Nu te-ai priceput! Ca eu tot fugeam de tine?

Ti-am fost draga, stiu eu bine, Si eu toate le-am facut, Sa ma-ntrebi:"Ma vrei tu, fata?" Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Ca s-ascult vorbele tale? Ti-am umblat si-n deal si-n vale, Zile lungi mi le-am pierdut, Tu-mi umblai sfios, Sorine, Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Sa te las , ca alta fata, Dar m-ai ntrebat vreodata? Eu pe tine! Pe-ntrecut Sa te fac sa-ntrebi, si mie Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Mamei tale nora-n casa, Ca de-o fata cui-i pasa, De-ntrebai, ai fi vazut! Ca-i faceam eu ispravitul Mori flamnd, nepric

Singur tu nu mai placut, O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut. Ca sa poti sa-mi spui odata, Si plngeam de suparata Zici ca-s mndra si n-am vrut Dar de unde stii? n cale Si-oriunde te-am stiut. Sa ma-mprietenesc cu tine: Si plngea durerea-n mine Am fost rea si n-as fi vrut Sa ma strngi tu sarutata? Ma-nvingea sa te sarut Chip catam cu viclenie Mi-a fost luni ntregi mnie Zici ca de m-ai fi cerut N-as fi vrut sa merg? E, lasa! Nu se ia dupa parut! Tu sa fi-nceput iubitul, Tu cu pinea si cutitul

Numai una - 1889 Balade si idile George Cosbuc - 1889 Balade si idile Pe umeri pletele-i curg rau Mladie ca un spic de grau, Cu sortul negru prins in brau, O pierd din ochi de draga. Si cand o vad, inebunesc; Si cand n-o vad, ma-nbolnavesc, Iar cand merg altii de-o petesc, Vin popi de ma dezleaga. La vorba-n drum, trei ceasuri trec Ea pleaca, eu ma fac ca plec, Dar stau acolo si-o petrec Cu ochii cit e zarea. Asa cum e saraca ea, As vrea s-o stiu nevasta mea, Dar oameni rai din lumea rea Imi tot inchid cararea. Si cite vorbe-mi aud eu! Toti fratii ma vorbesc de rau, Si tata-i suparat mereu, Iar mama la icoane Matanii bate, tine post; Ma blestema: -"De n-ai fi fost! Esti un netot! Ti-e capul prost Si-ti faci de cap, Ioane!" Imi fac de cap? Dar las' sa-mi fac! Cu traiul eu am sa ma-npac Si eu am sa traiesc sarac, Muncind batut de rele! La frati eu nu cer ajutor, Ca n-am ajuns la mila lor Si fac ce vreau! Si n-am sa mor De grija sortii mele! Ma-ngroapa fratii mei de viu! Legat de dansa, eu sa stiu Ca am uratei drag sa-i fiu? Sa pot ce nu se poate?

Dar cu pamantul ce sa faci? Si ce folos de boi si vaci? Nevasta daca nu ti-o placi, Le dai in trasnet toate! Ori este om, de sila cui Sa-mi placa tot ce-i place lui! Asa om nici vladica nu-i Si nu-i nici imparatul! Sa-mi cante lumea cate vrea, Mi-e draga una si-i a mea; Decat sa ma dezbar de ea, Mai bin-aprind tot satul!

Rea de plata Ea vine de la moar; i jos n ulicioar Punndu-i sacul, iac Nu-l poate ridica. - "i-l duc eu! - "Cum? - "Pe plat! Iar ea, cuminte fat, Se i-nvoiete-ndat. De ce-ar i zice ba? Eu plec cu sacu-n spate. La calea jumtate Cer plata, trei sruturi. Dar uite, felul ei: St-n drum i s socoate, i-mi spune cte toate, C-s scump, c ea nu poate, C prea sunt multe trei! Cu dou se-nvoiete, Iar unul mi-l pltete, Cu altul s-mi rmie Datoare pe-nserat. Dar n-am s-l vd ct veacul! i iat-m, sracul, S-i duc o potie sacul P-un singur srutat!

eput!