La fiecare pas auzim faptul ca oamenii sunt diferiţi, unici şi, deşi uneori suntem încadraţi în diferite

categorii, nu există două persoane cu aceleaşi caracteristici. Oamenii sunt fiinţe sociale şi au nevoie
să comunice cu alte persoane şi să-şi formeze un sentiment de aparteneţă la ceea ce se numeşte
societate. Diferenţa dintre oameni este dată şi de capacităţile fizice şi mentale ale acestora, iar
societatea în care trăiesc îi privesc în funcţie de valorile şi atitudinile pe care şi le-au format şi care au
fost promovate prin cultura social. Se vorbeşte despre integrarea acestor persoane în societate şi
ajutarea lor astfel încât să se adapteze la cerinţele mediului din care fac parte. Termenul de
incluziune apare în toate documentele, legile şi discuţiile care au ca punct prioritar susţinerea
persoanelor cu cerinţe speciale şi participarea lor la viaţa civilă. Printre primii paşi spre integrarea
persoanelor cu deficienţe în societate, îl reprezintă mediul şcolar, un foarte important mediu de
socializare. Elevii integraţi în învăţamântul de masă care au nevoi diferite de ceea ce este considerat
“normal” în societatea noastră se numesc elevi cu cerinţe educaţionale special. Legislaţia în vigoare
în domeniul integrării şcolare a elevilor cu cerinţe educaţionale special permite introducerea acestor
copii în clase diferenţiate, integrate în structurile şcolii obişnuite, grupuri de câte doi-trei copii
deficienţi incluşi în clasele obişnuite şi integrarea individuală a acestor copii în aceleasi clase
obişnuite. Adaptarea la mediul şcolar presupune acomodarea elevilor la sarcinile procesului de
învăţamânt şi modificarea, reglarea şi ajustarea strategiilor educative şi a întregului proces de
predare-învăţare-evaluare în funcţie de potenţialul şi capacităţile psihoindividuale ale elevilor.
Activităţile la care elevii sunt supuşi de-a lungul perioadei şcolare trebuie să le favorizeze
independenţa individuală şi economică, care să le permită un trai de viaţă normal într-o societate
tolerantă care include dreptul de a fi diferit. Caracteristicile unei şcoli care promovează incluziunea
includ: -asigurarea unui mediu primitor elevilor, părinţilor şi comunitătii din care face parte; -
asigurarea unui spaţiu accesibil persoanelor cu dizabilităţi; -desfăşurarea de activităţi care
promovează diversitatea, toleranţa şi incluziunea; -dezvoltarea unei culturi a incluziunii în cadrul
instituţiei de învăţamânt începând cu prioritizarea acesteia în planul de dezvoltare şcolară; -
informarea partenerilor educaţionali cu privire la politică şcolii legată de inegrarea elevilor cu cerinţe
educalegată de inegrarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale; -implicarea părinţilor în
activităţile şi deciziile care au loc la nivelul instituţiei pentru a valoriza incluziunea; SECTIUNEA C 769
-asigurarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale experienţe educaţionale productive cu un
impact pozitiv şi stimulativ; -încurajarea cooperării şi valorizarea rezultatelor muncii (expozitii,
premii, laude, simboluri stimulative etc); -comunicarea între membrii personalului şcolii, elevi,
părinţi, membrii comunităţii locale şi persoane specializate în lucrul cu acesti elevi provocaţi fizic şi
psihic; -încurajarea elevilor să-şi aprecieze performanţele şi să se mândrească cu ele indiferent de
nivelul atins; -valorizarea diferenţelor dintre oameni şi promovarea diversităţii ca resursă a învăţării;
-preţuirea tuturor elevilor în mod egal; -îndepărtarea atitudinilor negative şi a stereotipurilor cu
privire la imaginea elevului perfect; -dezvoltarea unei atitudini incluzive în comunitate prin implicare,
colaborare şi sprijin; -dezvoltarea abilităţilor de comunicare, relaţionare interpersonală şi rezolvare a
conflictelor. Există diverse metode care ajută elevii să-şi dezvolte abilităţile de comunicare. O simpla
coală de hârtie poate permite unui copil să-şi exprime sentimentele. Ruperea hârtiei poate semnifica
fustrarea acumulată de către copil în diferite situaţii. Folosirea hârtiei pentru a construi un avion sau
o barcă desemnează sentimente pozitive faţă de activitatea desfăşurată sau de ceea ce simte la
sfârşitul unei zile de lucru. Lucrul în grupe permite elevilor timizi sa-şi exprime opiniile şi în timp să
intervină pe parcursul activităţii ca reprezentant al echipei. O activitate plină de energie, mişcare şi
amuzament este realizarea de obiecte, felicitări sau desene pe care le pot vinde colegilor sau
profesorului. O astfel de activitate îi învaţă pe copii să devină buni negociatori. Ei pot câştiga bani de
jucărie, steluţe sau puncte. Copiii sunt aşezaţi în cerc. Primesc o cutie pe care trebuie să o mişte din
mână în mână în timp ce ascultă o melodie. În momentul în care melodia este oprită, persoana care
deţine cutia trebuie sa o deschidă şi să îndeplinească sarcina pe care o găseşte înăuntru: o întrebare,
o acţiune, un sentiment de exprimat prin gesturi etc. Această activitate este purtătoare de voie bună
şi implică toţi elevii fără a face diferenţe între ei. Metode de integrare a copiilor cu cerinţe
educaţionale speciale există în număr foarte mare. Aplicarea lor în lucrul cu copiii nu este suficient.
Este necesară înţelegerea acestora pentru a avea succes în ceea ce facem. Competenţe
interpersonale, încrederea în sine, capacitatea de lucru în echipă şi de a soluţiona probleme practice
sunt câteva dintre abilităţile pe care copiii cu cerinţe educaţionale speciale trebuie să achizitioneze
pentru a participa activ în societate ca un cetăţean responsabil