Sunteți pe pagina 1din 4

CLASIFICAREA AMBALAJELOR

Ambalajul reprezintă totalitatea elementelor


destinate să cuprindă sau să învelească un produs
sau un ansamblu de produse, pentru asigurarea
calităţii şi integrităţii acestora la manipulare,
transport, depozitare şi desfacere până la consum sau
până la expirarea termenului de valabilitate, pentru
înlesnirea acestor operaţii, pentru a comunica
informaţii despre producător, produs conţinut,
compoziţie/ ingrediente, cantitate sau volum de
produs, condiţii de depozitare, utilizare etc. precum şi
pentru promovarea produsului şi a vânzării.
Materialul de ambalare este destinat învelirii şi
protecţiei temporare a unui produs, fără a constitui
un ambalaj propriu-zis, în timp ce materialul de ambalaj este
destinat confecţionării ambalajelor şi accesoriilor de
ambalare.
Accesoriile de ambalare sunt materialele, piesele sau
dispozitivele destinate să completeze sau să preia
unele funcţii ale ambalajului precum: imobilizarea
conţinutului, amortizarea şocurilor, etanşarea,
închiderea, consolidarea, identificarea ambalajului
etc, fără a constitui, însă, ambalajul.
Preambalarea reprezintă o ambalare în unităţi de
desfacere, fiind efectuată fie la locul de producţie sau
de sortare a produselor, fie înaintea vânzării, având
ca scop uşurarea şi accelerarea vânzării produselor şi
protecţia lor temporară până în momentul
consumului.
Ambalarea este operaţia, metoda sau procedeul
prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecţia
şi conservarea produsului pe parcursul manipulării,
depozitării, distribuţiei, transportului şi
comercializării până la utilizare de către consumator.
Ambalajele utilizate pentru alimente pot fi
clasificate în funcţie de mai multe criterii:
- nivelul ambalării,
- materialul de ambalaj din care sunt

1
confecţionate,
- tipul ambalajului.
 Clasificarea din punct de vedere al materialului
de ambalaj este următoarea:
- ambalaje de sticlă;
- ambalaje metalice: ambalaje de aluminiu, ambalaje
de tablă cositorită lăcuită, ambalaje de staniu, ambalaje de
oţel inoxidabil;
- ambalaje din materiale celulozice: ambalaje de lemn, ambalaje de
hârtie, ambalaje de carton, ambalaje de mucava;
- ambalaje din materiale plastice: ambalaje flexibile,
ambalaje semirigide şi rigide;
- ambalaje din materiale textile;
- ambalaje din materiale complexe: ambalaje flexibile, ambalaje
semirigide şi rigide.
 Din punct de vedere al formei, ambalajele destinate
protecţiei şi conservării alimentelor sunt :
- ambalaje rigide:
- ambalaje de formă rectangulară;
- ambalaje de formă cilindrică;
- ambalaje de formă tronconică;
- ambalaje cu forme variate;
- ambalaje flexibile - ambalaje care ajung la o anumită
formă după umplere cu produs şi închidere: pliculeţe, pungi,
pachete pernă, tuburi flexibile, saci, baloturi.

FIG. Schema bloc generală pentru ambalarea unui produs


alimentar

Prin urmare, etapele necesare pentru efectuarea


ambalării unui produs alimentar sunt:
* ambalare care poate avea diferite denumiri particulare:
- umplere a ambalajului cu produs în special în cazul
produselor alimentare lichide şi păstoase;
- dozare pentru produsele granulare şi pulverulente, dar
şi pentru alte produse, de exemplu pentru berea
ambalată în cutii metalice;
- îmbuteliere pentru ambalarea alimentelor în butelii de
sticlă, materiale plastice (butelii din PET) sau

2
metalice (butelii din aluminiu pentru bere);
- tragere pentru berea ambalată la butoi sau keg.
*închidere, pentru care, în multe situaţii sunt necesare
accesorii de închidere, poate avea denumiri particulare:
- dopuire pentru închiderea cu dop a buteliilor de sticlă;
- capsulare pentru închiderea cu capsulă coroană a
buteliilor de sticlă sau chiar materiale plastice şi
metalice;
- filetare pentru închiderea ambalajelor cu capace filetate;
- închidere prin fălţuire pentru cutiile metalice;
- agrafare pentru prinderea pungilor cu agrafe, cleme etc.
* etichetare pentru care sunt necesare diferite tipuri
de etichete specifice ambalajului şi/ sau produsului
ambalat;
* ambalare colectivă pentru care sunt necesare
ambalaje colective, denumite şi ambalaje de
transport, de desfacere sau ambalaje secundare:
navete, cutii de carton, folie termocontractibilă
pentru obţinerea baxurilor etc.;
* paletizare şi depozitare care constau în aşezarea/
stivuirea ambalajelor colective pe palete, transportul
lor cu electrocare sau electrostivuitoare în depozite şi
aranjarea în spaţiile de depozitare astfel încât să se
poată respecta principiul FIFO;
* transport şi distribuţie realizate cu mijloace de
transport care trebuie să asigure condiţiile necesare
lanţului frigorific continuu atunci când este cazul;
* comercializare, etapă ce presupune depozitarea
temporară în depozitul punctului de desfacere,
aşezarea produsului pe raft sau în vitrine frigorifice,
congelatoare şi vânzarea respectiv utilizarea
produsului şi servirea către consumator în cazul
unităţilor de alimentaţie publică.

La producătorul de alimente ambalajele sunt


depozitate în depozitele de ambalaje goale, iar
înainte de utilizare sunt supuse unor operaţii de
pregătire care constau din:
- clătire în cazul ambalajelor convenţional curate;

3
- spălare şi igienizare în cazul ambalajelor returnate
din reţeaua comercială sau al ambalajelor folosite la
ambalarea produselor alimentare pentru care trebuie
să se asigure anumite condiţii de igienă la ambalare;
- sterilizare în cazul ambalării aseptice.