Propunere amenajare interioară pentru vernisaj/expoziție permanentă

a casa cu trei camere din cadrul gospodăriei din localitatea Sărășeni, județ Mureș

Casa din cadrul gospodăriei de miner sărar din localitatea Sărățeni, județul Mureș,
este tricelulară, cuprinzând camera bună (la stradă), o tindă rece și camera caldă cu cămară
(bucățăria). Cuptorul de pâine și plita cu două ochiuri este poziționată imediat în exterior la
ieșirea secundară din camera caldă, în dreapta. Pe fațadă și lateral stradă se întinde o prispă
lată cu acoperiș și stâlpi ornamentați.
Gospodăria de miner sărar din Sărășeni poate fi foarte ușor încadrată în Zona Ținutul
Sărat situat în partea superioară a văii Târnava Mică, și dealurile adiacente, inclusiv Praid și
Corund. Astfel se desprinde din macro-zona Secuimii la sfârșitul secolului al XIX-lea,
câteva decenii are caracterul unei zone de tranziție între Zona Odorhei și Zona Mureșului,
dar de la începutul secolului al XX-lea devine o microzonă marcată de soluții arhitecturale
proprii legate de ornamentica elementelor de lemn și utilizarea unor tipuri de clădiri anexă
specifice.

Camera bună – are doi pereți cu câte două geamuri fiecare, unul îndreptat spre curte
și celălalt îndreptat spre stradă. Pe peretele despărțitor către tinda rece, către colț înspre față,
este poziționată ușa de acces. Peretele din spate este fără geamuri. Numerotarea pereților se
va dispune în sensul acelor de ceasornic, plecând de la ușă pe mâna stângă și terminând cu
peretele fațadei.
- Peretele A (peretele cu ușa) – la bază, o ladă lungă cu materiale textile brute; în
partea de sus un cuier cu cancee/căni ceramică, iar pe perete farfurii cu ștergare (max 3
bucăți) sau prinse de capetele cuierului o șfoară pe care vor fi înșirate batice sau textile
brodete. De asemenea spre colț se poate poziționa un stelaj pentru farfurii ornamentale.
- Peretele B (spatele casei) – la capătul dinspre ușă, un armoir sau dulap cu două uși
în care și pe care să se așeze piese textile; la capătul opus, patul așezat pe perete cu o ladă de
zestre la picioarele lui și două scaune în lateral, înspre cameră. Pe pat vor fi așezate minim
12 perne mari ce vor fi acoperite de o învelitoare brodată, peste care se vor așeza trei perne
mici. Pe perete, în partea superioară se poate așeza al doilea cuier cu cancee de ceramică sau
se pot prinde de prinzi șfori pe care să fie înșirate piese textile mici (corespondentul mai
simplu al rudelor din lemn).
- Peretele C (spre stradă, cu două geamuri) – datorită prezenței celor două geamuri,
sub acestea va fi poziționată o bancă lungă fără spătar acoperită cu un pled/țol simplu.
Imediat sub geam până la bancă, pe perete se poate pune un păretar. Pe perete și între
geamuri se pot așeza portrete de familie sau farfurii ornamentale.
- Peretele D (spre curte, cu două geamuri) – datorită prezenței celor două geamuri,
sub acestea va fi poziționată o bancă lungă fără spătar, până aproape de ușă, acoperită cu un
pled/țol simplu. Pe perete imediat sub geamuri, un păretar, iar pe perete și între geamuri,
farfurii ornamentale sau fotografii înrămate. La colțul cu peretele spre stradă se pot așeza
textile una peste alta, cu rol ornamental. În același colț, înspre interiorul camerei se poate
1
poziționa războiul de șesut, iar în continuare spre usă, la mijlocul dintre cele două geamuri,
în fața băncii, se poate pune o masă cu două scaune. Roata de tors, furca și fuiorul se pot
așeza pe banca de la peretele dinspre stradă.
- Mijlocul camerei – spre peretele cu armoarul și patul se pot pozișiona două
manechine, bărbat și femeie, în port tradițional aparținând zonei.

Tinda rece – este prevăzută cu trei uși - una spre exterior (principală), una spre
camera bună și una spre camera caldă. Peretele din spate este fără geamuri. Geamuri găsim
pe perete cu ușa principală, două bucăți ce încadrează ușa. Numerotarea pereților se va
dispune în sensul acelor de ceasornic, plecând de la peretele cu ușă principală continuând pe
mâna stângă și terminând cu peretele spre camera bună. Acest spațiu poate servi și ca
ilustrare parțială a meșteșugului.
- Peretele A (peretele principal cu ușa încadrat de două geamuri) – de la geamuri
spre colțurile cu pereții laterali se pot pune două cuiere în care se pot agăța haine de zi, iar
dedesupt, sprijinite de perete, unelte sau alt tip de instrumentar.
- Peretele B (peretele cu ușa spre camera caldă) – dincolo de ușă se poate face o
etalare a instrumentarului gospodăresc mărunt, pus la bază, prins pe perete sau agățat în
cuier. De asemenea lipită de perete se poate pune o bancă cu spătar. Țesături utilitare,
ștergare sau saci, material textil pentru lucrat.
2
 - Peretele C (peretele din spate) – în colțul din stânga se poate poziționa o ladă mare
sau o lădiță mai mică pentru produse mărunte, și se poate continua spre interior cu
instrumentar utilitar mărunt.
- Peretele D (peretele cu ușa spre camera bună) – pe colț, cu fața spre camera caldă
se poate poziționa un pat pentru necesitate zilnică sau se poate așeza de asemenea o bancă
cu spătar. În cazul în care se optează pentru banca cu spătar, pe perete se poate așeza un
cuier lat cu piese ceramice, un stelaj cu piese ceramice (farfurii). La opțiunea cu pat, se vor
așeza piese textile pe pat, de la cele de îmbrăcare a patului până la piese de port zilnic.

Camera caldă - este prevăzută cu trei uși - una dinspre tindă, una spre exterior spate
și una spre cămară. Peretele dinspre față prezintă două geamuri. Numerotarea pereților se va
dispune în sensul acelor de ceasornic, plecând de la peretele cu geamuri, continuând pe
centru dreapta și terminând cu peretele ușii.
- Peretele A (peretele cu cele două geamuri) – aici va fi poziționată o masă cu două
sau trei scaune simple, fără spătar. Pe masă instrumentar utilitar gastronomic. Pe perete,
imediat după ușă va fi poziționat un cuier cu poliță pentru textile utilitare (ștergare, șorțuri,
desagi, coșuri mici). Între geamuri va fi poziționată o farfurie ornamentală.
- Peretele B (peretele cu ușa spre exterior spate) – va conține un cuier sau stelaj
pentru vase utilitare (farfurii, căni, linguri), iar la bază o lădiță mică de cereale sau lemne.
Pe colț cu peretele C va fi încadrată soba.
- Peretele C (peretele cu soba și ușa de acces cămară) – va conține soba, iar în partea
de sus, posibilitatea de a agăța sărărițe sau stelaj cu ceramică utilitară.
- Peretele D (peretele cu ușa de acces dinspre tindă) – poate conține un dulap cu
stelaj și ceramică utilitară mai mare. De asemenea imediat spre ușă, sprijinite diferite piese
de instrumentar casnic sau o băncuță fără spătar.

Cămara – este prevăzută cu o ușă de acces dinspre camera caldă, fără ferestre.
Camera este lungă și îngustă, pe tot peretele din spate al camerei calde. Numerotarea
pereților se va dispune în sensul acelor de ceasornic, plecând de la peretele cu ușa de acces
dinspre camera caldă, terminând cu peretele din dreapta ușii.
- Peretele A (peretele cu ușa de acces) – se vor prinde pe perete instrumentarul
pentru scărmănat și curățat fibrele vegetale și animale, ustensile ale gospodăriei, iar la bază
se pot pune vase din doage necesare gospodăriei.
- Peretele B (peretele spre cuptorul exterior) – se poate așeza un dulap cu uși și stelaj
în care să fie depozitat instrumentar gastronomic mărunt necesar gospodăriei.
- Peretele C (peretele din spate al casei) – la bază vase de doage, vase monoxile sau
lăzi din lemn pentru depozitare materii prime ale gospodăriei. Agățat se poate expune
instrumentarul mai mare, lopeți de pâine și vătraie, precum și un cuier pentru diferiți saci.
La colțuri se pot sprijini diferite piese lungi din instrumentarul casnic.
- Peretele D (peretele dinspre tindă) – la bază se poate pune o lădiță mică pentru
legume, iar agățat diverse piese ale instrumentarului casnic.

3
 Despre satul viu colorat începând de la prima casă şi până la cimitir, ne vorbește
Malonyay Dezső. Mobilierul din interiorul caselor, care provine de la oraş, este vopsit din
nou pentru a fi reîmprospătat cu culori vii şi cu motive florale. Interioarele caselor sunt
foarte vesel colorate, cu perdeluţe roşii şi verzi, sobele sunt vopsite în verde, pe pereţii
interiori sunt agăţate ulcioare viu colorate cu motive florale, pe sfoară, în casă sunt agăţate
batice cusute cu aţă roşie şi albastră şi la fel sunt cusute şi pernele decorative din interioare.
Având în vedere caracterul zonei și importanța extracției saline, este de la sine înțeles
că familiile dispuneau de o oarecare forță financiară, ce avea să influențeze instrumentarul
casnic și gospodăresc. Cu siguranță vorbim de piese textile cu caracteristici minuțios
brodate sau țesute în război, din fibre animale sau vegetale, și cu multe influențe a zonei
urbane. Schimburile în tîrguri fac instrumentarul vexatil și nu pare sa îi modifice prea mult
utilitatea.
Pornind de la afirmația lui Kós Károly că nici un popor, parte a unui popor sau
naţionalitate nu trăiesc izolate, particularităţile etnografice nu pot fi deci înţelese fără
cunoaşterea mediului etnic și fără raportarea la comunitățile naționale autohtone cu care
intră în contact. Etnografia naţionalităţii maghiare din România este din capul locului
determinată de faptul că satele şi zonele locuite de maghairi se învecinează cu zone
româneşti sau, mai mult chiar, în cele mai multe zone sau grupuri de sate locuitorii maghiari
trăiesc la un loc cu români, germani, sârbi etc.

BIBLIOGRAFIA
- Kos Karoly, Tájak, falvak, hagyományok, Bukarest, Editura Kriterion, 1976;
- *** Ceramica de Corund, Miercurea Ciuc, 1981;
- Kós Károly, Studii de etnografie, Kriterion, Bucureşti, 1999
- Malonyay Dezsö, A magyar nép müvészete, Budapesta, 1907
(https://mek.oszk.hu/01600/01671/html/index.html)
- Nagy Jenö, Portul popular maghiar din ţinutul Călatei, Bucureşti, Editura de Stat pentru
Literatură şi Artă, 1957
- Valer Butură, Străvechi mărturii de civilizaţie românescă. Transilvania – Studiu
etnografic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989