TARA DE MÂINE

Revistă de probleme sociale, politice şi economice

ANUL III.
No. 11—12

Iov—Dec.
1 9 3 7

SUMAR:
Evoluţia ideii de federalizare a
statelor europene . . . . Dr Aug. Tătara
Politica şcolară a d-lui Dr C.
Angelescu Ion Georgescu
Viaţa economică a României în
timpul g u v e r n ă r i i liberale
(1933-1937) Victor Jinga
Expansiunea fascismului . . B. S. Blaga

însemnări:
D-l Ion Mihalache părăseşte preşedinţia; D-l
Iuliu Maniu reia preşedinţia; Tineretul na-
ţional-ţărănist ardelean; Organizarea tinere­
tului german; D-I Eduard Beneş elogiază
democraţia; Populaţia agricolă şi problemele
demografice.

Preţul Lei 10 — CLUJ

 C O M I T E T U L DE R E D A C Ţ I E :
M . BIJI, GH. DRAGOŞ, C. DRÂGULESCU, I. G H E Ţ I E , V. IANCU, V .
JINGA, ED, MEZINCESCU, O. N I T U L E S C U , V. NOVAC, I. OANCEA,
A. P A M P U , A. POPOV, B . SCHIOPU, C. SUCIU, A. T Â T A R U .

COLABORATORI:
C. A L B U , A. ANDERCO, A. S. BANCIU, GH. BRÂNDUŞ, I. G E O R -
GESCU, V I R G . L MADGEA.RU, P . MÂNU, A. MIHALCA, ROMAN
MOLDOVAN, P R O F . V. MOLDOVAN, I. RĂDUCANU, C, RÂDU-
L E S C U - M O T R U , I . V. T A R Ţ I A , V . VLASU, A. VLÂŞCEANU.

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA:
P R O F E S O R V I C T O R JINGA, C A L E A M A R E Ş A L FOCH 63, CLUJ.

R E D A C T O R RESPONSABIL i GH. DRAGOŞ, P R O F .

Abonamentul anual . . . . Lei 100

Pentru Instituţii de orice fel . Lei 500
 Evoluţia ideii de federalizare
a statelor europene
Introducere.

Probleima federalizării statelor europene a preocupat pe

mulţi oameni de stat, scriitori, filosofi, etc, crezând că printr'o
apropiere a popoarelor acestui continent, vor da Europei o
nouă structură nu numai (politică, dar miai ales economică.
Azi, concepţia de Europă se conturează prin aceea ce „au­
zim pe toate căile şi în toate părţile. Europa este ameninţată
de ruină şi aservire; producţia Europei este haotică, consumaţia
ei haotică, repartizarea produselor haotică, rivalitatea între
ţările agricole şi industriale este fără precedent. De aci conse­
cinţele: în afară, un sălbatec protecţionism comercial, iar Înă­
untru o sărăcie şi o jale nespusă, o scumpete extraordinară şi
lipsă de lucru." *)
In afara celor 27 de state europene, a căror economie na­
ţională fărâmiţată de graniţe vamale este falimentară, se află
pe glob încă patru mari puteri, care — datorită unităţii lor
economice — ar putea să facă din Europa o vasală a unuia din
cele trei blocuri albe unificate: Uniunea Americană, Uniunea
2 3
Britanică, ) ori Uniunea Sovietică, ) sau vasală a Asiei de Est >—
*) D. Guşti: Sociologia Militans, B u c 1935, p a g . 257. Of. şi L u c i e n
R o m i e r : R e v u e des D e u x Mondes, 1. X 1927, p a g . 632. „ C a r a c t e r u l econo­
4

m i c a l E u r o p e i p r e z i n t ă aspectele u r m ă t o a r e : p l u r a l i t a t e şi p a r t i e u l a r i s m e
de sisteme de schimb, v a r i e t ă ţ i de producţie, de t â r g u r i , de c a l i t ă ţ i şi
p r e ţ u r i , c â t e o d a t ă e z i t ă r i de s p i r i t de î n t r e p r i n d e r e . "
2
) A n g l i a , deşi g e o g r a f i c e ş t e a p a r ţ i n e E u r o p e i , p r i n l e g ă t u r i l e eco­
nomice ce le a r e c u dominicanele, e c o n o m i a ei g r a v i t e a z ă m a i mult în-
afara Europei.
3
) Şi noi c r e d e m , e ă p r o b l e m a c o n s i d e r ă r i i Rusiei c a ţ a r ă e u r o p e a n ă
s a u n e e u r o p e a n ă , nu e s t e o p r o b l e m ă g e o g r a f i c ă a c ă r e i s o l u ţ i u a e de­
pinde de o a l t ă p r o b l e m ă : a c e e a de a stabili d a c ă c u l t u r a şi c i v i l i z a ţ i a
e u r o p e a n ă t r e b u i e s c c o n f u n d a t e c u individualismul. (Mihail Manoilescu:
G â n d i r e a E u r o p e a n ă l a Congresul dela R o m a . Bib. Ateneul M c . J o r g a ,
1933, B u c , p a g . 8.)
Din p u n c t de v e d e r e economic, c o n s i d e r a r e a Rusiei p â n ă l a U r a l i ,
în a f a r a E u r o p e i este o g r e ş a l ă . U n i t a t e a e c o n o m i c ă a E u r o p e i e s t e în
funcţie de r e g i u n i l e sale economice, c e s e c o m p l e t e a z ă f o a r t e bine ast­
fel: d e o p a r t e r e g i u n i l e i n d u s t r i a l e din apus p â n ă la linia c e l e a g ă o r a ­
şele Stockholm, P r a g a , B u d a p e s t a , T r i e s t şi de a l t ă p a r t e r e g i u n i l e a g r a r e
dela est de a c e a s t ă linie p â n ă l a U r a l i .
cu Japonia — al cărui capitalism expansiv a luat în timpul din
urmă proporţii destul de mari.
Din 'aceste fapte rezultă că există o problemă a Europei:
însăşi această problematică a ei a făcut pe unii să exclame:
Europa este de cumpărat: aceasta este situaţia ei economică.
Dacă toate statele europene sunt bolnave această boală con­
stând în izolarea lor, atunci sigur că remediul se Impune a fi
în unirea lor.
Economistul francez Fr-Delaisi a împărţit continentul euro­
pean în: Europa industrială (centrul şi nordul Europei), Euro­
pa agricolă şi Europa colonială. Prin această clasificare Delaisi
arată că, Europa A (industrială) are legături economice mai in­
tense cu Europa C (colonială), decât cu Europa B (agricolă),
explicând fenomenul acesta prin legăturile mai lesnicioase pe
mare. Dar cum, „Europa agricolă — Europa B — faţă de Eu­
ropa A este debjtaane, Europa B trebuie să muncească din greu
şi prin exportul ei, în care întră şi o parte din dărnicia ne­
măsurată a naturei unor ţări, să plătească creditele ce i-a acor­
4
dat Europa A " . ) In această situaţie numai printre accentuare
a legăturilor economice între Europa A şi Europa B se poate
salva economia europeană. Ecuaţia această economică rezolvă
teoretic problema pusă de Delaisi,
Asemănarea ce se face între Europa actuală şi tragedia sta­
tului grecesc, care dacă n'ar fi fost divizat în cetăţi în antichi­
5
tate, ar fi putut stăpâni Marea Mediterană, ) este justă şi con­
turează destul de precis situaţia statelor europene-
Scriitorul german Alfred Kerr, fiind întrebat, pe când se
afla în Italia, dacă este posibilă o realizare federativă a state­
lor europene a spus: Aici în Italia îmi vine în minte urmă­
toarea întâmplare neroadă: puterea Pisei fu distrusă în 1284
prin Genova, puterea Genovei fu distrusă în 1830 prin Veneţia.
6
Astăzi este Italia unită. )
Evoluţia noţiunii de federaţie este în strânsă legătură cu
progresul civilizaţiei: cu cât omul a învins distanţa şi orizontul
i s'a lărgit cu atât spaţiul activităţii sale a devenit mai mare.
însăşi organizarea politica! ne indică acest lucru: după cum s'a
trecut delà formele federative comunale'la cele provinciale şi
naţionale, tot astfel pentru a ajunge la solidaritatea planetară
(Societatea Naţiunilor), va trebui să se creeze mai întâi etapa
7
intermediară continentală (federaţia europeană). )
De altfel, însuşi cuvântul federalism vine deîa „foedus, foe-
deris", ceeace însemnează pact. Intr'un pact totdeauna două
idei sau principii ce par ireconciliabile, ajung la o înţelegere,
4
) I . E ă d u o e a n u : E c o n o m i a e u r o p e a n ă în c a d r u l economiei mondiale.
(Indep. Eicon. N r . 3 şi 4, 1931.)
5
) R , N. C o u d e n h o v e — K a l e r g i : E u r o p a e r w a e h t P a n e u r o p a V e r i a g ,
1934, p a g . 46 şi 47.
") D. Guşti: Op. cit. p a g . 260.
;
) D. Guşti: Op. cit, p a g . 262.
prin'renunţarea de fiecare parte a unei carcteristici, armoni­
8
zând principiul libertăţii cu cel al autorităţii- )
In situaţia actuală, sistemul federal se găseşte realizat sub
9
două forme: ca stat federal, exemplul Elveţiei ), şi ca federaţie
10
de state, exemplul Angliei. )

Creionarea istorică a ideii.

Să vedem evoluţia ideii de federalizare şi încercările ce

s'au făcut în această privinţă, dealungul secolelor. Desigureă ori­
ginea ideii de asociere între oameni rezidă la baza activităţii
lor şi în special a fost în funcţie de putere redusă a omului
faţă de forţele naturii, pe care pentru a le învinge, a trebuit să
se asocieze. Chiar acei, cari au voit să creeze o Europă puter­
nică, n'o vedeau decât unită şi astfel acest* principiu a stat la
baza încercărilor ce s'au făcut.
J 1
Dl. D. Guşti în opera s a ) spune că: Europa a fost creată
de mai multe ori şi în diferite feluri. A fost creată întâiu de
1
vechea Grecie si de Alexandru cel Mare. Roma a creat o a două
Europă (prin Iuliu Caesar şi Pax romana). A treia Europă a
fost creată de germanul Carol cel Mare. A patra Europă a fost
datorită domniei papale, cu Inocenţiu al III-lea. Crearea unei
a cincia Europe a fost ambiţia lui Napoleon.
Cetăţile vechei Elade s'au unit în aşa numitul consiliu an-
fictionic, despre care aminteşte Cicero, ca despre un consiliu
federal al Greciei. Cele 12 triburi ce s'au confederat pe bază
de perfectă egalitate, în care Atena, Sparta şi Teba trebuiau să
aibă numai o influenţă egală cu cea mai mică cetate, căutând
astfel să-şi armonizeze interesele politice, l-au îndreptăţit pe
Dl. Bardoşi să spună că „a fost primul consiliu european ce a
încercat se limiteze cruzimile războiului". Deci, ideia de fede­
ralizare o găsim realizată la Greci într'o formă mică, dar păs­
trând principiile mari ale acestui desiderat de asociere între
popoare.
Roma, cu a sa renumită „pax romana" — una din cele mai
trainice şi mai întinsd din Europa — a reuşit să dea o solidi­
tate mai puternică principiului asocierii şi în special al ordinei.

8
) Sf. A u g u s t i n , în c a r t e a sa „De ei v i t a Dei" a spus: U n i r e unde
este n e c e s a r ; l i b e r t a t e unde este îndoială, şi în t o a t e iubire. I u b i r e , u n i r e
şi l i b e r t a t e , i a t ă cele t r e i elemente c o n s t i t u t i v e şi esenţiale ale ideii fe­
d e r a t i v e . (D. Guşti: Op. cit., pag. 263.)
9
) A r t . 3 din c o n s t i t u ţ i a e l v e ţ i a n ă spune: P o p o a r e l e a 22 de c a n ­
1
t o a n e s u v e r a n e ale Elveţiei, unite prin, p r e z e n t a a l i a n ţ ă (numele c a n t o a ­
nelor) f o r m e a z ă în ansamblul lor c o n f e d e r a ţ i a e l v e ţ i a n ă .
1 0
) Scopul confederaţiei de s t a t e este a p ă r a r e a intereselor comune
în comun din a f a r ă . î n ă u n t r u confederaţiei f i e c a r e s t a t membru îşi p ă s ­
t r e a z ă suver-anitatea i n t e r n ă şi e x t e r n ă . (George Sof vonie: C u r s de Drept
I n t e r n a ţ i o n a l , p a g . 79.)
! 1
) D. Guşti: Op. cit., p a g . 261.
 12
„Iuliu Cezar a aşezat piatra fundamentală a Europei viitoare, )
prin cuceririle pe care le-a făcut şi mâi ales prin organizarea
regiunilor cucerite. „Transformarea lumii cucerite într'o fe­
deraţie fericită romană, care, forma în acelaş timp un imperiu
şi o democraţie universală, iată opera Romei. Urbi et Orbi, o-
13
raşul şi lumea". )
încercări de natură diversă în acest domeniu sunt destule.
Carol cel Mare la începutul secolului al IX-lea, vroia să reali­
zeze marea idee a imperiului universal european. Papa Ino­
centul al III-lea (1198—1216) a spus că, cruciadele au de scop
să recucerească pământul sfânt şi să aplaneze diferendele, să
stabilească pacea, să înfrâneze tirania şi să aducă libertatea pre­
tutindeni, considerând biserica catolică, ca singura moşteni­
14
toare a împărăţiei romane în apus, ) urmărind prin aceasta
crearea unei unităţi politice cu substrat religios.
Această unitate spirituală tinzând la organizarea tot mai
unitară a Europei politice a fost distrusă odată cu reformaţia.
Pulverizată Europa nu numai în state politice, dar şi pe
principii religioase a influenţat ca în acest domeniu să nu se
poată face aproape nimic. înainte exista aşa numită „pax eccle-
siastica", conturată prin acelea linii generale ale creştinismului,
unde „totalitatea oraşelor, regatelor şi segnorilor Europei creş­
tine, constituia o mare unitate socială condusă de o legislaţie
şi de un drept public icomun sub (direcţia bisericii". înfrăţi­
rea era posibilă în această pluralitate a statelor, iar „Patria era
1 5
oriunde unde te puteai ruga-" )
Toma d'n Aquino (1226—74) a publicat o oarte consacrată
problemelor politice: De regimine principium, scrisă în anul
1274, anul morţii autorului'şi dedicată Regelui Ciprului. In a-
ceastă carte analizează forma cea mai bună de guvernământ,
ajungând la concluzia că monarhia îndeplineşte mai bine acest
rol, şi că o conducere europeană nu poate avea la bază decât
forma cea mai bună de guvernare.
Concepţia de organizare internaţională nu dispare, dispar
numai amatorii încercărilor pozitive, apărând doctrinarii a-
cestei mişcări. Şi până acum au fost mici încercări de contu­
16
rare a acestei idei, ) dar nu s'a înjghebat un sistem general în
această privinţă.

1 2
) C o u d e n h o v e — K a l e r g i : Op. cit., p a g . 50.
1 3
) D. Guşti: op. cit., p a g . 208. I a t ă c u m a c a r a c t e r i z a t la C o n g r e ­
sul delà R o m a , ţinut în Noem. în anul 1932, D. Carcopino, p a x - r o m a n a
„Ordinea, c a r e r e s p e c t ă v a r i e t a t e a " .
1 4
) B . N. C o u d e n h o u v e — K a l e r g i : Op. cit., p a g . 59.
t 3
) S o c i e t a t e a Naţiunilor e r a o r e a l i t a t e . U n i t a t e a s p i r i t u a l ă a po­
p o a r e l o r p u r c e d e a diri u n i t a t e a credinţei. (D. Guşti: op. cit., p a g . 209.)
^ !6) C h i a r Semeca — în a n t i c h i t a t e —• a spus: ce ridicol este omul c u
frontierele sale; tot ce vedeţi, este unul; noi suntem m e m b r i i unui m a r e
c o r p ; ţ a r a m e a este l u m e a ; "Roma e s t e p a t r i a c o m u n ă . M a r c u A u r e l i u a
scris în g â n d i r i l e sale „Statele trebuie să se r a p o r t e z e î n t r e ele c a şi c a ­
sele unui oraş".
 Unul din cele mai vechi sisteme- în această direcţie este
a lui Pierre Dubois (Petrus de Bosco), care 1-a formulat în
cartea sa „De recuperatione Terrae Sanctae" (1309—1307). A-
ceastă operă se cumpune din două capitole: primul conţine o
circulară adresată prinţilor creştinătăţii, în primul rând Rege­
lui Angliei, pentru organizarea unei armate ce trebuia să elibe­
reze pământul sfânt din posesiunea păgânilor. Principalele
puncte asupra cărora insistă, sunt: teoria războiului şi a păcii,
asigurarea păcii şi organizarea unei societăţi internaţionale. El
propunea pentru a putea asigura pacea nu numai un legământ
17
între popoare, dar şi crearea unui arbitraj internaţional. )
El cerea creiarea unui consiliu ^adunare reprezentativă
a creştinătăţii", compusă' din nouă judecători arbitrii. Judecata
acestora era susceptibilă de apel numai Înaintea Sf. Scaun con­
siderat ca suprem arbitru, tinzând prin aceasta la organizarea
unei societăţi creştine. „Republica creştină a lui Pierre Dubois
este mai degrabă, ceeace noi numim o federaţie sub direcţia
unui consiliu în care diferitele naţiuni vor supraveghea o in­
18
dependenţă absolută". ) Sigur, că Dubois ajunge la aceste
concluzii, după ce — în cartea lui — cerea liberarea pământu­
lui sfânt şi din cauza această unii nu-1 consideră ca un pre­
19
cursor al ideii confederaţiei popoarelor. ) El dealtfel a pro­
pus Regelui Franţei să adopte planul său şi prin aceasta să de­
vină conducătorul Europei.
Nu trebuie să trecem cu vederea nici pe Danie (1265—
1321), care în cartea sa „De Monarhia" schiţa o lume, unde
împăratul şi naţiunea romană să fie singurii stăpânitori. El
spunea că, ar fi absurd să-ţi închipui că există un scop pentru
1
o naţiune şi un alt scop pentru o altă naţiune şi un singur scop
pentru toate naţiunile, împreună. In cartea întâia a operii sale,
Dante punea trei probleme în legătură cu monarhia, de care
face dependentă fericirea lumii- Umanitatea trebuie plasate sub
conducerea unui singur prinţ, pentrucă, între doi sau mai mulţi
prinţi e' posibil în orice'moment un litigiu şi cel care va con­
duce, se va numi monarh, deci — conchide Dante — mon-
20
archia este necesară în lume. )
încercări de realizare nu lipsesc nici în epocile următoare.
O iniţiativă interesantă a luat Regele Boemiei Podiebrad, care a
fost câştigat pentru un plan de „pan-europă", alcătuit de „ge­
2J
nialul lui sfetnic francez. ) Marini din Grenoble,

" ) E v o l u ţ i a ideii a r b i t r a j u l u i îşi a r e o r i g i n e a în instituţiunile a r ­

b i t r a r e g r e c e ş t i — anfictioniile — p r i m a f o r m u l a r e ştiinţifică o d a t o r ă m
î n s ă lui Dubois. (D. Guşti: op. cit., p a g . 210.)
8
> ) C r i s t i a n L . L a n g e : H i s t o i r e de l'internationalisme. P u b l . de L ' I n -
t i t u t Nobel. Norvégien. (1919) p a g . 99.
1 9
) E . N. Coudenhove—Kalergi: op. cit., p a g . 62. (Motiv războinic.)
2 0
) D e u x soleils s u r l'horizon nous denneraient u n f a u x j o u r d e u x
1
s o u v e r a i n s s u r la t e r r e sont aussi a b s u r d e s que d e u x dieux d a n s le ciel.
( A n a r e h a r s i s Cloots) cit. din Dr. I a e o b T e r Meulen: D e r Gedanke d e r I n ­
t e r n a t i o n a l e n O r g a n i s a t i o n in seiner E n t w i c k l u n g , p a g . 21.
n
) R. % C o u d e n h o u v e — K a l e r g i : op. cit., p a g , 64.
 (Propunerile Regelui boem au fost primite cu oarecare căl­
dură de către Veneţia, Franţa, Ungaria, şi Burgundia. Princi­
palul scop pentru care s'a încercat această confederaţie, 4 fost
că numai Europa unită poate să lupte contra Turcilor îşi a-
ceasta se poate numai prin evitarea războaielor dintre statele
22
confederate. ) Organe d!e colaborare ar fi fost după părerea lui
Podiebrad: unul principal, consiliu şi al doilea un tribunal.
Proectul lui Georges Podiebrad a fost scris în limba la­
tină şi poartă titlul francez „Trăite d'alliance et confédération
entre le Roi Louis XI, Georges, Roi de Bohème et la Seigneurie
de Venise, pour résister au Turc" (1464). Este compus din
mai multe articole din care articolul XI. defineşte scopul fe­
23
deraţiei, care este războiul contra Turcilor- )
iProecte importante în această epocă au mai fost: Proectul
de pace semnat la 2 Octombrie 1518, între Henric al VIII al
Angliei şi Francise I al Franţei, graţie Ministrului englez Wol-
sey şi a fost numit „Ligue contre la Turc". La acest proecf au
fost învitaţi toţi prinţii creştinătăţii, însă legalitatea lui a fost de
foarte scurtă durată.
Tot aici trebuie să amintim pe Desiderius Erasmus de
24
Rotterdam ) şi pe Tomas Morus, cari s'au ocupat — în mod
incidental — cu problema legăturilor de armonie dintre state.
Unul din cele mai importante proecte pentru organizarea
internaţională este acela cunoscut sub numele de «Le grand
Dessein", datorit Ducelui de Sully (1559—1641), fost ministru
1
al Regelui Henric al IV-lea. Acest proect — spre deosebire de
cele anterioare — a avut în vedere principiul naţionalităţilor
ce stă azi la baza organizaţiei politice a popoarelor. Această
concepţie Sully o motiva în felul următor: în orice încercare
de noui combinaţii trebuie să se respecte dispoziţiunile natu­
rale şi caracteristicele particulare ale popoarelor şi raselor.
Trebuie să ne ferim' de nebunia de a încerca să unim într'un
singur stat, oameni ale căror deosebiri de temperamente sau
diversitate de limbă, lege şi tradiţie sunt atât de mari încât
sunt ireconciliabile.
1
După Sully s'ar forma o „Republică creştină universală a
Europei", compusă din 15 puteri aproape egale: Franţa, Spa­
nia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi un nou regat italian
2 2
) I n t e r e s a n t în a c t i v i t a t e a lui Podiebrad e proectul lui de p a c e
î n t r e principii creştini, un fel de federaţie, cu scopul de a menţine
p a c e a î n t r e membrii ei. Deşi f ă r ă r e z u l t a t proectul s u g e r a t de un f r a n ­
cez, Antoina Marin, e socotit c a p r e m e r g ă t o r pactului, c a r e n e - a d a t în
anul 1919. ,,Soc. Naţiunilor". ( I . H . J o a c h i m e s c u şi A. K n d r n a k : Republica
Ceho-Slovacă. Cult. n a ţ i o n a l ă . 1924, pag. 26.)
2 3
) C r i s t i a n L . L a n g e : Op. cit., p a g . 115.
2 4
) P r o b l e m a i m p o r t a n t ă n'a fost la E r a s m u s , o r g a n i z a r e a inter­
n a ţ i o n a l ă , c â t problema răsboiului, c o n t r a c ă r u i a . . 3 ' a r i d i c a t , p r o p u n â n d
în mod incidental r e c u r g e r e a la arbitraj. (Crist. L . L a n g e Op. cit.
pag. 165.)
 (monarchii ereditare), Statul papal, Si. Imperiu (Germania),
Polonia, Boemia şi Ungaria ca monarhii elective, Elveţia, Ţările
de jos, Republica Veneţiei şi o Republică a tuturor Statelor de
nord ce s'ar afilia Savoiei, ca republici. Desigur, că cel mai in_
semnat desiderat, a cărui importanţă a fost sesizat chiar de
Sully, este acela prin care cerea „deplină libertate de comerţ
2 5
intre toate ţările federaţiei atât pe uscat, cât şi pe mare" ) .
26
După Dl. D. Guşti, ) Sully în planul său .a lansat două
idei noui: condiţia politică a înfăptuirii republicii creştine este
echilibrul european (pentrucă puterea mare a unei dinastii este
totdeauna o primejdie pentru alta), şi ideia unui parlament
compus din 60 membrii a celor 15 state: orice desacord di.itre
două state va fi tranşat obligatoriu printr'o sentinţă arbitrală.
Dacă această sentinţă nu va fi executată, atunci va interveni
27
o forţă executorie. )
Amintindu-1 şi pe Emeric Crace, cu a sa carte „Le nouveau
1 2
Cyne" (1622—23), care este primul internaţionalist veritabil, *)
nu facem decât să arătăm un proect şi mai vast, înglobând
toate popoarele de pe glob, dar mai puţin organic înjghebat
decât proectul Ducelui de Sully. Cruce nu este un paneuro-
29
pean, ) este mai mult un pacifist.: In a sa societate universală
a naţiunilor, primul loc'îl deţine Papa, pe urmă Sultanul şi în
al treilea rând împăratul, continuând cu popoarele: Francezi,
Spanioli, Perşi, Chinezi, Tătari, Ruşi, etc.
Cartea sa „Le nouveau Cyne" cuprinde următoarele ca­
pitole: 1. Răsboiul' şi cauzele lui, pag. 1—59.
2. Solidaritatea internaţională: organizarea păcii, pag.
59-73.
3. Principiul de guvernare în interiorul statelor, pag.
73-191.'
4. Libertatea comerţului: unificarea monetei, măsurilor şi
greutăţilor, pag. 191—220.
30
5. Mijloace de ralizare a proectului, pag. 220—226. )
Hugo von Groot sau Ihigo Grotius, supranumit şi părintele
31
dreptului internaţional ) în opera sa „De Jure Belii ac Pacis"
(1625), recomandă pentru asigurarea păcii în Europa ca prin-
î 5
J H. N, C o u d e n h o v e — K a l e r g i : Op. cit., p a g . 71 (Nou î n a c e s t p l a n
este c ă el cuprinde al t r e i l e a element de b a z ă a l ideii pan-europene:
idea libertăţii c o m e r ţ u l u i ) . ( P r i m e l e două elemente e r a u : p a c e a şi a p ă ­
r a r e a culturii. Nota ns.).
M
) D. Guşti: Op. cit., pag. 211.
- ' ) După Sully a c e a s t ă confederaţie e u r o p e a n ă v a dispune de o
f o r ţ ă e x e c u t o r i e ( a r m a t ă ) , c a r e v a f o r ţ a s t a t e l e confederate gâ exeoute
sentinţa a r b i t r a l ă .
2 8
) D. Guşti: Op. cit., pag. 210.
2 9
) E . N. Condenltove—Kalergi: Op. cit., pag. 73.
:J0
) C r i s t i a n L. L a n g e . Op. cit., pag. 407 şi 408.
3 1
) Grotius lui m ê m e a considéré sou ouvrag-e sur le Droit de la
Guerre et de la Paix c o m m e „le p r e m i e r fondement" de la science qu'il
voulait fonder. (Cr. L . L a n g e . Op. cit. p a g . 324.)
cipru să se întrunească într'o conferinţă pentru a stabili anumite
norme de arbitraj, propunând pentru prima dată principiul
32 3S
mărilor libere ), iar William P e n n ) propune ca „principii
suverani ai Europei — pentru acelaş motiv,/ care a determinat
pe om Ia început de a întră în societate, anume dragostea de
pace şi de ordine — să în voiească ase întruni prin reprezentanţii
lor într'o' dietă; State generale sau Parlamentul Europei şi a-
colo să stabilească norme de justiţie ce urmează a fi observate
34
de principii suverani între e i . )
Desigur, că unul din cele mai precise planuri în această
privinţă a fost a lui Charles Irenee Castel de Saint Pierre, Ih
cartea sa „Proect de pace' eternă", apărută pe la anul 1718, în
care el schiţa următoarele puncte:
Art- 1.; „De azi înainte va fi între suveranii, care au sem­
nat următoarele 5 articole, o alianţă perpetuă, care va aduce
după sine următoarele avantaje: ea va procura mutual, în
timpuî tuturor secolelor, siguranţa întreagă contra marilor ne­
norociri ale răsboiului".
Art. 2- Tratează contribuţia feicărui membru proporţional
cu veniturile şi sarcinile sale.
Art. 3. Cuprinde dispoziţii pentru constituirea unui arbi­
traj permanent.
35
Art. 4. Cuprinde pedeapsa contravenienţilor. )
Până la proectul lui Kant, nu au fost decât anemice, şi
isolate mărturisiri în acest domeniu. Astfel Montesquieu (1689
—1755) a spus: „Europa este un stat compus din mai multe
provincii" sau Rousseau care ne-a dat pe acel minunat Emil
spunea: „Fără unire între naţiuni armonia noastră este o ilu­
zie, în care oameni se întâlnesc numai pentru a se masacra . . .
Dacă vrem să găsim o eşire, din aceste condiţiuni, o putem
face numai printr'un guvern federal- Acesta ar uni naţiunile
aşa, cum indivizii sunt uniţi acum cu toţii, supunându-se au­
torităţii Imparţiale a legii. Liga nu admite răsboiu decât cu
36
scopul de a forţa pe suverani de a fi drepţi şi pacifici. )
Immanuel Kant (1724—1804) în cartea sa „Zum ewigen
Frieden" (asupra păcii eterne) a schiţat prin articole prelimi­
nare şi articole constitutive <— bazele unei confederaţii euro­
pene sau o „Ligă a Naţiunilor", cu o numeşte el (Volkerbund).
„Ori cât de absurdă si seatimentală ar narea o asemenea
ideie ,ori cât de mult ar fi luată în râs, aşa cum s'a făcut a-
tunci când St. Pierre şi Rousseau au preparat-o, ea va deveni
totuşi rezultatul inevitabil al mizeriei pe care oamenii au adus
3 2
) V . S l a v e s c u : Curs d e t r a n s p o r t u r i , p a g . 308.
3 3
) W i l l i a m P e r m : E s s a y t o v a r d o t h e P r e s e n and f u t u r e P e a c e o f
E u r o p a by t h e E s t a b l i s h m e n t of a n E u r o p e a n Diet. P a r l i a m e n t o r E s t a t e s .
( A p a r u t a l a 1690.)
3 4
) D. C a i u s B a r d o s i i : Op. eit., p a g . 2 3 6 .
S 5
) D. Gusti: Op. e i t , p a g . 2 1 2 .
Caius B a r d o s i : Op. eit., pag. 238.
asupra lor ansile. Aceasta va forţa naţiunilor, poate contra voin­
ţei lor, de a face pasul pe care omul naturii a fost silit sa-1
facă, renunţând la o libertate nelegiuită, libertatea brutei, pen­
87
tru a găsi odihnă şi securitate Sntr'o constituţie legală. )
Kant propunea:
1. O federaţie a popoarelor libere, care vor constitui un
stat de naţiuni, menit a garanta libertatea tuturor membrilor.
2. Constituţia fiecărei naţiuni să fie republicană, adică re­
prezentativă, democratică, astfel că cetăţenii să se poată pro­
nunţa asupra păcii şi războiului.
3. Dreptul popoarelor să dispună de ele însăşi, astfel ca
singura sursă de achiziţie teritorială să fie făcută cu consimţă­
mântul populaţiei.
4. Publicitatea tuturor actelor diplomatice. In această pri­
vinţă Kant precizează: toate actele relativ la dreptul popoare­
lor, care nu sunt susceptibile de publicitate, sunt contrare drep­
tului public.
5. Dezarmarea şi dispariţia armatei permanente, care prin
însăşi fiinţa ei înseamnă o permanentă ameninţare.
6. Facerea imposibilă a datoriilor naţionale în vederea in­
tereselor) externe ale statului.
38
7. Condamnarea oricărei intervenţii în afacerile altui stat. )
Credo wilsonian nu este decât o interpretare magistrală a cre­
39
zului Kantian. ) Prin aceasta Kant devine adevăratul pre­
cursor al formei actuale a Ligii Naţiunilor şi tot odată planul
lui a sintetizat mai bine această dificilă idee.
Pierre André Gargaz, a făcut să apară în anul 1782 o mică
scriere „Conciliateur de toutes Ies nations d'Europe, ou /Projet
de Paix perpetuelle entre tous Ies Souverains de l'Europe et
leurs/ Voisins", iar Iustus Sincerus Veridlicus a scris o carte în
1794 cu titlul „Von der Europäischen Republik" având ca
subtitlu „Plan zu einem ewigen Frieden nebst einem Abriss
der Rechte der Völker und Staaten und einer Erklärung der­
selben". In acest plan Veridicus cu numele adevărat Karl Jo­
40
seph August Hofheim ), vrea nu numai o organizaţie inter­
naţională cu tot cortegiul ei de elemente, ci vrea libertatea co­
merţului şi mărilor.
Napoleon (1769—1821) a fost unul din cei mai vestiţi con­
ducători de armate. El a ovit să unească sub sceptrul său în­
treaga Europa — prin arme, biné înţeles, —- darn'arejşit din

3 7
) C a i u s B a r d o s i : Op. cit., pag. 239.
3 8
) „ Z u m e w i g e n F r i e d e n " , în t r a d u c e r e a r o m â n e a s c ă de I . Gorun
în 1918 c u o p r e f a ţ ă şi c u un c u v â n t i n t r o d u c t i v de K a r l K e r b a e h . B u c
3
») D. Guşti: Op. Cât., p a g , 215.
4 0
) D r . I a c o b T e r Menden: D e r Gedanke der I n t e r n a t i o n a l e n O r g a ­
nisation în seiner E n t w i c k l u n g , H a g a , M a r t i n u s Nijnoff, 1929, p a g . 53.
cauza ostilităţilor ce i le-a cauziat Rusia, oare la rândul ei a
41
fost sub influenţa Angliei ).
In sec al IX-lea „marile imperii" se pulverizează şi din
cauza această unitate politică a Europei, avea un aspect
foarte variat. Delà Napoleon care visa o confederaţie euro­
peană! condusă de el şi până la războiul delà 1870, între Fran­
ţa şi Germania, această idee nu pare a preocupa aşa de mult
pe conducătorii Statelor europene.
Totuşi nu lipsesc câteva încercări, fără prea mare impor­
tanţă. Gel mai interesant este planul lui Saint Simon, expus
în cartea sa „De la réorganisation de la Société Européenne",
apărută la anul 1848, la Paris.
El concepea planul său sub formă republicană (ca şi
Kant), dar anticlerical: „Europa va avea o mai bună organizare,
dacă toate naţiunile de pe continent vor fi guvernate fiecare
de un parlament, recunoscând supremaţia unui parlament ge­
neral plasat deasupra tuturor guvernelor naţionale şi investit
42
cu puterea de a puteaj judeca diferendele l o r . " )
Interesant de amintit este şi proectul lui Marchant , n o u ­
veau Projet de Traité de Paix perpétuelle" (1842), ce stabilea
în primul articol următoarele:
Art. i. — „Rusia, Anglia, Austria, Franţa şi Prusia vor fi
de acum înainte unite, printr'o legătură federativă, 'sub! autorita­
tea unui congres, format din plenipotenţiarii f iecăreiai" ProbSe-'
ma Angliei şi Rusiei atât de dificilă azi, una prin dominioanele
ei, iar alta prin structura socială şi economică cu toul opusă,
sunt încadrate într'o federaţie, pe când azi mai mult sau mai
puţin trebuie lăsate la o parte. Tot aici a trebuit să amintim
cartea lui Ferdinand Durand „Tendences pacifiques de la So­
ciété Européenne" —• apărută la 1841.
Desigur, că problema Statelor Europene n'a preocupat în
acest timp numai ¡pe intelectualii acestui continent, dar însuşi
pe conducătorii 'ei politici, nu însă în sensul de federalizare.
Realitatea dureroasă a continuelor frecături dintre popoarele
europene a făcut că acest deziderat al unirii între ele să devină
de o importanţă tot mai mare-
43
Amintindu-i cu numele pe Hugo ), Lamartine, Renan,
Nietzsche, Malardier nu facem altceva decât să trecem în gale­
ria precursorilor acestei idei, pe cei mai autentici intelectuali
ai veacului trecut.
4 1
) F r . N a u m a n n : L ' E u r o p e Centrale, p a g . 135, „Que de telles idées
soient e h è r e s a u x A g l a i s , il ne faut p a s s'étonner; l'histoire de l ' A g l e t e r r e
leur r a p p e l l e c e bloeus continental de Napoléon qui fut la première grande
lutte économique de l'Histoire, du Monde.
4 2
) D r . I a c o b T e r Meulen: op. cit., capitolul Saint Simon und die
Saint-Simonisten". P a g . 205 §i u r m . Op. cit.
4
») V i c t o r H u g o la 22 A u g . 1818 la Congresul de P a c e din P a r i s a
spus: V a veni o zi, când vom vedea acesle doua g r u p e imense: S t a t e l e
Unité a i e A m e r i c e i si S t a t e l e U n i t é aie Europei.
 Guiseppe Mazzini întemeiază în 1834 la Berna o alianţă
a europenilor revoluţionari „Europa cea tânără". El vroia să
libereze naţiunile asuprite şi să: „creieze" o asociaţie politică
pentru a prepara în mod metodic revoluţia, stabilind o re­
44
publică democratică şi l a i c ă ) . Pentru aceasta vroia să for­
meze o Italie tânără, Polonie tânără, Germanie tânără, Elve­
1
ţie, Franţă, Spanie, etc., recrutând oameni sub 40 de ani. fede-
raţi între iei sulb direcţiunea sa.
Politica de protecţionism economic, încetăţenită in Euro­
pa, mai ales după criza din anul 1873, a făcut ca problema
apropierii dintre Statele Europene să nu mai fie discutată.
Popoarele au'alunecat pe panta profesionismului şi încrede­
rea reciprocă s'a distrus, înţelegerile dintre state aveau numai
valoarea unui „petec de hârtie".
Un plan deosebit prin amănunţimea cu care a fost şi sunt
45
încă si a z i ) desbatute problemele ce le abordează, este
a lui Henry Demont: „Pour supprimer ce crime: La guerre".
Planul a fost scris în anul 1908 şi prezentat la Şcoala de înalte
Studii Sociale sub titlul: „La préparation au service". A fost
transformat în anul 1917.— în mare parte — şi chiar titlul în
„La Société Générale des Nations", când a fost prezentat pre­
şedintelui Wilson.
46
In anul 1926 a apărut la Paris, cu titlul amintit ) mai
sus, o nouă reeditare a planului, formându-se tot atunci o A-
sociaţie cu titlul planului, cu sediul la Paris.
Planul) se compune din două părţi principale:
A) Un proiect de drept al naţiunilor, în patru coduri:
1. Godul Naţiunilor.
2. Godul Penal Internaţional,
3. Codul Poliţiei Internaţionale.
4. Codul Legislaţiei Internaţionale a Muncii.
B) Un proiect de constituţie mondială, cuprinzând trei
organe:
1. Un organ legislativ.
2. Un organ juridic
3. Un organ executiv.
Demont propune creiarea unei monete internaţionale pen­
tru facilitarea relaţiunilor economice şi — lucru destul de in­
teresant şi de curagios — creiarea unei armate (publice mojn-
diale), care va sta la dispoziţia Curţii Penale Internaţionale.
Interesante sunt mijloacele economice cu ajutorul cărora —
crede Demont, — s'ar puteai constitui Societatea Naţiunilor, şi
mai ales, s'ar putea consolida această instituţie -atât de nece­
sară stadiului actual de.desvoltare a statelor politice europene.
") S c r i t t i d i Guiseppe Mazzini. B o l o g n a . A se vedea c a p . „ L a s â n t a
alleanza dei populi",'i p a g . 123.
4 5
) A l f r e d B i l l y : Conférence T y p e ( P o u r s u p p r i m e r ce c r i m e : L a
guerre), P a r i s , 1934.
4 6
) H e n r y Demont: P o u r s u p p r i m e r ce c r i m e : L a g u e r r e , ( P a r i s 1926.)
 fttuaţia dmpi rătbolal mondial.

După răsboiul mondial, Europa primeşte o nouă; configu­

raţie politică. Puterea Germaniei — învinsă în răsboiu — a
fost redusă şi noui forţe politice şi economice, au început să
se cristalizeze. In Europa graniţele vamale — în virtutea prin­
cipiului naţionalităţilor şi autodeterminării popoarelor, s'au mă­
rit foarte mult (20.000 km.) — şi-au determinat nu numai o
stagnare a schimbului internaţional, dar chiar o regresare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât graniţele politice au devenit
graniţe vamale, la dispoziţia politicei protecţioniste a statelor,
care ridică din zi în zi taxele vamale, devenind un împiedi-
ment foarte mare pentru relaţiunile economice internaţio­
nale«).
-Principiul naţional — principiul director în nouile for­
maţiuni politice i— trebuie interpretat şi adaptat evoluţiei, pen­
trucă pe acest principiu „s'a clădit o suprastructură interna­
48
ţională ). Pentrucă, aşa este alcătuită independenţa politiclă
şi în special aşa este alcătuită structura economică a statelor
49
încât, unitatea naţională şi legăturile internaţionale ) stau în-
tr'un raport direct proporţional cu pongresul economic al
popoarelor. Unii chiar au spus, că: „Ideia internaţională sapă
tot mai adânc la temelia organizaţiilor naţionale a popoa­
relor" 50).

4 7
) S i r Clive Morrison Belle a î n t o c m i t h a r t a E u r o p e i , însemnând
frontierele fiecărui s t a t eu c â t e un zid. a c ă r u i î n ă l ţ i m e este în r a p o r t
direct c u m ă r i m e a t a x e l o r v a m a l e . H a r t a a c e a s t ă a fost e x p u s ă la Geneva.
4 S
) Dr. I . T a t o s : Statele U n i t e ale B a l c a n i l o r . Indep. E c o n o m i c ă Nr.
3 şi 4, 1931.
9
* ) P e n t r u a nu î n t â m p i n a dificultăţi de o r d i n i n t e r p r e t a t i v t r e b u i e
în prealabil a face o deosebire î n t r e ceeace î n s e a m n ă internaţionalism şi
cosmopolitism. I n t e r n a ţ i o n a l i s m u l se bazează pe u r m ă t o a r e l e principii: 3.
P r i n c i p i u l pacifist, r ă s p u n z â n d unui p r i n c i p i u etic, bazat p e c o n v i n g e r e a
i m i t a ţ i i f u n d a m e n t a l e a genului u m a n ; u n i t a t e a m o r a l ă şi biologică (vi­
a ţ a individuală şi deci c o l e c t i v ă este — în principiu — inviolabilă, t o ţ i
acei, c a r i c o n t r a v i n acestui principu, sunt c o n s d e r a ţ i c r i m i n a l i ) . 2, I n al
doilea r â n d principiul internaţionalist corespunde unei necesităţi p r a c t i c e ;
răsboiul a d u c â n d nu n u m a i cheltueli, d a r şi miîrerie şi suferinţe, inter­
naţionalismul c a u t ă nu m i m a i să-1 evite, ci şi să-1 suprime definitiv, 3.
I n âl t r e i l e a r â n d t e o r i a p a c i f i s t ă c o n d a m n ă răsboiul, p e n t r u c ă e s t e con­
t r a eticei omeneşti, i a r internaţionalismul aste c o n ş t i i n ţ a biologică .eco­
n o m i c ă , i s t o r i c ă şi sociologică, din c a r e se n u t r e ş t e v i a ţ ă i n t e l e c t u a l ă a
epocei n o a s t r e . I n t e r n a ţ i o n a l i s m u l este, prin definiţie, opus cosmopolitis­
mului, c e înglobează î n t r e a g a u m a n i t a t e într'un s i n g u r g r u p social. In­
ternaţionalismul să fondează pe naţiune şi aşteptând constituirea n a ­
ţiunilor în g r u p e sociale a u t o n o m e ( c a r t e a lui L a n g e a a p ă r u t î n anul
1919. (n. ns.), el r e c u n o a ş t e statului, c a r e p r e z e n t a n t î n c ă neperfect drep­
tul de a r e p r e z e n t a g r u p u l p a r ţ i a l î n sânul m a r e i societăţi a naţiunilor.
(Cristian; L . Liange: Op. cit., p a g . 12—13.) I n sensul acestui înţeles ne \om
folosi de c u v â n t u l i n t e r n a ţ i o n a l i s m ce nu p o a t e e x i s t a f ă r ă naţiune, p r i ­
vind naţiunile în r a p o r t u l d i n t r e ele, i a r u m a n i t a t e a este t o t a l i t a t e a n a ­
ţiunilor.
6 0
) Dr. I , T a t o s , Op. cit.
 Structural studiată' problema — cu primul punct de re­
per în anul 1918 — se poate observa, o paralelă ce se menţine
între un protecţionism ofensiv şi importanţa f ederaţiunii europe­
ne. Când situaţia economică este înfloritoare, legăturile interna­
ţionale sunt intense, iar afirmarea protecţionismurui în for­
ma lui agresivă este mai puţin accentuată, în schimb şi pro­
blema federalizării statelor europene preocupă mai puţin lu­
mea. Când însă lucrurile se întâmplă invers: afirmarea protec­
ţionismului economice este mai sgomotoasă şi preocuparea
ideii de federalizare este mai accentuată.
înainte de a cerceta evoluţia .acestei idei, trebuie — şi vom
încerca pe cât e posibil —i să schiţăm fenomenul Europei.
51
Dificultatea ) definirii Europei rezidă în faptul că încă
nici până azi nu se ştie precis ce se înţelege prin cuvântul de
„Europa". După Dl. Emil Borel, ea nu este numai o simplă
expresie geografică, nu există totre popoarele europene numai
legături de vecinătate, ci există între ele amintirea multor se-
coli, în cari, abstrăgând luptele ce au făcut să se dividă, au
muncit în comun pentru perfecţionarea materială şi morală
a umanităţii. Europa se mai defineşte şi prin partea din lume
52
care domină universul ). Insă, datorită răsboaielor şi urei,
ce s'a accentuat paralel cu desvoltarea unui naţionalism în
formă mai agresivă, mişcarea de dărâmare a frontierelor,: des­
fiinţarea barierelor dintre state şi înlăturarea urei şi diferite­
lor competiţiuni între popoarele bătrânei Europei au fost şi
53
sunt considerate — pe drept cuvânt — utopii ).
Marea deosebire ce există între o suprastructură ideolo­
gică şi o structură a realităţilor economice — tot mai grele
pentru bătrâna Europa — pare să aibă o influenţă deosebit
de însemnată asupra nouilor relaţiuni dintre state. Situaţia în
această privinţă devine tot mai critică şi relaţiunile politice
dintre state tot mai vulnerabile. Aşa că am putea spune despre
Europa că este mai mult obosită, extenuată şi are nevoie de
linişte şi de pace.
Dar nu numai din acest desiderat al păcii şi al îiniştei,
Europa are nevoie de unire, ci şi din punct de vedere econo-

5 1
) E m i l Borei: Lea Btets-Unis d'Europe. Rev. l'Exprit internaţio­
nal, N r . 13, 1930.
5 2
) î n v ă ţ a ţ i i î n t r u n i ţ i l a Borna (Congresul c o n v o c a t d e A c a d e m i a
I t a l i a n ă , 14—20. I X . 1932) a u fost în m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r de p ă r e r e c ă ,
E u r o p a m u este p r o p r i u zis o noţiune g e o g r a f i c a . E a nu este nici o r e a l i ­
t a t e a n t r o p o l o g i c ă , l i n g u i s t i c a s a u politică. E u r o p a este m a i de g r a b ă , —
c u m a spus-o profesorul H e l l p a c n dola H e i d e l b e r g — produsul unei in­
d i v i d u a l i t ă ţ i e t i c e şi i s t o r i c e . „ S p i r i t u l e u r o p e a n se d e s e m n e a z ă p r i n în­
doita t e n d i n ţ ă de; a c u n o a ş t e şi s t ă p â n i n a t u r a şi d e a c u n o a ş t e şi m o d i ­
fica i s t o r i a . " (Tudor V i a n u : Definiţia E u r o p e i . B e v . Soc. R o m . anul I .
Nr. 3, 1936.)
5 S
) D r . 0. G-reeeanu: S t a t e l e U n i t e a l « E u r o p e i . R e v . A b a l e l e Eco­
nomice şi S t a t i s t i c e . Sept.—Oct. 1939.
 34
mic. In jurul ei, imperii economice (spaţii economice) ), mult
mai mari se organizează în aşa fel încât, nu va trebui să trea­
că mult timp şi Europa va fi din punct de vedere economic
dependentă de aceste organizaţiuni economice. Imperiul en­
glez („The British Gommonwealth of Nations), care are o
organizaţie economică •specifică (născută la Ottava): legătura
specială economico-jcomerciială cu coloniile, pe urmă Statele
Unite ale Americei, Japonia cu Asia de est şi Rusia, toatei sunt
mai mari dlecât oricare stat al Europei şi cu legături economice
mult mai accentuată între regiunile şi ichiar statele acestor im­
55
perii, decât sunt legăturile între statele europene. )
Cea mai însemnată acţiune pentru federalizarea statelor
europene după răsboiu este aceea condusă de Coudenhove-
Kalergi, sub numele de Paneuropa. Aceasta mişcare s'a născut
în anul 1923, când s'a format „Uniunea paneuropeană" şi când
56
iniţiatorul acestei mişcări şi-a publicat cartea sa „Paneuropa ).
Principiile de bază ale acestei mişcări sunt următoarele:
1. A lăsa intactă suveranitatea statelor europene.
2. A garanta în Europa respectarea principiilor Societăţii
Naţiunilor şi obligaţiile pactului Kellog.
3. A condamna la nesucces orice încercare de opresiune
îndreptată contra statelor europene; a stabili prin aceasta con­
diţiile desarmării în Europa.
4. A deştepta sentimentul solidarităţii europene, a crea
condiţii internaţionale pentru o viitoare uniune vamală euro­
5 7
peană ) .
„Atât autarhia naţională, cât ş.1 clauza internaţională a na­
ţiunii celei mai favorizate, distrug ţăranii şi muncitorii, deci
ruinează Europa. Salvarea: creiarea pieţu europene pentru
produsele ţărilor acestui {continent şi prin aceasta tendinţa de
58
realizare a confedertflţiei vamale europene" ). Schimbul inter­
naţional de mărfuri nu numai că nu va înceta prin creiarea
marelui spaţiu economic „Europa", ci din contră, el va lua o
desvoltare tot mai mare.

2
") Europa (27 State) are: 4.854.000 k m Pop. 300.342.000 loc.
Statele americane 32.500.000 209.000.000
Asia de Est si Japonia 11.780.000 520.000.000
Confederaţia B r i t a n i c ă 39.300.000 464.000.000
Federaţia Sovietică 23.400.000 150.000.000
5 5
) Coudenhove—Kalergi: Europa erwacht. Europăisohe Wirtschaft,
p a g . 206—210. Cu .acelaş drept, c u c a r e A n g l i a p r e f e r ă c e r e a l e l e Canadei
celor .româneşti, B e l g i a o s ă p r e f e r e p e c e l a r o m â n e ş t i . I n s c h i m b R o m â ­
n i a s e v a a p r o v i z i o n a cu m a ş i n i din B e l g i a . N u m a i a t u n c i p r e ţ u l euro­
p e a n al c e r e a l e l o r a r fi i n d e p e n d e n t de p r e ţ u l m o n d i a l şi s'ar a c o m o d a
n e c e s i t ă ţ i l o r ţ ă r i l o r europene. P e n t r u s t a t e l e e u r o p e n e f ă r ă colonii, a u t ­
a r h i a a r î n s e m n a sinucidere, (idem, p a g . 226.)
M
) Coudenhove—Kalergi: Paneurope. Hachette, Paris.
3 r
) Coudenhove— K a l e r g i : P a n e u r o p e . Questions et R é p o n s e s , p. 3.
3 8
) C o u d e n h o v e — K a l e r g i : E u r o p a e r w a c h t , p a g . 226—227.
 5. A Întemeia pe drept şi nu pe forţă relaţiile între statele
europene.
6. A rezolva problema (persoanelor fără naţionalitate.
7. A face inposibilă împărţirea Europei în grupe de state
rivale.
8. A asigura egalitatea dreptului pentru toate naţiunile
Europei.
9. A micşora primejdiile unui răsboiu internaţional.
10. A stabili un centru independent şi imparţial pentru
desvoltarea relaţiilor intereuropene.
1. A organiza un instrument permanent pentru schimbul
ideilor între naţiunile Europei.
12. A stabili pe lângă cooperaţia! existentă a statelor euro­
pene, o cooperaţie analoagă a popoarelor europene.
13. A nu creia noui sarcinii pentru bugetele statelor euro­
pene.'
Organele federaţiei vor fi: un consiliu federal, o adunare
federală şi o 'cancelarie federală.
Pentru a ne da seama mai bine de ideile cari stau la ori­
ginea acestei iniţiative a lui Coudenhove-Kalergi, trebuie să
amintim că, el nu s'a ocupat aşa de mult de avantagiile ce
le-ar avea Europa din această federalizare, cât mai ales s'a
ocupat de pericolele ce o ameninţă şi pentru a putea preîn­
tâmpina aceste pericole, Europa trebuie să se unească.
In situaţia în 'care se găseşte ea azi, este ameninţată de
59
următoarele pericole: a) Un nou răsboiu ); b) Acela a unui
60
declin până la mizerie generală şi c) acela al bolşevismului ).
Daif nu numai atât, o viitoare realizare a acestei iniţiative
ar atrage după sine ridicarea standardului de vieaţă a munci­
torimii şi a ţărănimii, prin eftinirea produselor agricole şi' mai
ales industriale. Azi, valoarea de cost, plus beneficiul necesar
atâtor intermediari, prin mâna cărora trece marfa dela pro­
ducător la consumator şi mai ales, plus „taxele vamale", fac
ca mărfurile: să se vândă pe pieţele interne pe un preţ foarte
ridicat faţă de posibilităţile medii de cumpărare ale masselor.
Mişcarea Paneuropeană are — prin această — un caracter
multilateral. Amintim mai jos câteva din aspectele acestei
mişcări: ^
1. Aspectul intelectual, prin care se tinde la afirmarea
culturală unitară europeană.
2. Aspectul politic, prin evitarea unui nou răsboiu şi a
unei invazii.
3. Aspectul economic, care — deşi cel mai important —
azi primeşte un caracter cu totul deosebit, luându-se măsuri
5 9
} B e t o u t e f a ç o n u n a nouvelle g u e r r e mondiale européenne signi­
fie la fin de l'Europe c o m m e foyer de c u l t u r e et c o m m e c e n t r e économique.
( B . N. C o u d e n h o v e — K a l e r g i : P a n e u r o p e . Questions et réponses, pag. 5.)
6 0
) I d e m , p a g . 4.
 contrarii; se tinide tot mai mult spre autarhii economice. Sta­
tele industriale fac agricultură, iar statele agricole fac indus­
trie. Realitatea această determină o situaţie din cele mai critice.
In anul 1936, între 9—12 Sept., s'a ţinut la Viena, prima
conferinţă agricolă pan-europeană. La această conferinţă s'au
studiat cauzele depresiunii economice agricole europene şi po­
sibilităţile ce s'ar putea încerca în diverse compartimente ale
economiei agrare, pentru a atenua efectele rele ale depresiunei.
Acţiunea lui Coudenhove-Kalergi esté considerată în afara
cercurilor politice oficiale, deşi Aristide Briand a fost pre­
şedinte de onoare a acestei mişcări.
De o deosebită importanţă şi cu un caracter mult mai
vast, pornind nu numai din iniţiativa unui om politic genial,
dar şi cu aprobarea guvernului francez, a făcut ca proectul cu­
noscut a lui Briand să aibă o mare însemnătate în acţiunea
de 'apropiere a Statelor europene. Aristide Briand! a prezen­
tat tuturor guvernelor Europei, la 17 Maiu 1930, „Memoran­
dum sur l'organisation d'un régime d'union fédéral euro­
61
péenne" ) pentru ca guvernele respective să-şi idea avizul în
timpul cel mai scurt posibil.
Chiar Briand, în Memorandul său dă unele explicaţii de
natură a fixa problema şi de a nu da naştere la anumite con­
fuzii.
Relativ la raportul ce ar trebui să existe între Societatea
Naţiunilor şi 'Federaţia Europeană, Briand precizează că „Fe­
deraţia europeană nu va fi concurentă a Societăţii Naţiunilor,
ci ea va trebui înjghebată numai în cadrul acesteia."
Punctele principale asupra cărora Briand cerea avizul Sta­
telor europene, sunt: 1. Necesitatea unui pact de ordin gene­
ral în cadrul căruia Statele semnatare să fie solidare în apăra­
rea intereselor lor. 2. Necesitatea unui organism federal repre­
zentativ şi responsabil, sub forma unei instituţii permanente:
conferinţa europeană.
In cadrul Societăţii Naţiunilor, acest organism va tinde
la nivelarea aspiraţiilor dintre popoare şi va lucra prin: a)
preşedinte, oare va fi ales pe un tump determinat; b) comitet
permanent, care va invita pe reprezentanţii Statelor europene,
c a ç | nu fac parte din Federaţie, dar care sunt direct interesaţi
În diferitei chestiuni; c) examinarea tuturor posibilităţilor pen­
tru realizarea cât mai deplină a acestei federaţii de către orga­
nele amintite mai sus.

e l
) E x i s t ă a c u m c e v a , c a r e d ă s i g u r a n ţ ă c ă proeotul nu v a a v e a
s o a r t a a l t o r a s e m e n e a p r o e c t e pe c a r e le c u n o a ş t e i s t o r i a p o p o a r e l o r : c ă
el n u v a m a i fi a b a n d o n a t şi c ă s t r ă d u i n ţ e l e depuse în v e d e r e a r e a l i z ă r i i
sale v o r fi energio susţinute. (M. I . B a r a s c b : B u l . U n , Camerilori d e Co­
m e r ţ ţ i I n d u s t r i e , No. 3, 1931.) I n a c e a s t ă direcţie trebuie s ă a m i n t i m a c i ,
c ă p r o e c t u l B r i a n d a fost a b a n d o n a t tot a ş a c a m u l t e alte p r o e c t e şi c ă
s i t u a ţ i a s t a t e l o r europene este f o a r t e c r i t i c ă . (N. ns.)
 In capitolul studierii problemelor generale intră chestiu­
nile de ordin economic, social şi mai ales politic- Briand este
de părere — in ceeace priveşte raportul dintre factorul eco­
nomic şi politic, — că pe primul plan trebuie să fie politicul
62
căruia trebuie să i se subordoneze factorul economic ). In
privinţa priorităţii unuia din aceşti doi factori, unii cercetători
ai evoluţiei istorice arată că, fenomenul economic — redus la
viaţa individuală: Interesul economie al individului — a de­
terminat nu numai organizaţiuni economice, dar chiar şi —
într'o oarecare privinţă — multe formaţiuni politice. A nu
se aminti decât materialismul istoric a lui Marx, sau să amin­
tim pe Cristian L. Lange, care spune, că „în toate epocile şi în
toate etapele evoluţiei sociale factorul economic exercită o in­
fluenţă decisivă asupra formaţiei şi orientării societăţii", sau
cum spune mai departe, „comerţul internaţional din ce în ce
mai intens, trebuie în mod logic, să diminueze importanţa
frontierelor între state".
După ce, în Memorandum-ul său Briand arată necesitatea
unui organ execuţi v-administrativ: secretariatul, cu toate depen­
dinţele, analizează în capitolul III probleme de importanţă ca­
pitală. Concepţia de cooperare politică europeană trebuie să
fie determinată în felul următor: o federaţie bazată pe iideia
de uniune şi nu de unitate, adică în aşa fel de a se putea re­
spectai independenţa şi suveranitate fiecărui stat.
1
Concepţia de organizare economică a Europei trebuie o-
rientată să faciliteze o apropiere economică europeană, reali­
zată sub responsabilitatea politică a guvernelor solidare.
In capitolul IV. din Memorandum se propun pentru stu­
diere, următoarele probleme mai importante:
1. Economia generală; controlul politicii uniunilor şi car­
telurilor industriale între diferite ţări, examinarea tarifelor
vamale.
2. Utilajul economic în ce priveşte marile lucrări execu­
11
tate de diferite state.
3- Comunicaţii şi transit, în ceeace priveşte toate mijloa­
cele de transport.
4. Finanţe; încurajarea creditului destinat a valorifica re­
giuni economice ale Europei puţin desvoltate.
5. Muncă, higiena, cooperaţie intelectuală, administraţie,
etc.....
Actualmente, ideia federalizării europene .se află într'un
stadiu dificil, Franţa, având rolul de a veghea pentru menţine-
8 2
) R a p o r t u r i l e economice d i n t r e state, depind — d u p ă p ă r e r e a g u ­
v e r n u l u i f r a n c e z — de r a p o r t u r i l e politice în c a r e se g ă s e s c . Dacă; s t a t e l e
se g a r a n t e a z ă r e c i p r o c , a v â n d s i g u r a n ţ ă ş i Î n c r e d e r e unul in; altul, v i a t *
e c o n o m i c ă e u r o p e a n ă p e b a z a a c e s t o r r a p o r t u r i politice p o a t e desvolta
î n t r e g u l s ă u proces. (V. I . F e r a r i u : P r o e c t u l da U n i u n e al S t a t e l o r e u r o ­
pene. B u c , 1935, p a g . 35.) A s e vedea în p r i v i n ţ a a c e a s t ă c a p . despre M i c ă
î n ţ e l e g e r e ţ i concluziile a c e s t u i c a p i t o l .
rea status-ului. quo, cneiat prin tratatele de paCe, se găseşte în
dilema de a nu putea admite organizarea Europei pe baze fe­
derative, decât, dând învinşilor, şi în special Germaniei, im­
portanţă e c o n o m i c ă accentuată mai ales în E u r o p a Centrală.
I n situaţia această nu se poate realiza nimic pe plan european
sau regional european, decât printr'o înţelegere între F r a n ţ a
şi Germania.
T r e b u i e să amintim şi faptul că la acest M e m o r a n d u m sta­
tele europene au răspuns prin reprezentanţii lor, acreditaţi pe
lângă S o c i e t a t e a Naţiunilor. R â n d pe r â n d sosec la Geneva
răspunsurile diferitelor guverne, la 25 Iulie 1930 a guvernului
spaniol, 30 Iunie a guvernului olandez, 4 Iulie: italian, 5 Iulie:
austriac, 8 Iulie: român, german, 11 Iulie: maghiar, cehoslo­
vac, 14 Iulie: britanic, 16 Iulie: jugoslav, etc.
Asupra cooperaţiei europene, în activitatea generală a
Societăţii Naţiunilor, guvernele europene ţin să precizeze punc­
tul l o r de vedere. „ T o a t e guvernele sunt de a c o r d să n u se
facă o uniune, care ar putea slăbi autoritatea Societăţii Naţiu­
nilor, — Memorandu-ul din Maiu specificând expres c ă o
cooperaţie europeană nu trebuie şi nu poate decât să mărească
63
autoritatea S o c i e t ă ţ i i . )
In ceeace priveşte răspunsurile statelor — în m o d gene­
ral — le putem împărţi în două mari categorii: a) cele c a r e
s'au asociat întru totul acestei idei (Franţa, Mica Antantă,
etc.) şi b) cele cari au făcut unele rezerve de ordin politic şi
64
e c o n o m i c (Germania, U n g a r i a ) e t c ) .
Desigur, c ă în răspunsurile date de guverne, fiecare a
căutat să însiste asupra diferitelor probleme, în care ţ a r a r e ­
spectivă e r a mai interesată.
I n ceeace priveşte chestiunea subordonării economicului
politicului, aşa c u m este specificat în Memorandum, amintim
un fragment din răspunsul guvernului belgian: „ F ă r ă a se
subordona unul altuia, ambele motive principale de activitate
a popoarelor, politicul şi economicul, exercită unul asupra al­
6 5
tuia o acţiune r e c i p r o c ă " ) .
P l a n u l B r i a n d a eşuat, în sensul, c ă i-s'a fixat î n viitor
data de realizare. P e lângă Societatea Naţiunilor s'a constituit
Comisiunea de Stadii pentru Uniunea Europeană/ care s'a în­
trunit pentru prima dată la 23 Septemvrie 1930, c â n d a ales
de preşedinte pe Briand, iar de secretar pe E r i c Drumond.
6 3
) F e r a r i u : Op. cit., p a g . 39.
6 4
) Guvernul U n g a r n ' a r p u t e a a d e r a la o rezoluţie a problemei,
care excluzând posibilitatea unor revizuiri (subl. a s . ) p e n t r u viitor, păs­
trând neclintită situaţia actuală creiată prin tratate". (Răspunsul Guver­
nului M a g h i a r din 14 I u l i e 1930.)
5
« ) P r o b l e m a c e a m a i i m p o r t a n t ă p e n t r u vechiul continent stă în
eonfliotul d i n t r e elementul politic şi elementul economic. ( I r . R â d n c a n u :
E c o n o m i a e u r o p e a n ă In c a d r u l economiei mondiale. Indep. E c . No. 3—4,
1931.)
 Comisiunea de Studii la 17—25 Noemvrie 1930, adoptă o
serie de rezoluţiuni. Amintim aci câteva din, cele mai im­
portante:
1. Sie invită spre colaborare, în vederea studierii crizei
mondiale, guvernele Olandei, Turciei şi Rusiei Sovietice, pu­
nând prin aceasta capăt discuţiilor pro şi contra participării
66
Rusiei Sovietice ).
2. Comisiunea opinează că o atenuare a crizei agricole, ce
bântuie mai ales în' Europa Centrală şi Orientală, ar fi realiza­
bilă, dacă reprezentanţii ţărilor exportatoare de cereale şi ai
ţărilor importatoafe s'ar reuni, pentru ia cerceta împreună mo­
dalitatea de scurgere a excedentului de cereale existent şi dis­
ponibil. Reuniunea a fost realizată la 23 Februarie 1931, la
Paris, sub preşidenţia D-lui Francois Pouoet, prezenţi fiind 27
reprezentanţi de state, care s'au angajat de a realiza ulterior
tranzacţiile produse.
3. Comisiunea propune creiarea unui comitet pentru stu­
diul surplusului de cereale, rezultat din recoltele viitoare ale­
gând ca membrii, reprezentanţii Austriei, Belgiei, Cehoslova­
ciei, Elveţiei, Franţei, Germaniei* Imperiului Britanic. Iugosla­
viei, Italiei şi Norvegiei.
4. Se numeşte apoi o comisiune de 11 membrii formată
din reprezentanţii Germaniei, Bulgariei, Danemarcei* Angliei,
Franţei, Ungariei, Italiei, Olandei, Poloniei, României şi Sue­
diei în «vederea conlucrării cu comitetul financiar al Societăţii
Naţiunilor pentru studierea şi întocmirea planului şi statutelor
67
unei Societăţi Internaţionale de Credit Ipotecar-şi Agricol ).
La 15—31 Mai 1931, Comisiunea se întruneşte pentru a treia
oară şi Intre altele aprobă — • în principiu — ideia unui regim
pfeferenţial pentru statele exportatoare din Europa Centrală
şi Orientală şi neacordând ţărilor importatoare înlesniţi ou
caracter preferenţial**).
Comisiunea de Studii pentru uniunea europeană, pentru
a-şi facilita lucrările, a constituit trei subcomisii:
a) pentru studiul; organizării cooperaţiei europene;
b) pentru principalele chestiuni cu caracter politic general;
c) pentru chestiuni cu caracter economic, cari vor fi la
ordinea zilei.
In următoarea şedinţă s'a discutat între altele şi chestiunea
unui tratat comercial între Austria şi Germania, la 3 Septem­
vrie 1931, pus în discuţie, oare se presupunea a fi nu numai cu
*•) L u â n d a e e a s t ă deeiziune (9 F e b . 1931, de a p a r t i c i p a l a l u c r ă r i l e
comisiei) g u v e r n u l din M o s c o v a s'a i n s p i r a t din d o r i n ţ a s a c o n s t a n t ă , să
eontribuiasoă l a succesul tuturor' i n i ţ i a t i v e l o r c a r e , c u a c e a s t ă c o n t r i b u ţ i e
pot fi Î n d r e p t a t e c ă t r e î n t ă r i r e a p ă c i i u n i v e r s a l e şi î n special a p ă c i i eu­
ropene ( L . F e r a r i u : Op. c i t . p a g . 57).
«') Heillmuth B i n d e r : Stadiul a c t u a l a l ideii federalizării europene
(Bul. I n s t . E c R o m . No. 4-H6. 1931.)
8
° ) gubl. ns.
 caracter economic, dar care nu s'a putut Înfăptui, datorită
substratului politic, periclitând însăşi situaţia Europei"). De­
legatul german, von C'urtius, după ce a observat că membrii
Comisiei sunt împotriva proiectului, a declarat că „formând
proiectul unei uniuni vamale între ţările lor, guvernul german
şi guvernul austriac, au avut dela început intenţia de a vedea
acest proiect, că devine punctul de plecare al acordurilor eco­
nomice mai largi, la care să participe un număr mai mare de
state, pe cât posibil de naţiuni europene", iar delegatul Austriei
— fostul cancelar Schober — a declarat, că având putinţa să
constate — considerând întorsătura luată de evenimentele în
lunile acestea ultime — că, în dispreţul intenţiunilor sale apli­
carea proiectului uniunii vamale, riscă să aducă iddficultăţi la
colaborarea conştientă a naţiunilor europene, guvernul federal,
pentru care interesul acestei colaborări este strâns legat intere­
1
sului austriac, declară voinţa sa de a nu mai urmări proiectul
70
de uniune vamale ).
In loic ca studierea problemei de confederaţie europeană,
să facă să pătrundă în conştiinţa europeană tot mai accentuat
sentimentul solidarităţii intereuropene, datorită unor episoade
sumbre de ordin politic şi economic internaţional, a deter­
minat nu numai oareoari rezerve asupra acestei chestiuni, dar
ea este considerată chiar contra nouilor idealuri politice şi
economice ale statelor.
Sesiunea a Vl-a a Comisiunei de Studii pentru uniunea
europeană (30 Septemvrie 1932) s'a ocupat cu conferinţa dela
Stresa şi, conferinţa dela Londra, în legătură cu planul
71
Tardieu ).
In situaţia actuală pentru a se putea ajunge, nu numai la
o consolidare a ideii federative, — care este un, ideal prea în­
depărtat, — dar chiar la o securitate politică a statelor europe­
ne, trebuie să se muncească în vederea realizării următoarelor
desiderate:
ct) Consolidarea interioare a statelor noui create, sau în­
tregite în urma răsboiului mondial, la care au contribuit şi o
echitabilă soluţionare a problemei minorităţilor, în cadrul ce­
lor existente, dar fără a se ridica principiul naţionalităţilor;
b) Dispariţia focarelor revizioniste, care vor parmite şi
realizarea reformei morale;
c) Desvoltarea conştiinţei de solidaritate a statelor euro­
pene, care va permite traducere în fapt a „uniunei europene",
garanţie de pace şi de progres;
d) Creiarea unei forţe de poliţie internaţională de natură
72
a mări puterea de acţiune a Societăţii Naţiunilor ).
6 9
) A se v e d e a capitolul despre p r o e c t u l de u n i u n e v a m a l ă d i n t r e
A u s t r i a şi G e r m a n i a .
7 0
) F e r a r i u : Op. cit., p a g . 62.
n
) A se vedea capitolul r e f e r i t o r la planul T a r d i e u .
7 S
) George Sofronie: S e c u r i t a t e a i n t e r n a ţ i o n a l ă . B u c , 1932, pag.
119—120.
 Bondarii.

Din încercările de apropiere a popoarelor acestei peninsule

a Asiei (Valéry), se pot desprinde următoarele observaţiuni:
1. Europa dacă a fost creiatăi unitară vreodată, aceasta nu
s'a putut realiza decât, ìfie prin forţă (Iuliu Caesar, Napoleoln,
etc.) işi în cazul acesta nu a putut fi condusă mult timp, fie prin
unitatea religioasă.' (pax-ecclesiastica), fie că popoarele europe­
ne s'au asociat la un moment dat, pentrucă aveau un duşman
comun (Cruciadele sau luptele contra Turcilor, cari ameninţau
Europa). Primele două din aceste condiţii azi n'ar putea exista,
iar a treia se va contura cât mai curând, dar din punct de ve­
dere economic, prin organizarea în afară die regiunile europene
de noui imperii economice mult mai puternice decât fiecare
stat — în parte — al Europei.
2, Toate încercările teoretice —' frumoase In structura al­
cătuirii lor — au fost şi sunt încă şi azi considerate drept uto­
pii. Pentrucă: a) ideile de apropiere Intre state n'au putut fi
propagate în massele largi ale populaţiunii europene; b) nu
s'a ţinut cont de structura etnică, socială şi economică a fie­
cărui stat în parte.
3« Deci, o apropiere — sub formă de uniune —- a statelor
europene, dacă n a fost posibilă în trecut, cu atât mai puţin
este azi. Aceasta datorită tendinţelor revizioniste ce creiază o
stare de sjpirit specifică cu tendinţa de revanşă. Imperialismul
sub noua formă agresivă — având' un caracter ofensiv — men­
tine! această stare şi agravează mult mai mult relaţiunile poli­
tice dintre state. Ca o consecinţă a acesteia economicul este
subordonat politicului şi pe planul politicei comerciale se face
tot mai mult uz de protecţionism, determinând creiarea de
autarhii economice.
4. In al patrulea rând chiar structura economiei europene
este de aşa natură că nu poate determina legături organice
inter^europene, împiedecând prin aceasta o orientare de politică
comercială favorabilă unor înţelegeri. Economia europeană,
până în preajma depresiunii mondiale era o economie mon­
dială, datorită — însă — desvoltării de noui imperii economice
în afara continentului european (U- S. A., Japonia, etc), eco­
nomia europeană nu-şi mai are punctul die reazim în această
economie mondială, pentrucă e foarte mare concurenţa (De-
laisi), dar nu-şi are centrul de gravitate nici în relaţiunile inter-
europene, pentrucă legăturile dintre statele industriale euro­
pene îşi statele agrar-europene au fost şi sunt foarte anemice-
5. In situaţia aceasta nu se poate face altceva decât încer­
carea de a asocia state regional-europene-antante regionale, —
armonizând interesele lor economice după ce s'au armonizat
interesele lor politice. înţelegerile să aibă un caracter pur eco­
nomic, nediminuând posibiltatea de desvoltare organică a evo­
luţiei unui stat pe plan naţional. Aceste antante regionale' tre-
buie să-şi lărgească mereu sfera de activitate, creind legături eco­
nomice cu alte teritorii economice şi politice ale bătrânului conti­
nent european. Această se poate observa şi idin faptul, că marele
european Coudenhove-Kalergi a abandonat — întrucâtva — ideia
de uniune europeană popularizând formula grupării statelor
mici şi mijlocii, după interese economice, şi prin aceasta tin­
zând — In mod evolutiv — să creieze condiţiile sociale şi eco­
nomice, pentru creiarea uniunii europene. Că, această! formulă
este mai realizabilă ne-o dovedeşte şi faptul, că multe state
mici europene s'au asociat, armonizându-şi interesele lor po­
litice cu cele economice (Mica Antantă, Uniunea Balcanică,
Uniunea Baltică, e t c ) .

Dr. AUGUSTIN TĂTARU-

 Politica şcolară
a d-lui Dr C. Angelescu*)
Epoca modernă se caracterizează prin ştiinţă şi democra­
ţie. Ştiinţa a dat omului criteriul investigaţiei şi găsirii adevă­
rului, a organizat şi raţionalizat orice activitate; iar democraţia
a dat cadrul exterior, mediul optim tuturor preocupărilor
omului, a îngăduit inteligenţii uimane toată libertatea punerii
problemelor şi cercetărilor celor mai îndrăsneţe. Ştiinţa a fost
completată de democraţie. Fără climatul politie şi social al de­
mocraţiei, ştiinţa ar fi rămas domeniul de manifestare al
unei lanumite categorii sociale (nu totdeauna şi intelectuală),
n'ar fi putut să se extindă şi să cerceteze în deplină libertate,
s'ar fi mărginit, cu alte cuvinte, la un număr de probleme în­
găduit de organizarea socială şi de regimul politic. Pe dealtă
parte, democraţia a luat ştiinţa şi ca mijloc de organiazre în
toate domeniile de organizare.
Statul nostru — de sine stătător — îşi începe organizarea
sub auspiciile unui asemenea climat ştiinţific şi politic inter­
naţional. Putea, dela început, să pornească pe drumul organi­
zării proprii făptuirii sale structurale, călăuzit, atât în ideolo­
gie ca şi în! organizare, de principiile ştiinţei şi democraţiei.
Rezultatul?
Numai că există mai multe feluri de democraţii. Şi fiecare
1
din ele îşi are ideologia şi tehnica sa specială, deosebită.
Care era democraţia cea mai potrivită statului nostru, ţi­
nând seama de stadiul său de evoluţie socială şi economică,
ca şi de stadiul de progres cultural, ştiinţific şi tehnic actual
(atunci)?
După doctrinarii liberali sunt două feluri de democraţii:
democraţia liberală şi democraiţa egalitară. Democraţia libe­
rală pleacă dela proclamaţia drepturilor omului. Practic, în
materie de organizare şi de stat, printr'o astfel de democraţie,
s'a ajuns la stările de azi. Prin democraţie egalitară, înţeleg ei,
o democraţie de nivelare, de calapodare, de şablonizare.
Nu e locul să comentăm această clasificare, care nu este
*) V o m publica — consecutiv — 3 a r t i c o l e ale distinsului n o s t r u
c o l a b o r a t o r , dl. I o n Georgesou, Î n v ă ţ ă t o r , l i c e n ţ i a t î n l i t e r e si filosofie,
c u n o s c ă t o r profund al problemei ş c o l a r e a s a t u l u i românesc. Următoare­
le a r t i c o l e v o r t r a t a : 1. Ş c o a l a S t a t u l u i n o s t r u de m â i n e şi 2. R e o r g a n i ­
zarea completă a Statului prin şcoală.
 nici ştiinţifică şi nici de bună credinţă. Reţinem, democraţia
burgbezo4iberală, cu individualismul ei anarhic, lipsită de orice
simţ social, a fost generatoare de conflicte sociale, economice,
de muncă, ca şi dej războaie.
E adevărat, până către începutul sec. XX, atot stăpâniloarc
în lumea politică şi socială a fost democraţia burghezo-liberală,
deşi critica şi lupta împotriva ei au început cu mult înainte.
Emanciparea politică naţională a statului nostru se produce
tocmai când nemulţumirile faţă de democraţia burgezo-libe-
rală se arătaseră, lupta contra ei începusă şi era susţinută cu
pricepere şi tehnică. Deşi concepţia şi tehnica economică ca­
pitalistă liberală erau în plină desvoltare, în acest timp con­
cepţia politică şi într'o măsură, metoda de guvernământ, în­
cep să sufere influenţe.
In astfel de împrejurări începe emanciparea (independen­
!
ţa) politică a statului român. Cu toată că nu avem' decât o re­
dusă pătură burgheză, statul român se angajează prin opera
de guvernământ, la creiarea unei burghezii după tiparul bur­
gheziei din altă parte. Dar creierea acestei burghezii nu se
putea realiza numai prin măsurile politico-economice în sec­
torul economic, prin creierea industriei „naţionale", sprijinită
de stat prin legislaţii speciale, concesionări, scutiri de impozite,
avantaje de tot felul, creierea comerţului şi băncilor. Şcoala a
fost aservită cu totul atingerii acestui obiectiv. Ideia călăuzi­
toare de vre o trei sferturi de veac a şcolii româneşti, a fost
formarea, chiar prin artificiu, a păturii burgheze, ce ne lipsia.
Deaceea şi-a luat ca temei cele două principii: individualist şi
liberalist, duse până la extrem.
Şcoala, făcând parte din suprastructura statului, trebuie
să fie expresia directă şi sinceră a acelui stat, să se integreze şi
coordoneze celorlalte instituţii. Sociologic şi firesc aşa este.
Sunt cazuri când suprastructura prin instituţiile anume
creiate, caută să forţeze evoluţia statului şi societăţii, şi prin
aceasta să schimbe structura acelui stat. Credem că numaii în
două cazuri instituţia şcolară este justificată a nu corespunde
în totul structurii statului. In timpuri de prefaceri radicale,
provocate de cauze care durează; în al doilea caz, când struc­
tura statului se cere imperios modificată în unele sectoare, spre
a se face faţă noilor cerinţe reclamate de ştiinţă şi tehnică,
ca şi de cerinţele politico-sociale. Se întâmplă, însă, că sub
scutul acestor necesităţi, şcoala, ca şi alte instituţii, să fie fo­
losite de conducătorii politici în interesul unei clase sociale.
Fie că acea clasă socială este în ascensiune economică şi cul­
turală, fie că vremea sa începe să apună.
In situaţia aceasta se găseşte statul nostru. Instituţiile de
seamă ale statului au fost creiate şi organizate după „chipul şi
asemănarea" intereslor capitaliste a l unei minorităţi sociale.
e

Interese concretizate pe rând în capitalismul comercial, indus­

trial şi financiar. Toate instituţiile statului nostru sunt legate
la stâlpul intereselor capitaliste ale minorităţii sociale liberale,
dar conducătoare politică-
Partidul liberal a Înţeles delà început că instituţia şcolară
este o instituţie de setajmă a statului care în timpuri de reformă
sufere modificări radicale, adaptări totale. Ea devine instru­
mentul de luptă pentru revoluţia socială şi culturală, la care
s'a angajat conducerea politică a statului. Aportul şcolii ta rea­
lizarea şi mai ales consolidarea unei noi ordini în stat, e de
primul rang. Este aceea care pregăteşte noua generaţie în noul
crez, picurânldu-1 zi de zi în sufletul ei şi luptând cu prejudecăţile
şi uneltirile lumei vechi, care încearcă să reziste prin diferite
mijloace.
Partidul liberal, prin dr. Angelescu şi înaintaşii acestuia la
idepartiamentul şcoalelor — într'o măsură, face excepţie în­
cercarea lui Haret de organizare şcolară — a Înfăptuit, ne­
aşteptat de mult, din statul burghezo-liberal: cu o şcoală orientată
pe faţă către interesele burgheze până la o vreme, până la răz­
boiul mondial, iar de aci cu o organizare şcolară camuflată,
în realitate tot ceai de până aci.
Primul fel de organizare a adus pregătirea burgheziei, în
scopul de a pătrunde în posturile de conducere ale statului, ca
în felul acesta să dispună de întregul aparat al statului. Func­
ţionarii importanţi Ide stat de azi deaceea sunt sânge şi con­
cepţie de viaţă burgheză.
Păturile largi ţărăneşti n'au putut pătrunde în aceste şcoli
din lipsă de posibilităţi imateriale, din cauză că organizarea
şcolară n'avea nimic comun cu interesele lor, şi o cauză şi mai
gravă (morală), sistemul de selecţionare părtinitor, moravurile
ce s'au practicat şi încă se mai practică în şcoală.
In al doilea stadiu de organizare, diferit de primul prin
creierea fără rost, fără nici o raţiune, de şcoli teoretice, in­
suficienţa şcolilor practice-profesionale şi tehnice. Elementele
1
mai înstărite ale satelor au întrat în laceste şcoli teoretice, din
care un număr important au rămas cu studiile, neterminate
din lipsuri materiale. Deci. din copiii care au venit delà sat,
parte au pătruns în corpul funcţionăresc, parte au intrat în
rândurile şomerilor „intelectuali". Satul a pierdut sub toate
raporturile. Exodul delà sat la oraş s'a mărit (cu ce scop s'a
făcut şi care sunt rezultatele?) Suntem, evident, pentru circu­
laţie, dar după urma circulaţiei, a raporturilor intense dintre
sat şi oraş să rezulte un profit, un progres şi pentru sat. Sau:
să se producă o criză puternică social-economică şi politică,
încât să se rezolve pe cale revoluţionară dualitatea sat-oraş
spiritual-culturală, social-economică şi politică. Prin excid, ele­
mentele capabile ale satelor s'au refugiat în oraşe; economiile
înstărite rurale au sărăcit • . . 0 serie întreagă de fapte, care
au pauperizat, dezorganizat şi scăzut nivelul spiritual, moral şi
material al satelor.
 In felul acesta masa ţărănească a fost îndepărtată de a se
bucura de reformele, pe care le-ar fi putut aduce o democraţie
socială sinceră.
Gea mai dureroasă exploatare a fost cea spirituală şi mo­
rală.,' Elementele delà sate care au pătruns în şcolile burgheze,
au fost încadrate mentalităţii burgheze. Odată ajunse în pos­
turile de conducere, de stat sau private, au exploatat alături
de veritabilii burghezi pe părinţii şi toţi ai lor.
Astăzi ne găsim în plină criză şcolară. 0 criză de orientare
ideologică şi de sistem de organizare. întregul învăţământ,
delà şcoala primară până la şcolile superioare şi universităţi,
este aspru criticat de societate- Societatea este profund ne­
mulţumită de rezultatele pe care le^a dat şcoala românească.
Statul politic se încâpăţinează să (forţeze şi mai departe lucru­
rile. Cârpeşte pe alocuri; concepţia şi sistemul de organizare
nu le aruncă la coş, ca pe nişte lucruri' adânc dăunătoare cul­
turii şi stărilor sociale româneşti. Deşi ţara e ameninţată de
totală anarchizare provocată de tineretul, pe care 1-a aruncat
pe drumul rătăcirii şi al mizeriei, de tineretul pe care 1-a pre­
gătit necorespunzător, de tineretul de a cărui educaţie nu s'a
îngrijit, din contră a tolerat şi chiar a patronat neingăduite
amestecuri politice. Partidul liberal nu mai are autoritatea
morală ca să revizuiască gândirea sa politică socială şi siste­
mul de organizare, practicate cu persistenţă de aproape un
veac, nu are creditul şi autoritatea politică să Încerce o nouă
ideologie şi organizare det stat, pentru care i se cer înalte vir­
tuţi isociale şi morale- de care însă e lipsit.
*
Să analizăm cauzele gravei crize şcolare româneşti. Şi
pentru a înlătura învinuirea ce eventual ni s'ar aduce, că fa­
cem afirmaţii gratuite, lipsite de obiectivitate, vom analiza du­
pă criterii ştiinţifice obiective cauzele crizei. Voim pleca delà
rezultatele pe care le-a dat organizarea şcolară românească,
vom analiza structura acestei organizări în raport cu structura
statului nostru, apoi vom analiza organizarea câtorva şcoli sau
câteva categorii de şcoli, şi numai după aceea vom trece la te­
meiurile doctrinare şi la scopurile cu care s'au creiat şi orga­
nizat şcolile noastre de toate categoriile şi toate gradele.
Vom găsi peste tot: ignoranţă, lipsă de concepţie şi de
orizont şi lipsă de bună credinţă politică.
Deşi cifrele, datele statistice în politica noastră 'de stat (nu
şi în organizarea privată) sunt ignorate şi chiar desconside­
rate; deşi acest fel de a judeca, de'multe ori nu e luat în sea­
mă — cu toate acestea, repetăm — începem cu câteva date
statistice, care delà prima vedere sunt edificatoare.
Statistica deţine astăzi un prim rang în problemele de
orice natură. Pentru ca să se, poată scoate o regulă, să se mo­
tiveze un principiu, să se justifice şi întemeieze un sistem de
organizare, se recurge în ultimă instanţă la statistică. In caz de
cercetare şi scoaterea unei legi sau principiu ştiinţific, mai
avem nevoie ide un unimăr de cazuri şi un număr de experien­
ţe. La un sistem de organizare, pentru a-i dovedi temeinicia,
avem nevoie de aplilcaţiuni, îşi în special, se iau în consideraţie
rezultatele numerice, alături de rezultatele calitative. Rezulta­
tele constituie ultimul mijloc de verificare a temeiniciei. Acest
mijloc dovedeşte mai ales aplicabilitatea şi ajustarea sistemu­
lui de organizare realităţilor cărora se aplică (dacă e potrivit a-
cestor realităţi). Ultima judecată ne-o dă cercetarea rezultate­
lor, idupă care! sistemul sufere ultima ajustare.
Datele statistice cuprind situaţia şcolară a întregului nostru
învăţământ dela anul 1921/2 până la anul 1931/2. Deci, pe o
perioadă de 11 ani. (Datele alcestea sunt culese din sursă au­
torizată, dela minister, şcoli superioare, e t c , de dl. prof. I.
Gabrea).
Dăm situaţia globală pe aceşti 11 ani a învăţământului
primar:
însorişi: 18865.530 (să nu se pară numărul mare: un co.
ilafost înscris în fiecare clasă şi a fost numărat de atâtea ori.
Cot aşa cu promovarea şi celelalte.)
Promovări: 11.738-574, adică 6 2 , 2 % din înscrişi.
Retrageri, eliminări, e t c : 1.581.126, adică 8,4 % din în­
scrişi.
Adunând la un loc repetenţii, eliminaţii ,retraşii, tete:
6.989.358, adică 37,8 % din înscrişi.
Situaţia şcolii primare rurale aparte de cea urbană:
înscrieri: 15.785.023.
Promovări: 9.454.023, adică 59,9 % din înscrişi.
Eliminări ,retrageri ,etc: 1.319.202, adică 8,4 % din în­
scrişi.
Concluzii:
1. Organizare: lipsa de interes, pe care an arătat-o sătenii
pentru şcoala primară, demonstrează că ea n'a fost organizată
potrivit realităţilor psihologice şi sociale. Mai ales dacă ţinem
seamă că era o atmosferă foarte favorabilă pentru şcoală. Era
credinţa, că prin şcoală se poate realiza totul. Credea pătura
ţărănească, până s'a văzut înşelată în' credinţa şi aşteptarea sa:
că şcoala o va mântui de toate; va fi şi dreptatea culturală şi
cea sociâl-eeonomică de mult aşteptată.
2. Procentul scăzut al promovărilor, se explică atât prin
cauzele de mai sus, cât şi prin cauze care aparţin în întregime
corpului didactic, organelor de control şi ministerului de re­
sort. Au rămas repetenţi cei care n'au frecventat (de^e n'au
frecventat?), sau cei oare au frecventat foarte neregulat. Dar
au rămas repetenţi — şi un procent foarte ridicat — şi dintre
3¿4

cei, care au frecventat regulat sau relativ regulat. Cauza? Pro­

centul copiilor debili mintali este de 2—3 %'. Aceştia, prin de­
bilitatea lor mintală, sunt incapabili de instrucţie. Dar aceştia
nu se înscriu la şcoală. Rar se strecoară câte unul. întârziaţii
reprezintă un procent mai mare, dar dintre ei o parte destul
de însemnată sunt educabili. Noţiunile şi deprinderile pe care
le dă şcoala primară, le pot însuşi şi întârziaţii instruibili. Ne­
glijenţa sau dezinteresul corpului didactic primar, lipsa metodei
pedagogice, lipsa de control si îndrumare serioasă, 'amestecu­
rile politice, iată cauzele care explică acest fenomen.
Concluzii pentru minister: organizarea şcolară necores­
punzătoare, administraţie şcolară cu apucături rele, material
didactic insuficient, biblioteci şcolare neadaptate nivelului cul­
tural şi intereslor psihologice ale copilului, organe de control
recrutate după criterii de pregătirea profesională cerută şi de
meritele şcolare.
Dela 1921/2 până la 1926/7, când şcoala primară avea pa­
tru clase, au absolvit 637.869 copii şcoala primară, adică 8,4 %'
din înscrişi. Iar dela 1927/8 până la 1931/2, când şcoala pri-,
mară avea efectiv şapte clase, au absolvit 92.588 copii, adică
1,1 %' din înscrişi. Şi doar din şcoala primară şi-a făcut dr.
Angelescu cel mai puternic piedestal al celebrităţii sale. Sărmani
de noi! Cum glorificăm şi eternizăm pe cei a căror continuă
sforţare a fost de a ne da o Organizare cât mai nepotrivită
realităţilor şi aspiraţilor noastre •..
Nu este îngrijorătoare această situaţie? Abia 1,1 %' au ab­
solvit, în timp ce 98,9 % n'au termniat şapte clase. Şi tocmai
ultimile clase, cursul complementar, acel curs, care e menit să
pregătească pentru viaţă să lege şcoala icât mai strâns de sat.
Copiii care urmează, sau trebuie să urmeze cursul complemen­
tar, nu se mai bucură, de nici un alt învăţământ. Sunt tocmai
din starea socială şi economică cea mai inferioară. Pentru a-
ceştia nici şcoala primară nu este corespunzătoare.
Şcoala noastră primară nu este corespunzătoare mediului
în care e plasată, nu este iubită de populaţie, din care cauză e
nevoie din ce în ce mai mult de amenzi şcolare şi alte con­
strângeri cu caracter exterior. Şi pe drept: la ce să-şi trimită
ţăranul băiatul sau fata la şcoală până la 15—17 ani, când aci
in loc să dobândească deprinderi practice, care să-i folosească
în viaţa de gospodar de mai târziu, să-şi însuşiască mijloacele
de muncă organizată şi raţionalizată, învaţă despre nesfârşitele
feluri de complemente, atribute, conjugări şi declinări, despre
insulele şi strâmtorile cutărui continent... Copilul de ţăran,
la această vârstă, a început să muncească deabinelea, e legat
de nevoile aspre ale vieţii. De altfel nici o legislaţie naţională
sau streină nu interzice munca la o aşa vârstă; o permite chiar
şi în fabrică. Nici ştiinţele medicale şi psihologice nu interzic,
din contră, recomandă, dar cu măsură- Orientarea profesio-
nală se începe şi mai 'nainte, uneori, de această vârstă. Acum
adolescentul să fie introdus ta tehnica raţionalizată a muncii
agricole. Să facă o ucenicie agricolă. Şcoala-fermă, în celei din
urmă, se va dovedi că este singura, care corespunde mediului
nostru cultural, social şi economic. Stadiul primitv al mijloa­
celor de lucru în agricultură, lipsa aproape totală a altor mij­
loace care să ajute pe ţăran în însuşirea unei culturi şi tehnice
agricole, mizeria materială ce stăpâneşte viaţa satelor, standar­
dul sicăzut de viaţă al ţăranului, pledează pentru o astfel de
şcoală. Ea este cea mai potrivită atât din punct de vedere pe­
dagogic şi cultural, cât şi social-economic.
DI. dr. Angelescu nu pierde nici un prilej să nu vorbească
şi să nu declare război analfabetismului. N'a precupeţit nimic
pentru aceasta. A ridicat ziduri de şcoli în care şi în jurul
cărora domneşte cea mai neagră mizerie. S'a vorbit până la
abuz de „ofensivă culturală". 0 imensă risipă de vorbărie şi
manifestări în această direcţie. Ne putem numi statul eu cele
mai .multe festivităţi, sărbătoriri şi banchete culturale; cu cele
mai multe conferinţe şi echipe volante de propagandă cultarală.
Rezultatele?
Pe lângă sărăcia materială teribilă, satele mai sufăr de o
sărăcie spirituală şi morală. Credem c ă ne găsim la un punct
de deschidere a unui proces de mare criză a satului, după care
aşteptăm definirea poziţiei satului in complexul societăţii ro­
mâneşti.
S'a înţeles — iar dr. Angelsou a oficializat şi întărit acest
lucru prin organizarea şi activitatea sa culturală, — prin cul­
turalizarea masselor, o activitate cărturărească. O activitate teo­
retică gratuită. In al doilea rând, că ar putea fi vorba ide o des-
voltare culturală independentă de cea socială şi economică-
Statul a fost considerat ca o realitate împărţită în sectoare bine
delimitate: social, economic, cultural, moral, etc. Aceste sec­
toare s'ar bucura de o desvoltare independentă. Desvoltarea
lor s'ar face individual: desvoltarea unui sector n'ar corela,
n'ar fi condiţionată de desvoltarea celorlalte sectoare.
La această concepţie greşită, s'a adăogat nepotrivita me­
todă, tehnica de culturalizare.
Deşi de câteva decenii predicăm necontenit cultură, eu
nimic însă satele n'au progresat. Acelaşi sat românesc împietrit
sufleteşte, copleşit de lipsuri materiale şi ros de tot felul de
boli- Am Uucrat fără ne uita în urmă, spre >a vedea dacă ră­
sar plante folositoare sau buruieni. Despre programul de sus­
ţinere şi încurajare a literaturii şi creiaţiei literare, nu putem
spune nimic. Din acest punct de vedere ministerul a fost in­
existent.
Dar să zicem — alături de dr. Angelescu — că culturali­
zarea satelor ar fi activitate cărtureaseă. Luptă contra analfa­
betismului, înţeles ca un mănunchi de câteva cunoştinţe teo-
retiee. Să zicem că lupta contra analfabetismului prin şcoala,
plus toate acţiunile de culturalizare, s'ar reduce la inventa­
rierea unui mănunchi de cunoştinţe- Să vedem rezultatele.
După recensământul efectuat în 1930, populaţia trecută de
şapte ani a întregii ţări a fost de 14.485.914, iar numărul ştii-
torilor de carte d!e 8.213.592, adică un procent de 57 %. Din
acest număr de ştiitori de carte, 85,1 %' au numai instrucţia
şcolii primare, completă sau Incompletă. 2,3 % din ştiitorii de
carte n'au şcoala primară. Procentul ştiitorilor de carte fără
nici o clasă primară, este mare pe judeţe. In toată Basarabia
de 9 , 3 % ; în judeţul Bălţi de 17,2%;.în Hotin de 1 5 , 5 % ; în
Soroca de 12,6 %:, etc. Fapte oare vorbesc îndeajuns de organi­
zarea de azi a şcolii noastre primare, închinată luptei contra
analfabetismului, înţeles cum am arătat. In faţa acestor rezul­
tate îngrijorătoare, ce spune dl. dr. Angelescu şi cu colabora­
torii săi în ideologie şi organizare? Cunoaşte aceste rezultate?
Sau nu-1 interesează?
Dar acţiunea ridicării satelor sub raportul social-econo-
mic, igienic şi moral? Cât au progresat satele după urma re­
formelor sociale şi acţiunilor culturale? Spre a se vedea nive­
lul acestei ridicări, să se cerceteze inventarul agricol al ţărani­
lor; noştri, organizarea economică a satelor (instituţiile econo­
mice de emancipare economică), starea sanitară. Se va vedea
că inventarul animal e în continuă scădere, iar cel instrumen­
tal staţionar; economia şi mai ales instituţiile economice ale
satului lipsă şi cele care sunt, în completă dezorganizare (e
doar idealul burghezo-capitaliştilor); sub raportul sanitar, că
din 5.078.820 locuinţe sunt insalubre, 40.485 bordee, bolile so­
ciale s'au întins într'un mod alarmant.
" In asemenea stări de lucruri, dr. Angelescu susţine cu
eroism organizarea şcolii primare streină de realităţile peda­
gogice, culturale şi social-economice ale satului românesc. Cu
tot eroismul susţinerii sale, ea se ofileşte ca orice plantă exo­
tică, plantată într'un soî neprielnic. Şi-a pierdut şi tradiţia, pe
care şi-o câştigase în timpul lui Htaret.
*
Să vedem situaţia învăţământului secundar (tot dela
1 9 2 1 - 2 până la 1 9 3 1 - 2 ) .
Mai întâi datele statistice privitoare la structura acestui
învăţământ.
Din totalul Învăţământului secundar, 75,1 %[ e format din
şcoli teoretice. Adică au fost înscrişi, în cei 11 ani, 1.712.512
elevi în şcolile secundare teoretice. (Ca şcoli secundare, în
datele^ statistice, întră toate şcolile postprimare). Iar procentul
de 24,9 %', este reprezentat de învăţământul practic. Adică
515.165 de înscrieri.
Raportând aceste date la populaţia şcolii primare (scrieri)
tot din cei 11 ani, avem: din populaţia învăţământului primar
trec în. şcolile teoretice secundare (9,1 %! înscrieri), iar în şco­
lile practice 2,7 %.
Deci, tocmai cânldl statul avea nevoie de o grabnică şi to­
tală refacere şi prefacere în sectorul economic şi tehnic, politica
şcolară este îndreptată în direcţie contrarie. Alex. Millerand,
imediat după războiul mondial, scria în prefaţa unei lucrări:
victoria a sosit (războiul câştigat), dar un alt război, nu mai
puţin temut, se va deschide îndată pe teren economic. „Tre­
buie să organizăm producţia, şi s'o organizăm în condiţiuni de
randament şi de mână de lucru în aşa fel, ca să putem* lupta
cu succes contra concurenţei inevitabile a inamicului de ieri
şi de azi." Din spusele omului politic francez reţinem, că e-
xistă şi un temut război economic. Că după orice război ar­
mat care lasă urme adânci mai ales în sectorul economic, du­
pă războiul armat terminat se deschidea un nou război, cel
economic.
S'a pus, imediat după acest război, pentru state, problema
refacerii totale a factorului economic. Ceeace suprindeia: refa­
cere completă, reorganizare, adaptare la noile descoperiri şti­
inţifice şi tehnice şi formarea personalului profesional şi tehnic,
mort sau mutilat în război. învăţământul era prima instituţie,
care în organizarea sa, trebuia să se adapteze acestor noi îm­
prejurări.
Noi ne găsim într'O situaţie cu totul specială. Factorul eco­
nomic fusese adânc lovit de război; personalul profesional-
tehnic, atât cât era, împuţinat considerabil; industria noastră
se găsia în faţa unor inoiri radicale, putem spune totale, fiind­
că cea dinainte de război era deja neadaptată nivelului orga­
nizării, materialului instrumental tehnic şi personalului lucrător
din apus; războiul a revoluţionat adânc domeniul economic şi
în special tehnica industrială. Afară că statul nostru nu cu­
noscuse până atunci o desvoitare industrială proprie (în ra­
port cu structura şi interesele economiei naţionale).
In faţa acestor probleme: că statul avea să refacă şi să
reorganizeze sectorul economic; să exploateze o mulţime de
bogăţii economicei naţionale, — pentru care se cerea un utilaj
ştiinţific modern şi personal-lucrător cu pregătire adecvată şi
şi suficient ca număr — statul român, prin politica sa şcolară,
a procedat tocmai pe dos. In asemenea împrejurări, politica
şcolară a dr. Angelescu a dus la ereiarea a trei părţi de învăţă­
mânt teoretic şi abia o pătrime învăţământ practic. Raportul
trebuia să fie invers: trei pătrimi învăţământ practic şi o pătri­
me învăţământ teoretic. Din această cauză am ajuns acolo
unde suntem astăzi. Utilaj tehnic inferior, rudimentar, lipsă de
tehnicieni şi profesionişti români. Deaceea se pune, de câtăva
vreme cu atâta ardoare, problema românizării muncii (a
capitalului?), plus anarhia politică provocată de tineretul arun­
cat în, şomaj de sistemul nostru, şcolar.
 Vom da —- pentru comparaţie — situaţia din câteva ţări.
Şi nu din cele mai înaintate în industrializare.
Ungaria: şcoli practice 81,9%', şcoli teoretice 18,1%.
Bulgaria: şcoli practice 81,3%, şcoli teoretice 18,7%.
Belgia: şcoli practice 77,7%, şcoli teoretice 23,3%.
Olanda: şcoli practice 74,1%, şcoli teoretice 25,9%.
Cehoslovacia: şcoli practice 74,1%, şcoli teoretice 25,1%'.
Şcoala nu este o instituţie exterioară realităţilor social-eco-
nomice. Şcolile practice, idie toate gradele şi categoriile, se în­
cadrează' realităţilor economice. De fapt, în orice timp, învăţă­
mântul teoretic nu numai că nu va întrece, dar nici nu va egala
în proporţie învăţământul practic. Nevoile materiale sunt mai
numeroase decât cele spirituale. Iar ajungerea la cele spirituale,
ia drept mijloc factorii materiali.
Dar noi ne mai găsiam şi într'o altă situaţie specială. După
războiu s'a produs marea reformă socială: exproprierea agri­
colă. Statul n'a înzestrat pe împroprietăriţi cu nici un inventar
agricol tehnic şi animal. Improprietâriţii. pe de altă parte, n'au
fost pregătiţi pentru lucrarea pământului în condiţiuni raţio­
nalizate. Pentru aceste două motive, trebuia intensificat învăţă­
mântul practic: de agricultură, gospodăresc, tehnic-agricol, care
să pregătească pe împroprietăriţi a-şi lucra pământul în condi­
ţiuni mulţumitoare.
Vom da câteva date.
Dintre copii înscrişi în cei 11 ani în şcoala primară rurală,
în număr de 15.785.023, iau frecventat şcolile de agricultură
30.086, adică 0,2%' din totalul populaţiei acestei primare rurale,
Tot din acest mediu au frecventat gimnaziul şi liceul, în cei
11 ani 396.777 copii, adică 2,3%! din totalul populaţiei şcolii
primare rurale din acest timp, ceeaoe vine de douăsprezece ori
şi jumătate mai mult decât în şcoHle de agricultură. La recen­
sământul general făcut ultima dată, s'a constatat, că din totalul
populaţiei active dela noi, 78,2%; lucrează la exploatarea solu­
lui, 7,2% în industrii, 3,2%' în comerţ, 1,7% la transporturi,
etc. Să comparăm populaţia care lucrează în exploatarea solu­
lui, de 78,2%', cu populaţia şcolilor de agricultură provenită
din mediul rural, de 0,2%' din totalul înscrierilor în şcoala pri­
mară rurală din cei 11 ani- Disproporţia este izbitoare. In
schimb, se vorbeşte de raţionalizarea muncilor agricole şi de
organizarea agriculturii. Va să zică, în timp ce statele au ne­
voie să lucreze pământul în condiţiuni de randament cât mai
superior, în loc să-şi trimită copiii la şcolile de agricultură, îi
trimit la gimnaziu şi la liceu. Gare-i explicaţia?
Două explicaţii vom da acestui fenomen, care la înfăţişa­
re! pare destul de curios. Că am fost stăpâniţi de o mentalitate
funcţionărească şi a doua, că şcolile practice (în speţă de agri­
cultură) n'au fost organizate potrivit.
Mentalitatea funcţionărească, la organizatorii şcolari, iar
avea două cauze. Prima şi cea mai generală — pe care o găsim
 mai frecvent la organizatorii şcolari, — este tendinţa de a
paraliza efectele reformelor cu caracter social. „Rătăcirea este
generală, — spune prof. C. Răduleseu-Motru. — Demagogii
n'au învăţat-o, ci numai s'au servit de ea. Poporul întreg ro­
mânesc vrea să-şi vadă copiii ajunşi avocaţi, dacă nu funcţio­
nari ide s t a t . . . Fiii ţărănimei să intre mulţi, câţi mai mulţi în
şcolile secundare, fiindcă şi ei, nu numai boierii au dreptul la
aceste şcoli". Ca să ajungă funcţionari cu retribuire de stat.
Iar stat, în concepţia poporului este acela care poate şi e da­
tor să dea slujbe celui ce învaţă o şcoală. Deajuns şi câteva
clase... De câţiva ani, însă, a văzut poporul, şi cu destulă
amărăciune, că şi statul nu poate da oricât şi oricui.
Iar explicaţia de ordin psihologic şi social pentru pătura
ţărănească, o dă tot prof. C. Rădulescu-Motru: „Cum voiţi ca
un om care este să aleagă o şcoală pentru fiul său, are să a-
leagă alta decât pe aceea, în care au crescut fiii oamenilor pe
care el i-a invidiat pentru puterea şi bogăţia lor? Inzadar îi
vei spune acestuia că lucrurile s'au schimbat, că învăţătura ca­
re mai lînainte aducea bogăţia şi puterea, va aduce pe viitor
mizeria, omul nostru va rămâne sclavul impresiunilor trăite.
Fostul mare proprietar român, deşi astăzi fără perspectivă, va
considera ca o decădere, dacă fiul său în loc de a învăţa drep­
tul, ori medicina, va învăţa comerţul; iar ţăranul va considera
ca o mare nedreptate, dacă fiul său nu va merge în şcoala
boierului. Demagogul cunoaşte prea bine aceste sentimente şi
deaceea el e la largul lui. încearcă numai de a te opune împo­
triva lui; te va privi cu milă, dacă nu te va denunţa ca un
1
trădător de patrie"., (Demagogia Şcolară, pag. 4).
O altă explicaţie a faptului că se creiază şcoli care nu sunt
cerute de necesităţi, este ignoranţa. Lipsa de cercetare serioasă,
lipsa de experienţă, duc la organizări şcolare neoorespunzătoa-
re. Tot din cauza aceasta se produc dese reforme şi modificări.
Oameni cu totul necunoscători ai problemelor şcolare, au avut
îndrăsneala să facă experienţe dezastruoase pe seama şcolii,
organizând după inspiraţie sau după impresiuni culese dintr'o
simplă şi comună experienţă.
Dăm mai departe' date statistice cu privire la numărul co­
piilor din mediul sătesc trecuţi în şcolile practice secundare
(tot fa cei 11 ani).
In şcolile profesionale au trecut 36-857 copii, adică 0,2%
din întreaga populaţie şcolară rurală, ceeace însemnează că
în aceste şcoli au mers de 12,5 ori mai puţin decât în gimnaziu
şi în liceu.
Deci a lipsit numărul şcolilor şi organizarea potrivită, co­
respunzătoare, pentru formarea muncitorilor agricoli — şcoli
de agricultură; au lipsit cele pentru formarea celorlalţi mun­
citori industriali, pentru formarea profesioniştilor, tehnicieni­
lor şi comercianţior — şcoli de meserii, tehnice şi comerciale.
Am avut prea multe şcoli teoretice, în special licee şi gimnazii-
 Numărul mare al şcolilor teoretice felul lor de organizare, pun
alte probleme. Vom vedea ceva mai jos.
încă câteva date statistice.
Din 2.270.360 copii înscrişi în cei 11 ani în şcoala primară
urbană, au trecut în învăţământul secundar 1.009.364, adică
44,6% din total. Restul au rămas fără învăţământul secundar.
Din 15.785.023, înscrişi în şcoala primară rurală, în aceiaşi ani,
au trecut în învăţământul secundar 863.070, adică abia 5,4%
din total, restul de 94,6%; nu s'au mai bucurat de nici un alt
învăţământ decât cel primar (dacă l-au terminat şi pe acesta).
Comparând, vom vedea că mediul rural participă la învăţă­
mântul secundar de 8,3 ori mai puţin decât mediul urban.
Judecând acest raport în lumina datelor: că mediul rural re­
prezintă un procent de aproape 80%! populaţie, iar mediul ur­
ban restul de 2 0 % ; că populaţia mediului urban este într'o im­
portantă măsură streină, — aceste stări de lucruri sunt extrem
de nedrepte şi din punct de vedere social şi naţional. Aici se
vede sinceritatea şi democraţia politicii şcolare, condusă cu
atâta paradă de Idl. dr. Angelescu, Este adevărat, avem o de­
mocraţie şcolară foarte largă, dar numai politică şi juridică.
Ai dreptul să urmezi orice şcoală. Dar poţi? Oricine-şi poate
permite luxul să urmeze învăţământul secundar? La baza în­
văţământului nostru secundar şi superior stă temeiul material,
nu aptitudinile. Cine poate să se întreţină materialiceşte, se
bucură de foloasele şcolilor secundare. Şi numai aceştia. Sunt
unele înlesniri de bursă, dar neînsemnate. Şi cum se acordă şi
acestea de cele mai multe ori?
Din cifrele statistice rezultă două concluzii mari. Că poli­
tica noastră şcolară a alimentat o mentalitate funcţionărească,
din cauza căreia toată lumea s'a grăbit să urmeze şcolile teo­
retice. Sunt cazuri destul de numeroase, când absolvenţi ai şco­
1
lilor «de agricultură, profesionale şi tehnice în loc să se dedice,
cum era potrivit pregătirii lor, activităţilor practice, au devenit
funcţionari de birou în diferite administraţii şi instituţii de
stat. Dar agronomii-funcţionari, inginerii-funcţionari! A doua
concluzie, că învăţământul practic n'a fost organizat corespun­
zător realităţilor şi necesităţilor, din care cauză a fost slab
frecventat.
Structura şi organizarea învăţământului teoretic îşi au
problemele lor speciale, faţă de ale învăţământului practic.
Şcolile normale, seminarile (ortodoxe), liceele militare, for­
mează; o categorie aparte.
Şcolile normale, prin numărul lor, au ereiat învăţători în­
tr'o măsură, în care n'au putut fi asimilaţi de învăţământul
primar. Din care cauză câteva mii de diplomaţi ai şcolii nor-
malq şomează. Şi se ştie că ei sunt proveniţi din pătuna ţără­
nească, sunt săraci şi lipsa serviciului i^a târît într'o mare mi­
zerie materiale şi morală. Sub raportul organizării, se aduc
şcolii normale serioase critici. Deci ea a suferit o mulţime de
modificări. Totuşi, şcoala primară o întrece cu mult. Aici mo­
dificările au fost uneori chiar trimestriale.
Probleme speciale şi grave a ridicat învăţământul gim­
nazial şi liceal.
Cei care au rămas pe drum cu studiile, la câteva clase, for­
maţi fiind în mentalitatea funcţionărească, ademeniţi de lustrul
oraşelor, s'au nutrit cu gândul că vor ajunge şi cu aceste câ­
teva clase, funcţionari. Unii au ajuns Ce fel de funcţionari şi
mai ales funcţionare, ştim. Faţă de sat, de origina lor socială,
au manifestat totdeauna dacă nu dispreţ, un desgust. Cei care
forţaţi s'au întors în acest imediu, nu s'au putut încadra în
spiritualitatea şi munca satului.
Liceul deschide drumul spre învăţământul superior. Nu­
mărul mare al liceelor, populaţia numerică a fiecărui liceu,
continua modificare a programei, slaba pregătire pedagogică
a profesorilor, tot felul de amestecuri streine de bunul mers
şcolar, au scăzut enorm de mult, în ultimul timp, nivelul lor.
Iar faptul că universităţile au primit oricâţi studenţi, fără un
criteriu temeinic de selecţionare ştiinţifică la admitere, în a-
fară de prezenţa diplomei de bacalaureat, a dus la o gravă
criză a Învăţământului superior. Nivelul învăţământului supe­
rior este în strânsă legătură cu nivelul învăţământului se­
cundar.
S'a purtat o dăunătoare şi apăsătoare discuţie în jurul
problemei: clasicism, modernism, realism. In timpul acesta,
de discuţie, care s'a prelungit ani de zile şi s'a tradus în re­
forme şi experienţe, s'au strecurat serii de elemente în învăţă­
mântul superior, care au mărit neîngăduit de mult populaţia
universităţilor şi a şcolilor superioare, din care cauză a scăzut
calitativul acestui Învăţământ. Realismul şi ştiinţificismul au
fost ignorate. Organizatorii noştri şcolari au avut o adevărată
aversiune faţă de acestea două: realism şi ştiinţificism.
Desigur, o lacună mare a învăţământului secundar a fost
şi este pregătirea pedagogică şi chiar ştiinţifică de specialitate
a profesorilor. Dl. prof. VI. Ghidionescu a pus această proble­
mă în lucrarea: „Pregătirea profesională a corpului didactic
secundar".
învăţământului superior de toate categoriile i se aduc severe
critici. Şi ca structură şi ca organizare.
Structura învăţământului superior e deadreptul anormală.
E deajuns să arătăm că singură facultatea de drept a avut, în
cei 11 ani, un procent de peste patruzeci la sută din totalul
studenţilor. Această năvală spre facultatea de drept se explică
prin împrejurările speciale, prin care am trecut de câteva de­
cenii. Am încercat expUoarea psihologică ceva mai sus.
Prin urmare, aproape de jumătate din tineretul universi­
tar s'a înscris la facultatea ide drept. Restul, la celelalte uni­
versităţi. Să raportăm această stare de lucruri la cererea pre­
gătirii profesionale şi la structura şi nevoile economiei noastre
naţionale. Anormalitatea apare izbitoare. Ca şi cum jumătate
din profesioniştii statului ar fi fost avocaţi. Sau, că in acest
timp lumea ştiinţifică ar fi fost frământată numai de ştiinţele
juridice. Dar pentru ştiinţă, credem, nu s'a înscris la facultatea
de drept decât o redusă minoritate de studenţi, majoritatea
din motive de ordin profesional şi social. Că o însemnată parte
din cei ce au terminat dreptul sau erau numai studenţi au
intrat în funcţiuni administrative de stat sau private, nu în­
semnează o rezolvare normală a problemei, deoarece cariera
pentru care pregăteşte facultatea de drept, este cea de avocat
şi de magistrat. Structura aceasta defectuoasă, numărul enorm
de mare al înscrişilor la această facultate, din lipsă de perspec.
tivă, a determinat pe o importantă! parte dintre studenţi şi ab­
solvenţi în drept să lase cariera de avocat, îmbrăţişând func­
ţiuni administrative.
Nu mai analizăm structura şi a celorlalte facultăţi. Ajun­
gem; la constatări asemănătoare.
învăţământul superior se organizează potrivit: 1. cerinţe­
lor ştiinţifice şi 2. cererii profesiunilor superioare. Ori, se pare
că nici unul din aceste puncte de vedere n'a fost satisfăcut
prin organizarea învăţământului nostru superior.
Se ridică numeroase şi întemeiate critici, că învăţământul
nostru superior nu dă mulţumitoare pregătire ştiinţifică şi în­
deosebi în latura practicăj Cauza — se spune — ar fii lipsa la­
boratoarelor de lucru şi lipsa utilajului (materialului) ştiinţi­
fic şi chiar a personalului...
Se pot stabili cu certitudine ştiinţifică Cererile în profe­
siunile superioare. Potrivit acestora se organizează învăţămân­
tul superior. Deasemenea se are în vedere nivelul la care a
ajuns ştiinţa, nevoile de cercetare şi organizare ştiinţifică ale
statului şi societăţii în care este plasat învăţământul.
Fapt necontestat: învăţământul superior este criticat şi ca
structură şi ca organizare. Şi de exponenţii celor care repre­
zintă punctul de vedere, că învăţământul superior pregăteşte
pentru profesionalism de către instituţiile şi întreprinderile în
care au activat diplomaţii învăţământului superior; deaseme­
nea de oamenii de ştiinţă şi de cei ce susţin că învăţământul
superior pregăteşte numai oameni de ştiinţă. (Noi credem, că
trebuie să pregătească şi pentru creiaţia ştiinţifică şi pentru
profesiunile superioare). însemnează că nu este corespunză­
tor. Este adevărat, dela un timp învăţământul nostru superior
se găseşte într'o agitată discuţie şi frământare de organizare.
Insă, se pare că această frământare are un caracter mai mult
exterior de politica generală, de ordine. Problemele vitale ră­
mân pe mai departe fără răspuns. Şi cea mai acută o consti­
tuie dezordinile duse până la anarhie, în care a intrat tineretul
român universitari Aceste dezordini au la bază neliniştea unui
viitor nesigur, dar mai ales anarhia personalităţii umane. Anar­
hia personalităţii umane are rădăcini foarte adânci într'o se-
rie întreaga de fapte ce aparţin trecutului si prezentului. Acea­
stă stare de spirit e alimentată şi susţinută în special de cei
certaţi cu ordinea spirituala" şi culturală de! azi. De cei ce tind
să aducă o scară de valori cu totul nouă.
1 1
(5 organizare şcolară se sprijine pe anumite temeiuri, care
o justifică. Să vedem oare sunt temeiurile organizării şcolare
a d-lui dr. Ăngelescu. > I
începem cu temeiurile politice. O organizare şcolară, ca
1
să fie la nivelul actual al statului si societăţii, trebuie să se în-
caldlreze srjiritualitătii generale' a timoului si locului. „Idealurile
de educaţie nu se nasc niciodată independent de curentele spi­
rituale gemrale, ci nasc din ele" — se spune. întotdeauna nltre
un sistem de educaţie şi învăţământ şi curentele soirituâle ge­
nerale ale vremii a fost o strânsă corespondentă.. Fiecare eooc'ă
din istorie se caracterizează prin anumite curente de Miei şi
prin anumite organizări. întâi au fost curentele de idei şi' apoi
au venit organizările, ca o consecinţă.
Organizarea şcolară a d-lui dr. Ăngelescu se produce i'ntr'o
vreme destul de caracteristică. In toată lumea în această vre­
me sunt sforţări mari de a schimba idealurile de educaţie şi
ide învătămânnt, dar mai ales de a schimba metodele, mijloa­
cele. Şi Ia noi s'a simţit un curent favorabil prefacerilor. Curen­
tele politice ca şi regimurile politice de guvernământ, imediat
după războiu, au fost favorabile chiar Si reformelor radicale.
Din punct de vedere politic, deci, era o luptă între două
lumi. Una' veche, care vrea să dăinuiască admiţând unele con­
cesiuni, alta nouă care deşi se părea intransigentă, s'a dovedit
capabilă şi de compromisuri mari. Acelaşi lucru şi la noi.
Vom spune lucrurilor pe nume. Dr. Ăngelescu nu cores­
pundea vremurilor politice. Dr. Ăngelescu aparţinea unei lumi
vechi, şi prin aceasta era duşmanul lumei pe care o aşteptam
şi o credeam îndeajuns} de îndreptăţită de a triumfa. Dela în­
ceput, prin faptă, dr- Ăngelescu s'a larătat mare duşman al| lu­
mei noui.
Toată politica şcolară a dr. Ăngelescu a constituit arma
cea mai puternică şi abilă cu care a luptat burghezia idela noi,
pentru a-şi menţine poziţia social-economică şi mai ales poli­
tică. Mai ales politică, pentrucă pe această cale, avea să stăpâ­
nească evenimentele politice şi sociale prezente şi viitoare.
Dacă ţărănimea şi toate clasele sociale muncitoare de jos dela
1
noi au primit o loKdtură puternică în tendinţa şi sforţarea lor
de emancipare culturală şi social-economică, au primit-o din
partea şcolii.
Năzuinţele de emancipare ale poporului trebuiau cel pu­
ţin canalizate în alte direcţii. Metoda cea mai bună nu putea
fi alta decât ademenirea, pentru a se sfărâma unitatea şi tăria
frontului de luptă. O şcoală streină de năzuinţele reformatoare
şi de nevoile actuale şi viitoare ale ţărănimii şi muncitorimii
de oraş, deschisă tuturor, care duce la funcţiunile cele mai înal-
te de stat, a putut ademeni. Ce poate fi mai ideal şi mai mul­
ţumitor pentru cel ce se vrea cetăţean cu toate drepturile! —
Copiii cei mai înstăriţi materialiceşte, au pătruns în această
şcoală burgheză. Aici au găsit o atmosferă de individualism
burghez, şi repede au fost câştigaţi acestei mentalităţi. Intraţi
în funcţiuni de stat, au devenit în totul mentalitate îşi obicei
burghez. Au găsit aci un climat sufletesc şi moravuri prielnice.
In sal le.a fost, de multe ori, oroare să se mai întoarcă; au
uitat de revendicările clasei lor sociale. Prin aceasta poziţia
burgheziei a fost consolidată. Forţele politice ale poporului
fărâmiţate. Şcoala a cultivat un cult pentru individualismul
burghez, ceeace a avut drept consecinţă fărâmiţarea solidari­
tăţii sociale. Năzuinţele au fost neutralizate prin pătrunderea
câtorva elemente ţărăneşti şi muncitoreşti în şcoală şi prin a-
!
ceasta în funcţiunile de stat. S'a trezit atunci îndemnul şi am­
biţia de a parveni, pentru a ajunge la nivelul celor pe care el
îi duşmănia pentru poziţia lor socială. Psihologiceşte, aceasta
ambiţie este explicabilă. Canalizarea ambiţiei a f'ăcut-o şcoala.
In felul acesta satele au fost lipsite de elementele valoroa­
se, de care ar fi folosit printr'o politică şcolară sincer acordată
ţărănimii, ridicându-se. Au pierdut şi spiritualiceşte — inteli­
genţele mai ridicate, intrând în rândurile slujbaşilor şi burghe­
ziei orăşeneşti; material — gospodăriile ţăranilor înstăriţi con-
sumându-se pentru susţinerea în şcoli a copiilor lor. Cei care
au fost trimişi ca funcţionari în sat, au venit aci ca un fel
da surghiuniţi ai soartei, gata de a evada prin vreo împrejura­
re favorabilă la oraş. Căci „statul român, timp de aproape
un secol,, a avut în vedere numai înmulţirea şcolilor necesare
burgheziei. Satele din Vechiul Regat gemeau de mizerie şi
ignoranţă, totuşi statul îi îndrepta pe fiii sătenilor spre şcolile
de oraş, producătoare de profesionişti şi funcţionari.
Era fatal ca deziluzia, să se producă. Şi când deziluzia s'a
produs, anarhia a pus stăpânire pe spiritul absolvenţilor". „Ab­
solvenţii şcolilor noastre de toate gradele plătesc astăzi, cu
sacrificiul lor, experienţa făcută de statul român cu şcolile
burgheze. Istoria se răzbună nemilos pe cei care se abat dela
legile ei. Statul român, în contra firei sale, a crescut la sân un
parazit lacom, ideologia burgheză. Parazitul s'a ţinut în viaţă
cum a putut; cel ipuţin până acum". (C. Rădulescu-Motru,
„Românismul", p. 166—7),
Organizarea şcolară a dr. Angelescu e numită de unii ca
realizarea celei mai avansate democraţii. Toată lumea are
dreptul să înveţe orice şcoala ! •.. Chiar dacă nu are inteli­
genţă. Mijloace materiale să a i b ă . . .
Dar dr. Angelescu ştia destul de bine că democraţia sa
şcolară, de fapt, se va întinde numai până la cei ce aveau mij­
loace materiale de susţinere (nu neapărat şi inteligenţa ceru­
tă). Democraţie politică. Dacă şcoala ar fi fost organizată pe
baze sincer democratice, ar fi oferit condiţiuni egale tuturor,
 ar fi promovat inteligente, indiferent de partea materiala a
fiecăruia de susţinere. Realitatea este aceasta: a învăţat nu
cel care a avut inteligentă şi aptitudini, ci cel care s'a putut]
susţine material. Aşa că în nici un caz, din lumea satelor, nu
puteau să ajungă în şcoală decât cei cu posibilităţi băneşti.
In concepţia democratică a dr. Angelescu factorul cultu­
ral este considerat ca factor în sine, cu o desvoltare indepen­
dentă. Rolul culturii nu e luat ca factor de progres social, ală­
turi de ceilalţi factori. Credem că acesta este punctul cel mai
vulnerabil al organizării sale şcolare. Ceeaoe face ca şcoala
să nu contribuie la progresul social, din contră, să producă
grave convulsiuni sociale. Prin aceasta se explică neîncadrarea
şcolii în nevoile sociale, structura atât de (defectuoasă a între-1
gului învăţământ, oa şi faptul că n'a ţinut pas strâns cu pro­
gresele ştiinţifice.
Dr. Angelescu îşi mai revendică un merit ca organizator
şcolar. Că a legat şcoala de realităţi, iar ca metodă de educaţie
si! instrucţie, ia făcut să pătrundă şi să se aplice principiile pe­
dagogiei moderne.
Şcoala noastră e streină de realităţi. Am arătat că în în­
văţământ nu s'au aplicat metode pedagogice moderne decât
într'o slabă măsură. Cauze: programa supraîncărcată, profe­
sori cu o slaba pregătire pedagogică (aşa i-au format universi­
tăţile pe latura pedagogică) şi recrutarea organelor de control
după criteriile care se cunosc Mai ales în şcoala primară.
1
Putem numi pe drept pe dr. Angelescu reprezentantul cel
mai tipic al individualismului. Un anume individualism.
In pedagogia contemporană se vorbeşte mult de respecta­
rea individualităţii, de individualizarea învăţământului, d<*
„şcoala ps măsură". De aici, din scopuri politice sau ignoranţă,
s'a trecut uşor la prejudecata individualismului. In organizarea
şcolii noastre s'a avut în vedere individul cu caracteristice nu­
mai individuale. Ori, copilul este purtător şi de caracteristice
sociale. El are şi valori spirituale latente şi manifeste cu carac­
ter social: spiritul de solidaritate, ajutorul mutual, lucrul în
comun, etc., care se manifestă în toată activitatea copilului,
Dar mai mult: copilul e purtătorul valorilor mediului său
social.
De aici, copilul de sat e purtător de anumite valori so­
ciale. „Formarea individului — spune G. Kerschensteiner — e
posibilă numai prin acele bunuri culturale, a căror structură
spirituală este în total sau parţial adecvată structurii psihicu­
lui individual". Iar Ed. Spranger întregeşte: formarea perso­
nalităţii depinde de trăirea valorilor- Pe baza acestor trăiri
clasifică el personalităţile. Prin urmare, formarea individului
fiind posibilă prin acele bunuri culturale care se potrivesc su­
fletului fiecăruia, că personalitatea cuiva se formează potrivit
trăirii valorilor, ne duc la două importante explicaţii: 1. şcoala
organizată nepotrivit cu realităţile mediului sătesc, n'a reuşit
să aducă un progres al satelor sub raportul cultural, pentrucă
nu le-a dat o cultură care să corespundă structurii lor sufle­
teşti. Al doilea, formarea personalităţii, 'depinzând de trăirea
valorilor, copiii din mediul sătesc fiind crescuţi în şcoală în va­
lorile culturii burgheze, au ajuns a se forma după prototipul
burghez. Deci: în sat, şcoală şi acţiune culturală care să nu co­
respundă acestui mediu; în oras, o! scoală care să îndepărteze
dela caracteristicile lor, ca şi dela năzuinţele lor pe copiii ve­
niţi din mediul sătesc.
Ca o completare: de a cultiva în fiecare tocmai ceeaoe îl
deosebeşte mai mult de alţii, şi de a-i desvolta până la paroxism
caracteristicile sale, de a singulariza pe copil în gândul şi
fapta sa. S'a căutat să se ducă individualizarea mai departe
decât a făcut natura: să se creieze caracteristici individuale şi
acolo unde nu sunt sau sunt) şterse. Ca şi cum omul n'ar trăi
în societate, n'ar avea nevoie de o încadrare şi solidaritate so­
cială. Aşa se explică anarhia spirituală şi socială ¡de azi, prin
cultul individualismului desbrăcat de orice îndatoriri şi în­
cadrări sociale. Cred c'a venit timpul să demascam o prejude­
cată şi o armă puternică, de care se serveşte şcoala bui-gheziei,
pentru triumful principiilor sale.
Exagerarea individualismului, la un moment de criză pu­
ternică, a Idus la renunţarea totală a individualităţii. Dintr'o
extremă în cealaltă. Supunere oarbă, ascultare, ş e f . . . .
Scoală este o instituţie de care se servesc, în scopurile lor
politice, atât regimurile revoluţionare, cât şi cele reacţionare,
î n ea se pregăteşte generaţia tânără. Deaceea ea este atât de
hotărâtoare în lupta politică. Partidul liberal a înţeles acest
lucru. Dr. Angelescu, ca om politic de partid, şi-a făcut pe
deplin datoria. Ca om de stat, este vinovat c'a contribuit ia
naşterea grelelor convulsiuni sociale prin care trecem şi a
celor care vor urma.
Atâta vreme cât problemele şcolare româneşti sunt umbri­
te de personalitatea şcolară cu dimensiuni aproape de mit a
dr. Angelescu, statul român nu va putea cunoaşte organizarea
şcolară care-i este proprie. Ne asumăm întreaga răspundere
intelectuală şi morală când afirmăm că personalitatea şcolară
a dr. Angelescu a devenit un pericol nu numai în cadrul pro­
blemelor strict şcolare, ci şi în cadrul intereselor superioare
de stat. Idolii întotdeauna au fost periculoşi. Dar mai ales când
au fost falşi.
Ne găsim într'o teribilă criză de conştiinţă: plecăm dela
şi ajungem la dr. Angelescu în materie de doctrină şi de or­
ganizare şcolară. Un cerc viţios de conştiinţă. Atunci când
vom ieşi din acest cerc viţios, în momentul când ne vom
emancipa gândirea în materie de politică şcolară, se vor pune
în discuţie chiar cu violenţă problemele şcolare româneşti
şi se va produce marea revizuire . . . .
Dar va mai trece t i m p . . . . ION GEORGESCU.
Viaţa economică a României în timpul
guvernării liberale (1933 -1937)
„Am ascultat [ la radio — timp de o oră şi jumătate — placa fpu
discursul dlui Gh. Tătărescu. Am recunoscut piesa şi autorul —. n'am în­
ţeles spectacolul.
O guvernare de i ani de fraze şi de farse nu se puted isprăvi mai
simbolic, mai expresiv.
Exagerările, neadevărurile, denaturările, mistificările, au fost puse
în cifre şi prezentate în scenariu sonor.
Acum vr-o 2 ani a mai încercat metoda cu prilejul unui discurs
la mesaj. Am cerut cifrele de bază corespunzătoare Muscelului ca să fac
verificare personală. Dosare cu fotografii şi cifre răsturnătoare ale a.
firmărilor primului ministru, stau şi azi mărturie la directorii marilor
cotidiane.
Va veni 'ceasul inventarierei exacte atât a realizărilor pentru ţară,
cât şi a realizărilor pentru partizani, acestea din urmă cu adevărat reale.
Deocamdată Ţara, Tara cea desculţă, Ţara cea cu dese sincope de
autoritate şi prestigiu înăuntru şi cu obrazul pălmuit pe dinafară (pre­
cum însuşi primul ministru a recunoscut în Martie trecut), Ţara aceasta
care suferă şi tace umilită, şi-a arătat 'recent simţămintele reale faţă de
guvernul Tătărescu, îmbrâncindu-l ,,masiv" cu 70 la sută din cetăţenii
întrebaţi.
Şi-i va face dovada că nu se poate lăsa asfixiată în atomsfera de
minciună, ipocrizei, fals şi carageliane fraze patriotarde, ce ascund un
meschin afacerism de partid, acoperit de cenzură şi că nu mai poate to­
lera reînvierea regimului, care altădată a kcdus pe 1907 'şi pe 1916.
Discursul dlui Tătărescu putea să rămână la clubul liberal — pen­
tru ridicarea moralului trupelor sale. Dar, cu scenariul dela radio — el
constitue o cinică sfidare de ultimă oră şi inutilă provocare."

Declaraţiile idlui Ion Mahalache privitoare la discursul din

1 Nov. 1937 al dlui Oh. Tătărescu, preşedinte de consiliu.

I n e x p u n e r e a ce u r m e a z ă , p r e c i s d o c u m e n t a t ă , m'ami s e r v i t de d a ­
tele s t a t i s t i c e a l i a t e în u r m ă t o a r e l e publicatiuni, u n a n i m a p r e c i a t e pen­
t r u seriozitatea şi temeinicia cuprinsului l o r :
Buletinele l u n a r e ale B ă n c i i Naţionale a E o m â n i e i , din anii
1931—7. ţ ' i fS'R»p"f
Buletinele din 1933—35 ale I n s t i t u t u l u i r o m â n e s c de c o n j u n c t u r ă .
„ C o n j u n c t u r a economiei româneşti", Buletinele Asociaţiei r o m â ­
neşti p e n t r u studiul c o n j u n c t u r e i , din 1936—7.
P u b l i c a t i u n i ale L i g i i Naţiunilor p r i v i t o a r e la s i t u a ţ i a econo­
m i c ă mondială.
„ I n s t i t u t f u r K o n j u n k t u r f o r s c b u n g " . Berlin.
Monitorul Oficial.
 — P u n c t e l e de p l e c a r e ale acestei e x p u n e r i sunt:
D a r e a de s e a m ă a dlui M. Caneieov, m i n i s t r u l finanţelor, a s u p r a
e x e c u t ă r i i bugetului (ziarul „Viitorul" din 19 Sept. a. a ) ;
E x p o z e u l dlui Gh. T ă t ă r e s e u , din 1 Nov. a. c. (ziarul „ V i i t o r u l "
din 3 Nov. a. c.)
E x p u n e r e a de m o t i v e l a J u r n a l u l Consiliului de m i n i ş t r i i din 25
Nov. a. c. p r i v i t o r la s p o r i r e a s a l a r i i l o r f u n c ţ i o n a r i l o r publici şi a pensiilor.

La 19 Septemvrie dl. Gancicov, ministrul finanţelor, decla­

ră: „Nu este îngăduit să mai fim prudenţi după trista expe­
rienţă care a dus ţara în pragul falimentului şi a controlului
strein- Să ne aducem aminte, între altele, că în afară de prăbu­
şirea creditului Statului şi a creditului privat, se socotea ca o
necesitate reducerea aparatului de Stat prin punerea în dispo­
nibilitate şi asvârlirea în stradă a cel puţin 50.000 funcţionari
publici".
Iar la 1 Noemvrie, dl. Gh. Tătăreseu, preşedintele Consi­
liului, întrebânldu-se — în faţa Comitetului executiv al parti­
dului liberal, — care era situaţia tării la 15 Nov. 1933, când
ai luat partidul d-sale frânele puterii, răspunde:
„Bugetul era desechilibrat şa deficitar. Cuponul datoriei
publice suspendat... O datorie internă de aproape 20 miliarde
lei, fără nici o perspectiv?! ds lichidare... Instituţiile coopera­
tiste la pământ... Politica de sprijinire .a preturilor produse­
lor agricole neoperantă. O politică de raţionalizare şi amelio­
rare a culturilor nici măcar luată în seamă... Comerţul în
stare letargică; comerţul exterior cu o balanţă nesatisfăcătoare
şi comerţul interior anemiat... Reţeaua de drumuri lăsată în
părăsire". Iar la sfârşitul expunerii d-sale, cu patosul şi teatra-
lismuil ce-1 caracterizează, dl. Gh, Tătăreseu spune:
„In ordine masivă .astăzi se înşiră: excedentul bugetului
general, ordinea în finanţele publice- lichidarea datoriilor Sta­
tului, -conversiunea 'datoriilor, balanţa comercială activă, pro­
ducţia naţională mărită, uzinele supra-încărcate de comenzi,
dispariţia .şomajului, şcolile, spitalele şi dispensariile pe cari
le-am construit, instituţiile de credit renăscute, avântul gospo­
dăresc şi creator în toate domeniile activităţii generale". —
„Domnilor, iată opera noastră", rosteşte tunător primul-mi-
nistru.
Amnezia g r a i v d o H i a a ă .

Ducerea „în pragul falimentului" a provocat-o — spune dl.

Gancicov — partidul naţional-ţărănese, iar calamităţile găsite
la 15 Nov. 1933 au fost pricinuite ţării — susţine dl. Tătăreseu
— tot de naţional-ţărănişti.
Marea criză economică mondială deslănluită in 1929 şi
a cărei intensitate a durat până în 1934, gravele repercusiuni
ale acesteia asupra României, & cărei economie naţională este
strâns legată cu aceia a celorlalte ţări, refuză să şi-o amin­
tească d-nii Tătăresu şi Cancicov; în ambele expuneri, cu rea
credinţă, nu se face absolut nici o amintire despre împreju­
rările al căror tragism a fost independent de voinţa şi de pu­
terea noastră de influenţare.
Iată ce constată, în 1933, deci în faza atenuării crizei, In­
stitutul românesc de conjunctură:
Procesul de lichildarej a crizei şi de restabilire a rentabili­
tăţii, început în a doua jumătatea a anului trecut, s'a oprit în
lunile de iarnă, formându-se în unele ţări un nou val depre­
siv . • . . Micşorarea volumului comerţului mondial, datoriile
externe, instabilitatea monetară şi antagonismul marilor pu­
teri, formează în aceeaşi măsură premizele unei noui decă­
deri a econoimiei mondiale . . . Volumul producţiei industriale
a atins nivelul cel mai scăzut în Iunie 1932... Din pricina
procesului de lichidare şi restabilire a profitului se nasc toate
mişcările convulsive ale economiei mondiale, care dau impre­
sia unei adânciri a ei. Ele nu sunt însă decât mişcări secunda­
re, linia principală de desvoltare rămânând aceea a unei re­
prize conjuneturale".
Suntem o ţară cu economie de export; pentruca să ne
procurăm cele ce ne lipsesc, trebue să vindem ceiace ne priso­
seşte: cereale, petrol, vite, lemn. In perioada 1929—1934 pla­
samentul acestor produse — diin cauza oonjuncturei econo­
mice mondiale complet defavorabile — s'a făcut foarte greu
şi la preţuri derizorii ¡cari, deseori nu acopereau nici preţul
lor de cost. Aceasta situaţiune a influenţat, direct, întreaga via­
ţă naţională, economiile private şi economia publică; cifrele
ce vor urma confirmă, în totul, susţinerile noastre. Stând ast­
fel lucrurile, era îngăduit d-lor Tătfireseu si Cancicov să le
nesocotească atribuind guvernării naţional-ţărăniste vina tutu­
ror acestor împrejurări şi apoi, sub înrâurirea unor stări ge­
nerale favorabile din timpul în care a guvernat partidul libe­
ral, să suţină, îndrăsneţ: „iată opera noastră"?
Cât a fost de „a noastră" această operă, desprindem din
nr. 3—4 al „Conjuncturei economiei româneşti" din 1936, unde
citim:
„Sub influenţa recoltei abundente din anul 1936 îşi a ur­
cării rapide a preţurilor mondiale din a doua jumătate a a-
cestui an, veniturile nominale ale agricultorilor români au spo­
rit cu aproximativ 25%', faţă de perioada corespunzătoare din
1935, iar excedentul balanţei comerciale a trecut dela 4,5 mi­
liarde de lei, în perioada Iulie—Decemvrie 1935, la 7,3 miliar­
de, în acelaş interval din 1936".
Recolta abundentă — Domnule Prim-ministru — este „o-
pera noastră"; urcarea preţurilor mondiale este tot „opera noa­
stră?". De aci până la a considera lumina soarelui, ploaia ce-
rarilor, ca „opere ale noastre", adecă ale (partidului şi guver­
nului liberal, nu este prea departe. Pornit pe acest drum, dl.
Preşedinte al Consiliului să meargă până la capăt; această
piesă, în interpretarea unui autor dramatic, poate să ne şi
placă,
înainte de 1928.

Guvernul naţional-ţărănist s'a instalat în Novembre 1928.

Până atunci Ţara fusese guvernată aproape continuu de parti­
dul liberal direct (1922—26 şi 1927—28) sau de guverne voite
şi girate de partidul liberal.
Condiţiunile economice naţionale şi internaţionale — cu
toate greutăţile lăsate de marele răslboiu — erau favorabile
desvoltării agriculturii, principala ramură a economiei noastre
naţionale. Am avut ani de recoltă abundentă şi exportul nostru
de cereale în curs de.întremare.
Comedia ofensivelor agricole liberale — şi pe atunci libe­
ralii luau asemenea ofensive — se oglindeşte în următoarele
cifre privitoare la producţia medie la hectarul de grâu, în
chintale:
Anul 1923 . . . . . . . 10,3 q.
1924 6,1 ..
1925 . 8,6 „
1926 9.1 „
1927 . . . . . . . 8,4 „
Iar exportul cerealelor a fost:
In 1922 118.776 vagoane
1923 . . . . . . 172.693 '„
1924 134.311
1925 81.526
1926 173.723 „
1927 . . . . . . 289.221
In 1927 s'au exportat 176.000 vagoane porumb, cifră ne­
atinsă până atunci niciodată de România, nici înainte şi nici
după răsboi.
.Preţurile cerealelor noastre s'au desvoltat favorabil. Astfel,
media anuală a preţului grâului a evaluat astfel: (pe quintal,
în franci aur, la Brăila, vagon linie):
In 1923 10,40
1924 . 18,80
1925 27,20
1926 . . . . . . . 21,72
1927 24,17
Recolte bune şi preţurile în urcare- Deci, viaţa economică
a ţării într'o situaţiune favorabilă. Lumea românească s'ar fi
cuvenit să resimtă binefacerile acestor împrejurări favorabile.
Şi cu toate acestea guvernarea liberală nu a dat ţării propă­
şirea şi organizarea la cari ea avea dreptul.
In 1928 situaţia financiară a ţării era dezastruoasă' încasă­
rile Statului neputându-se face decât în proporţie de circa
40 la sută.
In streinătate creditul Ţării era complet distrus. Ministrul
de finanţe din acea vreme a plecat în Apus dupa^împramuturi
şi s'a înapoiat, de trei ori, cu mâna goală. Pretutindeni ni-se
întorcea spatele, iar la băncile din Londra câte un afiş anunţa
că: „Leul românesc nu mai este primit la niciun curs". Ghi­
şeele Caselor de schimb din streinătate — Franţa, Italia, e t c —
refuzau să primească moneta noastră, iar atunci când totuşi
consimţeau, o plăteau cu un curs de batjocură- Nu îşi aduc
aminte de aceste triste stări de lucruri cari se întâmplau sub
guvernarea! liberală, d-nii Tătărescu şi Cancicov?
Apoi „marele" şi atotştiutorul partid liberal se declarase
pentru politica de reevaluare a leului. Toate argumentele în-
chipuibile erau etalate în favorul acestei politici, iar Vintilă
Brătianu răsplătea cu ironii şi dispreţ pe toţi acei caii îi spu­
neau că greşesc. Partidul naţional-ţărănesc a luat, categoric
atitudine pentru stabilizarea leului- Peste noapte partidul libe­
ral a schimbat poziţia abandonând complet politica lui mone­
tară de până atunci, declarându-se partizanul stabilizării leului,
preconizată de partidul naţional-ţărănesc. Acest fapt intră, cu
adevărat, în capitolul „operei noastre".
Cu toatecă preţurile produselor agricole erau mulţumitoa­
re, totuşi situaţia ţăranilor şi a agriculturii era jalnică. Ţăranii
erau exploataţi de bănci cu camătă extrem de împovărătoare,
iar articolele industriale se vindeau la preţuri disproporţionate
cu acelea pe cari ţăranii le primeau (în schimbul produselor
lor. Deci, o dublă exploatare care îşi avea originea în cele două
citadele ale liberalilor români: banca şi industria. Că bună­
starea Ţării era aparentă şi că ţărănimea noastră avea o situa-
ţiune dezastruoasă, s'a putut constata cu câtăva vreme în urmă
când s'au inventariat datoriile agricole cari au atins suma fan­
tastică pentru puterile noastre, de circa 30 miliarde lei. Să se
reţină suma: 30 miliarde lei cari au împovărat ţărănimea ro­
mână numai în timpul „fericitoarelor" de ţară guvernări libe­
rale. Conversiunea datoriilor agricole iniţiată de partidul na­
ţional-ţărănesc şi încheiată de guvernul liberal este — pentru
liberali — numai un act de ispăşire a nesocotirii, timp de un
deceniu, a marilor interese ale ţărănimei noastre să nu uităm
că aproape a cincea parte din, cuprinsul legei conversiunii da­
toriilor agricole este ocupată cu prevederile grijulii ca unele
din instituţiile bancare liberale să nu iasă păgubite din apu­
carea* acestei legi. (Creditul funciar rural a fost în timpul vo­
tării legii conversiunii datoriilor agricole, şi mai înainte şi
şi acum, condus de dl. C. Brătianu, preşedintele partidului li­
beral. Interesele acestei instituţii sunt expres şi amănunţit ocro­
tite în această lege). Să se judece morala lucrului.
Producţiunea la hectar în scădere, inventarul agricol ru­
ral distrus şi nereînnoit, datoriile ţărăneşti sporite vertiginos,
sunt tot atâtea „opere" ale guvernărilor liberale pe seama ţără­
nimei.
In 1928 trecuseră aproape 10 ani delà împroprietărirea
ţăranilor. Totuşi această chestiune nu era încă nici pe departe
rezolvată. întreaga problemă a exproprierii şi împroprietăririi
a fost insuficient studiată, iar aplicarea ei s'a făcut în condi-
ţiuni technice şi morale dezastruoase. Sub guvernările liberale,
problema pământului şi a împroprietăririi se ridicase la ran­
gul de cea mai neruşinată afacere pe seama şi pe socoteala
ţărănimei noastre. Abuzurile, jafurile de sub regimul liberal,
cu pământul şi împroprietărirea vor rămâne de pomină în
istoria recentă a problemei pământului şi a ţărănimei româ­
neşti.
Dl. Gh. Tătărescu a spus la 1 Novembre: „Reţeaua de dru­
muri a fost lăsată în părăsire"; evident, de naţional-ţărănişti.
Nu a trecut prea multă vreme pentruca imagina urâtă a
drumurilor româneşti ide până la 1928 să fi dispărut cu desă­
vârşire din memoria noastră. Şosele desfundate, drumurile ne­
îngrijite, în oraşe politica edilitară aproape inexistentă, toate
acestea sunt stări de lucruri cari nu se pot uita cu una cu
două. Geiace, deasemenea, nu se poate uita este faptul că în-
tâile drumuri moderne în România au fost făcute de guvernul
naţional-ţărănist şi dacă astăzi avem, în această privinţă, ceia-
ce avem apoi acest lucru se datoreşte în covârşitoare măsură
numai guvernului partidului naţional-ţărănesc
Şi pentruca ciclul tracţiunii să nu rămână incomplet în
memoria liberalilor de astăzi, să binevoiască a-şi aduce aminte
de numărul mare de (catastrofe de cala ferată cari s'au întâm­
plat cu o regularitate diavolească în cursul guvernărilor liberale
dinainte de 1928.

După 1 9 2 8 , vâslind împotriva marei crize economice, Naţional-tărăiiiftu

isbutesc s ă salveze şi s ă desvolte economia noastră' naţională.

In împrejurările schiţate, sumar, mai înainte iau în No­

vembre 1928 naţional-ţărăniştii conducerea Statului. Nu ne
putem opri, amănunţit, asupra eforturilor şi rezultatelor obiş­
nuite de naţional-ţărănişti pe seama economiei noastre naţio­
nale. Scopul acestei expuneri este, în primul rând, să înfăţi­
şeze situaţiune economică a Ţării din timpul actualei guver­
nări liberale, arătând cauzele reale ale evoluţiei stărilor eco­
nomice din acest răstimp, natura şi volumul real al „realizări­
lor" sonorizate cu atât de puţină artă de dl. Preşedinte al
Consiliului.
 Guvernările naţional-ţărăniste din perioada 1928—1933 au
fost marcate pe lângă înfăptuirile cu caracter gospodăresc,
de importante realizări pe plan politic, social şi administrativ.
Am putea chiar spune, că în aceste din urmă domenii acţiunea
naţional-ţărăniştilor a avut un caracter tranşant, originar şi
de mare orizont. împrejurările grele, economice, au împiede­
cat ducerea la sfârşit deplin a unui program menit a aşeza eco­
nomia naţională românească pe baze noui, compatibile cu
structura noastră socială şi ou posibilităţile noastre economice.

Câteva realizări na|io&al-tărăniste.

In Februarie 1929, la trei luni delà venirea) la putere, gu­

vernul naţional-ţărănist realizează importantul act al stabili­
zării monetare. Guvernarea liberală de mai înainte, sub pre­
siunea evenimentelor şi a campaniei vii a partidului naţional-
ţărănist a fost silită să renunţe la programul apărat şi .afişat
cu îndârjire ai reevaluării monetare. Pe plan doctrinar şi prac­
tic, această schimbare la faţă a partidului liberal a însemnat
o gravă înfrângere. Adversarii stabilizării s'au văzut siliţi să
iniţieze pregătirea realizării stabilizării leului, evident cu in­
suficienţele inerente acelora cari îndeplinesc un fapt în a cărui
necesitate nu au crezut şi cu lipsa de cunoaştere completă şi
justă a datelor problemei.
Guvernul naţional-iţărănist, prin înfăptuirea stabilizării
monetare a Introdus ordine şi siguranţă în domeniul tranz-
acţiunilor comerciale şi al relaţiunilor noastre economice cu
streinătatea.
In expunerea d-sale dl. Gh. Tătărescu mai spune:
„Pentru prima oară delà marele răsboi un program de
înzestrare militară a început şi continuă să fie metodic exe­
cutat".
Aci> denaturarea Primului-ministru este îndoită: întâi că
uită să tragă concluziile cuvenite din faptul că guvernele libe­
rale în cei 12 ani din 18, cât au guvernat Ţara delà Unire în­
coace, abia acum, „pentru prima oară" încep şi execută un
program de înzestrare mihtară. Până acuim pentru partidul
condus de Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu şi I. G. Duca nu
a existat problema apărării naţionale? Prevederea nu a intrat
în judecata politică a acestora cât priveşte elementara îndato­
rire de a se îngriji de înarmarea ţării? Trebuia să aducă în­
tâmplarea tragică a asasinării lui I. G. Duca în fruntea unui
guvern liberal pe dl- Gh. Tătărescu pentruea, însfârşit, să se
afle că există o problemă de apărare naţională şi de înzestrare
a oştirei? Este bine că ni-s'a spus acest lucru pentruea el să
fie trecut alături de celelalte mari isprăvi ale „marelui" şi bo­
gatului în experienţă partid liberal-
A idtoua faţă a denaturării stă în faptul că dl. Gh. Tătă­
rescu uită, cu voinţă, că abia în 1928 opera de înarmare a
 ţârii a fost luată in studii şi rezolvată, în parte, de guvernul
naţional-ţărănist, condus de dl. Iuliu Maniu, care s'a interesat
în mod special, personal şi stăruitor de această mare problemă,
dând soluţii pentru rezolvarea ei; executarea planului de în­
armare, comenzile date şi efectuate, aceste fapte au fost să­
vârşite, cu adevărat, pentru întâia oară, în România întregi­
tă. Şi să se ţină seamă cât de grele erau acele împrejurări
faţă de acelea în cari a lucrat dl. Gh. Tătărescu. Toată ca­
bala Skodei a fost deslănţuită die gelozia şi ruşinarea „mare­
lui" partid liberal care nu putea privi cu ochi buni faptul re­
zolvării unei probleme atât de importante de către tânărul
partid naţional-ţărănesc. Tot sub guvernarea partidului naţio­
nal-ţărănesc s'au efectuat primele manevre regale delà răsboi
încoace.
Cteer'ea regiilor autonome şi transformarea lor din insti­
tuţii deficitare sub liberali în instituţii excedentare este o operă
a partidului naţional-ţărănesc, împotriva cărora liberalii au
luptat cu înverşunare şi sfârşind apoi prin a şi-Ie însuşi, folo­
sind cu prisosinţă excedentele lor timp de 4 ani, cât au guver­
nat. Principiul, organizarea şi technioa de lucru ale regiilor
autonome, sunt realizări temeinice ale guvernului naţional-ţă­
rănist, opuse cointeresărilor abuzive şi anarhice dintre averea
publică şi speculaţiunea particulară, practicate de guvernele
liberale.
Guvernele naţional-ţărăniste au restabilit creditul Statului
peste hotare. Pe când, sub guvernele liberale, capitalul strein
refuza să vină în ţară şi să fructifice economia noastră naţio­
nală, sub guvernele naţional-ţărăniste, încrederea în Statul ro­
mân crescând, capitalurile streine au început din nou să aflue-
ze. Controlul strein despre care vorbeşte atât dl. Gh. Tătărescu,
cât şi dl. Gancicov, este rezultatul neîncrederii pe care guver­
nele liberale o sădiseră în cercurile economice din streinătate
şi cari în urma acestei atmosfere pretindeau garanţia unui
control, de fapt, formal şi care urma să înceteze în cel mai
scurt timp. Dl. Tătărescu ştie că mâna goală cu care s'au înapo­
iat de atâtea ori miniştrii de finanţe liberali din streinătate,
nu a (pfutut obţine nimic chiar dacă se accepta controlul
strein, adecă controlul creditului strein. împrejurări deosebit
de grele în cari s'a aflat Ţara noastră ne-au obligat la aceste
concesii temporare pe cari, dealtfel, le-au acceptat şi alte ţări
unde noţiunea de morală şi de demnitate naţională nu este de­
loc mai puţini înţeleasă şij preţuită decât, la noi, de d-nii Tătă­
rescu şi Gancicov.
Nu vrem să înşirăm aci rezultatele pozitive ale guvernării
naţional-ţărăniste în împrejurările excepţional de grele ale
marei crize economice, neamintind nici măcar instituţiile eco­
nomice cu activitatea cărora se laudă dl. Tătărescu, instituţii
create de guvernele naţional-ţărăniste. Scopul acestei expuneri
este — după cum am spus — să examineze ştiinţific şi docu­
mentat lactivitatea economică în timpul guvernării liberale din
1923 — până astăzi.

Politica financiară liberală.

In/ expozeul d^sale) dl. Tătărescu a spus:

„In primul loc al înfăptuirilor noastre stă opera de re­
dresare financiară, prin Introducerea ondinei în finanţele pu­
blice şi definitiva statornicie 4 echilibrului bugetar". Cu 42 de
zile mai înainte, dl. Cancicov susţinea acelaş lucru. Nici unul,
nici celălalt nu a explicat ce împrejurări au contribuit lai des-
echilibrul financiar, rezervând pe seama guvernării liberale,
în mod exclusiv, meritul excedentelor bugetare. 0 amnezie to­
tală nu le îngăduie să afle şi să ştie (ce s'a petrecut în lume şi
în ţara noastră în răstimpul marei crize economice! din 1929—
1933, în care ia guvernat Ţara partidul naţional-ţărănesc. Pen­
tru d-nii Tătărescu şi Cancicov lumea şi Ţara încep să existe
numai de când întâiul a devenit Prim-ministru, iar al doilea
ministru de finanţe.
După Monitorul Oficial şi Buletinele Băncii noastre naţio­
nale situaţiunea Bugetului României a fost următoarea (în
mii) lei):
încasări. Plăti, Diferenţe
E x e r c i ţ i u l 1928 (18 luni) 32.767.837 35.223.580 — 2.455.743
1929 (18 luni) 36.018.350 35.854.025 + 164.325
1930 (12 luni) 31.155.189 31.578.538 — 423.344
1931 (15 luni) 27.642.806 29.797.247 — 2.154.441
1932 (12 luni) 17.848.161 18.949.071 — 1.100.910
1933 ( 3 luni) 5.444,809 6.043.481 — 598.672
1933-4 (12 luni) 18.364.038 20.360.620 — 1.996.582
1934-- 5 (12 luni) 18.809.300 19.845.100 — 1.035.800
1935—6 (12 luni) 21.163.300 20.691.000 + 472.300
1936—7 (12 luni) 24.503.769 23.452.400 + 1.056.369

La! încasările din 1936—7 se cuprind şi rămăşiţele exerci-

ţiilor încheiate; dealtfel, toate bugetele din ultimii patru ani
cuprind şi rămăşiţe ale exerciţiilor precedente, când din cauza
•marilor dificultăţi economice, o parte din drepturile Statului
nu au putut să fie încasate. Excedentul exerciţiului 1936—7 de
lei 1.056.369-000 este numai excedent contabil, excedentul real
bugetar din acest exerciţiu fiind numai de 98.149.000, recu­
noscut astfel şi de dl, Camcicov în expunerea din 19 Sept. a. c.
In unii ani bugetari (1931 şi următorii) la încasări sunt
trecute şi veniturile Caselor Autonome şi ale Regiilor- publice.
Excedentul acestora, în 1931 a fost de 733.471.776 lei, în 1932
de 632-238.621 lei, în 1933 (3 luni) de 196.175.597 lei, în 1933—4
(ultimul buget naţional-ţărănist) de 853.381,390 lei. In 1934—5
(întâiul buget liberal) excedentul Caselor Autonome şi al Re­
giilor publice; este trecut numai cu suma de 50.742.335 lei. Să
se facă o apreciere justă asupraac estor diferenţe enorme,,
 Se va vedea în tot cursul expunerii noastre cum s'a re­
strâns activitatea economică în toată lumea şi deci şi în Ro­
mânia în perioada de mare criză 1930—1934. Această îm­
prejurare s'a reflectat dureros şi în finanţele Statului nostru
în perioada respectivă. încasările scad vertiginos, pe când
adaptarea cheltuelilor la aceste împrejurări se face mult mai
greu; aparatul de Stat nu poate fi redus repede. încasările din
impozite şi taxe de tot felul scăzând, deficitul bugetar devine
inevitabil. Orice guvern din această lume nu l-ar fi putut e-
vita în acele împrejurări.
Să se aprecieze, onest, la ce sume se ridică deficitul buge­
tar in epoca de mare criză economică, epocă în care alte State
au înregistrat, proporţional, deficite mult mai mari, decât Ro­
mânia. Bugetul 1928 întocmit de liberali, se soldează cu un de­
ficit de aproape 2 miliarde şi jumătate, iar întâiul buget întocmit
de naţional-ţărănişti (1929) s a încheiat cu un excedent de 164
miloane. Bugetele următoare sunt bugetele fazei intense a
crizei; cu toate acestea deficitele nu depăşesc niciodată cu mai
mult de 7 °/d volumul bugetelor. întâiul buget alcătuit complet
de liberali (1934—5), se închee — tot reminiscenţele intensi­
tăţii crizei — cu un deficit de peste un miliard, iar bugetele
următoare au excedente reduse: 472 milioane în 1935—6 şi 98
1
milioane în exerciţiul ce urmează.
Stând astfel situaţiunea — după datele strict oficiale —
era îndreptăţită bravada şi patosul dlor Tătărăscu şi Canci­
cov, pretinşi salvatori ai finanţelor publice şi ai întregei ţări?
Prezentarea incompletă, denaturată şi exagerată a situaţiunei,
poate fi îndeletnicire de hiperzelos propagandist electoral, dar
nu de persoane cu situaţiuni şi răspunderi de felul celor ale
dlor Tătărăscu şi Cancicov.

Cum s'au echilibrat bugetele Liberale. Creşterea fiscalităţii.

In darea de seamă a dsale dl. Cancicov spune:

„Am sporit cheltuelile cu 2276 milioane,' fără a recurge la
nici o fiscalitate nouă" (pentru exerciţiul 1937—8.)
întocmirea şi executarea ultimelor trei bugete ale Statu­
lui s'a făcut într'o perioadă de înviorare şi întremare econo­
mică. Ar fi fost firesc ca guvernul să nu fi recurs la noi sar­
cini fiscale, sporul încasărilor rezultând din creşterea massei
impozabile, sau cel mult să modifice în anumite părţi siste­
mul de impunere şi de percepere. Nu s'a făcut aşa ci s'a re­
curs la sporiri' de impozite şi taxe. Astfel:
In bugetul 1935—6 s'au sporit impozitele indirecte cu 3945
milioane şi anume:

Din 'sporirea cifrei de afaceri . . . . . 1397 milioane

Din taxa de 12 % as. importului şi exportului
de produse petrolifere 880 milioane
Din nouile taxe de consumaţie . , < . • . 424 milioane
Din taxele de contingentare . . . . . . . 417 milioane
Din taxa de 0,90 lei la kg. de făină . • . • 344 milioane
Din majorarea nouilor taxe petrolifere . . . 145 milioane
Din majorarea taxelor pe zahăr (dela 10 la
14 lei pe kg.) . 338 milioane
Total 3945 milioane

Din impozite indirecte s'au încasat prin sporire a impu­

nerii şi noui taxe, lei 613 milidane şi anume:
Din impunerea clădirilor noui 183 milioane
Din impunerea la supracotă a veniturilor sub
20.000 lei, până la 10-000 lei . . . . . . 40 milioane
Din noul adiţional sanitar 2% . - • . • . 1
390 milioane
Total .613 milioane
Prin urmare, în bugetul 1935—36 sporurile fiscale au fost
de 4558 milioane (3945 +' 613).
Sporurile fiscale din 1935—36 au produs în exerciţiul ur­
mător 7311 milioane, iar în anul 1936 s'au mai adaus urmă­
toarele taxe:

Din amenajarea taxelor de consumaţie din

1935—6 . . . . . . . . . . . . . 267 milioane
Din sporirea redevenţei dela C. A. M. . • . 250 milioane
Din taxele noui la ţesăturile de lână . . • 155 milioane
Din majorarea adiţionalului pentru Camerele
Agricole dela 0,50 <f la 1%; . . . . . •
0 50 milioane
Din taxele noui la fier laminat, sârmă, tablă 250 milioane
Total 972 milioane

Prin urmare, în bugetul 1936—37 sporurile fiscale faţă de

bugetul 193U—35 au fost, de '8283 milioane (7311 + 972).
;
In exerciţiul bugetar 1937—8 impozitele şi taxele noui în_
troduse în anii 1935, 1936 Vor aduce circa 9 miliarde. In 1937
s'au mai sporit următoarele taxe: adiţionalul sanitar dela 2 %
s'a urcat la 3 °/ , s'au pus taxe noui pe firele de bumbac, s'a
c

sporit taxa timbrului de aviaţie, timbrul teatral, s'a majorat

taxa de consumaţie pe cafea, s'au sporit taxele pe fierul laminat
şi sârmă, s'a sporit taxa de consumaţie pe bere, etc. Toate a-
ceste sporiri vor aduce în exerciţiul 1937—8 un plus de în­
casări de cel puţin' 900 milioane.

Rezumând, constatăm următoarele:

I n bugetul 1935—6 impozitele şi t a x e l e noui r e p r e z i n t ă 4558 m i l i o a n e
I n bugetul 1936—7 impozitele şi t a x e l e noui r e p r e z i n t ă 8283 m i l i o a n e
I n bugetul 1937—8 impozitele şl t a x e l e noui r e p r e z i n t ă oca. 10000 milioane
23*
 Deai, în ultimii trei ani bugetari, contribuabilul român a tre­
buii să plătească un spor de impozite şi taxe de tot ţelul de
peste 22 miliarde lei.
Stând astfel lucrurile, i-a fost îngăduit dlui M- Cancicov,
ministrul finanţelor, să afirme că „am sporit cheltu&lile fără a
recurge la nici o fiscalitate' nouă?" Cum*poate fi calificată o a-
semenea afirmaţiune?
Fiscalitatea excesivă a lovit în plin şi populaţia rurală şi.
1
populaţia nevoiaşe a oraşelor. Dăm câteva exemple:
La kg-ul de bumbac se plăteşte astăzi 50 lei;
Dela 4,97 %• taxă la preţul de vânzare al tălpei s'a ajuns
la/ 16,11%;
Dimia ţărănească plăteşte 17,16%', înainte plătea 3.23%.
Orezul plătea 6,95 % asupra preţului de vânzare astăzi
50,75 %';
La petrolul lampant, întrebuinţat mai ales de populaţia
nevoiaşe, impozitul a crescut dela 33,25 % la 42,89 %;
La sticle de lampă se încasau 60 lei pentru 100 duzini,
astăzi se încasează 112 lei.
Peştele — un aliment altădată eftin şi de consum popular,
nu se găseşte decât la preţuri extrem de mari.
Prin primul buget al guvernării liberale (Slăvescu) s'a
desfiinţat singurul impozit progresiv jpe venit — impozitul glo­
bal — care stabilea o proporjlonalitate justă între diversele
categorii de contribuabili; acest impozit obliga pe cei cu veni­
turi mari să contribue proporţional cu aceste venituri la chel-
tuelile publice, scutind pe cei cu venituri modeste. Iniătuiând
acest impozit just din punct de vedere economic şi social, s'au
introdus altele noui cari apasă mult şi păturile mai nevoiaşe
ale populaţiei.
Am arătat cum actualul guvern, în timpul ultimelor exer­
ciţii bugetare, a sporit impozitele şi taxele cu peste 22 miliarde
şi cum icu toate aceste sporiri excepţional de mari dl. M. Can­
cicov, ministrul finanţelor, a afirmat, în mod nepermis, că
„am sporit cheltuelile fără a recurge la nici o fiscalitate nouă".
Ar.fi fost firesc ca odată cu repriza e conomică, volumul
massei impozabile crescând, crescând proporţional şi încasă­
rile, guvernul să nu recurgă la noi impuneri ci cel mult să fa­
că anumite cercetări şi adaptări ale vechilor impuneri la si-
tuaţiunea nouă. Se va zice, poate, că sporul de impuneri a
fost necesar Ipentruca să se alimenteze fondul pentru înarma­
rea ţării; vom dovedi că acest spor nu a fost determinat de
această alimentare şi că pentru înarmări s'au plătit, până acum
sume mult mai mici, decât cele încasate prin nouile impuneri,
sume, cari au fost într'o proporţie însemnată procurate şi pe
alte căi cum a fost aceea a reevaluării stocului metalic al
Băncii Naţionale, reevaluare care a procurat guvernului su'na
de 4257 milioane.
 Aceste sporiri ale impunerilor au contribuit şi la scăderea
capacităţii de consum, mai ales a păturilor nevoiaşe ale popu­
laţiei, au dus la scumpirea vieţii şi deci la îngreunarea vieţii,
în primul rând «a celor mulţi- Au fost o frânare a începutului
de prosperitate economică, din partea unui guvern venit să
scape ţara de „urgia fiscală", cum spunea ziarul liberal „Vii­
torul" acum vre-o 5 ani.
Când urcarea preţurilor este determinată de creşterea pre­
ţurilor mondiale determinată, la rândul ei, ide creşterile de
cereri ale produselor, suntem în faţa unei redresări econo­
mice, dar atunci când preţurile din cauza emisiunii fără cauză
temeinică de mijloace de plată sau din cauza sporirii fiscali­
tăţii cresc, această creştere este nesănătoasă, dăunătoare eco­
nomiei naţionale-
Constatăm însă, la noi, o creştere a volumului tranzacţii­
lor de circa 3 0 % şi o creştere a preţuriuor de engros cu circa
20%', iar încasările Statului sporesc numai cu circa 10 %. In
asemenea împrejurări unde constată dnii Tătărescu şi Cancioov
un succes al politicii financiare şi economice a guvernului libe­
ral? In încasările Statului sporite cu 10% ,se oglindesc numai
efectele fiscalităţii şi acelea ale inflaţiei, inflaţie rezultată din
sporul dq peste 4 miliarde al biletelor în circulaţie, îndeplinit
din a doua jumătate a anului trecut până astăzi, precum şi
din creşterea stocului de monete metalice. Această inflaţie o
practică un guvern, care se declarase pentru politica stabili­
tăţii leului dar care prin practicile politicei sale comerciale a
dus la deprecierea leului. în folosul deţinătorilor de permise
şi privilegii monopoliste.

Abuzul de, bugete şi de) fonduri speciale.

Un principiu, pe care ştiinţa şi practica financiară serioa­

să l-au respectat, a fost acela al unităţii bugetului Statuiut
adecă pentru toate cheltuelile şi veniturile Statului un singur
buget, bugetul ordinar. Recunoaştem că în timpul crizei eco­
nomice în multe ţări s'a recurs la utilizarea şi a unor bugete
cu caracter extraordinar.
Dar, guvernarea liberală s'a efectuat într'o perioadă de
repriză, de redresare economică. Se cuvenea să se facă toate
eforturile pentru ajungerea la un singur buget, fapt oare înles­
neşte controlul, împiedecă abuzurile şi dă perspectiva întreagă
J
a politicii financiare a unui guvern.
iPe lângă bugetul ordinar mai avem acum un buget al a-
părări naţionale şi altul al aviaţiei. Prin legi speciale sau nu­
mai prin regulamente s'au instituit o serie de fonduri speciale,
alimentate cu venituri proprii şi instituite pe lângă diferite mi­
nistere. Unele din aceste fonduri mânuesc sume enorme, cum
sunt fondul de valorificare a grâului şi fondul pentru organi-
zarea •comerţului exterior, fiecare având câte peste o jumătate
de miliard anual, fondul de prime de peste 3 miliarde,; fondul
sanitar al nouilor: adiţionale cu peste 800 milioane.
Sunt apoi o serie mare de fonduri mai mici, fiecare mâ­
nuind câteva zeci de milioane, cum sunt: fondul radiofonic, tu­
ristic, cinematografic, pentru combaterea tuberculozei, fondul
bacalaureatului, fondul drumurilor, al Uniunii federaţiilor spor­
tive, etc-, etc. Mai sunt apoi o sumedenie de fonduri cari se
alimentează cu mijloace nefiscale. Dar pacostea timbrelor,
cine nu o cunoaşte? Timbrul judiciar, de control sanitar, tim­
brul statistic de export, turistic, cinematografic, al universită­
ţilor, timbru teatral etc, etc.
Aceste/ taxări şi suprataxări speciale, timbrări şi suprafon-
duri, ne duc în plin ev mediu, când fiecare principe şi senior
avea dreptul să impune fel de fel de biruri, în fel de fel de for­
me. De perceperea fiecăruia dlin aceste feluri de impuneri este
legată d imiensă biurocraţie şi imense abuzuri şi coimplicaţiuni.
Sunt cazuri în cari acelaş produs este impus de 3 sau 4
ori. Un exemplu: făina, pe lângă taxa cifrei de afaceri este
grevată de timbrul aviaţiei şi încă de 2 taxe, una de 0,25 lei
la kg. şi alta de 0,90 lei la kg. pentru bugetul apărării naţionale.
Este uşor de închipuit cât de greu se poate ţine evidenţa şi
controlul acestor nenumărate impuneri speciale; dl. ministru
de finanţe, în expunerea de motive la bugetul pe 1936—37, a
1
declarat, că este foartq greu de precizai volumul total al aaes
tor fonduri, taxe, timbre, etc. Dar, se pot ţine, oare, cu carac­
ter obligator şi oficial, fonduri al căror volum nu se poate
preciza, pentrucă nu se poate organiza administrarea şi contro­
lul lor? De sigur că nu, şi ministerul de finanţe e dator să
pună ordine imediată şi completă în acest domeniu.
Urmarea imediată şi inevitabilă a acestor supra-impuneri
este scumpirea şi mai mare a vieţii şi neputinţa de orientare
şi de prevedere atât a acelora cari sunt obligaţi să le aplice,
cât şi a acelora, cari sunt datori să le plătească.
Repartizarea inechitabilă a sarcinilor fiscale.

Repartizarea sarcinilor fiscale trebue să se facă în raport

direct cu puterea de plată a fiecăruia. Acesta este uri principiu
pe care legislaţiile financiare moderne l-au ţinut şi îl ţin tot­
deauna în seamă. De aci rezultă şi întâietatea dată impozitelor
directe asupra celor indirecte.
Legislaţia financiară românească din ultmii ani a nesoco­
tit acest principiu- Din cele peste 22 miliarde sarcini noui fis­
cale introduse în ultimii 3 ani, peste 20 miliarde provin din
impozite indirecte şi numai restul din contribuţiuni directe.
Această repartizare a dus la scumpirea articolelor de primă
necesitate, împovărând mult populaţia mai nevoiaşe. Această
politică fiscală a menţinut scumpe produsele pe cari le cum-
pară ţăranii, scumpindu-le pe unele chiar foarte mult, pe când
preţurile produselor agricole au rămas neschimbate, sau chiar
au scăzut; în loc ca repriza economică să contribue) la înlătu­
rarea decalajului dintre preţurile produselor agricole şi indus­
triale, prin politica financiară practică acest decalaj s'a a-
dâncit.
Aim menţionat mai înainte inechitatea desfiinţării impozi­
tului global, chiar din primul an al guvernării liberale, desfiinţa­
re prin care sunt ocrotiţi contribuabilii mai avuţi. Acest impozit
progresiv avea un rol compensator, adecă erau scutite venituri
prea mici, cele mici plăteau puţin, iar grevările mai mari se
făceau asupra veniturilor mai mari, în mod progresiv. Venitul
global aducea statului fonduri mari; lipsa lor a trebuit să fie
înlocuită cu alte venituri cari însă nu au putut deloc suplini
caracterul de echitate economică şi socială pe oare îl îndepli­
1
nea impozitul global.

Am expus liniile marij ale politicii financiare practicată de

guvernul liberal în ultimii ani. S'au putut aprecia la justa lor
valoare „marile realizări" ale acestui guvern- Caracteristicile
politicei financiare ale guvernării liberale sunt: fiscalitatea spo­
rita în perioada de repriză economică, zelul extrem al percep­
torilor mai ales pe seama contribuabililor mai mici, haosul
creat prin instituirea a nenumărate fonduri, taxe, timbre al
căror Control şi administrare este deosebit de grea, inechita­
tea repartiţiei impozitelor sortite a lovi mai ales pe cei ne­
voiaşi-
Rămân încă o mulţime de probleme deschise, cum sunt,
bunăoară:
Problema sporirii salariilor proporţional cu scumpirea
vieţii; guvernarea liberală a sporit numărul funcţionarilor, dar
nu a îmbunătăţit soartea celor vechi cari suferă! mult din cau­
za creşterii costului vieţii. Deşi puterea de cumpărare a leului
a scăzut delà 1933 cu aproape 50%, totuşi creditele de mate­
rial în actualul an bugetar sunt die abia 5432 milioane! Faţă de
6231 în bugetul 1933—34; bunul mers al serviciilor publice nu
se poate asiguraj decât cu sume corespunzătoare. Fondul pen­
tru apărarea naţională trebue aşezat pe baze sigure şi stabile,
pentruoa alimentarea lui constantă să nu sufere. Fiscalitatea
să fie redusă îndrumându-se viaţa economică pe căile propă­
şirii temeinice care singură poate oferi bugetului public fon­
durile necesare întreţinerii vieţii Statului.

Datoria publică.

La 1 Nov. 1937 dl. Gh. Tătărescu a spus: „La 15 Nov.

1933, cuponul datoriei publice era suspendat şi datoria internă
de aproape 20 miliarde lei, fără.nici o perspectivă de lichidare".
 Renunţăm la comentarea acestei afirmaţiuni şi şi la co­
mentarea cifrelor oficiale cari urmează şi cari vorbesc singure/
Datoria publică a României (milioane lei):

La 31—III—1933: 133.623,7 16.805,2 2501 114-317,5

La 31—III—1934: 135.459,6 17.873,2 2501 115-085,5
La 31—III—1935: 139.052 22.159 2501 114-392

Datoria exernă este calculată la paritatea 1 Dollar=110 lei.

Prin acordul din 211—VII—1934, rambursarea întregei datorii
externe a fost supendată pentru 3 ani (1934—35, 1936—37),
scăzându-se taxa intereselor. Previziunile bugetare pentru
1934—35 şi 1935—36 nu cuprind sumele a căror plată a fost
suspendată.
Să se examineze atent cifrele şi să se aprecieze de ce na­
tură şi cât de? importante au fost îmbunătăţirile aduse ide libe­
rali datoriei noastre publice. Ce valoare au incriminările aduse
stărilor din Nov- 1933 este uşor de apreciat.
Cât au abuzat liberalii de Banca Naţională, se poate vedea
din creşterea enormă a datoriei' Statului la Institutul nostru de
emisiune în ultimii ani:

In Dec, 1931 Statul datora Băncii Naţionale 3767 milioane lei

In Dec. 1932 Statul datora Băncii Naţionale 6973 milioane lei
In Dec. 1933 Statul datora Băncii Naţionale 7867 milioane lei
In Dec. 1934 Statul datora Băncii Naţionale 11904 milioane lei
In Dec. 1935 Statul datoria Băncii Naţionale 13992 milioane lei
In Sept. 1936 Statul datora Băncii Naţionale 15069 milioane lei

Exagerări privitoare la agricultură.

In expozeul d-sale din 1 Nov- dl. Gh. Tătărescu a afirmat:

„La 15 Nov. 1933 am găsit agricultura cu randament deficitar.
Politica de sprijinire a preţurilor produselor agricole neope­
rantă. O politică de raţionalizare şi ameliorare a culturilor,
nici măcar luată în constatare". Şi apoi d-sa înşiră o serie de
măsuri luate în favorul agriculturii.
In general, în agricultură, îmbunătăţirile pot privi: întin­
derea suprafeţelor cultivate, creşterea producţiei la hectar şi
ameliorarea seminţelor, iar în zootechnie: sporirea şi amelio­
rarea vitelor. S& vedem ce rezultate au dat investiţiunile făcute
de Ministerul de agricultură şi „marea" ofensivă agricolă între­
prinsă de dl. V. Sasu.
 Suprafeţele însămânţate (în 1000 hectare):
Cu grâu Cu porumb Cu om Cu ovăs
In anul 1931 . . . . 3466 4755 1919 871
1932
ii . . . • 2870 4776 1787 792
11 1933
ii . . . . 3116 4827 1815 830
11 ii1934 . . . 3079 5005 1753 827
11 1935
ii . . . . 3438 5169 1751 797
11 1936
ii • . . . 3432 5260 1611 804
Ce constatăm, cetind aceste cifre? Că grâul s'a cultivat pe
suprafeţe mai întinse în 1931; preţurile grâului scăzând verti­
ginos el a fost apoi cultivat pe suprafeţe ceva mai restrânse.
Imbunătăţindu-se preţurile mondiale şi deci şi româneşti ale
cerealelor cultivarea grâului a sporit cu ceva. Suprafeţele cul­
tivate cu orz aiu scăzut continuu, iar cele cultivate cu ovăsi au
variat puţin- Un spor mai apreciabil îl observăm la porumb.
Iată producţia, in quintale, la hectarul de:
Anii Grâu Porumb
1931 - . . . 10,6 12,8
1932 . . . - 5,3 12,5
1933 . . . . 10,4 9,4
1934 . . . . 6,8 9,7
1935 . . . . 7,6 10,4
1936 . . . . 10,2 10,7

Să ne arate dl- Tătărescu sporul realizat ide guvernul libe^

ral la producţia la hectar a celor două principale cereale ro­
mâneşti, unde sunt rezultatele „ofensivei agricole" a d-lui V.
Sasu?
Iar desjpre desvoltarea economiei noastre de vite in timpul
guvernării liberale, dăm cuvântul d-lui Gh. Ionescu-Brăila, di­
rectorul general al serviciului zodtechnic din Ministerul de
agricultură, prin cartea sa ide curând publicată: „Creşterea ani­
malelor în agricultura românească", în care spune:
„In ultimii cinci ani numărul vitelor a scăzut cu 15 la
sută. Cauza este uşor de înţeles. Avem prea puţine nutreţuri
semănate în proporţie cu suprafaţa de 13 milioane de hectare
cultivate cu cereale. Avem adică numai 5 la sută nutreţuri se­
mănate, adică cea. 700000 de hectare. Repartizat pe judeţe a-
cest procent ne arată cea mai mică cotă de semănături de
nutreţ din lumea întreagă"-
Aceasta e realitatea. Ceiace spune dl. Gh. Tătărescu sunt
exagerări, denaturări., utile, poate, în preajma campaniei elec­
torale dar puse în gura Primului ministru al ţării, calificativul
ce li-se cuvine! este mult mai aspru-
 Politica dezastruoasa a preţurilor.
Cum vând ţi cum cumpără ţăranii.

In expozeul desale dela 1 Nov. dl. Gh. Tătărescu a afirmat:

„Prin 'masurile de susţinerea preţurilor, numai In 3 ani am
realizat pentru economia românească un plus de venit de peste
17 miliarde lei, iar pentru producătorul român un plus: de ve­
nit de 28 mii lei la vagon".
Să arătăm d-lui Tătărescu că a fost rău informat. Ara spus,
dela început, că statisticile noastre sunt culese din publicaţiuni
oficiale şi din altele unanim apreciate pentru seriozitatea lor.
Iată ce găsim privitor la evoluţia preţurilor produselor agri­
cole şi ale celor industríale, atât la noi, cât şi în 2 ţări vecine:
Polonia şi Iugoslavia:

Indicii preţurilor produselor agricole şi industriale

Anul 1929 = 100.

Polonia Jugoslavia România

Anii Produse agrie. Prod. ind. Prod. agrie. Prod. ind. Prod. agr. Prod. in

1929 100 100 100 100 100 100

1930 88,8 95,5 80,1 88,3 68,2 93,2
1931 78,1 87.8 64,1 77,1 50,8 74.5
1932 67.3 78,8 55.7 71.5 47.7 68.6
1933 59.9 70,6 49,8 76,5 44.9 69,0
1934 53,5 68.3 49,4 72.8 44.1 74,1
1935 50.1 64,7 56,0 72.0 48,4 89,5
193« 53,0 62,6 57.7 74.9 54.0 102,9

Şi acum să cetim, împreună, cifrele de mai sus, privind e-

voluţia preţurilor produselor agricole' şi industriale în cele 3
ţări vecine în ultimii 8 ani. Preţurile agricole au scăzut, în Ro­
mânia, din 1929 până în 1934 (în faza intensă a crizei) şi de
atunci până acum au înregistrat o uşoară urcare; preţurile
industriale au înregistrat până în 1933 o scădre continuă pen-
truca dela această dată să se urce vertiginos, sporul lor fiind în
1936 aproape dublu faţă de acela al produselor -agricole în a-
celaş an. însemnează aceasta că guvernele naţional-ţărăniste
(1929—1933) au frânat pofta nemăsurată de câştig a industrii­
lor ,păstrânld ţăranilor posiblitatea să se aprovizioneze ou pro­
duse industriale; guvernul liberal ,favorizând industria, i-au lă­
sat câmp deschis de exploatare a ţărănimei ale cărei produse
s'au putut vinde eu 10%! mai scump, trebuind însă să plătească
în 1936 produsele industriale cu circa 45 %' mai scump, decât
în 1933. Nu este aceasta o jefuire a ţărănimii?
In ţările vecine, Polonia şi Jugoslavia, produsele industriale
au avut, din 1929, preţuri tot mai scăzute, preţurile agricole în­
registrând o uşoară urcare. Acolo, da. ţărănimea a fost ocro­
tită împotriva poftei de îmbogăţire uşoară a industriei.
 Făcând aceste constatări, să nu uităm că la noi, în indus­
trie, liberalii au ăe apărat interesele lor directe, pe cari, tot­
deauna au ştiut să le pună mai presus de interesele marei clase
ţărăneşti. Şi în asemenea condiţiuni ce valoare pot avea rodb-
montadele dlui Gh- Tătărescu?
Scumpirea vieţii este o îngrijoare, oare a cuprins în ulti­
mul timp mai ales păturile mai nevoiaşe ale populaţiei.
Ialtă indicele preţurilor de detaliu 'ale articolelor de primă
necesitate, la Bucureşti, calculate de Asociaţia românească pen­
tru studiul conjuncturei economice:
Media lunară; 1929 100.
Anii Anii
1929 1 0 0 , - 1934 52,4
1930 88,4 1935 60,-
1931 72,7 1936 68,5
1932 62,2 1937 74,9 (Martie)
1933 52,3 1937 80.— (Iunie)

Câteva doreai ale reprizei economice.

Şi pentruică, deseori, am afirmat că guvernarea liberală, din

punct de vedere economic a coincis cu o înviorare şi întremare
economică mondială şi prin mimare că îmbunătăţirea consta­
tată Ia noi nu este decât în mică măsură operă a acestei guver­
nări, expun câteva dovezi, cari nu pot fi de nimeni contestate.
Indicele producţiei industriale Indicele comerţului Indicele transpor­
mondiale mondial turilor mondiale
1932 69,0 73,9
1933 77.7 74,9 61,5
1934 85,0 78,6 66,7
1935 95,4 81,8 69,6
1936 110,5 85,9 79,6
1936 (De c ) 121,7 91,9 85,8
Cehoslovacia Jugoslavia
Producfia, în 1000 tone Indicele producţiei miniere
Anii Fier brut Oţel brut 1926—9 = 100
1932 450 682 1932 92,2
1933 499 747 1933 93,3
1934 601 958 1934 100,6
1935 812 1196 1935 113,6
1936 1140 1560 1936 134,2
Cifrele de mai sus ne spun că: dela 1933 până la 1937 pro-
ducţiunea industrială a crescut cu circa 55 %, comerţul mon­
dial cu circa 23 % şi transporturile mondiale cu 40 %. In a-
celaş timp Cehoslovacia işi dublează producţia minieră, iar Ju­
goslavia şi-o sporeşte cu circa 45
 Dovezile de mai sus sunt convingătoare pentru teza pe
care o susţinem şi anume că înviorarea economică din ţara
noastră, in ultimă vreme, se datoreşte — în mare parte — în­
viorării economice mondiale şi că guvernul T&tărescu nu a fost
decât beneficiarul acestor împrejurări. Prezentarea ca „opere
ale noastre" ale tuturor îmbunătăţirilor dela noi din ultimă
vreme este lipsită total de modestie, de simţul proporţiilor şi
— poate — de cunoaşterea, ceiace ar fi mai grav, a elemente­
lor de interdependenţă — şi în bine şi în rău — în domeniul
economic.

Problema monetară.

Dl. Gh. Tătărescu a mai spus: „putem înregistra semnele

vizibile ale încrederii generale de care se bucură moneta noas­
tră pe piaţa mondială". Evident înainte de guvernarea liberală,
aceste semne, chiar dacă erau, după dl. Tătărescu, nu erau vi­
zibile.
Venim iară cu cifre, ou cifre oficiale, arătând cursul
schimbului la Bucureşti, media lunară, fără primă, pentru două
valute streine:
Anii Fr. francez Fr. elveţian
1930 6,62 45,18
1931 6,59 32,85
1932 6.59 32,67
1933 Ianuarie 6,59 32.72
1934 6,59 32,85
1935 6,63 32,70
1936 6,63 32,76

Prin urmare nu s'âu plătit mai scump, la Bucureşti, nici

francul francez şi nici francul elveţian sub guvernarea naţional-
ţărănistă decât sub guvernarea liberală. Să se ţină seamă de
faptul înfloririi (dacă se poate vorbi aşa) neruşinate a specula-
ţiunilor valutare, bursa neagră, etc. de sub guvernarea liberală.
Titlurile româneşti la bursele din Londra şi Zurich au co­
tat astfel:
Londra 7Airinh
Renta stabilizării Renta stablizărîi
1929,7% 1929,7%
1931, Ianuarie (media) 77,40 80.—
1932 „ „ 68,20 49.—
1933 „ „ 55,16 36,89
1934 „ „ 37,85 20,84
1935 „ „ 34.- 27,51
1936 „ „ 21,40 15.86
1937, August „ 44.— 37.—
 îatâ, în timpul guvernării liberale, în ce situaţiune a ajuns
renta stabilizării noastre monetare. Dl Tătărescu ne vorbeşte
de încrederea sporită a streinătăţil pentru valorile noastre, iar
la 19 Sept- în darea de seamă pe oare am menţionat-o de mai
multe ori, dl. M. Gancicov ne spune că renta stabilizării, 1927
1 % \ s'a urcat, la Paris, dela 585-85 (dec. 1933> ia 1016.30 (August
1937).
Această afirmaţiune a dlui Gancicov este adevărată, numai
că prezentarea ei este incompletă, şi deci tendenţioasă. Şi iată
de ce:
{
Renta românească a stabilizării, 1929 — 7% a cotat Ia Paris.-
In Decembrie 1930 2060,60 In Ianuarie 1934 598,307
In Iulie 1931 2031.— In Ianuarie 1935 589,51
In Decembrie 1931 1389.— In Ianuarie 1936 395,66
In Iulie 1932 1075,22 In Decemb. 1936 511,27
In Decembrie 1932 923,71 In Martie 1937 679,61
In Ianuarie 1933 937,20 In August 1937 1013,40

Acestea sunt cursurile consemnate în Buletinele lunare ale

Băncii Naţionale a României. Dl Gancicov a cules, din aceste
cotări ceiace a putut să-i servească mai bine la scopurile pro­
pagandistice ale dării dsale de seamă. Ori, în tot timpul guver­
nării naţional-ţărăniste cursurile de mai sus s'au menţinut la
un nivel foarte ridicat, ele scăzând la o cotă mai joasă numai
în a doua Jumătate a anului 1933- In Nov. 1933 când au venit
liberalii la putere, renta stabilizării noastre cota la Paris 559,94.
Trei ani de guvernare liberală nu au reuşit să urce, cu nimic,
cursul acestei rente la Paris, rentă care ajunsese în Dec. 1936
la cursul de 511,27. Abia în anul 1937 această rentă se urcă,
ajungând!, în August la 1013,40. Unde se remarcă vrednicia
lungei guvernări liberale şi creditul „enorm" pe care ea 1-a
adus Ţării noastre în streinătate? In epoca de mari greutăţi prin
cari a trecut România (1929—1933), guvernele naţional-ţără­
niste menţin ridicată) valoarea şi prestigiul rentelor noastre pe
pieţele streine, iar 3 ani de guvernare liberală într'o perioadă
de înviorare economică nu reuşesc să urce cursul valorilor
noastre în streinătate nici cu o iotă. Era această împrejurare
motiv de laudă pentru dl- Gancicov?
*
La 6 Novembrie 1936 apare decretul lege care autorizează
Banca Naţională să reevalueze stocul său de aur la cursul de
153.333,33 lei kilogramul de aur fin, ceiace reprezintă cursul de
111.111,11 lei fixat de legea de stabilizare, la care s'a adăugat
prima de 38%, care se adaugă la paritatea legală a devizelor şi
la preţul aurului fixat de legea de stabilizare din 1929. Această
reevaluare însemnează, de fapt, o depreciere a monetei, sau
mai bine zis o adaptare la deprecierea pe care leul românesc
 o suferise pe pieţele streine; la sfârşitul lunei septemvrie 1936
leul pierduse Ia bursa din Zurich 42,74% din valoarea sa.
Deprecierea monetară a fost folosită, uneori, pentru sti­
mularea vieţii economice; mersul ascendent al conjuncturei
economiei româneşti din ultimii 3 ani nu a justificat cu nimic
stimulentul deprecierii monetare. Prin această măsură s'a ur­
mărit, în primul rând, să se procure fonduri necesare pentru
plata armamentului şi să se ramburseze datoria Statului cătră
institutul de emisiune; suma obţinută prin reevaluare a fost
de 4257 milioane-
Banii cheltuiţi pentru armament determină o urcare a pre­
ţurilor, deci o emisiune cu un asemenea obiectiv are un carac­
ter inflationist, caracter care este mai accentuat în perioada
1
ascendentă a conjuncturei economice.
Dar, cea mai mare parte a armamentului este comandată
în streinătate şi deci va fi plătită în devize, devize, de care
Banca Naţională dispune într'o cantitate apreciabilă. In acest
oaz, Institutul de emisiune cedează Ministerului de finanţe de­
vizele necesare plăţii armamentului, debitând contul acestuia,
care a fost creditat cu soldul net al produsului reevaluării sto­
cului de aur; astfel, o parte însemnată din plata armamentului
nu va da naştere la emisiune de bilete şi deci nu va determina
o sporire a preţurilor. Insă, pentruca Banca Naţională să-şi
procure devizele, a fost obligată să emită bilete, bilete cari nu
se mai înapoiază la Banca Naţională dacă devizele sunt cedate
Statului, cum s'a întâmplat în cazul examinat de noi. Rămânând
In circulaţie biletele cu cari s'au procurat devizele, fenomenul
inflaţiei nu a fost, deci, înlăturat.
Iată, ce mijloace, de plată au stat, în anii din urmă, la dis­
poziţia pieţii:
Bilete în circulaţi* Circulaţie metalică Conturi curente credi­
toare ta B. I V . R
M e d i i l u n a r e în m i l i o a n e l e i
1929 21.150 417 1.675
1930 19.605 1-414 1.729
1931 23.750 2.653 1.958
1932 21.594 3.681 3.300
1933 21.219 3.653 3.553
1934 22-307 3.599 4-372
1935 23.127 3.567 2.659
1936 25.663 4.475 3.259
*

Direcţiunea dată de guvernul liberal economiei naţionale

româneşti se poate vedea şi din repartiţia efectelor" scontate la
Banca Naţională Această repartiţie a fost următoarea:
 Totalul efectelor Pentru Pentru Pentru
admise la scont industrie comerţ agricultut
Anii, Media lunară în milioane lei
1931 3.789 1-217 816 1.225
1932 3-288 1.657 767 434
1933 2.531 1.378 740 132
1934 2.121 1.028 758 . 116
1935 1.374 897 339 33
1936 1.566 965 376 50
Glasul cifrelor de mai sus este foarte semnificativ. Anii gu­
vernărilor niaţional-ţărăjnisite (1931—33) au furnizat tuturor ra­
murilor de activitate leconomieă mijloace importante, deşi criza
din acest răstimp a fost o piedecă mare in desvoltarea indus­
triei, comerţului şi agriculturii. Guvernarea liberală marchează
o scădere considerabilă a portofoliului agricol şi comercial;
în 1931 agricultura teste alimentată cu 1.225 milioane lei, sumă
care scade continuu, ajungând în 1936 la ridicola sumă de 50
milioiane lei pentru o ţară cu 7 5 % populaţie rurală, îndeletni-
cindu-se, aproape toată, cu agricultura- Sciăderea portofoliului
industrial este mult mai mică, suma din 1936 fiind chiar mai
mare — cu 68 miloane — decât cea din 1935. Deasemenea şi
volumul portofoliului comercial scade la ceva sub jumătate,
menţinându-se, totuşi, la uri nivel destul de ridicat-
Gu ce au ajutat liberalii români agricultura, pentru ridi­
carea căreia susţin că au organizat chiar şi o „ofensivă"? Ce au
făcut Institutele naţionale 'de credit pentru agricultură, etc. a-
nunţate cu atâta patos de dl. Gh. Tătărescu? Alimentarea agri­
culturii cu ridicola suimă de 83 milioane lei în doi ani este un
stigmat pe obrazul unui guvern al unei ţări de plugari. Indus­
tria, cu toate cartelurile ei banditeşti de exploatare a populaţiei
acestei ţări, a fost In marea grije a unui guvern ai cărui mem­
brii au fost în preponderenţă recrutaţi din consiliile de admi­
nistraţie ale marilor întreprinderi.
La sfârşit de guvernare liberalii au anunţat întemeierea In­
stitutelor de credît agricol, de credit pentru meseriaşi, de credift
aurifer, etc. In plină repriză economică, timp de trei ani, nu
au făcut nimic pentru aceste categorii sociale, decretând, pen­
tru ochii lumii, constituirea de institute dotate cu sume ridi­
cole. Se va zice — şi aceasta au urmărit-o liberalii — că numai
ei au avut grije de plugari, meseriaşi etc. Când şi cum au avut
această grije, rămâne să se aprecieze de cătră cunoscători.

Sporurile depanărilor.

Dl. M. CancicoV ne oferă, iarăşi destrunchiat, 2 cifre privi­

toare la sporul depunerilor la Casa de Economii:
In Dec- .1933 1383 milioane lei,
In Iulie 1937 3380 milioane lei.
 Prezentarea evoluţiei întregi a depunerilor Ja Casa de eco­
nomii ne duce la alte concluzii decât cele pe cari vrea să le
tragă dl. Cancicov, de acord cu dl. Tătărescu.
Depozitele da Casa de Economii
în milioane lei, m e d i a l u n a r ă

Anul 1928 187,2 Anul 1933 1108,7

1929 192,6 1934 1724.—
1930 245,1 1935 2185.—
1931 411,6 1936 2716—
1932 688,3 1937 3380.—

Prin urmare, cu toată îngrijorarea care a stăpânit societa­

tea românească între anii 1929—1933, depozitele la Casa de eco­
nomii sporesc continuu, ajungând să fie în 1933 de şase ori mai
mari decât în 1928. Este un progres însemnat, d-le Cancicov,
pe care id-ta nu l-ai constatat? In Dec. 1933 depozitele erau de
1383 miloane, iar în Iulie a. c — deci aproape după aceiaş pe­
rioadă de timp — depozitele nu sporesc decât cu aproape 2
şi jum- ori. Aşa trebuiau prezentate cifrele — complet — pen-
trucă numai astfel se pot trage concluzii valabile.
Câteva cifre ne vor prezenta şi altă faţă a exagerărilor dlor
Tătărescu şi Cancicov. Iată câteva date privitoare la băncile
româneşti din perioada de care ne ocupăm:
Anii Capital Fonduri Depuneri Portofoliu Numărul
social de rezervă spre fructificare de scont băncilor
M i i i o a n e 1 e i

1929 10.352 2.878 31.409 31.222 1084

1930 11.373 3.119 34-276 30.212 1047
1931 10.395 2-725 16.912 23.777 897
1932 9.079 2.235 14.152 20.318 885
1933 8.332 1.854 12.063 19-052 «21
1934 7.367 1.675 10.832 7.097 794
1935 ( D iec.) 7.148 1.238 11.139 5.436 678
1936 (Iunie 6.347 1.165 10.806 4.761 532

Cifrele privitoare la situaţia băncilor româneşti sunt ex­

trase din Nr. 3 şi 4, 1936 al „Conjuncturei economice româ­
neşti". Nu vedem nicăeri o ascensiune a elementelor cari alcă-
tuesc fiinţa instituţiunilor de credit; in perioada 1929—1936 nu­
mărul băncilor a scăzut continuu, aceiaş drum parcurgându-1
capitalul lor social, fondurile de rezervă, depunerile spre fruc­
tificare şi portofoliul de scont.
Finanţei private, prin urmare, regimul liberal nu i-a adus
nici o îmbunătăţire substanţială. Funcţiunile economice im­
portante pe cari această finanţa le îndeplineşte jiu au fost în­
viorate sub regimul liberal, ele continuând a vegeta In paralizia
la care le-a adus marea criză economică- Gas a de economii, cu*
privilegiile şi ocrotirea de Stat de care se bucură, a fost singura
instituţia financiară spre care s'a îndreptat încrederea publicu­
lui românesc în ultimii 4 ani. Ori, creditul Statului, atât cât a
fost şi cât .a mai rămas, nu este opera partidului liberal pentru-
ca politica liberală să se poată împăuna cu el. Guvernarea libe­
rale (1933—37) a coincis icu perioada de repriză a vieţii econo­
1
mice naţionale şi mondiale; chiar fără o acţiune susţinută din
partea guvernului român întremarea instituţiunilor de credit
trebuia să fie evidentă: Ori^ observăm că viaţa economică româ­
nească nu s'a bucurat în acest răstimp ide reale îmbunătăţiri' şi
meritul guvernului liberal în puţinul ce s'a realizat, este deri­
zoriu. Dimpotrivă, pdMtica economică şovăitoare, intortochiată
şi ajustată mai ales intereselor instituţiunilor economice libe­
rale, deseori a împiedecat!realizarea binelui pe care repriza eco­
nomică — chiar' fard intervenţiile guvernului -— Z-ar fi înlesnit,

Ficţiunea sporului salariilor şi iureşul exploatatorilor.

In Jurnalul Consiliului de miniştrii din 25 Novembrie 1937,

devenit apoi decret-lege, se spune:
„Salariile funcţionarilor publici dela ministere, Regii pu­
blice comerciale, Oase autonome, Administraţiuni, Direcţiuni şi
Case speciale vor fi readuse cu începere dela 1 Decembrie 1937
la nivelul celor înscrise în bugetul anului 1932."
Se ştie că cheltuelile anuale ale Statului sunt prevăzute
prin legea bugetului public Acelaş buget anual prevede şi su­
ma Fondului pentru deschideri de credite suplimentare şi extra­
ordinare, din care se pot plăti eventualele sporuri la cheltueli
nespecifioate în bugetul iniţial; acest fond in bugetul exerciţiu­
lui 1937—8 a fost înscris cu suma de 312.241.000, fond care
— conform expunerii de motive a dlui ministru de finanţe la
decretuPege propus „este complet epuizat şi virimente dela alte
articole de cheltueli nu sunt posibile-"
Nefiinid fonduri disponibile pentru sporul salariilor cu 10%,
şi al pensiilor cu 6%. şi trebuind până la 1 Aprilie 1938 pentru
acest spor suma de 355 mi Ioane lei, ministrul de finanţe re­
curge, pur şi simplu ,1a sporirea evaluării impozitelor şi lynume:
Evaluarea impozitului pe lux şi cifra de afaceri se sporeşte
cu 95 miloane şi evaluarea impozitului pe acte şi fapte juridice
se sporeşte cu 260 milioane.
Să se aprecieze seriozitatea acestei hotărâri: se sporeşte,
efectiv, o cheltuială cu importanta sumă de 355 milioane, fără
nici un fond neangajat, iar acoperirea acestei cheltueli sigure
se prevede a se face cu „un spor de evaluări". Sej contează pe
excedente . bugetare? Anul trecut, adecă exerciţiul bugetar
1936—7 s'a încheiat cu un excedent efectiv de 98.1k9-000 Iei;
anul acesta exportul ţării a scăzut în ultimele luni, încasările
bugetare abia acoperă prevederile şi totuşi se face un spor 'a
evaluări cu 355 miloane.
 Art. 73 all Legii contabilităţii publice prevede că daca fondul
pentru deschideri de credite suplimentare este consumat, Minis­
terul finanţelor poate cere Adunării deputaţilor aprobarea de
a fi mărit, dacă se poate asigura acoperirea sporului propus cu
venituri noui, care nu au fost avute în vedere la întocmirea
bugetului. Prin urmare, Legea contabilităţii publice pe care
Ministerul de finanţe nu o poate călca, spune precis: sporul de
cheltueld se poate hotăra numai dacă isunt deja realizate veni­
turi noui, venituri nu evaluări şi apoi aprobarea de sporire a
cheltuelilor nu o poate da decât adunarea deputaţilor, iar nu
decretele-legi. Modificarea bugetelor Statului după votarea lor
de cătră Adunarea deputaţilor, în cursul anului bugetar, este
periculoasă şi din punct de vedere legal şi gospodăresc inad-
rnisibilă.
Este evidentă preocuparea Guvernului de a spori cu orice
preţ salariile înainte de alegerile parlamentare, pentruca astfel
să ise câştige — crede guvernul liberal — sufragiile funcţionari­
lor publici. Timp de 4 ani preocuparea pentru sporirea salarii­
lor nici* nu a existat, deşi în acest răstimp „traiul s'a scumpit
simţitor, datorită reprizei economice" cum spune dl. Cancicov
în expunerea dsale de moltive şi deşi „necesitatea de a se asigu­
ra tuturor slujitorilor Statului mijloacele strict indispensabile
pentru satisfacerea nevoilor lor personale şi familiare", cum
spune tot dl. OancicoV în acelaş loc, a existat în tot cursul a-
cestor 4 ani de guvernare liberală, care a avut norocul să se
efectueze într'o vreme de repriză economică mondială şi naţio­
nală.
Ministerul finanţelor justifică deci sporirea de salarii cu
suma minimă de 10 şi 6 la sută din cauza „creşterii preţurilor
la unele articole ide consumaţie". Făcând dependentă de această
cauză — scumpirea traiului — sporirea salariilor, de sigur că
între aceşti doi termini ai problemei trebue să existe un raport
proporţional: coeficientul de scumpire a articolelor de primă
necesitate să fie echivalent cu coeficientul de sporire a salarii­
lor; lipsind acest raport, problema salariilor rămâne nerezolvată
cum, de fapt, şi rămâne prin sporul insuficient menţionat mai
sus. Să dovedim acest lucru.
Şi pentrucă decretul-lege de sporire a salariilor se referă la
Legea pentru reducerea retribuţiunilor funcţionarilor publici
promulgată cu înaltul decret regal nr. 479 din 28 Februarie
1933, ise cuvine să arătăm motivele, cari au determinat această
reducere şi de ce natură au fost ele şi apoi să venim la îm­
prejurările actuale, cari trebuiau să se reflecteze în dispozi-
ţiunile decretuluWege de sporire.
Evoluţia preţurilor produselor agricole şi < ale celor indus­
triale în România — după datele Asociaţiei româneşti pentru
studiul conjuncturei — în răstimpul reducerii şi sporirii salarii­
lor funcţionarilor publici, a fost cea arătată la pag. 354 a acestui
studiu. ., „
 Ce ne spun aceste cifre?
Ele ne spun, că: dela 1929 — anul isbuonirii crizei econo­
mice — până în 1933 — data reducerii cu 22%,' a salariilor —
preţurile produselor agricole scăzuseră cu 55,1%; şi acelea ale
produselor industriale scăzuseră cu 31%'; prin urmare am avut
o reducere medie de 43% la preţuri şi o reducere a salariilor
de numai 22%l Este evidentă adaptarea avantajoasă a salariilor
funcţionarilor publici la nivelul preţurilor din acea vreme.
In anii 1933 şi 1934 preţurile au rămas aproape stabile,
începând urcarea lor — dare apoi a fost continuă — dela sfâr­
şitul anului 1934.
Din 1934 până în a doua jumătate a anului 1937 preţurile
produselor agricole s'au urcat ou 19,7%', iar cele ale prod iselor
industriale cu 32,4%', deci în mijlociu cu 26,05%. Faţă de a-
ceastă urcare a preţurilor eu 26,05% guvernul liberal vine cu o
urcare de 10%' a salariilor şi cu o urcare de 6%' a pensiilor.
Acest raport ne arată situaţiunea rea a funcţionarilor în anul
1937 cu toată majorarea făcută, faţă de situaţiunea mai bună a
lor din anul 1933, cu toată scăderea aplicată salariilor în acea
vreme.
Să reexaminăm, pentru completarea informaţiunilor de
mai sus, indicele preţurilor de detaliu ale articolelor de primă
necesitate, la Bucureşti, trecute în acest studiu la pag., 355.
Comentarea acestor cifre este ia fel ca aceea a cifrelor pre­
zentate mai înainte. Şi din cetirea lor se constată nedreptatea
făcută cu prilejul urcării recente a salariilor, care abia poate
completa o treime' din sporirea preţurilor articolelor de primă
necesitate petrecută în intervalul 1934—1937.
Atât expunerea de motive a dlui ministru al finanţelor, cât
mai ales comentariile presei guvernamentale în legătură cu
această sporire a salariilor, tind să arate opiniei publice că
funcţionarii Statului au fost rău trataţi de guvernele naţional-
ţărăniste şi -căi grija pentru ei au avut-o numai guvernele libe­
rale. Apoi, aceiaş presă, pune în seama guvernelor naţional -
ţărăniste atitudinea faţă de funcţionari a guvernării de tristă
memorie a dlui N- Iorga, girată de partidul liberal. Procedeul
de a atribui altora propria vină sau neputinţă este, idîn păcate,
foarte des întrebuinţat în viaţa politică românească.
Este unanim ştiut, că neplata salariilor' şi pensiilor publice
precum şi neputinţa de a mai face faţă necesităţilor de mate­
rial şi de a mai asigura cel puţin hrana armatei, a fost unul
din cele mai de seamă motive cari au contribuit la îndepăr­
tarea dela conducerea Statului a guvernului zis „al technicieni-
lor". Şi acest guvern, repet, nu a fost posibil fără concursul
partidului liberal; pe vremea acestui guvern s'a întâmplat —
lucru nemaipomenit în analele guvernamentale ale ţărilor civi­
lizate — ica funcţionarilor să nu li-se plătească leafa pe 3 luni.
Timp de 4 ani guvernul MbWal nu a făcut nimic pentru
funcţionari cu toate că n'au încetat niciodată să se laudle cu
 >,excedente bugetare", cu „prosperitatea ţării" cu binele mare
adus pe capul României de această guvernare. Am arătat, cu
alt prilej, nu de mult, în ce a constat „fericirea" economică
procurată Ţării de lunga guvernare liberală- In acest răstimp
de 4 ani în care scumpetea a crescut mereu, funcţionarilor pu­
blici nu li-s'au sporit 'salariile nici cu o pară; în 1934 sub forma
hiperpatriotică a subscrierii la împrumutul de înzestrare a
Ţării — li-s'a luat funcţionarilor leafa pe o lună, dându-li-se,
în schimb, titluri a căror valoare a scăzut imediat la jumătate.
Dela 1928 până în 1933 — fără intervalul Iorga /— în tot
timpul guvernărilor naţional-ţărăniste funcţionarii publici au
fost continuu şi integral salarizaţi, deşi Ţara a trecut (printr'o
criză economică de felul căreia nu â mai cunoscut nici una.
Iar scăderea efectuată în 1933 am arătat în ce condiţiuni
s'a făcut.
Scumpirea vertiginoasă a' traiului din ultimii ani a adus
funcţionărimea română într'o situaţiune mizerabilă din care
nu a putut-o scoate sporul cu 10 la sută al salariilor. Zilnic
sporeşte numărul celor cari nu mai au acces la zahăr şi la
came, la încălţămintei şi la haine; în pragul iernii traiul a de­
venit imposibil pentru toţi cei cari nu dispun în bugetul casnic
de multe mii de lei lunar.! Deabia a fost anunţată sporirea sa­
lariilor şi negustorii au ridicat imediat preţurile, făcând astfel
inoperantă această urcare. Şi ceiace este mai grav: traiul se
scumpeşte pentru toată lumea, nu numai pentru funcţionarii
publici; prin urmare chiar 'dacă ar aduce sporul de 10 la sută
o oarecare alinare pSntru funcţionari el coniribue la scumpirea
traiului pentru toţi locuitorii, ceiace este grav. Cartelurile ban­
diteşti ocrotite de liberali vor găsi în această scumpire pretex­
tul de a jefui 'întreaga populaţie consumatoare a ţării: ţărani,
muncitori, funcţionari particulari, etc.
însemnează — după cum spune dl- Cancicov în expunerea
de motive menţionată — că salariile „au fost readuse la nive­
lul celor înscrise în bugetul anului 1932"?
In timpul guvernării liberale de 4 ani s'a instituit prima
valutară de 44 şi apoi de 38 la sută, s'âu sporit considerabil
taxele şi impozitele pe obiectele de primă necesitate, s'a lăsat
frâu liber oartelurilor banditeşti să exploateze pe consumatorul
român, s'a reevaluat stocul metalic oficializându-se deprecierea
cu 38 lâ sută a leului şi s'au făcut toate aceste fără ca de soar-
tea bietului funcţionar să se îngrijească nimeni, decât numai
în preajma alegerilor, cu răsplata aşteptată a voturilor, care
nu a venit pentrucă nu putea să vie.
Traiul se scumpeşte, câştigul oartelurilor industriale spo­
reşte considerabil; guvernul este incapabil să stăvilească anar­
hia comercială, vine cu un spor mizer de 10% dună care traiul
iară se scumpeşte, cei 10% daţi funcţionarilor ^mpreună cu
sporul (general al scumpetei sunt încasate de marii şi micii
exploatatori ai consumatorului român aciuiţi In conducerea
societăţilor si întreprinderilor, în consiliile lor de administra­
ţie şi în rândurile multelor serii de mijlocitori paraziţi. In
asemenea împrejurări funcţionarilor publici nu le trebue nici o
sporire de salarii, care nu însemnează altceva. decât tăcerea
— pentru perioada 1 Decemvrie 1937 până la 1 Aprilie 1938 —
a 355 milioane lei din av&rea\!publică în patrimoniu particular
al speculanţilor şi exploatatorilor, funcţionarii îndeplinind
doar funcţiunea de transmiţători ai acestor fonduri dela Stal
la particulari.
Problema salarizării juste şi a ordiinei in preţuri nu se
poate rezolva prin sporuri de lefuri, ci prin introducerea unei
discipline economice, introducere care nu o poate face un; gu­
vern sau conducători Cointeresaţi, direct sau indirect, în acţiu­
nea nefastă de exploatare şi speculare a consumatorului român
de toate categoriile.

Acest studiu critic privitor la viaţa economică a Ţării

noastre în timpul guvernării liberale dela 1934—1937, recu­
noaştem, este foarte sumar şi cuprinde numai prezentarea câ­
torva compartimente din complexul a ceiace se numeşte în
general, economia naţională a unei ţări. După cum am men­
ţionat la 'nceput aceste precizări au fost determinate de o dare
de seamă a dUkii ML Caneieov, ministrul finanţelor în guvernul
liberal şi de un expozeu al priim-ministrului aceluiaş guvern,
dl- Gh. Tătărescu. A fost deci firesc ca în acest examen critic
să mă ocup, în primul rând, de problemele ridicate în aceste
dduă expuneri, pentruca opinia publică să ia cunoştinţă de
starea adevărată a lucrurilor, aşa cum ea este prezentată în
publicaţiunile oficiale şi cu greutate şi aşa cum ne obligă să
o cunoaştem din observarea şi interpretarea obiectivă a reali­
tăţilor .i
Scopul urmărit prin această examinare critică nu este a-
cela de a nega complet binele pe care un guvern — oricare
ar fi fost el — l-ar fi făcut ţării. Nu ne ademeneşte calea par­
cursă de d-nii Tătărescu şi Cancicov. aceea a negării oricărei
înfăptuiri din partea altor guverne neliberaîe, aceea de a crede
şi â spune că fericirea Ţării îşi are începutul numai în ziua în
oare guvernul României a trecut asupra partidului liberal. A-
semenea afirmaţiuni nu onorează pe cei ce le fac şi nu servesc
cu nimic teza pe care vor să o susţină. Oricât de neevoluată
ar fi considerată de unii opinia publica românească, ea ştie
totuşi să deosebească mulţumitor binele de rău, fapta creatoare
de frazeologia lipsită de conţinut; bunul simţ, de care lumea
românească nu este lipsită cu totul, ştie încă să atribue merite
şi vină după cuviinţă şi greşesc mult acei cari cred — şi dl.
Gh. Tătărescu este printre aceştia — că patosul radiofonic sau
sfidarea bombastică pot fi mijloace potrivite pentru a ţine lo­
cul adevărului) şi faptei 'pozitive.
 Şi dacă totuşi, uneori, cuvintele din această expunere vor
fi fost tari, utilizarea lor ne-a fost impusă de felul exprimării
fostului prim-ministru şi al fostului ministru de finanţe. Acest
studiu sumar a fost scris înainte ca voinţa naţională, expri­
mată în alegerile pentru Parlament din Decemvrie 1937, să
fi fost cunoscută. Acelui „Da sau Nu?" cu care dl. Gh. Tătă-
rescu a ţinut să-şi prefaţeze campania electorală îndreptată cu
o necunoscută violenţă de limbaj împotriva partidului naţio-
nal-ţărănesc, Ţara i-a răspuns respicat şi, de bună seamă, des-
metecirea orgoliului sfidător nu a întârziat să se producă.
Modestia în gesturi şi vorbe, dârzenia în iniţierea şi de­
săvârşirea faptelor ^pozitive în folosul obştii româneşti, nu vor
trebui să fie niciodată pierdute din vedere de acei cari deţin
situaţii de răspundere în viaţa unui neam. Şi mai ales, prezen­
tarea cu omenie a adevărului să nu lipsească din vorba şi scri­
sul celor cari conduc oamenii şi popoare.
VICTOR JINGA-
 Expansiunea fascismului
„Fascismul nu e o marfă de export", — a declarat pe vre­
muri, cu gesturi teatrale şi patetic, Mussolini. Poate, a fost
sincer sau poate a fost numai o acoperire tactică necesară mo­
mentului istoric Fapt este, că s'au găsit foarte mulţi să accepte
această afirmaţie şi mai ales ca idiiversiune în contra acelora,
care arătau întemeiat tendinţele expansioniste ale fascismului.
Dacă Mussolini a fost sincer când a făcut această afirmaţie
categorică, a dat dovadă de necunoaştere a legilor, cari de­
termină işi transformă structura socială. 0 asemănătoare do­
vadă au dat şi democraţii cari aşteptau dintr'un an în altul
prăbuşirea regimului fascist.
Nici unul, nici alţii nu cunoşteau datele problemei. Deaci
concluziile greşite ale amânlcUorora şi desmintirea categorică
a evenimentelor. Fascismul nu s'a prăbuşit încă şi a devenit o
ntarţâ dé export,
O a treia greşală au făcut şi aceia, cari credeau într'o Ita­
lie pacifică şi mai ales nerevizionistă. Şi toate aceste greşeli au
provenit din aceaşi neinterpretaire a factorilor structurali in­
terni, cari în ultimă instanţă determină şi directivează politica
externă a unui stat. Politica externă este determinate în cea mai
mare măsură de factori sociali, iar nu de formule spirituale sau
de iubiri platonice în jurul unei idei de rubedenie sau de rasă. Şi
numai aşa se explică pretinia italiană cu Unguri turanici şi nu
cu noi latini.
Dacă fineam seamă de structura internă a Italiei, nu am
fi avut deziluziile cari ni le-au cauzat ultimele două discursuri
ale Ducelei. Şi nu am fi făcut responsabil un singur om de a-
tacurile revizioniste ale acestuia- Revizionismul italian este
inerent, structural, stadiului de desvoltare actuală a Italiei.
Căci societatea italiană se defineşte prin cele două trăsături
fundamentale cari o caracterizează: feudalismul agrar şi feu­
dalismul industrial de-o parte şi o masă de muncitori şi ţărani
fără cuvânt în politica internă şi externă. Politica externă re­
vizionistă a Italiei este! politica marelui capital revanşard lipsit
de debuşee, de colonii.
Poate că Mussolini a fost sincer când a spus că fascismul
nu e marfă de export. Şi a fost sincer, fiindcă în acel moment
capitalul nu se refăcuse încă din războiu. Refăcut însă' cu aju-
torul ducelui, acesta subjugă Întreaga politică externă directi-
vând-o şi acornodând-o intereselor sale. Cine conta acum câţiva
ani pe o apropiere atât de mare între Germania şi Italia? Cei
mai mulţi se bazau în afirmaţiunile lor pe uri conflict ireduc­
tibil intre imperialismul german şi cel italian. Iată 'însă, că
interesele încep să se armonizeze şi axa Roma—Berlin să de­
vină tot mai puternică. Şi Roma nu mai face azi nici un pas
In politica externă fără consimţământul Berlinului. Aceasta o
dovedesc din în ce mai desele vizite la Roma şi la Berlin.
Sabotările tuturor conferinţelor internaţionale încă fac
parte din imijloacele anterior fixate de aceste două ţări struc­
tural revizioniste. Intereselor şi luptei comune ale acestora se
opun în politica externă interesele divergente ale imperialis­
mului englez şi ale democraţiei pacifice franceze. Lipsa aceasta
de unitate înlesneşte triumful uşor al fascismului revizionist
pe plan internaţional.
Agitaţiile din Palestina, mişcările revoluţionare din Maroc
şi lovitura ide stat din Brazilia confirmă această teză şi înfirmă
declaraţiile dlui Mussolini.
Fascismul este structural predeterminat la expansionism
şi revizionism.
Departe de a fi o marfă numai pe piaţa internă, fascismul
italian, după cucerirea Abisiniei, după încercările disperate
cele-a făcut şi le mai face încă în Spania, după lovitura din
1
Brazilia, acum încearcă în Palestina să înlăture influenţa şi a-
totputernicia seculară a capitalismului englez. Unui capita­
lism raţionalizat până la exces şi susţinut de o voinţă unitară
1
şi confundat cu statul însuşi. Anglia opune un capitalism cu
interese divergente şi cu accentuate lupte intestine între dife­
ritele trusturi.
Imperialismul englez va fi silit să facă noi concesii, în­
lesnind prin aceasta noi triumfuri fascismului italian.
In lupta, care se dă, va triumfa acela, care e mai bine
organizat, mai unitar şi mai bine susţinut de stat.
Pe deasupra intereselor şi intenţiilor tuturor, fascismul a
devenit marfă de export.,
Acest conflict dintre cele două forţe, cari se ciocnesc
mereu, va duce în mod inevitabil la război. Până atunci însă
fascismul va mai avea de înregistrat succese, dar numai de
natură externă.
B. S. BLAGA
 ÎNSEMNĂRI

D-l ion Mihalache părăseşte preşedinţia

T i m p de 4 a n i a fost p r e ş e d i n t e al partidului, n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s c , d-l.
I o n M i h a l a c h e . T i m p de 4 a n i a c e s t p a r t i d a fost o n o r a t c u o p r é s i d e n c e
do mari) dimensiuni etice şi de o e x c e p ţ i o n a l ă v a l o a r d s o c i a l ă ; m a r e a in-
teligenţă, l u p t a î n d e l u n g a t ă şi v o i n i c e a s c ă p e n t r u d e ş t e p t a r e a şi r i d i c a r e a
ţ ă r ă n i m i i , excepţionalele însuşiri de animatori şi o r g a n i z a t o r , înaltul sen­
t i m e n t a l d e m n i t ă ţ i i ş i s t r ă l u c i t u l t a l e n t de o r a t o r f a c d i n dl. I o n M i h a ­
l a c h e cel m a l de s e a m ă e x p o n e n t al ţ ă r ă n i m i i r o m â n e din ultimii zeci de
a n i ş> u n a din cele m a i p r o e m i n e n t e p e r s o n a l i t ă ţ i a l e vieţii publice r o ­
mâneşti.
I n f r u n t e a p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s c dl. I o n M i h a l a c h e a venit
m â n a t de f o r ţ e o r g a n i c e de felul celor c a r i f a c să răsaTă brazii în m u n ţ i
şd s t e j a r i i p e c â m p i e ; nici u n c a l c u l de club, nici o r e g i z a r e d e ambiţii nu
a stat la, o r i g i n e a preşedinţiei a c e s t u i m a r e c a r a c t e r ; însuşirile excepţio­
n a l e a l e omului, t e m e i u r i l e m o r a l e , n a ţ i o n a l e şi sociale a l e luptei sale,
c ă i l e de v i i t o r a l e r o m â n i s m u l u i , t o a t e a c e s t e a l a un l o c au t r i m i s p e
dl. I o n M i h a l a c h e în f r u n t e a celui m a i p o p u l a r p a r t i d politic a l ţ ă r i i ,
p a r t i d c r e a t — în m a r e p a r t e — p r i n ostenelile sale îndelungate, p r i n
1
p u t e r e a credinţelor sale m i s i o n a r e .
T o t u l se s ă v â r ş i s e p e n t r u c a p o r ţ i l e m a r e i a ş t e p t ă r i să fie l a r g
deschise; p r i n ele u r m a s ă t r e a c ă , b i r u i t o a r e , a r m a t a ţ ă r ă n e a s c ă , în f r u n t e
c u m a r e l e ei c ă p i t a n . P i a t r a f u n d a m e n t a l ă : lupta, c r e d i n ţ a şi c u n o a ş t e r e a ,
— e r a u pe oale s ă se aşeze l a t e m e l i a noului S t a t . L u m e a cea m a r e a
s a t e l o r îşi a ş t e p t a î m p l i n i r e a destinului, zidirea R o m â n i e i noui, R o m â n i e
a ţ ă r a n i l o r . J e r t f a lui H o r i a , a lui T u d o r şi a lui A v r a m I a n e u îşi
aştepta r ă s c u m p ă r a r e a prin Ion Mihalache; ţ ă r ă n i m e a r o m â n ă avea s ă
p r i m e a s c ă , p r i n I o n Mihalache, r ă s p l a t a îndelungatelor ei î n d u r ă r i .
O m e n i a a sfătuit t o t d e a u n a c ă p e t e n i i l e ţ ă r ă n i m e ! s ă c a u t e înţelege­
r e , în c e a s u r i l e m a r i , c u Domnii T ă r i i ; a ş a a u f ă c u t căpeteniile delà 1784,
1821 şi 1848; a ş a a f ă c u t şi I o n M i h a l a c h e . V i e n a nu a v e a c u m s ă ' n ţ e l e a g ă
sbuciumul Albacului, d o r u r i l e l a n c u l u i . D a r v r e m e a lui I o n M i h a l a c h e
e r a a l t ă : de a s t ă d a t ă î n ţ e l e g e r e a a v e a să se z ă m i s l e a s c ă în c u p r i n s d e
h o t a r e r o m â n e ş t i , în m i n t e de Domn r o m â n al unei Ţ ă r i de ţ ă r a n i , p e
s e a m a a c e l o r a c a r i în tranşeele î n t r e g i r i i de neam şi Ţ a r ă a r ă t a r ă v l ă s ­
t a r u l u i domneso zâmbetul şi h o t ă r â r e a lor v o i n i c e a s c ă de a l u p t a şi în­
v i n g e , înţeleptul p ă r i n t e al Domnitorului de a s t ă z i a f ă g ă d u i t şi a d a t
ţ ă r a n i l o r p ă m â n t şi vot; luminatului s ă u fiu îi v i n e îndemn de sub lespe­
d e a delà C u r t e a de A r g e ş s ă deschidă l a r g c ă i l e p r o g r e s u l u i d e tot felul
pe s e a m a celor mulţi din c e l e a p r o a p e 15.000 de s a t e a l e României.
Cu a c e s t c o m a n d a m e n t m i s i o n a r a v e a s ă p r i m e a s c ă şi s ă îndepli­
n e a s c ă funcţiunile p u t e r i i în S t a t u l r o m â n m a r e l e şi luminatul ţ ă r a n
Ion Mihalache
P e n t r u î n t â i a d a t ă în i s t o r i a p o l i t i c ă a Ţ ă r i i n o a s t r e a u s t a t , f a t ă î n
f a ţ ă , Domnitorul c u cel m a i r e p r e z e n t a t i v o m al poporului s ă u de ţ ă r a n i .
S i t u a ţ i a e r a limpede, soluţia ei, t r a n ş a n t ă şi u n i c ă . Un m o m e n t p e c a r e
Domnitorul unui n e a m de ţ ă r a n i t r e i m e să-1 d o r e a s c ă şi să-1 a ş t e p t e c u
pasiune, se ivise. I o n M i h a l a c h e g a r a n t a , p r i n t r e c u t u l , însuşirile s a l e
eminente, p r i n f o r ţ a şi s e r i o z i t a t e a o r g a n i z a ţ i e i politice al c ă r e i c o n d u c ă ­
t o r e r a , d e s c h i d e r e a unei epoci de î n n o i r e şi p r o p ă ş i r e după c a r e ţ ă r a n i -
m e a n o a s t r ă jindueşte de a t â t a m a r de v r e m e ; n i m e n i m a i mult d e c â t el
nu c u n o a ş t e şi nu s i m t e nevoile şi a ş t e p t ă r i l e lumei d e l à s a t e . O r g a n i c ,
sufletul, m i n t e a şi e n e r g i a lui I o n M i h a l a c h e s e a l i m e n t e a z ă , zi de zi,
din a t m o s f e r a şi r e a l i t ă ţ i l e s a t e l o r r o m â n e ş t i şi a l e locuitorilor ei. Ş t i u
a c e s t a d e v ă r toţi cei c a r i a u u m b l a t p e u r m e l e m a r e l u i a n i m a t o r şi zidi­
t o r , în Topoloveni, l a Dobreşti, în tot judeţul Muscelului, pretutindeni în
Ţ a r ă unde I o n M i h a l a c h e a a v u t de d a t un sfat, de p o r n i t o acţiune, de
r o s t i t u n c u v â n t t o t d e a u n a g r e u şi l u m i n ă t o r .
A u d i e n ţ a d-lui I o n M i h a l a c h e l a Domnitorul Ţ ă r i i v a r ă m â n e , pen­
t r u t o t d e a u n a , u n m o m e n t i m p r e s i o n a n t în i s t o r i a politică a R o m â n i e i .
Cu s i n c e r i t a t e a şi c u sentimentul de d e m n i t a t e n i c i o d a t ă şi d e nimeni
c o n t e s t a t , preşedintele celui m a i p u t e r n i c p a r t i d politic al R o m â n i e i a
spus D o m n i t o r u l u i ce simte şi c e c r e d e pe s e a m a Ţ ă r i i în acel moment.
A fost a s c u l t a t p â n ă l a c a p ă t şi a p r o b a t . A u d i e n ţ a s'a 'ncheiat c u r e ­
c o m a n d a r e a c u n o s c u t ă , pe c a r e însă, dl. I o n M i h a l a c h e nu a putut-o
a c c e p t a ; imposibilitatea acestei a c c e p t ă r i e r a , în mod prealabil, evidentă.
D e s p ă r ţ i r e a a fost simplă în m ă r e ţ i a ei şi t r a g i c ă : Regele a s ă r u t a t pe
Preşedintele I o n M i h a l a c h e a c ă r u i r e p l i c ă a fost: „a-Ţi s ă r u t a t un obraz
curat, Majestate". -
A c e s t e evenimente au î n d e m n a t pe dl. I o n M i h a l a c h e s ă p ă r ă s e a s c ă
c o n d u c e r e a p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s c . V i g o a r e a şi c o n v i n g e r i l e d-sale
a u r ă m a s i n t a c t e ; d-sa a înlesnit a p l i c a r e a unei a l t e o r i e n t ă r i s t r a t e g i c e
în l u p t a p a r t i d u l u i . Cu aceleaşi obiective n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s m u l c o n t i n u ă
l u p t a ; în p r i m e l e r â n d u r i ale l u p t ă t o r i l o r dl. I o n M i h a l a c h e ţine frontul
ţ ă r ă n i s m u l u i a c ă r u i isbândă a putut fi î n t â r z i a t ă , d a r n u v a p u t e a fi
niciodată înlăturată.
• *
* *
I n şedinţa Comitetului e x e c u t i v al p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s c , ţi­
n u t ă la B u c u r e ş t i , la sfârşitul lui Novembre, dl. I . M i h a l a c h e demisionând
delà P r e ş e d i n ţ i a acestui p a r t i d , şi-a încheiat astfel c u v â n t a r e a :
„ ... Dacă m'am achitat conştiincios şi demn nu ştiu, dar ceiace ştiu
este că m'am silii şi mi-am făcut datoria, Socot că am dat partidului
putinţa prin contactul cu pământul, prin contactul cu realităţile, prin
studii, prin reorganizare, prin disciplina şi acţiunea permanentă încunu­
nată de succes în lupte, — să definitivăm o ideologie şi un program de
baze naţionaUsociale, în cadrul sistemului monarhic constituţional.
. .. ,,Se accentuiază de azi înainte lupta pe terenul constituţional,
fără a părăsi bazele sociale.
„Pentru a purta această luptă, cu coeficienţi maximi, cu un po.
tenţial politic şi moral sporit, se impune: ca o condiţiune sine qua non
ca la conducerea partidului să vină acel care pentru naţiunea întreagă
este simbolul luptelor constituţionale şi o autoritate de necontestat, dl.
luliu Maniu. (Ovaţiuni).
„Dacă prezenţa modestei mele persoane în fruntea partidului va fi
fost o necesitate în perioada sa de refacere programatică şi gospodar
rească, astăzi constituţionalismul este cuvântul de ordine în politica sta­
tului român. Si potenţialul maxim îl oferă în fruntea nouilor lupte,
luliu Maniu.
„Partidul va sta întreg şi solidar în jurul lui. Avem mândria să
constatăm că între fruntaşii partidului, cu cari am examinat situaţia, nu
există nici o deosebire de vedere şi că întreg partidul stă astăzi —frun­
taşi, cadre şi ostaşi — în jurul lui luliu Maniu. (Aplauze).
„Numele lui în această împrejurare, în afară de personalitatea lui,
este însuşi un simbol. Este un sunet de alarmă, care poate străbate mult
mai departe decât modestul meu nume şi glas.
... „Am fost ţinta atâtor atacuri, atâtor ofense. Ştiu că acestea au
putut face sânge rău şi prietenilor mei — ofensa preşedintelui se re­
simte şi de partid. Am ţinut să mă răzbun nerăspunzănd cu ofense; şi
 să vă răzbun şi pe d-voastră ţinând sus fruntea şi oferind atacurilor o
conştiinţă senină şi un obraz curat, (Aplauze).
„Nimeni nu e sigur de sângele său; şi nimeni nu are merit sau
vină de sângele adus de alţii în vinele lui. Dar fiecare e stăpân pe sufle­
tul şi apucăturile sale —, şi să poate cinsti cu ele când sunt bune,
răspunde de ele când se manifestă în chip neplăcut şi dăunător. Altfel
n'ar maî exista 'nici codul penal, nici codul moral. >
,/Nu ştiu ce fel de sânge îmi vor fi lăsat strămoşii.
„In micile mele călătorii n'am simţit însă nici o reacţie a celulelor
mele organice în mijlocul operilor bizantine, desigur foarte frumoase;
dar am simţit „cutremurul celular" al tuturor fibrelor mele şi toată
aprinderea înclinărilor mele când am văzut în Roma apeductele, canali­
zările, fântânile, drumurile, templele, teatrele, Forul,. . Emoţia mă poseda
ca şi cum aşi fi fost eu însu-mi arhitectul şi inginerul.
„Ţăranul din Topoloveni n'a venit cu pedigriuri în politica ţării;
nici eu nume, nici cu avere, nici cu situaţii sociale; n'a fost măcinat de
ambiţii, n'a alergat după glorii şi măriri.
„Dar el N'A ŞTIUT MINŢI, nici pe cei de jos, nici pe cel de sus.
]„N'am vorbit ce n'am ştiut; n'am întreprins ce am crezut că nu
pot; n'am ambiţionat la măriri şi la averi; múam potrivit fapta cu
vorba şi cu portul.
I „Dacă acestea constituiesc un capital, îl las Partidului şi prin el
ţărănimei române.
,,Duc şi sufletul şi cămaşa, tot aşa de curate, precum le-am adus
de acasă, dela izvor. Mai curate decât „uniformele voluntarilor" de pe
Calea Victoriei, expuse în galantare şi apoi aruncate după primele bubui­
turi de tun la Turtucaia, — mai curate decât conştiinţa plină de compro­
misurile zig-zagurilor unei politici de jidov rătăcitor, a celor ce ţin cu
orice chip să mi se înfăţişeze mié ca dascăli de politică.
„Ţăranul din Topoloveni a trăit douăzeci de ani în mijlocul politicii
Bizanţului bucureştean; dar de el apucături de Bizanţ nu s'au prins, şi
dela profesori bizantini n'a putut învăţa nimic.
„îmi declin deci apucăturile atavice de Bizanţ.
„In schimb, în sufletul lui este întipărită cu slove de foc o pagină
de istorie romană. Se cheamă: Pilda lui Cincinatus.
Cincinat lasă comanda.
Cincinat pleacă la plug.
Face şi ţăranul dela Topoloveni, cu modesta lui situaţie, tot aşa.
Pleacă şi el la plug.
„Cu urechea atentă la trâmbiţa comandanţilor lui, pentru care va
lăsa ori când plugul, să sară iarăşi la catapulte pentru dărâmarea zidu­
rilor în care zace Dreptatea ferecată în lanţuri.
„Domnule Maniu, ia comanda şi dă porunca.
„Fă ultimul act de supunere.
„De acum, se supune „soldatul Mihalache Ion".
Iubiţi colegi,
„Faceţi formele nouei învestituri cu aceiaşi hotărîre şi elan şi
credinţă cu care dezbrac eu toga preşedinţială". (Aplauze îndelung p r e ­
lungite).

D-l lullu Maniu reia preşedinţia

Dela sfârşitul lunei N o e m v r i e preşedinţia p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l - ţ ă r ă -

neso a t r e c u t a s u p r a d-lui Iuliu Maniu. P â n ă a t u n c i , dl. Iuliu Maniu m a i
fusese î n c ă 12 a n i preşedinte al a c e s t u i p u t e r n i c o r g a n i s m politic; în
a c e s t r ă s t i m p d-sa ai condus ou o destoinicie şi o v i g o a r e puţin c u n o s c u t ă
la oamenii politici r o m â n i opoziţia î m p o t r i v a oligarhiei liberale abuzive
şi a i n s t r u m e n t e l o r ei, d u c â n d partidul la isbânda din t o a m n a anului 1928.
 Dl. l u l i u M a n i u a d u c e în politica R o m â n i e i noui tenacitatea o m u ­
lui c o n s u m a t în lupta şi d e p r i n s . s ă î n v i n g ă , o p e r f e c t ă o n e s t i t a t e p e r s o ­
n a l ă , a t a ş a m e n t u l indistruetibil l a g â n d i r e a d e m o c r a t i c ă , duhul de legali­
t a t e , l u l i u Maniu î n f ă ţ i ş e a z ă i s t o r i a viie a A r d e a l u l u i în ceiaee a c e a s t ă
p r o v i n c i e a a v u t m a i de s e a m ă în v r e m e a din u r m ă . C o n d u c ă t o r al în­
t â i u l u i g u v e r n a l A r d e a l u l u i eliberat şi şef a l p r i m u l u i g u v e r n d e m o c r a t
al R o m â n i e i î n t r e g i t e , dl. l u l i u M a n i u şi-a pus în s l u j b a naţiunei t o a t e
însuşirile şi' î n t r e a g a s a p u t e r e de m u n c ă .
A s t ă z i , dl. l u l i u M a n i u e â r m u e ş t e p a r t i d u l n a t i o n a l - t ă r ă n e s c sub
semnul lozincilor: constituţionalism şi d e m n i t a t e n a ţ i o n a l ă ; p a r t i d u l în­
t r e g u r m e a z ă c u v â n t u l ' m a r e l u i lui c o n d u c ă t o r . L u p t a î n t r e p r i n s ă e d â r z ă ,
g r e a , d a r dl. l u l i u M a n i u ştie s ă fie , , s t r a ş n i c în luptă şi m ă r i n i m o s în
p a c e " ; p a r t i d u l , î n c r e z ă t o r în misiunea s a şi solidar cu preşedintele său,
ş t i e c ă se a f l ă p e d r u m u l cel d r e p t l a c a p ă t u l c ă r u i a v a găsi b i r u i n ţ a .
E x t r a g e m c â t e v a p ă r ţ i din miezosul şi c a t e g o r i c u l d i s c u r s ţinut de
dl. l u l i u M a n i u la (sfârşitul luneî Novembre, în f a ţ a comitetului e x e c u t i v
al p a r t i d u l u i , c â n d ş i - a a s u m a t , d i n liou, r ă s p u n d e r e a conducerii p a r t i d u ­
lui n a t i o n a l - t ă r ă n e s c .
D u p ă - c e dl. l u l i u M a n i u î n f ă ţ i ş e a z ă s t a r e a de l u c r u r i din ţ a r ă ,
continuă:
.. . „Eu, Domnilor, nu pot suporta această atmosferă în ţară, fără
de a pune tot ce pot în serviciul scopului ca această stare de lucruri să
fie schimbată.
„Sunt hotărât să lupt din toate puterile mele în frăţie cu d-voastră
şi în deplină solidaritate. Vă rog şî pe dvs. să refuzaţi\ a suporta această
atmosferă umilitoare, ca să faceţi tot posibilul ca acest neam, această
nobilă naţiune să iasă din aceste cătuşe, care nu numai sufleteşte sunt
umilitoare, dar istovesc şi fizicul şi o împiedică să meargă pe calea ei
de desvoltare vecinie ascendentă. Peste tot, contraziceri şi paradoxe re­
voltătoare. Si dacă în politica internă sunt aceste paradoxe, aceste contra­
ziceri, nu mai puţine sunt în politica externă.
. . . „Trebue înlăturate formele goale, trebue să năzuim a realiza
esenţa şi înţelesul adânc al lucrurilor şi trebue înainte de toate înlăturat
sistemul dictatorial, care ne stăpâneşte şi umileşte şi trebue înlăturat
pericolul ce ne ameninţă a se permanentiza.
- . . ,iNu să fim noi târâţi în acţiuni şi atitudini, ci să fim o dina­
mică forţă, care dacă nu orientează, care dacă nu conduce, căci suntem
poate prea mici pentru aceasta, dar să contribuim în prima linie la re­
zolvarea marilor probleme de care depinde pacea lumii şi siguranţa sta­
telor mici din această parte a noastră.
. . . „Ca să putem face însă aceste lucruri, trebue înainte de toate
ca însuşi elementul românesc, constituitorul acestui Stat, să fie în situa,
ţiunea morală, politică, socială, culturală şi economică, ca să poată con­
duce cu autoritate în această direcţiune Stalul, Statul său creiat cu
jertfele sale. \
. .. „Partidul nostru, la înfăptuirea sa, în 1SÍ8, a avut ca bază, ideia
naţională, nu numai în sensul politic de libertate şi independenţă naţio­
nală, ci şi în sensul social şi economic, ca poporul să fie ridicat din
punct de vedere cultural şi material.
„De aici a pornit programul acestui partid şi dvs. puteţi să con­
trolaţi toate programele făcute până la fuziunea norocoasă, pe care am
făcut-o în 1926. Toate au avut la baza lor ideia naţională în acest sens
de libertate naţională şi independenţă naţională, desăvârşirea politică,
prosperitatea economică şi culturală. (Aplauze).
„Domnilor, sunt obişnuit să vorbesc clar. Vă declar dvs. în mijlocul
văltorilor demagogiei, care se aruncă în multe părţi ale ţării, că eu nu
sunt antisemit şi nu sunt nici un fel de anti. Eu sunt pro pentru neamul
românesc. (Aplauze).
„Eu nu sunt duşmănos faţă de nimeni; nu persecut pe nimeni. Nu
fac nedreptate nimănui, Dar sunt pentru ridicarea elementului românesc
pentru întărirea lui şi suni pentru ideia că statul român naţional cu
toate forţele sale trebue să ajute elementul românesc. (Ovaţiuni).
„Nu vreau nedreptate. Nu vreau nici lipsirea nimănui de drepturile
sale născute in momentul când a venit pe lume. Eu sunt pentru dreptate,
nu din mărinimie şi dintr'o pornire sufletească, care este o predispoziţie
individuală a firii mele, ci pentru că ştiu că dreptatea este caritatea
raţiunei. (Aplauze). Dreptatea este caritatea inteligenţii, adică creerul
îţi arată, sprijinit pe suflet, să nu faci ceeace este nedrept, fiindcă se
răzbună. Ce a fost monarhia austro-ungară decât o perpetuare a ne­
1
dreptăţii? Care i-ă fost soarta? S'a distrus.
„Deaceea, Domnilor, eu aşi crede, că Statul român ar trebui să
inaugureze o politică de stat, prin care, in mod organic şi sistematic să
protejeze elementul românesc, ca să refacă ce a pierdut sub împilări
de secole,
... „Am o rugăminte şi CĂTRE TINERIMEA ROMÂNA. Am rugă­
mintea ca să.şi dea seama că nu de noi aceştia care avem părul cărunt
este vorba astăzi, nu se discută sde soarta noastră, a celor care am petre­
cut deja o bună parte a vieţii. Noi am avut unele satisfacţii care ne pot
mulţumi. Astăzi este vorba de ea, de tinerimea noastră, de viitorul ei.
Este vorba de ea cum şi unde va putea să-şi manifeste în viaţa de stat
cunoştinţele şi puterea de munca. Si când este vorba de tineret, et să nu
uite că nici într'un partid nu a fost tinerimea atât de apreciată ca în
al nostru. j
„Conducătorii bătrâni au dat loc de afirmare generaţiei tinere, care,
cu temperament tânăr, cu vâltoarea firei lui, cu focul care svăcneşte în
sângele lui, cu energie tinerească, putea să dea mai mare avânt luptelor
ce s'au succedat. Cine a fost în Ardeal în 1848 în fruntea mişcării?
Patriarhii bătrâni? Nu! Avram Iancu avea 24 ani, Simion Bărnuţiu avea
40 şi câţiva de ani.
,,Apoi în 1918, oamenii de mare valoare, de mare autoritate, Pop
de Băseşti, Iuliu Coroian, Tudor Mihaly şi ceilalţi pe cine l-a încredinţat
să ducă în vremuri grele de revoluţie la înfăptuire, destinul naţiunei.
Pe cine a suprapus lor? Pe noi, pe tineri. Cel mai bătrân în Consiliul
Dirigent, afară de Suciu, Ştefan Pop şi Vaida, am fost eu abia) trecut de
43 de ani. Nu s'a uitat la tinereţea mea. Din contra, mi-a ordonat să
iau destinele acelui colţ de ţară. Dar în 1928, n'am apelat eu la toate
elementele tinere? Cine a fost mai bătrân de cât mine în guvernul pre­
zidat atunci de mine? Ştefan Pop şi Vaida.
„Dacă noi angajăm tineretul la luptă, când este vorba să-i dăm
posibilitatea să muncească pe baza calităţilor dovedite, nu pe bază de
lichelism, noi apelăm tot la generaţia tânără, dându-i tot rolul cuvenit.
'„Prin urmare, în partidul acesta pot avea încredere şi bătrânii,
că le respectăm ^poveţele, îi ţinem la muncă, nu-i înlăturăm. nu~l de-
blocăm, ca în alte părţi, dar tot aşa şi tinerii, pentrucă le dăm locul
cuvenit, punăndu-i chiar în frunte şi chiar în locurile de cea mai mare
răspundere''.

Tineretul n a ţ l e n a h ţ i r i n l s l ardelean

I n l u p t a p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s e din A r d e a l c o n t r i b u ţ i a tine­
r e t u l u i ©sta deosebit de i m p o r t a n t ă . I n g e n e r a l , se c r e d e , c ă tineretul a r
fi î n c a d r a t , î n m a r e a lui m a j o r i t a t e , în p a r t i d e l e d e e x t r e m ă d r e a p t ă fi
c ă , deci, a d e z i u n e a lui l a p a r t i d e l e d e m o c r a t i c e -ar fi f o a r t e r e d u s ă . R e a l i ­
t a t e a este a l t a . P a r t i d u l n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s t a r e în r â n d u r i l e lui t i n e r e t
n u m e r o s şi c u u n nivel i n t e l e c t u a l f o a r t e r i d i c a t ; deasemenea, tineretul
dela sate, în m a r e n u m ă r este o r g a n i z a t în n o t a r e l e p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l -
tărânese.
Clujul, c a p i t a l a A r d e a l u l u i , a r e u n g r u p f o a r t e m a r e d e t i n e r i
naţional-ţarăniţrti: profesori, a v o c a ţ i , medici, injfineri, f u n c ţ i o n a r i d « t o t
 felul şi a l ţ i i . A c t i v i t a t e a p r a c t i c ă şi i n t e l e c t u a l ă a tineretului n a ţ i o n a l -
ţăi-ănist dela Cluj este i n t e n s ă ; s ă a m i n t i m n u m a i c e r c u l de studii a l
tineretului, ciclurile de conferinţe publice f o a r t e populate, r e v i s t a „ T a r a
de mâine", s c r i s ă şi î n g r i j i t ă de t i n e r e t , p a r t i c i p a r e a v i l e şl c o m p a c t ă
l a p r o p a g a n d a e l e c t o r a l ă şi alte m a n i f e s t a ţ i u n i p e n t r u c a s ă ne d ă m s e a m a
c ă tineretul n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s t d u j a n n u a r e n i m i c de invidiat l a a l t e
o r g a n i z a ţ i i politice ale a l t o r p a r t i d e .
I n f i e c a r e judeţ ardelean şi b ă n ă ţ e a n sunt nuclee p u t e r n i c e de ti­
n e r e t n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s t . A t â t numerioeşte c â t şi c a l i t a t i v , tineretul naţio­
n a l - ţ ă r ă n i s t este, pretudindeni, î n a i n t e a o r g a n i z a ţ i i l o r tinereşti a l e a l t o r
p a r t i d e . T i n e r e t u l îşi a r e lozincile lui de l u p t ă : d e m o c r a ţ i e , n a ţ i o n a l i s m ,
ţ ă r ă n i s m ; t i n e r e t u l p r e ţ u e ş t e l i b e r t a t e a şi detestă r e g i m u r i l e d i c t a t o r i a l e ,
el este a t a ş a t d e m o c r a ţ i e i disciplinate şi se î m p o t r i v e ş t e a n a r h i e i şi bunu­
lui p l a c , el v r e a r e f o r m e m o r a l e , c u l t u r a l e , sociale şi economice pe s e a m a
n e a m u l u i r o m â n e s c , el r e v e n d i c ă n e c e s i t a t e a î n t r o n ă r i i d r e p t ă ţ i i sociale,
d o b o r â r e a o l i g a r h i i l o r e x p l o a t a t o a r e de o r i c e a p a r t e n e n ţ ă etnică, el ridi­
c ă p r i n c i p i u l şi f a p t a m o r a l ă l a s u p r e m ă p r e ţ u i r e în v i e a ţ a unei societăţi,
el v r e a i e r a r h i z a r e de valori! şi t r i u m f u l tinereţii c r e a t o a r e în o r g a n i z a ţ i a
de p a r t i d şi în a c t i v i t a t e a obştească.
T i n e r e t u l n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s t c r e d e în principiul m u n c i i şi al îndepli­
nirii d a t o r i e i şi r e v e n d i c ă în o r g a n i z a ţ i a de p a r t i d locul c e i.se c u v i n e .
P a r t i d e l e a d v e r s e a u p u s în p r i m ă linie, t i n e r e t u l ; n u li-se v a p u t e a f a c e
f a ţ ă d e c â t t o t c u b a t a l i o a n e de tineri, a t â t în l u p t ă , c â t şi în situaţiunile
de r ă s p u n d e r e . Cei v â r s t n i c i şi obosiţi s ă î n ţ e l e a g ă c ă forţele vii şi numi
c e r s ă li-se f a c ă loc din t i m p ; a c e a s t a a t â t p e n t r u t r i u m f u l ideilor, c â t
şi p e n t r u î n t ă r i r e a o r g a n i z a ţ i e i d e p a r t i d . Torţele luptei şi a l e r ă s p u n d e ­
r i l o r s ă fie t r e c u t e în m â i n i l e v i g u r o a s e , în m i n ţ i l e v i o a i e şi în sufletele
c u r a t e a l e tineretului. Cei c a r i v o r înţelege a c e s t c o m a n d a m e n t imperios,
v o r dovedi s u p e r i o r i t a t e , înţelepciune şi tinereţii! îi v a v e n e r a şi îi v a
iubi; opoziţioniştii acestei succesiuni n o r m a l e nu sunt p r i n t r e cei c a r i
iubesc p r o g r e s u l , a d e v ă r u l , omenia, ei sunt p r i n t r e cei c a r i nu a u un
ideal în luptă, ci se o r i e n t e a z ă n u m a i d u p ă interesele bietei c o n s e r v ă r i p r o ­
p r i i . C o l a b o r a r e a dintre tinerii destoinici şi b ă t r â n i i înţelepţi d u c e l a
m a x i m u m d e r e z u l t a t e ; monopolizarea p r e a î n d e l u n g a t ă a situaţiunilor
n u m a i pe seiama u n o r a c r e i a z ă s t ă r i de desechilibru m o r a l , c e i a c e nu
s e r v e ş t e nici lupta şi nici scopurile ei.
P a r t i d u l n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s c t â n ă r şi v i g u r o s v a î n f r u n t a t o a t e g r e u ­
t ă ţ i l e c e se a ş e a z ă deacurmezişul drum<ului lui. D e m o c r a ţ i a d e a b i a s'a
a r ă t a t l a orizontul politicei r o m â n e ş t i ; b â r f i r e a ei rezultă d i n t r ' o r e g r e ­
t a b i l ă confuzie c a r e , î n c h i p v i n o v a t , se f a c e î n t r e s t ă r i l e neconvenabile
o a r i sunt I a noi şi a d e v ă r a t a d e m o c r a ţ i e p e c a r e s o c i e t a t e a r o m â n e a s c ă
n'a c u n o s c u t - o n i c i o d a t ă . P e n t r u r e a l i z a r e a a c e s t e i d e m o c r a ţ i i l u p t ă na_
ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s m u l ; şi tineretul a r e m a r i şi m u l t e j u s t i f i c ă r i ideologice şi
1
p r a c t i c e p e n t r u c a s ă lupte p e n t r u d e m o c r a ţ i e în c a d r u l c ă r e i a el g ă s e ş t e
p u t i n ţ a p r o p r i e i î n ă l ţ ă r i s p i r i t u a l e şi p u t i n ţ a r i d i c ă r i i , pe t o a t e t ă r â m u ­
rile, a societăţii r o m â n e ş t i .

Organizarea tineretului german

I n Decembrie a fost în R o m â n i a dl. B a l d u r von S c h i r a h , conducă­
t o r u l tineretului g e r m a n ; d-sa a f ă c u t unui z i a r r o m â n e s c p r i n u n a j u t o r
a l său, d e c l a r a ţ i u n i l e de m a i jos, pe c a r i le r e d ă m , ou titlu de i n f o r m a ţ i e :
„ î n a i n t e de e l a b o r a r e a legii din 1 Decembrie 1936 m i ş c a r e a î n t r e ­
p r i n s ă de F u e h r e r p e n t r u e d u c a r e a tineretului, c u p r i n d e a un n u m ă r de
5 milioana t i n e r i v o l u n t a r i , c a r i frecventau, centrele de e d u c a r e c u r e g u ­
laritate.
I m e d i a t d u p ă a p l i c a r e a acestei legi, c a r e stabilea c a tot tineretul
îr«rman s& f a c ă p a r t e din a c e a s t ă m i ş c a r e n a ţ i o n a l ă , n u m ă r u l a d e r e n ţ i l o r
»'a m ă r i t ou î n c ă 2 milioane.
 I n s t r ă i n ă t a t e se v a înţelege g r e u a c e a s t ă c i f r ă . E a s e e x p l i c a p r i n
a c e i a c ă î n a i n t e de r e v o l u ţ i a naţional-socialistă, e x i s t a —- c a şi a c u m —
un c r e z î n t ă r i t p r i n u c i d e r e a a 21 do mii de, t i n e r i d e guvernul o a r e a
p r e c e d a t v e n i r e a dlui H i t l e r l a p u t e r e .
L e g e a din 1936 n u a f ă c u t a l t c e v a decât s ă legalizeze o s t a r e de fapt.
P e n t r u a conduce a c e a s t ă e n o r m ă a r m a t ă d e t i n e r i entuziaşti, e r a
n e c e s a r un o m c u o e n e r g i e m a i m u l t d e c â t o m e n e a s c ă , u n î n d r u m ă t o r
a d e v ă r a t . F u e h r e r - u l 1-a ales p e baronul B a l d u r von Sehirach, c ă r u i a i
s'a î n c r e d i n ţ a t m a i î n t â i , c o n d u c e r e a şcolilor s u p e r i o a r e naţional-socialiste.
D a t o r i t ă c a l i t ă ţ i l o r sale e x c e p ţ i o n a l e şi n u m e r o a s e l o r s i m p a t i i p e
o a r e şi lena c r e i a t în r â n d u r i l e t i n e r e t u l u i , V o n S e h i r a c h a c o n v e r t i t în
s c u r t t i m p l a naţional-socialism î n t r e a g a studenţime g e r m a n ă . Doi a n i
m a i t â r z i u i se î n c r e d i n ţ e a z ă s u p r e m a c o n d u c e r e a tineretului R e i c h -
ului, funcţiune c o n s i d e r a t ă de l e g e a din 1936 i d e n t i c ă î n g r a d c u a c e i a
a u n u i m i n i s t r u de stat.
I n a c e a s t ă m i ş c a r e sunt î n c o r p o r a ţ i t o ţ i tinerii, începând dela a l
zecelea, a n a l existenţei l o r p â n ă l a 18 ani. I n a c e a s t ă p e r i o a d ă do t i m p ,
t i n e r i i se î m p a r t în d o u ă c a t e g o r i i :
Deutsches J u n g v o l k (sau Pimpfe, c u m i se m a i spune în v o r b i r e a
p o p u l a r ă ) , c a r e c u p r i n d e copii î n t r e 10 şi 14 a n i ; şi H i t l e r j u n g e , î n c a r e
s u n t î n c o r p o r a ţ i tinerii dela 14 l a 18 ani. După a c e a s t ă v â r s t ă , a t â t b ă -
eţii c â t şi fetele c a r i s'au r e m a r c a t în cei opt ani d e î n r e g i m e n t a r e î n
m i ş c a r e , a u d r e p t u l de-a se î n s c r i e în p a r t i d , f ă r ă c a a c e a s t ă opţiune s ă
fie obligatorie.
P r o g r a m u l acestei m i ş c ă r i este de a f o r m a o g e n e r a ţ i e t a r e şi s ă ­
n ă t o a s ă , g a t a în o r i c e m o m e n t s ă se j e r t f e a s c ă î n a l t e l o r interese a l e ţ ă r i i .
A c e s t scop nobil v a fi a j u n s p r i n a u s t e r a educaţie pe c a r e t i n e r e ­
tul g e r m a n o p r i m e ş t e î n r ă s t i m p u l de v â r s t ă c e F a m p r e c i z a t .
Cu a j u t o r u l c e n a c l e l o r c u l t u r a l e , în c a d r u l c ă r o r a se c u l t i v ă c â n ­
tecul, p o r t u l şi d a n s u l popular, sufletul ţ ă r a n u l u i este f o r m a t în l u m i n a
i s v o a r e l o r de c u l t u r ă n a ţ i o n a l ă . E d u c a ţ i a s e d e s ă v â r ş e ş t e astfel, p r i n
a d a p t a r e a ei l a v â r s t ă elementului om.
;
I n s t r u c ţ i a p r o p r i u zisă c u a r m a , nu e x i s t ă în p r o g r a m u l de l u c r u
al m i ş c ă r i i decât c u totul incidental. T i r u l este c o n s i d e r a t c a un simplu
a n t r e n a m e n t s p o r t i v şi de p r e g ă t i r e a ochiului. E d u c a ţ i a m i l i t a r ă în
c a d r u l acestei o r g a n i z a ţ i u n i , este c u totul î n l ă t u r a t ă , fiind l ă s a t a i n t e g r a l
în s a r c i n a a u t o r i t ă ţ i l o r de p r e g ă t i r e m i l i t a r ă şi p r e m i l i t a r ă " , încheie p r e ­
c i z ă r i l e sale amabilul i n t e r l o c u t o r .

D-l Eduard Bene» elogiază democraţia

Preşedintele Republicei c e h o s l o v a c e a f ă c u t lui „ A g e n e e l i t t e r a i r e
i n t e r n a ţ i o n a l e " din P a r i s , l a sfârşitul lui Decembrie, d e c l a r a ţ i u n i i m p o r ­
t a n t e din ©ari noi e x t r a g e m :
„ . . . S t a t u l n o s t r u se g ă s e ş t e în f e r i c i t a situaţie de a nu c e r e ni­
m ă n u i n i m i c şi de a n u v o i s ă i a n i m ă n u i n i m i c . E l a organizaţi o r d i n e a
s o c i a l ă în lăuaitrul f r o n t i e r e l o r sale şi a f ă c u t t o t c e t r e b u i a p e n t r u a p ă ­
r a r e a s a n a ţ i o n a l ă . Tot c e i a c e se s ă v â r ş e ş t e î n domeniul social şi econo­
m i c într'un n u m ă r o a r e c a r e de s t a t e a l e E u r o p e i sub f o r m a de r e g i m u r i
noui —• fie c ă e v o r b a de fascism, d e naţional-socialism, sau d e c o m u n i s m
— s t a t u l nostriţ 1-a s ă v â r ş i t p e oale de revoluţie în p r i m i i ani de d u p ă
război. V o r b e s c de r e f o r m a n o a s t r ă f u n c i a r ă , de l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă s o c i a l ă
î n a i n t a t ă , d e e g a l i z a r e a p r o p r i e t ă ţ i i î n t r e diferitele clase, d e stabilizarea
regimului n o s t r u de t o l e r a n ţ ă p e t ă r â m u l n a ţ i o n a l i t ă ţ i l o r , religiei şi cul­
t u r i i , de r e g l e m e n t a r e a t u t u r o r chestiunilor eclesiastice, de c o n s o l i d a r e a
definitivă a temeliilor u n i t ă ţ i i cehoslovace, de r i d i c a r e a n o t o r i e a n i v e ­
lului de v i a ţ ă a t u t u r o r claselor populaţiei în r a p o r t c u s t a r e a lor dinaint#
de rfiaboi, de r i d i c a r e a g e n e r a l ă , la noi, u, nivelului de c u l t u r ă ţ i d# »du-
c&ţie, î n s f â r ş i t , da e x e c u t a r e a a t â t o r m a r i l u c r ă r i publice şi d e p r o g r e s u l
g e n e r a l al tehnicei n o a s t r e .
A c e s t e a sunt imensele a v a n t a g i i pozitive ale Bepublicei şi demo­
c r a ţ i e i n o a s t r e şi, c u t o a t e c ă a c e a s t a n u î n s e a m n ă c ă l u c r u r i l e s u n t p e r ­
fecte l a noi, totuşi a u o i m p o r t a n ţ ă f u n d a m e n t a l ă : Noi a m f ă c u t tot c e
este esenţial şi tot ceiaoe! c e r e a n e a p ă r a t binele public şi echilibrul s t r u c ­
turii n o a s t r e sociale i n t e r n e . Ceiaoe a l t e s t a t e n u pot r e a l i z a d e c â t e u
p r e ţ u l revoluţiilor, loviturilor de s t a t şi a l t o r procedee de violenţă, noi
a m f ă c u t f ă r ă a r e c u r g e l a ele. I a t ă dece spun c ă s u n t e m într'o s i t u a ţ i e
i n t e r n ă fea-icită în c o m p a r a ţ i e ou a l t e s t a t e .
„Nu v o m î n c e t a s ă p ă ş i m p e c a l e a d e p â n ă a c u m a politicei n o a s t r e
i n t e r n e : C o l a b o r a r e a d e m o c r a t i c ă c u r e s p e c t u l r e c i p r o c al p a r t i d e l o r , c l a ­
selor, n a ţ i o n a l i t ă ţ i l o r , a l e g e r e a metodei evolutive î n a d o p t a r e a de noui
legi, de noui m ă s u r i , de noui s c h i m b ă r i , mici, m a r i s a u fundamentale, di­
r e c ţ i a politicei n o a s t r e sub semnul unei t o l e r a n ţ e e f i c a c e î n domeniul politicii,
culturii, religiei şi m a i ales a l n a ţ i o n a l i t ă ţ i l o r . V o m c o n t i n u a să ne i n s p i r ă m
d i n t r ' o c r e d i n ţ ă şi dintr'un d e v o t a m e n t sincer f a ţ ă de idealul n o s t r u d e de­
m o c r a ţ i e şi u m a n i t a t e , ideal c r e i a t de r e v o l u ţ i a f r a n c e z ă şl c a r e r ă m â n e şi v a
r ă m â n e t o t d e a u n a b a z a unui echilibru a r m o n i o s î n t r e l i b e r t a t e a indi­
vidului şi d a t o r i i l e sale f a ţ ă d a s t a t , n a ţ i u n e şi c o l e c t i v i t a t e socială, ideal
c a r e nu duce l a o e x a g e r a r e a individualismului, c u m se p o a t e c o n s t a t a
î n epocile desvoltării lui c l a s i c e — ideal, c a r e însă nu e x a g e r e a z ă nici
t i r a n i a s t a t u l u i , t i r a n i a c o l e c t i v ă î m p o t r i v a individului, l a c a r e suntem
deseori m a r t o r i în E u r o p a a c t u a l ă . A c e s t a e s t e idealul n o s t r u , a c e s t a
este m a r e l e n o s t r u p a t r i o t i s m h o t ă r î t şi a p r i n s , f a ţ ă d e s t a t şi de naţiune.
Şi lui îi v o m r ă m â n e credincioşi.
„ D a c ă m i n o r i t ă ţ i l e n a ţ i o n a l e voesc, folsindu-se de posibilităţile, c a r i
le sunt o f e r i t e de d e m o c r a ţ i e , s ă obţină tot ceiaoe a u nevoie, o p o t f a c e
c u c o n d i ţ i a e x p r e s ă — l u c r u l a c e s t a t r e b u e să-1 î n ţ e l e a g ă — de a c o n ­
v i n g e t o a t ă populaţia n o a s t r ă de c r e d i n ţ a lor în idealurile d e m o c r a t i c e :
n u m a i astfel ele pot fi, pe aoelaş plan, p a r t e n e r u l elementelor d e m o c r a t i c e
ale n a ţ i o n a l i t ă ţ i i m a j o r i t a r e . I n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă n u simt nici o nelişite
nici în ceiaoe p r i v e ş t e p e g e r m a n i i n o ş t r i . E d r e p t c ă e nevoie de e n e r g i e ,
de p e r s e v e r e n ţ ă de r ă b d a r e , de linişte, de c a l m şi. m a i ales, şi m a i m u l t
decât o r i c e , de timp. A m t o a t ă î n c r e d e r e a în c o m p a t r i o ţ i i noştri g e r m a n i .
T i m p u l l u c r e a z ă la a c e a s t ă evoluţie: t i m p u l v a s f â r ş i cu bine şi a c e a s t ă
evoluţie a c o m p a t r i o ţ i l o r noştri g e r m a n i . "

Populaţia agricolă ţi problemele demografice

C e r c e t ă r i l e d e m o g r a f i c e , c e se f a c p e o s c a r ă din ce în c e m a i în­
t i n s ă şi d u p ă m e t o d e r i g u r o s ştiinţifice, ne înlesnesc c u n o a ş t e r e a v i t a l i ­
tăţii poporului r o m â n e s c , a situaţiei n a t a l i t ă ţ i i şi m o r t a l i t ă ţ i i l a nod î n
ţ a r ă . P e l â n g ă datele s t a t i s t i c e a d u n a t e c u s c r u p u l o z i t a t e şi r e g u l a r i t a t e
în „Buletinul d e m o g r a f i c a l României", sub d i r e c t a s u p r a v e g h e r e a d-lui
d r . Sabin Manuilă, a p a r î n u l t i m a v r e m e îndeosebi studii ale c ă r o r c o n ­
cluzii a r t r e b u i s ă p u n ă p e g â n d u r i p e g u v e r n a n ţ i i noştri. C ă c i t r e b u e şi
l a noi, c a în alte ţ ă r i , s ă s e iniţieze o e f i c i e n t ă p o l i t i c ă d e m o g r a f i c ă . T r e ­
bue şi noi s ă ne o r g a n i z ă m , s ă ' n e folosim de c o n d i ţ i a f e r i c i t ă a p o p o r u ­
lui n o s t r u , a c ă r u i p u t e r e biologică v ă d e ş t e t i n e r e ţ e a acestei n a ţ i u n i .
D e a j u n s a m t r ă i t I a î n t â m p l a r e . E f o r t u l n o s t r u este n e c e s a r d e a c u m
înainte.
A c e s t e g â n d u r i le a c t u a l i z ă m citind deosebit de i n t e r e s a n t a c e r c e ­
t a r e a d-lui M a r i n Mihuţ, î n t i t u l a t ă „ P r o b l e m e de p o p o r a ţ i e r o m â n e a s c ă " ,
(Institutul Economic Românesc). P e n t r u a l ă m u r i adevăratul rol al p ă -
t u r e i n o a s t r e r u r a l e , p e c a r e t r e b u e să-1 j o a c e în v i a ţ a s t a t u l u i modern.,
a u t o r u l l u c r ă r i i d e c a r e n e o c u p ă m se î n t r e a b ă d a c ă lumea s a t e l o r noa­
s t r e t r e b u e p r i v i t ă n u m a i c a s u r s ă d e r e g e n e r a r e biologică a poporului,
m ţ i e * un î n s e m n a t f a c t o r economic.
 D. M a r i n Mihuţ c e r c e t e a z ă pe l a r g şi bazat pe bogat m a t e r i a l s t a ­
tistic problemele eeuşi pune. P r i n t r e altele ni se a r a t ă c ă î n ţ ă r i l e s ă r a c e ,
populaţia c r e ş t e simţitor, în t i m p ce în ţ ă r i l e m a i bogate, cu a civilizaţie
m a i î n a i n t a t ă c r e ş t e r e a este f o a r t e m i c ă . N a t a l i t a t e a s t ă in r a p o r t direct
cu n u m ă r u l a g r i c u l t o r i l o r dintr'o ţ a r ă , s c r i e d. Mihnţ şi c o n t i n u ă :
Ţ ă r i l e cu un indice de c r e t ş e r e superior s u n t acelea, c a r e a u şi o
n u m e r o a s ă populaţie a g r i c o l ă . A ş a sunt, de pildă, s t a t e l e a g r i c o l e dună­
rene ( B u l g a r i a , J u g o s l a v i a , R o m â n i a ) . Statele c u u n indice de c r e ş t e r e
inferior, sunt a c e l e a cu p r o c e n t m i c de a g r i c u l t o r i , c u m est© de pildă
G e r m a n i a , c u o populaţie a g r i c o l ă de 23%, f a ţ ă de E o m â n i a , cu 79,2%,
B u l g a r i a c u 79,3% şi 7 5 % " .
D. M a r i n Mibuţ a j u n g e l a concluzia c ă în ce p r i v e ş t e rolul popu­
laţiei n o a s t r e în Stat, trebue s ă a c o r d ă m o deosebită a t e n ţ i e ţ ă r ă n i m i i
c a factor; national-economic, f ă r ă s ă s c ă p ă m din v e d e r e i m p o r t a n ţ a s a c a
s u r s ă d e r e g e n e r a r e a r a s e i şi deasemeni s ă ne î n g r i j i m serios de s c ă ­
derea m o r t a l i t ă ţ i i în satele n o a s t r e .

Am primit la redacţie dela 1 Noemvrie

până la 31 Decemvrie:
„Gând Românesc" este în al 5-lea a n şi a p a r e l u n a r l a Cluj, edi­
t a t ă fiind de „Astea". Definindu-se ,,revistă de cultură", cuprinsul ei
este v a r i a t , însă p r e p o n d e r e a z ă scrisul l i t e r a r şi filozofie, poezia şi c r o n o ­
logia c a s e l o r de editură, m a i ales r o m â n e ş t i . „Gândul r o m â n e s c " este u n a
din revistele m a r i şi miezoase ale Ardealului, g r u p â n d — în special •—
în j u r u l ei condee tinere. F i i n d e d i t a t ă de „Astea", p r e o c u p ă r i l e revistei
s'ar cuveni s ă p r i v e a s c ă şi alte domenii de a c t i v i t a t e a r d e l e n e a s c ă n u
m a i puţin i m p o r t a n t e şi a n u m e : v i a ţ a socială, economică, d e m o g r a f i c ă ,
eto. a acestei p r o v i n c i i a c ă r e i c u n o a ş t e r e n e - a r l u m i n a m u l t e situaţiuni
obscure s a u deadreptul necunoscute, oferindu-ni-se soluţii judicioase a
c ă r o r necesitate este mult simţită. I n n u m ă r u l Nov.—Dec. întâlnim nu­
mele a p r e c i a t e ale lui Vasile B ă n c i l ă , E m i l Giurgiuca, I . A g â r b i c e a n u
şi alţii, p r e c u m şi o c r o n i c ă i n t e r e s a n t ă , r e v i s t a îneheindu-se cu o d a r e
de s e a m ă a s u p r a m i ş c ă r i i c u l t u r a l e .
„Satul şi Şcoala" a p a r e l u n a r l a Cluj. de 7 ani, condusă de cunos­
cuţii pedagogi, profesorii 0 . I e n c i e a şi D. Goga. E d u c a ţ i a şi î n v ă ţ ă m â n ­
tul sunt domeniile a c ă r o r desţelenire şi-a propus-o i n t e r e s a n t a şi bine
r e d a c t a t a r e v i s t ă c l u j a n ă . Colaboratorii sunt, m a i ales, din r â n d u r i l e c u ­
noscuţilor p e d a g o g i clujeni, preponderând cei tineri. T e o r i a şi metodo­
logia p e d a g o g i c ă sunt p e r m a n e n t , a m p l u şi iscusit p r e z e n t a t e de condee
bine iniţiate în acest domeniu. R e d a c t â n d a c e a s t ă r e v i s t ă , profesorii
I e n c i e a şi Goga îndeplinesc o î n d a t o r i r e şi o a c ţ i u n e c ă r e i a i-se c u v i n
t o a t e laudele. N u m ă r u l din N o v e m b r e a l revistei este m a i puţin c u p r i n ­
zător, el fiind p r e c e d a t de un n u m ă r f o a r t e bogat şi plin în c a r e sem­
nează d-nii V. B ă n c i l ă (Iubire, seriozitate şi d o c t r i n ă ) , D. Todoran, Dr.
Al. Roşea, etc. R e m a r c ă m studiul dlui V . B ă n c i l ă : . . . „trebuie — spune
d-sa •— c a educatorul să ştie c ă r e a l i t a t e a e c u mult m a i l a r g ă d e c â t
a c e e a a s i m ţ u r i l o r şi logicei pozitive şi c ă r e l i g i a e c h e m a t ă t o c m a i s ă
dea sufletului dimensiuni de c u n o a ş t e r e , c a r i n u se î n t â l n e s c î n t o a t e
celelalte obiecte la u n loc, s ă d e a c e r t i t u d i n e a existenţei şi farmecului
altei lumi, c a r e prezidează vecinie lumea i m e d i a t ă . Cine nu e î n t o r s c u
f a ţ a e ă t r ă cele f ă r ă f a ţ ă sensibilă şi cu sufletul e ă t r ă bucuriile f ă r ă
bucurii lumeşti, cel puţin în a n u m e momente, nu p o a t e fi a d e v ă r a t ini­
ţ i a t o r în religie".
„Pagini literare", a p a r de 4 ani l a T u r d a , o d a t ă pe lună. „ P a g i n i l e "
g r u p e a z ă g e n e r a ţ i a de s c r i i t o r i ardeleni cari, credem c ă nu a u împli­
nit î n c ă 30 de a n i ; p r i n t r e ed m a i întâlnim şi numele c â t e unui g e r o n t o -
 eca-t a l l i t e r a t u r i i , a p r o a p e t o t d e a u n a eu c o n t r i b u ţ i i i n f e r i o a r e celor m a i
p u ţ i n v â r s t n i c i . Nelipsitul I . A g â r b i c e a n u n e p r o c u r ă d o a r p l ă c e r e a vi­
z u a l ă a d i a l o g ă r i l o r ; s'ar cuveni c a a c e s t s c r i i t o r , ou o a r e c a r e nume, s ă
s c r i e n u m a i când a r e c e v a de spus, dând pe s e a m a t i p a r u l u i a d â n c i m i
d e s i m ţ i r e şi î n ţ e l e g e r e c a r i s i n g u r e pot d a v a l o a r e l i t e r a r ă u n o r osteneli
g r a f i c e . Numele dlor G r i g o r e P o p a , M. B e n i u c , T. Mureşanu, V . Beneş,
« t a s u n t a p r o a p e t o t d e a u n a prezente. Dl. R o m u l u s D e m e t r e s c u c e t e ş t e
mult, i a r dl. Gr. P o p a este, d e l a P a r i s , î n p e r m a n e n t ă c o r e s p o n d e n ţ ă c u
Tuirda. Poeziile dlui M. B e n i u c e x p r i m ă sensibilitatea şi p ă t r u n d e r e a unui
s c r i i t o r c a r e a r e , t o t d e a u n a , d e spus c e v a n o u şi valoros. „ P a g i n i l e lite­
r a r e " ş i - a u c r o i t d r u m drept, substanţial şi p r o p r i u î n g â n d i r e a l i t e r a r ă
a Ardealului.
,$ara Bârsei". c a r e a p a r e l a B r a ş o v , este o r e v i s t ă c u t r e c u t —
a p a r e d e 9 a n i — şi c u o r e g u l a r i t a t e în a p a r i ţ i e c a r e impresionează.
D u p ă c u m ne spune şi titlul, p r e o c u p ă r i l e revistei p r i v e s c , m a i ales, r e a ­
lităţile dintr'un colţ de ţ a r ă în c a r e v i a ţ a a p u l s a t şi pulsează intens.
A p a r i ţ i a r e v i s t e i este î n g r i j i t ă de h a r n i c u l şi meritosul profesor b r a ­
ş o v e a n A x e n t e B a n c i u . I n u l t i m u l n u m ă r s e m n e a z ă d-nii: I . D. Condu-
r a c h i (Diplomaţi r o m â n i în t r e c u t ) , O. P o p a ( F ă g ă r a ş u l sub r e g i i u n g u r i ) ,
A x . B a n c i u şi alţii. Ştim c ă de v i a ţ a r e v i s t e i b r a ş o v e n e se interesează,
de aproape, şi u n m ă n u n c h i de t i n e r i din acea* o r a ş , a c ă r o r contribuţie,
în m u n c ă , e s t e p r e ţ i o a s ă . R e v i s t a a r t r e b u i s ă iniţieze c e r c e t ă r i v a r i a t e
a s u p r a s t ă r i l o r a c t u a l e din Ţ a r a B â r s e i ; p r e a se o c u p ă n u m a i de t r e c u t ,
i s t o r i a a d u c â n d u n m a t e r i a l p r e a v a s t f a ţ ă de c e r c e t ă r i l e , p r i v i n d p r e ­
zentul. Unul dintre c o l a b o r a t o r i i a p r o a p e p e r m a n e n ţ i şi f o a r t e v a l o r o s
este istoricul b r a ş o v e a n , A u r e l A. M u r e ş a n u a l e c ă r u i desvăluiri sunt
deosebit de i n t e r e s a n t e . „ Ţ ă r e i B â r s e i " i-se c u v i n m u l t e l a u d e şi noi le
facem c u t o a t ă s i n c e r i t a t e a .
„Munca", r e v i s t ă de politică socială şi sindicală, c a r e a p a r e de 3
ani la B u c u r e ş t i , sub d i r e c ţ i a d-lui I . I . Mirescu, iese în condiţiuni tehnice
f o a r t e bune, n e e g a l a t e de p a r t e a r e d a c ţ i o n a l ă . D o c t r i n a s o c l a l - d e m o e r a t ă
a p l i c a t ă l a societatea r o m â n e a s c ă a r p u t e a oferi unei r e v i s t e de felul a -
cesteia m a t e r i a l mult, v a r i a t şi ou posibilităţi de t r a t a r e miezoase şi in­
teresante. Scrisul g e n e r a l i z a t o r , nedocumentat în cifre, anchete, mono­
g r a f i i , ete., n u m a i este, nu m a i p o a t e fi a g r e a t , p e n t r u e ă el nu p o a t e
servi c u folos, nici o c a u z ă . R e c o m a n d ă m d-lui Mirescu o f e r i r e a u n u i
s c r i s m a i substanţial, din c a r e s ă se desprindă p r e e i s situaţiuni şi solu­
ţii pe c a r i m u n c i t o r i m e a r o m a n ă este în d r e p t s ă l e a ş t e p t e d e l a c o n d u c ă ­
torii? ei. Numerele p e Nov. şi Dec. a d u c a r t i c o l e s e m n a t e de d-nii Mirescu,
B u n e s c u , R o x a n , Maikan, e t c . şi de d-na I s a b e l a Sadoveanu, a c e a s t ă h a r ­
n i c ă s c r i i t o a r e despre v i a ţ a celor nevoiaşi.
„Poporul" este g a z e t a „ F r o n t u l u i P l u g a r i l o r " şi a p a r e de 2 ori p e
lună, l a Cluj, sub c o n d u c e r e unui c o m i t e t p r e z i d a t de dl. prof. I . P o r u ţ i u .
Teza s u s ţ i n u t ă de „ F r o n t u l P l u g a r i l o r " ne este s i m p a t i c ă şi ne b u c u r ă
o r i c e osteneală onestă p e n t r u o r g a n i z a r e a , l u m i n a r e a şi r i d i c a r e a ţ ă r ă -
nimei n o a s t r ă ; în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă „ F r o n t u l p l u g a r i l o r " a d u c e o c o n t r i ­
buţie p r e ţ i o a s ă . O r g a n i z a r e a p o l i t i c ă a ţ ă r ă n i m i i în spirit d e m o c r a t i c şi
c u r e v e n d i c ă r i d e m o c r a t i c e este o necesitate p e c a r e ne b u c u r ă m c ă a
înţeles-o j u s t „ F . F . " . M e t e a h n a m a r e a m i ş c ă r i i ţ ă r ă n e ş t i din R o m â n i a
este c ă e a nu a l c ă t u e ş t e un „front" c o m u n ; principalul o r g a n i s m politic
al ţ ă r ă n i m i i n o a s t r e este p a r t i d u l n a ţ . - ţ ă r ă n e s c , vine apoi r a d i c a l - ţ ă r ă -
nismul şi frontul p l u g a r i l o r . Oare, t o a t e aceste o r g a n i z a ţ i i nu g ă s e s c
c a l e a p e c a r e s ă se î n t â l n e a s c ă p e n t r u o l u p t ă c o o r d o n a t ă şi d e m u l t a-
ş t e p t a t ă de ţ ă r ă n i m e a r o m â n ă ? S ă c a u t e a c e a s t ă c a l e şi s ă s e aşeze ho­
t ă r â t p e ea." ,,Poporul' ' a r putea, credem, s ă fie scris m a i s u b s t a n ţ i a l ;
m a t e r i a l u l n u lipseşte, d o a r s t r â n g e r e a şi e l a b o r a r e a lui e s t e d e f i c i t a r ă .
„Afirmarea" l i t e r a r ă şi s o c i a l ă este în al doilea a n şi iese l a S a t u -
M a r e , r e d a c t a t ă de dnii C. Popescii şi O. R u l e a n u . V r e a s ă fie şi s o c i a l ă
însă este n u m a i slab l i t e r a r ă . Nordului A r d e a l u l u i i-s'ar fi c u v e n i t o r e ­
v i s t ă , c a r e s ă se ocupe de m a r i l e lui probleme: c u l t u r a l e , sociale, econo­
mice, d e m o g r a f i c e , ete. Poeţii talentaţi din a c e a p a r t e d e ţ a r ă îşi g ă s e a u
debuşeu ţ i în revistele e x i s t e n t e în a l t a p a r t e . A m felicita cu m u l t a p l ă ­
c e r e o s t e n e a l a c u folos a celor g r u p a ţ i in j u r u l „ A f i r m ă r i i " din S a t u -
M a r e ; d a r d r e a p t a j u d e c a t ă nu ne p e r m i t e . î n d e m n ă m , cuviincios, p e c o ­
l a b o r a t o r i i acestei r e v i s t e s ă se î n t r e b e d a c ă , c u asemenea p r e s t a ţ i i , a d u c
v r e - o c o n t r i b u ţ i e p e n t r u m a i binele r o m â n e s c din a c e a p a r t e de ţ a r ă ;
noi ne-am î n t r e b a t şi a m şi r ă s p u n s . P u b l i c i s t i c a p r o v i n c i a l ă p o a t e în­
s e m n a c e v a n u m a i î n m ă s u r a în c a r e nu etalează i n e x i s t e n t e „ c r e a ţ i u n i "
literaro-poetice locale c i c e r c e t e a z ă stări, l u c r u r i şi o a m e n i d i n r e g i u n e a
r e s p e c t i v ă , oferind soluţii bine g â n d i t e p e n t r u r i d i c a r e a nivelului de c i ­
vilizaţie şi c u l t u r ă locală. S ă nu ni-se i a în n u m e de r ă u cele sorise aci,
d a r d r e a p t a j u d e c a t ă n e - a o b l i g a t s ă o facem.
„Scânteia" este r e v i s t a l i t e r a r ă , ş t i i n ţ i t i e ă şi de folklor a elevilor
dela liceul „ P e t r u M a i o r " din Gherla, c o n d u s ă de dl. E m i l P r e c u p , p r o ­
fesor. A c e a s t ă m i c ă r e v i s t ă a d u c e , l u n a r , î n c e r c ă r i l e l i t e r a r e şi d e a l t fel
a l e e l e v i l o r liceului menţionat. P r o f e s o r u l P r e c u p m e r i t ă toate bunele a-
p r e c i e r i p e n t r u a c e a s t ă i n i ţ i a t i v ă î n t r e p r i n s ă de a c u m 8 a n i . De s i g u r ,
în j u r u l r e v i s t e i s'a c r e i a t un c e r c , u n l a b o r a t o r în c a r e se j u d e c ă , a n t i ­
c i p a t , p r e s t a ţ i a elevilor, unde li-se d a u î n d r u m ă r i , u n d e p r o f e s o r i şi stu­
denţi îşi a d u n ă c o n t r i b u ţ i a p e n t r u a spori interesul şi d r a g o s t e a p e n t r u
f r u m o s şi util. I n n u m e r e l e p e Nov. şi D e c î n a f a r ă de scrisul d i r e c t o r u ­
lui revistei î n t â l n i m şi numcile elevilor: A. Oărneu, T ă i a A n c a . L ă p u ş a n ,
Taloş, R o m a n Teodor, B i d i a n , e t c . Se f a c e c r o n i c a ş c o l a r ă şi altele.
„Plaiuri Săcelene" — Satulung; „Şcoala Basarabiei" — Chişinău;
1
„Progres şi Cultură" — Tg.-Mureş; „Orientări" — Modneşti; „Exportul
Animalelor" — B u c , „Ţărănismul" — B u c , Românul"— A r a d ; „Secolul
XX" — T u r d a ; „Gândul Vremii" — I a ş i ; „Familia" — Oradea; „Frontul
Agronomic" —• B u c . ; „Parlamentul Românesc" — B u c ; „Viaţa Basara­
biei" — Chişinău; „Libertatea" — B u c . ; „Indep. Econ." — B u c ; ^Ţără­
nismul Românesc" —• A r a d ; „Ţărănismul Bănăţan" — T i m i ş o a r a ; „Vitri.
na" — B â r l a d ; tribuna Noastră" — Clui: „Graiul Maramureşului" —
11
Sighet; „Solia Dreptăţii — u r a ş t i e ; „Gorjanul" — T g . - J i u ; „Gazeta Bra­
şovului", ,,Voinţa Banatului" — T i m i ş o a r a ; „Foaia Poporului" — Sibiu;
„Şcoala Maramureşană" — Sighet; „Glas Românesc" — Odorhei; „Coope­
raţia" — B u c ; „Aurora Romanaţului" — B u c ; „Gazeta Ciucului" —
Gheorgheni; „Solia" —> O r ă ş ţ i e ; „Astra" — Sighet"; ,,Cronica" •- Baia-
M a r e ; „Semănătorul" •— B a z a r g i c .

AM M A I PRIMIT L A REDACŢIE:

Titu Onişor, referent la Consiliul legislativ, „Opera Legislativă a

Consiliului Dirigent", p a g . 23, B u c . 1937.
Victor Stanciu, „Serbarea arborilor şi a păsărilor", pag. 29. Cluj, 1937.
G. Vâlsan, „Conştiinţă naţională şi geografie", p a g . 51, Cluj, 1937.
Oh. Tulbure, „Şcoala sătească din Ardeal în epoca lui Şaguna", p a g .
105, Cluj, 1937.
Sever Bocu, „Universitatea de Vest", p a g . 49, Timişoara, 1937.
A s u p r a a c e s t o r c ă r ţ i vom reveni.
 Cuprinsul „Ţării de Mâine" în anul 1937:
Nr, 1—2.

Vaier Moldovan, Conferinţele naţionale ale R o m â n i l o r de dincoace

de C a r p a ţ i .
Bucur Schiopu, Gândirea filozofică si v i a ţ a socială.
E, Mezincescu, S i t u a ţ i a ţ ă r ă n i m i i în G e r m a n i a hitleristă.
I . Georgescu, Ş c o a l a p r i m a r ă în S t a t u l n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s c .
M. B., P r i v i r i retrospective.
O i m p o r t a n t ă şi f r u m o a s ă înfăptuire tinerească: Cooperativa
„ M e r c u r " a studenţilor şi licenţiaţilor A c a d e m i e i c o m e r c i a l e din Cluj.

Nr. 3.
Virgil Madgearu, R o m â n i z a r e a vieţii economice.
lori V. Tarţia, L a c o t i t u r ă de istorie.
George Vuleu, P s i h o z a g e r m a n ă .
/. Delavărfuri, Idealul g e n e r a ţ i e i n o a s t r e .
Aurel Vlăsceanu, Intre două alternative.

Nr. 4—6.
Victor Jinga, A g r a r i a n i s m u l cehoslovac.
B. Schiopu, S t r u c t u r a socială a Cehoslovaciei.
Aug. Tătarii, Cehoslovacia în bazinul d u n ă r e a n .
P. Suciu, P r o b l e m a e x p l o a t ă r i i agricole.
Ion Oancea, Politica a g r a r ă a liberalismului.

Nr. 7 — 8 . V
Victor lancu, Drept şi f o r ţ ă .
C. Drăgulescu, S t a r e a claselor mijlocii în Germania,
T. Mihăilescu, R ă s c o a l a dela B o b â l n a .
,J<Q,it, Georgescu, C u l t u r a l i z a r e a maselor.

Nr. 9 - - 1 0 .

I. Aurel Pampu, D e s v o l t a r e a copilului şi mediul soeial-economic.

A
Victor lancu, P e r s o n a l i t a t e a lui T. G. M a s a r y k .
B. S. Blaga, Capitalismul şi c r i z d civilizaţiei.
/. Ungureanu, I n t r e d. I o n Mihalche şi I . P. S. Miron Cristea.
Gh. Bădescu-Asef, I m p e r a t i v u l unei g e n e r a ţ i i .
Gh. Brănduş, Consumatorul şi specula.

Aug. Tătaru, E v o l u ţ i a ideii de federalizare a statelor europene.

Nr. 1 1 — 1 2 .
Aug. Tătaru, E v o l u ţ i a ideii de federalizare a s t a t e l o r europene.
Victor Jinga, V i a ţ a economică a R o m â n i e i în timpul g u v e r n ă r i i
liberale. (1933—37.)
Ion Georgescu, P o l i t i c a ş c o l a r ă a dlui dr. C. Angelescu.
B. Schiopu, E x p a n s i u n e a fascismului.
F i e c a r e n u m ă r al revistei a a v u t o e x t r e m de b o g a t ă p a r t e cu „ î n ­
s e m n ă r i " şi „Recenzii".
R e v i s t a a a p ă r u t , în anul 1937 c u un total de 380 pagini,