GEOPARCUL PLATOUL MEHEDINŢI – PREZENT ŞI PERSPECTIVE

Cornel Meilescu, Constantin Sârbulescu, Carmen Semen, Ion Stîngă, Sorina

Ştefania Matacă, Alexandru Popa, Sorin Şoşu, Florina Diaconu, Tania Meilescu

Abstract: Articolul prezintă complexitatea geologică, biodiversitatea, ca şi

valorile culturale ale GeoParcului Platoul Mehedinţi, precum şi o serie de
măsuri pentru dezvoltarea durabilă a zonei: conservarea valorilor naturale;
revigorarea meseriilor/ meşteşugurilor tradiţionale; încurajarea dezvoltării unei
agriculturi ecologice; promovarea valorificării produselor naturale sub formă
de mărci unice; promovarea turismului durabil prin formele sale: eco-turism,
turism rural, turism cultural; programe de informare-educare ecologică a
comunităţii locale; susţinerea proiectelor de conservare-restaurare a tuturor
monumentelor istorice şi culturale; susţinerea proiectelor pentru dezvoltarea
infrastructurii în aria protejată; declararea ariei protejate - sit de importanţă
UNESCO.
Key words: complexitate geologică, biodiversitate, valori culturale, GeoParcul
Platoul Mehedinţi

Argument
Timpul, cel prezent sau cel istoric, timpul în general, dă fiecărei generaţii o
dimensiune esenţială pentru a-şi măsura puterea de creaţie, capacitatea de a gândi
şi de a făuri. Dar pentru că a făuri e poate mai pretenţios şi mai greu de realizat, a
proteja ar trebui să fie la îndemâna oricui iubeşte natura şi plaiurile mehedinţene. Şi
pentru că suntem printre cei care iubim neasemuitul şi unicul Platou Mehedinţi, vă
propunem o incursiune în inima acestuia.

GeoParcul Platoul Mehedinţi – o prezentare succintă

Parcul natural “GeoParcul - Platoul Mehedinţi” este situat în sud-vestul
României, la nord de municipiul Drobeta Turnu Severin şi se întinde pe o suprafaţă
de 106 000 ha.
Climatul temperat-continental cu influenţe submediteraneene şi relieful
foarte variat au creat condiţii pentru numeroase specii de plante si animale rare.
Structura geologică unică a acestei zone a condus la apariţia a numeroase
formaţiuni geologice şi speologice. O mare parte din aceste valori sunt protejate în
peste 17 rezervaţii naturale. Pe lângă aceste valori naturale în acest spaţiu întâlnim
numeroase obiective culturale şi istorice, iar tradiţiile şi meşteşugurile populare
(ţesutul, olăritul, etc.) sunt încă prezente.
Zonă de un farmec şi un pitoresc deosebit, Platoul Mehedinţi se confruntă
azi cu grave probleme cum ar fi: deteriorarea continuă a nivelului de trai,
îmbătrânirea populaţiei, exodul populaţiei tinere spre oraş, exploatarea neraţională a
resurselor naturale, lipsa unei infrastructuri etc. tocmai de aceea, am considerat
necesară includerea acestei zone pe lista ariilor protejate. Suntem la început de
drum, dar cum spunea cineva: „am aruncat bolovanul”. Astfel, GeoParcul Platoul
Mehedinţi este cea mai nouă arie protejată a judeţului Mehedinţi, conform Hotărârii
Consiliului Judeţean din martie 2004.
Îndrăznim să sperăm că devenind parc natural de importanţă naţională şi
apoi sit de importanţă UNESCO, prin proiectele iniţiate s-ar putea realiza
conservarea valorilor naturale, culturale, istorice şi etnografice în vederea unei
dezvoltări durabile a zonei.

193
 Delimitarea GeoParcului Platoul Mehedinţi
La sud: din vârful dealului La Pietroi (271m) spre dealul Sorcovăţ, vârful
Cotul lui Piru (260,2m) coboară pe culme în satul Schinteieşti, traversează râul
Topolniţa la sud de satul Izvorul Bârzii, urcă pe culme până în vârf şi coboară în
Ogaşul Tarovăţului la confluenţa cu un ogaş pe partea dreaptă după care urcă pe
culme până în vârful a cărui cotă este 266,3 m, de unde coboară pe un ogaş, în
drumul naţional DN67 în localitatea Malovaţ. Limita se continuă pe DN 67 până la
intersecţia cu DJ670 în localitatea Floreşti.
La est, de la intersecţia DN 67 cu DJ 670 se continuă pe DJ 670 până la
intersecţia cu DN 67D (Tg Jiu - Baia de Aramă).
La nord, intersecţia DJ 670 cu DN67D se continuă pe limita cu judeţul Gorj
urmând culmea prin Vârful Înalt (377,6m), Dealul Orzeşti (599m), Vârful Muchii (661
m), Vârful Gorganu (1010,4m), coboară pe culme până la confluenţa pârâului Capra
cu pârâul Văratec după care se continuă până la limita cu Parcul Naţional Valea
Cernei-Domogled.
La vest, limita estică a Parcului Naţional Valea Cernei-Domogled iar de la
borna 290 din UP VI Ocolul Silvic Băile Herculane, pe limita de judeţ Mehedinţi-
Caraş Severin prin Vârful Creasta Cocoşului (917m), până în Vârful Meteriz
(720,3m) până la limita cu Parcul Natural Porţile de Fier, în continuare merge spre
est pe limita nord estică a Parcului Natural Porţile de Fier până în Dealul La Pietroi
(271m).

Fig. 1 Harta GeoParcului Platoul Mehedinţi

Prezentarea generală a Platoului Mehedinţi

Situat în S-V României, Platoul Mehedinţi este reprezentat de două unităţi de
relief aşezate între culmea Munţilor Mehedinţi la vest şi Piemontul Getic la est,
caracterizate printr-o evoluţie geologică şi geografică foarte asemănătoare.
Cadrul geologic al zonei a fost descrifat în mare parte de Gh. M. Murgoci
(1898) şi aprofundat ulterior de Al. Codarcea (1940).
Calcarele de vârstă Jurasic-Cretacică aparţin autohtonului danubian şi sunt
dispuse în două fâşii principale, paralele între ele.

194
 Fâşia vestică aparţine Munţilor Mehedinţi şi se caracterizează printr-o
tectonizare extrem de puternică. Căderea în trepte spre vest a contribuit la formarea
grabănului Cernei.
Fâşia estică apare în zona centrală a Podişului Mehedinţi între Baia de Aramă
şi Cireşu. Pachetul de calcare este gros de 200-300 m şi este alcătuit din straturi de
4-10 m grosime cu înclinare generală spre sud – est. Deşi ocupă numai 5 % din
suprafaţa totală, straturile de calcar au generat numeroase şi variate fenomene
carstice care dau faima Platoului Mehedinţi.
Aproape toate râurile care vin dinspre vest, de pe formaţiuni impermeabile,
sunt captate în subteran la intrarea în bara de calcare. Aval de punctul de captare
văile rămân seci, formând în decursul timpului trepte antitetice, cum sunt şi cele ale
râurilor Topolniţa, Ponorăţ, Ponorel etc. Amonte de captare se produce aluvionarea
pronunţată a luncilor, care se desfăşoară pe sute de metri lăţime se formează astfel
depresiuni închise, cu fundul plat şi cu aspectul general de polie. Cel mai tipic
fenomen de acest gen îl constituie sistemul hidrocarstic de lângă comuna
Ponoarele, care a generat depresiunile Zăton şi Ponoarele (M. Bleahu, V. Decu,
1963).
Exceptând depresiunile, celelalte forme exocarstice sunt slab reprezentate în
cuprinsul Platoului Mehedinţi. Demne de remarcat sunt totuşi dolinele de la vestul
localităţilor Balta şi Marga, precum şi lapiezurile şi Podul Natural de la Ponoarele
(Podul lui Dumnezeu).
Apele subterane au săpat numeroase peşteri, renumite prin dimensiuni şi prin
ornamentaţie, cum ar fi de exemplu peşterile: Topolniţa, Epuran, Bulba, Gramei,
Isverna etc.
Morfologia Munţilor Mehedinţi este diferită de cea a podişului. Dacă pentru
zona de platou este tipic carstul de bare calcaroase coborâte, în cuprinsul Munţilor
Mehedinţi predomină carstul de creste înălţate şi de versant.
O mare parte a calcarelor din cadrul Podişului şi Munţilor Mehedinţi sunt
despădurite sau acoperite cu păducel, corn, porumbar, scumpie, ienupăr şi liliac, în
amestec cu fagi izolaţi. În multe locuri liliacul sălbatic formează adevărate păduri,
vestite fiind cele de pe cornetele Izverna, Nadanova sau Ponoarele. Aici, în fiecare
an, la începutul lunii mai, când înfloreşte liliacul, se organizează „sărbătoarea
liliacului”.
Individualitatea geografică a Platoului Mehedinţi constă în îmbinarea
caracteristicilor de munte şi de deal . El poate fi asemuit munţilor, cu care se
aseamănă din punct de vedere litologic (şisturi cristaline şi calcare mezozoice), al
aspectelor de relief (văi strâmte, chei), prezenţei peşterilor şi fragmentării tectonice
şi în acelaşi timp, poate fi asemuit dealurilor (înălţime joasă, culmi netede,
numeroase aşezări omeneşti).
Această unicitate se materializează şi în răspândirea şi structura vegetaţiei.
Prin poziţia sa geografică, unitatea se întinde în zona alternanţei pădurilor de fag şi
de gorun. Climatul temperat cu influenţe submediteraneene, altitudinea medie de
500-600m, relieful accidentat, apropierea de Peninsula Balcanică, constituţia
litologică (suprafeţe calcaroase extinse) au avut un rol însemnat în configuraţia
actualei structuri floristice şi cenotice a vegetaţiei (Cucu-Popova Ana, 1970). Pe
areale întinse din partea de sud şi sud-vest îşi face apariţia gorunul (Quercus
petraea), stejarul pufos (Q. pubescens), cerul (Q. cerris), gârniţa (Q. frainetto),
gorunul balcanic (Q. dalechampi), carpen (Carpinus betulus), cărpiniţa (C.
orientalis), sâmbovina (Celtis austalis), nucul (Juglans regia), alunul turcesc (Corylus
colurna). Fagul este reprezentat prin specia de fag balcanic (Fagus sylvatica ssp.
moesica). Mai ales pe rocile calcaroase, se întâlnesc tufărişuri de tip

195
submediteranean, cunoscute sub numele de şibliacuri, formate dintr-un complex de
elemente submediteraneene carpato-balcanice şi sud-europene, termofile, cum
sunt: mojdrean (Fraxinus ornus), cărpiniţă (Carpinus orientalis), corn (Cornus mas),
scumpie (Cotinus coggygria), salbă râioasă (Euonymus verrucosa), dârmox
(Viburnum lantana), nuc (Juglans regia), liliac (Syringa vulgaris), etc. (Cucu Ana
Popova, 1976). Compoziţia floristică a pajiştilor este, de asemenea, abundentă în
elemente sudice, submediteraneene. Se întânesc astfel pajiştile de sadină
(Chrysopogon gryllus), de Danthonia provincialis, Vulpia myuros, Festuca dalmatica,
etc.
Popularea străveche şi continuă a acestei regiuni naturale a determinat
transformări însemnate în suprafaţa, structura şi compoziţia floristică a vegetaţiei.
Terenurile cu păduri defrişate (curături) au fost înlocuite de pajişti şi terenuri cultivate
agricol, dar de slab randament.
Pădurile se păstrează mai bine doar în partea de est a platoului. Pe valea
Coşuştei şi afluenţilor săi, drumurile forestiere au înlesnit defrişarea, pe locul
curăturilor efectuându-se plantaţii de molid şi de pin negru. Reprezentative suprafeţe
păduroase de fag, brad şi pin ce au rămas încă neafectate de tăieri sunt pe valea
Crivei, Lăpuşnicului (afluenţi ai Coşuştei) şi Borovăţului (afluent al Topolniţei). În
partea de sud-vest a platoului pot fi întâlnite păduri de stejar pufos, cărpiniţă, tei şi
chiar sâmbovină pe valea Topolniţei şi pe versantul dealului ce coboară spre
Dunăre. Pe văile Coşuştei şi Topolniţei apar abundente tufărişuri de liliac ce au făcut
pe localnici să respecte sărbătoarea tradiţională anuală a liliacului, din prima decadă
a lunii mai, la Ponoarele, Balta şi Nadanova.
În cadrul covorului vegetal, ca urmare a diversităţii mediilor de viaţă, se
întâlneşte o bogată şi heterogenă faună de origini diferite, dar cu preponderenţă a
elementelor sudice.
Climatul blând, cu influenţe submediteraneene, ca şi vegetaţia specifică îşi
găseşte reflectarea în prezenţa numeroaselor reptile şi insecte de felurite varietăţi.
Caracteristice sunt cele două varietăţi faunistice, vipera cu corn (Vipera ammodytes)
şi broasca ţestoasă (Testudo hermanni), specii submediteraneene ocrotite prin lege
şi care au o largă răspândire pe calcarele din partea de sud-vest a platoului.
Acestora li se adaugă şerpi veninoşi (Coluber jugularis caspius, Elaphe longissima,
Coronella austriaca) şi neveninoşi (Natrix natrix şi Natrix tesselata). Pe suprafeţele
calcaroase se găseşte o specie de scorpion mic, dar veninos (Euscorpius
carpathicus). De remarcat este mulţimea şopârlelor, îndeosebi cele de origine
sudică (Lacerta taurica, Lacerta praticola pontica) tot în partea de sud-vestică a
platoului. Dintre vertebrate o largă răspândire o au melcii, păianjenii, gândacii şi mai
ales fluturii. În pădurile de fag şi gorun se întâlneşte ursul, veveriţa, jderul, viezurele,
căprioara, pârşul mare şi lupul. Dintre păsări sunt ierunca, fâsa de pădure, gaiţa,
măcăleandru etc.
Ca urmare a originalităţii cadrului său natural, în podişul Mehedinţi sunt
semnalate cele mai dense şi variate rezervaţii naturale dintr-o unitate geografică de
asemenea dimensiuni. Astfel, au fost declarate peste 17 rezervaţii naturale, cum
sunt: Complexul carstic de la Ponoare, Rezervaţia complexă Peştera Topolniţa,
Peştera Epuran, Cornetul Băii şi Valea Mănăstirii, Cornetul Obârşia Cloşani,
Pădurea Borovăţ, Cheile Coşuştei ş.a.
Păşind în Platoul Mehedinţi avem ocazia de a percepe ritmurile materiale
ale timpului. Perenitatea locuirii acestor meleaguri a fost scoasă la iveală în timpul
săpăturilor arheologice care au dezvăluit urme de civilizaţie datând din neolitic şi
aparţinând culturii Coţofeni (Cireşu, sat Bunoaica, Jupâneşti). În mai multe puncte
din Platoul Mehedinţi s-au descoperit urme ale unor aşezări dacice datând din

196
secolele IV-I î.Hr. (Balta, Bala de Sus, Malovăţ), mărturii ale unor aşezări romane
(Şişeşti, sat Crăguieşti).

Fig. 2 Platoul Mehedinţi

Cea mai veche atestare documentară a unei localităţi din platoul Mehedinţi
este 1581, Baia de Aramă. Cifrele par a ieşi din firescul semnificaţiei lor în lumea de
azi dominată de goana după câştiguri rapide.
Peste tot, în fiecare localitate se pot întâlni monumente de arhitectură
populară: biserici, troiţe, case tradiţionale sau mori. Mulţimea bisericilor, majoritatea
construite din lemn, atestă nevoia locuitorilor acestor meleaguri de a fi aproape de
Dumnezeu. Cel mai vechi lăcaş de cult este Schitul Topolniţei construit în secolul
XVI, pictat în 1673. Cea mai veche biserică de lemn datează din anul 1757 şi se află
situată în satul Brebina din zona Baia de Aramă. Alte biserici vechi se pot întâlni în:
Godeanu – biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”(1766), biserica de lemn cu
hramul „Sfinţii voievozi” (1783-1786), Gornoviţa – biserica de lemn cu hramul
„Sfântul Ştefan” (1796-1799), Prejna – biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii
Domnului” construită din porunca lui Tudor Vladimirescu (1808) etc.

Fig 3 Platoul Mehedinţi

Satul, ca element de bază al Geoparcului Platoul Mehedinţi este un rezultat

specific al evoluţiei sociale şi istorice. Păstrarea peste timp al modului de viaţă

197
tradiţional se poate realiza prin conservarea aşezărilor rurale. Există la nivelul
Platoului Mehedinţi situri etnografice în satele: Balta ( sec.XVIII-XIX), Costeşti
(sec.XIX), Prejna (sec.XIX). De asemenea putem întâlni numeroase case cu
arhitectură tradiţională declarate monumente, datând din secolele XIX şi XX, cum ar
fi casa Untaru Dumitru (1885) şi casa Popescu C.(1940) din Jupâneşti, casa Pătru
Nicu din Crainici (1898), casa Nicolescu Ion din Balta (1898), casa Epuran
Gheorghe (1870), casa Dumitru Andrei (1850), casa Zamfiroiu Gheorghe (1860) –
din Cireşu, sat Bunoaica, casa cu pivniţă Brehui Ghiţă din Şişeşti, sat Ciovârnăşani
(1880) etc. Conservarea acestora trebuie să fie o prioritate pentru regiunea despre
care vorbim.
Datinile şi obiceiurile străvechi ale mehedinţenilor care trăiesc în zona de
platou, sunt nenumărate şi originale. Acestea sunt legate de diferite momente ale
vieţii: naşterea – căsătoria – înmormântarea. În rest datinile sunt legate de
aniversările sfinţilor ortodocşi cărora poporul le acordă semnificaţii aparte:
„Boboteaza” (6 ianuarie), „Sfinţii mucenici din Sevastia” (9 martie), „Sfântul mare
mucenic Gheorghe” (23 aprilie), Sfintele Paşti etc. Fiecare manifestare bisericească
este însoţită de manifestări populare specifice, prilejuri trăite pe deplin de
comunităţile rurale ale platoului Mehedinţi. Meştesugurile tradiţionale sunt încă
prezente: ţesutul covoarelor din lână, vopsitul lânii folosind coloranţi naturali, olăritul
(ceramica de Şişeşti, Noapteşa) etc.
O serie de localităţi din zona platoului sunt cunoscute încă din antichitate
prin zăcămintele de minereuri neferoase. Exploatările de minereuri cuprifere din
zona Ponoarele – Baia de Aramă sunt atestate de pe vremea domnitorului Mircea
cel Bătrân. Calcarele jurasice - Cireşu, Baia de Aramă, Ponoarele, Balta sunt
folosite la fabricarea cimentului, obţinerea varului, ca piatră de construcţii.
In concluzie, pentru dezvoltarea durabilă a zonei se impune luarea
următoarelor măsuri:
· Conservarea valorilor naturale;
· Revigorarea meseriilor/ meşteşugurilor tradiţionale;
· Încurajarea dezvoltării unei agriculturi ecologice;
· Promovarea valorificării produselor naturale sub formă de mărci
unice;
· Promovarea turismului durabil prin formele sale: eco-turism, turism
rural, turism cultural;
· Programe de informare – educare ecologică a comunităţii locale;
· Susţinerea proiectelor de conservare-restaurare a tuturor
monumentelor istorice şi culturale;
· Susţinerea proiectelor pentru dezvoltarea infrastructurii în aria
protejată;
· Declararea ariei protejate – sit de importanţă UNESCO.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CUCU V., POPOVA-CUCU A., 1980: Judeţul Mehedinţi, Bucureşti

ERDELI G. Podisul Mehedinti – geografie umana, editura Metropol
MOHAN GH., ARDELEAN A., GEORGESCU M., 1993: Rezervaţii şi monumente ale naturii
din România, Arad.
NEAGU V., STANCIU G., 1996: România – charta europeană a spaţiului rural, Bucureşti.
STOICESCU N., 1970: Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România I Ţara
Românească (Muntenia, Oltenia şi Dobrogea), Vol. I-II, Craiova.
***, 1997: Lista monumentelor istorice, Mehedinţi, Bucureşti.

198
 PROTECTED AREAS IN ARGEŞ DISTRICT

Valeriu Alexiu

Abstract: Of the 80 natural reservations decreed by the Council Order of

Argeş district (no. 18/1994) the most representative for the flora and
vegetation in Argeş zone are presented. Moreover, two other new
reservations are mentioned: Bârcă’s Lake in Davideşti village and the
Ornithological Reservation Bascov
Key words: karstic micro relief, relict, endemically, climax.

Introduction
Because of the scientific value and ecological, geographic, flower and fauna
originality it is mostly imperious to keep the natural ecosystems in a good condition
being altered more or less by the human actions. Several specific spreading areas
for species are looked upon in Argeş district.
The law of environmental protection in Romania (137/1995) stipulates for
maintaining and development of the protected areas, obligation of the governmental
authority involved to monitor and decide upon the administrative regime for the
touristic purposes within those areas, to preserve the natural reservations as well as
to grant to the local public authority the permission to put under a protective
provisional jurisdiction some sights. But before achieving these goals, it is badly
needed to up-date and publishes “The catalogue of protected areas” and “Red Book
for the plant and animal species in Romania”. Meanwhile, we helpless watch the
degrading or decaying of some natural areas protected being unable to effectively
interfere due to lack of an adequate law system.

Materials and methods

By the decree no. 18 adopted by the Council of Argeş district on December
21, 1994 and after words amended by some more articles, the Statute of natural
reservations in the zone being adopted. Those reservations came into being
following some studies by scientists working in various fields of interest. By this
decree, the following reservations were named: botanical (“Narcissus meadow in
Negraşi” and “Arboretum in Mihăieşti”); geological (“Karstic micro relief” from
Cetăţeni and “Granite” from Albeşti); paleontological (“Numulitic limestone” from
Albeşti and “Fossil place” – Suslăneşti); forestry, “Piatra Craiului National Park”, as
well as the plants of particularly historical and ornamental value, damaged flora and
fauna, speologic reservations and the alpine lakes in Argeş district.

Discussion
Of the botanical, speological, geological, paleontological and forestry
reservations, the most important ones for the flora and vegetation in Argeş district
are: “Narcissus meadow in Negraşi, a botanical reservation (4.1 ha) named by the
decree 659/1966 and redefined by C. D. Argeş Order no. 18/21.12.1994. It stretches
in the meadow of Dâmbovnic River and it is the only South narcissus (Narcissus
poeticus L. ssp. stellaris (Haw.) Dost.). Reservation in our county is an ice relict from
the tertiary age. It was moulded here when the site was swampy at surface. The
narcissus flowers from Negraşi very from those in Dumbrava Vadului (Şercaia
village, near Făgăraş) having thinner stems and narrower leaves; the flower has got
a red edge coronet and light yellowish – white petals. These differences are due to

199
soil composition and other ecological factors. For instance, the place in Dâmbovnic
meadow is summer vs. Vlad site, where there is a grove of oaks. Because of the
Southern location of Negraşi, the narcissus flowers bloom in late April and keep in
bloom round May versus Vad grove where they are in full bloom on May 20. This
reservation is protected for the scientific value of this species and for the beauty of
flower landscape.
The park of ornamental plants – Mihăieşti (Arboretum Mihăieşti) covers 65 ha.
Here one can see bush and tree species of a great scientific value: Chaenomeles
japonica (Japanese quince), Picea pungens var. argentea (silver spruce fir), Abies
cephalonica (Greek fir tree), A. concolor, A. nordmanniana (Caucasian fir tree), A.
grandis (California fir tree), Chamaecyparis lawsoniana (California cupress), Larix
leptolepis (Japonese larch tree), Metasequoia glyptostroboides, Picea orientalis,
Pinus strobus, P. ponderosa var. scopulorum, P. nigra var. austriaca, Pseudotsuga
menziesii var. menziesii (green douglas fir), P. taxifolia (douglas fir); Taxus baccata
(yew tree), Cryptomeria japonica, Cedrus atlantica, Calycanthus floridus (Carolina
quinine tree), Deutzia scabra (deutzia), Liriodendron tulipifera (tulip tree), Magnolia
kobus, Phellodendron amurense (cork tree), Syringa pekinensis (Chinese lilac) etc.
“Iedu–Cernat woods” is a reservation established by the decree no.
18/21.12.1994 and covers 327.5 ha. It has got a beech tree wood located in
Nucşoara depression, the Basin of Cernat River, a tributary stream of Doamnei
River. It looks like a vegetal island of a century – old appearance where man has
little interfered being very impressive by its wilderness and potential. Because there
is at a climax stage, Iedu–Cernat beech a wood is a stable ecosystem where the
biocenotic relationships among the populations create a balanced status. Located to
a crossing zone of hilly and bottom mountainous vegetation with optimum growing
conditions, this beech forest is highly valuable and it is worth preserving furthermore.
“Cetăţeni Karstic micro relief” reservation is located in Cetăţeni village at the
South extremity of Leaota Mountains and contains cretacic and paleogenic
formations represented by grit stones, marls, clays, clay slates, conglomerates.
Between Cetăţeni and Coteneşti, the conglomerates are prevalent having a micro
relief appearance with sharp peaks and columns. Between Coman and Chiliilor
brooks there is a sharp peak where the ruins of a Dacian fortress (centuries I, II,
a.C.) and of a medieval one are still present. A cave settlement named “Negru–Vodă
th
hermitage” has been in the rock since the late 15 century. At the steep bottom,
th
inhabited vestiges and a church from the 12–15 centuries were discovered.
The rocks have preserved an interesting flora of a numerous endemical and
thermophilic elements specific to South side: Aconitum moldavicum, A. toxicum,
Cardamine glanduligera, Dianthus spiculifolius, Hepatica transsilvanica, Sesleria
heuffleriana, Symphytum cordatum, Thymus comosus (Carpathian endemical
elements). As thermophilic plants of relict character, one can find: Sedum acre, S.
sexangulare, S. hispanicum, Sempervivum marmoreum, Linaria genistifolia, Thymus
balcanus, Cytisus heuffelii, Fraxinus ornus, Lonicera xylosteum, Campanula sibirica
ssp. divergens, Antennaria dioica, Taraxacum laevigatum, Carex alba, C. halleriana,
Festuca cinerea, Melica ciliata, Fagus orientalis, F. taurica.
Vâlsan Valley – a mixed reservation which is the only ecosystem in our county
and the world where the freshwater (Romanichtys valsanicola) lives, a tertiary relict
fish included in the Red List of International Organization for Nature Conservation, a
species which is in great danger of loss; there are also some exceptional flower
species going to disappear: Cirsium furiens, Dianthus tenuifolius, Hepatica
transsilvanica, Peucedanum rochelianum, Silene dubia, Thymus comosus, Dianthus

200
membranaceus, Moenchia mantica, Ranunculus stevenii, Anagallis minima, Achillea
crithmifolia, Typha shuttleworthii, Eleocharis carniolica etc.
National Park “Piatra Craiului”
The mountainous massif “Piatra Craiului” has got a true geographic originality
or it is “an accident” in the uniformly geological formation of the Southern
Carpathians as Em. De Martonne said. This specific character of Piatra Craiului
Mountain enabled to develop a vegetal and animal world of a particular splendour.
Hereupon, a lot of floriferous and fauna species are protected, such as: Piatra
Craiului garden pink (Dianthus callizonus), an endemical species and tertiary relict;
edelweiss (Leontopodium alpinum), Nigritella nigra, mountain peony (Rhododendron
myrthifolium), cork tree (Taxus baccata), glober flowers (Trollius europaeus), white
spurge olive (Daphne cneorum), yellow spurge olive (Daphne blagayana), yellow
gentian (Gentiana lutea). Of the animals, it is worth mentioning: black goat
(Rupicapra rupicapra), bear (Ursus arctos), rock spangle (Tichodroma muraria),
raven (Corvus corax), viper (Vipera berus), lynx (Lynx lynx). Presently, an
international loan is granted to organize three parks in Romania, one of them being
the National Park–Piatra Craiului. These parks will be provided with headquarter
buildings and skilled staff dealing with the protection and guiding matters. Flora and
fauna mapping, routes marking arrangement of camping places have been in view.

Conclusions
The article 15 of the above mentioned decree stipulates that the newly
established ones may subsequently extend the protected areas and natural
monuments in Argeş district. We believe it’s high time for new protected areas were
settled and the following ones are of great interest:
- Bârcă’s Lake in Davideşti village, an aquatic ecosystem with flora and fauna
of scientific importance because of the biocenosis diversity and homeostasis which
seems to be in a real danger due to an ever – increasing antropic impact in the area.
Very interesting are the archaeological vestiges discovered at 50 m far from the
lake: a sacred Geto–Dacian precincts where about 3.400 small boned fragments of
cremated animals were discovered as well as Getic and Greek pots, arrow tips,
knives, spurs, beads, rings, a silver coin issued by Dyrrhacium.
- The Ornithological Reservation Bascov, where on a small area any one can
see a great number of bird’s species.

BIBLIOGRAPHY

ALEXIU V., 1998: Vegetaţia Masivului Iezer-Păpuşa, Edit. Cultura, 362 pp + 1 hartă, Piteşti
ALEXIU V., 2000: Rezervaţiile naturale ale judeţului Argeş, Ecos, 12: 60-70, Piteşti
ALEXIU V., STANCU DANIELA, 1995: Propunere de rezervaţie pe baza unui studiu
fitocenologic în Complexul de chei al Dâmboviţei, Naturalia. Studii şi cercetări, I: 119-127,
Piteşti
ALEXIU V., STĂNESCU GH., NICOLAE-DĂNESCU C., POPA IOANA-CRISTINA, 1998:
Rezervaţii şi monumente ale naturii din judeţul Argeş, Edit. Cultura. 78 pp., Piteşti
MOHAN GH., ARDELEAN A., GEORGESCU M., 1993: Rezervaţii şi monumente ale naturii
din România, Edit. "Scaiul". 359 pp., Bucureşti
TONIUC N., OLTEAN M., ROMANCA G, ZAMFIR MANUELA, 1992: List of protected areas
in Romania, Ocrot. nat. med. înconj. Edit. Academiei Române, 36 (1): 23-33, Bucureşti

201
 Fig.- 1 Calcar numulitic (Albeşti)

Fig. 2 Serranus simionescui , Oligocen (Suslăneşti)

Fig. 3 Asprete (Romanychtis valsanicola)

202
Fig. 4 Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus)

Fig. 5 Cetăţeni

Fig. 6 Albeşti (granit)

203
 REZERVAŢIA MIXTĂ MUNTELE RÂIOSU
MASIVUL FĂGĂRAŞ

Daniela Ileana Stancu

Abstract: Lucrarea prezintă bogăţia floristică a muntelui Râiosu din Masivul

Făgăraş. În urma cercetării florei şi vegetaţiei Muntelui Râiosu, colectivul
Muzeuluii Judeţean Argeş şi cel al Agenţiei de Protecţia Mediului înconjurător
Piteşti a elaborat documentaţia ştiinţifică prin care, Muntele Râiosu a fost
constituit într-o rezervaţie botanică prin hotărârea nr. 18 din 21.12.1994 a
Consiliului Judeţean Argeş. S-a avut în vedere, în primul rând, protejarea
florei şi vegetaţiei acestui munte.
Key words: rezervaţie, vegetaţie alpină, endemite

Cu toată importanţa floristică a sectorului sudic al Munţilor Făgăraş relevată

de cercetările efectuate de Al. Buia şi I. Todor în anul 1947, investigarea floristică a
Munţilor Râiosu şi Buda a întârziat, iar studiile fitosociologice au lipsit cu
desăvârşire. Într-o mare măsură, cercetarea sectorului sudic calcaros al masivului
Făgăraş a întâmpinat atât dificultăţile accesului cât şi pe cele ale cantonării, la
acestea adăugându-se şi dificultăţile provocate de avalanşele care blocau diversele
căi de acces, chiar în timpul verii.

Muntele Râiosu

Fig. 1 Muntele Râiosu

Cercetările efectuate în perioada 1996-2001 au avut ca scop inventarierea

florei din această regiune şi caracterizarea asociaţiilor de plante, încercându-se
prezentarea unui tablou cât mai complet al florei şi vegetaţiei acestui teritoriu pentru
lărgirea orizontului de cunoaştere a covorului vegetal din ţara noastră.
Cu tot aspectul lor sălbatic şi aparent inaccesibil, Munţii Făgăraş au un
potenţial natural divers şi important sub aspect cantitativ şi calitativ. Impactul
exercitat de presiunea antropo-zoogenă, conduce la periclitarea şi chiar la dispariţia
unor specii sau a unor comunităţi de plante. Acestea constituie deja avertismente,

204
pentru că dispariţia unor specii din diferite judeţe premerge adeseori dispariţia lor de
pe întregul teritoriu naţional (N. Boşcaiu, Gh. Coldea, C. Horeanu, 1994).
Intervenţia antropică s-a făcut simţită prin exploatarea masei lemnoase şi
prin activitatea pastorală, cu vechi tradiţii în această regiune. Cu toată masivitatea
acestui lanţ muntos şi dificultăţile impuse de energia de relief, accesul unui efectiv
mare de animale spre etajul alpin s-a făcut pe numeroase poteci, numite “poteci de
animale” care au favorizat amorsarea proceselor de solifluxiune de pe versantul
sudic.
Procesele de eroziune au fost accelerate de înlocuirea vegetaţiei primare
prin incendierea vegetaţiei arbustive, defrişarea acesteia sau schimbarea
componenţei floristice ca rezultat al păşunatului. Păşunatul excesiv a întrerupt
covorul vegetal prin călcarea plantelor şi tasarea solului şi mai ales prin apariţia unei
vegetaţii ruderale, nitrofile, cu valoare furajeră redusă. Se mai întâlnesc pâlcuri mici
de vegetaţie subalpină cu rol protector doar pe unele coaste abrupte, inaccesibile
păşunatului.
Distrus aproape în întregime din cauza incendierilor din secolul trecut,
subetajul jnepenişurilor şi al tufărişurilor subalpine poartă amprenta unei eroziuni
accelerate şi a “măturării” periodice de avalanşe. Acţiunea de defrişare a
jneapănului (Pinus mugo) şi a ienupărului (Juniperus communis ssp. alpina) a fost
urmarea politicii nefaste de extindere a suprafeţelor pastorale. Acţiunile acestea au
dus la distrugerea şi eroziunea solului, reducerea activităţii microorganismelor în
prelucrarea humusului, modificarea bruscă a regimului apelor, declanşarea
avalanşelor, perturbări asupra biotopului cu consecinţe grave în distrugerea solului
superficial şi a vegetaţiei ierboase. Tufele de smirdar (Rhododendron myrtifolium)
urcau aproape până în etajul alpin. În locul lor s-au dezvoltat pajişti secundare de
iarba stâncilor şi păiuş (Agrostis rupestris şi Festuca airoides) care astăzi au evoluat
în păşuni de ţepoşică (Nardus stricta) datorită aceluiaşi factor – păşunatul intensiv.
De asemenea, exploatarea calcarului prin carierele de calcar de la poalele
Munţilor Râiosu şi Buda, determină amplificarea fenomenelor de eroziune a
terenului, dezagregarea rocilor, suprimarea molidişurilor, alunecările de teren.

Fig. 2 Exploatare de calcar la poalele Muntelui Râiosu

În teritoriul cercetat, în urma studiilor efectuate, au fost identificate 39 asociaţii

vegetale şi o subasociaţie, grupate în 12 clase, 16 ordine şi 24 alianţe.

205
ASPLENIETEA TRICHOMANIS (Br.-Bl. in Meier et Br.-Bl. 1934) Oberd. 1977
Androsacetalia vandelii Br.-Bl. in Meier et Br.-Bl. 1934
Androsacion vandelii Br.-Bl. in Meier et Jenny 1926
Asplenio trichomanis – Poetum nemoralis Boşcaiu 1971
- veronicetosum bachofenii (Borza 1959) Boşcaiu (1970) 1971
Silenion lerchenfeldianae Simon 1957
Diantho henteri – Silenetum lerchenfeldianae Stancu 2002
Potentilletalia caulescentis Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Cystopteridion (Nordh. 1936) J.L.Rich 1972
Asplenio – Cystopteridetum fragilis Oberd. (1939) 1949
THLASPIETEA ROTUNDIFOLII Br.-Bl. 1948
Thlaspietalia rotundifolii Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968
Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boşcaiu, Tauber et Coldea 1977
Calamintho baumgartenii – Galietum anisophylli Beldie 1967
(Acino aplini – Galietum anisophylli Beldie 1967)
Androsacetalia alpinae Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Veronicion baumgartenii Coldea 1991
Poo contractae – Oxyrietum digynae Horv. et al. 1937
Saxifrago bryoidis – Silenetum acaulis Boşcaiu, Tauber et Coldea 1977
Veronico baumgartenii–Saxifragetum bryoidis Boşcaiu, Tauber et
Coldea 1977
SALICETUM HERBACEAE Br.-Bl. 1948
Salicetalia herbaceae Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Salicion herbaceae Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Salicetum herbaceae Rubel 1911em. 1933
Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boşcaiu 1971
Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Boşcaiu 1071
Poo supinae – Cerastietum cerastoidis (Sory 1954) Oberd. 1957
Luzuletum spadiceae Rubel 1911
(Luzuletum alpino-pilosae nom. mut. propos)
Arabidetalia coeruleae Rubel ex Br.-Bl. 1948
Salicion retusae Horv. 1949
Salicetum retuso-reticulatae Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
CARICETEA CURVULAE (Br.-Bl. 1948
Caricetalia curvulae Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Caricion curvulae Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Primulo – Caricetum curvulae Br.-Bl.1926 em. Oberd. 1957
Potentillo ternatae – Festucetum supinae Boşcaiu 1971
(Potentillo chrysocrasoedae – Festucetum airoidis nom. mut. propos.)
Loiseleurio – Vaccinion Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Cetrario – Loiseleurietum procumbentis Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
NARDO CALUNETEA Prsg. 1949
Nardetalia Oberd. 1949
Potentillo-Nardion Simon 1957
Violo declinatae – Nardetum Simon 1966
Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puşcaru et al. 1956)
Coldea 1987
Poetum mediae Csuros 1956
CARICI RUPESTRIS – KOBRESIETEA BELLARDI Ohba 1974
Elinetalia Oberd. 1957

206
 Oxytropido – Elynion Br.-Bl. 1949
Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984
SESLERIETEA ALBICANTIS Br.-Bl. 1948 em. Oberd. 1978
Seslerietalia albicantis Br.-Bl. in Br.-Bl. et Jenny 1926
Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl. et Walas 1949) Coldea 1984
Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puşcaru et al. 1956
Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puşcaru et al. 1956
MONTIO CARDAMINETEA Br.-Bl. et Tx. 1943 ex Klika et Hadac 1944
Montio cardaminetalia Pawl. 1928 em. Zechmeister 1993
Caricion remotae Kastner 1941
Cardamino – Chrysosplenietum alternifolii Mass. 1959
Cardamino – Montion Br.-Bl. 1926
Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. et Walas 1949
Cratoneurion commutati W. Koch. 1928
Doronico carpatici – saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990
BETULO – ADENOSTILETEA Br.-Bl. et Tx. 1943
Adenostiletalia Br.-Bl. 1931
Adenostilion alliariae Br.-Bl. 1926
Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. et Walas 1949
Aconitetum taurici Borya 1934
Salici - Alnetum viridis Colic et al. 1962
Calamagrostion villosae Pawl. 1928
Phleo alpini – Deschampsietum villosae (Krajina 1933) Coldea 1983
Rumicetalia alpini Mucina in Kramer et Mucina 1993
Rumicion alpini Rubel ex Klika in Klika et Hadac 1944
Rumicetum alpini Beger 1922
GALIO – URTICETEA Passarge ex Kopecky 1969
Convolvuletalia sepium Tx. 1950 em. Mucina 1993
Petasition officinalis Silinger 1933
Telekio – Petasitetum hybridi Morariu 1967
QUERCO – FAGETEA Br.-Bl. et Vlieg. in Vlieg. 1937
Fagetalia sylvaticae Pawl. 1928
Alno – Ulmion Br.-Bl. et Tx. 1943
Telekio speciosae – Alnetum incanae Coldea (1986) 1990
Symphyto – Fagion Vida 1959
Symphyto cordato – Fagetum Vida 1959
Pulmonario rubrae – Fagetum (Soo 1964) Tauber 1987
VACCINIO – PICEETEA Br.-Bl. et al. 1939
Vaccinio-Piceetalia Br.-Bl. et al. 1939
Piceion excelsae Pawl. in Pawl. et al. 1928
Hieracio transsilvanici – Piceetum Pawl. et Br.-Bl. 1939
Chrysanthemo rotundifolio–Piceion (Krajina1933) Brez. et Hadac in Hadac
1962
Chrysanthemo rotundifolii – Piceetum Krajina 1933
(Leucanthemo waldsteinii – Piceetum nom. mut. propos Coldea 1990)
Pinion mugo Pawl. 1928
Rhododendro kotschyi – Pinetum mugo Borza 1959 em. Coldea 1985
(Rhododendro myrtifolii – Pinetum mugo nom. mut. propos Coldea 1990)
Campanulo abietinae – Vaccinietum myrtilli (Buia et al. 1962) Boşcaiu
1971

207
 Măsurile generale privitoare la protecţia mediului înconjurător nu se pot
realiza exclusiv pe căi administrative. De aceea este necesară informarea şi
educaţia eco-civică a populaţiei atât prin reţeaua de învăţământ cât şi prin programe
de educaţie şi formare ecologică.
Interesul florei şi vegetaţiei Munţilor Râiosu de o excepţională valoare
ştiinţifică, precum şi ambianţa lor peisagistică a determinat necesitatea protejării lor.
Pe baza documentaţiei ştiinţifice elaborată de colectivul Muzeului Judeţean Argeş şi
de Agenţia de Protecţia Mediului înconjurător Piteşti, Muntele Râiosu a fost constituit
într-o rezervaţie botanică prin hotărârea nr. 18 din 21.12.1994 a Consiliului Judeţean
Argeş.
De aceea, în vederea protejării eficiente a acestei rezervaţii, ar trebui
adoptate măsuri în vederea încetării activităţii pastorale care determină pierderea
bogăţiei floristice din acest masiv, ca şi reconstrucţia ecologică a pădurilor defrişate
sau distruse de avalanşele din ultimii ani.
Numeroasele endemite şi relicte din acest teritoriu atestă marea vechime a
vegetaţiei acestui masiv calcaros, care au supravieţuit extremelor cataterme ale
glaciaţiunilor, datorită caracteristicilor termice ale substratului calcaros. Fragilitatea
grupărilor de plante alpine se datorează într-o mare măsură tocmai caracterului lor
relictar şi în consecinţă vechimii lor considerabile (N. Boşcaiu, 1975). Experienţa
confirmă că grupările vegetale alpine sunt stenotope, fiind extrem de fragile şi de
instabile la modificările survenite în condiţiile lor staţionale. Nu ar fi impropriu, ca în
opoziţie cu plantele antropofile, să conferim plantelor alpine termenul de
“antropofobe”.

Fig. 3 Dianthus glacialis ssp. gelidus Fig. 4 Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani

Fig. 5 Dianthus spiculifolius Fig. 6 Dryas octopetala

208
 Conservând vegetaţia alpină, conservăm implicit şi un valoros tezaur
documentar, de un major interes fitogeografic.
Ne aflăm în mileniul III. Pământul mai dispune încă de resurse. Nenorocirea
constă în faptul că atunci când se iau hotărâri care implică intervenţii în mediul
înconjurător, sau chiar modificarea naturii, ecologii nu sunt chemaţi să-şi spună
cuvântul. Şi cât se ţine seama de acest cuvânt ?
Mulţi dintre factorii de decizie nu ştiu ce înseamnă şi ce urmări catastrofale
vor avea diminuarea permanentă şi accelerată a biodiversităţii şi cea a genofondului
natural, efectul de seră, distrugerea stratului de ozon. Suntem beneficiarii dar şi
victimele progreselor ştiinţei şi tehnologiei.
Mai mult nu înseamnă totdeauna şi mai bine, iar nivelul maxim nu este
neapărat şi nivelul optim! Să sperăm că, în cel de-al 12-lea ceas, se va împlini
profeţia de aproape o jumătate de veac a lui J.F.Kenedy care spunea că,
problemele pe care omul le-a creat naturii, tot omul le va rezolva.
Pentru că, dacă pe Pământ s-au inventat foarte multe, nimeni nu a inventat
şi nu va putea inventa un sistem economic şi politic cu posibilitatea să acorde
imunitate ecologică.

BIBLIOGRAFIE

BĂLĂCEANU V., CICOTI, M., CRISTEA E., 1975: Munţii Făgăraşului, Ed. Sport-Turism
BELDIE Al., 1967: Endemismele şi elementele dacice din flora Carpaţilor româneşti,
„Comunicări de botanică la a V-a Consfătuire de geobotanică, p. 113-120, Bucureşti
BORZA AL., BOŞCAIU N., 1965: Introducere în studiul covorului vegetal, Ed. Acad. R.P.R.,
Bucureşti
COLDEA Gh., 1991: Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est
(Carpates Romaines), Documents phytosociologiques, vol. XIII, Camerino
CRISTEA V., 1993 : Fitocenologie şi vegetaţia României, Cluj-Napoca
DIHORU G., PÎRVU C., 1987: Plante endemice în flora României, Ed. Ceres, Bucureşti
MIRON F., 1998: Munţii Făgăraşului - Studiu geomorfologic, Ed. Foton, Braşov
SANDA V., POPESCU A., BARABAŞ N., 1998: Cenotaxonomia şi caracterizarea grupărilor
vegetale din România, Studii şi Comunicări, Biologie vegetală, Bacău
SANDA V., POPESCU A., STANCU DANIELA ILEANA, 2001: Structura cenotică şi
caracterizarea ecologică a fitocenozelor din România, Ed. Conphis, p. 359 Râmnicu Vâlcea

209
 LACUL LUI BÂRCĂ (DAVIDEŞTI) – O NOUĂ REZERVAŢIE
ÎN JUDEŢUL ARGEŞ
Monica Neblea, Magdalena Chiriţoiu

Abstract: "Lacul lui Bârcă" are o importanţă botanică, ecologică şi arheologică

deosebită, atât prin flora şi vegetaţia caracteristică ecosistemelor lacustre şi
acvatice, cât şi prin prezenţa sitului arheologic decopertat în anul 1973, având
un caracter particular ce oferă mărturii materiale privind cultura religioasă
practicată de Geto-Daci.
Key words: rezervaţie, floră, vegetaţie, sit arheologic

Motivaţia constituirii rezervaţiei

1. Valoare ştiinţifică deosebită prin fondul floristic existent caracteristic asociaţiilor
vegetale acvatice, prin existenţa unor fitocenoze relativ stabile.
2. Valoare arheologică, prin existenţa unui sit sacru de tip geto-dac, în apropierea
lacului.
Prin adresa nr. Cj 94/19.03.2002, examinând documentaţia Propunere de
Rezervaţie mixtă (botanică-arheologică) Lacul lui Bârcă, com. Davideşti – Jud.
Argeş şi luând notă de acordul Primăriei Comunei Davideşti, în temeiul art. 35 si art.
56(a) din Legea nr. 137/1995 (republicată 2000) Legea Protecţiei Mediului şi al
art.(81),(6), art.11 si art.41(1) al. a din OUG nr. 236/2000 şi Legea nr. 462/2001
privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei
sălbatice, Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei
Române avizează favorabil instituirea regimului de protecţie asupra perimetrului
Lacul lui Bârcă, în suprafaţă de 12,4 ha, situat pe teritoriul comunei Davideşti, jud.
Argeş.â
Localizare
“Lacul lui Bârcă” este localizat pe versantul estic al culmilor ce delimitează
Valea Argeşului, într-o depresiune intracolinară îngustă, situată la extremitatea
sudică a piemontului ce coboară din Masivul Iezer-Păpuşa. Din punct de vedere
teritorial, acesta aparţine satului Conţeşti, comuna Davideşti, judeţul Argeş, ocupând
o suprafaţă de 12,4 ha.

Importanţa ştiinţifică
În cadrul acestui ecosistem lacustru se găseşte o vegetaţie tipică
ecosistemelor acvative şi palustre, comunităţile vegetale având o structură şi
compoziţie destul de simplă, dar bine închegată. Conspectul floristic este dominat
de: Typha latifolia L., Typha angustifolia L., Juncus effusus L., Carex riparia Curtis,
Carex vulpina L., Alisma plantago – aquatica L., Sparganium erectum L., Lemna
minor L., Lemna trisulca L., Glyceria maxima (Hartman)Holmberg, Ceratophyllum
demersum L., Veronica beccabunga L., Iris pseudacorus L., Gratiola officinalis L.,
Potamogeton natans L., etc.
Au fost identificate grupări aparţinând vegetaţiei plutitoare, natante sau
fixate de substrat, vegetaţiei înalte sau scunde din bălţi şi terenuri mâloase.
Fitocenozele plutitoare, nefixate de substrat se încadrează în clasa
Lemnetea minoris. Speciile care alcătuiesc fondul floristic al acestor cenoze simple
sunt reprezentate de: Lemna minor L., Lemna trisulca L., Salvinia natans (L.)All.
Grupările vegetale submerse caracteristice acestui ecosistem lacustru
aparţin clasei Potamogetonetea. În structura acestor fitocenoze se întâlnesc specii

210
caracteristice ordinului Potamogetonetalia: Ceratophyllum demersum L.,
Potamogeton natans L., Myriophyllum spicatum L.
Fitocenozele submerse în totalitate fixate de substrat sunt alcătuite din
specii de Ceratophyllum, care realizează populaţii compacte, eliminând astfel
celelalte specii.
Cenozele higrofile aparţinând clasei Phragmitetea australis sunt edificate de
numeroase specii acvatice dintre care amintim: Phragmites australis (Cav.)Steudel,
Lycopus europaeus L., Galium palustre L.,Iris pseudacorus L., Alisma plantago-
aquatica L., etc. În cadrul acestei clase au fost identificate grupări vegetale ce
aparţin la următoarele asociaţii: Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926, Typhetum
angustifoliae Pignatti 1953, Typhetum latifoliae G. Lang 1973.
De asemenea, au fost surprinse stoluri de raţe sălbatice, berze, stârci etc.,
care cuibăresc în aceste locuri. În condiţiile în care în România suprafaţa stufăriilor a
scăzut mult prin desecări şi regularizări de râuri, cu efecte negative asupra naturii vii
a regiunilor respective şi cu afectarea echilibrului ecologic, salvarea acestor ochiuri
de apă, cu vegetaţie caracteristică, se impune cu necesitate.
În jurul cuvetei lacustre, în urma defrişării pădurii de stejari, s-a instalat o
vegetaţie ierboasă de pajişte, cu mare productivitate economică, de o diversitate
remarcabilă, cuprinzând specii spontane valoroase şi interesante pentru cecetarea
fitocenologică a zonei.
De ce considerăm a fi necesară protejarea acestui obiectiv ? Deoarece
aceste trestiişuri şi păpurişuri, ca de altfel majoritatea grupărilor acvatice şi palustre,
sunt ameninţate cu dispariţia sau, în cel mai bun caz, cu reducerea suprafeţelor,
datorită drenării efectuate de localnici pentru adăparea vitelor sau pentru
transformarea terenurilor înmlăştinite în pajişti. Astăzi, în România, cele mai
periclitate grupări vegetale şi specii sunt cele acvatice şi palustre. De asemenea,
poluarea lacurilor şi apelor stagnante mai mici (bălţi, iazuri) are efecte mult mai
grave, procesele de autoepurare decurgând cu mult mai mare dificultate. Apele
stagnante, supuse impurificării (în cazul nostru, cu dejecţii animale, cu conţinut
foarte ridicat în azotaţi, azotiţi, uree etc.), evoluează rapid spre o eutrofizare şi apoi
spre degradarea ireversibilă a ecosistemului. În trecut, în jurul acestui ecositem
lacustru exista o vegetaţie arbustivă majoră, martore fiind numeroasele buturugi de
arini şi sălcii, cu diametre apreciabile, defrişată în totalitate. Prin această defrişare
au fost distruse asociaţii arbustive şi ierbacee caracteristice, cu impact negativ
asupra compoziţiei floristice, al echilibrului ecologic şi a fizionomiei peisagere.

Importanţa arheologică
În acelaşi timp, acest obiectiv are şi o remarcabila importanţă arheologică.
Înaintea săpării unui canal de drenaj, în 1965, a fost descoperită o incintă sacră
geto-dacică pentru sacrificii şi ofrande. Incinta se afla chiar pe malul apei, situaţie
care, fără îndoială, se perpetua încă din antichitate. Astăzi, nivelul lacului fiind mult
diminuat prin acest canal de drenare, situl arheologic se găseşte la cca 50 m sud-
vest de lac. El are formă ovală, cu diametrul mare de 13,5m, diametrul mic de 8,5m.
A fost descoperit în momentul defrişării pădurii, în 1965, de către învăţătorul
I. Duţulescu din Bucşeneşti (jud. Argeş), decedat între timp. În anul 1968, arheologii
Alexandru Vulpe şi Eugenia Popescu au început săpături sistematice, care au durat
până în toamna anului 1973. Cercetările au fost finanţate de Muzeul din Piteşti.
Materialul recoltat este conservat la Muzeul Judeţean Argeş, cu excepţia celui
osteologic, care se găseşte la Centrul de antropologie din Bucureşti.
Acest material arheologic se compune din cantităţi apreciabile de oseminte
calcinate, din fragmente de obiecte casnice ale culturii clasice geto-dacice, câteva

211
piese metalice, fragmente de vase, o monedă de argint. Materialul ceramic cuprinde
fragmente de amforă de fabricaţie locală, un bol fără decor, două vase pictate, un
vas larg, cu marginea foarte evazată şi cu trei linii în relief, fragmentele a două vase
cu cordoane alveolare, etc. De asemenea, au fost descoperite mai multe obiecte
metalice, între care: 12 cuţite de fier, întregi sau fragmentare, 5 fibule, un inel de
bronz, un fragment de brăţară, o perlă colorată şi o lamă de silex de culoare cafenie,
o drahmă de argint emisă de Dyrrhachium. Această monedă a circulat din anul 229
Î.Hr până la începutul domniei lui Augustus, fapt care datează descoperirea
arheologică de la Lacul lui Bârcă în această perioadă. Fibulele descoperite aici s-au
întâlnit, în mod curent, la geto-dacii din Muntenia secoleleor II şi I Î.Hr.
Referitor la rostul acestui sit, Dr. Dardu Nicolăescu-Plopşor şi acad.
Alexandru Vulpe consideră că, prin numărul foarte mare de oase calcinate,
provenind în cea mai mare parte de la animale domestice, incinta servea la sacrifiile
oferite unei divinităţi. Obiectele metalice pot fi considerate ca o ofrandă colectivă
adusă divinităţii. Se poate considera că ceremonia consta într-un banchet pe locul
sacrificiului, unde se derulau câteva ritualuri în raport cu caracterul ofrandei.
Alegerea locului avea, fără îndoială, o semnificaţie sacră: vecinătatea
acestui lac pierdut într-un codru secular. Ştiute fiind două dave (cetăţi) geto-dacice
mai apropiate (cele de la Cetăţeni-Muscel şi Ocniţa-Vâlcea), trebuie să fi existat în
această zonă un centru tribal geto-dac, a cărui suveranitate se întindea în zona
bazinului superior al Argeşului.
Siturile arheologice de tipul celui de la Conţeşti-Lacul lui Bârcă sunt foarte
dificil de reperat. În ceea ce priveşte acest sit, descoperirea lui a fost facilitată de
defrişarea pădurii seculare şi identificarea imediată a lui după arat. De regulă,
asemenea depozite de ofrande dispuse la suprafaţa solului, chiar dacă sunt
acoperite de un strat subţire de sol, au fost foarte mult expuse intemperiilor şi
accidentelor de tot felul. Cu atât mai mult, situl arheologic descoperit la Conţeşti
trebuie ocrotit prin trecerea lui sub statut de arie protejată.
Datorită acţiunii antropice, echilibrul precar al acestor ecosisteme lacustre
este periclitat, de aceea se impun cu necesitate măsuri de protecţie:
1. Măsuri de avertizare, îndrumare şi educare;
2. Se recomandă ocrotirea întregului lac, a zonei ce cuprinde situl
arheologic, la care se adaugă şi o zonă tampon;
3. Se recomandă astuparea canalelor de drenaj existente şi interzicerea
executării în viitor a altor şanţuri de drenaj;
4. Se interzic orice activităţi economice care ar putea să modifice
biocenoza originală a lacului (desecări, drenaje, defrişări, păşunat,
adăpat).
BIBLIOGRAFIE

CIOCÂRLAN V., 2000: Flora ilustrată a României, Ed. Ceres, 1140 p.. Bucureşti
SANDA V., 2002: Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România, Ed.
Vergiliu, Bucureşti
SANDA V., ALEXIU V., 2003: Structuri cenotice şi condiţii staţionale ale vegetaţiei acvatice,
Rev. Ecos, p.3-7, Piteşti
SANDA V., POPESCU A., DANIELA ILEANA STANCU, 2001: Structura cenotică şi
caracterizarea ecologică a fitocenozelor din România, Ed. Conphis, 359 p., Bucureşti
SORAN V., 1956: Câteva asociaţii de plante acvatice şi palustre din Banat, Studii şi Cerc. de
Biol., 7(1-4):107-124, Cluj-Napoca

212
 ANALIZĂ DE ANSAMBLU ASUPRA ORNITOFAUNEI
DIN ZONA UMEDĂ DUNĂRENI – BISTREŢ (JUDEŢUL DOLJ)

Mirela Sabina Ridiche, Narcisa Orzaţă

ABSTRACT: GENERAL ANALYSIS OF BIRDFAUNA FROM WET AREA

DUNĂRENI-BISTREŢ (DOLJ DISTRICT)
Dunăreni-Bistreţ Lake situated in South of Dolj district (Oltenia) to approximate
4 km North of Danube River and meant to fishery, represents a big attraction for
aquatic fauna both migratory and sedentary. Although the human pressure from
this wet area is very high, the aquatic birds’ species stay here for food and also
this environment is proper for rest and reproduction. Many of the mentioned
species have special status – rare birds, vulnerable or endangered in European
and/or worldwide level.
Key words: birdfauna, wet area, Dunăreni-Bistreţ, Dolj District

Introducere
Zona umedă Dunăreni-Bistreţ, situată în sudul Olteniei şi al judeţului Dolj
(43º51'N 32º36'E), reprezintă cea mai însemnată întindere de apă din lunca Dunării
aflată în acest sector.
Suprafaţa acvatică (1936 ha), amenajată după criterii de exploatare
piscicolă este divizată, prin diguri transversale, în şase bazine principale ce
comunică între ele prin canale.
În interiorul bazinelor I şi II (Cârna) se află două insule acoperite cu
vegetaţie acvatică (specii dominante: Typha angustifolia, Carex sp., Cyperus sp.,
Salix sp.), iar în zona litorală a bazinelor vestice (Bistreţ), la macrofitele paluste din
genurile Typha sp., Scirpus sp., se adaugă asociaţii vegetale submerse/natante
constituite din: Lemna sp., Salvinia natans, Hydrocharis sp., Potamogeton sp., ş.a.
Sursa de apă a lacului o reprezintă pârâul Desnăţui, iar nivelul hidric al
bazinelor este variabil, în funcţie de obiectivele urmărite de administraţia fermei
piscicole. Drenarea apei spre fluviu se face prin canalul Bârzogârla (4 -5 Km.), care
traversează lunca (netedă sau uşor vălurită) în al cărei peisaj se mai disting grinduri
vechi, dune semimobile, pajişti xeromezofile sau xerofile, terenuri cultivate (livezi,
culturi de cereale, ş.a.).
Pe teritoriile situate la nord de lac se află sate, pajişti şi terenuri agricole, iar
pe diguri şi pe malul sudic există vegetaţie ierboasă şi lemnoasă de protecţie şi
consolidare a terenului (specii de Juncus, Carex, Salix, Populus).
În general solul este nisipos, clima caldă şi uscată (temperat-continentală),
caracteristică ţinutului de câmpie; vânturile bat dominant din direcţia V şi SV, cu
viteze moderate; temperatura medie anuală nu depăşeşte 11°C (-2°C, temperatura
minimă, 41°- 42°C, temperatura maximă), iar precipitaţiile medii anuale sunt de cca.
500 mm.
Consemnările făcute în literatura de specialitate de TĂLPEANU (1963 –
1968), TĂLPEANU, VESPREMEANU (1969), TĂLPEANU, PASPALEVA (1974),
POPESCU şi colab. (1981), cu privire la ornitofauna din Lunca Dunării (inclusiv din
zona cercetată de noi) constituie suportul de analiză a evoluţiei ornitocenozelor,
concomitent cu transformările continue ale ecosistemelor.

213
 Fig. 1 Harta zonei umede Dunăreni-Bistreţ

Material şi metode
Baza de date, privind avifauna zonei umede Dunăreni-Bistreţ este rezultatul
cercetărilor întreprinse de noi între anii 1996-2004, timp în care, la observaţiile
proprii efectuate în teren, în toate aspectele ecologice ale anului s-au adăugat
rezultate din prelucrarea ştiinţifică a materialului ornitologic existent în patrimoniul
Muzeului de Ştiinţele Naturii Craiova şi în mică măsură, cele furnizate de pescari şi
vânători autorizaţi.
Observaţiile s-au făcut cu binoclu 10X50 şi 7-20X40, în diverse puncte de
concentrare ale păsărilor, iar pentru identificarea am folosit determinatoarele
BRUUN (1999) şi PETERSON (1962, 1989).

Rezultate şi discuţii
În urma cercetărilor întreprinse s-au identificat 120 specii (tabelul 1),
încadrate sistematic în 14 ordine şi 37 de familii. Cel mai bine reprezentate sunt
ordinele: Pelecaniformes (4 specii), Ciconiiformes (12 specii), Anseriformes (20
specii), Charadriiformes (22 specii), Passeriformes (31 specii).
Tabloul următor prezintă lista sistematică a speciilor semnalate, fenologia acestora,
habitatele preferate, statutul de conservare, criteriile AIA şi unele observaţii
cantitative.

214
 Tabelul 1 Analiza globală a avifaunei în zona umedă Dunăreni-Bisteţ (Dolj)
Nr. Specia Statut Ha- Criterii Statut Observaţii
crt feno- bit. AIA de
logic conserv.
1. Podiceps ruficollis * OV b, s A4, B1 Sg Cuibărit incert
Corcodel mic
2. Podiceps cristatus * OV b, s A4, B1 Sg Specie clocitoare
Corcodel mare
3. Phalacrocorax carbo- OV, b A4 Sg Frecvent; numeros
sinensis * P, RI în pasaj
Cormoran mare
4. Phalacrocorax pygmaeus OV, b, s A1, A4, V Frecvent; numeros
Cormoran mic * P, RI B2 în pasaj
5. Pelecanus onocrotalus OV, P b A4 R Efective oscilante,
Pelican comun în deplasări de
hrănire
6. Pelecanus crispus * OV, P b A1, A4 V Efective oscilante,
Pelican creţ în deplasări de
hrănire
7. Botaurus stellaris * OV s B2 (V) Foarte rar, greu de
Buhai de baltă recenzat
8. Ixobrychus minutus * OV s B2 (V) Clocitor frecvent
Stârc pitic
9. Nycticorax nycticorax OV s, a A4, B2 D Populaţie: 70
Stârc de noapte exemplare tinere,
puţini adulţi
10. Ardeola ralloides * OV s, p B2 V Clocitor frecvent
Stârc galben
11. Egretta garzetta * OV, P ţ A4 Sg Efectivele cresc în
Egreta mică pasaj
12. Egretta alba * OV, p A4 Sg Numeroasă în
Egreta mare P, RI pasaj; exempl.
izolate iarna
13. Ardea cinerea * OV, p, s A4 Sg Numeroasă în
Stârc cenuşiu P, RI pasaj; exempl.
izolate iarna
14. Ardea purpurea * OV s B2 V Colonie
Stârc purpuriu cuibăritoare (cca.40
perechi)
15. Ciconia nigra * OV p, A4,B2 R Apare frecvent
Barză neagră ml (2-7 exemplare)
16. Ciconia ciconia OV l, p A4 V Frecventă; cuiburi
Barză albă în sat
17. Plegadis falcinellus OV b A4, B2 D Apare accidental
Ţigănuş
18. Platalea leucorodia * OV b A4, B2 E Rar
Lopătar
19. Cygnus olor P b A4 Sg Apare rar;
Lebădă cucuiată exemplare puţine
20. Cygnus cygnus * OI b A4 Sg Maxim 15
Lebădă de iarnă exemplare
21. Anser erythropus * OI c, p A1 V Tranzitează
Gârliţă mică frecvent zona,
staţionează pentru
odihnă

215
22. Anser albifrons OI c, p A4 Sg Apare în stoluri cu
Gârliţă mare Anser erythropus;
vânate intens
23. Anser anser * P, OV s, p A4 Sg O pereche
Gâscă de vară clocitoare în incinta
bazinelor
24. Branta ruficollis OI c, p A1, A4 L Semnalată de
Gâsca cu gât roşu vânători
25. Tadorna tadorna * P, OV b A4 Sg Exemplare puţine
Călifar alb
26. Anas crecca * OI, P b, p A4 Sg Numeroasă
Raţă mică
27. Anas platyrhynchos * MP b, s A4 Sg Probabil clocitoare
Raţă mare
28. Anas strepera OV b, s A4 V Cârduri mici
Raţa pestriţă
29. Anas querquedula * P b, p A4 V Relativ numeroasă
Raţă cârâitoare
30. Anas acuta * P, OI b A4 V Efective modeste
Raţă suliţar
31. Anas clypeata * P b A4 Sg Relativ frecventă
Raţă lingurar
32. Anas penelope P b, p A4 Sg Bine reprezentată
Raţă fluierătoare În anumiţi ani
33. Aythya ferina OV, b A4 Sg Efective relativ mici
Raţă cu cap castaniu RI
34. Aythya nyroca * OV, P b A1, A4 V Cca. patru perechi
Raţă roşie clocitoare
35. Aythya fuligula * OI b A4 Sg Rară
Raţă moţată
36. Bucephala clangula OI b A4 Sg Rară
Raţă sunătoare
37. Mergus albellus * OI b A4 V
Ferestraş mic
38. Mergus merganser * OI b A4 Sg
Ferestraş mare
39. Haliaeetus albicilla * S a A1 R Exemplare tinere
Codalb survolând zona
40. Aquila pomarina OV c A4, B2 R Un exemplar vânat
Acvilă ţipătoare mică
41. Buteo buteo * S a, c A4 Sg
Şorecar
42. Buteo ruffinus * OV a, c B2 (E) Un exemplar vânat
Şorecar mare
43. Buteo lagopus OI c A3, A4, Sg
Şorecar încălţat B1
44. Accipiter nisus * OI a Sg
Uliu păsărar
45. Circus aeruginosus * OV s A4, B1 Sg Clocitoare
Erete de stuf
46. Circus cyaneus * OI c B1 V
Erete vânăt
47. Falco subbuteo * OV c A4, B1 Sg
Şoimul rândunelelor

216
48. Falco tinnunculus * S c, a A4, B1, D
Vânturel roşu B2
49. Perdix perdix * S c B2 V
Potârniche
50. Phasianus colchicus S c - Sg
Fazan
51. Coturnix coturnix OV c B2 V
Prepeliţa
52. Rallus aquaticus MP ml (Sg) Nerecenzat
Cârstel de baltă
53. Porzana parva * OV ml B3 (Sg) Un pui capturat
Cresteţ cenuşiu
54. Gallinula chloropus * OV ml A4, B1 Sg Greu de recenzat
Găinuşă de baltă
55. Fulica atra * Lişiţă MP b, s A4 Sg Specie comună
56. Himantopus himantopus OV ţ A4 Sg Rar (cuibărit
Piciorong probabil); 3-5
perechi
57. Recurvirostra avosetta* OV, P ţ A4, B1 L Numeroasă în
Piciorong pasaj
58. Charadrius hiaticula P ţ A4 Sg Exemplare puţine
Prundăraş gulerat mare
59. Charadrius dubius * P ţ A4, B1 (Sg) Prezentă constant
Prundăraş gulerat mic Exemplare puţine
60. Charadrius alexandrinus P ţ A4, B2 D
Prundăraş de sărătură
61. Vanellus vanellus * OV, P c, p A4 (Sg) Clocitor frecvent
Nagâţ
62. Calidris temminckii P ţ A3, A4, (Sg) Prezenţă moderată,
Fugaci pitic B1 dar constantă
63. Philomachus pugnax P, OV p A4, B1, (Sg)
Bătăuş B3
64. Limosa limosa P, ţ A4 V Numeros în pasaj
Sitar de mal OV,
65. Numenius arquata P, p A4, B1 D Efective modeste;
Culic mare OV, max. 50 ex.
66. Gallinago gallinago * P p A4 (Sg)
Becaţina comună
67. Tringa erythropus * P ţ A4 Sg Efective mici
Fluierar negru
68. Tringa totanus P ţ A4 D Rar (3 – 8 ex.)
Fluierar cu picioare roşii
69. Tringa stagnatilis P, OV ţ A4, B1 (Sg) Nerecenzat
Fluierar de lac
70. Tringa ochropus * P ţ A4, B1 (Sg)
Fluierar de zăvoi
71. Larus ridibundus * S b, c A4 Sg Frecvent şi nuneros
Pescăruş râzător
72. Larus canus OI b A4, B2 D Efective mici
Pescăruş sur
73. Larus argentatus * S b, c A4 Sg
Pescăruş argintiu
74. Sterna caspia P b A4, B1 E Accidental,
Pescăriţă mare exemplare puţine

217
75. Sterna hirundo * OV b A4 Sg Constant prezentă
Chiră de baltă Efective variabile
76. Chlidonias hybridus OV b, s A4, B1 D Cuibărit probabil
Chirighiţă cu obraz alb
77. Chlidonias niger * OV b A4, B1 D Foarte rară
Chirighiţă neagră
78. Columba livia livia * OV a -
Porumbel de stâncă
79. Streptopelia decaocto S l (Sg)
Guguştiuc
80. Cuculus canorus OV a, s Sg Bine reprezentat în
Cuc toate habitatele
81. Asio otus * S a Sg
Ciuf de pădure
82. Athene noctua S l B2 D
Cucuvea
83. Tyto alba guttata * S l D Efectiv necunoscut
Strigă
84. Merops apiaster OV d, c B1 D Frecventă, nu
Prigorie foarte numeroasă
85. Coracias garrulus OV a B2 (D) Puţine semnalări
Dumbrăveancă
86. Upupa epops * OV a Sg Prezenţă obişnuită
Pupăză
87. Picus viridis * S a B2 D
Ghionoaie verde
88. Dendrocopos major S a Sg
pinetorum *
Ciocănitoare pestriţă mare
89. Dendrocopos syriacus S a B3 (Sg)
Ciocănitoare de grădini
90. Alauda arvensis OV c B2 V Larg răspândită
Ciocârlie de câmp
91. Galerida cristata S c B2 (D)
Ciocârlan
92. Hirundo rustica OV l, b, B2 D Omniprezentă
Rândunică c
93. Riparia riparia OV m B1 D Colonii cuibăritoare
Lăstun de mal
94. Motacilla flava feldegg OV p, c Sg Relativ numeroasă
Codobatură galbenă
95. Motacilla alba OV ţ, c Sg
Codobatură albă
96. Lanius collurio OV a B2 (D) Cel mai numeros
Sfrâncioc roşiatic dintre sp. de Lanius
97. Lanius minor OV a B2 (D)
Sfrâncioc cu frunte neagră
98. Lanius excubitor OV a B2 D Relativ rar
Sfrâncioc mare
99. Oriolus oriolus * OV a Sg Bine reprezentat
Grangur
100. Sturnus vulgaris * MP l, c, Sg Populaţii
Graur a numeroase

218
101. Garullus glandarius S a (Sg) Cuib cu ouă desco-
Gaiţă perit în vegetaţie
acv.
102. Pica pica * S a, c Sg Specie comună
Coţofană
103. Corvus monedula S l, a B3 Sg Numeroasă în
Stăncuţă localităţi
104. Corvus frugilegus S a, c Sg Frecventă
Cioara de semănătură
105. Corvus corone cornix * S a, c Sg Frecventă
Cioara grivă
106. Acrocephalus sp. OV s B3 (Sg)
Lăcar
107. Erithacus rubecula * OV a B3 Sg
Măcăleandru
108. Turdus merula OV a B3 Sg
Mierlă
109. Turdus viscivorus * OI a B3 Sg Exemplar capturat;
Sturz de vâsc
110. Turdus pilaris * OI a B3 Sg Efective variabile
Cocoşar
111. Parus major S a B3 Sg
Piţigoi mare
112. Passer domesticus S l, c Sg Specie comună,
Vrabie de casă nerecenzată
113. Passer montanus S c, l Sg
Vrabie de câmp
114. Fringilla coelebs MP a B3 Sg În apropierea
Cinteză localităţilor
115. Carduelis carduelis S a, c B3 (Sg) Efective oscilante
Sticlete
116. Carduelis chloris S c, a B3 Sg Nerecenzat
Florinte
117. Carduelis cannabina MP c, a B3 Sg Observaţii
Cânepar sporadice
118. Milliaria calandra MP c, a B3 (Sg)
Presură sură
119. Emberiza schoeniclus MP s B3 Sg Frecventă, puţin
Presură de stuf numeroasă
120. Emberiza citrinella S p, c B3 (Sg) Frecventă, relativ
Presură galbenă numeroasă
Legenda: *-specie prezentă în colecţia ornitologică a Muzeului Olteniei Craiova
Statut fenologic: S-specie sedentară, MP-migratoare parţial, OV-oaspete de vară, OI-oaspete
de iarnă, RI-rar iarna, P-specie de pasaj
Habitat: b-baltă, s-stufăriş, ţ-ţărm, p-pajişte umedă, ml-mlaştini cu smârcuri, m-mal, d-dune, c-
teren agricol, a- arborete şi subarborete, l- localitate
Criterii AIA: A1-specii periclitate pe plan global, A3-specii cu areal restâns, A4-specii gregare,
B1-specii gregare cu importanţă regională, B2-speciiîn declin pe plan regional, B3-specii cu
răspândire limitată.
Statut de conservare: S-sigur, D-în declin, R-rar, V-vulnerabil, E-în pericol, L-limitat, ()-statut
provizoriu.

219
 Analiza fenologică a ornitofaunei identificată în zona umedă Dunăreni –
Bistreţ, arată următoarea situaţie:
- 51 de specii sunt oaspeţi de vară, dintre care 29 sunt clocitoare (ex.
Podiceps cristatus, Ixobrychus minutus, Ardea purpurea, Fulica atra, etc.). Unele
specii din această categorie fenologică, de exemplu: Pelecanus sp., Phalacrocorax
sp., Egretta sp., Ardea cinerea, Limosa limosa înregistrează o creştere
impresionantă a efectivelor în sezonul prevernal (martie-aprilie) şi autumnal
(septembrie-octombrie).
- speciile de pasaj (20), majoritar acvatice, aparţin, în special ordinelor
Anseriformes şi Charadriiformes, care formează mari aglomerări pe terenurile
umede din preajma bazinelor sau la ţărmul acestora, astfel că, în perioada
migraţiilor de primăvară-toamnă, densitatea speciilor ce staţionează sau tranzitează
aceste habitate din Lunca Dunării atinge cote maxime.
- cele 15 specii oaspeţi de iarnă populează atât biotopul acvatic, cât şi
ecosistemele terestre. Datorită condiţiilor climatice aspre din anotimpul rece
(temperaturi scăzute, vânturi puternice), efectivele populaţionale sunt relativ
modeste, iar după formarea podului de gheaţă devin neînsemnate.
- speciile sedentare (26) şi migratoare parţial (8) sunt dominante în
ecosistemele terestre.
Pentru o serie de specii datele de până acum sunt insuficiente pentru a le
putea caracteriza cu exactitate din punct de vedere fenologic, iar o parte din
habitatele întâlnite în luncă (localităţile, livezile, chiar şi pădurea de luncă) nu au fost
cercetate încă, în detaliu. Studiile ulterioare vor completa lista avifaunistică, vor
stabili situaţia fenologică exactă a păsărilor identificate, precum şi alte aspecte
cantitative şi de dinamică a speciilor din zona umedă Dunăreni – Bistreţ.
După tipurile de biotopuri folosite pentru a-şi asigura nevoile de hrană şi
cuibărit, speciile identificate în arealul cercetat se grupează în două categorii mari:
- specii acvatice
- specii terestre.
Avifauna acvatică, majoritară ca număr de specii şi indivizi, a fost divizată la
rândul ei în mai multe tipuri ecologice (după VESPREMEANU, din CĂTUNEANU, 1978)
conform cu habitatele specifice zonei studiate:
- specii stenotope, strâns legate de apă: Podicipedidae, Phalacrocoracidae,
Pelecanidae, Treskiornitidae, Anatidae scufundătoare (Aythya, Mergus), Laridae,
Sternidae
- specii de mlaştini, trestiişuri şi smârcuri: Ardeidae, Ciconiidae, Rallidae,
răpitoare diurne (Circus aeruginosus), Passeriformes (Acrocephalus, Emberiza
schoeniclus)
- specii de ţărmuri şi pajişti hidrofile: Anatidae înotătoare (Anser, Anas),
Recurvivostridae, Charadriidae, Scolopacidae, Motacillidae
- specii de maluri: Riparia riparia
Pe lângă aceste tipuri acvatice, în zonele umede există şi o avifaună
accesorie reprezentată de speciile ce se integrează secundar în avicenozele
acvatice:
- specii de pădure de luncă: Accipitridae (Haliaeetus albicilla),
- specii cosmopolite: Cuculidae, Corvidae.
Păsările terestre semnalate au fost repartizate la următoarele grupe
ecologice:
- specii arboricole (de pădure şi tufărişuri): Columbidae, Stigidae,
Coraciidae, Picidae, unele passeriforme
- specii tericole: Phasianidae, Alaudidae

220
 - specii sinantrope: Tyto alba, Hirundo rustica, Passer sp., Corvus monedula
Cu privire la statutul de conservare (European Threat Status) se poate
constata conform tabelului 1, că în lista avifaunistică a zonei umede Dunăreni –
Bistreţ sunt cuprinse specii cu un statut de conservare nefavorabil pe plan
european. Astfel, 20 de specii sunt în declin (au efective clocitoare în regres), 18
specii sunt vulnerabile (depind de conservare, iar trecerea lor în categoria speciilor
periclitate este probabilă într-un viitor apropiat, dacă factorii cauzali persistă), 4
specii sunt rare (populaţiile lor sunt rar dispersate pe suprafeţe largi – Pelecanus
onocrotalus, Ciconia nigra, Haliaeetus albicilla, Aquila pomarina), 3 specii sunt
periclitate (necesită măsuri prioritare de conservare - Platalea leucorodia, Buteo
ruffinus, Sterna caspia), 2 specii cu areal limitat de răspândire în Europa (Branta
ruficollis, Recurvirostra avosetta). Marea majoritate a speciilor (73) sunt însă în
siguranţă (populaţiile lor se menţin ca şi componente viabile ale habitatelor naturale,
iar arealul lor nu prezintă riscul reducerii), dar 16 dintre ele au acest statut
provizoriu, putând deveni în orice moment vulnerabile sau chiar periclitate.
Analizând avifauna din punct de vedere al criteriilor AIA se constată
prezenţa a 100 de specii care sunt considerate indicatori pentru descrierea AIA
(tabelul 1). Trebuie să precizăm că pe baza documentaţiei ornitologice întocmită de
noi în colaborare cu specialişti ai SOR, zona umedă Dunăreni – Bistreţ a fost inclusă
în sistemul european Important Bird Areas (18), având codul de identificare IBA RO
036.
Deşi are acest statut, zona menţionată nu dispune de regim de ocrotire şi
prin urmare presiunea antropică este evidentă – se încearcă alungarea păsărilor
ichtiofage, care vin aici probabil din ostroavele Dunării, în căutare de hrană. Se
practică, de asemenea, vânătoarea (braconajul), mai ales a Anseriformelor.
De aceea, este necesar să insistăm asupra necesităţii conservării acestor
ultime oaze de refugiu ale ornitocenozelor acvatice, în caz contrar unele specii
putând dispărea din listele ornitofaunei locale şi regionale sau vor deveni prezenţe
accidentale în aceste ecosisteme acvatice şi aşa destul de restrânse.

Concluzii
Zona umedă Dunăreni-Bistreţ este, din punct de vedere ornitologic, un loc
de referinţă atât pentru avifauna acvatică care migrează de-a lungul fluviului şi
staţionează aici pentru odihnă şi hrană, cât şi pentru speciile de păsări acvatice sau
accesorii ecosistemelor acvatice, aflate în căutarea unor condiţii optime de
reproducere. Cea mai mare diversitate specifică şi densitate numerică se remarcă în
aspectele prevernale şi autumnale când, la avifauna staţionară locală (oaspeţi de
vară, oaspeţi de iarnă, păsări sedentare sau migratoare parţial) se adaugă păsările
aflate în tranzit. Majoritatea speciilor populează habitatele acvatice, dar sunt bine
reprezentate şi speciile accesorii precum şi cele terestre. Din puct de vedere al
conservării unele au statut de specii rare, vulnerabile, în declin sau sunt periclitate
pe plan european sau/şi mondial (ex. Pelecanus onocrotalus, P. crispus,
Phalacrocorax pygmaeus, Nycticorax nycticorax, Ardeola ralloides, Ardea purpurea,
Ciconia nigra, Branta ruficollis, Anser erythropus, Haliaeetus albicilla, Recurvirostra
avosetta etc ). Multe din speciile prezente în zona cercetată sunt folosite drept
criterii pentru descrierea ariilor de importanţă avifaunistică, astfel că este justificată
includerea acestei zone în listele europene IBA.. Această zonă umedă, de interes
economic, dar foarte importantă şi din punct de vedere avifaunistic nu beneficiază
de regim de protecţie, presiunea umană determinând modificări ale habitatelor cu
repercursiuni asupra ornitocenozelor locale.

221
 BIBLIOGRAFIE

COTEŢ P., 1957: Câmpia olteniei, Ed. Ştinţifică, Bucureşti

HAGEMEIJER W. J., BLAIR M.J., 1997: The EBCC Atlas of European Breeding Birds. Their
Distribution and Abundance, Ed. T and A.D. Poyser, London
HEATH M. F., EVANS M. I., 2000: Important Bird Areas in Europe: Priority sites for
conservation, Cambridge, UK: BirdLife, BirdLife Conservation Series No. 8
MUNTEANU D., PAPADOPOL A., WEBER P., 2002: Atlasul provizoriu al păsărilor
clocitoare din România, Publicaţiile SOR, Ediţia II, Cluj Napoca
POPESCU M. şi colab., 1980: Contribuţii la cunoaşterea faunei de păsări din ecosistemele
de luncă de la Bistreţ şi propuneri privind ocrotirea lor şi conservarea avifaunei locale,
Oltenia, St. şi com., Şt. Nat., Craiova
RIDICHE MIRELA, 1997: Noi date privind avifauna lacului Dunăreni-Bistreţ (Dolj), Omul şi
Natura, Comunic. Şi ref., Muzeul Judeţean Prahova, Ploieşti
RIDICHE MIRELA, 1999, 2000: Catalogul colecţiei de ornitologie a Muzeului Olteniei (1978-
1998, 1998-2000), Oltenia, St. şi com., Şt. Nat., vol. XV, pp.136 – 165, vol. XVI, pp.179 – 184,
Craiova
RIDICHE MIRELA, 2000: Păsări rare şi monumente ale naturii aflate în colecţia ornitologică a
Muzeului Olteniei, Naturalia, Stud. şi cercet., tom IV- V, pp. 393-406, Piteşti
RIDICHE MIRELA, 2000: Ardeidele din bazinele piscicole de la Bistreţ-Dunăreni (Dolj),
Analele Banatului, Şt. Nat., pp.147-152, Timişoara
RIDICHE MIRELA, BĂLESCU CARMEN, 2001: Consideraţii ecologice privind avifauna
acvatică din bazinele piscicole de la Dunăreni-Bistreţ, Oltenia, St. şi com., Şt. Nat., vol. XVI,
pp. 127-130, Craiova
TALPEANU M., 1965: Avifaune de la région inondable du Danube, en Olténie,Travaux du
Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, Vol.V, pp. 293-317, Bucureşti
TĂLPEANU M., PASPALEVA M., 1974: Păsările de pe ambele maluri ale Dunării între
Calafat şi Olt, Oltenia, Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, pp. 75-82, Craiova
TĂLPEANU M., VESPREMEANU EM., 1969: Cuibăritul păsărilor în lunca Dunării,
Sesiunea de Comunic. Ştiinţ. a Muzeelor. Decembrie 1964, Ştiinţele Naturii, pp.145-154
TUCKERG.M., EVANS M.J., 1997: Habitat for Birds in Europe. A conservation Strategy for
Wider Environment, BirdLife International (Conservation Series No.6), Cambridge, UK,
*** Geografia văii Dunării, 1969Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti
*** Buletin A.I.A., Buletin informativ asupra ariilor de importanţă avifaunistică din România,
1995, Soc. Ornit. Rom., Nr. 2, Cluj
*** Buletin A.I.A, 1997, Nr.6, Soc. Ornit. Rom., Cluj
***Important Bird Areas and potential Ramsar Sites in Europe, 2001, BirdLife International
Wageningen

222
 MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A COLECŢIILOR ORNITOLOGICE
DIN MUZEUL OLTENIEI – CRAIOVA

Mirela Sabina Ridiche

Abstract: Lucrarea de faţă sintetizează câteva repere privind valorificarea

ştiinţifică a materialului ornitologic din colecţiile Muzeului Olteniei şi tematici
ale expoziţiilor permanente sau temporare care au avut ca obiectiv
valorificarea cultural – educativă a acestuia.
Key words: colecţie, ornitologie, valorificare, Muzeul Olteniei

Introducere
Patrimoniul ornitologic al Muzeului Olteniei este alcătuit din colecţia
ornitologică reprezentată de balguri, trofee şi păsări naturalizate şi colecţia oologică.
Colecţia ornitologică însumează 1632 piese care aparţin la 220 sp.
repartizate la 49 familii şi 20 ordine şi încadrate la toate grupele ecologice şi
fenologice şi în majoritatea tipurilor faunistice.
Colecţia oologică este alcătuită din 352 piese (ouă) care aparţin la 160 sp.
şi ssp. (grupate în 98 genuri, 45 familii şi 15 ordine), acestea reprezentând 64,56%
din totalul speciilor de păsări clocitoare.

Material şi metodă
Întregul patrimoniu ornitologic din Muzeul Olteniei constituie suportul multor
activităţi muzeografice şi cultural-educative şi totodată reprezintă o sursă concretă şi
convingătoare pentru activitatea de cercetare ştiinţifică privind biodiversitatea
Olteniei şi a unor aspecte de biologie generală precum: adaptarea, variabilitatea,
selecţia ş.a.
Studiile şi lucrările ştiinţifice elaborate pe baza materialului ornitologic din
muzeu introduc în circuitul inforrnaţional atât date referitoare la componenţa
avifaunistică a unor zone din ţinutul Olteniei, cât şi informaţii referitoare la frecvenţa,
abundenţa şi dinamica speciilor de păsări din diferite ecosisteme.
În plus, din prelucrarea ştiinţifică a inelelor prezente la câteva exemplare din
colecţie (ex. Hydroprogne tschegrava, Larus ridibundus, Ciconia nigra) sau găsite
pe resturi de cadavre (ex. Pelecanus crispus, Phalacrocorax carbo - sinensis,
Ciconia nigra) se descoperă aspecte referitoare la migraţia acestor specii.
Principala formă de valorificare a patrimoniului ornitologic în muzeu o
reprezintă însă expoziţiile (de bază, temporară, de colecţie), prin intermediul cărora
se comunică publicului, într-o formă atractivă, informaţii complexe şi specializate în
acelaşi timp.

Rezultate şi discuţii
Expoziţia permanentă amenajată în prezent la secţia de Ştiinţele Naturii a
Muzeului Olteniei sub denumirea OCROTIREA NATURII ÎN OLTENIA scoate în
evidenţă speciile definotorii pentru ecosistemele din Oltenia pornind de la bălţile din
lunca Dunării până la stâncăriile etajului alpin (ex. în biotopul de baltă:
Phalacrocorax carbo – sinensis, Ph. pygmaeus, Pelecanus onocrotalus, Ciconia
ciconia, Platalea leucorodia, Recurvirostra avosetta, Netta rufina, Aythya ferina,
Haliaeetus albicilla ş.a.; în biotopul de câmpie: Falco peregrinus, Perdix perdix,
Coturnix coturnix, Phasianus colchicus, Otis tarda , Otis tetrax, Burhinus

223
oedicnemus, Merops apiaster ş.a.; în biotopul forestier colinar şi montan: Tetrastes
bonasia, Tetro urogallus, Lyrurus tetrix, Scolopax rusticola, Streptopelia turtur,
Cuculus canorus, Picus viridis ş. a.; în biotopul alpin: Aegypius monachus, Gyps
fulvus ş.a.).
Expunerea speciilor în habitatele lor oferă vizitatorului, pe lângă un ambient
plăcut, posibilitatea să înţeleagă modul de viaţă al vieţuitoarelor şi de asemenea,
importanţa fiecărei specii în mecanismul de reglare al echilibrului natural.
Expoziţiile care dinamizează activitatea muzeului şi care permit valorificarea
majorităţii pieselor din patrimoniul muzeal, precum şi aprofundarea de către public a
mai multor subiecte de inters sunt expoziţiile temporare.
Deşi prezintă o tematică limitată în timp şi spaţiu, expoziţiile temporare cu
tematică ornitologică stimulează publicul spre aflarea multor aspecte din viaţa
ascunsă a păsărilor. Exemple:
În MIRACOLUL MIGRAŢIEI (expoziţie temporară organizată la sediul
Muzeului de Şiinţele Naturii – Craiova în martie 1997), materialul ornitologic expus a
fost repartizat după criteriul fenologic în: oaspeţi de vară, păsări de pasaj, oaspeţi de
iarnă, păsări sedentare, iar pe module, prin intermediul materialelor bidimensionale
(ilustraţii, hărţi, schiţe ş.a.) , s-au prezentat câteva din tainele migraţiei (căi de
migraţie, factori cauzali ai migraţiei, date privind orientarea păsărilor, viteze şi
formaţiuni de zbor, factori perturbatori ai migraţiei ş. a.).
Expoziţia temporară PĂSĂRILE – ALIAŢII OMULUI (organizată la Muzeul
de Ştiinţele Naturii – Craiova în aprilie 1998) scoate în evidenţă importanţa
incontestabilă a păsărilor în menţinerea echilibrului ecologic şi în economia omului,
acestea fiind preţioase luptătoare în combaterea biologică. Expoziţia a avut drept
motto, citatul marelui naturalist J. Dorst:
’’ Foloasele aduse de păsări sunt inestimabile. Dacă aripatele ar dispărea
prin absurd, s-ar instaura domnia feroce a insectelor şi rozătoarelor’’.
În expoziţia PĂSĂRI RĂPITOARE (foto. 1 şi foto. 2) deschisă publicului
craiovean în aprilie 2001, se fac cunoscute biologia şi ecologia păsărilor carnivore
diurne şi nocturne, precizând, pentru fiecare specie, statutul de conservare existent
în Europa şi totodată măsurile legislative care se impun pentru protejarea acestor
importante verigi ecologice.
EL ŞI EA ÎN LUMEA PĂSĂRILOR (foto 3, foto. 4, foto. 5 şi foto. 6) -expoziţie
temporară, vernisată la sediul muzeului în aprilie 2002, ilustrează, prin piesele
originale din patrimoniu muzeal şi prin materialele bidimensionale complementare),
particularităţile morfologice şi fiziologice ale celor două sexe la diferite specii de
păsări, atât în perioada premergătoare reproducerii cît şi pe parcusul acesteia,
respectiv au fost evidenţiate aspecte privind: maturitatea sexuală, ciclul sexual
sezonier sau anual, constituirea temporară sau permanentă a perechilor (la păsări
monogame) sau a cârdurilor (la specii poligame), dimorfismul sexual sezonier sau
permanent de la raţe, galinacee, dropie şi unele paseriforme (grangur – Oriolus
oriolus, sfrâncioc – Lanius collurio, mugurar – Pyrrhula pyrrhula), parade şi ritualuri
nupţiale care preced acuplarea, câteva imagini privind împerecherea la unele specii
autohtone ş. a.
ARTIZANII NATURII (foto. 7 şi foto. 8) - expoziţie temporară mixtă,
organizată la Muzeul de Ştiinţele Naturii în aprilie 2003) evidenţiază mijloacele
materiale, tehnice, artistice şi de camuflare folosite de diverse vieţuitoare pentu a-şi
asigura succesul în lupta pentru existenţă. Dintre acestea, păsările se remarcă ca
artizani eficienţi, capabili să modeleze elemente din natura înconjurătoare pentru a-
şi satisface nevoile de adăpost şi cuibărit. Astfel, prin intermediu materialului
tridimensional din patrimoniul muzeal (păsări naturalizate, cuiburi) şi a celui

224
bidimensional, facem cunoscute păsările ca: mineri şi arhitecţi subpământeni
(prigoria – Merops apiaster, pescărelul albastru – Alcedo athis, lăstunul de mal –
Riparia riparia), dulgheri ( ciocănitorile - fam.Picidae), zidari (rândunelele – fam.
Hirundinidae), ţesători ( piţigoi pungar – Remiz pendulinus, cinteza – Fringilla
coelebs), împletitori (sfrîncioci – Lanius sp., gaiţa – Garullus glandarius, cioara grivă
– Corvus corone-cornix, sturzi – Turdus sp., silviile – Sylvia sp.).
Păsările, pe lângă rolul lor bine definit în păstrarea echilibrului ecologic, au
avut, din timpuri străvechi, un loc aparte în cultura, civilizaţia şi economia umană.
Argumentele care demonstrează relaţia străveche a omului cu lumea păsărilor au
fost subiectul expoziţiei temporare PĂSĂRILE ŞI OMUL (foto. 9, foto. 10 şi foto. 11),
organizată la sediul muzeului, în aprilie 2004, pe următoarele secţiuni: Păsările în
cultura preistorică; Domesticirea şi selecţia artificială; Vulturii, bufniţele, corbul şi
porumbeii între realitate şi simboluri; Păsări insectivore/cântătoare (privighetoari –
Luscinia sp., silvii – Sylvia sp., grangur – Oriolus oriolus, cuc – Cuculus canorus,
mierla – Turdus merula, presuri – Emberiza sp., cinteza – Fringilla coelebs ş.a.);
Păsări de interes cinegetic (prepeliţă – Coturnix coturnix, potârniche – Perdix perdix,
fazan – Phasianus colchicus, becaţină – Gallinago gallinago, diferite specii de raţe –
Anas sp., Aythya sp.); Păsări exotice (struţul african – Struthio camelus, papagali –
Ara sp., Melopsittacus undulatus); Reprezentarea păsărilor în tradiţia populară
românească.
În fiecare expoziţie s-a urmărit păstrarea unui echilibru între divertisment şi
educaţie, cultivarea unor atitudini pozitive faţă de păsările sălbatice, precum şi
anularea prejudecăţilor create de cunoaşterea insuficientă a biologiei şi ecologiei
păsărilor. De asemenea, pentru a accentua importanţa păsărilor, s-a avut în vedere
ca manifestările expoziţionale menţionate să fie organizate cu ocazia zilei păsărilor
(1 Aprilie) şi să fie bine mediatizate.
Concluzii
Muzeul de Ştiinţele Naturii din Craiova, prin patrimoniul pe care îl deţine şi
prin valorificarea temeinică a acestuia, reprezintă un important centru de
documentare şi educaţie în domeniul ocrotirii şi conservării biodiversităţii şi
resurselor naturale.
Activităţile expoziţionale realizate cu materiale tridimensionale (păsări
naturalizate, ouă, cuiburi, trofee, elemente de butaforie ş.a.) din patrimoniul muzeal,
sunt pe de o parte expresia unor fenomene naturale şi pe de altă parte, un mijloc
eficace de informare şi formare a unor deprinderi şi comportamente ecologice

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

BAZILESCU ELENA ,1973: Piese rare şi inelate în Muzeul Olteniei, St. şi cercet., p: 247–
253, Rm. Vâlcea
BAZILESCU ELENA, SORESCU CONSTANTINA, CRUCE M., POPESCU M., 1980:
Catalogul sistematic al colecţiilor de vertebrate din Muzeul Olteniei, Şt. Nat. Studii şi
comunic., p. 311 – 401, Craiova
DOMBROWSKI R, LINŢIA D., 1946: Ornis Romanie, Ed. Academiei, Bucureşti
HAGEMEIJER W. J., BLAIR M.J., 1997: The EBCC Atlas of European Breeding Birds. Their
Distribution and Abundance, Ed. T and A. D. Poyser, London
LINŢIA D., 1954, 1955: Păsările din R.P.R. vol. II - III, Ed. Academiei, Bucureşti
MUNTEANU D., PAPADOPOL A., WEBER P., 2002: Atlasul provizoriu al păsărilor clocitoare
din România, Publicaţiile SOR, Ediţia II, Cluj Napoca
RADU D., 1960: Instinctul reproducerii la păsări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
RADU D., 1984: Păsările în peisajele României, Ed. Sport – Turism, Bucureşti
RUDESCU L.,1958: Migraţia păsărilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti

225
RIDICHE MIRELA SABINA, 1997: Colecţia de păsări a Muzeului Olteniei în slujba informării
şi educaţiei, Natura şi Omul, Com. şi Refer., Muz. Jud. de Şt. Nat. Prahova, p: 116 – 118,
Ploieşti
RIDICHE MIRELA SABINA, 1998, 2000: Catalogul colecţiei de ornitologie a Muzeului Olteniei
(1979 – 1997, 1998 – 2000), Oltenia, St. şi Comunic., Şt. Nat., vol. XV, p. 136 - 165, vol. XVI,
p: 179 – 184, Craiova
RIDICHE MIRELA SABINA, 2000: Păsări rare şi monumente ale naturii aflate în colecţia
ornitologică a Muzeului Olteniei, Naturalia, St. şi Cercet., tom.IV – V, p. 393 – 406, Piteşti
RIDICHE MIRELA SABINA, 2003: Catologul colecţiei de oologie a Muzeului Olteniei, Oltenia.
St. şi Com. Şt. Nat., vol. XIX, p. 207 – 217, Craiova

Foto 1, foto 2 Imagini din expoziţia temporară: Păsări răpitoare

Foto 3, foto 4 Imagini din expoziţia temporară: El şi ea în lumea păsărilor

226
 Foto 5, foto 6 Imagini din expoziţia temporară: El şi ea în lumea păsărilor

Foto 7, foto 8 Imagini din expoziţia temporară: Foto 9

Artizanii naturii

Foto 9, foto 10, foto 11 Imagini din expoziţia temporară: Păsările şi omul

227
 SPECII STRICT PROTEJATE DIN HERPETOFAUNA
JUDEŢULUI DOLJ, DISTRUSE DE OAMENI

Viorel Lazăr

Abstract: PROTECTION STRICT SPECIES FROM DOLJ COUNTY

HERPETOFAUNA DESTROYED BY PEOPLES
During the spring time, more precisely during the reproduction season, a great
number of representatives of the species Reptilia and Amphibia are being
crushed by cars while crossing the streets. Also, we must mention that some of
the representatives of the herpetofauna of Dolj are being destroyed without a
valid reason (see, for example, the snakes).
Key words: species, protection, herpetofauna, Dolj

Introducere
Târâtoarele (herpetofauna) au fost remarcate din cele mai vechi timpuri şi în
jurul lor s-au creat numeroase legende, superstiţii, exprimând de multe ori simpatia,
teama sau antipatia. O parte din speciile herpetofaunei Terrei s-au bucurat de o
deosebită atenţie, şarpele situându-se pe primul loc, el simbolizând zeităţi sau
având rol în prezicerea viitorului, în tratamente medicale, exprimând forţa vitală etc.
În popor, broaştele, şerpii şi şopârlele au lua forma principalelor personaje
despre vrăjitoare şi diavoli din basmele populare. Despre aceste animale circulă tot
felul de credinţe lipsite de temei. Se crede că dacă atingi corpul broaştelor râioase -
iei negi, şopârlele, dar mai ales guşterii, sunt consideraţi animale veninoase.
Despre şerpi se povestesc întâmplări în care fantasticul şi ilarul se îmbină.
Se spune despre şarpe că poate intra în stomac prin gura deschisă a omului care
doarme, şi că poate fi scos numai dacă acesta stă cu gura deschisă deasupra unui
vas cu lapte fiert. Forţa hipnotică a privirii şarpelui este o altă temă dezbătută la
multe popoare, iar modul cum îşi scoate limba produce teamă, fiori sau dezgust.
Broaştele şi salamandrele, cu pielea lor umedă şi cu negi, dau naştere la
multe reacţii de antipatie şi respingere. Mulţi oameni nu se manifestă doar prin
reacţii negative, ci atacă aceste animale, lăsând la locul întâlnirii întâmplătoare zeci
de broaşte, şerpi şi şopârle însângerate şi mutilate. Şi totuşi este imposibil ca aceste
târâtoare sa nu aibă nimic atrăgător în viaţa şi obiceiurile lor.
În această lucrare prezentăm unele observaţii cu privire la masacrul
provocat asupra unor nevinovate specii de amfibieni şi reptile de către unii oameni,
în mod voit sau nevoit.

Materiale şi metode
Observaţiile cu privire la speciile de amfibieni şi reptile distruse de oameni s-
au efectuat între anii 2000-2004, cu ocazia cercetării herpetofaunei în judeţul Dolj.
Urmărindu-se identificarea şi localizarea speciilor din herpetofauna Doljului, am avut
nefericita ocazie să semnalăm pe principalele căi de acces ale autovehicolelor şi în
locurile unde se practică pescuitul, numeroase exemplare omorâte voit de oameni
sau strivite de roţi.

Rezultate şi discuţii
Familia Bufonidae Hogg, 1841
Bufo bufo bufo L. este o specie euroasiatică crepuscular-nocturnă cu o
răspândire atât în zonele nelocuite cât şi în cele cultivate. În Contribuţii la studiul

228
faunei herpetologice din Oltenia, CRUCE (1974) specifică faptul că nu a găsit
această specie în lunca Mofleni, unde a fost semnalată de CĂLINESCU (1931), însă
noi am găsit un exemplar zdrobit de un autovehicul pe drumul de acces spre
cabana din pădurea Rojişte. Mai multe exemplare au fost găsite pe şoseaua care
leagă Ciupercenii Vechi de Calafat.

Fig. 1 Bufo bufo bufo L.

Bufo viridis viridis Laur. este o specie euroasiatică cu o formă masivă,

îndesată, şi o mai bună adaptare la lipsa de umiditate, este citată de Fuhn în Lunca
Dunării. Suportă mult mai bine seceta decât Bufo bufo. În zona cartată am întâlnit
foarte multe exemplare, în special la Smârdan-Ciuperceni. În deplasările noastre am
colectat câteva exemplare la: Zăval, Radovan, Ciuperceni, Amărăştii de Sus,
Craiova, bălţile din Catargiu şi Lacul Victoria. Din păcate, am găsit multe exemplare
zdrobite de roţile autovehicolelor în zona Calafat – Ciuperceni, Desa – Poiana mare
şi în zona Bistreţ, în perioada de reproducere.

Fig. 2 Bufo viridis viridis Laur.

Familia Ranidae Bonaparte, 1845

Rana ridibunda ridibunda Pall. formă euroasiatică, hidrofilă (Fuhn, 1960),
duce un mod de viaţă diurn şi aproape exclusiv acvatic, trăind în lacuri, bălţi
temporare sau permanente şi cursuri de apă. Este citată de Fuhn (1961) la Craiova,
iar CRUCE (1971) a gasit-o în bălţile din Catargiu şi pădurea Leamna, Devesel,
Teslui sau în bălţile de pe Valea Dunării. A fost colectată de la Mofleni, Dunăreni,
Bistreţ, Ciuperceni, Filiaşi, Terpeziţa, Făcăi, Şimnicu de Jos, Radovan, Amăraşti,

229
Fărcaş, Gighera, Fântânele, Valea Stanciului. Dorso-lateral prezintă câte o tivitură
glandulară longitudinală, care începe de la colţul posterior al ochilor, trece pe
deasupra timpanului şi se termină în dreptul inserţiei membrelor posterioare.
În judeţul Dolj se întâlneşte pretutindeni. Am identificat exemplare în
localităţile: Rojişte, Zăval, Ciuperceni, Craiova, Dăbuleni, Călăraşi şi Smârdan, unde
am găsit şi multe exemplare mutilate sau ucise pe drumurile de acces.

Fig. 3 Rana ridibunda ridibunda Pall.

Familia Emydidae Siebenrok, 1909

Emys orbicularis (L.) trăieşte în apele stătătoare şi lin curgătoare, mai ales
iazuri, lacuri. Preferă locurile însorite de pe malul apelor. Este citată de FUHN la
Dobreşti şi la Craiova. În lucrările lui M. CRUCE este semnalată la Leamna şi
Craiova. Am observat mai multe exemplare în zona lacului din Grădina Botanică
„Alexandru Buia” Craiova şi în apele Lacului Tanchiştilor. Este răspândită în
majoritatea lacurilor şi bălţilor din judeţ. Am întâlnit-o în pădurile de la Rojişte, Zăval,
Pleniţa şi în localităţile: Călăraşi, Ciuperceni, Amărăştii de Sus, Poiana Mare. În
zona lacurilor, am întâlnit exemplare omorâte de pescari; ţestoasele s-au prins în
cârligul undiţelor, iar pentru eliberarea acestuia, le-a fost tăiat capul.

Fig. 4 Emys orbicularis (L.)

Familia Colubridae Boulenger, 1890

Natrix natrix natrix Linnaeus, are o formă zveltă, de obicei peste 1 m

230
lungime, cu un mod de viaţă amfibiu, fiind legat de bazinele acvatice (ape
curgătoare, bălţi, mlaştini) pentru procurarea hranei. Poate fi întâlnit şi la depărtări
mari de apă în pădure, pe câmp sau în zone uscate şi pietroase. A fost semnalat în
toate bălţile din zona inundabilă a Dunarii, la Işalniţa, Mofleni, Negoieşti, Terpeziţa,
Cîrcea, Bistreţ, Nedeia, Breasta, la Ciperceni şi Dăbuleni.
În zonele cercetate am identificat această specie în localităţile: Ciuperceni,
Smärdan, Pleniţa, Sadova, Ostroveni, Dăbuleni şi Amărăşti. Pe aceste teritorii, am
găsit multe exemplare maltratate, pur şi simplu pentru că au fost întâlnite de oameni.

Fig. 5 Natrix natrix natrix Linnaeus

Concluzii şi propuneri
Deoarece în Dolj, ca de altfel în întreaga Românie, primăvara, în timpul
perioadei de reproducere, sunt masacraţi mii de indivizi, ceea ce pune în continuare
speciile herpetofaunistice în mare pericol, se impun următoarele măsuri:
- stoparea sau cel puţin diminuarea uciderii speciilor de amfibieni şi reptile de
către oameni;
- informarea şi conştientizarea elevilor şi a profesorilor de biologie prin distribuirea
de pliante şi postere concepute special pentru herpetofauna Doljului;
- implicarea elevilor şi a profesorilor de biologie, sub formă de voluntariat în
acţiunile de monitorizare a amfibienilor şi reptilelor;
- avertizarea prin panouri şi indicatoare plasate pe drumurile de acces a
autovehicolelor, în perioada de reproducere a amfibienilor şi reptilelor.

BIBLIOGRAFIE

BAZILESCU E., SORESCU C., CRUCE M., POPESCU M., 1980: Calendarul sistematic al
colecţiilor de vertebrate din Muzeul Olteniei. Oltenia.Stud.Comun., Muzeul Olteniei: 311-401,
Craiova
CRUCE M., ŞERBAN M., 1971: Contribuţii la studiul broaştei ţestoase de uscat (Testudo
hermanni hermanni), Stud. Cerc. Cons. Octor. Monum. Nat. Dolj: 179 - 184, Craiova
CRUCE M., 1971: Contribuţii la studiul faunei herpetologice din Oltenia, Anal. Univ. Craiova,
III, Stud. agric. biol., 3: 389 – 393, Craiova
FUHN I., 1969: Broaşte, şerpi, şopârle, Natura şi omul, Edit. Şt., pag. 157-251, Bucureşti
TÖRÖK Z., 1999: Ghid pentru descrierea ariilor de importanţă herpetofaunistică din
România, Petarda, nr. 2, Edit. Aves., pag. 2-1

231
 AUTORII

Conf. Univ. Dr. Alexiu Valeriu – Facultatea de Biologie, Universitatea din Piteşti
Lect. Univ. Dr. Barbu Ovidiu –Catedra de Geologie - Paleontologie, Universitatea
Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Prof. Cântar Letiţia Ionela – Şcoala Generală Constantin Negreanu, Drobeta Turnu
Severin
Drd. Chimişliu Cornelia – Muzeul Olteniei, Craiova
Drd. Chincea Ilie – Agenţia pentru Protecţia Mediului Reşiţa
Drd. Chiriţoiu Magdalena - Facultatea de Biologie, Universitatea din Piteşti
Drd. Chişamera Gabriel - Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa,
Bucureşti
Dr. Cioboiu Olivia - Muzeul Olteniei, Craiova
Ing. Ciornei Constantin – I.C.A.S. Hemeiuşi, Bacău
Prof. Univ. Dr. Codrea Vlad - Catedra de Geologie - Paleontologie, Universitatea
Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Drd. Diaconu Florina – Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
Asist. Univ. Drd. Dumitraşcu Daniela – Centrul de Cercetare a Mediului şi
Efectuare a Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Enache Constantin – Facultatea de Geografie, Universitatea din
Craiova
Ing. Faier Marilena - Agenţia pentru Protecţia Mediului Drobeta Turnu Severin
Asist. Univ. Drd. Fărcaş Cristina - Catedra de Geologie - Paleontologie,
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Ing. Florescu Virgil – Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, Orşova
Drd. Gavriloaie Ionel Claudiu – Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti
Asist. Univ. Drd. Iojă Cristian - Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a
Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti
Dr. Istrate Petru – Liceul Teoretic Bolyai Farkaş, Târgu Mureş
Drd. Lazăr Viorel – Inspectoratul Şcolar Dolj, Craiova
Dr. Matacă Sorina Ştefania - Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu
Severin
Drd. Meilescu Cornel – Asociaţia de Ecologie şi Sănătate, Sport-Turism pentru
Comunităţi Locale, Drobeta Turnu Severin
Prof. Meilescu Tania – Asociaţia Monada, Drobeta Turnu Severin
Drd. Miaută Nela – Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti
Biol. Milanović Sretco - Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, Orşova
Drd. Neblea Monica - Facultatea de Biologie, Universitatea din Piteşti
Asist. Univ. Drd. Necşuliu Radu - Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a
Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti
Ing. Odorescu Ilie - Agenţia pentru Protecţia Mediului Reşiţa
Asist. Univ. Drd. Orzaţă Narcisa – Universitatea din Craiova
Drd. Pascovici Nicolae - Agenţia pentru Protecţia Mediului Drobeta Turnu Severin
Prof. Univ. Dr. Pătroescu Maria - Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a
Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti
Dr. Petrescu Angela - Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, Bucureşti
Popa Alexandru – Asociaţia Speo-Alpin Mehedinţi, Drobeta Turnu Severin
Lect. Univ. Dr. Popa E. Mihai – Facultatea de Geologie şi Geofizică, Universitatea
din Bucureşti
Drd. Popescu Aurelian - Muzeul Olteniei, Craiova

232
Asist. Univ. Drd. Popescu Viorel - Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a
Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti
Drd. Ridiche Mirela Sabina - Muzeul Olteniei, Craiova
Asist. Univ. Drd. Rozylowicz Laurenţiu - Centrul de Cercetare a Mediului şi
Efectuare a Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti
Cercet. Ing. Călin Savu – Institutul de cercetări căi ferate, Bucureşti
Dr. Sămărghiţan Mihaela – Muzeul de Ştiinţele Naturii, Târgu Mureş
Prof. Sârbulescu Constantin – Preşedinte Consiliul Judeţean Mehedinţi, Drobeta
Turnu Severin
Drd. Sbîrcea Ştefania – Hidroelectrica S.A., Sucursala Hidrocentrala Porţile de Fier,
Drobeta Turnu Severin
Ec. Semen Carmen - Consiliul Judeţean Mehedinţi, Drobeta Turnu Severin
Biol. Sorescu Carmen - Agenţia pentru Protecţia Mediului Reşiţa
Lect. Univ. Dr. Stancu Daniela Ileana – Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Conf. Univ. Dr. Stîngă Ion - Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
Dr. Şerban Sorin – S.C. Minesa S.A., Cluj-Napoca
Şoşu Sorin - Asociaţia Speo-Alpin Mehedinţi, Drobeta Turnu Severin
Prof. Univ. Dr. Teodorescu Irina - Facultatea de Biologie, Universitatea din
Bucureşti
Asist. Univ. Drd. Tetelea Cristian - Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a
Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Ţicleanu Nicolae - Facultatea de Geologie şi Geofizică,
Universitatea din Bucureşti
Ec. Vâlceanu Cristian – Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Reşiţa

233