Educația, prin intermediul învățământului, realizează cel mai important ”produs”- omul pregătit și

creativ, factorul esențial al dinamizării progresului și dezvoltării societății. Prin structură, obiective și
conținut, educația trebuie să răspundă necontenit exigențelor cerute de evoluția realității naționale
și internaționale. Semnificațiile și eficiența actului educativ sunt date de disponibilitățile educației de
adaptare și autoreglare față de sfidările tot mai SECTIUNEA B 359 numeroase ale spațiului social.
Realitatea contemporană demonstrează că rolul școlii nu numai că nu s-a diminuat, ci a devenit tot
mai complex, tocmai datorită necesității împletirii și corelării funcționale a acesteia cu alte segmente
ale socialului, pasibile de a realiza, secvențial, sarcini și acțiuni ale instituției specializate care rămâne
în, în continuare, școala. Ca instituție specializată a societății pentru instruirea și educarea copiilor și
tinerilor, școlii îi revin răspunderi tot mai mari în acest proces, ea fiind în măsură să lucreze calificat,
să țină seama de particularitățile fizice și psihice ale fiecărui individ, ale mediului social familial în
care el trăiește, de faptul că asupra procesului de formare a elevilor își pun amprenta numeroși
factori. Gândirea logico-matematică este imperios necesară individului din societatea
contemporană, acesta trebuie să fie capabil să combine şi recombine elementele cunoscute pentru a
ajunge la produse noi, originale. Matematicii îi revine un rol esențial în formarea și dezvoltarea
intelectuală a elevului, preluându-se întreaga bază de date din domeniu, atât din punct de vedere al
conținutului, cât și al experienței metodice. Lecțiile de matematică sunt prilejuri de a forma la elevi
deprinderi folositoare, precum: punctualitate, exactitate, autoverificare, justificare și motivare. De
asemenea, procesele matematice dezvoltă la elevi gândirea abstractă, logică și sănătoasă. O dată cu
gândirea se dezvoltă și limbajul elevului, în mod deosebit cel matematic, căruia îi este caracteristic
laconismul, precizia, claritatea. Matematica, prin activităţile interdisciplinare propuse, contribuie la
încurajarea comportamentului creativ al elevilor, consolidând, la nivel intelectual, atitudini pozitive
atât faţă de matematică, cât şi faţă de alte domenii de studiu: arte, ştiinţe, limbă şi comunicare.
Conexiunile matematicii cu viaţa de zi cu zi şi, mai târziu, în clasele mai mari, chiar şi cu alte domenii
ale cunoaşterii şi vieţii, le formează elevilor o gândire logică şi flexibilă, le sporeşte motivaţia pentru
studiul matematicii şi îi conduc la înţelegerea unitară a lumii înconjurătoare, putând fi, de altfel, şi un
instrument eficace în vederea petrecerii timpului liber în mod plăcut şi constructiv. Studiul
matematicii în învățământul obligatoriu își propune să asigure pentru toți elevii formarea
competențelor de bază în rezolvarea de probleme, implicând calculul algebric și raționamentul
geometric. Învățarea matematicii în școală urmărește conștientizarea naturii matematicii ca o
activitate de rezolvare a problemelor, bazată pe un corpus de cunoștințe și proceduri, dar și ca o
SECTIUNEA B 360 disciplină dinamică, strâns legată de societate prin relevanța sa în cotidian și prin
rolul său în tehnologii și în științele sociale. Metodologia învățământului matematicare ca obiect
analizarea legităților procesului studierii matematicii în școală, cu toate implicațiile informative și
formative ale acestei activități. Ea are o triplă valență: teoretică, de fundamentare prin cercetare și
explicare logico-științifică și didactică a procesului învățării matematicii; practică-aplicativă, de
fundamentare a bazelor elaborării normelor privind organizarea și conducerea științifică a activității
de învățare a matematicii; de dezvoltare, creare și ameliorare continuă a demersurilor și soluțiilor
metodice specifice acestei activități, în vederea obținerii unei eficiențe tot mai înalte. Pe baza
cunoașterii celor doi factori principali, matematica și copilul, predarea – învățareamatematicii
implică, în spiritul logicii științelor moderne: obiective, conținuturi,strategii didactice, mijloace de
învățământ, forme de activitate și de organizare aelevilor, modalități de evaluare a randamentului și
progresului școlar. Toate aceste componente reprezintă bazele cultivării unorrepertorii
motivaționale favorabile învățării matematicii. Principalele sarcini ale predării matematicii sunt: 
selectarea din matematica - știință a conceptelor, rezultatelor și ideilor fundamentale care vor fi
predate elevilor, urmată de organizarea lor pe anumite trepte de atractivitate și prin anumite grade
de rigoare și complexitate;  identificarea principalelor trăsături, instrumente, metode și aplicații,
caracteristice diferitelor discipline matematice și indicarea tiparelor de gândire matematică
accesibile elevilor la diferite vârste;  investigarea modului în care cunoștințele matematice devin
utile altor discipline;  detalierea metodologică a fiecărei teme de studiu indicând căile potrivite
pentru explicarea ei cât mai accesibilă;  stabilirea mijloacelor specifice de control a activității
matematice a elevilor, a mijloacelor specifice de evaluare a progresului de învățare;  indicarea
modului de organizare a studiului individual cu referire la folosirea manualelor, a revistelor de
matematică, a culegerilor de probleme, a unor activități din afara clasei, cercuri de matematică,
olimpiade;  stabilirea liniilor directoare în organizarea procesului predării-învățării matematicii;
oferirea de răspunsuri adecvate varietății de situații educaționale întâlnite în practică Generalizările
matematice, aprecierea validității unor calcule sau aserțiuni, crearea de exerciții și probleme folosind
tehnici variate, găsirea unor strategii alternative de investigare și SECTIUNEA B 361 rezolvare a
problemelor, căutarea soluțiilor dincolo de cadrul strict al celor învățate, toate acestea constituie
oportunități de exersare a gândirii creative. Folosirea permanentă a unei terminologii corecte,
punerea copiilor în situații variate de comunicare prin exprimarea soluțiilor sau a datelor unei
probleme de limbaj cotidian, transpunerea unei situații cotidiene în limbaj matematic, justificarea
soluțiilor și expunerea argumentativă a demersului rezolutiv, utilizarea unui ansamblu de coduri și
convenții exprimate în limbaj matematic ca parte a unui sistem universal de comunicare sunt
modalități de exersare a comunicării, specifice disciplinei. La matematică elevii învață să utilizeze
diferite instrumente de măsură standard și nonstandard pentru a măsura lungimea, aria, volumul,
masa, valoarea și timpul, pentru ca apoi să-și exerseze capacitatea de a estima diferite mărimi.
Teoriile, principiile și modelele matematice sunt instrumente folosite pentru a explora și descrie
fenomene și procese întâlnite în mediul proxim și în diverse domenii de activitate, precum și baza
pentru înțelegerea și utilizarea calculatorului. Matematica, prin logica ei internă ca știință, oferă
nenumărate prilejuri de investigare/explorare a problemelor. Privind dincolo de înțelesul matematic
al cuvântului problemă, elevul se va deprinde să aleagă dintr-o varietate de căi de rezolvare pe cea
convenabilă prin felul în care se organizează activitățile de învățare și tematica aleasă pentru
situațiile ce necesită a fi rezolvate, folosind diverse strategii de investigare și rezolvare a
problemelor, prin tatonare, prin încercare - eroare, prin reprezentarea grafică, prin modelare. Aceste
capacități și atitudini se formează atât prin studiul matematicii, dar și prin modul în care cadrul
didactic își organizează demersul didactic pentru realizarea obiectivelor sau competențelor vizate de
programă. Participând la activități de învățare, individual, în echipă sau în grup, elevul exersează și
dobândește capacități de cooperare, de sprijin și colaborare, de primire și asumare de sarcini, de
coordonare, de subordonare, de lucru în echipă, de respectare a regulilor stabilite, de asumare a
răspunderii individuale și colective, de manifestare a inițiativei.