Bcucluj FP 279367 1887-1888 006 007

CONTEMPORANUL
REVISTA ŞTIINŢIFICĂ Şl LITERARĂ
REDACTORI
pentru partea literară i pentru partea ştiinţifică

V. G. Morţun r I. N ă d e j d e
O IUBIRE LA ŢARĂ
Dramă în trei acte trei tablouri.

(urmare)
ACTUL II.
SCENA I.
Scena se petrece la două lunî de la moartea luî Neculaiu. Zamfira stă
pe laiţă şi cîrpeşte, întră baba Irina cu furca în brîu; portul tot acela-şî a-
fară că are o fustă nouă, cafenie, cu puchiţeî albî, roşî, verzi.
BABA IKINA
Buna ziua, Zamfiră, ce maî cîoroboteştî, bată-te norocul, pe

semne lucrînd aî să mori.
ZAMFIRA
Iea, dreg o cămeşă plodului celuia, rupe ca un cîne şi din

nou greu se fac, mai bine murea îel de cît tată-su.
BABA USfflA
Aî dreptate, din copii casă stricată nu s'a văzut, de cît, dă;

moartea nu 'ntreabă, aşa î-a fost scris.
ZAMFIRA
Maî bătrtnî de cît dînsul trăesc şi îel parcă nici n'a maî
fost, ce vînt l'a bătut!
Contemporanul An. YI NO' 7 1
2 O IUBIRE LA ŢARA
BABA 1R1NA
Heî! Dragul niîeu, care cum moare groapa luî astupă, tînăr
ori bătrîn, cînd îî vine ceasul se duce. Amil de î-aî purtă batîr
rînduelele, sâ nu stee cu ţerna'n gură. Da Ilinca unde-î? (ni-
tîndu-se în toate părţile).
ZAMF1BA
S'a dus la dascăl să ceară nişte taină pe tors.

BABA 1R1KA
D ă , ce să-ţf fac şi ce sâ zic, aî noroc orb şi'l zvîrlî cu pi

ciorul, pesemne-te aşâ-î scris, cine are noroc n'are minte.
ZAMTIEA
Ce noroc, mamă Irină. Oare cine-î aceala care să nu-şî vree

binele. Doar ştiu că de furat nu ra'oiu apucă?
BABA IEINA
Doamne fereşte, cine te îndeamnă la una ca asta ? Ştiu

leu bine că de furî nu plăteşti, dar nici cinste nu petreci; vorba-I
că Ieşti poftită la masă şi D-neata te 'ndeşî cît poţi sub masă,
asta chiar nu-î minciună. îţi vorbisem leu o dată două vorbe,
trăea încă Neculaiîi, D-zeu sa-I ierte. Dă, atuncîa, zic şi leu, îţi
venea greu nu puteai face cum vroeaî; dar acum ieşti sam-pan.
Ilinca trebuie să te asculte, doar îî ieşti mamă; heî! mult aî chi
nuit şi-aî năcăjit pân aî crescut'o!
ZAMF1BA
Numai D-zeu ştie şi cel ce are copil, şi cînd să mă bucur

poftim! ÎI şagă să n'aî în casă batăr de-o mămăligă? Cînd se
face ziua şi mă gîndesc cum oiu s'o trec, mi se 'ntunecă şi soarele
'nnaintea ochilor, nevolea te duce pe unde nu ţi-i volea ; serăciea,
bat'o amarul, mi-a cătrănit sufletul într'atîta, că m'aşî vinde şi la
Tătari, de m'ar cumpăra,
BABA 1E1NA
H a ! Ha! Ha! Asta-î vorba! P e mine, pe d-ta, uiciN'aîba nu

ne 'ntreabâ; cele tinere fug de noroc, nu mai departe Ilinca, îel
O IUBIRE LA ŢARA 3
d ă s'o prindă orb şi îea fuge de'şî rupe capul! H e ! He! f a c e î e a

nazuri amu; dar nu se teamă, l'a căuta, da nu l'a găsi. Unei
fete îi joacă norocul un au, cel mult doi, pe urmă n'o întreabă
nici Benga.
ZAMFIBA
Dă, socoti că nu î-am zis: „Fată băi ce maî aştepţi tu pe

Niţă, treî aî nu's trei z i l e ; şi cînd a veni, cine ştie de te-a lua ?
Cine ştie ce gărgăuni a avea 'n cap; meliţiea sminteşte flăcăii,
du-te maî bine după Toma, că dă, n'a fost singur, da n e a trimes
în cîte-vâ rîndurî vorbe"; şi doar ÎI spun : „Nu te uita că-î văduoiu,
fetele numaî după urs nu se duc şi tu faci nazuri; a-zî vremile's
grele, bine că vrea să te îeîe, aşa goală cum îeştî; poate om îeşl
din nevoî o dată, îel are pâmînt, are vite, am scăpa batîr de grija
gnreî, îî maî bine să îmbli cu străchinuţa prin sat?" Ce să vezi?
N'a grăit o septămîna cu mine, nici mîncînd n'am văzut'o!
BABA IEISTA
Nu-î vorba de Toma, îel a lua-o orî cînd; de cît îeştî prea
bicisnică sor'o, copilului să nu-î sufli'n borş, să'l săruţi numaî
cînd doarme. Uit'te Bălaşa, îî cam făcea feţişoara nazuri; ce să
vezi, cîte-vâ culişere peste spate, peste cap, n'a ales, ş i - a îmblîn-
zit'o de nici n'a maî crîcnit; ardă-1 focul copil, cînd i-s mamă să
nu m'asculte? Amu îî pare bine, are strâiţe bune, caţaveică de
postav, a prins o păreche de juncani, o vacă, şi-î în vorbă c u T o a -
der Ungureanu.
ZAMFIKA
Dă, mamă Irină, norocul lor ce-au făcut, ce-au dres, îele ştiu.
B O A IKINA
Da ştiu îel şi alţii; de cîte orî în amurgul serei o vedeam

mergînd la curte cu tulpânaşul tras pe ochî; şi îeaca s'a norocit,
în ziua de a-zî cel cinstit moare de foame, ba încă Ie şi de ris
din calic lumea nu'l maî scoate. Nu maî departe Bălaşa, înnaint
toţi o încunjurau cît pe colo; da amu din „cumătră dragă" n'o maî
4 O IUBIRE LA ŢARA
slăbesc; aşa'î: cînd aî, toţi te văd, şi cum n'a avea, cînd şi vara
asta î-a dat ciocoiul o falce de popuşoî arată şi semănată; la de
astea îî galanton boieri ni; fata pe care şi-a pus Iei ochiul, a vă-
zut'o D-zeu. Şi să nu te baţi cu gîndul că poate satul o huleşte!
Pe bătrîneţele mele, am auzit pe-o mulţime fericind'o; numai
cei maî abraşi o pizmuesc ! Iele nu-şl fac inimă rea, fata are să
fie gospodină, nime n'are a-î lua dopros de fetie, mai ales că Toa-
der ştie pătăraniea, de asta l'a şi pus ciocoiul fecior boieresc.
Aşa şi tu, de ce n'o dai boieri ului ? Iea-o maî asupra părului ;
zeu, ascultă-mă prinzi norocul de urechi; maî ales că n'are a face
Ilincuţa cu fata Bălaşeî, un boţ cu ochii; las, reul ce-ţî vreau leu
să mi-1 dea D-zeu mie.
ZAMFIRA
Doamne mătuşă, Ilinca-I para focului îe'n stare să şî facă

samă ori să mă [ucidă, avidoma tată-»u, D-zeu să-1 îerte. Cînd
î l abate l e i într'o parte n'o mal scoţi di'ntr'a Iei. Mă crezi, că
să mor de foame, n'aşl cuteza să-i spun aşâ ce-vâ?
BABA IKINA
Sâ-ţî spun leu cum s'o întornî; fâ-te că nu ştii nemic, mîn'o
maî în spre sară la curte; chiar mainte l'am întîlnit pe cîocoiu,
î-a căzut tronc la inimă nu ce-ra. Mî-a bănuit că de ce n'o î n
duplec să meargă, parc'ar stâ'n puterea mea. Ştii ce mî-a zis?
„Babă, spune mîne-sa că-î dau ce-a cere, numa să mi-o aducă.
Li s'a părea că n'au maî fost de cînd lumea 'n calicie."
ZAMFIRA.
Of! Of! mamă Irină mi-î frică de căinţă, pe o fată necin

stită toţi o arată cu degetul.
BABA IBIXA
S ă fiii mustrată de î-aî vrea reul; dar aşâ, îî pentru binele

î e î , cît despre lume toate fac aşâ, numai de le 'ntreabă; doar nu-î
p e vremea noastră, cînd puneau pe părinţii miresei în jug! Amu,
altă modă, cu cinste fătul mîeu nu capeţi nici un gologan. Pe
O IUBIRE LA ŢARĂ 5
urma cine are să ştie, doar n'a să batem darabana? Maî tîrziu
s'a mărita orî cu Toma orî cu Niţă şi nici pămîntul n'are sa ştie,
baba face şi tace. Cînd îţî fi cuprinse, peţitorii or da năvală, î e
păcat de D-zeu să vă stingeţi de foame, cînd bielşugul vă bate
la uşă.
ZAMFIRA (gînditoare)
Nu ştiu cum aşi face să nu greşesc.

BABAIRINA (prinde curaj)
Nu zici că, de-I place fata, îel poate s'o norocească ? Ba,
mal mult nu crezi? H e î ! baba să trăească (se hate 'n piept) şi
ulcicuţa de-a casă, mai ştim noî şi alte celea; ce-I amu cîocolul
aprins după Ilincuţa, da ţi-1 aduc aice la D-ta pe prăjină. L a
urma urmei Ilinca mi-î nepoată, îe ca şi a mea, de cînd î-am tălet bu
ricul ml-a fost dragă şi-mî spunea inimă c'are să fie maî deo
sebită de cît altele. Ştiîi len leac sâ-1 fac pe cîocoiu sâ se
despartă de femee, atîta 'mî trebuie, şi'l Iei ginere ca din cutie.
Cînd bărbatul îndrăgeşte o femee, de-î î e a pricipută, îl joacă
pe degete,
ZAMFIRA (gîndeşte)
Toate's bune, de cît tare mi-I inima rea, parcă nu-î a bine,
BABA 1RINA
Bat'o vina inimă, da maî stăpîneşte-o! Of / de ce nu î Ilinca

a mea, într'un am m'aî vedea cogemite cucoană.
ZAMFIRA (tot gînditoare)
Of! la ce-a maî lăsat D-zeu serâcie!

BABA I S I N A
Dă, unul are bogăţie, altul frumuseţă, ferice şi halal de cel ce

ştie să se folosască. Iea-ţl sor'o inima în dinţi şi zi o dată d a ;
pe urmă n'are să-ţî maî pară de şanţ! Ieî, o trimeţî la curte?
ZAMFIRA
Ştiu şi îeu.
6 O IUBIRE LA ŢARĂ
BABA IRINA (furioasă vrea să meargă).
Nu vrei, atîta pagubă, alţii mă roagă.

ZAMFIRA
Oare n'ar fi bine sâ-î vorbeşti d-neata Iei.

B A B A IRINA
Doamne, femee, mă crezi toantă ? Am cercat leu pe departe ţ

ţi-aî găsit, păcat de frumuseţa î e l că-i parcă din pădure, nu ştia
cum, doamne îeartă-ină, are să se mărite; nu sufere nici s'o ispi
teşti, să î vorbeşti pe departe, nu se uită că Ieşti bătrînă, cît col»
te răpede.
ZAMFIRA
De asta mă tem, mamă Irină.

BABA IRINA
Nu te teme, numaî fă cum te povăţuesc ; la urmă, baba ştie

face, baba desface, O îmblînzeşte Iei boîeriul; de s'a spărie o
descînt leu. Ne-am înţeles, pe după o toacă o trimeţî la curte?
N'aî nici o frica, îeu merg să spun ciocoiului, crezî că îel î e aşa,
o îea pe departe cu măgulele! Cată, nu mă da de ruşine, trimete-o
la angajament, (baba îea furca şi iese cit faţa veselă).
SCExNA ir-
ILINCA (întră posomorită)
ZAMFIRA
Ce nu ţi-au dat făină?

ILINCA (răstită).
N'au măcinat; am cerut grăunţe, n'au popnşoî bătuţi; aşâ-î

cînd omul nu vrea să-ţî deîe.
ZAMFIRA (tot cîrpind).
Maî bine nu mă făceam pe lume că tot de năcaz avuî parte j

încotr'o s'apuc nu ştiu, la curte nicî nu vrau să mă primească.
JCLINOA
Să merg la vechil, poate oiu găsi ce-vâ de lucru.

ZAMFIRA
A ş a / n'am trecut îeu a zî şi n'au nemic, Ie de pierit. Doar

să mergi tu la boîeriu să te angajezi pe la anul la seeere, poate
ţie ţi-a da, o mulţime din sat au luat.
1LINCA
Da nu merg, să ştiu bine că mor de foame.

ZAMFIRA
Mai umbli cu fudulie, cînd vezi că foamea ne stringe de gît'?

IEiSCA
Nu-î vorba de fudulie, dar să leagă ciocoiul de mine, de cîte

ori mă vede.
ZAMFIRA
îleu! fată, nâzarnică maî îeştî, să nu mal spui cuî-vâ că te-a

ride, aşâ-î îel vesel, îî place să prujască, da nul d u c e g î n d u l m a i
departe, are îel altele, n'aî teamă, curtea ceea îl plină zghiharde.
ILINCA
D-ta vorbeşti în bobote, şi îeu . . . . Scurt, nu merg!

ZAMFIRA
Ce blăstăm îeştî oare pe capul mieu? Te cere omul ceala, de

stul de bun, destul de cuprins, nu vraî; să te angajezi, nu vral! Da
bine, fată, cu ce sa trăim? Nu mă face să te scot din sănătate,
înţelegi de cuvînt, doar ţi's mamă/
ILINCA
Nu răcni că nu mă tem. Merg, nu de alta, dar ca să nu ziceţi,

că muriţi de foame din pricina mea; dar îţi spun că inima nu mă
duce de feliii; cînd îî vorba de mers la curte parcă m'aşî duce
la moarte, maî ales de cînd mi-a spus vrăjitoarea c'am să trec o
cumpănă mare.
ZAMFIRA
Cine maî cată în gura vrăjitoarelor, aşâ a spus şi lui tată-tu

că are să se îndrepte!
ILlNCA
Da chiar fară asta, cîte se vorbesc de curtea ceea, ţie-se de

dînsa.
ZAMFIRA
Se vorbesc pentru că vrau şi femeile, dar cînd muîerea nu

sare în capul bărbatului, nu se maî leagă îel de dînsa; doar şi
îeu am fost tînără, dar cînd mâ'ntîlnea, să fi fost cel maî mare
craiu, şi tot i se'nnodâ tusa'n gît.
ILINCA
Alte vremi îerau acelea.

ZAMFIRA
Ooameniî tot oameni îerau.

ILINCA
Amu's Naiba.
ZAMFIRA
Doamne, tare Ieşti ursuză, de'I vorbi şi cu boîeriul aşa, nu'ţî

maî dă nemic. Imbrobode-te cu tulpanul ista.
ILINCA
Nu cum-vâ m'oiu găti! Doar merg la j o c /

ZAMFIRA
Nu-î vorba asta, dar să mergî ca o tuişă?

ILINCA
Aşâ's leu, de m'ar luâ dracul! să mă tot duc şi să nu mă maî

întorn, văd îeu că ţi-î lehamete de mine, ţi's mare 'n ochi!
ZAMFIRA
Geaba te îmborşintezl nu face nime de voie, vezi bine golă-

cîunea 'ncunjură, foamea dă de-a dreptul,
ILINCA [înşfacă traista de la uşă, iese].
SCENA 1TI-
ZAMFIRA pea furca să toarcă, tot oftează,
vorbeşte singură].
La amară pîne am ajuns! Să-mi înşel fata, s'o vînd ca o

pohoaţă! Mal bine leu îmi puneam juvăţul în gît. N'ar mal
ajunge baba! îea m'a ademenit.
PREOTUL [şi cu dascălul întră].
Buna ziua, Iele Zamfiră.
ZAMFIRA [sărind în picioare].
Sărut dreapta, părintele, poftim, mă rog, vă hodiniţi.

EREUTUTi
Nu prea avem vreme, de cît o minuntă de ceas om sta. Ştii

la ce-am venit?
ZAMFIRA
Dă, părintele, nu ştiu, nu vă' fie cu bănat.

PREUTUL
Am auzit că vinzi casa, aşi cumpâra-o pentru ginere-mîeii.
ZAMFIRA
Dă, părintele, am nevoie drept, de cît de-oiu vinde-o remîn

prin uşile oamenilor.
PREUTU1.
Ce să faci din păreţi nu poţi roade, datoare îeştî; ţi-î găsi

un bordeiu maî îeften, îeu mă lăcomesc că-î aproape debeserecă.
ZAMFIRA
Drept, părintele, de cît paraua Ie rotundă, să nu remîn şi

fără casă şi fără parale.
PREUTUL
Ţi-î Ia voie, socoteam şi leu fiind că aî datorii; pe urmă

4) i * } o h i
Anul VI. F e y r u a r i e 1 8 8 8 s , 11. N'o. 1.
INTEMPORANUL
REVISTĂ ŞTIINŢIFICĂ Şl LITERARĂ
IESE O D A T A 3?E L U N A
RI'DÂCTO RI
pentru partea literară | pentru partea ştiinţifică

V. O. î l o r ţ u n \ I. Nădejde
Sibiu
.. 192^1
IAŞI
T I P p GRAFIE A OTMITRIE G H E O B G H I U STRADA I P S I L A N T N o . 10
\ . 1888
P r e ţ u l u n u i n u m ă r 1 leu 3 5 de bani
ABONAMENTUL
pe un an 1G lei
pe an 8 lei
Bedacţiea şi Administraţiea Strada Şărăriei No. 38
SUMAKIUL
Soiiea Xădejde O iubire la ţara (dramă în trei acte şi

trei tablouri), (urmare).
M. S c h w a r z f e l d Mihul haiducul (poîezie populară din
Munteniea).
loan Xădejde Cum s'a format lumea ? (sfîrşit)
S . G. Pribolitul. Ţintirimul.
K a r l KauLşky Arthur Sehopenhauer (traducere).
Eduard Gruber Zădărnicie (poîezie).
Ştefan Vasiliu Civilizaţiea Egipto-Feniciană în Greciea.
Gr. Dîmbu Ce se caţî (poîezie).
31. S c h w a r z f e l d Poîeziile populare colecţia Alecsandri (stu
diu critic).
P r i v i m c a a b o n a ţ i pe c e i c e v o r b i n e v r o i a primi
d o u ă n u m e r e u n u l d u p ă altul /
10 O IUBIRE LA ŢARA
Neculaiu stă cu ţerna'n gură, şi dă, poate a muncit şî Iei, oare nu

i se cuvine nemic?
ZAMFIRA
Drept, părintele, acu-şî treî lunî, din pămînt trebuie să scot

şi să-I duc c e v a .
DASC1LUL
Dă-o mal bine, lele Zamfiră, uit'te gardul se strică, stuhul pe

casă Ie putred, în pod trebuîe sa fie îeaz, cînd plouă. Dacă nu-î
gospodariu, tot are să se năruîe, şi zeu nu-î lua nici atîta, părin
tele î e cumpărătorii! bun, nu'l lăsa din mînă, că te'I căi.
ZAMFIRA
Of! mare urgiea luî D-zeu a venit pe noi! Orî ne-a uitat?
PREOTUL
Sa nu cîrtim, un fir de păr nu se mişcă fără voîea luî, vi-

îeaţa asta nu-î de cît o încercare, di'neolo Ieste ce Ieste, acolo
î e fericirea şi odihna fără de sfîrşit, acolo să ne îndeletnicim a
căpăta un locuşor. Apoi maî gîndeşte, lele, şi pe Dumineca adă-
ml respuns, da să nu uit: parcă-mî datoreştî v'o treî zile de muncă ?
ZAMFIRA
Două, părintele, am să merg, îertaţi-mă, zeu, nevoîea nu m'a

îngăduit.
PRETJTUL
Iea sama, fată, datoriea pe mgăcîune îe de-o mie de orî maî

păcat de n'o împlineşti.
ZAMFIRA
îra! părintele, cum aî crede una -"a asta/

SCENA IV.
Preotul şi dascălul sînt gata să îeasă, întră perceptorul.
PERCEPTORUL
Plecăciune, părinte, şi Sfinţiea-ta aice ? Stăl că mergem odată,

aî fost la oraş, ce maî veştî?
PREOTUL
Bună pace, numaî parale nu's, fug bată-Ie să le bată din

mînă în mînâ parcă's argint viu.
PERCEPTORUL
Asta-I pîră veche, ce-vâ politică, trufanda!
PREUTUL
Se zvoneşte de războiţi, halal de cine are pîne, are să se

urce preţul; se zice că Neamţul şi Franţuzul au armie cîtă frun
ză, stau gata armatele ca nişte buboaie, numa, numa să spargă;
un lucru îmî pare reu, noî mergem cu Neamţul înpotriva Rusului.
Asta-î reu, d-le, Rusul, cînd întră în ţară îţî lasă dîră de bani, da
Neamţul, ţie-se de dînsul, bogâţiea luî.
PERCEPTORUL
Ha! H a ! asta î politică de la patra zeci şi opt. Lele Zamfiră,

da cît aî să mă porţi cu vorba, mult am să rup ciubotele la casa
d-tale? Plăteşti ori pun sechestru pe casă, într'o septămîuă bat
doba, cu banii guvernului nu-î de glumit: aî, n'aî, trebuie să leasă!
Nu-î plăti d-ta, n'a plăti altul, unde mergem?
ZAMFIRA
Mă rog, mai îngăduiţi, am sâ m'angajez şi oiu. plăti, doar BU'S

fugare.
PERCEPTORUL
Doar aştept îeu într'o părere, ce vreaî să pun din punga

mea? De-acum s'a sfîrşit, plăteşti orî scot în vînzare; ce dracul?

Ba-î boală, ba I înmormîntare; m'am saturat de vorbe !
1
PREUTUL
Vezî, lele Zamfiră, nu-î maî bine s'o v i n z î d e voie, tot maî
bun preţ aî să î e î de la mine; crezi că te învăţ de reu; de nu
ţi-oiu da îeu un sfat prielnic şi părintesc, apoi cine ţî-a da, n'aî pe
pe nime, pe cît ştiu.
PERCEPTORUL
Sfinţiea-ta vreai să îeî casa? Şi nu te bucurî, lele Zamfiră?

Laşî muştereul din palmă? Asta-mî place! Las, părinte, nu te grăbi
maî ales că face nazuri, î î cumpărâ-o la darabană.
DASCĂLUL
i
leu nu-î zic? A ş â s î e î , cred că tot reu le prieştî; î e a n s ă f i e

un Jidan îndată ar bate palma; lor toate le vînd cu jumătate de
preţ; dar cînd vine preotul orî un creştin, fac marafeturi. Zeu
bine fac Iudele că'î înşală.
PERCEPTORUL (deschide condica)
Las, merge la dobă, îea le vine de hac.

ZAMFIRA
Faceţi-vă o pomană, îngăduiţi-mă, pană Duminecă. Merg la

părintele şi cu cît a da d-zeu ne-om împăca, văd bine că alt chip nu-î.
PREUTUL
Ce maî atîta vorbă, îţî dau şese galbeni, maî mult nicî o
leţcaîe, pentru că nu face: loc n'are, gardul stricat, casa mare lucru
nu-î; mă lăcomese numaî că-î lîngă beserecă. î e î , am făcut, batem
palma ?
DASCĂLUL
Fă, lele Zamfiră, zeu nu maî sta la gîndurî, îî căuta aşa preţ.
O IUBIRE LA ŢARA 13
PERCEPTORtLL
Atunci Duminecă la părintele facem zdelca, să fiu şi îeu faţă.

PREUTUL
Ieî, lele Zamfiră, nu zici nemică, ne batem noi trei oameni

gura degeaba ? !
ZAMFIRA
Merg Duminecă, amu di'ntr'o bujdă n'am a prinde bol şi vaci.

DASCĂLUL
Remîî sănătoasă! (ies cu toţii).
SCENA Y
ZAMFIRA (singură)
Ce-s şese g a l b e n î ! . . . Ce-a fi? Ilinca nu vine.
Vine Toma [fruntaş, îmbrăcat cu bondiţă şi pantaloni largi de

ripsă vînătă].
TOMA
Buna ziua, cumătră, ce mal faeî? h i ! de mult nute-am văzut;

prin partea noastră nu te maî abaţi.
ZAMFIRA [ se ridică].
Nu, nu, te maî lasă nevoile şi scîrbele ? Da poftim şezi

o leacă.
TOMA
I e î ! maî rîneşte cu lopata cele scîrbe, îeştî încă verde nu te

da, cînd ne-am potrivi lor, ne trecem din cale-afară. Ştii una, cu
mătră? Am venit singur, vorba veche, lupul cu slugi nu'ngraşă
gîtul. D e cîte-va orî am spus babei Irineî să-ţî spuîe două vorbe
şi un cuvînt despre mine; da nu i-am maî înţeles de vorbă. Ilinca
unde-î ?
ZAMFIRA.
S'a dus la curte să se angajeze.
TOMA
Mari păcate, angajament vă trebuie, nu'l cunoaşteţi pe cio-

coiu, cît Ie de abraş ? Şi maî ales ce nu te-aî dus d-ta, da s'o tri-
meţî pe dînsa? Hă! ce oameni!
ZANTIRA
Doamne, cumătre, da la nevoie şi în lead se duce omul.

TOMA
Da fie'n capul babei, trebuea să vin maî de mult, a-zl nu

te mal poţi încrede'n om. Ştii una? Imî place Ilinca, vraus'o leu,
slava D-luî nu caut avere, zile de-aşî avea s'o petrec pe care o
am. La mine îţi trăi amîndouă ca în sinul lui Avraam.
ZAMFIRA
Aşa-î, cumătre, numaî fata fuge de măritat, de'şî scoate ochii.

TOMA
Aşa'» fetele ruşinoase, să madăresc la măritat, de cît d-ta,

ca mamă îea-omaî cu binişorul, maî cu asprul, ce să faci? D e n e - o m
potrivi copiilor, n'ar maî ajunge Iei oameni. Nu că mă laud, slava
D-luî, la mine are să huzurească; drept, am copil, de cît în hatîrul
mîeu, într'al îeî, îî maî îngriji d-ta de dînşiî; la cîmpn'aîsămergf,
am angajaţî deajuns, chiar şi pe anul viitoriii; şi î-am prins maî
îeften de cît ciocoiul; şi cu mine nu vîşcă, trebuie să muncească,
îeu »taîi bătealâ cu iei. II vedea, a să trăim ca nişte hulubaşî,
numaî de-al îndupleca-o cît de cît; să nu te prea uiţi c'a plînge
v'o leacă, de-abîea î a sta maî bine mireasă. leii fac toate cheltu-
elele pănă'ntr'nna; o îeîî cum se găseşte, vorba ceea, în poalele că-
meşeî. Am haine bune şi pînzeturî încă de la ceealaltâ, D-zeu
s'o ierte, două lăzî mari călcate cu genunchiul. Caţaveică de po
stav de oftează o lame; ştiî ce bărbat îs îeu, mă uit la femee ca
la oehiî din cap.
O IUBIRE L A ŢARA 15
ZANFIRA {gînditoare].
H e ! H e ! parcă nu ştiu; am să cat s'o înduplec.

TOMA
Adecâtelea, deşi am cîţî-va aî, dar lean prăveşte (se înţepe

neşte cu ifos), bat zece flăcăi gălbăgîoşî din ziua de a-zî.
ZAMFIRA
Mal remîne vorbă? Ieşti om la locul d-tale, nu un fluturâ-

vînt, cum îs a-zî flăcăii.
TOMA
Chiar aşâ cumătră, nu că mă laud, dar îe norocul Ieî, îmî

place fata nu pot să zic. Mă roagă la o răzâşiţă; nu vrau, am şi
îeu gustul mieii. Ilinca mi-î dragă, cum nu mi-a fost nici o fată,
chiar cînd îeram holteia. Mă crezi orî b â ? N u m i potcătâ de
irebî, dau unde dau şi tot cu gîndul la dînsa! Zic Iei unii şi alţii
•că îmblu prea degrabă după însurat; dar ce să fac, nu-s deprins a
stâ burlac, îmî pare casa pustie; îeu la cîmp cu flăcăii, cine săţî^
vadă de gospodărie! S ă mă văd aşezat, cumătră, şi de'mi merge,
nu maî mult, trei ani, cum mi-a mers anii iştia, î s boîeriu. Am,
«cumătră dragă, zece pâmînturl de ale oamenilor cîte cu zece franci
falcea, luate şi plătite pe cinci aî înnainte, nişte pămînturî (îşî su
ge degetele), n'are ciocoiul pe toată nioşiea luî aşâ pâtuînt. Şi vezi
d-ta golanii cari mi-au închiriet pămînturile ce-or sâ facă, trebuie
să se angajeze de nu la mine la ciocoiu ; dar tot maî degrabă vin
la mine, leii le zic, cumâtre, cinstesc cu dînşiî la crîşmă, sfătuiesc,
aşâ că singuri zic: „vin întăiu la d-ta pe urmă la ciocoiu," le maî
dau şi credit la crîşma mea, în sfîrşit merg bine.
ZAMFIRA
Aşa-î de cînd lumea: gospodariul ştie s'adune, femeea să schi-

virnisască; vorba ceea, aducă bărbatul cu carul şi femeea irosască
numai cu pumnul că nemic nu s'alege de casa ceea, cît despre
gospodină, nu mi-î ruşine cu Ilinca.
TOMA
Tocmai de asta, mă lăcomesc şi îeu, pe urmă d-ta îeştî fe-

mee iconoamă, ştii cît de greu s'adunâ banul. Vin, drept ciudă, să
vezî, casa mi-î plină ca stupul. Duminecă vin la respuns, poate fa
cem chiar logodna; în treî septămînî jucăm la nuntă, remîî s ă
nătoşică, (iese amîndoî, Zamfira îl petrece).
SCENA YI.
ZAMFIRA şi GHIŢÂ (fntră amîndoî pe ufă).
ZAMFIRA
Ucigă-te bolohaniî, unde-aî îmbiat toată ziua, spînzuratule ?

GHIŢĂ (desculţ, în cămeşă şi iţaraşi rupţi,
încins cu o cureluşă, şede pe laiţă).
îeî, am fost cu băieţii la mure. Mi-î foame, o bucată de mă

măligă nu-î ?
ZAMFIRA st
De unde să fie? AI măcinat la moară? Du-te la moaşa, ne-a da

îea un căuş de făină.
GHIŢA ( se scarpină în cap).
Iei, amii să maî merg, maî bine mă culc, las oiîi mîncâ mîne
(se culcă pe laiţă). D a caldu-î, mă duc pe prispă, (iese).
ZAMFIRA (gînditoare),
Cotoroanţa de babă Ucigâ-1 crucea mî-aadus'o a-zî în casă....

Maî bine îera gospodină.... De ştieam că Toma stă cu tot di'na-
dinsul, nici n'o trimeteam... De-ar veni amu... Poate n'a fi fost
ciocoiul acasă, poate a trece-o păcatul... De n'ar apuca în cotro-vâ,
de mult tot zice c'are să se ducâ'n lume.... De-ar fi o fată do-
moală, n'ar şti nicî pămîntul; în două treî septămînî am înjgheba
nunta cu T o m a ; p e urmă las lumea s ă lehăească... (Toarce şi of
tează). Să nu maî remîe femeea vădană, că numaî ştie după a
cuî cap s'a duce, toţi te sfătuesc, da bine nicî unul nu-ţî prieşte...
SCENA TII.
(De o dată uşa se*deschide Ilinca spărietă, cu ochii liolbaţX, cu
tulpanul Mit întră furioasă, şi dînd din mini).
ILINCA
M'aî împins sa merg, m'aî înnecat, de ce nu mî-aî sucit gîtul

de mică, de'ţî îera greu de mine... Ţi-am zis: „nu merg, inema nu'n-
şală", îţi stam mare în ochi, las nu te-oiii maî supără... Tălhariul
de ciocoiu, litfâ spurcată, de ce n'am avut un cuţit câ-1 ucideam,
unde-î Niţă să-î răsplătească? De ce nu m'a înghiţit pămîntul?.... de
ce n'am pierit în mînele luî?...of, de c e ? de ce dacă, Ieste un d-zeii,
m'a lăsat de risul păgînulul ? Dă-mî un cuţit sâ-mî sfărm... să-mi
curm zilele.... (scrîşneşte, s'apucă de cap, mînele-î sînt pline cu
şuviţe de păr, îşi dă mereu cu pumnii peste cap). Tătucă... tă-
tucuţa mieii cel bun unde î e ş t î ? Te-ai dus şi m'aî lăsat de risul
lumeî! Unde-î brîul să mă spînzur? H a ! îeată-1 în grindă.
ZAMFIRA ( a remas înlemnită, mai nu cu
teză să se apropie, plînne de sare cămeşa de pe dînsa).
Ilincuţă, dragul mamei, nu te îndura!

ILINCA (rupe tot de pe dînsa, se prinde cu
mînele de gît)
Mă'nnăduş, brîul! (vrea să meargă spre închipuitul brîw, cade
pe laiţă cu capul de părete, leşină).
ZAMFIRA (bocindu-se fuge la icoane, tea un

şip cu agheazmă, o stropeşte).
Ilincuţă, dragul mamei, vină'ţî în sine, n'ar maî ajunge stri-

goaîca! cotoroanţa, caeafa, cum mi te-a'nnecat.
SCENA VIII-
BABA IBLXA (vîrăcapul pe uşă, gaiţa pîlpît
pe prichiciul hornului).
ZAMFIRA
Prăveşte, mi-aî mîncat fata, ciumă îndrăcită, cine te-a adus,

caeafa, să-mî fuiî minţile?
Contemporanul An. VI No* 1 S
B A B A IRINA
Iei, ce Ieste, ce t e a apucat, ţi-am dus'o cu sila ? Las c'o des-

cînt, n'al frică, lucru reu nu p i e r e ; ce comedie, ce fată zmuncită
din botez!
ZAMFIRA
Să fie'n sufletul tău, cotoroanţă, tu aî mîncat'o! N'aî maî a-

junge s'ajungî!
BABA IRINA
Tacă-ţî leoapa, nime nu'î de vină dacă are pe ducă-se pe

pustiî {iese trîntind uşa).
ZAMFIRA
Unde te duel, talpa îeaduluî, prăveşte, ce fac îeu cu dînsa

uit'teîe moartă. (îi pune o pernă sub cap, îi dezleagă brîul, o a-
scultă de se răsuflă, începe a se boci). Iincuţa mea, nădejdea mea,
cuî mă laşi! of, dragul mamei, ce-am făcut? La ce m'a dus mintea?
Ce trebueâ să mă potrivesc!
BABA IRINA (întră cu un şip cu nişte bu-

ruene, îi udă tîmplele şi pieptul, suflă asupră-î de trei ori, iî descleaşta
gura cu coada lingureî şi-î toarnă cîte-vă picături în gură).
ILINCA (qf'teasă şi răsuflă ca di'ntr'un somn

greu, cu ochii pe jumătate deschişi începe a bîigui)
Lasă-mă, dă-mî p a c e ; of sâriţî, săriţî oameni buni. (De o

dată sare de pe laiţă). Unde's ? Ciocoiul, îeată-1 vine, mă prinde,
ascundeţi-mă, nu mă lăsaţî! nu mă lăsaţi! (strigă cît o ţine gla
sul de o dată zăreşte pe babă, să răpede la dînsa). Tu, pohoaţă,
tu l'aî sfătuit pe ciocoiu, tu l'aî pus la cale, aşteaptă! (o înşfacă
de gît, părul ie aproape desfăcut şi zbîrlit, ochii încruntaţi, faţa
galbănă, scrîşneşte din dinţi).
BABA IRINA
Stă, Ilincuţă, cruce de aur, mamă! (cată să-i descleşte minele)

ce stal înlemnită, femee, vină s'o liniştim !
O IUBIRE LA ŢARA 19
ZAMFIRA
Maî bine-ţî rupeaî gîtul de cît îmî întrai în casă, ciumă ne
curată. N'am avut destulă scîrbă cu tata-su; trebueâ s'o văd şi pe
dînsa în halul luî. (cătră Ilinca). Las'o, mamă, n'o gîtui, nu-ţî
spurca mînele c'o şerpoaică veninoasă!
ILINCA ( S E opreşte, o lasă de gît).

Dar nu-î spune luî Niţă? Spune: nu-î spune ? lei, seracul, m'a
învăţat de bine, mi-a zis î e l : nu c u m v a să merg la curte. Niţă,
unde îeştî să mă scăpî de ciocoiu?
B A B A IRIKA
Fii cuminte, puica bunicăî, Niţă are să vie, are să te îeîe, aî

s ă fiî gospodină.
ILINCA
leu, gospodină, îeu necinstită, femeea luî Niţă! Nu nu, nicî (
o dată, nicî o dată! (începe a se boci şi a-şi dd cu pumnii în cap).

U n d e i N i ţ ă ? Unde-î tâtuca să ma vadă în ce hal am ajuns,cum
v'aţî făeut ris de mine! Tătuca, seracul tătuca, l'a ucis brîul cel
roş, î e a t ă l , îeată-1, cum stă în grindă aninat, vrea să se spînzure şi
Niţă, îea-1 de acolo, mamă.
ZAMFIRA (plîngînd).
Nu î nemicâ, fată, ţi se pare, de ce nu îeştî cuminte ? Ce-ţî

facî năzăriturl, dragul mamei, îndură-te de mine, destulă scîrbă am
avut cu tatâ-tu.
ILINCA
Niţă, unde îeştî, Niţă dragă, aî muri de scîrbă, cînd aî vedea

c'am ajuns de risul tuturor; am ajuns să mă facă nebună. Şi cine?
Pohoaţacare m'a nenorocit; mama, mama care m'a făcut! leii ne
bună ! Şi de-aşî fi, n'am pentru ce ? Necinstită, remasă pe drumuri,
menită să nu te maî văd, să nu-ţ? maî fiufemee! Unde îeştî să-mî
plîngî de milă, uit'te lemnele şi plîng ? Vezî le aud, îeu le aud
pentru că plîng şi îeu cu dînsele. î î veni tu o dată, dar pe Ilinca
ta nu-î maî gasi-o; mameî i-a fost greu de mine, duşmanii
20 O IUBIRE L A ŢARA
m'au ucis. î î plînge, da, îî plînge lumea cu lacrimi îî înneca,

numai leii n'oiîi fi să te mîngîiu. Să te văd? Nu, nicî o dată.
{începe a-şi rupe părul),
BA "BA IKINA
Stăî, Ilincuţă, ce facî? Te-a durea capul, dragul bunică!! (cătră

Zamfira). Dă'n coace un tulpan! (vrea s'apuce pe fată de mini).
ILINCA
Piei, caeafa! (o răpede, cătră mă-sa). Ce ţii pe cotoroanţa asta

aice ? Crezi că mi-î frică de voi, h a ! h a ! de-aşî vrea, vă bat ţol
pe amîndoua ; adecatelea îs nebună şi mă păziţi! Ha! h a ! ha?
multe doage vă lipsesc !
BABA IEINA
Văd îeu că tare te-aî supărat pe mine, mă duc dar să-ţî a-

duc o luminare, uit'te se stinge gaiţa, (face din ochiu la Zamfira,
iese).
ILINCA
Uit'te brîul cel roş, cum stâ'n grindă. Voî l'aţî ucis p e tata.
Iei, seracul, nu mă trimetea la curte. S ă nu mal remîe copil fără
tată, maî bine să pîeară, să-1 mînînce mama pădurel (plînge...,
stă pe gînduri). Acolo-î de mine, acolo nime n'are să mă vadă
nime n'are să mă rida; nu, copacilor li-î milă, Ieî or să-mî plîngă
de milă, i e î ştiu cît l'am iubit pe Niţă, Ieî au auzit cînd î-am ju
rat credinţă. Ce stau ca o proastă? Uit'te ce frumos resună, cum mă
strigă; m e r g : (începe-a cînta). „Remîl maică sănătoasă, dacă n'aî
fost bucuroasă, să mă vezi şezînd la masă".... (se răpede spre uşă),
ZAMFIRA [spărioasă îi aţine calea].
Unde mergi, dragul mamei, i e noapte aşteaptă pană mîne.

ILINCA
Unde? U n d e ? î n pădure n'auzî că mă chiamă? (o răpedet

p6 mă-sa şi iese din casă, maică-sa fuge după dînsa).
(Cortina cade.)
TABLOUL II.
Scena înfăţoşază un loc deşert în faţă, hăt în fund pădure, la margenea
pădureî o perdea de oî părăsită, lună ca ziua. Din lăuntrul perdelei s'aud
gemete, pe urmă un ţipet slab de copil, apoî linişte, din cînd în cînd gemete.
Moş Yasile cu puşca'n spate şi cu'n cîne după dînsul trece prin faţa sceneî.
SCENA I-
MOŞ VASILE
Ce dracul, aşâ lâtrau cînii, credeam că fură cine-vâ pădurea.

Măî, Lupeiii, unde's hoţii? Mă tot apucai de suman şi-ml făceai
semn să vin într'acoace, arată-î amu ? La ce m'aî adus, bre ? {Moş
Vasile trece înnainte şuerînd şi strigînd cînii). — Nea Lupeiii, vină
aice Bălan! (trec, nu se mai văd).
SCENA II-
ILINCA (în fustă, şi cămeşa, rupte, parul
despletit, ochii mari negri, prăbuşiţi în fundul capului; prăpădită şi
istovită cu faţa galbănă, vine din perdea, ţinînd un copil, învălit într'un
tulpan vechiu).
Seracul! plînge, ce să-î fac? i-î frig {îl stringe la sin). Oh!
şelele, tare mă d o r ! . . . Ce să fac îeu cu aista ? (priveşte copilul).
Uit'te că nu mai plînge, cît î e de bun mititelul! (se uită în toate
părţile). Ce s ' a u d e ? . . . Oare nu te-or l u â ? Oamenii î s c î n o ş î , î e î
mă, întiresc, băieţii zvîrl cu pietre după mine! Ce le-am făcut să
22 O IUBIRE LA TARA
ma tot chiuie cum mă zăresc: „Ilincuţă e a frumoasă/". Numai în

C
pădure Ie bine. (plînge). Las am să te ascund că nime nu te-a

găsi, numai lui moş Vasile am să te aret, Iei mă Iubeşte, luî i-î
milă de mine. (priveşte copilul). Oare nu s'a mîniea şi îel, cînd
te-a vedea ? . . . Nu, îel îl bun, şi tu aşa de frumuşel! Cît î e d e
galbăn şi alb, parcă-I de boieriţi.. (începe a tremura). De boîeriu?
Nu, nu, nu vrau, fugi, îel îî Niţişor cel frumuşel (tremură). Tare
mi-î frig, şi luî i-î frig (îl stringe la piept), i-î frig seracul, (îî
suflă asupra) Of! moş Vasile, unde Ieşti? Fă foc, i-î frig luî Ni
ţişor cel frumos, moş Vasile nu m'aude începe şi îel a fi reu. D a
pădurea ceea bună ar fi îea să se aprindă: II! cum n e a m încălzi!
Ie ca păretele, cît Ie de frumos, ce păr galbăn ! Nu samănă luî
Niţă, Iei n'a venit, nu-I nicî al mîeu, nu's măritată, (îl apropie
de obraz, se'nfioară). Ie rece, î e leit ciocoiul, luî îî samănă. Ha î
H a ! î e rece, nu-î al mîeu, î e al cîocoiuluî, albă parte, mînînce-1
îel, î e rece, rece ca moartea! (îl aruncă în nişte tufăriş şi fu
ge strigînd). Moş Vasile nu te supără, nu-î al mîeu, Ie al ciocoiu
lui, nu crede, oamenii îs reî, numa d-ta îeştî bun.
SCENA III-
MOŞ VASILE (se întoarnă îndărept)
Ce Ieste, Ilincuţă, de n'aî venit a casă de trei zile? Ce-aî pă

ţit, păcatele mele, spune ce aî ? Ce tremuri ? Unde ţi-î hohotul de
pe cap ?
ILINCA
L'am învâlit pe dînsul, dar nu-î al mîeu, îs mincîunî, nu crede,

MOŞ VASILE
Cine, Ilincuţă, pe cine aî văzut?

ILINCA
Nu, moş Vasile. Niţişor cel frumuşel, orî nu, nu-î al luî Niţă,
puiul cel de cîocoiu de coI6 (arată încotro l'a aruncai). Nu, nu î
al mîeu, îe al cîocoiuluî, mînînce-1 îel. Valeu ş e l e l e !
MOŞ VASILE
Cam, aî tăcut? Aî aruncat copilul, unde-î păcatoas'o?

ILINCA
L'am făcut ? Da, l'am făcut colo pe pale, dar nu-î al mîeu,
îe al ciocoiului, îî samănă lui. Ieşti om bătrîn, moş Vasile, Ie
ruşine. Să nu zici că-î al mîeu, că mă spînzur; uit'te colo în pădure
brîul cel roş, de amii am de ce-mî anina gîtul.
MOŞ VASILE (o apucă de mină)
Arată unde-î ? Ce tot bnîgueştî, (merge cu dînsa de mină tot

căutînd ).
ILINCA
Stăî, poate-î colea! (se opreşte la tufăriş, moşneagul caută, îl

găseşte).
MOŞ VASILE
Seracul, uît'te Ie mort, tu l'aî ucis? n e t r . , . . nenorocit'o?
ILINCA (plînge)
Nu, nu, aşâ îerâ, unde am îeu brîu roş, n'am uît'te, prăveşte.
Ierâ rece, moş Vasile, rece ca gbîeaţa. Şi doar nu-î al mîeu, Ie al
ciocoiului, las- îeîe-1, ţie-şi-1, mînînce-1; mie nu-mî trebuie nici viii
nici mort; î s mamă făr' a-î fi mamă, de o-dată 'ml îerâ drag •
uitasem al cui Ie, dar cînd mi-a şoptit, nu ştiu cine, că samănă cu
ciocoiul, că-î al luî, îndată l'am zvîrlit cît colo de mine. Nu-1 lua,
ne-a ride lumea, a zice că stringem lepădăturile cîocoeştî. Bine
că-î mort, ar fi şi îel ca t a t ă s u ! Nu ca Niţă, îel seracul, Ie de-
treabă, Iei nu s'a legat de mine; vroea să ne luăm cu cinste. Nu?
N'asculţî, îl î e l ? Atunci îeu nu merg!
MOŞ V A S I L E
Cum să nu 1 îeu, să-1 mînînce nişte cînî ? Hal cu mine, Ilinca,

fii cuminte, îeu nu-ţî vrau reu, uit'te cum Ieşti de slabă, te-ormîncâ
nişte lupi! (priveşte copilul). Seracul, a murit de frig, şi încă
băiet, drept că samănă ciocoiului. Nicî buricul legat, l'a rupt cu

unghiile! (se bate peste gură) Doamne fereşte şi pe duşman; ce
lifte şi boierii iştla.
ILINCA
Şelele, moş Vasile, mor!

MOŞ VASILE
Haî, cum îî putea, la bordeiu, ţi-a fi foame!

ILINCA
Da Niţă nu m'a vedea?
MOŞ VASILE
Ce Niţă? Tot nu te mal cuminţeşti, aice în pădure nu's de cît

leu. (o ied de mină, copilul îl ţine în ceealaltă mînă).
ILINCA
Nu, nu, dacă-1 î e î pe dînsul îeu nu merg. Niţă ce-a zice?

(se zmunceşte şi fuge în pădure strigînd) uit'te brîul ceî roş, ha •
ha! de acum am scăpat am de ce mă spînzurâ (apucă în desişul
pădureî),
MOŞ VASILE (merge răpede după dînsa stri

gînd)
Ilincuţă, stăî, haî cu moşu! (cortina cade).
Poezii populare din Munteniea
Mihul haiducul
Frunzuliţă meri domneşti
Iei în tîrg în Bucureşti
Frumoasa masă mi întinse
Şi de nouă boieri cuprinse
Dar la masă cine-mi şade ?
Şed boerii ţării
Pribegii Moldoviî,
Şed boerii divăneştl,
Stîlpii ţării romaneşti.
De mîncat, ce mi-şi mînîncă?
Numai peşte şi păstrungă
Şi galbenă caracudă,
C'au auzit din bătrănî
C ă i foarte un peşte bun.
Şi bea, frate, şi mînca
Şi de nimic nu se gândea
Ştefan Vodă le grăia!
„Beţi, boeri şi ospătaţi
Păziţi să nu vă 'mbătaţî,
Beţî boeri şi chefuiţi
Şi de cale vă gătiţi
26 MIHUL HAIDUCUL
Pă la şale buzdugane
Şi pă la brâîe cu pistoale
Fiţi gătiţi de vînătoare *)
Păn acilea în valea mare,
2
După presuri ) zburătoare
C'o să facem vînătoare
Pană la fagu Mîuluî
Mihuluî haiducului,
3
Să-i văz fagu ) dărâmat
Şi de coajă curăţat,
Ca să stau să fac conac!
Dar sora Mîuluî Calea,
Ştefan Vodă că pleca
Şi pe boeri eă-i silîa
Cu paharu-î îmbăta
Pe boerî că-î adormîa
Fustă 'n brîu că sumetea
In codru fuga ea dădea
Rupse-o frunză,
O puse 'n b u z ă . . .
Da Miu cînd mi-o auzia,
—„Alei mă-sa sa,

Aî sora mea Calina,
Sorocu nu şi-a împlinit
La mine la ce-a venit?"
Fuga la dînsa dădea
Că înnaintea ei i e ş î a :
„ —Olîo soru, sora mea,
Sorocu n'ai împlinit,
La mine la ce-ai venit?"
— „Olîo, nene Mihule,
Eri s'au unit pribegii ţării"
Var: C'o să facem vînătoare
2) Paseri.
3) Ascunzătoarea, casa Iui.
MIHUL HAIDUCUL 27
Dar la masa cine-mi sade?

Mana n buzunar băga
Frumos bacşiş că-i făcea:
„Dude-ţi vezi de treaba ta,
Că eu-s fecior de drac
1
La mulţi domni le-am dat de cap )
Dar la asta ce-oiu să fac ?"
Ziua frate se făcea

Pe boerii că-i încărca . .
Dar Miu ce mi-şî făcea,
La un cioban că-mi pleca:
„Mâi, ciobane, dragă ciobane,
Na-ţl cincizeci gălbiorî
Şi dă-mi tu mie zece oi,
Na-ţî neică, un gălbior
Şi dă-ml un cîrligeL
Care apuci oile cu el,
Şi na-ţi haine domneşti
Dă-mi p'ale tale ciobăneşti"
— Dar ciobanu ee-mi zicea?
O Doamne, Măria ta.
Ce rîzi de mine aşa?"
Dar Miu dacă vedea.
In mijlocu drmului îl tăvălia
Şi ciobanu de vedea
D e frică le dădea;
Ciobanu se dezbrăca
Şi Miu că se 'nbrăca
Şi turma şi-o lua
Şi înnaintea boierilor că îeşia
Ştefan Vodă îl întîmpina
1) De hac.
28 MtHUL HAIDUCUL
Şi din gură-l întreba:

„Măi, ciobane, dragă ciobane,
P'aici oile de cînd păzeşti
Tu n'ai auzit, mă, dragă ciobane,
De fagu Miului
Miului haiducului?"
Dar ciobanu ce-mi grăia?
— „Ba eu, frate, am auzit,
Că prănzu eu l'am prînzit
Şi de 'nămiez m'am hodinit,
Ce frumos am dormit".
„Măi ciobane, dragă ciobane,
Haide de mă du acolo."
Cioban ce-mi zicea?
— „O doamne, Măria ta,
De mi-o pieri vr'o mioară
N'ai traiu de nime la vară"
Unde Ştefan Vodă auzia
Zece boeri că punea
Zece oi de mi-i păzia
Cu ciobanu 'n rînd mergea.
Dar ciobanu ce-mi făcea ?
î l băga prin colnic
D e codru năvălit
Şi de troscot învălit;
Numai amîndoi mergea
Foaie verde şi-o lalea
Ciobanu ce m i - i grăia ?
„O Doamne, Măria Ta,
Mai strîngeţl picerele
Să nu loveşti ramurile,
Că nu-î la Bucureştî
Ca să te fodoleştî".
M1HUL HAIDUCUL 29
Rupse-o frunză
O puse 'n buze
Şi ceţile îl auzia
Şi ia dînsu câ-mî venea:
„O doamne, Măria Ta,
Sâ ţineţi pe Domnia sa''
La fag, măre, că pleca
1
îmbrăca o dulămiţâ ) .
Verde ca foaia de viţă,
Punea în cap un comanac
Verde ca foaia de fag,
îmbrăca nişte nâdrâgeî,
Verzi ca foaia de Teiu,
La Ştefan-Vodâ venea
Ştefan-Vodă că-1 vedea,
El, măre, că cunoştea
Măna'n buzunar băga,
O hărtie că scotea,
Şi hact *) mare că făcea,
Treî pecete că-î punea:
„Miule, baiducule,
Cît oift fi eu în domnie,
Fiî şi tu în haiducie.
Şi hoţeşte dragă'n pace,
Nici un Domn n'are ce-ţî face",
Dar Miu ce-mi zicea?
„Nimic să nu-î stricaţi,
De cît o spaimă să-î daţi".
M. SCHWAKTZPELD.
Notă. Auzită d e | l a Barbu Cizmarii, de loc din judeţul Ialomiţa, de
unde a învăţat de copil toate cîntecele bătrîneştl ce le ştie, de la Romtniî
bătrînî din sat.
1). haină
2). act.
CUM S'A FORMAT LUMEA ?
(urmare)
î n cele spuse înţelegem că din inelele cele maî apropiete

de centrul sistemului, încă de pe cînd nu apucase a se alcătui
soarele şi deci îerâ legea veche de atragere s'au format vîrte-
jurî ce se îmvîrteau ca şi inelele, de la dreapta spre stînga în
jurul centruluî sistemului şi în jurul osiei lor, pe cînd din cele
două inele maî de la margenă s'au format vîrtejurî, cari, faţă cu
centrul sistemului, se învîrtirătot de la dreapta la stînga, dar î n
jurul osiei lor di'mpotrivă, pentru că atragerea îerâ după legea de
a-zî şi soarele se alcătuise. Prin urmare planetele vecine cu soa
rele, cum î e Mercur, Venus, Pâmîntul sînt maî vechî, după Faye,
de cît soarele. D e asemenea în vîrtej urile planetare inelele din
cari au luat maî apoi naştere sateliţii au început a se forma ba
chîar s'au prefăcut în sateliţi înnainte de a se fi alcătuit planeta
centrală, Faye caută aşi întemeia teoriea dovedind că după de
scoperirile Geologiei în adevăr pămîntul î e maî vechili de cît
soarele.
F a y e arată după legile thermodynamiceî cîtă căldură a chel
tuit soarele pană a-zî şi de asemenea arată cîtă cheltueşte acuma
pe an; împărţind căldura cheltuită de la început şi până a-zî, gă
seşte ca soarele n'a putut lumina şi încălzi, ca a s t ă z i , maî mult
de 15,000,000 de anî. P e de altă parte înse cercetările geologi
lor şi ale zoologilor cer pentru a esplicâ alcătuirea păturilor şi
CUM S'A FORMAT LUMEA ? 31
transformarea fiinţelor celor mai vechî în fiinţele de a-zî mult maî

multe milioane de anî. Ast-feliu, după Lapparent, se cer 21 mi
lioane de anî pentru formarea păturilor de la cele maî vechi cu
noscute şi pana în zilele noastre şi de bună samă, zicem noî, nu
mărul dat de Lapparent î e prea mic, pentru că noî putem să ne
facem idee de timpul ce-a trebuit pentru formarea păturilor ce-au
scăpat pană a-zî, ne roase şi ne mîncate de ape, şi î e foarte de
crezut că apa a ros şi cărat aiurea maî mare grosime de pături
de cît cele remase pănâ a-zî. D e asemenea se ştie că păturile
cele maî vechî nu ne sînt cunoscute şi că Ie foarte de crezut că
s'au topit din nou. Prin urmare trebuie de admis că soarele încă
nu avea v r e o mare înruirire asupra pămîntuluî la vremea epoceî
primare, ci animalele şi plantele de pe acea vreme au avut căl
dură numai de la pămînt; în privinţa lnmineî soarele aşâ necom
plect cum îerâ pe atunci tot lumina ce-vâ î n adevăr pe atunci
au trăit plante şi animale cari au nevoie de căldură, dar nu de
multă lumină.
Ieată pentru maî bună lămurire cum arată însu-şî Faye pe
scurt dezvoltarea sistemului solar:
„Starea de la început. O grămădire haotică omogenă, a-
proape sferică, în sinul căreia sînt mişcări domoale, formînd vîr-
tejurî şi cari nu se întind la toată materiea din grămadă.
„Epoca I-a. Puterea centrală năuntrică de forma Ar.
Mişcările gyrâtoare se regulează şi se alcătuesc inele ce se
învîrt în a c e l a ş i plan şi de la dreapta la stînga în jurul centrului
de gravitate al sistemului. Celelalte părţi din grămadă cad spre
centru descriind în toate direcţiile elipse lungăreţe concentrice.
„Epoca a Il-a. Aproape aceea-şi putere centrală.
Formarea de planete în sinul inelelor celor maî apropiete de
centru. Formarea de sateliţi aî acestora. Cele di'ntăiu începuturi
de masă centrală. ^
„Epoca a IlI-a. Putere centrală de forma a r - f ^ .
Formarea din ce în ce maî răpede a soareluî. Planetele se
apropie de dîn3ul. Formarea sistemului retrograd al luî Uranus.
32 CUM S'A FORMAT LUMEA ?
Formarea sistemului şi maî retrogradă a sistemului luî Neptun.

„Epoca a IV-a. Putere centrală de forma ~t
Soarele alcătuit în totul, încunjurat de o fotosferă statornica,
nu maî primeşte materie din afară. Mişcările sistemului încep a
fi neschimbătoare,
„Epoca a V-a. Tot aceea-şî putere centrală.
Densitatea soarelui merge crescînd; curenţii vertical! ce ţin
în starea de a-zî, fotosferă încep a se slăbi.
Stingerea fotosfereî.
Soarele prinde coajă la suprafaţă.
Mişcările astronomice se urmează fără sfîrşit în veci.
Ieată de asemenea şi evoluţiea pămîntuluî:
Perioda cînd pămîntul îeră luminos.
Căldura o avea din pricina chipului cum s'a format globul.
In masa cu desăvîrşire licidă păturile concentrice se aşază după
densitate. Globul mult maî mare de cît acuma şi rotirea mult maî
înceată. Forma ieste un elipsoid, de revoluţie abieâ turtit la polii
de rotare.
Păturile de pe de-asupra se oxidează.
Atmosferă foarte mare cuprinzînd toată apa produsă din u-
nirea hidrogenului cu oxigenul şi gazurile remase slobode.
Maree lunare în masa topită.
Perioda antezoică. Stingerea globului.
Formarea celei di'ntâiu coaje solide: încetarea lumineî tri
mese de pămînt în spaţiu.
Apele încep a se aşeză pe pămînt şi prefac scoarţa pămîn
tuluî lucrînd asupra îeî mecanic şi chemic, ajutate fiind de mare
apăsare atmosferică.
Mareile lunare ale maseî topite împiedecate de cătră coaja
solidă, slăbesc şi tind a dispărea.
Perioda primară. Pămîntul slab luminat de soarele care în
cepuse a se alcătui.
Coaja formată s e îngroşâ încet încet şi crepâ. Apăsarea
mareelor năutrîrice sileşte materiea topită a se urca în crepăturî şi

chiar a se revărsa deasupra coajeî.
Temperatura de la suprafaţă sau aerieană î e datorită numaî
căldureî năuntrice; î e tot una de cald la equator şi la polî. Nu-s
nicî climate, nicî anotimpuri. Apele sînt calde la adîncime, nu recL
O atmosferă foarte mare apăra pămîntul de receala spaţiului.
Curenţi superiori paraleli cu equatorul. Nicî o regiune fără ploî;
omătul nu se aretase încă.
Mareele oceanice numaî sub înriurirea luneî.
Cele di'ntăiu raze luminoase ale soarelui încă tînăr şi ne
format bine.
Pămîntul luminat slab, chiar şi la poli.
Vieaţa vegetală şi animală se dezvoltă uniform pe pămînt.
„Perioda secundară. Lumina soarelui merge crescînd.
La început, vieaţa vegetală şi animală se dezvoltă mai de
parte şi remîne tot identică peste tot pămîntul.
Coaja se 'ngroaşă; căldura întunecoasă a pămîntuluî scade.
Rotaţiea zilnică a pămîntuluî se face maî răpede.
Soarele se formează şi creşte ; pămîntul se apropie de dînsul
şi durata mişcare! în jurul soarelui scade.
Radiaţiea soarelui â început a fi maî puternică şi compen
sează scăderea progresivă a căldureî centrale.
In partea a doua a acestei periode, anotimpurile îşî arată
înriurirea. Climatele încep a se areta şi a schimba tare fauna şi
flora secundară.
Mareele lunare încep a fi turburate prin lucrarea soarelui.
Perioada terţiară. Lumina soarelui desăvîrşită.
Contractarea globului se încetinează. Căldura centrală con
tribuie puţin la căldura de pe suprafaţa pămîntuluî.
Soarele ajunge răpede la maximul său de activitate. Nu maî
creşte în masă. Fotosfera luî îe complectă.
Pămîntul se mişcă pe orbita lui de a s t ă z i .
Vieaţa ajunge aproape la maximul său de energie şi de dez
voltare acolo unde climatele sînt potrivite.
Contemporanul'An. VI Xo- 7 8
Atmosfera are aproape mărimea de a s t ă z i .

Climatele complect dezvoltate. Climate tropicale şi climate
polare. Ghîeaţă la poli: se topeşte pe rînd.
Modul de recire pricinuit de frigul polar, lucrează. Curenţii
polari submarini fac de Ieste temperatura fundului aproape de
zero.
Recirea mal râpede a fundului mărilor, pricinueşte un exces
de apăsare a cojeî submarine asupra materiei năuntrice topite ;
pricinueşte înnălţarea progresivă a continentelor sub cari coaja Ie
m a i subţire şi alcătuirea de lanţuri de munţi de a lungul liniilor
de ruptură.
Aretarea omăturilor veşnice şi a ghîeţarilor pe munţii cel
îunalţl.
Curenţii atmosferici superiori cîrnesc lămurit spre nord-est
pe emisfera noastră şi se loealizază, regiuni fără ploi.
Fenomene vulcanice pricinuite din injectarea apel sau a a-
burilor de apă, sub apăsare mare, în păturile topite, această in
jectare se face prin liniile de ruptură deschise în jos. Formare
subterană de mase de lavă amestecată cu apă, lavă care face ex
plozii din vreme în vreme.
Mareele sînt luni-solare.
Perioada quaternară. Oare-şî care slăbire aactivităţel solare. *)
Afară de această slăbire mai mult presupusă de cît dove
dită, această fază Ieste caracterizată prin dispărerea orî-cărel în-
*). Soarele a fost stea albă şi de întăiul tip spectral, judecind după uriaşa-î
provizie de căldură, ieste acuma puţin gălbiu, şi a trecut la al doilea tip
spectral. Nota M Faye.
**). In privinţa epoceî glaciare Faye spune că a fost pricinuită de o schim-
"bare de curente marine şi zice că de s'ar ridică fundul măreî între Groenlanda
şi Norvegiea şi ast-feliu s'ar pune în parte piedeea venireî curentului rece de
la pol, atunci apele calde de la tropic n'ar veni aşa de cu îmbîelşugare spre
nord, şi izotermele noastre ar fi cum îs cele din oceanul cel mare. Curenţii
superiori aî atmosferei ne suferind schimbări, ghieţariî din Europa s'ar întin
d e din nou.
riurirî cosmogonice şi prin întemeîarea statorniciei în toate pri-

vinţile. Dimensiunile sistemului planetar sînt hotărite, radiaţiea
soarelui de asemenea, tot ast-feliîi Ieste în privinţa constituţiei
<*L.c-jiice a atmosferei, în sfîrşit în privinţa formei şi rotaţiei pâmîntu-
luî.
Coaja pămîntulaî nn-î eu desăvîrşire stabilă; se urmează
încet mişcarea bucăţilor din coaja globului, pricinuită de recirea
-neegală şi de grămădirea a sedimentelor pe fundul mărilor.
Perioda ghîeţarilor (în emisfera nordică) se leagă cu aceste
mişcărî.
Fenomenele vulcanice, deşi slăbite, se urmează.
De mult vieaţa a părăsit regiunile polare, vîrfurile cele înnalte
ale munţilor şi deserturile lipsite de ploaie, Vieaţa se particula-
rizază tot maî mult şi maî mult după climate şi după înnâlţarea
locului peste nivelul mâreî.
In fundul mărilor trăeşte o faună analogă cu cele din epo-
cele maî vechî.
Maî departe învăţatul autoriii, despre care vorbim, urmăreşte
sistemul solar pană la stingerea soarelui şi ne spune că după
stingerea vieţel pe pămînt, mişcările astronomice vor remîneâ pe
•vecie neschimbate; de asemenea nu vrea să admită că sistemul
nostru solar s'ar putea izbi cu alte sisteme stinse şi decî să se
prefacă din nou în haos şi lear să se înceapă de la capăt lumea.
Negreşit că şi aice lasă loc lui dumnezeu să prefacă îel sistemele
stinse şi reci într'un haos primitiv, după cum ne spune că a făcut
de la început.
* - *
*
îndată începem aaretâ ce respunde Wolf la întimpinările lui
F a y e ; dar nu putem să pierdem un prilej ce ni se dă acoleâ de
^ ne mîerâ de modul eludat cum le place acestor învăţaţi a în-
•cîlcl lucrurile.
Ieată ce urmează din vorbele lui F a y e ; întaiu urmează că
vieaţa s'a dezvoltat pe pătnînt numai sub înriurirea căldurel pă-
anînteştî, pe cînd soarele nu avea nici o putere. Prin urmare cînd
soarelele se va stinge, cum s'a stins pămîntul, şi cînd va fi soa

rele tocmai în faza în care îerâ pămîntul la aretarea materiei
protoplazmice, aceasta se va aretâ şi în oceanele de pe soare. După cum
pe pămînt din această protoplazmă s'au făcut fiinţi vegetale şi
animale, aşa se va începe şi pe soare a cărui constituţie chemică
Ieste ca şi a pămîntuluî şi care va avea maree şi erupţii de
materii topite ca şi pămîntul; dar acest început de dezvoltare va
trebui să stămpească, de oare-ce oaeeanele solare nu vor vedea
nici o dată lumină, fiind că după îngroşarea coajeî soarelui,
nu va avea cine trimete căldură şi lumină asupra acelor oceane.
Mie unuia acest măreţ început menit prin firea lucrurilor a
v
p eri înnainte de a fi ajuns pană la fiinţi conştiente şi inteligente
îmi face şi maî groznică întipărire de cît stingerea vîeţel pe
pâmînt, pentru că la noi cel puţin evoluţiea a ajuns pană la om.
Nu-i cuvînt, destulă dovadă că lipseşte un stăpîn inteligent al
lume! Ie şi stingerea vîeţeî pe pămînt; dar pe lîngă aceasta şi do
vadă nouă scoasă din cartea lui Faye nu slăbeşte încheerea celor
ce scot din cercetarea lumel convingerea că nu Ieste Dumnezeu. Ie
ciudat să vezi cum Faye, nu ştim, mîngîindu-se ori vroind amîngî-
eâ pe alţii, se arată în cele treî patru rîndurî de la sfîrşitul car
tel deplin încredinţat cum că, deşi toate urmele materiale ale vîe
ţeî omeneşti vor fi nemicite; „operele inteligenţei, cari ne
vor Ji apropiat de modelul nostru dumnezeesc nu vor pîerî". Cu
alte cuvinte Faye crede că sufietele's nemuritoare şi că vor trăipe
vecie unde-vâ în spaţiurile interplanetare! Păcat numai că le va
fi bietelor suflete prea frig, 2 7 3 grade sub punctul ÎDgheţăreî apel
nu I glumă!
Tot Faye arată, foarte cu puternice dovezî, că Ie foarte nefi
losofic, sau maî bine neştiinţific lucru a crede că trebuie neapărat
să fie fiinţi vieţuitoare pe toate planetele din sistemul nostru pla
netar, ori pe toate planetele ce se vor fi învîrtind în jurul altor
sorî. Faye arată că bucata de haos din care trebuie să se facă un
sistem planetar ca al nostru n'a putut să se întîlnească adesea
şi apoi chiar în sistemul nostru Ie aproape sigur că planetele ca
Saturn, Uran, Neptun, precum şi planetele cele mici di'ntre Joîe şi

Martie n'au fiinţî pe dînsele şi că nicî nu vor avea. Prin urmare
îeată o lovitură zdravănă adusă celor ce bat capul cu planul inte
ligent ce, după ideea lor, domneşte în lume, o lovitură pentru ceî ca-
ri-şî fac năzăritură şi spun: Cer iurile povestesc mărirea luî dumnezeu'
Dar Faye scrie, spune, vorbeşte, trece pe lîngă fapte şi nicî nu-î
pasă!
* *
Wolf respunzînd la întîmpinarea luî Faye cu vechimea pă
mîntuluî şi cu feliul faunei şi florei primitive spune că nicî după
o teorie cosmogonică nu se pot găsi atîtea milioane de ani cît
vreau geologii şi zoologii şi că în loc d e - a luă ca lucru deplin
dovedit ceea ce spun aceştia s'ar putea maî degrabă întoarce a -
supra lor argumentul pornit din astronomie şi termodynamică şi
deci s'ar putea maî degrabă cere de la geologi să-şî prefacă teoriile lor.
Ieste înse un mijloc pentru a dâ m a î mare vechime siste
mului şi a nume, ipoteza luî Croll; acest învăţat a admis că ne
buloasa primitivă nu îerâ rece şi deci că toată căldura cheltuită
de dînsa de la început şi pană a-zî nu s'a produs numaî prin
condensare din pricina atragere!. Croll a aflat că dacă două mase solide
şi reci, fie-care jumătate cît soarele în privinţa greutăţeî, s'ar în-
tîlni cu îuţală de cîte 200 mile pe secundă, s'ar forma atîta căl
dură cît să ajungă pentru 5 0 de milioane de anî ; Iuţeli mal mari
ar dâ şi maî multă căldură, ast-feliu 1700 de mile pe secundă ai
da căldură de 800 de milioane de anî.
Ipoteza luî Croll ne mulţămeşte cu desăvîrşire şi tocmaî fap
tul că după presupunerea celor ce născocesc la începutul sistemului
nostru planetar o nebuloasă foarte rară şi rece, nu îese destulă
durată pentru a explica fenomenele geologice şi biologice petrecute
pe pămînt, ne arată că nu trebuie să primim această presupunere.
Avem deci puternice cuvinte pentru a admite cu Croll că nebu
loasa din care s'a format sistemul planetar nu îerâ alcătuit din o
materie, ieşită ast-feliu din mina luî Dumnezeu fi nu se ştie cum,
înzestrată cu mişcare gyrătoare, ci nebuloasa aceea îerâ fierbinte
38
foarte tare, fiind că se formase din ciocnirea unor corpuri cereşti

ce se mişcau cu Iuţeli uriaşe; de asemenea mişcarea gyrătoare s e
explică foarte bine prin acea izbire. încă un lucru care dă un spri-
jin ipotezei lui Croll ieste faptul cu descoperirile cele maî nouă
asupra chipului cum trebuie să se fi format elementele chemice.
Intr'un articol publicat în sem. I. an. al Vl-lea din „Contempora
nul" s'a aretat că trebuie de presupus o periodă primitivă de tot
cînd nu îerâ în univers de cît proiylul şi cum încet încet s'au
alcătuit elementele chemice. S'a aretat chîar periodicitatea ce tre
buie de presupus. Prin urmare sîntem nevoiţi a admite că la iz
birea, maselor reci şi solide se poate produce aşa de grozavă zgu
duire în lăuntrul atomilor în cît toată materiea să se prefacă în-
protyl.
Aşa dar fie după teoriea lui Faye, fie după a luî Laplace,
o dată ce vîeaţa unul sistem planetar se lungeşte de la 15,000,000
de anî pană Ia un miliard şi chîar maî mult, avem de unde dâ
şi geologilor sutele de milioane de anî ce le trebuie pentru a e x
plica evoluţiea pămîntuluî şi evoluţiea fiinţelor vieţuitoare. Chestiea
dacă îe pămîntul maî vechiu orî maî nou de cît soarele remîne
maî puţin însemnată şi ne vom hotărî pentru dînsa, cum vor aretâ-
faptele. Dar, orî cum, nu-î nevoie să presupunem neapărat că soa
rele nu îerâ luminos şi călduros în epoca primară, căci căldura
uniformă se poate explica prin căldura centrală şi pămîntul putea
pe atunci fi apărat de lumina şi de căldura soarelui pri'ntr'o at
mosferă maî groasă, care ar fi oprit radiaţiea soarelui.
Aice Ieste locul de aretat cum dovedeşte Wolf că se greşeşte"
Faye, cînd spune câ după stingerea soarelui, vîeaţa va pieri, dar
mişcările astronomice ale sistemului vor dură în eternitate, fără
ca să fie cu putinţă vre-o întîlnire între sistemele planetare stinse,,
şi deci o începere din nou a lumilor, fără amestecul lui Dumnezeu.-
Kant, vestitul filosof german, îerâ de părere că sistemul p l a
netar va reîuvieâ de cîte-vâ ori prin căderea planetelor pe soare-
şi maî apoi va veni o vreme cînd se vor ciocni chiar aceste si
steme între dînsele şi ast-feliu se va alcătui haosul primitiv.
39
„Acuma, deşi după calculele luî Laplace, Lagrange, Pois-

son, depărtările mijlocii între planete şi soare nu se schimbă,
nu maî putem primi de bună părerea că sistemul nostru planetar
îe ce-vâ stabil, durat pe vecie. Aceşti matematici, de alt-feliu du
pă obiceiul cunoscut al matematicilor, au făcut toate socotelile în
ipoteza că planetele şi soarele ar fi fiind cu desâvîrşire solide şi
decî cu neputinţă de schimbat în privinţa formei, maî exact a-
stronomiî matematici au făcut socotelele punînd în locul planete
lor nişte puncte materiale. Maî mult, toate socotelele lor presu
pun ca dovedit că planetele se mişcă într'un spaţiu cu desâvîr
şire gol de materie şi că numai gravitatea lucrează asupra lor".
Dar fizicii au neapărată nevoie de eter, adecă de un mediu
material între corpurile cereşti, chiar atragerea universală se es-
plică astă-zî prin lucrarea acestui eter. Pe lîngă eter se maî află
în spaţiele interplanetare şi materie de-astalaltâ. Acest mediu ma
terial şi-a aretat lucrarea asupra cometei luî Encke, despre care
se ştie că se mişca maî iute de cît înnainte. Daca şi-a aretat me
diul pomenit lucrarea aşă de vădit numai asupra cometei luî Encke,
pricina Ieste micşorimea acestei comete; şi dacă nu se vede în-
riurirea asupra mişeăreî celorlalte corpuri cereşti, pricina îeste că
timpul de cînd se fac observaţii îe prea scurt.
S'a constatat de asemenea acţiuni electrice între soare şi
planete, acţiunî cari nu vor lăsa neatinsă regularitatea presupusă
de astronomii curat matematecî.
Pe urmă astrele ne fiind puncte materiale, ci steroide în
parte solide şi în parte topite; soliditatea părţilor solide nefiind
desâvîrşită, atragerea schimbă forma corpurilor cereşti, se prici-
nuesc frecări, o parte din energiea de mişcare se pierde şi s e pre-
faee în căldură. W. Thomson, Tait şi G. H. Darwin au studiat
înriurirea mareelor asupra poziţiilor şi mişcărilor relative ale cor
purilor din sistemul nostru planetar. Ast-feliu din această pricină
luna şi pămîntul vor ajunge a se îmvîrti amîndouă cu accea-şî
mişcare unghiulară în jurul axei lor de inerţie, ca şi cum ar for
mă împreună un corp rigid. Soarele lucrînd asupra luneî şi a
păniîntuluî va iace pe lună să cadă pe pămînt, apoi cu timpul

va cădea şi pămîntul în soare. Deci de la o vreme toate corpurile
din acest sistem se vor întrolocâ într'o singură masă.
Vedem deci că, după cercetările cele mai însemnate şi maî
adîncî, sistemele planetare pier şi se fac din nou, numai prin lu
crarea materiei în mişcare, fără nici un amestec străin.
Să ne întoarcem acuma la amăruntele teoriei lui Laplace,
în potriva cărora Faye s'a încercat a aduce dovezi şi să vedem
ce remîne adevărat după ce vom fi ascultat şi respunsurile lui
Wolf.
Intăiu Ieste o întimpinare, despre care nu vorbeşte Faye, a-
ceasta i se poate face şi lui şi luî Laplace, anume că inelele ori
nu s'ar formă de loc şi deci nebuloasa s'ar preface în stea fără
de sateliţi, ori s'ar forma un şir de inele foarte apropiete şi
foarte înguste. Wolf arată că după cercetările luî Kocbe asupra
formare! atmosferelor corpurilor cereşti se explică foarte bine ine
lele presupuse de Laplace; îe de notat înse că dacă primim în-
cheerile luî Koche trebuie să admitem că în mijlocul nebuloase!
s'a format maî întăiu un simbure care lucra cu mare tărie prin
atragerea sa asupra atmosferei ce'l încunjurâ şi din care se formă
şi inele năuntrice, adecă inele ce remîn în atmosfera corpului ce
resc. Se pare chiar că se poate hotărî legea după care s'au făcut
inelele în timp, în legătură cu legea luî Bode care ne arată că
depărtările planetelor de soare îs legate prin o lege.
Ieste apoi o întimpinare că din inelele presupuse de Laplace
nu se pot formă planete mari. Se înţelege că întimpinarea se
potriveşte şi împotriva inelelor luî F a y e ; teoriea luî Koche respun-
de şi la aceste întimpinărî şi chîar se încearcă a explica pentru
ce planetele cele maî depărtate sînt marî, dar puţin dense ; lear
cele vecine de soare mici, dar foarte dense.
A treia întimpinare Ieste că planetele formate din inelele
presupuse de Laplace, ar trebui să se mişte di'mpotrivă de cum
cum se mişcă. Asupra acestui .punct stăruie foarte mult Faye. Dar
Hirn a aretat că în inelele presupuse de Laplace uu se petrec
lucrurile cum vrea Faye, şi eă'ntr'un inel gazos se pot pro

duce planete cu mişcarea de la dreapta la stînga cum le vedem
că sînt în adevăr. Dacă maî punem alăturea cu cele aretate de
Hirn în cercetarea sa despre inelul luî Saturm cele spuse şi do
vedite de Roche, întimpinarea luî Faye Ieste cu desăvîrşire în
depărtată şi nemicită.
Ieată ce spune Wolf în această privinţă:
„Putem merge mal departe. Să presupunem ca Faye că
nebuloasa planetară, formată prin condensarea inelului, va fi avut
la început mişcarea de la stînga la dreapta; această mişcare nu
va putea să dureze. Iu adevăr în perioda întâlea a existenţei
sale, această nebuloasă, sub înriurirea atragerel masei centrale, î e
supusă la o maree puternică care o întinde, o face lungăreaţă, în
formă de elipsoid, a cărui axă mare î e neîncetat îndreptată spre
centrul soarelui. De acoleâ urmează peste scurt timp, statornicirea
de egalitate între durata mişcare! de revoluţie şi de rotaţie, şi prin
urmare o mişcare de la dreapta la stînga. Apoi eu cît nebuloasa
aceasta se condensază, cu atîta mişcarea în jurul osiei merge
crescînd şi mareea scade. Dar, atunci cînd egalitatea încetează,
îuţala orbitală a părţilor exterioare îeste cea maî mare, şi îuţala
părţilor interioare maî mică de cît a centrului nebuloasei planetare.
Direcţiea mişcare! de rotire va fi dec! neapărat directă, ori cum
să fi fost, Iele de la început. Cele spuse de mine, zice Wolf, după
Roche şi Daniel Kirkwood se potrivesc negreşit pentru planetele
vecine cu soarele. S'ar putea înse să nu se aplice la cele maî
depărtate. Deci Neptun ar putea să «e mişte de la stînga la
dreapta în jurul osiei sale, admiţind chiar teoriea luî Laplace."
„A patra întimpinare îeste că maî mulţi sateliţi se află la
depărtări orî prea mari orî prea mici de planeta lor, adecă nu
se potrivesc cu teoriea lui Laplace. Ast-feliu Luna îe la o de
părtare mal mare de cît a putut fi raza atmosferei pămîntuluî, la
vremea formârel lunel; di'mpotrivă întâiul satelit al lui Mart şi
inelul interior al luî Saturn, sînt prea aproape de planeta lor; de
asemenea şi mişcarea acestora se face maî Iute de cît rotirea planetei."
„Tot Roche a dovedit că sateliţii nu s'au putut formă în tim

pul periodeî primitive a nebuloasei planetare, ci numaî după ce
mişcarea de rotire s'a iuţit şi n'a maî fost de o potrivă cu cea îm
prejurul soarelui. Tot din aceste pricini se vede pentru ce sateli
ţii n'au şi Iei sateliţi. In adevăr îeî sînt mult maî apropieţî de
planeta lor de cît soarele; al doilea îeî s'au format din atmosfera
planetei, pe cînd această atmosferă îerâ destul de deasă şi, deci,
au fost prea denşî chîar de la început. Ast-feliu satelitul întâiu al
luî Joîea a avut la început o rază numaî de patru orî maî mare
de cît astă-zî; luna, de treî-zecî şi şese de orî; pămîntul înse,
de două sute trei-zecî şi cincî de orî maî mare.
„In perioda a doua a condeusăreî, nebuloasa planetară se
învîrteşte în jurul său într'un timp maî mic de cît se îmvîrteşte
în jurul soarelui; dar Ieste supusă încă la o puternică maree so
lară, sub înriurirea căreia materiea se poate pierde, ca la comete,
prin capetele axei mari şi ast-feliu nu se pot forma inele regulate.
„Formarea inelelor poate începe numaî după ce se face în
mijlocul nebuloasei planetare o condensare la centru şi cînd ma
reea solară Ie destul de s l a b ă . . . Deci planetele cele maî vecine
cu soarele, fiind supuse la mareî foarte puternice, n'au putut să
formeze sateliţi de cît maî tîrziu şi la o depărtare maî mică de
cum s'ar fi format normal.
In privinţa luneî, Roche presupune că s'a format nu di'ntr'un
inel, ci .din materiea ce o pierdea pămîntul la căpătui axeî celei
mari şi această materie ne avînd destulă îuţală, a întrat îndăret
în lâuntrul nebuloasei şi a alcătuit simburele unei condensări din
ce în ce mal mari. Acest sîmbure plutind în atmosfera pămîntu-
luî a primit şi o mişcare de rotire în jurul axei sale egal în du
rată cu mişcarea în jurul osiei pămînteştî. Peste o vreme cînd
împrejurările cerute de teorie s'au îndeplinit, acest sîmbure s'a
despărţit de atmosfera pămîntuluî. Roche arată că Ch. Simon a
ajuns la încheere că pentru a explica nişte neregularităţî în mi
şcarea luneî trebuie să admitem că s'a format la o syzygie în a-
propiere de solstiţii, tocmai m m a aflat şi Iei pe altă cale. Pentru
CUM S'A FORMAT LUMEA? 43'
a explica pe satelitul întăifl al lui Mart, Roche întrebuinţază ine

lele năuntrice pe cari le-a descoperit prin cercetările sale asupra
fîgureî atmosferelor, după dînsul Phobos Ie prin urmare foarte nou.
Tot aşâ Ie şi cu inelul luî Saturn. Roche, ale cărui cercetări,,
cum vedem, au luminat foarte bine punctele lăsate la o parte de
Laplace sau combătute de învăţaţi mal noi, a aretat de asemenea
pentru ce inelul luî Saturn nu s'a prefăcut în satelit; tot în a-
ceastă privinţă au adus lumină lucrările luî Vaughan şi ale luî
Hirn. Condiţiile samănă cu ale inelului planetar, care s'a prefăcut
în cîte-vâ sute de planete mici în loc să se prefacă în una singură.
Kirkwood a observat între inelul din jurul lui Saturn şi între
planetele telescopice încă o asemănare ; după cum inelul luî Saturn*
Ieste despărţit în mal multe zone, tot ast-feliii, aşezînd planetele
cele micî după depărtarea lor de la soare, vedem că formează
zone despărţite prin spatie goale. Proctor a aretat că golurile
descoperite încă de pe cînd se cunoşteau numaî vre-o sută de
planete mici, nu s a u astupat prin descoperirea altor 130 de pla
nete; decî nu-s numai o părere acele goluri, şi trebuie să aîbă-
o p r i c i n ă . . . Golurile pomenite se află tocmai acolo unde înriuri-
rea luî Joiea Ieste mal puternică; la Saturn, golul luî Cassini s e
află tocmaî acolo unde îe maî tare înriurirea sateliţilor Dione,
Encelad, Mimas şi Tethys. Prin urmare Joîea a produs golurile'
în zona de asteroide; îear cel patru sateliţi al luî Saturn îs pri
cina golului din inelul luî.
„A cincea întimpinare îeste că sateliţii luî Neptun şi al luî
Uranus sînt retrograzi şi probabil tot aşâ sînt şi mişcările de ro
tire ale acelor planete."
Am văzut în urmă cum se explică mişcarea retrogradă a luî
Neptun şi a sateliţilor luî. Despre Uranus nu se ştie bine cum îî
îe mişcarea. Afară de acestea multe alte neregularităţî se observă
în sistemul planetar şi trebuie explicate prin cauze ce au lucrat
în deosebi. Ast-feliii îeste faptul că osiile planetelor nu's per
pendiculare pe planul orbitei, cum trebuie să fi fost la început;
acuma axa luî Uran îî aproape culcată în planul orbiteî, axa luî
44 CUM S'A FORMAT LUMEA?
Mercur Ie de asemenea foarte departe de poziţiea primitivă, numai

Joîea şi-a păstrat aproape complect axa perpendiculară. Pe urmă
Ieste faptul că planurile în cari se mişcă planetele nu coincid în
totul cu planul equatoruluî solar. Toate aceste neregularitâţî se
explică în urma cercetărilor luî Trowbridge, Le Verrier, Ch. Si-
mon, G. H. Darwin, W. Thomson.
* *
Incheerea ce vom scoate din cele spuse până aice îeste că
deşi teoriea lui Laplace, după lucrările lui Roche şi ale altora,
explica foarte bine sistemul nostru planetar, tot încă trebuie
de văzut dacă nn trebuie prefăcută îu parte după cererile
lui Faye.
Ori cum ar fi înse vedem că sistemele solare, lumea, a putut,
să se formeze în mod mecanic fără nicî un amestec supranatural.
Dacă întroducem ipoteza luî Croll şi admitem, cum trebuie,
că lumea se va preface în haos prin ciocniri uriaşe, atunci în
starea de astă-zî a cunoştinţelor noastre am înlăturat orî ce în
timpinare întemeiată.
Din cele spuse urmează de asemenea că în cursul eternitate!
haosul, starea nebuloasă a materiei, s'a întîmplat de un număr
nenumărat de orî şi că de acuma înnainte în viitoriul nesfîrşit se
va întîmplâ îeară-şl de un număr nesfîrşit de orî.
Dar această sfărmare şi îearâ-şî alcătuire de sisteme pla
netare va da oare tot sisteme deosebite, nu se vor repetă de la o
vreme sistemele de a-zî şi deci chiar sistemul nostru, adecă nu
se va întîmplâ în viitoriu orî nu s'a întîmplat în trecut să existe
şi să evolueze un sistem planetar întocmai ca al nostru? Numărul
de feliurî de sisteme fiind mârgenit, îear dăţile de cîte ori s'au
alcătuit asemenea sisteme fiind nemârgenit, trebuie neapărat să
apară din nou acest sistem şi trebuie să fi apărut de nenumărate
ori în trecut. Deci putem vorbi cu tot di'nadinsnl şi cu toată în
crederea despre periodicitatea lumilor.
Dar dacă se va reproduce în viitoriu calea lactee întocmai
cam îe a-zî cu toate sistemele Iei, dacă la un moment hotărit s e
CUM S'A FORMAT LUMEA? 45
va alcătui în acea cale lactee un sistem din toate punctele de ve

dere întocmai ca al nostru, atunci în aeel sistem pe pămînt se va
repetă istoriea fiinţelor vieţuitoare şi istoriea omenire!, toţi oame
ni! ce au trăit pe pămîntul acesta vor trăi din nou atuncia şi vor
lucra întocmai cum au lucrat acuma. Prin urmare, fie-care din
no! va mal trăi din nou vieaţa ce-a trăit'o, Nu trebuie de uitat
că această repetare s'a întîmplat de un număr nemărgenit de ori
în trecut şi că se va repetă de un număr nemărgenit de ori în
viitoriu. Apoi fiind că bilioanele de anî ce trec între vîeţele suc
cesive ale unuia din noî, trec fără să avem noî conştiinţă de dîn-
sele, putem spune fără greşală că vîeaţa fie-căruîa din noî î e e-
ternă, trăim un veac de om şi apoî o lătunoaîe de bilioane pe ur
mă îear un veac şi apoî altă lătunoaîe de bilioane &.
Omul fie bun, fie reu, fie cel maî folositorii! omenireî orî cel
maî vătămătorii! nelegiuit şi apăsătorul se repetă şi s'a repetat
veşnic. Ba chîar cea maî neînsemnată juvină îşî repetă existenţa-î
rudimentară tot de un număr nemărgenit de orî.
Maî poate fi vorbă de o dreptate dumnezeească ©rî de un
plan inteligent în lume ? Nu ştiu ce va zice cetitoriul, îeu din
partea mea, văd numaî cea maî oarbă nepăsare şi cea maî desă-
vîrşită dovadă că lucrurile se petrec eu totul în afară de morala
şi de dreptatea noastră a oamenilor civilizaţi.
IOAN NĂDEJDE
TINTERIHTTL l
Verdeaţă plină de vieaţă s'aşterne peste morminte, salcîmiî

le umbresc, Im scutură florile, îşî aduc prinosul de lacrimi.
Dese, nenumărate sînt locaşurile veşnice, şi bogatul alături
,cu seracul stau liniştiţi de ai şi a i ; nepotrivirea nu-i maî roade,
averea nu-î maî deosebeşte. Di'ncolo femeea frumoasă alături de
cea urită; undei deosebirea ? Acela-şi mormînt, aceea-şî verdeaţă...
Jcî maica duîoaşâ alăturî cu fiiul Iubit şi nu'l plînge, nu, în mor
mînt lacrimi nu maî sînt. Maî în colo poate Ie soţia Iubită, dar
.de mult uitată, în lume toate 's trecătoare numaî moartea-î veşnică.
Cîte simţiri ascunse, cită Iubire şi cîtă ură, cîtă mărire şi
slavă n'a înghiţit acest petec de pămînt! Atîta chin al vieţel, a-
tîtea griji mistuitoare, atîta strădanie, şi cîte jertfe, şi cîte crimî
chiar, dar tuturor capăt le pul în trei coţi de pămînt. Din lar
gul vieţel licăritoare ca o stea ce cade, în îngustimea mormîntuluî
cu toţiî o sfîrşim, aice se 'ncheîe strădaniea vieţel.
Odihniţi î n pace voî cel adormiţi, nedreptatea nu vă mai
mâhneşte, grija nu vă maî usucă, dorul avere! nu vă maî mistuie»
plînsul asupriţilor nu vă mal turbură plăcerile, pămîntul a aşter
nut pacea şi odihna veşnică peste toate!
Rude, fraţi, prieteni, şi-au făcut datoriea, dar morţii se uită!
acum lăsaţi uîtăreî nu vă jeleşte de cît pîrăul, glasul încet ş i lin
trezeşte în trecători oftări, gîndirî duioase. De ce? N u - î oare izvo-
rit din lacrimile jalnicilor?
Dormiţi în pace, mereu acela-şî giulgiu verde v'acopere pe
toţi, a c e e a ş i salcîmî îşî scutur lacrimile, acela-şl pîrău ţine ison
jaleî, dormiţi în pace!
PEIBOLITUL!
Lumină orbitoare sus, zăpada sclipitoare jos, văzduhul scăpară

de diamante, seninul ceriului te farmecă, albastru-î edîoc iţî mînă
privirea în nesfîrşitul h a o s ; paserile gănguresc cîntări neînţelese,
î e îearnă jos, semne de vară 's în văzduh, firea-î veselă, zglobie
şi veşnic nepâsătoare
Jalnic priveşte pribolitul, putere n'are să vadă atîta fericire,

atîta nesimţire îel galbăn, istovit de-a suferinţilor trudă, ca trestiea
se clatină de nepăsare fireî:—„leu copilul îeî ce stau încă alăturea
cu moartea şi îea, îea aşa de vie, aşâ de frumoasă şi atît de ne-
păsătoare! Nu, nu o pot privi. Şi de muream pe vecî muream,
îea tot frumoasă, nesimţitoare rece ar fi f o s t ! . . Şi, dacă mort ca
prin minune aşî fi 'nvieat, nepăsarea îeî mă ucidea, de istov u-
cidea!
S. Gr.
AETHUE SCOPENHAUER*)
La 22 Fevruarie 1888 se vor împlini o sută de anî de la

naşterea luî Schopenhauer. Cel ce a aruncat numaî o privire a-
supra mormanului de cărţi publicate despre acest filosof, maî ales
în Germauiea, dar de la o vreme chiar în Franţiea şi Angliea, cel
ce-şî aminteşte de adoraţiea de care s'a bucurat ucenicul lui Scho
penhauer, Ricard Wagner, nu numaî din pricina muzieeî, ci şi din
a filosofiel, — nu se îndoeşte că 22 Fevruarie nu se va trece fără
zgomot. Această zi va dâ prilej de a serba pe filosoful pesimi
smului ca pe un erou naţional, dacă nu cum-vâ chiar ca pe cel
mal uriaş cugetătoriu al tuturor popoarelor şi al tuturor timpurilor.
Şi burghezimea germană are cu desăvîrşire dreptate să ser
beze pe Schopenhauer. S e serbează pe dînsa însă şl: îel îe cu
adevărat carne din carnea Ieî! Vieaţa luî Schopenhauer, caracterul
luî, filosofiea lui şi răpedea î e l respîndire în generaţiea trecută—
toate sînt fenomene foarte caracteristice pentru burghezimea ger
mană.
Schopenhauer îerâ di'ntr'o familie aleasă. Tatâ-su îerâ unul
din cei maî însemnaţi negustori din Danzig şi ţinea cu îndărătnicie
la patriciatul aeestuî oraş. Mama luî Schopenaauer, autoare foarte
vestită mai apoi, îerâ fiica unul senator din Danzig, Pe vremea
naştere! luî Schopenhauer Danzigul îerâ încă oraş liber. Puţini
*) Acest articol a fosi început în numărul din Fevruarie 1888, al re

vistei „Die neue Z e i f .
ARTHUK SCHOPENHAUEE 49
ani după aceea, la 1793, a căzut în puterea Prusieî, cum căzuse

maî de mult Strasburgul în mînile Francejilor. Locuitorii Danzi-
guluî nu primiră pe Prusienî ca „liberatori de sub jugul leşesc",
ci ca pe nişte cuceritori, săriră la arme, se împotriviră la ocupare,
şi după ce fură îavinşî, mare parte, între aceştia şi tatăl luî Arthur,
fugiră la Hamburg.
La vrîsta de nouă anî fu dus de cătră tatâ-su la Havre în
Franţiea şi lăsat acolo timp de doî anî la un prieten cu care îerâ
în legături de negoţ. La vrîsta de 15 anî călători cu părinţii săi
în Franţiea şi Angiiea în care statură eîte-vâ luni. In curînd după
aceasta tată su l'a dat la negoţ. Dar de abîeâ apucase a întră la
un comptoar în Hamburg şi-î muri pe ne aşteptate părintele, p e '
cît se zicea, omorîndu se singur (1805). Starea nu tocmai strălu
cită a avereî, ce lăsă, făcea presupunerea de crezut. Totu-şî re-
mase destul pentru ca familiea să poată trăi din venit. Luî Arthur
îî veni parte rentă anuală de v r e o mie de taleri, sumă destul de
însemnată pe vremea aceea; aproape copil, Schopenhauer îerâ ren
tierii!; în vrîsta, în carenoî începem a munci şi a ne folosi, Iei avea
grija de căpetenie să-şî dea banii cu dobîndă. In vrîsta, cînd în
crederea în sine Ie maî mare, îel îşi simţea existenţa cu totul a-
tîrnătoare de munca altora. Ast-feliu în acest tînăr se sădi neîn
crederea în puterea sa şi în cinstea altora. Şi maî reu fii că încre-
zîndu-se în bani, se lăsă de negoţ şi se apucă de filosofat.
Timpul studielor sale nu arată nemică deosebit. Cu oameni
maî însemnaţi, cari ar fi putut avea vre-o înriurire asupra luî
maî nu s'a întîlnit, ca şi în toată vîeaţa-î a trăit numaî între
oameni neînsemnaţi.
Deşi mama luî Schopenhauer, care se mutase la Weimar,
stătea în bune legături cu Goethe şi deşi chiar acesta îl primi
foarte bine pe Schopenhauer, totu-şl îel nu urmă multă vreme le
gătura că bătrînul poîet şi învăţat, se vede că nu-î recunoştea
filosofului nostru destul geniu.
La 1809 Schopenhauer întră în Universitate. La 1813 luă
doctoratul în absenţă la lena. Timpul de la 1808—1813, cînd a
4
Contemporanul An. VI Xo. 7
£0 - ARTHCK SCHOPENHAUER
pus temeliile sistemului său filosofic, ieste aceala în care burtă-

verzimea nemţască începu a se răsculâ în aparenţă în potriva
domniei străine a Francejilor, în adevăr înse se răsculă resăritul
jumătate feudal (Rusiea, Austriea, Prusiea) în potriva apusului,
(adecă a Franţieî şi a provinciilor renane). Reacţinnea în potriva
revoluţiei franceze se pregătea. Schopenhauer şi-a format ideile
sale politice şi sociale, maî ales in Berlin unde şedea de la 1811,
în cercurile burtă-verzimeî, bine inţeles întru cît poate fi vorbă
de asemenea ideî la dînsul. Căci de pe atunci stătea pentru dîn-
sul leul său, comoditatea şi gloriea sa, maî pe sus de cît toate;
îear de stat şi de societate nu-şî bătea capul.
Cînd la 1813 zbucni în Prusiea entusiasmul războinic, fireşte
nu putea nicî tînărul Schopenhauer (îera de 25 de anî) să nu
îea parte. Dădu bani peutru voluntari, î ş i cumpără puşcă şi sa
bie; dar cînd după bătaîea de la Ltitzen păru Berlinul amenin
ţat de Francejî şi societatea aleasă din capitală plină do curaj
patriotic o şterse la fugă, atunci Schopenhauer fugi şi îel cu dîn
sa, sau, vorbind ca adoratorii luî, îel „se retrase în natură, pără
sind vîrtejul războiului", anume la Rudolstadt, şi scrise acolo di-
sertaţiea sa pentru doctorat. „Despre rădăcina a patra a proposi-
ţiuneî despre argumentul îndestulătorul"*) asta pe cînd sehotâreâ
soarta lunieî într'un războiîi uriaş. Renta luî nu fu micşurată prin
acest râzboiu.
Inse îî păru ameninţată din alta parte. Iearna din 1813—1814
o petrecu în Weimar la mâ-sa şi avu prilej să vadă cum traeâ
îea. O află pe mă-sa prea uşuratecă, prea cheltuitoare. Greu a-
păsâ pe tînărul filosof grija, că va ajunge vre-o dată să împar
tă venitul său cu mă sa orî cu soră-sa. „Grija foarte înteme-
îeată a tiiuluî", zice Gwinner un adoratorii!, dar adoratorii! ne orb,
al luî Sehpenhauer, „că averea părinţască în mînele mamei sale
se va cheltui cu totul şi că luî, care nu se simţea în stare de a
*). „Die rierfache Wurzel des Satzes voni zureichenden Grunde" sau fran
ţuzeşte „T»e la n"\v.p rpiadruple da principe de la raison suffisante".
ARTHUR SCHOPENHAUER 51
«îştigâ, i-ar fi putut veni sarcina de a îngriji de rudele cele maî

apropiete, făcu să crească neîncrederea luî (în potriva mîne-sa)şi
prieinui sfezî, cari făcură să rupă pentru tot deauna vieţuirea îm
preună cu fiiu-su," fMaiu 1814)*).
Cu toată grijă în privinţa banilor şi cu toată sfada, timpul
cît a stat filosoful la Waimar n'a remas fără înriurire asupră-î.
î n relaţiile sale cu Goethe cunoscu teoriea acestuîa despre colori,
o primi şi ţinu la dînsa cu îndaretnicie până la moarte, deşi se
dovedise de mult că-î greşită. Pe această teorie şi-a întemeiat
scrierea sa de la 1815 „Despre vedere şi despre colori". Maî
însemnată au fost cunoştinţa cu orientalistul Friedrich Mayer, care
l'a făcut sa cunoască scrierile sfinte ale Inzilor. Intr' acestea ere
zii c'a aflat cheea pentru enigmele vieţeî, într'nsele găsi îel liniştea
după care îerâ atît de doritorii! în turburarea generală, adîncirea
în îeul nostru propriu, resignarea î n faţa cu poftele revoluţionare
ce se aretau în scrierile ideologilor de pe acea vreme şi cari îe-
rau izvorul tuturor neorînduelelor şi nemulţămirilor.
„Sistemul" lui, dacă putem să-1 numim ast-feliu, se alcătui
răpede, dar nu în vremea „unui post de patru-zeeî de zile în pu
stie", ci în Dresda, unde trăi Schopenhauer de la 1814—1818 ca
„om de lume". La 1818 Ieşi lucrarea luî de căpetenie, „Lumea
ca vroinţa şi reprezentare", şi dezvoltarea filosofului îerâ de ase
menea aproape gata. De atunci şi pană la moarte, vreme de 4 2
de anî, numaî a lucrat mal pe larg unele pârţî din acest sistem
orî le-a adus mai cu stăruinţa la cunoştinţa publicului, Evoluţiea
a lipsit teoriilor luî, precum i-a lipsit şi caracterului. Ce-a spus
o dată, la aceea a ţinut cu cerbicie toată vieaţa. Mal bine se a-
ratâ îndăretniciea luî în faptul, eă revoluţiea întîmplată în vea
cul nostru în ştiinţele naturale, a trecut peste dînsul fără să-1 a-
tingă de loc şi pană la moarte Schopenhauer remase încredinţat
despre existenţa „putere! vitale", despre „ehemism**)" despre te
oriea luî Goethe îu priviuţa colorilor &.
*) W. Gwinner Schopenhauers Leben Leipzig, 1878 pig. 129.

•*). Welt als Wille und Vorstellung 5 Auflage, 1.161.
52 ARTHUR SCHOPENHAUER
î n adevăr, ce înţeles ar fi avut critica despre sine şi dez

voltarea la un om, care avea aşâ de mare idee despre dînsul, în
cît îerâ încredinţat că a făcut „cel de pe urmă pas" în filosofiie*)
şi care spunea scurt că dezlegarea contrazicereî între însemnarea
morală şi între mersul lumeî „îeste aşâ de grea, în cît putu să mî
fie păstrat mie, sâ descopăr adevărata temelie a moralei, singu
ra temelie adevărată şi curată, deci pururea şi totdeauna lucră
toare, — de asemenea am aretat şi ţelul cătră care duce; am prea
mult în partea mea realitatea mersului moral, pentru a mă teme că
învăţătura aceasta ar putea vre o dată fi înlocuită sau alungată
de alta.,,**)
încă în prefaţa la întălea ediţie a scriere! sale principale a-
semănă fllosofiea sa cu pîeatra înţelepciune! şi la cîte-vâ lunî du
pă publicarea astei scrieri acest tînăr, de 3 0 de anî şi necuno
scut, î ş i prorocea că urmaşii îî vor ridica un monument. N'aveâ
alta de făcut, trebueâ sâ şî cheltuească regulat veniturile şi să
aştepte pană ce credincioşii îî vor face monumentul.
Atuncî îl trezi din liniştea filosofică vestea îngrozitoare, că
— nu monumentul, dar venitul îî îerâ în primejdie. Iei împreu
nă cu mă sa şi cu soră-sa pusese o parte din avere la o casă de
comerţ din Danzig, şi casa îerâ ia 1819 gata să dea faliment.
Vestea îl ajunse în Italiea, unde se dusese după ce-şl publicase
opera şi unde petrecea nu tocmai budhisticeşte cu frumosul ţi cu
frumoasele. Trecu grabnic Alpil. Casa de comerţ î l dădea 3 0 la
sută, cum primiseră şi ceialalţî creditori, şi fiind că Schopenhauer
nu vroeâ, datornicii se urcară pană la 5 0 % - Dar în zădar, Scho
penhauer nu vroeâ să lese nici un ban, şi cînd soră sa îl sfătui
să se împace, pe filosof îl cuprinse prepusul că mă-sa şi soiă-sa
ar voi să 1 înşele, şi nu gîndt numaî, ci chîar le şi scrise fără o-
coliturl. După cum cine! anîînnainte s e stricase cu mă sa pentru
chestii de bani, tot ast-feliii se despărţi şi de soia din pricina u-
nuî prepus neîntemeiat.
*) Parerga und Paralipomena 2 Auflage, 1. 20.

**). Parerga nnd Paralipomena. 2 Auflage. II. 216.
In sfîrşit Izbuti Schopenhauer prin îndărătnicie şi tertipuri ad-

vocăţeştî şi primi partea sa întreagă (8000 de taleri) de la casa
comercială care făcu cele maî mari silinţî ca să nu se declare
falimentul în public. Dar Schopenhauer reuşi numai fiind că toţi
celalalt! creditori se învoiseră cu 30%>
Pană ce nu se îachee astă neînţelegere se temea filosoful să nu-1
scadă venitul şi fiind ca lucrările luî se vindeau numai cu oca,
drept hîrtie stricată, căută un loc de docent la vre-o universitate.
Iei, care mal tîrziu nu găsea vorbe prea aspre pentru a ocări în
tot felini pe profesorii cari dădeau lecţii pentru a trăi, scrise a-
tuncl profesorului Lichtenslein la Berlin: „Prin o bancrută la
Danzig venitul mîeu are să fie foarte micşurat, dar tot are să-ml
ajungă pentru strictul necesar. Totu-şî dacă venitul adus de lecţii
mi ar complectă ceea ce am avut, aşi fi mulţămit" *).
Schopenhauer fu numit docent privat în anul 1820, la Berlin.
Dar reuşita n'a fost mal mare de cît a cărţel. Grandomaniea şi
zgîrceniea nu Ierau mijloace de-a aduce a»cultătorî la acest
docent necunoscut. Refuză cu cerbicie de-a dă un curs fără plată,
şi tot atît de cu îndăretnicie urmă cu lecţiile tocmai în ceasurile
cînd ţinea şi Hegel lecţiile de căpetenie. Fireşte toţi mergeau la
Hegel. Do!-spre-zece ani fu pus cursul luî în fie-care semestru în
catalog, dar ascultători nu veniră, Schopenhauer a ţinut lecţii numai
un semestru (în vara anului 1820) şi atunci nu pană la sfîrşit.
Astă nereuşită, pentru care fireşte dădu vina pe toţi afară
de pe dînsul singur, îl făcu să nu găsască tocmai plăcut lucru şe
derea în Berlin.
Şi fără această Berlinul nu î prea plăcea. De cea di'ntăiu
şedere a In! în Berlin Ierau legate amintiri neplăcute: i se fura
seră maî de multe orî bani, lui, „care nicî o dată n'a uitat să
îea cele maî ciudate măsuri de pază — poate înse că i s'au furat toc
mai din pricina pazei". (Gwlnner).
In adevăr, puţini oameni sînt atît de prepuitorî şi de fricoşi,
aşa de îngrijiţi pentru banii lor şi pentru scumpa lor persoana ca
*). Gwinaer, pag. 229.

filosoful Schopenhauer. Ieată ce spune Gwinner: „La Schopen

hauer natura luase măsuri deosebite pentru a-î izola inima, înze-
strîndu î o cu prepusuri, aţiţare, violenţă şi trufie într'un grad a-
proape de neîmpăcat cu mens aequa (liniştea) filosofică. D e la
tată-sn moştenise acea frică, vecină cu maniea, pe care î n s u ş i
Schopenhauer o blăstemă în toată vieaţa sa şi împotriva căreia
se luptă cu toată puterea vroinţeî sale. Această frică, la cele mai
mici prilejuri, îl apucă aşa de tare, în cît vedea înnaintea sa rea-
lizîndu-se nu numai nenorociri posibile, dar ehîar de abîea cu pu
tinţă de închipuit. Cînd îerâ de şese ani, părinţii, întorcîndu-se
de la primblare, l'au găsit cu desâvfrşire desnădăjduit, fiind că-şi
închipuise că l'au părăsit pentru totdeauna, In tinereţe îl chinu-
eau boale închipuite şi procese. Pe cînd învăţă la Berlin, s'a
crezut o bucată de vreme oftigos. La izbucnirea războiului (1813)
îşi închipui că-1 silesc să îea şi îel parte. De la Neapol îl alun
gă frica de vărsat, de la Berlin holera. In Verona îl apucă ideea
fixă ca a tras tabac otrăvit. In anul 1833, cînd avea să plece din
Mannheim, îl apucă o frică fără nicî o pricină. Anî întregi l'a ur
mărit teama de un proces criminal, de pierderea avereî şi de împărţirea
moştenire!. D e s e 'ntîmplâcum va noaptea vre-o larmă, pa dată sărea
din pat şi apuca sabiea sau pistoalele pururi încărcate. Chîar şi
atunci cînd nu îera aţiţat de v r e o pricină oare-care, avea necon
tenit grijă, i se năzăreau pretutindenea primejdiî. Astă stare su
fletească îî mărea cele maî mici neajunsuri ce i se întîmplau şi
tăceau peste putinţa legături maî prieteneşti cu oamenii.
„Cum se chinueâ pe sine, tot ast-feliu chinueâ şi pe alţii
prin prepusurile sale . . . Lucrurile preţioase le ţinea aşa de a-
scunse, în cît, deşi în testamentul luî îerau în această privinţă lă
muriri scrise latineşte, foarte cu greu s'au putut afla unele din
Iele! Din vremea călătoriei a doua în Italiea îşi ţinea socotelele
englizeşte şi pentru treburi maî însemnate scriea notiţele greceşte
sau latineşte. Pentru a se păzi de tâlhari punea însemnări falşe
pe pachete, ast-feliii pe un pachet de hîrtiî de valoare scrieâ că
are în lăuntru secrete medicale, cupoanele de la bonuri Ie ţinea
AHTHUR SCHOPENHAUER 55
în coperte vechi şi prin caîete cu note, ascundea bani mari de aur

pe sub calămărî pe biuroul de scris. Nieî o dată nu se încredeâ
în vre un bărbîerifî; pururea purtă cu sine un păhăruţ, pentru ca
să nu se umplă de vre o boală, bînd cu pahare străine, Lîulelele
şi capetele ciubucelor sale le ţinea sub chee şi le scotea numaî
cînd vrea să fumeze. Temîndu-se să nu fie îngropat de viu, po-
ronei ca după moarte să-1 ţie maî mult de cît de obiceiu. După
experienţa tristă ce făcuse îeste lucru uşor de înţeles că puru
rea se temea că va fi înşelat . , . Ast-feliu jigni adesea pe ne
dreptul oamenî cinstiţi şi i se respunse de multe orî destul de
aspru la asemenea învinuirî; lucrul care îl întări şi maî mult în
prepusurile şi în temerile obicinuite. *)"
Pe lîngă chinurile ce-î pricinueau veşnicele bănuelî şi ambi-
ţiea neîndestulată se maî adăogi în curînd o întîmplare care îî
făcu cu desăvîrşire nesuferită şederea în Berlin: Ie vorba de un
proces pierdut.
Pricina acestui proces îeste pe cît de neînsemnată pe atîta
de caracteristică. Schopenhauer ţinea cu chirie de la văduva Be-
cker două odăi şi se învoise ca antretul, deşi neînchiriat de dîn-
sul, să remîîe slobod, nelocuit de nime. O dată, întorcîndu-se a-
casâ, găsi acolo în antret trei' prietene ale văduvei. Indignat
le poronci să leasă pe dată din antret, şi fiind că una din Iele,
cusutoriţa Marquet, (în vrîsta de 47 de anî) nu vroi să se duca
sub cuvînt că are voie de Ia văduva Becker se stea aeold,
Schopenhauer o dădu afară cu de-a sila, o numi „tîrfâ bâtrînă",
chîar după mărturisirea luî, şi o rîni destul de reu, după spusa
cusutoriţeî, îear după mărturisirea filosofului numai puţin de tot.
Cusutoriţa îî făcu proces pentru înjurie. Iei, în loc să se îm
pace cu dînsa, lucru ee nu venea la îndămînă nici ambiţiei nici
zgîrceniel luî, nu vroi sa î dea nicî o îndestulare. Acuzătoarea fu
respinsă la întâîea instanţă, la a doua instanţă înse pierdu Scho
penhauer şi fu osîndit la ştreaf de d o u ă z e c i de taleri. După a-
*). Gwinner loa. cit. 399 &.

56 ARTHUK SCHOPENHAUER
ceasta reuşită cusutoriţa făcu proces îu potriva luî Schopenhauer

şi pentru daune, sub cuvînt că din pricina rînireî suferite nu maî
putea lucră şi ceru cîte cineî taleri pensie pe septămînă păaă ce
se va îndreptă. Nu ştim cum îerâ adevărul în această privinţă,
căci cunoaştem procesul numai după cum l'a istorisit Schopenhaue;;
dar nu-î de crezut că un tribunal prusiean ar fi făcut nedreptate
unul burghez bogat şi ar fi partenit pe-o bîeată femee proletaia,
dacă Schopenhauer ar fi avut atîta dreptate, cît pretinde îel. Ju
decata îl osîndi pe filosof să plătească pensiea (1824). Schopen-
penhauer făcu apel, şi la apel îl osîndiră să plătească numai chel-
tuelele pentru îngrijirea medicală, nu şi alimente. Baba înse nu
se lăsă, făcu şi îea apel şi tribunalul superior hotâri în folosul îeî.
;
Ar fi trebuit să se sfîrşască buclucul, maî ales că îerâ vorba de

o nemicâ, dar Schopenhauer, ca şi cum i a r fi fost pusă în pri
mejdie vîeaţa orî bunâ-starea statului, făcu o cerere de revizui
re la ministeriul justiţiei. Dar senatul suprem găsi întemeiată
hotărirea şi ast-feliu la Maiu 1827 se închee procesul, după ce
ţinuse şese anî (1821—1827).
După toate acestea nu mal trebueâ mare pricină pentru a l
alunga pe Schopenhauer de la Berlin şi în curînd veni una mare
de tot pentru un om atît de firicos: holera. Un vis îi porunci,
să fuga din Berlin şi filosoful se supuse. Nu glumim, nu exage
răm. Schopenhauer singur mărturiseşte şi ast-feliu ajungem la altă
parte a caracterului luî, la superstiţii.
Schopenhauer ne povesteşte, că înspre întăiu Ianuarie 1831
a avut un vis. „Acest vis a contribuit mult să mă facă a părăsi
Berlinul, la apropierea holerei: poate să fi fost un vis cu adevăr
ipotetic, adecâ o înştiinţare, că dacă remăneam în Berlin, muream,
îndată după sosirea mea la Frankfurt am avut o aretare de spi
rite foarte lămurită: mi s'au aretat, pre cum cred, părinţii miel
şi însemna, că leu aveam să trăesc maî mult de cît mama care
încă nu murise, tată-mieu, răposatul ţinea o luminare în mînă/'*)
*). r Arthur Schopenhauer. De dînsul, despre dînsul. Un cuvînt de a-
părare de E. 0 . Lindner şi Lucrări vrtdnice de amintit, Răvaşe şi
scrieri postume. De J. Frauenstădt Berlin, 1864. pag. 462.
ARTHUJR SCHOPENHAUER 57
O bucată de vreme avea Schopenhauer d e g î n d , să se aşeze

în Mannheim. Acolo îl atrăgea, după înse-şî spusele luî, bucătă
rie bună, primejdia foarte mică de a fi prădat, ispita de a cum
pără cărţi de asemenea nu tocmai mare şi deci chip de-a icono-
misi mulţi bani; dar în sfîrşit se hotărî pentru Frankfort pe care
îl credea sigur de holeră, în acest oraş locui de la 1833 pană
la moarte.
In aniî di'ntăiu locui cu desâvîrşire izolat, adecă, fără să se
lege maî de-aproape cu nime. Totu-şî nu fugcâ de societate: ci
se întîlneâ cu mulţi demineaţa şi la amlează la masa unui din
cele di'ntăiu oteluri ale Frankfortuluî şi sara, după primblarea o-
bişnuită la o societate de lectură. Dar negreşit nu îerâ aceasta o
societate de samă pentru un filosof, căci se întîlneâ numaî cu ban
cheri, ofiţeri, cu tot felîul de burtă-verzime. Dar cu cît îerâ so
cietatea maî neînsemnată eu atîta i se părea că-î îel î n s u ş i mal
ales, maî superior, şi cu cît maî mult nu vroeâ sâ-1 cunoască lu
mea ştiinţei, cu atîta mal mare nevoie simţea, să convingă despre
superioritatea sa, cel puţin pe cel c e l încunjurau. Biograful luî,
Gwinner, ne spune în această privinţă: „ÎI plăceau foarte mult
convorbirile la masă şi, dacă se începea vre-o discuţie după gustul
luî, stătea fără semne de obosală pană tîrziu no&ptea . . . Dar
necruţarea cu care la orî ce prilej aretâ prăpastiea ce îerâ între
modul său de cugetare şi de simţire şi între cugetarea şi simţi
rea obişnuită îl izola din nou şi legăturile făcute «o rupeau de re
gulă foarte după scurt timp." *)
Totu-şl izbuti în sfîrşit să afle cîţî-vâ oamenî, cari aveau
aşâ de mare idee despre dînsul în cît îî sufereau bănuelele, în-
gîmfarea şi bădărăniile. Toţî îerau oamenî neînsemnaţi, şi Scho-
peuhauer îşi bătea joc de dînşiî cîte o dată, dar Ieî îî remaseră
crelincioşî şi fură nun/iţi apostoli, îear unul di'ntre dînşiî cel,
muî supus şi maî zelos şi care ca literat cătâ să respîndească
învăţăturile domnului său, fu „evanghelistul" lui Schopenhauer,
numele lui Dr. Iulius Frauenstădt,
*). GViuner 1. c. pag-. 533, 537.

,i
Toate silinţile luî Schopenhauer şi ale apostolilor luî, de-a

lucra asupra publiculuî remaseră zadarnice. Scrierea luî „Despre
„ vroinţa în natură" (1836), lucrarea luî cea premiată la Drontheim
[„Despre libertatea vroinţeî omeneştî] (1819), precum şi scrierea
trimesă academiei de ştiinţe din Kopenhaga pentru premiare, dar
nepremiată [„Despre fundamentul moralei"] (1840) şi volumul al
doilea din „Lumea ca vroinţa şi ca reprezintare" (1844), toate au
remas aproape eu desăvîrşire nebăgate în samă. — Schopenhauer,
fiiul acelei direcţii intelectuale, din care îeşise sfînta alianţa, nu
putea găsi resunet la burgheziea revoluţionară di'nnainte de 1848.
De asemenea rentierul Schopenhauer, care ureâ orî ce muncă, ba
chiar şi slujba statuluî, nu putea să fie luat în samă de cercurile
oficiale. Burghezimea germană trebueâ să-şî pîeardă maî întăiu
iluziile sale revoluţionare, şi apoî putea să fie gată a primi Scho-
penhaurianismul.
Burgheziea s'a lăsat de iluziile sale în vremea revoluţiei de
la 1848. Schopenhauer, fireşte, nicî nu visa că revoluţiea avea
să aducă o prefacere în folssul său. Iei nu o înţelese, cum nu pri
cepuse nicî evoluţiea istorică. Iei trăia pentru sine şi nu pentru
comunitate. Căcî, cum ne spune Gwinner, Schopenhauer „a în
ceput a ceti maî cu îngrijire ziarele numaî după ce prinseră a
vorbi despre dînsul" (pag. 532).
Şi revoluţiea de la 1848 o judecă, dacă ne facem părerea
după mărturiile Ce avem, numaî din punctul de vedere al supără
rilor ce-î pricinui.
La 11 Iunie 1848 scrise luî Frauenstadt, că din pricina „fii
cei din luna luî Mart" şi-a mărgenit cheltuelele. Dar întrarea
arhiducelui loan i se păru un resărit de soare (Ce soare! Nota
Redacţiei) „Şi porcii de cîne din toate părţile fac urite mut
r e . . . . Intelectual am suferit grozav în aceste patru lunî: toată
proprietatea, ba chîar societatea întreagă ameninţată! La vrîsta
mea Ieste omul reu atins de asemenea lucruri—să vezi clătinîndu-se
toiagul cu care te-aî sprijinit toată vieaţa!" (Rentele? N. R).
Şi la 2 Mart 1849 descrise luî Frauenstadt o scenă din
lupta de baricade din Frankforr, întîmplată în Septemvrie 1848,

cu o viociune, în care se arată cu toată frica suferită: „Stau
ca 'n totdeauna. Atma (Cînele luî Schopenhauer. N-R) te salută
foarte frumos. Dar ce am suferit! (De la cîne la revoluţie îeste
numaî un pas. N. R). Gîndiţi-vă, la 18 Septemvie o baricadă pe
stradă şi ticăloşii stînd pana di'nnaintea casei mele, ţintind şi tra-
gînd asupra soldaţilor în uliţă. împuşcaturile soldaţilor în potriva
răsculaţilor zgudueau casa: în curînd glasuri şi larmă la uşa în-
cuîetă a odaîeî mele! îeu, gîndind, că-î canaliea suverană, zăvo
resc uşa cu drugul! Aud izbituri primejdioase în uşă: în sfîrşit
glasul subţire al slujnicei mele (pe dînsa o lăsase afară, pe mî-
na canalii suverane de care Iei se temea atîta): „îs numai cîţl-vâ
Austrieci". Pe dată deschid acestor vrednici prieteni! D o u ă z e c i
de Cehi neaoşi cu pantaloni albaştri năvălesc în lăuntru, ca să tra
gă focuri pe ferestrele mele 'n suverani, dar în curînd îşî îeau
de samă, că au să nemerească maî bine din casa vecină. Dc la
rîndul întâiii ofiţeriul privea la canaliile de di'ncolo de baricadă:
pe dată i-am dat lorneta cea mare, cu care te-aî uitat o dată la
balon; şi îeată ce-a ajuns odaea de studiu a filosofului." *)
îerâ foarte frumos lucru ca filosoful să fie aşâ de îndatorito
rii! pentru „vredniciî sâî prieteni" pentru „neaoşii Cehi eu pan-
lonl albaştri", şi să le dea lorneta pentru a-I ajuta să împuşte pe
concetăţenii sâî: Cehii pregăteau calea pentru filosofiea scho-
penhauriană.
In mahmuriea de după 1848 îerâ timpul pentru „pesimismul"
lui Schopenhauer. Toemaî la aceasta vreme priitoare publică filoso
ful şi cartea cea maî la locul îeî pentru atunci (1851) „Parerga
und Paralipomena", un şir de aforisme şi disertaţii maî mult po
pulare despre toate celea. Maî puţină metafizică şi maî multă „în
ţelepciune practică". Această carte deschise cariera luî Schopen
hauer. Ceea ce aşteptase şi dorise Iei atîta vreme, se întîmplă,
ceea ce numea Iei lume începu să I admire. Cu toate acestea o
*). Lindner—Frauenstădt, Schopenhauer, 481, 491.

învinuise de lipsă de judecată, pe cînd nu vroea să-1 înţeleagă,

ba chiar scrisese negru pe alb că i-I ruşine să maî vieţuească în
tre oameni şi să se poarte ca şi cum i-ar fi de opotrivă. La 1816,
în vrîstă de 28 de anî, scrise la Dresda : „Vorbesc u n e o r i cu oa-
meniî, cum vorbeşte un copil cu păpuşa: ştie negreşit că păpuşa
nu-1 pricepe, dar îşi face prin această înşelăciune de sine bucu-
riea de-a descoperi altora cugetările sale." Şi la 1819 scrise din
Italiea: „De-aşI putea să mă dezbar de iluziea că viperile şi broa
ştele rîioase sînt semenii miel, mi-ar folosi foarte mult."
Ingîmfarea filosofului mergea tot crescînd: „îeu am ridicat
vălul adevărului maî mult de cît oil-ce alt muritoriu înnainte de
mine," zice Iei, „dar aşî vroi să văd pe cel care s'ar putea lăuda
c'a avut maî păcătoşi contemporani de cît aî miel."
Acuma veniră aceşti „păcătoşi contemporani" la dînsul şi Iei
nu-î maî despreţul. Di'mpotrivă, aprobarea lor îl îmbată, nu maî
făcu nici o critică; puţin îî păsa luî dacă nu-1 pricepeau admira
torii, puţin îî păsa că oamenii de ştiinţa nu vroeau să ştie de
sistemul său; nu vedea că în jurul luî se adunau maî numaî oa
menî culţi şi pe jumătate culţi din ceata burtă-verzimel. „Ieste
curios că filosofiea mea află atîta resunet tocmai la ofiţeri", scri
se îel luî Frauenstădt la 8 Fevr. 1855. „dar numai în Prusiea."
Şi la 13 Maiu 1 8 5 6 : „Pun în răvaş o poîezie şi trei răvaşe (re-
mittenda) de la rcsărit, de la apus şi de la mijlocul Germaniei.
Eăvaşul femeel, care nu s'a iscălit, îeste foarte însemnat ca simp
tom. Dacă mă gîndesc anume, ce adîncă înriurire şi ce entusiasm
a făcut filosofiea mea pri'ntre neînvăţaţî, neguţitori şi chiar femei,
şi dacă ne mal gînoim cîte întîmplârî de acestea nici nu le aflăm-
atunci îmî vin în privinţa rolului ce are să aibă filosofiea mea
pe la anul 1900, nişte şîndurî, pe cari nu pot nici D-voastre să
vi le comunic: Puteţi sâ le aflaţi de-a dreptul,"
Sâ se bucure cine-vâ de succes şi să nn fie prea sceptic faţă
cu dînsul, î e lucru de înţeles, maî ales cînd îneepuseşî a te dez-
nădâjdui. Dar chipul cum lucră succesul asupra luî Schopenhauer
îeste chiar vrednic de ris. Să ceteaseâ ori cine răvaşele lui la
Frauenstădt: î e pururea vorba numai despre persoana l u i ; îel se

înteresază numaî despre cele ce se zic şi scriu în privinţa s a ; şi,
toate acestea, fie cît de neînsemnate, dacă îî îerau favorabile,
pe dată le comunica adoratorilor săî pentru a le creşte adorarea.
Orî-ce dar de ziua naştere!, orî-ce poîezie ce i se trimetea, orî-ce
dorinţă de a-î avea potretul, se comunică adoratorilor. Răvaşe în
cari trimete poîeziî orî imnuri ce i s a u făcut sînt nenumărate în
corespondenţa lui Seliopenbauer în ceî din urmă anî.
Luî Lindner i-a scris, de pildă, la 21 Fevruarie 1 8 8 9 : „Ierî
a fost a 71 aniversară a naştereî mele: 8 răvaşe de felicitare, un
sonet, un buchet foarte proaspăt din Berlin, stă în apă, a venit
cu expres, cu treî cusuturî cu mărgele ; apoi două cărţi, din cari
una de Asher dedicată m i e : zece zile după anunţare s'au primit
peste 4 0 0 de comande ! Numai pentru că îerâ pe dînsa nume
le mieii/'
Luî Frauenstădt i-a scris la 1 Martie 1 8 5 6 : „V'am trimes
sub bandă revista cu poîeziea făcută pentru ziua naştereî mele,
pentru ca să vedeţi cum mă înnoită." Tot acestuia: „cel maî neau
zit lucru Ieste înse că Wieseke ne-a spus foarte serios, mie şi picto-
toruluî, că pentru această imagină (Portretul luî Schopenhauer) a-
re să clădească anume o casă, şi s'o pună acolo. Aceasta ar fi
deci cel di'ntăiu templu ce mi s'ar ridica."
Asta nu maî Ieste îngîmfars exagerată, ci curat înfumurare
de nesuferit.
Schopenhauer muri după ce se bucură de popularitatea! din
ce în ce maî mare, vreme de vr'o zece a u l ; îel muri în vrîsta
de 72 ani, la 21 Septemvrie 1860. Adoratorii luî spun că a mu
rit, cum a şi trăit, şi că a fost şi după moarte un binefăcătorii! al
omenire!, un om plin de milă pentru ceî ce sufăr. Averea sa, pe
c ire prin o economie înţeleaptă o îndoise, o lăsă pentru „o insti-
tiţie de binefacere", anume „pentru fondurile adunate la Berlin
pentru ajutorarea celor ce au ajuns invalizi luptîndu-se la 1848 şi
1849 în potriva răsculaţilor, precum şi urmaşilor acelor ce-au mu
rit pentru statornicirea ordinel legale în Germaniea."
Dacă nu ne'nşelâm a lăsat ce-vâ şi cîneluî Atma.

* *
întipărirea ce face persoana luî Schopenhauer, privită maî
de aproape, nu-î tocmaî atrăgătoare. Departe de noî obiceiul u-
nor protivnicî aî luî Schopenhauer de-a se indignă şi de-a osîndi
din punctul de vedere al moralei pe filosof şi filosofiea luî. Dar
Schopenhaurianiî au maî puţin drept de cît oricine să se supere
în potriva acestora: tot aşâ a făcut filosoful lor cu Hegel şi cu
alţii. Căci îel se credea mal pe sus de cît aceştia nu numaî in
telectual ci şi moraliceşte, deci sigur dădea drept să i se cercete
ze şi caracterul personal.*)
Nu simţim gust de-a ne face judecători al moralitate! altora
şi socotim această meserie foarte puţin folositoare. Dar de acoleâ
nu urmează că nu trebuie să ne îndeletnicim să aducem lumina
asupra caracterului, modulul de traiu şi dezvoltârel personale a
unul filosof cu ale cărui principii ne îndeletnicim. Pentru ca să
înţelegem bine principiele ne folosesc foarte mult amănuntele citate.
Inriuririle cari hotăresc feliul de vîeaţă şi cariera unul filo
sof—sau a unul cugetătorul ce se îndeletniceşte cu chestii în parte
orî în totul în legătură cu vieaţa socială a oamenilor—lucrează
şi asupra ideilor luî teoretice. Dar le patern maî cu uşurinţă afla
din relaţiile luî personale de cît din teorii, şi după ce aflăm ne
pot face să înţelegem mai uşor rădăcinele teoriei.
Cum am văzut Schopenhauer aproape din copilărie a fost
•rentieriii mic • deci cînd a început a cugeta singur făcea parte din
acea mică burghezime la care îs maî înrădăcinate neîncrederea şi
frica de ori ce prefacere în stat şi societate, şi nicăîerl nu-î bur-
ghezimea aceasta maî păcătoasă de cît în Germaniea, de oare-ce
s'a dezvoltat în împrejurări foarte neprielnice. Din pricina unul şir
de schimbări economice, maî ales în urma schimbare! căilor co
merciale în veacul al cincî-spre-zecelea şi al şase-spre-zecelea,
*). Vezî prefaţa de la a Il-a ediţie a scriereî sale „Lumea ca vroinţa &"
şi scrierea „Despre filosofiea din uniTersităţî" în „Parerga şi Paralipo-
mena" a 2-a ediţie.
ARTHUR SCHOPENHAUER ea
dezvoltarea socială şi politică a Germaniei s'a oprit tocmai a^

tuncî cînd producţiunea capitalistă mergea spre complecta sa de
zvoltare. In timp ce burghezimea franceză şi engleză se dezvoltă
măreţ şi cîştigâ victorie după victorie, Germaniea căzu: se des
făcu în state mici şi în industrie se opri la producţiea mică. In
timpt ce orăşeniî din Paris şi Londra ajungeau pe aaeea-şî treaptă
cu puternicii lor suveranî, orăşeniî din multele capitale ale Ger
maniei căzură în supunerea cea maî respectuoasă, şi dacă se maî
întîmpla icî şi colo cîte v r e o mişcare maî vioaîe, îerâ negreşit
pricinuită de v r e o poroneă dată de magistraţii oraşului în pri
vinţa pavăreî stradelor orî în a regulamentelor în privinţa cînilor
sau poate de vre-o actriţă nouă sau de v r e o pîesă de teatru.
Tocmai după ce dezvoltarea luî Schopenhauer se sfîrşi (şi
această dezvoltare dură foarte puţin), începură şi în Germaniea
mişcările politice a interesa masele. Dar burghezimea germană
a u s'a putut dezbăra nici mal pe urmă de caracterele cîştigateîn
vremea nenorocitei sale tinereţe. Cu atîta maî mult se deose
beşte de dînsa proletariatul al cărui început cade în vremea tre
zire! mişcare! economice şi politice a Germaniei şi care în toate
privinţele ne reprezintă renaşterea naţiei germane. Toate cele
lalte clase ale Germanie! au caracteristica burghezime! mici, din
pricina împrejurărilor din veacul al 17-lea, al 18-lea şi de la în
ceputul veacului nostru.
In timp ce burghezimea mică în împrejurările priitoare din
Angliea şi Franţiea, mal ales din Paris, înnălţată prin măreţiea
împrejurărilor, putu ajunge la o însemnătate istorică foarte mare,
în Germaniea burghezimea mică tîri după sine în mlaştina burtâ-
verzismuluî pe nobilime, burghezimea mare cîtă îera şi pe ideo
logii burghejl.
Nu cunoaştem nici un German, care să fi stat în Germaniea
în cele două veacuri din urmă, înnainte de începutul mişcare!
proletarilor, fără să nu fi fost şi îel atins de boala aceasta. Chîar
jnarele Goethe nu scăpă neatins; căci în privinţa revoluţie! fran-
-ceze purtarea luî nu îerâ tocmai departe de a luî Kotzebue.
Dar ideologii germani deşi trebueâ să remîe maî mult sau

maî puţin bolnavi de burtăverzism, puteau să se urce în privinţa
i ite'ectuală mult maî sus, ajutaţi de literatura şi arta trecutului şi
străinătate!, cari îerau productele unor împrejurări cu totul de
osebite de ale Germaniei. Prin ajutoriul Grecilor al Romanilor,
precum şi mal ales prin al scriitorilor FraneejI şi Englejî se înnal-
ţară cugetătorii noştri, de la Legsing la Goethe, maî pe sus de
împrejurările mărgenite în cari trăeau.
Revoluţiea în fapte întîmplată în apusul Europei, se oglindi
în capetele lor şi pricinui o revoluţie în idei. Revoluţiea teoretică
a Englitereî şi a Franţieî fu rezultatul cerinţelor din ce în ce maî
mari ale burghezime!, fu rezultatul nevoie! ce această burghezi
me avea de o revoluţie economică şi politică; teoriile cele maî
nouă îerau materialiste şi masa burghezime! le primea cu en
tuziasm. Revoluţiea teoretică a Germanie! fu productul unor ide!
aduse din străinătate, care de o cam dată aveau numaî puţin
sprijin în împrejurările reale; aceste idei nu prefăcură politica,
religiea, economiea, ci aproape numaî arta şi filosofiea. Masele
burghezime! priviră cu nepăsare la această prefacere, burtă-verzi-
mea nu le înţelegea şi nu avea nici un interes pentru dînsele.
Nu I nici o minune deci dacă maî fiecare din cei mal în
semnaţi di'ntre cugetătorii şi poîeţiî noştri din veacul trecut fură
stăpîniţî de pesimism, din cînd în cînd, şi se tîngueau de pro-
stiea şi nerecunoştinţa mulţime!, de singurătatea în care trebuie
sa trăească geniele în această lume deşartă. Asemenea apucături
de pesimism nu ţineau înse nici o dată multă vreme. Entusias-
mul şi încrederea ce avea în viitoriîi burghezimea de di'ncolo de
Rin trebueâ sa lucreze asupra ideologilor germani, în capetele că
rora se resfrîngeau mişcările acelei burgheziml. Nepăsarea bur
ghezime! mici germane făcii înse pe învăţaţi să se unească în-
tr'un feliii de republică de oamenî luminat! şi să nu mal stea în
legătură cu masele.
Altfeliu îerau lucrurile pentru Schopenhauer. Ca rentieriu
mic se simţea legat maî de aproape de burghezimea mică, de
ARTHl'R SCHOPENHAUER e>r>
cît ideologii. Te urmă scurta fază a dezvoltare! sale filosofice

se întîmplâ între 1810 şi 1820, pe vremea reacţiuneî iu potri
va revoluţiei franceze. înflăcărarea revoluţionară şi încrederea
în viitoriu se stinsese orî se slăbise în Franţiea şi de aceea
pentru un timp şi refluxul ideilor revoluţionare se întunecă în
Germaniea. Negreşit în curînd îerâ să înceapă şi în Germa-
niea mişcarea burgheză şi data aceasta cu oare-şî care bază
materială, nu avea să se arete numai în filosofi?, ci şi înti'o
regiune a vieţeî publice, foarte înrudită cu filosofiea, în religie,
şi maî apoi şi în politică. Dar aceste lucruri se întîmplară după
ce se sfîrşise perioda de dezvoltare a luî Schopenhauer.
Deşi superior micei burghezii prin inteligenţă şi plin de
despreţ pentru dînsa, Schopenhauer îerâ legat de dînsa ; şi cu atîta
mai neînstare a se despărţi de dînsa cu cît nu îerâ deprins a-şî
căştigâ singur hrana de toate zilele prin muncă. încercarea ce
făcuse la Berlin cu profesoratul nu-î dăduse tocmai curaj. Aşâ
dar îî lipsea încrederea în sine şi energiea pentru a se desface
diu cercul în care-1 aruncase soarta. Apoi mîndriea lui nu-1 în-
gâdueâ să stea în legătură cu egali! Gîndul de a se întîlni cu
superiori i se părea luî Schopenhauer o crimă. Numaî stînd în
legătură cu inferiori putea să-şî mulţămească deşârtăciunea; cu
atîta maî mult avea nevoie de societatea acestora, cu cît lumea
ştiinţifică nu vroeâ să ştie de dînsul şi de filosofiea luî.
Ast-feliu fu împins de împrejurări tocmai în acea societate'
pe care o despreţueâ; şi pentru că î e a se potrivea aşâ de bine eu
caracterul luî şi pentru că Iei însu-şî avea foarte dezvoltate însu
şirile burtăverzimeî, i-a fost uşor să vadă lămurit toată micimea
şi mărgenirea, toată mojiciea şi ticăloşiea, toată zavistiea şi piz
ma celor ce-1 încunjuran.
Sistemul luî Schopenhauer, pesimismul şi supunerea luî, pro-
tivniciea în contra orî-câreî tendinţl spre progres, toanele luî bur-
tâverzeştl, despre cari vom mal vorbi, îşi au rădăeiriele pe de o
parte în caracterul personal al autorîulul şi în antagonismul di'n-
tre tendinţa intelectuală de a se ridica maî pe s u s de burtăverzi-
me şi d'intre legăturile ce-1 ţineau pe loc, îear pe altă parte şi în

situaţiea istorică, în nemulţămirea ce dădu loc sfintei alianţe.
Luî Schopenhauer îî lipsea o însuşire a burtăverzimeî, fă-
ţărniciea, şi de aceea îel şi-a dat pe faţa despreţul său pentru o-
menire. îngîmfarea şi reutatea luî Schopenhauer îerau aşa de
marî în cît îl făceau să simtă o nevoie neînfrînată de-a nu cruţa
pe nime şi de a se purtă bădârăneşte cu oamenii, simţea nevoie
să poată numi fără întîrziere pe ori cine prost sau mâgaiiu. Cu
adevărată plăcere a căutat toate însuşirile păcătoase ale caracteru
lui burtăverzesc şi le-a dat pe faţă: şi foarte bine pricepea Scho
penhauer acest caracter. Am aretat în urmă pricina.
Nu Ieră numaî Schopenhauer în această stare ciudată: le
gat de burtăverzime şi căutînd a se ridica prin inteligenţă maî
pe sus de dînsa. Un mare număr de Germani se aflau şi se află
şi acuma în asemenea împrejurări. Pentru majoritatea acestora,
mal ales a celor din generaţiea nouă, filosofiea luî Schopenhauer
a ajuns a fi o evanghelie; a ajuns evanghelie pentru toate genieie
necunoscute, pentru proletarii intelectuali pentru aceste nenorocite
roade ale producţiei capitaliste, cari sînt nevoiţi a vieţui în cercul
rudelor, prietenilor, tovarăşilor de muncă sau al „stăpînilor" lor,
deşi îeî nu se simt superiori, fără înse să fie în stare a rumpe cercul
burtăverzimeî. Iei n'au nicî încredere nicî simpatie pentru lupta de
clasă a proletarilor, care le-ar alunga cu desăvîrşire din suflet pe
simismul, adecă veşnica tînguire în privinţa îeulul lor. Intr'o stare
asemănătoare cu a acestor proletari, ba chiar într'o stare poate şi
mai rea, sînt acele femei, adesea orî culte şi iele, pe cari dez
voltarea modernă le sileşte şi le mînă într'o direcţie cu totul deo
sebită de moda veche de traiu şi deci într'o direcţie de care orî-ce
burtăverde se îngrozeşte.
Genieie remase necunoscute şi femeile remase neînţelese, ele
mente, cari se simt foarte reu în societatea de a-zî, dar cari sînt
orî prea slabe orî prea nepricepute orî prea lipsite de curaj spre
a lucra pentru schimbarea stâreî de lucruri se fac Schopenhau-
rianî. Aceste elemente cari socot că lot ce există nu se maî
poate preface şi cari sînt cu desăvîrşire pline de uriaşă milă

pentru leul lor, cu toţiî găsesc mîngîere şi liniştire în învăţă
turile luî Schopenhauer, Aceste învăţături le dau dreptul de-a de
spreţul pe ceî ce-î încunjoară şi totu-şî de-a nu rupe legăturile cu
dînşiî. Din aceste elemente se recrutează ceî maî înfocaţi închi
nători aî lui Schopenhauer, acestea au găsit în Schopenhauer pe
Mîntuitoriul lor. In adevăr, prin resignarea propoveduită de dînsul
i-a mîntuit, i-a scăpat, de datoriea de-a luă parte în lupta cea
mare, luptă care îî interesază şi pe dînşiî, i-a mîntuit de dato
riea de-a luâ parle pentru ceî apăsaţi. Suferinţa acestei lumi
îeste veşnică, geniele şi sfinţii nu pot s'o desfiinţeze, pot numaî
s'o plîngă şi să-şl mînînce în linişte veniturile — dacă ie au.
(sfîrşitul în No. viitoriu)
(„Die Neue Zeit" Fevr. 1888).
KARL KAUTSKX
Zădărnicie.
Na maî sta pierdut în visuri
Frămîntînd sermanul cap,
In a groppl negre-abizurî
Visurile toate 'ncap.
Va 'ncăpeâ şi lumea ta,

Inima — a ta comoară;
Lumea sigur te-a uîtâ,
Păn'şi vremea o să moară.
Fire! înse-şî n'o să-î pese

De-ale tale străduinţî;
Oare 'n lume sînt alese
Suferinţî şi suferinţî?
Fără rost tot plîngî şi gemî

Pe mormîuturî de păreri,
înţelegi! a lamei vremî
Plămădite-s în dureri!
Şi o clipă de trăeştî,
Ie-o seînteîe 'n veşnicie:
Licăreşti şi asfinţeşti,
Vîeaţa n'are să-ţî maî vie!
69 ZĂDĂRNICIE
Şi-apoî cine-ar sta sâ 'nsemne

Dorul, plînsul tuturora ?
Nici n'ar fi atîtea semne,
Şi ce pild 'ar fi altora ?
Suferi? P l î n g î ? —Atîta-î tot!

Simţi maî mult sau maî puţin ?
— Să te-ajute-alţiî nu pot,
Nici în samă nu te ţin!
Nu maî stă pierdut în visuri

Frâmîntînd sermanul cap,
In a gropeî negre-abizurî
Visurile toate 'n cap!
EDUARD GRUBER.
CIV1LIZAŢIEA EGIPTO-FENICIANA ÎN GRECIEA
Multă vreme istoriea primitivă a Greciei a fost umplută cu

fabule în cari nu puteai deosebi adevărul de minciunile plăzmu-
ite în cursul veacurilor şi ţesute împreună cu adevărul.
Acuma înse, după descoperirile foarte însemnate pentru isto
riea lumeî, făcute în Egipet, şi după cercetările făcute de ar
heologi asupra lucrurilor aflate la Mikenai şi aiurea se ve
de lămurit că pe la 1600 înnainte de Hristos partea orientală
a Greciei actuale şi insulele orientale Ierau stapînite de Fenicieni
sau de Egipteni şi de Fenicieni şi că în aceste părţi se dezvoltă
vîeaţa culturală aproape întocmai ca 'n Egipet şi Feniciea.
Arta greacă nu izvoreşte din arta egipto-fenicieană, ci are
începuturi cu totul slabe şi neperfecte de ablea prin veacul al
VK-Iea înnainte de Hristos, după căderea civilizaţiei vechi.
Să aretăm aeuma dovezile aduse de Sophus Milller în a-
ceastă chestie. *)
La Mykenai (Mycenes) a aflat Schliemann mulţime de săbii
şi de pumnale de bronz în nişte morminte din pleaţa (aŢcpa) o-
*). L'origine de l'age du b r o n z e en E u r o p e et ses premiers develop-

pements eclaires par Ies plus anciens objets en bronze decouverts
dans le sud-est de VEurope. Tradus din limba daneză de L. Mo-
rillot şi Henri Fripard şi publicat în „Materiaux pour l'histoire pri
mitive et naturelle de l'homme" al XX-Iea volum, a 6-lea serie, tom.
III, Ianuarie, Fevruarie, Mart. Paris 1886.
71 C1VILIZAŢIEA EGIPTO-FENIC IE ANĂ
rasului Mykenai. Toate săbiile sînt frînte în maî multe bucăţi,

dar n'a fost aşâ de greu a'ntruchipă din bucăţi săbiî întregi. A-
ceste săbii nu-s tocmai lungi, Sophus Miiller a găsit unele de 67
de centimetre şi cele maî lungi de 93 de centimetri, fireşte înse
că nu se poate pune hotar la această din urmă lungime, de vreme
ce pot să se afle şi maî lungi, dacă se vor întruchipa şi altele.
Pana acestor săbii Ie îngustă şi merge tot îngustîndu-se până la
vîrf care î e ascuţit, deci îerau arme de străpuns şi nu de tăiat
ca săbiile de a-zî şi de aceea îeraii cu două tăîuşurî. De la baza
penel şi pănâ Ia vîrf, prin mijlocul peneî se ridică o dungă care
merge scăzînd pană la vîrf, unde lipseşte de tot. Astă ridicătură,
sau dungă ridicată pe laturile peneî îe la unele săbiî unghiulară,
la altele rotunzită şi foarte adesea împodobită cu mare măiestrie,
adese orî cu un feliti de împletitură sau dinţi. Pe urmă pe
pana unor săbii a numărat linii foarte fine, aşâ în cît patru liniî
paralele nu ocupă în lăţime maî mult de un milimetru. La al
tele se află pe pana săbiei de-o parte şi de alta a dungeî frunze
cal, grifoni, minnnat de bine desemnaţi. In privinţa mănunchiu-
rilor sînt de însemnat două feliurî: unele îerau rotunde la partea
de sus (presupunem sabiea ţinută cu vîrful în jos) şi altele în formă
de trunehiu de con şi făcute de os orî de alabastru; dar mai
toate săbiile n'avean gardă. Tecele îerau de bună samă din ma
terii netraînice, de aceea nu s'au păstrat.
Pumnalele se deosebeau de săbii maî ales prin aceea că
ierau mult mal scurte şi apoî le lipsea şi dunga cea ridicată pe
la mijlocul peneî de-a lungul. Unele pumnale sînt lucrate cu
mare îngrijire şi încrustate cu aur şi cu argint.
Dacă maî adăugim pe lîngă arme şi clădirile din acea vreme,
aşâ zisele clădiri megalitice, vedem că nici iele n'au vre o legă
tură eu arhitectura greacă. Ast-feliii „camerile în cari se păstrau
comorile" samănă foarte mult cu piramidele egiptene, toate arată
o civilizaţie feniciană egiptianizată. Intre asemănări autoriul no
stru numără: întrebuinţarea de pietre foarte mari, antretnl cel
lung prin care se întră în cameră, bolta ascuţită, spaţiul triun-
72 CTVILIZAŢIEA EGIPTO-FENICIANĂ
ghîular lăsat de-asupra uşeî, colonele, obiceiul de-a îmbrăcă pă-

reţiî cu table de bronz. Aste camere samănă foarte bine cu mor
mintele obişnuite în orient şi torma lor primitivă a fost o săpă
tură făcută în coasta uneî stîncî, o peşteră artificială. Afară de
acestea în miea a doua ÎDnainte de Hristos în Greciea veelie s'au
ridicat şi piramide egiptene. Sophus Miiller citează în acest punct
pe Blouet*) şi pe K. O. Miiller**).
Deci întâiul lucru care ne face să căutăm începuturile şi iz
voarele acestei civilizaţii în Egipt şi Feniciea sînt clădirile, ar
hitectura cu totul străină de cea grecească şi asemănătoare cu cea
egipto-feniciană.
Alt fapt îeste materialurile întrebuinţate pentru podoabe.
Sophus Miiller citează un feliu de steclă pe care o numeşte por
ţelan egiptean, pe urmă fildeş, adecă dinţî de elefant, apoî ouă
de strat.
Alt fapt îeste că scenele reprezentate pe arme, pe oale şi pe
morminte samănă cu scenele de pe armele, olăriile şi mormintele
orientale. Femei eu hulubi pe cap orî pe umere, soldaţi înnarmaţî
tot aşâ: ba chiar şi în privinţa rasei acestor soldaţi asemănarea
Ie desăvîrşită. Grifonii sînt de asemenea de origină orientală şi
în special feniciană. Pe urmă în scenele de vînat şi de războiţi
bărbaţii sînt goî şi poarlă în jurul mijlocului un feliu de brîu
ca şi pe mormintele egiptene. Femeile sînt îmbrăcate de ase
menea cu totul alt-felifi de cît femeile grece şi întocmai ca în o-
rieat. ^ p o i leii, grifonii şi caii sînt mult maî artistic făcuţi şi
mult maî esacţî de cît cele mal vechi începuturi ale artei adevă
rat greceşti.
In privinţa feliulul de olarii şi a împodobire! acestora deo
sebirea Ieste nemăsurată între olăriea şi ornamentarea adevărat
greacă şi între olăriea de la Mykenai şi de pe aîurea din regiu
nea unde a domnit civilizaţiea egipto-fenicianâ. Pe de altă parte şi
materialul şi formele şi podoabele sînt tocmai ca în Egipet. Ast-
*). Blouet. Expedition saientifique de Moree pl. 55. Paris, 1883.

**). K. O. Miiller. Handbuch d. Archaeologie d. Kunst, p. 30. 3 .
73
felifi Sophus Miiller citează nişte vase de lut cu cîte două torţî şi
cu gurluiul la coastă cari se află şi în Egipt şi la Mykenai. De
asemenea arată că vase de argint cu o toartă foarte caracteristică
(cum îe cel publicat de Schliemann la pag. 276 fig. 348 în Mycenes)
altele cu torţî curbate foarte elegant (p. 283 fig. 356 Mycenes),
capetele de bou şi de leu făcute din metal ete. etc. se află cu
toatele zugrăvite pe monumentele egiptene di'ntre 1500—1000 în-
nainte de Hristos şi adesea ca pradă luată de la Fenicienî.
Apoi armele descrise la început şi altele aflate la Mykenai
samănă cu cele zugrăvite pe monumentele egiptene, pană şi în
chipul cum îe le pus mîneriul; de asemenea se cunosc pumnale
egiptene întocmai ca pumnalele de la Mykenai. Pe urmă orna
mentele de pe aceste arme se află cu toatele în Egipt şi unele şi
în Asiriea. Pe urmă ornamentele în formă de spirale aşă de o-
bişnuite la Mykenai se află la Fenicienî şi în Egipt şi maî ales
pe monumentele necropolei de la Teba şi anume pe cele di'ntre
1500—1000 înnainte de Hristos. Apoi ornamentele în formă
de flori ne amintesc de florile de papirus, de lotus şi de crin.
Riturile îngropare! sînt de asemenea orientale şi deosebite
de ale Grecilor. In toate mormintele din această periodă ^1500
1000 înn. de Hr.) se află maî multe trupuri într'aceea-şl groapă,
apoi o dată cu morţii puneau mulţime de lucruri preţioase şi
scheletele le aşezau ca pe mumii; ca şi în Egipet pe faţa mor
tului şi pe piept puneau fol subţirî de aur. Despre Fenicieni se
ştie că nu ardeau morţii, ci-I îngropau în secrie în formă de em
şi că pe faţa şi pieptul morţilor puneau plăci de aur. Di'mpo-
trivă Grecii vechî ardeau pe morţi, cum se vede din poemele luî
Homer, şi cenuşa o puneau în urne, pentru cari ridicau movili.
Cum am maî aretat toate aceste urme de civilizaţie fenico-egip-
teauă (arme şi uuelte de bronz, clădiri megalitice, înmormîntarea
descrisă maî sus, ornamentele) nu se află de cît în insulele
arhipelagului şi în partea resâriteană a Greciei din Beoţiea pană
în valea Eurotasulin.
74 CIVILIZAŢIEA EGIPTO-FENICIANĂ
Cum că Fenicienii au împrăştiat civilizaţiea aceasta în Gre-

ciea se maî vede şi de pe aceea că asemenea urme se maî află
în Asiea mică, în Etruriea (la Gozzo), în Siciliea, în Corsica, în
Sardiniea şi în insulele Baleare. Apoî se ştie că tocmaî în pe-
rioda aceasta Egiptul îeră puterea predomnitoare şi suverană şi
că prin Fenicieni şi-a întins înriurirea în toate regiunile pomenite
maî sus. Fenicienii, deşi foarte gliibacl, îerau înse lipsiţi de ori
ginalitate şi au imitat în totul pe Egipteni, cîtă vreme îeî au fost
stăpînil lumeî şi tot o dată cum au început Asirienil a se ridica
şi a se întinde pănă'n Asiea mică şi pănă'n Siriea, Fenicienii s'au
supus şi înriurirel acestora. Ieată de ce civilizaţiea veche din
din Greciea orientală ni se arată ca egipteană fenicianizată şi
întru cît-vâ înfluenţată de arta şi gustul Asirienilor.
Sophus Mttller ne spune că la Mykenal predomneşte cu de-
răvîrşire elementul egiptean, înriurirea asiriană se vede numai în
cîte-vâ lucruri; apoi influenţa egipteană merge scăzînd, şi la Spata,
cea maî nouă staţiune din acea epocă, a dispărut aproape de tot.
Ie de admis că astă civilizaţie a fort nemicită prin nă
vălirea poporului helen şi anume prin năvălirea tesalo-beoţieană
şi doriana. Atunci ar urmă că Egipto-fenicienil au fost supus şi
stăpînit pe Traci, mal vechi de cît Heleniî în acele părţi. Acuma
maî Ieste de ştiut de nu cum-vâ poporul semitic domnitoriu în
partea orientală a Grei iei, nu va fi fost aşâ zisul popor al Pe-
lasgilor. S'a aretat altă dată, după D. Arbois de Jubainvile, că
sînt multe dovezî că Pelasgiî îerau un popor neariean şi anume
semitic. Sophus Mttller citează pentru această părere pe Ludwig
Ross*j, dacă ar fi aşâ atunci s'ar putea cu drept cuvînt numipe-
rioda aceasta pelasgicâ.
Sophus Muller maî arată că alături cu productele industriale
şi artistice ce trebuie atribuite Fenico-Egiptenilor s'au maî aflat
în alte părţi ale Greciei (de pildă la Olimpiea) şi chiar la My-
kenai la un loc cu cele di'ntăiu: idoli, oale, arme cu totul deo-
*). Ârchaeologisehe Aufsătze, 2. Sanmdung. Leipzig p. 71, de Ludwig

Ross.
CIVILIZAŢIE A EGIPTO-FENICIANĂ
sebite. Pe acestea le atribuie poporului pe care-1 aflaseră Fenici

enii cînd au cucerit partea orientală a Greciei.
Maî îeste o întrebare: Oare nu c u m v a civilizaţiea bronzului
s'a întins în Europa pornind tocmai de la aceste regiuni civilizate
sub înriurirea coloniilor egipto-feniciene?
Sophus Mtiller dovedeşte că asemenea presupunere ar fi cu
totul neîntemeiată. Iei admite că de la centrele culturale egipto-
feniciene s'au respîndit forme de arme şi ornamente spre centrul
Europei şi mal apoi în nordul Europei chîar, dar maî mult nu.
Chiar în Greciea năvălitorii Semiţi civilizaţi au găsit pe popoarele
Greciei cunoscînd bronzul, fiind cu alte vorbe la întâîea peri-
odă a acestei vrîste. Şi uneltele amintite arată foart bine acest
adevăr.
Fiind c'am atins această chestie a origine! cultureî vrîste!
de bronz să aretârn Ia ce încheerî ajunge Sophus Miiller în cer
cetările sale.
Cultnra bronzului nu s'a introdus în Europa din regiunea
Egipto Feniciană, şi ori unde s'a dezvoltat o cultură adusă din
această regiune se află şi dovezi că popoarele cucerite cunoşteau
maî de mult bronzul. Ast-feliii în Greciea orientală civilizaţiea
orientală s'a întîlnit cu popoare ce cunoşteau bronzul şi în veci
nătatea acestei regiuni stăpînite de Semiţi trâeau popoare, probabil
ariene, cari aveau arme de bronz, dar deosebite de eele aflate la
Mykenai şi asemănătoare cu cele maî vechî arme de bronz din
toată Europa. Se ştie de asemenea că bronzul nu apucase a a-
lungâ cu totul întrebuinţarea armelor de pîeatră. Chîar la My
kenai se află tot din epoca fenico-egipteană săgeţi şi unelte dc
pîeatră, pe urmă în insula Therasiea şi la Thera s'a întîlnit civi
lizaţiea egipto-feniciană cu popoare cari îerau cu totnl în vrîsta
pietrei, adecă se întîlnl cu popoare la cari nu străbătuse cul
tura bronzului european. Faptul se dovedeşte prin aceea că a-
lăturî cn arme şi unelte etc. asemănătoare cu cele de la Mykenai
se află, ca producte locale, numai cuţite, fîerâstraîe, raşpe de pîea
tră. Tot această înriurire feniciană s'a constatat la Kuban în
CIVILIZAŢIEA EGI?TO-FENICIANĂ
partea de Ia mîează-noapte a Caucazuluî, dar şi aicea s'a dovedit

că nu cultura sau înriurirea feniciană a adus pentru întăîea oară
bronzul. Urmele înriurireî fenico-egiptene asupra Europei cen
trale şi nordice (împodobiri prin spirale, arme mărgele de steclă)
se dovedesc de asemenea ca întîmplate tîrziu după începerea
vrîstei bronzului european.
Prin urmare această înriurire a Egiptului a fost mare şi pu- .
ternică, dar a început tîrziu şi nu i se datoreşte iei întrebuin
ţarea bronzului în Europa.
Asupra Europei centrale şi nordice a avut înriurire mare şi
cultura Etrurieî, a cărei inriurire s'a dovedit din Transilvaniea şi
pănă'n Angliea; dar aceasta s'a întîmplat tîrziu după începutul
vrîstei bronzului.
Altă înriurire Ieste a Asirieî, şi s'a dovedit maî ales în Cri-
meea şi în Caucaz la Samthravo, Delijan şi Apacîaî şi chiar pănă'n
Ungariea; dar şi această înriurire îe maî nouă de cît începutul
vrîstei bronzului.
Sophus Miiller după ce îndepărtează ast-feliu obîrşiea fe-
nico-egipteană, etruscă (derivată tot din cea egipteană) şi asiriană,
dovedeşte cu multă tărie că singura grupă de unelte şi arme de
bronz înrudită niAÎ de aproape cu cele mal vechi bronzuri europene se
află în regiunea di'ntre Volga şi lacul Baieal. Dovedeşte că-s greşite
părerile celor ce-şî închipueau că bronzurile uralo-altaice sînt nouă.
Inse asemănarea ieste între cele maî vechi forme cunoscute din
Ungariea şi între cele sibiriene şi nu trebuie de uitat că'n Europa
s'a dezvoltat foarte tare meşteşugul turnare! bronzului şi că for
mele armelor şi uneltelor s'au perfecţionat foarte mult.
Mal departe Sophus Miiller arată că ramul siberiean Ieste o
dezvoltare a unei inriurirl maî sudice, din mijlocul Asiei, şi că
tot din acel centru cultural au pornit şi ceî ce au dus cunoştinţa
bronzului în Siberiea şi ceî ce-au adus'o în Europa. Poporul
care-a adus bronzul şi toată cultura epoceî bronzului îl vedem
deci pornind din regiunea unde ştim eă au trăit Arienii şi tre
buie să admitem că popoarele ariene la năvălirea lor în Europa
CIVILIZAŢIEA EGIPTO-FENICIANA 77
au adus bronzul şi multe altele. Iear înriuririle marilor civilizaţii

semitice (egipto-f'eniciană şi asirianâ) au avut loc maî ttiziu. So
phus Miiller crede că ramura de Arienî care-a venit în Greciea
cu această cultură poate să fi venit prin Asiea mică, noi înte
meiaţi pe dovezile aduse de D'Arbois de Jubainville în scrierea sa
„Despre ceî mai vechi locuitori aî Europei", credem că întăil Arienî
ce-ati venit în Greciea nu fost Traciî şi că Frigieniî (tot de un
neam eu Traciî) au trecut din Europa în Asiea mică. Pe de altă
parte admitem că năvălitorii Fenicieni au găsit numaî pe Traci şi
că Heleniî scoborindu se din mijlocul Europei pe lîngă coastele
resâritene ale măre! adriatice au supus mare parte din Traciî ce
remăseseră ne atîrnaţî şi au ruinat şi puterea Fenicienilor.
Pe lîngă toate acestea, cum s'a mal spus în „Contempora
nul", noî credem dovedit că atît în Europa cît şi aiurea ferul îerâ
cunoscut maî de demult de cît bronzul, dar îera foarte prost
lucrat în acele vremi primitive şi de aceea a fost părăsit, cînd
s'a descoperit mijloace de-a face şi lucra bronzul.
ŞTEFAN VASIUU
Ce să catî ?
Ce să caţî în limbi străine
Cîntecul îubireî,
Cînd nicî limba ta nu îeste
Drept oglinda fireî ?
Ce să caţî în alte inemî

Taina scump'a minţeî.
Cînd găseşti în tine însâ-ţî
Cumpăna dorinţei?
Şi cînd dorul tău te mînă

Cu blînda-î ispită,
Ce să 'ntrebî de altă lume,
De îeştî fericită?
De-aî zburat de lînga dînşiî,

Nu'ţî căina zborul,
Căci nevinovat ţi-I gîndul
Şi senin ţi-I dorul;
Cînd în ochii fiecărui

Alt ceriii se oglindă,
Cum vrei, patemile tale
In Ieî să se-aprindă ?
CE SA CAŢI ? 79
De ce razele de soare
Nn scot cureubeîe
Pretutindeni, unde'n apă
Se'ntîmplă să deie ?
*
* *
Lasă-î calea să'şi urmeze,
Cîntecul să'şî spuîe:
Idealul nostru are
Altă cărăruie.
Di'ntr'acela-şî munte iese

Mii de riulete,
Fie-care'şî duce-aîurea
L'ndele-Î drumeţe
Şi, cum zboară peste pietre

Lunecînd izvorul,
Vom zbură . . . Urma ne-or pierde
Şi ne-or duce dorul.
GE. DÎMBU.
1
POESIILE POPULARE COLECŢIA ALECSANDRI )
sau cum treime culese şi publicate cânticele populare
STUDIU CRITIC
DouezecI şi doî de anî de când d. V. Aleesandri a scos Ia

lumină însemnata sa colecţie de „Poesiî populare ale Romanilor"
şi pană acum nu s'a încercat nimeni a o supune uneî cercetări
critice serioase. In adever, mulţi bărbaţi distinşi i-au acordat o
largă atenţie; dar in toate recenziunile şi studiile apărute nu se
vede de cât un prinos de laude aduse colectorului, drept mulţu
mită, că a desgropat o atare comoară preţioasă, in colo recen
zenţii consideră poeziile numaî din punctul de vedere estetic, sin
gurul care a călăuzit şi pe d. Aleesandri şi pentru care s'a stră
duit a realiza această colecţie.
Este anse punctul de vedere estetic in adever singurul ce
trebue să-1 ţinem in seamă la o colecţiune de literatură populară ?
Fără indoeală că nu.
Sînt consideraţiunî de o ordine maî inaltă, ce trebue să ne
călăuzască la o aşa lucrare, dacă voim să aducem un serviciu
real ştiinţe,! şi naţiune!, al cărei product este.
1). Poesii populare a l e R o m â n i l o r adunate şi întocmite de Va

sile Aleesandri, Bucureşti 1866, t. Lucrătorilor asociaţi.
POESIILE POPULARE COLECŢIA ALECSANDR1 81
In acest caz cată să nu uităm, că o colecţie de literatură

populară are drept menire principală de a concura la familiari-
sarea noastră cu modul de a vadea şi găndi al poporului, cu da-
tinele sale, cu simţimintele sale, cu un cuvent, să ne fie un isvor
pentru psichologia populară.
Pe lângă aceasta literatura populară, in toată intiuderea ei,
trebue să fie un repertoriu al limbei: să ne arete limba populară
adeverată, aşa cum este in viul graiîi al poporului, cuvintele cu
mlădierea lor obicinuită, figurile ritorice cu plasticitatea lor natu
rală, pentru a sta cu aceeaş indemănare şi siguranţă in servi
ciul filologului şi linguistului, ca şi in al simplului amator de
expresii şi cuvinte curat romaneşti, poetului şi prozatorului ro
man ce voeşte a recurge la isvorul cel limpede.
Prin reminiscenţe asupra trecutului, prin aluziuni, prin unele
forme caracteristice, literatura populară maî are drept misiune de
a sta in serviciul istoriei critice.
Insfărşit ea trebue să corespunză tuturor cerinţelor folklor-
ului, adecă ştiinţei, care are drept misiune de a compara intre
ele produsele literaturilor populare universale, din toate limbile
şi epocile, şi de a stabili legăturile şi influenţele reciproce, o-
bărşia şi filiaţiunile ce există intre e l e : modul in care se urmează
schimbul de idei, de vederi şi du obiceiuri intre naţiuni, elemen
tele cari lucrează asupra inteligenţei umane şi concură la forma
rea acelor mărgăritare preţioase, ce le admirăm ca basme, balade,
proverbe, ghicitori, etc. Astfel s'a dovedit, că inteligenţa popu
lară universală, operand, intocmai ca natura, cu un neinsemnat
numer de elemente, dă o bogăţie nesfârşită de forme şi un imens
numer de producţiunî noî şi desăverşite in sine.
Cănd insă suntem in stare de a dobândi rezultatele enun
ţate de la colecţiunile de literatură populară?
Când procedăm in mod scrupulos la alcătuirea lor şi adecă,
cănd ne străduim a reproduce intocmai, fără nici un adaus şi
făra nici o scădere, ori ce poesie, proverb, zicetoare, descântec.
82 POESIILE POPULARE COLECŢIA ALECSANDRI
1
oraţie sau cimilitură' ), fără a ne permite modificarea măcar a
unui singur cuvent, fără a ne îngădui contopirea mai multor
variante la un loc sau împreunarea şi separarea unor elemente
ce ni par disparate sau unite prin o simplă intemplare.
Trebue să culegem şi să publicăm toate variantele, ori cât
de multe ar fi, notând, cu deosebire la poesiî, cu exactitate, loca
litatea de unde au fost culese şi unde au fost auzite de cântăreţi,
căci numaî astfel putem cunoaşte unde şi p a n ă la ce grad sunt respân-
dite in popor. Un cântic sau poveste cu căt va fi m a l respăndit,
cu atât va avea m a l multe variante şi cu atăt va lăsa să apară in
o mai sigură lumină simţimintele şi vederile poporului. Afară de
aceste, indicarea localităţii şi reproducerea variantelor, ne pot
duce mai uşor la origină. Acest criteriu se preţueşte in folklore
ca şi in filologie.
Cine nu ştie căt de mult e uşurată munca filologului, cănd
posede un cuvent in toate variaţiunile dialectice şi in toate for
mele archaice, cu indicaţiunea precisă a localităţii ?
Răpind unei colecţii de folklore unele părţi, sub un pretext
sau altul, îl răpim temeinicia; incetează de a fi un izvor pentru spe
cialist. Numai un material cu totul autentic poate aduce toate
.serviciile la care e menit; menire ce trece poate peste ceea ce
credem azi, căci ştiinţa fâcend mereu progrese, nu putem prezice
cu positivitate din ce punct de vedere s'ar mai putea explora un
m a t e r i a l disponibil.
Acum, dacă vom trece de la aceste consideraţii generale la
colecţia Alecsandri, ce ne preocupa şi vom căuta a o judeca după
principiile emise, n e va lovi in primul rang titlul colecţiei „adu
n a t e şi întocmite". El cată să ne provoace î n t r e b a r e a : căt anume
a lucrat pana lui Alecsandri şi căt a maî remas din musa po
porului?
1). Am omis inadins poveştile, legendele şi snoavele, cari fiind spuse in

prosă, nu pot fi reproduse cu acea exactitate. Supuse la vecînice
schimbări de forme, cată să le păstrăm cu sfinţenie numaî fondul şi
formele stereotipe. Din acest punct de vedere am avea multe de
observat asupra colecţiilor noastre de basme.
83
Aceasta, cum înţelegem,, nu e pentru noî o întrebare indiferentă.

Am vezut iu adever, in timpul din urma, câteva imputări
adresate d-luî Alecsandri, pentru că şi-a permis a „întocmi" acolo
1
unde trebueâ numaî să a d u n e coordoneze şi să publice ) dar p a n a
a c u m nimeni nu ne-a aretat intru căt a lucrat pana d-luî Alecsan
dri la această colecţiune de „Poesiî populare".
D. G. Dem. Teodorescu a fost cel întâia, care s'a încercat,
dar in mod indirect, de a areta in conferenţa sa „Petrea Şolca-
nul" cât de mult diferă poesiile populare din colecţia Alecsandri,
de acelea cari se află in gura poporului. Aceasta prin o compa-
raţiune cu poesiile culese de d-sa. Dar d. Teodorescu a simţit
singur, că nu s'a pus pe un terem critic adevărat, astfel cel puţin
n e explicăm rezerva ce şi-o p u n e la p. 5 0 din lucrarea citată:
„Dar pentru desnodăminte aşa puţin naturale, pentru tipuri
a ş a de imperfecte, acuza-vom pe marele nostru poet? Departe d e
noî această bănueală. Presupun că d, V. Alecsandri a găsit nn
povestitor slab de memoria, care i-a recitat legendele cu omisiuni
însemnate şi—in lipsă d e altceva m a î bun—nevoit a fost să le
înregistreze astfel."
Aci insă greşeşte d. Teodorescu, uitând că sunt ades variante,

ce diferă in mod aproape fundamental şi aceste poesiî nu ne-a fă
cut noue nici odată impresia, că s'ar datora unor cântăreţi cu me
moria slabă.
D. Teodorescu s'a preocupat, ea şi ceilalţi recenzenţi, de
valoarea estetică a poesiilor din colecţia Alecsandri—dar nu de
valoarea lor intrinsecă, ci relativă cu baladele culese de d-sa. A-
ceastă mică reclamă pentru colecţia d-sale, a cărei publicare o a-
nunţa atunci, nu ne poate fi cu b ă n a t ; dar nu credem să fi fost
conformă cu cerinţele critice.
După părerea noastră, ceea ce trebue m a l ales să ne intere
seze nu e, dacă aceste poesiî sunt „întocmiri" reuşite sau nu, ci,
dacă d. Alecsandri nu le-a cioplit şi ciopârtit prea mult, aşa că s'a
1) Dr. M. Gaster, Literatura populară romană, Buc. 1883, p. 486; G. Dem

Teodorescu, Petrea Creţul Şolcanu lăutarul Brăilei, Buc. 1884.
abătut chiar de Ia ţinta luî, de a ne pune in evidenţă „geniul po

poralul român*' ') şi in posiţie de a studia „caracterul acestui
2
popor" ) ?
D. Aleesandri ne mărturiseşte singur schimbările făcute in
2
poesiile culese de d sa. Astfel declară in notiţa sa „(Moş Cozma" ),
prin care anunţă o nouă colecţie de poesiî populare, că
„trebue să le maî curăţ, se le dau forma şi lustrul primitiv (?).
să le coordonez, precum am făcut cu cele publicate pană acum".
Această afirmare deşi explicită, n'a împiedecat totuşi pe

d. A . D. Xenopol de a se face apărătorul d-luî Aleesandri şi
a susţine că :
„Nu suut poesiile înfrumuseţate de d. Aleesandri, ci nurm»
cât curăţite pe ici, pe colea de mărăcinele cu care timpul şi de
căderea (?) simţului poetic le-a umplut. In acest sens am explicat
3
eu întocmirea lor de d. V. Aleesandri" ).
Din fericire insă chiar d. Aleesandri ne-a procurat mijlocul
de a nu umbla in întuneric şi cu presumţiunî şi de a putea sta
bili in mod sigur intru căt a lucrat pana sa la poesiile ce a cules.
U. Aleesandri avend o deosebită pasiune pentru „întocmiri" nu
s'a indurat de a le „curăţa" şi „lustrui" numaî o dată, ci la fie
care ediţie a încercat o nouă curăţire şi lustruire. Astfel avem
la. indemână un bun criteriu. Ne vom servi dar pentru ajungerea
scopului nostru de ediţiile anterioare.
Pe căt ştim, d. Aleesandri şi-a publicat baladele direct sub
acest titlu in doue broşuri consecutive la Iaşi, I la 1852 şi a II
la 1853*) şi câteva in „Revista română" de sub redacţia d-lul
A. 1. Odobescu, in anul 1863.
La 1855 apăru ca supliment la „România Literară", ziar ce
îeşi sub direcţia d-luî Aleesandri, o colecţie bogată de poesiî sub
2
titlul d e : „Poesiî populare ale Romanilor" ). Aceste sunt impăr-
1) Ou. cit; p. vj 2). îbid.p. XI.

2) In „Convorbiri literare", 1877, X, p. 1 9 0 - 9 1 .
3) In „Voinţa naţionala", Bue. 1886, Eeb. 6.
4) Balade adnnato şi îndreptate.
2) Acest supliment conţine XLVIII paginî in 4° (egal cu formatul Re-
v.stei).
POESIILE POPULARE COLECŢIA ALECSANDRI
ţite ia trei părţi m a r i : „Transilvania şi Banatul" in numer de 49,

ce i-au fost comunicate, după propria-î observaţie „cea maî mare
p a r t e " de Ioan Popescu din T r a n s i l v a n i a ; cele din Moldova in
numer de 36, poate culese de d-sa; ear cele din Valachia tot
36 suDt, cum a r a t ă tot d-sa, extrase din „Spitalul amorului" al
lui Anton Pann.
Poesiile din cele doue broşuri, din „Supliment" şi „Revista
r o m a n ă " au fost primite, cu mici excepţii, in ediţia de la 18GG,
care conţine şi căteva mici adause inedite şi extrase din „Câle-
toria luî Moş Albu" de Anton Pann; precum sunt şi omisiuni din
ediţiile anterioare.
La această lucrare noî nu am avut la indemână de cât . , S u
plimentul", „Revista română", broşura a 4-a din „Spitalul Amorului"
(ed. II 1852) şi unele balade reproduse din broşurile din ed. I
in diverse publicaţiunî.
I
Primul şi cel m a î grav pecat al îndreptărilor intn-j.nnse de
d. Alecsandri, e că ţi-a permis a schimba multe poesii in mod a-
1
proape radical, substituind o idee alteia ).
Să luăm ca prim exemplu poesia intitulată: Catana").
1855. No. XII (p. III) 1866. No. LVI (p. 294)
Munte, munte, peatră seacă Munte, munte, peatră seacă
L a s ă voinicii să treacă Lasă voinicii să treacă
Să treacă la ciobănie Să treacă la ciobânie
1) D. A. D. Xenopol, adesea nenorocit in afirmările sale, crede că d. A-

lecsandri s'a conformat principiului, ce d-sa voeşte a stabili ca i i u f -
mă pentru culegctoriî de literatură populară: „Poesiile trebue culese
şi reproduse aşa cum sunt, insă aşa cum sunt in gura celor ce le-au
dat naştere şi nu in acea a unor cântăreţi de contrabandă" (in „Voinţa
naţională" 1886, 9 Fev). Lasă că prin citaţiunile noastre vom risipi
orî ce indoeală, dar principiul acesta numaî just nu e, căcî nu e nicî
un mijloc de a şti cari sunt „căntăreţî de contrabandă" şi cari ceî ce le-
au dat naştere". Cel care are cânticul ca profesiune, cum e lăutarul
Ţigan, el va reproduce totdeauna maî exact ca orî care altul.
2) Poesiiie puse in stăiiga sunt din ediţiile anterioare, cele din dreapta
de la ediţia din 1866, de care ne ocupăm. Cuvintele cursive arată
schimbările făcute; liniile punctate de Ia dreapta omisiunile; cele df>
la stăuga adăugirile din ediţia de la 1866.
86 POESULE POPULARE COLECŢIA ALECSANDRI
Să scape de cătănie. Să scape de cătănie.

De căt eâtanâ la rend, De cât cătană la rend,
Maî bine'n codru flamand. Mai bine'n codru flămând.
De cât eătanâ'n şireag De căt cătană 'n şireag,
Maî bine'n codru pribeag. Maî bine'n codru pribeag.
De căt slugă şi cătană De căt la străini cătană
Maî bine la oi cu p a n ă ! Mai bine la oi cu pană
N'ar avea loc şi pomană
Cine ni'au făcut catanâ,
Mi-au dat baine mohorîte
Cum îs mie mai urîte,
Şi mi-au tăiat pletele
De me rîde fetele,
Romănaş, g e r m a n d e eu,
Căci au fost norocul meu
Să me ved u arma'n m ă n â
In loc să p- la stăuâ
Zioa ca sâ mulg la oi,
Noaptea să sun din cimpoiu.
E u voios aş cătăni
La streini de n'aş robi.
Eu voios aş fi cătană
Dac'ar fi o a s t e r o m a n ă .
Dar de căt sâ fiu la Nemţi
Mai bine se mor în tremţî,
De căt sâ fiu la husari
Mai bine'n furci de stejari.
De căt slugă şi biriş
Mai bine la oi pe Criş,
Zio-a paşte oile,
N<>apte-a cănta doinele.
Acea ură atât de firească contra cătănie!, slujba militară, se

transformă aci, ca prin farmec, in o nespusă plăcere a ţeranuluî
pentru serviciul militar şi in o ură nebună contra streinului, ură
ce a ajuns azi la noi la modă. E drept, cânticul e din Ardeal,
orî din Banat, dar oare nu resună aceeaşi j a l e in cânticele ţera
nuluî roman din România liberă, ce se vede luat in o a s t e ? Co
lecţiile ulterioare şi sincer reproduse ue-o dovedesc. Această ten-
den ţa patriotică trece ca un fir roş prin schimbările aplicate la
poesiile intregeî colecţii: Românul e născut pentru vitejie; m a m a
POESIILE POPULARE COLECŢIA ALECSANDRI 87
ce-şî adoară copilul, eăntăndu-î „Nani, nani", are drept singură ţintă
de a-şl vedea odrasla ajunsă un mare viteaz;— Românul nu poate
cănta şi osândi pe hoţi, el de cântă apoi trebuie să-şî cânte
haiducii şi nu să-î osândească pentru faptele lor criminale, ci sâ-î
ridice in slava cerului;—şi nici se cade, ferească sfântul, a spune, că un
Român se doseşte, fuge de povara birului, el se poate cel mult
necăji pe ciocoiu şi a se face h a i d u c ; — n i c i pizme şi nici duş
m ă n i i intre Români nu pot incăpea, de e vorbă de duşmani aceea
cată să fie Leşi, T ă t a r i , Unguri, T u r c i ; — ş i apoi, Românul „născut
p o e t " nu poate cânta orî ce dragoste, nu poate iubi pe oricine,
el trebue să albă inainte-î idealuri m ă r e ţ e : trandafiri, viorele . . .
Dar să lăsăm citatele să vorbească cu limba lor cea elocventă.
xx (XLIIJ ; X XL (p. 275)

* * % Trandafirul
Am iubit un logofăt Am iubit un trandafir
P e nume sa vi 1 arăt,
Numele luî Trandafir . . .
Duşmanii mi-l pun la bir, Duşmanii Vau pus la bir
Şi nu-l pun ca p'nn copil Nu Vau pus ca p'un copil

Ci mi-l pun ca p'un Mazil, Şi Vau pus ca pe-un Mazil
El de frică s'a răzuit El de frică s'a resnit
S'a dus fi n'a mai venit. Şi s'a dus la haiducit.
S'a dus frate m'a lăsat, S'a dus, nene, m'a lăsat
L a toţî pare bine'n sat, La toţî pare bine'n sat
Numaî mie-mî pare reu, Numaî mie-mi pare reu
C a fost pui:şorul meu. C a fost puişorul meu.
Dar m'oiu duce şi eu duce,
Unde-î drumul iu rescruce
Trandafirul se-1 găsesc
Şi de sinu-rai se-1 lipesc,
Că de sin de s'a lipi>
El m a î bine-a inflori
Şi şi-a plăti birul seu
Versăud ronâ'n sinul meu.
Această poesie face parte din citata colecţie a luî Anton Pann, d a r
neposedănd originalul, siliţi suntem a cita după copia reprodusă în
..Supliment". — In genere poesiile din „Supliment" sunt mult mai aproape
de o'iginalele căntereţilor populari de căt cele ulterior culese şi publicate.
88 POESIILE P O I T L A R E COLECŢIA ALECSANDRI
LIV (XII) LXXVI ( 3 1 5 )

P e cel deal indelungat P e cel deal îndelungat
Merge-un car inferecat Sue-se un car ferecat
C'un voinic de el l e g a t ; C'un haiduc de el l e g a t :
Dar aproapea carului Ear aproapea carului
E mama feciorului'; E mama haiducului,
Mama luî amar plângea Mama luî plînge şi ear plînge
Şterge ranele de siuge
Si din graiiî ea tot zicea: - Şi tot zice la cei boi:
—Rogu-me plângend de voi
—Mânaţi caru'ncetişor Duceţi caru'ncetişor
Că duceţi pe-al meu fecior. Că'î rănit bietul fecior.
Ear feciorul o jălîa Boii mersu-şi legăna
Şi cu drag îi tot zicea 1 Ear voinicul suspina:
—Du-te, mamă, cu norocu — D u te, mamă, cu norocul
Şi me lasă aici cu focu, Şi me lasă-aici cu focul,
Că de acum nicî mama poate Că de-acum nicî m a m a poate
Sâ me scape de la moarte. Sâ me scape de la moarte,
Căt am fost eu neatins
Multe curse am invins
Mulţi S ă c u î am secerat
Ca să-mi fac pământ curat
Dar acum mi-a venit rândul
• S ă m e duc şi eu cu gândul (?)
• Să me duc din acest loc
• Unde-I robota de foc!
XLI (IX) LVII ( 2 9 5 )

* * Dorul de ţeară
Piânge-me, mamă, cu dor, Plânge-me, mamă, cu dor
Că ţi-am fost tener fecior ; Că ţi-am lost voinic fecior,
Ţi-um scos plugul din ocol, Şi de grijă ţi-am purtat
Ţi-am arat, ţi-am sămănat, Ogorul ţi l'am lucrat.
De ogoară ţi-am c ă t a t ;
Ţi-am sămănat grâu de vară,
Să-mî faci, mamă, meringioară,
S ă nu merg cu traista goală,
Că merg in străină ţeară.
Plănge-me, mamă, cu dor
Că ţi-am fost tener fecior.
Plânge-me şi me jăleşte,
Că urîtul me topeşte,
Dorul teu me rnântueşte;

Dar me plânge şi m'aşteaptă
Doară me-î vedea vr'o dată.
T u , m a m ă , cănd m'aî făcut
Doamne .' bine ţi-au p ă r u t !
Cu manele a l lucrat,
C'un picior m'aî legănat,
Cu gura m'aî blestemat!
Ai blăstem, mamă, de foc,
Să n'am parte de noroc;
Să nu fiu cu tine intr'un loc.
S ă umblu din ţeara'n ţeară,
Ca traista pe sub subsuoară,
Şi să imblu cu boldi
Ca Ţiganii cu cortu.
E a r de când m'am cătănit,
Viaţa mi s'a otrăvit.
Că tângesc in ţerî streine
Şi tot plâng gândind la tine.
Mult mi-î dor, măniucâ dor
De cel codru, frăţior
Şi de slana cea cu oî
Şi de cântic de cimpoiu!
Mult mi-î dor, mămuca mea
De cea mândră viorea (!),
Care me iubeam cu ea.
Mult mi-î dorul ne'mpăcat
Şi me'ndeamnă la păcat,
S ă me las de cătănie
Şi să fug la cîobănie
Orî ce-a fi cu mine, fie!
Cum se vede, urâtul aci transformat in ura de cătănie!
XVI (IV) LXXII (311)

Murgule, coamă rotată, Murgule, coamă rotată,
Maî scoate me iu deal odată, Maî scoate-me in deal odată,
Să-mî fac ochişorii roată, Să-mî fac ochişorii roată,
S ă me uit la lumea toată, S ă me uit la lumea toată.
P e unde-am umblat odată.
Şi me scoate pan' la Tisă
C'acolo-I tabăra'ntinsă,
Ş'acolo's fraţii cei mari,
Tot mortnânturî de R o m a n i !
Ş'acolo's fraţii cei îiiicî,
Tot mormânturî de volnici

Care s'au dus de pe-aicî!
Veni-ar timpul sâ vie ,
Ca Românul ear sa'nvie
Şi de hoţi să măntuească
Ţ e a r a luî Ardelenească,
Asta nu-î ţară de câni
Şi e ţeară de Români
Nu-î pământ de Ungureni
Şi-î de neaoşi p ă m â n t e n i !
Aici reese că d. Alecsandri a avut de laînceput tendenţa de a
introduce versuri patriotice in poesiile populare, căci cele 7 versuri
din ediţia de la 1855 nu sunt maî puţin plăzmuite ca cele 8 de
Ia 1866, numaî d. Alecsandri a devenit apoi maî iscusit. Şterge urmele
Romanilor şi acoardă poetului popular frumoasele sentimente ce-1
animă pentru Ardeal. Ceea ce va fi zis adese orî la filo-români:
Nu-î pământ de Ungureni
Şi-î de neaoşi pământeni
face acuma să răsune din văile şi munţii carpatini. Dar ce ştie
ţeranul de certele claselor de sus, de teoriile unul Roesler şi
Hunfalvy şi de cele opuse ale unul Hasdeu şi . . . Alecsandri ?
Se vede insă că treime s'o ştie.
XXXI (XXIV) VII (230)

Fost'am eu la părinţi una Fost-am eu la părinţi una
Precum e in ceruri luna, Precum e in ceruri luna,
Şi părinţii me iubia • De părinţii mei iubită
In cât ei me pottivia, Şi de dânşii potrivită,
Cu cerul, cu stelele, Cu luna, cu stelele
Salba cu mărgelele, Salba cu mărgelele,
Grădina cu florile, Grădina cu florile
Şi ziua cu zlorile. Şi zîua cu zîorile
E I pământul au imblat, Eî pământul au imblat
Lumea au cutrierat,
Să-mî găsească om pe plac, S ă - m î găsască un bărbat
Bărbăţel frumos şi drag.
Bărbatul care mi-au dat Bărbăţelul ce m i a u dat
Era negustor bogat, Era tener şi b o g a t ;
Avea banî, avea inele, Avea bani, avea inele
91
Şi paftale cu mărgele. . . De-mi implea mâna cu ele

Ear la urmă s'au ajlai Dar vezi, frate, ce păcat
Că sânt toate, de furat. Era toate de furat
Vai de m i n e ! ce p ă c a t !
De căt m'ar li măritat,
Maî bine'a foc m'ar fi dat.
Nu trecu chiar septămâua
Şi pe el puseră mâna
Şi la osnâ-1 înfundară
Şi cu lacrimi me lăsară.
De căt m'aş fi măritat
Maî bine'n foc m'aş fi dat,
C a m remas cu rod in sîn,
Şi nu-î rod de bun Român,
Ci e rod de om mişel,
Sărăcuţ a m a r de el.
De-ar fi fost el un <iteaz
Nu mi-ar ti aşa necaz,
Dar a fost un biet tâlhar
1
Şi de aceea m i e amar! )
Aşa-î . . . d. Alecsandri are dreptate.

Ar fi imposibil de inţeles cum o femee româncă să-şî jelea
scă nefericirea de a-şî vedea soţul in puşcărie, când acel soţ ar
fi fost haiduc, şi de aceea o şi spune e a ; nu, j a l e a eî amară e
că poartă rod de om mişel, câ e prins pentru hoţie şi nu pentru
fapta voinicească de a fi ieşit la codru şi scurtat capul vr'unuî
boer sau n e g u s t o r ! Unde te duce şovinismul!
V (I) XXXVII (360)

Zis'au badea c'a veni Zis'a, badea, c'a veni
L u n a când a resări. L u n a când a resări.
E s afară, luna I sus, E s afară, luna-î sus
Badea-au venit şi s'au dus, Bade-a venit şi s'a dus,
E s afară, luna î jos, E s afară, luna-î gios,
Badea-aw- venit şi s'o 'ntors, Badea nici că s'a intors
— Taci, leleo, nu veni — Unde eşti bădiţă frate,
1) Croiala acestor din urmă versuri o poate simţi ori ce cunoscător allitera-
tureî populare romane, aci nu poate fi de loc vorbă de combinaţii a
două poesiî, căci nu conţine vederi populare.
Că deseară oiu veni De me laşi pe 0

aşteptate !
Si la usă oiu scortăi — Taci, leliţo, c'am venit
•Si tu afară-i ieşi, De cum luna s'a ivit
Afară, pe dnpâ casă Şi te-aştept pe după casă
Lăngă răchită pletoasă Sub răchita cea pletoasă.
Unde-î locul inflorit
Şi te'ndeamnă la iubit.
E a r tu'n casă de-I intra
Şi mutul de te-a'utreba
Unde-aî şezut a t ă t a ?
T u să zici către cel mut:
„ T a e ă - ţ î gura mut şi slut,
Că cum vil, cum te trânteşti,
De nimica uu'ngrijeştî:
N ' a i inchis ocoalele,
Nici n'ai bf.gat vitele,
Şi un bou s'au dezlegat
Şi pe toate că le-au spart,
Şi-au venit lupii pin sat
P e toate de le-au mâncat.'
De-aî venit, bine-al venit,
Trandafirii (?) meu Iubit,
Că cn tine me maî ieu
De-mî alin necazul greu.
Cum vedeţi în această poesie fondul îe schimbat fără nici
un scop, dacă n'o fi acela de a nu lăsa să planeze asupra Ro
m â n c e i bănueala, că ar fi in stare să-şî trădeze pe soţul el.
II
A făcut la multe poesiî adausuri prisoselnice.
Să cităm câteva e x e m p l e :
XXIII (XXII) XI (334)

Hoi Ţigănea,
Arde-me şi frige-me Arde-me şi frige-me
Pe-un cărbune pune-me, Pe-un cărbune pune-me
De mi-i pune pe-uu că. bune, De me-î puue pe-un cărbune
Ibovnicu nu ţi-oiu spuae, Ibovnicii nu ţi-oiii spune.
De mi-î pune 'utr'o frigare. . De me-î puue 'ntr'o frigare
Ibovnicu vină n'are, Ibovnicu vină n'are,
De mi-î bate cu-o vărguţâ l»e me-î bale cu o verguţâ
POESIILK POPULARE COLECŢIA ALEOSANBEI 93;
Peste ochi şi peste ţâţe, Peste ocbî şi peste ţaţă

Tot ni'oiu iubi cu Gheorghiţă, Tot m'oiu duce la portiţă
Noapte'n zîori pe la portiţă. Să dau altuia guriţă,
De mi-I bate eu gardul, De me-î bate cu gardul
Tot m'oiu iubi cu altul; Tot m'oiu iubi cu altul.
L a fereastă l'oîu chema
Şi guriţă tot i-oiu da. • • ,
. , Aşa-mî cere sufletul,
- . . . Aşa-mî este imbletul.
Via'n vară înfloreşte,
Ear' in toamnă cum rodeşte,
Vine graur de-o ciupeşte.
Eu de eii am înflorit,
Sânu-mî ancă n'au rodit
Şi'n el arde-uu foc cumplit.
In această poesie ideea e cu totul complectă in ediţia din
1855 şi nu trebue o mare iscusinţă spre a recunoaşte plăzmuirea
versurilor finale din ediţia de la 1866. Un adaus cu totul de pri
sos, venit in urma ideeî culminante.
Această poesie reprodusă de d. Alecsandri in schiţa sa bio
1
grafică asupra luî „Prosper M e r i m e e ) — a suferit schimbări nouă,
nu aşa de însemnate, d a r tot a ş a de puţin justificate.
Merimee, in convorbirea ce ne o relatează d. Alecsandri, vorbind
de Ţigani zise:
„Poetul rus Puşkin i-a descris pre bine intr'un mic poem
original pe care l'am tradus în limba franceză. Am admirat mai
cu deosebire în el un cântec ţigănesc plin de o energie selbatică.
—Vi-1 aduceţi aminte.
— D a r ; eroina poemului z i c e : arde-me pe cărbuni, eu voiu
muri fără a spune numele iubitului m e u ! etc"\
Merimee, cu simţul său distins, s'a oprit la punctul culminant..
Aci s'a oprit şi anonimul poet român, aci trebuea s ă stea şi
d. Alecsandri dacă voia s ă nu micşureze valoarea poesieî şi m a î
4
ales a o r e d a cum circulă in p o p o r ) .
1) in „Convorbiri literare", IV, p. 364.
2) Nu putem fără a releva nota cu care d. Alecsandri însoţeşte această
poesie: „Vestitul poet rus Puşkin, a tradus această horă din româ
neşte şi a introdus-o in poemul seu intitulat „Ţiganii" „Tradus ? de
unde o ia aceasta d. Alecsandri ? E aşa sigur d-sa că nu poate fi şi
un căntec popular rusesc sau ţigănesc?—Eată. unde duce îngâmfarea,
patriotică sau uşurinţa!
Alt exemplu :
II (I) LVIV (302)

Dusu-s'au, bădica, dus Dusu-s'au bădiţă, dus
P e valea Bistriţi'n sus, Pe valea Bistriţi'n sus.
Numai ca se-şi târguiască El s'au dus ca să găsească,
Numai ca se-şi îndrăgească, Pofta lui să-şi împlinească,
Doă vaci cu coarne largi Doă vaci cu coarne largi
Şi copile care's dragi, Şi copile care-s d r a g i ;
Doă oi case's băţioase Doă oi ţigăi, bârsane
Copile care-s frumoase Şi copile năzdrăvane
Dar el ori cât ar ămbla
Ca mine nici c'a afla
, Oiţică blăndişoarâ
Şi nevastă băl ăi oară.
Ultimele versuri, cum se vede, nu sunt numai de prisos, dar
şi absurde şi mai mult ca sigur ticluite de d. Alexandri—nu luate
din vr'o variantă.
T e n d e n ţ a semnalată mai sus şi simpla pasiune el face pe
d, Alecsandri a a d a u g ă versuri fără rost, cum se va vedea şi din
cele trei exemple, ce le citam din multele ce maî e x i s t ă :
XI (III) XLII (366)

— O! leliţă rotiliţă, Fa, leliţă, rotiliţâ
D ă m I gura peste portiţă. D ă - m l gura peste portiţă,
— Ba eu, bade, nu ţî-oiu da, — Ba, cu, gura, un ţi-oiii d a
Că aşâ tu mi'î muşca. Cu aşa tu mi'î muşca.
Miei drag bădica nalt D r a g îmî e bădica nalt
Că sărută dismierdat, Că sărută distnierdat
. , E l se se pleacă de eşti mică
Şi in braţe-i te redică
Dar bădica mititel Dar bădica mititel
Mie urît şi fug d e el M i e nrit şi fug de el
Că cu nasu 'n brâu ? (te 'mpunge)
Şi cu gura nu te-agiunge.
XXXI (VII) XXXI (311)

Ardăte focul răchită, Ardăte focul răchită,
Ce eşti neagră şi pălită, Ce eşti neagră şi pălită,
De nu'mi eşti mîndră 'nfrunzită, Şi nu eşti ancă 'nfrunzită,
Ca să'mi fac curea la flintă. Ca să-mi fac curea la flintă.
Din coaja ta cea dubită, Din coaja ta nedubită

Să ml-o spînzur la spinare Să mî-o spînzur la spinare
Şi s'apuc în codrul mare Şi s'apuc în codrul mare
Unde mugurul r e s a r e ? P e când (?)mugurul resare
Mugurul a resărit
Mie timpul mi-a venit
in codru de haiducit
XXIV (XXII) XXVII (254)

Frunză verde şepte brazi, F r u n z ă verde şepte brazi,
Fosi'am noi vre o şepte fraţi, Fost'am noî v r e o şepte fraţi,
Ş'au perit cinci într'o marţi. Ş'au perit cinci intr'o marţi,
.şi remas'am n a m a î doi, Şi remas'am numaî doi
D e umpleam lumea de noi, De umplem lumea de noî,
Ş'au perit unu intr'o giol. Ş'aît perit unu intr'o gioî.
Şi remas'am numai eii, Şi remas'am numai eu,
De'mî arde sufletul meii! De'mî arde sufletul m e u !
F r u n z ă verde sîminoc; F r u n z ă verde sîminoc;
De scîrbâ, de mare foc, De scîrbâ, de mare foc,
Staiî în drum şi (me) gîndesc, Staii în drum şi (me) gîndesc,
Ce să fac ca se trăiesc ? Ce să fac ca să trăiesc ?
S ă m'apuc de plugărie, Să m'apuc de plugărie,
Orî s'apuc în h a i d u c i e ? Orî s'apuc în haiducie?
Măiculiţă, ce m'oiu face, Măicuîiţă, ce m'oîu face,
Sufletul să mi se 'mpace ?
Plugăria nici că'mî place... Plugăria nici că'mî place...
Că de când eram eu mic Că de când eram eu mic
Aveam semne d e voinic, Aveam semne de voinic,
(Că) n loc să mă leg de sapă, (Că) n loc să me leg de sapă,
Eu duceam murgul la a p ă E u duceam murgul la a p ă
Şi mi-1 dismerdam pe s a p ă ;
E a r când murgul nechezia, Iar când murgul nechezia,
Doru'n mine se trezia, Doru'n mine se trezia,
D o r de codru inverzit, Dor de codru înverzit,
Cum îî bun de haiducit. Cum e bun de voinicit.
Când eram de şepte anî, Când eram de şepte anî,
Furam miel de la ciobani, Luam m i e l de la ciobani,
F ă r ă plată fără bani,
Poame verzi de pin grădini, ,
F a g u r i dulci de subt albinî
Când eram de cincisprezece, Când eram de optsprezece,
Cercam vinul dacă'I rece, Cercam vinul dacă'I rece,
Pivniţa de'î recoroasă, Pivniţa de'I recoroasâ,
Crăcîmăriţ-i de'î frumoasă! Crăcîmăriţa de'î frumoasă !

F r u n z a creşte, cndru-î v e r d e ;
Mergi în codru, măi băete
Şi de-acum ce-a ti, să fie...
Aî parte de haiducie!
Când eram de douezeeî,
Mă legam de Turci, de Greci
Şi de capete i scurtam
Şi aleanu-mî uşuram
Dar acum sunt om stătut,
Si păţit şi priceput
Şi ved bine că î dat mie
Ca să mor în haiducie.
(va urma)
M. SCHWARZFELD.
*) Ortografiea îe a auforiuluî. Nota Redacţiei.
I A Ş I - T I P O G E A F I E A DIM. GHEOKGHIU.—LUCR. ASOCIAŢI

Bcucluj FP 279367 1887-1888 006 007

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bcucluj FP 279367 1887-1888 006 007

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTEMPORANUL

REVISTA ŞTIINŢIFICĂ Şl LITERARĂ

pentru partea literară i pentru partea ştiinţifică

Dramă în trei acte trei tablouri.

Buna ziua, Zamfiră, ce maî cîoroboteştî, bată-te norocul, pe

Iea, dreg o cămeşă plodului celuia, rupe ca un cîne şi din

Aî dreptate, din copii casă stricată nu s'a văzut, de cît, dă;

S'a dus la dascăl să ceară nişte taină pe tors.

D ă , ce să-ţf fac şi ce sâ zic, aî noroc orb şi'l zvîrlî cu pi­

Ce noroc, mamă Irină. Oare cine-î aceala care să nu-şî vree

Doamne fereşte, cine te îndeamnă la una ca asta ? Ştiu

Numai D-zeu ştie şi cel ce are copil, şi cînd să mă bucur

H a ! Ha! Ha! Asta-î vorba! P e mine, pe d-ta, uiciN'aîba nu

d ă s'o prindă orb şi îea fuge de'şî rupe capul! H e ! He! f a c e î e a

Dă, socoti că nu î-am zis: „Fată băi ce maî aştepţi tu pe

Da ştiu îel şi alţii; de cîte orî în amurgul serei o vedeam

Doamne mătuşă, Ilinca-I para focului îe'n stare să şî facă

Of! Of! mamă Irină mi-î frică de căinţă, pe o fată necin­

S ă fiii mustrată de î-aî vrea reul; dar aşâ, îî pentru binele

Nu ştiu cum aşi face să nu greşesc.

Bat'o vina inimă, da maî stăpîneşte-o! Of / de ce nu î Ilinca

Of! la ce-a maî lăsat D-zeu serâcie!

Dă, unul are bogăţie, altul frumuseţă, ferice şi halal de cel ce

BABA IRINA (furioasă vrea să meargă).

Nu vrei, atîta pagubă, alţii mă roagă.

Oare n'ar fi bine sâ-î vorbeşti d-neata Iei.

Doamne, femee, mă crezi toantă ? Am cercat leu pe departe ţ

De asta mă tem, mamă Irină.

Nu te teme, numaî fă cum te povăţuesc ; la urmă, baba ştie

Ce nu ţi-au dat făină?

N'au măcinat; am cerut grăunţe, n'au popnşoî bătuţi; aşâ-î

Maî bine nu mă făceam pe lume că tot de năcaz avuî parte j

Să merg la vechil, poate oiu găsi ce-vâ de lucru.

A ş a / n'am trecut îeu a zî şi n'au nemic, Ie de pierit. Doar

Da nu merg, să ştiu bine că mor de foame.

Mai umbli cu fudulie, cînd vezi că foamea ne stringe de gît'?

Nu-î vorba de fudulie, dar să leagă ciocoiul de mine, de cîte

îleu! fată, nâzarnică maî îeştî, să nu mal spui cuî-vâ că te-a

D-ta vorbeşti în bobote, şi îeu . . . . Scurt, nu merg!

Ce blăstăm îeştî oare pe capul mieu? Te cere omul ceala, de­

Nu răcni că nu mă tem. Merg, nu de alta, dar ca să nu ziceţi,

Cine maî cată în gura vrăjitoarelor, aşâ a spus şi lui tată-tu

Da chiar fară asta, cîte se vorbesc de curtea ceea, ţie-se de

Se vorbesc pentru că vrau şi femeile, dar cînd muîerea nu

Alte vremi îerau acelea.

Ooameniî tot oameni îerau.

Doamne, tare Ieşti ursuză, de'I vorbi şi cu boîeriul aşa, nu'ţî

Nu cum-vâ m'oiu găti! Doar merg la j o c /

Nu-î vorba asta, dar să mergî ca o tuişă?

Aşâ's leu, de m'ar luâ dracul! să mă tot duc şi să nu mă maî

Geaba te îmborşintezl nu face nime de voie, vezi bine golă-

La amară pîne am ajuns! Să-mi înşel fata, s'o vînd ca o

PREOTUL [şi cu dascălul întră].

Buna ziua, Iele Zamfiră.

ZAMFIRA [sărind în picioare].

Sărut dreapta, părintele, poftim, mă rog, vă hodiniţi.

Nu prea avem vreme, de cît o minuntă de ceas om sta. Ştii

Dă, părintele, nu ştiu, nu vă' fie cu bănat.

Am auzit că vinzi casa, aşi cumpâra-o pentru ginere-mîeii.

Dă, părintele, am nevoie drept, de cît de-oiu vinde-o remîn

Ce să faci din păreţi nu poţi roade, datoare îeştî; ţi-î găsi

Drept, părintele, de cît paraua Ie rotundă, să nu remîn şi

Ţi-î Ia voie, socoteam şi leu fiind că aî datorii; pe urmă

D ă , ce să-ţf fac şi ce sâ zic, aî noroc orb şi'l zvîrlî cu pi

Of! Of! mamă Irină mi-î frică de căinţă, pe o fată necin

Ce blăstăm îeştî oare pe capul mieu? Te cere omul ceala, de

Adecâtelea, deşi am cîţî-va aî, dar lean prăveşte (se înţepe

îeî, am fost cu băieţii la mure. Mi-î foame, o bucată de mă