TARA DE MAINE

R e v i s t ă de p r o b l e m e s o c i a l e , p o l i t i c e şi e c o n o m i c e

ANUL III.
N o . 1—2

lan.-Febr. S U MAR:
1 9 3 7
Conferinţele naţionale ale Români­
lor de dincoace de Carpaţi . . Vaier Moldovan
Gândirea filosofică şi viaţa socială Bucur Schiopu
Situaţia ţărănimei în Germania
hitleristă E. Mezincescu
Şcoala primară în statul naţional-
ţărănesc Ion Georgescu
Priviri retrospective M. B.
O importantă şi frumoasă înfăp­
tuire tinerească * **
Inse mnări:
Afirmarea tineretului prin democraţie; Confe­
rinţele Tineretului naţional-ţărănist la Cluj;
Universitatea din Heidelberg sub «regimul*
national-socialist; Ştiinţa şi democraţia ; Pro­
blema agrară în Franţa; Intre „Hristos, Rege,
Naţiune"; antisemitism şi . . . consilii de
administraţie.
Recenzii :
Viaţa şi opera lui Kant; „Sociologie generală".

Pretai Lei 10 — CLUJ —

 Conferinţele naţionale ale Românilor
de dincoace de Carpaţi
— Pagini din trecut —

Sub denumirea „Conferinţă Naţională", în Ardealul de di­

nainte de unire, se înţelegeau Congresele politice periodice ale
Românilor de dincoace de Carpaţi, constituite din delegaţi aul-
torizaţi ai alegătorilor Români, pe baza principiului reprezen­
tativ.
Politiceşte „Conferinţele NaJţionla|le" constituiau organul
deliberativ suprem şi diriguitor al poporului Român de sub
stăpânirea Ungurească.
Ga ori şi care instituţiune socială, conferinţele acestea şi-au
dobândit forma lor definitivă numai rând pe rând, în
mod evolutiv.
In prima lor fază, ele nu sunt nici periodice iniei reprezen­
tative. Periodicitatea ¡lor începe abia ¡déla anul 1869 încoace,
după care dată ele se întrunesc (regulat din trei în trei ani.
Sistemul reprezentativ a foist adoptat abia dela anul 1881
încoace.
In total, începând cu anul 1869 până la 1910, s'au întrunit
18 „Conferinţe Naţionale", pe care le vom împărţi după crite­
riile de mai sus, în trei epooe:

EPOCA DELA 1860—1865.

In intervalul acesta s'au ţinut trei „Conferinţe naţionale''.
Şi anume la Timiişoanai în 1860, apoi la Sibiu în 1861 şi 1863.
Nota caracteristică, comună acestor întruniri, este că ele
au fost prilej uite de anumite situaţii şi evenimente <td-hoc,
faţă de cari poporiul Românesc trebuia să ia o atitudiinie pou
litică.
Dlăkn u q extras a l i n t e r e s a n t e i conferinţe ţintită în 6 F e b r . î n c a d r e l e
„Secţiilor ştiinţifice" ale „Astrei".
I n i n t r o d u c e r e c o n f e r e n ţ i a r u l ne d ă e x p l i c a r e a s u p r a preferinţelor
desale: f a ţ ă de trecut şi în deosebi f a ţ ă de acel al Românilor de dincoace de
Carpaţi.
Subliniază însăşi m o t i v u l obiectiv de-a a t r a g e atenţia mai ales
a generaţiilor tinere, a s u p r a f r ă m â n t ă r i l o r şi luptelor înaintaşilor. „Suntem
datori să răsfoim din când în când pagínele trecutului nostru, — spune
D-l Moldovan —• -pentrucă adăpându-ne din ele, să câştigăm puteri] si în­
demnuri noi pentru viitor".
 Se ştie că după o lungă epocă .de absolutism, inaugurat
imediat duplă înfrângerea revoluţiei maghiare din 1848, împă­
ratul s'a sijmţit îndemnat să încuviinţeze popoarelor sale o
nioluă constituţie, promulgată prin Diploma din 20 Oct. 1860
şi complectată prin Patenta din 26 Febr. 1861.
In sensul Diplomei din Octombrie Banatul timişan avea să
fie reîncoirparat la Regatul Ungar!
Rostul „Conferinţei Naţionale" din Nov. 1860, convocată
la Timişoara die cătră Andrei Mocioni, era să protesteze împo­
triva acestei reîinicoinporări.
In iceeace priveşte Transilvania, Diploma din Oct. i-a re­
dat independenţa* totală faţă de Ungaria, urmând să oonstitue
din nou un Mare Principat, învestit cu o reală autonomie le­
gislativ^, în toate chestiunile cari nu au fost rezervate compe­
tenţei Reichsrathului central din Viena.
In faţa acestei situaţiuni politice, radical schimbate, cei
dloi păstori sufleteşti, mitropolitul Alex. Suluţiu şi lepisoopul A.
Şagumia au| înaintat în' ziua de 10 Dec. 1860 împăratului o. pe­
tiţie, în care cereau:
„Să se conceadă naţiunii române din Ardeal ţinerea unui
CONGRES NAŢIONAL, pentruca în acelaş, sub conducerea
d)mbilor avhîpăstori Romani bisericeşti, reprezentanţii din inte­
ligenţă, cler şi comune, conchemaţi de aceeaşi, în unire cu
alţii dintre cele mai alese capacităţi din statul civil, după un
mod de alegere şi conchemare de dânşii stabilit, adunaţi îm­
preună să poată discuta şi examina întrebările interesului lor
politic şi naţional, să le desluşească şi resolvirea lor să o poa­
tă pregăti pentru dieta cea mai \aproape."
In urma autorizaţiei primite, ©ei doi capi bisericeşti au şi
convolcat pe ziua de 1/13 Ian. 1861 la Sibhi o „Gonflerinţiă Na­
ţională", mult dorită îşi aşteptată-
Convocarea ca şî desemnarea celor în drept de-a participa
s'a făcut prin circulare separate, după confesiuni. După ce
numărul maxim al participanţilor a fost fixat în cifra de 100,
uînma ca fiecare cap bisericeslc să invite câte 50 membri dintre
credincioşi lotr.
Mitropolitul Şuluţiu a împărţit cota de 50 membri cuve­
nită românilor uniţi în aşa fel, ca airhidieoezei să-i revină 30 e

diecezei de Gherla 16, iar celei de Lugoj 4 membri lăsând ca

alegerea persoanelor să o facă însuşi credincioşii, dintre mem­
brii clerului şi din statul mirenesic, „cari var aviea deplină în­
credere a naţiunii şi a părţilor din acel loc".
Saguna în circularul său a procedat mai autotitar, şi a-
mume a reservat pentru cler 18 locuri,, iar pentru mireni 32,
pe cari i-a desemnat el însuşi cu numele.
Astfel cea dintâi „Conferinţă Naţională" ardeleană a avut
mai mult caracterul unei consfătuiri icu membrii limitaţi şi de-
 semnaţi, cel puţin în ce priveşte pe ortodocşi, de însuşi cel
ce i-a oonvdcat.
In timp greu de iarnă şi pe lângă, mijloace de ooimunicaţie
foarte anevoioase, au alergat la Sibiu toţi cei convocaţi sau
desemnaţi, precum şi alţi vre-o 50 intelectualii din toate părţile
Ardealului.
De preşedinţi, au fost aclamaţi cei doi episcopi, cărora li-
s'au făcut ovaţii lentusiaste, iar de secretari: G. Bariţiu, I. Măce­
larul, D. Moga, Ij Puşoariu, Dr. I. Hodoş işd Dr. I.iRaiţiu.
Adunarea, la propunerea lui Şaguna, se declară de „Na.
pane politică independentă faţă de celelalte naţiuni."
însufleţită apoi de cuvintele preşedinţilor, adunarea enun­
ţă în mod soleonn, clăi ,>toţi Românii fără deosebire de confe­
siune, sunt fraţi de acelaş sânge şi că afurisit are să fie acel
Român, oare va mai încerca să strice această legătură fră-
ţască."
Cea de-a doua „Conferinţă Naţională" (ţinută tot la Sibiu
în 8/20 April. 1863 a avut deasemieneia un caracter ad-hoc,
fiind prilejuită de impártante evenimeníte politice. Caracterul
ei a fost imai umilit demonstrativ. Poporul român din Transil­
vania ţinea să-şi exprime în mod solemn mulţumită faţă de
tron, pentru măgulitoarea resoluţhine din 18 Oct. 1862 prin
care ini se puneau în vedere două lucruri:
I. Convocarea apropiată a dietei Transilvane.
II. Inarticularea în lege a egalei îndreptăţiri a neamului
românesc şi a, confesiunilor lui. l
In urma urnei cereri colective a celor doi (episcopi) capi
bisericeşti, li se diă încuvinţarea să cóncheme tot în loiraşul
Sibiu „Î20 150 dintre indivizii mai însemnaţi ia'/ naţiunii ro­
mâne din acest mare Principat, la „Conferinţă continuativa
(a celei din Idn. Í86Í).
Cei doi episcopi au căzut şi de data aceasta de acord, re­
partizând câte 75 membri pe cele douiă confesiuni, şi în ca­
drele aceste iau rezervat câte 25 locuri pentru preoţi şi câte
50 pentru, mireni.
Şaguna a desemnat el însuşi, nominal pe toţi cei 75 orto-
doxi, pei când Sulluţiu a dat şi âie data asta voie liberă clerului
şi pafporuiui său să-şi aleagă oamenii după plac.
In ;afară de aceşti 150 membri, parte aleşi parte desemnaţi,
dăm şi de o categolrie nouă a unor membri de drept. Anume
au fost invitaţi la „Conferinţă" şi următorii demnitari români:
Vicepreşedintele guvernului; transilvănean, comicii ¡supremi,j
căpitanii districtelor, consilierii guvernali, secretarii, protono-
tarii şi asesorii tablei regeşti ai tribunalului penal şi directorii
liceelor româneşti din Braşov şi Blaj.
Conferinţa aceasta nu a săvârşit vr'un act politic deose­
bit. A ascultat cetirea solemnă a rascriptului împărătesc, a
ales o delegaţiune cane să se prezinte la Viena în audienţă cu
o adresă omagială şi a formulat câteva revendicări, a cărior
remediere aveau să o ceară delà împărat şi dietia ce se va
întruni.

EPOCA DELA 1869-1881.

Ini intervalul de 6 ani, care s'a scurs delà „Conferinţa din

1863" şi până la cea delà Miercurea din anul 1869, Monarhia
austriacă a trecut prin transformări radicale, cari au schim­
bat cu totul- situaţiunea politică a poporului moimân.
împăratul a fost nevoit să se împace oui Maghiarii. Pre­
ţul acestei împăcări Lam plătit noi Românii, prin pierderea
autonomiei Transilvaniei, care a fost încorporată la Ungaria.
Maghiarii devin atot-puternici dincoace de Leitha precum
Germanii exercită o egemonie în Austria propriu zisă.
Românii sunt împinşi în mod fatal în spre o atitudine de
opoziţie vecinică şi fără speranţă.
La degradarea lor constituţională îşi administrativă, se a-
daugă şi încercările tot mai înidrăsneţe de maghiarizare din
partea no ilar stăpâni delà Budapesta.
In inaula situaţie politică, Românii sie prezintă divizaţi în
două tabere: una ia Românilor Ardeleni, celalaltă a celor din
Banat şi a părţilor ungurene, cari îşi continuă drumul lor des-
păinţit şi întrebuinţând metode de luptă politică,, diferite.
Cum însă o nenorocire nu vine nici-odată singură, se pro­
duce în primii ani ai erei dualiste o regretabilă sciziune, chiar
în sânul Ardelenilor. Motivul neînţelegerilor îl formează di­
vergenţele asupra tacticei politice de urmiat.
Neînţelegerile acestea degeneriqază în anul 1872 până la
o ruptură în două grupări politce rivale, cari se întrunesc în
„Conferinţe Naţionale" separate, unii la Sibiu alţii la Alba-Iulia.
Spre norocul ^nostru această slăbire a frontului de rezisten­
ţă naţională nu durează decât până la 1875, câind Românii Ar­
deleni se întrunesc în cadrele aoelealşi „Conferinţe Naţionale"
stabilind io tactică politică obligatorie pentru toţi, şi alegân-
1
du-şî un singur comitet central executiv.
In acelaş fel s'a procedat in Ardeal şi în preajma alege­
rilor generale din anul 1878. „Conferinţa Naţională" ţinută în
acest an la Sibu, a consfinţit şi întărit procesul de solidari­
tate politică, început la 1875.
Românii din Banat şi din părţile ungurene au ţinut sub
întreaga durată a acestei perioade două întruniri, numite şi
ele „Conferinţe Naţionale" la cari ;au participat intelectualii
Români şi icari s'au pronunţat în mod solidar pentru aceiaşi
tactică politică adecă pentru menţinerea activităţii faţă de
Budapesta. ,
 Prima conferinţă s'a ţinut în anul 1869 Ia Timişoara,
oeea de a doua în 1872 la Arad.
Caracteristica comună tuturor acestor întruniri politice
din epoca aoeasta este:
I. Periodicitatea, întrucât ele se întrunesc în modregulat
în preajma unei noi perioade legislativei şi principalul lor ob­
iectiv este: fixarea sau reexaminarea atitudine! politice) ce tre­
buie observată'în faţa alegerilor.
II. In ce priveşte compunerea ioir nu sunt încă ceeace se
înţelege sub 6 corporaţiune reprezentativă.
Deşi ise întitulează „Conferinţe Naţionale", de fapt ele nu
sunt altceva decât nişte consfătuiri ale unor intelectuali Ro­
mâni, cari întâmplător s'au prezentat pe baza unei convocări
făcute, însă nta la persoană.
Conferinţa din 20 Ianuarie 1869 la Timişoara a fost con­
vocată de preşedintele clubului foştilor deputaţi români, An- ,
ton Mocioni.
In convocator el îşi ia libertatea:
{
„A invita stimata inteligenţă naţională, sau din părţile
cele mai depărtata pe reprezentanţii acreditaţi ai ei şi ai popo­
rului, la [adunare şi conferinţă frăţească publică". 1
Tot astfel în Transilvania Ilie Măcelanu în urma soma­
ţiilor ce i-s'au făcut din mai multe păirţi, îşi ia deasemenea
libertatea:
„să invite pe mult stimata noastră inteligenţă română
din Transilvania la o conferinţă frăţească, în Miercurea pe
ziua de 7 'Martie st. n. 1869."
La Timişoara se botăsreşte .înfiinţarea unei partide poli­
tice naţionale de sine stătătoare", iar ca tactică de luptă s e v a
uirma „politica de activitate". Pentru conducerea alegerilor şi
executarea hotărârilor conferinţei se alege un comitet central
de 19 înşi sub prezidiul Iui Alex. Mocioni.
La Miercurea cei aproape 400 intelectuali hotăresc abţi­
nerea totală faţa de parlamentul din Budapesta, iar în ce pri­
veşte constituirea unui partid naţional român pentru Transil­
vania „Conferinţa" se mărgineşte deocamdată nu|mai la de­
semnarea unui „comitet naţional central" de 25 membri în
frunte cii Ilie Măcelariu ca praşejdinte.
Aşa numita „Conferinţă Naţională" a activiştilor convocată
la Sibiu piei ziu^ de! 5 Mai 1872, la care au participat abia 35—
50 intelectuali, tot astfel „Conferinţa" pasiviştilor convocată la
Alba-Iulia pentru ziua de 27 Iunie a aceluiaşi an şi la care au
participat cam 200 intelectuali, nu pot fi considerate ca repre­
zentante politice ale poporului Român din Transilvania, —
ci cel mult drept nişte convenctmile, al celor deaceeaş nuanţă
politică.
In schimb conferinţa naţională, convocată Ia Sibiu în
preajma alegerii ar ţgenerale din 1875,,eutdateîi|]ipseşte ori­
ce temelie reprezentativă, întrucât Invitarea, este îndreptată
cătră — toţi intelectualii Români cu drept de alegători — totuş
poate fi considerate, cel puţin politiceşte, ca o reprezentanţă
et întregului popor Român din Transilvania.
Conferinţa a hotărât de data aceasta cu mare majoritate
continuarea tacticei de pasivitate politică, iar minoritatea s'a
siupus acestui vot. Conferinţa alege'un icomitet executiv de 12
inşi, cu mandatul să vegheze la observarea hotărâri lor aduse
şi la respectarea solidarităţi naţionale.
După trei ani Românii din Ardeal s'au întrunit din nou
la Sibiu, în ziua de 7 Iulie 1878, convdcaţi de astă dată de
preşedintele clubului municipal tal Sibiului Nic. Poşea.
Şi de data aceasta se prevede ¡0 „Conferinţă generală a ro­
mânilor învestiţi cu drept de alegere" $e face apel pentru a par­
ticipa, în „număr cât se poate mai mare şi cel puţin câte unul
din fiecare cerc electoral locuit de Români."
De data aceasta convocatorii au compus (şi un fel de re­
gulament interior din opt puncte, între cairi în punctul doi
se spune: 1
2. Alegătorii întruniţi se constituesc în: conferinţa par­
tidei naţionale române, alegân|âu-şi un: preşedinte, vicepreşe­
dinte şi doi notari.
4. Presidiul Va pune imali întâi în discuţie chestiunea*
oare să'.ifie ţinută alegătorilor cnoimâni faţă de alegerile la dieta
Ungariei pentru periodul proxim.
5. Colnfierinţa emite din sânul iei o comisiune de $ membri
cu însărcinarea ca să prezinte în şedinţa proximă opinia sa
motivată.
7. Conferinţa va alege un icomitet electoral executiv cu
domiciliul în Sibiu.
După discuţii îndelungate Conferinţa cu o mică majoritate
(3 contra 25, restul s'a abţinut), s'a declarat din nou pentru pa­
sivitate. Comitetul electoral central :de 7 inşi a fost ales numai
dintre fruntaşii cu domiciliul în Sibiu.
Cu aceasta s'a terminat şi epaca aceasta de nesiguranţă '
şi tatonare înspre o formă definitivă de organizare politică
a Rolmânilor. f
_ Anul 1881 va marca un puternic şi îmbucurător pais
înainte, nu numai prin unirea tuturor forţelor şi energiilor ro­
mâneşti de dincoace de Carpaţi Intr'un singur organism poli­
tic, ci şi prin organizaţia solida cu caracter de! permanenţă, pe
baza principiului reprezentativ, pe care şi-o orează noul par­
tid al tuturor Românilar din Ardeal, Banat şi Ungaria.
Se inaugurează o epocă nouă de hotărâri şi acţiuni poli­
tice ofensive bine chibzuite, duse la îndeplinire cu perseve­
renţă şi în deplină solidaritate,
 EPOCA DELA 1881-1910.
^Conferinţa Naţională" convocată la Sibiu pe ziua de 12
Mai 1881, a fost temeinic pregătită cu luni înainte, atât sub ra­
port organizatoric cât şi programatic.
Deja în vara anului 1880 din prilejul) adunării generale a
„Astrei", ţinută la Turda, s'au întrunit în casele lui Dr. Ioan
Raţiu şase fruntaşi: Iacob Bologa, Gh. Rariţiu, P. Cosma,
Visairiotti Roman ,Gh. Pop de Băseşti şi Dir. L Raţiu, cari exa­
minând situaţia politică, au hotărât să convoace un număr mai
mare de fruntaşi din: Ardeal, Banat şi Ungaria, —la o nouă
consfătuire intimă, care să seţină la Sibiu în Oct. al aceluiaş an.
In această cdnsfătuire s'au prezentat 22 fruntaşi.
In temeiul celor hotărâte în aceste consfătuiri, âu fost apoi
convocaţi la Sibiu: reprezentanţii alegătorilor români din toa­
te circumscripţiile Ardealului;, Banatului şi Ungariei, la o

' „CONFERINŢĂ NAŢIONALĂ"

pd ziua de 12 Mai 1881.
Conferinţa aceasta a fost cea dintâi, care ia fost convocată
pie baze curat reprezentative. Deja din Martie li-s'a trimis tu^
turor cluburilor judeţene instrucţiuni precise asupra felului
cum au să procedeze la alegerea onor delegaţi şi anume câte
doi de fieca}re circumscripţie electorală.
Delegaţii vor.fi aleşi în adunările publice ale alegătorilor
români, convocaţi spre acest scop în fiecare circumscripţie
sieparat.
La conferinţa din 1881 s'au prezentat din Ardeal 103 dele­
gaţi, iar din circumscripţiile Bănăţene 52 — în total 155 —
reprezentanţi ai alegătorilor Români, adecă ai naţiunei roimâne
politice.
Importanţa istorică a acestei Conferinţe constă în „recu­
noaşterea necesităţii de d se uni tdţi Românii de sub coroana
Sf. Ştefan de a-şi împreuna şi organiza puterile pentru apăra­
rea drepturil&r şi intereselor tuturor, politice-economice şi
mai vârtos acelor mdi desconsiderate, naţionale şi culturale
ale lor pwprii, ca condiţiuni de viaţă", cum se exprima rezolu­
ţia, adecă moţiunea votată cu unanimitate.
Tot cu unanimitate se primeşte şi:
„Programa partidei naţionale române din Ungaria şi Tran­
silvania".
Programul acesta a rămas în vigoare neschimbat până la
„Conferinţa Naţională" din 1905, care însă ira a făcut altceva
decât a dat o interpretare nouă punctului prim id'in program,
care prevede: recâştigarea autonomiei transilvănene-
 Generaţia dela 1905 a lărgit concepţia de autonomie, ex-
tinzându-^o asupra tuturor teritoriilor Locuite de Români.
Discuţie şi octeitiroversă s'a ivit in 1881 numai în ce pri­
veşte tactica politică.
S'au întâlnit din nou aderenţii pasivităţii cu activiştii.
Rezultatul a fost un camproms: activitate pentru Bănă­
ţeni şi Ungureni, pasivitate pentru Ardeleni.
începând cu anul 1881, devine regulă generală şi obliga­
torie, obiceiul de-a trimite, imediat din prima'şedinţă, oComi-
siune mai restrânsă de 30—40 membri fruntaşi coif mandatul
ca să discute în intimitate, — adecă cu excludenea publicită­
ţii, — problemele puse la ordinea zilei, să cerce să ajungă la
unitate de vederi şi să prezinte apoi în proxima şedinţă ple­
nară un proiect de moţiune cu soluţii binle chibzuite şi bine
motivate.
1
In cazul când comisia nu ar fi căzut jde aoojrd! asupra unei
chestiuni, controversa era pusă la vot deja în sânul! comisiunii,
iar raportorul pentru şedinţa plenară a fost desemnat din sânul
majorităţii. Bine înţeles, i-s'a dat voie şi minorităţii ca să-lşi
prezinte şi să-şi susţină părerea în faţa conferinţei publice.
In fiecare „Conferinţă" se alegei apoi câte-un Comitet Cen­
trat executiv însărcinat cu ducerea la îndeplinire a hotărâţilor
conferinţei.
Numărul membrilor acestui comitet a variat: în 1881 şi
1887 era (Compus din 11 memJbri; în 1884 din, 12.
începând cu 1890 numărul imembrildr se urcă lai 25 şi a-
oest număr rămâne până la urmă.
După 1881, noul partid naţional român continuă a se în­
truni periodic, adecă în preajma fiecărui nou ciclu parlamen­
tar în „Conferinje Naţionale", observând cu sfinţenie formele
de organizare reprezentativă, şi de desbatere aşa cum s'a sta­
bilit îri 1881.
S'au ţinut până în anul 1892 în total alte trei „Conferinţe"
(1884, 1887, 1890), cari toate au menţinut programul politic
dela 1881 şi hotărârile principiale anterioare.
Numai în ce priveşte tactica politică s'a produs cu înce­
tul o deplasare a opiniei publice înspre o pasivitate generală,
dat fiinid că labuzurile şi atrocităţile electorale au convins pe
Românii din Banat şi Ungaria despre zădărnicia unei lupte
electorale şi parlamentarie civilizate.
Astfel deja în 1887 se decretează pasivitatea pe întreaga
linie. Numai în mod excepţional s'a admis ca să se mai facă
o ultimă încercare în câteva circumscripţii din Banat. Expe­
rienţele triste, făcute în alegeri, au determinat „Conferinţa Na­
ţională" din 1892 să decreteze: pasivitatea generală şi obliga­
toare pentru întreg poporul român.
Impojrtanţa istorică a acestei „Gctaîerinţă" stă însă în
faptul, că de~aici s'a pornit acea mare mişcare politică cuno­
scută sub numirea de: Acţiune memorandistă.
In conferinţa aceasta s'a hotărât cu o majoritate sdrtobi-
toare părăsirea atitudine! defensive de până atunci şi iniţiarea
unei acţiuni ofensive, îndreptată direct, Împotriva guvernului
«şi a naţiunii maghiare, prin un apel adresat supremului factoir
constituţional.
S'a hotărât deci definitiv „înaintarea fără amânare" a u-
nui imemioiriiu cătră: împăratul Rege Francise Iosif.
Peripeţiile dramatice şi eroice allie acestei acţiuni, precum
şi consecinţele lui fatale, adecă procesul delà Cluj şi'condam­
narea membrilor comitetului naţional la ani grei de temniţă
de Stat, i sunt îndeobşte cunoscute,
Geeia-ee ne interesează mai de aproapa în cadrele acestei
lucrări este împrejurarea unică, caire ta dat prilejul la io de­
viere delà periodicitatea din trecut prin convocarea unei:
Conferinţe Nationale extraordinare" pentru ziua de 27 Iulie
1893.
Văzând proporţiile nebănuite ce le-a -luat acţiunea memo­
randistă, Comitetul .executiv s'a simţit îndemnat să se acopere
cu! un vioi ide încredere şi solidarizare a comitenţilor săi.
Conferinţa aceasta însă nu a fost admisă decât în urma
unui recurs şi numai subt anumite condiţiuni.
Ni s'a; impus, ca la „Conferinţă" să nu; poiată lua parte de­
cât cetăţeni lunguri majori, verificaţi ca delegaţi ai adunării,
iar străinii sa nu fie admişi în sală. S'a impus apoi ca despre
Mlemorand să nu se discute în „Conferinţă".
Această interdicţiune însă nu a împiedecat ca într'o atmo­
sferă ide însufleţire nemai văzută până atunci, întreaga „Con­
ferinţă", precum şi miile dé ţărani din împrejurimile Sibiului
să se identifice întru toate cu Comitetul său Centrai şi să de­
clare de al'său „Memorandul" depus în Junie trecut în cancelaria
Maiestăţii Sdle.
După terminarea „Conferinţei" un cortegiu impozant a
parcurs străzile principale ale oraşului până la locuinţa pre­
şedintelui Dr. I. Raţiu, căruia i-s'a făcut o manifestaţie en­
tuziastă.
După condamnarea şi întemniţarea Comitetului Naţional,
guvernul maghiar a continuat ou măsurile de retorsiune şi
perseouţiune. |
Cea mai grea lovitură a foist disolvarea P. N. R. făcută
prin ordinul 321 din 16 Iunie 1894 al ministrului de interne
Hieronimy.
In motivarea acestei deciziuni se spune, între altele, ur­
1
mătoarele:
„...Conform artlOh din legea electorală,adunări şi par-
 tide se pat organiza numai pe durata alegerilor, pe când re­
uniuni formate pentru o acţiune mai largă, nu 'exclusiv pentru
alegeri, ci cu tendinţe politice, reuniuni a căror acţiune este
continuă, — nu se pot sustrage controlului autorităţilor....
existenţal şi activitatea partidului naţional român nu poate
fi bazată pe legea electorală, existenţa şi activitatea lui nu are
bază legală".
Zadarnic au fost cele două încercări ale preşedintelui Dr.
I. Raţiu, die-ţy convoca o „Conferinţă Naţională", mai întâi pe
ziua de 15 Mai 1896, apoi pe ziua de 24 Oct, al aceluiaş an.
Ţinerea „Conferinţei" a fost interzisă, iar recursurile înain­
tate împotriva acestor oprelişti deasemenea respinse, definitiv.
Au trebuit să treacă mai bine de zece ani, să se slchimbe
împrejurările externe şi interne, ca într'un moment favorabil
Românii de dincoace de Carpaţi să, se poată întruni şi mani­
festa din nou, între vechile forme şi cadre.
încercarea lui Gh. Pop de Băseşti, — care după moartea
preş. Dr. I. Raţiu, întâmplată la 2 Decemvrie 1902, — luase
în mână conducerea .politică, — die-a convoca în preajma ale­
gerilor generale din 1905 o „Conferinţă electorală", spresur-
prindenea generală, a dat rezultat pozitiv.
Conferinţa s'a ţinut la Sibiu, în 10 Ianuarie 1905, partici­
pând 97 delegaţi aleşi de astă-dată nu în adunări publice, ci
în întruniri intime ale! intelectualilor^ din diferite centre.
Conferinţa aceasta prezenta o importanţă deosebită prin
două hotărâri ale sale:
1. Prin abandonarea pasivităţii politice şi
2. Prin o nouă interpretare sau amplificare a programu­
lui politic.
Pe terenul tact ic trecerea la activitatea politică se prezintă
ca singura cale prin care P. N- R. putea dă iasă din impasul
şi starea de inerţie în oare a tânjit imai bine de iun deceniu!
Interpretarea nouă dată programului din 1881 şi în deo­
sebi punctului 1. referitor la autonomia Transilvaniei, constituia
deasemeni o adaptare la o realitate care se înfăptuîse: pe în­
cetul şi pe neobservte, pe toate terenurile vieţii publice a Ro­
mânilor din' Ardeal şi Ungaria.
1
Poporul Român de dincoace de Carpaţi îşi alcătuise rând
pe rând \o organizaţiei unitară! pe teren: bisericesc, şcolar, cul­
tural şi 'economic.
Această contopire într'o singură indiivdualitate naţională,
trebuia să-şi găsească expresia şi pe) teren politic.
La 1881 se făcuse unirea politică între: Ardeleni, Bănăţeni
şi Ungureni, numai formal, acum trebuia găsită şi formula
unei unificări materiale.
Fotrmula aceasta s'a găsit în extinderea autonomiei Tran-
kilvane afcupta tuturor Românilor de dinoolace de Carpaţi,
precum, şi a teritoriilor locuite de ei. „Autonomia Transilvană"
l
s'a transformat în o „Autonomie Naţiona ă".
Ultima „Conferinţă Naţională" a fost convocată în preaj­
ma alegerilor generale din 1910.
La chemarea preşedintelui Gh. Poţpl de Băseşti s'au.întru­
nit la Sibiu în ziua de 5 Aprilie 1910, 290 delegaţi, reprezentând
20 de juideţe locuite de Români.
Conferinţa aceasta s'a menţinut într'u toate în făgaşurile
croite de cătră „Conferinţa"! din 1905, atât în oef priveşte pro­
gramul, cât şî tactica de activitate parlamentară.
A ales apoi <uin nou comitet executiv de 25,; al cărui man­
dat, în urma isbucnirei răsboiului mondial din 1914, a rămas
în putere, până la ziua mare de 1 Decemvrie 1918.
Din sânul acestui Comitet s'a ales aşa numitul „Consiliu
Naţional Român" dlela Arad, oare al hotărât şi pregătit convo­
carea manei adunări „Naţionale" dela Alba-îulia.
»:
De încheiere să facem un scurt bilanţ.
„Conferinţele Naţionale", ca organe supreme de condu­
cere a politicei Româniictv de dinctolace de Carpaţi, au bine­
meritat dela posteritate.
Lor avem să mulţumim crearea şi păstrarea unităţii de
gândire politică a Românilor de sub stăpânirea maghiară.
Inlăuntru ele contribuie la netezirea şi aplanarea eventua­
lelor divergenţe de ideologie sau a conflictelor de ordin per­
sonal.
încetul cu încetul hotărârile „Conferinţelor Naţionale"
încep să fie respectate şi urmate de întreaga suflare româ­
nească."
Gri-ce încercare de-a frânge solidaritatea noastră politică
este condamnată dela început
Dar autoritatea „Conferinţefclr Naţionale" se afirmă tot
mai hotărât chiar faţă de guvernul maghiar.
Este adevărat, că în toiul luptelor îndârjite, stârnite de
acţiunea „rnemortandistă" guvernul a interzis funcţionarea
partidului naţional şi timp de zece ani nu s'a mai putut în­
truni nici-o „Conferinţă Naţională".
Am văzut însă, cum în 1905 guvernul fără a fi revocat
ordonanţa de disolvare a lui Hieronimy,, a trebuit să permită
ţinerea „Conferinţei" convocată de un Comitet naţional, des­
fiinţat şi în forma tradiţională reprezentativă, declarată în
1904, deasemieni de ilegală.
Ba, ceva mai mult, împrejurările politice s'au schimbat
în aşa măsură, încât în anul 1913 celebrul conte Şt. Tisza în­
suşi a fost nevoit să stea de vorbă cu „Comitetul Naţional"
şi să încerce a ajunge prin el la un aranjament politic cu
poporul Român din Ardeal şi Ungaria.
Dacă conducătorii noştri politici autorizaţi nu s a u lăsat
ademeniţi de făgăduieli şi au respins categoric ori-oeîmpăcare
au duşmanul milenair, aceasta constitue un nou motiv ca să
recunoaştem destoinicia şi simţul lor de prevedere şi în con­
secinţă să le rezervăm locul de lomoare ce li-se cuvine în pagi­
nile istoriei noastre.
Privind din adăpostul sigur, ce ni-1 oferă noua noastră
patrie întregită, la nesfâirlşitele lupte, frământări, persecuţii şi
umilinţi, pe cari a avut să le îndure şi numai o frântură a
neamului nostru întregit, într'un interval de timp de abia o
jumătate de veac, ne vine în minte dictonul latin:
„Tanta moles erat Ramanam"
condere gentem".
Praf. Univ. VALER MOLDOVAN.

Gândirea filosofică şi viaţa socială

Un etern polstulat al gândirii filosofice umane a fost a-
oela tal descoperirii substanţei ultilme şi primordiale. Această
cercetare poate apare multora ca o preocupare absurdă, inutilă
şi gratuită. Această tendinţă de cunoaştere este adânc înrădăci­
nată în om işd potate — cum just spune Gide, că ioimuleum ani­
mal absurd — această absurditate şi gratuitate este nota cea
mai caracteristică, care ne deosebeşte mai mult de animal.
Această perpetuă nelinişte duce la cercetări concretizate
în marile sisteme de gândire filosofică şi ştiinţifică.
Tendinţa de cunoaştere unică şi permanentă, a dat naştere
diferitelor sisteme, variabile delà epocă la epocă. încât, în
mod logici se pune problema dacă nu cumva în afară de acest
factor general uman, care se agită încontinu, sunt şi alţi fac­
tori cari să influenţeze forma socială exteriorizată a activităţii
acesteia, cari să influenţeze aceste curente de gândire.
Dar nu numai atât. Ne mai întrebăm dacă nu sunt factori
de natură externă cari să determine la d miai amplă activitate
acesta tendinţă de speculaţie filosofică? Dacă nu sunt factori
iciari să aibă o influenţă, dacă nu direct, măcar asupra faaaei
unde acesta îşi are 'originea: biologicul, emoţionalul, instinctul
vital?
Se pune cu alte cuvinte problema: deoe, — dacă există
o cauză unică şi eternă a speculaţiei metafizice — sistemele
de cugetare — aspectul social al acesteia — variază delà epo-
 că la epocă? Dece avem epoci de un accentuat raţionalism şi
altele de iun excesiv iraţionalism şi misticism? Există vxe-o
legătură de cauzalitate logică între eterna dialectică socială,
eterna devenire şi tot atât de eterna necesitate de cunoaştere
umană? Sau altfel spus: există vre-o legătură între viaţa so­
cială şi marile curente de gândire?
A afirma că valorile spirituale dintr'o anumită epocă sunt
un produs net, în toate amănuntele, ;al vieţii materiale, sau
din contră a afirma că realitatea în substanţa ei ultimă este
de natură spirituală, înseamnă lai te aşeza pe un punict de ve­
dere greşit şi a da o explicaţie unilaterală şi deci iniţial greşită,
vieţii sociale.
Există d realitate obiectivă cu două aspecte: imaterial şi
spiritual iar viaţa socială nu este altceva decât produsul in­
teractional dintre aceste forme In tciontinuă acţiune.
Astfel pusă problema, influenţa vieţii materiale a vieţii
economico-sociale asupra marilor curente filosofice ale unei
epoci, apare clarificată şi delimitată.
Prin aceasta n'aim negat influenţa acestor valori spirituale
asupra celuilalt aspect al realităţii obiective.
Curentele de gândire filosofică pot fi explicate aşadar în
liniile lor mari prin interpretarea reflexelor sociale ale lepo-
oei pe¡ care le iconţin.
In cadrul acesta vom încerca explicarea unui curent de
gândire apărut odată cu începuturile decadenţei societăţii şi
a civilizaţiei burgheze. Acest ourent de speculaţie metafizică
este actualizat şi susţinut cu elan interesat mai ales de regi­
murile dictatoriale de dreapta coborându-1 din sferele supe­
rioare ale speculaţiei şi utilizându-1 în luptele politice, dar mai
ales în abominabile interese de clasă.
Gândirea filosofică în ultimul timp a suferit oi mare in­
fluenţă de bergsonism şi de vitalism german. Această influen­
ţă se resimte şi la noi din oe în ce mai mult făcând ravagii
în rândurile tineretului intelectual care a putut rezista până
acum chemărilor atractive ale! sportului fizic. Bergson,, Seng-
leir, Heideger, Freinf els, Unamuno, şi toţi fenolmenoilogii precum
şi o mare parte din literatura îşi eseurile filosofice (de după
război, au contribuit în largă măsură la accentuarea acestui
curent şi la neîncrederea în icivilizaiţia materialistă burgheză
şi în valorile progresului uman. Fiind io realitate această con­
cepţie, se împune nu persiflarea ei ci o încercare de explicare
1
arătându-i cauzele sociale care o determină, înafară de cele
etern umane. Va reeşi din această explicare în mod necesar
că cu dispariţia acestora va dispărea şi efectul în măsura în
care e determinat de acestea.
*
Una din principalele cauze care ,a dat naştere acestui cu-
 rent, este, fără îndoială, maşinismul şi civilizaţia capitalistă
burgheză. Maşinismiul în actualele raporturi de producţie so­
cială a subjugat umanitatea determinând-o să-şi aleagă oa
idealuri] de realizat în viaţă nu imposibilul ci valori materiale
şi reducând prin aceasta în totul rolul valorilor spirituale în
viaţa individuală şi colectivă. Atingerea, efermitatea şi pră-,
buşirea acestor vaWi-ideahiiri a determinat o nemulţumire
generală.
Raţionalizarea şi maşinismul din domeniul econmic au
determinat un progres în secolul luminilor aşa cum nu cu­
noscuse până atunci umanitatea. Noile forte de producţie
intrate în acnflict acut cu raporturile sociale de producţie şi
cu forma de stat, au declanşat icea mai uriaşă criză pe care a
cundscut-iq umanitatea, o prăbuşire a valorilor materiale şi a
ideii de progres. Neliniştea îşi neisigurjanţa ¡domnesc pretiuf-
tindeni.
Maşinismul, în civilizaţia actuală, distrugând personali­
tatea şi autonomizând individul, făcându-1 refractar valorilor
spirituale, determinând criza economică prin intrarea în con­
flict cu raporturile de producţie.
Maşinisjrniull, — progresul tehnic — generator al crizei mo­
rale prin distrugerea idealurilor, în domeniul spiritual.
Maşinismul, declanşatorul crizei economice şi sociale, al
supra producţiei şi al şomajului, în domeniul material.
Era deci natural ca cei cari au plecat delà această super­
ficială examinare a crizei de spiritualitate să găsească o con­
tradicţie între progresul tehnic şi valorile spirituale şi să] tra­
gă (o concluzie antiprogresista. Sincer susţinută această con­
cepţie de unii intelectuali de rasă ca Duhamel, Valéry, Dan-
dieu şi alţii în afară de cei mai sus pomeniţi, în urma unei su­
perficiale examinări ¡a cauzelor sociale cari au dat naştere a-
cestei crize a spiritualităţii, ea a fost îmbrăţişată şi exploatată
de acei, cari doriau eşirea dini criză prin „juguirea ştiinţei", a
progresului.
Toată critica dusă de aceşti intelectuali sinceri, e justa,
dacă nu a fost făcută masinismului în general, ci maşinismu-
lui dintr'o anumită formă socială încadrat în anumite rapor­
turi de producţie şi unde individul a fost complect automati­
zat şi subjugat. In altă formă socială maşinismul înseamnă
eliberarea individului, a personalităţii umane, a spiritualităţii
de sub tirana materiei. Şi atunci, domnia masinismului va
aduce reabilitarea şi domnia spiritualului.
*
Proipăvăduesc aceste concepţii o deprimantă mentalitate,
o „disperare", care a ajuns la culme. O altă cauză oare per­
mite o explicare a acestei concepţii, o găsim în frica indivi­
dului care — n-@ mai având posibilitatea conoretiziării idealu-
rilor în societatea actuală, decadentă, se interiorizează şi prin
aceasta se desintegrează din viaţa socială, se singularizează —
simte din ce în ce teama de infinitul cosmic, frica In faţa
marelui Tot.
Speculaţia metafizică, încercând să dea o explicare totală
a realităţii, ne poate duce uşor la o concepţie filosofică tragi­
că. Şi e legitimă această concepţie pe oare o îmbrăţişează unii
gânditori ca fiind determinată de anumite probleme etern uma­
nei şi cu o adâncă bază biologică. Eterne prin permanentizarea
lor socială sub forma de sisteme de gândire, cari sunt supuse
acelei implacabile relativităţi sociale, dialectici sociale. Geace
permanentizează această concepţie, este însăşi conştiinţa noa­
stră profund; tragică pei oare, o are în'faţa infinitului. Căci ne­
siguranţa, tensiunea metafizică sunt fenomene etern umane.
Forma de concretizare socială în care s'au turnat aceste
nelinişti metafizice, aceste încercări de a cunoaşte realitatea
în essenţa ei, este însă supusă eternei deveniri atât de carac­
teristică vieţii sociale. Şi această eternă devenire — transfor­
marea realităţii lotbiective, este cauza acestei nelinişti, acestui
tragism al vieţii noastre. Fapt care se adevăreşte mai ales în
epocile de mari transformări a realităţii sociale exterioare.
Aşa că, perspectiva spirituală pe care o au generaţiile şi pe
care au turnat-o în gândirea filosofică, şi intensitatea, gradul
d)e profunzime cu care acestea au luat atitudine faţă de ma­
rile probleme metafizice, iau fiost determinate în liniile lor
generale de gradul de stabilitate, de ascensiunea şi depresiu­
nea socială. Aceste curente reflectează în linii generale echi­
librul instabil al realităţii. Astfel se explică accentuarea acestor
neliniişti metafizice, mai ales an epocile de mari depresiuni şi
sguduiri sociale.
Formele de gândire socială se concretizează în instituţii
cari dau siguranţa necesară individului.
Este însă în natura umană dorinţa de ceva nou, o perma­
nentă nelinişte şi nemulţumire, o Inexplicabilă atitudine de
negare a formelor existente, de neconformism cu viaţa creată
de noi. Aşa încât spiritualitatea odată concretizată în insti­
tuiţii, nemulţumită ;d)e opera sa, îşi reia «borul în căutarea al­
tor explicări cari să mulţumească acest spirit demoniac de
cunoaştere. Intre realitatea exterioară obiectivă şi formele de
gândire — ambele în continuă schimbare din cauza contras­
telor — de o parte, iar de cealaltă instituţiile, domenii consti­
tuite sub imperiul instinctului de conservare individuale şi
social, cari încearcă o permanentizare, se naşte o discrepanţă.
Cu cât se accentuiază mai mult lupta dintre noua spiri­
tualitate şi vechile instituţii;
Ou cât discrepanţa dintre acestea se măreşte şi desinte-
 grarea individualului din social şi interiorizarea se aocentu-
iază;
Cu atât mai mult se accentuiază şi neliniştea metafizică,
individul găsindu-se dinj nou singur în faţa infinitului.
Trăim într'o epocă în care apune o cultură îşi o civilizaţie.
Valorile culturii burgheze se prăbuşesc, valori cari dădeau
până acum o siguranţă şi o satisfacţie individului.
Iată cum nesiguranţa aceasta determină luarea unei atitu­
dini faţă de însăşi existenţa luată ca totalitate. Acum indivi­
dul îşi pune probleme existenţiale asupra naturei şi scopului
existenţei asupra substanţei primordiale, asupra ţintei ultime
spre care tinde cunoaşterea.
Individul singur înefaţa infinitului, interiorizat şi desprins
din social, în marile epoci de criză şi transformări îşi va da
mai mult seama de tragismul existenţei sale. Şi aceasta cu a-
tât mai (mult într'o societate în cane individul îşi înstrăinase
individualitatea şi siguranţa în valori materiale, cari deveni­
seră scopuri în sine şi cari 'au fost ridicate la rangul de ideal
în viaţă. Criza care aduce cu sine distrugerea acestor valori
şi deci distrugerea idealurilor individuale, accentuiază şi mai
mult neliniştea.
Această criză a civilizaţiei materialiste aduce deci io 'ac­
centuare a oeeace e etern uman în speculaţia metafizică: ne
liniştea, tendinţa permanentă de cunoaştere. Apar în aceste
epoci sisteme de gândire filosofică mistice, iraţionale, reflexii
ale nesiguranţei, instabilităţii şi a mariloir transformări din
viaţa socială.
Dispărarea dis speculaţia filosofică atât de caracteristică
epocei noastre nu este decât o accentuare, (uneori până la pa­
tologic, a acestei nelinişti etern umane: neliniştea metafizică,
determinată la rândul ei de aceşti factori de natură socială.
Epocile de criză întotdeauna s'au reflectat în gândirea
filosofică printr'o accentuare a misticismului îşi a iraţionalis­
mului.
BUCUR SCHIOPU

Situaţia ţărănimei în Germania hitleristă

In numărul precedent al revistei iam încercat un sumar
examen al situaţiei ţărănimei din Italia fascistă. In paginile
următoare vom repeta încercarea, având ca obiect de data
aiceasta situaţia ţăranului german. Nu avem pretenţia să fi
epuizat subiectul. Intenţia noastră a fost să prezentăm câteva
cifre, câteva aspecte mai sugestive relativ la ţărănimea din
statele fericite de regimul fascist. Incontestabil pe lângă cele ex-
puse de mod, se pot adăuga nenumărate alte exemple. Ne-am
silit să eliminăm pe cât posibil impresiile subiective ale dife-
riţilor observatori. Dacă, am citat câteva întâmplări (după
declaraţiile martolrilor oculari), am ales dintre ele pe acela
cane au prezentat mai multă analogie au cele petrecute la
n o i (Cu tot pretinsul său caracter particularista idictatura
fascistă începe oriunde cu aceleaşi metode, cu aceiaş ideologie
a violenţei. Am căutat să ne limităm cât mai mult însă la
elocvenţa cifrelor. In ceiace priveşte alegerea cifrelor, le-am
preferat întotdeauna pe ¡cele oficiale, deşi asupra lor planează
certitudinea f alifilc'ării: în statele fasciste camuflarea adevărului
fiind lucrul cel mai comun între nenumăratele violenţe. Este
evident sugestivă violenţa exercitată asupra unui preot care a
avut îndrasnéala să se declare împotriva regimului; după cum
sugestive sunt nenumăratele violenţe individmale sau colective
pe care le au suferit ţăranii. Dar faptul că pot preta la discuţie
(chiar dacă discuţia este pornită din rea credinţă), le diminua
oarecum eficacitatea- Atunci însă când arătăm că în Germa­
nia de la 6.6 miliarde de mărci în 1932—33, impozitele au tre­
cut la 9 miliarde mărci în 1935—36, exprimăm o realitate pe
darie reaua voinţă însăşi este Incapabilă să o conteste. Este
foarte greu să se creadă înl prosperitatea uniui stat, a unei eco­
nomii, în care sarcinile fiscale care apasă asupra populaţiei
sie agravează în decurs de doi ani cu 3 0 % .

PROMISIUNI ŞI RĂSTĂLMĂCIRI.

Ca şi în Italia demagogia naţionâl-socialistă în Germania,

prin programul din 1920, declara relativ la situaţia ţărănimei:
„Revendicăm o reformă agrară corespunzătoare trebuin­
ţelor noastre naţionale, adoptarea unei legi de expropriere a
solului pentru motive de utilitate publică, fără indemnizare,
suprimarea fermajelor şi interzicerea oricărtei speculaţiuni
cu pământurile (Art. 17)".
In republica democrată burgheză, bazată pe constituţia
dela Weimar, ţăranii, care după răsboiu începuseră să se or­
ganizeze în sindicate şi mai ales în „Federaţia lucrătorilor pă­
mântului", au obţinut diferite îmbunătăţiri ale stăirii lor. Prin
forţa organizaţiilor lor, care în 1920 ajunsese să numere
700.000 membri, ţăranii zileri reuşiseră să smulgă moşierilor
contracte colective de muncă, asigurări de şomaj şi de boală,
condiţiuni dă muncă mai omeneşti şi dreptul de a alege „sfa­
turi ide întreprindere". Cu toate acestea avantagiile obţinute
de ţărani sunt mai reduse decât acele obţinute de muncitorii
industriali, care aveaui la spatele lor o activitate de luptă pro­
fesională miult mai îndelungată şi care dispuneau de organi­
zaţii solide. Pentru a putea alege „sfaturile de întreprindere",
ixiuîicitolrii agricoli trebuiau să fie cel puţin 20 la acelaş patron,
în timp ce muncitorii industriali numai 10. Orele de muncă pe
care trebuia să le presteze un muncitor agricol, erau 10 pe zi,
fin timp ce muncitorul industrial numai 8. In (acelaş timp, o
parte din proletariatul rural era exclus delà asigurarea şomaj
sau delà contractele colective: o parte din zileri şi servitorii.
Aceste concesii la care au fotst siliţi să consimtă miolşierii ger­
mani, crescuţi cu o mentalitate feudală şi oare nu încetau să
privească pe muncitorii agricoli şi pe ţărani ca pe şerbi, iau fost
de natură să aţâţe supărarea şi furia. Din această cauză în chiar
momentul când avantagiile cucerite de muncitorimea agricolă în­
cep *să capete fiinţă, marea proprietate feudală germană începe
să sprijine din răsputeri crearea instrumentului, care trebuia mai
târziu să strice coeziunea municitorimei germane. Instrumentul
de care s'au servit marii moşieri ia fost naţional-socialismul. Pen­
tru aristocraţia fondera, după răsboiu, pericolul era cu atât
mai mare cu cât ţărănimea începea să piardă rezerva pe oare
0 avusese până atunci faţă de proletariatul delà oraş şi să re-
cunoiască identitatea de interese. Aceasta cu atât mai miult cu
cât delà oraşe, delà proletariatul industrial veniseră primele
îndemnuri de organizare. Ori roadele începutului de organi­
zare se vedeau.
Ca şi în Italia naţional socialismul va servi ţăranilor lo­
zincile cele mai radicale până în momentul când va socoti
poziţia sa îndeajuns de consolidată. Pe lângă articolul sus citat
din programul partidului, iată ce spune doctorul Ley, şeful
organizaţiei Deutsche Arbeitsfirolnt: „Naţiorial-sapialismul se
va sili să repare această nedreptate (este vorba «Me reaua dis­
tribuire a pământului), de a îndrepta condiţiunile proprietăţii
rurale şi de, a expropria miarile domenii".
Dar în 1928 deja, când influenţa naţiolnal-socialismului la
ţară devenise îndeajuns de mare, când reţeaua hitleristă de
teroare şi spionaj se întinsese pe tot cuprinsul ţării, Hitler se
grăbeşte să dea o interpretare de natură să liniştească temerile
marilor proprietari asupra programului agrar al patidului:
„E delà sine înţeles (e vorba de program), că pasajul asupra
exproprierii fără indemnitate, se aplică numai pământurilor,
care au fost dobândite în mod ilegal său care n'au fost admi­
nistrate din punctul de vedere al interesuului general. Aceasta
se tadresează m primul rând societăţilor ovreieşti de speculaţii
t

cu pământurile". Vedem că aici nu mai e viocrba de moşierii

şi de junkerii prusieni, nu mai e vorba de pământurile rău ad­
ministrate. In intervalul delà 1920 până la 1928 diversiunea
antisemită fusese difuzată îndeajuns împopulaţiunea ruralăpen-
truca acestei populaţii, care de ani de zile trăia în mizerie, să
1 se poate vorbi despre „societăţile ovreieşti, care speculează
pământurile". Conştiinţa politică pe care ţărănimea începuse
să o câştige prin luptele sale de după răsboiu se pierde înecată
în mizerie, în teroare şi demagogie,, pentrucă în aceşti opt ani
de iatacuri din partea bandelor hitkriste, coheziunea organi­
zaţiilor ţărăneşti slăbise.

SALVGARDAREA LATIFUNDIILOR.

In Germania de azi, 18 ani după constituţia delà Weimar

şi 4 ani delà „revoluţia" naţional-socialistă, situaţia proprie­
tăţii agrare este (următoarea:
„Sunt trei milioYme de intreprinderi agricole. Dintre a-
cestea 17.205 posedă domenii de mai mult de 200 hectare;
7.200 domenii mai mari de 500 hectare. Numărul cultivatori­
lor, care posedă terenuri cu o suprafaţă mai mică de 5 hectare
este de 1.600.000, în timp ce 800.000 posedă numai câte 2
hectare fieaare. 17 mii de proprietari agricoli posedă la un
¿0)0 mai mult de k milioane hectare, ceiace reprezintă a cincia
pariu din tota)lul suprafeţei culUvabile din Germania. Pe lângă
aceasta dânşii mai posedă 9 milioane de hectare de terenuri
împădurite, ceiace reprezintă la un loc 38 de procente din
suprafaţa agricolă şi forestieră a ţăni-" (Wialter Hildebrand,
Neue Weltbûhne, Iulie 1936, Praga).
Iată câţiva din marii proprietari ai Reichului:
Fostul kaîser Wilhelm 97.043 ha
Prinţul HohnenzoUeirn-Sigmaringen 46.036 „
Prinţul Pless 50.505 „
Prinţul HohenlohekOeringelr 48.121 „
Prinţul iSolms-Baruth . . 38.774 „
Bairomul Sto&erg-Wdrnigerode . . . . . . . 36.739 „
Ducele Anhâlt-Dessau 29.300 „
Baronul Ticle-Winkler 28.882 „
Dueele Ahrenberg-Nordkirehen 27.842 „
adică un total de 403.242 ha,
stăpânit de 9 proprietari, ©are îmnărţit în loturi de câte 5
hefetare, ar asigura existenţa a 80.000 familii de cultivatori,
reprezentând aproximativ 300.000 suflete.
In 1919, la 11 Aprilie a fost promulgată o lege, prin care
se prevedea, că Statul poate răscumpăra două treimi din do­
meniile mai mari de 100 ha. Legea a fost sabotată chiar de
republica democratică weimariană. La venirea naţianal-socia-
liştilor la putere, primul ministru al agriculturii este von Hu-
g^hberg, i mul moşierilor. împărţirea şi exproprierea cu sau
0i

fără indemnizaţie a latifundiilor este îngropată. Cu, câteva luni

înainte de a lua puterea, Hitler se angajase printr'o scrisoare
fiaţă de junkerii prusaci, „că naţional-socMismul nu se va
atinge de marile lor domenii". Imediat după luarea puterei,
Hitler reînoeşte promisiunea făcută moşierilor, care promi­
siune, spre deosebire de cele făcute muncitorilor şi ţăranilor,
va ţi respectată cu sfinţenie: „marea proprietate rurală v\a
avea drept la o^existenţă legală, cu condiţia de a munci pen­
tru binele comun al cetăţenilor" (1933, Iunie).

FARSA COLONIZĂRII INTERIOARE

La serviciul colonizării interioare, Hitler numeşte comi­

sar un alt reprezentant al marilor moşieri, pe Baronul von
Gayl, fost ministru în guvernul Papen, (care netezise dnu^
mul pentru venirea hitleriştilor la putere). In locul campa­
niei de expropriere şi de distribuire a marilor domenii, începe
o campanie de asanare a lor pe socoteala statului, adică a
milioanelor de ţărani, muncitori Şi funcţionari. Lui Hsugen-
berg îi urmează la ministerul agriculturii Walter Darré, care
declară la instalarea sa ca ministru: „De acord cu cancelarul
eu nu voiu atinge nici-o proprietate, oricare i-ar fi întinderea,
dacă este sănătoasă economiceşte şi poate să se menţină prin
propriile ei forţe (Iulie 1937)". In Iunie aceiaş an, predeceso­
rul său adusese legea pentru asanarea domeniilor agricole pe
socoteala statului, aşa în cât Walter Darré poate să-şi ţină
promisiunea nestingherit.
Deşi în mod practic ideia colonizării nu mai are un co­
respondent în realitate, totuşi cuvântul este folosit şi dema­
gogia naţional-socialistă merge cu neruşinarea până la a pre­
vedea pe anul 1934 crearea a 190.000 noi exploatări agricole.
In realitate însă, cu tot „Comitetul, special de colonizare inte­
rioară", colonizarea devine din ice în ce mai iluzorie: în 1932,
de bine de rău se creaseră 9046 exploatări noi pe o suprafaţă
de 102.000 hectare, în 1933 această cifră scade la 4.917 (60.197
ha,), iar în 1934 anul pentru care naţiştii avuseră imperti­
nenţa să prevadă 190.000 de noi explciatări, colonizarea cu­
prinde numai crearea de 4.827 noi exploatări pe o întindere
de 80.000 hectare.
(Re lângă aceasta, pământurile distrihuite provin numai
într'o mică măsură din marile domenii. In 1933, marii mo­
şieri au fost solicitaţi de formă să pună la dispoziţia „Comi­
tetului special pentru colonizarea interioară" o parte din tere­
nurile lor. Moşierii — cum era de aşteptat, — nu s'au prea
grăbit, aşa că terenurile distribuite au fost acele defrişate sau
secate pe un preţ de nimica de către „Serviciul Muncii Obliga­
torii", tot aşa cum se petrecuseră lucrurile şi în Italia, cu te­
renurile recâştigate de pe urma secării mlaştinilor delà Pon-
tinia.
Un alt caracter al acestor colonizări, este că prin ele nu
se urmăreşte uşurarea reală a situaţiei ţăranului, ci crearea
artificială a unei pături ţărăneşti mijlocii, recrutată în între­
gime din partizani devotaţi regimului, cu rolul de a servi
drept tampon proletariatului agricol. Oriunde îşi face apariţia
fascismul, în afara da procedeele sale demagogice şi teroriste
are nevoie de o bază de massă. Lâ ţară baza de massă a fascis­
mului este reprezentată tocmai de către ţăranii au proprietăţi
mijlocii (culacii). Odată instalat la putere, fascismul va căuta
prin. toate mijloacele să întărească această categorie de pri­
vilegiaţi.
Din raportai între numărul exploatărilor create şi supra­
faţa distribuită se vede că in a\nul 1932 media, exploatărilor
rtoi create depăşeşte 11,2 hectare, în {1933 12,3 hectare, iar în
193k 16,5 hectare. Dacă ţinem seama de faptul că în 1933
60 de procente din noile exploatări depăşiau\10 ha., iar tn
193b 75 de pwcerite depăşiau 10 hectare, ne putem da seama
atunci, că prin aceasta colonizare s'au \creat noi proprietari
mijlocii, majoritate cu domenii variind între 10—20 hectare:
o. categorie de ţărani cu interese opuse în apaţenţă marei
masse <a ţăranilor neposedanţi sau mici proprietari.
De altfel mişcarea terenurilor între 1928—1933, arată că
în categoria proprietăţilor de 0,5—2 hectare au dispărut 115.000
de întreprinderi; în categoria de 2—5 ha. 50.000, în timp ce
înj categoria de 5—20 ha. se observă o creştere de 60.000 şi de
5000 pentru categoria 20—100 hectare. Ceiace revine la a
spune că în interval de 8 ani 100.000 întreprinderi mici ţără­
neşti au fost absorbite de proprietatea mică şi mijlocie, 100.000
familii ţărăneşti proletarizându-se. Şi acestea nu sunt decât
cifrele oficiale!
Pentru a ajuta >mai mult crearea unei clase mijlocii, sta­
bile disciplinate şi conservatoare, supusă complect bunului plac
al moşierilor, în 29 Septemvrie 1933 prin legea asupra bunu­
rilor ţărăneşti hereditäre, proprietăţile ţărăneşti până la 125
hectare primesc un regim special în ceiace priveşte transmi­
terea lor moştenitorilor: numai fiul cel mai mare va moşteni
întreaga proprietate, care este insezizabilă şi inalienabilă, dar
1
pe care proprietarul său nu are dlreptul să o vânză, nici să o
ipotecheze fără autorizaţia unei hotărâri judecătoreşti speciale.
_ In locul reformei agrare „corespunzătoare trebuinţelor
naţionale" naţionaLsocialismul asanează şi consolidează marea
proprietate. Ministrul agriculturii declarase: ..Cerem fiecărui
ţăran o disciplină fără rezervă, îl considerăm ca pe un soldat
angajat pe frontul marei bătălii alimentare; în schimb îi vom
da libertatea". Libertatea pe care naţional-socialismul o oferă
ţăranului este libertatea sclavului de odinioară: „ţăranul nu
mai are dreptul să dispună de pământul Iui. Ga şi sclavul de
odinioară, dacă nu poate fi alungat, el nu poate nici să se
 libereze. Este legat de pământ". (Alâin, Rivet, Langevin: Le
fascisme et Ies paysans).
Puţin timp după promulgarea legei, deşi posesorilor de
bunuri ereditare li se rezervase exclusivitatea titlului de „ţă­
ran" (Rauer), în timp ce restul populaţiei agricole luirmează să
se numească „cultivatori" (Landwirt), agitaţia şi protestele a-
tinseseră asemenea proporţii în cât ministerul de agricultură
a fost obligat să trimită un ordin circular „pentru a potoli
neliniştea masselioir largi" şi să interzică orice conferinţă a-
supra legei, fără autorizaţia specială a ministerului.

EXPROPRIEREA ŢĂRANILOR....
In timp ce la 1 Iunie 1933, Walter Darre ^ministrul agri­
culturii declara că „nimeni nu se va atinge de marile p«>
prităţi, chiar de cele pline de datorii", statul nazist confiscă
în unele părţi micile proprietăţi sau revocă dreptul de uzu­
fruct asupra anumitor pământuri. Astfel, prin decretul din
Februarie 193k, guvernul din Baden a ridicat ţăranilor dreptul
secular de a folosi, cantra unei taxe minime, bunurile comu­
nale numite Allmend (pentru păscut). Acestea formau 17 °/«
i din suprafaţa provinciei şi au fost în urma acestui decret
împărţite la oameni devotaţi regimului. In acela$, scop în pro-
vinâia Hessa, prin decretul din 27. XII. 193b se expropriază
în acelaş fel şi scopj 192.000 ha. (13,8°/o din suprafaţa provin­
ciei), din pământurile ţăraniMr. In regiunea mlăştinoasă a
Rohnului, planul de asanare a expropriat zeci de mii de.ţărani
pentru a instala pe pământurile bonificate, câteva sute de
„moşii ereditare".
Actualmente dini circa 3 milioane idle întreprinderi agri-
cale, 845.000, dela 7.5 la 125 hectare,, iau fost declarate bu­
nurile ereditare, iceiace ireprezintă 44 fc din pământurile
cultivate şi 28 % din totalul întreprinderilor. Această nouă
categorie de ţărani, este astfel o cateigorie stabilă şi sigură, ca­
pabilă să apere statul împotriva proletariatului irurial. Totuşi,
dacă prin această măsură o parte a proletariatului rumi şî-a
ameliorat condiţiunile de existenţă, depăşindu-şi categoria
obişnuită, nu trebue să scăpăm din vedele faptul, că bunurile
ereditare alimentează indirect proletariatul rural. Dacă situa­
ţia fiului mai mare, care moşteneşieidomeniul intact este bună
sau ameliorată, situaţia celorlalţi membri a familiei este acea
a muncitorilor agricoli neposedanţi.

CORPORAŢIILE FASCISTE ŞI REÎNVIEREA

FORMELOR MEDIEVALE DE EXPLOATARE.
Paralel cu crearea şi întărirea acestei categorii de ţărani
chiaburi, destinaţi să se opună revendicărilor proletariatului
agricol şi să rămână continuu sub dominaţia marilor latifun-
diairi şi ia junkerilor, naţional-socialismul începe lupta dârză
contra Organizaţiilor profesionale ale muncitorilor agricoli.
Toate sindicatele au fost desfiinţate în Martie 1934, iar mem­
brii lojr înregimentaţi în „Corporaţia de aprovizionare a
Reichului".
Rezultatele sfărâmării organizaţiilor profesionale se văd
imediat. Prima măsură este excluderea delà asigurările de
şomaj. Pe urmă formele medievale de exploatare reapar ca
şi în Italia, Moşierii utilizează faţă de ţăranii redeveniţi şerbi,
jpedepse disciplinare severe: amenzi şi [chiar pedepse cor­
porale.
Cu începere delà 1. V. 1934, prin legea „pentru reglemen­
tarea muncii naţionale", numeroase contracte (Colective au
fost anulate sau modificate de către oficiile de muncă. Peste
tot corporaţiile operează reduceri, oare merg până la 25%.
Contractele care mai rămân valabile pe hârtie sunt violate
cu complicitatea lor în folosul marilor proprietari. Salariile
n
scad mereu sub minimul vital. Un fu cţionar nazist trebue sa
mărturisească: „salariile şi condiţiunile de existenţă ale mun­
citorilor agricoli, suni catastrofale"] Aceste salarii sunt adesea
cu 50—70*1« mai mici decât alocaţia dQ şomaj ia unui lucrător
industrial (Gutsmiedel, Der Deutsche Landsarbeiter, 3 Martie
193k).
Pentru a îndepărta massa nemulţumită a şomerilor delà
oraşe, statul naţional socialist se vede obligat să pună la dis­
poziţia marilor proprietari io jumătate de milion de şomeri
industriali, constrânşi să muncească aproape gratuit. Prin de­
cretul din 28. VIII. 1934, tinerii necăsătoriţi, sub vârsta -de
29 ani, au fost concediaţi din întreprinderile urbane şi trimişi
la ţară ca „auxiliari agricoli". Salariul acestora este mult in­
ferior alocaţiei de şomaj, Deasemeni statul pune la dispoziţia
marilor moşieri membrii „Serviciul Muncii", ca şi pe adoles­
cenţi, care, prin legea din, 1. VI. 1934, sunt obligaţi să efec­
tueze la 'eşirea din şcoală „un an de muncă la ţară".
Toate aceste măsuri sunt însă luate în paguba populaţiei
rurale. Pe lângă faptul că la ţară posibilităţile de câştig şi
standardul de viaţă sunt mai reduse, afluenţa artificială a
acestei mâni de lucru extrem de eftină, contribue în mare
măsiuiră să facă, Condiţiunile de existenţă mai mizerabile încă.
Pentru a stăvili însă pribegia delà ţară la oraş, care era
destul de accentuată chiar şi fără aceste măsuri, statul naţio-
naTI-socialist.ia măsuri drastice. Astfel, prin legea din 15. V,
1935, se interzice sever primirea în fabrici şi întreprinderi
urbane q muncitorilor, care în decursul ultimilor trei ani au
L
ucrat în agricultură. Toţi zilerii agricoli aflători la oraşe sunt
expulzaţi fără întârziere şi trimişi la sate sub pedeapsa sanc-
ţiunitor penale.
Pentru ca zilerul agricol sa devină prizonierul bucăţii de
pământ pe daire lucre f.ză, se reintrotduce platul fin natură.
Krăuke^ un funcţionar nazist, declară: „mâna de lucru trebue
să fie\ din nou strâns legată de exploatare" „peste M s a t a -
riul în natură trebue să ţie din nou întrodus" Dar lasta
înseamnă tocmai reîntoarcerea timpurilor de neagră exploa­
tare ale feudalităţii, din care ţărănimea abia ieşise.
Formele de exploatare medievală nu se opresc aici. In
urma venirei naţional-socialismiului la putere, s a reînviat şi
generalizat sistemul vechiului „Heuerlinge", care nu se păs­
trase decât în câteva regiuni înapoiate politiceşte şi ecoiio-
miceşti.
„Heuerlinge" e muncitorul agricol, căruia marele proprie­
tar îi dă o bucată de pământ, în schimbul căruia datorează
stăpânului un număr considerabil de zile de muncă pe pămân­
tul acestuia din urmă. Pentru şeful corporaţiei ţărăneşti din
Oldenburg (regiune din Prusia Orientală), extensiunea siste­
mului „Heuerlinge", • e „mijlocul cel mai eficace pentru a opri
exodul delà ţară şi a-T lega pe zilerul agricol de pământ".

PRIVILEGIEREA MARILOR PROPRIETARI.

Paralel cu grija mare pe care naţional socialismul o a-

rată pentru legarea muncitoriului agricol de pămîntul pe ca-
re-1 lucrează pentru profitul proprietarului, se vede şi nu mai
puţin marea grijă pe care a poartă consolidării marilor lati­
fundii.
Fermele ereditare, sunt în întregime exonerate de impo­
zitul pe moştenire şi cel fonciar.
Legea din 21. IX. 933, acordă exploatărilor cu cifre de
afaceri ridicate, reducere la impozitul pe cifra de afaceri.
Prin legea! din 16. X. 934, comerţul de mari produse agri­
cole este în întregime exonerat de impozitul pe cifra de
afaceri.
Cei care profită de pe urma tuturor acestor măsuri, sunt
în primul rând marii proprietari, cărora li se mai fac şi di­
verse avantagii atunci când e vorba de cumpărare de maşini
agricole, etc.
Ţăranii muncitori sunt apăsaţi dimpotrivă cu noi impo­
zite. In 11.000 comune, unde nu fusese încă introdusă, se
introduce taxa de „capitaţie", foarte nepopulairă la ţară. Ţă­
ranii mai sunt obligaţi pe deasupra să plătească tot felul de
cotizaţii şi taxe „Corporaţiei de Aprovizionare a Reichului",
organ biurocratic oare monopolizează schimburile produse­
lor agricole.
In Februarie 1933, statul naţional socialist extinde pen-
tru tot Reichul moratoriul datoriilor agricole Înfiinţate de gu­
vernul Brüning, pentru provinciile de la Est, prelungindu-i
efectul până la 31 Octomvrie 1933. Moratoriul este apoi pre­
lungit până la 31 Decembrie. La această dată el este ridicat
însă în mod definitiv, deoarece proprietarii mari şi mijlocii
cărora se aplică — sau poate să se aplice legea din 29 Septem­
brie 1933 asupra fermelor ereditare, au obţinut o protecţie
mult mai sigură împotriva vânzărilor silite: bunurile lor au
fost proclamate pentru vecii vecilor, insesizabile şi inalinea-
bSle. Legea fermelor ereditare nu se aplică însă ţăranilor
muncitori. Vânzările silite în cursul ultimului trimestru din
1934 sunt cu 91.6 % mai ridicate decât acele din trimestrul
corespunzător din 1933. In 1935 sunt şi mai numeroase.
Guvernul naţional sofciaist aduce însă şi o conversiune
a datoriilor agricole. Această conversiune este în aşa fel fă­
cută în cât nu ajută decât proprietarilor mijlocii şi mari.
Intr'adevăr prin această lege datoriile agricole sunt reduse
la două treimi din valoarea proprietăţii, iar dobânzile sunt
scăzute Ia 4 / 2 % . Micile exploatări ţărăneşti au foarte puţine
1

sau ide loc datorii către bănci, datorii care sunt interesate de
legea conversiunei . Creditorii micilor proprietari de pământ,
a ţăranilor muncitori, sunt diferiţi meşteşugari, furnizorii, ru­
dele sau cămătarii satului. Datoriile către aceştia nu sunt supuse
conversiunei. Pe lângă aceasta chiar totalul datoriilor unei
mici întreprinderi agricole depăşea arareori două treimi din
valoarea ei. In asemenea comidijii este lesne de văzut că ţăra­
nii nu au profitat nimic de pe urma acestei de legi de conver­
siune a datoriilor agricole. Intr'adevăr, un an după promul­
gare, statistica arată că legea* nu a fost aplicată decât la 6000
exploatări rurale diri totalul de 3.000.000.
1
întreprinderea cea mai neruşinată de sprijinire a marilor
proprietari feudali a fost fără îndoială aşa zisul „ajutor pen­
tru provinciile de Ia Est" (Osthilfe). înainte ca Hitler să ţi
preluat puterea, în 1932, din 132 milioane de mărci destinate
acestui a)juto]r, 60 milioane fuseseră distribuite întreprinderi­
lor mai mari de 100 hectare. Naţional socialismul denunţase
în mod demagogic scandalul însă odată instalat la putere, nu
face decât să-l agraveze. Intr'adevăr, la 1 Noembrie 1934, 213
milioane de mărci fuseseră distribuite exploatărilor mai mari
de 125 hectare, 19k exploatărilor între 7.5—125 hectare şi nu­
mai 33,5 milionne de mărci exploatărilor între 0—7.5- hectare.
Ca şi în Italia, naţional socialismul oferă premii pentru
.. bătălia producţiei", premii care se dislribue în raport eu
irent abilitat ea întreprinderii şi care se adresează numai a-
numitor categorii de produse. Bineînţeles aceste premii merg
în buzunarele marilor proprietari deoarece numai întreprin­
derile agricole inairi pot să ofere un coeficient de rentabilitate
convenabil. Pe de altă parte produsele alese, sunt în special
cerealele,) produse care reclamă cultura în stil mare, şi care
sunt părăsite de mica proprietate ţărănească, şi înlocuite cu
creşterea vitelor, cultura legumelor, etc.
Pe ide altă parte protecţia* vamală pe care statul naţional
socialist o loferă producătorilor agricoli, se adresează iarăşi
numai marilor proprietari, deoarece şi această protecţie va­
mală interesează numai cerealele, în timp ce produsele eco­
nomiei ţărăneşti sunt lăsate liberei concurenţe din afară. Mai
mult decât atât de la venirea naţional socialismului la putere,
pentru a asigura monopolul marilor trusturi alimentare, ţă­
ranul a fost redus la un simplu furnizor de materii prime.
El nuemai are dreptul să aducă pe piaţă produsele micei sale
întreprinderi, adică laptele, untul şi brânza. Este obligat însă
să predea organizaţiei monopoliste (Corporaţia pentru apro­
vizionarea Reichului), cantităţile de lapte cu care a fost Im­
pus. Pe de altă parte preţul pe care ţăranii îl obţin de la
organizaţia monopolistă, este cu mult sub preţul pe care-1 ob­
ţineau pe piaţă. Rezultatul acestor măsuri a fost că ţăiranii au
refuzat să predea laptele. Rezistenţa lor a fost aşa de dârză,
încât în Decembrie 1935, Goering este obligat să dea ordine
severe Gestapoului (poliţia de siguranţă), ca să ia măsuri îm­
potriva recalcitranţilor. „Sabotajul în predarea laptelui, de­
clară un comunicat oficial, este un act de trădare împotriva
poporului şi a nlaţiunei; acel care dă ddvadă de rezistenţă pa­
sivă sau deschisă, comite o crimă împotriva comunităţii na­
ţionale." '
„Corporaţia de Aprovizionare", procură deâsemeni ma­
terii (prime efftine industriilor alimentare. Printr'un decret
din Noembrie 1934 fiecare ţăran] producător de sfeclă este a-
nexat pe viaţă' şi pe moarte unei fabrici de zahăr oare-i cum­
pără sfecle cu un preţ derizoriu şi vinde zahărul consumato­
rilor ICIUpreţuri de monopol.

ECONOMIE DE RĂZBOI
Dar ajungând la exagerata protecţie vamală a cerealelor şi
la bătălia producţiei, atingem un aspect important din politica
agrară a Reichului. Scopul suprem al acestei bătălii a pro­
ducţiei! („Erzieugungsschlacht"), este isiă asigure ţării totalitatea
capacităţii războinice („ Wahrfreiheit"). In repetate rânduri
conducătorii Germaniei de azi au declarat că „poporul german
poate să se lipsească de unt, nu însă Ş>i de tunuri". (Goebels.)
Consecutiv acestor principii călăuzitoare ale economiei,
febrilele pregătiri de războiu ale Germaniei aduc scăderi im­
portante în ceiace priveşte cerealele destinate hranei oameni­
lor: de la 123 milioane de chintale în 1929 33, producţia lor
 scade la 121 milioane chintale în 1935; producţia -cartofilor
de la 444 milioane la 410 milioane chintale. Scăderi mai im­
portante chiar se observă la cheptel. De la 1933 la 1935,
bovinele scad de Ia 19,7 la 18,9 milioane de capete, porcii de
la 23,9 la 22,7 milioane, păsările de la 87,4 la 81,4 milioane.
,Trebue să subliniem în acelaş timp căj în 1933 eram, încă în
plină criză agrară mondială oeiace agravează încă mai mult
importanţa acestor cifre" (Dr. Emile Sereni, L'agrieulture et
la politique ide guerre, raport la Conferinţa Agrară Internaţio­
nală, Bruxelles, 1936.)
Este sugestivă observaţia profesorului Wageman de la
„Institut fur Konjunkturforschung": „.Salutăm cu bucurie cre­
şterea patrimoniului echin, care indică voinţa agriculturii de
a satisface prin propriile sale mijloace, necesităţile crescute ale
consumului şi mai ales ale consumului armatei".
Stimularea pe care ¡0 aduce în agricultură pregătirea răs-
boiului, se adresează însă numai la ainiuimite ramuri privi­
legiate de producţie. In prima linie sie sitiuiază cultura grâu­
lui, care atât în Italia cât şi în Germania a fost cu deosebire
intensificată, în aşa măsură, în cât în ambele ţări necesităţile
consumului au ajuns să fie satisfăcute de către producţia in­
digenă.
Dar această intensificare a culturii cerealelor,, la adăpostul
tarifelor vamale prohibitive ia fost de natură să ridice enorm de
mult preţul pâinii* aşa în cât, parailel cu o creştere a protecţiei
vamale de la 34—40% (1934—35), se observă o scădere a con­
sumului de pâine coi 32 f c , a pastelor alimentare cu 7 %', a
zahărului cu 20 a vinului cu 27 %, a căirnurilor cu 22 %,,
In 1935, la Milano, de pildă, colnsumul pâinii sicăzuse în De­
cemvrie 1935, cu 35 °/c faţă de Decemvrie 1934. In acelaş
timp importul produselor alimentare scade în Germania de
la 2.017 milioane de mărci în 1932. la 1.303 milioane în 1935,
fără însă că urcarea producţiei indigene să umple golul lăsat
de această scăldare.
*:
Bilanţul a patru ani de politică agrară naţional-socialistă
se soldează cu un imens deficit pentru poporul german.
Vechile deziderate ale populaţiei agrare relative la ex­
proprierea marilor latifundii şi la împroprietărire se găsesc
reduse la neant. In timp ce mica proprietate se găseşte pe cale
de absorbţie, în timp ce masa ţăranilor neposedanţi creşte pe
zi ce trece, latifundii de zeci de mii de hectare rămân în stă­
pânirea câtorva familii privilegiate.
Forţa socială a ţărănimei germane a fost diminuată con­
siderabil în urma distrugării organizaţiilor sale profesionale.
La aceasta vine să se adauge acum crearea artificială a unei
categorii de ţărani mijlocii, aleşi dintre devotaţii regimului,
şiicu interese în aparenţă opuse mareimase a ţărănimei sărace.
Pentru ia accentua îşi mai mult sfărâmarea coheziunei masei
ţărăneşti, exploatările mijlocii sunt loreate cel mai iadesea sau
din pământurile recumpărate prin munca gratuită şi forţată
a ţăranilor nepoisedanţi sau chiar idin pământurile confiscate
de la ţărănimea săracă.
In timp ce clasa marilor latifundiari prosperează prote­
jată de batalioanele de asalt şi de Gestapo, la adăpostul tarife­
lor vamale şi a economiei de răsboiu, ţărănimea germană
vede reîntorcându-se vremile serbiei feudale, dar mizeria şi
subconsumaţia cuprinde tot mai mult păturile muncitoare ale
bravului popor german.
E. MEZINCESCU.
BIBLIOGRAFIE:
1. L e f a s c i s m e c o n t r e le p a y s a n , de M. Nieoletti, P a r i s , 1929.
2. F a s c i s m e et g r a n d c a p i t a l , de Ch. Guerin, P a r i s , 1936.
1
3. L e fascisme et le p a y s a n , p a r A l a i n , R i v e t , L a n g e v i n , P a r i s , 1935.
i. L ' a g r i c u l t u r e et l a politique" de g u e r r e , de D r . E m i l e Sereni, ( R e ­
p o r t l a C o n f e r i n ţ a A g r a r ă I n t e r n a ţ i o n a l ă delà B r u x e l l e s , 1936.)
5. I m p é r i a l i s m e , do T. C r i s t u r e a n u , E d . A d e v ă r u l , B u e . 1936.
P r e c u m şi de un o a r e c a r e n u m ă r de r e v i s t e , z i a r e şi publicaţii di­
verse, c a r e a u fost i n d i c a t e în i n t e r i o r u l a r t i c o l e l o r , în r e f e r i n ţ ă c u p a s a -
giile c i t a t e . E. M.

Şcoala primară în statul naţ.-ţărănesc

— Consideraţluni practice —

Şcoala primară, având un scop în sine faţăf de învăţămân­

tul secundar, urmează să aibă o organizare potrivită acestui
scop, independentă de gradele celelalte de învăţământ. Prima
parte, ciclul elementar, are rostul să dea cunoştinţele mini­
mum indispensabile. Accent deosebit se pune pe partea calita­
tivă; cantitatea de cunoştinţe necontenit să ţină seama de prin­
cipiul educativ. Aceasta din motive pedagogice şi utilitariste.
Partea a doua, ciclul complementar, întregeşte primul ciclu şi
desăvârşeşte rostul adevărat al învăţământului popular: pre­
gătire de elemente' vrednice de o viaţă cetăţenească şi socială,
da a închega o gospodărie organizată. Ţine seama de spirituali­
tatea şi practica locală (sat, târguşor, o|raş), pe care tinde să
le ridice la un nivel superior. Cunoştinţe puţine, clare» folosi­
toare; deprinderi bune şi practice; sentimente naţionale şi
sociale.
Satul are o structură demografică, sufletească şi soicial-
economieă specifică de a oraşelor. Această specificitate se ma-
nifestă apoi după ioc şi regiune. Aspiraţiile, tendinţele, nevoile
diferă iarăşi. Instituţiile urmează să aibă şi ele io! organizare
diferită, nu uniformă.
Structura simplă şi specifică a satului, sărăcia instituţiilor
:
publice şi particulare de aci, lărgesc cu mult cadrul de activi­
tate al şcolii primare. O şcoală, care nu ţine seamă) de aceste
particularităţi, este o şcoală oare nu sd încadrează j satului, îm­
piedică iniţiativa locală, întunecă tocmai manifestarea bunu­
rilor şi creaţiilor literale şi artistice., Nu se poate concepe un
organism sănătos fără o viaţă celulară normală. Tot aşa nu
ne putem închipui un stat fără, o viaţă firească, proprie a
satelor!
Faţă de cele de mai sus, şcoala primară are un întreit
scop: cultural, social şi economic. Fără a avea tendinţa de a
adopta un punct de vedere strict materialist, şcoala primară
treime să ses angajeze în organizarea spirituală şi materială a
celor lipsiţi şi în special a ţărănimii. Punctul de plecai? şi
1
mijlocul de atingere a scopului, sunt totdeauna de natură ma­
terială. Altfel ne vom învârti necontenit într'un cerc viţios.
Vom ţine băeţi şi fete de ţară la şcoală până la vârsta dei 15—
16 ani, ca să-i învăţăm toate categoriile de complemente şi
atribute, declinări şi conjugări, tot felul de insule din oceanul
Pacific, volume de (piramide» şi de conuri, ca şi cum, am scoate
din ei buni gramatici, buni cunoscători în geografia mondială.
In schimb, nu ştiu să scrie corect şi nu cunosc geografia naţio­
nală şi deşi sunt intoxicaţi ou atâta teoreticism, n'am văzut
vre-un absolvent areursului complementar să mai pună mâna
pe carte, după-ce a terminat şcoala, care adevenit, în aceşti
trei ani, un serviciu obligator, de care abia aşteaptă să scape.
Câteva cifre statistice vor arăta consecinţele acestui fel
de organizare a învăţământului complementar. In perioada
şcolară dela 1922/1923 la 1926/1927, când şcolala primară avea
patru, clase, au fost înscrişi 7.585.869 elevi,,din care! au absol­
vit 637.869, adecă 8,4%. Dela 1927/1928 până la 1931/1932,
şcoala primară avea şapte clase, au fost înscrişi 8.199.109 elevi,
din care au absolvit 92.588, adecă 1,1 %.
Cu toate că s'a mărginit la astfel de preocupări, n'a ştiut
să se încadreze şi coordoneze celorlalte instituţii culturale de
stat şi private. Ca şi cum! şcoala şi scopurile sale erau extra-
sociale.
întemeind şcoala poporului pe o concepţie integralistă şi
utilitaristă, va reuşi să formeze cât mai complect personalita­
tea copilului, nu numai intelectul. Voinţa şi caracterul se vor
întări prin munca personală şi productivă, prin conştiinciozi­
tate şi răspundere, încredere şi satisfacţie morală. Munca este
aceea, care dă vieţii o bază profund etică. Activitatea practică
Vai salvai ol mulţime! de şcolari' de a fi consideraţi ca leneşi sau
 neinteligenţi. La teme practice devin activi, inteligenţa se va­
lorifică. Pentrucâ unii copii nu sunt dotaţi icu gândire abstractă,
ei au o inteligenţă şi aptitudini cu direcţie practică. In felul
acesta devin elemente productive şi li se poate face o co­
respunzătoare orientare profesională.
O lorganizare .şcolară nu poate neglija regulamentul inte­
rior, felul de conducere şi metodele ide lucru.
Organizarea şcolii primare urmează, potrivit celor spuse,
să se adapteze .realităţilor şi necesităţilor locale. Punct central
în proiectul de -organizare a învăţământului primar al d. prof.
D. Guşti, pe timpul când era ministru de instrucţie publică.
Şcoală primară pentru sat, cu o programă adecvată locului;
şcoală primară pentru orăşele şi oraişie» adecvată realităţilor şi
necesităţile locale, cu consilii generale, regionale şi judeţene,
care să stabilească asupra programei şi orarului. Primele patru
clase, consacrate) dobândirii cunoştinţelor minimum indispen­
sabile,, cât miai mult legate de activitate, spre a sej da posibili­
tate de desvoltare tuturor aptitudinilor, ca individualitatea
şcolarului să se desvolte armonic. Materiile de învăţământ
vor suferi schimbări, materialul simpflificări, cari să ofere
condiţiuni optime dezvoltării inteligenţii copilului. Mai ales în
cele -două prime clase.
Jumătatea doua a clasei a patra va fi consacrată unei sin­
teze şi grupări a cunoştinţelor dobândite de şcolar pe centre
de interes, nevoi locale, spre a-4e lega între ele, întări şi ai se
face, trecerea în al doilea ciclu.
Ciclul al doilea va avea un caracter eminamente practic
şi un scop utilitarist. Nu pregătire pentru viaţă ,ci trăirea vieţii
însăşi. Partea teoretică e pe iun plan secundar şi numai spre
a complecta pe cea practică. Ea va varia după anotimp. In
timpul muncii, — căci acest ciclu va fi şcoala muncii, ia ordinii
şi a îndatoririlor sociale, — se va preda locazional şi paralel
cu lucrul. Vara, deci, vor fi consfătuiirv ore de lectură puţine.
Iarna, activitatea şcolară va consta mai mult din cercuri de
lectură, şjezători culturale, la care poate participa orice cetă­
ţean, când se vor face lecturi din istoria naţională, geografia
economică, cultura socială, despre comerţ şi cooperaţie, medi­
cină populară, agricultura cu toate anexele sale. Fetele vor
avea program special, referitor la industria casnică,, gospodă­
rie, îngrijirea şi creşterea copilului mic, etc, plus cultura so­
cială şi istoria naţională. La oraş, alt program de lucru, sta­
bilit de acord cu reprezentanţii micilor meserii îşi industrii.
Deoarece cei ce urmează cursul complimentar, la oraş, vor
deveni mici meseriaşi şi industriaşi.
începând cu vârsta de 13—14 ani, individualitatea începe
să-şi manifeste clar aptitudinile şi mai ales cele practice. Ţi­
nând seama că cei ce formează cursul complimentar rămân
în sate, spre a întemeia gospodării, care săi fie miodel, iar cei
din oraşe devin mici meseriaşi şi industriaşi, e nevoe să fie
încadraţi muncii organizată şi raţiolnalizâtă, Perioada puber­
tăţii şi adolescenţii pierdută, înseamnă o imensă pierdere pen­
tru viaţa de mai târziu. In această vreme se! pun. bazele atitu­
dinii sociale şi se orientează individul spre ia anume profe­
siune. Pentru: aceia, continuarea pe oare o fac şcolile supe­
rioare ţărăneşti, e adânc simţită.
Ca principiu de bază, şcoala primară se încadrează celor­
lalte iniţiative culturale şi sociale. Acţiunea sa se complectează
şi împleteşte cu ceia a' căminelor culturale, caseor de sfat, ate-
neelor populare bibliotecilor săteşti. Ceaaee să facă parte din
programa obligatorie, nu să fie lăsată pe( seama activităţii ex-
traşcolare. Colaborarea aiceasta să formeze tocmai baza şcolii
primare. Coordonarea lucrărilor de colaborare şi executarea
să se facă intens iarna, iar vara cu instituţiile economice, la
munca pe teren cu instrumente de muncă, organizarea şi ra­
ţionalizarea municii agricole la sat; iar la oraş, cele cerute de
acel mediu. In timpul iernii şcolarul, alături de săteanul ma­
tur, să se) iniţieze în bunurile culturale, să-şi facă educaţia so­
cială şi morală prin lectură, şezători, serbări. Şcoala să se
mute în căminul cultural, în biblioteca sătească. Şcoala nu e
numai a şcolarului, ci a întregului sat. Programul de muncă
pentru primăvara aici să se întocmească. Sătenii voir folosi
zilele de iarnă; cele mai bine de o sută de zile de lucru îşi
vor găsi o întrebuinţare bună.
Şezătorile simple, serbările artistico-literale să scoată la
iveală fioiklorul, creaţiile populare, să se încurajeze creaţia.
Circulaţia bunurilor culturale şi primenirea culturală se in­
tensifică.
Evident, o astfel de şcoală cere în primul rând un învăţă­
tor nou, cu o concepţie nouă, pregătire specială şi un, duh nou
de entusiasm. De-aici reforma şcolii normale. Şcoala normală
va trebui total reorganizată.
O deosebită grijă trebue acordată programei cursului cora-
lementar, alegerii materialului pe obiecte. Ca obiecte: geografia
economică a României cu comerţul său intern şi extern. Istoria
naţională, cu momentele principale politicei, răsboinice şi so­
ciale, îndeosebi asupra întocmirilor sociale. învăţământul ci­
vic şi cultura socială, cu noţiuni geniarale sumare, legislaţia cu
care vine des în contact; lecturi cât mai numeroase despre
instituţiile statului, geometria aplicată, ştiinţele naturale apli­
cate la agricultură, cu toate anexele sale: zootehnie, pomicul­
tură, etc. Cooperaţia să ocupe un loc de cinste, scoţându-se
în evidenţă emanciparea economică şi socială a satelor prin
ea. .Medicina populară. Programa pentru fete va diferi. Cursul
complementar va fi pe sexe.
 Şi ca într'adevăr laicest curs complementar să fie un sistem
de viaţă, preconizăm şcoala-ţermă. Şcoala-fermă e chemată
să concretizeze şi să acorde învăţământul cu viaţa.
Desigur, şcoala-fermă e cerută de mediul rural. Atelierele,
dej care s'a făcut atâta caz îri ultima vreme, prea puţin îşi gă­
sesc necesitatea în acest mediu. Satele noastre nu sunt astăzi
în suferinţă mare, fiindcă nunşi au meseriaşii lor de atelier,
sau, că şcolarilor nu li se cultivă deprinderile pentru meseriile
d!e atelier. Numărul acestora e destul de redus şi această ches­
tiune nu contează în lipsa de organizare şi raţionalizare a
economiei satelor. Este vorba aici de un sistem de viaţă, de
o mentalitate rudimentară în ceeace priveşte conducerea gos­
podăriei, şi apoi lipsa sistemelor raţionalizate.
Atelierele îşi găsesc rostul de seamă în oraişe sau în cen­
trele rurale, unde există o industrie forestieră sau altfel de
inidustrie. Dealtfel cursul supraprimar, fără maeştrii specialişti,
n'are ce face cu, atelierele, Iar"'în al doilea rând, pentru câţiva
meseriaşi, de care are nevoc satul, nu se pot sacrifica restul
de populaţie. Şi chestiunea aceasta se poate rezolva echitabil,
prin concentrare pe centre.
Şcoala fermă poate lua, naştere fără sacrificii materiale de
neînvins în timpul de faţă. E a va fi, după structura şi nevoile
economice şi sociale ale satului şi regiunii. Deci va adopta
ramura de agricultură lofcală pe care io va practica în fermă
raţionalizat. In felul acesta se realizează un important dezide­
rat al pedagogiei moderne: activitatea în comunităţi şcolare
cu autoconducere.
Camera de agricultură şi cooperativele săteşti îşi găsesc
cel mai bun colaborator şi susţinător în, acelaşi timp. Difuza­
rea şi realizarea sistemelor de muncă şi de organizare a eco­
nomiei, tocmai de aceea sufăr Camerile de Agricultură biuro-
cratizate, de azi şi cooperativele fără viaţă, se pot înfăptui, de
către şcolile-ferme până în cele mai mici sate ale ţării.
Elevii 'Ultimilor clase trăind în mediul de muncă organi­
zată şi raţionalizată, îl vor iduce cu ei în gospodăriile ce le
vor întemeia. întâi realizarea colectivă şi apoi individualizarea
acestei realizări. Iar satul, va adopta experienţa săvârşită de
fii săi, va l\ io muncă nottiă, un entusiasm şi un, ritm nou de
viaţă; atmosfera sufletească şi morală a satelor se va premeni,
gospodăriile vor prospera, viaţa materială se va ridica, iar
şicoala va deveni cea mai de seamă speranţă a sătenilor. „Căci,
— după cum spune d. proî. Rădulescu-Motru, — nu este scris
mediului sătesc ca el să fie sărac şi incult pe vecie".
Acest sistem de viaţă se va desăvârşi, pa lângă (organizarea
muncii, prin valorificarea produselor de către cooperative, al
cărui exemplu îl va da tot cooperativa şcolară. Conducerea
fermei o va avea cooperativa şcolară. Aprovizionarea cu cele
necesare muncii, însemânţării, selecţionării şi altor lucrări,
strângerea îşi valorificarea produselor, asistenţa socială, com-
plectarea inventarului agricol ;al şcolii, gratificaţia, le va face
cooperativa prin membrii ei, şcolarii, direct. Acest sistem com­
plect de viaţă va schimba profund viaţa .satelor noastre şi a
ţării întregi.
Dela iniţierea şcolarului în tainele scris-cetitului şi dela
formarea primilor deprinderi, la iniţierea în bogăţia culturii
naţionale şi apoi o parte în direcţia învăţământului de alte
grade, iar marea majoritate care rămân în sate, spre desă­
vârşirea cunoştinţelor şi utilizarea lor, spre formarea cetăţea­
nului de mâine, înarmat cu un sistem de muncă, organizat şi
raţionalizat, pătruns de îndatoririle sociale.
Prima parte ,a acestui sistem de organizare şcolară, pregă­
tirea învăţătorului.
Modul de, înlocuire a alc&ualei organizări a [şcolii primare
prin cea propusă, va fi progresiv.
Am credinţa nestrămutată că printr'o astfel de ;iorganizare
a şeojlii poporului, cu sacrificii mici, statul ar ţputea să stabi­
lească un echilibru spiritual, social şi economic şi să dea •di­
rectivă proprie şi precisă dezvoltării sale în viitor. Altfel vom
ucintiniuia într'un dăunător provizorat.
ION GEORGESCU.

Priviri retrospective
- Anul 1936 ~
Peartintax, renumitul ziarist francez, notează următoarele
cu prilejul articolului său de fine de an:
„In anul, care s'a scurs, dictatorul italian ica şi cel german
au continuat să ia iniţiative riscate, pe oare la-au continuat
pe toată linia". Putem adăuga însă, pentru a fi compleţi, că
anul 1936 a însemnat o violentă ofensivă a regimurilor opre­
soare şi a marelui capital împotriva mulţimilor) producătoare.
Am fost martori — într'o adevărată răscruce a istoriei —
unei îndârjite cruciade a marilicir industriaşi şi financiari în
vederea cuceririi de noi pieţe de desfacere, de noi teritorii de
exploatare, în vederea acumulării de materii prime, necesare
războiului de mâine. Şi dacă, au mai rămas naivi, care să
creadă în formulele unor ideologii ticluite iad hoc — în po­
vestea „răsbioiului de civilizare", sau a aşa-zisei „ofensiva anti­
comuniste" — măşti aseunsând în dosul lor tendinţele hră­
păreţe ale dictatorilor <eXjpansionişti, urmările aicestor fapte
au avut desigur darul de a-i trezi viguros la realitate.
 Foamea şi mizeria s'a întins ea o pecingine pe trupul
istovit al pnei omeniri dornice de un trai mai: bun; sângele
celor cari robotesc în minele mucegăite şi umede ca şi a celor
ce-şi stonc vlaga prin uzine şi ogoare, s'a scurs din belşug
prin toate colţurile lumii. Pe câmpiile arse ide soare ale Abisir
niel în Spania mult chinuitului popor, în China mizeriei şi a
foametei, au fost târâte într'un măcel sângeros şi fără de
sfârşit. ¡
Au dorit popojarele lumia aceste zadarnice vărsări de
sânge? Au fost aceste cumplite distrugeri în interesul popoa­
relor, cari duc greul şi îndură mizeria? Răspunsul noroadelor
va fi (desigur un puternic;! NU! Căci în aceste lupte, — care
nu constitue decât un mijloc în mâna marilor potentaţi pen­
tru a-şi întinde hotarele stăpânirii şi exploatării lor — masse-
ie au fost târâte fără voia lor, prin propagarea (deşănţată a
unui naţionalism şovin, sau a unui rasism; lipsit de seriozitate
şi prin promisiunea iluzorie a unei îmbunătăţiri şi îndreptări
a mizeriei prin noi cuceriri.
In aceste sforţări disperate de a se ieşi din formidabila
criză ce bântue astăzi lumea pe spatele acelora, care nu sunt
cu nimic viniqvaţi, mulţimile sărăcite, vom găsi izvorul con^-
vulsiunilor puternice ale anului trecut şi ale anilor ce vor
urma.;
Războiul din Abisinia a fost pornit de Mussolini într'o
epocă în care poporul începea să murmure şi să se mişte] din
cauza mizeriei (Congresul déla Ferrara), iar industriile erau
suprasaturate,,cu; material de război. Industriaşii italieni — în
căutarea unor noi posibilităţi de câştig, pe care nu-1 mai pu­
teau scoate dela un popor sărăcit •— l-au. determinat pe Musso­
lini să declare război., Şi astfel am asistat, în secolul aii XX-lea
la iun război colonial de cucerire a unui stat, făcând parte din
Societatea Naţiunilor, de un alt stat, membru al aceleiaşi So­
cietăţi.
Democraţiile — terorizate de autocraiţi cu spectrul des-
lănţuirii unui nou măcel mondial — au stat pasive în faţa a-
oestei puternice lovituri date păcii şi omenirii, dând astfel
curaj şi altor dictatori de dreapta dornici de lovituri identice.
Căci nu se risipise încă ecoul războiului din Africa i orien­
tală şi un nou măcel, organizat de aceleaşi state dictatoriale,
a isbucnit £n Peninsula Iberică. Nu mai este nimeni astăzi,
caire să nu cunoască în amănunt uneltirile hitleristo-fasciste
înainte de a se isca revolta Raţională" a marocanilor şi a
legiunii străine „Tereio" de sub conducerea generalului Fran­
co. Documentele găsite la Barcelona, după fuga precipitată a
naziştilor din Casa brună, au dat la iveală un întreg plan al
industriaşilor germani şi italieni de a se înstăpâni pe minele
şi,bogăţiile Spaniei.
 Cine nu ştie despre şederea generalului Sari Jurjo la Ber­
lin,! ou trei luni înainte de a isbucni revolta? Cine deasemenea
n'a aflat că Peyronton, guvernatorul Marocoului francez, a
anunţat guvernul său de căderea pe teritoriul marocan a patru
avioane italiene în ziua de 15 Iulie, «deci tocmai cu trei zile
înainte de pornirea mişcării revcluiţiolnara „spaniole"
Şi toate acestea se petrec îşi s'au petrecut în timpi ce popo­
rul italian ca şi oel german geme sulb povara! nevoilor. Expe­
diţia abisiniană n'a făcut decât să adâncească şi mai mult su­
ferinţa mulţimilor italiene, văduve şi orfani de război, se în­
tâlnesc acum în fiecare ldc. Iar în Germania lui Hitler, s'a
ajuns la sistemul de război al cartelelor pentru grăsime şi
pentru unt, al surogatelor, etc., pentru ca mâine să se ajungă
şi la introducerea cartelelor de pâine. In schimb hangarele
şi uzinele gem sub povara celor mai puternice şi mai rafinate
mijloace de ucidere. „Tunuri, în loc de unt", gloanţe, în loc
de pâine, iată ce oferă hitlerismul poporului german.
Şi astfeţ în tot cursul anului, loviturile îşi provocările dic-
tatorilofr au continuat sub pavăza celei mai formidabile în­
armări.
încurajat de succesul şi lipsa de sancţionare a agresoru­
lui din Etiopia, Hitler a intrat şi el în acţiune. La 7 Martie,
călcând în mod brutal tratatele semnate prin liber consimţă-
mâmt, Fûhrerul ocupă zona demilitarizată ia Rhenaniei. O con­
junctură internaţională gravă, creiată de problema abisiniană,
a împiedecat Franţa să răspundă loviturei germane prin ace-
iaş metodă: intrarea trupelor franceze în Rhenania. Abia mult
mai târziu s'a aflat, că trupele germane aveau ordin sa se re­
tragă în cazul unei lofensive franceze. Odată început, seria în­
drăznelilor hitleriste nu se opreşte aci. După lovitura din 7
Martie urmează introducerea serviciului militar de doi ani,
apoi provocările delà Nûrenberg şi Rûckberg, denunţarea pac­
tului fluvial — lovituri dirijate, cu sânge rece şi îndrăsneală,
lia adăpostul unei furibunde campanii de înarmare.
Celelalte state fasciste au secondat tot timpul iniţiativele
hitleriste, pecetluind în ultimul pătrar al anului, pactul tri­
partit dintre Germania, Italia şi Japonia, pentru a lupta îm­
potriva aşa zisului pericol comunist, nefiind de fapt decât
mantia ideologică în care cele două autocraţii — niponă şî
germană —. se îmbrăţişează dragostois, pedeasupra oricărei
remuşcări de ordin rasial, în vederea unui nou război de
cucerire.
Această manevră diplomatică a fost însă demascată de
toate ţările cu o orientare serioasă. Ziarele franceze, delia
„Echo de Paris" şi până la „L'Humanite", cele engleze, delà
„Times" până la „News Chroinicle" şi „Daily Worker", cele
ale Micei Antante şi' ale înţelegerii balcanice, au demascat ne­
milos tendinţele expansioniste ale naziştilor.
„Losservatore romano", oficiosul Vaticanului, semnala a-
celeajş ifiapte, încă imediat după congresul dela Nvirenberg. Iată
ce scria: „Până acum era viorba de o luptă contra comunis­
mului în interiorul Germaniei. Azi, anti-comunismul a trecut
dela mobilul politicii interne la mobilul politicei externe. Na-
ţional-socialismul lărgeşte sfera de acţiune anti-bolşaviică. El
<j întinde pe plan internaţional şi face din politica sa) externă
împotriva Moscovei, o pârghie pentru desăvârşirea politicii de
distrugere a tratatului dela Versailles",
Aceasta este adevărata faţă a cruciadei anticomuniste, a-
1
eeasta e adevărata ţintă a cârdăşiei imperialiste , despre care
„Times" din 18 Nov. nu se sfieşte să scrie' ,.în lipsa onoarei,
n
e cel puţin admiraţia mutuală î tre hoţi". E de notat că ma­
rele cotidian „Times" a dus o campanie dintre cele mai vio­
lente împotriva pactului hitleristo-niponj, atacând cu impresii
ca cele (de mai sus, pe cei trei şefi fascişti şi arătând întregi opinii
mondiale scopurile expansioniste ale statelor imperialiste. La
fel în China, ziarul „Min)Pao"„ lotficiosul Kuomintagului dki
Schanghai, denunţă planul urmărit de pactul dintre Germania
şi Japonia, scriind: „Germania şi Japonia plănuesc să ascundă
politica lor imeprialistă sub scutul anticomunismului." Muiţi-
miie chineze îşi dau! seama căi pactul acesta nu poate însemna
pentru ele decât o' şi mai crâncenă exploatare cu concursul
capitalului german.
*
Dar anul 1936 a cunoscut şi una dintre cele mai viguroase
contra-ofensive a democraţiei împotriva uneltirilor fasciste.
Contradicţia acestor dojuă concepţii de viaţă ca şi perspec­
tiva luptei ce se va da între ele, a fost foarte bine definită
şi apreciată de Alvarez del Vayo, ministrul de externe al
Spaniei, în şedinţa din Septemvrie a Societăţii Naţiunilor:
„răsboiul viitor, deşi ar putea fi în aparenţă şocul între două
state, va fi şocul, conflictul, contradicţia mereu dramatică a
1
istoriei, a două ideologii, a două mentalităţi, a două concepţii
distincte de viaţă. Ciclul războaielor naiţonale dispare pro­
gresiv. L a fel cum în sec. XVLa Europa se grupa în jurul a
două ideajluri religioase, catolicismul şi protestantismul, se
polate spune că acum oamenii se împart după două <on-
cepţii politice: democraţie Şi regim de opresiune".
împotriva acestor regimuri de opresiune ca şi a tendin­
ţelor lor războinice, anul 1936 a notat pe răbojul său, fapte
de 6 importanţă istorică.
In Februarie, Frontul popular spaniol a înregistrat un
succes răsunătoir, dovedind astfel că, chiar în ţările 3U re-
gim autoritar,, o concentrare largă a forţelor 'democratice
poate sdrobi partidele oligarhice.
In Franţa, poporul răspunde încercărilor dictatoriale —
încă delà începutul anului — prin manifestaţii uriaşe, ratifică
apoi pactul de alianţă cu Rusia Sovietică, pentru ca la urmă
să aducă Ia cârma ţării guvernul Blum (al Frontului Popular),
ales cu o majoritate impunătoare.
De peste Ocean, vine vestea victoriei grandioase a preşe­
dintelui Roosewelt, candidatul partidului demoricat american.
America arată un interes crescând problemelor europene
semnează pactul monetar anglo-amerieano-irancez, stabilind
în acelaş timp o comunitate politică mai strânsă între jele
trei mari democraţii.
Franţa păşeşte hotărât pe făgaşul unei politici de adânci
reforme în favoarea mulţimilor municitoare — iar în afară
susţinută de Anglia şi Rusia Sovietică» ajungă să polarizeze
în jurul ei toate forţele democratice ae Europei. Micile state
din Europa estică şi sudică, amieninţate de pericolul hitlerist,
strâng rândurile în jurul Franţei, care, prin cuvântul primu­
lui său ministru Blum, declară că va şti să apere tot atât de
bine hotarele sale ca şi pe cele ale ţărilor aliate.
In Nordul Europei, în Norvegia, Suedia, Danemarca, po­
porul aduce la cârmă guverne democratice, dând amploare
şi vigoare spiritului democratic care se afirmă tot mai puter­
nic în viaţa internaţională.-
In Extremul orient, poporul chinez îşi grupează din ce
în ce mal strâns rândurile pentru a porni marea luptă de des-
robire de sub j<ugul japonez, iar de celalaltă parte a lumii,
congresul pan-ameridan delà Buenos-Aires, aduce un cuvânt
de îmbărbătare poparelor dornice de pace.
Dar şi viaţa econmică a acestor popolare cunoaşte o îm­
bunătăţire crescândă, fără însă — desigur — ca problema
crizei să fie cu totul rezolvată. Astfel America democrată a
reuşit în timp de patru ani să-şi reducă numărul şomerilor cu
mai mult de două treimi (delà 15 miildane la 4 milioane).
Franţa şi Anglia ajung — prin legiuri de dreptate socială —
să îmbunătăţească simţitor situaţia claselor producătoare.
S'a ' demonstrat' astfel, în chipul cel mai concludent, căi se
poate ajunge la o scădere a numărului şomerilor şi la un stan­
dard Ide viaţă mai ridicat, fără aşa numitul socialism de răz­
boi şi fără oi economie naţională stăpânită de producţia de ar­
mament.
*
Dintre toate formele de reacţiuni populare care s'a» re­
simţit în cursul anului trecut, cea mai puternică a fost, fără
îndoială, lupta cu adevărat epopeică a poporului spaniol îm­
potriva acelor care vor să-1 cutropească. După victoria Fron-
tului Populai* din Februarie — în care se grupează) toate par­
tidele şi grupările ce voiau să zăgăzuiască nioul val reaciţonar
ce se anunţa — delà burghezi şi catolici până la comunişti şi
anarhişti — poporul îşi alege ca preşedinte de republică pe
liberalul democrat Azana. Guvernul porni îmediat la înfăp­
tuirea liniştită şi evolutivă a unor serii de reforme sociale, pe
oare poporul spaniol — vlăguit de exploatare şi de jiugul medie­
val sub care se afla — le cerea cu stăruinţă. Astfel se ţintea, aşa
cuta s!a făcut în toate ţările democratice, la desfiinţarea ma­
rilor latifundii şi împroprietărirea ţărănimii, secularizarea
imenselor averi mănăstireşti, scuturarea populaţiei orăşeneşti
de sub povara unei fiscalităţi excesive şi făoiirirea unor condiţii
de viaţă mai omeneşti pentru muncitorimea spaniolă-
Generalii şi granzii însă, cane nu voiau să audă de nici
un fel de reformă în folosul poporului, al indu se cu oligarhia
germană şi italiană, au pornit împotriva guvernului legal cu
trupe marocane şi străine. Poporul spaniol s'a ridicat atunci
ca un singur om şi a| (reuşit să împiedece „pronunciamento-ul"
juntelor, dar luptele s'au transformat într'un adevărat război
civil. După câteva succese, obţinute cu ajutorul armamentu­
lui primit din belşug de peste graniţă, generalul Franco s'a
poticnit de două luni de zile în faţa Madridului şi a centrelor
muncitoreşti care rezistă cu îndârjire.
Luptele din Spania au prilejuit ivirea <unor nduri grei
deasupra Europei, deschizând apetitul imperialismului fascist.
In aceste clipe grele şi decisive a apărut o forţă nouă: Blocul
anglo-franoez, blocul celor două mari popoare democratice,
pentru stăvilirea tendinţelor de tulburare a păcii. Intre statele
majore ale Franţei, Angliei şi Belgiei au avut loc discuţiuni
în vederea ajutorului reciproc în cazul unei agresiuni. Fortifi­
carea acestui bloc s'a făcut mai ales prin adeziunea hotărâtă
a Rusiei Sovietice, a unui popor de 180 mii. ! locuitori, care s'a
declarat gata să-şi arunce toată forţa în oumpâna păcii.
Alături de acţiunea diplomatică, guvernele democratice
nu uita să-şi întărească viguros forţele armate, punându-le în
slujba apărării şi impunerii păcii. Léon Blum a declarat de
L
altfel: „ca să menţinem pacea, soiintem gata să riscăm răsbo
iul". Democraţiile înţeleg prea bine misiunea lor. Inchegându-
se puternic într'un singur bloc unitar, ele vor şti şi vor putea
să sancţioneze acel stat care âr declara războiul. Vor şti deci
să impună pacea chiar cu riscul războiului.
Ultimele lucrări ale Societăjţii Naţiunilor, care tind să
întărească acest for al păcii şi să-i dea chiar o armatură mi­
litară, sunt semne îmbucurătoare pentru asigurarea păcii. Fu­
ria războinică a Germaniei hitleriste, va trebui să^şi găsească
un făgaş. Sau se aventurează într'un război, din care nu poate
eşi decât sdrobită de coaliţia popoarelor păcii, sau Germania
reuşeşte să-şi dea o nouă formai de viaţă, fără la împinge po­
porul german, fără voia lui, pe panta războiului.
In cuprinsul acestei imensităţi de frământări, ţara noastră,
activând alături de popoarele democratice aliate şi f ăurindu-şi
o cârmuire democratică, va putea sta trează pentru apărarea
hotarelor şi drepturilor sale. Poporul român, icălit în lupta
pentru libertate şi dreptate socială, va şti -să-şi dea cu atât mai
mult tributul sângelui pentru apăraera graniţelor, cu cât o
conducere democrată, ivită din sânul ei, va înţelege să-i re­
cunoască! dreptul la libertate, la lumină şi la o viaţă mai bună.
M. B.

O importantă şi frumoasă
înfăptuire tinerească
Cooperativa „Mercur" a studenţilor şl licenţiaţilor Academiei de inalte
studii comerciale şi industriale din Cluj

STUDENŢIMEA ŞI COOPERAŢIA
Atitudinea studenţimii faţă de mişcarea cooperativăipoale
fi privită din trei puncte de vedere şi anumie din acela ¿1 or­
ganizării vieţii studenţeşti pe baze cooperatiste, din acela al
propagandei şi înfăptuirilor studenţeşti la sate îşi oraşe şi din
acela al deprinderii organizării practice pe baze cooperatiste
după ce părăsesc şcoala. Noi vom examina problema niumai
din punctul de vedere al organizării vieţii studenţeşti pe baze
cooperatiste.
In general, se spune, că studenţii fiind o populaţie flo­
tantă, Organizarea lor cooperativă nu s'ar putea realiza în con-
diţiuni satisfăcătoare; universităţile şi celelalte şcoli superioa­
re îşi întrerup actvitatea multă vreme în decursul unui an,
studenţii îşi păstrează această calitate un timp relativ scurt
şti unii din ei schimbă chiar în acest interval oraşele cu în­
văţământ superior, deci o lipsă de continuitate absolut nece­
sară bunului mers <al unei întreprinderi economice. Din aceste
pricini, organizaţiile cooperative studenţeşti sunt puţin nu­
meroase.
Totuşi, în unele ţări,, ca de pildă în Rusia, studenţii şi
ofiţerii, cari 'de latsemenea nu sunt stabili;, au fost printre
pionierii mişcării cooperative. Cooperaţia era atât de răspân­
dită printre studenţii ruşi că în anul 1910 s'a ţinut un congres
t conmic al tutror studenţilor unde s'a discutat mai cu seamă
despre problema cooperaţiei. Această mişcare se făcea şi cu
sprijinul efectiv al profesorilor universitari, mulţi dintre ei
fiind cooperatori distinşi şi dintre cari amintim pe A. Tschu-
proff, A. Isajeff, I. Oseroff, N. Kablukoff, Tugan-Baranowski
şi alţii.
In Europa apuseană mişcarea cooperativă studenţească
este mai! recentă. Cunoscutul economist şi (Cooperator Or.
Gide, a început în 1900 O propagandă energică pentru înte­
meierea de restaurante cooperative studenţeşti în Cartierul
latin la Paris.
Mişcarea cooperativă studenţească â luat o desvoltame mai
mare în Germania. După răsboi, studenţimea germană a tre­
buit să sufere mult din cauza sărăcirii generale; s'a pus cu
caracter imperativ problema ajutorării studenţeşti, Statul şi
instituţiile publice şi private ne având putinţa să acorde aju­
toare materiale. Nevoia a favorizat înţelegerea şi aplicarea
ideei cooperative iar spiritul de orgânzare caracteristic popo­
rului germani-a favorizat desvoltarea.
In Cehoslovacia mişcarea cooperativă studenţească a fost
pdrnită din iniţiativa emigraţilor ruşi. Gooperativla de con­
sum studenţească rusă din Praga are filiale şi în alte oraşe
şi face operaţiuni însemnate de aprovizionare îşi desfacere.
O altă cooperativă de consum are studenţimea uicirainiană la
Pddebrady. Cooperativa de consum rusească din Praga este
afiliată Uniunei cooperativelor cehe.
Şi în alte ţări cooperaţia începe să prindă printre stu­
denţi, ca de exemplu în America de nordi în Anglia, unde stu­
denţimea, în general, e mai bogată în mijloace materiale.
(Cooperaţia studenţească In România este foarte puţin
desvoltată. In ultimii ani s'a manifestat un oarecare interes
pentru îaceastă problemă, interes accentuat odată cu înteţirea
crizei econmice care a agravat foarte mult condiţiunile de
1
existenţă materială a studenţimei.
La 15 Decembrie 1929 s'a întemeiat — din iniţiativa pro­
fesorului D. Guşti, — o cooperativă â studenţilor dala Facul­
tatea de; litere şi filozofie din Bucureşti, având, la 'nceput, 92
membrii şi un capital subscris şi vărsat de 41.600 lei.
Sub inspiraţia rectorului şi ca o aplicare a cunoştinţelor
de cooperaţie căpătate la cursul special delà Academie, stu­
denţii şi licenţiaţii Academiei comerciale din Bucureşti au în­
fiinţat, la 18 Martie 1932. o societate cooperativă. Instituţia
creiatâ are de scop înlesnirea aprovizionării studenţilor cu
lucruri necesare vieţei, cu taxele de cursuri, cărţi, rechizite, etc.
In primăvara anului 1933, senatul universitar idin Cernăuţi
a delegat doi profesori pentru studierea organizării, jpe baze
cooperatiste, a studenţimii din acest centru universitar.
In Decemvrie 1936 s'a înfiinţat la Bucureşti aşezământul
studenţesc cooperativ Dobrescu-Argeş, având cămin şi restau­
rant şi primind, cu preferinţă, fii de ţărani.
 Ne putem întreba: Cooperativele studenţeşti întrunesc
colndiţiunile necesare existenţii, desvoltării şi duratei unei în­
treprinderi? Nu sunt ele, cumva, numai produsul efemer al
unui sentimentalism rău plasat, îmbinare de filantropie şi al­
truism care nu rezistă nici vicisitudinilor vieţii, nici timpului?
Pentru ica o întreprindere economică să aibă 10 bază se­
rioasă de existenţă, trebue:
să satisfacă o necsitate
să poată fi bine administrată,
să aibă fonduri de exploatare îşi
să aibă debuşee pentru serviciile sau produsele ei.
Studenţii trăesc scump şi rău. Statul, instituţiile publice
şi particulare, vin tot mai puţin în ajutorul lor. Nu este timp
să stăruim şi să înfierăm tot răul făcut de Stat prin ajutoarele
de diverse feluri distribuite cândva şi într'o mai mică măsură
şi astăzi, fără nici un discernământ, la chemaţi şi mai cu
seamă nechemaţi, ictui o generozitate nesăbuită de fiu risi­
pitor. — Astăzi studentul trăeşte niumai din al său; majoritatea
studenţilor fiind copiii unor oameni cu puţină stare sau sără­
ciţi de împrejurările grele de acum,, trăesc rău, subalimentaţi,
în locuinţe nehigienice, cumpără scump şi de calitate infe­
rioară? Alimentarea în localuri nehigienice sau obscure, traiul
izolat pela periferii îndoelnice, le sădesc în minte, în suflet
şi deprinderi, stări dăunătoare sănătăţii spirituale şi fizice a
unei naţiuni.
Studenţmea reprezintă o colectivitate cu o mare capaci­
tate de consium care însă se aprovizionează în condiţiuni cu
totul inferioare şi neraţiomale. Repetăm, marea majoritate a
studenţimii este săracă; ori, a cheltui fără socoteală puţinul
ce îl ai, nu este treabă de om- chibzuit şi harnic. Prin solida­
rizare, prin unire, studenţii pot realiza ceiace izolat le este cu
neputinţă. Să nu mai aştepte preia mult dela Stat, să se'ncreadă
în puteirilej lor pe cari le organizează, să iniţieze,, să conducă,
sănşi asume răspunderi.
Organizaţi în cooperative studenţii pot să aibă casai lor
ai cărei proprietari să fie ei, pot întemeia restaurante, cluburi
studenţeşti, ateliere de confecţiuni, frizerii, asociaţii de credit
mărunt, litografii, tipografii, legătorii de cărţi, spălătorii pot
organiza — ei locuind în centre mari urbane — desfacerea de
produsa rurale folosind legăturile pe cari ei le au cu sătenii
din toate judeţele ţării.
In ladaste (întreprinderi coopferaftive şi-ar putea câştiga
existenţa prin. prestare de felurite servicii, mulţi studenţi săraci
şi meritoşi, iar alţii ar puteai să fie ajutaţi în diverse alte feluri.
In afară de avantagiile materiale ce ar rezulta din această
organizare, nu este mai puţin important şi folosul moral şi
educativ. Studentul ar învăţa mai din vreme să îşi organizeze
singur viaţa, să se disciplineze în cadrul unei acţiuni colecti­
ve, să controleze munca altora şi să dea seama de munca sa.
Familiile de cooperatori studenţi, administrându-se în spiritul
adevărat cooperatist de cătră studenţii înşişi, ar forma nuclee
de viaţă cinstită, de muncă organizată şi raţionalizată, folosi­
toare nu numai pentru cei asociaţi ci pentru întreaga societate.
Cooperativele studenţeşti îşi procură fonduri prin părţile
de capital social ale membrilor lor, cari fiind mulţi pot strânge
la iun loc sume importante. Totuşi avându-se în vedere mij­
loacele restrânse de cari dispun studenţii, mai cu seamă la
început, un sprijin din afară, gospodărit şi 'acesta după criterii
strict economice, poate înlesni desvoltarea şi consolidarea co­
operativelor studenţeşti.
Caracterul flotant al aşezării studenţilor în centrele uni­
versitare nu este o piedecă insurmontabilă în existenţa şi
desvoltarea coperativelor studenţeşti. Patru ani de rămânere
într'un oraş sunt suficienţi pentru înţelegerea rostului activi­
tăţii cooperatiste, pentru ataşanea la o unitate cooperatistă şi
pentru deprinderea administraţiei ei. Părăsirea treptată a cen­
trelor univensitare de către studenţi, înlesneşte transmisiunea
normală, fără sdruncin, a experienţei în conducerea şi adminis­
trarea cooperativelor. Pentru ca principiul continuităţii să fie
cu mai mare folos aplicat, este bine ca licenţiaţii să facă de-
asomenea parte din cooperative, urmând ca şi ei să fie şi în
consiliile respective de administraţie, utilizând! totodată avan-
tagiile pe cari cooperativele le-ar putea oferi.
Din cele spuse mai înainte, putem! trage încheerea că so­
cietăţile cooperative studenţeşti întrunesc toate condiţiunile
necesare existenţii şi desvoltării unor (organisme economice şi
sociale, cari, pe deasupra satisfacerii unor interese materiale,
sunt chemate a satisface necesităţi de un oiridlin m/ai înalt pe
cari o colectivitate inteligentă şi cultă ruu le poate nesocoti.
A sosit vremea ca să spunem că valoarea noastră indivi­
duală nu este mare lucru, totul este coeficientul nostru social.
Ori, activitatea practică cooperatistă a studenţilor le mă­
reşte acestora coeficientul social, coeficient necesar atât pentru
înţelegerea şi identificarea cu interesele obşteşti, cât' si; pentru
aplicarea principiului solidarizării forţelor în vederea creaţiui-
nilor temeinice îşi de durată *).
FORMAREA „BURGHEZIEI" ROMÂNEŞTI.
Intre fapte şi vorbe, de obicei, distanţa este! totdeauna ma­
re. Şcolile superioare speciale, cum sunt şi Academiile comer­
ciale, afirmă că pregătesc tineretul pentru viaţa practică, unde
spiritul de iniţiativă, curajul riscului, gradul răspunderii şi

' ) V i c t o r J i n g u , S t u d e n ţ i m e a şi c o o p e r a ţ i a , p. 5—12, 1933.

valorificarea însuşirilor personale îşi au un câmp larg de apli­
care şi de realizare. Orii, câţi dintre licenţiaţii Academiilor co­
merciale urmează calea aceasta, de sigur grea, dar dătătoare
de mari satisfacţiuni? Puţini, foarte puţini şi chiar -dintre a-
ceştia unii părăsesc, la ivirea întâieloir greutăţi, câmpul de
luptă înfiundându-se în vre-un birou oarecare.
Vorbim ,prea mult, până la saturaţie, de românizarea vie­
ţii economice, implorând pomana Statului sau rigorile unor
legi ce ar urma să se întocmească pentru formarea clasei de
mijloc româneşti la oraşe. Fapta temeinică românească însă
lipseşte şi ivirea ei nimic nu ne-o prevesteşte. Vrem să româ­
nizăm oraşele îmbrâncind pe minoritari pentru a le lua locul
Românii. Şi această utopie am rdicato la rangul de „ideal
naţional", lăsând să se irosească zadarnic atâita energic tine­
rească, care' ia, an de an, mereu delal început, basmul dreptu­
rilor şi întâietăţii noastre pe acest pământ Ori, aceste drepturi
şi această întâietate nu ne sunt da nimeni serios contestate;
ele însă trebuesc valorificate prin muncă pozitivă, prin spirit
realist, prin dovada de fiecare zi, că nu nesocotim dreptei
de a ne face datoria pentru binele neamuM nostru.
Actuala burghezie s'a format în epoca de ascensiune a
regimului capitalist; metoda ei de lucru a fost potrivită^ şi a
dat rezultate. Astăzi ea trăeşte în condiţiunj grele, libertatea
ei de acţiune este grav stânjenită de coaliţiile comerciale şi
industriale pe deoparte şi de imixtiluniea tot mai frecventă a
Statului — prin fisc — în bugetul întrenrindeiilor şi prin pre­
luări asupra lui a diverse atrilbuţiuni, direct 3n procesul eco­
nomic. Inţiativa izolată este deseori strivită ţ,;i cei mai între­
prinzător au recurs la folrmula societăţii anonime care dacă
nu este complet salvatoare, totuşi însemnează o întărire —
prin solidarizare — a rezistenţelor individuale. Nu înţelegem,
nai, Românii, acest lucru? Astăzi regimul economic în oare
s'a format şi s'a consolidat burghezia oraşelor este în declin.
Şi din această pricină formarea burgheziei româneştii trebuie
să se realizeze cu! o altă metodă de lucru, după alte principii
şi cu alte obiective.
Burghezia de mâilne nu va putea fi ca cea de ieri şi de
astăzi. Ea va trebui să lucreze nu după regulile profitului ma­
xim şi ale speculaţiunii, ci după/ acelea ale satisfacerii în cele
mal bune condiţiuni ale necesităţilor colective. Nu ne trebue
burghezie egoistă, afaceristă, ci o clasă cu spirit social, cu
conştiinţa îndeplinirii unei misiluni în 'comunitatea naţională,
care nu se va mai lăsa speculată şi exploatată de dragul nimă­
nui, pentru simplul motiv că speculatorul de mâine va fif Ro­
mân, iar cel de astăzi este strein. Constituirea unei clase de
mijloc româneşti nu poate fi un scop, ci numai un miîjloc de
satisfacere în mai bune şi mai oneste condiţiuni a necesităţilor
colective. Gilne va pricepe spiritul nou al vremii, va învinge
şi va rezista,, cine nu, se va prăbuşi Românii să înţeleagă, la
timp, că nu pot face treabă împrăştiaţi şi că puterile publice
nu îi pot ajuta, pe fiecare în parte. întovărăşirea, pentru a
avea chsltueli de regie mai mici şi posibilităţi de activare mai
întinse, sunt comandamentul ceasului de faţă. Numai) astfel
funcţiunile pe cari le îndeplineşte astăzi burghezia minoritară
vor putea trece în mâni româneşti, fără convulsiuni şi sgu-
dulri păgubitoare.
Unii profesori dela Academia comercială din Cluj au vor­
bit astfel studenţilor lor. Şi cu oarecari rezultate.

STUDENŢII TREC LA FAPTE

Din aceste îndemnuri şi sub influenţa acestor ideii, stu­

denţii I. Sârbu şi Iuliiu Horga, — după desfiinţarea Căminu­
lui Academiei comerciale, în 1932, — au pus bazele Canti­
nei studenţeşti „petru Maior", care funcţionează şi astăzi, nu
independentă ca la început, ci sub controlul Universităţii Cluj,
care o şl subvenţionează în parte. Studenţii Cornel Opinoariu,
Ioan Tarţia şi Teddor Mânu au înfiinţat o Lăptăirie sub firmă
socială de Societate în nume colectiv. Iniţiativa şi conducerea
acestor din iurmă a fost secundată da apraape de către Dl.
Dr. Gh. Dragoş, profesor şi asilstent la Academia Comercială.
Această Societate, mai târziu, a fuzionat cu Cooperativa
.Mercur", despre care urmează să vorbim.

ÎNFIINŢAREA COOPERTIVEI J t e R C U R "

Prin multe (Conferinţe şi la cursuri Dl. Prof. Victor Jinga

dela Academia Comercială dih Cluj, a arătat studenţimii dru­
mul drept şi luminos al cooperaţiei, îndemnând-o să facă pro­
pagandă cooperatistă/ şi să se organizeze pe baze cooperatiste.
Sămânţa aruncată cu entuziasm şi stăruinţă s'a prins. In
toamna anului 1932 studenţili Ioin Ruja, C Orăşanu^ preşedin­
tele Asociaţiei studenţilor dela Academie şi Petre Gieorgesicu
manifestează d-lui Profesor Jinga hotărârea lor de a trece la
fapte, prin întemeierea .unei cooperative studenţeşti.
Sub conducerea d-lui! Prof. Jinga s'a alcătuit un comitet
de iniţiativă, care a început propaganda printre studenţi şi
înscrierea lor în cooperativă încasânid totodată şi primele cote
din capitalul subscris.
Formându-se numărul membrilor cerut de lege, la 10
Februarite 1933 Cooperativa şi-a ţinut Adunarea generată de
constituire. Capitalul subscris era de 37.000 lei, iar cel vărsat
de 16.425 lei. Cu acea ocazie s'a ales membrii în consiliul de
administraţie şil Comitetul de Cenzori în aşa fel ca să fie re-
prezentaţi toţi ionii de studii licenţiaţii şi profesorii! Academiei.
Primul Consiliu de Admnîstraţie a fost compus astfel:
Praf. V. Jinga, Prof. A. Gociman şi studenţii loan Ruja, G.
Orâşanu, P. Georgeiscu, V. Tarta, D-ra Maria Dărămuş, Leon
Balaş!, loan Jorăscu. D-ria Cornelia Lipăneanu, loan Cârje-
Balog şi N. Vlad. Ca Preşedinte a fost ales Prof. V. Jinga şi
vicepreşedinte studentul loan Ruja.
Primul Comitet de Cenzori a fost compus astfel: Prof. Gh.
j
Drâgoş, preşedinte, Paul Vâirvaş, Idan Simu cenzori şi D ra
Leontina Bochiş, Eremia Balog şi N. Popovici, supleanţi.
Pentru supravegherea ţii conducerea de aproape a activi­
tăţii cooperativei Consiliul de Ad-ţie şi-a ales din primul an
de funcţionare un comitet de direcţie, compus diln D-nii Prof.
Victor Jinga şi I. Ruja- Proî. A. Gociman. Acest Comitet a
fost reales în fiecare an, aşa că şi astăzi funcţionează.
Deasemenea şi Preşdintele Comitetului ide Cenzori Dl.
Prof. Gh. Dragoş a a fost reales în fiecare an în această calitate.
La 17 Martie 1933 Cooperativa a obţinut certificatul de
funcţionare delà Judecătoria Urbană Cluj.
După aceasta, Consiliul de Administiraţfe a trecut la în­
făptuirea scopurile statutare, formulate astfel: uşurarea vieţii
studenţeşti prin înfiinţarea unui restaurant în care să se pre­
gătească mâncare hună şi mai eftină oa în altă parte; să se
înfiinţeze o croitorie, o pantofărie şi o frizerie studenţească
şi în fine să întreprindă orice activiftate menită să ajute stu­
denţimea săracă.
După acceptarea fuzionării Societăţii în nume colectiv
Tarta & Comp. cu Cooperatilva noastră în luna Aprilie 1933,
Consiliul a hotărât deschiderea unui restaurant şi a unei lăp­
tarii. In acest scop a închiriat ol parte din casa din Str. P.
Maior N/oi. 1 cu le 3000 lunar şi cu înoeparé delà 2 1 Aprilie
1933 s'a pus în funcţiune restaurantul cooperativ.
RESTAURANTUL COOPERATIV
Deoarece (capitalul de 16.425 lei majorat cu aportul în
natură al Soc. Tarta & Comp., era insuficient pentru înzestra­
rea restaurantului cu mobilierul, veselia, lingeria şi alimen­
tele necesare, Cooperativa a contractat un împrumut delà Aso­
ciaţia studenţilor delà Academia Comercială de lei 22.000. Din
aceştia!), mai târziu, Asociaţia a trecut la capitalul social al
cooperativei 10.000 lei, iar restul i-^a fost restituit de Coope­
rativă.
Pentru desvoiltarea activităţii sale Cooperativa a fost sus-
ţiniutăj şi ide Asoc. licenţiaţilor Academiilor Comerciale, secţia
Cluj, care a vărsat la capital lei 5.000, precum şi! de câţiva pro­
fesori delà Academie, cari s'au făcut membrii cu sume mai
importante.
 La început Cooperativa a întâlnit boicotul restaurantelor
de prin prejuri, care nu puteau să vadă iau ochi buni înfiin­
ţarea restaurantului racstru, care serveau masă tot atât de
bună ca şi .primele, însă mult mai ei'tină. Cu toate acestea Co-
opertiva şi-a văzut de drumul său, tăcând şi lucrând pentru
mulţumirea tot mai mare a studenţimea. In toamna anului
1933, datorită numărului mare de abonaţi ce se prezentau,
Cooperativa a mai închiriat toată casa cu încă 2000 lei (în
total 5000 lei) lunar.
Intr'una din camere Cooperatitva a deschis
UN ATELIER DE PANTOFĂRIE,
siub conducerea d-lui Ioan Chita şi o
FRIZERIE
Preţurile acestor două secţii deasemenea fiind cu mult mai
scăzute decât ale celorlalţi meseriaşi de acelaş fel, deasemenea

Localul a c t u a l al Cooperativei „Mercur".

a stârnit antipatia acestora- (5 lei pentru bărbierit şi 10 lei

pentru tuns).
Tot din toamna anului 1933, Gooperatilva a înfiinţat şi un
ATELIER DE CROITORIE,
sub conducerea d-lui G. Motişan, în Str. Memorandului No.
4, iar pentru procurarea de stofe ieftine, ai convenit cu firma
Scherg & Colmp. ea sa vândăi studenţim/ei, care prezintă cartea
dq membru al Cooperatilvei, cu un anumit procent mai ieftin
decât preţul curent. Prin înfiinţarea restaurantului nostru şi
a celorlalte secţii amintite mai sus — în special a frizeriei, —
preţurile la laceste genuri de! afaceri au fost în adevăr mai scă­
zute, însă nu cu scopul de a face o concurenţă neleală celor­
lalte firme, ci pentru ia corespunde principiilor cooperatiste.
Adică Societatea să lucreze cu un excedent oarecare, însă nu
acesta să primeze, ci ajutorarea membrilor.
In afară de cele amintite mai( sus, Cooperativa a avut de
luptat şi luptă încă cu scumpirea excesivă a alimentelor, à
chiriei, a cheltuielilor de întreţinere — pentrucă din abona­
mentele scăzute, ce se încasează astăzi, abila se pot pregăti
mâncările necesare neajungând complect şi pentru cheltuielile
de regie. Acestea din urmă acoperindu-se uneori din veni­
tul' celorlalte secţii.
La toate acestea se mai adaugă işfl concurenţa neleală a
familiilor care dau masa la studenţi, funcţionari, etc. In ade­
văr aceste familii în Cluj ' sunt atât de numeroase şi unele, dau
masa la un nuimăr de! peste 30 de persoane, nesuportând nici-o
dane; către Stat, judeţ sau comună şi prin urmare le convine
să ofere, abonamente cu preţuri de câte 5—600 lei lunar.
Cu toate acestea Cooperativa nu încetează de loc să ducă
lupta pentru existenţă şi afirmare. In măsura posibilităţilor
ea încearcă să elimine orice cheltuilală inutilă, să raţionalizeze
;

orice activitate şi să amelioreze pe cât este posibil toate ser­

viciile sale. In acest scop în primăvara anuluiţ 1936, Coopera­
tiva a închiriat un local mai potrivit pentru scopul urmărit,
în Str. larga No. 4 dând şi posibiliitate de distracţii studenţimii
prin procurarea unui mare aparat de radio, a două biliarde,
achiziţionarea de işahuri şi table. Totul putându-se obţine pe
un preţ aproape jumătate ca în alte localuri. Chiria urcată a
acestui local, de 7000 lei lunar, apasă însă prea greul pe umerii
Cooperativei; totuşi o suportă cu mari sacrificii numai pentru
a corespunde scopului pentru) care a fost icreată.
In primii 2 ani de funcţionare Cooperativa â primit aju­
toare în lemne de foc delà Academia Comercială dih Cluj,
care, ne-a pus la îndemână şi un anumit mibilier şi obiecte de
bucătărie. Am mai primit câteva vagoane de lemne, gratuit,
delà Mjniteterul agriculturii. Exprimăm şi aci viile noastre
mulţumiri lacestor înalte instituţiuni, cari au apreciat activi­
tatea cooperativei noastre.

FUNCŢIONAREA COOPERATIVEI

Chiar delà început Cooperativa ia stabilit la restaurant

mai multe feluri de abonamente pentru a putea să atragă în
sfera ei de activitate şi de servicii nu numai pe studenţii, dar
chiar pe funcţionarii, profesorii si liberprofesioniştiil din oraş.
Aceasta s'a şi întâmplat, datorită alimentelor curate, proas­
pete şi convenabile furnizate de cooperativă. Abonamentele
au fost şi sunt de 1000 lei, de 850 lei şi de 720 lei. Membrilor
Cooperativei, pe lângă obţinerea risturnei (ceiace se restitue
consumatorului din beneficiul net al Cooperativei), li se acordă
o reducere de 5 % din suma abonamentului In anul 1935
Cooperativa a introdus şi un abonament de 600 lei lunar, însă
a constatat, că este foarte dezavantajos şi deaceea din 1 Sept.
1936, 1-a sistat.

Interiorul r e s t a u r a n t u l u i Cooperative!

Pentru administraeria restaurantului cooperativ, s'au intro­

dus, chiar dela început, studenţi pentru a se obişnui cu acti­
vitatea economică practică. Primii administratori, au fost stu­
denţii Opincariu Cornel şi Ioan Tarţia. După ei a urmat anga­
jatul particular Adam Stoian secundat de studentul Anton A.
Mohan, care în luna D e c e m v r i e 1935 a devenit administrator-
casier, iar ca economi au urmat studenţii A. Gonduleţ şi Vir-
gil Negrilă, acesta din .urmă funcţionând şi în prezent. C u
ţinerea contabilităţii!a fost încredinţat studentul şi apoil licen­
ţiatul Ion R u j a , care deţine şi astăzi această funcţiune.
Pentru serviciul la mese (chelneri) s'au întrebuinţat de-
lasemenea numai studenţi săraci şi meritoşi ( c a m 5 studenţi).
Studenţii însărcinaţi cu acest servicilu, merg, icu rândul, la
piaţă pentru cumpărături zilnice. In această calitate studentul
asistă la cumpărări de tot felul din ziua aceea şi la darea alil-
mentelor Ist, bucătărie, semnând bonul de piaţă şi registrul de
raţii seara. In timpul zilei observă mersul la bucătărie şil la
mese şi observaţiunile sale le trece într'un carnet anume
destinat.
Pentru serviciile făcute de aceşti studenţi numaii în timpul
mesei, ei primesc alimentaţia întreagă pe toată ziua: diminea­
ţa, la amiazi şil seara. In felul acesta se perindă foarte mulţi
studenţi, încât Cooperativa aproape nu este în stare să facă
faţă tuturor cererilor. Prin acest serviciu, care pare neînsem­
nat, studentul ia primul contact cu realitatea. El învaţă cum
să cumpere, să vândă, să servească şi cum să trateze clientela.
Ceea-ce îi mai trebuite ca să ajungă un bun comerciant ar mai
fi calităţile sale morale şi materiale. Odată însă orientat în
astfel de afaceri, el mai repede poate să reuşească şi în des­
chiderea unui magazin pe cont propriu şj mai ales în înteme­
ierea şi conducerea'de întreprinderi cooperative.
Exercitându-se astfel la cât mai multe întreprinderi, ti­
neretul român va ajunge în curând să capete încredere în
însaişările sale, să renunţe la funcţiionarismul pensionar, să ia
iniţiative, să risce şi să isbândească, să ia locul micului comer­
ciant evreu, care începe cu o dughiană şi termină cu o mare
întreprindere comercSală sau industrială. In toate se cere însă
numai muncă nepregetată, perseverenţă, serviciu bun şi cinstit

I n t e r i o r u l frizeriei Cooperativei
şi când toate acestea se vojr'efectua, reuşita este mai mult de­
cât asigurată iar naţionalizarea meseriilor, comerţului şi indus­
triilor s'a înfăptuit. Aceasta este calea serioasă şi sigură a
românismului luminat şi creator în vilaţa economică.
Exemplul Cooperativei noastre 1-a urmat şi studenţia dela
Academia de înalte studii agronomice din localitate, carii, în
toamna anului 1935, au întemeiat şi ei o astfel de cooperativă,
care funcţionează — după cum suntem informaţi — în bune
1
condiţiluni.
La sfârşitul anului 1936 Consiliul de administraţie al Co­
operativei era astfel format: Prof. Dr. Victor Jinga, preşedinte;
I. Ruja, vice-preşedinte; Prof. Dr. A. Gocilman-Oituz, Cornel
Opincarau, Costin Grigore, Cocută Artur, Alex. Budreală, Ion
V. Tocitu şi Ion Cârcoană, membrii.
Comitetul de cenzori a fost următorul: Dr. Gh. Dragoş,
prlctfesor, preşedinte; Ciulean Victor şi Vitrgil Aldeşiu, cenzori;
suplinitori: Vasile Tarta, A. Dipşe şi N. Popdvicij;
!
Din partea d-lui Prof. Gh. Moroianu, fost rector al Acade­
miei! comerciale din Cluj, Cooperativa „Mercur" s'a bucurat
mereu de un sprijin generos. Adunarea generală a Cooperati­
vei din Februarie 1935, 1-a proclamat, pentru totdeauna» de
Preşedinte'de onoare al acestei Cooperative.

COOPERATIVA ,,MERCUR" IN CIFRE

Următoarele date servesc pentru evidenţierea celor ex­
puse până aci. Sumele se consideră pe data de 31 Dec. a fie­
cărui an.
I. Gestiunea
5
No. Capital social Mobilier
Beneficiu
Anul mem­ veselă şi Venituri Cheltueli
net
brilor Subscris Vărsat alimente

I
1933 78 58,120 34.780 49956 94.688 92.326* 2.362
1934 89 78.120 51.230 67.837 261.570 255.188" 6.382
1935 92 82.574 61.395 85.151 295.813 263.962* 31.851
1936 101 91.000 66.645 67.680 375.175 312.212* 62.963

I L D e v e rul afacef ilor

Totalul anual al
Media No. bonu­ Sumele Deverul
lunară Deverul
rilor de încasate total al
Anul a abona­ restau­ dela
frizerie afacerilor încasă­
ţilor rantului Plăţilor
eliberate frizerie rilor

1933 55 398.766 1.250 7.100 405.866 409.916 409.211

1934 91 685.722 9.830 57.384 827.584 912.653 906.796
1935 158 854.139 16.160 77.636 1.033.369 1.130.648 1.128.511
1936 187 1.054.650 21.274 105.350 1.286.608 1,532.028 1.525.987
Activ III. Bilanţurile Cooperativei

Sumele pe anii
CONTURILE
1933 1934 i 1935 1936
i
705 5.857 2.137 6.041
400 400 400 2.000
Depuneri Ia Banca Centrală Coo­
perativă şi la Banca p o p . , Dacia* 10.217 44.865 99.503 171.201
25.527 49.493 72.425 70 644
Mobilier, veselă şi lingerie . . . 34.147 43.143 41.727 51.015
Mărfuri şi alimente 15.890 26.502 44.303 17.109
Capital Federala Visarion Roman 900 900 900
18.288 9.890 15.600 10.890
Total 105.174 181.050 276.995 329.800

Pasiv
Sumele pe anii
CONTURILE
1933 1934 1935 1936

34.780 54.230 61.395 66.645

8.500 47.000 70.000 80.000
— 3.371 4.0.4 14.219
— 12.800 27.094 35.363
— 5.000 5.000 15.000
Fond propag. Coop. şi ajutorare . — 6.826 9.159 26.894
41.244 35.551 52.842 17.826
Div. Mobilier împrumutat . . .I 18.288 9.890 15.600 10.890
2.362 6.382 31.851 62.963
Total | 105.174 181.050 276.995 329.800

Comentarea sumară a datelor de mai sus se impune. Fără

nici o exagerare se poate spune, c ă rezultatele obţinute dle
dQoperatilva „Mercur" numai în aproape 4 ani de funcţionare
sunt dintre cele mai frumoase. Pornită la drum greu cu mij­
loace financiare extrem de reduse pentru o întreprindere eco­
nomică, la sfârşitul anului 1936 acaajstă coqperativă avea
strânse cu sârguinţă fonduri importante, carii îi permit noui
desvoltăiri ale acţiumei întreprinse.
Este drept, numărul membrilor cooperativei a crescut pu­
ţin. Studenţii având la Cluj o stabilitate mică, au preferat să
se folosească din plin de serviciile cooperativei, chiar dacă nu
devin membrii ai e l Va fi necesară, totuşi, o acţiune ide recru­
tare de câţi mai mulţi membrii ceiace şi-a şi propus să facă
Consiliul de administraţie al cooperativei în anul 1937. Mobi­
lizarea capacităţii de consum a studenţimei clujene, care nu­
mai la Academia,Comercială este în număr de aproape 1000,
precum şi valorificarea forţei! morale şi materiale prin soli-
darizare, pot deschide drumul unor realizări auj caracter obş­
tesc şi românesc de cea mai mare însemnătate.
Capitalul social nu a putut spori preai mult pentrucă stu­
denţii filind, în mare majoritate, săraci, nu pot contribui cu
fonduri însemnate. Totuşi sporul capitalului este continuu.
Media lunară a abonaţilor la restaurant a fost în 1936 de
187. Localul cooperativei nici nu îngădue un număr mai mare
de consumatori dilntre cari 80 <fc'. sunt studenţi. Clientela co­
operativei este servită civilizat, feţe de mese curate şi stu­
denţii de serviciu îmbrăcaţi în halate albe. Deasemenea şi la
bucătărie se prepară în cele mai bune condiţiuni de higiena.
In cursul anului 1936 restaurantul cooperativei a încasat
1,045.650 leii
La frizerie lucrează 3 lucrători. In anul 1936 s'au făcut
21.274 operaţiuni, cifră foarte importantă. Serviciile frizeriei
sunt folosite în plin. Serviciul este bun şi curat şi cu preţuri
extrem de mici: un bărbierit 5 lei, tuns şi bărbierit 15 lei. Abo­
c
naţii primesc o reducere de 10 /c~ Lucrărifle se efectuiază nu­
mai contra bonuri eliberate de casieria cooperativei. Bacşişul
este complet interzis.

Consiliul do a d m i n i s t r a ţ i e şi cenzorii' în Dec. 193fi.

Rândul T. jos, dela s t â n g a la d r e a p t a : d-nii Grig. Costin; C. O p i n c a r i n :

Pvof. Gh. D r a g o ş . preşedintele cenzorilor; P r o f . Gh. Moroianu, p r e ş e d i n t e
do o n o a r e ; P r o f . V i c t o r J i n - î a , Preşedintele c o o p e r a t i v e i ; I . R u j a , v.-
preşed.; I . T a r t a . — Rândul I I . sus. dela s t â n g a la d r e a p t a : A. B u d r e a l ă ;
T o p a l a Ion, V. Aldeşiu, V. Ciuleanu, I . V. Toci tu, A. Mohan (adminis­
trator), I. Cârcoană.
 La sfârşitul anului trecut cooperativa avea depusă la Ban­
ca centrală icoioperiativă şi Banca pop. „Dacia" suma de lei
171.201.—
Solidaritatea şi seriozitatea unei întreprinderi economice
se apreciază şil după! diversele fonduri, pe cari şi le formează
în -vederea realizării unor scopuri superioare' şi pentru garan­
tarea şi siguranţa 'operaţiunilor viitoare. Din lacest punct de
vedere cooperativa „Mercur" istă foarte bine. Voind să ne clă­
dim un local propriu, cea mai mare parte din excedentul anual
al cooperativei îl trecem'la fondul pentru local care la sfârşi­
tul lui 1936 era de 80.000 lei. De sigur, că voim accelera şi
prin ialte mijloace clădirea unui) local propriu, absolut necesar
desvoltării viitoare a cooperativei. Fondul de rezervă statutar
este important, mobilierul, prin fondul lui speciial, este aproa­
pe complet amortizat. Fondurile de propagandă şi asistenţă
socială studenţească de 26.891 permit cooperativei să între­
prindă o acţiiune temeinică de cooperatizare şi de ajutorare.
Cu toată ieftinătatea serviciilor cooperativei, totuşi buna
chiverniseală â duş la realizarea unui excedent de 62.963, care
dacă se raportează Ia capitalul sociial de 66.645 se poate con­
stata rentabilitatea mare a capitalului investit în cooperativă.
Totuşi consiliul de administraţie şi adunărille generale, au în­
ţeles să folosească, an de an, aceste frumoase beneficii pentnu
consolidarea cooperativei şi pentru asigurarea unei! mai mari
desvoltări în viitor, mărind! considerabil fondurile amintite
mai sus. La căpătâiul social vărsat s'a dat o dividendă) de lO^c'.
Din beneficiul anual s'a dat abonaţilor la restaurant, membrii
ai ooperativeî, o risturnă anuală de 5%'. Dacă la această ris-
turnă sie mai adaugă şi reducerea la preţuri acordată membri­
lor cooperativei, se poate constata aavntagiul pe oare cineva îl
poate avea devenind membru al acestei instituţiuni. Persona­
lul cooperativei este bine remunerat.
FOLOASE MORALE
S'a spus pe drept cuvânt că atunci când cooperaţia este
numai 0 afacere, ea este totdeauna o proastă afacere. Acest
adevăr a fost permanent ţinut în seamă de conducătorii co­
operativei „Mercur". întemeierea acestei instituţiunil nu a fost
determinată de dorinţa de â face venituri pe seama cuiva, ci
din credinţa, că priki creerea unei comunităţi cu înalte senti­
mente morale şi naţionale se poate contribui, poate cu puţin,
dar de sigur cu follos, la ridicarea unui neam prifci tineretul
său onest, harnic şi entuziast. Cooperaţia este şi crează me­
diul prielnic marilor înfăptuiri,'
Studenţii trebuesc deprinşi să mânuiască din vreme in­
strumentele creaţilunilor temeinice şi de durată pe seama nea­
mului nioistru. Ei să afle, fără lungă zăbavă, unde duce vorba
goală şi la ce limanuri fericite duce fapta cooperatistă. Să facă
cooperaţie pe seama lor şi apoi pe seama celor din mijlocul
cărora au plecat îndemnându-i şi ârătându-Ie foloasele marii
ale vânzării şi cumpărării în comun, ale organizării creditului
1
cooperativ, 'ale produeţiunii şi exploatării economice coopera­
tiste şi altele. \
La cooperativa lor, la „Mercur'', în Cluj, studenţii admi­
nistrează, îngrijesc patrimoniul cooperativei, vând, cumpără,
servesc, ţin socoteli şi contabilitate. In consililul de ajdlminis-
traţie (în care majoritatea sunt totdeauna studenţi), ei află
tainele şi technicaf conducerii unei întreprinderi, la un loc cu
licenţiaţi şi profesorii, se erează o comunitate sufletească din­
tre cele mai frumoase. Studenţii cenzori deprind secretele con­
trolului, fac rapoarte, îşi asumă răspunderi. In adunările ge­
nerale ale întreprinderii cooperatilste stuldenţii trăesc şi prac­
tică principiile democraţiei economice, spunându-şi fiecare cu­
vântul, hotărând soartea şi îndrumarea cooperativeit votează
secret şi oricare ar fi capitalul lor social fiecare are numai
un vot;.

In localul cooperativei studenţii găsesc atmosfera morală

şi camaraderească de care ei au multă nevoile. Distracţiile sunt
frumoase: conferinţe şi cântece la radio, biliard, şah, table,
lectură. Pe pereţii localului cetesc gândurile grele şi cuprinză­
toare ale marilor cooperatori diln lumea întreagă şi /din culo­
rile, de curcubeu ale marelui drapel cooperatist, oare împodo­
beşte un perete al localului cooperativei, ei desprind învăţă­
mântul înfrăţirii şi bunei învoilri între oameni.
Solidaritatea, generoziltatea, onestitatea şi munca sunt bu­
nele deprinderi la cari tineretul este îndemnat de (cooperaţie.
Pe seama ţării şi neamului nostru cooperaţia este sortită să
înfăptuiască mult.
 Cooperativa „Mercur" a făcut ceva din multul bine ce se
cuvine să faoeiri pentru românism. Pe lângă cele înşirate mai
sus cooperativa a împărţit cu mână şi gând generos imulte aju­
toare în bani şi hrană studenţilor săraci; cât şil cui anume nu
este cazul să spunem aci. Şi altă lume nevoiaşe găseşte la
cooperativa studenţească un sfat bun, o potolire a foamei şi
un ban de ajutor.
Gândurile noastre pentru viitor merg departe. Vom căuta
ca fapta să ţină pas cu dorinţa. Vrem să faicem, în miezul
Qujului, o puternică organizaţie economică cooperatistă şi
românească, cu multe secţiuni, cu spirit nou, sfărâmând spe­
cula şi eoJneurenţa neloială. Vrem, darj ne dăm seama că îm-
plinilrea voinţei noastre atârnă şi de înţelegerea şi sprijinul
ce-1 vom primi din partea tineretului universitar, al popula-
ţiunei şi instituţiunilor româneşti Nu sprijinul milei şi pome-
nei îl aşteptăm; acestea omoară instituţiile. Vrem sprijinul
dătător de viaţă, creator de stării sufleteşti înalte, vrem să fim
înţeleşi nuj prin puterea vorbelor, ci prin laceia a faptelor noa­
stre. Vrem. să învingem, convingând cu fapta şi cu vrednicia
! :
noastră. *
încheiem această dare de seamă, rostind respicat: coope­
raţia va învilnge, trăiască cdoperaţia!
Cluj, Februarie 1937.

Proţ. Dr. VICTOR JINGA, ION RUJA,

Preşedintele Consiliului de admi­ Vice-preşedinte al Consiliului de
nistraţie al Cooperativei „Mercur". administraţie al Caop. „Mercur".
 ÎNSEMNĂRI
Afirmarea tineretului prin democraţie
De c â t e v a t i m p l u p t a p o l i t i c ă din R o m â n i a s'a înteţit mult. F e l u r i t e
m a n i f e s t ă r i necunoscute p â n ă acum- de v i a t a p o l i t i c ă a ţ ă r i i n e dovedesc
v o i n ţ a u n o r a n u m i ţ i R o m â n i de a p r e f a c e s t r u c t u r a l m e c a n i s m u l vieţii
publice r o m â n e ş t i şi de a d a o a l t ă .direcţie leglăiturilor n o a s t r e c u l u m e a
din a f a r ă . E s t e , de s i g u r , d r e p t u l f i e c ă r u i R o m â n d e a influenţa p o l i t i c a
ţ ă r i i în sensul v e d e r i l o r lui, de a a f i r m a dSi ei "bine sau r ă u de a se f a c e
într'un fel s a u a l t u l , de a s t r â n g e î n j u r u l p u n c t u l u i lui d e v e d e r e p e
c â t m a i mulţi dintre, c o n a ţ i o n a l i i n o ş t r i i ; a c e a s t a este t e h n i c a s t r ă v e c h e
1
a luptei politice n o r m a l e c a r e î m p i n g e o n a ţ i u n e p e c ă i l e progresului' pe
c a r e nu s e p o a t e a p u c a f ă r ă l u p t ă şi spirit c r i t i c .
D a r , c a r a c t e r i s t i c a luptei politice din v r e m e a n o a s t r ă n u este n u m a i
i n t e n s i t a t e a c i c r e d i n ţ a c a r e s'a î n f i p t a d â n c în m i n t e a u n o r a clăi n u m a i
violenţa p o a t e t ă i a nodul g o r d i a n al politicei r o m â n e ş t i . I s b â n d a v a fi
a a c e l o r a , —< susţin apologeţii t r i s t e l o r m o r a v u r i pe c a r i . le t r ă i m , — c a r i
v o r m â n u i m a i bina r e v o l v e r u l şi c a r i v o r î n d r ă s n i m a i m u l t ; e s t e v o r b a
de î n d r ă s n e a l a de a s u p r i m a pe a d v e r s a r , de a î n t o c m i l i s t e m a i m u l t
s a u m a i p u ţ i n n e g r e , de a te Impune p r i n f o r ţ ă şi d i s t r u g e r e .
A fost şi este î n c ă f i r e s c c a f a ţ ă de începutul a c e s t o r fel d e m a n i ­
f e s t ă r i streine sufletului şi t r a d i ţ i i l o r r o m â n e ş t i , o p i n i a publiclăl a ţ ă r i i s ă
t r e a c ă p r i n t r ' o p e r i o a d ă de n e d u m e r i r e şi s u r p r i n d e r e c a r e s ă d e a u n e o r i
a p a r e n ţ a spaimei. A ş a se î n t â m p l ă t o t d e a u n a c â n d s e p e t r e c l u c r u r i ne­
p o t r i v i t e c u sentimentul, f i r e a şi deprinderile unui p o p o r ; u r m e a z ă r e ­
c u l e g e r e a şi apoi c o m b a t e r e a v i r u s u l u i periculos Introdus în o r g a n i s m u l
unei n a ţ i u n i .
N e a m u l n o s t r u a c u n o s c u t secole d e a r â n d u l a r b i t r a r u l , v i o l e n ţ a şi
silnicia p r a c t i c a t e da lifte s t r e i n e a s u p r a sa. E l le-a î n f r u n t a t nepierzând
n i c i o d a t ă n ă d e j d e a c ă l i b e r t a t e a şi d r e p t a t e a nu v o r î n t â r z i a siă! v i n ă .
1
Românii a u l u p t a t necontenit p e n t r u dreptul l o r de a fi o a m n e i , de a-şi
c h i v e r n i s i s i n g u r i rosturile, de a conduce şi de a fi conduşi c u omenie
şi d r e p t a t e ; c u v â n t u l c a r e e x p r i m ă l a p i d a r a s e m e n e a năzuinţi este: de­
mocraţia.
D e m o c r a ţ i a nu este u n ideal împlinit p e p ă m â n t u l r o m â n e s c . Ni­
m e n e a nu 1-a v ă z u t l a noi p â n ă a c u m , î n t o a t ă f r u m u s e ţ e a şi luminozi­
t a t e a luii S'au f ă c u t î n c e r c ă r i o n o r a b i l e de a-1 r e a l i z a , d a r m a i este î n c ă
f o a r t e m u l t de îndeplinit. D e m o c r a ţ i a r e p r e z i n t ă t e h n i c a v i e ţ i i publice
a p o p o a r e l o r civilizate; d i c t a t u r i l e , la p o p o a r e l e de m a r e c u l t u r ă , sunt
forme de v i a ţ ă p o l i t i c ă i m p u s e de o n e c e s i t a t e d e t e r m i n a t ă c a r e reclamai
c o m a n d a m e n t u l unio şi r a p i d i t a t e în execuţie ; d a c ă d i s p a r a c e s t e c a u z e
e x c e p ţ i o n a l e se restabileşte r e g i m u l d e m o c r a t i c şi funcţiunile vieţii dje
S t a t se. îndeplinesc i a r ă după c e r i n ţ e l e unei societăţi c u l t e şi civilizate.
Şi ţ ă r i l e c a r i nu a u a j u n s l a u n p r e a m a r e p r o g r e s , t r e b u e s ă deprindă,
din t i m p , p r a c t i c e l e v i e ţ i i publice a S t a t e l o r moderne. L a noi, p r i n
p r a c t i c a r e a , c h i a r p a r ţ i a l ă a n o r m e l o r vieţii d e m o c r a t i c e , se f a c e ş c o a l ă
b u n ă şi folositoare p e s e a m a naţiunii. Cei c a r i zeflemisesc s a u luptiăl
i m p o t r i v a d e m o c r a ţ i e i r o m â n e ş t i , nu. c u n o s c sau nesocotesc * c u r e a c r e ­
dinţă; căile posibila p e n t r u d e s v o l t a r e a p o l i t i c ă a unei n a ţ i u n i .
î m p o t r i v a acţiunii de d e m o c r a t i z a r e a ţ ă r i i î n t r e p r i n s ă m a i ales
de p a r t i d u l n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s c s'a p o r n i t de c ă t r ă „naţionaliştii" n o ş t r i i
o c a m p a n i e î n v e r ş u n a t ă . Calomnia, m i n c i u n a , d e n a t u r a r e a , e x a g e r a r e a ,
a m e n i n ţ a r e a , sunt a r m e l e ce se folosesc zi de zi. Cetind e n o r m i t ă ţ i l e
presei de d r e a p t a te întrebi: sunt aceşti o a m e n i c u m i n t e a î n t r e a g ă , nu
c u m v a an n ă v ă l i t î n t r ' o asemenea g a z e t a r i « m d a ţ i i v r e u n u l b a l a m u c ?
P e n t r u -uzul cauzei o c i f r a , de* exemplu d e 50.000, devine 500,000, s a u in­
v e r s , s t a t i s t i c e l e sunt falsificate, i n f o r m a ţ i u n i l e d e n a t u r a t e şi i n v e n t a t e , se
puni p e s e a m a l u p t ă t o r i l o r d e m o c r a ţ i p a l a t e , comploturi, j a f u r i , d e s f r ă u r i ,
e t c v ' N i c i o d a t ă . p o a t e c a a c u m n u s'a î m p r o ş c a t î m p o t r i v a o a m e n i l o r poli­
t i c i a t â t a noroi şi l ă t u r i . O a m e n i c a r i n u a u n i m i c c e pierde p r a c t i c ă
a ţ â ţ a r e a i n s i n u a n t ă î m p o t r i v a l u p t ă t o r i l o r oneşti ş i î n c e r c a ţ i . T o a t e p u ­
terile n e c u r a t e sunt mobilizate p e n t r u a doborâ p l ă p â n d a d e m o c r a ţ i e
r o m â n e a s c ă şi n i m i c n u este c r u ţ a t p e n t r u at f a c e carieTlă! p o l i t i c ă oamenii
pe cari în l u p t a d r e a p t ă n a ţ i u n e a i - a respins.
I n m a r e p a r t e tineretul este vehiculul p e c a r e p a r a p o n i s i ţ i i vieţii
publice r o m â n e ş t i îşi poartă; ambiţiile ş i a p e t i t u r i l e lor. N u n e g ă m buna
c r e d i n ţ ă c u c a r e militează o p a r t e din tineretul zis naţionalist; identifi­
c ă m şi a c i g â n d u r i oneste, nizuinţi idealiste, osteneli p a t r i o t i c e . D a r ,
pecetea a c e s t o r m i ş c ă r i o dă f a p t u l c ă t i n e r e t u l esta p r e a m u l t folosit c a
m a s s ă d e m a n e v r ă . I n s ă nu m a i p o a t e fi v o r b a n u m a i d e acest l u c r u .
O p a r t e dini tineretul d e d r e a p t a a j u r a t c r e d i n ţ ă u n o r a n u m i t e ţ e l u r i şi
c o n d u c ă t o r i . P a s i u n e a l o r este m a r e şi t o t m a i î n f i e r b i n t a t ă . C o n s t a t ă m
e x i s t e n ţ a unei s t ă r i de l u c r u r i d ă r e i a t r e b u e s ă i-se f a c ă f a ţ ă f ă r ă în­
târziere.
De sigur, p r i m u l l u c r u c e trebue f ă c u t , este a c e l a a l c a n a l i z ă r i i miş­
7
c ă r i i d e d r e a p t a p e v a d u l legii. S a r p u t e a s ă se o p u n ă r e z i s t e n ţ ă acestei
dirijlăiri. î n v e r ş u n a r e a e m a r e şi g r a b a e x c e s i v ă . N n m a i e v o r b a de
l u p t a î n t r e g e n e r a ţ i i c u regúlele ei cunoscute. Cei de d r e a p t a ş t i u c ă
î m p o t r i v i r e a le v a veni m a i puţin din p a r t e a c e l o r v â r s t n i c i . T i n e r e t u l
ţ ă r i i este el a n g a j a t î n l u p t ă . Vizionarii r ă s t u r n ă r i l o r întâlnesc î n c a l e a
lor t i n e r e t u l d e m o c r a t i c c a r e v r e a p r o g r e s şi r o m â n i s m c r o i t e p e g â n d i r e a
şi f a p t a c u l t u r i i şi a civilizaţiei. D a , l u p t a s e d ă î n t r e tineretul ţ ă r i i :
d e o p a r t e tineretul naţionalist şi d e m o c r a t , d e cealaltă/ p a r t e t i n e r e t u l h u ­
ligan; şi r e a c ţ i o n a r .
T i n e r e t u l n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s t este c e l m a i m u l t a t a c a t de t i n e r e t u l de
d r e a p t a . E l t r e b u e s ă f a c ă f a ţ ă aoestoT a t a c u r i şi s ă a s i g u r e isbânda
m a r e i lui c a u z e . I n s ă tineretul n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i s t p e n t r u a-şi a s u m a inte­
g r a l r ă s p u n d e r e a p e n t r u r e z u l t a t u l luptei c a r e s'a deschis, t r e b u e a ş e ­
zat î n t o a t e i e r a r h i i l e p a r t i d u l u i l a locul p o t r i v i t c u a p o r t u l lui ,tm a c e a s t ă
l u p t ă . P e n t r u c ă , s-o spunem limpede şi h o t ă r â t ^democraţia v a c â ş t i g a
lupta î n m ă s u r a în c a r e tineretul d e m o c r a t v a l u p t a c u elan, c o m p a c t
şi e n e r g i c . Şi l u p t a se dă c u m a i bune r e z u l t a t e a t u n c i c â n d l u p t ă t o r i l o r
li-se d ă r o l u r i l e de r ă s p u n d e r e î n f o r u r i l e p a r t i d u l u i .
M a i precis, l u c r u r i l e s t a u a ş a : p r o c e n t u l d e t i n e r i î n j u r u l a 30 de
a n i î n c o m i t e t e l e judeţene, delegaţiile p e r m a n e n t e judeţene, o r g a n i z a ţ i i l e
provinciale, î n c o m i t e t u l e x e c u t i v c e n t r a l e s t e m u l t p r e a m i c . Şi a c e s t
f a p t s c a d e din d i n a m i s m u l p a r t i d u l u i . T i n e r e t u l v a l u p t a m a i h o t ă r â t
a t u n c i c â n d v a a v e a u n c u v â n t g r e u î n o r g a n i z a ţ i i l e p a r t i d u l u i . Şi î m ­
p r e j u r ă r i l e de a c u m î m p u n l u a r e a de g r a b n i c e m ă s u r i în a c e a s t ă d i r e c ­
ţie. L o z i n c a p a r t i d u l u i naţional-ţăriănesc să' fie a s t ă z i : d i n a m i z a r e a p a r t i ­
dului p r i n a c o r d a r e a c â t o r m a i m u l t e l o c u r i de r ă s p u n d e r e tineretului.
Ne p e r m i t e m s ă solicităm c o n d u c e r e a c e n t r a l ă a p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l -
ţ â r ă n e s e slă! e x a m i n e z e c u u r g e n ţ ă a c e a s t ă p r o b l e m ă . Oamenii v â r s t n i c i
şi respectabili a i p a r t i d u l u i s ă î n ţ e l e a g ă sensul ş i c a r a c t e r u l luptei c a r e
s'a încins a c u m î n ţ a r ă . N i m i c n u trebue nesocotit p e n t r u e a i s b â n d a s ă
fie a s i g u r a t ă .
I n o r g a n i z a ţ i i l e locale a l e p a r t i d u l u i , î n comitetele judeţene, î n
delegaţiile judeţene, în o r g a n i z a ţ i i l e p r o v i n c i a l e şi m a i d e p a r t e Să se
fadă l o c tineretului destoinic, lăsându-se l a o p a r t e p r e j u d e c ă ţ i l e v e c h i
şi e x t r e m d e p ă g u b i t o a r e , mai ales î n ceasul d e f a ţ ă . L o c tineretului
p e n t r u a-i m ă r i c a p a c i t a t e a şi elanul de l u p t ă şi de sacrificiu. S e i m p u n e
o p r e m e n i r e g e n e r a l ă , nu p e n t r u a d a o a r e c a r i s i t u a ţ i u n i tineretului,
ci p e n t r u a-1 î n c a d r a o r g a n i c î n a c ţ i u n e a de luptă, ofensivă şi rezistentă.
D a c ă p r i n scrisul de f a ţ ă a n u m i t a susceptibilităţi a r c r e d e de bine
s ă se mobilizeze, a t u n c i v o i fi m â h n i i d e lipsa de î n ţ e l e g e r e a g â n d u l u i
meu. TJnei o r g a n i z a ţ i u n i de d r e a p t a t â n ă r ă p â n ă î n v â r f u l p i r a m i d e i
ei, îi v a fi m a i uşor să! lupte ou c a d r e l e v â r s t n i c e a l e a l t o r o r g a n i z a ţ i u n i ;
dârzenia tineretului de d r e a p t a v a t r e b u i s ă î n t â l n e a s c ă d â r z e n i a tine­
r e t u l u i d e m o c r a t i c oare, ştiu, n u este nici l a ş , nici lipsit^-de c u r a j , car©
a r e spiritul d e j e r t f ă şi de s a c r i f i c i u . Slă) n u s e p i a r d ă • din v e d e r e nici
un mijloc de p o t e n ţ a r e a c a p a c i t ă ţ i i d e l u p t ă a tineretului d e m o c r a t i c .
Imprejurlfiiri excepţionale impun m ă s u r i excepţionale. U n a d i n t r e a c e s t e a
este ş i c e a î n f ă ţ i ş a t ă m a i sus. K J.

Conferinţele Tineretului nallonal-ţărănlsl la Cluj

I n c o n t i n u a r e a ciclului de conferinţe început în Nov. 1936, au v o r ­
bit l a 17 I a n u a r i e d-1 V i r g i l N. M a d g e a r u , despre; „ R o m â n i z a r e a vieţii
economice", l a 7 F e b r u a r i e d-1 p r o f . V a i e r Moldovan d e s p r e „ P r o c e s u l d e
u n i f i c a r e a d m i n i s t r a t i v ă a României*' şi l a 14 F e b r u a r i e d-1 prof. Minai
R a l e a despre „ Ţ ă r ă n i s m u l şi nouile c u r e n t e sociale".
Conferinţa dlui V i r g i l M a d g e a r u o v o m publica, î n extenso, î n
n u m ă r u l v i i t o r a l revistei n o a s t r e . Dlăm a c u m r e z u m a t e l e c o n f e r i n ţ e l o r
d-lor Moldovan ş i R a l e a .

„PROCESUL D E U N I F I C A R E ADMINISTRATIVA A ROMÂNIEI"

T e r m e n u l „ a d m i n i s t r a ţ i u n e ' ' c a şi verbul „ a a d m i n i s t r a " , s e în­
t r e b u i n ţ e a z ă î n două înţelesuri, unul m a i r e s t r â n s , c e l ă l a l t m a i l a r g .
I n ipoteza p r i m ă , sub „ a d m i n i s t r a ţ i u n e publică" se înţelege de r e ­
g u l ă n u m a i ministerul de I n t e r n e c u t o a t e serviciile i n t e r n e şi e x t e r n e ,
c u direcţiunile g e n e r a l e dependente de el, p r e c u m şi a ş a n u m i t a adminis­
t r a ţ i u n e locală.
I n sens m a i l a r g , a d m i n i s t r a ţ i u n e a c u p r i n d e în sine î n t r e a g a v i a ţ ă
funcţională a p u t e r i i executive.
Procesul* f i r e s c d e u n i f i c a r e al v a s t e l o r ş j c o m p l e x e l o r r a m u r i d e v i a t ă
c o l e c t i v ă , a ş a c u m s'a d e s f ă ş u r a t el, n u m a i m u l t d e c â t 18 a n i dela U n i r e a
c e a m a r e , ne o f e r ă c e a m a i eloquentă dovadlăi despre destoinicia, şi v o -
c a ţ i u n e a poporului r o m â n d e a a ş e z a temeliile d u r a b i l e a l e noului s ă u
stat întregit.
F e l u l c u m a rezolvit n a ţ i u n e a r o m â n ă a c e a s t ă g r e a p r o b l e m ă d e
u n i f i c a r e instituţională, t o c m a i î n a c e s t domeniu a l a d m i n i s t r a ţ i u n i i p u ­
blice, oonstitue în a c e l a ş t i m p şi a r g u m e n t u l cel m a i grlăitor î m p o t r i v a
t u t u r o r a c ţ i u n i l o r de revizionism ş i a d i c ă de d i s t r u g e r e a l e m a r i l o r a c t e
de unire: din 1918.\
Meritul n o s t r u este c u a t â t m a i m a r e c u c â t pTOcesul de: u n i f i c a r e
a a v u t s ă î n t â m p i n e dificultăţi d e o r d i n istoric, social şi e c o n o m i c
a p r o a p e insurmontabile.
U n i f i c a t o r i i legilor şi instituţiunilor d e o r d i n a d m i n i s t r a t i v a v e a u
s ă a l e a g ă î n t r e două metode:
U n a m a i simplă şi m a i uşoara* p r i n s i m p l a e x t i n d e r e a legilor şi
a ş e z ă m i n t e l o r din V . - R e g a t a s u p r a noilor p r o v i n c i i ; c e a de-a-doua m a i
a n e v o i o a s ă r e c l a m ă o m i g ă l o a s ă o p e r ă de c o d i f i c a r e , c a r e slă ţină, s e a m a
şi d e t r a d i ţ i i l e şi exigenţele juste a l e p r o v i n c i i l o r .
S p r e l a u d a n o a s t r ă i fie zis, m e t o d a p r i m ă ¡a fost a p l i c a t ă n u m a i e x ­
cepţional: c a de e x . în cazul Codului Silvic s a u a l legii d© e x p r o p r i e r e
p e n t r u u t i l i t a t e publică.
P r o v i n c i i l e alipite ş i î n special A r d e a l u l a e x e r c i t a t o influenţă
h o t ă r â t o a r e î n domeniul bisericesc c u l t u r a l .
Noul r e g i m a l cultelor c a şi l e g e a de u n i f i c a r e a bisericii o r t o d o x e
p o a r t ă p e c e t e a acestei î n r a u r i r i .
I n schimb, p a terenul p r o p r i u al a d m i n i s t r a ţ i u n i i d e S t a t şi locale,
a legislaţiilor fiscale, etc., s'a a f i r m a t p r e p o n d e r e n ţ a V e c h i u l u i - R e g a t ,
o a r e a a d u s d r e p t a p o r t o o r g a n i z a ţ i e şi 0 t r a d i ţ i e a d m i n i s t r a t i v ă şi biro­
c r a t i c ă p r o b a t ă şi i n t r a t ă î n c i r c u l a ţ i a o r g a n i s m u l u i social.
I n aeelaş t i m p , î n s ă , s'a ţ i n u t s e a m a şi de spiritul timpului! c a şi
de rezultatele şi p r o g r e s e l e r e a l i z a t e de cele m a i a v a n s a t e p o p o a r e a l e
Apusului.
L e g e a n o a s t r ă s a n i t a r ă , c e a despre „ A s i g u r ă r i l e sociale'', c h i a r c e a
a „Poliţiei" şi a „ J a n d a r m e r i e i " , ne p r e z i n t ă c a pe u n p o p o r d o r n i c de
a ne a d a p t a f o r m e l o r m o d e r n e de v i a ţ ă c o l e c t i v ă .
I n a l t ă o r d i n e de idei, t r e b u e s ă c o n s t a t ă m e u m u l t ă s a t i s f a c ţ i e şi
un spirit de c o n t i n u i t a t e în evoluţia procesului de u n i f i c a r e adminis^-
trativă. \
Cele m a i m u l t e şi m a i delicate I e ş i o r g a n i c e a u fost î n f ă p t u i t e
de d o u ă r e g i m u r i politice, d e s p r e c a r i nu. se p o a t e spune) c ă a r avea< p r e a
m u l t e p u n c t e de a f i n i t a t e ideologică.
R e g i m u l naţional-liberal d i n t r e anii 1922—1926 şi cel n a ţ i o n a l - ţ ă r ă -
neso din 1928—1931 pot fi c o n s i d e r a t e d r e p t cele m a i prolifice, sub r a p o r ­
t u l c a r e ne i n t e r e s e a z ă .
I n fine, p u t e m spune, c ă în l i n i a m e n t e generale, şi unii şi alţii
a u r e s p e c t a t şi m e n ţ i n u t legile v o t a t e de anteceseorii lor. Totuşi, c a dă
fim obiectivi, în două p u n c t e nu s'au p u t u t nici p â n ă azi netezi deose­
birile de concepţii destul d e a d â n c i , c a r i d e s p a r t cele d o u ă r e g i m u r i şi
pe terenul administrativ, '
P e t e r e n u l a d m i n i s t r a ţ i u n i i locale, de o pildă, difernţele a c e s t e a
a u a v u t r e z u l t a t u l de a ne fi f e r i c i t î n t r ' u n i n t e r v a l de 10—11 a n i , cu. nu
m a i p u ţ i n d e c â t t r e i legi o r g a n i c e , n e m a i v o r b i n d de legile m o d i f i c a t o a r e .
R e g i m u l liberal şi-a depus concepţiile sale î n p r i m a lege d e unifi­
c a r e a a d m i n i s t r a ţ i u n i i l o c a l e din 1925j I n 1929 n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i ş t i i a u ela­
b o r a t şi v o t a t o l e g e n o u ă , c a r e î n 1936 a fost înlocuităi c u c e a din 27
M a r t i e , în v i g o a r e azi.
Cum c o n t r a s t e l e nu s'au p u t u t netezi, d e c â t î n o m i c ă p a r t e se
p r e v e d e c ă în c u r â n d v o m a v e a să i n s i s t ă m şi a p l i c ă m şi p e c e a d e - a - p a t r a
lege. Deosebirile ideologice d i n t r e cele d o u ă r e g i m u r i , c a r i împiedicai o
soluţionare definitivă a r fi, p e s c u r t , u r m ă t o a r e l e :
Legile; din 1925 şi din 1936 tind l a o s p o r i r e şi f o r t i i f e a r e a p u t e r i i
Centrale? de S t a t şi l a o o a r e c a r e î n g r ă d i r e a a d m i n i s t r a ţ i i l o r locale.
Conform legilor din 1925 şi 1929 o r g a n e l e p u t e r i i d e s t a t , c a r i a c t i ­
v e a z ă în c a d r e l e a d m i n i s t r a ţ i i l o r locale au fost m a j o r a t e c a n u m ă r şi
ca atribuţiunL
P r e f e c t u l , de pildă, e în a c e i a ş persoanlâ şi r e p r e z e n t a n t al p u t e r i i
centrale! şi şef a l a d m i n i s t r a ţ i u n i i locale. I n c o n c e p ţ i a legii din 1929, p r e ­
fectul e r a n u m a i r e p r e z e n t a n t al p u t e r i i c e n t r a l e şi n u m a i u n o r g a n de
c o n t r o l , f ă r ă d r e p t u l de a se î n g e r a î n m e r s u l a d m i n i s t r a ţ i i l o r locale
şi de a le d a o r d i n e d i r e c t e . Şef al a d m i n i s t r a ţ i e i judeţene a fost f ă c u t
preşedintele delegaţiei p e r m a n e n t e , ales de şi r ă s p u n z ă t o r f a ţ ă de Consi­
liul J u d e ţ e a n . ;
L e g e a din 1936 m e r g e c u u n p a s î n a i n t e p e c a l e a centralizantăi
c h i a r î n c o m p a r a ţ i e c u legea din 1925, î n t r u c â t învesteşte p e p r e f e c t c u
d r e p t u l e x c l u s i v de e x e c u t a r e al h o t ă r â r i l o r c o r p u r i l o r a u t o n o m e , p r e ­
c u m şi disciplina, el. singur, pe toţi f u n c ţ i o n a r i i judeţeni.
1
L e g e a din 1929 d ă d e a a c e s t d r e p t e x c l u s i v consiliului î n c e p r i v e ş t e
pe f u n c ţ i o n a r i i t i t r a ţ i şi Delegaţiei faţăl de ceilalţi f u n c ţ i o n a r i .
I n fine legea azi în v i g o a r e ia sporit şi n u m ă r u l f u n c ţ i o n a r i l o r
numiţi şi dependenţi direct de p u t e r e a c e n t r a l ă . I n a f a r ă de prefect m a i
sunt subprefectul, p r e t o r i i şi n o t a r i i tot f u n c ţ i o n a r i d e S t a t .
Cea de a d o u a d i v e r g e n ţ ă p r i n c i p a l ă d i n t r e naţional-liberali şi n a -
t i o n a l - t ă r ă n e ş t i se r e f e r ă tot l a a d m i n i s t r a ţ i a locală, î n s ă sub u n a l t
aspect. Cei dintâi c o n s i d e r ă a c t u a l a diviziune a d m i n i s t r a t i v i i a ţ ă r i i în
71 judeţe e a c e v a definitiv şi i m u t a b i l . D i m p o t r i v ă n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n i ş t i i îşi
dau s e a m a c ă u n i t ă ţ i l e a c e s t e a c o r e s p u n d e a u c-hemlăi'ii l o r în v e a c u l
t r e c u t , când ele e r a u de f a p t n u m a i o r g a n i z a ţ i u n i a d m i n i s t r a t i v e .
 I n zilele n o a s t r e , c â n d S t a t u l şi subdiviziunile lui, att l u a t a s u p r a
lor o s e r i e de a g e n d e de o r d i n econmic, se o b s e r v ă t o t m a i m u l t e ă a c ­
tualele judeţe sunt nişte u n i t ă ţ i c u m u l t p r e a miei, c a î n t i n d e r e ş i popu­
laţie, d e c â t s ă p o a t ă r ă s p u n d e ou r e z u l t a t , a t â t o r obligamemte de ordin
gospodăresc, c u c a r i a u fost î n s ă r c i n a t e . D a r c h i a r pilda c e l o r m a i m u l t e
ţ ă r i din E u r o p a în deosebi, c e a a v r e m u r i l o r n o a s t r e , Cehoslovacia, c u
provinciile ei a d m i n i s t r a t i v e şi J u g o s l a v i a c u banovinele ei, c a r i s'au
substituit î n t r u t o t u l v e c h i l o r judeţe, îi î n d e a m n ă şi p e naiţonal-ţăiră-
niştî c a s ă g ă s e a s c ă şi p e n t r u noi o f o r m ă ! d e o o r g a n i z a r e ; m a i p o t r i v i t ă
c u exigenţele zilelor de azi.
î n c e r c a r e a din 1929 eu d i r e c t o r a t e l e nu a fost c h i a r noreoasăi din
două p u n c t e de v e d e r e :
î n t â i p e n t r u c ă s'au l u a t de bază, l a a r o n d a r e a lor, p r o v i n c i i l e isto­
r i c e şi n u c r i t e r i i de o m o g e n i t a e g e o g r a f i c ă şi econmică, c a s p r e pildă
în J u g o s l a v i a .
I n r â n d u l al doilea, p e n t r u c ă î n loc s ă r e d u c ă a p r a t u l f u n c ţ i o n ă r e s c
şi eheltuelile de r e g i e p r i n desfiinţarea judeeţlor mici, le-a menţinut şi
pe a c e s t e a şi le-a i n t e r c a l a t î n t r e ele şi p u t e r e a c e n t r a l ă , o a u t o r i t a t e in­
t e r m e d i a r ă inouă: directoratul.
D e a c e e a noul p r o g r a m al p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l - ţ ă r ă n e s e s'a f i x a t
p e n t r u o r e f o r m ă c a r e în fond s e a m ă n ă m u l t c u c e a jugoslaviăi, p r i n fap­
tul c ă îşi p r o p u n e r e d u c e r e a n u m ă r u l u i judeţelor n o a s t r e m ă r u n t e de
eri, d e l a 71 l a cel m u l t 10—12 „judeţe întinse", c a r i astfel n u v o r fi alt­
c e v a decât c e e a c e sunt „ B a n o v i n e l e " din, J u g o s l a v i a .
Nu este î n s ă timpul, nici locul slăi l u ă m a atitudine! |în t o a t e chesti­
unile c a r i f o r m e a z ă aci obiect de c o n t r o v e r s ă î n t r e cele d o u ă m a r i p a r t i d e
de g u v e r n ă m â n t , c a r i a u c â r m u i t şi v o r m a i c â m i u i ţ a r a a c e a s t a .
Scopul n o s t r u a fost n u m a i s ă p u n e m degetul p e r a n ă şi săi scoa­
t e m în relief cauzele, c a r i a u î m p i e d e c a t c a E o m â n i a s ă a j u n g ă l a un
p u n c t de s t a b i l i t a t e şi odihnă şi î n a c e l a c â t e v a chestiuni, pei c a r i le-am
a t i n s n u m a i sumari în cele de m a i sus.
F a p t u l a c e s t a î n s ă n u d i m i n u i a z ă î n t r u n i m i c g r a n d o a r e a operei
de u n i f i c a r e administrativiăj î n f ă p t u i t ă în m a i p u ţ i n d e două decenii.
C u f r u n t e a r i d i c a t ă p u t e m spune c ă a m reuşit s ă e l i m i n ă m şi s ă
înlocuim a p r o a p e t o a t e legiuirile v e c h i şi s t r ă i n e . Azi R o m â n i a î n t r e g i t ă
1
e c â r m u i t ă şi a d i m i n s t r a t ă sub r e g i m u l u n o r legi r o m â n e ş t i , f ă c u t e în
s p i r i t r o m â n e s c şi a p l i c a t e de sus p â n ă jos, de u n a p a r a t f u n c ţ i o n ă r e s c
educat î n şcoli r o m â n e ş t i , deci, cu d e s ă v â r ş i r e u n i f i c a t sufleteşte c a şi
juxidiceşte.
„ŢĂRĂNISMUL Şl NOUILE CURENTE SOCIALE"
T r e b u e s ă c o n f r u n t ţ ă r ă n i s m u l c u a n u m i t e m i ş c ă r i d e a z i p e n t r u a-i
v e r i f i c a posibilităţile d e v i t a l i t a t e .
D a c ă v o r b i m de o ideologie ţ ă r ă n i s t ă , a c e a s t a este m u l t m a i v e c h e
decât ţ ă r ă n i s m u l c a p a r t i d politic. E s t e destul s ă a m i n t i m p o p o r a n i s m u l
din R u s i a , ţ ă r ă n i s m u l din D a n e m a r c a s a u din B u l g a r i a , c h i a r î n R o m â n i a
a c t u l d e n a ş t e r e a ţ ă r ă n i s m u l u i este d e p e l a 1907,
Deci, dintele v r e m i i a a v u t t i m p slă v e r i f i c e d a c ă este c e v a viabil
sau trecător.
Cum a p a r e a c e a s t ă d o c t r i n ă în f a ţ a nouilor c u r e n t e i
Curentele c a r i a g i t ă E u r o p a azi sunt n u m e r o a s e . V o i u a l e g e cele
mai importante.
Curentul colectivist, c a r e s c o a t e în evidenţă i m p o r t a n ţ a societăţii
a s u p r a individului. T r e b u e s ă evidenţiem şi neonaţionalismul.
Individul c a noţiune e t i c ă şi c u l t u r a l ă este î n d e c a d e n ţ ă . I n t r e c u t ,
m a i ales r e n a ş t e r e a , r o m a n t i s m u l şi r e v o l u ţ i a f r a n c e z ă s'au b a z a t pe
individ. I n t o a t e domeniile de a c t i v i t a t e a m a v u t c u r e n t u l individiualist.
T o a t e culturile E u r o p e i c r e d e a u în individ.
î n c e t u l c u încetul s t a t u l a intervenit, a început s ă se a m e s t e c e în
viaţa! economică. I n timpul războiului s t a t u l a c o n t r o l a t v i a ţ a economică.
 D e m o c r a ţ i a a început s ă fie înlocuita, s a u m a l bine zisi s ă a p a r ă o
n o u ă f o r m ă a democraţiei, o d e m o c r a ţ i e o r g a n i z a t ă .
C h i a r iviaţa de t o a t e zilele s'a o r g a n i z a t . A ş a c ă d i c t a t u r i l e de azi
1
— a t â t î n G e r m a n i a c â t şi î n R u s i a — s e c a r o t e r i z e a z ă p r i n a n u l a r e a
vieţii i n d i v i d u a l a
F e n o m e n u l social nou nu este individul c i mulţimea, m a s s a .
I n a c t i v i t a t e a c o t i d i a n ă g r u p u l a r e i m p o r t a n ţ a p e c a r e i-o a c o r d ă
F e u r i e r p r i n f a l n s t e r u l s ă u r e a l i z a t azi p r i n u r i a ş e l e bloe-hausuri. P â n ă
şi d i s t r a c ţ i i l e s'au socializat.
V i a ţ a economică este s o c i a l ă p r i n o r g a n i z a r e a c o n c e r n u r i l o r , p r i n
etatizare sau colectivizare.
A m p u t e a c a r a c t e r i z a spre e x e m p l u v i a ţ a a m e r i c a n ă c a u n socialism
p r o s p e r . I n I t a l i a , G e r m a n i a şi R u s i a a v e m m a i a c c e n t u a t fenomenul
g r u p u l u i social; v i a ţ a î n m a s s ă .
Deci •vedem c ă se tinde l a e l i m i n a r e t u t u r o r f o r m e l o r individualiste.
î n t r e b a r e a c a r e se pune p e n t r u noi este c u m se p o a t e c o m p o r t a o
d o c t r i n ă ţărănistă; î n f a ţ a u n o r astfel de c u r e n t e ?
T o a t ă l u m e a — l u m e a de r e a c r e d i n ţ ă — spune c ă s t a t u l ţ ă r n e s c a r
fi îmbibat de r ă u t a t e a de c l a s ă , i a r a t m o s f e r a ar, fii de b s i m p l i t a t e r u s ­
t i c ă m o n o t o n ă c u r e z u l t t u l : o n e o b a r b a r i e p e c a r e a r scoate-o în evidenţă
c l a s a ţ ă r ă n e a s c ă t i r a n i z â n d c e l e l a l t e c a t e g o r i i sociale.
Ţărlăinismul v r e a să f a c ă c u t o t u l a l t c e v a . P o r n i n d delà postulatul c ă
ţ ă r ă n i m e a este c l a s a c e a m a i n u m e r o a s ă , b a z a de e x i s t e n ţ ă n a ţ i o n a l ă ,
r e z e r v o r u l t u t u r o r forţelor v i t a l e ale n e a m u l u i , ţărlăinismul c e r e o o p e r ă
de r e d r e s a r e s o c i a l ă ; o serie d e procese de c o r e c t a r e în f a v o a r e a ţ ă r ă n i m e i .
flîjtatismul ţ ă r ă n i s t î n s e a m n ă a c o r d a r e a u n e i i m p o r t a n ţ e m a i m a r i
clasei ţăirăneşti, s u r s a p r i n c i p a l ă a t u t u r o r fenomenelor economice.
N a ţ i o n a l i s m u l este o f o r m ă d i n a m i c ă d e m a n i f e s t a r e .
Naţionalismul de ieri e r a u n n a ţ i o n a l i s m defensiv, luptând c o n t r a
celor c e v r o i a u şi a v e a u idei de d o m i n a ţ i e din a f a r ă .
N a ţ i o n a l i s m u l de azi se î n t o a r c e î n ă u n t r u , c ă u t â n d s ă s t a b i l e a s c ă
aici un echilibru.
N a ţ i o n a l i s m u l de azi se î n t o a r c e î n t o t a l i t a r . D a r s t a t u l t o t a l i t a r
t r e b u e să fie a ş a de o r g a n i z a t c a î n ă u n t r u s ă a i b ă un a s p e c t de omogeni­
t a t e . N a ţ i o n a l i s m u l de azi l u p t ă nu n u m a i c o n t r a streinilor, d a r ş i co­
n a ţ i o n a l i l o r c a r i nu se i n t e g r e a z ă . D a r s t a t u l t o t a l i t a r c h i a r d a c ă s'ar
realiza, nu p o a t e ti p e r f e c t . I n statul t o t a l i t a r hotislreşte o c l a s ă c a r e se
impune şi deţine p u t e r e a de eoerciţiune c o n t r a a l t o r clase. S o l i d a r i t a t e a
t o t a l ă nu este posibilă Miră o e g a l i t a t e socială.
D a c ă ţătrănismul —• în cazul d e f a ţ ă — a c c e p t ă s t a t u l t o t a l i t a r
a v â n d t o a t e corelaţiile economice. I n c a z u l a c e s t a ţărănismul- a p a r e c a
o o p e r ă de justiţie: socială.
Naţionalismul de i e r i e r a c o n s t a t a r e a unei o r i g i n i etnice. N a ţ i o n a -
H&mul de/ azi spune căi nu este n u m a i o r e a l i t a t e , d a r n a ţ i o n a l i s m u l este
şi o v a l o a r e p o l i t i c ă c u l t u r a l ă , etc., c u c â t ne c r e d e m m a i superiori cu
at&t p o t e n ţ a n o a s t r ă este c r e s c u t ă . D a r p u t e m s ă c ă d e m şi î n g r e ş a l a c ă
dacd na c r e d e m superiori, nu m a i a v e m nevoe de a ne c u l t i v a s ă devenim
superiori. Deci c o n c e p ţ i u n e a c ă suntem o v a l o a r e , a i e şi a v a n t a g i i şi
desavantagii.
Ţ ă r ă n i m e a este înainte de t o a t e o r e a l i t a t e şi p o a t e deveni o r i
când o v a l o a r e statului. /
N a ţ i o n a l i s m u l d i n a i n t e e r a defensiv, n a ţ i o n a l i s m u l de a z i este ofen­
siv, c e r â n d i n s t a u r a r e a unei noui ordine.
P r o b l e m a s t r ă i n i l o r se p u n e şi în felul u r m ă t o r ; m a j o r i t a t e a din ei
a r fi eliminaţi d a c ă a m fi în s t a r e s ă le lulălm locul.
Dar dacă nu?!
Naţiunile se pot d i s t r u g e în d o u ă feluri: a) p r i n t r ' o i n v a z i e d i n a f a ­
r ă şi b) c â n d n a ţ i u n e a se n ă r u e s i n g u r ă . Misiunea c e a m a i m a r e p e n t r u
noi este de a o r g a n i z a şi r i d i c a p ă t u r a ţ ă r ă n e a s c ă , p e n t r u c ă n u m a i a ş a
vom puitea elimina p e s t r ă i n i c e a u a c a p a r a t v i a ţ a e c o n m i c ă .
ţ O r i c e î n c e r c a r e de d i s t r a g e r e a naţiunei n o a s t r e s e v a lovi de
a c e a s t ă rezistentă a celei m a i p u t e r n i c e clase a s t a t u l u i ţ ă r ă n e s c .
I r a p t a azi este f o a r t e m a r e î n t r e c u r e n t e l e d e m o c r a t i c e şi a n t i ­
d e m o c r a t i c e . D o c t r i n a d e m o c r a ţ i e i este atinslăi î n esenţa ei. D e m o c r a ţ i a
evoluează. Nu m a i crede azii nimeni în e g a l i t a t e , f r a t e r n i t a t e ş i libertate.
P r o b l e m a c a r e o pune d e m o c r a ţ i a , e s t e s ă c r e e z e condiţii c a toţi s ă
a i b ă u n p u n c t d e p l e c a r e egal, i a r p u n c t u l de a j u n g e r e este diferit. F i e ­
c a r e după m e r i t u l lui v a a j u n g e l a p u n c t e diferite.
P r i n procesul de eroziune d e m o c r a ţ i a s'a schimbat şi a v e m o de­
m o c r a ţ i e de g r u p .
Azi grupele sunt: c l a s a socială şi sindicatul profesional. I n s t a t u l
n o s t r u c l a s a socială c e a m a i p u t e r n i c ă este ţ ă r ă n i m e a . L a o r a ş a v e m
sindicatele c u c a r a c t e r profesional.
D e m o c r a ţ i a l a noi v a fi o d e m o c r a ţ i e s o c i a l ă c u dublu aspect, de-
* m o c r a ţ i a ţ ă r ă n e a s c ă la s a t e şi d e m o c r a ţ i a sindicatelor l a o r a ş e .

Universitatea din Heideiberg sub „regimul" naţional-soclallst

1
E x c e l e n t a r e v i s t ă ştiinţifică engleză „ N a t u r e " , c a r e a p a r ă la L o n d r a ,
în n u m ă r u l din 17 I a n u a r i e 1937, publioă o n o t ă e x t r e m de i n t e r e s a n t ă ,
r e l a t i v l a aplicaţiile p r a c t i c e ale ideilor naţional-socialiste în domeniul
ştiinţei şi c u l t u r i i .
A r t i c o l u l începe cu a n a l i z a u n o r p r i n c i p i i e n u n ţ a t e de „ F i i h r e r u l "
c u l t u r a l al celui de al treilea Reieh, Dr. Rust, a c e l a ş c a r e imediat după
v e n i r e a lui H i t l e r la c o n d u c e r e a Germaniei, a l a n s a t c e l e b r a lozincă:
„Când aud pronunţânduse cuvântul cultură, îmi vine să scot revolverul.'"
Cu o c a z i a jubileului r a t a t al acelei universităţi, d r . B u s t , f ă c â n d o ex­
p u n e r e a s u p r a noului „ w e l t a n s c h a u n g " (concepţie despre lume), naţional-
socilalist, d e c l a r ă c u c a n d o a r e a bine c u n o s c u t ă : „Naţional-socialismul a
î n z e s t r a t ş t i i n ţ a c u noi principii, din c a r e t r e b u e siăl d e r i v e c e a m a i
solidă î n c r e d e r e de sine . . . S'a sfârşit cu vechea idee a ştiinţei bazată pe
credinfa în superioritatea intelectului".
*
E f e c t e l e acestei noi concepţii n'au î n t â r z i a t s ă se a r a t e în t o a t e
d i v e r s i t a t e a şi plenitudinea (lor.
Rectorul Universităţii primeşte frumosul titlu de „Fiihrer".
La jubileul de 500 ani al vechiului locaş de cultură, „Fiihrerul"
Groh a apărut în uniformă national-socialistă, cu pistolul la briu (aşa
cum apare la noi Coroi, sau Zelea Codreanu)-
U r m e a z ă în o r d i n e a e r a r h i e ă d u p ă R e c t o r , u n „ L e i t e r " a l corpului
docenţilor. AlăturjS de acest „ L e i t e r " , v i n e dl. K r e u t z e r , c a r e c u m u l e a z ă
titlul d e r e p r e z e n t a n t a l personalului didactic inferior, şil a l Uniunii stu­
denţilor naţional-socialişti şi c a r e este pesonajul p r i n c i p a l al Senatului
U n i v e r s i t a r . După acest delegat al studenţilor, u r m e a z ă d e c a n i i t u t u r o r
f a c u l t ă ţ i l o r şi ceilalţi m e m b r i ai Senatului. A u t o r i t a t e a academică! c a r e
o c u p ă locul i m e d i a t u r m ă t o r , după Senatul U n i v e r s i t a r , este „ U n i u n e a
profesorilor naţional-socialişti". „ F i i h r e r u r ' districtului (Gaudozent burid-
f u h r e r " ) , al acestui uniuni este m e m b r u l de p a r t i d , prof. D r . K r i e e k ,
c a r e a fost de c u r â n d numit R e c t o r al U n i v e r s i t ă ţ i i din F r a n k f u r t . î n a i n ­
te de a fi profesor şi R e c t o r , dl. K r i e e k e r a profesor l a o ş c o a l ă secun­
d a r ă . A s c e n s i u n e a i-a fost f o a r t e r a p i d ă .
*
In 1932, erau la această universitate 215 profesori- Astăzi sunt nu­
mai 180. Dintre acestea 99 sunt supravieţuitori ai vechiului regim,; 81
au venit odată cu noul regim. Unui mic număr i s'a permis să-şi păs­
treze catedrele fără să primească salriu, Dintre profesorii concediaţi un
număr însemnat au fost aduşi la catedră de actualul regim însăşi. Ca-
riera profesorului universitar în Germania a devenit ca viaţa omului
primitiv: „săracă, murdară, brutală şi scurtă" (Hobbes).
In majoritatea cazurilor, profesorii concediaţi erau evrei sau erau
înrudiţi mai deaproape sau mai de departe cu evrei. Cu toate acestea
la facultatea de medicină, unde congedierile au fost mai numeroase, nu­
mai jumătate din ele au avut la bază acest motiv. Cealaltă jumătate a
fost acuzată de a fi „refractară politiceşte", sau ca având legături cu
partidele de stânga înainte de venirea la putere a lui Hitler. Nu se
poate preciza — spune revista engleză, —• în câte cazuri concedierile au
fost provocate de studenţi. Fără îndoială leaderii naţional-socialişti ai
studenţimei, profită de largul control de care dispun asupra universităţii.
L a diferitele afeultăţi a u i n t e r v e n i t s c h i m b ă r i . U n e l e c u r i o a s e . A l ­
tele ridicule.
L a f a c u l t a t e a de drept de pildă, „ I n s t i t u t u l p e n t r u i s t o r i a j u r i s -
prudenţei", a pierdut v e c h i u l s ă u n u m e „Rudolf-Mosse Stuftung", c a r o
a r a t ă c ă e r a v o r b a de o b i n e f a c e r e e v r e i a s c ă . D o t a ţ i a e v r e i a s c ă a fost
însă r e ţ i n u t ă .
Unele ramuri de cunoştinţi nu mai sunt reprezentate. In cursul
anului 1935 36, „dreptul internaţional", a fost redus la studiul „Legiuiri­
lor străine", care urma să fie predat de un profesor încă nedesemnat.
Pentru studiul „reformei dreptului penal", s'a înfiinţat o nouă conferinţă
publică, dar. pentru studiul dreptului penal însuşi, nu s'a găsit o cameră
la Universitate.
Ramuri speciale de instrucţie au fost introduse: „Istorie Politică
recentă". „Elemente populare în drept", „Popor şi rasă", şi drept mili­
s
tari german.
La facultatea de filosofie s'au introdus noi cursuri de către oamenii
noi de •fundaţiile filosofice naţionaS-socialiste (Fondation of national-
socialist phylosophy), după cum urmează: „Filosofie populară", „Filo­
sofie germană", „Politica educativă", „Natura comunităţii populare" şi
„Natura vechei religii germane" (aceasta pentru domnii care îl socotesc
pe Hitler printre apărătorii creştinismului). Facultatea de filosofie are
şi un profesor de istoria răsboiului modern (Profesor of Modern War
History). Această catedră este ocupată de Herr Minister Schmidthenner,
care este „Profesor ordinar de istorie cu referinţe speciale la istoria
răsboiului şi a cunoştinţelor militare („Wehrkunde"). Capitolele pe care
Herr [Professor le tratează sunt: „răsboiul mondial, politica şi conducerea
răsboiului, răsboiul total, dreptul Germaniei la colonii şi despre geogra^
fia politică a estului german. D-sa conduce un seminar despre „Ştiinţa
şi acţiunea soldatului german" (sic).
La facultatea de medicină concedierile de profesori au fost foarte
numeroase: Profesorii ordinari: Baeyer, Bettmann, Blessing, Sachs, Wilt-
mans; profesorii onorifici Fraenkel şi Loewe; profesorii extraordinari:
Grubbe Gyorgy, Klopstok, Meier-Grosz,. Munter, Schreiber, Serr^ Steiner,
Iade; docenţii: Leser, Pagei, Stern, Strauss, Witebschi şi Wurm.
Primele cunoştinţe medicale (sic), care se predau studenţilor sunt:
„Filosofia 'naţional-socialistă şi teoria rasei, ^Popor şi rasă", privire
medicală asupra desvoltării fizice", „Primele ajutoare cu referinţe spe­
ciale la sporturile,, militare şi la apărarea anti-gaz".
*.
Pentru înmatricularea în Universitate, studentul trebue să producă
documente cu privire la religia ambilor părinţi şi ai celor 4 bunici ai
1
săi. In asociaţia oficială „Studentsarbeitsgemeinschaffe" , subiectele de
discuţie sunt: „Auto-conştiinţa culturii germane", „Educaţia tineretului
naţional-socialist", „Serviciul militar şi legile militare", „Revendicările
germanilor din Cehoslovacia", legile cu privire la rasă", „Despre eugenie",
(„Care for healty inheritance"), „Expansiunea germană la Est".
Articolul bătrânei reviste ştiinţifice engleze (intrată în al 70-lea
an de existenţă), în jurul căreia sunt grupaţi savanţii de la toate uni-
versităţile anglo-saxone, împreună cu repreezntanţi ai principalelor uni­
versităţi din lume, încheie cu constatarea dureroasă: ... „Germania a
introdus pe faţă sclavajul a cărui esenţă este restrângerea dreptului
muncitorului de a-şi valorifica munca si subjugarea sa totală la dispo­
ziţia stăpânului. Pentru pregătirea sclavei \materiale era necesară în
primul rând aservirea şi anestezierea spiritului poprului german. Acestea
sunt în realitate noile principii pentru ştiinţă, pe care Zei-a descoperit
ministrul Bust. Dar, pentru a ne exprima \mai clar, ştiinţa a fost abolită
în Universităţile germane, iar spiritul său a părăsit cel de al treilea
Reich. i

Ştiinţa ţi democraţia
I n eele c e u r m e a z ă r e p r o d u c e m u r m ă t o r u l f r a g m e n t din discursul
de î n c h e i e r e , r o s t i t de preşedintele P e r r i n , c u o c a z i a încheierii anului
A c a d e m i e i d e ş t i i n ţ e din P a r i s .
—i „ C e r c e t a r e a ş t i i n ţ i f i c ă nu sa f a c e n u m a i c u a p a r a t e , ei în p r i m u l
r â n d c u c r e e r u l . A m descoperit c ă c r e e r u l e r a p r e v ă z u t în mod supiătător
c u u n s t o m a c şi a m c o n t r i b u i t deci l a î n t o c m i r e a unui deviz p r e c i s pen­
t r u ceia; c e t r e b u i a s ă s e p r e v a d ă p e n t r u d u b l a r e a p r o d u c ţ i u n i i franceze.
G r a ţ i e eloquenţii preşedintelui H e r r i o t , g r a ţ i e sprijinului d-lui B o -
relj d-lui L e o n B l u m , de Ducos şi a a l t o r a , P a r l a m e n t u l a v o t a t p r i m e l e
fonduri n e c e s a r e . C r e a r e a Consiliului S u p e r i o r de c e r c e t ă r i ştiinţifice ne-a
dat u n j u r i u indiscutabil n e c e s a r p e n t r u a c e s t e p l a n u r i . A m p u t u t deci
înfiinţa „ C a s i e r i a n a ţ i o n a l ă a ştiinţelor", p e r m i ţ â n d a c t i v i t a t e a nestin­
g h e r i t ă l a 300 c e r c e t ă t o r i .
M ă g â n d e a m dela început la c e r c e t a r e a ş t i i n ţ i f i c ă p u r ă . I n t f ' a d e v ă r ,
t o c m a i din a c e a s t a a d e r i v a t î n a i n t e d e t o a t e l ă r g i r e a ! inteligenţei n o a s t r e ,
f o r m i d a b i l a c r e ş t e r e a; puterii' c a r e este m a r e l e f a p t a l istoriei contempo-
rane* N u m a i p r i n ea p u t e m s p e r a c e v a î n t r ' a d e v ă r nou, e a r e v a elibera
toţi o a m e n i de o r i c e s e r v i t u t e şi le v a d a astfel acele nobile p r e o c u p ă r i
n e s t i n g h e r i t e f ă r ă c a r e nu e x i s t ă c u l t u r ă înaltăl. Şi tot a c e a s t ă c e r c e t a r e
v a s f â r ş i p r i n a/ ne; feri de d e c a d e n ţ ă şi de m a l a d i i .
D u p ă c e a m obţinut, g r a ţ i e niinistralui n o s t r u Auriol, c u t o a t ă s t a ­
r e a p r e c a r ă a finanţelor n o a s t r e , acele c â t e v a milioane absolut nece­
s a r e p e n t r u c e r c e t ă r i ştiinţifice p u r e , a m început să-mi îndrept efortul
a s u p r a c r e e r i i c e r c e t ă r i l o r ştiinţifice d i r i j a t e " .
Aoest c i t a t este u n a r g u m e n t destul de c o n v i n g ă t o r p e n t r u s i t u a ţ i a
ştiinţei în r e g i m u l d e m o o r a t i c . N u m a i p r i n t r ' o simplă c o n f r u n t a r e c u alte
d i s c u r s u r i , r o s t i t e de o a m e n i i c u ralspundere ai Germaniei de azi se pot
t r a g e concluzii, f ă r ă nici-un a l t c o m e n t a r .

Problema agrară tn Franţa

D-l G. Monnet, m i n i s t r u l de a g r i c u l t u r ă al F r a n ţ e i , a f ă c u t unui
z i a r b u c u r e ş t e a n d e c l a r a ţ i u n i l e i n t e r e s a n t e de m a i j o s pe c a r i , p e n t r u
v a l o a r e a lor i n f o r m a t i v ă , c r e d e m ciSi este bina s ă le r e p r o d u c e m :
„ D u p ă c u m vezi, a m c i n s t e a s ă f a c p a r t e din g u v e r n u l p r e z i d a t de
şefuţ n o s t r u iubit, d. L e o n B l u m ţ i g r e a u a s a r c i n ă de a v e g h i a l a r e v a ­
l o r i z a r e a produselor p ă m â n t u l u i , p e n t r u a d a p r o d u c ă t o r i l o r posibilitatea
unui t r a i m a i bun şi în a c e l a ş t i m p s a l a r i i omeneşti l u c r ă t o r i l o r , c a r i ,
m a i ales ei, nu trebuese d a ţ i uităirii. I n s f â r ş i t a m m i s i u n e a de a p r o t e j a
c â t m a i bine p r o p r i e t a t e a ţ ă r ă n e a s c a . *
De când, suntem l a g u v e r n , nu mi-se p o a t e r e p r o ş a , spune d. Mon-
nat, c ă a m l u c r a t m a i r ă u decât predeceseoorii mei şi c ă n ' a m fost con­
dus de ideia c a t o a t ă produeţiumea a g r i c o l ă s ă a s i g u r e c o n s u m a ţ i a in­
t e r n ă şi c a n i m i c s ă n u apese p r o d u o ţ i u n a a a g r i c o l ă . :
F ă r ă « ă ţ t i r b e s e c u e a v a din r e l a ţ i i l e n o a s t r e seonoinie» c u statele
 a m i c e şi în special cu România, a m dăiutat să' echilibrezi v i a ţ a e c o n o m i c ă
din p u n c t de v e d e r e a g r i c o l , m ă r i n d i m p o r t u l p e n t r u articolele c a r i l a
noi c u n o s c o p r o d u c m ţ i u n e sub nivelul c o n s u m a ţ i e i interne, r e d u c â n d şi
c h i a r desfiinţând i m p o r t u l legumelor verzi. I n c e p r i v e ş t e păioasele, a m
a u t o r i z a t i n t e n d e n ţ a m i l i t a r ă s ă i m p o r t e un i m p o r t a n t stoc î n c u r s u l
verii, p e n t r u a a s i g u r a nevoile consumaţiei, ţ i n â n d s e a m a bineînţeles de
coeficientul producţiei.
OFICIUL GRÂULUI

P r o b l e m a c e a m a i i m p o r t a n t ă , şi c a r e a f o r m a t obiectul unui stu­

diu serios, a fost a c e i a a, oficiului d a g r â u , p r i n c a r e a m f i x a t p r e ţ u r i l e
necesare p e n t r u a m u l ţ u m i a t â t p e micul p r o d u c ă t o r griăfbit să-şi v â n d ă
imediat produsele, c â t şi pe m a r e l e p r o d u c ă t o r , c a r e n u se zoreşte să-şi
desfacă r e c o l t a .
RIDICAREA ŢĂRĂNIMII

Sunt i n f o r m a t c ă niinistral dvs. de a g r i c u l t u r ă a pregâltit o l e g e

î n t i t u l a t ă codul a g r i c o l . E s t e o i n i ţ i a t i v ă p e n t r u c a r e t r e b u i e felicitat.
A s t ă z i m a i mult decât o r i e â n d , nimio, nu t r e b u e s ă ne p r e o c u p e m a i in­
tens, decât p r o b l e m a r i d i c ă r i i p ă t u r i i ţ ă r ă n e ş t i , a s i g u r â n d u - i u n r a n d a ­
ment de v i a ţ ă , p r i n o r g a n i z a r e a şi r a ţ i o n a l i z a r e a m u n c i i a g r i c o l e .
E s t e necesar să se organizeze congrese internaţionale c u c a r a c t e r
a g r i c o l , c a a c e l a delà Viena, p e n t r u a se stabili u n p r o g r a m a g r i c o l
menit să organizeze pe ţ ă r a n u l european a ş a î n c â t ţ ă r i l e europene să-şi
asigure o producţiune m a x i m ă .

CREjDITE M A R I P E N T R U AGRICULTORI

I n ce m ă p r i v e ş t e , a m c ă u t a t s ă m e n ţ i n p r e ţ u r i l e produselor p ă ­
m â n t u l u i c u a j u t o r u l oficiului de g r â u , c â t şi c u a j u t o r u l c o o p e r a t i v e l o r .
Creditul a g r i c o l o r g a n i z a t p e baze s e r i o a s e a a v a n s a t , p r i n c a s i e r i a n a ­
ţională, c a s i e r i l o r r e g i o n a l e 950 de m i l i o a n e f r a n c i . I n c e p r i v e ş t e casele
regionale, ele a u p r i m i t p â n ă a c u m d u p ă c e r e r e , s u m e c e se e v a l u i a z ă
la c â t e v a m i l i o a n e , i a r c o o p e r a t i v e l e din disponibilităţile lor, a u d a t
peste 300 de milioane la a g r i c u l t o r i . P â n ă a c u m s'a d a t c u l t u r i i p ă m â n ­
tului un a v a n s de peste u n m i l i a r d şi jumiăttate.
Tot p r i n c r e d i t u l a g r i c o l , a m c ă u t a t s ă î n z e s t r a m c o o e p r a t i v e l e c u
m a t e r i a l u l n e c e s a r şi p e n t r u t r i m e s t r u l v i i t o r . După v o t a r e a bugetului,
vom supune u n n o u p r o e a t de l e g e comisiunii a g r i c u l t u r i i c u p r i v i r e l a
c o n s t r u c ţ i i noui de c o o p e r a t i v e şi î n z e s t r a r e a lor.

PROTEJAREA MUNCITORULUI AGRICOL

A m depus p r o e c t u l p r i v i n d conveniţninile c o l e c t i v e p e n t r u f i x a r e a
s a l a r i i l o r şi p r o t e j a r e a m u n c i t o r u l u i a g r i c o l , p r i n c a r e se d ă f e r m i e r u ­
lui c e r t i t u d i n e a clăi n u v a p u t e a fi c o n c e d i a t de p r o p r i e t a r u l său. I a r
a c e s t a din u r m ă , este o b l i g a t s ă a n g a j e z e din nou, după f i e c a r e s f â r ş i t
de a n a g r i c o l , p e f e r m i e r u l c a r e 1-a a v u t î n s e r v i c i u .
I n c a z c ă f e r m i e r u l v r e a s ă plece, el v a a v e a d r e p t u l I a o indem­
nizaţie din plus v a l o a r e a a d u s ă p r i n a m e l i o r a r e a aportată! la fondul de
producţie. I n plus, d a c ă p r o p r i e t a r u l v r e a să-şi v â n d ă f e r m a , f e r m i e r u l
beneficiază de u n drept de preempţiune. A c e a s t a este firesc, dând drep­
tul f e r m i e r u l u i s ă devie şi el p r o p r i e t a r .

NOUI PROECTE ŞI MASURI

P r i n nouile p r o e c t e p e c a r e le depunem, v o m c ă u t a să! a s i g u r ă m
v i a ţ a t u t u r o r m u n c i t o r i l o r s a l a r i a ţ i , f e r m i e r i s a u alte c a t e g o r i i d e l u c r ă ­
t o r i agricoli, ei e x e r c i t â n d o a c t i v i t a t e u t i l ă p e n t r u ţ a r ă şi deci a v â n d
dreptul l a t o a t ă solicitudinea n o a s t r ă .
V o m v e n i în f a ţ a p a r l a m e n t u l u i eu u n s t a t u t al micii p u r o p r i e t ă ţ i
ţfălrăneşti p r i n care vom asigura viaţa familiilor de mici proprietari
agricoli. <
ŞCOLILE AGRICOLE

— I n c e p r i v e ş t e şcolile de a g r i c u l t u r ă , c a r e este s i t u a ţ i a l o r în
R o m â n i a ! — m ă î n t r e a b ă d. Monnet.
A s u p r a a c e s t u i p u n c t m i - a m p e r m i s s ă d a u dlui Georges Monnet
unele informaiţiuni . a r ă t â n d e f o r t u r i l e c a r i 's'au f ă c u t l a noi, p e n t r u c a
a c e s t e şcoli, împiărţite î n m a i m u l t e c a t e g o r i i , s ă funcţioneze î n m o d
n o r m a l . A m a m i n t i t dlui m i n i s t r u al a g r i c u l t u r i i d e şcolile n o a s t r e ,
î n c e p â n d c u a c a d e m i i l e d e î n a l t e studii a g r i c o l e unde eminenţi p r o f e ­
sori, eompleetează e d u c a ţ i a v i i t o r i l o r i n g i n e r i a g r o n o m i , d e şcolile de
diferite g r a d e d e u n d e ies v i i t o r i i a g r o n o m i , c â t şi d e şcolile d e i a r n ă ,
şcolile a m b u l a n t e şi conferinţele c u l t u r a l e c u c a r a c t e r a g r i c o l , c a r e s e
ţin D u m i n i c i l e ş i s ă r b ă t o r i l e î n l u m e a s a t e l o r , p e n t r u c o m p l e c t a r e a edu­
caţiei agricole. «
ÎNVĂŢĂMÂNTUL AGRICOL OBLIGATOR

I n c e p r i v e ş t e F r a n ţ a , d. Georges Monnet ne^a spus clăi se p r e p a r ă

o l e g i s l a ţ i e s p e c i a l ă c a r e v a s t a b i l i s t a t u t u l şcolilor d e agriculturiă', şcoli
s u p e r i o a r e ş i şcoli d e p a r t a m e n t a l e ş i p r i n c a r e î n v ă ţ ă m â n t u l a g r i c o l v a
fi o b l i g a t o r .
Guvernul n o s t r u ş i - a p r o p u s s ă e x t i n d ă legile sociale ş i a s u p r a
muncitorilor agricoli. Dorim astfel s ă asigurăm v i a ţ a acestor categorii
de m u n c i t o r i . Această! v o i n ţ ă a g u v e r n u l u i d-lui L e o n B l u m n u p o a t e
s ă n e m u l ţ u m e a s c ă p e nimeni şi m a i ales p e m a r i i p r o p r i e t a r i , î n t r u c â t
este în| binele lor; c a m u n c i t o r i i a g r i c o l i , p e c a r e îi a u a n g a j a ţ i , s ă m u n ­
c e a s c ă î n t r ' o dispoziţie sufletească buriăl, p r i n a s i g u r a r e a unui t r a i ome­
n e s c , D e a c e ş t i m u n c i t o r i depinde r i d i c a r e a a g r i c u l t u r i i u n e i ţ ă r i şi deci
r i d i c a r e a vieţii economice î n genere:
A-şi fi f e r i c i t c a a c e a s t ă l e g e a t â t d e i m p o r t a n t ă s ă fie d i s c u t a t ă
în -toatei ţălrile ş i în! aeelaş t i m p a p l i c a t ă . I a t ă uni început; d e î n v i o r a r e a
a g r i c u l t u r i i î n ţ ă r i l e din E u r o p a .
CONCEDIUL AGRICOL P L Ă T I T

0 a l t ă lege, p e c a r e o g ă s e s c i m p o r t a n t ă , este a c e i a a concediului

p l ă t i t p e n t r u m u n c i t o r i i a g r i c o l i . M u n c i t o r u l a g r i c o l a r e şi el n e v o i e de
cel p u ţ i n o s ă p t ă m â n ă p â n ă la două săptălmâni de c o n c e d i u p e n t r u a-şi
v e d e a d e t r e b u r i l e c a s e i lui, c â t şi de gTădina lui agricolă.. N u p u t e m l ă s a
pe m u n c i t o r u l a g r i c o l l a d i s c r e ţ i a p r o p r i e t a r u l u i , c a r e într'o) zi d e ploaie
îi s p u n e a n g a j a t u l u i : „Azi" n ' a m nevoie d e tine". A c e s t a n u poate să, fie
a d m i s c a sistem d e t r a t a m e n t a l unui a n g a j a t .
D e a s e m e n e a p r e g ă t e s c o lege de r e g l e m e n t a r e a odihnei p e n t r u m u n ­
c i t o r i i a g r i c o l i . P r i n aceastăl l e g e v o m d a posibilitatea acestei c a t e g o r i i
de m u n c i t o r i s ă viziteze m a r i l e o r a ş e a l e F r a n ţ e i , în f r u n t e c u P a r i s u l ,
să; asiste l a spectacole, o r i c e o m a v n d dreptul l a a c e a s t a . N u t r e b u e s ă
1
lăsăm s ă se c r e a d ă , c ă a c e ş t i o a m e n i , c a r e ajutiSI efectivi l a r i d i c a r e a eco­
nomie? F r a n ţ e i , sunt a b a n d o n a ţ i şi î n d e p ă r t a ţ i de t o V ş i dej t o a t e .
Nu v r e a u s ă fiu rlâlu înţeles î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . N u vreau, s ă se
c r e a d ă c ă p r i n a c e a s t ă l e g e intenţionez să| a d u c m u n c i t o r i m e a în| C a p i t a l ă .
Nu, c a t e g o r i c nu. A c e ş t i m u n c i t o r i sunt l e g a ţ i o r g a n i c d e p ă m â n t u l pe
care-1 l u c r e a z ă şi de p e u r m a c ă r u i a p r i n ' l e g i l e n o a s t r e îşi g ă s e s c o v i a ţ ă
c o m o d ă , lipsit de g r i j i .
P r i n a c e s t e legi a g r i c o l e nu u r m ă r i m a l t c e v a d e c â t r e v a l o r i z a r e a
produselor p ă m â n t u l u i , î n t r ' u n g r a d superior spre f e r i c i r e a poporului şi
a ţării.
CIVILIZAREA TEHNICA A SATELOR.

Odată c u n o u a l e g i s l a ţ i e v o m p u r c e d e la e l e c t r i f i c a r e a c o m u n e l o r
din F r a n ţ a şi la a d u c e r e a apei potabile î a t o a t e a c e s t e conitme. A c e s t e
două probleme s u n t de u n i n t e r e s obştesc indiscutabil. Ş i p r i n ele v i a ţ a
satelor v a fi r i d i c a t ă l a m a x i m u m .
Irt a c e a s t ă ' a c t i v i t a t e a n o a s t r ă , v o i fi f e r i c i t s ă c o n s t a t o c â t m a i
s t r â n s ă c o l a b o r a r e e c o n o m i c ă î n t r e F r a n ţ a şi R o m â n i a , o ţ a r ă p r o f u n d
a g r i c o l ă şi unde a m a v u t p r i l e j u l s ă v ă d l a .taxuncă p e ţăbanul r o m â n î n
a r ş i ţ a s o a r e l u i p e c â m p i i l e bogatei a l e ţ ă r i i d - v o a s t r ă . '

Intre „Hrlstos, Rege, Naţiune", antisemitism ş l . . .

consilii d e administraţie
Cunocutul a n t i s e m i t , b ă i a t de familie şi eoonomsit M. Manoilescu,
r i d i c a t de g a r d i ş t i i codrenişti l a r a n g u l de p a t r o n al c o n g r e s e l o r studen­
ţeşti l e g i o n a r e , se a r a t ă m u l t m a i p u ţ i n i n t r a n s i g e n t a t u n c i c â n d e v o r b a
de î n c a s a t j e t o a n e d e p r e z e n ţ ă .
II g ă s i m î n anul de g r a ţ i e 1 9 3 6 — 3 7 , f i g u r â n d î n u r m ă t o a r e l e con­
silii de a d m i n i s t r a ţ i e :
1 . Soo. Bancară-Romănă: c a p i t a l 2 5 0 milioane. Consiliul d e a d m i n i s -
tratjiei C. Argetoianu (mason),' Herml Guttman( Dr, Lind-enberg, M.
MANOILESCU, I . M. Mitilineu, V. Slăvescu (mason).
% Tăsătura-Iasi, c a p . 7 0 mii. Consilieri: M. MANOILESCU, I. Ehr-
Uch, Al. Einhorn, C. Oncea, S J Soepkesz şi / . Goldstein.
3 . Prima Fabrica de Sticle cu gaz metan. Consilieri: Oscar Kauf-
man. I. Bohus, Dr. Ehrenstein, L. Margulies, M. MANOILESCU, I . Miti­
lineu.
4. Stabilimentele Ind. Moskovics S . A . Cap. 1 6 mii. Consilieri: Dr.
N. Moscovici, Dr. N. Zigre, MIE. MANOILESCU, Nic. Szabo, Dr. Lud.
Szyrmai.
5. Ind< Lănei S. A . C a p . 1 0 0 mii. Consilieri: Paul Hatvany, Dr. A.
Imbroane, D r . V . Vâleovici, Dr. H. van Kirpen, MIH. MANOILESCU.
D u p ă c u m se vede p a t r i o t a r d u l , a n t i s e m i t u l ş i a n t i m a s o n u l Manoi­
lescu n u pregetai s ă stea a l ă t u r i î n consilii d e a d m i n i s t r a ţ i e c u 1 3 e v r e i
şi 2 masoni. M a i m u l t d e c â t a t â t , p u t e m spune c ă I n consiliul de a d m i ­
n i s t r a ţ i e al „ F a b r i c e i de sticlă c u g a z metan", dl. Manoilescu r e p r e z i n t ă
în p e r s o a n ă elementul r o m â n e s c î n t r ' o î n t r e p r i n d e r e p u r o v r e i a s c ă , dl.
Mitilineu fiind g r e c . <•
N u ne surprinde, m ă r t u r i s i m , p r e a m u l t p r e z e n ţ a dlui Manoilescu
în a ş a de| b ă l ţ a t e l e consilii. N u i - a m l u a t n i c i o d a t ă în serios m i s i u n e a din
a f i r m a ţ i i l e d s a l e D a c ă se g ă s e ş t e a t a ş a t asUăizi e x t r e m i s m u l u i d e d r e a p t a
este î n c a l i t a t e d e t e h n i c i a n economist (în c a s a o r b i l o r c h i o r u l e î m ­
p ă r a t ) , ş i de f r i p t u r i s t .
Ce s ă zicem î n s ă de g e n e r a l u l C a n t a e u z i n o , p e n t r u c a r e „Totul p t .
T a r ă " r e p r e z i n t ă d ai doua c o p i l ă r i e ?
Şi t o t u ş i îl g ă s i m f i g u r â n d în cel m a i d e o c h i a t consiliu d e a d m i ­
n i s t r a ţ i e . D u p ă c u m urmeaziSI:
„Ripiceni", f a b r i c ă d e z a h ă r , S. A . c a p i t a l 2 0 0 m i i . consilieri:
C. Argetoianu (mason), O. Kaufman, D. Anhauch, N. Edinger, I. losipo-
vici, GEN. CANTACUZINO, R. Elias. Acest lucru ne surprinde foarte
mult, domnule g e n e r a l !
Ce p u t e m , spune? M a i t a r e d e c â t Dl. Manoilescu! S ă fii u n t e r f i i h r e -
rul celui m a i antisemit şi m a i a n t i m o s a n p a r t i d şi s ă fi o b l i g a t s ă
r o n ţ â e ş t i c â t e v a sute de m i i de lei a n u a l î n t r ' u n nenorocit de consiliu d e
?
a d m i n i s t r a ţ i e , p r e s i d a t de u n m a s o n ş i c o m p u s din 5 j i d a n i ! N a r t r e b u i
o a r e SS i-se o f e r e g e n e r a l u l u i p r i n subscripţii publice c o n t r a v a l o a r e a j e -
toanelor de p r e z e n ţ ă şi să-1 s c o a t ă de acolo?
 RECENZII
I Pslromci: Viata şi opera lui
Kant (3¡1. C a s a Şcoalelor, B u c u ­
reşti, 1936.
Numele P r o f . I . P e t r o v i c i , c â t ş i
a c e l a a l filosofului dela K ö n i g s b e r g ,
a u fost două a r g u m e n t e destul de
impresionante, p e n t r u c a a p a r i ţ i a a -
cestui v o l u m s ă fie aşteptată) c u o
deosebită n e r ă b d a r e .
P e n t r u iubitorii de g â n d i r e c l a r ă
şi p r o f u n d ă operele d-lui P e t r o v i c i
î n s e a m n ă t o t d e a u n a o a d m i r a t ă des­
fătare intelectuală c h i a r atunci, când
problemele p e c a r i l e discută, depă-
şese o r i c e posibilitate d e a fi c o n t u ­
r a t e î n linii iniţiative. U ş u r i n ţ a de
a g ă s i c u v i n t e l e p o t r i v i t e gândului
i a d a t dorul unei f o r m e simple, c a r e ,
c o l o r a t ă necontenit d e i m a g i n i l ă ­
m u r i t o a r e şi d u b l a t ă d e d o r i n ţ a d e
a i n t r a î n miezul chestiunii, p ă s ­
trează; în liniile g e n e r a l e a l e e x p u ­
nerii o impaoabilă sistematizare a
ideilor.
P e d e a l t ă p a r t e , o p e r a lui K a n t
p r e z i n t ă , incontestabil, mari greu­
t ă ţ i de f o r m ă în a ş a m ă s u r ă î n c â t
c h i a r a u t o r u l ei a t r e b u i t sal r e c u ­
n o a s c ă faptul, c ă e a devine g r e u a c ­
cesibilă lectorului. E x i s t ă î n s ă p ă r ţ i
d i s c u t a t e ş i n e l ă m u r i t e nici azi.
D a r de îndată c e ai pătruns c â t
de c â t î n i n t e r i o r u l ei, t e f a s c i n e a z ă
î n ă l ţ i m i l e uluitoare,; u n d e t e duce
ou ¡mare Seonvingere. A i i m p r e s i a ,
c ă a i i n t r a t î n t r ' o l u m e nouă, c u
noi dimensiuni, p l i n ă d e m i r a j e şi
d e s p e c t a c o l e p e c a r i oohiul p r o f a ­
nului e d e p a r t e d e a-le bănui. I ţ i
e r e a z ă î n a d e v ă r a t u l înţeles a l c u ­
v â n t u l u i o o p t i c ă n o u ă şi seandali-
z a n t ă p e n t r u simţul c o m u n .
D o r i n ţ a |de a v e d e a p u s e î n t r ' o
formă clară atâtea probleme ab­
s t r a c t e şi în c o n ţ i n u t şi în expresie,
de a v e d e a l u m i n a t e a t â t e a c o n t r o ­
verse, c a r i s'au n ă s c u t a s u p r a u n o r
probleme a l e filosofiei K a n t i a n e , şi
m a i ales de a c e l a c a r e , elev a l lui
T. M a i o r e s c u este şi u n a d m i r a t o r
d e c l a r a t a l lui K a n t , a u f ă c u t , c a ,
m a i ales tineretul u n i v e r s i t a r c u
p r e o c u p ă r i filosofice să a ş t e p t e v o ­
lumul d-lui P e t r o v i c i c u o justifiea-
t ă curiozitate intelectuală.
Filosofia kantiană reprezintă cel
mai impresionant monument pe c a r e
1-a d a t g â n d i r e a filosofică modernlăi,
Uimitoare prin p r o f u n z i m e a ei, a
surprins prin întorsătura originală,
„Copernikană", p e c a r e o p r o d u c e a
în c o n c e p e r e a lumii şi a r ă m a s m a i
ales p r i n spiritul de temeinicie ş i
seriozitate p e c a r e 1-a i m p r e g n a t
speculaţiilor metafizice.
N u estei locul p e n t r u e x p u n e r e a
sistemului k a n t i a n , o r i c â t de rezu-
m a t ţ v a m faee-o. E x t r a g e m n u m a i
din Introducerea d-lui Petrovici
p u n c t e l e c a r i definesc poziţia lui
K a n t î n c o n s t e l a ţ i a celorlalţi filo­
sofi moderni şi constituesc o r i g i n a ­
l i t a t e a şi a p o r t u l s ă u l a g â n d i r e a
speculativă în general.
1. Kant dă filosofiei o funcţiune
de critică a ştiinţelor, a cunoştinţa
omeneşti. E a a r e deci u n r o l de v a ­
lorificare a cunoaşterilor noastre.
Deaceea c e r c e t a r e a s a se îndreaptă
asupra facultăţii noastre de cunoaş­
t e r e p e n t r u a-i d e l i m i t a m a r g i n i l e
î n t r e c a r i s e p o a t e e x e r c i t a în mod
valabil.
2. A d e v ă r u l n u m a i este o c o p i e
fidelă a unei e x i s t e n ţ e e x t e r i o a r e .
Spiritul o m e n e s c nu este o „ t a b u l a
r a s a " , c u m îşi i m a g i n a J o h n L o c k e
şi p e c a r e ş i - a r i m p r i m a l u m e a e x ­
t e r i o a r ă formele ei. D i m p o t r i v ă spi­
r i t u l o m e n e s c i m p r i m ă lumii e x t e ­
r i o a r e a n u m i t e f o r m e ş i o sileşte s ă
i n t r e jîn a n u m i t e c a d r e c r e a t e d e
dânsul. E a n u n e d ă d e c â t xm m a t e ­
r i a l h a o t i c t n car© s p i r i t u l stabileşte
o r d i n e şi c o n t u r e a z ă obiecte.
S p a ţ i u l este o f o r m ă a p r i o r i c a a
intuiţiei n o a s t r e sensibile el n u exis­
tă decât în conştiinţa noastră. Tim­
pul l a fel. C a t e g o r i i l e ( c a u z a l i t a t e ,
s u b s t a n ţ ă , e t c ) , n u f a c d e e â t s ă uni­
fice şi m a i m u l t d a t u l spaţio-tempo-
r a l . E l e sunt unelte a l e spiritului,
forme a l e intelectului, î n c a r i p r i n ­
dem datul i n t u i t i v . Adevărul nu mai
este dat, ci este o construcţie a min­
ţii omeneşti.
 3 . I n domeniul ştiinţelor m a t e m a ­ nând c u a t r e i a c r i t i c ă „Kritik der
t i c a deţine o i m p o r t a n ţ a p r i m o r d i a ­ Vrleibkraft", operă! d e u n i f i c a r e a
lă: „ E x i s t ă a t â t a ş t i i n ţ ă , c â t ă m a t e ­ celor d o u ă c r i t i c i a n t e r i o a r e .
m a t i c ă se p o a t e aplica", spune K a n t . C i r c u m s t a n ţ e l e din c a r e a reeşit
O idee, c a r e s t ă o a r e c u m l a b a z a m o n o g r a f i a , n e f a c s ă r e g r e t ă m îm­
ştiinţei moderne. preună c u autorul,. c ă anumite pro­
4. D a c ă a d e v ă r u l este c o n s t r u i t în bleme d e m a r e i m p o r t a n ţ ă nu şi-au
p a r t e de m i n t e a omeneasciăl, r e z u l t ă p u t u t g ă s i o d e s v o l t a r e m a i largiă
de aici, c ă este relativ — constituţiei şi m a i a m ă n u n ţ i t ă . I n a c e a s t ă o r d i ­
sale. „ A d e v ă r u r i l e n o a s t r e n u sunt ne a r i n t r a p r o b l e m a idealităţii spa­
valabil d e c â t între şi pentru oameni". ţiului şi timpului a s u p r a c ă r e i a a u ­
Lumea absolută, existenta în sine, t o r u l î n c e a r c ă ! o discuţie nerezolva­
ne scapă. I n t r e e a şi noi s e aşează t ă , p r o b l e m a sferei de aplicabilităţii
lumea fenomenală, lumea a ş a c u m o a c a t e g o r i i l o r , p r o b l e m ă de o i m p o r ­
percepem noi, conform structurii tanţă capitală, p r e c u m şi a n u m i t e
subiective a sensibilităţii şi f o r m e ­ probleme i e ş i t e din pretenţiile de
lor tot subiective ale inteligenţii e v a d a r e în absolut a l e „Criticii raţ.
noastre. R e a l i t a t e a ultimlăj este int- practice".
accesibilă minţii omeneşti. Deaceea V o l u m u l Dlui P e t r o v i c i însemnea­
metafizica în înţelesul de cunoştinţă ză u n eveniment d e m a r e i m p o r t a n ­
a absolutului este imposibilă. ţă! filosofică şi 'va înlesni î n t r ' u n
5. C r i t e r i u l a d e v ă r u l u i p e n t r u K a n t g r a d şi m a i m a r e i n t r o d u c e r e a spi­
nu m a i este Dumnezeu, c u m e r a pen­ ritului de g â n d i r e t e m e i n i c ă şi se­
t r u Descartes, Malebrunche, Spinoza, r i o a s ă , p e c a r e ni l ' a r i m p r i m a şi
L e i b n i t z , . — c i legile n e c e s a r e şi uni­ n o u ă filosofia K a n t i a n ă .
versale, c a r e d i r i g u e s c m i n t e a ome­ Dealtfel K a n t a a v u t a s u p r a cul­
nească. turii româneşti o înrâurire relativ
6. K a n t a m a i r ă m a s i n i s t o r i a timpurie. î n c e p â n d c u Cfh. L a z ă r ,
filosofiei c a locul de confluenţă, a c a r e - s i scotea c ă c i u l a î n f a ţ a lui, a-
m a i t u t u r o r c u r e n t e l o r c o n t r a r e di­ mintind s t r ă l u c i t o a r e l e p r e l e g e r i a l e
naintea sa. ImpaoSl p e e m p i r i ş t i şi lui T. Maiorescu, însufleţit k a n t i a n ,
1
r a ţ i o n a l i ş t i c u f o r m u l a c ă „deşi t o a ­ ea a fost m e r e u expustă dela c a t e d r e ­
tă c u n o a ş t e r e a n o a s t r ă începe c u e x ­ le u n i v e r s i t a r e şi a p ă t r u n s t o t m a i
perienţa, e a nu izvoreştei c h i a r t o a t ă m u l t în c e r c u r i l e l a r g i intelectuale.
din e x p e r i e n ţ ă " . — E l deosebeşte în T r a d u c e r e a operei sale devenea
c u n o a ş t e r e materia şi forma. Mate­ astfel o necesitate de p r i m u l ordin,
r i a este u n d a t a l experienţei sen­ c a r e a şi fost s a t i s f ă c u t ă î n ultimul
sibile, f o r m a a p a r ţ i n e erudiestului t i m p în c e p r i v e ş t e s c r i e r i l e funda­
fiind o c r e a ţ i e a s a . mentale.
D a r n o r m e l e m o r a l e ? V i n din e x ­ V o l u m u l d-lui P e t r o v i c i , c u deose­
p e r i e n ţ ă s a u din r a ţ i u n e ? N o r m e l e bitele sale c a l i t ă ţ i , v a î n t ă r i c u si­
m o r a l e v i n din l u m e a absolută a g u r a n ţ ă influenţa lui K a n t la noi
suprasensibilnlui. şi v a a d u c e n e p r e ţ u i t e s e r v i c i i plan­
I n t r e adeviălr, caTe a p a r ţ i n e l u m i i t ă r i i î n t â n ă r u l c u r e n t filosofic dela
sensibile şi m o r a l e , c a r e ţine de lu­ noi a temeinicului s p i r i t c r i t i c k a n ­
mea numenală Kant, aşează c a o tian.
punte de t r e c e r e frumosul, fenome­ DUMITRU ISAC.
nele estetice.
Acestea a r fi caracteristicile de
bază a l e filosofiei K a n t i e n e , schiţa­ P. Andrei: .Sociologie generală"
te v a g d e tot. (590 p a g i n i . T i p a r u l Scrisului R o m â ­
M o n o g r a f i a d-lul P e t r o v i c i c u p r i n ­ nesc S. A. C r a i o v a ) .
de o e x p u n e r e a p r i n c i p a l e l o r o p e r e U n p r e ţ i o s d a r a f ă c u t poporului
ale lui K a n t , î n c e p â n d c u c e l e b r a r o m â n a u t o r u l n o s t r u : o o p e r ă socială
„Kritik der reinen Vernunft", gloria m o n u m e n t a l ă c a r e v a zgudui î n t r e a g a
s a neperitoare, c o n t i n u â n d eu la fel l u m e c u g e t ă t o a r e dela noi. Titlul a r ­
de î n s e m n a t a „Kritik der praktischen ticolului n o s t r u p o a t e fi n u m i t „De­
Vernunft", c a r e , î m p r e u n ă c u scrie­ la Eminescu la P. Andrei". Nemuri­
rile sale de religie, drept, consjitu- torul poet — E m i n e s c u — a scris în­
esc filosofia e a p r a c t i c ă , şi t e r m i ­ tr'un articol „Actualitatea":
 „Sociologia n u este p â n ă a c u m o
ştiinţă, d a r e a se î n t e m e i a z ă pe u n
a x i o m , c a r e e c o m u n t u t u r o r cunoş­
tinţelor omeneşti, c ă a d i c ă î n t â m p l ă ­
r i l e c o n c r e t e din v i a ţ a unui popoT
sunt supuse u n o r l e g i fixe, c a r e lu­
c r e a z ă în mod h o t ă r â t şi inevitabil.
S c r i i t o r i i , c a r i î n p r i v i r e a ideilor l o r
politice sunt f o a r t e î n a i n t a ţ i , a u r e ­
n u n ţ a t totuşi de a m a i c r e d e c ă s t a ­
tul şi s o c i e t a t e a sunt l u c r u r i conven­
ţionale, r ă s ă r i t e diu l i b e r a î n v o i a l ă
r e c i p r o c ă d i n t r e c e t ă ţ e n i ; nimeni, a -
f a r ă de p o t a i a de g a z e t a r i i g n o r a n ţ i ,
nu m a i pot susţinea dă| l i b e r t a t e a
votului, î n t r u n i r i l e şi p a r l a m e n t e l e
sunt t e m e l i a u n u i S t a t . De s u n t a -
cestea s a u de nu sunt, S t a t u l t r e ­
buie s ă e x i s t e şi e supus u n o r legi
ale n a t u r i i , fixe, î n d ă r ă t n i c e , ne­
a b ă t u t e î n c r u d a l o r conseeinţă. De­
osebirea este, c ă în v i a t a constitu­
ţ i o n a l ă l u p t a p e n t r u existenţsl a g r u ­
p u r i l o r societăţii, c a r e ş t i u p u ţ i n ă
c a r t e , g ă s e ş t e r ă s u n e t ; p e c â n d în
s t a t u l absolutist a c e a l u p t ă e r e g u ­
l a t ă p r i n o p u t e r e m a i înaltă), a mo­
n a r h u l u i a d i c ă , al c ă r u i i n t e r e s este
c a t o a t e clasele s ă steie bine şi c a
l u p t a d i n t r e ele s ă nu fie n i m i c i t o a ­
re pentru vre-una".
Dl. Andrei se o c u p ă în l u c r a r e a
s a de principiile sociologiei g e n e r a l e
c a ştiinţă, şi d e problemele societăţii
în genere.
Ceeace a visat Eminescu a realizat
P. Andrei- C a r t e a a a p ă r u t într'un
t i m p î n c a r e s e v o r b e ş t e de ideia
statului t o t a l i t a r . A c e i c a r e n'au a -
sistat l a p r e l e g e r i l e de sociologie ţi­
nute de distinsul p r o f e s o r u n i v e r s i ­
t a r delà f a c u l t a t e a de filosofie şi
litere din I a ş i , pot a v e a f e r i c i r e s ă
c i t e a s c ă a c e s t e lecţiuni.
A u t o r u l n o s t r u , vorbind d e tehni­
c ă , c a r e v r e a s ă s u p u n ă pe om, con­
stată!, 'că e o v e c h e t r a g e d i e , — v o r b a
lui B e r d i a e f f , — r e v o l t a c r e a t u r i i
c o n t r a c r e a t o r u l u i său. D a r p e l â n g ă
t r a g e d i e , e ş i f r u m u s e ţ e a spiritului,
a fi v e ş n i c g e n e r a t o r c â „ S p i r i t u a ­
lul nu p o a t e fi înăbuşit, el e o f o r ţ ă
c a r e c r e i a z ă , însufleţeşte şi t r a n s ­
f o r m ă totul, i a r m a n i f e s t a r e a s a c e a
m a i f r u m o a s ă este ş t i i n ţ a şi filoso-
fia".
I n capitolul „Ce este U n i v e r s i t a t e a
şi c a r e e m e n i r e a e i ? " dl. A n d r e i a-
f i r m ă , c ă pe l â n g ă c e r c e t a r e a ştiin­
ţifică ş i c r e a r e a ştiinţii, U n i v e r s i t a ­
t e a trebuie s ă - ţ i p r o p u n ă : f # r m a r e a
p e r s o n a l i t ă ţ i i s p i r i t u a l e a studentu­
lui, pregtăltirea p e n t r u profesiune
m a i ales „Goana d u p ă a d e v ă r este
poate m a i frumoasă decât adevărul
însuşi. O astfel de a t m o s f e r ă t r e b u e
s ă c r e e z e profesorul î n Universi­
tate".
Studentul t r e b u e s ă c e r c e t e z e c u
sfinţenie o b i e c t i v i t a t e a , săi f a c ă de-
m a r c a ţ i u n e a î n t r e p u n e r e a unei p r o ­
bleme, c u n o a ş t e r e a f a p t e l o r şi a p r e ­
c i e r e a lor. Universitatea trebue să
formeze şi p e r s o n a l i t a t e a s p i r i t u a l ă
a studentului. M i ş c a r e c o n t i n u ă şi
l e g ă t u r i v a r i a t e î n t r e idei, ş ă înţe­
l e a g ă sensul totului şi s ă s e înglobe­
ze î n a c e s t t o t l a locul c u v e n i t .
Dl. Andrei se ocupă! p e l a r g de
iubire, de idee: „ A c e s t E r o s este c e ­
v a i n t e r m e d i a r î n t r e finit şi infinit,
î n t r e bine şi r ă u " , n e d ă e x e m p l e
din t r e c u t . „Odinioară t i n e r e t u l uni­
v e r s i t a r studios p ă r e a c ă n u t r ă i e ş t e
v i a ţ a reală, ci o v i a ţ a oarecum arti­
ficială, î n o r i c e caz c o n t r a f ă c u t ă p r i n
p r i z m a c ă r ţ i l o r studiate. D e a c e e a
el e r a d e t a ş a t i n o a r e c a r e m ă s u r ă
de frălmântările zilnice şi departe
de zbuciumul vieţii publice. N u m a i
in c a z u r i g r a v e şi excepţionale se
a m e s t e c a î n v â l t o a r e a luptelor poli­
tice, d a r a t u n c i e r a p u r t ă t o r u l u n o r
idei, o a r e însufleţeau u m a n i t a t e a Ţ i ­
nui popor şi c a r e p r i v e a u Însăşi
v i a ţ a lui".
' A u t o r u l n o s t r u c r e d e c ă intelec­
tualii nu pot fi o c a t e g o r i e economi-
c ă - s o c i a l ă , ei t r e b u e s ă c o n s t i t u e o
c a t e g o r i e etieo-socială.
Dl. P. Andrei scrie despre situaţia
de astălzi; „Din n e n o r o c i r e , azi pseu-
do-intelectualii, posesori a i u n o r di­
plome, m â n t u i t o r i abili a i c u v â n t u ­
lui uneori, d a r suflete s t e r p e şi m i n ţ i
obtuze, lachei a i r e c l a m e i şi s l u g i
a i c e l o r c a r e deţin p u t e r e a de c o ­
m a n d ă , a c e ş t i a s e r v e s c d r e p t model
de c o n d u c ă t o r i s a u c u p r e t e n ţ i e d e
c o n d u c ă t o r i " . . . . Aceştia sunt exem­
plul şi modelul, p e c a r © t i n e r e t u l
n o s t r u îl a r e î n a i n t e a s a , î n c â t n u
e g r e u de e x p l i c a t d e c e g e n e r a ţ i a
nouă p r e z i n t ă unele c a r a c t e r e î n g r i ­
jorătoare".
O o b s e r v a ţ i e j u s t ă — dupiă) Giin-
t h e r — n'avem un t i n e r e t c u o ideo­
logie a lui, c ă c i , lîn f i e c a r e ţ a r ă
e x i s t ă u n a n u m i t tineret, c u m e n t a ­
l i t a t e a lui. „Sunt f o r m e d e r e a c ţ i e
neerutitoare, f ă r ă m i l ă ş i . . . c e e a c e
e m a i c i u d a t , fălră n i c i ' un pie de
g e n e r o z i t a t e , c u m firesc a r >ifi s ă
ne a ş t e p t ă m d e l a tineret".
T r i s t e c ă u n i v e r s i t ă ţ i l e a u deve­
nit „săli de a ş t e p t a r e ale ş o m a j u ­
lui". P r o b l e m a s t u d e n ţ e a s c ă n u m a i
este pur academică, ci e o a d e v ă r a t ă
problemă politică.
Dl. Andrei e profesor la Universi­
t a t e a din I a ş i . Despre a c e s t Alma
Mater r e g e l e C a r o l I a a f i r m a t c ă
au ieşit c a r a c t e r e !
Dl. Andrei c e r e : „De u n ideal po­
zitiv, s t ă r u e s c în special a s u p r a a-
cestui c a r a c t e r „pozitiv", este nevoia
şi la noi, c ă c i n e g a ţ i u n e a p o a t e des-
lănţui forţe p r i m i t i v e , î n c ă t u ş a t e de
civilizaţie, d a r n u p o a t e trezi p u t e r i
durabile".
B e c u n o s e şi îmi d a u s e a m a d e des­
c u r a j a r e a , c a r e c u p r i n d e sufletul şi
p a r a l i z e a z ă a v â n t u l o r i c ă r u i intelec­
tual, atunci, când în f i e c a r e moment
v i a ţ a îşi p u n e î n f a ţ ă h i d o a s a s ă r ă ­
cie pe de o p a r t e , m i z e r i a m o r a l ă
pe de a l t a , şi totuşi sălăljlueşte în
mine p u t e r n i c ă c r e d i n ţ ă î n v i c t o r i a
lui finală".
Conducătorii G e r m a n i e i d e a s t ă z i
— c o n s t a t ă a u t o r u l nostru, — se o-
c u p ă de p a s i u n e a de rasă), c l a s ă , n a ­
ţională şi e a s t ă z i o epocă d e a f i r ­
mare a statului totalitar.
Dl. Andrei s p r e a î n t ă r i ideile
sale, a d u c e c i t a t e din operele somi­
t ă ţ i l o r mondiale, pe unele l e a p r o b ă ,
pe altele le dezaprobă. Unele le con­
1
firmă c u a n u m i t e r e z e r v e . Cazul J u -
lien B e n d a , Oswald S p e n g l e r , e t c .
A ş a Ia S p e n g l e r dl. Andrei scrie:
„ M ă r t u r i s e s c , c ă n'am c e t i t p â n ă a-
cum o pledoarie mai desourajantă
c a a c e a s t a a lui S p e n g l e r . D a c ă a r
fi n u m a i o c o n s t a t a r e a u n o r ten-
dinţi s a u a u n o r s t ă r i de fapt, n'aş
avea decât să admir talentul de
s c r i i t o r al autorului, d a r s i m p a t i a ,
c a r e este i m p r i m a t ă ! de dânsul în
g â n d u r i l e s c r i s e în o p e r a s a , m ă în­
s p ă i m â n t ă şi m ă î n t ă r e ş t e în c o n v i n ­
g e r e a c ă î n asemenea împrejurări
nu-i este îngăduit intelectului să
atea de o p a r t e şi s ă n u lupte în
c o n t r a u n o r a s t f e l de concepţii şi
atitudini".
A d r e s â n d u - s e studenţilor, d l . P.
Andrei le spune: „Noi a m t r ă i t poa­
t e t o t a ş a d e g r e u c a şi dânşii. Unii
d i n t r e noi n ' a u a v u t o c o p i l ă r i e m a i
veselă c a a lor, i a r t i n e r e ţ e a n o a s t r ă
a g u s t a t p o a t e m a i plin s ă r ă c i a de­
c â t ei. A m rălbdat, a m m u n c i t şi a m
răzbit. F a c e ţ i l a fel, studenţi! A p r o -
p i a ţ i - v ă c u î n c r e d e r e de profesorii
v o ş t r i , în al c ă r o r suflet este, t r e b u e
s ă fie, destulă d r a g o s t e p e n t r u a v ă
înţelege şi a v ă a j u t a " .
Opera d-lui Andrei conţine: Socio­
1
l o g i a c a ştiinţă : C o n t r a unei ştiinţi
a sociologiei. Sociologia şi Filosofia.
Sociologia şi ştiinţile sociale. Pro­
blema legii în v i a ţ a socială. Ce este
sociologia. N o m a n i s m u l şi r e a l i s m
sociologie. Concepţia sociologică uni­
versalistă. Sociologia obiectivistă
f r a n c e z ă . Sociologia f o r m a l i s t ă . Con­
c e p ţ i a r a ţ i o n a l i s m u l u i . Concepţia lui
M a x W e b e r a s u p r a sociologiei. Ca­
r a c t e r e l e sociologiei e a ş t i i n ţ ă şi di­
viziunile ei. R a p o r t u r i l e d i n t r e so­
ciologie şi a l t e ştiinţi. Sociologia şi
istoria. Sociologia şi psihologia. So­
c i o l o g i a şi epistemologia. Sociologia
şi p e d a g o g i a . Metodologia sociolo­
giei. M e t o d a a n c h e t e l o r şi a mono­
grafiei Metoda statistieăi Metoda
c o m p a r a ţ i e i . Ce este s o c i e t a t e a : n a ­
t u r a şi esenţa ei. T e o r i a o r g a n i c i s ­
mului. T e o r i a o r g a n i c i s m u l u i con­
t r a c t u a l . T e o r i a economică a socie­
tăţii. T e o r i a P s i h o l o g i c ă a societăţii.
Ce este f a p t u l social. F a c t o r i i şi con­
diţiile v i e ţ i i sociale. Conştiinţa so­
c i a l ă . T r a d i ţ i a şi s o l i d a r i t a t e a . A u t o ­
ritatea. Sociogeografia. Antroposo-
ciologia: p r o b l e m a rassei. Geneza
vieţii sociale şi formele ei. Ce este
n a ţ i u n e a . S t r u c t u r a şi evoluţia so­
cietăţii. P r o b l e m a c l a s e l o r sociale.
E v o l u ţ i e şi revoluţie.
O recenzie? Nu. U n o c e a n n u în­
c a p e î n t r ' u n p a h a r . A m făfcut n u m a i
o cronică.
Opera e o c o n t i n u i t a t e g e n e t i c ă , la
f i e c a r e c a p i t o l se c o n s t a t ă u n p r o ­
gres necurmat. Lucrarea e unitară
din p u n c t d e vedere estetic, v a r i a t ă
în c e p r i v e ş t e m e t o d a şi p u n c t u l de
v e d e r e în c a r e e a b o r d a t ă .
C-ol Drim.
 AM PRIMIT LA REDACŢIE:
„Flamura Verde", r e v i s t a l u n a r ă a Tineretului n a ţ i o n a l - ţ ă r ă h e s c ,
n r . 4—5 1937, p a g . 64. A p a r e l a B u c u r e ş t i . N u m ă r b o g a t î n probleme şi
idei. E s t e deosebit de u t i l ă m i ş c ă r i i tinereşti d e m o c r a t i c e p r i n m a t e r i a l u l
ideologic, c r i t i c , i n f o r m a t i v şi i n s t r u c t i v p e c a r e î l c u p r i n d e . Găsim stu­
dii s e m n a t e de dnii I . C. P e t r e s c u , S t a n c i u Stoian, I . V . Popeseu, eto.
E e m a r c ă m judiciosul a r t i c o l a l d-lui I . 0 . P e t r e s c u despre „ T i n e r e t u l de
azi". I n c a p i t o l e deosebite se v o r b e ş t e despre: Tineretul l a noi şi în a l t e
ţatri; Ş c o a l a t i n e r e t u l u i ; A c t u a l i t ă ţ i ; C ă r ţ i ; Ş t i r i ; S p o r t şi) muzică, e t c . —
Un n u m ă r c o s t ă 20 lei şi u n a b o n a m e n t a n u a l 120 lei.
„Viaţa la ţară" a a j u n s l a a l t r e i l e a n u m ă r , sub c o n d u c e r e a dlui
V. Dobrescu. A p a r e la B u c u r e ş t i d e două o r i p e l u n ă c u m a t e r i a l l i t e r a r ,
educativ, i n f o r m a t i v şi i n s t r u c t i v p e n t r u l u m e a dela ţ a r ă . I n condiţiuni
tehnice bune, scrisul acestei r e v i s t e reflectează! orizonturile senine a l e
vieţii c e l o r mulţi dela s a t e în mijlocul c ă r o r a îi dorim o c â t m a i l a r g ă
răspândire.
11
„Ţărănismul este r e v i s t a f o n d a t ă de d-1 I o n Mihalche, preşedin­
tele p a r t i d u l u i naţional-ţănălnese, p r i n c a r e se v o r b e ş t e s ă p t ă m â n a l —
r e s p i c a t şi i n s p i r a t —• ţ ă r ă n i m i i , despre problemele vieţii publice r o m â ­
neşti, t r i m i ţ â n d u - i t o t o d a t ă veşti şi i n d e m n u r i folositoare p e n t r u e d u c a ţ i a
sufletească şi g o s p o d ă r e a s c ă .
„Progres şi Cultură" n r . 1 937, Tg. M u r e ş ; „Şcoala Basarabiei" nr.
9, 10 şi 1—937; „Revista Asoc- înv. Mehed."- n r . 7—8, 9—10; „Plaiuri
Săcelene" n r . 11—12 şi 1—937; „Exportul Animalelor" d e c ; „Şcoala Mehe-
dinţului" I a n — F e b r . ; „Viaţa Basarabiei", Ian—Febr.; „Şantier'* Dec;
1
„Pentru Inima Copiilor", I a n . — F e b r . ; „Gândul Vremii' 1 şi 2—937; „Pa­
gini literare", I a n . ; „Colţ de Ţară, I a n . ; „Scânteia 1—3—937; Ziarele:
Ardealul, Gazeta Ciucului, Aurora, Gazeta Braşovului, Orizonturi (al Ti­
neretului n a ţ . - ţ ă r . din Olt); Alianţa Econ., Aurora Romanatului, Solia
Dreptăţii, Solia, Tribuna Noastră, F. N. R., Ţăranul Dobrogean, Glas
Românesc, Democratul Român, Frontul Ţărănesc (a T i n e r e t u l u i n a ţ . - ţ ă r .
din T u t o v a ) , Mureşul, Graiul Maramureşului, Opinia Bucureşteană, Vla-
şca Noua, Gazeta Făgăraşului, Gorjanul, Tineretul Invăţătoresc, Poporul
Semănătorul, a p ă r u t e p â n ă la 1 M a r t i e 1937.

IN AL TREILEA AN
Cu acest număr revistă noastră intră în \al treilea an.
Pentru o revistă, ca a noastră, cu o atitudine categoric de­
mocratică şi care militează pentru un naţionalism de origini
l
şi de esenţă autohtonă, iar nu importat, intrarea\ în al treilea :

an şi răspândirea pe care o avem, însemnează o, isbândă asu­

pra întunerecului, pe care numai cei cari nu îl simt, nu uoir
ieşi din ei niciodată.
Mulţumim cetitorilor, cari ne cetesc cu simpatie şi în­
credere; numărul lor este tot mai mare şi îi rugăm pe toţi
să ne trimită neîntârziat abonamentul, pentrui ca să putem
continua lupta cu tot mai mari puteri şi cu o tot mai mare
eficacitate. ',
 COMITETUL DE REDACŢIE:
M. BIJI, GH. DRAGOŞ, C. DRĂGULESCU, I. G H E Ţ I E , V . JINGA, E D .
MEZINCESCU, O. N I T U L E S C U , V . NOVAC, I. OANCEA— U R S U / A .
P A M P U , A . POPOV, B . SCHIOPU, C. SUCIU, A . TÂTARU.

COLABORATORI:
C. A L B U , A . ANDERCO, A . S. BANCIU, GH. BRÂNDUŞ, I. GEOR-
GESCU, V I R G I L MADGEARU, P . MÂNU, A . MIHALCA, ROMAN
MOLDOVAN, P R O F . V. MOLDOVAN, î . RĂDUCANU, C RÂDU-
L E S C U - M O T R U , I . V. T A R Ţ T A , V . VLASU, A . VLÂŞCEANU.

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA:
P R O F E S O R V I C T O R JINGA, C A L E A MAREŞAL FOCH 63, CLUJ.

R E D A C T O R R E S P O N S A B I L : GH. DRAGOŞ, P R O F .

Abonamentul anual . . . Lei 100

Pentru instituţii de orice fel Lei 500

Către cititori
Prietinii scrisului nostru, cei apropiaţi de
gândirea acestei reviste, toţi cari au pri­
mii revista noastră sunt stăruitor rugaţi să
ne trimită neîntârziat preţul abonamen­
tului. — (Lei 40 pentru anul 1935, Lei 100
pentru 1936 şi Lei 100 pentru 1937).

Acesta este ultimul număr care se trimite celor cari nu

şi-au achitat abonamentul.