaţi; amintiţivă cum au fost izbăviţi strămoşii noştri n M a r e a
10
R o ş i e , când i urmărea Faraon cu oastea; şi acum să strigam la cer; dacă
ne vrea, şi va aminti de legământul strămoşilor şi va z d r o b i această oştire
din faţa noastră a s t ă z i ; 1 1 şi toate neamurile v o r afla că este C i n e să răscum-
12
pere şi să mântuiască pe Israel." Străinii au ridicat ochii şi iau văzut
13
naintând spre ei şi au ieşit din tabără la luptă; iar [ o a m e n i i ] lui Iuda au
14
sunat din trâmbiţe şi au pornit lupta şi iau zdrobit pe păgâni, [şi aceştia]
15
au fugit spre câmpie; dar cei din urmă au căzut cu toţii de sabie. Şi
[ i u d e i i ] iau urmărit până la G a z e r o n şi până n câmpiile Idumeii şi A z o t u l u i
şi Iamniei şi au pierit [din păgâni] cam trei mii de o a m e n i . 1 6 Iuda sa ntors
cu oastea sa după urmărirea duşmanului " şi a spus poporului: „ S ă nu doriţi
18
pradă, căci războiul este naintea noastră: iar G o r g i a s cu oastea lui [se
află] n munte, aproape de noi; aşadar, staţi acum n faţa duşmanilor noştri
şi războiţivă cu ei; după aceea puneţi mâna pe pradă cu toată ndrăzneala."
19
N i c i ηa isprăvit bine Iuda vorba, că sa şi zărit o ceată pândindui din
20
munţi; ei văzuseră că [oastea l o r ] a fost pusă pe fugă şi că taberei i se
21
dăduse foc, căci fumul care se zărea arăta c e l e n t â m p l a t e . V ă z â n d aces-
tea sau nspăimântat groaznic; iar când au văzut oastea lui Iuda n câmpie,
pregătită de l u p t ă , 2 2 au luato cu toţii la goană spre ţinutul S t r ă i n i l o r . 2 3 Şi
4.4 Eroare fatală: armata regală, prea ncrezătoare n capacităţile militare ale lui Gorgias,
şi relaxează organizarea.
4.5 Conform celor transmise de Flavius losephus (AI 12,7,4), Iuda, pentru a1 atrage pe
Gorgias, lăsase focuri aprinse n tabără; găsind tabăra goală, generalul seleucid a conchis
n mod eronat că iudeii au fugit.
4,9 Trecerea Mării Roşii, cf. Ex 14. • Pasajul paralel din 2Mac 8,1523 pomeneşte
nfrângerea providenţială a armatei regelui asirian Sennacherib.
4,15 ldumeea corespunde părţii de vest a Edomului, n sudul Iudeii, Azotul este ebraicul
'A'dodh (cf. Iis. Nav. 11,22 etc.), iar Iamneia, ebr. Yabh'rC'ël (Iis. Nav. 15,11) sau ebr.
Yabh'nêh (2Cron. 26,6).
4,22 „ţinutul Străinilor": cf. nota la 3,41.
504 1 MACABEI 4
Iuda sa ntors să prade tabăra şi a luat aur mult, şi argint, şi iacint, şi
24
purpură de mare, şi bogăţie m u l t ă . Iar la ntoarcere cântau imnuri şi bine-
2S
cuvântau Cerul că este bun, că n v e a c este mila L u i . Şi a fost izbăvire
mare pentru Israel n ziua aceea.
26
Câţi dintre Străini scăpaseră, sau dus şi iau vestit lui Lysias toate
27
c e l e ntâmplate. Iar el, auzindui, sa tulburat şi sa nfuriat, fiindcă nu
sau mplinit planurile sale mpotriva lui Israel şi că ηa dus la bun sfârşit
poruncile r e g e l u i . 2 8 n anul următor a adunat şaizeci de mii de oameni unul
şi unul şi cinci m i i de călăreţi, ca să pornească război mpotriva lui [ I s r a e l ] .
29
Şi au venit n Idumeea şi au năvălit n Baithsur; luda lea stat n faţă cu
z e c e mii de o a m e n i . 3 0 A văzut [luda] armata puternică şi sa rugat şi a spus:
„Binecuvântat eşti T u , Izbăvitorul lui Israel, care ai frânt năvala celui
puternic prin mâna robului tău D a v i d şi ai dat tabăra păgânilor n mâna lui
31
Ionathan, fiul lui Saul, şi a scutierului său; tot astfel nchide şi această
oştire n mâna poporului tău Israel şi să se facă de ruşine cu toată pedes
trimea şi călărimea l o r ; 3 2 dăle teamă şi topeşte ndrăzneala puterii lor şi să
33
se cutremure de nfrângerea l o r ; doboarăi cu sabia celor care te iubesc pe
34
T i n e şi toţi c e i care cunosc numele T ă u să Te laude n imnuri." Şi sau
aruncat unii asupra celorlalţi şi au căzut din oastea lui Lysias cam cinci m i i
35
de oameni: dinaintea lor au căzut. V ă z â n d Lysias descumpănirea oastei
sale, iar n cea a lui luda ndrăzneala şi cum erau gata să trăiască sau să
moară n chip nobil, a plecat spre A n t i o h i a şi a mai adunat o ceată ca să se
ntoarcă iarăşi asupra Iudeii.
36
A t u n c i Iuda şi fraţii săi au spus: „Iată, au fost nimiciţi duşmanii noştri;
37
să ne suim să curăţim lăcaşul sfânt şi să1 nchinam din nou." Şi sa adu-
38
nat toată oastea şi au urcat pe muntele S i o n . Şi au văzut templul pustiit, şi
altarul pângărit, şi porţile arse, şi n curţi buruieni crescute ca n pădure sau
ca pe munte, şi ncăperile surpate. 3 9 Atunci şiau sfâşiat hainele şi au plâns
4.23 „iacint": ţesătură vopsită cu purpură violetă; „purpura de mare" e de culoare roşu
nchis (cf. Ex. 2529).
4.24 C / P s . 117,1.29. •,,Cerul"vezi nota la 3,60.
4,30 „ai frânt... David": relatarea despre nfruntarea Iui David cu Goliat, cf. IRg. 17,4.
• Isprava lui Ionathan, l a l R g . 14,115.
4.35 După 2Mac. 11,1321 nfrângerea la determinat pe Lysias n bună măsură să
renunţe la efortul de elenizare.
4.36 „să1 nchinăm din nou": gr. έγκοανίζω, litt, „a reînnoi", ulterior „a consacra".
1 MACABEI 4 505
4
amarnic şi şiau pus cenuşă [n c a p ] ; şi au căzut cu faţa Ia pământ şi au
41
sunat din trâmbiţele de vestire şi au strigat Ia cer. Atunci Iuda a poruncit
unor oameni să se lupte cu cei din fortăreaţă până când va curaţi lăcaşul
42
sfânt. Şi a ales preoţi fără pată, devotaţi L e g i i , şi au curăţit lăcaşul sfânt;
43
şi au dus pietrele spurcăciunii ntrun Ioc n e c u r a t . 4 4 Şi au ţinut sfat despre
4 5
altarul arderilor de tot, care fusese pângărit, ce să facă cu e l : şi lea venit
gândul bun săI dărâme, ca să nu le fie spre ocară, deoarece l spurcaseră
46
păgânii; şi au dărâmat altarul şi au dus pietrele pe muntele Lăcaşului
ntrun l o c potrivit, până când avea să vină un profet care să hotărască n
47
privinţa l o r . Şi au luat pietre necioplite, potrivit L e g i i , şi au zidit un altar
48
nou asemenea celui de mai nainte. Şi au construit lăcaşul sfănt din nou şi
49
c e l e dinlăuntrul lăcaşului, şi au sfinţit curţile, şi au făcut odoare sfinte noi
50
şi au dus n templu sfeşnicul, şi altarul tămâierii, şi masa. Au ars tămâie
51
pe altar şi au aprins luminile sfeşnicului şi au strălucit n templu. Şi au
pus pâini pe masă şi au ntins perdelele. Şi au dus la bun sfârşit toate
52
lucrările pe care leau făcut. Şi sau sculat n z o r i i z i l e i a douăzeci şi
cincea a lunii a noua (aceasta este luna Chaseleu), n anul o sută patruzeci şi
53
opt, şi au adus jertfa potrivit L e g i i pe altarul arderilor de tot cel nou pe
54
care l făcuseră. n acelaşi ceas şi n aceeaşi zi n care neamurile
pângăriseră [altarul], acesta a fost nchinat din nou cu cântări [n sunet d e ]
55
kinyra, harfe şi c h i m v a l e . Atunci tot poporul a căzut cu faţa la pământ,
4,40 Căderea cu faţa la pământ este un semn de mare durere, cf. Iov 1,20 şi 2Rg. 13,31;
Dehorme (apud Abel, p. 82) citează din analele lui Sargon cazul Iui MerodahBaladan
al IIlea care se aruncă la pământ, şi sfâşie hainele şi se rade n cap.
4,43 „pietrele spurcăciunii": materialele de construcţie utilizate pentru templul lui Zeus
Olimpianul erau considerate contaminate şi au fost aruncate ntrun loc impur pe pantele
Kedronului, aşa cum sa procedat cu altarele idolilor n vremea lui losias; cf. 4Rg.
23,6.12.
4.46 Se reflectă aici frustrarea resimţită din pricina dispariţiei profetismului (cf. 9,27;
14,41; vezi şi Ps. 73,9; 77,9; Plângeri 2,9; lez. 7,26).
4.47 Legea lui Moise interzicea utilizarea pietrelor atinse de ascuţişul fierului n con-
struirea lăcaşului sfânt (cf. Ex. 20,25).
4,52 „n zorii zilei... a noua": 25 decembrie 164 .H.; Flavius losephus (Al 12,7,6) spune
că era a o sută cincizeci şi patra olimpiadă, al cărei nceput era n iulie 164. Despre
refacerea Templului cf. şi Flavius losephus, Bell. lud. 1,3940.
4,54 Pentru utilizarea muzicii instrumentale cu ocazia consacrării Templului de către
Solomon, cf. 2Par. 7,6, unde se vorbeşte de instrumente muzicale In general şi sunt pre-
cizate doar trâmbiţele.
506 1 MACABEI 45
sa nchinat şi au binecuvântat Cerul care le dăduse izbânda. Şi au făcut

nchinarea altarului timp de opt z i l e şi au adus arderi de tot cu bucurie şi au
57
adus jertfă de mântuire şi de laudă. Şi au m p o d o b i t faţa templului cu
coroane de aur şi cu scuturi m i c i şi au făcut din nou porţile şi ncăperile şi
58
leau pus uşi. Şi a fost mare bucurie n popor; şi a fost nlăturată ocara
pricinuită de p ă g â n i . 5 9 Iar Iuda şi fraţii săi şi ntreaga adunare a lui Israel au
hotărât ca z i l e l e nchinării din nou a altarului să fie sărbătorite an de an timp
de opt zile, ncepând cu a douăzeci şi c m c e a zi a lunii Chaseleu, cu bucurie
şi v e s e l i e . 6 0 Şi au ntărit n v r e m e a aceea muntele S i o n de j u r mprejur cu
ziduri nalte şi turnuri puternice, ca să nu poată păgânii să vină şi să le calce
61
n picioare, aşa cum făcuseră mai n a i n t e . Şi a rânduit a c o l o oaste spre
pază; şi a ntărit spre pază [cetatea] Baithsura pentru ca poporul să aibă
apărare n faţa Idumeii.
1
5 Şi a fost aşa: când au auzit neamurile păgâne din jur că altarul a fost
refăcut şi că templul a fost nchinat iarăşi, ca mai nainte, tare sau mai
2
nfuriat; şi au hotărât săi nimicească [ p e cei din] neamul lui Iacob care
se aflau n mijlocul lor şi au nceput săi ucidă n popor şi săi nimicească.
3
luda a pornit războiul mpotriva fiilor lui Esau n Idumeea n regiunea
Acrabattene, deoarece aceştia mpresurau Israelul; şi ia izbit cu lovitură
4
mare şi ia supus şi a luat pradă de la e i . Şi şia amintit şi de relele făcute
de fiii lui Baian care erau pentru popor piedică şi piatră de poticnire,
5
ntinzând capcane pe d r u m u r i ; şi ia nchis n turnuri, ia nconjurat şi ia
6
anatemizat, şi lea ars turnurile cu foc, cu tot ce era n e l e . Şi [ d e a c o l o ] a
trecut la fiii lui A m m o n şi a ntâlnit o ceată puternică şi popor mult şi pe
7
T i m o t h e o s , conducătorul l o r . Şi a purtat multe războaie mpotriva lor şi au
4£7 Coroane şi discuri de mici dimensiuni în formă de scuturi se ntâlnesc n sculpturile

care mpodobesc mormintele iudaice.
4,59 Flavius losephus (Al 12,7,7) vorbeşte de instituirea unei legi n acest sens.
5,2 După 2Mac. 12, explozia antiiudaică a fost provocată de tratatul ncheiat de luda cu
Lysias.
53 „regiunea Acrabattene": majoritatea exegeţilor propun regiunea a cărei denumire
provine de la colina Aqrabbim, identificată cu Naqb eşŞafâ, situată la sudest de Marea
Moartă.
5.4 „fiii lui Baian": se presupune că e vorba de un trib arab, deoarece numele este atestat
la populaţiile sudarabice.
5.5 Detalii ale operaţiunilor, n 2Mac 10,1523. •„anatemizat": cf. nota4,41 ta IPar.
1 MACABEI 5 507
8
fost zdrobiţi n faţa lui; şi ia n f r â n t . A cucerit oraşul Iazer şi cetăţilefiice
ale lui şi sa ntors n ludeea.
9
Şi sau adunat neamurile păgâne din Galaad mpotriva [ f i i l o r ] lui Israel
care erau n hotarele lor, spre ai nimici; iar aceştia au fugit n fortăreaţa
10
Dathema. Şi au trimis scrisori lui Iuda şi fraţilor săi, n care spuneau;
„Sau strâns n jurul nostru păgânii, ca să ne nimicească " şi se pregătesc să
vină să ia cu asalt fortăreaţa n care neam adăpostit; n fruntea oştirii lor se
12
află T i m o t h e o s ; v i n o acum şi ne scoate din mâna lor, deoarece mulţi deai
13
noştri au c ă z u t ; toţi fraţii noştri câţi se aflau n [ţinutul lui] Tubias au fost
ucişi, iar f e m e i l e lor şi c o p i i i , luaţi n robie, precum şi avutul lor; şi au pierit
14
a c o l o aproape o m i e de bărbaţi." N i c i nu citiseră bine scrisorile că iată au
sosit alţi soli din G a l i l e e a cu hainele sfâşiate, vestind lucruri asemănătoare,
15
că sau adunat mpotriva lor [păgânii] din Ptolemais şi T i r şi Sidon şi din
16
toată G a l i l e e a Străinilor spre ai nimici. Când Iuda şi poporul au auzit
cuvintele acestea, sau strâns n mare adunare, ca să chibzuiască ce să facă
17
pentru fraţii lor care se aflau n strâmtorare şi erau atacaţi de duşmani. Şi
Iuda ia spus fratelui său S i m o n : „ A l e g e ţ i oameni şi dute săi scapi pe
fraţii tăi din G a l i l e e a , iar eu mpreună cu fratele meu Ionathan v o m porni
18
spre Galaadita." Şi ia lăsat pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe A z a r i a , con-
19
ducătorul poporului, cu restul oştirii, n ludeea, de pază. Şi lea poruncit,
zicând: „ C â r m u i ţ i poporul, dar nu porniţi război cu păgânii până la
20
ntoarcerea noastră." Şi iau mpărţit lui S i m o n trei mii [ d e o a m e n i ] ca să
21
meargă n Galileea, şi lui Iuda opt mii, pentru G a l a a d i t a . Şi sa dus S i m o n
n G a l i l e e a şi a purtat multe bătălii mpotriva neamurilor păgâne şi a zdrobit
22
neamurile păgâne din faţa sa şi lea urmărit până la porţile [oraşului]
Ptolemais. Şi au căzut dintre păgâni cam trei mii de oameni şi [ S i m o n ] a
5.8 Flavius losephus (Al 12,8,1) parafrazează astfel textul: „Iuda ia nfrânt, a cucerit
oraşul lor lazora, lea luat prizonieri femeile şi copiii, a incendiat oraşul şi sa ntors
acasă"; istoricul iudeu ηa nţeles sensul metaforic al lui θυγατέρας.
5.9 Galaad desemnează regiunea aşezată la nord de Ammanitida. Fortul Dathema se
situează n cadrul anticului Bassan.
5,11 Timotheos este strategul regiunii, care conduce operaţiile militare n Galaad;
c/2Mac. 12,2.
5,13 „[ţinutul lui] Tubias" este ţinutul dintre Iordan şi Amman, cârmuit de familia
iudaică a Tobiazilor. Apare n 2Ezr. 12,10 sqq. şi n 2Mac. 3,11.
5,17 „Galaadita": terminaţia itis a toponimelor (Galaadtiis) este o caracteristică a termi-
nologiei administrative ptolemaice, rămasă tradiţională şi sub stăpânirea seleucidă.
5,20 Cartea a doua a Macabeilor trece sub tăcere campania lui Simon n Galileea.
508 1 MACABEI 5
luat de la ei pradă. Şi ia luat cu sine [ p e iudeii] din G a l i l e e a şi din

Arbatta mpreună cu f e m e i l e şi c o p i i i lor şi cu toate câte le aveau şi ia dus
24
n ludeea cu bucurie m a r e . Iar Iuda Macabeul şi Ionathan, fratele său, au
25
trecut Iordanul şi au făcut cale de trei z i l e n deşert. Iau ntâlnit pe
nabatei, care iau ntâmpinat cu pace şi leau povestit toate câte li se ntâm-
26
plaseră fraţilor lor din Galaadita şi că mulţi dintre ei se află mpresuraţi n
Bosorra şi Bosor, n A l e m o i s , Chasfo, M a k e d şi Carnain, toate oraşe
27
puternice şi mari; iar n celelalte oraşe ale Galaatidei se mai află iudei
mpresuraţi şi că a doua zi [păgânii] v o i a u să se năpustească asupra fortă
reţelor şi săi nfrângă şi săi nimicească pe [toţi] iudeii ntro singură z i .
28
A t u n c i Iuda sa ntors şi şia dus oastea prin deşert spre Bosorra, pe dată;
şi a cucerit cetatea şi ia ucis cu ascuţişul săbiei pe toţi bărbaţii; şi a luat
25
totul ca pradă şi a dat foc cetăţii. Şi de a c o l o au pornit noaptea şi au mers
30
până la fortăreaţa [ D a t h e m a ] . Şi a fost aşa: dimineaţa şiau ridicat ochii
şi, iată, popor mult de nu1 puteai număra, ducând scări şi maşini de asalt,
31
năvălea asupra fortăreţei şi lupta n c e p u s e . Şi când a văzut Iuda că bătălia
ncepuse şi că z g o m o t u l din cetate se ridica până la cer de sunetul trâm-
32
biţelor şi de strigăt mare, lea spus oştenilor: „Luptaţivă astăzi pentru
33
fraţii noştri." Şi lea căzut n spate cu trei cete de oşteni şi au sunat din
34
trâmbiţe şi au nălţat rugăciune. Iar oştirea lui T i m o t h e o s a nţeles că a
sosit M a c a b e u l şi au luato la goană din faţa lui; şi [luda] ia izbit cu l o v i -
35
tură mare şi au căzut dintre ei, n acea zi, c a m opt m i i de oameni. De
a c o l o sa dus către [cetatea] A l e m a , sa războit cu ea, a cucerito, a ucis toţi
36
bărbaţii, lea luat prăzile şi ia dat f o c . Şi de a c o l o a pornit şi a cucerit
37
Chasfo, M a k e d şi B o s o r şi celelalte cetăţi din Galaadita. D u p ă aceste
5,23 „din Galileea şi din Arbatta": se presupune că este zona dintre Galileea şi Samaria
pe care Flavius losephus o numeşte „Narbatene".
5,25 Judecând după 2Mac. 12,1012, ntâlnirea cu nabateii nu a fost amicală la nceput.
5,28 Iuda se ndreaptă către Bosorra, deoarece aceasta ocupa o poziţie strategică şi a
devenit astfel prima victimă a cutumei „războiului total": suprimarea bărbaţilor, prădare,
incendiere, cf. Num. 31, 711. • „cu ascuţişul săbiei", gr. έν στόµατι ροµφαίας, litt. „n
gura săbiei"; ca şi alte expresii similare, şi aceasta este un ebraism clasic.
5 3 3 Tactica atacului cu armata mpărţită n trei corpuri este străveche, cf. 1 Rg 11,11;
2Rg 18,2. Trâmbiţele au atât rol militar, cât şi religios; strigătele de război sunt şi invo-
caţii.
5 3 5 La Flavius losephus (Al, 12,8,3) numele cetăţii este Mella; exegeţii consideră că
mărturia istoricului iudeu nu trebuie neglijată.
5,37 Rafon este localizat la ErRafeh.
1 MACABEI 5 509
fapte, T i m o t h e o s a adunat altă oştire şi a aşezat tabăra n faţa cetăţii R a f o n ,

38
de cealaltă parte a torentului. Iar Iuda a trimis oameni să iscodească
tabăra; aceştia iau vestit: „Sau adunat la el toate neamurile păgâne dim
39
prejurul nostru, o oaste foarte mare şi au tocmit şi arabi ca săi ajute; şi
sau aşezat d i n c o l o de torent, gata să vină la luptă asupra ta." Atunci Iuda a
40
pornit n ntâmpinarea lor. T i m o t h e o s lea spus căpeteniilor oştirii sale n
timp ce Iuda se apropia cu oastea lui de apa torentului: „ D a c ă Iuda trece
[apa] primul asupra noastră, nui putem face faţă, fiindcă ne va covârşi;
41
dar dacă se sperie şi şi aşază tabăra d i n c o l o de râu, atunci ne v o m năpusti
42
asupra lui şi1 v o m d o v e d i . " Când Iuda sa apropiat de apa torentului, ia
aşezat pe scribii poporului lângă torent şi lea poruncit: „ S ă nu ngăduiţi
43
nimănui să se oprească, ci să meargă cu toţii la r ă z b o i . " Iar el a trecut
primul mpotriva [păgânilor] şi tot poporul la urmat şi a zdrobit din faţa lui
toate neamurile păgâne; şi [aceştia] şiau aruncat armele şi au fugit n
44
sanctuarul C a r n a i n . Iudeii au cucerit cetatea şi au dat foc sanctuarului cu
toţi cei din el. Şi a fost distrusă [cetatea] Carnain; păgânii nau mai putut
45
săi ţină piept lui Iuda. Iuda ia adunat pe toţi israeliţii care se aflau n
Galaadita, de la mic la mare, cu f e m e i l e şi c o p i i i lor şi cu tot avutul lor,
46
ceată foarte numeroasă, ca să meargă n pământul lui Iuda. Şi a mers până
la Efron, oraş mare şi foarte puternic n drumul lor, pe care nu1 puteai o c o l i
nici prin dreapta, nici prin stânga, ci [trebuia] să treci prin mijlocul lui.
41 48
D a r cei din cetate au nchis porţile şi leau ntărit cu pietre. Iuda a
trimis [crainici] cu vorbe de pace zicând: ,,[Lăsaţine] să trecem prin pămân-
tul vostru, ca să m e r g e m spre pământul nostru şi nimeni nu vă va face vreun
49
rău; doar să trecem cu pasul." D a r nau v o i t să le deschidă. Atunci Iuda
a poruncit să se vestească n tabără să rămână fiecare a c o l o unde se afla.
s0
A p o i a luat bărbaţi v o i n i c i şi sa războit cu oraşul toată ziua aceea şi toată
5,39 Penetraţia arabă n Transiordania este un fapt cunoscut n epocă. • „torenf': râul
este Nahr elEhreir; autorul nui menţionează numele.
5.42 luda avea n armata sa scribi nsărcinaţi cu ţinerea la zi a registrelor militare,
inspectarea trupelor şi transmiterea ordinelor.
5.43 „Carnain": numele provine de la aram. qarnain, „două coame"; templul era dedicat
zeiţei Astarte, reprezentată cu coame de vacă Templul este numit Camion n 2Mac 12,26;
avea şi o incintă sacră
5.45 Prin acest spor de populaţie Macabeul contribuie la o mai puternică iudaizare a regiunii.
5.46 „Efron": azi ElTayyibeh, la 30 km sudest de lacul Genesareth.
5,48 O ambasadă similară fusese trimisă de Moise regelui din Edom, cf. Num. 20,17;
•regele nu lea ngăduit trecerea.
S10 1 MACABEI 5
51
noaptea; şi oraşul sa predat n mâna lui. Şi ia ucis pe toţi bărbaţii cu
ascuţişul săbiei şi a spulberat oraşul; şi a luat prada din el şi a trecut prin
52
oraş peste trupurile c e l o r ucişi. A p o i au trecut Iordanul şi au ajuns n
53
câmpia cea mare din faţa cetăţii Baithsan. Iuda i aduna laolaltă pe cei
care rămâneau n urmă şi ndemna poporul pe tot drumul până când au
34
ajuns pe pământul lui I u d a . A c o l o sau sui pe muntele S i o n cu bucurie şi
v e s e l i e şi au adus arderi de tot pentru că nu pierise nici unul dintre ei şi se
ntorseseră n pace.
55
Şi n z i l e l e n care Iuda şi Ionathan sau aflat n ţinutul Galaad, iar
36
S i m o n , fratele lor, n Galileea, n faţa cetăţii Ptolemais, Iosif, fiul lui
Zaharia, şi A z a r i a s , căpeteniile oştirii, au auzit de faptele de vitejie şi de
37
bătăliile pe care le d ă d u s e r ă şi au spus: „ S ă ne facem şi noi un nume şi să
58
pornim la război m p o t r i v a neamurilor păgâne din jurul nostru." Şi au dat
porunci celor din oastea care era cu ei şi au pornit mpotriva cetăţii Iamneia.
39
Atunci G o r g i a s a ieşit din cetate mpreună cu oamenii săi pentru ai
60
nfrunta n luptă. Iar I o s i f şi A z a r i a s au fost puşi pe fugă şi au fost
urmăriţi până la hotarele Iudeii; şi n acea zi au căzut din poporul lui Israel
61
c a m două mii de o a m e n i . Şi a fost nfrângere mare n popor, pentru că nu
lau ascultat pe Iuda şi pe fraţii lui, socotind că pot m p l i n i şi ei fapte de
62
vitejie. D a r ei nu erau din sămânţa acelor bărbaţi prin mâna cărora sa dat
izbăvirea lui Israel.
63
Viteazul Iuda şi fraţii săi au fost proslăviţi naintea ntregului Israel şi
64
a tuturor neamurilor păgâne care auziseră de numele lor. Şi se adunau n
65
jurul lor preamărindui. Iuda mpreună cu fraţii săi au pornit război
mpotriva fiilor lui Esau n ţinutul dinspre m i a z ă z i şi au cucerit Hebronul şi
satele care ţineau de el, iau dărâmat ntăriturile, iar turnurilor leau dat foc
66
de jur m p r e j u r . A p o i au pornit spre pământul Străinilor şi au trecut prin
67
Marisa. n ziua aceea au căzut n bătălie şi preoţi, care au voit să
Sfii Cf. şi 2Mac 12,27 şi urm.

5£8 „Iamneia": vezi nota 4,15; cetatea era aşezată ntrun loc uşor de aparat.
5,63 „Viteazul", gr. άνήρ, litt, „bărbat", adică nzestrat cu virtuţile bărbăteşti.
5.65 „fiilor lui Esau": e vorba de idumei (cf. Flavius losephus, Al 12,8,6), care stăpâneau
Hebronul ncă din timpul exilului.
5.66 Cf. şi 2Mac. 12,35; Flavius losephus (Al 14,13,9) caracterizează cetatea Marisa ca
fiind „puternică".
5.67 „n chip nesocotit": asemenea Iui Iosif şi lui Azarias, nici preoţii nu aveau dreptul
să participe la operaţiuni militare fără ord.inul expres al lui Iuda; ncălcarea acestei inter-
dicţii este sancţionată prompt.
1 MACABEI 56 Sil
săvârşească fapte de vitejie ieşind n chip nesocotit la război. Iuda sa

ndreptat spre A z o t , pământ al Străinilor, şi lea dărâmat altarele păgâneşti
şi a ars statuile z e i l o r lor, a luat prăzile din cetăţi şi sa ntors n pământul
lui Iuda.
1
6 Pe când r e g e l e A n t i o c h o s străbătea ţinuturile de sus, a auzit că există
2
n Persia un oraş, E l y m a i s , vestit prin bogăţie, aur şi argint, şi templul din
el e foarte bogat; sunt a c o l o multe armuri de aur, şi platoşe, şi arme, pe care
le lăsase a c o l o Alexandru, [fiul] lui Fi lip, macedoneanul, cel dintâi care
3
fusese rege asupra grecilor. Şi sa dus ntracolo şi a vrut să cucerească
oraşul şi să1 jefuiască, dar ηa reuşit, deoarece lucrul ajunsese cunoscut
4
celor din c e t a t e ; aceia sau ridicat la război mpotriva lui, lau pus pe fugă
şi el a plecat de a c o l o , cu supărare mare, ca să se ntoarcă n Babilon.
3
A t u n c i a venit un crainic n Persia care ia vestit că au fost nimicite oştirile
6
care merseseră n pământul lui Iuda, că Lysias, care pornise cu o oştire
puternică, printre primii a fost nvins n faţa [iudei]lor, şi aceia sau ntărit
foarte tare cu arme şi forţe şi prăzi multe luate de la oştirile pe care le
7
z d r o b i s e r ă ; că au dărâmat spurcăciunea pe care o zidise [ A n t i o c h o s ] peste
altarul de la Ierusalim; că nconjuraseră atât templul, cât şi cetatea Baithsura
8
cu ziduri nalte ca mai nainte. Când a auzit regele aceste veşti, a ncre-
menit şi sa tulburat groaznic, a căzut la pat şi sa prăbuşit fără putere de
9
supărare pentru că nu se ntâmplase aşa cum dorea. Şi a zăcut a c o l o mai
multe z i l e , deoarece l tot cuprindea mare j a l e şi a socotit că va muri.
10
Atunci ia chemat pe toţi prietenii săi şi lea spus: „ S o m n u l sa ndepărtat
11
de la ochii mei şi neliniştea mia copleşit inima; şi miam spus n inima
mea: « L a ce strâmtorare am ajuns şi n ce v i j e l i e mă aflu acum! Eu, care o
12
duceam bine şi eram iubit n stăpânirea m e a ! » D a r acum m i aduc aminte
de relele pe care leam făcut n Ierusalim şi cum am luat toate prăzile de
a c o l o , argintul şi aurul, şi cum am poruncit să fie ucişi toţi locuitorii lui
13
Iuda, fără t e m e i . Ştiu că dm pricina aceasta mau cuprins toate nenorocirile;
6.1 „străbătea ţinuturile de sus": formulă identică cu cea din 3,37, ceea ce arată că se reia
povestirea istoriei lui Antiochos a] IVlea. • „un oraş, Elymais": n realitate este vorba
de regiunea Elymais, zona muntoasă a Elamului.
6.2 Istoricii menţionează următoarele temple: al Atenei (Strabo), al Artemidei (Strabo),
al lui Bel (Polibiu, apud Diodor din Sicilia), al lui Anaitis (Aelianus).
6,7 Cuvintele crainicului grec exprimă de fapt punctul de vedere iudaic.
6,13 Cf. şi 2Mac. 9. Cf. Polibiu 31,11, Antiochos a murit nnebunit de un demon, ca
pedeapsă pentru ncercarea de a prăda templul Artemidei.
512 1 MACABEI 6
14
şi iată, mă prăpădesc acum cu mare j a l e pe pământ străin." La chemat pe
15
F i l i p , unul dintre prietenii săi, şi Ia pus peste tot regatul său. Şi ia dat
acestuia diadema, veşmântul şi inelul său şi ia poruncit săI crească pe
16
A n t i o c h o s , fiul său, şi săI pregătească pentru domnie. Şi a murit a c o l o
17
regele A n t i o c h o s , n anul o sută patruzeci şi nouă. Când Lysias a aflat de
moartea regelui, Ia pus r e g e pe A n t i o c h o s , fiul acestuia, pe careI crescuse
din copilărie, şi ia pus numele de Eupator.
18
Iar oamenii din Cetăţuie ţineau nchis Israelul mprejurul templului; ei
19
căutau să Ie facă rău n toate [iudeilor] şi să Ie fie sprijin păgânilor. Atunci
Iuda sa hotărât săi nimicească şi a adunat ntreg poporul, ca săi mpre-
20
soare. Şi sau adunat şi au mpresurat [fortăreaţa], n anul o sută cincizeci,
21
şi a făcut baliste şi [ a l t e ] maşini [ d e r ă z b o i ] . D i n această mpresurare au
reuşit să fugă câţiva dintre asediaţi, de care sau alipit câţiva nelegiuiţi din
22
Israel; aceştia sau dus Ia rege şi iau spus: „ O a r e până când v e i amâna
23
dreptatea şi nui v e i răzbuna pe fraţii noştri? N o i de bună v o i e am fost
24
robii părintelui tău, iam urmat poruncile şi iam mplinit hotărârile. De
aceea, fiii poporului nostru au asediat fortăreaţa şi sau nstrăinat de noi.
M a i mult, pe câţi i găseau dintre noi i ucideau şi ne răpeau moştenirile.
25
Şi nu numai asupra noastră sau abătut mâinile lor, ci asupra ntregului
26
ţinut. Şi, iată, şiau aşezat astăzi tabăra n faţa fortăreţei din Ierusalim, ca
so cucerească; şi au ntărit templul şi [cetatea] Baithsura; 2 7 şi dacă nu Ieo
v e i lua grabnic nainte, v o r face lucruri mai mari decât acestea şi nui v e i
mai putea o p r i . "
6,14 Filip era un demnitar de rang nalt din cercul de intimi ai lui Antiochos; era proba-
bil guvernator al Babilonului, n care calitate i dedică un altar lui Antiochos. • Inelul era
utilizat ca sigiliu şi avea gravată o ancoră, simbolul dinastiei seleucizilor.
6.16 „n anul o sută patruzeci şi nouă": anul 149 al seleucizilor, pus n relaţie cu calen-
darul oriental, durează din primăvara anului 163 .H. până n primăvara lui 162; pus n
relaţie cu calendarul macedonean, din toamna lui 164 până n toamna lui 163. n ciuda
numeroaselor cercetări, nu sa putut stabili nimic precis.
6.17 „Lysias... la pus rege": deşi educaţia lui Antiochos al Vlea i revenise lui Filip,
Lysias nu ţine seamă de dispoziţiile regelui muribund, ia iniţiativa şi l proclamă pe
acesta n vârstă de nouă ani rege (Eusebiu al Cezareii, Chron. 1,40,15, spune că avea
doisprezece); tot el este cel care1 numeşte Eupator, „cel din tată bun, de spifă bună",
„datorită virtuţii tatălui său" {Appian, Syria 46). Flavius losephus spune că a moştenit de
la tatăl său şi ura mpotriva iudeilor (Bell. lud. 1,40).
6.18 Cf. şi Flavius losephus (AI 12,9,3).
6,20 „n anul o sută cincizeci": adică 162161 .H.
1 MACABEI 6 513
A u z i n d , r e g e l e sa mâniat şi ia adunat pe toţi prietenii săi, căpetenii

29
ale oştirii sale şi ale călărimii; şi iau sosit oşti de mercenari din alte
30
regate şi din insulele m ă r i i . Şi avea o oştire de o sută de mii de pedestraşi,
şi douăzeci de mii de călăreţi, şi treizeci şi d o i de elefanţi obişnuiţi cu
31
războiul. Şi au mers prin ţinutul Idumeii şi au năvălit asupra Baithsurei şi
sau luptat multe z i l e , folosind maşini [de r ă z b o i ] ; dar [ i u d e i i ] au ieşit şi au
32
dat foc [maşinilor] şi sau luptat v i t e j e ş t e . Iar Iuda a plecat din fortăreaţă
33
şi şia aşezat tabăra spre Baithzacharia, n faţa taberei r e g e l u i . R e g e l e sa
sculat n zori şi şia pornit oştirea dând năvală pe drumul către Baithzacharia,
34
şia rânduit ostile pentru bătălie şi a sunat din t r â m b i ţ e . Iar elefanţilor leau
35
arătat zeamă de struguri şi de dude, pentru ai stârni la luptă. A p o i au
mpărţit animalele printre falange şi au pus pe lângă fiecare elefant o m i e de
oameni mbrăcaţi n platoşă de zale şi cu coifuri de bronz pe cap şi cinci
36
sute de călăreţi unul şi unul rânduiţi pentru fiecare a n i m a l ; aceştia o luau
naintea [ m i ş c ă r i l o r ] animalului şi unde mergea el, a c o l o se duceau şi ei şi
37
nu se depărtau de e l . Pe fiecare animal [se afla] pentru apărare câte un
turn de lemn ntărit, legat cu chingi; n fiecare erau patru războinici care se
38
luptau din ele şi conducătorul [ e l e f a n t u l u i ] . Resul călărimii a aşezato Ia
c e l e două aripi ale liniei de bătaie, ca să nfricoşeze şi să fie spre pavăză
39
falangelor. Când razele soarelui au căzut pe scuturile de aur şi de bronz,
40
nălţimile au strălucit şi au luminat asemenea unor torţe a p r i n s e . O parte a
oştirii regelui era ntinsă pe nălţimea muntelui, iar alta, prin v a l e ; şi
41
naintau siguri pe ei şi n bună rânduiala. Şi toţi cei care auzeau zgomotul
mulţimii şi mersul ei şi zăngănitul armelor erau. ngroziţi, căci era o oştire
42
foarte numeroasă şi puternică. Iuda sa apropiat cu oastea Iui pentru
43
bătălie; şi au căzut din oştirea regelui şase sute de oameni; Eleazar, zis
Auaran, a văzut unul dintre elefanţi acoperit cu platoşă regească şi mai
6,28 „căpetenii... ale călărimii", litt, „maimari... peste hăţuri": titlu neatestat n altă parte.
6,30 Flavius losephus, Bell. lud. 1,41, afirmă că erau cincizeci de mii de infanterişti, cinci
mii de călăreţi şi optzeci de elefanţi. n AI 12, 376 el preia cifrele din 1 Macabei.
634 „zeamă", gr. αίµα, litt, „sânge" ebraism.
635 Falanga, unitate militară specifică grecilor şi macedonenilor; soldaţii narmaţi cu
scuturi rotunde şi cu suliţe ndreptate spre inamic naintau n formaţie strânsă; numărul
soldaţilor componenţi era variabil.
6 3 7 „patru": manuscrisele greceşti şi latineşti au „treizeci", dar traducătorii moderni
e
emendează n „trei", presupunând că originalul ebr. va fi fost lism, „cei trei", citit ca
tflom, „treizeci". Cifra din ediţia Rahlfs l include, probabil, şi pe conducătorul
elefantului, gr. ό Ινδός, litt, „indianul" etoonim ajuns să denumească şi profesia.
514 1 MACABEI 6
mare decât toţi ceilalţi şi şia nchipuit că pe el se află regele. Şi sa dat pe
4S
sine spre aşi izbăvi poporul şi aşi face nume v e ş n i c . Sa repezit cu mare
ndrăzneală prin mijlocul falangei şi a ucis n dreapta şi n stânga şi [duş-
46
m a n i i ] sau despărţit n faţa lui ntro parte şi ntralta; sa băgat sub e l e -
fant, la străpuns şi la ucis; elefantul a căzut la pământ peste el, şi Eleazar a
47
murit a c o l o . [ I u d e i i ] au văzut puterea regească şi avântul oştirilor şi sau
dat la o parte din faţa lor.
48
O parte a oştirii regelui a urcat să le iasă n cale spre Ierusalim, iar
45
regele a pus sub asediu ludeea şi muntele Sion. Şi a ncheiat pace cu
locuitorii din Baithsura; aceştia au ieşit din cetate, pentru că nu mai aveau
s0
hrană spre a rămâne nchişi a c o l o , pământul fiind n [ a n ] s a b a t i c . Regele
S1
a ocupat Baithsura şi a pus garnizoană pentru paza ei. T e m p l u l nsă la
asediat multe z i l e , aşezând n faţa lui baliste, maşini de luptă, aruncătoare
52
de flăcări, catapulte şi praştii. D a r şi [ i u d e i i ] au pus maşini de luptă n
53
faţa maşinilor lor şi sau luptat timp de multe z i l e . D a r bucate nu mai
aveau n hambare, pentru că era anul al şaptelea şi cei care fugiseră n
ludeea ca să scape de păgâni mâncaseră tot ce mai fusese pus deoparte.
54
Au fost lăsaţi n templu puţini oameni, căci i d o v e d i s e foamea şi sau
răspândit fiecare la locul său.
55
Când Lysias a auzit că Filip, cel pe care regele Antiochos, ncă n viaţă
56
fiind, l nsărcinase cu creşterea fiului său Antiochos, ca să ajungă rege, sa
57
ntors din Persia şi M e d i a şi că urmăreşte să ia n mână treburile', sa pre-
gătit n grabă să p l e c e ; lea spus regelui, căpeteniilor oştirii şi bărbaţilor:
„ N o i ne sfârşim din zi n zi, hrana noastră e puţina, locul p e care1 mpresurăm
58
este ntărit, iar asupra noastră stau grijile regatului. Aşadar, să le dăm mâna
59
acum acestor oameni, să ncheiem pace cu ei şi cu toate neamurile lor şi
6,47 Flavius losephus (Bell. lud. 1,45), spre deosebire de 2Mac 13,16, recunoaşte nfrân-
gerea suferită de iudei din cauza disproporţiei dintre cele două armate.
6,49 n anul sabatic lucrările agricole erau interzise. Ieşirea din cetate a locuitorilor este
un gest de capitulare; cf 2Rg. 18,31; lRg. 11,3.
6.51 „aruncătoare de flăcări": gr. πυροβόλα, aruncătoare de materiale incendiare.
• „catapulte": gr. λιθοβολά, aruncătoare de proiectile (pietre, mase de bronz etc.).
• „praştii'': gr. σκορπίδια, arbalete.
6.52 Pentru armamentul şi strategiile utilizate de asediaţi cf. Vitruviu 10,16; Vegetius
4,22; pentru cele utilizate de iudei mpotriva lui Titus, fiul mpăratului Vespasian,
cf. Flavius losephus, Bell. lud. 5,1,3.
6,59 Flavius losephus (AI 12,381) atrage atenţia că Lysias evită orice referire la Fiip,
deoarece n rândurile sale se puteau afla partizani ai acestuia.
1 MACABEI 67 515
săi lăsăm să trăiască după obiceiurile lor, ca mai nainte; fiindcă, din
pricina obiceiurilor lor, pe care noi leam spulberat, sau mâniat ei şi au
60
făcut toate acestea." Cuvântul Iui a fost bine primit de rege şi de con-
ducători, aşa că au trimis soli care să n c h e i e pacea [cu iudeii] şi aceştia au
61
primit. R e g e l e şi conducătorii leau jurat, şi atunci [ i u d e i i ] au ieşit din
62
ntăritură. D a r regele, când a mers pe muntele Sion şi a văzut ntăritura
locului, şia ncălcat jurământul pe careI făcuse şi a poruncit să fie dărâmat
63
zidul de jur mprejur. A p o i a plecat n mare grabă şi sa ndreptat spre
Antiohia, unde Ia găsit pe F i l i p stăpânind n cetate, sa luptat cu el şi a
cucerit oraşul.
1
7 n anul o sută c i n c i z e c i şi unu, Demetrius, [ f i u l ] Iui Seleucos, a fugit
din R o m a şi, nsoţit de câţiva oameni, sa dus ntrun oraş de pe malul mării
2
şi a domnit a c o l o . Şi a fost aşa: după ce a intrat n casa regească a stră-
moşilor săi, oştirea ia prins pe A n t i o c h o s şi pe Lysias pentru ai aduce n
3 4
faţa s a , Când i sa dat de ştire, a spus: „ N u m i arătaţi feţele l o r ! " Atunci
oştirea ia ucis pe cei doi, iar Demetrius sa urcat pe tronul său de domnie.
s
Şi au venit Ia el toţi o a m e n i i fără de l e g e şi fără credinţă din Israel, iar
6
A l k i m o s , care v o i a să ajungă arhiereu, era n fruntea lor. Şi şiau pârât
regelui poporul spunând; „ I u d a şi fraţii săi iau ucis pe toţi cei careţi erau
6.61 Părăsirea fortificaţiei demonstrează că asediaţii acceptă autoritatea monarhului.

6.62 Nicăieri nu este specificat faptul că fortificaţiile erau inviolabile; Lysias consideră
că, din moment ce securitatea iudeilor şi caracterul sacru al Templului erau asigurate,
existenţa citadelei nu se mai justifică; aşadar, el face distincţia ntre Muntele Sion ca loc
de cult şi Muntele Sion ca citadelă.
6.63 După Flavius losephus (AI 12,382), Filip a fost luat prizonier şi ucis; după 2Mac.
9,29, a reuşit să se refugieze la Alexandria.
7,1 Anul 151 seleucid ţine de la 25 martie 161 la 25 martie 160 .H. • Demetrius Soter,
fiul lui Seleucos al IVlea, trimis ostatec la Roma n 175, revine n 162 n Siria şi l răs-
toarnă pe vărul său Antiochos al Vlea; cade n luptă n 150. • „oraş de pe malul mării":
2 Mac. 14,1 precizează că e vorba de Tripoli din Liban.
7,3 „Numi arătaţi feţele lor!": prin această poruncă, Demetrius a vrut să scape de
responsabilitatea asasinării celor doi, fără nsă a mpiedica actul criminal. Asasinatul na
produs bună impresie n senatul roman: recunoaşterea ascensiunii lui Demetrios a fost
ntârziată timp de un an, n ciuda insistenţelor lui Tiberius Gracchus; cf Polibiu 31,32,4.
7,5 „Alkimos": gr. όλκιµος, „puternic, viteaz": elenizare a numelui ebraic 'Elyaqtm; el
făcea parte din tribul lui Aaron, dar nu din familia sacerdotală a lui Sadoc din care, după
tradiţie, se alegea marele preot; cf. Flavius losephus AI 20,10,3, unde se spune că
Alkimos a fost instalat mare preot de către Antiochos Epiphanes; cf. şi 2 Mac. 14,3.
516 1 MACABEI 7
7
credincioşi, iar pe noi nea izgonit de pe pământul n o s t r u ; trimite, aşadar,
un om n care ai ncredere să meargă şi să vadă toată pustiirea pe care neau
făcuto ei nouă şi ţării regelui şi săi pedepsească pe ei şi pe toţi cei care
8
iau ajutat." Atunci regele la ales pe Bacchides, unul dintre prietenii
regelui, care guverna ţinutul de dincolo de fluviul Eufrat, şi care era foarte
9
puternic n regat, om de ncredere al regelui, şi ia trimis pe el şi pe
A l k i m o s cel nelegiuit, pe care la făcut arhiereu, şi lea dat poruncă să se
10
răzbune pe fiii lui Israel. Şi au pornit şi au ajuns cu oştire mare n
pământul lui Iuda. Şi au trimis cu v i c l e n i e soli de pace către Iuda şi fraţii
11
săi. D a r ei nau luat n seamă v o r b e l e lor, căci au văzut că veniseră cu
12
oaste mare. D a r au venit la A l k i m o s şi Bacchides o adunare de cărturari,
13
ca să caute o cale potrivită; assideii erau cei dintâi dintre fiii lui Israel
14
care cereau pace. Ei şi spuneau: „ U n preot din seminţia lui A a r o n a sosit
15
cu această oştire şi nu ne va nedreptăţi." [ B a c c h i d e s ] lea spus cuvinte de
pace şi lea jurat zicând: „ N u vrem să vă facem vouă şi prietenilor voştri
16
nici un rău." Şi sau ncrezut [ i u d e i i ] n el. D a r el a luat şaizeci de bărbaţi
17
dintre ei şi ia ucis ntro singură zi, după cuvântul scris: „Trupurile cre-
dincioşilor T ă i şi sângele lor lau vărsat de jur mprejurul Ierusalimului şi
18
nu era nimeni săi n g r o a p e . " Şi groaza şi teama au cuprins ntreg
poporul; ei spuneau: „ N u se află n ei adevăr şi judecată [dreaptă], căci şiau
19
ncălcat nvoiala şi jurământul pe care lau jurat." Bacchides a plecat din
Ierusalim şi şia aşezat tabăra la Bethzaith; şi a trimis de ia prins pe mulţi
dintre cei care trecuseră de partea sa şi pe unii din popor: ia ucis şi [ia
20
aruncat] n puţul cel mare. Ţara ia lăsato n seamă lui A l k i m o s şi ia dat
21
şi oaste săi fie de ajutor; după aceea Bacchides a plecat la r e g e . Alkimos
22
se lupta să fie [recunoscut c a ] arhiereu; sau adunat la el toţi cei care
7.8 După Flavius losephus (AI 12,393), Bacchides fusese promovat n rândul prietenilor
regelui de către Antiochos Epiphanes; trimiterea lui ca om de ncredere arată că el a
jucat un rol major n nscăunarea lui Demetrios. El i va succeda lui Lysias n calitate de
vicerege al Siriei. • „dincolo de fluviul Eufrat": e vorba de provincia Transeuphratene,
denumire dată din punctul de vedere al Imperiului pers, adică partea de apus a regatului
seleucid.
7.9 Alkimos este „nelegiuit" deoarece adoptase obiceiurile şi riturile greceşti; cf. 2Mac
14,3.
7,13 „assideii": cf. nota 2,42.
7,17 C / P s . 78,23.
7,19 Pasaj confuz: nu se ştie bine ce la determinat pe Bacchides săi ucidă pe dezertorii
care trecuseră de partea sa; pentru aruncarea trupurilor n rezervor, cf. 1er. 41,7.
1 MACABEI 7 517
tulburau poporul şi au pus mâna pe pământul Iui Iuda şi au făcut mari

23
nenorociri n Israel. Şi când a văzut Iuda toate relele pe care Ie făcea
A l k i m o s şi cei din jurul Iui mpotriva fiilor lui Israel, ntrecândui chiar şi
24
pe păgâni, sa dus prin toate ţinuturile Iudeii, de jur mprejur, şi ia
pedepsit pe cei care se lepădaseră de L e g e şi ia mpiedicat să mai cutreiere
25
ţara. C â n d A l k i m o s a văzut că Iuda şi cei de lângă el se ntăriseră şi a
nţeles că nu poate să Ie facă faţă, sa ntors Ia rege şi ia pârât de multe rele.
26
Atunci regele Ia trimis pe N i c a n o r , una dintre căpeteniile c e l e strălu-
cite, careI ura şi1 duşmănea pe Israel, şi ia poruncit să nimicească poporul.
27
N i c a n o r a plecat spre Ierusalim cu oştire mare şi a trimis cu v i c l e n i e Iui
28
Iuda şi fraţilor săi v o r b e de pace, spunând: „ S ă nu ne luptăm unii cu alţii;
29
v o i sosi cu puţini oameni, ca să vă v ă d feţele cu p a c e . " Şi au venit către
Iuda şi sau salutat paşnic. D a r duşmanii erau pregătiţi săI răpească pe
30
Iuda. Când Iuda Iea nţeles gândul anume că [ N i c a n o r ] a venit cu
31
v i c l e n i e spre dânsul sa temut de el şi ηa mai vrut săi vadă faţa.
N i c a n o r şia dat seama că planul său a fost dat n v i l e a g şi a plecat săi iasă
32
nainte Iui Iuda, ca să se lupte cu el Ia Chafarsalama. Şi au căzut dintre
cei din jurul Iui N i c a n o r ca Ia cinci sute de oameni, iar [ c e i l a l ţ i ] au fugit
spre cetatea Iui D a v i d .
33
După toate acestea, N i c a n o r sa urcat pe muntele Sion; unii dintre
preoţi au ieşit din lăcaşul sfânt mpreună cu bătrâni ai poporului, ca săI
7,23 lsraeliţii convertiţi la elenism se comportau mai rău faţă de conaţionalii lor decât o
făceau păgânii; crezânduse stăpâni pe situaţie, ei au depăşit orice măsură.
7.25 Ciudată retragere a lui Alkimos, care, conform textului, până atunci nregistrase
numai succese. Nu există o explicaţie peremptorie.
7.26 Nicanor, prieten intim al lui Demetrius, pe care la sprijinit n evadarea sa de la
Roma (cf. Polibiu, 31,14; Flavius losephus, AI 12,402); nu ştim de ce se spune că ar fi
urât neamul lui Israel.
7,30 2Mac. 14,2129 subliniază admiraţia pe care Nicanor o avea pentru Iuda.
732 „cetatea lui David": aflată n mâinile duşmanilor (cf. 1,3335). n epoca elenistică,
expresia se referă la cartierul construit de regii lui luda pe colina de vest; nu trebuie
confundată cu vechea „cetate a lui David", de pe colina Ophel, la sud de colina Tem-
plului. La Flavius losephus (AI 12,504) confuzia este totală, probabil din neatenţia
istoricului sau a copiştilor: textul afirmă nfrângerea lui Iuda şi replierea lui spre cetă
ţuie, ceea ce este absurd, căci ea se afla n mâinile duşmanilor care voiau să1 captureze.
• Unele manuscrise dau cifra de cinci mii de morţi n rândurile oamenilor lui Nicanor,
cifră respinsă de editori.
733 Formula „a se urca pe muntele Sion" este consacrată, deoarece la origine locul
sacru ntemeiat de David şi de Solomon domina oraşul; cum arată Abel {p. 140), urcarea
518 1 MACABEI 7
salute cu p a c e şi săi arate arderea de tot care se aducea pentru rege, Dar
3S
el şia bătut j o c de ei, ia luat n râs, ia batjocorit şi lea vorbit trufaş; şi
sa jurat cu mânie zicând: „ D a c ă nu mi1 predaţi pe Iuda şi oastea lui n
mâinile m e l e de data aceasta, când mă v o i ntoarce cu pace, v o i da foc
acestei C a s e . " Şi a plecat cu furie m a r e . 3 6 Iar preoţii au intrat şi au stat n
37
faţa altarului şi a templului, au plâns şi au spus: „ T u Ţ i a i ales această
Casă, pentru ca să fie chemat N u m e l e T ă u asupra ei şi să fie casă de rugă-
3 8
ciune pentru poporul T ă u ; răzbunăTe pe acest om şi pe oştirea lui să
cadă sub sabie; aduŢi aminte de hulele lor şi nu le ngădui să dăinuiască!"
39
N i c a n o r a plecat din Ierusalim şi şia aşezat tabăra la Baithoron, unde sa
40
unit cu oastea din S i r i a . [ntre t i m p ] Iuda şi aşezase tabăra n A d a s a cu
41
trei mii de oameni. Şi sa rugat Iuda şi a zis: „ C â n d oamenii regelui au
hulit, a ieşit ngerul T ă u şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii dintre ei;
42
tot astfel, nimiceşte astăzi această oştire n faţa noastră, ca să afle şi
ceilalţi că [ N i c a n o r ] şia bătut j o c de lăcaşul T ă u sfânt; şi judecă1 după
43
răutatea l u i ! " n a treisprezecea zi a lunii A d a r , c e l e două oştiri sau
ciocnit n luptă; oştirea lui N i c a n o r a fost zdrobită, iar el nsuşi a căzut pri-
mul n b ă t ă l i e . 4 4 Când a văzut oastea lui că N i c a n o r a căzut, aruncânduşi
armele, au luato la g o a n ă . 4 5 Şi iau urmărit [ i u d e i i ] cale de o zi de la A d a s a
până au ajuns n Gazera, şi au sunat din trâmbiţele de vestire n urma lor.
46
Şi au ieşit din toate satele Iudeii de jur mprejur şi iau nconjurat [ p e
duşmani]; şi sau luptat unii m p o t r i v a celorlalţi şi au căzut de sabie toţi
[duşmanii] ηa scăpat nici unul dintre e i . 4 7 Iau despuiat şi au luat pradă
şi iau tăiat lui N i c a n o r capul şi mâna dreaptă, cea pe care o ntinsese cu
48
trufie, şi leau dus şi leau atârnat n Ierusalim. Iar poporul sa bucurat
semnifică şi preeminenţa spirituala a locului. Sacrificiile şi rugăciunile pentru stăpânitori

nu erau interzise de ritualul iudaic: n timpul dominaţiei romane, iudeii făceau de două
ori pe zi câte un sacrificiu pentru mpărat şi pentru poporul roman (Philon, Leg. od
Gaium 157; Flavius losephus, Bell. lud. 2,197).
7,37 „să fie chemat Numele Tău asupra ei": expresie tipic deuteronomistă.
7.40 luda se pregăteşte să1 atragă pe Nicanor ntro ambuscadă. Flavius losephus
(AI 12,408) se nşală asupra distanţelor şi a numărului de soldaţi.
7.41 „oamenii regelui": este vorba de regele Asiriei, cf. 2Rg. 19,613. Autorul se adre-
sează unui public cunoscător al istoriei iudaice.
7,43 Luna Adar corespunde lunii martie; după toate probabilităţile, 13 Adar 151a! erei
seleucide este 17 martie 160 Î.H. După Flavius losephus (AI 12,409), Nicanor nu este
primul mort, ci cade În bătălie după lungă vreme, luptând vitejeşte.
1 M A C A B E I 78 519
4
foarte şi a petrecut toată ziua cu mare veselie. Şi au hotărât să sărbăto-
rească ziua de treisprezece a lunii A d a r n fiecare a n . 5 0 Şi sa liniştit pământul
Iui Iuda pentru puţine zile.
1
8 Iuda a auzit de faima romanilor, că sunt tari n putere şi binevoitori
faţă de cei care Ii se alătură şi ncheie prietenie cu câţi v i n Ia ei şi că sunt
2
tari n putere. Şi i sa povestit despre războaiele şi faptele vitejeşti pe care
3
Ie făcuseră n Gallia şi că iau zdrobit pe aceia şi iau supus Ia tribut; şi
câte făcuseră n ţinutul Spaniei, unde au luat n stăpânire m i n e l e de argint şi
4
de aur; şi au pus cu totul stăpânire pe acest I o c , chiar dacă se afla Ia mare
distanţă, prin priceperea şi statornicia lor; Ia fel făcuseră şi cu regii care
veniseră asupra lor de Ia capătul pământului: iau nfrânt şi leau dat o
5
lovitură mare; iar ceilalţi leau plătit tribut an de an. Şi pe Filip, şi pe
Perseu, r e g e l e chitienilor, şi pe cei care se ridicaseră asupra lor iau nfrânt
6
n război şi iau supus. Lau nfrânt chiar şi pe A n t i o c h o s cel M a r e , r e g e l e
A s i e i , care pornise război mpotriva lor cu o sută douăzeci de elefanţi,
7
călărime, care de luptă şi o oştire foarte m a r e ; Iau prins v i u şi Iau silit pe
el şi pe regii carei v o r urma să Ie plătească tribut mare şi să Ie dea ostateci;
8
iau luat India, M e d i a şi L i d i a , dintre cele mai frumoase ţinuturi ale Iui, şi
7,49 n 13 Adar, ziua lui Nicanor, a fost instituită o sărbătoare anuală, zi n care erau
interzise postul şi doliul.
8.1 „tari n putere": repetarea expresiei se presupune că este o eroare de copist.
8.2 Este vorba de supunerea Galliei cisalpine (200189 . H . ) care, sub influenţa lui
Hannibal, se ridicase mpotriva Romei.
8.5 Filip al Vlea al Macedoniei a fost nfrânt n 197 la Kynoskephalai, n Tesalia, de
către consulul Flamininus, iar n 168, Perseu a fost nfrânt la Pydna, la nord de Olimp.
8.6 Antiochos al 111lea cel Mare a domnit ntre 223 şi 187 .H.; romanii l nfrâng
decisiv n 191, la Thermopyle, şi n 189, la Magnezia. • Titlul de „rege al Asiei" face
parte din titulatura normală pe care grecii au dato monarhilor orientali după războaiele
grecoperse; adoptând acest titlu, Antiochos se suprapune tradiţiei ahemenide.
8.7 Capturarea lui Antiochos nu este confirmată de nici un alt izvor antic. Nu ştim ce la
determinat pe autorul lui 1 Mac. să o susţină.
8.8 n virtutea tratatului de pace de la Apameea din 188 Î.H., Antiochos a pierdut
regiunile amintite, a fost obligat să plătească o sumă enormă {15.000 de talanţi euboici)
şi a trebuit să trimită la Roma douăzeci de ostateci, printre care şi pe fiul său, Antiochos
al IVlea Epiphanes; n acelaşi timp, a fost obligat să desfiinţeze unităţile militare care
utilizau elefanţi şi săşi lichideze flota de război; regiunile orientale contingente Indiei
au fost pierdute n realitate n favoarea regatului Bactrianei. • Eumenes al Illea al
Pergamului, fiul lui Attalos, a domnit ntre 197 şi 159 .H.
520 1 MACABEI 8
leau dat regelui Eumenes. [I sa mai spus] că cei din G r e c i a au vrut să
10
v i n ă şi săi nimicească, dar sa aflat gândul lor, şi romanii au trimis
m p o t r i v a lor un singur general şi sau războit cu ei; şi au căzut dintre ei
mulţi răniţi, iar f e m e i l e şi c o p i i i lor au fost duşi n robie, pe ei iau jefuit şi
sau făcut stăpâni peste pământul lor; leau dărâmat ntăriturile şi iau ţinut
11
n robie până n ziua aceasta. Iar celelalte regate şi insule, câte sau ridicat
mpotriva lor, leau nimicit şi leau robit; dar cu cei care le sunt prieteni şi
12
se ncred n ei au păstrat prietenie. Şi [astfel] iau stăpânit pe regii de
13
aproape şi pe cei de departe şi oricine auzea de numele lor se temea. Pe
cei pe care [ r o m a n i i ] v o r săi ajute să domnească, domnesc; pe care v o r , i
14
dau la o parte; şi sau ridicat foarte tare. Cu toate acestea, nimeni dintre ei
nuşi aşază pe cap diadema şi nici nu se nfăşoară n purpură, spre a se
15
preamări cu ea. Şiau făcut un senat unde se sfătuiesc n fiecare zi trei
sute douăzeci de senatori asupra tuturor chestiunilor ce privesc binele
16
poporului. ncredinţează unui singur om cârmuirea lor n fiecare an şi
stăpânirea peste tot pământul lor; toţi ascultă de unul singur şi nu există
rivalitate şi invidie ntre ei.
17
A t u n c i Iuda ia ales pe E u p o l e m o s , fiul Iui loan, fiul Iui A c c o s , şi pe
Iason, fiul Iui Eleazar, şi ia trimis Ia R o m a să ncheie prietenie şi alianţă
8.10 Nu ştim la ce eveniment se referă autorul: probabil este vorba de marea criză
aheeană care a condus n 145 .H. la supunerea totală a Greciei şi transformarea ei n
provincie romană. Romanii au adus la Roma numeroase opere de artă greceşti cu această
ocazie. Expresia „până n ziua aceasta" arată că autorul cărţii trăieşte la un anume
interval de timp după subjugarea Eladei.
8.11 Flavius losephus (AI 12,414) rezumă n următorii termeni pasajul: „luda, aflând
puterea romanilor, cucerirea Galliei, a lberiei, a Cartaginei, n Libia şi, mai ales, victo-
riile asupra Greciei şi asupra regilor Perseu, Filip şi Antiochos cel Mare, a hotărât să
ncheie prietenie cu ei.'' • Titlul de socius et amicus populi Romani era râvnit de toate
statele epocii şi constituia o puternică garanţie de securitate.
8,14 Diadema şi haina de purpură erau nsemne monarhice pe care romanii leau respins
categoric şi n timpul principatului; n perioada dominatului lucrurile se schimbă radical.
8.16 La acea dată, senatul cuprindea trei sute de membri, la care se adăugau douăzeci de
magistraţi {doi consuli, doi pretori, doi chestori, patru edili şi zece tribuni); nu existau
date fixe pentru ţinerea şedinţelor, cu excepţia zilelor când magistraţii intrau n funcţie.
Dacă principiul anualităţii pentru magistraturile romane este bine sesizat de autorul cărţii
1 Mac., n mod ciudat principiul colegialităţii este ignorat.
8.17 Eupolemos, un iudeu elenizat, asemenea lui Iason, se regăseşte n 2Mac. 4,11, posi-
bil identic cu scriitorul menţionat de Eusebiu, Flavius losephus, Clement din Alexandria
şi Ieronim. Familia lui Accos era o cunoscută familie sacerdotală; Iason descindea şi el
1 MACABEI 8 521
18
[cu r o m a n i i ] , pentru ca [ a c e i a ] săi scape de jug, deoarece v e d e a că
19
regatul grecilor l târa pe Israel n robie. Aceştia au pornit spre R o m a
cale foarte lungă au intrat n senat şi au g r ă i t : 2 0 „Iuda Macabeul, fraţii săi
şi mulţimea iudeilor neau trimis la v o i ca să n cheiem cu v o i alianţă şi pace
21
şi să fim nscrişi ntre aliaţii şi prietenii voştri." Cuvântul Iea plăcut
22
[romanilor]. Aceasta este copia scrisorii pe care [ r o m a n i i ] au nscriso pe
table de bronz şi leau trimis Ia Ierusalim, ca să fie a c o l o amintire de pace
şi alianţă:
23
„ S ă Ie fie bine romanilor şi neamului iudeilor, pe mare şi pe uscat, iar
24
sabia şi duşmanul să fie departe de ei. D a c ă va izbucni un război mai ntâi
mpotriva R o m e i sau mpotriva vreunuia dintre aliaţii lor n toată stăpânirea
25
lor, neamul iudeilor să intre n luptă din toată inima alături de ei, aşa cum
26
v o r cere mprejurările. Iar duşmanilor să nu Ie dea şi să nu Ie ducă grâu,
arme, arginţi sau corăbii, după cum a hotărât R o m a ; iudeii săşi ţină
27
făgăduinţele fără să primească ceva n s c h i m b . La fel, dacă va izbucni un
război mai ntâi mpotriva neamului iudeilor, romanii să intre n luptă din
dintro familie sacerdotală. Tatăl său, Eleazar, este probabil martirul descris n 2Mac.
6,18 sq.
8,18 Presupusul tratat cu Roma va fi fost ncheiat n 161 Î.H.; a suscitat multe comen-
tarii, iar autenticitatea lui a fost pusă sub semnul ntrebării; n favoarea ei pledează
formulele utilizate care corespund tratatelor cunoscute ncheiate de romani. Se citează n
acest sens un aequm foedus ncheiat ntre Roma şi un stat mic insular, text descoperit pe
o inscripţie din insula Astypale din Sporade din 105 .H. (apud Abel, p. 153), ceea ce
dovedeşte interesul pe care1 aveau romanii şi pentru micile puteri ntro perioadă când
ei erau pe cale să devină, sau chiar deveniseră, puterea mediteraneană cea mai impor-
tantă; de asemenea, este invocat textul din Trogus Pompeius (Iustin 36,3,8) conform
căruia relaţiile dintre romani şi iudei datează din vremea lui Demetrios I, la o dată când,
spune Trogus, romanii erau foarte darnici n relaţiile cu străinii (A Demetrio cum desci
vissent Iudaei , amici
ia Romanorum petita primi omnium ex Orientalibus libertatem
acceperunt, facile tunc Romanis de alieno largientibus). Faptul că formulele utilizate n
IMac, corespund formulărilor romane nu este un argument decisiv n favoarea autenti-
cităţii, deoarece falsificatorii cunoşteau bine stilul actelor oficiale. Un lucru este cert:
existenţa unor relaţii ntre romani şi iudei la data menţionată este o realitate: romanii
aveau tot interesul să susţină o populaţie care, prin acţiunile ei, slăbea puterea seleuci-
zilor; pentru a dovedi existenţa unor tratate de felul celui menţionat n text este nsă nevoie
de descoperirea unor noi documente. Momigliano (Hochkulturen im Hellenismus, p. 121)
consideră că tratatul nu putea fi decât un tratat de vasalitate.
8,22 Flavius losephus (AI 12,417) spune că originalul de la Roma era scris pe table de
bronz, iar o copie a fost trimisă la Ierusalim, ceea ce corespunde obiceiului roman.
522 t MACABEI 89
tot sufletul, după cum cer mprejurările. Iar duşmanilor nu li se v o r da

grâu, arme, arginţi sau corăbii, după c u m a hotărât R o m a . Săşi ţină făgă-
29
duinţele fără v i c l e n i e . Prin aceste cuvinte sa ncheiat tratatul dintre
30
romani şi poporul i u d e i l o r . Dacă, după cuvintele acestea, unii sau alţii v o r
v o i să adauge ori să scoată, v o r face după alegerea lor, şi orice v o r adăuga
31
sau v o r scoate să aibă putere de l e g e . " n ce priveşte relele cu care regele
Demetrius ia copleşit [ p e i u d e i ] , n o i iam scris zicând: „ D e ce ai pus j u g
32
greu asupra iudeilor, prietenii şi aliaţii noştri? Dacă se v o r mai plânge
mpotriva ta, le v o m face noi dreptate şi ne v o m război cu tine pe mare şi
pe uscat."
1
9 Demetrius a auzit că N i c a n o r şi oştirea lui au căzut n luptă şi ia
trimis a doua oară pe Bacchides şi pe A l k i m o s n pământul lui Iuda; şi
2
mpreună cu ei aripa dreaptă [a oştirii]. Şi au pornit pe calea ce duce spre
G a l i l e e a şi şiau pus tabăra la [oraşul] Maisaloth, n ţinutul A r b e l e i , pe care
3
lau cucerit şi au ucis foarte multe suflete de oameni. Iar n prima lună a
anului o sută c i n c i z e c i şi doi şiau pus tabăra n apropierea Ierusalimului.
4
Au pornit şi sau ndreptat spre Bereea cu douăzeci de mii de pedestraşi
5
şi două mii de călăreţi. Iuda se aşezase la Elasa mpreună cu trei mii de
8.28 „duşmanilor", gr. συµµοιχούσιν, /ι//, „aliaţilor": se presupune o coaliţie mpotriva

iudeilor.
8.29 „poporul": aici este δήµος, n sens politic, şi nu termenul etnic λαός.
8,31 Scrisoarea nu este menţionată de Flavius losephus; textul abundă n ebraisme şi
pare a fi o adăugare a autorului.
9.1 Capitolul 8 a fost o paranteză care se nchide acum. • „aripa dreaptă [a oştirii]":
după ipoteza cea mai plauzibilă (Calmette, apud Abel) expresia are sensul de „elita
armatei", deoarece, n mod obişnuit, trupele de elită erau aşezate la aripa dreaptă.
9.2 „Galileea": n manuscrise Γαλγαλα, probabil o confuzie a traducătorului grec, care a
interpretat greşit toponimul iudaic. Cf. Flavius losephus (AI 12,421), unde se spune că
Bacchides „a pornit din Antiohia spre ludeea şi sa aşezat n oraşul Arbella al Galileii''.
• „Maisaloth": zonă plină de peşteri, din apropierea lacului Tiberiada, unite ntre ele prin
scări tăiate n stânci; refugiu al bandiţilor n timpul lui Irod cel Mare şi refugiu al
iudeilor n timpul răscoalei lor din vremea lui Nero; regiunea este descrisă de Flavius
losephus, Bell. lud. 4,451458.
9.3 „prima lună... cincizeci şi doi": anul 160 Î.H.
9.4 „Bereea": alţii (recensiunea lucianică, V L , Syr., Flavius losephus) citesc „Beerzeth".
După spusele lui Flavius losephus (AI 12,422), Iuda se aşezase cu trupele sale la Berzetho,
la 7 km. nord, nordvest de Beerzeth. Abel (p. 160) consideră preferabilă indicaţia lui
Flavius losephus.
1 MACABEI 9 523
6
bărbaţi a l e ş i . D a r când a văzut mulţimea nenumărată a oştirii, [ i u d e i i ] sau
speriat foarte tare. Şi mulţi sau strecurat afară din tabără, ncât au mai
7
rămas dintre ai săi doar opt sute de o a m e n i . A văzut Iuda că oastea i sa
destrămat şi că războiul ameninţă şi i sa frânt inima că nu avea timp săi
8
adune pe ai s ă i ; obosit, lea spus celor care mai rămăseseră alături de el;
„ S ă ne ridicăm şi să ne aruncăm asupra duşmanilor, dacă ne v o m putea
9
lupta cu e i ! " Ei ncercau să1 abată, zicând: „ N i c i d e c u m nu v o m putea
decât să ne salvăm vieţile acum; ne v o m ntoarce apoi mpreună cu fraţii
10
noştri şi ne v o m lupta cu duşmanii; acum suntem prea puţini." Iuda lea
spus: „ D e p a r t e de noi să facem aşa ceva, să fugim de ei, iar dacă nea sosit
ceasul, să murim vitejeşte pentru fraţii noştri şi să nu dăm prilej să fim
defăimaţi." " Atunci oştirea [duşmanilor] a ieşit din tabără şi lea stat n
faţă: călărimea lor era mpărţită n două, iar prăştierii şi arcaşii mergeau n
fruntea oştirii, mpreună cu ntâii luptători, cei [ m a i ] viteji. Bacchides se
12
găsea la aripa dreaptă. Falanga sa apropiat din cele două părţi n sunet de
13
trâmbiţă, iar cei din jurul lui Iuda sunau şi ei din trâmbiţe. Şi sa cutre-
murat pământul de larma oştirilor; bătălia sa pornit şi a ţinut de dimineaţă
14
până seara. Iuda a văzut că Bacchides cu partea cea mai tare a oştirii sale
15
se află la aripa dreaptă şi ia adunat la sine pe cei mai curajoşi n suflet; şi
a zdrobit aripa dreaptă a duşmanilor şi a urmărito până la muntele A z o t .
16
D a r cei de la aripa stângă, văzând nfrângerea aripei drepte, au venit pe
17
urmele lui Iuda şi a oamenilor lui şi leau căzut n spate. Şi sa ndârjit
18
bătălia şi au căzut mulţi răniţi dintro parte şi c e a l a l t ă . A căzut şi Iuda, iar
19
ceilalţi au luato la goană. Ionathan şi S i m o n au luat trupul lui Iuda,
fratele lor, şi lau ngropat n mormântul părinţilor săi la M o d e i n . 2 0 Şi lau
plâns şi lau jelit ntregul Israel cu j a l e mare şi lau bocit multe zile, zicând:
21 22
„ C u m a căzut viteazul, izbăvindu1 pe Israel!" Şi celelalte ntâmplări
9,6 „opt sute de oameni": dintrun număr iniţial de trei mii.

9,15 ,,Αζοτ": gr. Αζωτος redă ebraicul Aşdod, un oraş aflat n câmpia filisteană; aici
este nsă vorba de un munte; Flavius losephus (AI 12,429) presupune existenţa unui
munte numit Eza sau Aza, total necunoscut; nu există o soluţie plauzibilă şi, de aceea,
sa emis ipoteza unei alterări a textului; nu sa propus nsă nici o conjectură mulţu-
mitoare.
9,19 Conform celor spuse de Flavius losephus (AI 12,432), Ionathan şi Simon au obţinut
din partea inamicului corpul lui Iuda; pare nsă puţin probabil ca Bacchides să fi
acceptat acest lucru şi să nu fi vrut să răzbune maltratarea cadavrului lui Nicanor de
către Iuda. Pentru nmormântarea lui Iuda, cf. mai departe 13,2530.
524 I MACABEI 9
ale lui Iuda şi războaiele lui şi faptele lui vitejeşti, câte lea făcut, şi măreţia
lui nu sau mai scris, căci erau mult prea multe.
23
Iar după sfârşitul lui luda au apărut la lumină nelegiuiţii n toate
24
hotarele lui Israel şi sau ridicat toţi făptuitorii nedreptăţii. n acele zile
sa iscat mare foamete, iar ţara sa dat cu e i . 2 5 Bacchides a ales oameni fără
de l e g e şi ia pus stăpâni peste ţ a r ă . 2 6 A c e ş t i a i căutau pe prietenii lui Iuda,
i cercetau şii aduceau n faţa lui Bacchides, iar acesta i pedepsea şi şi
bătea j o c de e i . 2 7 Şi sa făcut mare strâmtorare n Israel, cum nu mai fusese
din ziua n care nu li se mai arătase nici un p r o f e t . 2 8 Atunci sau adunat toţi
29
prietenii lui Iuda şi iau spus lui Ionathan: „ D e când a murit fratele tău
Iuda, nu mai este nici un bărbat asemenea lui care să pornească mpotriva
30
duşmanilor, a lui B a c c h i d e s şi a c e l o r care urăsc neamul nostru; aşadar,
acum, noi team ales pe tine astăzi să ne fii conducător şi căpetenie n locul
31
lui, ca să porţi războiul nostru." Şi Ionathan a primit n clipa aceea
conducerea şi a luat locul fratelui său luda.
32 33
Bacchides a aflat şi1 căuta pe Ionathan, ca să1 ucidă. Iar Ionathan
mpreună cu fratele său S i m o n şi cu toţi cei din jurul lui au fugit n pustiul
T h e c o e şi sau aşezat lângă apa iazului A s p h a r . 3 4 Bacchides a aflat n zi de
sâmbătă şi a venit mpreună cu toată oştirea trecând peste I o r d a n . 3 5 [Ionathan]
la trimis pe fratele său [ l o a n ] , căpetenia cetei, săi roage pe nabatei, prie-
36
tenii săi, să Ie primească bagajele multe. Dar fiii lui Iambri, din M e d a b a ,
9,27 Comentatorii consideră că Malachia ncheie perioada profeţilor la care se referă

textul; totuşi exprimarea rămâne vagă.
9,29 „să pornească", gr. έ ξ ε λ θ ε ί ν και είσελθειν, litt, „să iasă şi să intre" ebraism.
9,31 Flavius losephus (AI 13,5) arată că, n ciuda represiunii lui Bacchides, au rămas
suficienţi partizani ai rezistenţei pentru a declanşa o nouă revoltă; aceştia sau dus Ia
Ionathan şi iau cerut să1 imite pe Iuda şi să mpingă până la sacrificiul suprem bătălia
pentru libertate.
9.33 „pustiul Thecoe": este vorba de regiunea care coboară de ta Tqo'ăh la Marea
Moartă, regiune deşertică, propice războiului de gherilă; 2Par. 26,10 menţionează
fântânile săpate de Ozias; Ionathan sa aşezat la una dintre acestea.
9.34 Exegeţii consideră versetul drept o glosă marginală intrată accidental n text.
9.35 Regiunea nu se pretează la depozitare de bunuri; n consecinţă, Ionathan decide să
apeleze la nabatei, care n mod normal trebuia să1 ajute pentru că aveau ură faţă de
seleucizi.
9.36 „Medaba": localitate situată la 35 km sud de Amman; patima congenitală pentru
pradă ia determinat pe nabatei să1 ucidă pe loan şi să pună mâna pe bunurile lăsate lor
n custodie.
t MACABEI 9 525
au pus mâna pe loan şi pe toate câte le avea cu el şi lau luat cu ei. După
aceasta, au aflat Ionathan şi Simon, fratele său, că fiii lui Iambri fac
nuntă mare şi aduc cu mare pompă din Nadabath mireasa, pe fiica unuia
38
dintre oamenii de v a z ă din Canaan. Şiau adus aminte de sângele lui
loan, fratele lor, şi au pornit şi sau ascuns ntro văgăună din munte.
39
Şiau ridicat ochii, sau uitat şi, iată, larmă şi alai mare: mirele şi,
mpreună cu el, prietenii şi fraţii săi veneau spre ei cu c h i m v a l e şi cu
40
muzicanţi şi cu arme multe. Atunci sau repezit asupra lor din ascunză-
toare şi iau ucis: mulţi au căzut răniţi [ d e m o a r t e ] , iar ceilalţi au fugit n
41
munte; şi [oamenii lui Ionathan] leau luat totul ca pradă. Nunta sa pre-
42
schimbat n j a l e , iar muzica lor, n bocet. Şi, [după c e ] au răzbunat
43
sângele fratelui lor, sau ntors n mlaştinile Iordanului. Bacchides a
auzit acestea şi a pornit, n zi de sâmbătă, cu oaste multă, până la malurile
44
Iordanului. Ionathan lea spus celor din jurul său: „ S ă pornim la bătălie
pentru viaţa noastră, căci ziua de azi nu este asemenea zilei de ieri şi nici
45
asemenea celei de alaltăieri; iată, războiul ne cuprinde din faţă şi din
spate, iar apa Iordanului, mlaştina şi desişul, de o parte şi de alta, astfel că
46
nu este loc de scăpare; acum, strigaţi spre cer, ca să fiţi izbăviţi din
47
mâinile duşmanilor noştri." Şi sa pornit bătălia; Ionathan şia ntins
48
mâna pentru a1 l o v i pe Bacchides, dar acesta sa tras napoi. Ionathan
mpreună cu cei din jurul său au sărit n Iordan şi lau trecut not; iar
49
[duşmanii] nau mai trecut Iordanul n urma lor. n acea zi Bacchides a
50
pierdut cam o m i e de o a m e n i . Sa ntors n Ierusalim şi a construit cetăţi
ntărite n ludeea: fortăreaţa de la Iericho, şi de la A m m a u s , şi Baithoron, şi
Baithel, şi Thamnatha Pharathon, şi T e p h o n cu ziduri nalte, cu porţi şi
51 52
zăvoare. Şi a aşezat gărzi n e l e , să hărţuiască pe Israel. Şi a ntărit
cetatea Baithsura, şi Gazară, şi fortăreaţa [din Ierusalim] şi a pus n ele
9,37 „Nadabath": la Flavius losephus (AI 13,18), Nabatha. Este o fortăreaţă arameeană
lângă muntele Nebo, n marginea Moabului; numele de Canaan dat zonei este un
arhaism care se referă aici la populaţia păgână.
9,41 Distih inspirat din Arnos 8,10.
9,46 Chiar dacă Ionathan a declanşat ostilităţile, mişcarea a fost defensivă; or, apărarea
era permisă şi n ziua sabatului.
9,4950 Din cauza pierderilor importante suferite, Bacchides renunţă să1 urmărească pe
Ionathan dincolo de fluviu.
9,50 „Ammaus" este Emmaus, Thamnatha este forma aramaică a numelui Timna (cf. Iis.
Nav. 19,50), Pharathon, cf. Jud. 12,15 şi Tephon este Taphu (cf. Iis. Nav. 12,17).
526 1 MACABEI 9
oaste şi p r o v i z i i . Şi ia luat ostateci pe fiii fruntaşilor ţării şi ia nchis n

fortăreaţa din Ierusalim sub pază.
54
n anul o sută c i n c i z e c i şi trei, n luna a doua, A l k i m o s a poruncit să
se dărâme zidul curţii interioare a lăcaşului sfanţ; chiar [ v o i a să] nimicească
lucrarea profeţilor şi ncepuse să o d ă r â m e . 5 5 Dar, n ceasul acela, A l k i m o s
a fost lovit de dambla şi planurile iau fost zădărnicite; gura ia amuţit şi i
sa ncleştat şi ηa mai putut să grăiască nici un cuvânt şi să dea porunci cu
privire la casa l u i . 5 6 Şi a murit A l k i m o s n acea v r e m e , n chinuri cumplite.
57
Bacchides a văzut că A l k i m o s a murit şi sa ntors la rege. Şi sa liniştit
pământul lui Iuda v r e m e de doi ani.
58
Şi au ţinut sfat toţi nelegiuiţii şi au spus: „Iată, Ionathan şi cei din
jurul lui şi duc traiul liniştiţi şi ncrezători; să1 chemăm dar acum pe
59
Bacchides, şi el i va prinde pe toţi ntro singură noapte." Şi au pornit
60
săi spună planul l o r . Iar Bacchides a pornit cu oaste multă şi a trimis pe
ascuns scrisori tuturor aliaţilor săi din ludeea, ca să pună mâna pe Ionathan
şi pe cei din jurul lui. Dar nau putut, fiindcă sa aflat de planul l o r . 6 1 Atunci
au pus mâna pe v r e o c i n c i z e c i dintre oamenii din ţară, capi ai acelei tică-
62
loşii, şi iau omorât. Ionathan şi Simon, mpreună cu cei din jurul lor,
sau retras n pustiu la [cetatea] Baithbasi, iau reclădit dărâmăturile şi au
63
ntărito. Bacchides a aflat, şia adunat toată ceata lui şi a dat de veste
64
celor din ludeea. Şi a pornit să mpresoare Baithbasi, sa luptat cu [cei
65
din] cetate multe zile şi a făcut maşini de război, Atunci Ionathan la lăsat
9.53 Bacchides renunţă la urmărirea trupei lui Ionathan, prea puţin numeroasă pentru a
constitui un pericol, şi ntăreşte o serie de puncte strategice pentru a controla regiunea.
Urme ale acestei activităţi a lui Bacchides au fost identificate n urma cercetărilor arheo-
logice.
9.54 „n anul... a doua": adică n mai 159 .H, • „zidul curţii interioare": este vorba de
zidul care separa curtea accesibilă şi păgânilor de curtea frecventată exclusiv de circum
cişi; prin dărâmarea acestuia se ştergeau simbolic diferenţele ntre iudei şi păgâni,
făcânduse astfel un pas important pe calea elenizării. • „lucrarea profeţilor*': aluzie la
rolul profeţilor Aggeu şi Zaharia n construirea Templului.
9,56 Atacul de paralizie al lui Alkimos este prezentat drept rezultam) unei acţiuni divine;
cf. şi Flavius losephus (AI 12,413).
9,61 Abel (p. 175) consideră că Ionathan este autorul uciderii celor cincizeci, şi nu
Bacchides; Flavius losephus, (AI 13,31) este categoric n ai atribui generalului mace-
donean gestul. De altminteri, puţin mai târziu, tot ntrun moment de furie (v. 69),
Bacchides va săvârşi un gest similar.
9,63 Bacchides şi mobilizează partizanii; cf. şi Flavius losephus (AI 13,23).
1 MACABEI 910 527
n cetate pe S i m o n , fratele său, a ieşit n ţinut şi a mers cu o ceată puţin

66
numeroasă. La zdrobit pe O d o m e r a şi pe fraţii lui şi pe fiii lui Phasiron
67
n aşezările lor; şi au nceput să izbească şi sau suit cu o s t i l e . [ P e de altă
parte,] Simon cu ai săi au ieşit din cetate şi au dat foc maşinilor de război.
68
Sau luptat cu Bacchides, lau zdrobit şi lau strâmtorat foarte, căci planul
69
şi năvala lui erau zădărnicite. Sa mâniat cu urgie pe nelegiuiţii care l
sfătuiseră să vină n ţinut, ia omorât pe mulţi şi sa hotărât să plece n ţara
s a . 7 0 Ionathan a aflat şi a trimis soli, ca să ncheie pace şi săi ia napoi pe
cei r o b i ţ i . 7 1 [ B a c c h i d e s ] ia primit şi a făcut după cuvintele lui [Ionathan];
72
şi sajurat să nui mai pricinuiască nici un rău n toate z i l e l e vieţii s a l e . Şi
a dat napoi prinşii pe care i luase mai nainte de pe pământul lui Iuda şi
73
sa ntors n ţara sa; şi ηa mai venit n hotarele l o r . Şi sa odihnit sabia n
Israel. Ionathan sa aşezat n cetatea M a c h m a s şi a nceput să j u d e c e
poporul; şi ia spulberat pe toţi nelegiuiţii din Israel.
1
10 n anul o sută şaizeci, A l e x a n d r u Epiphanes, fiul lui A n t i o c h o s , a
pornit şi a cucerit oraşul Ptolemais; şi a fost primit şi a nceput să
2
domnească a c o l o . R e g e l e D e m e t r i o s a auzit şi a adunat oştire foarte multă
3
şi a pornit război mpotriva lui. Şi Demetrios ia trimis lui Ionathan
4
scrisori cu v o r b e de pace, spre a1 m ă g u l i . C ă c i el şi spunea: „ S ă n c h e i e m
repede pace cu [Ionathan], mai nainte ca el să ncheie pace cu Alexandru
5
m p o t r i v a noastră. C ă c i [atunci] şi va aduce aminte de toate nenorocirile
6
pe care i leam pricinuit lui, fraţilor lui şi neamului [ l u i ] . " Şi ia dat lui
Ionathan dreptul de a strânge oşti, de a pregăti arme şi de ai fi aliat; şi a
9,66 „au nceput să izbească... ostile": nu e clar care este subiectul şi nici sensul general
nu e limpede. Ar putea nsemna şi „au sporit n puteri".
9,68 Bacchides a fost prins la mijloc ntre trupele lui Ionathan şi ale lui Simon; cf. şi
Flavius losephus U / 2 8 ) , care dă mai multe detalii.
9,73 „Machmas" (ebr. Mikhfmăs) era o localitate situată la 12 km sud de Bethel. •
„poporul": aici trebuie nţeleasă numai minoritatea rămasă credincioasă Legii.
10,1 „n anul o sută şaizeci": adică ncepând cu 14 aprilie 152 Î.H. • „Alexandru
Epiphanes": este vorba, de fapt, despre Alexandru Balaş, un aventurier care se pretindea
fiul lui Antiochos Epiphanes; cu excepţia autorului Macabeilor, nici un autor antic nu ia
n serios această filiaţie (cf. Titus Livius, Epii. 52: homo ignotus et incer
ae stirpis,
„ins obişnuit şi de stirpe nesigură"); se bucură de sprijinul regelui Attalos al IIlea al
Pergamului, al lui Ptolemeu Filometor şi al senatului de la Roma, toţi interesaţi n
frângerea puterii Iui Demetrios I Soter. Flavius losephus (AI 13,30) este singurul autnr
antic care, alături de 1 M a c , pomeneşte debarcarea la Ptolemais.
528 I MACABEI IÔ
7
spus să i se dea napoi ostatecii din fortăreaţă. Ionathan a venit Ia Ierusalim
8
şi a citit scrisorile n auzul ntregului p o p o r şi al celor din fortăreaţă. Dar
ei sau speriat cumplit auzind că r e g e l e i dăduse dreptul să strângă oaste.
9
C e i din Cetăţuie iau predat Iui Ionathan ostatecii, iar el ia redat părinţilor
10
lor. Ionathan sa aşezat n Ierusalim şi a nceput să reclădească şi să
11
refacă oraşul. El lea spus c e l o r care făceau lucrările să ntărească zidurile
şi să nconjoare muntele Sion cu pietre cioplite n patru muchii; şi ei au
12
făcut ntocmai. Iar străinii care se găseau n fortăreţele pe care le zidise
13 14
Bacchides au fugit; fiecare şia lăsat locul şi a plecat n ţara sa; doar n
Baithsur au fost lăsaţi câţiva dintre cei care se lepădaseră de L e g e şi de
rânduieli, căci era loc de scăpare.
15
R e g e l e A l e x a n d r u a aflat de făgăduielile pe care i le făcuse D e m e t r i o s
lui Ionathan; şi i sau povestit războaiele şi faptele vitejeşti pe care le făcuse
16
acesta mpreună cu fraţii săi şi suferinţele pe care le nduraseră şi a spus:
„ O a r e v o m mai afla noi un astfel de o m ? Să nil facem acum prieten şi
17
aliat!" Atunci ίa scris şi ia trimis scrisoare cu aceste cuvinte:
18 19
„ R e g e l e Alexandru, fratelui său Ionathan, salutare. A m auzit despre
20
tine că eşti bărbat tare n putere şi vrednic să fii prietenul n o s t r u . Şi acum,
te rânduim astăzi arhiereul poporului tău şi v e i fi numit prieten al regelui
(ia trimis haină de purpură şi coroană de aur); ngrijeştete de treburile
noastre şi păstrează prietenia noastră."
21
Ionathan a mbrăcat veşmântul sfânt n anul o sută şaizeci, n luna a
şaptea, de sărbătoarea corturilor; a adunat oaste şi a pregătit arme multe.
10,7 Până acum Ionathan avusese interdicţie de a se stabili la Ierusalim. • „a citit scrisorile
n auzul (litt, la urechile) ntregului popor" semitism (cf. Ex. 24,7). Prin citirea scrisorilor,
Ionathan ncerca săşi convingă concetăţenii de legalitatea revenirii sale la Ierusalim.
10,10 Ionathan nţelege să profite de situaţia n care se afla Demetrios spre aşi pregăti
baza pentru operaţiunile militare.
10,12 Este vorba de trupele cantonate la Ierusalim de Bacchides, cf. 9,50.
10,18 Titlul de „frate" (αδελφός) era acordat personajelor de cel mai nalt rang.
10.20 Era obiceiul ca regii sau oraşele să le acorde preoţilor dreptul de a purta coroană
de aur şi haine de purpură; cf. n acest sens n povestirea Iui Athenaios (5,211) acelaşi
drept acordat de Alexandru Balaş unui filozof epicureu care voia să devină preot al
Virtuţii. • După tradiţie, marele preot trebuia să fie din familia lui Sadoc (numit de
David cf. 2Rg. 8,17; 3Rg. 1,8 etc.); numirea de către un suveran păgân a unui preot din
altă familie avea să ducă la o criză de legitimitate şi este una dintre cauzele ruperii
esenienilor de Templul de la Ierusalim.
10.21 Sărbătoarea corturilor se celebra timp de şapte zile, cf. Lev, 23,3343; era o săr-
bătoare veselă n care participanţii purtau „ramuri de finie şi alte ramuri de copaci
t MACABEI 10 529
D e m e t r i o s a aflat toate acestea, sa mâhnit şi a spus: „ C e a m făcut

de Alexandru nea luato nainte şi şia câştigat prietenia iudeilor spre
24
ntărire? i v o i scrie şi eu cuvinte de măgulire şi de cinstire şi [i v o i
25
trimite] daruri, ca sămi fie spre ajutor." Şi ia scris aceste cuvinte:
26
„ R e g e l e D e m e t r i o s , neamului iudeilor, salutare. De v r e m e ce aţi ţinut
nţelegerile ncheiate cu noi şi neaţi rămas prieteni şi nu aţi trecut de partea
27
duşmanilor noştri, noi am auzit şi neam bucurat. Şi acum, rămâneţi mai
departe credincioşi faţă de noi, iar noi vă v o m răsplăti cu binefaceri n
28
schimbul a ceea ce faceţi pentru n o i . Şi vă v o m ierta de multe biruri şi vă
29
v o m da multe d a r u r i . Chiar acum vă scutim pe v o i şi pe toţi iudeii de dări
30
şi de taxa pentru sare şi de taxa pentru c o r o a n e ; din ziua de azi vă scutesc
de plata treimii din semănături, de cea a jumătăţii din roadele pomilor, care
mi se cuvin m i e , şi niciodată nu le v o i mai lua din ziua de azi şi până n
v e c i e de la pământul lui Iuda şi de la c e l e trei n o m e care i sau alipit din
31
Samaria şi G a l i l e e a . Ierusalimul să fie sfânt şi, mpreună cu ţinutul său, să
32
fie scutit de zeciuială şi de biruri. Mă lipsesc şi de puterea asupra
Cetăţuiei din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să aşeze n ea spre pază
33
luptători aleşi de el. Şi tuturor sufletelor de iudei care au fost duse n
robie de pe pământul Iui Iuda prin tot regatul meu le dăruiesc libertatea; şi
34
toţi să fie scutiţi de dări şi de taxele pe v i t e . T o a t e sărbătorile, şi zilele de
sabat şi de lună nouă, şi zilele rânduite, şi trei z i l e nainte de sărbătoare, şi
trei zile după sărbătoare să fie toate zile de scutire de dări pentru toţi iudeii
stufoşi şi din sălciile care cresc lângă pâraie" (Lev. 23,40) şi se aduceau jertfe. Sărbătoa-
rea menţionată n text a avut loc n luna octombrie 152 .H.
10,25 n actualul stadiu al cunoştinţelor este imposibil de stabilit dacă textul scrisorii
este autentic sau fals.
10.29 Taxa pentru sare era un impozit personal care era proporţional cu cantitatea de
sare presupusă a fi consumată de fiecare; prin taxa pentru coroană se nţelegeau darurile
care ntovărăşeau coroana de metal trimisă regelui de ziua lui; deşi erau benevole, prac-
tic deveniseră obligatorii. n acest moment, iudeii aveau de plătit următoarele dări:
tributul, contribuţia funciară mai sus pomenită, taxe directe asemenea impozitului coro-
nar şi asupra sării, taxele asupra salinelor, impozit pe circulaţia mărfurilor, taxă globală
asupra veniturilor preoţilor.
10.30 Este vorba de taxe grele; trebuie nsă remarcat faptul că regele era proprietarul
tuturor terenurilor şi că el le „arenda" numai celor care1 lucrau. • „nome": diviziuni
teritoriale egiptene.
10.31 Caracterul de sfinţenie acordat unui oraş era n general asociat cu dreptul de azil;
n acelaşi timp Ierusalimul era exonerat de impozite străine.
10.32 Un „oraş sfânt" se apăra singur, navea nevoie de garnizoană străină.
530 1 MACABEI 10
de pe tot cuprinsul regatului meu; nimeni nu va avea dreptul să le ceară

36
plată şi să supere pe vreunul dintre ei cu c e v a . Să fie nscrişi dintre iudei
n oastea regelui până la treizeci de mii de oameni şi li se va da solda cuve-
nită n toate ostile r e g e l u i . 3 7 U n i i dintre ei v o r fi puşi n fortăreţele mari ale
regelui şi dintre aceştia v o r fi n dregătoriile de ncredere ale regatului;
conducătorii şi căpeteniile lor să fie aleşi dintre ei şi să se supună l e g i l o r
proprii, aşa cum a hotărât r e g e l e pentru pământul lui I u d a . 3 8 C e l e trei n o m e
ale Samariei alipite Iudeii să fie adăugate Iudeii, ca să fie socotite ca ţinând
de un singur conducător şi să nu se supună altei autorităţi decât arhiereului.
35
Oraşul P t o l e m a i s mpreună cu ţinutul său l dăruiesc lăcaşului sfânt din
40
Ierusalim pentru cheltuielile necesare celor s f i n t e . Iar eu v o i da n fiecare
an câte cincisprezece mii de sicii de argint din veniturile regelui [care se v o r
p e r c e p e ] din locurile p o t r i v i t e . 4 1 T o t prisosul [de bani] pe care strângătorii
de dări nu lau vărsat ca n anii trecuţi, l v o r da de acum pentru lucrările
C a s e i . 4 2 Şi, peste acestea, cei cinci mii de sicii de argint pe care i luau din
bunurile templului din socoteala de fiecare an, să fie lăsaţi, deoarece ei se
43
cuvin preoţilor care slujesc. Iar celor care se v o r refugia n templul din
Ierusalim şi n toate hotarele lui din pricina datoriilor către rege sau din alte
m o t i v e , să nu li se facă nici un rău şi să nu fie atinse bunurile lor, oriunde ar
44
fi n regatul meu. Iar lucrările pentru a zidi şi a reface lăcaşul sfânt şi
45
cheltuiala să se plătească pe seama r e g e l u i . Şi cheltuielile pentru reface-
rea zidurilor şi ntărirurii de jur mprejur a Ierusalimului să se plătească pe
seama regelui, precum şi cele pentru refacerea [celorlalte] ziduri din ludeea."
46
Când Ionathan şi poporul au auzit aceste cuvinte, nici nu leau crezut,
nici nu leau primit, deoarece ei şi aminteau de marile nenorociri pe care
47
[ D e m e t r i o s ] le făcuse n Israel şi cât de tare i chinuise. Şi sau hotărât
pentru Alexandru, pentru că el fusese cel dintâi care le trimisese cuvinte de
pace şi iau rămas aliaţi n toate z i l e l e .
10,37 Ptolemeu au dus o politică tolerantă faţă de iudei; seleucizii, n momente de

cumpănă, caută săi imite.
10,39 Ptolemais se afla n mâinile lui Balaş, astfel că oferta era fără valoare imediată.
10.42 Siclul era asimilat staterului grec.
10.43 Privilegiu de imunitate a refugiaţilor acordat sau conservat de seleucizi pentru
marile sanctuare din imperiu: templul Artemidei din Efes, al lui Pluton din Nyssa etc.
Privilegiul pentru Ierusalim a rămas la stadiul de promisiune.
10,45 Istoricul modern Wilrich {apud Abel, p. 191) consideră, cu dreptate, că scrisoarea
reia principalele prevederi ale cartei lui Antiphos al IIIlea, reprodusă de Flavius losephus
(Al 12,3,3).
1 MACABEI 10
R e g e l e A l e x a n d r u a strâns oştiri mari şi a pornit mpotriva lui

D e m e t r i o s . 4 9 Şi sa pornit război ntre cei doi regi, iar oastea lui Demetrios
50
a rupto la fugă şi A l e x a n d r u la urmărit şi la nfrânt. Şi sa dat bătălie
grea toată ziua până la asfinţitul soarelui şi a căzut Demetrios n acea zi.
51
A l e x a n d r u a trimis sol către Ptolemeu, regele Egiptului, cu aceste
cuvinte:
52
„ M a m ntors la regatul meu şi mam urcat pe tronul strămoşilor m e i ;
şi am pus mâna pe putere, lam nfrânt pe Demetrios şi am luat n stăpânire
53
ţara noastră; am pornit lupta mpotriva lui şi lam zdrobit pe el şi oştirea
54
sa şi mam urcat pe tronul domniei lui. Iar acum să fim prieteni: tu să
m i o dai pe fiica ta de soţie, iar eu ţi v o i fi ginere şi vă v o i da, ţie şi ei,
daruri vrednice de tine."
55
Iar r e g e l e P t o l e m e u ia răspuns zicând:
„ F e r i c i t ă zi n care teai ntors pe pământul strămoşilor tăi şi teai aşezat
pe tronul lor de d o m n i e . 5 6 Şi acum v o i face cum miai scris, dar sămi v i i n
ntâmpinare la Ptolemais, ca să ne v e d e m ; şi te v o i face ginerele meu, aşa
c u m ai spus."
57
Şi a plecat P t o l e m e u din Egipt mpreună cu Cleopatra, fiica sa, şi a
58
sosit la Ptolemais n anul o sută şaizeci şi doi. R e g e l e Alexandru ia ieşit
n ntâmpinare, iar P t o l e m e u ia dato de soţie pe Cleopatra, fiica sa, şi au
59
făcut nuntă n Ptolemais, ca nişte regi ce erau, cu mare slavă. Regele
60
Alexandru ia scris lui Ionathan să vină să se ntâlnească cu e l . Şi a plecat
Ionathan cu alai mare spre Ptolemais, unde sa ntâlnit cu cei doi regi; şi
lea dat lor şi prietenilor lor aur, argint şi multe daruri şi a aflat bunăvoinţă
61
naintea lor. Şi au uneltit mpotriva lui oameni veninoşi din Israel, oameni
62
fără de l e g e , şi lau pârât regelui, dar regele nu ia luat n seamă. Ba,
dimpotrivă, regele a poruncit să i se ia haina lui Ionathan şi să i se pună
10.50 Cf. Flavius losephus, AI 13,5961.

10.51 Este vorba de Ptolemeu al VIIea Filometor.
10.56 Alegerea oraşului Ptolemais pentru celebrarea căsătoriei politice ntre Alexandru
Balaş şi Cleopatra este semnificativă, deoarece oraşul, prin numele său, amintea influ-
enţa egipteană; n această perioadă, Ptolemeu bate tetradrahme la Ptolemais.
10.57 „n anul o sută şaizeci şi doi": adică n aprilie 150 aprilie 149 Î.H.
10,62 Abel (p. 195) atrage atenţia asupra faptului că fraza „este tipic semitică unde sub-
ordonarea raţă de un verb de poruncă este marcată printro coordonare aparentă". Haina
de purpură era veşmântul de ceremonie, iar acordarea dreptului de a o purta avea şi
semnificaţia acordării unei demnităţi importante.
532 1 MACABEI 10
veşmânt de purpură; şi aşa au făcut. A p o i , r e g e l e la aşezat lângă el şi lea

spus dregătorilor săi: „ I e ş i ţ i mpreună cu el n mijlocul cetăţii şi vestiţi ca
nimeni să nu1 vorbească de rău n nici o mprejurare şi nimeni să nu1
64
tulbure n nici un c h i p . " Şi, când au văzut pârâtorii cinstea de care se
bucură Ionathan şi iau auzit pe crainici ce vesteau şi lau văzut mbrăcat n
65
purpură, au luato la g o a n ă cu toţii. R e g e l e ia dat cinstire şi la nscris
66
printre prietenii săi cei dintâi, numindu1 strateg şi guvernator. Iar Ionathan
sa ntors la Ierusalim cu pace şi bucurie.
67
n anul o sută şaizeci şi cinci, Demetrios, fiul lui D e m e t r i o s , a venit
68
din Creta pe pământul strămoşilor săi. R e g e l e Alexandru a auzit, sa
69
supărat foarte tare şi sa ntors la Antiohia. Iar D e m e t r i o s la ntărit n
dregătorie pe A p o l l o n i o s , care era [guvernator] peste Siria Koile; acesta a
adunat o oştire mare şi şia aşezat tabăra la Iamneia. Şi a trimis să i se spună
lui Ionathan, marele preot:
70
„ N u m a i tu teai răsculat m p o t r i v a noastră de am ajuns de râs şi de
batjocură din pricina ta; de ce ţi arăţi puterea mpotriva noastră, n munţi?
71
A c u m , dacă te ncrezi n ostile tale, coboară la noi, n câmpie, să ne
72
măsurăm a c o l o , căci puterea oraşelor este cu mine. ntreabă şi află cine
sunt eu şi cei care neau venit n ajutor; şi ţi se va răspunde: « N u aveţi cum
să staţi n picioare n faţa noastră, pentru că de două ori au fost nfrânţi
73
părinţii tăi de către aceştia, chiar pe pământul l o r . » Şi acum nu te vei
putea m p o t r i v i unei asemenea călărimi şi oşti n câmpie, unde nu este nici
piatră, nici stâncă sau l o c de fugă."
74
Ionathan, când a auzit vorbele lui A p o l l o n i o s , sa tulburat n cuget, a
ales z e c e m i i de luptători şi a plecat din Ierusalim, unde sa ntâlnit cu
75
fratele său Simon, carei sosea n a j u t o r . Şiau aşezat tabăra n faţa cetăţii
I o p p e ; locuitorii iau nchis porţile, deoarece n I o p p e se afla o garnizoană a
10,65 „strateg": aici are sensul de „guvernator". • „guvernator", gr. µεριδάρχης, litt.
„guvernator al unei părţi" mai mari decât a strategului. n fapt, la recunoscut ca guver-
nator civil şi militar al Iudeii şi al celor trei „nome" din Samaria.
10,67 „Demetrios, fiul lui Demetrios": Demetrios al IIlea Nicator, fiui lui Demetrios I
Soter: conform celor transmise de Trogus Pompeius (apud Marcus Iunianus Iustinus;
Historia 35,2,2), Demetrios a sosit n Siria cu ajutnr Cretan, profitând de incapacitatea de
guvernare a lui Balaş. Anul 165 al erei seleucide corespunde anului 147146 .H.
10,69 „Apollonios": după toate probabilităţile este vorba de confidentul lui Demetrios 1,
pomenit de Polibiu 31,11,19. Flavius losephus (AI 13,88) consideră n chip greşit că
Apollonios a fost numit guvernator de Balaş.
1 MACABEI 1011 533
lui A p o l l o n i o s ; şi au atacato; şi cei din cetate, temânduse, au deschis

77
porţile şi Ionathan a pus stăpânire pe I o p p e . A p o l l o n i o s a auzit şi a pregă-
tit trei mii de călăreţi şi oştire numeroasă şi a pornit spre A z o t , ca n trecere;
dar el nainta spre câmpie, deoarece avea călărime numeroasă şi se ncredea
78
n ea. [Ionathan] la urmărit până la A z o t , unde taberele sau ciocnit n
79
bătălie. A p o l l o n i o s a lăsat o m i e de călăreţi ascunşi n spatele l o r . 8 0 Ionathan
a aflat că sa pregătit o cursă n spatele său; [călărimea l o r ] a ncercuit oas-
tea [lui Ionathan] şi a tras săgeţi de dimineaţă până seara asupra poporului.
81
D a r poporul sa ţinut bine, aşa cum i poruncise Ionathan, iar călărimea
82
acelora a o b o s i t . Atunci Simon şia tras după sine oastea şi lea izbit falanga,
83
deoarece călărimea lor era sleită; falanga a fost nfrântă şi pusă pe f u g ă ; iar
călărimea sa mprăştiat pe câmpie. [Fugarii] sau refugiat la A z o t şi au intrat
84
n Bethdagon, [ t e m p l u l ] idolului lor, ca să scape. Ionathan a dat f o c
A z o t u l u i şi cetăţilor din jur, a luat prăzi din e l e şi a dat f o c templului lui
85
D a g o n şi c e l o r care se refugiaseră n el. Iar cei care au pierit de sabie,
86
mpreună cu cei care au pierit de foc au fost ca la opt m i i de b ă r b a ţ i . Şi de
a c o l o Ionathan a plecat şi şia aşezat tabăra la A s c a l o n , iar locuitorii cetăţii
87
iau ieşit n ntâmpinare cu mare pompă. Ionathan sa ntors la Ierusalim
88
mpreună cu oamenii săi, cu prăzi bogate. Iar când regele Alexandru a
89
auzit toate acestea, ia arătat şi mai multă cinstire lui Ionathan. Şi ia
trimis o agrafă de aur, aşa cum este obiceiul să se dea rudelor regilor; şi ia
dat n stăpânire oraşul A c c a r o n şi tot ţinutul dimprejur.
1
11 [ntre timp,] r e g e l e Egiptului a strâns oaste multă ca nisipul de pe
ţărmul mării şi corăbii multe şi a căutat să ia n stăpânire cu v i c l e n i e regatul
2
lui A l e x a n d r u şi să1 adauge regatului său. Şi a pornit spre Siria cu vorbe
de pace, iar locuitorii oraşelor i deschideau porţile şi i ieşeau n ntâm-
pinare, deoarece era poruncă din partea regelui Alexandru săi iasă n
10,84 „Dagon": divinitate microasiatică al cărei cult datează din mileniul al llllea Î.H.;
semnificaţia numelui este necunoscută. Era adorat ca zeu al furtunii, mai târziu şi al
recoltelor, n scrierile biblice apărând ca principalul zeu al filistenilor, cu un templu În
Gaza, pe care la distrus Ionathan. Cf. nota 10,10 la IPar.
10,89 Ionathan a ajuns n culmea demnităţilor: dreptul de a avea o fibulä de aur l
asimila rudelor regelui. Fiavius losephus (loc. cit.), considerându1 pe Apollonios n
slujba lui Balaş, face o confuzie.
11,1 „ca nisipul...": comparaţie biblică curentă referitoare de obicei la armatele
atacatoare; cf. Gen. 22,17; Jud., 12.
534 1 MACABEI 11
ntâmpinare, de v r e m e ce acesta i era socru. Dar, când intra n oraşe,

4
P t o l e m e u lăsa câte o garnizoană n fiecare oraş. Când a ajuns la A z o t ,
locuitorii iau arătat templul lui D a g o n pârjolit, oraşul şi mprejurimile,
nimicite, trupurile [ m o r ţ i l o r ] mprăştiate şi pe c e i arşi, pe care i arsese
5
[Ionathan]; i aşezaseră pe toţi grămezi n calea lui. Şi iau povestit lui
P t o l e m e u câte le făcuse Ionathan, ca să1 ponegrească; dar regele a tăcut.
6
Ionathan la ntâmpinat pe rege la Ioppe cu cinstire; cei doi sau salutat şi
7
au dormit a c o l o . Ionathan la nsoţit pe r e g e până la râul care se numeşte
8
Eleutheros şi sa ntors la Ierusalim. Iar regele Ptolemeu a pus stăpânire pe
oraşele de pe malul mării până la Seleucia cea aşezată pe ţărm, nutrind pla-
9
nuri v i c l e n e m p o t r i v a lui Alexandru, Şi ia trimis soli regelui Demetrios,
zicând: „ H a i să n c h e i e m acum un tratat ntre noi; iar eu ţio v o i da de soţie
pe fiica m e a pe care o ţine acum Alexandru şi vei domni peste regatul tată-
10
lui tău. R ă u m i pare că iam dato lui Alexandru pe fiica mea, deoarece
11
el a căutat să mă o m o a r e . " Şi l ponegrea atât de tare pentru că jinduia
12
domnia lui. Şi, luânduşi ftica, ia dato lui Demetrios şi sa nstrăinat de
13
Alexandru, şi sa vădit duşmănia dintre ei. Ptolemeu a intrat n Antiohia
şi şia pus pe cap coroana A s i e i ; şi astfel, el şia aşezat pe creştet două
14
coroane, a Egiptului şi a A s i e i . Iar regele Alexandru se afla n acea v r e m e
15
n Cilicia, pentru că cei din partea locului se răsculaseră. Alexandru a
11,3 n Siria, Ptolemeu erau mult mai populari decât Seleucizii.

11,7 Eleutheros este un râu la cea 20 km nord de Tripoli.
113 „Seleucia cea aşezată pe ţărm"; portul Antiohiei la vărsarea Oronţelui; nu trebuie
confundată cu Seleucia de pe Tigru.
11,10 Conform textului nostru, atentatul mpotriva lui Ptolemeu ar fi inventat pentru a
justifica ncercarea acestuia de a cuceri Siria; ideea este suţnută şi de Diodor din Sclia
(fg. cărţii 32); Flavius losephus (AI 13,108) susţine, poate pe baza lui Polibu sau a lui
Nicolae din Damasc, că, ajuns la Ptolemais, Ptolemeu a fost pe punctul de a fi asasinat
de Ammonios, omul de ncredere al lui Alexandru Balaş; pentru că acesta din urmă a
refuzat să1 predea pe Ammonios, Ptolemeu la considerat pe ginerele său drept autorul
tentativei de asasinat.
11.13 Titlul de rege al Asiei arată că Ptolemeu tindea să pună stăpânire pe toată moşte-
nirea orientală a lui Alexandru cel Mare. n practică, Ptolemeu, de teamă să nui indis-
pună pe romani creânduşi un imperiu prea ntins şi puternic, a renunţat la pretenţiile
sale, limitânduse la stăpânirea Siriei Koile şi renunţând la restul n favoarea lui
Demetrios.
11.14 Autorul evită să spună că Alexandru a fost izgonit n chip ruşinos din Antiohia,
aşa cum trece sub tăcere şi acuzaţia de complot mpotriva lui Ptolemeu,
1 MACABEI 11 535
auzit şi a venit asupra lui cu război. P t o l e m e u a pornit şi ia venit n ntâm-

16
pinare cu oştire puternică şi la pus pe fugă, Alexandru a fugit n Arabia
ca să se adăpostească a c o l o , iar r e g e l e Ptolemeu a ieşit biruitor. " Z a b d i e l
18
arabul ia tăiat lui Alexandru capul şi i la trimis lui P t o l e m e u . Dar regele
P t o l e m e u a murit trei z i l e mai târziu, iar [oştenii] care erau n fortăreţele lui
19
au fost ucişi de locuitori. Şi Demetrios a ajuns rege n anul o sută şaizeci
şi şapte.
20
n z i l e l e acelea, Ionathan ia adunat pe locuitorii Iudeii, pentru a
cuceri Cetăţuia din Ierusalim şi a făcut mpotriva ei multe maşini de război.
21
Atunci oameni fără de l e g e din Israel, careşi urau poporul, sau dus la
22
rege săi spună că Ionathan asediază Cetăţuia. A u z i n d [acestea, r e g e l e ]
sa nfuriat: cum a primit vestea a şi plecat la Ptolemais şi ia scris lui
Ionathan să nceteze asediul şi să vină la Ptolemais pentru a se ntâlni cu el
cât mai r e p e d e . 2 3 Când a auzit Ionathan, a poruncit continuarea asediului şi
şia ales pe unii dintre bătrânii lui Israel şi dintre preoţi şi a nfruntat pri-
24
mejdia: luând argint, aur, veşminte şi multe alte daruri, sa dus la rege la
Ptolemais şi a aflat bunăvoinţă naintea l u i . 2 5 Şi se aflau a c o l o câţiva dintre
26
c e i fără de lege din popor[ul lui Israel care vorbeau] mpotriva lui. Dar
regele sa purtat cu el ca şi naintaşii săi şi la nălţat n faţa tuturor prie-
27
tenilor săi. Şi la ntărit n arhierie şi n toate celelalte cinstiri pe care le
28
avusese nainte şi la aşezat printre prietenii săi cei dintâi. Ionathan la
rugat pe rege să scutească de dări ludeea şi cele trei toparhii din Samaritida;
ia făgăduit n schimb trei sute de t a l a n ţ i . 2 9 R e g e l e a ncuviinţat toate aces-
tea şi ia scris lui Ionathan scrisori despre toate acestea, după cum urmează:
30
„ R e g e l e Demetrios, lui Ionathan, fratele său, şi neamului iudeilor,
31
salutare. C o p i a scrisorii pe care iam scriso despre v o i lui Lasthenes,
32
ruda noastră, v o trimitem şi vouă, spre ştiinţă: « R e g e l e Demetrios, lui
11.16 Bătălia a avut loc pe râul Oenoparas. • „a ieşit biruitor", gr. ύψώθη, litt, „a fost
nălţat".
11.17 După Diodor din Sicilia (32,10,1), Alexandru ar fi fost omorât de generalii săi
Heliades şi Cassios; Flavius losephus (AI 13,4,8) l numeşte Zabelos pe asasin.
11.18 Cf. Flavius losephus (AI 13,4,8) şi Titus Livius (Epit. 52). Garnizoanele egiptene
lăsate n oraşele litoralului sirian au fost atacate şi distruse din ordinul lui Demetrios.
11.19 Anul 167 al erei seleucide corespunde cu martie 145aprilie 144 Î.H.
11.20 Aşadar, promisiunea lui Alexandru Balaş menţionstă la 10,32 rămăsese literă moartă.
11,31 Lasthenes, unul dintre militarii care au participat la revenirea lui Demetrios,
devenit nalt demnitar al imperiului; cf. Diodor din Sicilia 33,4.
536 t MACABEI 1 ]
Lasthenes, părintele său, salutare. Am hotărât ca poporului iudeilor,

prieten cu noi şi care păstrează c e l e drepte faţă de noi, săi facem bine ca
34
răspuns la bunăvoinţa lor faţă de n o i . Le ntărim hotarele Iudeii precum şi
c e l e trei n o m e Aphairema, L y d d a şi Rathamin; acestea iau fost adăugate
Iudeii, din Samaritida, cu toate ale lor, n folosul celor care aduc jertfe n
Ierusalim, n schimbul dărilor regeşti pe care le lua regele de la ele nainte,
35
n fiecare an, din roadele pământului şi ale p o m i l o r . Cât despre ceea ce ni
se mai cuvine de acum nainte, din zeciuieli şi din biruri, pe mlaştinile
36
sărate şi c e l e pentru coroană, i scutim de toate acestea, Şi nimeni să nu
37
ncalce nimic dintre acestea, de acum şi n toată vremea. A c u m , să vă
ngrijiţi să faceţi o c o p i e a acestei scrisori şi să i se dea lui Ionathan, care
so aşeze pe muntele sfânt ntrun loc unde să se poată v e d e a . » "
38
R e g e l e Demetrios, văzând că sa liniştit pământul dinaintea lui şi că
nimeni nu i se mai ridică mpotrivă, a lăsat Ia vatră toate oştirile sale, pe
fiecare la locul său, n afară de ostile de străini care fuseseră adunate din
insulele neamurilor; nsă iau devenit vrăjmaşe toate ostile care fuseseră n
39
slujba părinţilor s ă i . T r y p h o n , unul care fusese mai nainte dintre oamenii
lui Alexandru, văzând că toate ostile murmură mpotriva lui Demetrios, a
pornit la Imalcue, arabul, care1 creştea pe A n t i o c h o s , fiul lui Alexandru.
11.34 „Aphairema, Lydda şi Rathamin" = Ephraim (Iis. Nav. 18,23), Lodh (IPar. 8,12)'
şi Rama ( l R g . 1,1), ulterior Arimateea (Mt. 27,57). După toate probabilităţile, n cele*
!
trei districte locuiau numeroşi iudei care respectau Legea.
11.35 „toate acestea": privilegii fiscale acordate de Demetrios care i scuteşte pe iudei de
taxele n natură.
11.37 Faţă de privilegiile menţionate la 10,2845, acordate de Demetrios 1, lipsesc:
declararea Ierusalimului ca oraş stânt, evacuarea Cetăţu, liberarea fără răscumpărare a
sclavilor iudei, imunitatea iudeilor n timpul sărbătorilor şi dreptul de azil pentru
muntele Sion.
11.38 Contingentele străine erau formate din mercenarii angajaţi de Lasthenes pentru ai
asigura lui Demetrios stăpânirea; concedierea trupelor regulate a condus la rebeliune,
deoarece militarii lăsaţi la vatră nu mai beneficiau de soldă şi de alte avantaje; acestea
deveneau privilegiul exclusiv al mercenarilor (cf. Flavius losephus, Al 13,129). •
„insulele neamurilor": expresie biblică prezentă şi n Gen. 10,5 etc. Aici e vorba mai
ales de Creta.
11.39 Diodotos, cunoscut n special prin cognomenul Tryphon, partizan al lui Demetrios
al IIlea, sa răsculat mpotriva lui când a văzut impopularitatea n care acesta decăzuse
(cf. Strabo 16,2,10). • „Imalcue": transcriere aproximativă pentru lam(b)lichos, nume
sirian purtat de aristocraţi; cel la care apelează Tryphon l avea n custodie pe fiul lui
Alexandru Balaş.
t MACABEI 11 537
4
Stăruia pe lângă el săi dea copilul, ca să1 facă r e g e n locul tatălui lui. Şi
ia povestit câte poruncise Demetrios şi despre vrăjmăşia pe care io purtau
41
ostile lui; şi a rămas acolo multe zile. Ionathan ia trimis regelui Demetrios
vorbă săi scoată afară pe cei din Cetăţuia din Ierusalim şi pe cei din fortă-
42
reţe, deoarece erau mereu pe picior de război mpotriva lui I s r a e l . Atunci
Demetrios ia răspuns lui Ionathan zicând: „ N u numai acest lucru l v o i face
pentru tine şi pentru neamul tău, ci te v o i preamări pe tine şi neamul tău,
43
dacă v o i avea bune prilejuri. A c u m , bine ai face sămi trimiţi oameni care
44
să lupte pentru mine, deoarece toate ostile mele mau părăsit." Şi Ionathan
ia trimis trei mii de luptători puternici la Antio hia; aceştia sau dus la r e g e ,
45
şi regele sa bucurat de sosirea lor. Atunci sau strâns locuitorii oraşului
n mijlocul cetăţii, c a m o sută douăzeci de mii de oameni, şi au vrut să1
46
o m o a r e pe r e g e . R e g e l e a fugit n palat, iar locuitorii au luat n stăpânire
47
străzile oraşului şi au nceput bătălia. Atunci regele ia chemat n ajutor
pe iudei; aceştia au făcut zid n jurul lui şi [ a p o i ] , răspândiţi n oraş, au
48
omorât n acea zi ca la o sută de mii de o a m e n i . Au dat f o c oraşului şi au
49
luat pradă bogată n acea zi şi lau scăpat pe rege, V ă z â n d cei din oraş că
iudeii au pus stăpânire pe el aşa cum voiau, şiau pierdut curajul şi au strigat
50
către rege, rugându1: „ntindene mâna dreaptă, iar iudeii să nceteze să
51
ne mai facă război, nouă şi oraşului." Şi şiau aruncat armele şi au ncheiat
pace. Iudeii sau umplut de slavă naintea regelui şi naintea tuturor locuito-
52
rilor regatului; şi sau ntors n Ierusalim cu pradă bogată. Demetrios sa
53
ntărit pe tronul regatului său şi sa liniştit pământul dinaintea lui. Dar el
şia ncălcat toate făgăduinţele făcute şi sa nstrăinat de Ionathan şi nu la
răsplătit pentru binefacerile din trecut, ci la prigonit foarte tare.
54
După acestea sa ntors T r y p h o n mpreună cu A n t i o c h o s care era copil
55
m i c ; şi la făcut r e g e şi ia aşezat pe cap diadema. Şi sau adunat la el
11,43 Flavius losephus (AI 13,137) spune că Demetrios a strâns o armată de mercenari
şi de iudei; Diodor din Sicilia (33,4) vorbeşte de o armată de străini, fără săi menţioneze
pe iudei.
11,47Flavius losephus (AI 13,138) spune că, iniţial, soldaţii iudei au fost siliţi sase retragă
pe acoperişul palatului şi că, de acolo, au dispersat mulţimea trăgând săgeţi n plin şi
incendiind casele din apropiere care erau construite din lemn. Diodor din Sicilia (33,2)
arată masacrul pe care trupele lui Demetrios lau făcut printre locuitorii oraşului.
11,50 Strângerea mâinii drepte era un semn de nţelegere şi amiciţie; două mâini drepte
strânse sunt destul de frecvente n arta plastică militară.
11,54 Fiul lui Alexandru Balaş devine rege cu numele de Antiochos ( V I ) Epiphanes
Dionysos (144142 Î.H.); n momentul ncoronării avea probabil şase ani — cf. 13,31.
538 1 MACABEI II
toate ostile pe care D e m e t r i o s le mprăştiase şi au pornit război mpotriva

56
lui, şi Demetrios a fost pus pe fugă. T r y p h o n a pus mâna pe elefanţi şi a
57
luat n stăpânire Antiohia. Tânărul A n t i o c h o s ia scris lui Ionathan,
spunând: „ T e ntăresc n arhierie, te aşez n fruntea celor patru n o m e şi te
58
nscriu n rândul prietenilor regelui." Şi ia trimis [daruri] de aur şi un
serviciu de masă şi ia ngăduit să bea din pocale de aur, să se mbrace n
59
purpură şi să aibă agrafă de aur. Pe Simon, fratele acestuia, la pus
60
stăpânitor peste ţinutul de la Scara Tyrului până la hotarul Egiptului. Iar
Ionathan a plecat şi a străbătut cetăţile de d i n c o l o de fluviu şi sa adunat n
jurul său toată oastea Siriei, ca să lupte alături de el. Când a ajuns la Ascalon,
61
locuitorii lau ntâmpinat cu mare cinste. De a c o l o a plecat spre Gaza,
nsă locuitorii iau nchis porţile; atunci Ionathan a asediat oraşul, a dat foc
62
mprejurimilor şi lea jefuit. Atunci cei din G a z a au venit să1 roage pe
Ionathan, şi el lea dat mâna dreaptă, dar ia luat ostateci pe fiii fruntaşilor
şi ia trimis la Ierusalim. A p o i a străbătut ţinutul până la Damasc.
63 ;
Ionathan a auzit că generalii lui Demetrios se aflau la K e d e s , n
64
Galileea, cu oştire multă v o i n d să1 schimbe din dregătorie. A pornit n
65
ntâmpinarea lor, iar pe fratele său S i m o n la lăsat n ţinut. S i m o n şia
aşezat tabăra n faţa Bethsurei, sa luptat cu ea multe z i l e şi a ţinuto
66
mpresurată. [ L o c u i t o r i i ] lau rugat să le ntindă mâna dreaptă, şi el lea
dato. Dar ia scos de a c o l o şi a luat n stăpânire cetatea şi a pus n ea
67
garnizoană. [ n acest t i m p ] Ionathan mpreună cu oastea sa şi puseseră
tabăra mai sus de apa Gennesar, de unde au plecat de dimineaţă spre câmpia
68
Asorului. Şi iată, oastea străinilor le ieşea n cale n câmpie, dar lăsaseră
11,55 „le mprăştiase": litt, „le trimisese la corbi", expresie injurioasă echivalentă cu
„a da dracului".
11,57 „patru nome": a patra nomă este, probabil, Acrabattene (cf. 5,3).
11.59 „Scara Tyrului": drumul de coastă dintre Tyr şi Acco are două suişuri peste nişte
râpi; aceste locuri erau numite „Scările". Conjunctura este favorabilă iudeilor din jurul
Iui Ionathan: potentaţii sirieni caută să şii câştige aliaţi, deoarece ei constituiau un grup
solidar ntro lume aflată n veşnică schimbare, n care alianţele se făceau şi se desfăceau
continuu.
11.60 Pentru această localizare a regiunii de „dincolo de fluviu" cf. Abel, p. 217; cf. i
nota la 7,8.
11.67 „apa Gennesar": era numită şi „marea Chenara", ebr. Kinnereth (Num. 34,11),
lacul Genesareth (Lc. 5,1), marea Tiberiadei sau a Galileii (In. 6,1).
11.68 Conform celor transmise de Flavius losephus (AI 13,149), generalii lui Demetrios,
informaţi asupra itinerarului lui Ionathan, iau organizat acestuia o ambuscadă.
1 MACABEI 1112 539
o ambuscadă m p o t r i v a lor, n munţi; pe când ei le veneau din faţă, cei

din ambuscadă sau năpustit asupra l o r din locurile lor şi sa ncins bătălia.
70
Atunci au fugit toţi cei din jurul lui Ionathan şi nu a mai rămas nici unul
dintre ei, n afară de Mattathias, fiul lui A p s a l o m , şi Iuda, fiul lui Chalphi,
71
căpetenii ale o ş t i r i i . Ionathan şia sfâşiat hainele, şia pus ţărână pe cap şi
72
sa r u g a t . A p o i sa ntors mpotriva duşmanilor cu război şi ia spulberat,
73
şi ei au luato la fugă. V ă z â n d cei care fugiseră de la el, sau ntors şi
mpreună cu el iau urmărit pe duşmani până la tabăra l o r de la K e d e s , unde
74
au p o p o s i t . Şi au căzut dintre străini n acea zi ca la trei mii de o a m e n i ;
iar Ionathan sa ntors la Ierusalim.
12 ' Când Ionathan a nţeles că momentul i este prielnic, a ales bărbaţi

şi ia trimis la R o m a , ca să ntărească şi să rennoiască prietenia cu romanii.
2 3
A trimis scrisori şi spartanilor şi altor locuri n acelaşi scop. [Trimişii]
sau dus la R o m a , au intrat n senat şi au grăit astfel: „Ionathan, arhiereul, şi
neamul iudeilor neau trimis să rennoim prietenia şi alianţa dintre noi, ca
4
o d i n i o a r ă . " [ R o m a n i i ] leau dat scrisori pentru fiecare regiune, ca să poată
ajunge n pace pe pământul lui Iuda.
5
Aceasta este copia scrisorii pe care Ionathan a scriso spartanilor:
6
„Ionathan, arhiereul, şi adunarea bătrânilor neamului, şi preoţii, şi
restul poporului iudeilor, fraţilor lor spartani, salutare. ' ncă mai demult a
11,71 Marele preot nu avea voie săşi sfâşie hainele pentru chestiuni particulare (cf. Lev.
10,6; 21,10); putea să o facă numai n cazul unor nenorociri publice.
12.6 „adunarea bătrânilor neamului" sau „sfatul bătrânilor", gr. ή γερουσία τοϋ έθνους:
cf. notele la Lev. 9,1; lis. Nav 23,2; lRg. 9,22.
12.7 nrudirea ntre spartani şi iudei este afirmată n mai multe rânduri (cf. infra 2021).
Evident, teoria este fantezistă; singurul temei pentru ea ar putea fi faptul că şi spartanii
erau celebri n lumea greacă şi romană pentru tradiţionalismul lor; Cicero spune n Pro
Flacco că lacedemonienii sunt singurul popor care şia păstrat timp de peste opt sute de
ani nealterate obiceiurile. Abel (pp. 231233) vorbeşte de o ficţiune diplomatică similară
celei pe care o ntâlnim ntro inscripţie din anul 126 Î.H., unde locuitorii Tyrului se
declară rudele celor din Delfi (cf. Suppi. epigr. Gr. voi. 2, nr. 330). n orice caz, e greu
de nţeles ce interes puteau să aibă la acea dată spartanii să dorească o Înrudire cu iudeii;
pentru iudei, afirmarea nrudirii cu spartanii putea nsemna, cum sa spus, „ca o carte de
intrare n civilizaţia europeană" (Abel, p. 233). Eduard Meyer (vol. 2, p. 31) presupune
că teoria a fost stimulată de povestirea lui Hecateu din Abdera care l combină pe
Danaos, strămoşul spartanilor, cu iudeii care părăseau Egiptul. Oricum ar fi, ntregul
schimb epistolar pare o simplă ficţiune, fără nici o acoperire n realitate. Flavius
losephus, tributar textului Macabeilor, modifică textul pentru a1 pune n acord cu
540 t MACABEI 12
fost trimisă o scrisoare de către A r e i o s , regele vostru, către arhiereul Onias

[n care se spunea] că v o i sunteţi fraţii noştri, cum se v e d e din copia de mai
8
jos. Onias la primit cu cinste pe solul vostru şi a luat scrisoarea n care se
9
vorbea l i m p e d e despre alianţă şi prietenie. Şi, cu toate că noi nu a v e m
n e v o i e de acestea, având ca mângâiere cărţile sftnte din mâinile noastrei
10
am ncercat totuşi să vă trimitem [ s o l i ] pentru a rennoi frăţietatea şi
prietenia cu v o i , ca să nu ne nstrăinăm de v o i . Căci a trecut lungă v r e m e de
11
când v o i neaţi trimis [ s o l i ] , N o i nu ncetăm, n toată vremea, la sărbători'
şi n celelalte z i l e cuvenite, să vă p o m e n i m la jertfele pe care le aducem şi'
12 ]
n rugăciuni, aşa cum trebuie şi e frumos să fie pomeniţi fraţii. N o i ne
13
bucurăm de slava voastră. Neau nconjurat multe primejdii şi multe răz-
14
boaie, şi regii din jurul nostru sau războit cu noi. Dar noi nam vrut să vă
1
m p o v ă r ă m pe v o i şi pe ceilalţi aliaţi şi prieteni ai noştri cu aceste războaie;
15
căci a v e m ajutorul din cer care nea sprijinit şi nea izbăvit de duşmani;
16
şi au fost umiliţi vrăjmaşii noştri. N o i iam ales pe N u m e n i o s , fiul lui
A n t i o c h o s , şi pe Antipater, fiul lui Iason, şi iam trimis la R o m a să renno-
17
iască prietenia şi alianţa de mai nainte. N o i leam poruncit acestora să'
treacă şi pe la v o i , ca să vă salute şi să vă dea scrisoarea din partea noastră
18
pentru rennoirea nfrăţirii noastre. Şi acum, bine veţi face dacă ne veţi
răspunde la acestea."
19
Şi iată c o p i a scrisorii pe care spartanii o trimiseseră lui Onias.
20 21
„ A r e i o s , regele spartanilor, marelui preot Onias, salutare. A m aflat
dintro scriere despre spartani şi iudei că sunt fraţi şi că se trag din neamul
22
lui A v r a a m . Iar acum, de v r e m e ce ştim acestea, bine veţi face dacă ne
realitatea şi formulele utilizate de cancelariile greceşti: de pildă, el nlocuieşte termenul

„spartani" din textul Macabeilor cu „lacedemonieni". • „Areios": toate manuscrisele
greceşti au varianta παρά ∆αρείου, iar cele latine a Dario; Flavius losephus, bun
cunoscător al realităţilor elenistice, restabileşte numele corect παρά'Αρείως (AI 13,167).
Majoritatea comentatorilor consideră că este vorba de regele spartan Areios 1, care a
domnit ntre 309 şi 265; marele preot trebuie să fi fost Onias I, care a fost n funcţie ntre
323 şi 300.
12,16 Numele celor doi emisari apar şi n scrisoarea trimisă de spartani iudeilor (cf. 14,22)
şi n senatus consultumui referitor la Simon (cf. Flavius losephus, AI 14,146). Iason,
tatăl lui Antipater, este probabil unul dintre cei doi emisari trimişi de Iuda la Roma
(c/8,17).
12,22 „despre cum o duceţi", gr. περί της ειρήνης υµών, litt, „despre pacea voastră"
ebraism. Gr. εΙρήνη traduce automat ebr. ălom, care nseamnă „pace", dar şi „sănă-
tate", „stare de bine" (cf. şi nota ta 2Rg. 11,7).
1 M A C A B E I 12 541
veţi scrie despre c u m o duceţi, iar noi vă v o m răspunde că turmele şi

averile voastre sunt ale noastre, iar ale noastre sunt ale voastre, Am dat
poruncă să vi se vestească toate acestea."
24
Ionathan a aflat că generalii lui D e m e t r i o s sau ntors cu oştire mai
25
mare decât nainte, pentru a n c e p e războiul mpotriva lui. A plecat din
Ierusalim şi a ajuns faţă n faţă cu ei n ţinutul Amathitis, deoarece nu v o i a
26
să le dea răgaz să pătrundă n ţara lui. A trimis cercetaşi n tabăra lor;
aceştia sau ntors şi iau vestit că [duşmanii] se pregătesc să năvălească
27
peste ei n timpul nopţii. Când a asfinţit soarele, Ionathan a poruncit
o a m e n i l o r săi să stea de v e g h e narmaţi, pregătiţi de luptă tot timpul nopţii,
28
şi a pus pază de jur mprejurul t a b e r e i . Când duşmanii au auzit că Ionathan
şi cei din jurul său sunt pregătiţi de bătălie, sau nspăimântat, curajul li sa
29
frânt şi au aprins focuri n tabăra l o r . Ionathan şi oamenii săi nu au ştiut
30
până n z o r i [ c ă au f u g i t ] , pentru că vedeau focurile care a r d e a u . Ionathan
31
ia urmărit, dar nu ia prins, deoarece ei trecuseră fluviul Eleutheros. De
a c o l o , Ionathan sa ndreptat spre arabii numiţi zabadeeni, pe care ia nfrânt
32
şi ia p r ă d a t . De a c o l o a plecat spre Damasc şi a străbătut tot ţinutul. 3 3 Iar
Simon a pornit şi a naintat până la A s c a l o n şi fortăreţele nvecinate; de acolo
34
sa abătut spre I o p p e şi a cucerito; ntradevăr, auzise că [locuitorii] v o r
să predea fortăreaţa oamenilor lui Demetrios şi a aşezat a c o l o un c o r p de
35
strajă, ca so păzească. Iar Ionathan sa ntors, ia adunat pe bătrânii
36
poporului şi a hotărât mpreună cu ei să construiască fortăreţe n l u d e e a şi
si nalţe zidurile Ierusalimului şi să construiască un zid foarte nalt ntre
Cetăţuie şi oraş, ca să o despartă de oraş ea să fie deoparte, ncât [ c e i de
37
a c o l o să nu poată] nici să vândă, nici să cumpere. Şi sau adunat ca să
12,23 Menţionarea turmelor este ciudata; probabil inspirată de marele păstor care a fost
Avraam. Flavius losephus (AI 13,167) vorbeşte de comunitatea de interese.
12,25 Amathitis sau Hamăth aşezat pe Oronte; Antiochos al IVlea a numito „Epiphania";
totuşi numele originar sa păstrat până azi sub forma arabă Hama.
12,31 Zabadeenii erau nomazi sau seminomazi din vecinătatea itureii, la cea 46 km de
Damasc.
12,33 „a cucerito", gr. προκατελάβετο; verbul are un prefix care sugerează caracterul
de prevenţie al acţiunii.
12.36 Ionathan urmăreşte un dublu obiectiv: pe de o parte să ntărească capacitatea
defensivă spre exterior, pe de alta, să izoleze Cetăţuia, care se afla ncă n mâinile
oamenilor lui Demetrios.
12.37 „Torentul" este pârâul Kedron. • „Chaphenatha" a fost pus n legătură cu un
cuvânt aramaic asemănător, kaphelta, „cea dublă": ar putea fl cartierul numit n 4Rg.
22,14 masena, din ebr. mi'neh, „al doilea" (cf. BJ, nota ad loc).
542 1 MACABEI 1213
rezidească oraşul, [pentru c ă ] se prăbuşise o parte din zidul torentului, dinspre

38
răsărit; şi au refăcut aşanumita C h a p h e n a t h a . n acest timp, S i m o n a rezi-
dit [oraşul] A d i d a din Sephela şi la ntărit şi ia pus porţi cu zăvoare,
39
T r y p h o n căuta să domnească asupra A s i e i şi săşi aşeze pe cap
40
diadema şi să pună mâna pe r e g e l e A n t i o c h o s . T e a m a lui era că Ionathan
nu1 va lăsa şi că va porni război mpotriva lui; de aceea căuta să1 prindă;
41
şi să1 u c i d ă A pornit, aşadar, şi a ajuns la Baithsan. Ionathan ia ieşiţi
n ntâmpinare cu patruzeci de mii de oameni bine rânduiţi şi a ajuns lat
42
Baithsan. Când T r y p h o n la văzut venind cu oaste multă, sa temut sa
43
pună mâna pe e l . La primit cu cinste şi la arătat tuturor prietenilor săi?
ia dat daruri şi lea poruncit prietenilor săi şi oştirii săi dea ascultare ca lui
44
nsuşi. Şi ia spus lui Ionathan „ D e ce ai ostenit tot poporul acesta, de
45
v r e m e ce nu este război ntre noi? Trimitei acum la casele lor şi alegeţi
câţiva oameni care să rămână n preajma ta şi v i n o cu m i n e la Ptolemais; ţi
v o i da ţie oraşul şi celelalte fortăreţe şi celelalte oşti şi pe toţi dregătorii;
46
apoi mă v o i ntoarce şi v o i pleca, căci pentru aceasta sunt a i c i . " Ionathaq
sa ncrezut n vorbele lui şi a făcut ntocmai; a dat drumul oştirii, care a
47
plecat spre pământul lui I u d a . A păstrat cu sine trei mii de oameni, dintre;
48
care două mii ia trimis n G a l i l e e a şi a luat cu sine o m i e . D a r când
Ionathan a ajuns n Ptolemais, locuitorii oraşului au nchis porţile, au pus
mâna pe el, iar pe toţi cei care veniseră mpreună cu el iau omorât cu sabia.
49
A p o i T r y p h o n a trimis oaste şi călărime spre G a l i l e e a şi C â m p i a M a r e , ca
50
săi ucidă pe toţi oamenii lui Ionathan. Dar aceştia au priceput că
Ionathan fusese prins şi că pierise mpreună cu ai săi; sau mbărbătat unii
51
pe alţii şi au pornit rânduiţi, gata de luptă. Urmăritorii iau văzut gata de
52
luptă pe viaţă şi pe moarte şi sau ntors. Şi au venit toţi n pace pe
pământul lui Iuda şi lau jelit pe Ionathan şi pe cei care fuseseră cu el; şi ia
53
cuprins o teamă cumplită. Şi tot Israelul ia j e l i t cu j a l e mare. Atunci
toate neamurile din jurul lor au căutat săi nimicească; şi ziceau: „ N u mai
au conducător, nici sprijin; aşadar, acum să ne războim cu ei şi să ştergem
amintirea lor dintre o a m e n i . "
13 ' Când S i m o n a auzit că T r y p h o n a adunat o oaste numeroasă, ca să

2
meargă mpotriva pământului lui Iuda să1 n i m i c e a s c ă , şi a văzut poporul
3
tremurând de spaimă, sa urcat la Ierusalim, a adunat poporul şi ia
12,38 „Adida": formă elenistică pentru ebr.' Hadd.

12,49 „Câmpia Mare" se afiă ntre Bethsan şi Iordan.
1 MACABEI 13 543
ndemnat zicândule: „ V o i ştiţi câte am făcut eu, şi fraţii mei, şi casa tatălui
meu pentru legi şi pentru lăcaşul sfânt şi câte războaie am purtat şi câte sufe-
4
rinţe am n d u r a t . Pentru aceasta au murit toţi fraţii mei, pentru Israel, de
5
am rămas numai eu s i n g u r . Iar acum, departe de mine sămi cruţ viaţa n
6
ceas de restrişte, căci nu sunt mai bun decât fraţii m e i . Dimpotrivă: v o i răz-
buna neamul meu, şi lăcaşul sfânt, şi femeile, şi copiii noştri, deoarece sau
7
adunat toate neamurile să ne nimicească, mpinse de ură." Sa nflăcărat
8
duhul poporului auzind aceste c u v i n t e şi iau răspuns cu glas mare: „ T u eşti
9
conducătorul nostru, n locul lui Iuda şi al lui Ionathan, fratele t ă u ! Poartă tu
10
lupta noastră şi tot ce ne v e i spune v o m f a c e . " Atunci el ia adunat pe toţi
bărbaţii buni de război şi a grăbit ridicarea zidurilor Ierusalimului şi Ia
ntărit de jur mprejur. " La trimis pe Ionathan, fiul lui A p s a l o m , cu o
oaste puternică la Ioppe, şi el ia izgonit pe locuitori şi sa aşezat a c o l o .
12
T r y p h o n a pornit din Ptolemais cu oştire mare, ca să vină n pământul
13
lui Iuda; şi1 ducea cu sine şi pe Ionathan n lanţuri. Simon a năvălit n
14
A d i d a , n faţa c â m p i e i . Când T r y p h o n a aflat că sa ridicat S i m o n n locul
lui Ionathan, fratele său, şi că are de gând să dea bătălia, ia trimis soli
15
zicând: „Pentru banii pe care Ionathan, fratele tău, i datorează [vistieriei]
16
regeşti n schimbul dregătoriei sale l ţinem [ l e g a t ] ; să ne trimiţi acum o
sută de talanţi de argint şi doi dintre fiii tăi ca ostateci, ca nu cumva, după
ce iam dat drumul, să se răzvrătească m p o t r i v a noastră; atunci i v o m da
17
drumul." Şi a simţit S i m o n că i vorbesc cu v i c l e n i e ; dar a trimis să aducă
18
argintul şi pe copiii săi, ca să nu se ridice ură mare n popor, care ar fi
19
spus: „ [ I o n a t h a n ] a murit pentru că nu iam trimis argintii şi c o p i i i . " Dar,
[ d e ş i ] ia trimis c o p i i i şi o sută de talanţi, T r y p h o n la nşelat şi nu la elibe-
20
rat pe I o n a t h a n . D u p ă aceea, T r y p h o n a pornit spre pământul [lui Israel]
ca să1 prade, şi a luato pe o cale ocolită spre A d o r a . S i m o n cu oastea sa l
21
urmărea oriunde se ducea. D a r cei din Cetăţuie iau trimis soli lui
T r y p h o n cerândui să vină grabnic spre ei prin deşert să le aducă p r o v i z i i .
22
Iar T r y p h o n a pregătit toată călărimea de plecare. n acea noapte a nins
foarte puternic şi nau putut porni din cauza zăpezii; atunci sa ridicat şi a
13,4 „au murit toţi fraţii mei": cum se vede, Simon este convins de moartea lui Ionathan.
13,45 „ am rămas numai eu..."; „nu sunt mai bun decât fraţii mei" cele două expresii
par a trimite la cuvintele profetului Ilie din 3Rg. 19,4.14.
13,11 „Apsalom": probabil acelaşi personaj cu cel menţionat la 11,70.
13,15 Probabil Ionathan ntârziase plata impozitului anual de trei sute de talanţi, singura
dare pe care o datnra regelui. Cf. şi Flavius losephus, AI 13,204.
544 t MACABEI 13
pornit spre Galaadita. Când [ T r y p h o n ] a ajuns n apropierea Bascamei,

24
la ucis pe Ionathan şi la nmormântat a c o l o . A p o i Tryphon sa ridicat şi
sa ntors n ţara sa.
25
S i m o n a trimis şi a luat osemintele lui Ionathan, fratele său, şi lea
26
nmormântat n M o d e i n , oraşul părinţilor s ă i . Şi Ia plâns cu plânset mare
27
ntregul Israel şi la j e l i t multe z i l e . A p o i Simon a construit pe mormântul
părintelui său şi al fraţilor săi un monument nalt din piatră cioplită de o
28
parte şi de alta, care să fie văzut de d e p a r t e . Şi pe deasupra a aşezat şapte
piramide, una n faţa celeilalte, pentru tatăl său, pentru mama sa şi pentru
29
cei patru f r a ţ i . Şi lea făcut o lucrare, nconjurândule cu coloane mari, şi
pe c o l o a n e a pus panoplii spre amintire veşnică; şi alături de panoplii,
30
corăbii sculptate spre a fi privite de toţi cei care pluteau pe m a r e . Acesta
este mormântul pe care la făcut [ S i m o n ] la M o d e i n [şi care se v e d e ] şi n
z i l e l e acestea.
31
Iar T r y p h o n sa pornit cu v i c l e n i e faţă de tânărul rege A n t i o c h o s şi la
32
omorât. Şi a domnit n locul acestuia şi şia pus pe cap coroana A s i e i şi a
33
făcut mare prăpăd n ţară. Simon a reparat fortăreţele Iudeii şi lea nconjurat
cu turnuri nalte şi ziduri mari, cu porţi cu zăvoare, şi n fortăreţe a aşezat
34
provizii. După aceea, a ales Simon bărbaţi şi ia trimis la regele Demetrios
spre a scuti ţara de biruri, deoarece toate faptele lui Tryphon fuseseră [numai]
35
jafuri. Atunci r e g e l e D e m e t r i o s ia răspuns şi ia scris astfel:
13,23 „Bascama": Abet (p. 239) propune identificarea cu Djumeizeh, unde există unele
ruine antice care, conform opiniei sale, ar putea fi urmele mormântului lui Ionathan.
13.27 Mormintele erau săpate n stâncă şi erau acoperite cu o lespede de piatră, deci nu
puteau fi văzute de la distanţă; Simon a vrut să confere o măreţie specială mormintelor
Macabeilor.
13.28 Piramidele aveau ca scop să atragă atenţia asupra principalelor personalităţi aflate
n mormânt; la mormântul Elenei din Adiabene de la Ierusalim se află patru piramide şi
cincizeci de persoane ngropate (Flavius losephus, Al 20,95). La mormântul Macabeilor
se aflau şapte piramide: una la intrare, una pentru tatăl lor, una pentru mamă şi câte una
pentru fiecare dintre cei patru fraţi.
13.31 Cf. ş Titus Lvius, Epit. 55: Alexandri filius, rex Striae, decern annos admodum
Habens, a Diodoto, qui Tryphon nominabitur, tutore suo, per fraudem occisus est...
(„Fiul lui Alexandru, regele Siriei, având abia zece ani, a fost ucis prin vicleşug de către
Diodotus, care va purta numele Tryphon").
13.32 Pe monede, Tryphon apare cu titlul de οώτοκράτωρ, care nu apare n titulatura
seleucidă, vrând să sublinieze prin aceasta că el nui datorează nimănui puterea; de
altminteri, Tryphon nuşi datează monedele după era seleucidă, obicei ncetăţenit, ci
conform anilor săi de domnie.
1 MACABEI 13 545
„ R e g e l e D e m e t r i o s , lui Simon, arhiereul, prieten al regilor, precum şi

37
bătrânilor şi poporului şi neamului iudeilor, salutare. Am primit din
partea voastră coroana de aur şi ramura de palmier pe care mi leaţi trimis şi
suntem gata să n c h e i e m o pace cuprinzătoare cu v o i şi să le scriem dregă-
38
torilor să vă scutească de dări. Şi câte am hotărât n ceea ce vă priveşte
rămân n picioare; iar fortăreţele pe care leaţi construit, să fie ale voastre.
39
Vă iertăm de faptele săvârşite din neştiinţă şi de greşelile voastre până n
ziua de azi şi vă scutim de dările pentru coroană pe care le datoraţi şi, dacă
40
sa pus v r e o altă dare n Ierusalim, să no p l ă t i ţ i . Şi, dacă vreunul dintre
v o i vrea să fie nscris n gărzile noastre, apoi să fie nscris, şi aşa să fie pace
ntre n o i . "
41
n anul o sută şaptezeci, jugul păgânilor a fost luat de pe grumazul lui
42
Israel, iar poporul a nceput să scrie n acte şi n contracte: „ n primul an
al lui Simon, marele arhiereu şi strateg şi conducător al iudeilor."
43
n acele zile, Simon şia pus tabăra n faţa Gazarei şi a nconjurato cu
oaste; a construit un turn pe roţi şi la adus n faţa cetăţii; la apropiat de
44
cetate şi a izbit unul dintre turnuri şi la cucerit. C e i din turnul pe roţi au
45
sărit n oraş şi sa făcut nvălmăşeală mare. Atunci locuitorii oraşului sau
suit pe zid mpreună cu f e m e i l e şi c o p i i i lor, şiau sfâşiat hainele şi au
46
strigat cu glas mare, cerândui lui Simon să le ntindă mâna dreaptă; i
spuneau: „ N u te purta cu noi pe măsura răutăţii noastre, ci pe măsura milei
47
tale." Iar S i m o n sa nvoit cu ei şi a ncetat războiul. A p o i ia scos din
oraş şi a curăţit casele n care se aflau idoli şi astfel a intrat n oraş cântând
13,36 „prieten al regilor*': probabil o eroare de copist care, ştiind că Simon, asemenea lui
Ionathan, a fost „prietenul" mai multor regi, a folosit astfel formula fără să se preocupe
de corectitudinea ei protocolară.
13,38 Recunoaşterea dreptului de posesie pentru iudei a fortificaţiilor construite nseamnă
acceptarea unui grad important de autonomie a regiunii. n aceiaşi timp, Demetrios le
acordă iudeilor amnistie pentru faptele trecute. Abel (p. 244) semnalează că printre docu-
mentele inserate n scriere acesta este primul care se remarcă prin absenţa semitismelor.
13.41 Este vorba de era seleucidă, adică anul 142 Î.H.
13.42 Autonomia largă de care se bucurau iudeii, ce ia permis lui Simon săşi asume
titluri de neconceput nainte, nu nseamnă ncetarea vasalităţii faţă de regele Siriei.
13.43 „Gazarei": manuscrisele oferă lecţiunea Gaza, probabil greşeală de transcriere sau
datorată traducătorului textului; lecţiunea corectă a fost restabilita pe baza lui Flavius
losephus, Bell. lud. 1,50. • „turn pe roţi", gr. έλεόπολις: maşină de asediu inventată de
Demetrios Poliercetul; era un turn nalt de lemn acoperit cu piele, montat pe roţi, care
avea ferestre deschise spre inamic, pe unde se trăgeau săgeţi şi pietre zvârlite de catapulte
asupra asediaţilor; aproximativ două sute de soldaţi erau afectaţi unei asemenea maşinării.
546 1 MACABEI 1314
imnuri şi binecuvântări. Şi a scos de a c o l o toată necurăţenia şi a aşezat

a c o l o oameni care să mplinească L e g e a , a ntărit cetatea şi şia construit
a c o l o o locuinţă.
49
C e i din Cetăţuia din Ierusalim erau mpiedicaţi să iasă şi să intre n
ţară ca să vândă şi să cumpere şi au flămânzit foarte; şi destui dintre ei au
50
pierit de f o a m e . Şi au strigat către Simon să dea mâna dreaptă; iar el lea
51
dato. Şi ia scos de a c o l o şi a curăţit Cetăţuia de spurcăciuni. Şi au intrat
n ea n anul o sută şaptezeci şi unu, n luna a doua, ziua a douăzeci şi treia,
cu cântece de laudă, ramuri de palmieri, n sunetele alăutelor, harfelor şi
chimvalelor, cu imnuri şi cântări, fiindcă a fost nimicit un duşman mare din
52
Israel. Şi a statornicit sărbătorirea acestei zile cu mare veselie n fiecare
an. A p o i a ntărit muntele lăcaşului sfânt de lângă Cetăţuie şi sa aşezat
53
a c o l o mpreună cu ai săi. Când Simon a văzut că fiul său loan a ajuns
bărbat, la pus căpetenie peste toate ostile; iar el sa aşezat la Gazară.
1
14 n anul o sută şaptezeci şi doi, regele D e m e t r i o s şia adunat ostile şi
a pornit către M e d i a spre aşi căuta ajutor ca să se războiască cu T r y p h o n .
2
Când Arsakes, r e g e l e Persiei şi M e d i e i , a auzit că Demetrios se ndreaptă
spre ţinuturile sale, a trimis pe una dintre căpeteniile sale ca să1 prindă viu.
3
A c e s t a a pornit şi a nfrânt oastea lui D e m e t r i o s , la prins şi i la adus lui
Arsakes; acesta la pus n temniţă.
4
Şi sa liniştit pământul lui Iuda n toate z i l e l e lui S i m o n ; el a căutat
c e l e bune pentru neamul său, iar [poporului] iau plăcut puterea şi slava lui
5
n toate z i l e l e . Şi peste toată slava lui, el a cucerit I o p p e şi la făcut portul
13,51 „n anul... douăzeci şi treia": adică n primele zile ale lunii iunie 141 .H., zi
decretata de Simon ca sărbătoare.
13,53 Este vorba de loan Hyrcan, care se remarcase, probabil, n bătăliile duse de tatăl
său, Simon.
14,2 Demetrios reia tradiţia seleucidă a campaniilor n regiunile orientale n anul
140139 Î.H. Acţiunea este ndreptată mpotriva părţilor care, din pricina cruzimii de
care au dat dovadă, şiau nstrăinat toate popoarele regiunii; susţinut de perşi, elamiţi şi
bactrieni, Demetrios i izgoneşte pe părţi din Babilon; n anul următor, angajat n luptă
n platoul iranian, este tăcut prizonier. Arsates al Vlea, cunoscut şi cu numele de
Mitridates I, este creatorul Imperiului part.
14,4 ncepe o odă n cinstea lui Simon, asemănătoare stilistic cu encomionul n cinstea
lui Augustus pe care Philon din Alexandria l citează n Legatio ad Gaium 143147;
textul din Philon este mai dezvoltat, conţinând printre alte elemente specifice culturii
romane, multe aluzii la cărţile biblice mai vechi, mai ales la profeţi şi la psalmi.
1 MACABEI 14 547
6
său, drum către insulele mării. Şi a lărgit hotarele neamului său şi a
7
stăpânit peste ţară. Şi a adunat laolaltă mulţime de robi şi a cucerit Gazară
şi Baithsura şi Cetăţuia şi a scos toată spurcăciunea din ele; şi ηa fost cine
8
să i se mpotrivească. [ I u d e i i ] şi lucrau pământul n pace şi pământul
9
dădea roadele sale, şi pomii din câmpie, fructele lor. Bătrânii şedeau n
pieţe toţi vorbind laolaltă despre c e l e bune, iar tinerii se m p o d o b e a u cu fală
10
n veşminte de război. Lea dăruit oraşelor p r o v i z i i şi lea nzestrat cu
lucrări de ntărire; ncât renumele slavei sale a ajuns până la capătul pămân-
11 12
tului. A făcut pace n toată ţara şi Israel sa bucurat cu bucurie mare. Şi
fiecare stătea sub viţa sa şi sub smochinul său şi nu era c i n e săi nfricoşeze.
13
O r i c e vrăjmaş războinic a pierit din ţară şi regii au fost zdrobiţi n z i l e l e
14
acelea. [ S i m o n ] ia ntărit pe toţi cei smeriţi din poporul său, a urmat până
15
la capăt L e g e a şi ia stârpit pe toţi nelegiuiţii şi viclenii. A umplut de
slavă lăcaşul sfânt şi la mbogăţit cu p o d o a b e multe.
16
Sa auzit Ia R o m a şi până la Sparta de moartea lui Ionathan şi a fost
17
mare j a l e . D a r când au auzit că Simon, fratele său, a ajuns arhiereu n
locul lui şi că el este stăpân peste ţară şi peste cetăţile din e a , 1 8 iau scris pe
tăbliţe de bronz, ca să rennoiască prietenia şi alianţa pe care le statorni-
19
ciseră cu Iuda şi cu Ionathan, fraţii lui [ S i m o n ] . Iar [scrisorile] au fost
20
citite n faţa adunării la Ierusalim; aceasta este c o p i a scrisorii pe care au
trimiso spartanii:
„Conducătorii şi cetatea spartanilor, lui Simon, marele preot, şi bătrâ-
21
nilor, şi preoţilor, şi restului poporului frate al iudeilor, salutare. Solii pe
14.7 „mulţime de robi", litt, „robie multă*' ebraism. Se interpretează că e vorba de

readucerea iudeilor mprăştiaţi prin ţări străine. Flavius losephus (13,215) l descrie pe
Simon ca pe un demolator.
14.8 n termeni similari este exprimată liniştea păcii n Lev. 26,4; Zab. 8,12 etc.
14.9 Pasaj inspirat de Zah. 8,46.
14,12 Imaginea fundamentală a păcii: cf. 3 Rg. 5,5; Mih. 4,4; Zah. 3,10.
14.14 „cei smeriţi": cf. Sof. 3,12; Ps. 17,28 etc.
14.15 „A umplut de slavă lăcaşul sfânt": litt. „A nmulţit vasele lăcaşului sfânt".
14.16 „Sa auzit... Ionathan": de bună seamă o exagerare; sigur, pierderea unui alist
dintro zonă de interes politic pentru Roma nu putea trece neobservată; dar ludeea nu
putea constitui o piesă de mare greutate politică. Abel (p. 253) atrage atenţia asupra
„iudeocentrismulu" autorului manifestat şi prin aceea că iniţiativa tratatului pomenit
este atribuită Romei care, impresionată de succesele lui Simon, iar fi solicitat prietenia!
14,20 „copia": de fapt este o rescriere rezumativă; de pildă, Sparta nu era condusă de
arhonţi, ci de efori (am tradus άρχοντες cu „conducători", ca şi n alte locuri, unde nu
avea un sens specific).
548 1 MACABEI 14
care v o i iaţi trimis n faţa poporului nostru neau vestit slava şi faima
voastră, iar noi neam bucurat de sosirea l o r . 2 2 Şi am scris spusele lor ntre
hotărârile poporului astfel: « N u m e n i o s , [ f i u l ] lui A n t i o c h o s , şi Antipater,
[ f i u l ] lui Iason, solii iudeilor, au venit n faţa noastră pentru a rennoi
23
prietenia cu noi. Ia plăcut poporului [spartan] săi primească cu toată
cinstea şi să aşeze copia cuvântărilor lor n arhiva poporului, pentru a fi
spre amintire poporului spartanilor; o c o p i e a lor am trimiso arhiereului
Simon.»"
24
D u p ă aceasta, Simon la trimis pe N u m e n i o s la R o m a cu un scut mare
de aur, n greutate de o m i e de mine, pentru a ntări alianţa cu romanii.
25
Când poporul a auzit acestea, a spus: „ C e răsplată să le dăm lui Simon
26
şi fiilor săi? El sa arătat statornic, la fel fraţii săi şi casa părintelui său, şi
sa luptat cu duşmanii lui Israel alungândui, şi şiau eliberat poporul." Şi
au scris toate acestea pe tăbliţe de bronz, pe care leau pus pe stele [nălţate]
pe muntele S i o n . 2 7 Şi aceasta este copia inscripţiei:
„ n anul o sută şaptezeci şi doi, n luna Elul, ziua a optsprezecea n al
2 8
treilea an de când Simon este mare preot n Asaramel n marea adunare
a preoţilor, a poporului şi a conducătorilor neamului şi a bătrânilor ţării nea
29
făcut cunoscute următoarele: n timpul numeroaselor războaie din ţară,
Simon, fiul preotului Mattathias, dintre fiii lui Ioarib, şi fraţii săi şiau pus
viaţa n primejdie şi sau ridicat mpotriva duşmanilor neamului lor, ca să
dăinuie lăcaşul lor sfânt şi L e g e a ; ei şiau acoperit neamul cu slavă mare.
10
Iar Ionathan a adunat neamul lor şi a ajuns arhiereul lor, apoi sa adăugat
la poporul s ă u ; 3 1 duşmanii lor au vrut să intre pe pământul iudeilor şi săşi
32
ntindă mâinile spre lăcaşul lor s f â n t : atunci sa ridicat Simon şi sa luptat
pentru neamul său; şi a cheltuit mult din avuţiile sale şi ia narmat pe
14,22 Menţionarea lui Numenios n acest context nu are alt scop decât de a face legătura
dintre ambasada trimisă spartanilor cu aceea trimisă la Roma.
14,24 Rezultatul soliei la Roma va fi relatat ncepând cu 15,15.
14.27 Luna Elul Ululu la caldeeni corespunde lunilor augustseptembrie; anul este
140139 .H. • Asaramel pare a fi un toponim şi a dat naştere la etimologiile cele mai
fanteziste; ipoteza cea mai plauzibilă este că transcrie ebr. ta
ar 'àm 'El, „curtaa poporu-
lui lui Dumnezeu", dar prezintă şi ea unele dificultăţi. Pentru toate ipotezele formulate,
cf. Abel, p. 256.
14.28 „nea făcut cunoscute": gr. έγνώρισεν ήµΐν cu subiect subnţeles este insolit n
decretele clasice şi, de aceea, textul a fost obiectul a numeroase conjecturi; cea mai
interesantă este έγνωρίσΟη, pe baza Vulg. : no
a facta sunt haec.
14,32 „şi soldă": se constituie astfel o armată permanentă.
1 MACABEI 14 549
bărbaţii oştirii neamului său; şi lea plătit şi soldă şi a ntărit şi oraşele

Iudeii şi Baithsura, cea de la graniţele Iudeii, unde mai nainte se aflau
34
armele duşmanilor; şi a aşezat a c o l o un c o r p de pază din i u d e i , A ntărit şi
I o p p e , care este la malul mării, şi Gazară, cea de la hotarele Azotului, unde
mai nainte locuiau duşmanii; şi a aşezat acolo iudei şi a pus a c o l o toate
35
c e l e de trebuinţă pentru refacerea l o r . Şi când a văzut poporul ncrederea
de care se bucura S i m o n şi faima lui, pe care v o i a să le pună n slujba
neamului său, la făcut conducătorul şi arhiereul său pentru toate aceste
fapte şi pentru dreptatea lui şi pentru credinţa pe care a păstrato faţă de
neamul său [şi pentru c ă ] el căuta prin orice mijloc nălţarea poporului său.
36
Şi n z i l e l e lui a izbutit săi alunge pe păgâni din ţara iudeilor şi pe cei din
cetatea lui D a v i d , din Ierusalim; ei şi făcuseră Cetăţuie de unde ieşeau şi
pângăreau mprejurimile lăcaşului sfânt şi aduceau atingere mare sfinţeniei
37
lui. Şi a aşezat a c o l o iudei şi a ntărito pentru liniştea ţării şi a oraşului;
38
şi a nălţat zidurile Ierusalimului. Drept aceea, r e g e l e Demetrios la
39
ntărit n a r h i e r i e , la aşezat n rândul prietenilor săi şi ia dat slavă mare.
40
A u z i s e că romanii i numeau pe iudei prieteni, aliaţi şi fraţi şi că i
41
primiseră pe solii lui S i m o n cu mare c i n s t e ; şi că iudeii şi preoţii voiau să
le fie Simon conducător şi arhiereu n veac, până avea să se ridice un profet
42
vrednic de ncredere, să Ie fie comandant de oşti şi să aibă grijă de lăcaşul
sfanţ; şi săi numească pe supraveghetorii lucrărilor şi pe cei care condu-
43
ceau treburile ţării şi pe cei care aveau grijă de arme şi de f o r t ă r e ţ e ; să se
ngrijească de lăcaşul sfânt şi toată lumea săi dea ascultare şi toate actele
publice să fie date n numele lui; să se mbrace n purpură şi să aibă
44
[ p o d o a b e d e ] aur. Şi nimănui din popor sau dintre preoţi să nui fie ngă-
duit să ncalce v r e o hotărâre dintre acestea ori să se mpotrivească porun-
c i l o r lui şi să ţină adunări n ţară fără ngăduinţa lui sau să se mbrace n
45
purpură şi să poarte agrafă de aur. C i n e va face ceva mpotriva c e l o r
46
spuse sau le va ncălca, să fie p e d e p s i t . ntregului p o p o r ia fost pe plac să
47
i se dea lui Simon aceste p r i v i l e g i i . Iar Simon a primit şi sa nvoit să fie
14,36 „a izbutit": litt, „ia mers bine n mâinile lui".

14.40 „prieteni, aliaţi": socius et amicus populi Romani, formulă consacrată.
14.41 „un profet...": vezi nota la 4,46. Profetul era aşteptat ca să ia hotărârea definitivă
cu privire la arhiereu (vezi nota la 10,20). Aşteptarea acestui profet făgăduit {cf. Deut.
18,18) era vie şi n pragul Noului Testament (cf. In. 1,21.25; 6,14; 7,40).
14,47 Titulatura lui Simon vădeşte bazele puterii sale: tradiţia (arhiereu), respectarea
suveranităţii seleucide (strateg), etnia (etnarh = „conducător peste un popor"). • Insistenţa
550 1 MACABEI 1415
arhiereu, strateg, etnarh al iudeilor şi al preoţilor şi să fie n fruntea tuturor."

48
Au hotărât ca acestea să fie scrise pe tăbliţe de bronz aşezate n curtea
lăcaşului sfânt, la v e d e r e , 4 9 iar copii să fie puse n vistierie, la ndemâna lui
S i m o n şi a fiilor săi.
1
15 Atunci A n t i o c h o s , fiul regelui Demetrios, a trimis din insulele mării
2
o scrisoare lui Simon, preotul şi etnarhul iudeilor şi ntregului neam, cu
următorul cuprins:
„ R e g e l e A n t i o c h o s , lui Simon, mare preot şi etnarh, precum şi neamului
3
iudeilor, salutare. D e o a r e c e nişte oameni primejdioşi sau făcut stăpâni pe
regatul părinţilor mei, vreau sămi recapăt regatul, ca să1 refac aşa cum era
mai nainte; pentru aceasta am adunat mulţime de oşti şi am pregătit corăbii
4
de r ă z b o i ; vreau să debarc n ţară, pentru ai izgoni pe cei ceau nimicit
5
ţara noastră şi care au pustiit multe oraşe n regatul m e u ; de aceea, eu ţi
ntăresc toate scutirile de dări pe care ţi leau dat regii dinaintea mea şi te
6
scutesc şi de câte alte dări teau scutit e i . ţi dau v o i e să baţi m o n e d ă
7
proprie, bani pentru ţara ta; Ierusalimul şi lăcaşul sfânt să fie libere; şi
toate armele câte leai pregătit şi toate fortăreţele pe care leai construit şi
8
pe care le stăpâneşti să fie ale t a l e . Şi toate datoriile către vistieria regească
şi o r i c e altă datorie viitoare pentru regat, de acum şi n toată vremea, să fie
9
ştearsă. Iar când v o m pune stăpânire pe regatul nostru, te v o m cinsti pe
tine şi neamul tău şi sfântul lăcaş cu cinstire mare, pentru ca slava voastră
să se vădească pe tot cuprinsul pământului."
10
n anul o sută şaptezeci şi patru, A n t i o c h o s a intrat pe pământul părin-
ţilor săi şi a venit către el toată oştirea, ncât puţini au rămas cu T r y p h o n .
' ' Iar A n t i o c h o s la urmărit ; atunci T r y p h o n a fugit n [oraşul] D o r a aşezat
asupra preoţilor reflectă, poate, dificultatea acestora de a1 recunoaşte pe Ionathan ca

arhiereu legitim (vezi nota la 10,20); cf. TOB, nota ad loc.
15,1 Antiochos al Vlllea, fratele lui Demetrios al IIlea, fiul lui Demetrios I Soter,
supranumit Sidetes, deoarece a fost crescut la Side n Pamfilia. • „din insulele": probabil
din Rhodos.
15,6 Prin această libertate, moneda putea să circule legal n Israel; i se atribuie lui Simon
şekeli de bronz pe care, probahil, ia bătut anterior scrisorii lui Sidetes; acesta din urmă
ηa făcut altceva decât să legalizeze faptul mplinit.
15.10 „n anul o sută şaptezeci şi patru": adică anul 138137 .H.
15.11 „Dora'': Flavius losephus (Al 13,223) subliniază poziţia ntărită a oraşului; săpă-
turile arheologice din 1924 au dezvăluit un centru elenistic important, puternic fortificat;
oraşul ηa rezistat concurenţei pe care ia tăcuto mai târziu Cezareea.
t MACABEI 15 551
12
pe malul mării, căci ştia că se adună asupra lui nenorocirile şi ostile lau
13
părăsit. A n t i o c h o s sa aşezat n faţa oraşului D o r a cu o sută douăzeci de
14
mii de soldaţi şi opt m i i de călăreţi. Şi a mpresurat oraşul, iar corăbiile
sau adunat n faţa lui, şi el mpresura şi de pe uscat, şi de pe mare; şi nu
lăsa pe nimeni să iasă sau să intre.
15
N u m e n i o s şi tovarăşii săi au venit de la R o m a cu scrisori pentru regi
şi pentru ţări, n care erau scrise următoarele:
16 17
„ L u c i u s , consul al romanilor, regelui Ptolemeu, salutare. Solii
iudeilor au venit Ia noi ca prieteni şi aliaţi ai noştri, trimişi de Simon,
arhiereul, şi de poporul iudeilor, pentru a rennoi prietenia şi alianţa de la
18 19
nceput; neau adus un scut de aur de o m i e de mine. De aceea, am
hotărât să scriem regilor şi ţărilor să nu caute [să le facă] iudeilor vreun rău
şi să nui atace pe ei şi oraşele lor şi ţara lor; şi să nu ncheie alianţă cu cei
20 2
care le fac r ă z b o i . Am hotărât să p r i m i m scutul din partea l o r . Şi dacă
oameni primejdioşi se refugiază din ţările lor la v o i , săi predaţi pe aceştia
lui S i m o n , arhiereul, ca săi pedepsească după legea lor."
15.15 Numenios a fost ntovărăşit de Iason, fiul lui Antipater: cf. 14,22; Flavius losephus
l adaugă pe Alexandru, fiul lui Dorotheus.
15.16 Faptul că autorul Macabeilor menţionează numai praenomenu\ unuia dintre
consuli este neobişnuit şi a generat numeroase ipoteze: unii consideră că termenul
iudaic, tradus prin ύπατος, desemna altă magistratură, din moment ce Flavius losephus l
numeşte στρατηγός, adică praetor. Un singur nume ar intra n acest caz n discuţie:
Lucius Valerius, personaj de fapt necunoscut nouă. Dacă este vorba chiar de consul,
intră n discuţie numai două persoane: Lucius Caecilus Metellus, consul n 141 .H., şi
Lucius Calpurnius Pso, consul n 139 .H.; din motive cronologice ar putea fi vorba mai
degrabă de al doilea. • „regelui Ptolemeu": este vorba de Ptolemeu al VUlea Euergetes
II, care a domnit ntre 146116.
15,18 Scuturile decorative erau foarte preţuite la greci şi la romani ncă din cele mai
vechi timpuri; scuturile de aur măsurau ntre 0,25 şi 0,40 m. • „Mina" era unitate de
măsură; existau două tipuri: mina puternică avea 1,070 g., mina slabă, 535 g. Indiferent
dacă e vorba de o mină puternică sau de una slabă, cantitatea de aur este mult prea mare
pentru a o putea lua n serios; de aceea, comentatorii cred că trebuie interpretat „care
valorează o mie de mine".
15,21 n ce priveşte extrădarea rebelilor cf. Polibhi 22,26, şi Titus Livius 38,38 referitor
la clauza tratatului de la Apameea care1 obliga pe Antiochos săi retrocedeze romanilor
pe sclavii fugari şi pe prizonierii de război transfugi; Flavius losephus (Bell. lud. 1,474)
menţionează dreptul pe care Irod la obţinut de la Augustus de ai putea revendica pe
supuşii săi chiar şi n oraşe nesupuse autorităţii sale. Textul, aşa cum l reproduce Flavius
losephus (AI 14,192195), pomeneşte alianţa ncheiată şi asigurarea securităţii teritoriu-
lui lor faţă de monarhi şi faţă de oraşele libere.
552 t MACABEI 15
A c e s t e a leau scris şi regelui Demetrios, şi lui Attalos, şi lui Ariarates,

23
şi lui Arsakes, şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, D e l o s , M y n d o s ,
Sikyona, Caria, Samos, Pamfilia, L y c i a , Halicarnas, R h o d o s , Phaselis, C o s ,
24
Side, A r a d o s , Gortyna, C n i d o s , Cipru şi C y r e n e . Iar o c o p i e a scrisorilor
iau trimiso lui S i m o n , arhiereul.
25
R e g e l e A n t i o c h o s a mpresurat Dora, n a doua [ z i ] , trimiţând mereu
cete spre ea şi construind maşini de război; şi1 ţinea strâns n cleşte pe
26
Tryphon, de nu putea nimeni nici să iasă, nici să intre. Simon ia trimis
două mii de soldaţi aleşi să lupte alături de el, şi argint, şi aur, şi multe
[alte] l u c r u r i ; 2 7 [ A n t i o c h o s ] ηa vrut să le primească, ba şia ncălcat toate
28
câte i le făgăduise mai nainte şi sa nstrăinat de Simon. Şi la trimis la el
pe A t h e n o b i o s , unul dintre prietenii săi, ca să stea de vorbă cu el şi săi
spună: „ V o i stăpâniţi Ioppe şi Gazară şi Cetăţuia din Ierusalim, cetăţi ale
29
regatului meu. A ţ i pustiit ntre hotarele lor şi aţi adus mari nenorociri pe
pământul lor; şi vaţi făcut stăpâni pe multe locuri n regatul m e u . 3 0 A c u m ,
sămi daţi oraşele pe care mi leaţi luat şi tributurile locurilor pe care vaţi
31
făcut stăpâni, n afara hotarelor Iudeii. Iar de nu, daţimi n schimb cinci
15.22 Romanii nu aflaseră că Demetrios al IIlea fusese capturat de părţi (cf, 14,23).
Ceilalţi regi sunt: Attalos at IIlea, regele Pergamului (159138 Î.H.); Ariarates al Vlea,
regele Capadociei (162131 Î.H.); Arsakes al Vllea, regele părţilor (171138 Î.H.).
15.23 „Sampsame": majoritatea comentatorilor consideră că trebuie citit Σαµψαµη tn loc
de Σαµψακη; n acest caz ar putea fl vorba de Samsun de la Pontul Euxin, oraş afiat
alături de Sinope. • „Această listă, care atestă situaţia politică din Orientul Apropiat n
jurul anului 150 .H., menţionează dea valma regiuni independente cu oraşele lor (Caria
cu Cnidos, Halicarnas şi Cos, Lycia cu Phaselis, Pamfilia n sudul regatului Pergam),
insule independente (Delos, Samos, Rhodos, Creta cu Gortyna, Arados cu teritoriul său
continental pe coasta siriană), oraşe (Myndos, care aparţine Pergamului) şi oraşe
independente (ca Sikyona şi Side). Roma se adresează direct către Cipru şi Cyrene,
vasale ale Egiptului, unde trăiau numeroşi iudei." (TOB, nota ad loc).
15.25 „n a doua [zi]'', gr. έν δευτέρς; prezenţa acestei expresii este inexplicabilă, căci
„a doua zi" nu are nici un sens; Abel l omite din traducere. Mulţi nţeleg că se referă la
partea nouă a oraşului (cf. 12,37). • „trimiţând... spre ea": litt. „ntinzânduş mereu
mâinile spre ea".
15.26 Flavius losephus (AI 13,224225) afirmă că Simon a acceptat cu bucurie pro-
punerea de alianţă pe care ia făcuto Sidetes şi, n virtutea ei, ia trimis trupe şi ajutoare
financiare la Dora; conflictul dintre cei doi sar fi produs, conform istoricului, după fuga
lui Tryphon; cf. şi Bell. lud. 1,51.
15,28 „Athenobios": nume extrem de rar; nu se cunosc decât trei persoane cu acest
nume (cf. Corp. inscr. Att. 2,446).
1 MACABEI 1516 553
sute de talanţi de argint, iar pentru distrugerile pe care mi leaţi făcut şi

pentru tributurile datorate de oraşe, alte cinci sute de talanţi. Iar de nu, v o m
32
porni război mpotriva voastră." Athenobios, prietenul regelui, a venit la
Ierusalim şi a văzut slava lui Simon, şi cămara cu lucruri de aur şi de argint,
33
şi mulţimea de slugi. A fost uluit şi ia vestit cuvintele r e g e l u i . S i m o n ia
răspuns: „ N o i pământ străin nam luat, nici peste lucruri străine nu neam
făcut stăpâni, ci peste moştenirea părinţilor noştri care a fost luată o bucată
34
de v r e m e n chip nedrept de duşmanii noştri. Şi, aflând un moment
prielnic, noi am redobândit moştenirea părinţilor n o ş t r i . 3 5 Cât despre I o p p e
şi Gazară, pe care le ceri, acestea au adus poporului şi ţării noastre mare
36
nenorocire; pentru ele ţi v o m da o sută de talanţi." [ A t h e n o b i o s ] nu ia
răspuns nici un cuvânt, ci sa ntors mânios la rege şi ia povestit acestuia
vorbele acelea şi slava lui S i m o n şi toate câte le văzuse. Şi regele sa mâniat
cu urgie mare.
37 38
T r y p h o n sa urcat ntro corabie şi a fugit la Orthosia. R e g e l e la
numit pe K e n d e b a i o s comandantul ţărmului şi ia dat oştire de pedestraşi şi
39
călărime. Şi ia poruncit să se aşeze cu trupele n faţa Iudeii şi ia mai
poruncit să ntărească Kedronul, săi aşeze porţi trainice şi să atace poporul.
40
Iar r e g e l e l urmărea pe T r y p h o n . K e n d e b a i o s sa dus la Iamneia şi a
nceput să hărţuiască poporul şi să dea năvală n ludeea, să robească poporul
41
şi să1 măcelărească. A ntărit Kedronul şi a aşezat acolo călăreţi şi oşti,
ca să iasă şi să străbată drumurile Iudeii, după cum i poruncise regele.
1
16 loan a plecat din Gazară şi ia vestit lui Simon, tatăl său, câte făcea
2
Kendebaios. Atunci S i m o n ia chemat la sine pe cei doi fii mai mari ai săi,
Iuda şi loan, şi lea spus: „ E u , fraţii mei şi casa tatălui meu neam luptat cu
15,32 Este vorba de darurile şi privilegiile pe care Antiochos al VIlea le acordase lui
Ionathan: vase şi tacâmuri de aur, dreptul de a purta haina de purpura cu agrafă de aur;
cf. 11,58.
15.37 Tryphon, n ciuda blocadei, reuşeşte să evadeze şi să ajungă la Orthosia, oraş
situat la nord de Tripoli, la vărsarea râului Eleutheros.
15.38 „Kendebaios": poate fi o formă alterată a lui Κανδυβοάος, ceea ce ar nsemna
„născut n localitatea Kandyba din Lycia". Kendebaios este menţionat şi de Flavius
losephus (Al 13,225; Bell. lud. 1,51) unde apare n calitate de prieten şi general al
regelui. n iMac, apare cu o funcţie militară mai importantă.
15,40 Asemenea lui Gorgias n anul 163 şi lui Apollonios n 147, Kendebaios şi aşază
baza de declanşare a operaţiilor militare la Iamneia, oraş credincios seleucizilor.
16,1 ntre Kedron şi Gazară distanţa era de doar 15 km.
554 t MACABEI 16
duşmanii lui Israel din tinereţe şi până n ziua de azi; şi de c e l e mai multe
3
ori am izbutit cu mâinile noastre să izbăvim Israelul. A c u m nsă am
mbătrânit, iar v o i , cu mila [cerului] sunteţi n floarea vârstei. Luaţimi
acum locul, m i e şi fratelui meu, şi duceţivă să vă luptaţi pentru neamul
4
nostru; ajutorul Cerului să fie cu v o i ! " A ales din ţară douăzeci de mii de
războinici şi călăreţi, care au pornit mpotriva lui K e n d e b a o s şi au nnoptat
5
la M o d e i n . Sculânduse n zori au pornit spre c â m p i e şi, iată, oaste multă
venea n ntâmpinarea lor, pedestraşi şi călăreţi; nui despărţea de aceştia
6
decât un râu. [ l o a n ] cu oamenii săi sa oprit n faţa lor. Când a văzut că
oamenii săi se t e m să treacă râul, sa avântat el primul. O a m e n i i lau văzut
7
şi lau trecut n urma lui. A mpărţit poporul şi a aşezat călărimea n
mijlocul pedestraşilor; ntradevăr, călărimea duşmanilor era foarte multă,
* Şi au sunat din trâmbiţe, iar K e n d e b a o s şi oştirea sa au fost nfrânţi; mulţi
9
dintre ei au căzut, iar cei rămaşi au fugit spre fortăreaţă. Atunci a fost rănit
Iuda, fratele lui loan. loan ia urmărit [ p e duşmani] până când a ajuns n
10
K e d r o n , pe care [ K e n d e b a o s ] l ntărise. Iar alţii au fugit către turnurile
din câmpia A z o t u l u i ; [ l o a n ] a dat foc cetăţii şi au căzut dintre ei ca la două
mii de oameni. Iar loan sa ntors n pace n ludeea.
11
Ptolemeu, fiul lui Abubas, fusese numit strateg al câmpiei Ierihonului
12 13
şi avea mult argint şi aur, căci era ginerele arhiereului [ S i m o n ] . Dar
inima lui sa trufit şi a vrut să se facă stăpân peste ţară şi plănuia vicleşuguri
14
mpotriva lui S i m o n şi a fiilor lui, ca săi o m o a r e . Simon cutreiera oraşele
din ţară şi se ngrijea de treburile lor. Şi a coborât n lerihon mpreună cu
Mattathias şi luda, fiii săi, n anul o sută şaptezeci şi şapte, luna a
15
unsprezecea (aceasta este luna Sabat). Iar fiul lui Abubas ia primit cu
16,7 Tactică obişnuită atunci când inamicul deţinea o superioritate evidentă n cavalerie.
16.10 loan nu continuă campania, asediind Kedronut; probabil nu avea trupe pregătite
pentru un asediu.
16.11 „Abubas" pare un nume de origine arabă. Fiul său ar putea fi un idumeu trecut la
mozaism.
16.14 „anul o sută şaptezeci şi şapte": adică anul 135134 (din primăvară n primăvară);
luna Sabat este a unsprezecea a calendarului orientat şi corespunde, n anul menţionat,
intervalului 28 ianuarie26 februarie 134.
16.15 „Doc": Ia Flavius losephus (AI 13,230) apare cu numele de Dagon, după
divinitatea omonimă menţionată la 10,84. Pe o platformă de o sută de metri pe patruzeci,
la o nălţime de trei sute de metri, cetatea domina câmpia Iericho, de unde numele de
∆ ω κ , transcriere greacă din aramaică, unde cuvântul nseamnă „loc nalt, observator"; n
scrierile bizantine apare sub forma ∆ούκα, desemnând lăcaşurile monastice săpate pe
flancurile colinei.
1 MACABEI 16 555
gânduri v i c l e n e n cetatea care se numeşte D o c , pe care o construise, şi lea

16
pregătit un ospăţ mare; dar ascunsese a c o l o soldaţi. Şi când Simon şi fiii
săi sau mbătat, sau ridicat P t o l e m e u şi cei de lângă el, au pus mâna pe
arme, au năvălit asupra lui S i m o n n sala de ospăţ şi lau ucis mpreună cu
17
cei doi fii ai săi şi câţiva slujitori. Şi a făcut atunci o mişelie cumplită,
18
căci binele primit la răsplătit prin r ă u . A p o i P t o l e m e u a scris acestea şi a
trimis scrisoare regelui, cerândui oştire n sprijin, spre ai preda ţara şi
19
oraşele. Pe alţii ia trimis la Gazară ca să pună mâna pe loan, iar căpe-
teniilor peste o m i e lea trimis scrisoare, ca să se adune la el, spre a le da
20
argint, şi aur, şi bunuri; pe alţii ia trimis să pună mâna pe Ierusalim şi pe
21
muntele lăcaşului sfânt. Dar c i n e v a a alergat nainte şi ia vestit lui loan,
la Gazară, că tatăl său şi fraţii săi au murit şi că „a trimis să te o m o a r e şi
22
pe tine". A u z i n d , [ l o a n ] sa ngrozit, ia prins pe cei care veniseră să1
o m o a r e şi ia ucis; căci aflase că ei căutau să1 o m o a r e .
23
Celelalte fapte ale lui loan, războaiele şi faptele lui vitejeşti, câte lea
24
săvârşit, zidurile pe care lea refăcut şi alte fapte ale l u i , iată, acestea sunt
scrise n cronica arhieriei sale, de când a ajuns arhiereu după tatăl său.
16,16 n acelaşi fel a fost asasinat regele Israelului Ela (3Rg. 16,910). După Flavius
losephus (AI 13,228; 230235; Bell. lud. 1,5460) cei doi fii ai lui Simon nau fost asa-
sinaţi mpreună cu tatăl lor, ci luaţi prizonieri şi ucişi mai târziu, când loan Hyrcan a
ridicat asediul cetăţii Doc.
16.23 „zidurile": e vorba de zidurile Ierusalimului, dărâmate de Antiochos al VIIlea.
16.24 „cronica", gr. βιβλίψ ήµερων, litt, „cartea zilelor", formă prescurtată a expresiei
ebraice „cartea faptelor zilelor" (cf. 3 Rg. 14,29 etc.).
2 MACABEI
2 Macabei
1
1 „ F r a ţ i l o r iudei din Egipt, salutare. Fraţii iudei din Ierusalim şi cei din
2
ţara Iudeii le urează bună pace. D u m n e z e u să vă facă bine şi săşi aducă
aminte de legământul său cu A v r a a m şi Isaac şi lacob, robii săi credincioşi;
3
şi să vă dea tuturor inimă să vă nchinaţi Lui şi săi mpliniţi v o i l e cu inimă
4
mare şi suflet binevoitor; şi să vă deschidă inima ntru L e g e a Sa şi ntru
5
poruncile Sale şi să vă aducă pace; să asculte rugile voastre şi să se
6
m p a c e cu v o i şi să nu vă părăsească n clipa cea rea! Şi acum, astfel ne
7
rugăm pentru v o i . n timpul domniei lui Demetrios, n anul o sută şaizeci
şi nouă, noi, iudeii, vam scris; „ I n nenorocirea şi vrăjmăşia care au venit
peste noi n aceşti ani de când Iason şi ai lui sau depărtat de pământul sfânt
şi de r e g a t 8 şi au dat foc porţii celei mari [a templului] şi au vărsat sânge
nevinovat, noi am nălţat rugi Domnului şi am fost ascultaţi; şi am adus
jertfe şi [prinos din] fruntea făinii şi am aprins candelele şi am aşezat pâinile
9
punerii nainte. Iar acum [vă scriem] să ţineţi z i l e l e sărbătorii corturilor n
luna Chaseleu. Scrisă n anul o sută optzeci şi o p t . "
1,1 n Egipt existau ncă de multă vreme colonii iudaice; cea mai bine cunoscută se afla
ta Etefantine. Utilizarea lui αδελφοί („fraţilor"), chiar dacă nu se limitează strict la
iudaism, constituie o dovadă pentru Abel (p. 285) că textul scrisorii a fost tradus n
greacă din ebraică. De asemenea, ειρήνη, echivalentul lui ălom, care nseamnă nu
numai pace, ci şi bunăstare. Momigliano (p. 125) consideră scrisoarea autentică, n schimb,
pe a doua, către Aristobul, apocrifă şi interpolată; recunoaşte nsă că nu are suficiente
argumente n favoarea teoriei interpolării.
1.7 Adică anul 143 .H. Ε vorba de Demetrios al IIlea (145138; 129125 .H.) cf.
iMac. t0,67. • „vam scris": e citată o scrisoare anterioară, trimisă n 143142 .H. •
Apostazia lui Iason sa produs n 175 .H. Iason obţinuse de la Antiochos demnitatea
sacerdotală; „depărtarea" de pământul sfânt nseamnă ruptură morală şi religioasă.
1.8 „fruntea făinii": cf. nota 2,1 la Lev.
1.9 Σκηνοπηγία, „ridicarea unui cort", devine un termen tehnic denumind „sărbătoarea
corturilor"; cf. Deut. 16,16. Această sărbătoare este, de fapt, aici, cea a resfinţirii Tem-
plului (cf. IMac. 4,59). ntradevăr, ritualul era asemănător celui de la sărbătoarea cortu-
rilor (cf. Lev. 23,34 şi urm.).
560 2 MACABEI t
10
„ C e i din Ierusalim şi cei din ludeea şi adunarea bătrânilor şi Iuda,
către Aristobul, sfetnicul regelui Ptolemeu, din neamul preoţilor unşi, şi
11
iudeilor din Egipt, bucurie şi sănătate. Scăpaţi de D u m n e z e u din mari
primejdii, Ii aducem mare mulţumire, ca unii pentru care El sa luptat cu
12
regele. C ă c i El nsuşi ia izgonit pe cei care veniseră narmaţi asupra
13
cetăţii sfinte. Când conducătorul lor sa ndreptat spre Persia cu o armată
care părea de nenfrânt, au fost măcelăriţi n templul zeiţei Nanaia n urma
14
nşelătoriei tăcute de preoţii zeiţei Nanaia. Când A n t i o c h o s , zicând că
vrea să se căsătorească cu [ z e i ţ a ] , sa dus n locul acela cu cei din jurul său,
15
spre a lua bogăţiile templului ca zestre, preoţii zeiţei N a n a i a au scos
bunurile n faţa lui; A n t i o c h o s , nsoţit de puţini a intrat n incinta sanctua-
16
rului; ndată ce A n t i o c h o s a intrat, preoţii au nchis porţile şi au deschis
uşa ascunsă n lemnăria tavanului, au aruncat pietre asupra căpeteniei şi,
17
facândui bucăţele şi tăndule capetele, leau aruncat celor de afară. Pentru
toate acestea, slăvit fie D u m n e z e u l nostru, care ia dat [ m o r ţ i i ] pe toţi nele-
18
giuiţii. ntrucât a v e m de gând ca n ziua a douăzeci şi cincea a lunii
Chaseleu să sărbătorim curăţirea templului, am crezut de cuviinţă să vă
nştiinţăm, ca şi v o i să [ o ] ţineţi [n felul] sărbătorii corturilor şi a focului
[care sa arătat] când N e e m i a , care a reconstruit templul şi altarul, a adus
19
jertfe. C ă c i atunci când strămoşii noştri au fost duşi n Persia, preoţii
pioşi de atunci au luat fără să ştie cineva foc de pe altar şi lau ascuns atât
de bine ntro scobitură cu nfăţişare de fântână seacă, ncât locul a rămas
1,10 Aristobul, după toate probabilităţile un nvăţat iudeu din Alexandria care, n baza
interpretării alegorice, a susţinut teza că toată filozofia greacă se găseşte n Legea mozaică;
el pretindea că legile lui Moise au fost traduse n greacă nainte de războaiele medice;
probabil şia dedicat lucrarea lui Ptolemeu al VTlea Philometor (181145 Î.H.), de unde
denumirea lui de „sfetnic al regelui". • „sfetnic", gr. διδάσκαλος, litt. „nvăţător".
1,13 „Persia": probabil regiunea din jurul Persepolisului. • Zeiţa Nanaia, vechea zeiţă
babiloniană Nana, divinitate a naturii şi fecundităţii, a fost identificată de greci cu
Artemis.
1,16 Că ar fi fost ucise mai multe persoane rezultă doar din pluralul „capete", care se
presupune că e o greşeală de copist.
1.18 O reconstruire a Templului şi a altarului de către Neemia apare doar n apocrife
(cf. 2,13). După textele biblice, altarul a fost nchinat n 538 (2Ezr. 3,1), iar Templul, n
515 (2Ezr. 6,14). Prima misiune a lui Neemia la Ierusalim e datată la 445.
1.19 Cum regiunea n care fuseseră deportaţi iudeu căzuse sub stăpânire persă, autorul
scrisorii face un anacronism declarând acea regiune ca fiind Persia.
2 MACABEI 1 561
necunoscut. D u p ă trecerea multor ani, arunci când a hotărât D o m n u l ,

N e e m i a a fost trimis [n ludeea] de către regele Persiei; atunci el ia trimis
după foc pe urmaşii preoţilor care1 ascunsesem. Când aceştia iau vestit că
nau găsit foc, ci numai apă vâscoasă, lea poruncit so scoată şi so a d u c i
21
După ce sau pregătit toate pentru jertfe, N e e m i a lea poruncit preoţilor să
22
ude cu apa [aceea] lemnele şi cele aşezate peste ele. După ce au făcut
astfel şi a trecut o v r e m e , când a ieşit soarele, care fusese acoperit de nori, sa
23
aprins un foc mare, de sau mirat cu t o ţ i i . Iar preoţii au nălţat rugăciune
n timp ce jertfa se mistuia, şi alături de ei, toţi: Ionathan ncepea şi toţi
24
răspundeau, mpreună cu N e e m i a . Rugăciunea suna astfel:
„ D o a m n e , D o a m n e , Dumnezeule, Creatorul a toate, C e l nfricoşător,

25
puternic, drept şi milostiv, C e l care eşti singur rege şi bun, singurul dărui
tor a toate, singur drept, atotstăpânitor şi veşnic, C e l care l izbăveşti pe Israel
26
din orice rău, C e l care ia ales şi ia sfinţit pe părinţii noştri, primeşte
această jertfa din partea ntregului T ă u popor Israel, păzeşte moştenirea Ta
şi sfinţeşteo. 2 1 Adunăi pe cei risipiţi ai noştri, elibereazăi pe cei care sunt
robi ntre neamurile păgâne, caută la cei dispreţuiţi şi priviţi ca spurcăciune,
28
ca să ştie păgânii că Tu eşti Dumnezeul nostru. Chinuieştei pe cei care
29
ne stăpânesc şi şi bat j o c de noi cu t r u f i e . Sădeşte poporul T ă u n locul
Tău sfânt, aşa cum a spus M o i s e . "
30 31
Iar preoţii cântau imnuri. După ce jertfa a fost mistuită [ d e f o c ] ,
N e e m i a a poruncit să ude cu apa rămasă pietrele c e l e m a r i . 3 2 Când au făcut
aceasta, a izbucnit o flacără, dar a fost nghiţită de lumina care strălucea n
faţa ei de pe a l t a r . 3 3 După ce faptul a ajuns cunoscut şi i sa povestit regelui
perşilor că n locul unde preoţii duşi n surghiun ascunseseră focul a apărut
apă, cu care N e e m i a şi cei din jurul lui au purificat c e l e ale j e r t f e i , 3 4 regele,
1,20 „regele Persiei": nu se ştie dacă este vorba de Artaxerxes Longimanus (465424 Î.H.)
sau Artaxerxes al IIlea Mnemon (405358 .H.).
1,23 „Ionathan": personaj neidentificat.
1,27 „Adunăί pe cei risipiţi ai noştri", litt. „Adună risipirea (gr. διασπορά) noastră".
Este vorba de iudeii din diaspora; revenirea lor n Israel este o temă de speranţă
mesianică; cf. şi s. 49,6; Deut. 30,4; 2Ezr. 11,9.
1,29 „Sădirea", adică instalarea de către Dumnezeu a poporului său n Pământul
făgăduinţei este un topos frecvent ntâlnit: Ex. 15,17; 2Rg. 7,10; 1er. 24,6.
1,32 Scena aminteşte de jertfa lui Ilie pe muntele Cârmei; cf. 3Rg. 18,38.
1,34 Locul declarat sfânt de regele pers se afla n locul de surghiun al iudeilor, şi nu la
Ierusalim; faptul trebuie să1 fl impresionat pe rege, deoarece perşii erau adoratori ai
562 2 MACABEI t2
după ce a cercetat n amănunt faptul, a mprejmuit locul şi la numit sfânt.

35
Şi celor cărora b i n e v o i a regele le dădea din darurile bogate pe care le lua.
36
Iar cei din jurul lui N e e m i a au numit acel lucru nefthar, care se tălmă-
ceşte „curăţire"; dar cei mai mulţi l numesc Nefthai.
1
2 Se găseşte n scrieri că profetul Ieremia a poruncit c e l o r duşi n
2
surghiun să ia focul despre care sa p o m e n i t şi că profetul lea dat c e l o r
plecaţi n surghiun L e g e a , ca să nu uite de poruncile Domnului şi să nu rătă-
cească n cuget văzând statuile de aur şi de argint [ a l e i d o l i l o r ] şi podoabele
3
cu care erau nveşmântate. Şi alte lucruri de felul acesta spunând, i ndemna
4
să nu lepede L e g e a din inima lor. Şi se mai află n scriere că profetul,
nştiinţat prin descoperire, a luat cu sine cortul şi chivotul; că a plecat pe
5
muntele pe care ajunsese M o i s e şi văzuse moştenirea lui D u m n e z e u . Ajun-
gând a c o l o , Ieremia a găsit o locuinţă n chip de peşteră, unde a aşezat
6
cortul şi chivotul şi altarul tămâierii; apoi a nchis uşa. Şi sau dus a c o l o
unii dintre cei care1 nsoţiseră, pentru a nsemna drumul; dar nau mai
7
putut să1 găsească. Când Ieremia a aflat, ia certat şi lea spus: „ L o c u l
acela să rămână necunoscut, până când D o m n u l va aduna poporul şi se va
8
milostivi de e l . Atunci D o m n u l le va arăta din nou acestea şi se va v e d e a
slava Domnului şi norul, cum sa vădit pe v r e m e a lui M o i s e şi atunci când
9
S o l o m o n sa rugat ca locul să fie sfinţit din plin. Şi se mai povestea şi că
[ S o l o m o n ] , fiind nzestrat cu nţelepciune, a adus jertfa pentru sfinţirea şi
10
terminarea t e m p l u l u i . Şi, după cum M o i s e a nălţat rugi către D o m n u l şi a
căzut f o c din cer şi a mistuit c e l e ale jertfei, tot astfel şi S o l o m o n sa rugat
11
şi a căzut f o c care a mistuit arderile de tot. Şi M o i s e a spus: „ F i i n d c ă
focului care l reprezenta pe Ormuzd, zeul luminii; nu este vorba de ridicarea unui
templu, ci numai de consacrarea locului, deoarece perşii nu au construit temple decât n
urma influenţelor grecomacedonene,
1,36 nefthar. etimologie populară a unui toponim pers ce conţine vocabula naß, „ţiţei".
2,1 Origen şi alţii, n urma lui, presupun că e vorba de o scrisoare care nu sa mai
păstrat, iar alţii presupun că e o aluzie la Scrisoarea (apocrifă) a lui Ieremia. n L X X ,
aceasta se găseşte după Plângeri, iar n Vulg. constituie cap. 6 din Cartea lui Baruh.
2,5 Cortul a servit drept templu mobil iudeilor nomazi. Grota dublă prezentată de Salier,
P.R., p. 188 ss., pl. 77,1 (apud Abel, op. cit., p. 304) poate da o idee despre tipul de peş-
teră utilizat de Ieremia.
2,11 Nu se ştie originea acestor cuvinte ale Iui Moise; să fie o invenţie a autorului? n
Lev. 10,1620 se găseşte o relatare despre un ied adus ,jertfă pentru păcat", care, n loc
să fie mâncat de preoţi, a fost ars din greşeală.
2 MACABEI 2 563
12
[jertfa] pentru păcat ηa fost mâncată, a fost mistuită." La fel, şi S o l o m o n
13
a mplinit c e l e opt z i l e de sărbătoare. Se mai povesteau, n scrierile şi n
m e m o r i i l e după N e e m i a , următoarele: acesta, nfiinţând o bibliotecă, a
adunat n ea cărţile regilor, ale profeţilor şi ale lui D a v i d , precum şi scrisori
14
ale regilor privind daniile primite. n chip asemănător a strâns şi Iuda
[ M a c a b e u l ] toate c e l e care fuseseră mprăştiate din pricina războiului; şi e l e
15
se află la n o i . D a c ă aveţi n e v o i e de vreuna, trimiteţi pe cineva să o ia.
16
Fiind noi pe punctul de a sărbători curăţirea [templului], vam scris [ ş i ]
17
vouă; aşadar, veţi face bine dacă veţi sărbători şi v o i z i l e l e e i . Dumnezeu,
care şia izbăvit ntreg poporul, lea dat tuturor moştenirea şi regalitatea,
18
preoţia şi lăcaşul sfânt, aşa cum a făgăduit prin L e g e ; nădăjduim n
D u m n e z e u , că n curând se va milostivi de noi şi ne va aduna de pretu-
tindeni de sub cer n locul sfânt; căci El nea scăpat din mari nenorociri şi
la curăţit.
19
Dar c e l e despre Iuda M a c a b e u l şi fraţii săi, şi despre curăţirea templu-
20
lui mare şi sfinţirea altarului, ba chiar şi bătăliile m p o t r i v a Iui A n t i o c h o s
21
Epiphanes şi a fiului acestuia, Eupator, semnele venite din cer pentru
bărbaţii care sau luptat cu atâta mărinimie pentru iudaism, ncât, n ciuda
22
numărului lor m i c , au prădat toată ţara şi au izgonit gloata barbară, au
redobândit templul vestit n toată lumea şi au eliberat oraşul [Ierusalim] şi
au restabilit l e g i l e ce erau pe punctul de a fi nimicite, deoarece Domnul se
23
milostivise de ei cu toată blândeţea pe toate acestea, nfăţişate de Iason
2.12 Sărbătoarea corturilor (Sukkoth) dura opt zile (cf. Lev. 23,36.39); cum Solomon a
nchinat Templul chiar n această sărbătoare, el ia păstrat structura: şapte zile de jertfe şi
a opta zi, marea adunare populară (cf. 3Rg. 8,6566).
2.13 „memoriile după Neemia": scriere apocrifă pierdută.
2.14 Iuda Macabeul este pus pe acelaşi plan cu Neemia; nu se poate şti cu precizie dacă
ntradevăr Neemia a nfiinţat o bibliotecă; mulţi comentatori consideră informaţia ca
fiind falsă (pentru toată această chestiune, cf. Abel, pp. 307309).
2,18 Întoarcerea n Pământul făgăduinţei este anunţată de Deut. 30,15; menţionarea
Templului arată caracterul religios al regrupării lui Israel.
2,23 Iason din Cyrene, presupus istoric iudeu, autor al unei istorii n cinci cărţi despre
faptele Macabeilor, pe care autorul o rezumă, procedeu obişnuit n Antichitate, de pildă
Istoriile filipice ale lui Trogus Pompeius rezumate de Marcus lunanus Iustinus; ca şi n
cazul de faţă sa păstrat numai rezumatul. Din moment ce nici un alt autor antic nut
menţionează pe Iason din Cyrene, ne putem ntreba dacă nu cumva autorul cărţii a doua
nu recurge la o ficţiune, aşa cum autorul biografiilor din Historia augusta se ascunde
pretinzând că opera este scrisă de mai mulţi biografi pe care el nsuşi i inventează. n
absenţa oricărui document nu putem recurge decât la ipoteze.
564 2 MACABEI 23
din C y r e n e n cinci cărţi, noi ne v o m strădui să le rezumăm ntro singură

24
carte. V ă z â n d numărul mare de capitole şi cât este de greu pentru cei care
v o r v o i să pătrundă povestirile acestei istorii, din pricina mulţimii materiei,
25
neam ngrijit să le dăm c e v a plăcut celor care v o r să citească, o uşurare
c e l o r care v o r să cuprindă n m e m o r i e faptele şi să fim de f o l o s tuturor c e l o r
26
cărora le va cădea n m â n ă . Iar pentru noi, care am purces la această trudă
27
a rezumării, nu este uşor, ci este lucru cu sudoare şi nopţi n e d o r m i t e , ase-
menea celui care pregăteşte un ospăţ străduinduse să le facă plăcere altora;
28
pentru ai mulţumi pe mulţi, bucuros luăm asupra noastră t r u d a , lăsând n
seama scriitorului descrierea n amănunt a fiecărui fapt, ne v o m strădui doar
29
să urmăm contururile unui rezumat. A ş a cum arhitectul unei case noi
trebuie să se ngrijească de clădire n ntregul ei, iar cine o nfrumuseţează
cu picturi trebuie să urmărească numai c e l e de trebuinţă pentru nfrumu-
30
seţare, tot astfel, socotesc eu, [se petrec lucrurile] şi cu n o i . A pătrunde n
lucruri şi a z ă b o v i asupra lor pentru a cerceta cu râvnă fiecare amănunt este
31
misiunea celui care c o m p u n e istorisirea; dar celui care urmăreşte să pre-
32
scurteze, săi fie ngăduit să rezume doar, şi să nu nşire toate f a p t e l e . Să
ncepem, aşadar, povestirea, legândo de c e l e spuse mai nainte; căci ar fi o
prostie să te lungeşti nainte de istorisire, iar istorisirea să o scurtezi.
1
3 Pe când locuitorii oraşului sfânt trăiau n deplină pace şi păstrau cât
mai bine l e g i l e , datorită e v l a v i e i arhiereului Onias şi a urii sale faţă de rău,
2
se ntâmpla ca şi regii să cinstească locul sfânt şi să slăvească templul cu
3
daruri măreţe, ncât şi Seleucos, r e g e l e A s i e i , acoperea din avuţiile sale
4
cam toate cheltuielile de trebuinţă pentru slujba j e r t f e l o r . nsă un oarecare
2,24 „numărul mare de capitole", litt, „valul de numere".

2.27 Pentru motivul banchetului, cf. Sir. 32,12.
2.28 Adică n seama lui Iason din Cyrene.
3,1 Este vorba de Onias al IlIlea, fiul lui Simon al IIlea, contemporan cu Seleucos
al l Vlea; Flavius losephus (AI 1 2,225) l declară n mod greşit contemporan şi cu regele
spartan Areios.
3.3 Seleucos al IVlea Philopator, fiul lui Antiochos al IlIlea, a domnit ntre 187175 .H.
3.4 „tribul lui Beniamin": exegeţii emendează textul după VL şi traducerea armeană,
care au „Bilga", acesta fiind căpetenia uneia dintre cele 24 de cete preoţeşti (cf. IPar.
24,14). Funcţia ndeplinită de Simon era de προστάτης τοϋ ίεροΰ; nu se cunosc atribu-
ţiile sale; există, atestaţi pe papiri, funcţionari cu aceeaşi titulatură n Egiptul ptolemaic,
care au şi atribuţii administrative laice şi, probabil, financiare. • „supravegherea pie-
ţelor": gr. αγορανοµία, litt, „poliţia pieţelor".
2 MACABEI 3 565
S i m o n din tribul lui Beniamin, rânduit administrator al templului, sa m p o -

5
trivit arhiereului cu privire la supravegherea pieţelor din oraş. ntrucât nu
putea să1 n v i n g ă pe Onias, S i m o n sa dus la A p o l l o n i o s din Tars, care n
6
v r e m e a aceea era guvernator al Siriei Koile şi al Feniciei şi ia spus că
vistieria din Ierusalim este plină de bogăţii de nedescris, ncât mulţimea
banilor nu poate fi numărată, că aceştia sunt mult peste necesităţile jertfelor
7
şi că toate pot ajunge n stăpânirea regelui. ntâlninduse A p o l l o n i o s cu
regele, ia dat de ştire despre bogăţiile care i fuseseră dezvăluite; regele la
ales pe H e l i o d o r , care se afla n fruntea administraţiei, şi la trimis cu
8
poruncă să aducă banii mai nainte p o m e n i ţ i . H e l i o d o r a pornit de ndată la
drum sub cuvânt că cercetează oraşele Siriei Koile şi ale Feniciei, dar, de
fapt, pentru a mplini porunca regelui. ' Când a ajuns n Ierusalim şi a fost
primit cu prietenie de către arhiereu [şi de locuitorii] oraşului, ia spus
acestuia ce i se dezvăluise, pentru ce venise; apoi a ntrebat dacă aşa stau
10
lucrurile cu a d e v ă r a t . A t u n c i arhiereul ia arătat că n vistierie sunt d e p o -
zitaţi banii v ă d u v e l o r şi ai orfanilor, " o parte este a lui Hyrcan, fiul lui
T o b i a s , un bărbat de rang foarte nalt aşa că nelegiuitul Simon minţise
12
şi, cu totul, sunt patru sute de talanţi de argint, iar de aur două sute; şi
apoi, nu se poate să fie nedreptăţiţi cei care au avut ncredere n sfinţenia
locului,. n măreţia şi inviolabilitatea unui templu cinstit de toată lumea.
13
H e l i o d o r nsă, pentru că avea poruncile regelui, a spus că toate acestea
3,5 „Apollonios din Tars": aceeaşi persoană cu cea menţionată de Polibiu (31,13,3) care
spune despre el că avea mare influenţă la Seleucos şi că sa retras la Milet tn momentul
ascensiunii lui Antiochos al IVlea Epiphanes. • „guvernator": gr. στρατηγός.
3,7 ntro inscripţie dedicată lui Heliodor de către negustorii şi armatorii din Laodiceea,
oraş din Fenicia, descoperită n templul lui Apollo din Delos, acesta apare cu titulatura:
„Heliodor din Antiohia, fiul lui Eschil, tovarăş al basileului Seleucos, nsărcinat cu
afaceri al acestuia." (OG/S 247)
3.9 Dată fiind importanţa personajului, primirea prietenească nu are nimic excepţional.
3.10 Nedreptăţirea văduvelor şi orfanilor era considerată un păcat foarte grav cf. Deut
27,19; lez. 22,7; Iov 24,3.
3.11 Există un Hyrcan, fiul lui Tobias, menţionat de un papirus Zenon din anul 259 .H.;
familia era veche, şi menţionarea descendenţei din Tobias nsemna un mare prestigiu. Hyrcan
din textul nosttu, fiu al unui administrator al impozitelor din ludeea, a trăit n Transiordania
din 184 până n 175 . H , când sa sinucis probabil n momentul ascensiunii lui Antiochos
Epiphanes; era cunoscut ca partizan al Ptolemeilor, prin tradiţie de familie; nepot al lui
Onias ai IIlea şi bunic al lui Onias al IIIlea. • „patru sute de lalanţi... două sute": cifrele
sunt neverosimile ar nsemna 10.500 kg de argint şi 5.250 kg de aur.
566 2 MACABEI 3
14
trebuie luate pentru vistieria r e g e a s c ă . Rânduind o zi, a ieşit să socotească
15
c e l e din vistierie, dar sa stârnit zarvă mare n tot oraşul. Preoţii sau
aruncat la pământ n faţa altarului, n veşminte preoţeşti, strigând către Cer,
care făcuse legea pentru ţinerea banilor, săi păstreze neatinşi pentru cei care
16
i depuseseră. O r i c i n e v e d e a faţa arhiereului era străpuns n inimă: privi-
rea lui şi schimbarea culorii feţei i trădau zbuciumul sufletesc. " T e a m a şi
tremurul de care era cuprins dezvăluiau pentru cei care1 vedeau chinul
inimii l u i . 1 8 O a m e n i i ieşeau din case n cete spre a se ruga mpreună, pentru
că lăcaşul era ameninţat să ajungă de o c a r ă . 1 9 Iar femeile, ncinse cu sac pe
sub sâni au umplut străzile; fecioarele, nchise n case, unele alergau la
20
porţi, altele la ziduri, altele priveau pe f e r e s t r e ; toate ridicau mâinile spre
21
cer rostinduşi rugăciunea. Te cuprindea mila când v e d e a i cum cade la
pământ mulţimea nvălmăşită şi zbuciumul arhiereului, neştiind ce va să
22
vie. Ei l invocau pe Domnul Atotputernic să le păzească neatinse şi n
23
siguranţă c e l o r care avuseseră ncredere bunurile ncredinţate. n acest
24
timp, H e l i o d o r mplinea ce se hotărâse. Ajunsese aproape de vistierie
mpreună cu trupele sale de pază, când Stăpânul duhurilor şi a toată puterea
a făcut o arătare măreaţă, ncât toţi cei care ndrăzniseră să vină a c o l o au
fost izbiţi de puterea lui D u m n e z e u ; ia cuprins groaza şi deznădejdea.
25
C ă c i li sa arătat un cal m p o d o b i t cu o preafrumoasă platoşă şi având pe
el un călăreţ nspăimântător, sa repezit şi la izbit pe H e l i o d o r cu copitele
din faţă; iar călăreţul părea a avea armură de a u r . 2 6 Şi i sau mai arătat [lui
H e l i o d o r ] doi tineri de o putere uimitoare, de o slăvită frumuseţe, cu veş-
minte strălucite; aceştia, stând de o parte şi de alta, l biciuiau fără ncetare,
27
dândui o ploaie de lovituri. El a căzut la pământ dintro dată şi a fost
cuprins de un ntuneric groaznic, de lau dus afară pe o t a r g a : 2 8 pe el, care,
cu atât alai şi cu toată garda tocmai intrase n vistierie, acum l purtau
29
neajutorat oameni care recunoşteau pe faţă puterea lui D u m n e z e u . Prin
puterea dumnezeiască, el zăcea fără glas şi lipsit de orice nădejde şi izbă-
30
vire, iar [ i u d e i i ] l binecuvântau pe Domnul, C e l care şi slăvise n chip
minunat lăcaşul; templul, care puţin timp mai nainte fusese plin de spaimă
3,19 n semn de jale mare, femeile şi despleteau parul, se mbracau n sac lasânduşi
sânii goi şi şi băteau pieptul.
3,30 Pentru majoritatea Părinţilor Bisericii, Dumnezeu nsuşi sau Fiul lui Dumnezeu a
apărut sub forma ngerilor; pentru Augustin şi Ieronim, urmaţi de teologii medievali, cei
care sau arătat sunt ngerii.
2 MACABEI 34 567
şi zbucium, acum, Ia arătarea Stăpânului atotputernic, se umpluse de

bucurie şi v e s e l i e . 3 1 De ndată, câţiva prieteni deai lui H e l i o d o r lau rugat
pe Onias să se r o a g e C e l u i Preanalt şi săi dobândească viaţa; căci acesta
aproape şi dădea ultima suflare. 3 2 Atunci arhiereul, temânduse ca nu cumva
regele săi bănuiască pe iudei de vreun vicleşug mpotriva lui H e l i o d o r , a
adus o jertfă pentru nsănătoşirea l u i . 3 3 n timp ce arhiereul săvârşea [jertfa
de m p ă c a r e ] , cei doi tineri iau apărut Iui H e l i o d o r din nou, mbrăcaţi la fel
şi, oprinduse lângă e l , iau s p u s : 3 4 „Mulţumeştei mult lui Onias, arhiereul,
d e o a r e c e prin el D u m n e z e u ţia dăruit viaţa. Iar tu, care ai fost bătut cu
biciul din cer, spunele tuturor de marea putere a D o m n u l u i ! " Şi, spunând
acestea, sau făcut n e v ă z u ţ i . 3 5 H e l i o d o r a adus jertfă Domnului şi ia nălţat
rugăciuni fierbinţi C e l u i care l readusese la viaţă şi, despărţinduse cu prie-
tenie de Onias, a plecat la r e g e . 3 6 Şi dădea mărturie tuturor despre puterea
37
Preamarelui D u m n e z e u , pe care o văzuse cu ochii săi. Când r e g e l e la
ntrebat pe H e l i o d o r pe cine ar f mai potrivit să1 trimită la Ierusalim,
acesta a r ă s p u n s : 3 8 „ D a c ă ai vreun duşman sau vreun uneltitor mpotriva ta,
trimite1 acolo, căci se va ntoarce bătut, chiar dacă va scăpa cu viaţă; cu
39
adevărat, n jurul locului aceluia se află o putere a lui Dumnezeu. Cel
care locuieşte n ceruri v e g h e a z ă şi ajută locul acela, iar pe toţi ce vin cu
40
gânduri rele i loveşte şii dă pieirii." Astfel sau petrecut faptele cu
H e l i o d o r şi cu păzirea vistieriei.
1
4 Simon, pomenit mai nainte, cel care trădase vistieria şi patria, l tot
vorbea de rău pe Onias, spunând că el ia adus nenorociri lui H e l i o d o r şi a
2
pus la cale toate r e l e l e ; pe binefăcătorul oraşului, pe apărătorul c e l o r de un
neam cu el, pe cel râvnitor pentru L e g e , Simon ndrăznea să1 numească
3,31 „Cel Preanalt": gr. ϋψιστος, apelativ divin care apare aici n 2Mac; era familiar
iudeilor elenizaţi. dar şi păgânilor n gura cârora este pus aici, fiind, de exemplu, şi un
epitet al lui Zeus (cf. TOB, nota ad loc.). La fel de adecvat pentru păgân este şi
µέγιστος, „Preamarele", din ν. 36 infra.
3,34 Joc de cuvinte în gr. între χάριν εχειν, „a aduce mulţumire", şi χαρίζοµαι, „a
dărui o binefacere, aşi arăta bunăvoinţa".
3,37 Seleucos i atribuie exclusiv lui Heliodor insuccesul. Flavius losephus (AI 12,136)
tl citează pe Polibu care scrie că n ceea ce priveşte Templul de la Ierusalim are multe
de spus, dar că amână relatarea; din nefericire, pasajul respectiv lipseşte din textul istori-
cului grec, astfel ncât trebuie să ne limităm doar la informaţia lui Flavius losephus.
3,40 Autorul lui 4Mac. face abstracţie de Heliodor şi l menţionează pe Apollonios n
locul acestuia.
568 2 MACABEI 4
3
trădător al intereselor ţării. Duşmănia a ajuns la un asemenea punct,
ncât sau săvârşit şi omoruri de către unul dintre oamenii tocmiţi de Simon.
4
V ă z â n d Onias cât de primejdioasă e această duşmănie şi cum A p o l l o n i o s ,
fiul lui Menestheus, guvernatorul Siriei Koile şi al Feniciei, sporea răutatea
5
lui S i m o n , sa dus la rege, nu spre aşi nvinui concetăţenii, ci urmărind ce
6
este de folos tuturor şi fiecăruia din popor; ntradevăr, el v e d e a că fără
bunăvoinţa regelui nu se va putea ajunge la pace n treburile ţării şi că
Simon nu va pune capăt nebuniei lui.
7
D u p ă moartea lui Seleucos, domnia ia revenit lui A n t i o c h o s , zis şi
Epiphanes, iar Iason, fratele lui Onias, a pus mâna prin nşelăciune pe arhie
8
rie, deoarece i făgăduise regelui, ntro ntâlnire, trei sute şaizeci de talanţi
9
de argint şi alţi optzeci din alte v e n i t u r i . Pe lângă aceştia, se mai lega săi
dea nscris pentru alţi o sută c i n c i z e c i de talanţi, dacă i se lasă autoritatea să
nfiinţeze un gimnaziu şi o efebie, iar locuitorii Ierusalimului să fie nscrişi
10
ca antiohieni. R e g e l e a ncuviinţat, şi [ I a s o n ] , punând mâna pe putere,
11
ndată ia mpins pe concetăţenii săi la obiceiuri greceşti. A desfiinţat
p r i v i l e g i i l e regeşti acordate cu bunăvoinţă iudeilor datorită lui loan, tatăl
acelui E u p o l e m o s care avea să fie trimis la R o m a pentru a ncheia prietenie
şi alianţă cu romanii; a desfiinţat rânduielile legiuite şi lea nlocuit cu
12
obiceiuri nelegiuite. A fost ncântat să construiască un gimnaziu chiar sub
4.7 „Iason": elenizare a numelui ebraic Yeua ' (cf. losephus Flavius, AI 12,239).
4.8 Onias a eşuat n misiunea sa, deoarece un complot a pus capăt vieţii lui Seleucos, iar
noul suveran, Antiochos Epiphanes, a acordat arhieria celui care oferea mai mult. Iason
din Cyrene este indignat de procedeul utilizat de fratele lui Onias.
4.9 „gimnaziu": locul unde se făceau cu precădere, n lumea grecească, exerciţiile fizice.
• „efebie": instituţie grecească de formare fizică şi intelectuală a tinerilor nainte de
intrarea lor n viaţa publică. • „iar locuitorii... antiohieni": text ambiguu, care poate fi
nţeles şi: „să se facă recensământul antiohienilor din Ierusalim". n legătură cu ultima
afirmaţie sau formulat două ipoteze: 1. Iason intenţiona să transforme Ierusalimul n
polis i să1 numească Antiohia, ceea ce corespunde obiceiurilor elenistice; prea puţine
argumente pledează nsă n favoarea acestei ipoteze; 2. „antiohienii" reprezentau o cor-
poraţie n cadrul cetăţii, care avea dreptul (există precedente) să bată monedă. n orice
caz, aceştia erau meniţi să fie principalul factor de elenizare.
4.11 „Eupolemos": cf. IMac. 8,17. • „obiceiuri nelegiuite": printre altele, frecventarea
gimnaziului era inseparabilă de cultul lui Heracles, al lui Hermes şi al familiei domnitoare.
4.12 „acropolă": era sediul garnizoanei siriene, dominând Templul dinspre nordest (vii-
toarea fortăreaţă Antonia). n IMac, este numită „Cetăţuia" (gr. άκρα). Aşadar, gimnaziul
era chiar lângă Templu. • „la exerciţii greceşti": gr. ύποτάσσων ύπό πέτασον, litt, „a
2 MACABEI 4 569
acropolă, unde ia adunat pe cei mai buni dintre tineri la exerciţii greceşti.
13
Iar elenismul şi pătrunderea obiceiurilor străine au atins o asemenea
culme ca urmare a răutăţii fără măsură de spurcate a lui Iason, un nelegiuit,
14
şi nicidecum arhiereu, ncât nici preoţii nu mai erau râvnitori pentru
slujirea altarului, ci, dispreţuind templul şi lăsând la o parte jertfele, alergau
să ia parte, n palestră, la mpărţirea nelegiuită, oprită de l e g e , de ndată ce
15
auzeau semnalul. Cinstirile strămoşeşti nu mai aveau căutare, ci mult mai
16
mult erau preţuite g l o r i i l e greceşti. Şi toate acestea aveau să le aducă
necazuri mari, fiindcă t o c m a i aceia al căror fel de viaţă voiau să1 imite şi
cu care v o i a u să se asemene ntru totul aveau să d e v i n ă duşmanii şi
17
prigonitorii lor. Nu e lucru de nimic să necinsteşti l e g i l e dumnezeieşti,
după cum se va v e d e a din c e l e ce urmează.
18
Pe când se celebrau j o c u r i l e cincinale n oraşul T y r n prezenţa rege-
19
lui, necuratul Iason a trimis ca privitori antiohieni din Ierusalim, ducând
cu ei trei sute de drahme de argint pentru jertfa lui Heracles; nsă chiar aceia
care leau dus au socotit să nu le folosească pentru jertfă, căci nu se cuvine,
ci să le păstreze pentru altă c h e l t u i a l ă . 2 0 Aşadar, banii destinaţi de cel carei
duce subpetas": Ia exerciţiile din gimnaziu, efebü purtau petasul, pălâria cu boruri largi
cu care era nfăţişat şi Hermes, zeul ntrecerilor sportive.
4.14 Palestra era o parte a gimnaziului dedicată luptelor; prin extensie putea denumi
gimnaziul n ntregime. • „mpărţirea nelegiuită": sa presupus că e vorba de distribuirea
uleiului cu care trebuiau să se ungă atleţii nainte de ntreceri. • „semnalul", gr. δίσκος:
aici este vorba despre un disc de metal uşor concav n care se bătea semnalul.
4.15 „gloriile greceşti": este vorba de funcţiile de gimnaziarh, lampadarh, agonothet etc.
şi de coroanele cu care erau răsplătiţi nvingătorii Ia diferitele concursuri.
4.18 Jocurile cincinale", gr. πενταετηρικός άγων: se referă la toate jocurile care,
asemenea jocurilor olimpice, panatenaice, pythice, istmice, se ţineau n fiecare al cin-
cilea an. Uneie sărbători anuale deveneau cincinale prin faptul că n al cincilea an erau
celebrate cu o pompă deosebită. Din această categorie făceau parte „ptolemaia", insti-
tuite la Alexandria n 280 .H., care, la fiecare cinci ani, erau mult mai fastuoase. Pro-
babil din această categorie făceau parte jocurile de la Tyr menţionate n text; prezenţa lui
Antiochos ar fi o indicaţie că se aflau n al cincilea an; jocurile tyriene erau dedicate
zeului Melqart, un Heracles tyrian; Alexandru Macedon i promisese lui Heracles
sacrificii şi jocuri după cucerirea cetăţii feniciene. Antiochos continuă tradiţia.
4.19 „privitori": gr. θεωρός desemna pe delegatul oficial al unei polis pentru a asista
la jocuri, pentru a consulta un oracol sau pentru a aduce o ofrandă. • „antiohieni": vezi
nota la 4,9.
4.20 „trireme"; vase de război greceşti cu trei rânduri de vâsle. • Delegaţii faptul este
confirmat epigrafic aveau ntotdeauna şi misiunea de a aduce o jertfă divinităţii
570 2 MACABEI 4
trimisese pentru jertfa adusă lui Heracles, datorită c e l o r care iau adus, au
fost folosiţi pentru pregătirea unor trireme.
21
Când A p o l l o n i o s , fiul lui Menestheus, a fost trimis n E g i p t la nscău-
narea regelui [ P t o l e m e u ] Philometor, A n t i o c h o s a aflat că acesta din urmă
nu are gânduri curate faţă de el şi a hotărât să se pună la adăpost; atunci sa
22
dus la I o p p e şi, apoi, la Ierusalim. A fost primit de Iason şi de ntreg
oraşul cu mare pompă, la lumină de torţe şi cu strigăte de bucurie. De a c o l o
sa dus cu armata n Fenicia.
23
D u p ă un răstimp de trei ani, Iason la trimis pe M e n e l a o s , fratele lui
S i m o n cel mai nainte pomenit, pentru ai duce banii regelui şi ai aminti
24
despre nişte treburi grabnice. Fiind nfăţişat regelui şi purtânduse ca
un om de mare vază, a dobândit arhieria, deoarece la ntrecut pe Iason
25
[făgăduind] cu trei sute de talanţi de argint mai mult. Luând mputer-
nicirile regeşti, sa ntors [acasă], neavând nimic vrednic de un arhiereu,
26
ci având apucăturile unui tiran crud şi urgia unei fiare sălbatice. Şi ast-
fel Iason, careşi nşelase fratele, a fost nşelat de un altul şi a trebuit să
27
fugă n ţara ammaniţilor. Iar M e n e l a o s pusese mâna pe conducere, dar
din banii făgăduiţi regelui nu plătea n i m i c ; 2 8 Sostratos, comandantul acro-
polei, ii tot cerea, căci el era mputernicit cu strângerea dărilor; de aceea,
29
au fost chemaţi amândoi n faţa regelui. M e n e l a o s la lăsat ca locţiitor
la arhierie pe Lisimah, fratele său, iar Sostratos, pe Crates, maimarele peste
ciprioţi.
tutelare; delegaţii, probabil preoţi, aveau o oroare funciară faţă de ideea de a aduce jertfă
idolilor şi, n consecinţă, au preferat să doneze suma n scopuri militare.
4.21 n 170 .H., Ptolemeu al VlIea Philometor este declarat major şi, n ciuda vârstei,
se căsătoreşte cu sora sa Cleopatra a 11a şi este nscăunat. • Antiochos inspectează
Ioppe, care putea fi ţinta primului atac din partea lagidului.
4.22 n termeni similari descrie Herodian (4,18,19) primirea care i sa făcut lui Caracalla
Ia Alexandria.
4.23 „După un răstimp de trei ani": adică n anul 172 Î.H. Nu există nici un motiv serios
pentru a pune sub semnul ntrebârii faptul că Menelaos era fratele lui Simon, din familia
sacerdotală Bilga, n ciuda celor susţinute de Flavius losephus (AI 12,238) care afirmă
că era fratele lui Iason. Menelaos trebuia să ducă banii pe care i făgăduise Iason (cf.
4,89). Mai departe, textul versetului e neclar.
4,25 Epitetul fiarei n text este βάρβαρος.
4.28 „comandantul acropolei'': gr. έπαρχος, prefect militar.
4.29 „ciprioţi": o gardă de mercenari din Cipru (cf. şi IMac. 1,29; 2Mac. 12,2).
2 MACABEI 4 571
D i n această cauză, locuitorii din Tars şi M a l l o s sau răsculat, pentru

că oraşele fuseseră date n dar lui A n t i o c h i d i s , concubina r e g e l u i . 3 1 R e g e l e
a plecat degrabă să aşeze lucrurile, lăsând ca nlocuitor pe A n d r o n i c o s , unul
dintre marii d r e g ă t o r i . 3 2 M e n e l a o s , socotind că a prins un m o m e n t prielnic,
a furat câteva lucruri de aur din templu şi i lea dăruit lui A n d r o n i c o s , iar pe
33
altele lea vândut n T y r şi n oraşele nvecinate. Onias, aflând limpede
acestea, la mustrat, după ce se pusese la adăpost ntrun l o c de scăpare, la
34
Daphne, oraş din apropiere de A n t i o h i a . Atunci M e n e l a o s , luându1 d e o -
parte pe A n d r o n i c o s , l ruga să1 ucidă pe Onias. A n d r o n i c o s , ajungând la
Onias şi ntemeinduse pe v i c l e n i e , ia ntins mâna dreaptă cu jurământ şi
la făcut pe acesta, deşi [Onias] avea o bănuială, să iasă din locul de scăpare;
35
[atunci A n d r o n i c o s ] pe dată la ucis, fără săi pese de dreptate. Pentru
aceasta, nu numai iudeii, dar şi mulţi din celelalte neamuri sau mâniat şi
36
sau mâhnit din pricina morţii nedrepte a acestui bărbat. Când r e g e l e sa
ntors din părţile C i l i c i e i , iudeii din cetate şi aceia dintre greci care urau
nedreptatea au venit la el săi spună de uciderea nedreaptă a lui Onias.
3
' Atunci A n t i o c h o s sa mâhnit adânc, i sa făcut milă şi la plâns pe Onias
pentru nţelepciunea şi buna sa p u r t a r e ; 3 8 şi sa aprins de furie mpotriva lui
A n d r o n i c o s , căruia pe loc ia luat mantia de purpură şi, rupândui hainele,
la dus prin tot oraşul până n locul unde acesta şi arătase nelegiuirea
[omorându1] pe Onias. A c o l o la scos din lumea aceasta pe ticălos şi astfel
sa mplinit pedeapsa dreaptă a Domnului.
39
ntrucât multe furturi de lucruri sfinte se făcuseră n oraş de către
L i s i m a h , cu ştirea lui M e n e l a o s , răspăndinduse ştirea, mulţimea sa adunat
mpotriva lui Lisimah, mai ales că multe obiecte de aur fuseseră deja
40
mprăştiate. C u m mulţimile se răsculau şi erau pline de furie, L i s i m a h a
4,30 Antiochidis sau numit mai multe prinţese seleucide; este posibil ca Antiochos
Epiphanes so fi numit astfel pe una dintre iubitele sale; Cicero n In Verrem 2,3,33
aminteşte poligamia regilor perşi şi sirieni, precum şi obiceiul lor de a dărui oraşe iubi-
telor lor.
4,33 Daphne se află la şapte kilometri şi jumătate de Antiohia, lângă o pădure celebră n
mijlocul căreia se afla templul inviolabil al lui Apollo şi al Artemidei.
4,38 Dreptul de a purta haina de purpură era semnul ascensiunii la o mare demnitate; depo-
sedarea avea semnificaţia unei dizgraţii grave; degradarea a fost mpinsă până la ucidere.
4,40 „Auranos"; personaj necunoscut din alte surse; probabil un nume semitic elenizat.
Numele era atât de surprinzător, ncât un scrib la modificat n τύραννος care se
ntâlneşte şi ca nume de persoană.
572 2 MACABEI 4
narmat trei m i i de oameni şi a pornit atacuri nedrepte sub conducerea

unui oarecare Auranos, om naintat n vârstă, dar nu mai puţin n nebunie.
41
Dâriduşi seama de atacul lui L i s i m a h , unii au pus mâna pe pietre, alţii pe
măciuci, iar alţii, luând din cenuşa care era acolo, aruncau dea valma
42
asupra oamenilor lui Lisimah. Pe mulţi iau rănit, pe alţii chiar iau
doborât, pe toţi ceilalţi iau pus pe fugă, iar pe hoţul de lucruri sfinte lau
43
ucis lângă v i s t i e r i e . Cu privire la acestea, sa pornit judecată mpotriva lui
44
Menelaos. Când regele a ajuns la T y r , sfatul bătrânilor a trimis trei băr-
45
baţi care au apărat n faţa regelui cauza lor. [ V ă z â n d ] că nu are scăpare,
M e n e l a o s ia promis bani mulţi lui Ptolemeu, fiul lui D o r y m e n e s , ca să1
46
nduplece pe rege. A t u n c i Ptolemeu, luându1 pe r e g e n peristil ca pentru
47
a se răcori, la făcut săşi schimbe hotărârea; acesta la dezlegat de nvi-
nuiri pe M e n e l a o s , care era v i n o v a t de toată nenorocirea, iar pe nefericiţii
aceia nişte judecători iau condamnat la moarte: pe ei, care ar fi fost găsiţi
48
nevinovaţi chiar dacă ar fi fost judecaţi la sciţi. Astfel, cu mare grabă au
fost răsplătiţi cu moartea, n chip nedrept, cei care sau luptat pentru oraş,
49
pentru popor şi odoarele sfinte. D i n această pricină, chiar şi unii tyrieni,
scârbiţi de asemenea ticăloşie, sau ngrijit cu dărnicie de nmormântarea
50
lor. Iar M e n e l a o s , prin lăcomia celor puternici a rămas la conducere şi,
sporind n răutate, a ajuns marele vrăjmaş al concetăţenilor săi.
4,42 Autorul consideră nfrângerea unei armate de trei mü de soldaţi de către o gloată
Înarmată cu ce sa nimerit drept un fapt normal; bătălia a avut loc la zidul Templului
unde a fost ucis Lisimah.
4,45 „Ptnlemeu": acelaşi personaj este menţionat şi n IMac. 3,38. Tatăl său Dorymenes
a fost nsărcinat de Ptolemeu Philopator, n 219 Î.H., să1 oprească pe Antiochos al IlIlea
n defileul Berytos; Dorymenes a eşuat n tentativa sa; este vorba de o familie care din
slujba lagizilor a trecut n cea a seleucizilor.
4,4647 „peristil": un fel de curte interioară. Conform celor transmise de Polibiu (26,1),
lui Antiochos i plăcea să exercite magistraturi şi să judece procese. Nu ştim prin ce
tertipuri a fost convins să1 absolve pe Menelaos şi săi condamne la moarte pe trimişii
iudeilor. • n cei priveşte pe sciţi, aceştia erau celebri la Roma pentru barbaria lor;
Cicero n două rânduri In Verrem 2,5,150 şi In Pisonem 8 spune că şi n faţa unor
judecători atât de neciopliţi precum sciţu ar avea câştig de cauză; expresia devenise
proverbială.
2 MACABEI 5 573
1 2
5 n acest timp, A n t i o c h o s pregătea a doua campanie n Egipt. Sa
ntâmplat nsă că timp de patruzeci de z i l e sau arătat n tot oraşul călăreţi
alergând prin aer cu veşminte cusute cu aur şi narmaţi cu suliţe şi săbii
3
scoase din teacă, şi cete de călăreţi rânduite pentru bătălie, şi năvăliri, şi
alergări din amândouă părţile, şi ciocniri de scuturi, şi mulţime de suliţe şi
săgeţi zvârlite, şi sclipiri de armuri de aur şi platoşe de tot f e l u l . 4 De aceea,
5
toţi nălţau rugăciuni, pentru ca arătările să fie de bun augur. Răspân
dinduse ştirea mincinoasă că A n t i o c h o s a murit, Iason a pornit fără veste
cu nu mai puţin de o m i e de oameni mpotriva oraşului. Fiind alungaţi cei
care apărau zidurile şi cetatea fiind până la urmă cucerită, M e n e l a o s sa
6
refugiat n acropolă. Iason a făcut măcel necruţător ntre propriii săi
cetăţeni, fără să se gândească o clipă că reuşita mpotriva c e l o r de un neam
cu tine este c e a mai mare nereuşită; el socotea că ia trofee de la duşmani, şi
7
nu de la cei de un neam cu el. N a reuşit nsă să pună mâna pe putere, ci
până la urmă, umplânduse de ruşine pentru trădare, a plecat din nou ca
8
fugar n A m m a n i t i d a . Sfârşitul vieţii lui ticăloase a fost [următorul]: nchis
la A r e t a s , tiranul arabilor, apoi fugind din oraş n oraş, urmărit şi urât de toţi
ca un călcător al l e g i l o r şi inspirând scârbă ca un călău al patriei şi al
concetăţenilor, a fost gonit n E g i p t . 9 Şi el, care surghiunise din patrie pe
atâţia, a murit pe [pământ] străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde
nădăjduia să afle adăpost datorită nrudirii [iudeilor cu e i ] . 1 0 El, care a lăsat
5,1 Tradiţia seleucidă din care pare să se inspire 2Mac. consideră că Antiochos Epiphanes
a pornit campania mpotriva iudeilor deoarece ei sar fi răsculat n timp ce el se afla n
Egipt; autorul atenuează teoria seleucidă afirmând că Epiphanes a interpretat greşit eve-
nimentele din cauza unor informaţii incomplete. n realitate, faptele sau petrecut astfel:
n toamna lui 169, Antiochos vine la Ierusalim şi pradă Templul; n vara lui 168, se pro-
duce revolta Ierusalimului şi cucerirea oraşului de către generalul seleucid Apollonios
(cf. şi IMac. 1,30 şi urm.). Pentru versiunea seleucidă, cf. Diodor din Sicilia, 34,1
(fragment preluat de la Posidonios din Apameea), Flavius losephus, Bell. lud. 1,31;
Al 12,239; loan din Antiohia n FHG (ediţia Firmin Didot), IV, fg. 558 şi urm.
5,23 Viziune asemănătoare celei din 2Mac. 3,25; patruzeci este un număr sacru: atâta
au durat şederea lui Moise n Horeb, călătoria lui Ilie n Sinai, postul lui Hristos şi şede-
rea lui pe pământ după nviere. Asemenea viziuni prevestitoare sunt destul de frecvent
menţionate de autori orientali şi romani (cf. „faptele miraculoase'' produse naintea
luptelor dintre Otho şi Vitellius, relatate de Tacit).
5,8 Este vorba de Aretas I, regele nabateilor. Iason este urât atât de iudei, din cauza
masacrelor de la Ierusalim, cât şi de păgâni, din cauză că era evreu. Sfârşitul său lamen-
tabil este una dintre temele morale ale scrierii.
574 2 MACABEI 5
atâţia oameni fără mormânt, a sfârşit fâră să fie plâns, nici nu i sau făcut
c e l e de pe urmă şi ηa avut parte de mormântul strămoşesc.
' 1 Când regele a aflat toate acestea, a crezut că ludeea sa răsculat, drept
care a plecat din E g i p t turbat ca o fiară şi a cucerit oraşul cu a r m e l e ; 1 2 şi a
poruncit soldaţilor să ucidă fără milă pe oricine lear cădea n mână şi săi
13
njunghie pe cei care sar sui n case. Au fost nimiciţi tineri şi bătrâni,
14
daţi pieirii f e m e i şi c o p i i , njunghiaţi fecioare şi prunci. Au căzut n
aceste trei z i l e optzeci de mii de oameni: patruzeci de mii [au fost ucişi] de
mâinile lor şi nu mai puţini decât cei njunghiaţi au fost vânduţi [ c a s c l a v i ] .
15
Şi nu sa mulţumit numai cu atât: a ndrăznit să intre n cel mai sfânt
templu de pe ntreg pământul, avându1 drept călăuză pe M e n e l a o s , cel mai
mare trădător al l e g i l o r şi al p a t r i e i ; 1 6 cu mâinile sale spurcate a luat odoa-
rele sfinte şi c e l e date de alţi regi pentru sporirea, slava şi cinstea locului, pe
17
toate lea nşfăcat cu mâinile sale pângărite. A n t i o c h o s devenea trufaş
peste măsură şi nuşi dădea seama că Stăpânul era mâniat pentru puţină
v r e m e din pricina păcatelor săvârşite de locuitorii oraşului şi, de aceea, a
18
trecut cu vederea locul sfânt. D a c ă [ p o p o r u l ] nu sar fi făcut v i n o v a t de
atâtea păcate, atunci, asemenea lui H e l i o d o r , cel trimis de regele Seleucos
pentru cercetarea vistieriei, A n t i o c h o s , de cum a intrat, ar fi fost pe dată
biciuit şi şiar fi pierdut ndrăzneala. " Dar Domnul ηa ales poporul de
dragul locului [sfânt], ci locul de dragul p o p o r u l u i . 2 0 De aceea, nsuşi locul
[sfânt], după ce a avut parte de nenorocirile abătute asupra poporului, a fost
părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit n [ v r e m e a ] mâniei A t o t -
puternicului, a fost reaşezat cu toată slava, când Stăpânul cel M a r e sa
mpăcat [cu poporul S ă u ] .
5,11 „turbat ca o fiară", litt, „devenit ca o fiară n suflet''. • Flavius losephus, n Bell.
lud. 1,32, confirmă luarea cu asalt a Ierusalimului; după AI 12,246, Antiochos a cucerit
oraşul fără luptă.
5,14 Cifra este disproporţionată faţă de numărul locuitorilor; losephus scrie despre zece
mii de captivi (AI 12,251).
5.16 Grecii aveau să1 laude pe Antiochos Epiphanes pentru faptul de a fi pătruns n
Templul iudeilor; cf. Flavius losephus, Contra Apionem 2,79 şi urm.
5.17 Impunitatea la făcut pe Antiochos orgolios peste măsură, orgoliu stigmatizat şi n
IMac. 1,23.25. • „Stăpânul... păcatelor": imperativul ispăşirii păcatelor este exprimat n
Dan. 4,24.
5,19 Cf. Mc. 2,27.
2 MACABEI 56 575
A n t i o c h o s , după ce a luat o m i e opt sute de talanţi din templu, a plecat

degrabă spre Antiohia, ncredinţat fiind din trufie şi din semeţia inimii sale
22
că poate naviga pe pământ şi umbla pe j o s pe mare. Dar a lăsat locţiitori
să chinuie poporul: la Ierusalim, pe F i l i p , după neam, frigian, iar după fire,
mai barbar decât cel care1 n u m i s e ; 2 3 pe [muntele] Garizin, pe A n d r o n i c o s
şi, pe lângă aceştia, pe M e n e l a o s , care, mult mai rău decât ceilalţi, se ridica
peste cei de un neam cu el, având o pornire de ură mpotriva cetăţenilor
24
iudei. La trimis pe A p o l l o n i o s , mysarhul, cu o armată de douăzeci şi
două de mii de oameni, poruncindule săi njunghie pe toţi tinerii, iar pe
25
femei şi pe copii săi vândă. Acesta, venind la Ierusalim şi prefăcânduse
că are gânduri paşnice, a aşteptat până n sfânta zi a sabatului; atunci,
prinzândui pe iudei n odihnă, lea poruncit oamenilor săi săşi ia armele
26
şi pe toţi cei care ieşiseră la privelişte săi măcelărească, şi, năvălind n
oraş cu [ o a m e n i i ] narmaţi, a doborât o mare mulţime.
21
Dar Iuda [ z i s şi] Macabeul, mpreună cu v r e o nouă tovarăşi, retră
gânduse n pustiu, şi ducea viaţa h munţi n felul fiarelor, mpreună cu ai
săi; se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de orice pângărire.
6 ' Nu multă v r e m e după aceea, regele la trimis pe un bătrân atenian

săi silească pe iudei să se ndepărteze de l e g i l e strămoşeşti şi să nu se mai
cârmuiască după legile lui D u m n e z e u , 2 să pângărească templul din Ierusalim
şi săI nchine lui Zeus Olimpianul, iar pe cel din Garizin, după firea
5,21 Suma este exagerată, chiar dacă ar fi vorba de talanţi de argint: ar totaliza cea 47 de
tone. • Antiochos devenise atăt de trufaş, ncât se credea stăpân şi peste natură.
5.23 Filip este alt personaj decât omonimul său din 1 Mac. 6,14; nici Andronicus nu este
acelaşi personaj cu cel menţionat la 4,38.
5.24 Cf. şi iMac. 1,2932. • „mysarhul": probabil căpetenia mercenarilor din Mysia,
dar, poate, cum cred mulţi exegeţi, autorul a speculat şi faptul că mysienii erau dispre-
ţuiţi de greci şi căµύσoς are sensul de „infamie".
5.26 „cei care ieşiseră la privelişte": iudeii nu credeau că ncalcă sabatul asistând Ia
defilare. Se ndeplineşte profeţia din Dan. 11,3035.
5.27 Iuda sa retras n regiuni nelocuite; cf. şi IMac. 1,27 şi urm.
6.1 n 1 Mac. 1,51 se spune că Antiochos trimisese inspeetnri n ludeea care să suprave-
gheze respectarea poruncilor sale. • „bătrân", gr. γέρων: unii presupun că acesta ar fi un
nume propriu.
6.2 „după firea locuitorilor": text nesigur; unii interpretează „după cum cereau locui-
torii". • Devoţiunea lui Antiochos Epiphanes faţă de Zeus Olimpianul transpare şi din
emisiunile monetare (cf. Abel, op. cit., p. 361).
576 2 MACABEI 6
3
locuitorilor, lui Zeus Primitorul de străini. Era apăsătoare şi de nendurat
4
chiar şi pentru mulţime această ngrămădire de fărădelegi. Lăcaşul sfânt
era plin de desfrânări şi petreceri ale păgânilor care se desfătau cu desfrâ-
nate şi se apropiau de femei chiar n curţile sfinte şi aduceau năuntru
5 6
lucruri care nu se cuveneau. Iar altarul era plin de jertfe nelegiuite. Nu
era ngăduit nici să ţii sabatul, nici sărbătorile strămoşeşti, nici măcar să
7
mărturiseşti că eşti iudeu. Dimpotrivă, erau duşi cu amară silnicie să se
ospăteze cu carne jertfită [ i d o l i l o r ] , n fiecare lună, de ziua regelui, iar când
venea sărbătoarea lui D i o n y s o s erau siliţi să ia parte la alaiul n cinstea lui
8
D i o n y s o s purtând cununi de iederă. Printro punere la cale a [locuitorilor
din] Ptolemais, sa dat un decret ca n oraşele greceşti nvecinate să se ia
9
aceleaşi măsuri faţă de iudei, şi aceştia să ia parte la ospăţul ritual; iar cei
care nu vor primi să treacă la [ o b i c e i u r i l e ] greceşti, să fie omorâţi. Se putea
10
v e d e a acum ce primejdie ameninţa. Au fost aduse două femei care şi
tăiaseră mprejur c o p i i i ; leau fost atârnaţi de sâni pruncii şi au fost purtate
11
prin oraş de faţă cu toţi, şi apoi azvârlite de pe ziduri. A l ţ i i , care se
adunaseră pe ascuns n peşteri pentru a sărbători sabatul, au fost denunţaţi
lui F i l i p şi au fost arşi de vii mpreună, ferinduse să se apere din cauza
sfinţeniei zilei.
12
i r o g pe cititorii cărţii să nu se descurajeze din pricina acestor neno-
rociri, ci să cugete că prigoanele nau fost spre pieire, ci spre ndreptarea
6.7 „erau duşi... să se ospăteze cu carne [jertfită idolilor]", ////. „erau duşi la ospăţ ritual
(σπλαγχνισµός) la care se mâncau măruntaiele (σπλάγχνα) animalelor jertfite idolilor".
• Sărbătorirea lunară a zilei de naştere a regelui nu este un caz singular n elenism, ci se
regăşte la dinastii din Pergam, Comagene, Egipt; există dovezi epigrafice. • La sărbăto-
rirea lui Dionysos aveau loc concursuri dramatice n faţa statuii zeului ncoronat cu
iederă şi o procesiune la care participau preoţii, magistraţii, cetăţenii grupaţi pe triburi,
efebii; Dionysos nsuşi era reprezentat urmat de un cortegiu de satiri, sleni, bacante.
Plutarh n Quaestiones convivales 4,6 (671 CF) socoteşte că sărbătoarea iudaică
Sukkoth este inspirată de dionysü; moralistul grec crede că şi sărbătorirea sabatului are
legătură cu Dionysos, deoarece, spune el, făcând o falsă asociere „şi azi ncă mulţi i
numesc saboi pe adepţii lui Bacchus"; Tacit recunoaşte că există mulţi care susţin
celebrarea cultului lui Dionysos n ludeea, teorie pe care el o combate (Hist. 5,5); să fi
existat o vreme un sincretism iudeoelenistic la nivel cultic?
6.8 Lecţiunea Πτολεµαίου prezentă n manuscrisele greceşti este lipsită de sens; de
aceea, majoritatea exegeţilor propun emendarea n „[locuitorii] din Ptolemais", după
versiunea siriacă.
6.9 Decretul urmărea exterminarea iudeilor; cf i IMac. 5,15.
2 MACABEI 6 577
neamului nostru; căci a nui lăsa multă v r e m e pe păcătoşi, ci ai l o v i

14
degrabă cu pedepse este un semn de mare bunăvoinţă. Cu celelalte nea-
muri, Stăpânul aşteaptă cu ndelungărăbdare şi nu le pedepseşte până când
15
nu mplinesc măsura păcatelor, dar nu tot aşa a socotit să facă cu noi, ca
nu cumva, ajungând noi la capătul păcatelor, sâ ne pedepsească abia la
16
urmă. De aceea, niciodată mila nu se ndepărtează de noi, ci, chiar şi
17
atunci când ne mustră cu nenorociri, El nuşi părăseşte poporul. F i e de
ajuns nouă amintirea acestor lucruri; după aceste puţine [ c u v i n t e ] , trebuie să
ne ntoarcem la povestire.
18
Era un anume Eleazar, unul dintre cărturarii de frunte naintat n
vârstă şi foarte frumos la chip. Pe acesta ncercau să1 silească să mănânce
19
carne de porc, deschizândui gura cu sila. Iar acesta, alegând o moarte
slăvită mai degrabă decât o viaţă de ocară, a mers de bunăvoie la chinurile roţii,
20
scuipând carnea din gură, aşa cum se cuvine să facă cei care au tăria să
21
ndepărteze ce nui ngăduit a mânca, chiar dacă le este dragă v i a ţ a . Cei
care supravegheau nelegiuitul ospăţ, deoarece l cunoşteau [ p e Eleazar] de
lungă vreme, lau luat deo parte şi l rugau să [pună sä i s e ] aducă carne pe
care i era ngăduit să o mănânce şi pregătită de el nsuşi şi să se prefacă
22
doar că mănâncă din carnea jertfită, aşa cum poruncise r e g e l e , ca, făcând
astfel, să scape de moarte şi să se bucure de omenie, pe temeiul vechii sale
23
prietenii cu ei. D a r el, chibzuind cu nobilă nţelepciune, vrednică de
vârsta sa şi de rangul pe care i1 dădea bătrâneţea, de strălucita sa cărunteţe
şi de purtarea sa desăvârşită ncă din copilărie, dar, mai ales, de L e g e a
sfântă dată de Dumnezeu, a răspuns pe faţă că pot să1 trimită fără ntârziere
24
n lăcaşul m o r ţ i l o r : „ N u se cuvine ca la vârsta noastră să fim făţarnici, ca
nu cumva mulţi dintre tineri, nchipuinduşi că Eleazar, la cei nouăzeci de
6,13 Cf şi nţelepciunea lui Solomon 1112.

6.18 „unul dintre cărturarii": interpret al Legii, expert n jurisprudenţa iudaică.
6.19 Termenul gr. τύµπανον, tradus aici prin „roată", a suscitat numeroase interpretări;
Abel (op. cit., p. 336) consideră cu bune argumente că este vorba de ucidere prin bătaie
cu ciomagul. Alţii presupun că e vorba de tragerea pe roată.
6.21 „aşa cum poruncise regele": după 4Mac. 5,1, n decretul lui Antiochos era prevă-
zută obligaţia mâncării cărnii de porc.
6.22 „omenie", gr. φιλανθρωπία, litt, „iubire de oameni": termen specific grecesc.
Autorul atribuie această calitate doar păgânilor şi evreilor elenizaţi.
6,24 Eleazar se teme că o cedare din partea lui ar putea deveni contagioasă pentru
tineret, care sar lăsa mai uşor atras de elenism dacă el ar ceda chiar şi formal. Idee
prezentă şi la Pavel (cf. Rom. 14,1423).
578 2 MACABEI 67
ani ai săi, a trecut la felul de viaţă al străinilor; din pricina făţărniciei

m e l e şi pentru acest scurt răgaz de viaţă, să rătăcească şi ei, iar eu sămi
26
agonisesc bătrâneţelor m e l e ocară şi r u ş i n e . ntradevăr, chiar dacă pentru
puţină vreme aş scăpa de pedeapsa ce vine de la oameni, dar de mâinile Celui
21
Atotputernic nici viu, nici mort nu v o i s c ă p a . De aceea, părăsind cu băr-
2 8
băţie această viaţă, mă v o i arăta vrednic de bătrâneţe[a m e a ] , iar tinerilor
le v o i lăsa pildă nobilă de a muri de bunăvoie şi cu cinste pentru venerabilele
29
şi sfintele l e g i . " Şi spunând acestea, sa dus ndată la schingiuire. Iar cei
care1 duceau şiau schimbat bunăvoinţa pe care io arătaseră cu puţin nainte
n reavoinţă din pricina cuvintelor spuse de el, socotind că sunt nebunie.
30
D a r el, pe când se sfârşea sub lovituri, a zis suspinând: „ D o m n u l , n
cunoaşterea Sa sfântă, ştie l i m p e d e că, deşi puteam scăpa de moarte, ndur
n trupul meu dureri năpraznice, din pricina loviturilor de bici, dar n
3 1
sufletul meu le sufăr cu bucurie, pentru frica m e a de E l . " A ş a a plecat din
viaţă acest o m , lăsând prin moartea sa, nu numai tinerilor, ci c e l o r mai mulţi
din poporul său, pildă de vitejie şi pomenire de virtute.
7 ' Sa ntâmplat şi că au fost prinşi şapte fraţi mpreună cu mama lor, şi
regele, punând să fie bătuţi cu biciul şi cu vâna de bou, ncerca săi silească să
2
mănânce carne de porc, care era oprită de L e g e . Unul dintre ei sa făcut
purtătorul de cuvânt al tuturor şi a spus: „ C e vrei să ntrebi şi ce vrei să afli
de la noi? Suntem gata să murim mai degrabă decât să călcăm legile
3
strămoşeşti." R e g e l e , nfuriat peste măsură, a poruncit să fie puse pe foc
6,27 Ambrozie (De Iacob 2,10) ncheie cu următorul aforism cuvântarea pe care io
atribuie lui Eleazar: senectus portus debet esse, non vitae superioris naufragium („bătrâ-
neţea trebuie să fie portul, nu naufragiul vieţii nalte").
6,31 „a plecat din viaţă", litt, „sa mutat...". • Martiriul lui Eleazar a fost comentat de
Ambrozie (cf. supra), care consideră că este fericit acela care prin târia sufletului
virtute animi reuşeşte să nfrângă chinurile.
7.1 Numărul şapte era un număr simbolic, fapt subliniat şi de 4Mac. şi de Ciprian, care
aminteşte de cei şapte ngeri care stau n faţa lui Dumnezeu, de cele şapte braţe ale
sfeşnicului, de cele şapte sfeşnice ale Apocalipsei, de cele şapte coloane ale lui Solomon;
numărul şapte avea şi pentru greci o semnificaţie specială: se menţionează, de pildă, cele
şapte minuni ale lumii, cele şapte porţi ale Tebei, cei şapte nţelepţi, cele şapte coarde
ale lirei etc.
7.2 Flavius losephus (AI 18,59) relatează cum iudeii, ameninţaţi de Ponţiu Pilat cu
moartea dacă nu acceptă efigiile mpăratului, au răspuns că preferă să moară decât să
Încalce Legea.
2 MACABEI 7 579
4
tigăi şi cazane. Şi, imediat ce au fost nroşite n f o c , a poruncit să i se taie
limba celui care vorbise n numele tuturor, apoi săi j u p o a i e pielea de pe
5
cap şi săi taie m e m b r e l e n văzul fraţilor şi al m a m e i sale. După ce lau
ciopârţit astfel, a poruncit să fie adus ncă n viaţă lângă foc şi să fie fript n
tigaie. Şi, n timp ce aburul din tigaie se răspândea până departe, ceilalţi
se ndemnau unii pe alţii, mpreună cu mama lor, să moară n chip nobil,
6
vorbind astfel: „ D o m n u l Dumnezeu v e d e şi, ntradevăr, El ne va alina,
aşa cum a vestit M o i s e n cântarea sa, n care mărturiseşte pe faţă, spunând:
« P e robii Săi i v a a l i n a . » "
7
D u p ă ce primul a părăsit viaţa n acest chip, lau adus pe cel deal
doilea la chinuri; iau jupuit pielea de pe cap cu păr cu tot şi1 ntrebau: , A i
8
să mănânci [carne de porc] mai nainte ca trupul tău să fie ciopârţit?" Dar
el a răspuns n limba strămoşească: „ N u ! " Drept care şi el a ndurat pe rând
9
aceleaşi chinuri ca şi primul. Cu ultima suflare, el a spus: „ N e m e r n i c u l e ,
tu ne scoţi din această viaţă de acum, dar R e g e l e lumii ne va ridica la
nvierea vieţii de veci pe noi care murim pentru legile S a l e . "
10
După el a fost chinuit cel deal treilea. Când i sa cerut să scoată
11
limba, a scoso ndată şi, ntinzânduşi mâinile nenfricat, a spus cu
demnitate: „ D i n C e r leam primit şi pentru l e g i l e Lui le dispreţuiesc şi de la
12
El nădăjduiesc că le v o i redobândi." nsuşi regele şi cei care! nto-
vărăşeau au admirat sufletul tânărului, pentru care suferinţele nu nsemnau
parcă nimic.
7.4 „săi jupoaie pielea de pe cap": gr. περισκυθίζειν este verbul utilizat de autor pentru
„a scalpa"; Herodot (Istorii 4,64) povesteşte cum sciţii făceau o incizie circulară n jurul
urechilor şi apoi, trăgând de păr, jupuiau capul.
7.5 Pedeapsa prin ardere este atestată n Lev. 21,9; Dan. 3,6; 1er. 29,2122 (arderea unor
profeţi mincinoşi de către Nabucodonosor).
7.6 „Pe robii Săi i va alina": cf. Deut 32,36.
7.8 „limba strămoşească": deşi limba vorbită de evrei după exil era aramaică, expresia se
referă de bună seamă la ebraică, limbă a textelor sacre şi a cultului (cf. şi 7,21.27; 12,37;
15,29). • Ultimele cuvinte par a fi o glosă; nu este sigur că toţi cei şapte fraţi au ndurat
aceleaşi chinuri.
7.9 Este una dintre primele atestări clare, alături de Dan. 12, ale credinţei n nvierea de
apoi. Augustin, comentând pasajul, i consideră pe cei şapte fraţi avant la lettre creştini:
Christiani fuerunt sed nomen Chris
xanorum postea divulgatum, factis antecesserunt
(Prima predică despre Maccabei 2).
7.10 4Mac. 10,111 nu pomeneşte tăierea limbii, n schimb descrie uneltele de tortură
utilizate de oamenii „tiranului".
SSO 2 MACABEI 7
13
După ce sa sfârşit şi acesta, lau chinuit cumplit pe cel deal patrulea.
14
Pe când trăgea să moară, a spus: „E de dorit să fii dat morţii de către oameni
când aştepţi nădejdea de la Dumnezeu că vei fi nviat iarăşi de El; dar pentru
tine nu va fi nviere spre viaţă.'"
15
ndată lau adus pe al cincilea şi au nceput să1 schingiuiască. 1 6 Acesta,
privind la rege, a spus: „ T u ai puterea să faci ce vrei printre oameni, deşi şi
tu eşti muritor; dar să nu crezi că neamul nostru a fost părăsit de Dumnezeu.
17
Aşteaptă numai şi vei v e d e a marea Lui putere, cum te va chinui pe tine şi
seminţia ta."
18
A p o i , lau adus pe al şaselea. Când trăgea să moară, a spus: „ N u te
amăgi n zadar; căci noi din pricina noastră suferim acestea, pentru că am
păcătuit faţă de Dumnezeul nostru; de aici, [aceste lucruri] vrednice de
m i r a r e . 1 9 D a r tu să nu crezi că vei rămâne nepedepsit, tu care ai ndrăznit să
te lupţi cu D u m n e z e u . "
20
M a m a lor a fost cu deosebire minunată şi vrednică de bună amintire
pentru că, văzând cum cei şapte fii ai ei pier laolaltă n răstimp de o zi, ndura
21
aceasta cu tărie, pentru nădejdea pe care o avea n D o m n u l . Pe fiecare
dintre ei l ndemna, n limba strămoşească," plină de simţiri n o b i l e şi nsu
fleţinduşi cugetul de femeie cu vitejie bărbătească, le s p u n e a : 2 2 „ N u ştiu cum
vaţi ivit n sânul meu şi nici nu vam dăruit eu duhul şi viaţa, iar mădularele
23
fiecăruia nu eu leam alcătuit. Creatorul lumii, Cel care a plăsmuit neamul
omenesc şi se află la obârşia a toate, El vă va dărui napoi, n ndurarea Sa, şi
duhul, şi viaţa, pentru că voi le dispreţuiţi acum de dragul legilor L u i . "
24
Iar Antiochos, socotinduse jignit şi bănuind o ocară n cuvintele ei,
deoarece mai rămăsese n viaţă fiul cel mic, a nceput să1 ndemne nu numai
prin cuvinte, ci şi cu jurământ, făgăduindui că1 va face deopotrivă bogat şi cât
se poate de fericit dacă se va lepăda de cele strămoşeşti, că l va socoti prieten
şii va ncredinţa dregătorii n s e m n a t e . 2 5 Dar, ntrucât tânărul nici nu1 lua n
seamă, regele a chemato la sine pe mama acestuia şi a ndemnato să1
sfătuiască pe fiul ei pentru a1 scăpa.
7,14 Cf. Dan. 12,2: „Şi mulţi dintre cei care dorm n ţărână se vor deştepta, unii spre
viaţă veşnică, alţii spre osândă veşnică."
7,17 Mânia lui Dumnezeu i loveşte şi pe urmaşi; fiul lui Epiphanes, Eupator, va fi
asasinat (IMac. 7,4); lui Alexandru Balaş, pe care majoritatea iudeilor l consideră un
descendent al lui Epiphanes, arabii i vor tăia capul (IMac. 11,17).
7,24 Antiochos, nenţelegând limba n care vorbeşte mama celor şapte fraţi, crede că ea
i adresează insulte.
2 MACABEI 7 581
D u p ă multe stăruinţe, ea sa n v o i t să1 c o n v i n g ă pe fiul ei. Sa

aplecat asupra lui şi, bătânduşi j o c de crudul tiran, ia zis astfel n limba
strămoşească: „ F i u l e , fieţi milă de mine, care team purtat n pântece
v r e m e de nouă luni şi team alăptat v r e m e de trei ani şi team crescut şi
28
team adus la această vârstă şi am avut grijă de tine. Te rog fierbinte,
c o p i l e , să priveşti la cer şi la pământ şi la câte sunt n ele şi, văzândule pe
toate, săţi dai seama că Dumnezeu lea făcut din nimic şi astfel a luat fiinţă
29
şi neamul o m e n e s c . Nu te teme de călăul acesta, ci fii vrednic de fraţii tăi
şi primeşte moartea, ca să te redobândesc mpreună cu fraţii tăi n ziua
ndurării."
30
Nuşi isprăvise bine vorba, când tânărul a spus: „ D e ce zăboviţi? Eu
nu ascult de porunca regelui, ci ascult de porunca L e g i i care a fost dată
31
părinţilor noştri prin M o i s e . Iar tu, care ai născocit toată nenorocirea
32
asupra evreilor, nu vei scăpa nicidecum din mâinile lui D u m n e z e u . Chiar
33
dacă, pentru mustrarea şi ndreptarea noastră, Domnul nostru cel viu Sa
34
mâniat pentru scurtă v r e m e , El se va mpăca iarăşi cu robii S ă i . Tu nsă,
nelegiuitule, cel mai spurcat dintre toţi oamenii, nu te bucura n zadar,
hrănindute cu speranţe deşarte că poţi ridica mâna mpotriva slujitorilor
35
Cerului. Căci nai scăpat ncă de judecata Dumnezeului atotputernic, care
36
le v e d e pe toate. Fraţii noştri, suferind un chin trecător, [pentru] viaţa
pururi izvorâtoare, au căzut pentru legământul lui Dumnezeu; tu, prin
37
judecata lui D u m n e z e u v e i primi osânda cuvenită trufiei tale. Iar eu,
asemenea fraţilor mei, mi dau trupul şi viaţa pentru legile strămoşeşti,
rugânduL pe Dumnezeu să Se milostivească grabnic de neamţul nostru],
şi pe tine, prin ncercări şi bice, să te [facă] să recunoşti că El este singurul
38
Dumnezeu. [ F i e c a ] la mine şi la fraţii mei să se oprească mânia
Atotputernicului, pe care, pe drept cuvânt, a dezlănţuito asupra neamului
nostru ntreg."
39
R e g e l e , ieşinduşi din fire, la schingiuit pe acesta mai rău decât pe
40
ceilalţi, fiindcă iau fost amare cuvintele lui de batjocură. Şi acesta sa
sfârşit n neprihănire, ncrezânduse cu totul n Domnul.
7.27 Singurul loc unde apare termenul „tiran", foarte frecvent n 4Mac. • „trei ani": şi la
egipteni exista acelaşi obicei n ceea ce priveşte alăptatul; un scrib i scrie fiului său că
timp de trei ani a ţinut sânul mamei n gură.
7.28 „din nimic", litt, „nu lea făcut din lucruri care erau"; expresia ονκ Εκ όντων exclude
existenţa unei materii premergătoare creaţiei. Ε prima dată când se afirmă cu atâta
claritate creaţia din nimic.
382 2 MACABEI 78
41
C e a din urmă, după fii, a murit mama.
42
Fie de ajuns acestea despre ospeţele [idoleşti] şi despre schingiuirile
cumplite.
1
8 Iuda, [ z i s ] şi M a c a b e u l , şi cei mpreună cu el, pătrunzând pe ascuns
n sate, au nceput săşi c h e m e rudele şi, adăugânduşii pe cei rămaşi
credincioşi iudaismului, au adunat n jurul lor o ceată de şase mii de
2
oameni. Şi l chemau pe Domnul să privească spre poporul pe care toţi l
călcau n picioare, să se milostivească şi de templul pângărit de oamenii
fără de l e g e ; 3 să se miluiască şi de oraşul pustiit şi pe cale de a fi tăcut una
4
cu pământul şi să dea ascultare sângelui ce striga către El, săşi aducă
aminte şi de uciderea nelegiuită a c o p i i l o r nevinovaţi şi de hulele aduse
5
m p o t r i v a numelui Său şi să arate că urăşte răul. Când Macabeul şia
adunat oaste, păgânii nau mai putut săi facă faţă, deoarece mânia
6
Domnului se ntorsese n milă. N ă v ă l i n d pe neaşteptate n oraşe şi sate,
[Iuda] le dădea foc şi, ocupând locuri potrivite, el punea pe fugă pe mulţi
7
dintre duşmani; cel mai des ataca la adăpostul ntunericului nopţii, iar
faima vitejiei sale se răspândea peste tot.
7,41 Cei şapte fraţi şi mama lor sunt anonimi; mai târziu mama a primit diferite nume;
astfel, versiunea latină a lui 4Mac. o numeşte Salomona; scrierea apocrifă a apostolului
Torna, Expositio in Maccab., explică titlul Căr
ile Macabeilor prin numele mamei celor
şapte fraţi care sar fi numit Maccabaea. Unii Părinţi ai Bisericii i numesc „Macabei" pe
cei şapte fraţi, deoarece povestea lor se găseşte n Cărţile Macabeilor. Executarea lui
Eleazar şi a celor şapte fraţi este plasată la Ierusalim n prezenţa lui Epiphanes, n timpul
transformării Templului n sanctuar al lui Zeus; or, toţi comentatorii antici au sesizat
dificultatea ca Antiochos să fi fost la Ierusalim n timpul punerii n practică a decretului
de elenizare; n consecinţă, a fost lansată ipoteza că evenimentele au avut loc la Antiohia
(cf. Malalas). ntrun manuscris arab este pomenit la Antiohia un castel pe care locui-
torii, după convertirea lor la creştinism, lau transformat n biserică cu hramul Sfintei
Asmunit, mama celor şapte fraţi; ntro criptă se aflau morminte: al lui Esra (Eleazar), al
lui Asmunit şi ale celor şapte fii ai ei, pe care regele Agapit (Antiochos) ia ucis pentru
credinţa lor. Existenţa unei bazilici a celor şapte fraţi la Antiohia este confirmată de
Augustin n Serm. 300. Pentru toate aceste chestiuni cf. Abel, pp. 381384. Oare
Constantin Brâncoveanu se va fi gândit la acest episod faimos n momentul martiriului
atât de similar cu istorisirea din 2 Macabei?
8,1 Se reia povestirea de la 5,27 de unde a nceput digresiunea. • „rudele": sar putea
nţelege şi „cei de un neam cu ei" (cf BJ, TOB).
8,7 Autorul defineşte tactica şi strategia adoptate de Iuda. Pentru capacităţile militare ale
Macabeului, cf. şi 1 Mac. 7.
2 MACABEI 8 583
8
V ă z â n d F i l i p că acest om d e v e n e a tot mai nsemnat şi că izbândea tot
mai des, ia scris lui Ptolemeu, satrapul Siriei Koile şi al Feniciei, să vină n
9
sprijinul treburilor regelui. A c e s t a , alegându1 de ndată pe N i c a n o r , [fiul]
lui Patrocle, unul dintre prietenii de rangul ntâi [ai r e g e l u i ] , la trimis n
fruntea unei [oştiri alcătuite din] diferite neamuri, nu mai puţin de douăzeci
de mii de oameni, pentru a nimici cu totul neamul iudeilor. I la dat alături
10
şi pe G o r g i a s , un general ncercat n ale r ă z b o i u l u i . N i c a n o r avea de gând
să plătească tributul de două mii de talanţi pe care r e g e l e l datora roma-
nilor, din vânzarea de sclavi iudei. " Pe dată a trimis la oraşele de pe ţărmul
mării chemândule să cumpere sclavi iudei, promiţândule nouăzeci de
sclavi pentru un talant, fără a se gândi la pedeapsa Atotputernicului care
12
avea să vină asupra sa. Lui Iuda i sa dat vestea despre naintarea lui
13
N i c a n o r , iar el lea mpărtăşito o a m e n i l o r săi. Atunci fricoşii şi cei care
14
nu aveau ncredere n dreptatea lui D u m n e z e u au fugit n alte locuri. Cei-
lalţi şi vindeau tot ce le mai rămăsese şi l rugau totodată pe D o m n u l săi
izbăvească de nelegiuitul N i c a n o r , carei vânduse mai nainte de a da piept
1 5
cu e i ; şi, dacă nu pentru ei, măcar pentru legămintele ncheiate cu părin-
ţii lor şi fiindcă peste ei a fost chemat cinstitul şi preaslăvitul Său nume.
16
Adunânduşi M a c a b e u l pe cei care erau cu el, n număr de şase mii, i
ndemna să nu se nspăimânte de duşmani şi nici să nu ia seama la grămada
de neamuri păgâne pornită pe nedrept m p o t r i v a lor, ci să se lupte vitejeşte,
17
având n faţa o c h i l o r ocara pe care au aduso cu nelegiuire asupra locului
sfânt, chinurile oraşului batjocorit, ba chiar şi desfiinţarea organizării
1 8
strămoşeşti. Unii şiau pus ncrederea, a spus el, n arme şi n faptele lor
ndrăzneţe, noi nsă n Dumnezeul atotputernic, carei poate răsturna cu un
19
semn şi pe cei care au pornit mpotriva noastră, şi lumea ntreagă. Şi a
nceput să le povestească [despre] ajutorul divin de care sau bucurat
8,8 Filip frigianul (cf. şi 5,22) era nsărcinat cu elenizarea Iudeii; subordonat direct al lui
Ptolemeu, fiul lui Dorymenes (cf. 4,45).
8,10 Ţinând cont de cuantumul datnriei şi de preţul cerut, Nicanor trebuie să fi contat pe
180.000 de prizonieri.
8,16 „şase mii": după IMac. 4,6, erau numai trei mii.
8.18 luda parafrazează Ps. 19,8. • „cu un semn", litt, „cu o mişcare a capului".
8.19 Conform legendelor rabinice, armata lui Sennacherim număra două milioane şi
jumătate de soldaţi mpărţiţi n patru mari unităţi; ea a fost distrusă de arhanghelul
Gabriel, care a apărut sub forma unei coloane de foc (Ginsberg, The legends of the Jews,
apud Abel, op. cit, p. 390).
584 2 MACABEI 8
strămoşii lor: m p o t r i v a lui Sennacherim, când au murit o sută optzeci şi

20
cinci de mii [ d e oşteni ai acestuia], n Babilonia, n lupta mpotriva
galilor, când intraseră n luptă opt mii [de iudei] mpreună cu patru mii de
macedoneni şi când macedonenii au dat napoi, cei opt mii iau ucis pe cei
o sută douăzeci de mii de duşmani datorită ajutorului venit din cer şi au luat
21
şi o pradă bogată. După ce ia ncurajat cu aceste cuvinte şi ia pregătit
să moară pentru l e g i l e lor şi pentru ţară, şia mpărţit oastea n patru.
22
n fruntea fiecărei cete la pus pe câte un frate al său, pe S i m o n , pe I o s i f
şi pe Ionathan, aşezând sub comanda fiecăruia câte o m i e cinci sute de
23
oameni; apoi ia cerut lui Eleazar să citească din cartea sfântă şi a dat
cuvântul de ordine „ajutorul lui D u m n e z e u " apoi sa pus n fruntea
24
primei cete şi a pornit m p o t r i v a lui N i c a n o r . C u m Atotputernicul lea
fost aliat, au ucis peste nouă mii de duşmani, iau rănit şi schilodit pe cei
25
mai mulţi din oastea lui N i c a n o r şi iau silit pe toţi să fugă. Au luat şi
banii c e l o r care veniseră săi cumpere [ c a sclavi] şi, după ce iau urmărit
26
destul de mult, sau ntors din lipsă de t i m p , căci era n ajunul sabatului şi
27
de aceea nau mai lungit u r m ă r i r e a . Şi, după ce au adunat armele duşma-
nilor şi iau despuiat, au celebrat sabatul, binecuvântânduL din belşug şi
lăudânduL pe D o m n u l care i adusese teferi până n acea z i , rânduindo ca
28
nceput al ndurării faţă de ei. După sabat, ei au mpărţit parte din pradă
celor ce fuseseră schingiuiţi, văduvelor şi orfanilor, iar ce a rămas au m -
29
părţit ntre ei şi copiii lor. D u p ă ce au făcut acestea, au nălţat cu toţii o
rugăciune, cerândui Domnului milostiv să se m p a c e pentru totdeauna cu
robii Săi.
8,20 Este vorba de nfrângerea lui Molon, satrapul Mediei, care n 222 Î.H. sa răsculat
şi sa proclamat rege, conducând o armată de gala
i (gali); reputaţia militară a galilor era
foarte mare; nici un alt izvor nu pomeneşte participarea decisivă la operaţiunile militare
a unui corp militar iudeu.
8.22 Numai Simon şi Ionathan erau fraţii lui luda, nu şi Iosif.
8.23 Eleazar ar putea fi identic cu Azaria din IMac. 5,18; unele manuscrise dau lecţiu
nea Esdria, la fel ca versiunile latine şi cea armeană; ar fi acelaşi cu cel din 12,36.
• Utilizarea cuvintelor de ordine (cel menţionat n text este congruent cu inscripţiile de
pe steaguri pomenite de papirusul războiului de la Qumran) este foarte frecventă n
Antichitate; de pildă Ζευς σωτήρ (Xenofon, Anabasis 1,8,17), nobiscum Deus (Vegetius
3,3); Evul Mediu a continuat tradiţia (Saint George et l'Angleterre, de pildă).
8,26 n IMac. 4,2124 nu se pomeneşte de sabat.
8,28 Pentru principale care guvernau mpărţirea prăzii cf. IRg. 30,2326; Num 31,26.
Copiii par a fi fost introduşi n text datorită unei glose marginale.
2 MACABEI 89 585
Iar n luptele m p o t r i v a lui T i m o t h e o s şi Bacchides au omorât mai

mult de douăzeci de mii [ d e duşmani] şi au cucerit cu mare uşurinţă fortă-
reţe nalte. A p o i au mpărţit prada bogată n două părţi egale: una pentru ei,
iar cealaltă pentru cei schingiuiţi, pentru orfani şi văduve, ba chiar şi pentru
31
bătrâni. Au adunat cu grijă armele de la duşmani şi leau aşezat n locuri
32
bine alese, iar restul prăzilor lau dus la I e r u s a l i m . Lau ucis pe philarhul
c e l o r din jurul lui T i m o t h e o s , un bărbat foarte nelegiuit care le adusese
33
multe nenorociri iudeilor. Şi, n timp ce sărbătoreau biruinţa n patrie,
iau ars pe cei care dăduseră foc porţilor sfinte, şi pe Callisthenes, care se
ascunsese ntro căsuţă; astfel, ei şiau primit plata pentru fărădelegea lor.
34
Iar de trei ori ticălosul N i c a n o r , care adunase pe cei o m i e de negustori
35
pentru vânzarea iudeilor, umilit cu ajutorul D o m n u l u i de către cei pe
carei socotea n sinea lui [ o a m e n i ] de nimic, şia aruncat veşmântul ales şi,
pornind ca un sclav fugar singur pe câmp, a ajuns la Antiohia, prea norocos
36
ncă după nimicirea o ş t i r i i . Iar el, care făgăduise că le va plăti romanilor
tributul din vânzarea robilor din Ierusalim, acum le vestea tuturor că iudeii
au un apărător şi că de aceea sunt de nenvins iudeii, deoarece ei se supun
legilor date de acesta,
1
9 n v r e m e a aceea sa ntâmplat şi ntoarcerea lipsită de cinste a lui
2
A n t i o c h o s din ţinuturile Persiei. ntradevăr, ajunsese n [oraşul] numit
Persepolis şi ncercase să prade templul şi să pună mâna pe oraş; de aceea,
răsculânduse mulţimile, au pus mâna pe arme şi sa ntâmplat că
A n t i o c h o s , fiind nvins de duşmani, a trebuit să fugă n chip ruşinos. 3 Când
se afla la Ecbatana, a aflat c e l e ntâmplate cu N i c a n o r şi cu oamenii lui
T i m o t h e o s . 4 A p r i n s de furie, el se gândea săi facă pe iudei să plătească şi
8.30 Bacchides intră n scenă, conform cu I M a c , abia n vremea lui Demetrios I. La

Flavius losephus (Bell. lud. 1,3536) apare un Bachidides ucis de Mattathias, dar este
vorba, cum a demonstrat Salomon Reinach, de un anacronism. După Abel (op. cit.,
p. 394), ncurcăturile din textul cărţii a doua a Macabeilor sar datora abrevatorului;
ipoteza nu poate fi verificată.
8.31 Transportarea prăzii la Ierusalim presupune că evenimentele prezentate aici laconic
sau produs după purificarea Templului (cf. şi IMac. 5,68).
8.32 „philarhul", gr. ψυλαρχης; unii comentatori consideră că aici este un nume de
persoană.
8.33 „Callisthenes": personaj necunoscut, probabil un funcţionar regesc. • „se ascun-
sese": unele mss. au verbul la plural, ceea ce se potriveşte mai bine cu precizarea: „ntro
căsuţă", litt. „n una şi aceeaşi căsuţă".
586 2 MACABEI 9
ocara pricinuită de cei care1 puseseră pe fugă; de aceea, la zorit pe

conducătorul carului său să gonească fără ncetare pentru a ajunge repede la
sfârşitul călătoriei; nsă judecata din c e r era deja asupra lui, căci n trufia sa,
el spusese: „ V o i face Ierusalimul groapă comună pentru iudei, când v o i
5
ajunge a c o l o . " D a r atotvăzătorul Stăpân, Dumnezeul lui Israel, la lovit cu
o boală fără vindecare şi nevăzută: de ndată ce a spus aceste cuvinte, la
cuprins o durere fără leac n măruntaie nsoţită de groaznice chinuri lăun-
6
trice; şi pe drept i sau ntâmplat acestea, deoarece el chinuise măruntaiele
multora cu chinuri multe şi n e m a i a u z i t e . 7 Dar el nuşi potolea n nici un fel
mândria, ba chiar se umfla din ce n ce mai tare de trufie, suflând focul
furiei sale m p o t r i v a iudeilor şi poruncind să grăbească mersul. Deodată a
căzut din carul care g o n e a cu z g o m o t , iar căzătura a fost atât de rea, ncât
8
şia zdrobit toate mădularele trupului. El, care puţin mai nainte credea că
porunceşte valurilor mării, din pricina unei lăudăroşenii neomeneşti, şişi
nchipuia că pune pe cântar nălţimile munţilor, zăcea ntins la pământ şi a
trebuit aşezat ntro lectică, arătând tuturor puterea vădită a lui Dumnezeu;
9
din trupul nelegiuitului colcăiau viermi şi, ncă n viaţă fiind, n dureri
cumplite, carnea cădea de pe el; iar din cauza duhorii toată oştirea era
10
ngreţoşată de putreziciune. Pe cel care, puţin timp mai nainte, credea că
poate apuca stelele cerului nu1 mai putea căra nimeni din pricina duhorii de
nesuferit. 1 1 A b i a acum, doborât, a nceput să se mai potolească şi să ajungă
săşi dea seama de starea sa, deoarece, sub lovitura biciului dumnezeiesc,
12
era hărţuit de chinuri ce sporeau n fiecare clipă. Şi, cum nu mai putea
răbda n nici un fel propriai duhoare, a spus: „ D r e p t este să te supui lui
13
Dumnezeu, şi nu, muritor fiind, să te crezi deopotrivă cu E l . " nsă acest
14
ticălos se ruga Stăpânului, care nu avea să se ndure de el, spunând că va
lăsa liber oraşul sfânt spre care se grăbea ca să1 facă una cu pământul şi
15
să1 preschimbe n groapă comună; iar pe iudei, pe care nui socotea
9,6 Pentru moartea lui Antiochos, cf. iMac. 6,116.

93 „El, care... credea": expresie a puterilor divine cu care se credeau nzestraţi monarhii
orientali; Xerxes a poruncit să fie bătută cu lanţuri marea atunci când valurile nalte nu
iau permis să treacă strâmtoarea Hellespontului. Expresiile amintesc nsă mai ales de
descrierea puterii lui Dumnezeu din Ps. 64,78 şi s. 40,12; Iov 38,811.
9,11 Flavius losephus (AI 17,169170), descrie chinurile lui Irod n chip similar,
afirmând că ele se datorează necredinţei lui.
9,15 A lăsa pe cineva pradă păsărilor cerului era suprema insultă adusă morţilor ncă din
vremuri homerice; cf. Iliada 1,56.
2 MACABEI 9 5S7
vrednici nici de mormânt, ci doar buni ca, mpreună cu copiii lor, să fie
lăsaţi spre hrană păsărilor de pradă şi fiarelor sălbatice, pe toţi i va face
egali cu a t e n i e n i i . 1 6 Cât despre templul sfânt, pe care mai nainte l prădase,
l va m p o d o b i cu c e l e mai frumoase daruri şi va napoia cu prisosinţă toate
17
sfintele odoare şi va plăti din avutul său pentru rânduielile jertfelor. Pe
deasupra se va face el nsuşi iudeu şi va umbla prin toată lumea locuită
18
vestind puterea lui D u m n e z e u . C u m nu i se potoleau nicidecum chinurile,
ntrucât judecata dreaptă a lui D u m n e z e u l l o v i s e şi şi pierduse o r i c e
nădejde cu privire la sine nsuşi, lea scris iudeilor scrisoarea de mai j o s sub
forma unei cereri cu următorul conţinut:
19
„ B u n i l o r cetăţeni iudei, r e g e l e şi generalul A n t i o c h o s [ l e urează]
20
multă bucurie, sănătate şi bunăstare. Dacă v o i şi copiii voştri sunteţi
sănătoşi şi dacă treburile vă merg după plac, eu am [toată] nădejdea
21
n cer; mi amintesc cu drag de cinstirea şi de bunăvoinţa voastră faţă
de m i n e . Pe când mă ntorceam din ţinuturile Persiei, căzând ntro slă-
biciune ngrijorătoare, am socotit de trebuinţă să mă ngrijesc de sigu-
22
ranţa tuturor. Numi pierd nădejdea pentru starea mea; ba chiar am
23
mari speranţe că v o i scăpa de slăbiciune; dar mam gândit că şi tatăl
meu, când pornea la război n ţinuturile de sus, şi desemnase urmaşul,
24
pentru ca, dacă se ntâmpla c e v a neprevăzut sau se vestea v r e o neno-
rocire, cei din ţară, ştiind cui i sunt ncredinţate treburile, să nu se tulbure.
9,17 Dorinţa atribuita lui Epiphanes de a adopta religia iudaică depăşeşte mărturisirea de
credinţă a lui Nabucodonosor n Dan. 4,3034.
9,1927 Textul scrisorii contrastează evident cu intenţiile faţă de iudei atribuite lui
Antiochos câteva rânduri mai sus; n scrisoare nu este n nici un fel vorba despre con-
vertirea la iudaism a seleucidului, ci doar de comunicarea hotărârii sale n legătură cu
succesiunea, n cazul decesului său (decesul este menţionat ca o posibilitate, şi nu ca o
iminenţă, cum ar rezulta din relatarea chinurilor lui Antiochos). Din cauza acestui con-
trast mulţi exegeţi socotesc scrisoarea autentică: dacă ar fi fost o invenţie a lui Iason din
Cyrene sau a abrevatorului, atunci textul ar fi fost adaptat la ntregul context. Eduard
Meyer (pp. 160162) socoteşte pe drept cuvânt că textul este autentic, numai că adre-
sanţii nu sunt iudeii, ci antiohienii; cuvântul „iudei" (v. 19) este o interpolare, ca şi
„nădejdea n cer" (v. 20). Autorul ar fi vrut, prin inserarea unui document autentic, uşor
modificat să dea mai multă credibilitate naraţiunii proprii.
9.23 „ţinuturile de sus": regiunile cele mai ndepărtate sunt provinciile aflate la est
de Eufrat. • Antiochos al IlIlea şia asociat fiul, Seleucos, la domnie cel târziu la
19 iulie 188.
9.24 Antiochos al IIIlea a pierit n Elymaida n timp ce prăda templul zeului Bel.
588 2 MACABEI 910
Observând cä regii din preajmă şi vecini cu regatul nostru pândesc ceasul

şi aşteaptă [să v a d ă ] ce va urma, lam lăsat n locul meu ca rege pe
A n t i o c h o s , fiul [ m e u ] , pe care de multe ori, având de pornit n grabă spre
satrapiile de sus, vi lam ncredinţat şi recomandat c e l o r mai mulţi dintre
26
v o i . Iar lui iam scris c e l e de mai j o s . Vă rog şi vă implor ca, amin
tinduvă de binefacerile [primite de la m i n e ] toţi mpreună şi fiecare n
parte, să aveţi faţă de fiul [ m e u ] aceeaşi bunăvoinţă ca şi faţă de mine;
27
sunt ncredinţat că el, mplinind gândurile m e l e cu blândeţe şi o m e n i e , se
v a nţelege bine c u v o i . "
28
A c e s t ucigaş şi hulitor, suferind chinuri cumplite, aşa cum ia chinuit
25
el pe alţii, sa sfârşit din viaţă ntre străini, n munţi, n chip jalnic. Iar
F i l i p , prietenul său a p r o p i a t ia adus trupul, dar, temânduse de fiul lui
A n t i o c h o s , a fugit n Egipt la P t o l e m e u Philometor.
1
10 [ l u d a ] Macabeul şi cei mpreună cu el, c ă l ă u z i ţ i ' d e D o m n u l , au
2
recâştigat templul şi oraşul, au dărâmat altarele păgâneşti construite de
străini n piaţă, precum şi incintele [ l o r ] s a c r e . 3 Şi după ce au curăţit tem-
plul, au făcut un nou altar şi, scăpărând cremene şi luând f o c de a c o l o , au
adus jertfe, după un răstimp de doi ani, şi au ars tămâie, [au aprins] cande-
lele şi au aşezat pâinile punerii n a i n t e . 4 După ce au mplinit toate acestea,
sau aruncat la pământ şi Lau rugat pe Domnul să nui mai [lase să] cadă n
astfel de nenorociri şi, chiar dacă v o r mai păcătui vreodată, să fie pedepsiţi
de El cu blândeţe şi să nu fie daţi pe mâna unor neamuri păgâne hulitoare şi
5
barbare. Sa ntâmplat ca n aceeaşi zi n care templul fusese pângărit de
păgâni, să se facă curăţirea templului: n ziua a douăzeci şi cincea a ace-
leiaşi luni, care este C h a s e l e u . 6 Cu mare bucurie ei au sărbătorit timp de
opt z i l e n felul sărbătorii corturilor, amintinduşi că, puţin timp mai nainte,
9,25 Este vorba de Antiochos al Vlea Eupator; menţionarea mai multor campanii n
nord este o exagerare. • Evident, autorul cărţii ηa avut la ndemână scrisoarea adresată
de rege fiului său şi, de aceea, ηa avut cum să o transcrie; indicaţia „de mai jos" e nsă o
garanţie de autenticitate pentru prima scrisoare.
9.27 „se va nţelege bine": gr. ουµπεριφέρεσθαι se referă la bunăvoinţa unui superior
faţă de un inferior.
9.28 Cascada de injurii contrastează cu tonul sobru al scrisorii.
9.29 „prietenul său apropiat": gr. σύντροφος, litt, „hrănit mpreună" nu nseamnă aici că
ar 11 avut aceeaşi doică sau că ar fi fost crescuţi mpreună, ci indică statutul unui intim al
lui Antiochos. Pentru sfârşitul seleucidului, cf. şi IMac. 6,1415.
2 MACABEI 10 589
ţinuseră sărbătoarea corturilor vieţuind n munţi şi peşteri, precum fiarele

7
sălbatice. De aceea, ţinând n mâini tirsuri, ramuri verzi şi frunze de
palmier, nălţau imnuri Celui care dusese la bun sfârşit curăţirea locului Său
8
[sfânt], Au stabilit prin hotărâre comună [arătată] prin v o t pentru tot
9
neamul iudeilor să ţină n fiecare an aceste z i l e . A c e s t a a fost sfârşitul lui
A n t i o c h o s , numit Epiphanes.
10
V o m arăta acum c e l e ntâmplate sub A n t i o c h o s Eupator, fiul nelegiui-
11
tului, povestind pe scurt c e l e despre nenorocirile războaielor. Acesta,
primind domnia, la numit n fruntea treburilor pe un anume Lysias, marele
12
guvernator al Siriei Koile şi F e n i c i e i . Cât despre Ptolemeu, supranumit
M a c r o n , cel dintâi n a respecta dreptatea faţă de iudei din pricina nedrep-
13
tăţii la care fuseseră supuşi, ncercase să se poarte paşnic cu ei. De aceea,
fiind acuzat de către prietenii [ r e g e l u i ] la A n t i o c h o s Eupator şi auzind de
fiecare dată că este numit trădător, deoarece părăsise Ciprul, carei fusese
ncredinţat de P h i l o m e t o r , şi trecuse de partea lui A n t i o c h o s Epiphanes,
cum nuşi mai putea ndeplini cu cinste funcţia, şia luat viaţa otrăvinduse.
14
G o r g i a s , devenind guvernatorul acestor locuri, ţinea mercenari şi cu
15
o r i c e prilej se războia cu iudeii. n acelaşi timp, şi idumeii, care stăpâneau
fortăreţe bine situate, i hărţuiau pe iudei şi, primindui pe fugarii din
16
Ierusalim, ncercau să ntreţină războiul. Atunci oamenii Macabeului,
după ce au făcut rugăciuni obşteşti şi lau rugat pe D u m n e z e u să le fie aliat,
17
sau năpustit asupra fortăreţelor idumeilor; atacândule cu putere, leau
cucerit, au ţinut piept tuturor celor care luptau pe zid şi iau ucis pe toţi care
le cădeau n mână; numărul celor ucişi a fost de nu mai puţin de douăzeci
18
de m i i . Nu mai puţin de nouă mii de duşmani sau refugiat n două turnuri
19
ntărite, având toate c e l e necesare pentru apărare. Macabeul ia lăsat
pentru a mpresura locurile pe S i m o n şi pe I o s i f precum şi pe Zachaios şi pe
20
cei mpreună cu el, destui pentru asediu, iar el sa dus n altă parte. nsă
oamenii lui Simon, lacomi de bani, au fost nduplecaţi cu arginţi, şaptezeci
de mii de drahme, de unii dintre cei aflaţi n turnuri şi iau lăsat pe unii să
21
fugă. Când i sau vestit Macabeului c e l e ntâmplate, el ia adunat pe
fruntaşii poporului nvinuindui că şiau vândut fraţii pentru bani, dândule
10.7 „tirsuri"; beţe mpodobite cu iederă şi frunze de viţă, având un con de pin n vârf,
purtate de participanţii la ceremoniile bahice.
10.8 Cf. IMac. 4,3861, refacerea Templului.
10,13 Este vorba de Ptolemeu al Vllea Philometor, regele Egiptului.
590 2 MACABEI 10
drumul duşmanilor mpotriva lor. A p o i el ia omorât ca trădători şi a

23
cucerit pe dată c e l e două turnuri. C u m toate i ieşeau bine când era vorba
de arme, el a ucis n c e l e două turnuri mai mult de douăzeci de mii.
24
Atunci T i m o t h e o s , cel care mai nainte fusese nfrânt de iudei, adu-
nând oaste străină n număr mare şi strângând cai mulţi aduşi din Asia, a
25
apărut n ludeea vrând să o cucerească cu a r m e l e . La apropierea lui, cei
din jurul Macabeului se rugau lui Dumnezeu punânduşi cenuşă pe capete şi
26
hcingânduse cu sac; căzând cu faţa la pământ la picioarele altarului l
rugau să se milostivească de ei şi să fie duşmanul duşmanilor lor şi potriv-
27
nicul potrivnicilor lor, aşa cum l i m p e d e spune L e g e a . După rugăciune, au
pus mâna pe arme şi au ieşit din cetate, străbătând o bună bucată de drum;
28
când au ajuns n preajma duşmanului, sau oprit. Chiar la răsăritul
soarelui, cele două oştiri sau ciocnit. Unii, având drept chezăşie a izbânzii
şi a biruinţei, mpreună cu vitejia, ncrederea n D o m n u l ; pe ceilalţi i călău-
29
z e a n luptă [ d o a r ] f u r i a . n toiul bătăliei leau apărut din cer duşmanilor,
pe cai cu frâie de aur, cinci bărbaţi străluciţi, care sau aşezat n fruntea
30
iudeilor. Ei lau luat pe M a c a b e u n mijlocul lor şi acoperindu1 cu armu-
rile lor, l fereau să nu fie străpuns, iar asupra duşmanilor aruncau săgeţi şi
trăsnete; duşmanii, copleşiţi de orbire, se mprăştiau n cea mai mare
31
nvălmăşeală. Au fost ucişi douăzeci de mii cinci sute [ d e pedestraşi] şi
32
şase sute de călăreţi. nsuşi T i m o t h e o s a fugit n cetatea numită Gazară,'
33
foarte bine păzită, unde era general Chaireas. Oamenii Macabeului au
34
asediat cu v o i e bună fortăreaţa timp de patru z i l e . C e i dinăuntru, având
ncredere n tăria locului, huleau peste măsură şi le aruncau cuvinte nele-
35
giuite. Când a nceput să mijească a cincea zi, douăzeci de tineri dintre
oamenii Macabeului, aprinşi de mânie din pricina hulelor, sau căţărat cu
mult curaj pe ziduri şi cu o furie de fiară sălbatică i doborau pe cei care le
36
ieşeau n cale; ceilalţi, suinduse şi ei, iau atacat pe cei dinăuntru,
căzândule n spate, au dat foc turnurilor, au aprins ruguri şi iau ars de vii
37
pe h u l i t o r i . Lau ucis pe T i m o t h e o s , care se ascunsese ntrun puţ, ca şi pe
10,24 Autorul l identifică cu Timotheos de la 8,30,32. Un Timotheos apare şi n IMac.

5,38, specialist n recrutarea trupelor străine.
10,28 Din nou victoria este asigurată de intervenţia divinităţii.
10.36 „suinduse şi ei... căzândule n spate": se mai poate nţelege şi „suinduse şi ei
prin locul rămas liber".
10.37 Un puţ secat este o bună ascunzătoare utilizată şi n timpurile moderne. Abel (op.
cit., p. 416) atrage atenţia că trebuie să fi fost două personaje cu numele de Timotheos:
2 MACABEI 1011 591
Chaireas, fratele lui, şi pe A p o l l o p h a n e s . După ce au săvârşit acestea, l

binecuvântau n imnuri şi aduceri de mulţumire pe D o m n u l , care făcuse
mult bine pentru Israel şi i dăduse biruinţa.
1
11 Scurtă v r e m e după aceea Lysias, tutore şi rudă a regelui, [aflat] n
2
fruntea treburilor [regatului], răbdând cu greu c e l e ntâmplate, a adunat
o p t z e c i de mii de ostaşi şi toată călărimea şi a pornit mpotriva iudeilor cu
3
gândul să facă Ierusalimul un oraş pentru greci, să supună la i m p o z i t
lăcaşul sfânt, asemenea tuturor templelor păgâne, şi să scoată la vân-
4
zare arhieria n fiecare an, fără a lua n seamă câtuşi de puţin puterea lui
Dumnezeu, ci bizuinduse pe z e c i l e de mii de pedestraşi, pe m i i l e de călă-
5
reţi şi pe cei optzeci de elefanţi. Pătrunzând n ludeea şi apropiinduse de
Baithsura, loc fortificat, aflat ca la cinci stadii de Ierusalim, a nceput să1
6
m p r e s o a r e . Când oamenii Macabeului au aflat că [ L y s i a s ] bate cetăţile, cu
suspine şi lacrimi au nceput să se r o a g e Domnului mpreună cu mulţimea
7
să1 trimită pe ngerul cel bun pentru izbăvirea lui Israel. Iar Macabeul,
punând primul mâna pe arme, ia ncurajat pe ceilalţi săi ajute pe fraţii lor
aflaţi n primejdie; şi toţi ca unul sau avântat cu n f l ă c ă r a r e . 8 Şi când erau
ncă n apropiere de Ierusalim li sa arătat mergând naintea lor un călăreţ n
9
veşmânt alb zăngăninduşi armele de aur. Atunci toţi ntrun glas Lau
binecuvântat pe Dumnezeul milostiv şi au prins curaj, pregătiţi să străpungă
10
nu numai oameni, ci şi fiarele c e l e mai sălbatice şi ziduri de fier. Şi
naintau n linie de bătaie mpreună cu aliatul venit din cer, deoarece
11
D o m n u l se milostivise de ei. Năpustinduse ca nişte lei asupra duşmanilor
au doborât la pământ unsprezece mii [ d e pedestraşi] şi o m i e şase sute de
12
călăreţi; pe toţi ceilalţi iau pus pe fugă. C e i mai mulţi dintre ei au scăpat
cu răni şi despuiaţi [ d e a r m e ] . nsuşi Lysias a scăpat fugind n chip ruşinos.
13
Dar, cum nu era lipsit de minte, a cugetat la nfrângerea suferită şi şia
dat seama că evreii sunt de nenvins, pentru că Dumnezeul puternic este
primul, cel ucis n puţ; al doilea, strategul Transiordaniei. Despre celelalte personaje nu
avem informaţii.
11,1 Cf. şi textul paralel din IMac. 4,2635.
11,3 Se reia politica de elenizare ntreruptă de moartea lui Epiphanes; funcţia de mare
preot se vindea foarte scump.
11,5 Cf. IMac. 4,29. • „cinci stadii": alte mss. au „cinci schoine" (1 schoinos = 30 de
stadii). Un ms. are „cinci sute de stadii".
11,11 „ca nişte lei": n text un adverb, λεοντηδόν, un hapax.
592 2MACABEI II
14
aliatul lor, şi lea trimis soli, ca să cadă la nvoială n toate c e l e drepte,
15
[făgăduind] că1 va sili pe r e g e să le fie prieten. Macabeul sa nvoit cu
toate câte le propunea Lysias, gândinduse la cei de folos [pentru t o ţ i ] . Şi
toate c e l e pe care Macabeul le trimisese n scris n legătură cu iudeii au fost
ncuviinţate de r e g e .
16
Scrisoarea pe care Lysias a trimiso iudeilor era următoarea:
17
„ L y s i a s , mulţimii iudeilor, sănătate! loan şi A b e s s a l o m , trimişii voştri,
miau nmânat nscrisul de mai j o s şi mau rugat cu privire la c e l e cuprinse
18
n el. Câte trebuia săi fie transmise regelui i leam făcut cunoscute, iar el
19
a ncuviinţat ce se cuvenea. Iar dacă veţi păstra bunăvoinţă faţă de
treburifle ţării], mă v o i strădui şi n viitor să mă pun n slujba binelui vostru.
20
n ce priveşte amănuntele, am dat porunci şi trimişilor voştri, şi
21
oamenilor mei să discute cu v o i . Fiţi sănătoşi. n anul o sută patruzeci şi
opt, n ziua a douăzeci şi patra, luna lui Zeus Corinthianul."
22
Scrisoarea regelui avea următorul conţinut: „ R e g e l e Antiochos,
23
fratelui său Lysias, sănătate! După ce tatăl nostru sa mutat la zei, voind
noi ca locuitorii regatului să fie liniştiţi ca săşi poată v e d e a de treburile lor,
24
ntrucât am auzit că iudeii nu vor să se supună hotărârii tatălui [ m e u ] de a
trece la obiceiurile greceşti, ci şi urmează propriul m o d de viaţă şi cer să li
25
se ngăduie datinile p r o p r i i şi, deoarece v r e m ca acest neam să se afle n
11,14 ,,l va sili", litt, „l va convinge silindu1"; unele mss. au numai „a convinge'', altele
numai „a sili", la fel ca VL şi Vulg. Sa presupus că aceasta din urmă ar fi fost forma
originară, care, părândui prea dură unui copist, ar fi fost edulcorată. • n IMac. 4,35
Lysias sa ntors la Antiochia după nfrângerea suferită, cu gânduri de revanşă. Autorul
lui IMac, nu pomeneşte nimic despre oferte de pace din partea generalului seleucid.
11,16 Cuvântul πλήθος, „mulţime", desemnează n papirusuri şi o anume categorie de
indivizi, o corporaţie; n texte epigrafice un ansamblu de oameni. Are şi sens militar: „trupă".
11.20 „trimişilor voştri", gr. τούτοις, litt, „acestora".
11.21 „lui Zeus Corinthianul": Abel (p. 426) adoptă lecţiunea ∆ιοσκορου; o asemenea
lună se Întâlneşte n calendarul cretan; este nsă puţin probabil ca autorul să fi utilizat
fără motiv calendarul faimoasei insule. Flavius losephus pomeneşte o lună ∆ιος care ar
corespunde lunii Marhe&wan din calendarul babilonian (octombrienoiembrie). Mulţi
exegeţi cred că este vorba de o lună intercalată, ceea ce nu rezolvă problema. Data pare
a fi primăvara anului 164 Î.H.
11.22 Termenul αδελφός, „frate", nu presupune n epocă o nrudire ntre cei doi, ci este
un titlu acordat unui curtezan de rang nalt.
11.23 „tatăl nostru": se referă la Antiochos al IVlea Epiphanes. Scrisoarea este o
amnistie pe care suveranul o acordă iudeilor n momentul urcării pe tron, pentru a evita
căderea lor sub influenţa rivalilor săi.
2 MACABEI II 593
afara [ o r i c ă r e i ] tulburări, hotărâm să li se dea napoi templul şi să se

26
orânduiască după obiceiurile strămoşilor lor. Aşadar, v e i face bine dacă
v e i trimite la ei şi le v e i ntinde mâna dreaptă, ca, văzând ei hotărârea noas-
tră, să prindă curaj şi săşi poată v e d e a fiecare bucuros de treburile sale."
27
Iar scrisoarea regelui către neamul [iudeilor] era astfel: „ R e g e l e
28
A n t i o c h o s , sfatului bătrânilor iudeilor şi celorlalţi iudei, sănătate! Dacă
sunteţi sănătoşi, este ceea ce dorim; n ce ne priveşte, suntem sănătoşi.
29
M e n e l a o s nea făcut cunoscut că vreţi să vă ntoarceţi fiecare la ale sale.
30
Aşadar, cei care se ntorc până n treizeci ale lunii Xanthicos, o pot face
31
fără teamă cu ncuviinţarea noastră; iudeii să se folosească de mâncă-
rurile lor şi de l e g i l e lor ca odinioară şi nimeni dintre ei să nu fie tulburat n
32
nici un fel pentru v r e o [greşeală făcută din] neştiinţă. Vi lam trimis pe
33
M e n e l a o s , ca să vă liniştească. Fiţi sănătoşi! Anul o sută patruzeci şi opt,
n cincisprezece ale lunii X a n t h i c o s . "
34
Au trimis şi romanii o scrisoare către ei cu următorul conţinut:
„Quintus M e m m i u s şi Titus Manius, trimişii romanilor, către poporul
35
iudeilor, sănătate! Ce va ngăduit Lysias, ruda regelui, vă ngăduim şi
36
noi. Cu privire la c e l e pe care a hotărât să le nainteze regelui, cercetaţile
şi trimiteţi pe c i n e v a degrabă, ca să le nfăţişăm [ r e g e l u i ] aşa c u m e bine
37
pentru v o i , căci noi v o m m e r g e l a Antiohia. D e aceea, grăbiţivă s ă
38
trimiteţi pe câţiva, ca să ştim şi noi care este gândul vostru. Fiţi sănătoşi.
A n u l o sută patruzeci şi opt, n cincisprezece ale lunii Xanthicos."
11,27 Scrisoarea i aparţine lui Antiochos al IVlea Epiphanes. • „sfatului bătrânilor":

gr. γερουσία.
11,30 „cu ncuviinţarea": litt, „cu mâna dreaptă".
11.32 Trimiterea marelui preot Menelaos, socotit nelegitim de partizanii lui Iuda
Macabeul, arată că, deşi cedează n privinţa Templului şi a datinilor, regele vrea să men-
ţină oarecare control asupra iudeilor.
11.33 Data este de 15 aprilie 164 .H.; este urmarea scrisorii pe care Lysias io trimisese
regelui.
11.34 Quintus Memmius, personaj necunoscut; Titus Manius, ca atare, este un nume
imposibil, fiindcă e constituit din două prenume; ntrucât ntrun manuscris după Manius
apare Εργιος, Niese (apud Abel, p. 430) crede că trebuie să fi fost Sergios şi l identifică
cu Manius Sergius. Se reconstituie astfel două nume: Titus Manilius şi Manius Sergius
personaje a căror activitate diplomatică e bine cunoscută (de pildă, cel deal doilea este
pomenit de Polibius 31,9,6).
11,38 Data menţionată n finalul textului reproduce exact data scrisorii precedente. Unü
corectează numele lunii după V L ; Dioscoros. Scrisorile atestă cât de puternic intervenea
politica n răstimpul dintre bătălii.
594 2 MACABEI 12
1
12 D u p ă ncheierea acestor nţelegeri, L y s i a s sa dus la rege, iar iudeii
2
au nceput săşi lucreze o g o a r e l e . D a r unii generali din ţinut, T i m o t h e o s şi
A p o l l o n i o s , [fiul] lui Gennaios, ba chiar şi H i e r o n y m şi D e m o p h o n şi, pe
lângă ei, N i c a n o r , căpetenia ciprioţilor nu le dădeau răgaz şi nui lăsau să
3
trăiască n pace. n acest timp locuitorii din I o p p e au ajuns la culmea
nelegiuirii: pe iudeii care locuiau cu ei n oraş iau chemat să se suie m-
preună cu f e m e i l e şi copiii n nişte bărci pregătite de ei, ca şi cum nu ar fi
4
fost nici o duşmănie faţă de ei. ntemeinduse pe o hotărâre de obşte a
oraşului, iudeii au primit invitaţia ca nişte oameni care vor să trăiască n
pace şi nau nici o bănuială; dar aceia iau dus n largul mării şi iau
5
scufundat; [sau necat] nu mai puţin de două sute. Când Iuda a aflat
cruzimea săvârşită faţă de cei de un neam cu el, lea dat porunci oamenilor
6
care erau cu el şi, chemânduL pe Dumnezeu, Judecătorul cel drept, a por-
nit m p o t r i v a ucigaşilor fraţilor săi şi, n timpul nopţii, a dat f o c portului şi a
7
ars corăbiile; iar pe c e i care fugiseră a c o l o ia străpuns. C u m locul fusese
nchis, a plecat, cu gândul de a se ntoarce şi de a nimici din temelii ntreaga
8
cetate I o p p e . Când a auzit că şi cei din Iamnia v o r să facă la fel cu iudeii
9
care locuiau cu ei, a năvălit asupra lor n timpul nopţii, a dat foc portului şi
flotei, ncât lucirea flăcărilor se v e d e a până la Ierusalim, la două sute
patruzeci de stadii.
12.1 „sa dus la rege": pentru autor, e vorba de Antiochos al Vlea, despre care şi
nchipuie că se afla atunci la Antiohia. De fapt, cele două raiduri mpotriva oraşelor
maritime vor fi avut loc după prima campanie a lui Lysias, pe când Antiochos al IVlea
se afla n Persia, deci n anul 164 .H. (cf. BJ, nota ad loc.).
12.2 Pentru Timotheos cf. supra nota 127; Apollonios, altă persoană decât cei ntâlniţi
cu acest nume; Hieronim şi Demophon sunt personaje necunoscute; Nicanor nu este
„căpetenia ciprioţilor" (la acea dată insula se afla sub stăpânire ptolemaică), ci conducă-
torul unor mercenari greci. După IMac. 5, renaşterea cultului iudaic a iritai naţiunile
nvecinate; abreviatorul lui 2Mac. atribuie responsabilitatea atitudinii şi acţiunilor anti
iudaice generalilor mai sus menţionaţi.
12,4 Dacă aşa stau lucrurile, atunci decretul adunării poporului din oraş se referea la
organizarea unei sărbători cu care ocazie a avut loc plimbarea nautică; există nsă şi
interpretarea că decretul se referea la scufundarea navelor in care sau mbarcat iudeii.
Este nsă ciudat ca aceştia să nu fi avut nici o ştire, n cazul unui decret votat de o
mulţime de oameni şi carei privea direct.
12,7 Ioppe era nconjurată n ntregime de un zid de apărare şi dinspre mare, ceea ce nu este
caracteristic pentru porturile Siriei; fortificaiiile oraşului au determinat retragerea lui Iuda.
12,9 „se vedea până la Ierusalim": exagerare evidentă. Distanţa n linie dreaptă dintre
Ierusalim şi Iamnia era de 270 de stadii (cea 50 km).
2 MACABEI 12 595
Şi când se depărtaseră la nouă stadii de a c o l o , deoarece se ndreptau

către T i m o t h e o s , iau atacat nişte arabi, nu mai puţin de cinci mii de pedes-
11
traşi şi cinci sute de călăreţi. C u m sa ncins o bătălie grea şi oamenii lui
Iuda erau biruitori datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, nfrânţi, lau
rugat pe Iuda să le ntindă mâna dreaptă, fagăduindui vite şi că le v o r fi de
12
f o l o s şi n alte mprejurări. Iar Iuda, judecând căi pot fi cu adevărat de
ajutor n multe, a primit să ncheie pace cu ei; şi, după ce şiau dat mâna,
[arabii] sau ntors Ia corturile lor.
13
[ I u d a ] a mai atacat un oraş ntărit cu valuri de pământ şi cu ziduri,
14
locuit de tot felul de neamuri păgâne, numit Caspin. C e i dinăuntru, ncre-
zători n tăria zidurilor şi n mulţimea proviziilor, se purtau grosolan cu oamenii
lui Iuda, ocărânduί, şi, mai mult, huleau, şi vorbeau ce nu este ngăduit.
15
Atunci oamenii lui Iuda, după ce Lau invocat pe marele Stăpân al cerului,
care fără berbeci şi maşini de război dărâmase Ierihonul n vremurile lui
16
lisus [ N a v e ] , sau năpustit ca nişte fiare asupra zidurilor. Cucerind oraşul,
cu v o i a lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, ncât lacul de alături,
care avea o lăţime de două stadii, părea că este plin de sângele vărsat.
17
Au plecat de acolo şi, străbătând un drum de şapte sute cincizeci de
stadii, au ajuns la Charax, la iudeii numiţi tubieni. 1 8 Dar pe Timotheos nu lau
găsit n locurile acelea, deoarece plecase din ţinut fără să facă nimic; lăsase
19
nsă o garnizoană n locul acela, chiar foarte puternică de acolo. Dositheos
12,1012 Nu se ştie de unde şi până unde se ntindeau cele nouă stadii. Coloana lui Iuda
a fost atacată de arabi nomazi care peregrinau ntre Petra şi Hauran; Iuda a reuşit săi
nfrângă.
12,13 „valuri de pământ"; gr. γεφϋρα nseamnă şi „val de pămânl", dar mai ales
„punle". Alexandrinus (urmat de V L ) are γεφυροϋν, „sa apucat să facă o punte către". •
Abel (op. cit., p. 436) consideră că numele de Caspin trebuie pus n legătură cu Χασφων
din IMac. 5,26, identificat cu Khisfin din podişul Golan.
12,15 Iis. Nav. 6,121.
12.17 Charax ar putea fi reşedinţa guvernatorului din Ammaniiida, actualul Araq
el'Emir din Transiordania. • „iudeii numiţi tubieni": locuitorii din „ţinutul lui Tubias"
( I M a c . 5,13), adică Ammanitida, guvernată de familia tobiazilor.
12.18 Text confuz; episodul relatai nu se leagă prea bine de precedentul. Evenimentele
par a se fi desfăşurat astfel (cf. Abel, op. cit., p. 437): Timotheos nu reuşeşte să caplureze
Charax; se retrage şi lasă o garnizoană; ajunşi la faţa locului, iudeii nu1 găsesc pe general.
12.19 Dositheos, nume purtat frecvent de iudei n epoca elenistică; aproximaliv douăzeci
de ani mai târziu, n Gazară, devenită iudaică, se ntâlneşte un agoranom cu numele de
Sosipatros.
596 2 MACABEI 12
şi Sosipater, căpetenii peste oamenii Macabeului, sau dus şi iau ucis pe cei
pe care T i m o t h e o s i lăsase n fortăreaţă, mai mult de z e c e mii de oameni.
20
Atunci Macabeul, mpărţinduşi armata pe cohorte, ia pus pe Dositheos
şi pe Sosipater n fruntea lor şi sa pornit asupra lui T i m o t h e o s , care avea cu
sine o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii cinci sute de călăreţi.
21
Când T i m o t h e o s a aflat de apropierea lui Iuda, a trimis f e m e i l e şi c o p i i i
şi bunurile n oraşul numit C a m i o n ; locul era de nebiruit şi se ajungea greu
22
la el din pricina ngustimii [trecătorilor] din tot ţinutul. Cohorta lui Iuda
sa arătat c e a dintâi, iar duşmanii au fost cuprinşi de groază şi de spaima
pricinuită de apariţia Celui care le v e d e pe toate, şi au luato la goană fie-
care n altă parte, astfel ncât sau rănit unii pe alţii, străpungânduse cu
23
ascuţişul săbiilor. Iar Iuda ia urmărit cu multă nverşunare trecândui
24
prin sabie pe ticăloşi şi a nimicit ca la treizeci de mii de oameni. nsuşi
T i m o t h e o s , căzând n mâinile o a m e n i l o r lui Dositheos şi Sosipater, i ruga
cu multă şiretenie să1 lase să p l e c e nevătămat, deoarece el i are n mâinile
sale pe părinţii şi fraţii multora, asupra cărora sar putea să cadă o nenoro-
25
cire. D u p ă ce ia ncredinţat cu multe jurăminte căi va trimite napoi pe
aceştia neatinşi, iau dat drumul, pentru izbăvirea fraţilor lor.
26
Ieşind către C a m i o n şi Atergateion, Iuda a njunghiat douăzeci şi cinci
27
de mii de oameni. După nfrângerea şi uciderea lor, sa ndreptat cu
oastea şi spre Ephron, oraş ntărit, n care locuia Lysias cu o mulţime
pestriţă, şi tineri vânjoşi, aşezaţi n faţa zidurilor, le apărau cu vitejie, iar
28
năuntru se aflau adunate foarte multe maşini de război şi s u l i ţ e . După ce
lau invocat pe Stăpânul care cu puterea Sa frânge tăria duşmanilor, au
cucerit oraşul şi au doborât ca la douăzeci şi cinci de mii dintre cei
29
dinăuntru. Şi pornind de acolo, sau avântat spre Skythopolis, un oraş
12,21 Camion era un sanctuar al zeiţei Astarteea „cea cu coame", considerat inviolabil;,
pe această inviolabilitate sa bizuit Timotheos; iudeii nsă nu aveau de ce să aibă aseme-
nea scrupule pentru o divinitate pe care no recunoşteau; autorul, neştiind de inviolabi-
litatea păgână a sanctuarului, crede că locul era intangibil din cauza reliefului accidentat,
ceea ce nu se confirmă; dimpotrivă, terenul este plat (cf. şi IMac. 5,4042).
12.26 „Atergateion": sanctuar al lui Atargatis, zeiţă siriană, confundată cu zeiţa locală
Astarteea.
12.27 „Lysias": multe mss. au „Lysanias"; oricum, nu este acelaşi cu strategul Siriei
Koile de mai sus. • Abel (op. cit., p. 440) consideră sintagma κοά πάµφυλα πλήθη, „şi o
mulţime pestriţă", drept o glosă interpolată n text; faptul că Lysias locuia la Ephron are
aspectul unei informaţii exacte.
12,29 „Skythopolis"; numele elenistic al oraşului Bethsan; cf. şi IMac. 5,21.
2 MACABEI 12 597
3
aflat la şase sute de stadii de I e r u s a l i m . Iudeii care locuiau a c o l o au dat
mărturie că skythopolitanii sau purtat cu bunăvoinţă faţă de ei şii ntâm-
31
pinaseră cu o m e n i e n vremuri de restrişte. Atunci ei au mulţumit [sky
thopolitanilor] şi iau ndemnat ca şi n viitor să se arate buni faţă de neamul
[iudeilor]; de a c o l o au ajuns la Ierusalim puţin nainte de sărbătoarea
săptămânilor.
32
D u p ă sărbătoarea numită a C i n c i z e c i m i i au pornit mpotriva lui
33
G o r g i a s , strategul I d u m e i i . A c e s t a a ieşit cu trei mii de pedestraşi şi patru
34
sute de călăreţi. Sa ntâmplat că, atunci când sau ciocnit, au căzut n
35
luptă câţiva iudei. Atunci un oarecare Dositheos dintre ai lui Bachenor,
un călăreţ viteaz, la apucat pe G o r g i a s şi, ţinându1 de hlamidă, l trăgea cu
putere, căci v o i a să1 prindă viu pe blestemat; nsă un călăreţ trac a sărit
asupra lui [ D o s i t h e o s ] şi ia tăiat umărul; iar G o r g i a s a fugit la Marisa.
36
O a m e n i i lui Esdria luptaseră ndelung şi erau sfârşiţi; atunci Iuda I ^ a
chemat pe D o m n u l să li se arate aliat şi conducător n b ă t ă l i e . 3 7 Pornind n
limba strămoşească strigătul de război mpreună cu imnuri, sa repezit pe
neaşteptate mpotriva oamenilor lui G o r g i a s şi lea p r o v o c a t o mare
nfrângere.
38
Iuda, luânduşi oştirea, sa dus n oraşul O d o l l a m . D e o a r e c e vehise
ziua a şaptea, sau curăţit după datină şi au celebrat acolo sabatul. 3 9 n ziua
următoare, au venit oamenii lui Iuda, la v r e m e a când era n e v o i e de aceasta,
să adune trupurile c e l o r căzuţi şi să le aşeze mpreună cu cei apropiaţi n
mormintele părinţilor l o r . 4 0 Dar au găsit sub hainele fiecăruia dintre morţi
obiecte nchinate idolilor din Iamnia, pe care l e g e a le interzice iudeilor;
atunci tuturor lea devenit limpede că ei au murit din această p r i c i n ă . 4 1 Aşa-
dar, toţi, binecuvântânduL pe D o m n u l , drept[ul] Judecător care dezvăluie
c e l e ascunse, 4 2 au nceput să se r o a g e cerând ca păcatul săvârşit să fie şters
cu totul. Iar nobilul Iuda şia ndemnat oamenii să se păzească fără păcat,
12,32 „strategul"; cf. nota la IMac. 10,65.

12.35 Nu se poate spune cu precizie dacă acest Dositheos este acelaşi cu cel pomenit la
versetul 19. • „dintre ai lui Bachenor": numele nu mai apare nicăieri; de aceea, mulţi
emendeaza, după manuscrisele latine şi siriace, „din [ceata] tubienilor".
12.36 Despre Esdria, cf. supra nota la 8,23. Operaţiunea de la Marisa ηa fost un succes.
12.37 „n limba strămoşească": imnurile, chiar şi cele războinice, aveau caracter liturgic
şi, ca atare, trebuiau să fie n limba textelor sacre.
12,40 Se credea că orice nfrângere, orice nenorocire este determinată de un păcat
săvârşit de oameni; cf. supra 6,13.
598 2 MACABEI 1213
având n faţa ochilor ce se ntâmplase cu cei căzuţi din pricina păcatului,

43
D u p ă ce a strâns de la fiecare, a trimis ca la două mii de drahme la
Ierusalim pentru jertfa pentru păcat, o faptă preafrumoasă şi nobilă, cu
gândul la n v i e r e [ a m o r ţ i l o r ] . 4 4 D a c ă ei nar fl crezut că cei căzuţi v o r nvia,
45
ar fi fost lucru nefolositor şi prostesc să se r o a g e pentru morţi. Şi dacă
socotea că pe cei care m o r cu e v l a v i e i aşteaptă o preafrumoasă răsplată,
gândul lui era sfânt şi plin de pietate. De aceea a adus jertfă de mpăcare
pentru cei morţi, ca să fie dezlegaţi de păcate.
1
13 n anul o sută patruzeci şi nouă, Iuda şi cei din jurul său au aflat că
2
A n t i o c h o s Eupator a pornit mpotriva Iudeii cu armată numeroasă; m-
preună cu el se afla Lysias, tutorele său, care era n fruntea treburilor [sta-
tului]; cei doi aveau o armată grecească formată din o sută z e c e mii de
pedestraşi, cinci mü trei sute de călăreţi, douăzeci şi doi de elefanţi şi trei
sute de care de luptă narmate cu c o a s e . 3 Li se alăturase M e n e l a o s care, cu
multă prefăcătorie, l ncuraja pe A n t i o c h o s , nu pentru salvarea patriei sale,
4
ci gândind căşi va redobândi dregătoria. nsă R e g e l e regilor a stârnit
mânia lui A n t i o c h o s m p o t r i v a acestui ticălos şi, după ce L y s i a s ia arătat că
acesta este vinovat de toate nenorocirile, a poruncit să fie dus la B e r o i a şi să
fie ucis după cum este obiceiul l o c u l u i . 5 n acel loc se află un turn nalt de
c i n c i z e c i de coţi, plin de cenuşă; acesta avea un mecanism care l arunca din
12,43 PseudoToma parafrazează astfel textul: pro peccatis mortuorum, ut a peccatis

solvantur, de resurrectione cogitans („pentru păcatele celor morţi ca să se izbăvească
din păcat, cu gândul la nviere") (apud Abel, op. cit., p. 445).
13.1 După ÎMac. 6,20, expediţia lui Eupator şi a lui Lysias a avut loc n anul 150 al erei
seleucide. 2Mac. devansează evenimentele, deoarece plasează n 148 moartea lui
Epiphanes şi nscăunarea lui Eupator.
13.2 „cei doi": majoritatea manuscriselor dau lecţiunea εκαστον, ceea ce ar Însemna că
fiecare dintre cei doi conducea o armată de peste o sută de mü de oameni, situaţie
absurdă; de aceea sa adoptat lecţiunea έκτος, cu sensul de „pe deasupra". Carele cu
coase (δρεπανηφώρα) fuseseră folosite deja de ahemenizi. Existau şi n armata lui
Antiochos al 111lea n bătălia de la Magnesia.
13.4 După Flavius losephus (Al 12,9,7) executarea lui Menelaos a avut loc după acordul
cu care sa ncheiat campania, ceea ce este logic. Beroia este numele elenistic al Alepului,
n asiriană Khalluba, oraş aflat la jumătatea drumului ntre Antiohia şi Eufrat.
13.5 Turnul avea o nălţime de douăzeci şi cinci de metri; condamnatul aşezat pe roata
sfârşea prin a cădea n cenuşă unde se scufunda cu atât mai repede cu cât se zbătea mai
tare şi, fatal, se asfixia, aşa cum se ntâmplă cu cei căzuţi n nisipuri mişcătoare.
2 MACABEI 13 599
orice parte [ p e osândit] n c e n u ş i A c o l o era dus orice o m , vinovat de

jefuirea c e l o r sfinte sau de v r e o altă faptă ngrozitoare, şi aruncat spre
7
pieire. Astfel sa ntâmplat să moară nelegiuitul M e n e l a o s , spre a nu fi
8
aşezat n pământ. Foarte pe drept [i sa ntâmplat astfel]: căci săvârşise
multe păcate mpotriva altarului, al cărui foc şi a cărui cenuşă erau curate; şi
şia găsit moartea n cenuşă.
9
R e g e l e nainta cu gânduri barbare, spre a le da iudeilor să vadă [ n e n o -
10
rociri] mai rele decât le făcuse tatăl său. Când Iuda a aflat acestea, a
poruncit mulţimii săL c h e m e pe Domnul zi şi noapte ca, precum altădată,
să le vină cu atât mai mult acum n ajutor celor care erau pe punctul săşi
11
piardă legea, patria şi templul cel sfânt, să nu ngăduie ca acest popor
care de curând şi recăpătase suflarea să cadă iarăşi n mâinile neamurilor
12
nelegiuite. D u p ă ce au făcut toţi acelaşi lucru deopotrivă şi Lau implorat
pe Domnul milostiv cu planşete şi cu post şi cu faţa la pământ t i m p de trei
13
zile fără ncetare, Iuda ia ncurajat şi lea poruncit să stea lângă el. Stând
la sfat cu bătrânii a hotărât să nu aştepte ca armata regelui să năvălească n
ludeea şi să pună stăpânire pe oraş, ci să pornească şi să hotărască lucrurile
14
cu ajutorul lui Dumnezeu. ncredinţând, aşadar, Ziditorului lumii dezno-
dământul, ia ndemnat pe ai săi să lupte vitejeşte până la moarte pentru
legi, templu, oraş, patrie şi rânduieli. Şia aşezat oastea aproape de M o d e i n .
15
Dândule alor săi cuvântul de ordine: „biruinţa lui D u m n e z e u " , a năvălit
noaptea, mpreună cu cei mai buni tineri aleşi, asupra cortului regesc şi a
omorât ca la două mii de oameni; şi a străpuns elefantul cel mai mare m-
16
preună cu cel care era n şa. La sfârşit, după ce au provocat spaimă şi
17
panică cumplită n tabără, sau ntors victorioşi; aceasta sa ntâmplat
când se ivea ziua, datorită ocrotirii cu care Domnul l nconjura [ p e Iuda].
18
Când regele a gustat vitejia iudeilor, a ncercat [să cucerească] locurile
19
lor prin viclenie. A naintat spre Baithsura, un oraş fortificat al iudeilor,
dar era mpins napoi, lovit, n v i n s . 2 0 Iar Iuda lea trimis locuitorilor c e l e de
21
trebuinţă. D a r [un anume] R h o d o c o s din tabăra iudeilor lea vestit
13,8 Ideea concordanţei dintre păcat şi pedeapsă.

13.14 „rânduieli": gr. πολιτείας desemnează aici modul de guvernare a cetăţii, organi-
zarea politică şi socială. • n iMac. 6,32 se spune doar că Iuda şia aşezat armata n
apropierea taberei seleucide. • Autorul lui 2Mac. aşază n mod eronat armata la Modein.
13.15 „cortului regesc", litt, „curţii regeşti".
13,21 „Rhodocos": nume de origine persă sau partă. Episodul trădătorului lipseşte din
iMac. 6,4951, unde se pomeneşte capturarea oraşului Baithsura.
600 2 MACABEI 1314
duşmanilor tainele; a fost căutat, prins şi dus la nchisoare. R e g e l e a stat

iarăşi de vorbă cu locuitorii din Baithsura, lea ntins dreapta, a dat mâna cu
23
ei, a plecat, sa năpustit asupra oamenilor lui Iuda, a fost nfrânt; a aflat
că Filip, pe care1 lăsase la A n t i o h i a n fruntea treburilor, se răsculase, sa
tulburat, a luat legătura cu iudeii, şia recunoscut nfrângerea şi ajurat că le
va ndeplini toate cererile ndreptăţite şi sa mpăcat cu ei; a adus jertfe şi a
cinstit templul şi a fost darnic cu locul [ s f â n t ] . 2 4 Iar pe [Iuda] Macabeul la
primit prieteneşte şi la numit pe H e g e m o n i d e s strateg de la Ptolemais până
25
la ţinutul gerenienilor. A plecat la Ptolemais; locuitorii oraşului erau
nemulţumiţi de nţelegerea ncheiată, erau furioşi şi au voit săi ncalce
26
hotărârile. L y s i a s sa suit la tribună şi lea apărat pe cât ia stat n putinţă,
ia convins, ia mblânzit, ia mbunat şi a plecat la Antiohia. A ş a sau
petrecut venirea şi plecarea regelui.
14 ' T r e i ani mai târziu, Iuda şi oamenii săi au aflat că Demetrios, fiul
lui Seleucos, a pornit din portul T r i p o l i s cu o armată numeroasă şi cu o flotă
2
şi a luat n stăpânire ţara, după ce l omorâse pe A n t i o c h o s şi pe tutorele
3
acestuia, Lysias. Un oarecare A l k i m o s , care devenise arhiereu şi se
pângărise de bunăvoie n v r e m e a răscoalei, nţelegând că nu mai are n nici
4
un fel scăpare şi nici intrare la altarul sfânt, sa dus la r e g e l e Demetrios n
anul o sută c i n c i z e c i şi unu şi ia dăruit o coroană de aur cu o ramură de
palmier; pe lângă acestea, ramurile [de măslin] care se obişnuiesc pentru
templu, şi n acea zi a stat l i n i ş t i t . 5 Găsind prilejul pentru nebunia sa, când
a fost chemat de Demetrios la sfatul lui şi la ntrebat despre starea [ d e
6
spirit] şi planurile iudeilor, a răspuns: „ I u d e i i numiţi asidei, care sunt
conduşi de Iuda Macabeul, ntreţin războiul şi răzvrătirea, nengăduind ca
regatul să aibă parte de l i n i ş t e . 7 De aceea, pentru că mi sa luat demnitatea
13.23 Cf. şi Mac. 6,55. Filip caută să1 ia n tutelă pe Eupator, conform dorinţei lui
Epiphanes, şi să1 scoată din joc pe Lysias.
13.24 Eupator creează o nouă „strategie". • „gerenienii": locuitorii din Gerra, oraş aflat
n extremitatea sudică a Feniciei.
13.25 Pentru ostilitatea oraşului Ptolemais faţă de iudei, cf. IMac. 5,15.
14,12 Demetrios, ostatec la Roma, a reuşit să evadeze cu complicităţi serioase, senatul
roman fiind divizat n această chestiune; i asasinează n 160 Î.H. pe Antiochos şi pe
Lysiasţc/ şi IMac. 7,15).
14,3 Alkimos fusese numit arhiereu u locul lui Menelaos de Antiochos Eupator şi de
Lysias; cum aceştia dispăruseră, el trebuia confirmat de noua stăpânire.
2 MACABEI 14 601
strămoşească ( v o r b e s c despre arhierie), am venit acum aici n primul rând

cu gânduri curate pentru interesele regelui, n al d o i l e a rând, din grijă faţă
de poporul meu, căci din nechibzuinţa celor despre care am pomenit, ntreg
9
neamul nostru suferă multe nenorociri. Cunoscând fiecare dintre aceste
lucruri, o, rege, veghează asupra ţării şi a neamului nostru năpăstuit cu
10
omenia binevoitoare pe care o ai faţă de toţi. ntradevăr, atâta v r e m e cât
11
va trăi Iuda, este cu neputinţă ca statul să aibă p a c e ! " ndată după rostirea
acestor vorbe, ceilalţi sfetnici care erau răuvoitori faţă de Iuda lau aprins
[şi e i ] de furie pe D e m e t r i o s . 1 2 Pe dată la chemat pe N i c a n o r , care ajunsese
13
n fruntea unităţii de elefanţi, şi, numindu1 strateg peste ludeea, la trimis
cu porunci să1 nimicească pe Iuda, iar pe cei care sunt cu el săi mprăştie
14
şi să1 instaleze pe A l k i m o s arhiereu al celui mai mare templu. Atunci
păgânii care fugiseră din ludeea din pricina lui Iuda sau adunat grămadă pe
lângă N i c a n o r , socotind că necazurile şi nenorocirile [ i u d e i l o r ] v o r fi spre
norocul lor.
15
Când iudeii au auzit de naintarea lui N i c a n o r şi de năvala păgânilor,
şiau pus ţărână pe cap şi au nceput să se roage Celui careşi statornicise
pentru v e c i e poporul şi care necontenit şi sprijinea avuţia cu semn făţiş.
16
La porunca [lui Iuda], căpetenia lor, au pornit ndată de a c o l o şi sau
ntâlnit cu duşmanii n satul Dessaos. " Simon, fratele lui Iuda, ncepuse
lupta cu N i c a n o r , dar, din pricina sosirii neaşteptate a duşmanilor, a suferit
18
o nfrângere uşoară nsă, când N i c a n o r a auzit de vitejia oamenilor lui
Iuda şi de curajul cu care se luptau pentru patria lor, a şovăit să r e z o l v e prin
19
vărsare de sânge. De aceea, ia trimis pe P o s i d o n i o s , şi pe T h e o d o t o s ,
şi pe Mattathias să le ntindă [iudeilor] mâna dreaptă şi să o primească.
20
După o ndelungă cugetare despre acestea şi după ce căpetenia a dat de
ştire oastei şi, părânduse că toţi gândesc la fel, sau nvoit cu nţelegerile.
21
Au hotărât o zi n care urmau să se ntâlnească cei doi ntre ei. Şi a sosit
22
din ambele părţi câte un car şi sau aşezat jilţuri. Iuda a aşezat oameni
14,9 „omenia binevoitoare": gr. έναπάντητον φιλανθρωπία.

14,12 „strateg peste ludeea": funcţie creată de Demetrios pentru a1 lipsi pe marele preot
de orice putere politică.
14,15 „cu semn făţiş", gr. µετ' επιφανείας, liu. „prin arătare".
14.19 Personaje necunoscute; de remarcat faptul că Mattathias este echivalentul iudaic
al lui Theodotos.
14.20 Obiceiul lui Alexandru Macedon de a consulta armata a fost menţinut şi de
monarhii elenistici.
602 2 MACABEI 14
narmaţi [gata de luptă] n locuri bine alese, ca nu cumva să aibă loc un atac
mişelesc din partea duşmanilor. Dar ntâlnirea sa sfârşit cu o nţelegere.
23
N i c a n o r a rămas o bucată de v r e m e la Ierusalim, unde ηa iacut nici un
24
rău; nsă mulţimea cetelor care veniseră cu el a trimiso a c a s ă . Şi n toate
mprejurările l avea n faţa sa pe Iuda, căci ncepuse să fie nclinat n suflet
25
faţă de acest o m . Şi la ndemnat să se nsoare şi să aibă c o p i i : sa nsurat,
a fost liniştit, sa bucurat de viaţă.
26
V ă z â n d nsă A l k i m o s bunăvoinţa dintre cei doi şi luând [o c o p i e
după] tratatul ncheiat, sa dus Ia Demetrios şi a spus că N i c a n o r cugetă
lucruri potrivnice cârmuirii: căci pe Iuda, care uneltea mpotriva regatului,
27
l numise diadoh al s ă u . R e g e l e sa nfuriat şi, scos din sărite prin intrigile
ticălosului, ia scris lui N i c a n o r spunând că e supărat din pricina tratatului şi
poruncindui să1 trimită grabnic pe Macabeu n lanţuri la A n t i o h i a . 2 8 Aflând
acestea, N i c a n o r sa tulburat şi nu se putea mpăca cu ideea de a ncălca
29
c e l e stabilite fără ca Iuda săi fi greşit cu ceva. Dar, cum nu putea să se
mpotrivească regelui, el aştepta un moment prielnic pentru a ndeplini
30
[porunca] printrun şiretlic. Macabeul a băgat de seamă că N i c a n o r se
poartă mai rece cu el şi că atunci când se ntâlneau i vorbeşte mai aspru.
Gândinduse că această răceală nu prevestea nimic bun, a adunat pe mulţi
dintre cei care erau de partea sa şi se ascundea de N i c a n o r . 3 1 Acesta, dânduşi
seama că a fost bine tras pe sfoară de Iuda, sa dus la templul cel mare şi
sfânt şi, când preoţii aduceau jertfele cuvenite, a poruncit săi fie predat
32 33
omul. ntrucât ei se jurau că nu ştiu unde se află cel căutat, Nicanor,
ntinzânduşi mâna dreaptă spre templu, ajurat astfel: „ D a c ă nu mi1 predaţi
pe Iuda n lanţuri, v o i face această incintă sacră a lui Dumnezeu una cu
pământul, v o i dărâma acest altar şi v o i ridica aici un templu strălucit pentru
34
Dionysos." D u p ă ce a spus [aceste] cuvinte, a plecat. Atunci preoţii,
ridicând mâinile spre cer, au nceput săL cheme pe A c e l a care mereu a
35
luptat alături de neamul nostru, s p u n â n d : „ T u , D o a m n e , care nai n e v o i e
36
de nimic, ai binevoit ca templul locuirii T a l e să se afle la noi; şi acum,
14.25 Final romanţios care lipseşte din IMac. 7,2739, unde nu se pomeneşte de vreo
relaţie amicală dintre Iuda şi Nicanor, ci de o ostilitate vădită.
14.26 „diadoh", adică „urmaş" titlu rezervat „prietenilor" regelui.
14,33 „Dionysos": iniţiativă personală a lui Nicanor; după monedele din epocă se deduce
că Demetrios l cinstea mai ales pe Apollo, zeul dinastic al seleucizilor (cf. TOB, nota
ad ioc).
2 MACABEI 1415 603
D o a m n e , Sfântul a toată sfinţenia, păstrează n veci nepângărită această

casă curăţită de curând."
37
Un oarecare R a z i s dintre bătrânii din Ierusalim a fost denunţat lui
N i c a n o r . Era un om careşi iubea concetăţenii şi era foarte preţuit; datorită
bunăvoinţei lui era numit „părintele i u d e i l o r " . 3 8 Chiar n v r e m e a dinaintea
răscoalei, el fusese nvinuit de iudaism şi şi pusese trupul şi viaţa n primej-
39
die pentru iudaism cu mare s t a t o r n i c i e . N i c a n o r , vrând săşi dovedească
ura faţă de iudaism, a trimis peste cinci sute de soldaţi ca să1 prindă:
40
socotea că, ridicându1 pe acesta, va pricinui o mare nenorocire iudeilor.
41
Când trupa se pregătea să pună mâna pe turnul [unde se afla] şi spărgeau
poarta curţii şi dăduseră poruncă să aducă foc şi să ardă porţile, acela,
văzânduse mpresurat din toate părţile, şia ndreptat sabia spre sine nsuşi,
42
v o i n d să moară n chip nobil mai degrabă decât să cadă n mâini ticăloase
şi să ndure njosiri n e d e m n e de neamul său b u n . 4 3 Pentru că lovitura nu a
fost bine ndreptată din pricina iureşului luptei, iar gloatele năvăleau pe
44
porţi, suinduse vitejeşte pe ziduri, sa aruncat curajos n mulţime. Dar
cum toţi sau dat repede la o parte, sa făcut un loc g o l n mijlocul căruia a
45
căzut. ncă suflând şi aprins de mânie, sa ridicat cu sângele curgândui
şiroaie şi, suferind g r o a z n i c din pricina rănilor, a străbătut n goană
46
mulţimea şi sa oprit pe o stâncă abruptă; deşi şi pierduse tot sângele,
smulgânduşi măruntaiele şi apucândule cu amândouă mâinile, lea aruncat
asupra mulţimii şi, chemânduL pe Stăpânul vieţii şi al duhului să i le dea
iarăşi napoi, sa sfârşit astfel.
15 ' Când N i c a n o r a aflat că Iuda şi oamenii săi se află n ţinutul

Samariei, a hotărât să1 atace chiar n ziua de odihnă, n toată siguranţa.
2
Iudeii care erau siliţi să1 urmeze iau spus: „ S ă nui ucizi n chip atât de
sălbatic şi crud, ci dă slavă zilei care a fost cinstită şi sfinţită de către C e l
3
care le v e d e pe t o a t e . " Iar acest de trei ori ticălos a ntrebat dacă se află n
4
cer vreun stăpân care a poruncit să se ţină ziua sabatului. Când ei iau
14,37 „Razis": nume semitic cu finală greacă; Abel (op. cit., p. 467) presupune o origine
iranicâ.
14,46 Toate amănuntele oferite de text tind să dea un caracter suprauman episodului, care
se aseamănă cu cel al lui Eleazar şi al celor şapte fraţi, cu deosebirea că acolo nu este
vorba de sinucidere. Philon din Alexandria (Leg. ad Gaium 580) acceptă sinuciderea din
motive religioase; donatiştii invocă episodul pentru a afirma legitimitatea sinuciderii,
idee pe care Augustin (cf. Epist. 204), alături de ceilalţi Părinţi, o respinge energic.
604 2 MACABEI 15
răspuns: „nsuşi Domnul cel viu, Stăpân n cer, a poruncit să fie păzită ziua
5
a şaptea", acela a zis: „ Ş i eu, stăpân pe pământ, vă poruncesc să luaţi
armele şi să mpliniţi slujba r e g e l u i ! " Dar el ηa reuşit săşi mplinească
planul nelegiuit.
6
N i c a n o r , ngâmfânduse peste măsură, a hotărât să se nalţe un trofeu
comun cu cele prădate de la Iuda şi de la ai s ă i . 7 n schimb, Macabeul se
ncredea nestrămutat, cu toată nădejdea că va primi ajutor de la D o m n u l
8
şii ndemna pe ai săi să nu se teamă de atacul păgânilor, ci să aibă n
minte ajutoarele care le veniseră din C e r şi să aibă ncredere că şi acum
9
Atotputernicul le va da b i r u i n ţ a . Şi nsufleţindui cu cuvinte din L e g e şi
din profeţi şi cu amintirea luptelor pe care le dăduseră, ia făcut şi mai plini
10
de curaj. Trezindule astfel râvna, ia ndemnat arătândule totodată cum
păgânii nu au cuvânt şişi ncalcă jurămintele. " După ce la narmat pe
fiecare dintre ei nu [atât] cu siguranţa dată de scuturi şi lănci, cât mai ales
cu ntărirea cuvintelor sale nobile, lea tălmăcit un vis demn de crezare, un
fel de v e d e n i e care ia bucurat pe t o ţ i . 1 2 Priveliştea văzută de el era aceasta:
pe Onias, cel care fusese arhiereu, un om desăvârşit, modest la nfăţişare şi
blând n purtări, cu grai ales şi care din copilărie se deprinsese cu toate cele
care ţin de virtute, [la văzut] ridicânduşi mâinile şi rugânduse pentru tot
13
poporul iudeilor. A p o i i sa arătat n acelaşi chip un bărbat distins prin
14
părul său alb şi răspândind n jur o minunată măreţie. Atunci Onias a
spus: . A c e s t a este iubitorul fraţilor săi, cel care se roagă mult pentru poporul
IS
său şi pentru oraşul sfânt, Ieremia, profetul lui D u m n e z e u . " Iar Ieremia,
ntinzândui mâna dreaptă lui Iuda, ia dat o sabie de aur şi, când ia dato,
ia s p u s : 1 6 „ I a această sabie sfântă ca dar din partea lui D u m n e z e u ! Cu ea i
v e i frânge pe duşmani."
15,6 „trofeu comun": o movilă de pietre n jurul căreia se ngrămădeau armurile

duşmanilor ucişi (cf. BJ, nota ad loc).
15,9 „din Lege şi din profeţi": expresia „Legea şi profeţii" denumeşte la această vreme
principalele colecţii de texte sacre; puţin mai târziu, traducătorul nţelepciunii lui lisus
Siran lea adăugat „scrierile". Şi astăzi, n ebraică Biblia este numită Torăh rfbhi Tm ü
Ifthubhm (prescurtat Tanakh).
15,12 „desăvârşit", gr. καλός και αγαθός, litt, „frumos şi bun", formula care l definea,
n lumea greacă, pe cetăţeanul ideal, desăvârşit din punct de vedete fizic şi moral (cf. şi
IMac).
15,16 Descrierea de vise premonitorii este un fapt frecvent Întâlnit n literatura antică,
ncepând cu Homer.
2 MACABEI 15 605
" A s t f e l , ntăriţi de cuvintele lui Iuda, foarte frumoase şi n stare să

ndrepte spre vitejie şi să mbărbăteze sufletele tinerilor, au hotărât să nu
mai zăbovească n tabără, ci, vitejeşte, să atace cu vitejie şi, luptând corp la
corp cu toată bărbăţia, să hotărască lucrurile, pentru că erau n primejdie şi
18
cetatea, şi religia, şi lăcaşul sfânt. T e a m a lor cea mare nu era atât cu
privire la f e m e i l e , c o p i i i , fraţii şi rudele lor, cea dintâi şi cea mai mare fiind
pentru templul sfinţit. " Iar neliniştea celor rămaşi n oraş era la fel de
mare, fiind ei ngrijoraţi de lupta care se dădea n câmp d e s c h i s . 2 0 Când toţi
erau ncordaţi şi aşteptau deznodământul, deoarece duşmanii se apropiau
rânduiţi n linie de bătaie, cu elefanţii puşi la locurile potrivite şi cu călări-
21
m e a aşezată pe laturi, M a c a b e u l , văzând mulţimea de duşmani şi felu-
ritele arme şi cruzimea fiarelor, a ridicat mâinile spre cer şi la invocat pe
D o m n u l făcător de minuni, ştiind că nu datorită armelor, ci din hotărârea
22
L u i li se dă biruinţa c e l o r care sunt vrednici. Şi atunci sa rugat astfel:
„ T u , Stăpâne, lai trimis pe ngerul Tău n vremea lui Ezekias, regele Iudeii,
şi el a ucis din armata lui Sennacherim ca la o sută optzeci şi cinci de mii de
o a m e n i ; 2 3 şi acum, Stăpâne al cerurilor, trimite1 pe ngerul cel bun naintea
noastră spre teamă şi c u t r e m u r . 2 4 Cu măreţia braţului Tău să fie loviţi cei
care au venit cu hulă m p o t r i v a poporului T ă u sfânt." Cu aceste cuvinte şia
ncheiat el rugăciunea.
25
O a m e n i i lui N i c a n o r naintau cu sunete de trâmbiţe şi cântece de
r ă z b o i . 2 6 O a m e n i i lui Iuda, cu invocaţii şi rugăciuni sau aruncat n luptă cu
27
duşmanii. Cu mâinile luptânduse, dar n inimi rugânduse lui D u m n e z e u ,
au doborât nu mai puţin de treizeci şi cinci de mii de oameni, bucurânduse
28
mult de arătarea lui D u m n e z e u . ntorcânduse bucuroşi de la bătălie,
29
lau aflat pe N i c a n o r căzut n luptă mbrăcat cu armura. Izbucnind un
strigăt şi făcânduse nvălmăşeală, l binecuvântau pe Stăpânul n limba
30
strămoşească. Iar Iuda, care cel dintâi se dăruise trup şi suflet pentru cei
de un neam cu el, care şi păstrase din tinereţe iubirea faţă de ei, a poruncit
să i se taie lui N i c a n o r capul şi braţul din umăr şi să fie duse la Ierusalim.
31
Şi ajungând el nsuşi acolo, ia adunat pe toţi cei de un neam cu el şi ia
32
pus pe preoţi n faţa altarului; apoi a trimis după cei din Cetăţuie. Lea
arătat capul nelegiuitului N i c a n o r şi mâna răufăcătorului, pe care o ridicase
15,17 „religia", litt, „cele sfinte".

15,20 Elefanţii lipsesc din episodul paralel din IMac. 7,4345.
15,22 Evocarea dezastrului lui Sennacherim se regăseşte şi n IMac. 7,41 şi 2Mac. 8,19.
606 2 MACABEI 15
33
cu ngâmfare m p o t r i v a Casei sfinte a Celui A t o t p u t e r n i c . A p o i ia tăiat
nelegiuitului N i c a n o r limba, a poruncit să fie dată bucăţele păsărilor, iar
34
plata nebuniei să fie atârnată n faţa templului. Şi atunci toţi au nălţat
către cer binecuvântări Domnului care se arătase şi au spus: „Binecuvântat
35
să fie cel care şia păzit locul Său [sfânt] nepângărit." Iar capul lui
N i c a n o r la atârnat de Cetăţuie, ca semn limpede şi vădit pentru toţi al
36
ajutorului dat de D o m n u l . Şi au hotărât cu toţii prin v o t obştesc să nu lase
nensemnată această zi, ci să o sărbătorească n a treisprezecea zi din luna a
douăsprezecea aceasta se numeşte A d a r n limba siriacă n ajunul zilei
lui M a r d o c h a i .
37
A s t f e l sau ncheiat c e l e petrecute cu N i c a n o r şi, pentru că din vremea
aceea oraşul a rămas n stăpânirea evreilor, m i nchei şi eu aici povestirea.
38
Dacă este bine alcătuită, aceasta am voito şi eu; iar dacă este prea simplă
şi săracă, atât mia stat n p u t e r e . 3 9 Şi, după cum este dăunător să bei numai
v i n şi, de asemenea, numai apă, dar vinul amestecat cu apă este plăcut şi
aduce multă desfătare, tot astfel orânduirea povestirii farmecă urechile celor
care o ascultă prin alcătuirea e i . far aici să fie sfârşitul.
15,33 „plata": gr. έπίχειρα nseamnă şi „braţ" şi face joc de cuvinte cu χειρ, „mână",
de lav. 32.
15,39 Anticii obişnuiau să bea vinul amestecat cu apă. • Afectarea modestiei este
curentă n literatura grecoromană.
3 MACABEI
3 Macabei
1
1 Când [ P t o l e m e u ] Philopator a aflat de la cei care se ntorseseră că
A n t i o c h o s a pus mâna pe locurile pe care le stăpânise el, a trimis porunci
tuturor oştirilor [ s a l e ] , atât de pedestraşi, cât şi de călăreţi şi, luândo cu sine
pe sora sa A r s i n o e , a mers până n părţile Raphiei, undeşi puseseră tabăra
2
oamenii lui A n t i o c h o s . Un oarecare T h e o d o t , vrând săşi nfăptuiască
planul, a luat cu sine pe cei mai buni din ostile lui Ptolemeu, care i fuseseră
ncredinţaţi lui mai nainte, şi sa dus noaptea la cortul lui Ptolemeu, spre
3
a1 ucide de unul singur şi a pune astfel capăt războiului. Dar Dositheos,
zis şi al lui D r i m y l o s , de neam iudeu, care mai târziu a trădat l e g e a şi nvă-
ţăturile strămoşeşti nstrăinânduse, luându1 de acolo [ p e P t o l e m e u ] , a
culcat n cort pe un oarecare, şi acesta sa ntâmplat să primească răzbu-
4
narea destinată regelui. A urmat o bătălie aprigă şi, când lucrurile mergeau
mai bine pentru A n t i o c h o s , A r s i n o e , alergând fără ncetare printre oşteni, a
nceput săi roage cu lacrimi şi plânset, cu părul despletit, să lupte bărbăteşte
1.1 Ptolemeu al IVlea Phtopator domneşte ntre 222 şi 204 Î.H. • Antiochos al IlIlea
cel Mare domneşte ntre 222 şi 187 .H. • „Arsinoe": sora şi soţia lui Ptolemeu al IVlea.
• „n părţile Raphiei": e vorba de Siria de nord, teritoriu disputat ntre lagizi şi seleucizi.
• Bătălia de la Raphia, localitate din Gaza, a avut loc la 23 iunie 217 .H. şi sa ncheiat cu
victoria lui Ptolemeu asupra lui Antiochos, după ce cavaleria seleucidă şi elefanţii au eşuat
n misiune. Lupta sa ncheiat cu atacul falangei egiptene şi cu zdrobirea infanteriei lui
Antiochos (Saulnier, Ch., p. 91). Relatarea biblică a bătăliei concordă, n mare, cu cea
istorică oferită de Polibiu (5,8286). Există totuşi şi diferenţe, care se datorează fie origi-
nalităţii autorului 3Mac,, fie utilizării de către acesta a unei surse intermediare. M. Delcor
este de părere că sursa autorului 3Mac. va fi fost Ptolemeu din Megalopolis, autorul unei
istorii defavorabile domniei lui Ptolemeu Philopator (Apocrypha and Pseudepigrapka of
the Hellenistic Period, n The Cambridge History of Judaism, vol. III, p. 496).
1.2 „Theodot": la Polibiu (5,79) este numit Θεόδοτος ο Αίτωλος.
1.3 Polibiu (5,81) descrie amănunţit tentativa eşuată a lui Theodot, despre care spune că
la trădat pe Ptolemeu; nu1 pomeneşte n nici un fel pe Dositheos, n schimb afirmă că
n locul tagidului a fost asasinat medicul regal Andreas.
1.4 La Polibiu (5,83), Arsinoe promite răsplăţi, fără să fie indicat cuantumul lor. Două
mine de aur echivalau cu două sute de drahme de argint.
610 3 MACABEI t
pentru ei nşişi, pentru c o p i i i şi f e m e i l e lor; şi le făgăduia că, dacă nving, le

5
va dărui fiecăruia câte două mine de aur. Şi astfel sa ntâmplat că duş-
manii au fost nfrânţi n lupte c o r p la corp, şi mulţi au fost luaţi prizonieri.
6
După ce a dejucat această uneltire, Ptolemeu a hotărât să se ducă n
7
oraşele nvecinate, spre a Ie mbărbăta. Făcând aceasta şi mpărţind daruri
sanctuarelor, a sporit ndrăzneala supuşilor săi.
&
Când iudeii au venit Ia el trimişi de sfatul bătrânilor ca să1 salute, săi
aducă daruri [ d e bun venit] şi să1 felicite pentru c e l e ntâmplate, la cuprins
9
dorinţa să meargă la ei cât mai curând cu putinţă. Ajungând la Ierusalim,
Ia adus jertfă Preamarelui Dumnezeu, Ia dăruit ofrande de mulţumire şi a
tăcut tot ce se cuvenea n locul acela. A p o i a intrat a c o l o şi a fost uluit de
10
buna ngrijire şi de măreţia lui; şi, admirând buna organizare a lăcaşului
11
sfânt, la cuprins dorinţa să intre [chiar] nlăuntrul templului. Când i sa
1,5 ntreaga bătălie este descrisă amănunţit de Potibiu (5,7985).

1,822 Decizia lui Ptolemeu de a intra n Templu stârneşte aceleaşi proteste din partea
locuitorilor din Ierusalim ca ndrăzneala lui Heliodor din 2Mac. 924, Ambele episoade
urmează ndeaproape acelaşi scenariu: sosirea străinului n Ierusalim (3Mac. 1,9
2Mac. 3,9); decizia de a pătrunde n sanctuar şi ncercările de dsuadare din partea sluji-
torilor Templului ( 3 M a c . l , l l 2Mac. 3,11); refuzul străinului de a urma sfaturile (3Mac.
1,1215 2Mac. 3,14); reacţia disperată a mulţimii din Ierusalim (3Mac. 1,1629
2Mac. 3,1522). Deşi naraţiunea de faţă este mai extinsă decât cea din 2Mac., parale-
lismul celor două scene ίa determinat pe unii comentatori să afirme, n consonanţă cu
tradiţia, că 2Mac. şi 3Mac. aparţin aceluiaşi autor. Totuşi, C.W. Emmet (n APOT, vol. I,
pp. 155173) respinge ipoteza, subliniind anumite diferenţe stilistice ntre cele două cărţi
şi demonstrând că textul 2Mac. este mai apropiat stilistic de Polibu decât 3Mac. (apuâ
Delcor, M., op. cit., p. 495).
1.9 Flavius losephus, n Contra Apionem, II49, i atribuie lui Ptolemeu al IIIlea Euergetes
anumite fapte puse de autorul 3Mac. pe seama lui Ptolemeu al IVlea Philopator. n
realitate, Euergetes a mers, după o luptă, la Ierusalim, ca să aducă jertfe de mulţumire şi
a profitat de destoinicia a doi generali evrei: Dositheos şi Onias.
1.10 Cf. descrierea Templului n lezechel 4042, In Templu erau două altare: primul, de
mici dimensiuni, se afla n faţa Sfintei Sfintelor şi era făcut din lemn acoperit cu foiţă de
aur; al doilea, din bronz, se afla n curte şi servea pentru arderea jertfelor. Păgânilor le
era interzis accesul n Templu: „Orice om străin, netăiat de jur mprejur la inimă şi la
trup, adică nici un străin din cei ce se află n mijlocul lui Israel să nu intre n templul
Meu." (Iezechiel 44,9) Există o inscripţie de dată romană prin care se statuează inter-
dicţia pentru neiudei de a intra n Templu. n iulie 63, Cnaeus Pompeius a pătruns n
Sfânta Sfintelor.
1.11 Descrierea interdicţiei se referă de fapt la Sfânta Sfintelor, locul tainic şi sacru prin
excelenţă al Templului. Pentru expresia „Sfânta Sfintelor", cf. nota 4,4 la Numerii.
3 MACABEI t 611
spus că nui este ngăduit să facă aceasta, fiindcă nau v o i e să intre nici cei
din neamful l o r ] şi nici toţi preoţii, ci doar arhiereul, care e n fruntea
tuturor şi aceasta numai o dată pe an, el nu sa lăsat n nici un chip convins.
12
N i c i când i sa citit L e g e a , tot nu a dat napoi, ci stăruia că el trebuie să
pătrundă acolo, spunând: „ C h i a r dacă aceia sunt lipsiţi de o asemenea
13
cinste, eu nu trebuie să fiu [ l i p s i t ] . " Şi a ntrebat din ce pricină, când
14
intrase n orice alt sanctuar, nimeni dintre cei de faţă nu1 oprise. Atunci
cineva, fără să se gândească, a spus că nu face bine să se laude cu aceasta.
15
„ D a r , de v r e m e ce sa ntâmplat aşa, dintro pricină sau alta, oare nu v o i
16
intra oricum, fie că ei v o r , fie că n u ? " Atunci preoţii, mbrăcaţi cu toate
veşmintele [sfinte], au căzut cu faţa la pământ şi au nceput săL roage pe
Preamarele D u m n e z e u săi ajute n acele mprejurări şi să nfrâneze avântul
celui care v o i a să năvălească n chip nelegiuit; ei umpleau templul cu
17
strigăte şi cu lacrimi; iar cei rămaşi afară n oraş sau tulburat şi sau
18
năpustit [ntracolo], neştiind ce se ntâmplă. F e c i o a r e l e care erau nchise
n iatacuri sau repezit afară mpreună cu m a m e l e lor, şiau pus ţărână pe
19
plete şi umpleau străzile de g e m e t e şi bocete. Şi cele de curând măritate
[au ieşit] din iatacurile orânduite pentru nuntă şi, părăsinduşi cuvenita
20
sfială, au prins a alerga dea valma prin oraş. M a m e l e şi d o i c i l e şi lăsau
şi pruncii nounăscuţi pe unde se nimerea, unele n case, altele pe uliţe, şi,
21
fără a putea fi oprite, sau mbulzit către templul cel preanalt. Felurite
erau rugile celor care se adunaseră a c o l o [aduşi d e ] blestemăţiile plănuite
22
[de rege], Alături de aceştia se aflau oameni curajoşi din oraş, care nu
răbdau ncăpăţânarea aceluia de a duce la ndeplinire lucrurile plănuite:
23
chemând la arme şi la moartea de viteaz pentru legea strămoşească, au
făcut mare zarvă n locul acela şi cu mare greutate au fost nduplecaţi de cei
mai n vârstă şi de bătrânii [poporului] să se ntoarcă la locul lor de rugă-
24
ciune. n tot acest răstimp mulţimea stătea n rugăciune ca şi mai nainte.
25
Iar bătrânii din jurul regelui se străduiau n fel şi chip săi schimbe gândul
1,16 Importanţa supremă pe care preoţii o acordă Templului, precum şi rugăciunile pe

care aceştia le nalţă pentru izbăvirea lui concordă cu aceeaşi preocupare n 2Mac. 8,24
şi 14,3436.
1,18 „ţărână pe plete'': era un semn de doliu. In 2Mac. 3,19, femeile şi arată mâhnirea
ncingânduse pe sub sâni cu pânză de sac.
1,23 „moartea de viteaz": autorul trimite explicit la moartea pentru credinţă a martirilor
Macabei, oferind ncă un indiciu pentru mediul n care a fost alcătuită cartea sau un
argument pentru plasarea ei n canonul L X X . • Cei mai chibzuiţi doreau să evite
vărsarea de sânge şi şi puneau ntreaga speranţă n intervenţia divină.
612 3 MACABEI 12
trufaş de la ce plănuise, dar el, n ncrâncenarea lui, nu ţinea seama de

nimic, se apropia din ce n ce mai mult, hotărât săşi ducă sus pomenitul plan
27
la ndeplinire. C e i din jurul său, văzând acestea, sau apucat şi ei, m -
preună cu ai noştri, săL i n v o c e pe C e l care are toată puterea, ca săi apere
n necazul acesta şi să nu treacă cu v e d e r e a acea faptă nelegiuită şi plină de
28
trufie. Strigătul nencetat şi puternic al mulţimii adunate a ajuns o larmă
29
de nedescris. Părea că nu numai oamenii, ci şi zidurile şi tot pământul
răsună fiindcă toate voiau mai degrabă moartea decât pângărirea locului.
1
2 Atunci arhiereul Simon, plecânduşi genunchii n faţa templului şi
2
ntinzânduşi mâinile cu mare cuviinţă, sa rugat a s t f e l : „ D o a m n e , Doamne,
mpărate al cerurilor şi Stăpâne a toată făptura, Sfinte ntre sfinţi, care [eşti]
singurul cârmuitor, atotputernice, ia aminte la noi cei chinuiţi de acest nele-
3
giuit şi spurcat care se laudă cu ndrăzneala şi puterea lui! Căci T u ,
ziditorul a toate şi Stăpânitorul tuturor, eşti drept cârmuitor şi i j u d e c i pe
4
cei care se poartă cu obrăznicie şi trufie. Tu iai nimicit pe cei care n
trecut au săvârşit nedreptate, ntre care se aflau şi uriaşii care se ncredeau
5
n puterea şi ndrăzneala lor, ngrămădind peste ei puhoi de a p e . Tu, pe cei
din S o d o m a , care se purtau cu trufie şi care ajunseseră vestiţi pentru tică-
loşiile lor, iai pârjolit cu foc şi cu pucioasă, punândui ca pildă pentru
6
urmaşi. Iar pe ndrăzneţul Faraon, care a dus n robie poporul Tău sfânt,
Israel, lai pedepsit n multe şi felurite chipuri, făcânduTi cunoscută
1
puterea Ta c e a mare. Şi, când i urmărea cu care şi cu oaste multă, lai
1,27 „Cel care are toată puterea": gr. τόν πάν κράτος έ χ ο ν τ α Acelaşi epitet, n formă
sintetică, este folosit n 2Mac. 3,22. Contextele sunt paralele.
2,1 Arhiereul din episodul paralel (2Mac. 3,31) se numeşte Onias. Numele Simon şi
Onias sunt foarte frecvente n perioada elenistică şi, n special, n cea hasmoneică.
2,23 Două ipostaze frecvente ale lui Dumnezeu n scrierile biblice din perioada
elenistică se regăsesc aici: cea de războinic şi cea de creator (cf. şi Ester 4 , I 7 c ) .
2,47 „Rezumatul" istoric din rugăciunea lui Simon are un vădit rol didactic pentru
diaspora evreiască din perioada elenistică. De fapt, Simon explică, n rugăciunea sa,
asemenea lui Mardochai, n Ester 4,17fg, cauzele suferinţelor actuale ale evreilor.
Intervenţiile celor două personaje din 3Mac. şi Ester prezintă reminiscenţe de gândire
deuteronomistă şi reprezintă, n epoca n care au fost scrise, punctul de vedere cel mai
autorizat al iudaismului radical.
2.4 Cf. Gen. 6,4; 7,10.
2.5 Distrugerea Sodomei şi Gomorei: cf. Gen. 19,2529,
2.6 Cf. Ex. 711.
2.7 Cf. Ex. 14.
3 MACABEI 2 613
scufundat n adâncul mării, iar pe cei care credeau n T i n e , Stăpânul a toată

8
făptura, iai trecut [prin a p e ] nevătămaţi; aceştia, văzând faptele mâinilor
9
T a l e , Teau lăudat pe T i n e , Atotputernice. T u , mpărate, ziditorul pămân-
tului nemărginit şi nemăsurat, ai ales acest oraş şi ai sfinţit acest loc pentru
n u m e l e T ă u , cu toate că nu ai n e v o i e de nimic, şi lai preamărit cu arătarea
Ta preastrălucită, după ce lai zidit spre slava marelui şi cinstitului T ă u
10
nume. Şi T u , care iubeşti casa lui Israel, neai făgăduit că, dacă ne v o m
abate de la T i n e şi ne va ajunge restriştea şi [atunci], venind n locul acesta,
11
ne v o m ruga, v e i asculta rugăciunea noastră. Iar Tu eşti credincios şi ade-
12
vărat. Şi, de v r e m e ce pe părinţii noştri, atunci când adesea se aflau la
13
restrişte, iai ajutat n smerenia lor şi iai izbăvit din mari nenorociri, vezi
şi acum, mpărate sfinte, cum, din pricina multelor şi marilor noastre păcate,
suntem striviţi [ d e suferinţă], supuşi duşmanilor noştri şi copleşiţi de neputinţă.
14
Iar n prăbuşirea noastră, ndrăzneţul şi spurcatul acesta năzuieşte săşi bată
15
j o c de acest loc sfânt nchinat, pe pământ, numelui slavei T a l e . Căci a
16
ajunge la lăcaşul T ă u , la cerul cerului, nu este cu putinţă oamenilor. nsă,
fiindcă ai binevoit [săŢi arăţi] slava n poporul T ă u Israel şi ai sfinţit locul
17
acesta, nu ne pedepsi ntru necurăţenia acestora şi nu ne mustra ntru
pângărire, ca să nu se laude nelegiuiţii n mânia lor, nici să nu tresalte n
18
trufia limbii lor, zicând: « A m călcat n picioare acest templu al sfinţeniei
19
aşa cum sunt călcate n picioare casele i d o l e ş t i . » Şterge păcatele noastre,
20
spulberă rătăcirile noastre şi aratăŢi mila Ta n ceasul de faţă! Degrabă
să ne ntâmpine ndurările T a l e şi pune cântări de laudă n gura celor
deznădăjduiţi şi cu inima zdrobită şi dăruieştene pacea."
21
Atunci D u m n e z e u care v e d e toate şi cel dintâi Părinte, Sfânt ntre
sfinţi, ascultând rugăciunea făcută după lege, la bătut pe cel care se prea
22
nălţase prin obrăznicie şi ndrăzneală. Clătinându1 de c o l o c o l o , asemenea
2,10 Cf. rugăciunea lui Solomon, 3Rg. 8,3334.

2,1012 Chemarea ca salvator a lui Dumnezeu este legitimată n virtutea legămntelor
străvechi pe care lea ncheiat cu Israel, poporul ales chiar de El.
2,13 Nenorocirile care se abat asupra iudeilor sunt determinate de propriile lor păcate,
idee cardinală a credinţei iudaice.
2,22 Pedeapsa de care are parte Ptolemeu n Templu este mai puţin spectaculoasă, deşi
mult mai gravă, decât cea aplicată lui Heliodor n 2Mac. 3,2526. Aici, intervenţia divină
este directă. n 2Mac. 2526, ea este ncifrată ntro viziune, posibil legată de unele smp
tome halucinatorii ale bolii. n ambele cazuri, pare să fie vorba de crize de epilepsie,
boală sacră, de ale cărei atacuri fulgerătoare erau surprinşi, n gândirea iudaică, cei care
ncălcau legile Domnului.
614 3 MACABEI 2
unei trestii [bătute] de vânt, la prăvălit fără putere la pământ, ba chiar cu
mădularele nţepenite, ncât nu putea nici să vorbească, lovit de o dreaptă
23
judecată. Când prietenii şi păzitorii săi au văzut [pedeapsa] cumplită ce se
abătuse asupra lui, temânduse să nu se săvârşească din viaţă, lau scos
24
repede afară, cuprinşi de o spaimă copleşitoare. Iar când, după o v r e m e ,
şia venit n fire, nu sa căit nicidecum după acea pedeapsă, ci a plecat
ameninţând cumplit.
25
Ajuns n Egipt, şia sporit răutăţile, din pricina celor ce1 nsoţeau la
ospeţe, despre care mai nainte am amintit, şi a tovarăşilor mpreună cu care
26
lepădase tot ce era d r e p t ; şi nu numai că nu sa mulţumit cu nenumărate
nelegiuiri, ci a mers cu ndrăzneala atât de departe, ncât a stârnit vorbiri de
rău peste tot şi mulţi dintre prietenii lui, privind Ia ce plănuia regele, i
27
urmau şi ei v o i a . El plănuise să aducă ocară n public neamului [ i u d e i l o r ] .
Pentru aceasta a ridicat pe turnul din curte un stâlp pe care [a pus] să fie
28
săpată o inscripţie: [cum c ă ] nimănui dintre cei care nu aduc jertfă nui
este ngăduit să intre n t e m p l e l e lor şi toţi iudeii să fie nscrişi [pentru dări]
n rândul poporului ca nişte slujitori; cei care se v o r mpotrivi să fie luaţi cu
29
forţa şi omorâţi. Iar cei nscrişi să fie nsemnaţi pe trup cu pecetea lui
2,23 „prietenii": titiu oficial al nalţilor demnitari de la curte.

2,25 Acţiunea se mută n Alexandria, locul unde cartea a fost compusă şi n mijlocul
comunităţii căreia i era dedicată.
2.28 Adică să fie obligaţi să se comporte din toate punctele de vedere asemenea celor-
lalte populaţii din regat. • „să fie nscrişi [pentru dări] n rândul poporului": gr. αχθηναι
είς λαογραφίαν. Unica menţiune istorică a unui recensământ n vremea lui Ptolemeu al
IVlea Philopator. Unii comentatori au considerat că textul 3Mac. este mult mai târziu,
socotind că termenul λαογραφία trimite la iniţiativa lui Augustus de a supune populaţia
Alexandriei la plata unei taxe faţă de statul roman. Contraargumentul la o asemenea
ipoteză este că decretul lui Augustus nu presupunea discriminări religioase sau etnice,
aşa cum reiese din nceputul versetului de faţă.
2.29 Dionysos era un zeu al vegetaţiei, al fertilităţii; cultul lui implica rituri orgiastice.
Fiul lui Zeus şi al Semelei, persecutat de Hera, a ntreprins o călătorie lungă n jurul
oikoumenei (Egipt, Siria, India, Tracia, Teba, Argos, tcaria, Naxos) civlzândui pe
oameni şi nvăţândui să cultive viţadevie. Apoi a coborât n Hades, pentru aşi elibera
mama, cu care a urcat n OHmp, dândui numele de Tione. O parte a tradiţiei legendare
antice afirmă originea tracă a zeului; un alt filon, legat mai ales de puterile lui regene-
ratoare, i stabileşte o obârşie frigiană. n ciuda absenţei sale din rândul zeilor mari ai
lliaâei şi Odiseii, Dionysos este un zeu străvechi n Grecia, fapt atestat de prezenţa
numelui său n tăbliţele miceniene, cea mai veche scriere greacă. Cultul său misteric
atinge apogeul n epoca elenistică, n perioada imediat următoare marii expediţii a lui
3 M A C A B E I 23 615
D i o n y s o s , o frunză de iederă, fiind astfel puşi la o parte n starea dinainte;

30
dar, ca să nu pară duşmanul tuturor, a scris mai j o s : „ D a c ă vreunii dintre
aceştia v o r intra n rândul c e l o r care se iniţiază n mistere, să se bucure de
aceleaşi drepturi cetăţeneşti ca şi alexandrinii."
31
U n i i , urând n chip necugetat preţul pe care1 aveau de plătit pentru
intrarea n cetatea e v l a v i e i , lesne sau supus n speranţa că se v o r bucura de
32
mai mare cinste dacă v o r trece de partea regelui. Dar cei mai mulţi sau
ntărit n sufletul lor nobil şi nu sau depărtat de e v l a v i e ; plătind bani, ca
33
să poată trăi liniştiţi, au ncercat să scape de nscriere. A v â n d bună
nădejde că v o r dobândi curând scăpare, se uitau cu silă la cei care se
lepădaseră [de l e g e ] , i socoteau duşmani ai neamului şii lipseau de traiul
n comun şi de ntrajutorare.
1
3 Când nelegiuitul a aflat acestea, sa nfuriat atât de tare ncât nu şia
ndreptat mânia numai m p o t r i v a iudeilor din Alexandria, ci chiar mai tare
Alexandru Macedon, cu atât mai mult cu cât misterele sale nu erau legate de un Ioc, ca
n cazul celor ale Demetrei şi Persephonei de la Eleusis. Cele două atribute ale zeului, de
regenerator al naturiiagricultor şi de civilizator peregrin, reprezintă la nivel simbolic
misiunea asumată de greci n urma cuceririi lumii barbare. ,^Date fiind legăturile dintre
cultivarea pământului şi dezvoltarea formelor de viaţă civilizată, el devine purtătorul
legilor şi al civilizaţiei, iubitorul păcii." (Ferrari, Α., 2003, s.v. „Dionysos") Bibliografia
modernă despre zeu şi despre cultul dionisiac este imensă: pe lângă celebrul eseu filozo-
fic al lui Nietzsche, menţionăm trei autori remarcabili (cf. Bibliografia la 14 Macabei):
Jeanmaire, H., 1951 (reeditare n 1991); Otto, W.F., 1992; Détienne, M., 1977. • Autori-
tăţile din Alexandria sau din Antiohia au ncercat n repetate rânduri să1 echivaleze pe
Y H W H cu un zeu important din panteonul elenistic, n speranţa emancipării evreilor şi a
aducerii lor sub ascultarea legilor elenistice. Corespondenţii propuşi pentru Y H W H au
fost Zeus, Sabazius şi Dionysos. Propunerea lui Ptolemeu al IVlea Philopator ca evreu
să1 recunoască drept zeu suprem pe Dionysos provenea din preferinţa exacerbată a farao-
nului elenistic pentru fiul Semelei. M. Hengel afirmă că Ptolemeu al IVlea urmărea,
prin constrângere şi promisiuni, să convingă elitele evreieşti de la Alexandria să adopte
cultul lui Dionysos (Hengel, M., p. 205).
3,1 „n ţară": termenul este neclar, pentru că poate desemna deopotrivă provincia egip-
teană n contrast cu Alexandria sau, mai degrabă, patriamamă. n orice caz, explicaţia
pe care o oferă 3Mac. pentru ura lagidului mpotriva populaţiei evreieşti din jurisdicţia
lui nu este completă din punct de vedere istoric. Regatul elenistic al Egiptului se con-
frunta cu o criză economică pronunţată, a cărei expresie, atestată istoric, a fost o inflaţie
a monedei de aramă. n aceste condiţii de precaritate financiară şi declin politic acce-
lerat, supuşii semiţi ai suveranului alexandrin din provinciile Fenicia şi Siria au nclinat
să1 sprijine pe rivalul seleucid al acestuia, fapt care a atras, probabil, represalii oficiale
616 3 MACABEI 3
mpotriva c e l o r care locuiau n ţară; şi a dat poruncă să fie strânşi cu toţii

ntrun singur loc fără ntârziere şi să li se ia viaţa cu c e a mai mare cruzime.
2
Pe când se puneau la cale acestea, a fost răspândit un z v o n răuvoitor
m p o t r i v a neamului [iudeilor] de către oameni care unelteau laolaltă să le
3
facă rău, sub cuvânt că [iudeii] i m p i e d i c ă de la c e l e l e g i u i t e . nsă iudeii
au păstrat ntotdeauna faţă de regi o bunăvoinţă şi o credinţă nedezminţită;
4
dar, cinstinduL pe D u m n e z e u şi călăuzinduse după legea L u i , au păstrat
deosebiri cu privire la mâncăruri, din care pricină deveniseră nesuferiţi
5
u n o r a . D e o a r e c e felul lor de viaţă era m p o d o b i t cu fapte bune de dreptate,
6
se bucurau n ochii tuturor de o faimă bună. nsă cei de alt neam nu ţineau
d e l o c seama de binele pe care l făceau aceştia neamului şi despre care se
7
vorbea ndeobşte, ci bârfeau modul lor diferit de a se nchina şi de a
mânca, spunând mereu că oamenii cu pricina nu sunt credincioşi nici
regelui, nici oamenilor stăpânirii, ci răuvoitori şi se mpotrivesc cârmuirii.
8
Şi astfel stârneau o neobişnuită nverşunare mpotriva lor. G r e c i i care
locuiau n oraş şi nu suferiseră niciodată nedreptăţi din partea lor, văzând
ncrâncenarea neaşteptată şi năvala de nenţeles mpotriva acestor oameni,
nu aveau putere săi ajute, ntrucât cârmuirea era tiranică, dar i ncurajau
9
răbdând cu greu situaţia; şi se gândeau că se va schimba [curând], căci o
asemenea mulţime de oameni care nu făcuse nici o greşeală nu putea fi
mpotriva populaţiei evreieşti, socotită „colaboraţionistă". Ε vorba de campania din

amintitele provincii, soldată cu bătălia de la Raphia.
3,3 Se acreditează ideea că populaţia evreiască se afia n conflict doar cu autorităţile
statului, nu şi cu locuitorii de rând ai Alexandriei. Spre deosebire de viziunea radicală
asupra tendinţelor antiiudaice din Ester, 3Mac. nuanţează explicit atitudinile faţă de
evreii alexandrini: a puterii oficiale şi a populaţiei civile.
3.7 Tendinţe antiiudaice sau manifestat n rândul autorilor elenistici ncă din secolul
al IIIlea .H. Hecateu din Abdera, n lucrarea Egyptiaca, citată de Diodor din Sicilia, n
Bibliotheca historica 40,3, constată că iudeii sunt „asociali şi mizantropi". Acuzele se
nmulţesc o dată cu expansiunea elenizării oikoumenei. n această serie intră constatările
lui Apollonius Molon, citat de Flavius losephus, ui Contra Αρ. II, 148, cum că evreii ar
fi fost „mizantropi şi atei", şi ale lui Diodor din Sicilia nsuşi (Bibliotheca historica,
3435,1,1). Despre subiect, cf. recentul studiu al lui Schäfer, P., 1997.
3.8 n spatele acuzaţiilor de antiiudaism adresate populaţiei „de alt neam'' (nu greci de
rând!) se ascunde, ca n Ester, criza din interiorul comunităţilor evreieşti din diaspora,
dar, o dată cu invazia lui Antiochos al IVlea, şi din Palestina. 3Mac. atestă, voalat,
conflictul de proporţii iscat ntre grupările evreieşti reformatoare, elenizate şi elenizante,
pe de o parte, şi cele tradiţionaliste, radicale, al căror punct de vedere este exprimat n
cartea de faţă (cf. 3,23).
3 MACABEI 3 617
10
lăsată [să sufere] astfel. Iar unii vecini, prieteni şi tovarăşi de negustorie,
se ntâlneau cu ei ntrascuns şi le dădeau ncredere căi v o r apăra şi că v o r
face tot ce le va sta n putinţă pentru ai ajuta.
11
[ P t o l e m e u ] , ncântat că [toate] i merg bine şi neluând n seamă puterea
Preamarelui Dumnezeu, ci gândinduse să stăruie mai departe n c e e a ceşi
12
pusese n minte, a scris m p o t r i v a lor următoarea scrisoare: „Regele
P t o l e m e u Philopator, comandanţilor şi oştenilor din E g i p t şi din fiecare loc,
13
salutări şi sănătate. Eu nsumi sunt sănătos şi treburile noastre m e r g bine.
14
De v r e m e ce campania noastră din A s i a , despre care ştiţi şi v o i , sa n-
15
cheiat cu bine, aşa cum era plănuit, cu ajutorul bine chibzuit al zeilor, am
hotărât ca pe popoarele care locuiesc n Siria Koile şi F e n i c i a să nu [ l e
cârmuim] prin puterea armelor, ci să le alintăm precum o doică cu blândeţe
16
şi multă o m e n i e şi să le f a c e m bine cu bunăvoinţă. C u m am dăruit multe
t e m p l e l o r din diferite oraşe, neam dus şi la Ierusalim spre a cinsti templul
17
acestor nenorociţi care nu v o r n nici un chip săşi lepede nebunia. Dar
aceştia doar n vorbă sau bucurat de sosirea noastră; n faptă nau fost
sinceri; când am vrut să pătrundem n templu şi să1 cinstim cu c e l e mai
18
cuviincioase şi frumoase daruri, ei, mpinşi de străvechea lor trufie, neau
oprit să intrăm, dar au fost cruţaţi de puterea noastră datorită omeniei cu
19
care ne purtăm faţă de toţi oamenii. Şi şiau arătat pe faţă duşmănia
m p o t r i v a noastră ca unii care numai ei singuri dintre toate neamurile se
m p o t r i v e s c cu trufie regilor şi binefăcătorilor lor şi nu v o r să recunoască
20
nici o putere legiuită. Dar noi nu neam potrivit nebuniei lor, ci neam
3,18 „omenie": gr. φιλανθρωπία, litt, „filantropie". Termenul are profunde implicaţii n
filozofia greacă. El este expresia sentimentului de prietenie pe care omul poate şi trebuie
să şi1 asume n legăturile sale cu ceilalţi. „Filantropia", ca mod de viaţă, era un topos al
majorităţii şcolilor filozofice postsocratice. ncepe să fie conceptualzată şi practicată n
mod conştient mai ales n perioada elenistică. nsă curentul care a consacrat tematic
termenul este stoicismul, care definea „filantropia" ca iubire reciprocă şi o ridica la grad
de principiu natural, aproape „de instinct primordial". Conceptul atinge maturitatea n
stoicismul târziu, la Seneca, Epictet şi Marcus Aurelius, fiind echivalată acum cu legă-
tura de fraternitate dintre oameni, legătură impusă de ideea că toţi oamenii sunt copiii
aceleiaşi divinităţi (Reale, G., vol. IX, 2004, pp. 187188). Filozofii evrei şi Părinţii
Bisericii l preiau, mbogăţindu1 şi nuanţându1 n conformitate cu propria lor credinţă
(Filon din Alexandria, Clement, Origen etc.). • Ptolemeu pretinde că iudeii interpretau
omenia/filantropia sa drept slăbiciune; numai astfel, credea el, se putea explica mpotri-
virea lor faţă de intenţia sa de a vizita Templul n ntregime.
3,20 Lagdul ηa nţeles că el a fost mpiedicat să pătrundă n Templu n virtutea unei
porunci divine şi declară că ηa vrut să facă uz de forţă.
618 3 MACABEI 34
ntors nvingători n E g i p t şi am ntâmpinat cu o m e n i e toate neamurile, aşa

21
cum se cuvenea; pe lângă aceasta, am dat de ştire tuturor că nu purtăm
duşmănie c e l o r din neamul lor şi, datorită participării lor la război alături de
noi şi nenumăratelor treburi ncredinţate lor cu inimă sinceră de multă
v r e m e , am hotărât să facem o schimbare socotindui vrednici [să primească]
cetăţenia alexandrină şi să ia parte la rânduielile veşnice ale slujbelor
22
noastre. Ei nsă, luând acestea cu totul altfel şi, dintro răutate nnăscută,
23
respingând binele şi ndreptânduse cu ndărătnicie spre r ă u , nu numai că
au dispreţuit darul de mare preţ al cetăţeniei, ci şi arată sila, prin vorbe şi
tăcere, faţă de puţinii dintre ei care se poartă cu sinceritate faţă de noi; n
o r i c e mprejurare, şi nchipuie n taină că, datorită felului lor josnic de
24
viaţă, ne v o r sili curând să dăm napoi de la ce v o i m să f a c e m . De aceea,
şi ntemeiaţi pe d o v e z i clare că aceştia n toate chipurile ne sunt răuvoitori,
fiind noi prevăzători ca nu cumva, stârninduse cândva la noi v r e o tulburare
neaşteptată, săi avem pe nelegiuiţi n spatele nostru ca trădători şi duşmani
25
barbari, am poruncit ca, de ndată ce veţi primi scrisoarea, săi adunaţi de
pretutindeni şi să nii trimiteţi legaţi n lanţuri de fier cu f e m e i l e şi c o p i i i
lor, batjocoriţi şi jefuiţi, spre a fi ucişi fără milă şi n chip ruşinos, aşa cum
26
se cuvine unor duşmani. ntradevăr, o dată pedepsiţi aceştia laolaltă,
suntem ncredinţaţi că n restul timpului cârmuirea se va statornici pentru
27
noi n bună rânduială şi pe cea mai trainică t e m e l i e . Iar cine va ascunde
un iudeu, fie bătrân, fie copil sau sugar, ntreaga familie a aceluia va ndura
28
chinurile c e l e mai cumplite. O r i c i n e va v o i să denunţe va primi averea
celui osândit şi pe deasupra două mii de drahme de argint din tezaurul
29
regatului şi va fi ncununat cu libertate. Şi orice loc n care va fi găsit un
iudeu ascuns să fie pustiit şi ars n ntregime cu f o c , ca să nu mai poată fi
folosit niciodată de v r e o fiinţă muritoare."
30
A c e s t a a fost conţinutul scrisorii.
1
4 Oriunde a sosit această poruncă, sau organizat pentru păgâni ospeţe
pe cheltuială publică, cu bucurie şi cu veselie, deoarece acum izbucnea pe
2
faţă, nestingherită, v e c h e a ură ce m o c n e a n inima lor. Dar pentru iudei a
3,28 „va fi ncununat cu libertate": adică se apela la denunţuri făcute de sclavi.

4,1 „vechea ură ce mocnea...": oricât de vagă este această afirmaţie, ea se susţine mai
ales dacă se ia ca referinţă temporală data la care a fost alcătuită cartea (sfârşitul secolu-
lui al IIlea .H. sau nceputul secolului I .H.), şi nu momentul la care face referire textul
(sfârşitul secolului al IIIlea .H.).
3 MACABEI 4 619
fost o necontenită jelanie, bocet şi strigăt plin de durere cu lacrimi;

pretutindeni inima le ardea n suspine, iar ei se văitau de pieirea neaşteptată
3
care le fusese hotărâtă dintro dată. Care ţinut, care cetate sau care sălaş,
[ d e ] oriunde, sau ce uliţe nau fost cuprinse de plânsetul şi vaietele lor?
4
Căci erau alungaţi laolaltă cu o asemenea asprime şi nverşunare de către
conducători n diferitele cetăţi, ncât, Ia vederea neobişnuitelor pedepse,
chiar şi unii dintre duşmani, având n faţa ochilor mila obştească şi
gândinduse la necunoscutul sfârşit al vieţii, deplângeau alungarea jalnică a
acelor [ o a m e n i ] . 5 Căci erau aduşi mulţime de bătrâni acoperiţi de cărunteţe,
cu mers şovăielnic şi mpleticit, care erau mânaţi cu sila, fără nici o ruşine,
6
să meargă repede. F e m e i tinere, abia intrate n iatacul de nuntă pentru
unirea căsătoriei, şi preschimbaseră desfătarea n jelanie, iar pletele lor
unse cu mir erau acum acoperite cu ţărână; şi erau mânate fără de văl, iar n
loc de cântec de nuntă, porneau laolaltă un bocet, sfâşiate de reaua purtare a
7
c e l o r de alt neam. Legate, şi n văzul tuturor, erau târâte cu sila până la
8
urcarea n c o r ă b i i . Iar bărbaţii lor, cu gâtul prins n funii n loc de cununi,
n floarea tinereţii, n I o c de petrecere şi veselie tinerească, şi petreceau n
bocet celelalte z i l e ale nunţii, văzând cum li se cască la picioare lăcaşul
9
morţilor. A s e m e n e a fiarelor, erau duşi cu lanţuri de fier; unii aveau
grumazul prins de băncile [vâslaşilor] de pe corăbii, alţii aveau picioarele
10
prinse n o b e z i de nesfarâmat; pe deasupra, erau [nchişi] sub o punte
zdravănă, pentru ca ochii lor să nu vadă de nicăieri lumină şi să fie trataţi n
tot timpul călătoriei ca nişte uneltitori.
11
Când au fost aduşi până n locul numit Schedia şi călătoria sa
ncheiat conform hotărârii regelui, acesta a poruncit ca ei să fie aruncaţi n
4,34 Autorul insistă pe afirmaţia că iudeii erau n conflict, n primul rând, cu autorităţile
statului.
4,6 Vălul femeilor tinere face parte din ţinuta nupţială obligatorie. Simbolismul său
trimite la episodul peţirii Rebecăi de către Isaac (Gen. 24,65) şi este o garanţie a virgi-
nităţii miresei.
4,8 Bărbaţii care se căsătoreau purtau n timpul ceremoniei nupţiale cununi, numite aici
στέφη, iar în Is. 61,10, µίτρα, ca simbol al puterii cu care erau nvestiţi, n căsnicie.
4,11 „Schedia": localitate din apropierea Alexandriei, importantă n istoria iudaismului
din diaspora. Aici şi la Fayum au fost descoperite cele mai vechi inscripţii care menţio-
nează primele case de rugăciune evreieşti, celebrele προσευχαί. • „apăraţi de ziduri":
textul este neclar; unii au nţeles că iudeii nu au fost socotiţi vrednici să fie cazaţi n mod
civilizat.
620 3 MACABEI 4
hipodromul din faţa oraşului, care avea o pistă de alergare foarte lungă şi
era foarte potrivit ca ei să poată fi priviţi atât de cei care veneau n oraş, cât
şi de cei care plecau din el la ţară; şi astfel, [iudeii] nu aveau cum să intre n
contact cu oştirile [ r e g e l u i ] şi nici nu erau socotiţi vrednici să fie apăraţi de
12
ziduri. n timp ce se ntâmplau acestea, [ r e g e l e , ] auzind că cei de un neam
cu ei din oraş vin deseori pe ascuns, ca să plângă nenorocirea njositoare a
13
fraţilor lor, sa nfuriat cumplit şi a poruncit ca şi cu aceştia să se facă
14
ntocmai ca şi cu ceilalţi, fără a lăsa la o parte nimic din pedeapsa lor; a
mai poruncit să fie nscrisă toată seminţia pe nume [n liste], nu pentru acea
trudnică şi aspră robie puţin mai nainte pomenită, ci ca să fie supuşi la
chinurile g r o a z n i c e pe care le poruncise şi apoi să fie omorâţi n răstimpul
15
unei singure z i l e . nscrierea lor sa făcut cu aprigă grabă şi râvnică
sârguinţă, de la răsăritul soarelui până la apus, şi, fără să fi fost ncheiată,
sa oprit după patruzeci de z i l e .
16
Atunci r e g e l e , peste măsură de bucuros, a dat nencetat ospeţe n
cinstea tuturor idolilor, lăudând, cu mintea rătăcită departe de adevăr şi cu
gura spurcată, pe c e l e fără grai care nu pot vorbi şi nici veni n ajutor cuiva,
17
iar mpotriva Preamarelui Dumnezeu rostind necuviinţe. După trecerea
timpului mai sus pomenit, scribii iau dat de ştire regelui că nu e cu putinţă
18
să se facă nscrierea iudeilor din pricina mulţimii lor nemăsurate; mulţi
dintre ei se aflau răspândiţi n ţară, unii ncă prin case, iar alţii n diferite
locuri, astfel ncât toţi conducătorii Egiptului nu puteau duce la bun sfârşit
19
[nsărcinarea]. Iar [ r e g e l e ] , după ce ia ameninţat mai tare, nvinuindui
că au fost mituiţi ca să le pună la cale fuga, n c e l e din urmă sa convins
20
l i m p e d e cu privire la aceasta pentru că [scribii] iau spus şi iau arătat
că se terminaseră şi papirusul şi c o n d e i e l e de scris pe care le foloseau.
21
nsă aceasta a fost lucrarea providenţei de nenvins, ajutorul venit din cer
pentru iudei.
4,12 La Alexandria exista o importantă comunitate iudaică instalată de Ptolemeu Soter

ntrun cartier rezervat ei; cf. Flavius losephus, Al 12,1,1; Bell. lud. 2,18,7; Diodor din
Sicilia 19,85,4. Cf. J. Mélèze Modrzejewski, 1997. • Autorul se referă, probabil, la
iudeu care acceptaseră condiţiile impuse de suveran şi deveniseră cetăţeni ai regatului.
4,14 Probabil că se făceau liste pentru a avea evidenţa tuturor iudeilor; autorul este
destul de confuz n povestire.
3 MACABEI 5 62t
1
5 Atunci regele la chemat pe H e r m o n , care se ngrijea de elefanţi, şi,
umplânduse de furie şi mânie grea şi cu totul de n e n d u p l e c a t , 2 a poruncit
ca n ziua următoare să le dea de băut din belşug pumni ntregi de tămâie n
mult vin neamestecat elefanţilor, care erau n număr de cinci sute şi, după
ce se v o r sălbătici din pricina băuturii nemăsurate, să li se dea drumul asu-
pra iudeilor, ca săi o m o a r e . 3 D u p ă ce a poruncit acestea, sa dus la ospăţ,
unde ia adunat pe prietenii şi oştenii cei mai nverşunaţi duşmani ai
4
i u d e i l o r . H e r m o n , comandantul elefanţilor, a ndeplinit ntocmai porunca.
5
Atunci slujitorii nsărcinaţi cu aceasta, ieşind către seară, au nceput să le
l e g e mâinile nefericiţilor şi au luat şi alte măsuri de prevedere n timpul
6
nopţii, socotind că acest n e a m va pieri tot deodată. Iudeii, care le păreau
păgânilor a fi lipsiţi de o r i c e ajutor, fiind strânşi din toate părţile n lanţuri
7
Lau chemat cu toţii, cu strigăt nencetat şi cu lacrimi, pe D o m n u l A t o t -
puternic, Stăpânitorul a toată puterea, Dumnezeul şi Părintele lor milostiv,
8
rugânduL să zădărnicească planul nelegiuit urzit m p o t r i v a lor şi săi
izbăvească printro arătare măreaţă de moartea care era gata la picioarele
9
lor. Şi rugăciunea lor se ridica nencetat spre cer.
10
Iar H e r m o n , după ce ia adăpat din plin cu vin şi ia săturat de tămâie
pe nemiloşii elefanţi, n zorii z i l e i a venit la curte, ca săi dea de ştire
11
regelui despre acestea. nsă A c e l a care din veac dăruieşte tuturor buna Sa
făptură, somnul, după cum vrea, noaptea şi ziua, ia trimis o parte din el şi
12
regelui. Aşadar, fiind ţinut [ r e g e l e ] de somn dulce şi adânc prin lucrarea
5,1 Flavius losephus (Contra Ap. 2,5055) i atribuie lui Ptolemeu al VHIlea Physkon
pogromul cu elefanţi beţi. După moartea lui Ptolemeu Philometor, Cleopatra a Ua este
susţinută de revolta evreilor din Alexandria mpotriva fratelui ei, asociat la domnie,
Ptolemeu Physkon. Mânios, acesta din urmă a ncercat să se răzbune pe evrei, călcândui
cu elefanţii. In somn, Physkon are o viziune, n urma căreia i iartă pe evrei. Deşi
neatestat de o sursă paralelă, episodul persecuţiei poate să conţină un sâmbure de adevăr,
nsă paralelismul cu 3Mac. ar indica, după unu comentatori, că cele două relatări ( L X X
şi Flavius losephus) sar baza pe o poveste populară celebră printre evreii din diaspora
alexandrină. • Elefanţii dobândiseră o faimă sinistră n mediile iudaice, legată, cu sigu-
ranţă, şi de atacurile cu acest animal din campania lui Antiochos al IVlea (cf. IMac.
6,30 şi urm.). ,
5,9 3Mac. este o pledoarie pentru eficienţa rugăciunii şi pentru iminenţa acţiunii provi-
denţiale, invocate explicit (4,21). Nici o rugăciune din carte nu rămâne fără răspuns,
5,11 Somnul (gr. µέρος ΰπνου, litt, „o parte a somnului") regelui este unul neobişnuit:
e vorba, la primul nivel simbolic, de apatia spirituală n care se găseşte deocamdată
suveranul egiptean. De aceea, regele se trezeşte cu greu (cf. 5,15).
622 3 MACABEI 5
Stăpânului, planul lui nelegiuit sa destrămat grabnic şi cugetarea lui nestră-
13
mutată a fost zădărnicită cu totul. Iudeii, scăpând de ceasul dinainte
hotărât, l lăudau pe Dumnezeul lor cel sfânt şi iarăşi l rugau pe cel uşor
14
de mpăcat să le arate trufaşilor păgâni tăria mâinii Sale preaputernice. Pe
la jumătatea ceasului al zecelea, dregătorul nsărcinat cu chemările, văzând
15
că se adunaseră cei chemaţi, sa dus la rege să1 trezească. Şi după ce la
trezit cu greu, ia spus că v r e m e a ospăţului trecea şi ia vorbit despre aces-
16
tea. R e g e l e , luând aminte la el, sa dus la ospăţ şi lea poruncit oaspeţilor
17
să se aşeze n faţa lui. D u p ă ce sa făcut aşa, el ia ndemnat să se vese-
lească şi să se desfete, simţinduse onoraţi cu atât mai mult n acea parte a
18
ospăţului. C u m sporeau vorbele, regele, chemându1 pe H e r m o n , la ntre-
bat cu amarnică mânie din ce pricină iudeii mai fuseseră lăsaţi n viaţă, deşi
19
trecuse ziua. nsă, pentru că H e r m o n ia arătat că ncă din timpul nopţii
mplinise până la capăt porunca, şi prietenii dădeau mărturie pentru el,
20
regele, cuprins de o cruzime mai rea decât a lui Phalaris, a spus că i iartă
pentru somnul din acea zi, dar a doua zi „negreşit săi pregăteşti n acelaşi
21
fel pe elefanţi spre pieirea nelegiuiţilor iudei". După ce r e g e l e a spus
acestea, toţi cei de faţă lau lăudat şi cu veselie au plecat fiecare la casele
22
lor. n acea noapte au folosit timpul nu atât spre somn, cât spre a urzi tot
felul de batjocuri m p o t r i v a c e l o r pe care i socoteau nişte nenorociţi.
23
A b i a cântase cocoşul n zori, că H e r m o n , care pregătise fiarele, lea
mânat n curtea mare nconjurată de c o l o a n e . 2 4 Mulţimea din oraş se adu-
nase la acea privelişte jalnică, aşteptând cu nerăbdare d i m i n e a ţ a . 2 5 Iar iudeii,
cu ultima suflare, căci se terminase timpul, implorau cu multe lacrimi şi cu
bocete de j a l e [şi,] ntinzânduşi mâinile spre cer, se rugau Preamarelui
Dumnezeu săi ajute din nou fără n t â r z i e r e . 2 6 Soarele nuşi răspândise ncă
razele, iar regele şi primea prietenii, când H e r m o n , stând alături, la poftit
27
să iasă, arătândui că cea dorit regele este pregătit. nsă acesta, primind
vestea şi uluit de neobişnuita [chemare] să iasă afară, deoarece ajunsese
stăpânit de o totală neştiinţă, a ntrebat pentru ce au mplinit ei aceasta cu
28
atâta grabă, Era nsă lucrarea Dumnezeului atotstăpânitor, care a făcut ca
29
mintea lui să uite planurile pe care le făcuse mai nainte. H e r m o n şi toţi
5,14 „să1 trezească": lin. „să1 mpungă/zgâlţâie",

5,20 „Phalaris", tiran al cetăţii Acragas din Italia (azi Agrigento), din sec. al Vllea Î.H.,
renumit pentru cruzimea sa: legenda spune că Îşi frgea de vii duşmanii ntrun taur de
bronz.
3 MACABEI 5 623
prietenii iau spus: „ F i a r e l e şi ostile sunt pregătite, o, rege, după cum ai

30
poruncit cu străşnicie." Atunci [ r e g e l e ] , umplânduse de grea mânie la
v o r b e l e rostite, deoarece providenţa lui Dumnezeu i mprăştiase tot gândul,
31
privindu1 ţintă, a spus ameninţător: „Oricâţi părinţi sau prunci ar fi de
faţă, pe aceştia iaş pregăti ca ospăţ mbelşugat fiarelor n locul iudeilor
nevinovaţi, care miau arătat n chip deosebit, m i e şi părinţilor m e i , o cre-
32
dinţă nestrămutată şi ntreagă. Şi dacă nu mar opri dragostea care ne
leagă, fiindcă am crescut mpreună, precum şi demnităţile tale, ţiaş lua
33
viaţa n locul acestora." Când H e r m o n a primit o ameninţare atât de neaş-
34
teptată şi primejdioasă, privirea şi chipul iau ngheţat. Iar prietenii au
plecat abătuţi şi celor adunaţi li sa dat drumul să meargă fiecare la treaba
35
sa. A u z i n d iudeii c e l e cu privire la rege, Lau preamărit pe Dumnezeul
care li se arătase, pe Stăpânul mpărat al mpăraţilor, care i ajutase şi acum.
36
R e g e l e a dat iarăşi ospăţ după aceleaşi rânduieli şi ia ndemnat la
v e s e l i e , 3 7 Şi, chemându1 la sine pe H e r m o n , ia spus ameninţător: „ D e câte
38
ori trebuie săţi poruncesc aceleaşi lucruri, n e v o l n i c e ? Pregăteşte elefanţii
39
chiar acum, ca săi nimicească pe iudei m â i n e . " R u d e l e sale, care erau de
faţă la ospăţ, minunânduse de nestatornicia gândului [ r e g e l u i ] , au spus:
40
„ O , rege, cât timp mai vrei să ne pui la ncercare ca pe nişte oameni lipsiţi
de minte? Iată, acum este a treia oară când porunceşti nimicirea lor şi, din
nou, când porunca este pe punctul să se mplinească, te răzgândeşti şiţi iei
41
napoi c e l e poruncite. De aceea oraşul este tulburat de aşteptare şi, din
42
pricina mulţimilor adunate, e mereu n primejdie de a fi jefuit." Atunci
r e g e l e , asemenea lui Phalaris n toate şi plin de nebunie, nedânduşi seama
n nici un fel că şovăieile sufletului Iui fuseseră numai spre ocrotirea iudei-
lor, sajurat cu jurământ tare şi nefolositor hotărând căi va trimite pe aceş-
tia de ndată n lăcaşul morţilor, striviţi de genunchii şi picioarele fiarelor;
43
[şi a mai spus c ă ] va porni război m p o t r i v a Iudeii şi o va face n scurtă
v r e m e una cu pământul, [trecândo] prin foc şi suliţă, „iar templul lor, n
care nu putem intra, curând ÎI v o m arde până n temelii şi v o m face un
pustiu veşnic pentru cei care aduc jertfe a c o l o " . 4 4 Atunci prietenii şi rudele
5,34 „celor adunaţi": mulţimea care se strânsese pentru a privi.

5,42 Jurământul lui Ptolemeu este inutil, pentru că se opune voinţei providenţiale de
neabătut. De altfel, capitolul este construit pe opoziţia structurală, exprimată n termeni
apropiaţi filozofiei stoice: raţiune divină, providenţă (λόγος, πρόνοια) şi, respectiv,
inutilitate, lipsă de raţiune (αλογίστία).
624 3 MACABEI 56
[regelui] au plecat bucuroşi şi, cu ncredere, au nceput să aşeze ostile n

45
cele mai potrivite locuri ale oraşului, spre pază. Comandantul elefanţilor
ia adus aproape, ca să z i c aşa, n stare de nebunie, după ce lea dat fiarelor
băuturi cu multe mirodenii şi vin amestecat cu tămâie şi a pus pe ele lucruri
46
nspăimântătoare; n zori, când oraşul se umpluse de popor nenumărat
mergând spre hipodrom, comandantul elefanţilor sa dus la curte şi la poftit
47
pe r e g e la c e l e pregătite. Iar acela, cu mintea sa nelegiuită plină de grea
furie, a pornit cu toată forţa mpreună cu fiarele, vrând, cu inimă de piatră,
să vadă cu ochii lui jalnica şi nefericita pieire a c e l o r mai nainte amintiţi.
48
Iudeii, când au văzut praful [stârnit d e ] elefanţii alergând pe poartă şi de
oastea narmată carei urma şi de paşii mulţimii, şi când au mai şi auzit
49
z g o m o t u l asurzitor, socotind că lea sosit clipa din urmă a vieţii şi sfârşi-
tul c e l e i mai j a l n i c e aşteptări, sau pus pe plâns şi pe bocet; şi se sărutau
unii pe alţii şi cădeau n braţele rudelor, părinţi n braţele copiilor, m a m e n
braţele fetelor; altele, care aveau copii sugari, storceau pentru ei laptele de
50
pe urmă. Dar, cugetând la ajutoarele care le veniseră mai nainte din cer,
toţi, deodată, sau aruncat la pământ şi, smulgânduşi copiii de la s â n , 5 1 au
strigat cu glas mare către Stăpânul a toată puterea, rugânduL să se milosti
vească de ei şi să li se arate acum când ei se află la porţile lăcaşului morţilor.
1
6 Un anume Eleazar, bărbat de seamă ntre preoţii ţării, ajuns la vârsta
bătrâneţii şi m p o d o b i t cu virtute n viaţa sa, oprindui pe bătrânii din jurul
2
său să mai strige către Dumnezeul cel sfânt, sa rugat astfel: „mpărate
mare ntru putere, preanalt, atotputernic Dumnezeu, care cârmuieşti ntru
3
ndurări toată făptura, priveşte spre seminţia lui A v r a a m , către copiii
sfinţitului Iacob, către poporul moştenirii T a l e sfinte, care acum, străin n
4
ţară străină, piere pe nedrept, Părinte. Tu pe Faraon, r e g e l e de odinioară al
acestui Egipt, cu numeroasele lui care de luptă, ce se nălţase cu ndrăzneală
nelegiuită şi cu limbă răsunătoare, lai dat pieirii cu oastea lui trufaşă,
5,47 „acelor... amintiţi": a celor trecuţi n listele mai sus menţionate; cf. 4,1415.
6.1 Unii au făcut apropieri ntre acest Eleazar şi cel din 2Mac. 6,18. Ambii eroi sunt
bătrâni respectabili, virtuoşi, plini de nţelepciune şi evlavie. Aceste asemănări se dato-
rează mai degrabă unui topos al imaginarului evreiesc din diaspora, decât coincidenţei
ntre eroul din 2Mac. şi cel din 3Mac.
6.2 Eleazar reia rugăciunea de tip istoric, pe care a nceputo Simon n 3Mac. 2,47.
6,4 Cf. Ex. 14,2128.
3 MACABEI 6 625
necaţi n apele mării, şi ai luminat cu lumina m i l e i T a l e neamul lui Israel.

5
Tu pe Sennacherim, care se fălea cu ostile sale nenumărate, regele apăsă-
tor al asirienilor, careşi supusese cu suliţa tot pământul şi se ridica mpotriva
sfintei T a l e cetăţi, grăind v o r b e trufaşe, lăudăroase şi greu de ndurat, lai
6
doborât şi Ţiai arătat puterea Ta multor neamuri. Tu pentru cei trei
prieteni, care, n Babilonia, şiau dat de bună v o i e viaţa pradă focului, spre
a nu se nchiria idolilor deşerţi, ai răcorit cu rouă cuptorul [fierbinte], de
până şi părul lea rămas neatins, iar flăcările leai ndreptat asupra duşma-
7
nilor. Tu pe Daniel, care, prin urzelile pizmei, fusese aruncat n groapa cu
lei, spre a fi hrană fiarelor, lai scos la lumină n e v ă t ă m a t . 8 T u , Părinte, pri-
vind la Iona, care se topea n pântecele chitului trăitor n mare, lai nfăţişat
9
nevătămat tuturor alor săi. Şi acum, T u , care urăşti trufia, preamilostive,
ocrotitorul a toate, aratăTe fără ntârziere celor din neamul lui Israel, care
10
acum sunt batjocoriţi de spurcatele, nelegiuitele neamuri păgâne. Iar dacă
viaţa noastră, din pricina nstrăinării, a fost pătată de impietate, scapăne
acum de mâna duşmanilor şi apoi, D o a m n e , dăne nouă moartea pe care o
11
crezi de cuviinţă. Ca nu cumva cei ce cugetă deşertăciuni să se laude cu
lucruri deşarte, pentru pieirea celor iubiţi de T i n e , zicând: « D u m n e z e u l lor
12
ηa putut săi i z b ă v e a s c ă » Iar T u , care ai toată puterea şi stăpânirea,
Veşnicule, priveşte: miluieştene pe noi, care suntem daţi pieirii ca nişte
13
uneltitori, din pricina neobrăzării prosteşti a unor nelegiuiţi. Să se n c o
v o a i e astăzi păgânii, nspăimântaţi de puterea Ta de neclintit, o, Tu cel
14
slăvit, care ai putere să mântuieşti neamul lui lacob. Ţ i e Ţi se roagă toată
15
mulţimea pruncilor şi părinţii lor, cu lacrimi, Să fie vădit pentru toţi
păgânii că Tu eşti cu noi, D o a m n e , şi nu Ţiai ntors faţa de la noi, ci,
precum ai spus: « N i c i fiind [ e i ] n ţara duşmanilor nu iam trecut cu
v e d e r e a » . mplineşte aceasta, D o a m n e ! "
6,SC/4Rg. 18,1319,37.
6.6 „cei trei prieteni": este vorba de Anania, Azaria şi Misai!; cf. Dan. 3. Aluzia la cei
trei tineri din Dan. 3 este foarte importantă pentru datarea 3Mac. Dacă autorul 3Mac. se
referă ntradevăr la Dan. 3, 3Mac. nu poate fi datată nainte de 165 Î.H. Unii comenta-
tori (The Oxford Bible Commentary, p. 774) ndeamnă la prudenţă n a stabili depen-
denţa totală a 3Mac. de Dan. Argumentul tare al acestei avertizări constă n varietatea şi
complexitatea textuală a corpusului Daniel.
6.7 Cf. Dan. 6.
6,11 „cugetă deşertăciuni... lucruri deşarte": adesea, n Biblie, termenul se referă la idoli
(cf. de ex. Lev. 17,7; 2Par. 11,15).
626 3 MACABEI 6
16
Chiar când Eleazar şi ncheia rugăciunea, regele mpreună cu fiarele
17
şi n nechezatul [ c a i l o r ] oştirii ajungeau Ia hipodrom. Şi când au văzut
iudeii aceasta, au strigat cu putere către cer, ncât şi v ă i l e v e c i n e au răsunat,
18
umplând de nestăvilită spaimă ntreaga oştire. Atunci preaslăvitul, atot-
puternicul şi adevăratul D u m n e z e u , arătânduŞi faţa sfântă, a deschis porţile
cerului, de unde au coborât doi ngeri nfricoşători la v e d e r e care sau arătat
19
tuturor, n afară de i u d e i ; sau aşezat n faţa oştirii duşmanilor, pe care au
20
umpluto de tulburare şi de spaimă şi au legato cu obezi de n e c l i n t i t . Şi
trupul regelui a fost cuprins de fiori, ncât a uitat de ndrăzneala grelei lui
21
mânii. Iar fiarele sau ntors spre ostile care veneau din urmă, leau călcat
şi leau ucis.
22
Atunci mânia regelui sa preschimbat n j a l e şi lacrimi pentru c e l e pe
23
care le plănuise n a i n t e . Căci, auzind strigătul şi văzândui pe toţi doborâţi
la pământ spre pieire, a plâns cu mânie şi ia ameninţat pe prieteni spunând:
24
„Cârmuiţi rău şi iaţi ntrecut n cruzime pe tirani, iar m i e , binefăcătorului
vostru, urziţi sămi luaţi puterea şi viaţa, punând la cale pe ascuns lucruri
25
care nu sunt de f o l o s r e g a t u l u i . C i n e ia adunat aici, scoţându1 pe fiecare
din casa lui fără socoteală, pe cei care neau apărat cu credinţă fortăreţele
26
ţării? C i n e ia mpresurat, n chip nelegiuit, cu chinuri pe aceşti oameni
care de la nceput [şiau d o v e d i t ] bunăvoinţa faţă de noi, deosebinduse n
toate de celelalte neamuri, şi care au primit să nfrunte foarte adesea c e l e
27
mai rele primejdii din partea o a m e n i l o r ? Dezlegaţi, dezlegaţi aceste legături
6,18 ngerii, n ipostază războinică şi nfricoşătoare, pot indica, de asemenea, legătura,

măcar ideatică, cu Dan., apocalipsa canonică veterotestamentară care conţine angelolo
gia cea mai detaliată n epoca postexilică.
6.21 Aceeaşi „rezolvare" o dă şi Flavius losephus, n Contra Ap. 11,53. Animalele se
ntorc mpotriva celor care le mână.
6.22 Lacrimile sunt indiciul convertirii depline a suveranului. Dacă n episodul „nebu-
niei" din 3Mac. 5,3132, regele suferă de o mânie ndreptată mpotriva tuturor, aici se
converteşte cu totul. Mânia, scădere morală n etica sloică, l caracterizează n mod spe-
cific pe Ptolemeu nainte de convertire,
6,25 Autorul i pregăteşte pe cititori pentru decretul de eliberare al lui Ptolemeu. Regele
recunoaşte contribuţia indispensabilă a iudeilor la viaţa regatului şi insistă aici asupra
sprijinului militar. Evreii soldaţi din Egipt se mpărţeau n două categorii: soldaţicoloni,
recrutaţi din rândul foştilor mercenari, care apărau graniţele regatului şi primeau, n schimb, o
bucată de pământ, şi mercenari activi, călăreţi şi pedestraşi, care puteau accede la grade supe-
rioare atât n armata regulată, cât şi n forţele auxiliare (Hegermann, H., pp. 164165).
6,27 „Spre casele lor" din Egipt. Iudeii din diaspora, deşi legaţi spiritual de Ierusalim, nu
şi doresc să se ntoarcă n Palestina (cf. 3Mac. 6,36 nota).
3 MACABEI 6 627
nedrepte! Trimiteţii n pace spre casele lor şi cereţile iertare pentru c e l e

făcute mai n a i n t e . 2 8 Eliberaţii pe fiii atotputernicului, cerescului şi viului
D u m n e z e u , cel care, de la strămoşii noştri şi până acum, dă, fără piedică,
29
bună aşezare, cu slavă, treburilor noastre." Astfel a vorbit; iar ei, d e z l e -
gaţi ntro clipă, au nceput săL binecuvânteze pe D u m n e z e u l lor sfânt şi
mântuitor, fiindcă tocmai scăpaseră de moarte.
30
ntors n oraş, regele la chemat pe vistiernic şi ia poruncit să le dea
iudeilor vinul şi celelalte lucruri de trebuinţă pentru o petrecere de şapte z i l e
şi a poruncit ca n locul n care credeau căşi v o r afla pieirea, a c o l o săşi
31
prăznuiască izbăvirea cu toată veselia. Atunci, cei care mai nainte
fuseseră batjocoriţi şi aproape de lăcaşul morţilor, ba chiar unii păşiseră
ntracolo, au avut parte, n loc de o moarte amară şi jalnică, de o petrecere
de izbăvire, iar locul ales pentru doborârea şi mormântul lor lau orânduit
32
plini de bucurie pentru ospăţ. Şi, punând capăt m e l o d i e i pline de j a l e a
bocetelor, au pornit cântarea strămoşească, proslăvinduL pe D u m n e z e u ,
izbăvitorul şi făcătorul de minuni; alungând orice plângere şi vaiet, au
pornit a dănţui cu veselie [plină d e ] p a c e . 3 3 T o t astfel şi regele, rânduind un
mare ospăţ pentru c e l e ntâmplate, necontenit nălţa cu multă măreţie laudă
34
şi mulţumire spre cer, pentru izbăvirea neaşteptată care se făcuse. Iar cei
care mai nainte i dădeau [ p e iudei] pieirii şi hrană păsărilor şii nscri-
seseră cu bucurie pe liste, suspinau nvăluiţi n ruşine, stingânduşi fără
35
slavă ndrăzneala lor nflăcărată. Iar iudeii, cum am spus mai nainte,
prinzânduse cu desfătare n dansul mai nainte pomenit, petreceau n cân-
tări v e s e l e de laudă şi n p s a l m i . 3 6 Hotărând o rânduiala de obşte cu privire
la acestea, cât timp v o r fi n ţară străină, din generaţie n generaţie, au sta-
tornicit să se ţină zilele mai sus amintite ca z i l e de sărbătoare, nu de dragul
băuturii şi din lăcomie, ci pentru izbăvirea care le venise de la D u m n e z e u .
37
A p o i , sau dus la rege săi ceară ngăduinţa de a pleca fiecare la ale sale.
38
nscrierea lor pe liste durase din ziua a douăzeci şi cincea a lunii Pahon şi
până n ziua a patra a lunii Epiphi, adică patruzeci de zile, iar uciderea l o r
6,36 „cât timp vor fi n ţară străină": gr. έπϊ πάσαν παροικίαν αυτών. Sărbătoarea pe
care iudeii o ţin din acest moment este una specifică vieţii din diaspora. n mod voalat,
autorul pune acest eveniment sub semnul provizoratului, n spiritul promisiunii din Lev.
26,42. Egiptul nu poate fi decât o παροικία pentru evreii postexilici, aşa cum a fost şi
pentru strămoşii lor de dinainte de Moise. Chiar dacă aluzia la ntoarcerea finală n
Palestina, o temă larg răspândită n diaspora alexandrină, există n text, ea este foarte
vagă şi trecută repede cu vederea.
628 3 MACABEI 67
trebuia să se petreacă din ziua a cincea şi până n ziua a şaptea a lunii

39
Epiphi, adică n trei z i l e ; n aceste zile, Stăpânul a toate, arătânduŞi cu
40
mare slavă milostivirea, ia scăpat pe toţi deodată nevătămaţi. Şi ei au
petrecut pe socoteala regelui până n a paisprezecea zi, după care au cerut să
41
li se ngăduie să p l e c e . R e g e l e , lăudândui pe toţi, a scris pentru ei
scrisoarea de mai j o s către maimarii fiecărui oraş, arătânduşi grija cu
generozitate:
1
7 „ R e g e l e P t o l e m e u Philopator, tuturor conducătorilor din E g i p t şi
2
tuturor celor aflaţi n dregătorii, bucurie şi sănătate! Sănătoşi suntem şi
noi, şi copiii noştri, pentru că D u m n e z e u cel mare ne ndreaptă treburile aşa
3
cum am dorit. U n i i dintre prietenii noştri neau ndemnat cu răutate prea
adesea săi adunăm la un loc pe toţi iudeii din regat şi săi pedepsim cu
4
chinuri nemaivăzute, ca pe nişte răzvrătiţi; ne spuneau că niciodată nu va
fi bună aşezare n treburile noastre din pricina urii iudeilor mpotriva tuturor
5
[ c e l o r l a l t e ] neamuri, până când nu se va săvârşi aceasta. Ba chiar, adu
cândui cu batjocuri legaţi ca pe nişte robi, şi, mai mult, ca pe nişte unel
titori, fără nici o cercetare şi judecată, sau apucat săi ucidă cuprinşi de o
cruzime mai sălbatică decât obiceiul s c i ţ i l o r . 6 Pentru aceasta noi iam ame-
ninţat cu asprime, dar, cu bunăvoinţa pe care o a v e m faţă de toţi oamenii,
cu greu leam ngăduit să rămână n viaţă; şi, cunoscând că D u m n e z e u l din
7,2 „Dumnezeu cel mare": Ptolemeu recunoaşte a doua oară, n scris, supremaţia lui
Dumnezeu. Autorul lasă să se nţeleagă că regele se referă la Y H W H .
7.4 „...urii iudeilor": ioc comun n literatura antică n scrierile antiiudaice; cf. Tacit,
Hist. 5 excursul despre iudei n care spune că pe aceştia i caracterizează odium generis
humani (vezi şi nota ia 3,7).
7.5 „fără nici o cercetare şi judecată": execuţiile sumare nu intrau n codul elenistic, fiind
un atribut ai lumii barbare. • „obiceiul sciţilor": loc comun n literatura grecoromană:
sciţii aveau reputaţia de a fi un summum de necivilizaţe.
7.6 Unu comentatori au făcut apropierea ntre 3Mac. şi Scrisoarea iui PseudoAristeas.
Primui argument al acestei apropieri constă n făptui că Ptolemeu recunoaşte ocrotirea
pe care Dumnezeu leo acordă evreilor (PseudoAristeas 16;!9;37). Apoi, ambele cărţi
pun n evidenţă frumuseţea şi inviolabilitatea Templului din Ierusalim, conţin scrisori
oficiale şi acordă importanţă unui anume preot Învăţat Eleazar (PseudoAristeas 22; 29;
33; 41). La acestea se adaugă şi argumente de ordin stilistic, n primul rând legate de
foiosirea n scris a documentelor oficiale. Coroborarea textului (3Mac. şi Pseudo
Aristeas) cu papirii egipteni certifică faptul că operele n cauză au fost compuse n
perioada ptolemaică târzie (cf. Delcor, M., op. cit., p. 495).
3 MACABEI 7 629
cer i ocroteşte n siguranţă pe iudei ca un părinte pe fiii săi, veninduIe n

7
ajutor n toate, şi ţinând seama de bunăvoinţa lor prietenească statornică
faţă de noi şi faţă de strămoşii noştri, iam dezlegat pe bună dreptate de
toată nvinuirea, de orice fel ar f i 8 şi am poruncit ca fiecare să se ntoarcă
ntrale sale de oriunde ar fi şi nimeni să nu le facă vreun rău şi nici să nui
9
ocărască cu privire la c e l e care li sau ntâmplat fără socotinţă. C ă c i să ştiţi
bine că, dacă le v o m face vreun rău sau dacă i v o m ocăr n vreun fel, v o m
avea drept potrivnic nu un o m , ci pe [nsuşi] Dumnezeul cel Preanalt,
Stăpânitor a toată puerea, care se va răzbuna pe noi negreşit, fără putinţă de
scăpare. Fiţi sănătoşi !"
10
Luând scrisoarea, [ i u d e i i ] nu sau grăbii pe dată să plece, ci lau
rugat pe rege ca aceia din neamul iudeilor care sau lepădat de bunăvoie
de Dumnezeul cel sfânt şi de legea lui Dumnezeu să primească prin ei
11
pedeapsa cuvenită, spunând că aceia care, de dragul pântecelui, sau
lepădat de poruncile dumnezeieşti nu v o r fi vreodată cu gând bun nici
12
pentru treburile regelui. [ R e g e l e , ] recunoscând că ei spun adevărul şi
ncuviinţând, lea dat deplină putere ca pe cei care au ncălcat legea lui
D u m n e z e u săi dea pieirii n o r i c e loc din regatul său, cu ndrăzneală, fără
[să aibă n e v o i e d e ] v r e o autoritate sau cercetare a r e g e l u i . 1 3 Atunci, după ce
au făcut urările cuvenite, preoţii şi poporul ntreg au plecat cu bucurie şi
14
strigând: „ A l e l u i a . " A s t f e l pe oricine le ieşea n cale dintre cei din neamul
15
lor care se pângărise l pedepseau şi l dădeau pieirii n chip pilduitor. n
acea zi au omorât mai mult de trei sute de oameni şi au petrecut n bucurie
16
ziua aceea, deoarece ei uciseseră nişte pângăriţi. Iar ei nşişi, care
rămăseseră până la moarte credincioşi lui D u m n e z e u şi dobândiseră bucuria
deplinei izbăviri, au plecat din oraş ncununaţi cu tot felul de flori frumos
mirositoare, cu strigăte de bucurie şi cu cântări de laudă şi imnuri melodi-
oase, aducânduI mulţumire Dumnezeului părinţilor lor, veşnicul izbăvitor
al lui Israel.
7,9 Ptolemeu numeşte aceleaşi atribute divine invocate de nsoţitorii lui Ptolemeu la
Templu n 3Mac. 1,27 şi de Simon n 2,23. Dumnezeu este stăpânul a toată puterea
(războinic) şi preanalt (ϋψιστος termen predilect n scrierile postexilice).
7,14 3Mac. urmează acelaşi scenariu ca Ester 9: după redactarea decretului regal, evreii
şi ucid prigonitorii. Numărul morţilor din 3Mac. este nsă mult mai mic. Autorul 3Mac.
adaugă, spre deosebire de cel al Cărţii Esterei, şi scopul masacrului: spre a fi pildă pentru
duşmani.
630 3 MACABEI 7
Şi, ajungând Ia Ptolemais, cea numită, datorită nfăţişării locului „pur-

tătoarea de trandafiri", unde flota i aştepta, după voinţa tuturor, de şapte
18
zile, au făcut a c o l o un ospăţ n cinstea izbăvirii lor, deoarece regele n
mărinimia lui le dăduse toate c e l e de trebuinţă pentru călătorie fiecăruia
19
până la casa lui. După ce au ajuns la ţărm cu pace, n cuvenitele cântări
de mulţumire, au hotărât ca tot astfel şi acolo să se ţină acele zile ca zile de
20
bucurie, cât timp aveau să locuiască printre străini. Şi, [nscriindule] ca
sfinte pe o stelă şi rânduind loc de rugăciune a c o l o unde fusese ospăţul, sau
ntors fiecare la ale sale, sănătoşi, liberi, nespus de veseli, feriţi [ d e primej-
21
d i e ] pe pământ, pe mare şi pe fluviu, datorită scrisorii regelui; şi, deoa-
rece câştigaseră mult mai multă putere decât nainte faţă de duşmani, ei se
bucurau de cinste şi erau temuţi şi nici unul ηa mai fost tulburat de nimeni
22
n avutul său. Şi toţi şiau dobândit bunurile după nscrisuri, aşa ncât
oricine avea lucruri [luate de la e i ] cu mare frică le dădea napoi: astfel,
Preamarele D u m n e z e u a săvârşit pe deplin fapte măreţe pentru izbăvirea
23
lor. Binecuvântat fie Eliberatorul lui Israel ntru toţi v e c i i ! A m i n .
7,17 Ptolemais era numele pe care, n perioada elenistică, la avut portul Ako ( L X X
Accho, Jud. 1,31), situat n partea nordică a golfului Akra, la 12 km de Capul Cârmei. n
perioada veterotestamentară era singurul port natural de pe coasta sudică a Feniciei şi un
punctcheie n comerţul mediteranean pentru Israel. Atestat deja n aşanumitele „texte
ale blestemelor" (sec. al XVIIIlea .H.) şi, mai târziu, n listele topografice din sec.
al XVlea Î.H., portul a jucat un rol important n perioada elenistică şi este menţionat n
Faptele Apostolilor 21,7, când devenise colonie romană. După perioada romană, portul
şia recăpătat numele Akra
4 MACABEI
4 Macabei*
1 * Vrând să arăt o problemă de naltă filozofie, şi anume dacă raţiunea

pioasă este stăpânioarea pasiunilor, vaş sfătui pe bună dreptate să luaţi
2
aminte cu sârguinţă la [această] filozofie. C ă c i problema este n toate
* Cu privire la „canonic itatea" acestei scrieri, merită amintit „Cuvântul nainte'* din
Biblia de la Blaj; „Cartea aceasta, carea să zice a lui Iosip [Iosif], pentru că de Iosip
Flavie [losephus Flavius] ar fi scrisă, nici S. S. Părinţi nu o cunosc dumnezeiască, nici n
toate bibliile greceşti să află, nici n canonul cărţilor jidoveşti, nici n bibliile latineşti nu
easte, pentru aceaea nici ntru această biblie nu am voit de nou a o tălmăci, ci, precum să
află n bibliia cea veachie românească o am lăsat şi numai pentru aceaea o am pus aici,
că sau aflat n cea veachie românească, amintrilea, loc ntră cărţile Sfintei Scripturi nu
poate să aibă."
1.1 „de naltă filozofie", gr. φιλοσοφώτατον: superlativ ntâlnit pentru prima oară la
Platon, Rep. 6,498a. • „raţiunea pioasă este stăpânitoarea pasiunilor": propoziţia rezumă
teza ntregii cărţi şi este repetată cu mici variaţiuni stilistice n 4Mac. 1,7.9.13.19.30;
2,6.24; 6,31; 7,16; 13,1; 16,1; 18,2. Dezvoltarea maximă a acestui mod de a gândi
aparţine stoicismului. Prin urmare, „filozofia" desemnează aici n mod special doctrina
stoică, pe care iudaismul ncearcă să şio aproprieze pentru a legitima, n lumea elenis-
tică şi n faţa auditoriului, alcătuit din evrei elenizaţi, familiarizaţi cu filozofia greacă,
partea a doua a cărţii, „panegiricul martirilor". • „raţiunea pioasă", gr. ό ευσεβής
λογισµός: autorul nu face distincţia ntre raţiunea pură şi credinţa revelată. De aceea
A. DupontSommer consideră că adjectivul, greu traductibil, ευσεβής nu joacă, n
expresie, doar un simplu ro! de epitet ornant, ci introduce o nuanţă esenţială conceptului
de „raţiune", definitorie pentru religiozitatea iudaică. La Philon, λογισµός este „duşma-
nul, prin natură, al pasiunilor" (Ahr. 256). • Prezenţa, n original, a pronumelui personal
de persoana a !la plural a servit ca argument forte susţinătorilor tezei conform căreia
4Mac. ar fi fost un discurs propriuzis, citit n sinagogă la un anumit moment.
1.2 Elogiul virtuţii şi al nţelepciunii este un topos al filozofiei grecoromane şi un
subiect predilect pentru dezvoltări retorice, mai ales sub influenţă stoică. n context,
elogiul virtuţii echivalează cu elogiul funebru al celor morţi n numele virtuţii, adică al
martirilor (cf. 1,10). • „ştiinţei", gr. επιστήµη: n termeni platonicieni, cunoaşterea
adevărată, opusă lui δόξα. Autorul face aici trecerea de la expunerea teoretică a tezei
sale (v. I ) , la partea practică a discursului: φρόνησις. • „prudenţa", gr. φρόνησις:
Socrate foloseşte conceptul n sens etic iniţial, ca „intuire intelectuală a valorilor etice
634 4 MACABEI 1
privinţele necesară ştiinţei şi conţine un e l o g i u al celei mai mari virtuţi,

3
adică al prudenţei. M a i ales dacă rezultă că raţiunea domină nu numai
4
pasiunile care se opun cumpătării, lăcomia şi d o r i n ţ e l e , ci că le domină şi
pe c e l e care se opun dreptăţii, cum este răutatea, şi pasiunile care se opun
5
curajului: mânia, frica şi d u r e r e a . C u m , aşadar, ar spune, poate, unii, dacă
raţiunea d o m i n ă pasiunile, ea nu stăpâneşte şi asupra uitării şi a neştiinţei?
6
Este o obiecţie r i d i c o l ă . C ă c i raţiunea nu domină asupra pasiunilor sale, ci
asupra celor contrare dreptăţii şi curajului şi cumpătării şi ea le domină nu
7
pentru a le elimina, ci pentru a nu fi stăpânită de ele. Aş putea să vă
dovedesc cu multe şi diferite [ e x e m p l e ] că raţiunea stăpâneşte asupra
transcendentale". n filozofia platoniciană, φρόνησις Începe săşi piardă conotaţiile etice

Şi devine, n cele din urmă, „contemplare intelectuală a eidelor" (Peters, F,E., 1993, p.
224). Aristotel o trece n rândul virtuţilor „dianoetice", dar, spre deosebire de σοφία,
care este „raţiunea speculativă", φρόνησις se defineşte ca nţelepciune practică, Cum n
epoca elenistică interesul pentru speculaţia metafizică generală scade, φρόνηοτς, concept
etic primordial, face o carieră fără precedent, devenind „virtutea supremă, virtutea prin
excelenţă", prima dintre cele patru virtuţi cardinale: prudenţa, cumpătarea, dreptatea şi
tăria (Reale, G., p. 299).
1.3 „cumpătarea", gr. σωφροσύνη: la Platon, termenul este legat de tripartiţia sufletului
şi constă n supunerea armonioasă a părţilor inferioare (θυµοείδες volitivă şi, res-
pectiv, έπιθυµετικόν concupiscentă) faţă de cea raţională (λογιστικον). La Aristotel,
σωφροσύνη este „linia de mijloc ntre extremele reprezentate de plăceri şi de dureri",
„domeniul ei fiind restrâns la plăcerile trupeşti" (Peters, F.E., op. cit., p. 254). Stoicii fac
din σωφροσύνη una dintre cele patru virtuţi de căpetenie, nvestindo şi cu atributele
discernământului. Aici termenul are sensul stoic de „virtute cardinală". • „lăcomia", gr.
γαστριµαργία: autorul defineşte termenul n mod negativ, după etica stoică: lăcomia
este lipsa de cumpătare. n sens primar, etimologic, ea este „nebunia stomacului". Cu
această accepţiune este preluată n creştinismul ascetic timpuriu, devenind, pe schema
etică preluată din stoicism, unul dintre cele opt păcate capitale. Totuşi, pentru călugăr
„ea nu nseamnă nesaţietate, ndopare cu alimente, ci ntrerupere nefirească a postului,,.
Stomacul şi iese din ţâţâni, nu mai respectă regula abstinenţei de teamă să nu care
cumva să se Îmbolnăvească" (Cristian Bădiliţă, n comentariul la Evagrie Ponticul,
Tratatul practic. Gnosticul, p. 63, Iaşi, 2003),
1.4 După opinia comentatorilor, versetele 34 constituie un adaos ulterior: manuscrisul
era deteriorat, ilizibil şi atunci copistul a simţit nevoia să completeze lacuna,
1,56 Versetele 5 şi 6 sunt interpolate; pe de o parte nu are nici un rost să se ridice
obiecţii ncă de la nceput este contrar tuturor regulilor , pe de alta, chestiunea este
reluată n termeni identici la 2,243,1, ceea ce nseamnă că aici avem un dublet introdus
n chip stângaci de copist. • Dreptatea, curajul şi cumpătarea sunt trei dintre cele patru
virtuţi cardinale n doctrina stoică,
4 MACABEI 1 635
pasiunilor, dar cea mai puternică dovadă mi se pare a fi curajul celor care
9
au murit pentru virtute, Eleazar şi cei şapte fraţi şi mama lor. A c e ş t i a toţi,
dispreţuind suferinţele până la moarte, au demonstrat că raţiunea domină
10
pasiunile. Aşadar, [ p r i v i n d ] la virtuţile lor, m i stă la ndemână săi laud
pe aceşti bărbaţi care n această zi au murit mpreună cu mama lor pentru
11
desăvârşire, dar, [privind] la cinstirea [dobândită de e i ] , iaş ferici. Căci
au fost admiraţi nu numai de toţi oamenii pentru curajul şi răbdarea lor, ci şi
de călăii lor; astfel ei au fost cauza prăbuşirii tiraniei care le stăpânea
neamul, nvingându1 pe tiran prin răbdare, ncât pământul patriei a fost
12
purificat datorită lor. D a r şi despre aceasta v o i putea vorbi ndată; acum
nsă v o i ncepe prin a formula principiile generale, aşa cum mi este obi-
ceiul, apoi v o i ajunge la povestea lor, dând slavă Dumnezeului atotnţelept.
13 14
N e punem, aşadar, ntrebarea dacă raţiunea domină pasiunile. Tre-
buie să distingem ce este raţiunea şi ce este pasiunea, câte forme de pasiuni
15
există şi dacă raţiunea le domină pe toate. Raţiunea este mintea care
16
alege, cu un raţionament drept, viaţa de nţelepciune. Iar nţelepciunea
17
este cunoaşterea lucrurilor divine şi omeneşti şi a cauzelor acestora. Ea
este [nsăşi] educaţia ntru L e g e prin care nvăţăm lucrurile dumnezeieşti cu
1,8 Autorui nu vrea să facă o demonstraţie teoretică a tezei, ci să o dovedească prin

exemple concrete,
1.10 „desăvârşire": gr. καλοκαγαθία exprimă un ideal grec prin excelenţă, cuprinzând
n sine desăvârşirea fizică şi morală. Cuvântul se Întâlneşte la Philon din Alexandria,
dar, cu excepţia lui 4Mac. nu apare n Septuaginta, Apare, n schimb, sintagma καλός
και αγαθός (cf., de ex,, Tob 5,14; 2Mac. 15,12),
1.11 Literatura grecoromană abundă n exemple de sacrificiu suprem pentru o idee sau
de dominare asupra chinurilor fizice. Autorul cărţii 4Mac, introduce un exemplu clasic
iudaic n universul cultural grecoroman,
1.15 „raţionament drept", gr, ορθός λόγος. Autorul mai foloseşte termenul λόγος cu
sensul filozofic de „raţiune, raţionament" doar o singură dată (5,35) şi atunci n aceeaşi
sintagmă. n această accepţiune este folosit sistematic termenul λογισµός. A, Dupont
Sommer crede că nlocuirea termenului λόγος cu λογισµός se datorează conotaţiilor
metafizice puternice ale celui dintâi n epoca n care autorul cărţii 4Mac. şi scria cartea.
La Philon, λόγος desemnează raţiunea sau ipostasul divin, intermediar ntre divinitatea
transcendentă şi logosul uman. Aici referirea este la raţiunea omenească.
1.16 Definiţia nţelepciunii pe care o dă autorul cărţii 4Mac. era un loc comun al filozo-
fiei din perioada elenistică şi romană (cf Cicero, Tusculanae disputationes, IV,26,57;
Philon, Congr. 79).
1.17 nţelepciunea este definită din perspectiva iudaismului purist exprimat şi n Sirach
24,2325. Ea este numai nsoţitoarea Legii mozaice,
636 4 MACABEI 1
18
veneraţie, iar pe c e l e omeneşti, cu f o l o s . Iar f o r m e l e nţelepciunii sunt:
19
prudenţa, dreptatea, curajul şi cumpătarea, C e a mai de seamă dintre ele
20
este prudenţa; datorită ei, raţiunea domină pasiunile. Naturile c e l e mai
cuprinzătoare ale pasiunilor sunt două: plăcerea şi durerea; fiecare dintre
21
acestea ia naştere atât n trup, cât şi n suflet. Multe sunt şi pasiunile care
22
ntovărăşesc plăcerea şi durerea. naintea plăcerii se află dorinţa, iar n
23
urma plăcerii, bucuria. naintea durerii se află frica, iar n urma durerii,
24
tristeţea. M â n i a nsă este o pasiune comună plăcerii şi durerii, dacă cineva
25
cugetă la ceea ce i sa n t â m p l a t . n plăcere se află şi nclinarea spre rău,
26
fiind, dintre toate, pasiunea cu cele mai multe f o r m e : ale sufletului
lăudăroşenia, lăcomia de bani, dorinţa de glorie, dorinţa de ceartă, invidia;
27 28
ale trupului voracitatea, lăcomia, ghiftuirea de unul singur. Aşadar,
1,18 Se revine la clasificarea stoică a virtuţilor. Trecerea de la un sistem de referinţă

filozofic la celălalt (de la cel iudaic la cel elenistic) trimite la convingerea autorilor evrei
din diaspora că filozofii greci şi trăgeau Înţelepciunea din nvăţătura lui Moise.
1,20 Clasificarea pasiunilor n cele două categorii esenţiale, durerea şi plăcerea, este de
provenienţă aristotelică, • Dualismul trupsuflet afirmat n acest context este de inspi-
raţie filozofică platoniciană, nu teologică mozaică.
1,2123 Cele şase pasiuni/patimi opuse raţiunii sunt: plăcerea, durerea, dorinţa, bucuria,
frica şi tristeţea. A. DupontSommer crede că, n gândirea autorului 4Mac., plăcerea şi
bucuria, pe de o parte, şi durerea şi tristeţea, pe de alta, sunt sinonime. n acest caz, cele
şase pasiuni sar reduce la patru: dorinţă, frică, plăcere (sau bucurie), durere (sau tris-
teţe). Or, acestea sunt cele patru tipuri de pasiuni după clasificarea stoică. Prin urmare,
4Mac. ar reprezenta „un amalgam straniu de doctrine aristotelice şi stoice" (Dupont
Sommer, Α . , p. 51).
1.24 Mânia este o subspecie a uneia dintre cele patru pasiuni clasificate de stoici, şi
anume, dorinţa. Seneca propune definiţia mâniei ca „dorinţa de pedepsire a unei nedrep-
tăţi", definiţie care, mbogăţită cu lecţia creştină a iertării, va face carieră la Părinţii
Bisericii. Ieşind din ordinea naturală (i.e. raţională) a lucrurilor, mânia este un rău sigur
ce trebuie eradicat complet din fiinţa umană, prin practicarea virtuţii, care, după cum am
văzut, se ridică deasupra oricărei nedreptăţi. Aderenţa fatidică pe care pasiunea aceasta o
are la spirit nu este nsă una instinctivă. • Finalul frazei este imposibil de restabilit,
ntrucât textul este alterat.
1.25 „nclinarea spre rău": gr. ή κακοήθης διάθεσις. Autorul are n minte conceptul
ebraic ye
er hăra', „instinct rău, pornire rea", pe care l combină nsă cu concepţia
greacă, de provenienţă cinică, conform căreia plăcerea era sursa tuturor viciilor (Dupont
Sommer, Α . , p. 52),
1,2829 Autorul nu propune eradicarea pasiunilor (nici asceza creştină nu o cerea n mod
explicit), ci temperarea, echilibrarea lor, n spiritul ataraxiei stoice. Revine aici explicit
dualismul trupsufiet.
4 MACABEI 12 637
plăcerea şi durerea fiind ca două plante [care cresc] din trup şi din suflet,
29
multe sunt mlădiţele acestor p l a n t e . Raţiunea, care este grădinarul univer-
sal, pe amândouă Ie pliveşte, le curăţă, le leagă, le udă şi le stropeşte n
toate felurile, [şi astfel] domesticeşte desişul obiceiurilor şi al pasiunilor.
30
ntradevăr, raţiunea este conducătoarea virtuţilor şi stăpâna pasiunilor.
Priviţi, aşadar, mai ntâi că raţiunea este stăpâna pasiunilor prin lucrarea
31
de nfrânare [ p e care o săvârşeşte] cumpătarea. Aşadar, cumpătarea este
32
stăpânirea d o r i n ţ e l o r ; iar dintre dorinţe, unele sunt ale sufletului, altele,
33
ale trupului; e l i m p e d e că raţiunea le domină pe amândouă. C ă c i altfel,
cum se face că, atunci când suntem atraşi de mâncăruri oprite, ne abatem de
la plăcerea ce v i n e de la e l e ? O a r e nu pentru că raţiunea are puterea să
34
stăpânească peste atracţii? Eu aşa c r e d . Aşadar, când dorim [să m â n c ă m ]
un peşte, o pasăre, un animal sau o r i c e fel de mâncare interzisă nouă de
35
l e g e , ne abţinem datorită dominaţiei raţiunii. Pasiunile atracţiilor sunt
nfrânate, fiind ţinute n loc de mintea cumpătată şi toate mişcările trupului
sunt d o m o l i t e de raţiune.
1
2 Şi ce e de mirare dacă dorinţele sufletului de a fi mpreună cu
2
frumuseţea ajung să nu mai aibă putere? C ă c i pentru aceasta este lăudat
3
cumpătatul Iosif: că prin gândire şia stăpânit p o f t a . ntradevăr, deşi era
tânăr şi n floarea vârstei pentru mpreunare, el a stăvilit prin raţiune
4
imboldul pasiunilor. Dar raţiunea se arată stăpână nu numai peste
5
imboldul poftei, ci peste o r i c e dorinţă. ntradevăr, L e g e a spune: „ S ă nu
1,29 „obiceiurilor şi al pasiunilor", gr. τών ήθων κοΧ τών πόθων: formula, reluată n
2,21, este curentă n filozofia greacă, cf., de pildă, Aristotel, Poetica 1,6. • Metaforele
horticole nu sunt o caracteristică a literaturii greceşti, ci a celei orientale. • „desişul": gr,
ϋλη nseamnă şi „pădure", şi „materie". Am considerat mai potrivită continuarea meta-
forei vegetale.
1.33 ncercarea de armonizare a filozofiei greceşti cu prescripţiile Legii mozaice transpare
aici mai limpede decât oriunde n text.
1.34 Pentru interdicţiile alimentare impuse de Lege, cf. Lev. 11,131; Deut. 14,110.
2,1 „de a fi mpreună": ideea este reluată, cu o expresie mai directă, la 4Mac. 2,3.
DupontSommer presupune că e vorba de glose introduse ulterior n text.
2,23 „ I o s i f : cf. Gen. 39. • „a stăvilit": autorul 4Mac. nu propune extirparea pasiunilor
prin raţiune, ci stăvilirea lor, ţinerea lor n frâu. Omul nu poate extirpa nsuşirile pe care
Dumnezeu nsuşi lea sădit n fiinţa sa (cf. 2,21). • Metafora raţiunii ca grădinar al
sufletului apare dezvoltată şi la Philon n Legum allegoriae 1,47. Ea va fi preluată de
Grigore Taumaturgul n celebrul Discurs de mul
umire lui Origen.
2,5 Cf. Ex. 20,17.
638 4 MACABEI 2
doreşti femeia aproapelui tău şi nici c e l e ce sunt ale aproapelui tău."

6
Aşadar, deoarece L e g e a ne spune să nu dorim, cu aât mai mult vaş
[putea] c o n v i n g e că raţiunea poate stăpâni dorinţele.
7
La fel este şi cu pasiunile care se opun dreptăţii. A l t f e l , cum sar putea
schimba prin educaţie unul care de o b i c e i se ghiftuieşte de unul singur, sau
e lacom, sau beţiv, dacă nar fi l i m p e d e că raţiunea e stăpână peste pasiuni?
8
Aşadar, de indata ce se călăuzeşte cineva după L e g e , atunci, chiar dacă
este l a c o m de bani, şi va stăpâni felul de a fi dând cu mprumut fără
5
dobândă celor nevoiaşi şi ştergând datoria n cel deal şaptelea a n ; chiar
dacă cineva este zgârcit, el este stăpânit de L e g e prin raţiune, aşa ncât
nu mai adună pe câmp spicele neculese şi nu mai smulge ultimii ciorchini
din v i e .
10
Şi n celelalte ne putem da seama că raţiunea domină pasiunile. ntrade-
văr, L e g e a domină chiar şi asupra iubirii faţă de părinţi şi nu trădează virtu-
11
tea de dragul lor; stăpâneşte şi asupra iubirii faţă de soţie, mustrândo
12
dacă g r e ş e ş t e ; stăpâneşte şi asupra dragostei faţă de copii şi i pedepseşte
13
când fac rele; e stăpână şi peste legătura cu prietenii şii ceartă când fac
14
c e v a rău. Să nu socotiţi neverosimil faptul că raţiunea poate să stăpâ-
nească şi asupra urii, datorită L e g i i : nu taie pomii roditori ai duşmanilor,
salvează [ a n i m a l e l e ] pierdute ale potrivnicilor şi ajută la ridicarea celor
căzute.
15
Ε vădit că raţiunea stăpâneşte şi pasiunile c e l e mai puternice, precum
16
iubirea de domnie, slava deşartă, lăudăroşenia, trufia, invidia. Toate
aceste pasiuni rele mintea cumpătată le dă deo parte; de asemenea, şi
17
mânia, căci şi pe aceasta o stăpâneşte. M o i s e sa mâniat, cei drept,
m p o t r i v a lui Dathan şi A b i r o n ; dar ηa făcut c e v a m p o t r i v a lor din mânie,
18
ci şia potolito prin raţiune. ntradevăr, mintea cumpătată are puterea,
cum am spus, să biruie pasiunile: pe unele Ie transformă, iar pe altele le
2.8 Iudeilor le era interzis să acorde mprumuturi cu dobândă conaţionalilor lor; cf. Ex.
22,25; Lev. 25,3537; Deut. 23,1920.
2.9 „nu mai adună... spicele neculese şi...": cf. nota 19,9 laLevitic.
2.10 Aici Legea se substituie raţiunii.
2,14 Text eliptic, care trebuie citit mpreună cu cel din Ex. 23,45: „Dacă ntâlneşti vita
sau asinul rătăcit al vrăjmaşului tău, să1 ntorci şi să i1 aduci napoi. Dacă vezi asinul
vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu1 treci cu vederea, ci săi ridici povara
mpreună cu asinul."
2,17 Cf. Num, 16, unde nsă nu se spune nimic explicit despre stăpânirea de sine a lui
Moise. Autorul va fi folosit n interpretarea pe care o oferă episodului biblic un midraş.
4 MACABEÎ 23 639
ndepărtează. O a r e de ce preanţeleptul nostru părinte Iacob i nvinuieşte

pe oamenii lui S i m e o n şi L e v i de a fi dat pieirii ntreg neamul celor din
20
Sichern, fără de raţiune? C ă c i a spus: „Blestemată fie mânia lor." Dacă
21
raţiunea nar putea stăpâni mânia, nar fi vorbit astfel. Atunci când
D u m n e z e u la făurit pe o m , El a sădit n acesta pasiunile şi obiceiurile;
22
dar, tot atunci, a nscăunat mintea drept cârmuitoare sfântă peste toate,
23
prin simţuri şi ia dat o lege, şi cine se călăuzeşte după aceasta e rege
peste un regat cumpătat şi drept şi bun şi curajos.
24
C u m se ntâmplă, ar putea spune cineva, că, dacă raţiunea este stăpână
peste pasiuni, nu domină şi asupra uitării şi neştiinţei?
1
3 Un astfel de cuvânt este cu totul ridicol, ntradevăr, e l i m p e d e că
2
raţiunea nu stăpâneşte peste pasiunile sale, ci peste cele ale trupului. Ast-
fel, nimeni dintre noi nuşi poate smulge o pasiune, dar raţiunea l poate
3
ajuta să nu ajungă robul pasiunii. N i m e n i dintre v o i nuşi poate smulge
4
mânia din suflet, dar raţiunea poate d o m o l i mânia. N i m e n i dintre noi nu
poate smulge răutatea, dar raţiunea poate fi un aliat n luptă pentru a nu ne
2,19 Cf. Gen. 34,2531. • Sentinţa lui Iacob nu se ntâlneşte n textul Genezei. •
„preanţeleptul... părinte Iacob", gr. πάνσοφος πατήρ Ιακώβ; Philon foloseşte acelaşi
atribut pentru Iacob (Sacrif. 48), precum şi pentru ceilalţi patriarhi (Avraam, Isaac) şi
chiar Moise. Autorul 4Mac. legitimează astfel legătura indestructibilă dintre Dumnezeu,
desemnat n primul rând cu acest epitet (1,12), şi părinţii ntemeietori ai lui Israel.
2.23 „rege peste un regat", gr. βασιλεύσει βασιλείαν: regalitatea Înţeleptului este o teză
stoică, provenind din platonism; o formulă similară se ntâlneşte la Philon din
Alexandria, De migratione 197, unde nţelepciunea este declarată regală, iar nţeleptul,
rege, • Dumnezeu a dat minţii omeneşti Legea. Autorul ncearcă să armonizeze filozofia
legalistă iudaică cu concepţia legii naturale din stoicism. Astfel, „lumea este o imensă
cetate pe care Dumnezeu o conduce, iar omul, cetăţean al ei (kosmopolites) este supus
unei legi divine, universale, superioare tuturor legislaţiilor particulare". Aceeaşi preocu-
pare de armonizare a prescripţiilor legale iudaice cu legea naturală o dezvoltă şi Philon,
n De Iosepho 2836 (DupontSommer, Α., p. 40).
2.24 Textul, care fusese transpus şi la 1,56, se află aici la locul său firesc şi constituie
punctul de pornire al unei noi dezvoltări; raţiunea stăpâneşte pasiunile, fără să le poată
aboli; n ceea ce priveşte uitarea şi ignoranţa, ele sunt asociate n mai multe rânduri de
către Philon din Alexandria, De Spec. Leg. 1,223; IV,70. Platon, Theaith. I9ld, postu-
lează legătura indisolubilă ntre memorie şi ştiinţă, • „cineva, că, dacă...": textul este
neclar, cu mai multe variaţiuni posibile. DupontSommer traduce, ntre cruci filologice,
„si l'on pense à [l'offense] qu'on a subi".
640 4 MACABEI 3
5
pleca n faţa răutăţii. Raţiunea nu dezrădăcinează pasiunile, ci este duş-
manul lor.
6
A c e s t lucru poate ft mai bine lămurit prin [istorisirea despre] setea
7
regelui D a v i d . D u p ă ce, luptânduse o zi ntreagă mpotriva Străinilor,
8
D a v i d i ucisese pe mulţi dintre ei cu ajutorul oştenilor din neamul său, la
lăsarea serii, transpirat şi foarte obosit, sa dus către cortul regesc, n jurul
căruia şi avea tabăra ntreaga oaste a părinţilor n o ş t r i . 9 Cu toţii se aflau la
10
masă. Dar' regele, fiind foarte nsetat, deşi avea multe i z v o a r e n
11
apropiere, nu putea săşi astâmpere setea cu apa lor, ci l cuprinsese o
dorinţă nesocotită pentru apa care se afla la duşmani, o dorinţă care,
12
ncordându1, l frigea şi, destinzându1, l mistuia. Când scutierii săi au
nceput să murmure mpotriva dorinţelor regelui, doi oşteni tineri, puternici,
ruşinânduse de dorinţa regelui, şiau luat armura, au luat un urcior şi au
3.5 Cf. nota la 4Mac. 2,3. Imaginea clasică n filozofia greacă a domolirii pasiunilor este
celebra metaforă platoniciană a nfrânării cailor sufletului din Phaidon. Totuşi, cu
afirmarea adversităţii radicale a raţiunii faţă de pasiuni, ne situăm n plin stoicism, deşi
autorul adoptă şi unele reflexe ale şcolii peripatetice, care recomanda virtutea ca pe
mijlocul cel mai potrivit n domolirea pasiunilor (µετριοπάθεια). O concesie similară
face şi Philon, care admite µετριοπάθεια, nsă numai pentru oamenii imperfecţi, Idealul
de perfecţiune rămâne απάθεια, „nepătimirea", n sens stoic.
3.6 Povestirea despre „setea lui David" se găseşte cu unele deosebiri n 2Rg, 23,1317 şi
IPar. 11,1619; deosebirile sunt următoarele: sunt pomenite trei căpetenii, n loc de doi
tineri soldaţi; apa se află nu n tabăra duşmană, ci n „fântâna de la Bethléem", şi lipseşte
orice referire la ospăţul armatei. Episodul are aici valenţele unui midraş. Autorul 4Mac.
şi desfăşoară teza pornind de la interpretarea unei expresii eliptice obscure din 2Rg,
23,3: „lui David i sa făcut poftă", gr. επεθύµησεν ∆αυίδ, n acest fel se leagă teoria
dominării pasiunilor, n cazul de faţă a dorinţei (επιθυµία), de episodul din 2Rg. Un
indiciu n plus că autorul 4Mac. a lucrat n alcătuirea cărţii sale cu versiunea greacă
( L X X ) a cărţii a doua a Regilor.
3.7 „Străinilor", i.e. filistenilor (cf. nota la IPar. 10,1).
3.8 „cortul regesc": n 2Rg. 23,4 se indică numai faptul că David se afla „n loc ntărit".
Detaliile pe care le furnizează 4Mac. nu şi au, cu siguranţă, sursa n textul biblic pro-
priuzis, ci sunt adaosuri ornante ale autorului. Dimensiunea eroică a armatei lui David
din 4Mac., de fapt o ceată puţin numeroasă (2Rg. 23), trebuie nţeleasă n acelaşi context
hiperbolizant.
3,11 „ncordându1... destinzându1": gr. έπιτείνουσα... λύουσα. Cele două cuvinte cores-
pund la două concepte fundamentale din fizica stoică, anume „tensiunii" (έπίτασις) şi
„relaxării" ( α ν ε σ ι ς ) . Cele două mişcări reprezintă, sinergie, condiţia de existenţă a ori-
cărei fiinţe.
4 MACABEI 34 641
13
trecut d i n c o l o de ntăriturile duşmanului; trecând pe ascuns pe lângă
14
paznicii porţilor, au pornit n căutare prin toată oastea duşmană şi, desco-
15
perind izvorul, cu mult curaj iau dus regelui să bea din el; dar acesta,
deşi ardea de sete, a cugetat că o băutură socotită a fi cu preţ de sânge este o
16
primejdie ngrozitoare pentru suflet; de aceea, opunând dorinţei raţiunea,
17
a oferit acea băutură ca libaţie lui D u m n e z e u . ntradevăr, mintea cum-
pătată are puterea de a birui constrângerile pasiunilor şi de a stinge aprin-
18
derea imboldurilor lor, de a nvinge durerile trupului, oricât de puternice
ar fi, şi, datorită desăvârşirii raţiunii, de a dispreţui toate [ncercările] de
nstăpânire ale pasiunilor.
19
Dar acum şi prilejul ne cheamă să povestim istoria raţiunii cumpătate.
20
Pe când părinţii noştri se bucurau de o pace adâncă datorită bunei
respectări a L e g i i şi le mergea atât de bine, ncât chiar şi r e g e l e A s i e i ,
Seleucos N i c a n o r , le aduna el nsuşi bani pentru templu şi lea recunoscut
21
cetăţenia; atunci, unii, făcând pe nnoitorii mpotriva bunei nţelegeri a
tuturor, au stârnit tot felul de nenorociri.
1
4 Un anume S i m o n se afla n conflict cu Onias, care era atunci mare
preot pe viaţă, un bărbat desăvârşit la trup şi la suflet. Deşi l calomnia n
fel şi chip, [ S i m o n ] nu a reuşit să1 njosească n faţa neamului său şi atunci
2
a fugit cu gândul de aşi trăda patria. Ajungând la A p o l l o n i o s , guver-
3
natorul Siriei şi al Feniciei şi al C i l i c i e i , ia spus: „ F i i n d plin de bună-
voinţă pentru treburile regelui, am venit să vă dau de ştire că n vistieria de
3,!S n 2Rg. 23,17 regele exclamă că nu bea „sângele" celor trei tineri.
3,20 ncepe a doua parte a cărţii, panegiricul propriuzis al martirilor. • „Seleucos
Nicanor": este vorba de Seleucos al IVlea Philopator (187175 .H.); n mod greşit
autorul nostru l numeşte Nicanor. Seleucos Nicanor (mort n 281 Î.H.) a fost unul dintre
generalii lui Alexandru, ntemeietorul dinastiei seleucide. Poate intervine şi o confuzie
cu Nicanor (cf. IMac. 7,2647).
4.1 Pentru rivalitatea dintre Simon şi Onias, cf. 2Mac, 3,4.
4.2 In IMac, 10,69 Apollonios este guvernator al Siriei Koile; n 2Mac. 3,5, al Siriei
Koile şi al Feniciei; n textul nostru se adaugă şi Cilicia: există tendinţa de a amplifica
totul pentru a da mai multă greutate faptelor care slujesc demonstraţiei.
4^ Raportul lui Simon către Apollonios este prezentat n 2Mac, 3,6 n formă indirectă.
Autorul 4Mac. recurge şi la „nfrumuseţarea textului", punând pe seama lui Simon un
mic preambul care lipseşte n 2Mac. La fel, n v. 4, felicitarea lui Apollonios adresată lui
Simon este inedită (DupontSommer, A,, p. 100). ,
642 4 MACABEI 4
la Ierusalim se află depuse multe zeci de mii de bani ai unor persoane

particulare; acestea nu au nimic dea face cu templul, ci se cuvin regelui
4
Seleucos." A p o l l o n i o s , cercetând fiecare lucru, la lăudat pe Simon pentru
grija sa faţă de r e g e şi, mergând la Seleucos, ia dat de ştire despre comoara
5
de bani. P r i m i n d puteri depline n această privinţă, A p o l l o n i o s a pornit
degrabă spre patria noastră mpreună cu blestematul S i m o n şi cu o oaste
6
foarte puternică. ndată ce a sosit, a spus că a venit cu porunci de la r e g e
7
să ia banii particularilor din vistierie. Poporul, la auzul acestor vorbe, sa
tulburat şi sa mpotrivit, socotind că ar fi c e v a cu totul ngrozitor dacă cei
care şi ncredinţaseră vistieriei templului banii strânşi ar fi lipsiţi de ei şi au
8
făcut tot ce le stătea n putere să m p i e d i c e [acest lucru]. Dar Apollonios,
9
ameninţând, sa ndreptat spre templu. Preoţii mpreună cu f e m e i l e şi
copiii, n templu, Lau rugat pe D u m n e z e u să ocrotească locul sfânt, care
10
era batjocorit. n t i m p ce A p o l l o n i o s , mpreună cu oastea narmată, intra
pentru a jefui banii, din cer sau arătat ngeri călări, cu arme sclipitoare,
11
care au pricinuit mare frică şi cutremur. A p o l l o n i o s a căzut pe jumătate
mort n curtea păgânilor; a ridicat mâinile spre cer şii implora cu lacrimi n
12
ochi pe evrei ca, rugânduse pentru el, să mblânzească oastea din cer. El
spunea că a păcătuit, aşa ncât era chiar vrednic de moarte, dar că, de va fi
izbăvit, va cânta n imnuri, n faţa tuturor oamenilor, fericirea locului sfănt.
13
M i ş c a t de aceste cuvinte, Onias, marele preot, deşi altminteri şovăia,
[temânduse] ca nu cumva regele Seleucos să pună moartea lui A p o l l o n i o s
pe seama unei uneltiri omeneşti, şi nu a dreptăţii divine, sa rugat pentru el.
4,59 4Mac. rezumă evenimentele amplu descrise n 2Mac. 3,723.

4,5 n 2Mac. 3,7 sq. expediţia este ncredinţată de Seleucos lui Heliodor, ncă o dovadă
că Pseudolosephus nu este preocupat de exactitatea istorică. Mai mult, unii comentatori
au pledat, pe baza neconcordanţelor „flagrante" dintre 4Mac, şi 2Mac, că ntre cele
două cărţi nu există un raport de determinare, ci de paralelism: ele nu depind una de alta,
ci de o sursă comună, i.e. Iason din Cyrene (cf. Introducere la 14 Macabei),
4,10 n 2Mac. 3,2425 este vorba mai ntâi de un călăreţ cu armură splendidă căruia i
sau adăugat doi tineri mbrăcaţi cu haine strălucite. De asemenea, nsoţitorii lui
Heliodor sunt abia câteva gărzi de corp (2Mac, 3,24), or, aici o ntreagă armată intră cu
el n Templu. La numărul mare de invadatori corespunde numărul mare de apărători
cereşti ai Templului: ngeri al căror număr nu este precizat,
4.12 n 2Mac, 3,31 nsoţitorii lui Heliodor l roagă pe arhiereu să intervină,
4.13 Arhiereul intervine pentru Apollonios nu numai pentru că se temea de represalii
politice (cf. 2Mac. 3,32), ci pentru că este impresionat de convertirea păgânului. 4Mac.
nu pomeneşte nsă nimic despre jertfă.
4 MACABE 45 643
Iar [ A p o l l o n i o s ] , fiind salvat n chip neaşteptat, sa dus la rege săi dea de
ştire despre c e l e petrecute.
15
D u p ă moartea regelui Seleucos, a ajuns la domnie fiul său A n t i o c h o s
16
Epiphanes, bărbat trufaş şi primejdios. El la alungat pe Onias din arhie
17
rie şi la pus arhiereu pe Iason, fratele acestuia, care făgăduise n schimb
că, dacă va pune mâna pe putere, va da n fiecare an trei mii şase sute
18
şaizeci de talanţi. R e g e l e la făcut arhiereu şi Ia nsărcinat cu cârmuirea
19
neamului. [Iason] a schimbat obiceiurile neamului şi a introdus un fel de
2 0
viaţă cu totul potrivnic L e g i i ; nu numai că a construit un gimnaziu n for-
21
tăreaţa patriei noastre, dar a şi oprit slujbele de la templu. Dar, mâniin
duse de acestea, dreptatea divină la stârnit m p o t r i v a lor pe A n t i o c h o s .
22
ntradevăr, când acesta era plecat n E g i p t războinduse cu P t o l e m e u , a
auzit că se răspândise zvonul morţii sale şi cei din Ierusalim sar fi bucurai
23
peste măsură de aceasta. Atunci a pornit n grabă mpotriva lor şi, după ce
ia jefuit, a dat un decret conform căruia cine se va arăta că trăieşte după
24
l e g i l e strămoşeşti va fi [pedepsit cu] m o a r t e a . Şi, ntrucât ηa putut n nici
un fel prin decrete să nimicească fidelitatea neamului faţă de L e g e şi v e d e a
25
cum toate ameninţările şi pedepsele lui sunt z ă d ă r n i c i t e , aşa ncât până şi
f e m e i l e care şi tăiaseră mprejur copiii, ştiind bine ce Ie aşteaptă, erau
26
aruncate de pe ziduri mpreună cu noiinăscuţi, aşadar, deoarece decretele
lui erau dispreţuite de popor, a nceput să silească, prin chinuri, pe fiecare
om din p o p o r să mănânce din mâncărurile spurcate şi, astfel, să se lepede de
iudaism.
1
5 Tiranul A n t i o c h o s , mpreună cu oamenii săi, şedea pe un loc nalt,
2
iar ostile sale narmate stăteau n picioare n cerc n jurul s ă u ; a poruncit
4,15 O nouă eroare de ordin istoric a lui Pseudolosephus: Antiochos Epiphanes nu este
fiul, ci fratele lui Seleucos Philopator.
4,17 n 2Mac. 4,710 este vorba de 390 de talanţi de argint, cantitate mult inferioară
celei din textul nostru; este vorba, cum am mai arătat, de amplificări intenţionate.
4,20 Informaţia este prezentată foarte pe scurt n 4Mac. n 2Mac. 4,15 autorul spune că
Templul a fost Închis pentru că preoţii şi neglijau ndatoririle, fiind mai atraşi de arun-
carea discului, In laconismul lui, autorul 4Mac. trece sub tăcere orice detaliu care ar fi
putut pune sub semnul ndoielii comportamentul antipăgân al ntregii populaţii evreieşti.
4,26 Rezumat al fragmentului 2Mac. 4,86,17.
5,1 n 2Mac, regele nu asistă decât la martiriul lui Eleazar. • Locul n care a avut loc
acest „proces" este obscur. DupontSommer crede că prezenţa regelui la interogatoriu
pare să indice Antiohia ca loc de desfăşurare a evenimentelor. Iar dacă este vorba de
644 4 MACABEI 5
lăncierilor să1 aducă pe fiecare evreu n parte şi să1 silească să guste carne
3
de porc şi carne jertfită idolilor. Iar dacă unii nu voiau să se pângărească
4
mâncând, să fie luaţi şi traşi pe roată. D u p ă ce au fost prinşi mai mulţi, cel
dintâi din ceată care a fost adus n faţa lui a fost un anume Eleazar, de neam
preoţesc, cunoscător al L e g i i şi naintat n vârstă; le era cunoscut multora
din jurul tiranului datorită vârstei.
5 6
C â n d Ia văzut, A n t i o c h o s ia spus: „ E u , nainte să nceapă chinurile
asupra ta, bătrâne, teaş sfătui aceasta: să te salvezi gustând carnea de porc;
7
respect bătrâneţea şi cărunteţea ta, dar, deşi [ai trăit] atâta timp, nu mi se
8
pare că eşti un filozof, de v r e m e ce practici cultul i u d e i l o r . ntradevăr, de
ce ţie silă să mănânci această carne de animal care e foarte bună şi pe care
9
natura nea dăruito? Este o nebunie să nu te bucuri de plăcerile nevino-
10
vate şi este nedrept să respingi darurile naturii. Dar, mi se pare că
săvârşeşti o nebunie şi mai mare dacă, [după ce c ă ] gândeşti găunos despre
Antiohia, indicaţia „pe un loc nalt" ar putea desemna una dintre Înălţimile aflate n
preajma oraşului (DupontSommer, Α . , p. 105).
5.3 „să se pângărească mâncând": gr. µιοφοφανησαι. Verbul grec apare doar n 4Mac.
(de nouă ori). Substantivul denominativ corespunzător, µιαροφαγία, apare de patru ori
tot numai n 4Mac. Compus analogic după σαρ κοφαγεΐν, σαρκοφαγία.
5.4 In 2Mac. 6,8 nu se spune nimic de „neamul preoţesc" al lui Eleazar şi nici de
reputaţia sa n anturajul lui Epiphanes. • „datorită vârstei", gr. ήλικίαν: motivul e
neaşteptat; majoritalea cercetătorilor consideră termenul o greşeală de copist şi propun
emendarea n φίλοσοφίαν, „datorită filozofiei", • Eleazar este bătrân: n 2Mac. 6,18 se
spune că are nouăzeci de ani. n 3Mac. apare, de asemenea, un preot bătrân Eleazar cu
Însuşiri similare celui din 4Mac. Eroul pare să fi fost un topos legendar al epocii,
expresie a iudaismului matur şinenfrânt.
5.5 Discursul lui Epiphanes şi răspunsul lui Eleazar lipsesc din2Mac,
5.6 „teaş sfătui", gr. συµβουλεύσαιµι: autorul reia verbul cu care şi ncepe cartea
(4Mac. 1,1).
5,78 Pentru Grigore din Nazianz, părul cărunt al lui Eleazar este un indiciu clar al
chibzuinţei (φρόνησις) eroului (Oratio 5, 913, 25). • Antiochos opune, de la nceput,
filozofia (elenistică) cultului iudeilor, care nu putea să treacă, n ochii grecilor, drept
filozofic. • Grecii şi romanii nu puteau nţelege interdicţiile alimentare iudaice; cf.
luvenal, 14,9697. • Principala obiecţie a lui Antiochos la „cultul iudeilor" este că acesta
sar opune legii naturale, atât de des invocată n filozofia elenistică, mai ales n stoicism.
De aici decurg (v. 9), n viziunea lui Antiochos, două neajunsuri ale nvăţăturii mozaice:
iraţionalitatea (ανόητον) şi nedreptatea (αδικον) nfruntării naturii generoase.
5,10 Pentru a fi mai convingător, Antiochos face apel, oarecum n afara tezei pe care o
susţine, la sofismul cunoscut sub denumirea de argumentum adauctoritatem, Ε un fel de
a1 avertiza pe Eleazar că filozofia greacă este şi cea oficială.
4 MACABEI 5 645
11
adevăr, mă dispreţuieşti şi pe mine, atrăgând asupra ta pedeapsa. O a r e nu
te v e i trezi din trăncăneala filozofiei voastre şi nu vei lepăda raţionamentele
tale de nimic? Căpătând o minte vrednică de vârsta ta, nu v e i adopta
12
f i l o z o f i a adevărată, cea a folosului? Şi, nchinândute n faţa ndemnului
13
m e u o m e n o s , nuţi va fi milă de bătrâneţea ta? Gândeştete că, şi dacă
există o putere care priveghează cultul vostru, ea tear ierta pentru orice
ncălcare a L e g i i săvârşită din constrângere."
14
Pe când tiranul l ndemna astfel să mănânce carne oprită de L e g e ,
15
Eleazar a cerut cuvântul şi, primind dreptul de a vorbi, a nceput să glă-
1 6
suiască astfel: „ N o i , o, A n t i o c h o s , cei convinşi că trăim după o l e g e
divină, s o c o t i m că nici o constrângere nu este mai puternică decât ascul-
17
tarea faţă de L e g e a noastră, De aceea, socotim că no putem ncălca cu
18
nici un chip. Chiar dacă L e g e a noastră nu ar fi ntradevăr divină, aşa
cum crezi tu, şi noi am greşi, socotindo divină, nici astfel nu ne este ngă-
19
duit să nesocotim părerea noastră despre e v l a v i e . Aşadar, să nu socoteşti
20
că este o greşeală mică dacă neam pângări mâncând. Căci este la fel de
21
rău a ncălca L e g e a n lucruri mici, ca şi n lucruri m a r i ; şi ntrun caz, şi
22
n celălalt, L e g e a este dispreţuită n acelaşi fel. ţi baţi j o c de filozofia
23
noastră ca şi cum n ea nu am trăi c o n f o r m raţiunii drepte. Ea ne nvaţă
5.11 Filozofia „folosului", a interesului τ ό συµφέρον este curentă n sofistica greacă;

cf. Platon, Gorgias (discursul lui Callicles) şi Politeia (discursurile lui Glaucon şi
Trasimah). Filozofia, n sens autentic, nu este speculaţie pură, exerciţiu dialectic rupt de
viaţă.
5.12 „omenos": gr. φιλάνθρωπος. Cf. 3Mac, 3,18 nota.
5.13 „o putere care priveghează", litt, „care priveşte de sus", Concepţia că divinitatea
supraveghează acţiunile oamenilor era curentă atât n filozofia greacă (cf. Platon,
Timaios), cât şi n gândirea iudaică (cf. 2Mac. 7,35; 3Mac. 2 , 2 1 ; Philon, Flac. 1 2 1 ) . •
Ideea că Încălcarea Legii sub constrângere nu aduce după sine pedeapsa divinităţii este
reluată n 4Mac. 8,4 şi 8,25.
5,16 Răspunsul lui Eleazar este formulat după normele unei refutatio. Bătrânul respinge
fiecare argument al tiranului, după ce a afirmat din capul locului suprema
ia şi
necesitatea Legii divine (οϋδεµίαν ανάγκην βιαιοτέραν).
5,20 Ideea egalităţii greşelilor este de provenienţă stoică; cf. Cicero, Paradoxa stoico
rum 3,1,20; Diogene Laertios, Vie
ile i doctrinele filozofilor 7,120. n NT, cf Iac. 2,10.
5,22 „raţiunii drepte": gr. εϋλονιστία, termen curent şi tehnicizat n filozofia stoică.
Grimm l glosează ca rectus rationis usus. Apare de patru ori n 4Mac. şi reprezintă
principiul de armonizare a vieţii omeneşti cu Logosul universal.
5,2324 Pentru evrei, cele patru virtuţi cardinale pe care stoicii le aşezau n primul plan
al vieţii se deduc din Legea mozaică. • „a judeca drept", gr, Ίσονοµεϊν: verbul grec este,
646 4 MACABEI 5
nsă cumpătarea, aşa ncât să ne stăpânim toate plăcerile şi dorinţele, şi ne

24
deprinde la curaj, ncât să răbdăm de bunăvoie orice suferinţă, şi ne educă
la dreptate, ncât să putem judeca drept n orice stare [ d e spirit], şi ne nvaţă
evlavia, ncât săL cinstim cu adevărat pe singurul D u m n e z e u care există.
25
De aceea, noi nu ne pângărim mâncând; noi credem că L e g e a este rânduită
de D u m n e z e u , care a dat L e g e a , şi ştim că Creatorul universului, când dă
26
legi, o face din bunăvoinţă pentru firea noastră. El nea poruncit să mân-
căm c e l e care se potrivesc cu sufletele noastre, iar cărnurile dăunătoare nea
27
oprit să le mâncăm. Ε purtare de tiran să ne sileşti nu numai să ncălcăm
L e g e a , ci şi să mâncăm, pentru aţi bate j o c de noi că neam pângărit cu
28 29
această carne pe care o urâm. Dar, nu vei râde de mine n acest fel şi
nici eu nu v o i ncălca jurămintele sfinte ale părinţilor noştri de a păzi L e g e a ,
30 31
nici dacă mi scoţi ochii şi mi mprăştii măruntaiele. Nu sunt atât de
bătrân şi atât de lipsit de curaj ncât raţiunea mea să nu fte n deplină
32
tinereţe de dragul e v l a v i e i . Pentru aceasta, pregăteşte roţile şi nteţeşte
33
focul! Nu mie milă până ntratât de bătrâneţea mea, ncât prin m i n e
34
nsumi să nimicesc L e g e a strămoşească. Nu te v o i trăda, o, L e g e educa-
35
toare, nici nu mă v o i lepăda de tine, iubită nfrânare; nici nu mă v o i
ruşina de tine, cugetare filozofică, nici nu te v o i renega, demnitate preo-
36
ţească şi ştiinţă a L e g i i ; numi v e i pângări gura venerabilă de bătrân şi
37
nici nu v e i ntina apusul unei vieţi trăite după L e g e . Strămoşii mă v o r
38
primi curat, fără să mă fi temut până la moarte de constrângerile t a l e . Vei
Ia diateza activă, un hapax. El mai apare, la diateza medie nsă, cu sensul de a „a trăi cu
drepturi egale". • Autorul face o modificare n ierarhia virtuţilor, nlocuind prudenţa cu
evlavia (gr. ε υ σ έ β ε ι α ) . Philon operează uneori aceeaşi modificare, acordând evlaviei
poziţia cea mai importantă n ierarhia eticreligioasă. Pentru mentalitatea iudaică, eticul
şi religiosul se suprapun (Spec. 4,147; Decal. 119),
5,25 „o face din bunăvoinţă": gr. συµπαθεί. A. DupontSommer observă că n 4Mac,
autorul foloseşte de mai multe ori termenul συµπάθεια pentru a exprima legătura
afectivă indestructibilă dintre mamă şi fii (14,13.14.18,20; 15,4,7,11) sau cea dintre fraţi
(13,23). Eleazar vorbeşte despre legea divină n aceiaşi termeni ai „simpatiei" Iui Dumnezeu
pentru creatura Sa. Pentru bătrân, Dumnezeu este Tatăl prin excelenţă, iar Legea care l
leagă de oameni este o expresie a filiaţiei naturale.
5.34 „o, Lege educatoare": gr. παιδευτά νόµε. n Gal, 3,24, Sfântul apostol Pavel numeşte
Legea „pedagogul nostru" (gr, παιδαγωγός ηµών).
5.35 „cugetare filozofică": gr. φιλόσοφε λόγε. Acelaşi epitet l aplică Philon intelectului
(νους) (Mut, 209). n viziunea Iui Eleazar, Legea şi filozofia sunt sinonime (Ziadé, R., p. 218).
5,38 Concepţia lui Eleazar despre libertatea cugetului nţelept, pe care nici un tiran nu
poate pune stăpânire, este de sorginte stoică.
4MACABEI 56 647
putea săi tiranizezi pe cei lipsiţi de pietate, dar cugetările m e l e despre

pietate nu le v e i stăpâni nici prin vorbe, nici prin fapte."
1
6 D u p ă ce Eleazar a răspuns astfel cu elocvenţă la ndemnurile tira-
nului, lăncierii din preajmă lau târât cu furie către instrumentele de tortură.
2
M a i ntâi lau dezbrăcat de haine pe bătrân, care [a rămas] m p o d o b i t de
3
nobleţea e v l a v i e i . A p o i , după ce iau legat mâinile de ambele părţi, au
4
nceput să1 lovească cu biciul, n timp ce un crainic i striga din partea
5
cealaltă: „Supunete poruncilor r e g e l u i ! " D a r acest om cu suflet mare şi
nobil, cu adevărat Eleazar, nu era n nici un fel tulburat, ca şi cum ar fi fost
6
torturat n vis, ci bătrânul stătea cu ochii aţintiţi la cer, n v r e m e ce trupul
i era sfâşiat de bice, sângele i curgea şiroaie, iar coastele i erau numai
7
răni. A căzut la pământ, căci trupul nu mai [putea] ndura suferinţele, dar
8
raţiunea ia rămas dreaptă şi neclintită. Unul dintre cruzii lăncieri, repe
zinduse la el, l l o v e a cu piciorul n coaste, ca să1 facă să se ridice când se
9
prăbuşea. D a r el ndura suferinţele, dispreţuia silnicia şi rămânea tare n
10
mijlocul chinurilor. Şi, asemenea unui atlet nobil, bătrânul, deşi lovit, şi
11
nfrângea călăii. ntradevăr, cu faţa acoperită de sudoare, gâfâind din
greu, i uimea chiar şi pe călăi prin vitejia sa.
12 13
A t u n c i , fie din m i l ă faţă de bătrân, fie dintro simpatie datorată
prieteniei, fie din admiraţie pentru tăria lui, sau apropiat de el unii dintre
14
[ o a m e n i i ] regelui şi iau spus: „ D e ce te dai singur pieirii cu nesocotinţă,
6,1 Cf. 2Mac. 19,6.28; PseudoIosephus se depărtează de textul din 2Mac. amplificând
mult supliciul Iui Eleazar, n comparaţie cu sursa sa.
6.5 „Eleazar" nseamnă n ebraică „Dumnezeu ajută"; e posibil ca aceasta să fie
explicaţia pentru expresia autorului, cum presupune DupontSommer, p. 66; sau
PseudoIosephus a vrut prin această turnură retorică să sublinieze că Eleazar şia păstrat
demnitatea rămânând fidel crezului său?
6.6 „cu ochii aţintiţi la cer": atitudinea clasică a martirului (cf. Fapte 7,55).
6.7 De remarcat opoziţia intenţionată dintre trupul căzut la pământ şi raţiunea rămasă
dreaptă. Autorul face trimitere, prin expresia ορθός λογισµός, Ia principiul stoic al
„dreptei judecăţi" (ορθός λόγος).
6,10 „asemenea unui atlet nobil": comparaţie frecventă Ia moraliştii stoici; ea este o
expresie a stilului de viaţă grec unde abundau concursurile atletice; utilizarea unor ase-
menea comparaţii (vezi reluarea ei şi Ia 17,1216) arată cât de obişnuiţi erau intelectualii
iudei cu realităţile elenice şi cum ştiau ei să le utilizeze spre a se face Înţeleşi unui public
grec. Iacob este, pentru Philon, „un atlet al virtuţii" (Sob. 65). Termenul va fi preluat şi
consacrat de creştinism.
6,1215 Diferenţe importante faţă de 2Mac. 6,2122.
648 4 MACABEI 6
15
prin chinurile acestea, Eleazar? ţi v o m aduce mâncăruri fierte, iar tu făte
că mănânci carne de porc şi salveazăte."
16
nsă Eleazar, ca şi cum acest sfat iar fi nteţit chinurile, a strigat:
17
„ S ă nu cugetăm [nicicând] atât de josnic, noi, copiii lui A v r a a m , ncât,
18
din slăbiciune sufletească să j u c ă m o piesă nedemnă de noi. Ar fi o nebu-
nie dacă, după ce am trăit potrivit adevărului până la bătrâneţe şi neam
păstrat, după L e g e , părerea despre acest [fel de viaţă], neam schimba acum
19
şi neam face noi nşine pildă de nelegiuire pentru tineri, ajungând e x e m -
20
plu de pângărire prin mâncare. Ar fi o ruşine dacă neam prelungi viaţa
21
pentru puţină v r e m e şi atunci batjocoriţi de toţi pentru laşitate şi dispre-
ţuiţi chiar de tiran pentru lipsa de curaj , şi nu neam apăra până la moarte
22
L e g e a noastră divină. De aceea, v o i , copii ai lui A v r a a m , sfârşiţivă cu
23
nobleţe pentru e v l a v i e ! Iar v o i , lăncieri ai tiranului, ce mai aşteptaţi?"
24
Când lau văzut cu un suflet atât de puternic n faţa silniciilor şi
25
neschimbat nici de compătimirea lor, lau dus spre f o c . Lau aruncat
acolo şi au nceput să1 ardă cu instrumente de tortură şi săi toarne pe nări
26
zemuri puturoase. Iar el, fiind ars până la oase şi pe punctul de a se
27
prăbuşi, şia ridicat ochii spre D u m n e z e u şi a s p u s : „ D u m n e z e u l e , Tu ştii
că, deşi puteam să scap de chinurile arzătoare, mor acum pentru L e g e .
28
F i e Ţ i milă de neamul T ă u , mulţumindute cu această osândă a noastră.
29
Fă din sângele meu curăţire pentru ei şi primeşte sufletul meu n schimbul
6,15 Text paralel n 2Mac. 16,2122; ntre cele două texte este comună ideea de
simulare, redată n amândouă prin verbul ϋποκρίνεσθαι; n rest, există diferenţe majore
Începând cu faptul că n 2Mac. relatarea este n stil indirect, n timp ce n 4Mac. e n stil
direct. Din nou este vorba de o amplificare retorică.
6,1723 Text paralel n 2Mac, 6,2428; n ambele discursul lui Eleazar este n stil direct.
• „să jucăm o piesă", gr. δράµα ϋποκρίνασθαι: din nou o comparaţie extrasă din
realităţile greceşti. • Desemnarea de către Eleazar a evreilor dreptcredincioşi ca „fii ai
lui Avraam" nu este ntâmplătoare. Atât n exegeza philoniană, cât şi n cea creştină (la
Origen şi la Părinţii capadocieni) Avraam este simbolul dominaţiei raţiunii asupra
pasiunilor,
6,18 „ A r fi o nebunie": gr. άλόγιστον. Eleazar Ie răspunde cu aceeaşi expresie celor care
l ntrebau de ce se dă singur cu nesocotinţă (άλογίστως) chinurilor (6,14).
6,20 C/4Mac, 15,2.8.27.
6,23 „ce mai aşteptaţi?": aceeaşi turnură n 2Mac. 7,30, unde nsă nerăbdarea martiriului
este exprimată de fratele cel mic.
6,2729 Text paralel n 2Mac. 6,30. ntre cele două texte există concordanţă, dar
PseudoIosephus adaugă o rugăciune pe care DupontSommer (pp. 8385) o compară cu
texte din scrisorile Iui Ignatius, episcopul Antiohiei, martirizat n vremea lui Traian.
4 MACABEI 67 649
sufletelor l o r . " Şi, spunând acestea, bărbatul sfânt a murit cu demnitate n

mijlocul chinurilor: a rezistat până n chinurile morţii, cu ajutorul raţiunii,
pentru L e g e .
31
Aşadar, [se poate spune] n m o d unanim că raţiunea evlavioasă este
32
stăpână asupra pasiunilor. Căci dacă pasiunile ar fi biruit raţiunea, am
depune mărturie pentru supremaţia l o r . 3 3 A c u m nsă, de v r e m e ce raţiunea
a biruit asupra pasiunilor, pe drept cuvânt acesteia i atribuim puterea de a
34
cârmui. Şi drept este să recunoaştem că puterea este a raţiunii, deoarece
aceasta stăpâneşte şi asupra chinurilor care vin din afară; căci este ridicol
35
[să negăm aceasta]. Eu arăt nu numai că raţiunea stăpâneşte asupra sufe-
rinţelor, ci şi că ea stăpâneşte şi asupra plăcerilor şi nu li se supune n nici
un fel.
1
7 A s e m e n e a unui foarte bun cârmaci, raţiunea părintelui nostru Eleazar
2
a condus corabia e v l a v i e i prin marea pasiunilor şi el, deşi izbit de ame-
3
ninţările tiranului şi copleşit de talazurile chinurilor, n nici un chip nu a
scăpat din mână cârma e v l a v i e i până nu a ajuns la limanul biruinţei nemuri-
4
toare. N i c i o d a t ă un oraş asediat cu atât de numeroase şi variate maşini de
război nu a rezistat precum acest om preasfânt! D e ş i sfântul său suflet era
mistuit de chinuri şi torturi, ia nfrânt pe asediatori prin raţiunea e v l a v i e i
care l apăra. 5 Ca o fortăreaţă bine ntărită ncordânduşi cugetarea, părintele
6,3135 A. DupontSommer remarcă stilul neobişnuit de greoi şi sec al acestui pasaj şi

se pronunţă, n consecinţă, asupra inautenticităţii sale, Textul pare să fie o interpolare
care să reia teza generală a cărţii: raţiunea domină pasiunile.
6,34 „este ridicol", gr. έπεΐ κοά γελοΐον: text ininteligibil, Dupont Sommer pune o
„cruce filologică".
7.1 Metaforele nautice sunt curente n filozofia şi retorica greacă; Platon ÎI compară pe
conducătorul cetăţii cu cârmaciul unei corăbii.
7.2 „copleşit de talazurile chinurilor", gr. έν τώ τών παθών πελάγεί: un motiv foarte
răspândit.
7,45 După metafora marină, autorul recurge Ia alte două imagini clasice ale durabi-
lităţii: a cetăţii care rezistă tuturor asediilor şi a stâncii de care se sparg toate valurile.
Autorul 4Mac. nu va fi fost străin de cercurile retorice ale vremii, • „raţiunea evlaviei",
gr. της εύσεβείας λογισµός: ca n 7,24 şi 16,4, autorul nlocuieşte formula pe care a
impuso Ia nceputul cărţii: „raţiunea pioasă". DupontSommer (p. 36) explică: „Geniti-
vul are aici valori multiple: origine, cauzalitate, posesie. nţelegem prin aceasta o unire
foarte profundă, care leagă strâns aceste două concepte, anume că fără evlavie raţiunea
nu ar fi pe deplin raţiune",
650 4 MACABEI 7
6
[nostru] Eleazar a sfărâmat valurile dezlănţuite ale pasiunilor. O, preot
vrednic de preoţie, nu ţiai pângărit sfinţii tăi dinţi, nici nu ţiai pângărit prin
7
mâncare stomacul care ngăduia numai evlavie şi puritate. O, tu cel n armo-
8
nie cu L e g e a şi f i l o z o f al v i e ţ i i dumnezeieşti! A ş a trebuie să fie toţi cei
nsărcinaţi cu sfânta lucrare a L e g i i : apărândo cu sângele lor şi cu nobila
9
sudoare n pătimire până la moarte. T u , părinte, prin răbdarea ta slăvită,
neai ntărit fidelitatea faţă de L e g e şi nai lepădat sfinţenia pe care ai lău-
dato, iar prin faptele tale ai făcut vrednice de crezare cuvintele tale despre
10
dumnezeiasca filozofie, o, bătrâne mai puternic decât chinurile şi mai tare
11
decât focul, tu rege preaputernic peste pasiuni, Eleazar! A s e m e n e a părintelui
[nostru] A a r o n care, narmat cu cădelniţa, alergând prin mulţime, a nvins
12
ngerul de f o c , şi Eleazar, din neamul lui A a r o n , deşi mistuit de foc, şia
13
păstrat neabătută raţiunea. Dar, lucrul cel mai uimitor, deşi bătrân, cu vigoa-
rea trupului slăbită, cu carnea n destrămare şi cu nervii osteniţi, a rentinerit
14
cu duhul datorită raţiunii şi, printro raţiune ca a lui Isaac, a zădărnicit
15
chinul cu multe capete. O, bătrâneţe fericită, cărunteţe venerabilă, viaţă
călăuzită de L e g e , pe care a duso la mplinire pecetea credincioasă a morţii!
7.6 n 2Mac. 6,20, bătrânul scuipă mâncarea impură care ia fost dată cu forţa.
7.7 Philon vorbeşte şi el despre viaţa dumnezeiască paşnică a sufletelor „raţionale" şi
fericite (Ebr. 100).
7.8 „cei nsărcinaţi cu sfânta lucrare", gr. τους δεµίουργούντας, litt, „cei care ndepli-
nesc o funcţie publică": ceea ce nu e adecvat aici. De aceea, DupontSommer adoptă
soluţia Iui Grimm, considerând că se impune corectura n Ίερουργούντας.
7.9 DupontSommer, urmândui pe Grimm şi Deissmann, schimbă όνιαστία (sfinţenia),
care e un kapax, n άγιστεία, „ritualuri/obiceiuri" sfinte, traducând: „par tes paroles
vénérables, tu as gardé de la ruine nos coutumes sacrées".
7.11 Cf. Num. 17,115, unde Aaron abate pedeapsa divină care ameninţa săi mistuie
prin foc pe evreii răzvrătiţi; acolo nu apare Îngerul de foc, dar, n iudaismul târziu,
angelologia se dezvoltă mult. Cf. şi nţ. 18,2025.
7.12 Focul este la Sfântul loan Gură de Aur o metaforă a supliciului (Druet, Fr.X,, pp.
3132, apudZmdé, R, op. cit., p. 188).
7,14 Comparaţia cu Isaac vine dintro veche tradiţie haggadică: n gândirea legendară
iudaică, Isaac şi legarea sa pe altarul de jertfă (aqeda) simbolizau jertfa liber consimţită
a martirilor. Şi n primele texte creştine, Isaac apare n această postură (cf. Clement
Romanul, ICor. 31,3 sau Meliton al Sardesului, Fragment LX, care dezvoltă o unică
tipologie hristică pornind de Ia episodul legării lui Isaac). • „chinul cu multe capete", gr.
την πολυκεψαλην στρέβλαν: tortura este comparată cu un monstru policefal cu care
atietul Legii trebuie să se lupte; alţii (Grimm, apud DupontSommer, p. 116), consideră
că expresia greacă este un termen tehnic desemnând un instrument de tortură,
4 MACABEI 78 651
Aşadar, de v r e m e ce un om bătrân, datorită e v l a v i e i , a dispreţuit

chinurile până la moarte, trebuie să recunoaştem că raţiunea evlavioasă este
17
cârmuitoare peste pasiuni. U n i i nsă ar putea spune: „ N u toată lumea şi
18
stăpâneşte pasiunile, pentru că nu toată lumea are raţiunea prudentă." Dar
toţi cei care din toată inima se preocupă de e v l a v i e pot domina pasiunile
t r u p u l u i 1 9 cu ncrederea că, n D u m n e z e u , ei nu mor, aşa cum nici patriarhii
20
noştri A v r a a m şi Isaac şi Iacob [nau murit], ci trăiesc n Dumnezeu. Nu
constituie un contraargument faptul că unii sunt n chip vădit dominaţi de
21
pasiuni din pricina raţiunii slabe; dar ce om care urmează n ntregime
22
regula f i l o z o f i e i şi se ncrede n D u m n e z e u şi ştie că este o fericire să
nduri o r i c e suferinţe de dragul virtuţii nu ar domina asupra pasiunilor prin
e v l a v i e ? 2 3 Căci numai omul nţelept şi curajos este stăpân asupra pasiunilor.
1
8 De aceea, şi unii adolescenţi, filozofând prin raţiunea e v l a v i e i , au
2
biruit instrumente de tortură şi mai g r e l e . După ce tiranul a fost nfrânt n
chip vădit la prima [sa] ncercare, neputând să1 silească pe un bătrân să se
pângărească prin mâncare, atunci cu mare furie a poruncit săi fie aduşi
alţii, dintre evreii tineri; dacă aceştia se pângăreau mâncând, să le dea
drumul după ce mâncau; iar dacă sar mpotrivi, săi chinuie mai amarnic.
3
De ndată ce tiranul a dat această poruncă iau fost aduşi, mpreună cu
bătrâna lor mamă, şapte fraţi frumoşi, sfioşi, nobili şi cu farmec n toate.
4
Văzândui tiranul cum şi nconjurau mama, asemenea unui cor, ia plăcut
de ei şi, impresionat de cuviinţa şi de neamul lor bun, lea zâmbit şi,
5
chemândui lângă el, lea spus: „ T i n e r i l o r , eu vă admir cu bunăvoinţă pe
fiecare dintre v o i , cinstind peste măsură frumuseţea voastră şi faptul că
sunteţi atăţia fraţi; nu numai că vă sfătuiesc să nu faceţi aceeaşi nebunie ca
bătrânul de curând torturat, ci vă şi r o g ca, supunânduvă poruncii m e l e , să
7,1623 Panegiricul se ntrerupe, dar de data aceasta stilul nu este forţat, ceea ce l
determină pe DupontSommer să afirme că pasajul aparţine autorului 4Mac., şi nu unui
interpolator.
7,20 „sunt... dominaţi de pasiuni"; gr. παθοκρατεϊσθαι, Verbul grec este un hapax.
Substantivul corespunzător, παθοκρατία, apare în 4Mac. 13,5.16, dar cu sensul activ de
„dominare a pasiunilor".
8.2 „tineri", gr. λεία, litt, „neted", dar şi „raptul de a fi imberb" (rar ntâlnit cu acest
sens), Unii corectează n ηλικία, „vârstă",
8.3 Episodul paralel n 2Mac. 7,138.
8.4 „asemenea unui cor": din nou o imagine dintrun domeniu Specific civilizaţiei
greceşti, teatrul; imaginea corului de teatru se ntâlneşte şl n 13,8 şi 14,8.
652 4 MACABEI 8
6
vă bucuraţi de prietenia m e a . A ş a cum aş putea săi pedepsesc pe cei care
nu se supun poruncilor mele, tot astfel aş putea săi răsplătesc pe cei care
7
mi dau ascultare. A v e ţ i ncredere n mine, aşadar, şi veţi primi dregătorii
nsemnate n cârmuirea mea, dacă vă lepădaţi de rânduiala strămoşească
8
după care vă călăuziţi viaţa. Trecând la felul de viaţă al grecilor şi schim
9
bânduvă obiceiurile, desfătaţivă de tinereţea voastră. C ă c i , dacă m i
stârniţi mânia prin neascultare, mă veţi sili să vă pedepsesc cumplit şi să
10
dau pieirii pe fiecare dintre v o i , n chinuri. Fievă m i l ă de v o i nşivă, de
v r e m e ce şi m i e , duşmanului, mi este milă de tinereţea şi frumuseţea
11
[voastră], O a r e nu vă gândiţi că, neascultând umă, nu dobândiţi nimic
altceva decât moartea n chinuri?"
12
Spunând acestea, a poruncit să fie aduse n faţa lor instrumentele
de tortură, ca şi prin frică săi c o n v i n g ă să se pângărească prin mâncare.
13
, Când lăncierii leau arătat roţile, cleştii pentru smulgerea membrelor,
grătare şi cârlige şi catapulte şi cazane, tigăi, gheare şi mâini de fier, cuie şi
14
foaie pentru f o c , tiranul, luândule, spunea; „ T i n e r i l o r , temeţivă! D r e p -
tatea, pe care o cinstiţi, va fi ndurătoare faţă de voi dacă o ncălcaţi din
constrângere."
15
Dar ei, auzind cuvintele convingătoare şi văzând lucrurile nspăimân-
tătoare, nu numai că nu sau speriat, ci sau mpotrivit filozofând tiranului şi
16
iau zădărnicit tirania prin buna lor cugetare. Să ne gândim nsă: dacă unii
dintre ei ar fi fost laşi şi lipsiţi de curaj, ce fel de cuvântare ar fi ţinut? O a r e
8.13 Trecerea n revistă a tuturor instrumentelor de tortură dă frisoane. Nu a fost

determinat cu exactitate modul n care fiecare dintre acestea era folosit. Astfel, am tra-
dus prin „cleşti pentru smulgerea membrelor" termenul gr, άρθρέµβολα, după explicaţia
de Ia 10,5. Apoi, „grătarele" redau gr. στρεβλοτήρια, cuvânt atestat ca atare numai aici
n 4Mac. şi definit n 4Mac, 9,! 7, părând a fi un sinonim al precedentului. Prin „cârlig"
sa tradus gr, τροχαντήρ. După Galenus, τροχαντήρ denumeşte acea parte a femurului
pe care sunt dispuşi muşchii motori ai coapsei, iar ca instrument de tortură, un soi de
scoabă cu care se străpungeau genunchii victimei. „Catapultele" nu sunt maşinile de
război cunoscute, ci instrumente de tortură care seamănă cu acestea şi care serveau tot Ia
dezmembrarea condamnaţilor. „Ghearele" şi „mâinile de fier" par să fie oarecum
sinonime: n 9,26 se spune că mâinile de fier erau prevăzute cu unghii ascuţite.
8.14 Acelaşi argument la utilizat Antiochos şi n cazul Iui Eleazar; cf. 5,13.
8.15 Atitudinea nenfricată a tinerilor n faţa instrumentelor de tortură şi apoi fermitatea
din timpul torturilor sunt desemnate de Grigore de Nazianz prin termenul, absent n
4Mac.. καρτερία. Asociată constantă a curajului şi a credinţei, καρτερία se manifestă
prin dispreţuirea suferinţei de orice fel şi este nsuşirea esenţială a martirului (Oratio
15,912,14).
4 MACABEI 89 653
nu de acest fel? „ V a i nouă, nenorociţi şi foarte lipsiţi de minte! Un r e g e

ne cheamă şi vorbeşte spre binele nostru, iar noi să nui dăm ascultare?
18
O a r e de ce să ne bucurăm de v o i r i deşarte şi să ndrăznim o neascultare
19
aducătoare de moarte? Fraţilor, oare nu ne v o m teme de instrumentele de
tortură, nu ne v o m gândi la ameninţările chinurilor şi nu v o m fugi de
20
această slavă deşartă şi lăudăroşenie aducătoare de pieire? Să ne fie milă
21
de tinereţea noastră şi să ne milostivim de bătrâneţea mamei; să ne
22
gândim bine că, dacă nu ne supunem, v o m muri. Ne va ierta şi dreptatea
23
divină, pentru că din constrângere neam temut de r e g e . De ce să ne
24
smulgem de la plăcerea v i e ţ i i şi să ne lipsim de dulceaţa lumii? Să nu ne
opunem constrângerii şi să nu ne căutăm o slavă deşartă lăsândune
25
chinuiţi! N i c i L e g e a nu ne dă morţii dacă fără de v o i e suntem nfricoşaţi
26
de instrumentele de t o r t u r ă . De unde nea răsărit o asemenea dragoste de
ceartă şi de unde am ndrăgit această tărie aducătoare de moarte, când
27
putem trăi n linişte, supunândune r e g e l u i ? " Dar tinerii nau spus nimic
din toate acestea şi, fiind pe punctul de a fi chinuiţi, nici nu leau trecut prin
28
gând. Căci ei erau dispreţuitori ai pasiunilor şi stăpânitori asupra
29
durerilor; şi ηa apucat tiranul săşi ncheie ndemnul de a se pângări prin
mâncare, că toţi, ntrun glas şi deopotrivă, ca din acelaşi suflet, au spus:
1
9 „ C e mai aştepţi, tiranule? Suntem pregătiţi să murim mai degrabă
2
decât să ncălcăm poruncile noastre strămoşeşti. Cu siguranţă nui
respectăm pe strămoşii noştri, dacă nu neam supune L e g i i şi dacă nu lam
socoti pe M o i s e ca sfătuitor. 3 O, tiranule, sfătuitor spre ncălcarea L e g i i , n
8,1726 Discurs pe care autorul l declară ipotetic; formulă obişnuită n retorică. Autorul
se foloseşte de acest mijloc aici pentru a pune n evidenţă dramatica opoziţie dintre legea
naturală şi pietate.
8,25 Legea pedepsea cu moartea idolatria, fără nici o excepţie. n alte cazuri era mai
suplă.
8,28 In logica (stoică) a tinerilor, cine putea dispune de propriile plăceri putea să şi
stăpânească şi durerea.
9.1 Textul reproduce n prima Iui frază discursul atribuit celui mai mare dintre fraţi n
2Mac, 7,2, unde textul se reduce la o singură frază, n timp ce aici se extinde ntro
dezvoltare retorică de la versetul 1 până la 9.
9.2 „nui respectăm": alte traduceri: „neam ruşina (dar n text verbul este la indicativ)
de strămoşi..." sau „i facem de ruşine pe strămoşii noştri, dacă...", dar acesta este
sensul diatezei active, pe când n text verbul este la diateza medie, cu complement
direct. Deşi, n acest period condiţional, subordonata are optativul, regenta are verbul Ia
indicativ: această disimetrie subliniază realitatea gravă a consecinţei.
654 4 MACABEI 9
ura ta faţă de noi, să nuţi fie milă de noi mai mult decât ne e nouă!
4
Fiindcă mai grea decât nsăşi moartea socotim că este mila ta, care ne
5
făgăduieşte izbăvirea n schimbul ncălcării L e g i i . [ncerci să] ne nspăi-
mânţi, ameninţândune cu moartea n chinuri, ca şi cum nai fi nvăţat nimic
6
de curând de la Eleazar. Dar, dacă bătrânii evreilor au trăit n e v l a v i e
ndurând şi chinurile prin e v l a v i e , e cu atât mai drept să murim noi, tinerii,
dispreţuind chinurile cu care v r e i să ne constrângi şi pe care lea nfrânt şi
7
bătrânul nostru nvăţător, ncearcă, aşadar, tiranule! Şi dacă ne iei viaţa
8
pentru e v l a v i e , să nu socoteşti că ne vatămi chinuindune. Căci noi prin
acest chin şi prin răbdarea noastră v o m primi răsplata virtuţii şi v o m ajunge
9
la D u m n e z e u , pentru care şi suferim. D a r tu, pângărit prin uciderea
noastră, ţi vei dobândi de la dreptatea divină chinuire veşnică n f o c . "
10
Spunând ei acestea, tiranul nu numai că a fost nemulţumit că nu1
11
ascultă, dar sa şi nfuriat ca mpotriva unor nerecunoscători. La porunca
sa, scutierii lau adus pe fratele cel mai mare şi, sfâşiindui cămaşa iau
12
legat mâinile şi braţele deo parte şi de alta cu curele. D u p ă ce au obosit
13
lovindu1 cu bicele, fără nici o izbândă, lau aruncat pe roată. ntins pe
14
roată, nobilului tânăr i sau rupt mădularele şi, n timp ce i se zdrobeau
15
toate membrele, el l acuza spunând: „Tiranule spurcat şi duşman al
dreptăţii cereşti, cu minte sălbatică, nu pe un ucigaş l chinui astfel, nici pe
16
un nelegiuit, ci pe un apărător al L e g i i dumnezeieşti!" Iar când lăncierii i
17
spuneau: „ A c c e p t ă să mănânci, ca să scapi de chinuri", el a zis: „ N u este
atât de puternică roata voastră, slujitori spurcaţi, ncât sămi năbuşe
raţiunea. Tăiaţimi m e m b r e l e , ardeţimi trupul şi suciţimi ncheieturile!
18
Prin toate chinurile vă v o i c o n v i n g e că numai copiii evreilor sunt de
9,6 „bătrânul nostru nvăţător": Eleazar nu fusese numit explicit nvăţător al tinerilor,
deşi era cunoscător al Legii (cf. 5,4), iar 2Mac, 6,18 l numeşte „scrib", Grimm este de
părere că termenul „nvăţător" trebuie nţeles la modul general, de model al tinerilor, nu
de educator direct.
9,1524 Spre deosebire de episodul paralel din 2Mac. 7,45, unde tânărului 1 se taie
limba, i se ia scalpul, i se smulg membrele şi este aruncat de viu n cazanul de foc, aici
torturile sunt altele (PseudoIosephus Ie menţionează n descrierea torturării altora dintre
cei şapte fraţi, ncă o dovadă a libertăţii cu care se utilizează sursa); n acelaşi timp, aici,
tânărul sub torturi mai are puterea să rostească trei discursuri: I. către tiran (15); 2. către
călăi (1718); 3, către fraţii săi (2324).
9,18 La 11,21 autorul proclamă n mod general că „ştiinţa evlavioasă este de nenvins";
n textul de faţă iudeii deţin monopolul nţelepciunii şi deci al mântuirii.
4 MACABEI 9 655
19
nenvins n slujba virtuţii." Pe când spunea acestea, au pus sub el foc şi,
aţâţându1, au ntins mai tare r o a t a . 2 0 R o a t a era pătată pretutindeni de sânge
şi grămada de cărbuni se stingea din cauza ploii de sânge, iar fâşii de carne
21
se răspândeau n jurul spiţelor. D e ş i tăria oaselor era deja zdrobită,
22
tânărul cu suflet mare, [adevărat] fiu al lui A v r a a m , ηa scos un v a i e t . Ca
şi cum n foc sar fi preschimbat spre nestricăciune, el a răbdat cu nobleţe
chinurile s p u n â n d : 2 3 „Faceţi ca mine, fraţilor, nu părăsiţi lupta mea şi nu vă
24
lepădaţi de frăţia noastră ntru vitejie. Luptaţivă lupta sfântă şi nobilă
pentru e v l a v i e , căci, prin ea, dreapta providenţă care a fost şi a părinţilor
noştri va fi binevoitoare neamului nostru şi l va pedepsi pe tiranul bles-
25
temat!" Spunând acestea, tânărul sfânt şia dat sufletul.
26
T o ţ i se mirau de tăria lui sufletească; apoi lăncierii lau adus pe
următorul ca vârstă; cu mănuşi de fier cu unghii ascuţite lau legat de
instrumentele de tortură şi de catapultă. 2 7 nainte de aI tortura, lau ntrebat
28
dacă [se n v o i e ş t e ] să mănânce, nsă iau auzit hotărârea nobilă. Atunci
a c e l e fiare [crude] ca leopardul iau tras cu mâinile de fier carnea de la
tendoane până la bărbie şi iau smuls pielea de pe cap. D a r el, răbdând din
29
greu această suferinţă, a spus: „ C e dulce este o r i c e fel de moarte pentru
30
e v l a v i a strămoşească." Iar tiranului ia spus: „ O a r e nu crezi, tu, cel mai
9,19 „aţâţânduI": textul e oarecum neclar.

9,22 Aluzie la ideea stoică a conflagraţiei cosmice finale (έκπϋρωσις), când lumea va fi
cuprinsă de foc, pentru a se regenera, n cele din urmă, purificată.
9,24 „tiranul blestemat"; n 2Mac. 18,22, epitetul tiranului este rostit de cel deal doilea
frate.
9,2632 Pasajul corespunde Ia 2Mac. 7,7, cu excepţia amănuntelor ngrozitoare din
v. 28. Apoi, n 4Mac. lipseşte din discursul tânărului orice referire la nviere, prezentă n
2Mac.
9.28 2Mac. 7,7 arată numai că tânărului ia fost smulsă pielea capului,
9.29 Cf. 2Mac. 6,30,
9,3032 Faţă de textul paralel din 2Mac. 7,710, la PseudoIosephus detaliile sunt mai
crude; lipseşte nsă ideea nvierii, prezentă n discursul ţinut de tânăr n 2Mac: „Tu ne
scoţi din această viaţă de acum, dar Regele lumii ne va ridica la nvierea vieţii de veci pe
noi care murim pentru legile Sale.'' ( 9 ) ; lipsesc la PseudoIosephus, n acest episod, toate
referirile Ia viaţa veşnică, deşi n 2Mac. ele se găsesc n mai multe rânduri: discursul
celui deal treilea frate (7,11), al celui deal patrulea (7,14) şi discursul mamei (7,2223).
Omisiunea este cu atât mai ciudată cu cât n alte părţi ale scrierii, PseudoIosephus
vorbeşte despre viaţa eternă (cf. 16,25: „cei care mor pentru Dumnezeu, trăiesc ntru
Dumnezeu'* sau, mai nainte, 9,8), De ce omite această idee din cuvântările tinerilor,
656 4 M A C A B E I 910
crud iran, că suferi chinuri mai mari decâ mine, văzând cum raţiunea ta
31
trufaşă de iran e nfrântă de satornicia noasră daoraă e v l a v i e i ? Căci eu
32
mi uşurez chinul cu plăcerile daorae virtuţii, dar u eşti chinuit [chiar]
n ameninţările ce v i n de la nelegiuire. Nu vei scăpa, preaspurcatule iran,
de osândele mâniei d i v i n e . "
1
10 După ce acesa a ndurai o moarte vrednică de laudă, a fost adus al
treilea [frate] şi mulţi ÎI ndemnau n o felul să guse [mâncarea oprită] şi
să se s a l v e z e . 2 Dar el a strigai: „ O a r e nu ştiţi că acelaşi ată nea zămislit şi
pe mine şi pe cei care au murit, şi aceeaşi mamă nea născu şi am fost
3
crescuţi n aceleaşi nvăăuri? Nu mă lepăd de nobila nrudire cu fraţii
4 5
mei." [ ] Iar ei, ndurând cu greu vorbirea slobodă a bărbatului, iau smuls
mâinile şi picioarele cu instrumente de ortură şi iau tras membrele din
n c h e i e t u r i , 6 zdrobindui degetele, braţele, coapsele şi c o a i e l e . 7 Dar, cum
n nici un fel nau putu să1 sugrume, lăsânduşi la o parte instrumentele,
8
lau scalpa n felul sciţilor, cu unghiile; şi ndaă lau dus la roaă şi, n
imp ce i se dezmembrau vertebrele, el şi v e d e a carnea fâşii şi sângele
9 10
carei curgea din măruntaie. Fiind pe punctul de a muri, a spus: „Noi,
tiranule spurcat, suferim acesea pentru nvăţătura şi virtuea lui Dumnezeu.
" Tu nsă, din pricina nelegiuirii şi a omorurilor cu care e pângăreşti, v e i
ndura chinuri nesfârşite!"
12
După ce a muri şi acesa n chip vrednic de fraţii săi, lau târâ pe al
13
parulea, zicând: „ S ă nu nnebuneşti şi tu de aceeaşi nebunie ca fraţii ăi,
14
ci ascultă1 pe r e g e şi salveazăe!" D a r el lea spus: „ N a v e ţ i v o i foc atâ
rămâne un mister. Explicaţia lui DupontSommer (pp. 4548) că autorul ,.a formellement
exclu une doctrine qui répugnait à son platonisme" nu este prea convingătoare: el lear fi
putut mpăca cu uşurinţă. De altminteri, un platonizant cu greu ar fi putut accepta
sacrificiul suprem pentru tabuuri alimentare.
10,1 Text paralel n 2Mac. 7,1012.
10,4 Lipseşte din textul ediţiei Rahlfs, fiind inserat doar n aparatul critic: ,,Ρτίη urmare,
dacă aveţi vreun instrument de pedeapsă, apropiaţil de trupul meu, dar sufletul nu mi1
puteţi atinge, chiar dacă aţi vrea."
10,7 „lăsânduşi la o parte instrumentele": alte mss. au ,jupuindui pielea". • Pentru
obiceiul sciţilor de aşi scalpa duşmanii, cf. Herodot 4,64; Plinius Maior 7,11.
10,1011 Lipseşte şi din discursul acestui tânăr ideea nvierii prezentă n pasajul
corespondent din 2Mac. 7,11.
10,12 Text paralel n 2Mac. 7,1314.
4 MACABEI 1011 657
15
de puternic mpotriva mea, pentru a f a c e din m i n e un laş. Pe moartea
fericită a fraţilor mei şi pe pieirea veşnică a tiranului şi pe viaţa veşnică a
16
celor eviavioşi, nu mă v o i lepăda de frăţia noastră nobilă. Născoceşte
chinuri, tiranule, ca să afli şi prin ele că sun fratele celor pe care iai
17
ortura mai naine." A u z i n d acestea, A n i o c h o s cel nsetai de sânge,
18
ucigaş şi nru otul spurcai, a poruncii să i se aie aceluia limba. Iar el a
spus: „ C h i a r dacă mi iei instrumentul vorbirii, Dumnezeu i aude şi pe cei
19
care tac. Iaă, miam scos limba, taio! Dar, cu aceasa, nu ne v e i muiia
20
raţiunea. Bucuroşi ne lăsăm mădularele trupului tăiae pentru D u m n e z e u .
21
Pe ine, D u m n e z e u e va urmări curând, deoarece ai tăiat o limbă care
cânta imnuri dumnezeieşti."
11 ' După ce şi acesta a murit ortura n chinuri, al cincilea sa repezii şi

2
a spus: „ N a m să mă feresc, tiranule, să fiu chinui pentru v i r t u e , 3 ci de Ia
m i n e nsumi am venit, ca, ucigândumă şi pe mine, u să fii vrednic de
4
osândă penru mai mule nelegiuiri n faţa drepăţii divine. Duşmane al
5
virtuţii, duşman al oamenilor, ce am făcu noi de ne nimiceşi aşa? Penru
căL cinsim pe Creaorui a toae şi trăim după L e g e a Lui v i r t u o a s ă ? 6 A s e -
menea fape sun d e m n e de cinsire, nu de orturi." [ 7 " 8 ] 5
După ce a spus
10
acesea, lăncierii lau lega şi lau târâ spre caapultă, unde iau lega
genunchii şi iau pus n piedici de fier, iau ndoit şalele n jurul roţii; ntins
astfel pe roaă, n c o v o i a cu oul de spae asemenea unui scorpion, i se
10,15 Negaţia simplă a celui deal doilea frate din 2Mac. 7,8 este dezvoltată aici ntrun
mic discurs.
10.17 Trăsături tipice ale tiranului, care vor fi preluate şi de martirologii creştini. H. von
Campenhausen arăta n Die idee des Martyriums in der alten Kirche că „portretul
persecutorului şi definitivează trăsăturile tipice, tenebroase şi respingătoare, n secolul
al IVlea d.H., pe care nu le va mai pierde niciodată". Numai că această stilizare are
rădăcini mult mai vechi, căci conceptul de „tiran" se ntâlneşte deja n 4Mac. iapud A.
DupontSommer, p. 127). Vezi Bădiliţă, C, 2005, passim.
10.18 „Dumnezeu i aude şi pe cei care tac": aceeaşi turnură de frază n Flavius
losephus, Bell. lud. 5,9,4.
10,21 Revine ideea nvierii.
11,1 n 2Mac. 7,1517, se spune că a fost adus al cincilea frate şi i se atribuie o scurtă
cuvântare, fără detalii asupra torturilor la care a fost supus.
11,78 Versetele 7 şi 8 sunt eliminate din ediţia Rahlfs; mai ales versetul 7 este
ininteligibil; nici traducerea propusă de DupontSommer (p. 128) nu este convingătoare.
6S8 4 MACABEI 1112
dislocau mădularele. " n această stare, suflând din greu şi cu trupul n

12
agonie, a spus: „ F r u m o a s e favoruri ne faci, fără v o i e , tiranule, căci, prin
acese n o b i l e chinuri, ne putem d o v e d i statornicia ntru L e g e . "
13
D u p ă moartea acestuia a fost adus al şaselea, un tinerel. ntrebat de
14
tiran dacă se n v o i e ş e să mănânce şi să fie eliberai, a spus: „Prin vârstă
sunt mai ânăr decât fraţii mei, dar prin cugetare sunt de aceeaşi vârsă cu
15
ei. Pentru aceleaşi [nvăţături] neam născut şi am fost crescuţi şi pentru
16
aceleaşi suntem daori deopotrivă să murim. Aşadar, de crezi de cuviinţă
Să mă chinuieşti penru că nu vreau să mă pângăresc cu mâncăruri,
17 18
chinuieşemă!" D u p ă ce a rosi acese cuvinte, lau dus la roată. Lau
nins cu grijă şi, n i m p ce i rupeau vertebrele, l ardeau pe dedesubt.
19
A p o i au nroşit n foc ţepuşe ascuţite şi i leau nfipt n spate şi,
20
străpungândui coastele, iau ars m ă r u n t a i e l e . n i m p ce era chinui, spu-
nea: „ O , bătălie vrednică de sfinţenie, la care, fiind chemaţi pentru e v l a v i e
21
n arena chinurilor atâţia fraţi, nam fos biruiţi! C ă c i , iranule, ştiinţa
22
evlavioasă ese de nenvins. V o i muri şi eu narmai cu desăvârşirea m-
23
preună cu fraţii mei, sârnind şi eu un mare răzbunător mpotriva a, o,
24
născocior de chinuri şi duşman celor cu adevăra e v l a v i o ş i ! Sunem şase
25
tineri şi am răsturnat irania. C ă c i neputinţa a de a ne frânge raţiunea şi
26
de a ne sili să ne pângărim cu mâncare nu ese oare răsurnarea a? Pentru
noi, focul ău ese răcoros, şi caapulele, fără durere, şi silnicia a, lipsiă de
27
puere. C ă c i ne apără nu lăncierii unui tiran, ci ai L e g i i divine; de aceea,
raţiunea noastră este de nenvins."
1
12 Când şi acesta a murit [ d e moartea] fericiţilor, după ce a fost
2
aruncat n cazan, a sosit al şaptelea, cel mai tânăr dintre oţi. Tiranului i
11,11 „suflând din greu": gr. τό πνεϋµα στενοχωρούµενος. Aici πνεύµα nu are nici o
conotaţie psihologică sau morală, ci nseamnă, pur şi simplu, „respiraţie".
11,13 Text paralel n 2Mac. 7,1819, fără nici un amănunt asupra supliciului. De
asemenea, cuvintele pe care le rosteşte n continuare martirul nu se regăsesc n 2Mac.
11,21 „ştiinţa evlavioasă", gr. ή επιστήµη της ευσέβειας. Cf. 1,2 nota. Conceptul
filozofic cu conţinut religios επιστήµη este frecvent la Philon şi sinonim parţial cu
γνώσις (cf. 1,16).
12,1 Text paralel n 2Mac. 7,2440. • Al şaptelea frate ocupă o poziţie privilegiată n
2Mac. şi 4Mac, precum şi n Omilia a doua despre Macabei a lui loan Gură de Aur.
Acesta este cel mai tânăr şi, spre deosebire de ceilalţi fraţi, trebuie să moară numai sub
ochii tiranului şi ai mamei. Nu are cine săI ncurajeze şi aproape că tinereţea lui fragedă
4 MACABEI 12 659
sa făcut milă de el, deşi fusese ocărât cumplit de fraţii lui; când la văzut
lega fedeleş, a pus să1 aducă mai aproape şi a ncercai să1 nduplece,
3
spunând: „ V e z i sfârşitul nebuniei fraţilor tăi; din cauza neascultării au
4
murit n chinuri. Tu nsuţi, dacă nu te supui, v e i fi chinuit g r o z a v şi v e i
5
muri nainte de v r e m e . Dar, dacă asculţi, vei fi prietenul meu şi v e i sta n
6
fruntea treburilor regatului." Şi, sfăuindu1 astfel, a trimis după mama
copilului ca, arătânduşi mila faţă de ea, care pierduse atâţia fii, [so facă]
7
să1 ndemne pe singurul rămas la ascultarea salvatoare. Dar el, când
m a m a sa la ndemnat n limba ebraică, aşa cum v o m spune puţin mai
8
ncolo, a zis: „ D e z l e g a ţ i m ă , ca săi vorbesc regelui şi tuturor prietenilor
9
care sunt cu e l . " Bucuroşi pese măsură de cererea copilului, lau d e z l e g a i
10
n grabă. Iar el, alergând până aproape de vasele cu jăratec, a spus:
11
„Tiranule spurcai şi cel mai nelegiuit dintre oţi ticăloşii, nu ţie ruşine ca,
după ce ai primit de la D u m n e z e u bogăţiile şi domnia, săi ucizi pe slujitorii
12
L u i şi săi chinuieşti pe cei care practică evlavia? De aceea, dreptatea ea
pus deoparte pentru un foc mai aprig şi veşnic şi pentru chinuri care nu te
13
v o r părăsi toată veşnicia. Fiară sălbatică, nu ţia fost ruşine, deşi eşi o m ,
să tai limba unora care suferă la fel şi sun făcuţi din aceleaşi elemente [ c a
14
toţi o a m e n i i ] şi săi supui la tot felul de chinuri. Dar aceştia, murind n
chip nobil, şiau mplinit e v l a v i a faţă de Dumnezeu, n timp ce u te v e i
15
j e l u i amarnic că iai ucis, nevinovaţi, pe luptătorii virtuţii." Când era gata
16
să moară, a spus: „ E u nu v o i dezerta de la vitejia fraţilor m e i 1 7 şiL chem
l mişcă şi pe persecutor. Martirul se dă nsă grabnic morţii, depăşind astfel chiar

modelul lui Isaac, de teamă ca Anriochos să nu se răzgândească n privinţa lui. •
12,2 n 2Mac, tiranul nu se lasă impresionat de tinereţea celui deal şaptelea frate.
12,5 Aceeaşi ofertă o face Antiochos ultimului dintre cei şapte fraţi n 2Mac. 7,24,
12,7 n 2Mac, 7,27 se spune că mama sa adresat n ebraică fiului ei pentru ca spusele ei
să nu fie nţelese de Antiochos. Autorul 4Mac. trece peste acest detaliu explicativ şi
sensul general al gestului mamei se schimbă: ea vorbeşte n ebraică pentru aşi dovedi
devotamentul total faţă de limba sacră a iudaismului. n economia ntregii cărţi, acest
gest corespunde liniei generale opuse aculturaţiei elenistice,
12,11 „cei care practică evlavia", gr. oi της ευσέβειας άσκηταί: expresia apare
Întocmai n vocabularul „ascetic" al lui Philon n Sob, 40.
12.13 „unora care suferă la fel": gr. όµοιοπαθεϊς. Cf. nţ. 7,1 6, Fapte 14,15.
12.14 Persecutorii evreilor vor plânge amarnic când se vor vedea pedepsiţi pentru
nelegiurile lor. Cf. nţ, 5,313,
12,16 „vitejia": unele mss. au „mărturia/martiriul", E, poate, prima atestare a cuvântului
µαρτυρία cu sensul de „mărturie cu preţul sângelui".
660 4 MACABEI 1213
pe D u m n e z e u l părinţilor [ m e i ] , ca să se milostivească de neamul nostru.

18 19
Iar pe tine El e va pedepsi şi n viaţa de acum, şi după moarte." După
ce a rostit acest blestem sa aruncat n vasul cu jăratec şi astfel şia dat
sufletul.
1
13 Aşadar, dacă cei şapte fraţi şiau dispreţuit suferinţele până la
moarte, oricine trebuie să recunoască [faptul] că raţiunea evlavioasă e
2
stăpână asupra pasiunilor. ntradevăr, dacă, slujind pasiunilor, sar fi
3
pângărit cu mâncăruri, am spune că ei au fost nfrânţi de ele. Dar nu este
aşa, ci, dimpotrivă, prin raţiunea cea atât de lăudată la D u m n e z e u , ei au
4
biruit pasiunile. De aceea, nu se poate trece cu vederea supremaţia
5
cugetării, de v r e m e ce [fraţii] au stăpânit şi pasiunea, şi chinurile. Oare
cum am putea să nu recunoaştem stăpânirea asupra pasiunilor [dată d e ]
buna cugetare, la aceşti [fraţi] care nau dat napoi nici n faţa chinurilor
6
focului? După cum turnurile zidite n faţa porturilor, frângând valurile
7
ameninţătoare, oferă ape liniştite celor care trag la ţărm, tot astfel buna
cugetare a tinerilor cea cu şapte turnuri, ntărind portul e v l a v i e i , a nfrânt
8
necumpătarea p a s i u n i l o r . Ca ntrun cor sfânt al e v l a v i e i , se ncurajau unii
9
pe alţii, spunând: „ S ă murim frăţeşte, fraţilor, pentru L e g e ; să facem
asemenea celor trei tineri care n A s i r i a au dispreţuit un cuptor la fel cu
12,19 Gestul ultim al celui deal şaptelea fiu nu apare n 2Mac., unde nici moartea
mamei (7,41) nu este relatată ca sinucidere, Freudenthal credea că episodul sinuciderilor
provenea dintro sursă comună care a stat, paralel, la originea 2Mac. şi, respectiv,
4Mac, dar că 2Mac. a suprimat pasajul n cauză, pentru că gestul nu corespundea cu
concepţiile religioase ale autorului. A. DupontSommer infirmă această posibilitate, cu
contraargumentul sinuciderii lui Razis, prezentată pe larg n 2Mac, 14,4146. Mai
degrabă, episoadele sinuciderilor celor doi eroi din 4Mac. reprezintă invenţii ale auto-
rului (PseudoIosephus) care a vrut să exprime, n cazul tânărului, ardoarea martirului,
iar n cazul mamei, voinţa de a nu fi necinstită. Gestul extrem se nscrie perfect n etica
stoică n asemenea situaţii.
13,15 Reluarea tezei raţiunii dominante este, după părerea lui DupontSommer (p, 133),
o nouă interpolare.
13,67 Autorul reia metafora din 7,5 aplicată lui Eleazar. Mai mult decât atât, se repetă,
structural, scenariul şi ordinea pasajelor din 4Mac. 7.
13,9 „cei trei tineri": Anania, Azaria şi Misael, cf. Dan. 3. Cei şapte fraţi Macabei
alcătuiesc, ca şi tinerii din Asiria, un grup mistic. Motivul celor trei tineri din Asiria
avea o popularitate uriaşă n epoca elenistică (cf. şi 3Mac, 6,6, nota). • „Ia fel cu acesta",
gr. Ισοπολίτις, litt, „cu aceleaşi drepturi politice".
4 MACABEI 13 661
10 11
acesta. Să nu f i m laşi n dovedirea e v l a v i e i . " „ C u r a j , frate!", spunea
12
unul; iar altul: „ndură cu demnitate!"; iar altul, aducândule aminte,
zicea: „ A m i n i ţ i v ă de unde sunteţi sau de mâna cărui tată a răbdat Isaac să
13
fie njunghiat, de dragul e v l a v i e i ! " Fiecare şi toţi laolaltă se priveau v o i o ş i
şi, plini de curaj, spuneau: „ S ă ne sfinţim din toaă inima lui Dumnezeu,
14
care nea dăruit sufletele, şi să ne f o l o s i m trupul ca pază penru L e g e . Să
15
nu ne t e m e m de cel care pare doar că ne omoară. C ă c i mare este bătălia
sufletului şi [mare] primejdia chinului veşnic penru cei care ncalcă porunca
16
lui D u m n e z e u . Să ne narmăm, aşadar, cu stăpânirea asupra pasiunilor [ p e
17
care neo d ă ] raţiunea divină. După ce v o m muri n acest chip, ne v o r
18
ntâmpina A v r a a m şi Isaac şi l a c o b şi toţi părinţii ne v o r lăuda." De fie-
care dată când unul dintre ei era luat, cei rămaşi i spuneau: „ S ă nu ne faci
de ruşine, frate, şi să nui dai de minciună pe fraţii care au murit naintea
19
noastră!" V o i cunoaşteţi bine farmecul frăţietăţii, de v r e m e ce dumne-
zeiasca şi aonţeleapa providenţă l mparte ntre copii, prin taţi, şi l
20
sădeşte prin sânul matern; a c o l o fraţii locuiesc o atâa v r e m e şi sunt
plăsmuiţi n acelaşi timp şi crescuţi din acelaşi sânge şi duşi până la capăt
13.13 „Să ne sfinţim": autorul foloseşte termeni din vocabularul jertfei.

13.14 Cf. Mat. 10,28.
13.19 „farmecul frăţietăţii": gr. τά της άδελφότητος φίλτρα. Φίλτρον nseamnă la
origine „mijloc de a se face iubit", apoi „farmec", iar la plural, „iubire, afecţiune".
Termenul aparţine vocabularului nalt. Apare şi la Philon n expresia φίλτρα σοφίας cu
sensul de „farmec al nţelepciunii / iubire de nţelepciune". • Providenţa este acea
activitate esenţială prin care Dumnezeu ordonează şi conduce universul. La Platon
coincide cu activitatea Demiurgului care transformă haosul n cosmos, ordonează
dezordinea primordială şi are drept scop Binele. n stoicism, conceptul ocupă o poziţie
privilegiată, schimbânduşi nsă nţelesul. Providenţa se leagă de conceptele de finalitate
şi raţionalitate imanentă. Logosul imanent cărmuieşte totul prin nous şi pronoia. n
stoicismul timpuriu, providenţa nu acţionează la nivelul individului, ci la scară general
cosmică. Abia neostoicismul propune ideea acţiunii particulare a providenţei (Reale, G.,
p, 286), „La Philon, Fug. 101, Logosul şi exercită providenţa prin puteri (δυνάµεις)
imanente, iar la Plotin (Enneade IV,8,2), Sufletul Lumii are o providenţă generală, iar
sufletele individuale o providenţă particulară pentru corpurile n care sălăşluiesc."
(Peters, F.E., p. 234)
13.20 „duşi până la capăt prin acelaşi suflet": este vorba despre sufletul mamei, care pe
timpul sarcinii are rolul de „principiu vital" pentru făt. A. DupontSommer (p. 136)
respinge ipoteza lui Calmet că autorul 4Mac. ar admite teza stoică a traducianismului şi
nclină, cu toată prudenţa, săi dea dreptate lui Grimm că PseudoIosephus ar fi fost
adeptul doctrinei pitagoreice a preexistentei sufletelor.
662 4 MACABEI 1314
21
prin acelaşi sufle; şi sun născuţi după acelaşi timp şi beau lapte din
acelaşi izvor, şi astfel, din acese mbrăţişări, se hrănesc laolaltă sufleele
iubioare de fraţi. 2 2 A p o i , ei cresc, hrăniţi zilnic la aceeaşi masă, cu aceleaşi
obiceiuri de fiecare zi şi cu ot ce ţine de educaţie şi cu practicarea L e g i i lui
23
D u m n e z e u , pe care o a v e m noi. Aşadar, fiind atâ de adânc sădiă apro-
pierea iubirii frăţeşti, cei şape fraţi erau şi mai apropiaţi unii faţă de alţii.
24
C ă c i , educaţi n aceeaşi L e g e şi practicând aceleaşi virtuţi şi crescuţi
mpreună ntro viaţă de dreptate, ei se iubeau unii pe alţii mai tare.
25
Fiindcă râvna comună penru desăvârşire ntărea bunăvoinţa şi armonia
dintre e i , 2 6 deoarece, o dată cu e v l a v i a aprindea mai are dragostea fraternă.
27
Dar, cu toate că natura, viaţa comună, practicarea virtuţii au spori pentru
ei farmecul frăţietăţii, cei care rămâneau răbdau de dragul e v l a v i e i săşi
vadă fraţii chinuiţi până la moarte.
1
14 M a i mul, i ndemnau la chinuri, pentru că nu numai că dispreţuiau
suferinţele, ci stăpâneau asupra pasiunilor iubirii de fraţi.
2
O, raţiuni mai regeşti decât regii şi mai libere decâ oamenii l i b e r i ! 3 O,
4
simfonie sfână şi armonioasă a celor şapte fraţi ntru e v l a v i e ! N i c i unul
5
dinre cei şape ineri nu a fost laş, nici nu a pregetat n faţa m o r ţ i i , ci cu
toţii sau grăbi către moartea n chinuri ca şi cum ar fi alergat pe calea
6
nemuririi. A ş a cum mâinile şi picioarele se mişcă n armonie datorită
ndemnurilor sufletului, o asfel aceşi tineri sfinţi, ca şi cum ar fi fos
ndemnaţi de sufleul nemurior al e v l a v i e i , au muri n armonie pentru ea.
7
O, şeptime preasfântă a fraţilor atâ de armonios uniţi! A s e m e n e a celor
8
şapte zile ale facerii lumii n jurul s ă p ă m â n i i , to asfel se roeau inerii n
9
jurul e v l a v i e i , nimicind eama de chinuri. N o i , acum, ne nfiorăm ascul-
tând despre strâmtorarea acelor ineri; ei nu numai văzând, nu numai auzind
13,23 „iubirea frăţească": gr. συµπάθεια. Cf. 5,25 nota.

14.2 Aceeaşi idee exprimată de Diogene Laertios, n Vie
ile i doctrinele filozofilor. „Nu
numai că nţelepţii sunt liberi, dar sunt şi regi, regalitatea fiind o conducere fără dare de
seamă." ( V i l , 122)
14.3 „simfonie": ideea că cei şapte rineri alcătuiesc un cor perfect armonios revine n
13.8 şi 14,8.
14,78 „n jurul evlaviei": text dificil; editorii propun să intervertească „evlavia'' cu
„săptămâna".
14.9 „Noi, acum, ne nfiorăm ascultând": alte indicii şi argumente n sprijinul ipotezei că
4Mac. a fost conceput ca un discurs adresat unui public real.
4 MACABEI 1415 663
cuvântul care ameninţa de aproape, ci chiar suferind, ndurau cu tărie, şi

10
aceasa n suferinţele focului: ce poae fi mai dureros decât acestea?
ntradevăr, puterea focului, ascuţită şi iute, lea nimicit repede trupurile.
11
Să nu socotiţi lucru de mirare faptul că raţiunea acelor bărbaţi a fost
biruitoare n mijlocul chinurilor, când şi mintea unei femei a dispreţuit
12
suferinţe de tot felul. M a m a celor şape ineri a ndurai chinurile fiecăruia
13
dintre copii. Priviţi ce ţesătură bogaă ese dragosea faţă de copii, care
14
rage o a e spre andreţea faţă de rodul pânecelui ei. Şi animalele
necuvântătoare au aceeaşi tandreţe şi aceeaşi dragoste ca şi oamenii pentru
15
fiinţele pe care le nasc. [ D e pildă,] la păsări: c e l e mblânzite şi fac cuibul
16
sub acoperişurile caselor, pentru aşi ocroti puii, celelalte, pe culmile
munţilor, pe râpile din văi, n scorburile şi pe vârfurile copacilor şi clocesc
17
ouăle, şi sco puii şi alungă pe oricine se apropie de ei; iar dacă nu po
să1 alunge, zboară de jur mprejur, suferind, chemânduşi cu dragose puii
18
pe limba lor, cât poae, le v i n e n ajuor. Dar de ce mai rebuie să arăăm
19
andreţea faţă de pui prin [ e x e m p l u l ] animalelor necuvânătoare, când şi
albinele, la v r e m e a când fac fagurii, i alungă pe cei care se apropie şii
nţeapă cu acul lor ca de fier pe cei care se apropie de puii lor şii apără
20
până la moarte? nsă pe mama tinerilor, cu un suflet asemenea lui
A v r a a m , tandreţea pentru c opii ηa clintito.
1
15 O, raţiune, tiranică stăpânioare a pasiunilor [iubirii] faţă de c o p i i , şi
2
e v l a v i e mai dragă mamei decâ copiii e i ! O, mamă pusă să aleagă nre
e v l a v i e şi salvarea celor şape copii, salvare vremelnică, făgăduită de iran!
3
A iubi mai mul evlavia, care salvează penru viaţa veşnică, după
[făgăduinţa] lui D u m n e z e u . 4 C u m aş puea descrie pasiunile părinţilor care
14.12 Versetul rezumă martiriul mamei care a constat n aşi vedea toţi fiii ucişi.
Această observaţie de nuanţă lipseşte din 2Mac.
14.13 Text corupt: am tradus ceea ce era inteligibil.
14.14 „animalele necuvântătoare": expresie tehnicizată n filozofia elenistică. Apare
frecvent la Philon. In L X X , cf. nţ. 11,15.
15.3 „după [făgăduinţa] lui Dumnezeu": completare operată după interpretarea propusă
de DupontSommer: promisiunea vremelnică a tiranului este astfel trimisă n derizoriu
de făgăduinţa veşnică a lui Dumnezeu. De obicei, n greacă, expresia κατά θεόν (litt.
„după Dumnezeu") are nţelesul mai larg de conformare la Legea lui Dumnezeu.
15.4 Observaţia despre asemănarea sufletească şi trupească dintre fraţi şi mama lor
provine din fondul stoic al teoriei eredităţii.
664 4 MACABEI 15
şi iubesc copiii? N o i imprimăm n copii, de mic, asemănarea Ia sufle şi Ia

nfăţişare, ca pe o pecete minunată, mai ales [ f e m e i l e ] , deoarece ele sun
5
ntro uniune mai strânsă cu cei pe care iau născut decâ t a ţ i i . ntradevăr,
cu cât au suflet mai slab şi au mai mulţi copii, cu ată mai mul şi iubesc
6
c o p i i i ; dar, dintre oae, mama celor şapte copii a fost cea mai iubitoare, ea
căreia cele şapte naşteri iau nrădăcinai a f e c ţ i u n e a 7 şi, prin multele dureri
de Ia fiecare [naştere], au făcuto săi iubească. s Dar, din frica de Dumnezeu,
9
ea a dispreţuit pentru copiii ei o salvare vremelnică. Şi nu numai aâ:
desăvârşirea fiilor ei şi supunerea lor faţă de L e g e iau sporii mai mul
10
afecţiunea penru ei. C ă c i erau drepţi, cumpătaţi, curajoşi, cu suflet mare,
iubinduse unul pe alul şi cu aâta dragoste penru mama lor, ncât i sau
11
supus, păzind L e g e a până la moarte. Cu oae acesea, oricâ de puernice
ar fi fost m o t i v e l e iubirii şi afecţiunii m amei, raţiunea ei ηa fbs clintiă de
12
nenumăraele feluri de chinuri ale vreunuia dintre ei, ci mama şi ndemna
13
copiii, pe fiecare n parte şi pe toţi la un loc, să moară pentru e v l a v i e . O,
fire sfântă şi farmec ai [iubirii] părineşi şi iubire penru copii şi pasiuni
14
n e d o m o l i t e ale m a m e l o r ! A c e a s ă mamă, văzânduşi [ f i i i ] orturaţi şi arşi
15
unul câte unul, nu sa clinit, datorită e v l a v i e i . Ea v e d e a trupurile copiilor
topinduse n foc şi d e g e e l e mâinilor şi picioarelor lor zbătânduse pe
pămân, carnea smulsă de pe cap până la bărbie zăcând pe j o s ca nişe
16
măşi. O, mamă ncercată acum de suferinţe mai amarnice decâ durerile
17 18
naşterii! O, f e m e i e , singura care ai născu e v l a v i a desăvărşiă! Nu tea
tulburai nici primul născut când şia da sufletul, nici al doilea, când, n
19
chinuri, privea la tine cu jale, nici al reilea când şia da sufleul; şi nici
privind ochii fiecăruia dinre ei, care, din mijlocul chinurilor, şi priveau cu
ndrăzneală propria ortură, şi nici văzând cum nările lor dau semne de
20
moarte, nu ai plâns! Privind cum ardea carnea copiilor peste carnea altor
copii, şi mâinile tăiate, pese alte mâini, şi capetele jupuie, pese ale
capete, şi morţi căzând pese alţi morţi, şi văzând mulţimea care umplea
15.9 La motivele de ordin instinctiv ale iubirii materne se adaugă şi cel de ordin moral:
desăvârşirea virtuţii copiilor.
15.10 Sunt enumerate trei dintre cele patru virtuţi cardinale stoice, in locul prudenţei,
autorul trece „mărinimia", virtute specifică martirilor.
15,17 Autorul exaltă ideea fecundităţii spirituale, exprimată şi n nţ. 3,13. Mama celor
şapte fraţi devine simbolul perfect al naşterii spirituale (cf. şi 16,13).
15,19 „privind", gr. θεωρούσα ταυρηδόν, litt, „privind ca un taur". Expresie clasică:
cf. Aristofan, Broatele 804, Platon, Phaidros 1176.
4 MACABEI 1516 665
locul unde copiii tăi erau chinuiţi, nu ai lăcrimai! N i c i cântecele sirenelor,

nici glasurile plăcute la auz ale lebedelor nui atrag pe ascultători atât de
mult ca glasurile c o p i i l o r care, din mijlocul chinurilor, şi strigă mama.
22
Cât de cumplite, cât de numeroase sun chinurile pentru o mamă, când
23
copiii ei sunt chinuiţi pe roaă şi arşi cu foc. Dar raţiunea evlavioasă, chiar
n mijlocul pasiunilor, ia ntărit cu curaj inima să dispreţuiască vremelnica
24
iubire de c o p i i . Deşi vedea pieirea celor şape copii şi feluritele şi g r e l e l e
chinuri, această mamă nobilă lea nesocoit pe oate pentru credinţa n
25
Dumnezeu. Ea era ca ntrun tribunal: văzândui n sufletul ei pe groaz-
nicii sfătuitori: firea, naşterea, dragosea faţă de copii şi chinurile l o r ; 2 6 ea,
mama, avea n mână două piere de v o : una aducăoare de moarte, şi ala de
27
izbăvire pentru c o p i i i ei; ea nsă nu a voit pentru cei şape fii ai ei o
salvare de scurtă durată, 2 8 ci, ca o fiică a cinstitorului de Dumnezeu A v r a a m ,
şia amini de satornicia l u i . 2 9 O, mamă a neamului, răzbunătoare a L e g i i ,
apărătoare a evlaviei, tu care ai nvins n bătălia care se dădea n măruntaiele
t a l e ! 3 0 O, tu, mai nobilă decât bărbaţii prin tărie şi mai bărbătească decât ei
31
n răbdare! Precum arca lui N o e care, n potopul ce umplea lumea pur-
tând n ea o lume, răbda cu tărie v a l u r i l e , 3 2 tot astfel, tu, păzitoarea L e g i i ,
asaltată din toate părţile de potopul pasiunilor şi de vânturi puternice chi-
nurile fiilor tăi, ai răbdat necontenit cu nobleţe furtunile de dragul e v l a v i e i .
1
16 Aşadar, dacă o femeie, şi n vârstă fiind, şi mamă a şapte copii a
răbdat săşi vadă copiii chinuiţi până la moarte, trebuie să recunoaştem că
2
raţiunea evlavioasă este stăpână peste pasiuni. Am arătat că nu numai
bărbaţii şi domină pasiunile, ci şi o f e m e i e a dispreţuit chinurile c e l e mai
3
cumplite. L e i i din jurul lui Daniel nu erau atât de sălbatici, cazanul l
15,21 „glasurile.., lebedelor": e vorba de legendarul cântec din urmă al lebedelor.

15,26 „pietre de vot": gr. ψήφοι.
15,28 Modelul mamei este patriarhul Avraam, aşa cum modelul celor jertfiţi este Isaac.
15,31 Revin metaforele clasice ale corăbiei n mijlocul valurilor. De data aceasta nsă
corabia este identificată ca arca Iui Noe. Identificarea nu este ntâmplătoare, pentru că
n mediile exegetice alexandrine circula o interpretare alegorică similară a potopului
(cf. Philon, QG II, 18).
16,14 Reluare a tezei raţiunii dominante. De data aceasta, autentică, după Dupont
Sommer, p. 144.
16,3 n Dan., episodul aruncării eroului n groapa cu lei este ulterior (Dan. 6) ceui al
nchiderii tinerilor n cuptorul ncins (Dan. 3). Unii comentatori sau ntrebat, n consecinţă,
666 4 MACABEI 16
ardea pe M i s a e l cu un foc mai puţin năvalnic decât firea dragostei de copii

care o ardea pe această f e m e i e când şi v e d e a pe cei şapte fii chinuiţi n
4
atâtea feluri. Dar mama şia stins prin raţiunea e v l a v i e i pasiunile atât de
mari şi de felurite.
5
Gândiţivă că, dacă această femeie, mamă fiind, nar fi avut un suflet
6
curajos, iar fi plâns şi, poate, ar fi vorbit astfel: „ N e f e r i c i t ă ce sunt! Eu,
c e a de atâtea ori lovită de nenorociri! Şapte copii am născut şi nu mai sunt
m a m a nici u n u i a ! 7 Zadarnice şapte naşteri şi fără folos cele şapte [sarcini]
8
de z e c e luni! Fără rod au fost ngrijirile şi nefericite alăptările! Zadarnic,
copiii mei, am ndurat de atâtea ori durerile facerii şi grijile, şi mai g r e l e
9
ncă, ale creşterii [ v o a s t r e ] ! V a i de copiii mei, unii necăsătoriţi, iar ceilalţi
căsătoriţi fără r o d ! Nu vă v o i v e d e a copiii şi nici nu v o i avea bucuria să fiu
10
numită bunică! V a i ! Eu, f e m e i e cu mulţi copii frumoşi, am ajuns văduvă,
11
singură şi de plâns! Şi, când v o i muri, nu v o i avea nici un fiu care să mă
nmormânteze."
12
Dar sfânta şi evlavioasa mamă nu la j e l i t cu acest bocet pe nici unul
şi nu la abătut pe nici unul de la [hotărârea de a muri] şi nici nu sa mâhnit
13
pe când mureau, ci, având o minte ca de diamant şi născândui din nou
pentru nemurire, ea i ndemna şi i ruga pe fiii ei mai degrabă să moară
14
pentru e v l a v i e . O, mamă, ostaş al lui D u m n e z e u pentru [cauza] evlaviei,
dacă n versiunea din Dan. pe care a avuto Ia dispoziţie autorul 4Mac. episoadele nu
apăreau ntro altă ordine decât cea consacrată, Grimm infirmă această ipoteză, arătând
că autorul 4Mac. plasează episodul gropii cu lei naintea celui cu cuptorul din motive
atilistice.
16,5 Cu aproape aceleaşi cuvinte este introdus n 4Mac. 8,16 discursul fictiv al tinerilor.
16,7 „zece luni'': era frecventă n epocă părerea (poate de origine pitagoreică) că sarcina
durează zece luni cf. nţ. 7,2; Virgiliu, Ecloga IV,6I
16,14 „ostaş al lui Dumnezeu": gr. θεοΰ στρατιώτι. Termenul „ostaş" era frecvent n
limbajul mistic elenistic. Caracterul straniu al desemnării unei femei prin acest termen
dispare dacă luăm n considerare afirmaţiile autorului din 15,30: „ O , tu, mai nobilă decât
bărbaţii prin tărie." „n retorica greacă, acţiunea excepţională a unei femei funcţionează
ca exemplu pentru bărbaţii nşişi. Praxitheea şia jertfit fiica pentru salvarea Aţhenei,
«ca să arate că, dacă femeile sunt n stare de un asemenea curaj, bărbaţii trebuie să şi
dovedească cu orice preţ devotamentul faţă de patrie,..»." (Lycurg, Contra iui Leocrates
101) Prin exemplul unei femei ca această mamă, loan Gură de Aur demonstrează că
.,diferenţa dintre bărbat şi femeie este numai o chestiune de natură, care trebuie
dominată de virtuţile morale" (Ziadé, R,, pp, 246, 248). • Despre tema, centrală n
creştinism, a „femeif bărbate" (mulier virilis), precizată n ultimul capitol din Cartea
4 MACABEI 16 667
bătrână şi f e m e i e , prin tăria ta lai nvins şi pe tiran şi prin faptele şi vorbele

15
tale teai d o v e d i t mai puternică decât un bărbat! Când ai fost luată
mpreună cu c o p i i i tăi, ai stat şi lai privit pe Eleazar când era chinuit şi le
16
spuneai c o p i i l o r tăi n limba ebraică: „ C o p i i , nobilă este bătălia la care
suntem chemaţi pentru a aduce mărturie neamului nostru: luptaţivă cu
17
râvnă pentru L e g e a strămoşească. Ar fi ruşinos ca acest bătrân să fi
ndurat atâta durere pentru e v l a v i e , iar, v o i , tinerii, să vă nspăimântaţi n
18
faţa chinurilor! Amintiţivă că datorită lui Dumnezeu aveţi parte de
19
această lume şi vă bucuraţi de viaţă şi, de aceea, sunteţi datori să nduraţi
o r i c e suferinţă pentru D u m n e z e u , 2 0 aşa cum şi părintele nostru A v r a a m sa
grăbit să1 njunghie pe Isaac, fiul său, părintele unui neam, iar acesta,
văzând mâna tatălui său abătânduse asupra lui purtând sabie, nu sa
nspăimântat. 2 1 Daniel cel drept a fost aruncat la lei, şi Anania, A z a r i a , şi
M i s a e l au fost zvârliţi n cuptorul de foc şi au răbdat pentru Dumnezeu.
22
Aşadar, şi v o i , care aveţi aceeaşi credinţă n Dumnezeu, să nu vă
descurajaţi, 2 3 căci ar fi lucru smintit ca, după ce aţi cunoscut evlavia, să nu
nfruntaţi suferinţele."
24
Cu aceste cuvinte m a m a c e l o r şapte şi ncuraja c o p i i i şi i c o n v i n g e a
ca mai degrabă să moară decât să ncalce porunca lui D u m n e z e u . 2 5 Dar ei
ştiau şi că aceia care m o r pentru D u m n e z e u trăiesc ntru Dumnezeu, ca şi
A v r a a m şi Isaac şi Iacob şi toţi patriarhii.
Proverbelor şi reluată n nţelepciunea lui lisus Sirach, a se vedea Cristian Bâdiliţa,

„Chipuri şi biografii feminine n secolele al IVleaal Vlea", n Grigore de Nyssa, Via
a
Sfintei Macrina, pp. 69107, Timişoara, 1998.
16,15 Autorul afirmă că mama tinerilor a asistat şi la moartea lui Eleazar, ceea ce nu
corespunde relatării din 2Mac, unde supliciul lui Eleazar e separat de caznele celor
şapte fraţi.
16,20 „părintele unui neam": gr. 'Εθνοπάτωρ, hapax n L X X . Prezenţa surprinzătoare a
acestui termen pare să se datoreze unei opţiuni stilistice. Cuvântul este ncărcat cu toate
caracteristicile stilului nalt şi se prezintă, de pe această poziţie, ca un sinonim la
obişnuitul πατριάρχης.
16,24 „mama celor şapte": gr. έπταµήτωρ. Alt hapax, construit după modelul celui de la
16,20.
668 4 M A C A B E I 17
17 U n i i lăncieri au povestit cum, pe punctul de a fi luată şi dusă Ia

moarte, ea sa aruncat n f o c , ca să nui atingă nimeni trupul.
2
O, mamă, tu care cu cei şapte fii ai nimicit silnicia tiranului, ai zădăr-
nicit planurile lui ticăloase şi ai arătat nobleţea c r e d i n ţ e i ! 3 Sprijinindute cu
nobleţe pe fiii tăi asemenea unui acoperiş pe stâlpi, ai ndurat neclintită
4
cutremurul chinurilor. ndrăzneşte, o, mamă cu suflet sfânt, tu care ai n
5
D u m n e z e u nădejdea sigură a răbdării! Luna de pe cer cu stelele nu are
atâta măreţie ca tine care, revărsânduţi lumina ta asupra c e l o r şapte copii ai
tăi deopotrivă cu stelele, primeşti de la D u m n e z e u cinstea cuvenită evlaviei
6
şi ai fost statornicită mpreună cu ei n cer. Căci de Ia A v r a a m , părintele
[nostru], sau născut copiii tăi.
7
D a c ă near fi ngăduit să zugrăvim ca pe un tablou istoria e v l a v i e i taie,
oare nu sar nfiora privindu1 cei care ar vedea mama a şapte copii
8
ndurând până la moarte felurite chinuri de dragul e v l a v i e i ? Pe piatra de
mormânt sar cuveni să fie scrise aceste cuvinte pentru aducere aminte
9
neamului nostru: „ A i c i sunt nmormântaţi un bătrân preot, o femeie
bătrână şi şape copii, din pricina silniciei unui tiran, hotărât să nimicească
10
felul de viaţă al evreilor. Ei au răzbunat neamul nostru privind către
Dumnezeu şi răbdând chinurile până la moarte."
11 1 2
Cu adevărat luptă dumnezeiască a fos cea dusă de e i . Virtutea dădea
premiile, ncercândule răbdarea. Răsplata izbânzii era nestricăciunea ntro
viaţă ndelungată. 1 3 Eleazar a deschis lupta, apoi a intrat n luptă mama celor
14
şapte copii, iar luptători erau fraţii. Tiranul era adversarul, iar spectatori,
17,1 Din motive religioase, autorul nu şi asumă totuşi integral invenţia sinuciderii mamei
(episod de altfel absent n 2Mac), punândo pe seama unei surse secundare: lăncierii.
17,6 Legătura dintre mamă şi cei şapte fii transcende simpla legătură trupească şi devine
una strict spirituală, ceea ce permite şi „nunta mistică" a femeii cu patriarhul (Dupont
Sommer, Α., p. 149).
17.9 „Aici sunt nmormântaţi": gr. ένθαϋτα ένκεκήδευνται. n inscripţiile funerare ale
evreilor elenizaţi se foloseşte verbul ,,a zăcea, a fi culcat" (gr. κεΐµαι). Verbul derivat
ένκηδεύω este destul de rar, iar cel simplu κηδεύω implică ideea onorurilor şi ceremo-
niilor funebre. Autorul voia probabil să sugereze, prin acest verb, cultul martirilor
celebrat la mormântul celor şapte fraţi (DupontSommer, A, p. 72, nota 2 3 ) .
17.10 Autorul nu face nici o referire la lupta purtată de luda Macabeul mpotriva
tiranului, ci se concentrează numai asupra celor şapte martiri. Lupta mpotriva tiranului
se mută astfel, integral, n domeniul spiritului, ceea ce face din textul 4Mac, o sursă
predilectă a discursului martirologic creştin.
17,14 „omenirea": litt, „viaţa oamenilor".
4 MACABEI 1718 669
15
universul şi omenirea. E v l a v i a a biruit şi ia ncununat pe luptătorii săi.
16
C i n e nu ar admira aceşti atleţi ai legiuirii d i v i n e ? C i n e nar rămâne uluit?
17 18
Tiranul nsuşi şi tot sfatul său erau uimiţi de răbdarea lor. Datorită
ei, acum ei stau lângă tronul dumnezeiesc şi trăiesc veşnicia fericită.
19
ntradevăr, şi M o i s e spune: „ T o ţ i cei sfinţiţi se află sub mâinile T a l e . "
20
Aceştia, deoarece sau sfinţit de dragul lui D u m n e z e u , au primit nu numai
această răsplată, ci şi faptul că, datorită lor, duşmanii nu au putut pune
21
stăpânire pe neamul nostru, tiranul a fost pedepsit, iar patria, purificată,
22
[viaţa l o r ] fiind ca o răscumpărare pentru păcatul poporului. Prin sângele
a c e l o r [ o a m e n i ] evlavioşi şi prin mpăcarea adusă de moartea lor, provi-
denţa divină [a salvat] Israelul, odinioară copleşit de rele.
23
ntradevăr, tiranul A n t i o c h o s , privind la curajul virtuţii lor şi la
răbdarea lor n chinuri, a proclamat către soldaţii săi exemplul răbdării lor,
24
ceea ce ia făcut devotaţi şi viteji atât n lupta pedestră, cât şi la asediu, şi
el ia nvins pe toţi duşmanii săi şi ia prădat.
1
18 C o p i i ai Israelului, vlăstare din sămânţa lui A v r a a m , daţi ascultare
2
acestei L e g i şi trăiţi cu e v l a v i e n toate, ştiind că raţiunea evlavioasă este
stăpână peste pasiuni şi peste suferinţe nu numai peste c e l e dinăuntru, ci
şi peste c e l e din afară.
3
De aceea, cei care şiau oferit trupurile la suferinţe de dragul e v l a v i e i
nu numai că au fost admiraţi de oameni, dar au şi fost aflaţi vrednici de a fi
părtaşi la moştenirea dumnezeiască.
4
Şi, datorită lor, neamul nostru şia redobândit pacea şi, restabilind n
5
patrie ascultarea L e g i i , ia nimicit pe d u ş m a n i . Iar tiranul A n t i o c h o s a fost
17,17 Şi n 2Mac. 7,12 tiranul şi cei din preajma lui se miră de dârzenia celui deal
treilea frate.
17,19 Cf. Deut. 33,3 după L X X ( T M are „n mâna T a " ) . Imaginea descrie mâinile divine
Întinse ntrun gest de ocrotire asupra sfinţilor,
17,22 Aluzia la ispăşirea („mpăcarea") prin sângele martirului a fost interpretată ca o
interpolare creştină târzie n textul 4Mac, Totuşi, ea aparţine unui fond iudaic mai puţin
frecventat, dar existent (cf DeuteroIs. 53,5.1011), pe care la preluat şi la interpretat
creştinismul primar.
18,13 Pasaj considerat de A. DupontSommer ca adaos târziu: textul este repetitiv n
mod excesiv şi neglijent din punct de vedere stilistic. Grimm vedea ca pe un adaos
ntregul capitol 18 de la versetul 3 până la sfârşit. A. DupontSommer (p. 152) respinge
această conjectură ca ultraradical.
18,56 Glosă târzie la v, 4: cronologia propusă de verset este altfel ahsurdă: autorul
constată că Antiochos moare şi este pedepsit după moarte, după care menţionează eşecul
670 4 MACABEI U
pedepsit şi pe pământ şi este chinuit şi după moarte. C u m nu ia putut sili n

nici un chip pe locuitorii Ierusalimului să primească obiceiuri străine şi să
schimbe obiceiurile strămoşeşti, atunci, ndepărtânduse de Ierusalim, a
pornit m p o t r i v a perşilor.
6
M a m a celor şapte copii lea dat c o p i i l o r şi aceste n d r e p t ă r i : 7 „ A m fost
fecioară curată şi nam ieşit din casa părintească, ci miam păzit trupul zidit
8
din coastă; nu ma pângărit ticălosul din pustiu şi nici un pângăritor n
câmp, nici nu mia pângărit curăţia fecioriei pângăritorul şarpe al nşelă-
9
ciunii. La v r e m e a nfloririi, am rămas cu soţul meu. Când ei au crescut,
tatăl lor a murit: a fost fericit, deoarece a trăit cât copiii erau de faţă şi nu a
10
cunoscut durerea ceasului răpirii lor. El vă nvăţa, cât mai era cu noi,
11
L e g e a şi profeţii. El vă citea despre A b e l cel ucis de Cain şi despre Isaac,
12
adus ardere de tot, şi despre I o s i f n temniţă. El vă vorbea de râvnicul
Phinees şi vă nvăţa despre Anania, A z a r i a şi M i s a e l n [cuptorul d e ] foc;
13 14
l preamărea şi pe Daniel n groapa cu lei şi l fericea. El vă amintea şi
de scrierea lui Isaia, unde se spune: « C h i a r de v e i trece prin foc, flacăra
15
nu te va arde.» El vă cânta din D a v i d , psalmistul, care spune: « M u l t e
16
sunt strâmtorările d r e p ţ i l o r . » Vă recita proverbele lui S o l o m o n , unde se
spune; « P o m u l vieţii este [ D o m n u l ] pentru cei carei mplinesc v o i n ţ a . »
17
El ntărea spusele lui l e z e c h i e l : « O a r e v o r mai trăi oasele acestea
18
uscate?» N a uitat să vă n v e ţ e cântarea pe care nea nvăţato M o i s e , care
19
spune: « E u v o i ucide şi v o i da viaţă; aceasta este viaţa voastră şi
lungimea [ z i l e l o r ] v o a s t r e . » "
20
O, zi cruntă şi totuşi nu e cruntă când cruntul tiran al grecilor a
stins focul cu foc n cazanele sale şi apoi, n furia lui crudă şi clocotitoare,
21
ia dus la catapultă şi iarăşi la chinuri pe cei şapte copii ai a v r a a m i t e i , lea
elenizărjj Ierusalimului şi campania antipersană a tiranului. n plus, versetul nu are nici o

legătură cu următoarele.
18.7 „trupul zidit din coastă", litt, „zidita coastă", cf Gen, 2,22,
18.8 „ticălosul din pustiu": textul e neclar şi sa propus corectarea lui λυµεών In δαίµων,
„demonul pustiului", cf. Tobit 8,3; Mt, 12,43; Ap. 18,2. • „n câmp": cf. Deut. 22,25;
„şarpe": cf Gen. 3.
18.14 Cf. Is. 43,2 L X X .
18.15 Cf. Ps. 33,20 L X X .
18.16 Cf Prov. 3,18 L X X .
18.17 C/lez, 37,3,
18,19 Prima parte a citatului este din Deut. 32,39, a doua parie nu e din cântarea lui
Moise, ci o combinare liberă din Deut. 30,20 şi 32,47,
4 MACABEI 18 671
străpuns pupilele ochilor şi lea tăiat limbile şi ia ucis n c e l e mai diferite
22
chinuri! Pentru acestea, dreptatea divină la urmărit şi1 va urmări pe
23
blestematul tiran. Iar copiii lui A v r a a m , mpreună cu biruitoarea lor
mamă, se află acum adunaţi cu ceata strămoşilor, ei care au primit suflete
24
curate şi nemuritoare de la D u m n e z e u . A Căruia [este] slava n v e c i i v e c i -
lor. A m i n .
18,24 Formulă liturgică din cultul sinagogal.

INDICI
Indice de termeni şi expresii greceşti
comentate n note
Indicele vine n completarea indicilor din primele două volume ale prezentei ediţii şi
conţine o parte din lexicul grecesc analizat n notele şi introducerile din acest volum. Au
fost selectaţi termenii folosiţi mai des n traducere, precum şi cei care pot pune probleme
de interpretare.
a adeveri, a ncredinţa, a face demn de ncredere: πιστόω IPar. 17,14.23; 2Par. 1,9;
cf. şi credinţă, ncredinţare
adunarea (sfatul) bătrânilor: ή γερουσία IMac. 12,6; 2Mac. 11,27
anatemă, [făgăduit sub] anatemă: ανάθεµα 1 Par. 2,7; 2Ezr. 10,8; cf. şi a da ca anatemă
aşezare: έπαύλις IPar. 4,32; Est. 3,3
balaur: δράκων Est. ! , l e
Casă (i.e. Templul din Ierusalim): οίκος ~ IPar, 17,4; 2Ezr. 1,2;
a căuta (pe Domnul): ζ ε τ ώ I Par. 13,3; 2Par. 18,4; 25,15; 2Ezr. 4,2
cântăreţ de psalmi: ψαλτφδός IPar.6,18
a cerceta, a număra: έπεσκέπτοµαι I Par. 26,31
Cetăţuie: ά κ ρ α IMac. 1,33
cherethiţi: χερεθθι 1 par. 18,17
Cincizecime: πεντηκοστή Tob. 2,1
concubină: παλλακή IPar. 1,32; 2Ezr. 12,6
credinţă, ncredinţare, slujire de ncredere: πίστις IPar. 9,22.26.31
cumpătare: σωφροσύνη4Mac. 1,3
a(se)curăţi:ayviC(u IPar, 15,12
a da ca anatemă: αναθεµατίζω IPar. 4,41; cf. şi anatemă

defăimătorul, vrăjmaşul: ό διάβολος IPar, 2 j , I ; Est. 7,4; IMac. 1,36
desăvârşire: κ α λ ο κ α γ α θ ί α 4 M a c . 1,10
desăvârşit (litt, frumos şi bun): καλός και αγαθός Tob. 5,14; 2Mac. 15,12; cf. şi
4Mac. 1,10
domenii (i.e. proprietăţi): έποικίαι IPar. 27,25
drepturile ntâiuluinăscut: πρωτοτόκια I Par. 5, !
eunuc: ευνούχος 2Par. 18,8; cf şi lud. 12,11
idoli: είδωλα IPar. 16,26
* Indice alcătuit de I.F. Florescu.

676 INDICE DE TERMENI ŞI EXPRESII GRECEŞTI COMENTATE ÎN NOTE
a mpăca; έξιλάσκοµαι IPar. 6,34; cf. şi IPar. 28,11

mprejurimi: περισπόρια IPar. 6,40
a nnoi, a resfinţi, a nchina: έ γ κ α ι ν ί ζ ω 2Par. 7,5; ! 5,8; IMac. 4,36
înscriere, înregistrare: καταλοχισµός IPar. 4,33
a nvăţa, a pedepsi, a creşte: παιδεύω 2Par. 10,11 ; Est. 2,7; cf şi 4Mac. 5,34
[jertfe de] mântuire: σωτηρία IPar. 16,1
kinyra. κινύρα IPar, 13,8
lăcomie: γαστριµαργία 4Mac. 1,3

a lăuda (pe Domnul), a mărturisi (despre Domnul): έ ξ ο µ ο λ ο γ έ ω IPar. 16,8
legământ: διαθήκη IPar. 11,3; c/ şi IPar. 19,19
nabla:vaßka IPar. 13,8
nomă (i.e. diviziune teritorială): νοµή IMac. 10,30
omenie: φιλανθρωπία 2Mac. 6,22; 14,9; 3Mac. 3,18

pace, (vorbe) de pace: ειρήνη IPar. 12,19; 18,10; 2Ezr. 4,7; IMac. 12,22; 2Mac. ! , !
Paşte:φασεχ, π α σ χ α 2Par. 35,1; lEzr, 1,1.17
paza (Cortului, Templului): φυλακή IPar. 23,32
• (Cel) Preaînalt: ύψιστος Tob 1,13; 2Mac. 3,31; 3Mac. 7,9
(Cel) Preamare: µέγιστος 2Mac. 3,31
prieten (al regelui), i,e. titlu onorific: φίλος IPar. 27,33; lEzr. 8,11; iMac. 2,18; 3,32;
3Mac. 2,23
prudenţă: φρόνησις 4Mac. 1,2
raţiune: λογισµός 4Mac. ! , !
scrib: γραµµατεύς IPar. 2,55; 5,12; 18,16; 27,32; lEzr. 8,3.9; 2Ezr. 7,1!
secretar: ύποµνηµατογράφος IPar. 18,15
sfatul bătrânilor: γ ε ρ ο υ σ ί α 2 M a c . 11,27; lud. 4,8
a (se) sfinţi: αγιάζω I Par. 18,11
slujitor (al templului): ίερόδουλος lEzr. 1,3
străin: προσήλυτος IPar. 22,2; 2Par. 30,25
Străini (i.e. filisteni): αλλόφυλοι IPar. 10,1; lud. 6,1
Ştiinţă: επιστήµη 4Mac. 1,2; 11,21
tari în putere: ισχυροί δυνάµει sau δυνατοί έν ισχύι I Par. 5,24; 9,13
uriaşi: οί γίγαντες IPar. 11,15

Indice selectiv de nume proprii*
A Alexandru Macedon IMac. 1,1.7

Alkimos iMac. 7,5.9.12.2023.25;
Aaron IPar. 5,29; 6,35.39.42; 12,28; 9,1.5457; 2Mac. 14,3.13.26
14,4; 23,13; 23,13 Aman Bugaios Eat. l.lr.lO; 3,1.45.10
Abeddara IPar. 13,13 12; 3,l3c.l3f.l5; 4,78.17d.l7x;
Abessa IPar. 2,16; 11,20; 18,12; 5,45.89.12.14; 6,46.1014; 7,1.6
19,11.15 10; 8,l3.5.7.l7k.l7r; 9,10.1314.24;
Abessalom IPar. 3,2; 2Par. 11,2021 I0,3d
Abia2Par. 11,22; 12,16; Amasias 2Par. 25,1.5.910.13
13,14.15.17.192023 15.17.20.27
Abiathar IPar. 15,11; 18,16;24,4.16; Amon 2Par. 32,2023.25
27,34 Arnos Tob. 2,6(S)
Abiud IPar. 5,29; 24,12 Anani profetul 2Par. 15,7; 19,2
Achaab 2Par. 18,13.19.33; 21,6.13; Anania (fratele lui Neemia), 2Ezr. 17, !
22,34.68; 18,13.19.33; 21,6.13; Anania (locţiitorul regelui) 2Par. 26,1 !
22,38 Anania, Azaria şi Misael IMac. 2,59;
Achaz 2Par. 27,9; 28,16.19,21.24.27 4Mac, 16,3.21 ; 18,12
Achia Selonitul 2Par. 9,29; 10,15 Andronicos 2Mac. 4,30.32.34,37; 5,23
Achiachar (Achichar) Tob. 1,2122; Anna Tob. 1,5.9.11.20; 2,1.11;
2,10; 11,19; 14,10 5,I8(BA); I0,4(S); 14,I2(BA)
Achiachar (regele Mediei) Tob. ( S ) Antiochos al IIIlea cel Mare IMac.
14,15 8,6;3Mac. 1,1.4
Achimelech IPar. 18,16; 24,3.6.31 Antiochos al Vllea Epiphanes IMac.
Achior iud. 5,5.22; 11,54.57; 12,34; 13,31
6,12.5.10.13.16.20; 11,9; 14,56.10 Antiochos al VIIlea IMac. 15,12.10
Achitophel IPar. 27,33 11.13.25
Achrathaios Est. 4,9.12 Antiochos Epiphanes IMac. 1,10.16.20;
Adad2Par. 15,8 3,27.33; 6,1.17.55; 7,2; 10,1; 2Mac.
Addo2Par. 12,15; 13,22 2,20; 4,7.21.30; 5,15.1719.21; 7,24;
Ader (regele Siriei) 2Par. 15,2.4 9,12.19; 10,9.13; 4Mac. 4,15.21;
Aggeu lEzr.6,l;7,3;2Ezr. 5,1; 6,14 5,1.5.16; 10,17; 17,23; 18,5
Aiman 2Par. 5,12; 29,14; 35,15 Antiochos Eupator IMac. 3,33; 6,15.
Alexandru Epiphanes ! Mac. 17.55; 7,2; 11,57; 2Mac. 2,20; 9,25.
10,1.4.15.18.23.4749.51.5859.68.8 29; 10,10.13; 11,22.27; 13,1.34; 14,2
8; 11,12.810.1417.39 Antipater IMac. 12,16; 14,22
* Indice alcătuit de Mihai Chirila.

678 INDICE SELECTIV DE NUME PROPRII
Apame lEzr. 4,29 C

Apollonios IMac. 3,10.12; 10,69.74
75.77.79; 2Mac. 3,5.7; 4,4.21; 5,24; Cadmiel lEzr. 5,26.56; 3,9; 17,43;
4Mac. 4,2.45.8.10.11.13 19,5; 20,10; 22,23
Aiphaxad (regele Medie) lud. Chabris lud. 6,15; 8,11; 10,6
1,1,5.13.15 Charmis lud. 6,15; 8,11; 10,6
Arsakes (regele Persiei şi Mediei) Chelkia(s), marele preot 2Par. 34,9.14
IMac. 14,2.3; 15,22 15.18.20.22; 35,5 lEzr. 1,8
Artaxerxes I (Arthasastha) lEzr. 2,12 Chiram IPar. 14,1; 2Par.l,l7; 2,1012;
13.25; 7,5; 8,10; 2Ezr. 4,78.11.23; 4,11.16; 8,2.18; 9,10.21
6,14; 7,1.7.1112.21; 8,1; 12,1; 15,14; Chusi IPar. 27,33
23,6 Cirus 2Par. 36,2223 IEzr.2,12.78.44;
Artarxerxes al IIlea Mnemon lEzr. 4,57; 5,53; 5,68.70; 6,1617.21.24;
8,1.89.19.28 7,5; 2Ezr. 1,12.78; 3,3; 4,3.5; 5,13
Artaxerxes al IIIlea, 14.17; 6,2.14
cf. Nabucodonosor Cleopatra Est. 10,31; IMac. 10,5758
Asa2Par. 13,23; 14,1.7.10.12;

15,2.8.10.17.19; 16,12.4.67.1013;
D
17,2; 21,12
Asaph IPar. 6,24; 9,15; 16,5.7.37; Daniel IMac. 2,60; 2Mac. 6,7; 4Mac.
25,12.6.9 16,3
Asmodaus (Asmodeu) Tob. 3,8.17 Darius al IIlea 2Ezr. 22,22
Astin Est. 1,9.1213.1516; 2,1 Darius 1 cel Mare lEzr. 2,26; 3,1.36;
Azael (regele Siriei) 2Par. 22,56 4,47; 5,2,6.71; 6,1.78.2223; 7,1.5;
Azaria (preotul) 2Par. 15,1; 24,20; 2Ezr, 4,5.24; 5,57.24; 6,1115;
26,17; 31,10,13 IMac. 1,1
David IPar. 2,15.25; 3,1; 4,32; 6,16;
7,3; 9,16; 10,14; 11,17.11.13.15.
Β 17.25; 12,1.9.1718.2024.32.3839;
13,12.56,8.1113; 14,13.812.14;
Baasa 2par. 16,1.3.56 15,13.11.16,25.27.29; 16,12.5.7.37.
Babilon 2Par. 32,31; 33,11; 36,5a.6.8. 43; 17,12.7.16; 18,110.14; 19,2; 17
10.18.20; lEzr. 1,26,38.39.43.51.53; 18; 20,12.7; 21,12.7.8.11.13. 16
2,11; 4,44.53.57.61; 5,5; 6,1415.17. 17.19.2124.2526.30; 22,1.3.5.17;
20.22.25 ; 8,3.13.28; 2Ezr. 1,11; 2,1; 23,1.6,25 ; 24,3; 25,1; 28,12.11.19;
4,10; 5,12.17; 6,1.6.9; 7,16; 8,1; 29,1,9.2023.25; 2Par. 1, 1.4.9; 2,6,11.
17,6; 23,6; E s t ! , I c ; 2,7 13.16; 3,1; 4,1; 5,35; 6,10.1516.42;
Bacchides IMac. 7,8.12.1920; 9,1.11. 7,1.1718; 8,11,13.15; 10,16; 11,17;
2526.29.32.34.43.47.49.5758.60.6 I2,I6;I3,5.6,8; 15,18; 16,14; 21,1.7.
12.20; 23,3.9.18; 24,16.25 ; 25.28;
3.68; 10,12; 2Mac. 8,30
27,9; 28,1; 29,2.2527; 30,271 32,5.
Bagoas lud. 12,11.13.15; 13,1.3; 14,14
30; 33,7.14; 34,2; 35,3.15;' lEzr,
Beelteemos lEzr, 2,12.20
1,2.4; 5,5; 5,57; 8,29,48; 2Ezr. 3,10;
Beseleel 2Par. 1,5
8,20; 13,56; 22,25.36.4546
Beslemos lEzr. 2,12
INDICE SELECTIV DE NUME PROPRII 679
Demetrios IMac. 7,1.3; 8,31; 9,1; 10,2. Gabatha Est. I,Im

3.15.22.25.4750.52,67 Gad (văzătorul lui David) IPar. 21,9
Demetrios a! IIlea Nicator IMac. 10,67. Gesam (arabul) 2Ezr. Ι2,Ι9;Ι6,12
69; 11,1.9.12,30.33.383941. 52.55. Goliat Getheul IPar. 20,5
63; 12,24,34; 13,3436; 14,13.38; Gorgias IMac. 3,38; 4,1.5.18; 5,59;
15,1.22; 2Mac. 1,7; 14,1.45. 11.26 2Mac. 8,9; 10,14; 12,32.35.37
Dositheos („al lui Drimylos") 3Mac. 1,3 Gotholia 2Par. 22,2.10.1314.21 ; 23,7
Dositheos 2Mac, 12,1920.24
Dositheos (preot şi levit) Est. 10,3!
H
Ε Heliodor 2Mac. 3,78.13.23.25.3135.

35.37.40; 4,1; 5,18
Edna Tob. 7,2.3(S).7.!4(BA).15.2I;
Hermon 3Mac. 5,1,4.10.1819.23.26.
10,1314
29.33.37
Eleazar (fiul Iui Aaron) IPar. 5,2930;
6,35; 24,12
Eleazar (martirul) 2Mac. 6,18.21.24;
8,23; 3Mac. 6,1.16
Enemessar (regele asirienilor) Tob. Iason (fratele lui Onias) 2Mac. 4,7
1,2.13.1516 lason IMac. 8,17, 12,16; 14,22; 2Mac.
Ester Est. 2,8.10.1517.20; 4,5.13.17k; 1,7; 4,7.13.19.2225 ; 5,56; 4Mac.
5,4; 7,6; 8,1.4; 9,13.29 4,16
Esyelos lEzr. 1,8 lason din Cyrene 2Mac. 2,23
Eupolemos I Mac, 8,17; 2Mac. 4,11 lathan (Nathan) Tob. 5,14
Ezdra I Ezr. 8,1,3.79.19.23.8889.92; ldithon 2Par. 5,12; 29,14; 35,15
9,1.7.16.3940.42,4546.49; 2Ezr. 7,1. Iechonia(s) 2Par. 36,89; I Ezr. 1,9.32;
6.10; 10,12,6; 18,57.15; 19,6 Est. I,lc
Ezekiafs) IPar. 3,13; 4,41; 2Par, 28,27; Ieremia 2Par. 35,25; 36,12; 2Mac. 2,1
29,1.1718.27.3031.36; Ieroboam 2Par. 9,2; 10,3.12.15; 11,4. 14
30,1.18.20.22.24; 31,2.89.11.13.20; 15; 12,15; 13,14.6.8.13.15.1920.29
32,2.5.8.912.1517.2227.30.3233; Ierusalim IPar. 2,5; 5,37.41; 6,17; 8,28.
33,3; 2Mac. 15,22 32; 9,3.34,38; 11,4; 14,3; 18,7; 19,15;
20,1.3; 21,5.15; 23,25; 28,1.27; 2Par.
F 1,4.13.14; 2,6.15; 3,1; 4,2; 6,6; 8,6;
9,125.27; 10,17; 11,1.5.14.16; 12,2.4
Filip (frigianul) 2Mac.5,22; 6,11; 8,8; 5.7.14; 13,1; 14,14; 5,10; 17,13; 19,1.
9,29; 23 4.8; 20,5.7.31; 21,5.11.13; 21,20;
Filip IMac. 6,14.55.63; 8,5 22,1; 23,2; 24,1.6.9; 25,1.23; 25,8;
26,34.8; 27,2; 28,1.10.24; 29,1;
lEzr. 1,1.19.30.33.35.42.44.52; 2,2.4
G
5.7.1112.14.2326; 4,44.47.55.57
Gabael Tob. 1,1.12.14; 4,1.20; 5,6; 58.63; 5,14.7.44,5455; 6,1; 6,3.8.
9,2.5; 10,2 17; 8,1.5.8.10.13.50.78.88; 9,3.17.
32; 2Ezr. 1,1-5; 2,1,68; 3,1.8; 4,7- -15.19.23.25; 14,16.18; 2Mac. 1,23;
-8.12.20; 5,1-3.15; 6,3.5.9.12.18; 7,7- 8,22
-8.13-16; 8,29-32; 10,9; 11,4; 12, I I . Ionathan (fiul Iui Saul)IPar. 8,33-34;
13.17; 13,8-9-12; 14,16; 17,7; 18,15; 9,39-40; 10,2
21,1-2,4.6; 22,27; 23,7; Est. I,Ic,8; Ionathan (fiul lui Ozias) IPar. 27,25
10,31; Tob 1,5-7; 5,14; 13,10.18; 14,7- loram (regele lui Iuda) 2Par. 21,1-5,9.
-8; Jud. 1,9; 3,2; 4,6.8; 9,1; 11,14; 16; 22,1-2.5
13,4; 15,8; 16,20; IMac. 1,14.20.30. loram (regele Israelului) 2Par. 22,6-
36.38; 2,1.6; 3,34.45; 6,7.12.26; 7,17. -7.12; 23,1
27; 9,3.50; 10,10.31.66.75.88; I l , 7 . Iosabeth 2Par. 22,11-12
20; 12,12.36; 13,11.49; 14,19.37; 15,7; losaphat 2Par,l7,l.3.5.IO
2Mac. 1,1.10; 3.6.9; 4,9.19.21; 5,25; Iosia(s) 2Par. 32,25; 34,1.8.33; 35,1.
8,31; 10,17; 11,3; 12,30; 3Mac. 1,9; 7-l9a.20-25; 36,1.4; IEzr. 1,1.7.16.
3,16; 4Mac. 4,3.12; 17,4 19-23.26-27.30.32
Iessai IPar. 10,14; 12,19; 29,26 Ithamar IPar. 5,29; 24,1-2
Iessias profetul 2Par. 26,22 Iu (fiul Iui Namessi) 2Par. 22,7
Iisus, fiul lui losedec IEzr. 5,5.8.10.24. Iu2Par. 19,2; 20,34; 25,17
26.47.54.56; 6,2; 9,19; 2Ezr. 2,6.40; Iuda Macabeul IMac. 2,4.6.18.66; 3,1.
3,9; 4,3; 16,7.11; 18,4 8.11-14.17.25.39.42.55.58; 4,3.8.13.
Die 2Par. 21,12 16.19.21.23.29,35-36.41.59; 5,3.10.
Ioab 2,16.54; 11,6.20.26.39; 18,15; 19,8.- 16-17.20,24.28.31.38-40.42-43.45.4
10.14; 20,3; 21,4-6; 26,29; 27,7.24.34 7.49.53,55.61.63.65.68; 6,5.12.18.32.
Ioachaz2Par. 36,1-2.4 42; 7,6.10.22-23.25.27.29-31.35.40.
Ioakim (Eliakim) 2Par. 36,4-5a.5c.8; 50; 8,1.17.20; 9,1.5.7.10.12.14.17-
IEzr. 1,35.37.41 -19.21.23.26.28-29,31.57.72; 10,30.
Ioakim (marele preot) lud. 4,8.14; 15,8 33.37; 13,8.12; 14,4.18; 16,2.14;
loan (Macaheul) 13,53; 16,1-2.6-10.19. 2Mac. 1.10; 2,14.19; 8,1.12; 12,5.11-
21-23 -12.14-15.21-23.26.36.38-39.42; 13,1.
Ioas 2Par. 22,11; 24,1-2.4.6.21-24; 10.12,20.22; 14,1.6.10-12.14.17-18.
25,21.25 22.24.26,28.31.33; 15,1.6.15.26.30
loatham 26,21.23; 27,1,6-7.9 Iudit lud. 8,1.4.9.32; 9,1; 10,1.10.23;
Iodae (preotul) 2Par. 22,12; 23,1.8.11. 11.5; 12,2.4.6.12.14,16.18; 13,1.3-
-4.11; 14,1.7-8.14.17; 15,8.11.14;
14.16.18.20; 24,2-3.12-13.15,17.20.25
16,1.6,19-21.23.25
Ioel 2Par. 9,29
Ionathan (fratele lui David) IPar. 20,7
Ionathan (fratele lui luda Macabeul) L
IMac. 5,17.24.55; 9,19.28.31-32.35.
37.40.44.47-48.58.60.62.65.70.73; Lasthenes IMac. 11,31-32
10,3.6-7.9-10.15.18.21.46.59-60.62. Lisimah 2Mac. 4,39-41
64.66.69.74.76.78.80-81.84.87; 11,5- Lucius IMac. 15,16
-7.20-23.28-30.37.41-41.44.53.57.60 Lysias IMac.3,32.38; 4,26.34-35; 5,6;
-63.67.70-71.74; 12,1.3.5-6.27-31.35. 6,17.55; 7,2; 2Mac. 10,11; 11,1.12. 15-
40-41.44.46.48-50.52; 13,8.11-I2.I4- -16.22.35; 12,1.27; 13,2.4.26; 14,3
M Nicanor IMac. 3,38; 7,2627.2931.33.

4344.47; 9,1; 2Mac. 8,9.12.14.23
Manasse 2Par. 32,33; 33,1.911.13.17. 24.34; 9,3; 12,2; 14,12.15.17.23.27
20.2223; 36,5c 28.30.33.37.39; 15,1.6.25.27.30.32
Mardochai Est. I.la.lm.lq.lr; 2,1.19. 33.35
2122; 3,26; 4,1.4.7.1213.15; 5,9. Ninive Tob.1,3.10.17.19.22; 2,3(S); 7,3;
1314; 6,4.9.14; 8,12.15; 9,20.29. 11,1.16.18; 12,2; 14,4.89.15; lud.
31; 10,3 1,1; 2,21
Mattathias (grecul) 2Mac. 14,19 Numenios IMac. 12,16; 14,24
Mattathias IMac. 2,1.14.1619.27.39.
45.49; 16,14
Melchol IPar. 15,29 O
Menelaos 2Mac. 4,23.27.29.32.34.39.
43.45.47.50; 5,5.15.23; 11,29.33; 12,3; Ochozia 2Par. 20,35.37; 22,112
13,7 Oded 2Par. 28,9
Mithradates IEzr. 2,12; 2Ezr. 1,8; 4,7 Odomera ! Mac, 9,66
Moise IPar. 5,29; 6,34; 15,16; 16,41; Olda (prorocija) 2Par. 34,22
21,29; 22,14; 23,1315; 26,24; 1,3; Olophernes lud. 2,4.15; 3,5; 4,1; 5,1.
5,10; 8,2; lEzr, 1,6.17; 5,48; 7,7; 22.24; 6,1.10.17; 7,1.6.16.26; 10,13.
8,3; 9,39; 2Ezr. 3,3; 6,18; 6,6; 11,7; 1718.2021; 11,1.20.22; 12,3.57.
18,2.14; 19,14; 20,30; 23,1; Tob. 10.13.1517.20; 13,2.6.9.15; 14,3.6.
I,9(S); 6,13; 7,I2(S).I3I4; 2Mac. 11.13.18; 15,11; 16,19
1,29; 2,4.8.1011; 7,6.31; 2,17; 9,2; Onias IMac. 12,78.19.20; 2Mac. 3,1.
17,19; 18,18 5.31.34.36; 4,1.4.7.3334.36.38; 15,14;
4Mac. 4,1.13.16
Orna iebuseul I Par. 21,15.1925.28
Ν Oza IPar. 13,7.911
Ozia 2Par. 26,1.3.5,9.11.14.1819.21
Nabucodonosor (i.e. Artaxerxes a! 23; 27,2
IIIlea) lud. 1,1.5.1112; 2,1.4.19; Ozias lud. 6,1516.21; 7,23.30; 8,9.
3,2.8; 4,1; 6,2.4; 10,1.4.7; 11,7; 28.35; 10,6; 13,18; 14,4
11,23; 12,13; 14,18
Nahucodonosor IPar. 5,41; 2Par. 36,5a.
6.9.13; IEzr.I.38.39.43.47; 2,7; 57; Ρ
6,14.17.25; 2Ezr. 1,7; 2,1; 5,14; 6,5;
16,6; Est. l,lc;2,6;Tob.l4,l5 Phakee 2Par. 28,6
Nadab IPar. 5,29; 24,12 Phaloch (PhuII) IPar. 5,26
Nasbas (Nabad, Aman) Tob. 11,19; Phinees IPar. 5,30; 6,35; 9,20
14,10 Posidonios 2Mac. 14,19
Nathan IPar. 17,13.16; 29,29 Ptolemeu (fiul Iui Abubas) ! Mac. ! 6, ! !.
Nechao 2Par. 35,20.22; 36,2c.44a 16.18
Neemia IEzr. 5,40; 2Ezr. 11,1; 17,70; Ptolemeu (fiul Iui Dorimenes) IMac.
18,9; 2Mac. 1,2021.23.33 3,38; 2Mac. 4,45; 8,8
Ptolemeu a! VlIea Philometor Est. Sarra Tob. 3,7; 7,1 ( B A ) ; I0,I3(S)

10,31; IMac. 1,18; 10,51.55.5758; Sathrabuzanes (Satharbuzana)IEzr. 6,7;
11,3.5.8.13.1518; 2Mac. 4,21; 7,1; 2Ezr. 5,3.6; 6,6.13
4Mac. 4,22 Saul 1,4849; 5,10; 8,33; 9,39; 10,2
Ptolemeu Philopater 3Mac. 1,13.6; 8.1013; 11,2; 12,1.3.20.24.30; 13,3;
3,7; 7,1 15,29; 26,28
Sedekia (profetul) 2Par. 18,10.23
Sedekia(s)2Par.36,1011.17; IEzr. 1,44
Q Seleucos (regele Asiei) IMac.7,1; 2Mac.
3,3; 4,7; 5,18; 14,12; 4Mac, 3,20; 4,3
Quintus Memmius 2Mac. ! 1,34
4.I3.I5
Semeias (Semelios) Tob. 5,14
Sennacherim 2Par. 32,2; Tob. 1,15
R
Seron IMac. 3,1213.14.23
Simon (arhiereul) 3Mac. 2,1
Rafael Tob. 3,I6.I7(S); 5,4(S); 6,1 l(S).
Simon (trădătorul) 2Mac. 3,45.11; 4,1
I9(S); 8,2; 9,1.5; 11,1.7
Raguel Tob. 3,7.17; 6,11.13; 7,I.2(S). 3.6.23; 4Mac. 4,1.45
Simon Macabeul IMac. 2,3, 65; 5,17.
3(S).6.9(S).IO.I2I3(S).I5;8,IOII.
20; 9,3.6; IO,7(BA).89(S).IO.I4; 2022; 9,19.33.37.62.6667; 10,74.
I4,I2I3(S) 82; 11,59.6465; 12,32.38; 13,1.13
Raumos (Raum) IEzr. 2,1213.19.25; 14.17.20.25.27.29.3334.36.4243.4
2Ezr. 4,88.17.23 5.47.50.53; 14,4.16.20,2325.2729.

Razis 2Mac. 14,37 32.35.4041.4647.49; 15,12.17.21.
24.26.27.3233.36; 16,12,1314.16;
Regina din Saba 2Par. 9,1.9.12
Roboam IPar. 3,10; 2Par. 9,31; 10,1 2Mac. 14,17
Sisinnes lEzr. 6,3.7.26; 7,1
3.6.1213.1718; 11,12,5.1718.21
Sobochai Usathitul IPar. 20,4
22; 12,125.10.13.1617; 13,7
Solomon IPar. 3,5.10; 5,36; 6,17; 14,4;
18,8; 22,57.9,17; 23,1; 28,56.9.11.
1920; 29,1,19.2223.25.28; 2Par 1,1
S
5,78.11.1314.16.18; 2,12.10,16;
Sacherdon Tob.. 1,2122; 2,1 (S) 3,13; 4,11,15.1719; 5,12.6; 6,1.13;
Sadoc IPar. 15,11; 16,39; 18,16; 24,3 7,15.78.10.12; 8,13.612.1618; 9,1
4.6.31; 29,23 3.9.11I5.20.2223.25.2830; 10,2.6;
Samaia (profetul) 2Par. 10,2; 12,5.7.15 11,3.17; 12,9; 13,67; 30,26; 33,7;
Samsaios (Samsai) IEzr. 2,1213.19.25; 35,34; lEzr. l,l;2Ezr, 22,4546
Sosipater 2Mac. 12,1920
2Ezr. 4,89.17,23
Susakim 2Par. 11,2; 12,5.910
Samuel IPar.6,13.18; 7,2; 9,22; 10,13;
11,3; 26,28; 29,29
Sanaballat, aronitul 2Ezr. 12,10.19; Τ
13,13; 14,1; 16,12.5.12.14; 23,24
Sanabassar (Sasabasar) IEzr. 2,8.11; Tabellios lEzr. 2,12
6,17.19; 2Ezr. 1,8.11; 5,14.61 Thaglathphelassar (Thaglathphalnasar)
Saphan2Par. 34,1518.20 IPar. 5,6.26; 2Par. 28,20
Thanthanai 2Ezr. 5,3.6; 6,13; 7,3 Tryphon IMac. 11,39.54.56; 12,39.42

Tharra Est, 1,1 m 49; 13,1.12.14.192024.31.34; 14,3;
Theodot 3Mac. 1,2 15,10.21.26.39
Theodotos 2Mac. 14,19
Timotheos IMac. 5,6.11.34.37.40; 6,6.
11; 2Mac. 8,30.32; 9,3; 10,24.32.37; U
12,2.10.17.1921.24
Uriaş Cheteul IPar. 11,41
Titus Manius 2Mac. 11,34
Tobia, ammonitul 2Ezr. 12,10.19;
13,15; 14,1; 16,1.12.14
X
Tobias Tob. 1,9.20; 2,I(S).2(S).3(S);
3,17; 4,2.3(S); 5,I.3(S).4(S).7.9(S). Xerxes (Asuerus, Asuer) 2Ezr. 4,6;
I0(S).I7(BA); 6,I3(S).I4(S).I9; 7,5. Tob. 14,15
6(S).9.I0(BA),I2; 8,I(BA).2(S).4.20
( S ) ; 9,1.5(S).6; I0,7(BA).89.I0(S).
1314; I I , I . 4 ( S ) . 7 ( S ) . I I ( S ) . I 4 I 5 . Ζ
17(S).I8(BA); 12,1; I4,3(S).I2
Tobit Tob. 1,1.3; 3,17; 4,1; 5,I(S). Zaharia (profetul) 2 Par. 26,5; IEzr.
3(S).9(S).I0(S).II,I3I4.I7(S).I8.2 6,1; 7,3; 2Ezr. 5,1; 6,14
l ( B A ) ; 6,2,4,5(BA); 9,5(S); 10,1,6; Zare Etiopianul 2Par, 14,8
II,I0.I6I7.I9(S); I2,I.4(S); 13,1 Zorobabel IPar. 3,19; IEzr. 4,13; 5,8;
( B A ) ; 14,1.14 6,17; 2Ezr. 2,2; 4,23; 23,47
BIBLIOGRAFIE
Sigle şi abrevieri bibliografice
AB The Anchor Bible, 1964, New York

Abr, Philon, De Abrahamo
Al Flavius losephus, Antiquitates Iudaicae
APOT Apocrypha and Pseudepigrapha of the Old Testament
BA La Bible d'Alexandrie, 1986, Paris
Bell. lud. Flavius losephus, De bello ludaico
BJ La Bible de Jérusalem, 1986, 1988, Paris
Congr. Philon, De cangressu
Contra Ap. Flavius losephus, Contra Apionem
CSEL Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum
DB Douglas, J.D. (ed.), 1995, Dic
ionar biblic, trad, de Liviu Pup şi
john Tipei, Oradea
Ep. Epistulae
Fug. Philon, De fuga et inventions
JFB jamieson, R., Fausset, A.R., Brown, D,, Commentary Critical
and Explanatory on the Whole Bible
LEH Lust, J., Eynickel, E., Hauspie, K., 2003, A GreekEnglish
Lexicon of the Septuagint, Stuttgart (ed. I: vol. 1, 1992, vol. 2,
1996).
LSJ Liddell, H.G., Scott, R., Jones, H.S., 1996, A GreekEnglish

Lexicon, Oxford
LXX Septuaginta (ed. Alfred Rahlfs)
LXXA Codex Alexandrinus ( A )
LXXB Codex Vaticanus ( B )
LXXL LXX recensio Luciani
LXXO LXX recensio Origenis
Mos. Philon, De vita Mosis
OBO Orbis Biblicus et Ortentalis
688 BIBLIOGRAFIE
NRSV New Revised Standard Version, 1993, Cambridge

NT Noul Testament
PG Patrologia greacă [ed. J.P. Migne]
PL Patrologia latină [ed. J.P. Migne]
Q Manuscrisele de la Qumran
QG Philon, Quaestiones in Genesim
SC Sources chrétiennes
Serm. Sermones
TM Textul Masoretic
TOB Traduction œcuménique de la Bible. Ancien Testament, 1983,
Paris.
VL Vêtus Latina
VT Vechiul Testament
Vulg. Vulgata [Biblia sacra iuxta Vulgatam versionem, 1983, Stuttgart]
BIBLIOGRAFIE 689
Bibliografie generală'
Ediii i traduceri
***, Biblia sau Sfânta Scriptură. Edi

ie jubiliară a Sfântului Sinod, 2002, versiune
diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania,
Arhiepiscopul Clujului, Bucureşti.
***, Biblia, adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi i a celei Nouă, tipărită n
zilele majestă
iisale Carol I (...), 1914, ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti.
***, Biblia de la Blaj, 1795, editie jubiliară, Roma, 2000.
***, Monumenta Linguae Dacoromanorum, Biblia 1688, vol. IVI, laşi, I988.
***, Septuaginta 1. Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, 2004, Colegiu!
Noua Europă, Polirom, Iaşi.
***, Septuaginta 2. lisus Nave, Judecătorii, Ruth, 14 Regi, 2004, Colegiul Noua
Europă, Polirom, Iaşi.
Brenton, L., 185! (retipărită n 1980), The Septuagint Version of the Old Testament and
Apocrypha, Greek and English, Londra.
Brunello, Α., I960, La Bibbia seconda la versione deiSettanta, I—II, Roma.
Harl, M., Dorival, G., Munnich O. (ed.), 1986, La Bible d'Alexandrie, Paris.
Mortari, L. (ed.), 1999, La Bibbia dei LXX, Roma.
Rahlfs, A. (ed.), 1935, Septuaginta. Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX inter-
prètes, Stuttgart.
Swete, H.B. (ed.), ! 887- ! 894, The Old Testament in Greek according to the Septuagint,
l-III, Cambridge.
Wevers, J.W. (ed.), 1974, Septuaginta. Vetus Testamentum Graecum auctoritate Acade-
miae Scientiarum Gottingensis editum, Göttingen.
* Bibliografia cvasicompletă despre Septuaginta este conţinută n două volume: pentru stu-
diile publicate pană n 1969, S.P. Brock, C T . Fritsch, S. Jellicoe, A classified Bibliography of
the Septuagint, Leyden, 1973; pentru studiile publicate din 1970 până n 1993, C. Dogniez,
Bibliography of the Septuagint/Bibliographie de la Septante (19701993), Leyden, 1995.
Bibliografia prezentată n acest volum este sintetică şi orientativă.
690 BIBLIOGRAFIE
Lucrări i studii
Aejrnelaeus, Α., 1993, On the Trail of the Septuagint Translators. Collected Essays,
Kampen.
Amphoux, C.B., Morgain, J., 1996, Les premières traductions de la Bible, Lausanne.
Barr, J., 1961, The Semantics of Biblical Language, Londra.
Bădiliţă, C, Bădiliţă, S., 1999, „Septuaginta sau Biblia de Ia Alexandria", in Altarul
Banatului 13, pp. IOOI35.
Bădiliţă, C, 2004, „Septuaginta n limba română", in România literară,nr. 1011.
Barthélémy, D., 1978, Études d'histoire du texte de l'Ancien Testament, Fribourg,
Göttingen.
Benoit, P., 1964, «L'inspiration des Septante d'après les Pères", in L'homme devant
Dieu. Mélanges offerts au Père Henri de Lubac, Paris, pp, 169187.
Benoit, P., I95I, „La Septante estelle inspirée?", in Exégèse et Théologie I, Paris,
pp.1328.
Bogaert, P.M., 1985, „Les études sur la Septante. Bilan et perspectives", in Revue de
Théologie de Louvain 16, pp. 174200.
Botte, B., Bogaert, P.M., 1993, „Septante et versions grecques", in Dictionnaire de la
Bible, Suppl. 12, col. 536692.
Bouhot, J.P., 1966, „ L e Pentateuque chez les Pères", in Dictionnaire de la Bible, Suppl.
7, col. 687708.
Broşteanu, M., 2005, Numele lui Dumnezeu în Coran şi în Biblie, Iaşi.
Carbone, S.P., Rizzi, G., 1992, Le Scritture ai tempi di Gesù. Introduzione alla LXX e
aile antiche versioni aramaiche, Bologna.
Cimosa, M., 1995, Guida alio studio délia Bibbiagreca (LXX), Roma.
Colceriu, Şt., 2003, „O nouă traducere a Bibliei", in Origini. Caiete stlvane, nr. 34,
pp. 6870.
Conybeare, F.C., George Stock, St., 1995, Grammar of Septuagint Greek, Hendrickson
Publishers: Peabody.
Daniel, S., 1966, Recherches sur le vocabulaires du culte dans la Septante, Paris.
Devreesse, R., 1959, Anciens commentateurs grecs du Pentateuque, Roma.
2
Fernandez, Marcos Ν . , Ι998 , Introduccion a las versiones griegas de la Biblia, Madrid.
Fernandez, Marcos Ν . , 1985, La Septuaginta en la invesiigacion contemporänea, Madrid.
Field, F., 1875 (reeditare Hildesheim, 1964), Origenis Hexaplorumquae supersunt, M I ,
Oxonii.
Galbiati, E.R., 1996, „La versione dei L X X : infiusso sui Padri e sulla liturgia greca e
latina", in Annali diScienze Religiose, I, pp. 57-70.
Hart, M., Dorival, G., Munnich, O., I994 , La Bible grecque des Septante, du judaïsme
2
hellénistique au christianisme ancien, Paris, 1988.

BIBLIOGRAFIE 691
Har!, M., 1992, La langue de Japhet, quinze études sur la Septante et le grec des chré-
tiens, Paris, Cerf.
Hatch, E., Redpath, H.A., 1975, A Concordance to the Septuagint and other Greek
Versions of the Old Testament (Including Apocryphal Books), Graz (ed. I: Oxford,
1897).
Hengel, M., 1974, Judaism and Hellenism, Londra.
Hengel, M., 2001, The Septuagint as Christian Scripture: Its Prehistory and the Problem
of Its Canon, Edinburgh, New York.
Jellicoe, S., 1974, Studies in the Septuagint: origins, recensions and interpretation,
New York.
Le Déaut, R., 1984, „La Septante, un Targum?", in Kuntzmann, R. şi Schlosser, J. (eds.),
Etudes sur le judaïsme hellénistique, Paris, pp. 147195.
Le Déaut, R., 1975, La nuit pascale, Roma.
Lee, J.A.L., 1983, A lexical Study of the Septuagint Version of the Pentateuch, Chico,
California.
2
Lust, J,, Eynickel, E., Hauspie, Κ . , 2003 , A GreekEnglish Lexicon of the Septuagint,
Stuttgart (ed. 1: vol. I, 1992, vol. 2, 1996).
Marione, C, 1997, „1 L X X e Ie attestazioni testuali ebraiche di Qumran", in Annali di
Scienze religiose II, pp. 159174,
Mélèze-Modrzejewski, J., 1997, „La Septante comme nomos. Comment la Torah est
devenue une Ιοί civique pour les Juifs d'Egypte?", in Annali di Scienze religiose II,
pp. 143158,
MélèzeModrzejewski, J., 1997, Les Juifs d'Egypte de Ramses I à Hadrien, Paris.
Morrish, G,, 1987, A Concordance of the Septuagint, Grand Rapids Michigan (ed. I:
1887).
Mortari, L., 1983, // Salterio della tradizione, Torino.
Oden (ed.), Thomas C , 2001, 2002, Ancient Christian Commentary on Scripture, „Old
Testament", vol. lIII, Downers Grover.
Olofeson, S., 1990, The LXX Version. A Guide to the Translation Technique of the
Septuagint, Stockholm.
Orlinsky, H.M., 1996, „I LXX; punto d'arrivo e di partenza per diverşi ambiti di
ricerca", in Annali di storia dell 'esegesi I, pp. 1731.
Pietersma, Α., Cox, C, 1984, De Septuaginta, Studies in honour of John William Weyers
on his sixtyfifth birthday, Ontario.
Rahlfs, Α., 1904, l9l 1, SeptuagintaStudien, Göttingen.
Rose, Α., 1965, „L'influence des Septante sur la tradition chrétienne", I-II, in (Questions
liturgiques et paroissiales 44, pp. 192-211; 284-301.
Simon, M., 1984, „La Bible dans les premières controverses entre Juifs et Chrétiens", in
Mondésert, Cl. (ed.), Bible de tous les temps I Le monde grec ancien et la Bible,
Paris, pp, 107-125,
692 BIBLIOGRAFIE
Swete, H.B., Ottley, R.R., 1900, retipărită Ia New York n 1968, An Introduction to the
Old Testament in Greek, Cambridge.
Tabachovitz, D., 1956, Die Septuaginta und das Neue Testament, Lund,
Τον, Ε., 1976, „Some Thoughts on a Lexicon of the L X X " , in Bulletin of the IOSCSIX,
pp. 1446.
Τον, Ε., 1982, A Classified Bibliography of Lexical and Grammatical Studies on the
Language of the Septuagint and its Revisions, Ierusalim.
Τον, Ε., 1981, The Text critical Ose of the Septuagint in biblical Research, Ierusalim.
Trebolle Barrera J,, 1993, La Biblia judiay la Biblia cristiana. ïntroducciôn a la historia
de la Biblia, Madrid.
Taylor, Β., 1994, The analytical Lexicon to the Septuagint, Grand Rapids.
Vian, G.M., 1996, „ L e versioni greche della Scrittura nella polemica ira giudei e cris-
tiani", in Annali di storia dell 'esegesi, I, pp. 3954.
Walters, 1973, The Text of the Septuagint. Its Corruptions and their Emendation,
Cambridge.
Bibliografie la J şi 2 Paralipomene
***, The Anchor Bible, I Chronicles, 1965, introd., trad, şi note de Jacob M. Myers,
New York [= AB I Chron.].
Albertz, R., 1992, Religionsgeschichte Israels in altentestamentlicher Zeit, 2 vol.,
Göttingen,
Allen, L . C , 1974, The Greek Chronicles. The Relation of the Septuagint of I and II
Chronicles to the Massoretic Text, Leiden.
Allen, L . C , 1999, The First and Second Books of Chronicles, in The New Interpreter's
Bible 3, Nashville.
Barthélémy, D., 1982, Critique textuelle de l'Ancien Testament I. Josué, Juges, Ruth,
Samuel, Rois, Chroniques, Esdras, Nêhémie, Esther, OBO 50/1, Fribourg/Götungen.
Barton, J., Muddiman, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd. de j . A .
Fitzmayer, Oxford.
Canessa, Α., 1997, Etudes sur la Bible grecque des Septante:! Esdras, thèse de doctorat,
sous la direction de M. Gilles Dorival, Université de Provence, Aix-en-Provence.
Cross, F.M., 1975, „ A Reconstruction of the Judean Restoration", in Jurnal of Biblical
Literature 94.
Daniélou, J., 1961, Symboles chrétiens primitifs, Paris,
Douglas, J.D. (ed.), 1995, Dic
ionar Biblic, trad, de Liviu Pup şi John Tipei, Oradea
[= DB].
Galling, Κ., 1954, Die Bucher der Chronik, Esra, Nehemia, Göttingen.
Hart, M., Dorival, G., Munnich, Ο., 1994 , La Bible grecque des Septante, du judaïsme
2

Hengel, M., 2002, The Septuagint as Christian Scripture, Edinburgh/New York.
BIBLIOGRAFIE 693
Jamieson, R., Fausset, A.R., Brown, D., 1871, Commentary Critical and Explanatory on
the Whole Bible [= JFB].
Japhet, S., 1993, l&U Chronicles: A Commentary, OTL, Londra.
Meynadier, B., 2004, Eléments de lexicographie comparée des Règnes et des Poralipo-
mènes (în cadrul colocviului Les textes de la Septante à traduction double ou à
traduction très littérale, Strasbourg, 4-6 octombrie, 2004).
Savran, G., 1999, „ I and 2 Chronicles", in The Literary Guide to the Bible, Cambridge.
Wellhausen, j . , 1886, Prolegomena zur Geschichte Israels, Berlin.
Welten, P., 1973, Geschichte und Geschichtsfarstellung in den Chronikbuchern, Freiburg.
Bibliografie la J Ezdra
Canessa, Α., 1997, Études sur la Bible grecque des Septante: IEsdras, thèse de doctorat,
sous la direction de M. Gilles Dorival, Université de Provence, Aix-en-Provence.
Coggins, R.J., Knibb, M.A., 1979, The First and Second Books o/Esdras, The Cambridge
Bible Commentary, Cambridge.
Denter, Th., 1962, Die Stellung der Bücher Esdras im Kanon des Alten Testamentes,
Fribourg.
Duchesne-Guillemin, J., 1952, La religion de l 'Iran ancien, Paris.
Goodman, W.R., !972,Λ Study of I Ezdras 3,15,6, dissertation, Duke.
Bibliografie la 2 Ezdra
***, La Bible de Jérusalem, 1986, 1988, Paris [= BJ].

***, Traduction œcuménique de la Bible. Ancien Testament, 1983, Paris [= T O B ] .
Allen, L.C., Laniak, T., 2003, Esra, Nehemiah, Esther, in New International Biblical
Commentary, Hendrickson.
Barton, J., Muddiman, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd. de Daniel
L. Smith Christopher, Oxford.
Beda Venerabiiis, In Esram et Neemiam, CSEL I I 9 A .
Blenkinsopp, J., 1988, Ezra-Nehemiah, Londra.
Eskenazi, T., ! 998, In an Age of Prose: A Literary Approach to Ezra-Nehemiah, Atlanta.
Galling, K., 1964, Studien zur Geschichte Israels im persischen Zeitalter, Tübingen.
Georges, P., 1994, Barbarian Asia and the Greek Experience, Baltimore.
Harl, M., Dorival, G., Munnich, O., I994 , La Bible grecque des Septante, du judaïsme
2

Hengel, M,, 2001, The Septuagint as Christian Scripture, Edinburgh, New York.
Hoglund, K., 1992, Achaeminid Imperial Administration in Syria-Palestine and the
Missions of Esra and Nehemiah, Atlanta.
Kellermann, U., 1967, Nehemia: Quellen, Ueberlieferung und Geschichte, Berlin.
Rudolph, W., 1940, Esra und Nehemia, Tübingen.
Williamson, H.G.M., 1985, Ezra, Nehemiah, Waco, Texas.
694 BIBLIOGRAFIE
Bibliografie la Ester
***, The Anchor Bible. Daniel, Esther and Jeremiah: The Additions, 1977, trad., introd.
Şi comentariu de Carey A. Moore, New York.
***, The Catholic Encyclopedia Online, www.newadvent.org., s.v. Esther.
***, The New Revised Standard Bible, 1993, Cambridge [ = N R S V ] .
Barton, J., Muddirnan, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd. de Adele
Reinhartz, Oxford.
Baudelin, Anna, 2003, Recherches sur la Septante: Commentaire du Livre d'Esther,
mémoire présenté en vue de la Matrise de Lettres Classiques, Université Michel de
Montaigne, Bordeaux III.
Berg, S.B., 1979, The Book of Esther: Motifs, Themes and Structures, Missoula Montana.
Bickermann, E.J., 1976, „Notes on the Greek Book of Esther", in Studies in Jewish and
Christian History, I, Leiden.
Clines, D.J.A., 1984, The Esther Scroll: The Story of the Story, Sheffield.
Day, L., 1995, Three Faces of aQueen: Characterization in the Books of Esther, Sheffield.
Delcor, M., 1990, „Jewish Literature in Hebrew and in Aramaic in the Greek Era", in
The Cambridge History of Judaism, vol. 2: The Hellenistic Age, Cambridge.
Fox, M.V., 1991, Character and Ideology in the Book of Esther, Columbia SC.
Harl, M., Dorival, G., Munnich, Ο., I994 2 , La Bible grecque des Septante, du judaïsme
Hengel, M . , 2001, The Septuagint as Christian Scripture, Edinburgh, New York.
Paton, L.B., 1908, The Book of Esther, Edinburgh.
Bibliografie la Iudit
***, The Catholic Encyclopedia Online, www.newadvent.org., s.v. Judith.

***, The New Revised Standard Bible, 1993, Cambridge.
Barton, j . , Muddirnan, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd. de Amy Jill
Levine, Oxford.
Craven, T., 1983, Artistry and faith in the Book ofJudith, Chico, California.
Delcor, M., 1990, „Jewish Literature in Hebrew and in Aramaic in the Greek Era", in
The Cambridge History of Judaism, vol. 2: The Hellenistic Age, Cambridge.
Douglas, J.D. (ed.), 1995, Dic
ionar biblic, trad, de Liviu Pup şi John Tipei, Oradea.
Haag, Ε., 1963, Studien zum Buche Judith: Seine theologische Bedeutung und literarische
Eigenart, Trier.
Harl, M., Doriva!, G., Munnich, O., !9942, La Bible grecque des Septante, du judaïsme
Hengel, M,, 200!, The Septuagint as Christian Scripture, Edinburgh, New York
BIBLIOGRAFIE 695
Moore, C A . , 1985, Judith. A New Translation with Introduction and Commentary,

New York.
Mussies, G., 1976, „Greek in Palestine and the Diaspora", in The Jewish People in the
First Century, S. Safrai, M. Stern (eds,), Amsterdam.
Vanderkam, J., 1992 (ed.), „No One Spoke 111 of Her"; Essays on Judith, Early Judaism
and Its Literature 2, Atlanta.
Wills, L., 1995, The Jewish Novel in the Ancient World, Ithaca USA.
Zeitlin, S., Morton, S.E., 1972, The Book of Judith, Leiden, Brill.
Bibliografie la Tobit
***, The Catholic Encyclopedia Online, www.newadvent.org., s.v. Tobias [= CE].

***, The New Revised Standard Bible, 1993, Cambridge.
Brooke, A.E., MacLean, N . , Thackeray, H.StX, 19061940, The Old Testament in
Greek, Cambridge (III).
Barton, J., Muddirnan, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd. de J.A.
Fitzmayer, Oxford.
Deselaers, G,, 1982, Das Buch Tobit, Studien zu seiner Entstehung. Komposition und
Theologie, OBO 43, Freiburg, Göttingen.
Harl, M., I967, „Les trois quarantaines de la vie de Moise, schéma idéal de la vie du
moineévêque chez les Pères cappadociens", in Revue d'études grecques 80.
Hengel, M., 2001, The Septuagint as Christian Scripture, Edinburgh, New York.
Lurker, M., 1999, Lexicon de zei şi demoni, Bucureşti.
Miller, Α., 1940, Das Buch Tobias übersetzt und erklärt, Die Heilige Schrift des Alten
Terstaments, Bonn.
Nowell, L, 1985, The Book of Tobit. Narrative Technique and Theology, Ann Arbor, M I .
Bibliografie la 14 Macabei
* * * , D T V Lexikon der Antike, München, 1965.

* * * , D T V Lexikon der Bibel, München. 1970.
Abel, F., 1949, Les livres des Maccabees. Paris.
Bădiliţă, C, 2005, Métamorphoses de ('Antichrist chez les Pères de l'Eglise, Paris.
Barton, j , , Muddirnan, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd. de Sarah
Pearce, Oxford.
Barton, J., Muddirnan, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd de David
J. Elliott, Oxford.
Barton, j . , Muddirnan, J. (ed.), 2000, The Oxford Bible Commentary, introd. de
J.A. Fitzmayer, Oxford.
Bentwich, N . , 1919, „Hellenism", in Movement in Judaism, Philadelphia.
Bickermann, E., 1937, Der Gott der Makkahäer, Berlin.
BIBLIOGRAFIE
Bickermann, Ε., 1938, Institutions des Séleucides, Paris.

Bickermann, Ε., I946I948, „Une problamation séleucide relative au temple de
Jérusalem", in Syria.
Bouche-Leclerque, Α., I9I3I9I4, Histoire des Séleucides, Paris.
Breitenstein, U., 1976, Beobachtungen zu Sprache: Still und Gedankengut des Vierten
Makkabäerbuchs, Basel.
Campenhausen, H, von, 1964, Die Idee des Martyriums in der alten Kirche.
Cavaignac, Ε., 1923, „Les Finances des Séleucides", in Population et capital, Paris.
Cavaignac, E., 1931, „La chronologie des Séleucides d'après les documents cunei-
forms", in Revue d'Assyrologie.
Cavaignac, Ε., 1937, „Appendice à la chronologie cuneiforme des Séleucides", in Revue
d'Assyrologie.
Delcor, M . , 1990, „Apocrypha and Pseudepigrapha of the Hellenistic Period", in The
Cambridge History of Judaism, vol. 2: The Hellenistic Age, Cambridge.
Derchain, Ph,, 1963, Die Lander des Ostens am Rande des Hellenismus (III, Das Judentum
in Palestina in der hellenistischen Zeit, pp,254-269), in vol. Der Hellenismus und
der Aufstieg Roms, Fischer Weltgeschichte, Mainz.
Détienne, M . , 1977, Dionysos mis à mort, Paris.
Druet, Fr.-X., 1990, Langage, images, visages, Paris.
Dupont-Sommer, A,, 1939, Le quatrième livre des Maccabees. Introduction, traduction
et notes, Paris.
Emmet, C.W. I9I8, „The Third Book of Maccabees", in APOT (Apocrypha and
Pseudepigrapha of the Old Testament), vol. I.
Ferrari, Α., 2003, Dic
ionar de mitologie greacă i romană, trad, de Emanuela Stoleriu,
Dragoş Cojocaru, Dana Zămosteanu, Iaşi.
Firpo, G., ! 999, Le rivolte giudaiche, Roma, Bari.
Freudenthal, J., 1869, Die Flavius Josephus beigelegte Schrift über die Herrschaft der
Vernunft (IV Makkabärbuch), Schletter.
Grimm, C.L.W., 1857, „Viertes Buch der Makkabăer", in Kurzgefasstes exegetisches
Handbuch zu den Apokryphen des Alten Testaments, Leipzig.
Hadas, M., 1954, The Third and Fourth Books of Maccabees, New York.
Harl, M., Dorival, G., Munnich, O., I9942, La Bible grecque des Septante, du judaïsme
Hegermann, H., 1989, „The Diaspora in the Hellenistic Age", in The Cambridge History
of Judaism, vol. II, Cambridge,
Hengel, M., 1990, „The Interpénétration of Judaism and Hellenism in the
Pre-Maccabean Period", in The Cambridge History of Judaism, vol. 2, Cambridge.
Hengel, M., 2001, The Septuagint as Christian Scripture, Edinburgh, New York
HoIIeaux, 1916, „Lamortd'AntiochuslV Epiphanes", in Revue des Etudes Anciennes.
Jeanmaire, H,, 1951, Dionysos. Histoire du culte de Bacchus, Paris.
BIBLIOGRAFIE 697
Jouguet, P., 1937, L'Impérialisme macédonien et l'hellenisation de l'Orient, Paris.

Macalister, Stewart, 1912, The Excavation of Gezer, Londra.
Mélèze-Modrzejewski, J., 1997, Les Juifs d'Egypte de Ramses I à Hadrien, Paris.
Meyer, E., !92!, Ursprung und Anfänge des Christentums, vol. M I I , Stuttgart, Berlin.
Momigliano, Α., 1931, Prime linee di storia della tradizione Maccabaica, Torino.
Momigliano, A. 1975, Alien Wisdom, the limits of civilization, Cambridge.
Momigliano, Α., 1979, Hochkulturen im Hellenismus, cap.4: Die Entdeckung des
Judentums durch die Griechen (pp. 93117); cap. 5: Griechen, Juden und Römern
von Antiochos III bis zu Pompeius (pp. 118145), München.
Nicolet, C. (ed.), 1978, Rome et la conquête du monde méditerranéen, vol. II: Genese
d'un empire, cap. IX : P. Vidal Naquet, Les Juifs entre l'Etat et l'apocalipse, Paris.
Otto, W.F., 1977, Dionysos. Le mythe ei le culte, Paris.
Peters, F.E., 1993, Termenii filozofiei greceşti, Bucureşti.
Preaux, C, 1978, Le monde hellénistique, 2 vol., Paris.
Reale, G., 2004, Storia della filosofia greca e romana, vol. IX: Assi portan
i del
pensiero antico e lessico, Milano, 2004.
Sailer, P.R., I94I, The Memorial of Moses Mount.
Saulnier, Ch., 1985, Histoire d'Israël. De la conquête d'Alexandre à la destruction du
Temple, Paris.
Schäfer, P., 1997, Judeaphobia. Attitudes towards the Jews in the Ancient World,
Cambridge.
Wissowa, P., 1964-1975, Realenziktopädie der Altertumswissenschaft.
Ziadé, R., 2002, Les Martyrs Maccabèes et leur panégyrie dans l Orient chrétien du IV*
siècle, Paris.
Cuprins
Notă asupra volumului (Cristian Bădiliţă) 5
1 PARALIPOMENE
Introducere (Ştefan Colceriu) II
1 Paralipomene (trad, de Ştefan Colceriu) 21
2 PARALIPOMENE
Introducere (Ştefan Colceriu) 105
2 Paralipomene (trad, de Ştefan Colceriu) 115
IEZDRA
Introducere (Octavian Gordon şi André Canessa) 209
! Ezdra (trad, de Octavian Gordon) 219
2EZDRA
2 Ezdra (trad, de Lia Lupaş) 267
ESTER
Introducere (Anna Baudelin şi Ştefan Colceriu) 317
Ester la Părin
ii Bisericii (Cristian Bădiliţă) 324
Ester (trad, de Vichi Dumitru) 327
IUDIT
iudit la Părin
Iudit (trad, de Theodor Georgescu) 365
TOBIT
Tobit la Părin
Tobit (trad, de Ştefania Ferchedău şi Francisca Băltăceanu) 413
14 M A C A B E I
Introducere (Oheorghe Ceauşescu) 471
1 Macabei (trad, de Gheorghe Ceauşescu) 487
Indice de termeni şi expresii greceşti 675

Indice selectiv de nurne proprii 677
6 8 5
Bibliografie
Sigle fi abrevieri bibliografice 687
6 8 9
Bibliografie generală
Bibliografie Ia 12 Paralipomene *92
Bibliografie la I Ezdra 693
Bibliografie la 2 Ezdra 693
6 9 4
Bibliografie t a Ester
6 9 4
Bibliografie l a Iudit
6 9 5
Bibliografie l a Tobit
Bibliografie la 14 Macabei 695
SEPTUAGINTA 3
Sigle şi abrevieri m a i frecvente*
AB The Anchor Bible, 1964, New Y o r k

AI Flavius losephus, Antiquitates Iudaicae
Β A La Bible d Ά lexandrte, 1986, Paris
Bell. lud. Flavius losephus. De bello ludaico
Bj La Bible de Jérusalem, 1986, 1988, Paris
Contra Ap. Flavius losephus, Contra Apionem
DB Douglas, J , D . (ed.), 1995, Dic
ionar biblic, trad, de Liviu Pup şi
John Tipei, Oradea
Ep, Epistulae
JFB jamieson, R., Fausset, A . R . , Brown, D . , Commentary Critical and
Explanatory on the Whole Bible
LEH Lust, j . , Eynickel, E., Hauspie, K., 2003, A GreekEnglish Lexicon
of the Septuagint, Stuttgart (ed. I: vol. I, 1992, vol. 2, 1996),
LSJ Liddell, H . G „ Scott, R., Jones, H.S., 1996. A GreekEnglish
Lexicon, Oxford
LXX Septuaginta (ed. Alfred Rahlfs)
L X X A (sau A) Codex Alexandrinus
L X X B (sau Β) Codex Vaticanus
L X X L (sau L ) L X X recensio Luciani
L X X O (sau O) L X X recensio Origenis
NRSV New Revised Standard Version, 1 9 9 3 , Cambridge
NT Noul Testament
PG Patrologia greacă (ed, J.P. Migne)
PL Patrologia latină (ed. J,P, Migne)
Q Manuscrisele de la Qumran
SC Sources chrétiennes
TM Textul Masoretic
TOB Traduction œcuménique de la Bible. Ancien Testament, 1 9 8 3 , Paris,
VL Vêtus Latina
VT Vechiul Testament
Vulg. Vulgata [Biblia sacra iuxta Vulgatam versionem, 1 9 8 3 , Stuttgart]
* Lista completă se află n Bibliografia volumului.

Τ ran s lite rărea a l f a b e t u l u i g r e c e s c
α, A = a, A ; β, Β = b, Β ; γ, Γ = g, G; δ, ∆ = d, D; ε, Ε = e, Ε; ζ, Ζ = ζ, Ζ ; η, Η = e, Ε;
θ, Θ = th, Th; ι, I = ί, I; κ, Κ = c, C (dar k, Κ nainte de e şi i); λ, Λ = I, L; µ, M = m, M;
ν, N = n, Ν ; ς, Ξ = χ, Χ; ο, Ο = ο, Ο; π. Π = ρ, Ρ; ρ, Ρ = r, R; σ, ς, Σ s, s, S; t, Τ = t, Τ;
υ, Τ = u (în diftongi), y, U (în diftongi), Υ; φ, Φ = ph, Ph; χ, Χ ch, Ch; ψ, Ψ = ps, Ps;
ω, Ω = ο, Ο.
Transliterarea alfabetului ebraic
Χ = ' (stop glotal): 2 = b; Π = bh (pronunţat spirant, aprox. ca [ν]); A g; Λ = gh

(pronunţat spirant); 7 = d; Ί = dh (pronunţat spirant, aprox. ca engl, „th" sonor); Π = h;
Ί = vv; Τ = ζ; Π = h; Ό = ţ; ^ = y; 3 = k; 3 = kh (pronunţat spirant, aprox, ca [h]); = I;
Ώ = m; 3 = n; D = s; 5? = ' (guturală); Β = p; Β = ph (pronunţat spirant, aprox. ca [fj);
^ = ţ; p = q; "Ί = r; Îi' = ä; Îi' = ş; Π = t; Π = th (pronunţat spirant, aprox. ca engl. ,,th"
surd); τ
= ă (n silabă nchisă, nainte de accent: o); „ = ë; 1. = ϊ; Ί = ö; } = ü; _ „ = a;
e
1 = (pentru simplificare, am translitérât la fel wa mobile şi wa quiescens); .. it = e;
= V = = U
. ' > τ τ: ... '
Structura e d i ţ i e i
Volumul 1 (februarie 2004): Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul.

Volumul Π (septembrie 2004): Iisus Nave, judecătorii, Ruth, I—t Regi.
Volumul iii (mai 2005): 1 2 Paralipomene, 1 2 Ezdra, Ester, Iudit, Tobit, 14 Macabei.
Volumul IV, tomurile I şi II (n curs de apariţie): Psalmi, Ode, Proverbele lui Solomon,
Ecleziastul, Cântarea cântărilor, iov, nţelepciunea lui Solomon. nţelepciunea lui Sirach,
Psalmii lui Solomon.
Volumul V (n pregătire): Osea, Amos, Michea, Ioel, Abdia, Iona, Naum, Habacuc,
Sophonia, Aggeu, Zaharia, Malachia.
Volumul VI (n pregătire): Isaia, Ieremia, Baruch, Plângerile lui Ieremia, Scrisoarea lui
Ieremia, lezechiel, Suzana, Daniel, Bel şi Dragonul.

Septuaginta 3 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Septuaginta 3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Notă asupra volumului

Cu volumul al IlIlea al Septuagintei noastre ncheiem seria „Cărţilor istorice",

postexilicä descrisă n Ezra şi Nehemia. n catolicism, 1 Ezdra şi 34 Macabei sunt

I. Siglele, abrevierile şi trimiterile bibliografice la scrierile antice şi moderne

HI. Reguli de trans literare:

1 Termenii ebraici s1au translitérât după următoarele reguli:

Cuvintele care sau adăugat n traducere, pentru clarificarea sensului, şi

Notele sau numerotat cu numărul capitolului şi versetului respectiv, dat n

Volumul I: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul.

Volumul IV (tomurile I şi I I ) : Psalmi, Ode, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul,

Pe lângă miile de mesaje schimbate ntre coordonatori şi traducători pe durata a doi

n ntregime, cele două cărţi ale Cronicilor se prezintă ca un compendiu de

D a v i d cântă un psalm (16,443). Domnul l ascultă pe D a v i d şi i promite

Iniţial, n Biblia ebraică, c e l e două Cărţi ale C r o n i c i l o r alcătuiau o unitate

Identitatea autorului este incertă. Totuşi specialiştii au presupus că ar fi

Exagerărilor de analiză le corespund, simetric, şi exagerări de sinteză.

Datarea cărţu este extrem de dificilă, pentru că nu dispunem de criterii

M a i mult decât o posibilă datare a traducerii (170150 . H . ) , L . C . A l l e n

Deşi considerate cărţi istorice, Paralipomenele nu au doar un caracter istoric

din Iudeea. Semnificaţia T e m p l u l u i este deopotrivă istorică ( e l reprezenta

Biblia, n ansamblu, dezvoltă, pe lângă discursul istoric propriuzis, o „ a r i e "

Desigur, 1 Paralipomene nu reprezintă un unicat: pasaje care conţin liste

M o d e l u l acestui tip de discurs istoric l reprezintă listele de regi din

umană pe care o consemnează. n listele ebraice ncape tot poporul lui

Sau remarcat n formularistica genealogică, pe tipar ascendent sau des-

Semnificaţia ultimă a g e n e a l o g i i l o r biblice, deosebită de toate ntreprin-

n privinţa surselor, Cărţile Cronicilor au pus probleme bibliştilor. M a t e -

D i n punct de vedere strict istoric, Cronicile reprezintă o diminuare a sursei

Pentru exemplificarea diverselor tehnici literare care susţin discursul

Să revenim nsă la IPar. 20,2. D a v i d şi pune pe cap coroana regelui

ammonite, fie pur şi simplu un substantiv propriu, nsemnând, la origine,

Traducerea Paralipomenelor n greacă atestă un nivel lingvistic şi stilistic

minori. Vocabularul specializat este preluat din Pentateuh. Ritualul, cultul,

T h a m n e i . 3 7 Ş i fii a i lui Raguel: Nacheth, Zare, S o m e ş i M o z e . 3 8

murit Balaennon, fiul lui A c h o b o r , n locul lui a domnit A d a d , fiul lui

Eseron era A b i a şi ea i 1a născut pe A s c h o d , tatăl lui T h e c o e . Fiii lui

samathiiţii, socathiiţii. A c e ş t i a sunt kineii, care se trag din M e s e m a , tatăl

Ioanan; al doilea, I o a k i m ; al treilea, Sedekia; al patrulea, Salum. Şi fii ai

3.16 Am tradus textul literal, lăsând ca unică soluţie de dezambiguizare conjuncţia

Ioachim şi bărbaţii din C h o z e b a , şi loas, şi Saraph, care locuiau n M o a b şi

Aitam, şi Enremmon, şi T h o c c a n , şi Aisan, cinci cetăţi. T o a t e aşezările

Mai multe επαύλεις alcătuiesc hinterlandul (κατάσχησις, „teritoriul, posesiunea,

Beera, pe care la strămutat Thaglathphalnasar, r e g e l e A s i r i e i . El era căpe-

A c e ş t i a sunt cei pe care D a v i d ia rânduit peste cântăreţii din Casa

gr. έξιλάσκοµαι, „a mpăca, a mbuna", „a mpăca pe cineva aducând o jertfă". Termen

A n c h o c h şi mprejurimile ei. T o a t e cetăţile lor erau treisprezece cetăţi, după

d i n c o l o de Iordan, [către] Ierihon, la apus de Iordan, de la tribul lui Ruben

şi p a t r u . 8 Şt fii ai lut Bachir: Zamarias, şi Ioas, şi El iezer, şi Elithenan, şi

7.34 „Achiuraoga": TM are ,,'AhJi Rawh'gah".

sa născut Semaa. C ă c i şi ei au locuit n preajma fraţilor lor, la Ierusalim,

din pricina fărădelegilor l o r . 2 Şi cei care au locuit mai nainte n stăpânirile

Samuel văzătorul n slujirea aceasta. Şi ei şi fiii lor păzeau porţile de la

Iabis şi au postit şapte z i l e . Saul a murit din pricina nelegiuirilor pe care

numit ea Cetatea lui D a v i d ; el a zidit cetatea de jur mprejur şi sa luptat şi

lui A s m a Gebothitul, şi Ioel, şi Iophalet, flu lui A s m o t h , şi Berchia, şi leul

12,5 Gadarath, cetate din Beniamin, situată la nordest de Gabaon.

„ V i n o [tu] şi poporul tău,

13 Aducerea chivotului din cetatea Iarim. Cf 2Rg. 6,111.

Israelul jucau naintea lui Dumnezeu, cu toată puterea, cu cântăreţi şi cu

Au auzit Străinii că D a v i d a fost uns rege peste tot Israelul şi au urcat

„Puneţii pe fraţii voştri cântăreţi de psalmi cu instrumente muzicale, cu

15,17 „fraţii lui": TM are „fraţii lor".

din nabla. Şi a fost aşa: când chivotul legământului Domnului a ajuns n

13 ' n anul al optsprezecelea al domniei lui l e r o b o a m a ajuns rege peste

ndepărtat altarele străinilor şi nălţimile şi a sfărâmat stâlpii şi a tăiat