Feceneat Xavier Barral i Altet FERNAND LEGER | (Getalin), 1918 co, René Galle ISTORIA ARTEL Traducere de RAZVAN JUNESCU XAVIER BARRAL 1 ALTET HISTOIRE DE L'4RT © Presses Universitaires de France, 1989 ] ina 3a: laut 1999 & © Esra Meriiane, 2002 pei presi ede reminesc ane : EDITURA MERIDIANE Bucuresti, 2002 ISHN 973-33-0428-xINTRODUCERE. (Ceeste 0 opera de arta? si cum poste fi ea studiata?: ata ‘cdmpul imens al istoriei artei. Arta este 0 parte esentiala & ‘mediului nostru cotidian le toate nivelurile. Fie c& este vorba de o opera de arta sau de artizanat, ereatia sa presupune in- terventia cunoasterii umane asupra materialelor. Limitele operei de arta sunt, asadar, cu atit mai greu de definit cu edt continutul termenului este larg. Unii artisti contempo- rani pretind ca tot ceea ce ne inconjoara este arta. Istoricul de arta are nevoie de interventia ereatoare a omului pentru a putea concepe opera ‘Avantul luat de editia de arta, gratie reproducerii tuturor minunilor universului, de mici sau de mari dimensiuni, ade- mocratizat opera de arta, ficdnd-o sa patrunda in toate ca minele. Anumite opere au devenit foarte cunoscute. aproape populare. Asadar, istoria artei nu mai constitute apanajul cétorva amatori luminati saw al profesionistilor din invata- mint, muzee sau piata operelor de arta. Fiecare devine isto- ric de arté atunci cdnd poseda rudimentele necesare spre @ cunoaste opera $i a 0 integra in contextul istonie al evoluti- ei omenirii,[storia artei este 0: disciplind autonoma, prin metodele © pe cate le intebuinicaz, prin propria sa store si prin insesi jpercle care fac objectul studulu, Ca s istoria stint, ate [eraturii sau muzcii, istoria arti este totodata o ramurd a ‘sorit totale, aistoriei culturii, a civilizatici. Disciplina sa " plismuit, indeosebi incepand cu Renasterca, prin pnisina di- “eritelor scoli de gindire, incercand sa-si delimiteze propri- ile granite: in raport cu arheologia, cu istoria economic’ ori ‘socal, cu istoria evenimentiala, cu filozofia, cu sociologia fu tehnologia. Aceasta luerare, care se adreseazd in spe- ial studentlor, si propune sé ajute la intelegerea evolutci aceste discipline, « cimpurilor sale de studiu sia extraorc trarelor dezvoltari la care s-a purut ajunge datoritA noilor tehnologi Geografic vorbind, nu exist limite in universul nostra pentru istoria arte’ iar, din punct de vedere cronologic, isto- fin artei acopera toate fatetcle actiunii umane pe pamént, © ela preisioria cea mai timpurie pint in zilele noaste. Daca, ™ odiniara, s-a incercatlimitarea campulu artistic Ia produc- fia Societtilor zise dezvoltate si culte, se manifesta astizi fendinfa de integrare in cimpulistorici arte a acelor produc- fitcare, sub apelativul de populare or artizanale, apartin une- ‘ori domeniului etnologiei. ‘Cmpurile tomatice ale istoriei artei pot fi tmpantte in uit mai grupur: este care, n mod tracitional au fost admise fe find pani integrante ale discipline (arhitectura, sculptur, pictur, artcle culori, artele obiectelor et.) si cele care, find {otodatd arte in acceptiunea medievalaa termenului,nu sunt ecit rareoriIuatein calcul in sfera restrictiva a istorici arti (Geatra, dans, muzica, poczic, cinema ete). Prnire producti ile artstice se-vorbeste adesea despre arte majore(arhitectura, 6 sculptura, pictura) sau arte minore (obiecte). Din acest punct de vedere, ea si din multe altel, istoria artei prezinta dese- oro scard de valori traditional mergéind de la ce! mai mo- ‘numental Ia obiect si dela frumos la mai putin frumos, Accasti scara valorica este adesea in raport cu scara sociala si deci economic’ a societatii. Se presupune ea cel mai bogat este in stare s& produca cele mai valoroase opere prin finanarea ‘celor mai buni artist si cd cel sérac este incapabil si priceapa realitatea artistica:trebuie spus c8 aceste valor in care sunt amestecate posibilitatea de a produce si eapacitatea de a per- ceepe sunt din ce in ce mai mult tintacrticilor din partea noilor tendinte ale scolilor istorice Miunea istoricului de arta este deopotriva cea a unui cu- noscator sia unui istorie: a recumoaste operele, autenticita- tca lor, a cmite o judecata critica asupra valorii lor istorice si aetuale, 2 le situa in cadrul evolutieiistorice a fiecarei per ade, a le aborda din punet de vedere arheologic spre a res titui etapele telnice ale executari lor, a cerceta documentele serisc care sc referd la ele, a prezenta, in fine, aceste opere astfel inedt si le fac accesibile unui public mai larg Istoria artei a eapatat, in cursul ultimelor decenii, un loc parte si foarte distinct ca diseiplina umanista printrestiin- tele istorice si sociale; avem ins uneori si impresia c& aceas- 1a diseiplina strabate 0 criza, o criza @ autonomici sale i fata pericolalui absorbtii sale de eatre alte discipline: de ase- menea, 0 eriza de dezvoltare, poate o eriza metodologica in fata noilor mize tehnologice, in fine o criza datorata criti= arti metodelor istoricilor de arta de catre specialisti ai do- meniilor invecinate, inv ‘mass-media acorda arte un loe privilegiat, iar turismul impune viritarea locurilor antistice importante= eee Universitatea si, intro si mai mica masura, invayamdntal secundar, nu se deschid in Franta decat foarte ancvoic isto~ fei artei Alte tani au facut un efort considerabil in acest domeniu, pentru formarea tinerilor istoriei de arta si pen- tru a pune la dispozita studentilor uriasul edmmp bibliografic si iconogratic de care dispun unele centre specializate ‘Acest mie indrumar se adreseaza studentilor care incep sau continua studii de istorie @ artei. Culegerca de texte propusd ar trebui 38 permita dezvoltarea unor cunostinte practice prin comentari, att in licee edt si in universitat I eee Capitotul t STUDIUL ARTEL CA DISCIPLINA ISTORICA I. Principalele etape Studiul arte ca disciplina istorica nu este anterior epocii modeme. Abia in secolul al XVI-lea umanismal Renasterii ia in considerare notiunile de arhaism, de clasicism si de de- clin si le asociaz unor anchete biografice, izvoarelor des- criptive si datelor eronologice, pentru a crea istoria artei in acceptiunea moderna a termenului, Contributia lui Giorgio Vasari (1511-1574) are, in aceasti privinia,o important con= siderabilA. Artist oficial al Toscanci, pictor si athitect, el de- vine dupa 1553 un inspirator al noii curti a familiei Medici. In 1562, intemeiaza Academia de desen. Importanta sa pen- tru istoria artei este insd legata de publicarea, in 1550, a Vie- tilor celor mai celebri pictori, seulptori si arhitecti, Wucrare a carei a doua editie, substantial adaugita, apare in 1568. in aceasta lucrare, el orinduieste artistit care |-au precedat sau sunt contemporani cu el intr-0 perspectiva istorica, Cer tirilor biografice li se adauga cataloagele operclor, precur si uncle anecdote sau legende. Modernitatea lui Vasari se datorcaza viziunii sale evolutive si progresive a istoriei apli- ata artei, din Evul Mediu pana 1a Michelangelo. Aceasta conceptie, care dainuie si in zilele noastr este insotita de 9metoda biograficd ce avea sa se bueure, de asemenca, de succes deosebit Incursul secolalui al XVI-lea, se accentueazA ten de clasare pe scoli, in functic de eriterii estetice. In Italia G_Bellori publica Viefile pictorilor (1672), in Franta, catre sfarstul veacului, André Felibien publica Conversaji asw ‘pra viejilor si lucrdrilor celor mai celebri pictort antici s moderni (1666-1688), iar Roger de Piles un Compendiw al viefiipictorilor (1699), precum si un Curs de picturd dupa principii (1708), Cu tofi incearea, atunci, sa stabileasca cri terii pentru a distinge manierele. Tn timpul veacului al XVItl-lea asistam la consolidarea notiunii de evolutieartistica. Pe de alt parte, creste inter: sul fata de antichitatile nationale in urma studiilor lui Man. Gini in tala, a luerarii Roma sotterranca a lui Bosio (1632) 1a carlo lui Aringhi (1651) ¢i Ciampini despre mozaicuri (1650), in Franta, A.-C.-P de Caylus scrie tn acclasi timp despre antichititi si despre artistii contemporani. Relatarile de cilétorie sunt din ce in ce mai atente la tot ce tine de arta (Ch-N. Cochin, 1756-1758). intreaga perioada poate fi re- umata referindu-ne la Mommentele monarhiei franceze de Berard de Montfaucon (1729-1733), Pe de alté parte, noile forme de critica, deopotriva subicctiva si mondena, dezvolté in saloane, isi afld in Diderot un eminent purtator de cuvant Reinnoi lea tei ca stint avea sa vind de la arh ologie, care raménea in sfera anticariatului. Ger= manul JJ. Winckelmann (1717-1768), legat multa vreme de curtea pontifical, rupe cu barocul pentru a lua apararea mos- fenirii antice, in special cea greaca. Redacteaza cataloage si calatoreste pentru a studia nemijlocit operele. El cauti 10 88 educe eitele gs le sensibilizeze: Reflecyi asupra imitarit operetor grecesti in sculpnurd si pictur (1753). Observatti asupra arhitecturti amice (1762), Monumente inedite ale Anaiehiuati explicate $¢ idustrate (1767). Opera sa principa- lneste Istaria arte) Amichivant (1764), Pentea a observatia atenta a operelor duce la clasific atribuiri independente de eruditia livresed. De asemenea, pentru prima oar, sculptura capata, o data cu Winckelmana, ‘mai multa importanta decdt pictura La inceputul secolului al XIX-lea, Jstorta arteé prin mo: numeme a iui Séroux d Agincourt (18) |-1829) reprezinta un pas decisiv prin clasificarea artelor in trei categorii si in- cercarea de ilustrare a cit mai multe monumente, clasifieare in vigoare si astizi. O daté cu romantismul, aparitia noilor forme de nationalism si redescoperirea Evului Mediu, iau fiin(d primete institutit arheologice de protejare a patrimo- niului. Este epoca, in Franta, a primilor inspectori ai mo- rnumentelor istorice, Ludovic Vitet si Prosper Mérimée, arhitectilor testauratori precum Viollet-le-Duc, a primelor manuale de arheologie medievala precam cel al lui Arcisse de Caumont (1836) sia inceputurilor invajamantuli (I. Qui cherat). Sunt create primele societati savante dupa modelul Societatii Anticarilor din Londra, iar J, Ruskin contribuie la redescoperirea Evului Mediu venetian atragind atentia asupra lucratilor din bazilica San Marco. In Germania, traditiafilozotie dela fincle sccolului al XVIll-lea si inceputul celui urmator tunor forme originale de reflectie asupra arte. In sale de estetica, Hegel pune doua intrebari fundamentale: in ce fel arta se elibereaza de gindire?, si cum devine art feritelor epoci o pa mentale actuale? Spirit esteticd da nastere, inc’care’ epoci se oglindestc instil in vreme ce arta este una din omponentele dezvoltari spiitului. Poziiile lui Hegel enun. fate inainte de 1828 sunt contracarate de K.-F. von Rumor socotitintemieictorul cerzetarii modeme a arhivelor in dome- fil istorie arti. In 1827, Rumohr publica primele volume dinale sale /alienische Forschungen si combate deopotriva abordarca vizuala a lui Winckelmann si consideratiile filo- zofice ale lui Hegel. Acestui teoretician fi datoram prima lasificare in functie de scolile artistice a colectiilor de la ‘muzeul din Berlin; el ia in considerare izvoarele, opereaz’ ‘comaparati si atribuiri si pune in valoare raporturile dintre patron si artist, precum si tehnicile acestuia din urma. Apo- {geul pozitvismului se manifesta in Filocofia artei a lui Taine (1865): opera de arté este stréns relationata cu mediul $i ele ‘mentele sale, cum ar fi rasa, clima sau cutumele. intre 1851 $1 1863, G. Semper se apleaca asupra rolului tehnicii si, la- ‘ind deoparte atitudinile, se preocupa de motive si de ris- pindirea acestora ‘Acestor demersuri filozofice lise opun J. Burckhardt si ‘A. Springer. Cel dintai dezvolt o storie a culturii fn care ope- rade arta ocupa un loc esential in cadrul diferitelor compo- nenie ale civilizatiei. Cel de-al doilea aplicd aceasta istorie culturalé unci perioade cronologice mat vaste, de la Anti- shitate pénd in secolul al XIX-lea Jacob Burckhardt cauta sa conciieze istoria politica si isto- tin arte. Acestistoric elvetian de limba germana privilegi azA istoria culturii (Ku/turgeschichte), indeosebi in lucrarea s0.cea mai cunoseuta, Chilizapia Remaster in Italia (1860). Givilizayia este considerata ca o unitate cu diferitele sale ‘componente, in special faptele i evenimentele arte In incer- cared sa de a studia mentalitatea unui popor, efortului lui Burckhardt i-a lipsit preocuparea fata de aspectele econo- mice, religioase si sociale, Aceasta abordare @ unei culturi i {a in considerare indeosebi statul si staruic asupra individualismului omului Renasterii Cea de-a doua opera dintre cele mai cunoseute ale lui Burckhardt este Cicerone, adevarat ghid al Antichitate pana in veacul al XVIII-lea, publicat Autorul pune accentul pe operele aflate in muzee si pe ‘monumentele orascloritaliene. Renasterea este stuciaté cu pre cere si impartiti in doud perioade: Renasterea timpurie, inte 1420 si 1500, si Varsta de Aur, intre 1500 si 1540. Metoda istorici culturale se afta deja Schitata cu fermitate int-o eacte despre Epoca tui Constantin cel Mare, publicatd in 1853. in care Burekhardt abordeaza problema foarte actual a tre- cerii de la Antichitatea necrestina la cea erestina. S-a remar- cat pesimismul care domina viziunea culturala propusa de Burckhardt fn eseurite sale. Statul, religia si cultura sunt ecle trei elemente de civilizatie dintre care doar cel din urma este de natura a determina o renastere. Heinrich W6ifMin (1864-1945), desi format in anturajul lui Burckhardt, intreprinde un studi formal al operelor. Pe tru Wolfflin, forma ornduieste opera de arta si-i confera un . Apropiat de filozoti si psihologi la inceputul carieret sale, WalfMin isi prezinta, foarte tanar, teza de doctorat c tema Prolegomene la o psihologie « arhitecturii (1866) Inc din 1888, publica o analiza asupra arhitectarii care marcheaza 1m moment important: Renasiere si haroe. Rupand cu viziue vea lui Burckhardt, ciruia fi suecede la Basel in 1893, si cu are va intretine in continuare o bogata crespondenta, Wolf Tin, dupa ce defineste clasicismul Renasteri, ii opune valo- ile formale ale barocului. in Prineipit fundamentale alejarte( (1913), cl cnunta trasiturile esentiale care per= sea Gelor doua pericade: trecerea de la linie Ix ri. dela plan la profurnzime, de la forma inchiss la cca s4, dela unitate la pluralitate, dela claitatea absoluta rclativa, Pentru Wolfilin, aceste catcgori nu trebuie lizate;ele se aplica aproape exclusiv deosebirii din- si baroc. eidin 1914; intalnim o critica accentuata a punctelor ere cuprinse in enuntul lui Wélfflin, in teza lui Paul principiilefundamentale ale aritectari. Acest de arti emigrat in Statele Unite in 1938 joacd un rol fn conturarea unei abordari a istoriei artei in care je asupra faptului cd orice istoric de arta trebuie si ‘dupa baze stabilite in prealabil, Frankl este wlimul entant al uncitraditii filozofice care crede in existenta priiestetice a unei opere dincolo de propria noastra per= Apropiata de Semper si WalfMlin, se naste 0 scoala list autonoma in jurul lui A. Riegt, care propune efec- ea de anchete pe trarmari cronologice sau tehnice putin In vederea micsorarii riscurilor de subiectivitate. tfragen (1893), se preocupa de transformarea unui sin- /motiv, frunza de acant, si de dezvoltarea sa intema. in Spxit- rimische Kunstindusirie (1901), analizeazi productia i tirzii plecdind de la studiul formal al motivelor junea de voin artistica este introdusa in opozitie cu cea mitatie a naturii. Din Scoala de la Viena fac parte J. Strzy- ski, care dezvolto teorie prefascista a culturiloristorice »Krisis der Geisteswissenschafter: 1923) si mai ales cle- iui Riegl, Max Dvorak (1874-1921), caruia i se publica lucrarea Kunstgeschichie als Geistesgeschichte, in care fi continutul operei se afla reunite. Aceste preocupari 4 psihologice sunt ridicate la rang de stints autonoma de cate W. Worringer (1881-1963), Scoala formalisti de la Viena are ined un ecou considera~ bil gratie operei iui Henri Focillon (1881-1943), care se afl la baza unei tendinte formaliste foarte influcnte, indeosebi in Franta si in Statele Unite, Ela predat la Universitatile din Lyon, Paris, Yale sla Collége de France, Teoria sa este conden- sata in-eseul intitulat Viaga formelor (1934). In opinia lui Focillon, opera de arta trebuie surprinst si interpretata in pla- nul formal, Metamorfozele formelor fac opera sé evolueze in spajiu gi timp. Trei momente ale acestei vieti a formelor conditioncaza evolutiaartistica: stadiul experienelor, starea clasicd si dezintegrarea baroca. Aceste stéri sunt modulate de diferitele evolutii formal: easter, reminiscent, tezir. Gandirea si lucrarile lui Henri Focillon imbratiseazd mai ‘multe domenii artistice: istoria gravurii si in special opera lui Piranesi (G,-8. Piranesi, 1918), istoria picturii (Pictura in secolele al XIN-lea yi al XX-lea, 1927-1928), arta Extre- mului Orient (4vta budista, 1921 si Hokusai, 1924) si mai ales, fn ultimele doua decenii ale viett sale, istoria artei medievale (Evul Mediu. Reminiscente si treziri, 1943; Piero della Francesca, 1951; Amul 0 Mie, 1952). Doua lucrari au mar- cat opera Iui Focillon in acest ultim domeniu: Aria seulp- torilor romanici (1932) $i Arta Occidentului (1938). in cea inti, teoria formala a lui Focitlon este aplicatastilistici monumentale a sculpturii romanice. In cea de-a doua, Focil- Jon incearca st defineascA unitatea artistic Occidental: medieval int-o sinteza cocrenta si strilucita, In opinia sa, arta reprezinta 0 lume compacta $i activa in care evoluti- ile interme se aflé 1a adSpost de schimbarile sociale sau politice. Analiza operei de arta trebuie sa ia in considerare 15stmuctura si materia. mascle, formele si volumele, procum ‘$i metamorfozcle plastice parale! ca tendintele filologiee. o data cu tmboyatirea olectillor si inmultirea muzcelor, se dezvolta in Furopa o fume acunoscatorior. Am vazut in ce masuré Winckelmann poate fi atasat acestui curent care-si afla pionierii in Caval- ¢aselle (1819-1897), autor al unor opere monurnentale despre ppictura lamanda si cea italiana, si mai ales Giovanni Morel- 11 (1816-1891), naturalist care propune 0 teorie a atribuirilor intemeiati pe observarca detalillor menite sa contribuie a in- sividualizarea stilului diferitilor artist. Acesta din urma exer- itd o influenta certa asupra marelui expert de la inceputul secolului al XX-lea, Bernard Berenson (Rudiments of Con- oisseurship, 1902). Cataloagcle sitematice, corpusurile gi enciclopeaiile se n- ‘maultese inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Sunt publi- cate proiecte monumentale vizdnd reunirea tuturor operclor Cunoscute, spre a surprinde mai bine atribuirile, comparatiile sidifertele elemente de studiu. A. Goldschmidt (1863-1944) cditeaza lucrarile din fildes, A. Kingsley-Porter sculptura fomanica, Wilpert picturile si sarcofagele Romei. in Italia. Adolfo Venturi in cea mai pur traditie a lui Cavaleaselle si Morelli, concepe o Istarie a arte’ italiene in care-si propune sf includ, in douaizeci si cinci de volume, toate artele figu- ative. In Franta, volumele Istoriei artei coordonata de ‘André Michel incep sé fie publicate la randul lor in 1906. In secolul al XIX-Ica, continutul operei de arta gi insertia sa culturala fac obiectul unor abordari care confera acestui aspect al studiului artistic un rol de stiinta auniliara. Icono- ‘graf trezeste interesul unor personalitati procum Didron 16 in Franta sau, mai tarziu, Emile Male (dria religioasd a se~ colului al XIl-lea in Franta, 1898). La Hamburg, cerceta- ‘wa iconografica i studiul continutului cultural al operei sunt cultivate in anturajul lui Aby Warburg (1866-1929), @ carat biblioteca este transterata in cele din urma ta Londra. Princi- patele sale contributii privese funcuile sociale sireligioase ale simbolurilor la sfarsitul secolului al XVlea, Coerenta programelor este demonstraté de Warburg inca din 1912 re- feritor la picturle palatului Schifanoia de la Ferrara, Erwin Panofsky dezvolta aceste abordari iconogratice si iconologi- ce, considerind artele vizuale drept o parte a unui univers al, culturii (The History of Art as Humanistic Discipline, 1940). in 1927, la un veac dupa publicarea de catre Rumohr a lu- crarii sale Halienische Forschungen, Panotsky editeaza un eseu despre Perspectiva ca forma simbolica, probabil cel mai ccunoscut dintre eseurile sale toretice si critice, al cri arier- plan isi aflé originea la Hegel. Trei aspecte au fost eviden tiate printre constantele gindirii lui Panofsky: relatia dintre ideal, din punct de vedere sistematic, si detaliul cercetéri istorice, relatiadintre conceptele uni teorit generale gi intra structura particulara a operelor si relatia dintre imagini si concepte (/deea, Studit de iconologie, Arhitectura goticd si gindirea scotastied, Meaning in the Visual Arts, Early Ne- therlandish Painting). Opera lui Panofsky are oinsemnatate uriast penini evolutia studiilor de istorie aarti, intrucat con- tribuie in mare mésura la deplasarea centrelor de interes Ia catalog si metodele descriptive catre injclegerea sistema ticd a operclor in cadrul intelectual si social al unci epoci R. Wittkower adapteaza unele dinire aceste prinespii la arhitectura, Mai intai in legatura cu Palladio si palladianis-mul, apoi mai eles in cartea sa publicata pentru prima oard fn 1949 sub titul Principié arhitecturale ale epoctt umaniste Studiind deopotriva izvoarele eontemporane si monumen- tele, Wittkower merge dincolo de interpretarea traditionala @ arhitecturii Renasteri formulata in termeni pur estetici, Pe acelasi figas se situeaza un alt istoric german al arhitecturi ‘migrat in Statcle Unite, Richard Krautheimer, care se afte ‘iin 1942 prin caractenul novator al unui studiu dedicat ico- nografiei arhitecturii medievale In Italia, curentulfilozotic al primei jumatii a secolului al XX-Ica este marcat de opera estetied a lui Benedetto Cro- ve (Estetica, 1902), care-si centreaza teoria pe ccrcetarea Petsonalititilor si propune redactarea de monografii ale Anistilor Acestei tendinte ise afilaza, tre alti J. von Schlos- serin Germania i chiar R. Bianchi Bandinelli in Italia (Stori- ltd deli‘arte classica, ed. a 2-a, 1950). Apartenenta acestui istorie al artei antice de curentul marxist italian permite vocarea acestei linii de gndire intr-un plan mai general, de la studiile despre secolul al XVII-lea in Franta ale hui G_ Plehanov (1885-1918) la cele ale hui G. Lukas, E. Fis- cher (Nevoia de arta, 1959) sau ED. Klingender (4/1 and the Industrial Revolution, 1947), Pe linia de gandire orientata cétre functia sociala a operei de arta, inaugurata de Max Dvorak, se situeaza discipolul ‘su A. Hauser, a cirui storie socialé @ artei cunoaste un eosebit risunet. Accasti opera majora a lui Amold Hauser este nuantati de acesta din urma in 1958, in Teoria artelor. Autorul reda un loc artistului si acord muneii individului lun rol efectiv, contrar teoriei sustinute anterior lui care tin- dea catre crearea uni istorii a artei fird nume F. Antal pune in aplicare aceste orientari in lucrarea rentine Painting and its Social Background (1947). in Fran, Picrre Francaste! (1900-1970) introduce sociologia artci sau istoria sociala a artei, tentativa de inserare a operei de arta in cadrul grapurilor sociale ce o determina. in opinia lui Fra castel, opera de arta nu reprezinta rezultatul unei evoluii autonome a formelor, ci apartine istoriei generale a ideilor si twebuie reagezata in cadnul istoriei culturale. Scoala lui Pier- re Francastel se straduieste, in Franta, st raporteze societatea le stilal operelor, productia la consum, si s& studieze aspectele ‘materiale gi tehnice ale practicilor artistice, Artistul nu este 6 fiinga izolata, ci apartine societatii timpului sé Puncicle de vedere gi liniiledirectoare ale operei lui Pierre Francastel se afla reunite fntr-o serie de lucrari si culegeri Publicate dupa 1950: Pictur si societate (1951), Arta si teh- nica in secolele al X1X-lea $1 al XX-lea (1956), Realitatea Aigurativa (1965) si Figura si locul, ordinea vizwale in Quat- wocento (1967), Inaceste lucrari, autorul opereazA compa ratii inte sisteme figurative diferite, Sistemele mentale si atitudinile intelectuale sunt cele care definese opera de art Accasta inceteaza sd mai fie de resortul exclusiv al cunosca- torilor, devenind imaginea unei societati IL. intre arheologie si istoria artei ‘iseiplinar sunt imparts ine itera arte gt arheolog In asocicre de fot care nse regiseste in cclelalte peroade ma ale storie arti. Campurilecronologc si geografic sunt de asemenes va ‘bile in funetie de modu de abordare pentru care opteaza cercetitoruh concepiiapotivit cela notiunea de ara antia trebule 8 se confinde cu 9sea de Antichitae clasied sau de arta greco-romand se, dimpottiva, 623 ate nde st prviesiezeoaceeptiune ma larga de la Presto (E. Pete 4H. Beeuil. A Leroi-Gourhan) ta Antichitatea paleocrestina ‘Se euvine sa stim asupra rolulu precursor pe eare La jucat (to ra ariel Antichtai ai 14. Winckelmann (1764), a ciel traduecre ‘comtibut. in Franta, la definitea istorii ate ance ea discipins sat, om: oistoric a framosuli si. forme, dincolo chiar de personal tate atistulu, Prim lucrare ancens important este storia ater in. tint ‘ate ahi G. Perrot Ch. Chipiez (1882-1914), Acestcurent al sintezelor fncilopedice se regisesc inte altele,o data ca storia scuba gvecesi ‘de M, Collignon (1892-1897) gi cu Mnualud de arteologte ronan de R Cagnat sV. Chapot (1917-1920). Franta aren domen‘ut Antichitiilo indelungaté si rodnicdtraiie de cercetate, incurjataindsosebi de scolilefranceze din strainatae, in speval cole dela Atena, Roma si Cairo, De asemene, foarte detampuri, Franja sa angajat in proiecte de repertoriere, de Ia Dicionarul amt: hia tor gresest si camane de Ch. Dareruberg si E. Sagho (187), te. sind prin eulegerie de basoreliefuri ale iui E, Espérandicu (1907) 5) Reinach (1897), pina Is favertarul mosaicucilor din Gatla 9! Affica a1 Jus A. Blanchet (1909-1915), Prezenta Frantei in Africa de Nord a pilejit numeroase cercetari Privind ara punicd sau romana, materialzate in sinteze si studi specie lize. Pe de alts parte, numeroase aspecte monogratie ale atc! ercco omune se reinnoiese de cia doul deceni inconce. Progresl cel mat spectaculos a fost tins in domenaul mozaicul, ante de toate prin publ gutca Culegerit generale a macaeustior din Galia, ope coleciv (eee Paitin 1987) sub coordonarea Hui H. Stern, apoi prin fnalizares unor ‘monografi, Ceramologia si studiul pictur pure au cuoseit de ascine. fe2 0 dezvoliare Insemnats, Asuprainceputulu i sfryinui perioadsiromane,cerestares fransszd ‘sontnuit a rimoiteaciscipine,odsta eu redaetarca tor studi despre fala preromana J), Heurgon, R. Bloch) si uncle abordar novatare asia Antchitii tira, Inacestuimm domenta, H.-L Marrou (ecadenui oreo ‘nd Son Antchitatevrcie?. 1977) contibuit la definitea unci cvlica ‘tigi aceasta nemaifired vazutd cao palideoglindie a tmperinl Ro. ‘man decadent, ci cao cri nous fnzestrata cu struetir artiste oxiginale 20 in mpl cain asta la cesinaressociettit A. Grabar Aro er ‘inure. 1966; Arta sfaritud Anvchinin sa Evulu Meda, 1958) este incall promotor al une abordan oernale sl iconograice aan as-is paleocrestine Noile time sunt mai aterte la relia arhoologics. Curtome aeesee si dincolo de nile cercetir,principala derbatere care ‘cu pere fn 1968 este cea privind exstenta Insts a sioret sie on i Jorn univer ole doh ccleaner fected Grove ean anvegl patente ‘arial a lai mel hrputaneects Oma neler restos ecto eno ep yi ml teh tis esa che euler Sheds rae corer ‘inl ore ten eater mee len tre (ao sen anes "oobi Aiba afi eta 6 al ap ioe farce wie medal sd det ana ts leat Conall dan tasiaa ene meres acth od dict ds contelie rule nha 68 uel rf Bape aqsiiveriltmsn(l nie maesin opiate ions Skee esa easiest stoner oo Shcpinarropads cling alata esa aly sbrare Stet svar lar Go oat cca pms poses srt peel cobetlo lee de ur Lap rote dc eieea Geely dercbchesagin ar arise iaioer short Dyed ts dagicter pl passa Sena sch Ban er art fn pei 970 a dpasaltano balan Keruietordonatada beh Sipbtione i016 tet Aca epi anata Gir gets denounce stow sen oe ‘ane rts rast mcf anc th pg chin seal esa en Sorin | sei ake ad brah peng ipa Goin gaanestomoucnina ehencre‘este cvilizatile anstce ale Orientals antic, sa incheiat doar faza de Clasiicare~ Ecoul deztntrilor din 1968 se mares in strSdaria ui R Bianchi-Bandinelh dea defini istoriaarsi Anichitii: ca sith isior- 28 (nrodacione al archeologia clssia come sora dell arte antic, Bari, 1976) Peni ra istorii arti locul ce revine in cad stinjlor istorice ae Antichiti, este indispensabi 8 operam o disney clr ite are- ‘logic istova anti sis incetim a mai cede 4 ftiza monumental tine 6 sora ania ceramica comma aparine exch studilor aheologice Itriaane Aichi tebaie $8 includ, dineole desde formal, ‘@abordare de natrd si ingAduicluarea in considerae a condition crea= {ici antsce(condtte economice si tehnice cae fa posibila opera), & ‘storie aritlors mesesugarilr, a ele clientelelor a wilizani ope ‘eid cit xi ctvor le ete dostnat. Sar caven sh anya i eg ar anticedezbaer simile elo nstaurate tn caculatheolo- comibstem stribtionisnul si dail subective intemeiate pe ide ontin sls. stone de retro procedeze ran abor- sociologice gi sritce: forma va deveni antl o compo de acral sl cercetsilor din Fran constitu fo ein asheologie 1 istoiaartei antics, cag constitutes Tocersinile de» eisbora, in mai multe imbi, un limbs} sau al motivelor geomeitice ale mozaiculut in ceea ce priveste voinia de a depts limba for- ag} caractersice pens anumteabordin globale ale ee (R. Ginouvés, R. Martin, Dictionar metodic al arhi- LL Roma-Atcna, 1985: H, Stem er, Decored ‘man, Pats, 1985), $i patrimonia industrile {p witimii ani rescind pentra peezervarca vestigilor tocu- oayientizare soa niscut o reflect asupra supa imporarte susie lor gta sen in coca cele priveste, Este acti’ indeubte admis magni restarareaclidirlor care le adapostcau sociale, economice si tehnice pun In valoare patrimanint trilorindustrializate cae iusteara o parte important isto ‘ie altimelor secole. acest domeni, Canstrustieindustriate de interes ‘cultural si stor ~ vechi zine, ecuze, mori, mine, fore, podus meta Tice vec instalaiferoviare,ramvaie ete. ~ dispar cu mare repezicune, ‘Administratile publice par sa infeleaga important prezervani uni ase- ‘menea patrimoni, dar marcle public na este inch sufiient de bine infor- ‘matin legitura.cu immportarta pe care o asemenea salygardare 0 reprezinth, ‘dey uncle expozit nationale de amploare, indeosebi cea din 1978, consa- ‘rath givilor, afi putt sensibiliza, daci mu fad de arta industrial cel putin faxa de itor arbitecruri industrial ‘Arheologia industria tebe st meargh si mai depart, fn mieral tune cereetin pluridisciplinare ce apeleaz la istoricul de art la aritect, {a storia! tchnicior, la ahivist, a sociolog. gi intre mult al: speci list, la arheotog. ‘Arheologia ca studi al colar materiale pune la dispoziti. conform ‘amor orient deja adenise fn cama Antichitai gi Evi Medit. date pri- ‘vind viata cotdiand care se cuvin extinse la epocile mai recente In acest ‘ear, séparurile devin indispensable, ru numa pe siturile unor mine sex fierii, ci i asupra tuturor spatilor de Jocuit sau de producte: de plda angers. Stadil va fi consacrat,cortintorulu” s,coninutuly”: me ‘suniaiclidiiler. ci si masinilor.obieciclor de luera si obiectelor vietit de 7ien 74. pe scart camerilor i prvctiel acestora (Dexsers hia arehéologie, ve. 107, Dijon, ilie-august 1986), ‘Spre deoscbire de Anglia sau Polonia, Fran 2 init mai trziv ast Fel de studi, Lucrarea tui Maurice Daumas, Arheologia industrialé in Franta, pablicat in 1980, consttuie 0 matevalizare a astiunii acest {storie et stimeor si ehniciorin acest domenit, El creeaza in 1975 Cen- tral de Docurentaressupra Istorii Tehnicilo in cai! Conservator [National de Ante i Meseri, Notle lucrri sunt prezentate in adr unoe olocyii nationale care se intruncse peti, primal dnte cle desfSeuri- die Ia Bordeaux in 1977. UniversiateaParis-Sorboune «creat un Con A de Achcologie Moderna si Comtemporand. sub condacerea hi Philippe ‘Bruneau, care publica o evist anvals(RALAGE) perera extindereara- fionarnentlorarhcologice la fatregulechipament chic, inelusi a iv Haapilor noaste si independent de conditile de vbservaic,{ndinarea in 1980.0 Coniter de informate si legitard pentru ahe= lagi, studisea 3 valorificerea pasimonivlindustial marcheazi un efor de regrupare a anor proiectedispersat: CILAC onganizeaza conferints intemagionale. fn eadral Ministorta Cultori Direcia pemtru patrons $1 Subdiretia pentru arhcologie se preocupa side patrimonitl indus al Inventna! General al monurentclr $1 valonorartistice ale Fran acoperd acest domeniy vast public in 1985, un repertoriv al cereetito- ‘lor ial rganismelor inteesat. in plus, sub patconajul Dieetch Arh Velor. 0 comisie specalizath seticneazA pentru salvgardarca arhivelor ‘ndustnale. Moi multe asociati de salvgardae fs) consaeraactvitaea tes ‘uric si valorificteii parimoniuls industria i stir precar Buffon (Céte On) Savignae-Lécier (Dordogne), Hennebont (Morbihan, Bea | _Yairsau Fourmies-Trélon (Nord), pe Kinga exernple iste cumar fi Crea | s0t-Monceat-les-Mines. Efortrile sunt concentrate nu numa in diretio Yaloificirt vost glor si expuneri lor publculu,c si asupra refolositi _martrilr sctvitatiiindustialeregionale a __ III. Noi orientari ale istoriei arte’ ultimele decenii, istoria artei a extras din toata istoria até cincioricntari metodologice principale: formalistd, seciologica, iconologica si semiologica sau structs Cea dint se ocupé de studiul compo; umelor,tinde sa degajeze constante formale adesea «cu cronologiile istoriee, si creeazA o scard de illon, a jucat un rol inseimnat fn cadrul instantelor le ale istoriei artei (A. Chastel, L. Grodeckii. i marxista, care a cunoscut momente teoretice ice dupa publicarea, in 1846, de citre Marx si lucrani/deologia german, a inregistrat 0 revigo- 'sidupé cel de-a! Doilea Razboi Mondial, o data pry cu istorici de arta precum Antal, Blunt, Schapiro, Klingen- der sau Hauser. Tinuta la distanta de cercurite oficiale yi dez- baterile academice, aceasté abordare a istoriei arte’ a cunoscut ‘momente importante in jurul anului 1968 si pana catre 1 ideoscbi in R.F. Germania, in Franta, in Olanda si in Statele Unite. Pe linga efemera revista franceza Histoire et critique des arts, se cuvine mentionata publicatia germand Kritische Berichte. Foarte atasat de eritica teoretic’, aceasta scoala, care a produs, in Franta, cartea lui N, Hadjinicolaow intitu- lata {storia artei si upta de clasa (1973), a fost puternic mar- cata de raspunsul dat de Herbert Marcuse evenimentelor politice din anii 1968-1970. Intretindnd legaturi mai mult sau mai putin strinse cu {eoretizarea marxisté, sociologia sau istoria socialA a artei, cca toate c& acesti doi termeni nu acopera cu exactitate aceeasi realitate, a incereat sa valorifice elementele sociologice ale produetiet artistice gi s-a straduit sa puna in legatura opera de arta cu gruparite sociale care o determina, Aceasta abor- dare, care-si afld originea in teoria filozofica a lui Taine si care foloseste cercetirile lui Heuser, Antal si Francastel, con- siderd artistul drept un clement activ al socictatii care-i ‘consuma operele, Se manifesta 0 atentie deoscbita fat de ‘comanditari si client, faté de productie si consum (P. Bour- dieu), Metoda iconologica propusa de scoata germand a lui Aby Warburg si dezvoltata de Erwin Panofsky si Rudolf Wittko- wer incearca sa inteleags in opera de arta diferitele niveluri de constiinta individuale si colective. Deosebindu-se de ico nografic, iconologia impartaseste cu accastd ultima metoda incerearea de a surprinde ce anume reprezinta imaginea, tema,Focalizata la inceput pe Renastere, iconologia distinge ima- ginea de forma si cerceteazi resurgentele imaginilor de-a lun- gul epocilor. ‘Structuralismul sisemiologia ca analiza structurala a ope- Fei de arta si ca punere in practica a studiului semnelor sunt douit metode ce provin din alte discipline adaptate la dome- nijul operei de arta, Ele s-au constituit adesea ca metodolo- ‘gie autonoma pentru opera antistca: JF. Lyotard, H. Damisch sau L. Marin repreinta, in Franga, casi U. Eco in Italia, cele mai izbutite tentative de abordare a operci de arta prin cer- ‘cetiri provenind din lingvistica lui Saussure, respectiv ope- tele lui Barthes, in cazul semiologiei, si Panofsky, precum si Lévi-Strauss, in cazul structuralismului, ‘Totus, criticile la adresa formalismului pur incep s& se facd auzite 3i in mediile academice (H. Belting, Das Ende der Kunsigeschiehte?, Miinchen, 1983). Caracteral uncori silimitele noilor metode, considerate prea restranse, sunt b semnul intrebarii in Teoria medierii a lui J. Gagne- jcare Ph, Bruncau si P-Y. Balut Artistic si arheologie, 9) se striduicsc sa traga concluzii pentru ansam- Peniru arta si raporturile dintre arheologie si isto- din anii 1970, tinerele generajii de cercetitori co larga dezbatere cu privire la devenirea Gi. Astftl, culegerea editata de M. Wamke (Das ischen Wissenschaft und Weltanschauung) pilor prezentate Ia un congres al istorici- Ja Kiln in 1970 sau repunerile in dis- LOK. Werckmeister (Ende der Asthetik, 1971) font punct de observare a noilor tendimte. Tanara $i americana a dezbitut indclung pe 26 marginea celor doua lucrari ale lui TJ. Clark (The Absolute Bourgeois si Image of the People, 1973), storia artei oscileaza in continuare intre 0 aplicayie de calitate si reinnoirea unor metode deja incercate, ale ciror Fezultate strilucite sunt ilustrate de anchetele lui J. Thuillier despre Georges de La Tour si Simon Vouet, sau de cea a lui P. Rosemberg despre Laurent de La Hyre, si cereetarea ideologica prea adesea intemeiata inainte de toate pe o criti- care sistematic& a vechilor metode. Cea ce s-a numit criza disciplinei nu este altceva decat o anumité oboseala care a cuprins tinerele generatii fat de unele propuneri academice bbazate in esenti pe analizele siistice. O prima iesire din acest impas a fost cdutata in deschiderea ctre perioade mai putin, Studiate. Arta contemporand mai inti, ale cdrei tendinte mai recente incep si pitrunda in mediile universitare (M. Le Bot), Ajungaind si la marele public (4rt Press). Apoi secolul al X1%ea,unele ereati ale acestuia, considerate pina nu demalt rept pastise provenind dintr-o epoc’ a prostului gust, find Stuidiate acum intr-o manierd sistematicd. S-au cAutat si alte ‘81 pomind de la abordari mai tematice in raport cu tendinele ideologice ale momentului. De pilda,istoria artei feministe @.cunoscut o mare voga la mijlocul anilor 70, ca gi acele stu- ii ce tindeau sa situeze arta in cadral politicilor culturae. In oneral, aceste noi cerectiri au prins contur in aumele unei intoarcen la rigoarea intclectuala.e intemeietorilor germani Ai disciplinei, incercandu-se totodata estomparea idealismu- {ui initial si inlocuirea acestuia cu un materialism istoric care finde astazi sa dispara. Avntul pe care Ia luat in ultimii ani ‘sludierea primilor gdnditori ai istorici arei este semnificativ in acest punct de vedere. Acest soi de intoarcere Ia izvoarese materializeaza in Franta printr-o dezvoltare spectaculoa- sf a editaii si traducerii scrieriloristoricilor de arté reprezen- tind toate caile de cercetare. IV. Istoria artei pe gustul actual arta din secolele al X1X-lea gi al XX-lea ous domenii de studiu au inregistrat progrese conside- rabile in Franta ultimelor doua decenii, nu doar prin cerce- Airile erudite ale istoricilor de arta, ci si datorita interesului ‘mai larg manifestat de public, Este vorba despre aspectele monumentale ale artei din secolul al XIX-lea si despre arta contemporand. Neglijata multa vreme, arta secolului trecut 4 fost redescopenté recent. S-a manifestat mai inti un interes fay de arhitecti restauratori ai monumentelor din Evul Mediu precumn Viollet-le-Duc sau J.-B. Lassus, care au inceput afi infelesi nu numai in raport cu studiile pe care le-au intreprins despre originile trecutului national, ci sca creatori de arta ‘Studiile de arhitectura urbana in general, apoi de arhitectura industriala, au sensibilizat treptat si instanteleoficiale in pri- ‘nla protejarii acestor arhitecturi neglijate. Totul s-a petre- ‘cut ca si cum darémarea Halelor lui Baltard in 1971 ar fi fost detonatorul capabil si ducd la reabilitarca Garii Orsay la Paris, Au inceput si fie studiate, de asemenea, picturareligioasa in biserici (B. Foucart, Reinnoirea picturi religioase in Fran- 44, 1800-1860, Panis, 1987), apoi opercle mmultor pictor uitati. Vitraliul, 0 arta care @ cunoscut 0 mare inflorire in secolul al XIX-Kea, a devenit, 5 el, de cdtiva ani, un domeniu de cer- cetare privilegiat in mai multe tari, cereetare incurajati in Franja de un recensamént national. Suceesul provizoriu al ‘cestor orientiri a fost marcat deo serie de evenimente ma- 8 Jjore: marea exporitie dedicata sculpturii secolului al XIX- ea (1986) care a avut nu numai meritul de a fi dezvalut ope- rele a numerosi sculptor ci side afi staruit asupra seulpturi publice, comemorative si funerare, precum si deschiderea in acclasi an a Muzcului Orsay. Acesta din urmé isi afla origi- nea intr-un proieet demarat inca din 1973, cind Garaa fost {nscrisa in Inventar, care a continuat mai intai prin hotirarea, de.a.o conserva, apoi, in 1981, de a o restaura si a face din, ‘ea un muzeu al secolului al XIX-lea. Cladirea, construita dde Victor Laloux $1 inaugurata in 1900, este meniti si adipos- teascé o jumatate de veac de creatie (1848-1910). Discutia, stimnita de contrastele amenajarit interioare a arhitectului ‘Gae Aulenti este salutara de vreme ce atinge marele public. Rolul pe care acest muzeu il joaca in prezervarea unor co- Jecti pana atunci neglijate, dar si a eapodoperelor impre- sionismului, are meritul de a fi fost extins la arhitectura, la, sculptura monumentala, la fotografie si la cinematogratie. Printre marile polemici publice ale ultimelor decenit figu- feaza cea care a invaluit construirea Centrului Georges-Pom- pidou. Acesta, un soi de reparatie publica pentru distrugerea ‘esibuitd a Halelor, a inlocuit structura metalica a acestora din urm, care ii stinjenea pe urbanisti, cu o structura meta ica de un gust nou care mults vreme nu a fost inteleasi din ‘pricina inseranii sale intr-un cartier vechi. Daca opera echipei italo-americane a lui Piano si Rodgers.a obyinut un foarte mare “suicees public, faciind parte din peisajul urban, trebuie si su- bliniem mai cu seamé rolul Centralui in luarea in conside- ‘rare a artei contemporane, Mai intai inaugurarca Muzeului “deArié Modema si Contemporana, apoi organizarca de mari (Paris-Berlin, Paris-New York, Paris-Moscova lismele, Paris-Paris, Arta Anilor ‘50, Ce este sculptura 29‘modema? etc.) au fost tot atatea jaloane in evolutia cunos- tuntelor. Creatia cca mai contemporana incep. (Animatie, Cerce CCreatic Industrials pe platout Beaubourg in 1969, crearea Fon. lui de Interventie Cultural in 1971, foarte importanta expo- Zitie despre .Doisprezece ani de arta contemporana in Franta" are a avut loc la Grand Palais in 1972, primul Salon Interna- ional de Arté Contemporand in fosta Gara Bastille in 1974, care a devenit Targul Intemational de Arta Contemporand (FIAC) in 1975, instalat le Grand Palais in 1976, deschiderea Centrului de Arts si Cultura Georges-Pompidou in 1977, Prima lund a Fotografiei la Paris in 1980, inftintarea Dele- atiei pentru Arte Plastice si a Fondurilor Regionale de Arta contemporani (FRAC), precum $i inaugurarea noului muzeu dela Villeurbanne in 1982, crearea fantanii Stravinski a lui Jean Tinguely si Niki de Saint-Phalle langa Central Beau- bourg in 1983, deschiderea Muzeului de Ata Contemporand in Bordeaux in 1984, reamenajarca de catre arhitectul Gae Aulentia colectiilor permanente ale Muzeului de Arta Moder. i al Centrului Pompidou, reamenajarea galeriilor contem. orane ale aceluiasi Centra de eatre Renzo Piano in 1985 1 inaugurarea in acelasi an a Muzeului Picasso la hotelul Salé. impachetarca lui Pont-Neuf din Paris de cdtre Christo are loc in acelasi an. In 1986, 0 noua polemic se naste in Jumul ,coloanelor" (Les deux plateaux) hui Daniel Buren insta- 30 tS ¢ sd facd obiectul Uunei atensii sporite. Principalele etape au fost crearea ARC , Con runtari) la Muzeul de Arta Mo- dern§ al orasului Paris, sia CNAC (Centrul National de Arta ‘Contemporana) in 1967, decizia de a consinii un mare muzeu dearta contemporana, o biblioteca publica si un Centru de Jate in curtea Palatului Regal in eadrul comencitor publice ale Ministerului Culturii In fine, in anul 1987, se incheie lu- crarile de constructic ale Institutului Lumii Arabe din Paris, (J. Nouvel) si este inaugurat noul Muzeu de Arté Moderna din Saint-Etienn Deceniu! anilor '80 este mareat la Paris de mari real ziri cum ar fi Cetatea Stiintelor din La Villette, Opera Bas- tile sau Arca de la Défense. Marele Luvra este 218 indofala realizarea cea mai importanta, Acest proiect cuprinde ame- najarea suprafetelor eliberate de Ministerul Economici si Finanjelor si o reamenajare completa a colectilor. inceputul lucririlor a fost mareat de foarte aprige dezbateri politico- mediatice in jurul alegerit unei piramide din sticla drept unet central al introgii distribuiri a publicului catre spatile uzeului. Aceasta opera arhitectului leoh Ming Pei, cele- bru pentru realizarile sale americane (Boston; aripa estica de la National Gallery din Washington), se inalta in mijloculCapitolul 11 PERIODIZAREA SI DOMENIILE ISTORIEI ARTEL L Tehnicile artistice 5 at#pretinds si fim exhaustivi, se cuvine s& reaminti Be seu exibtenta in domeniul artistic a mai multor tshnit de specializare pentra Sori adoptaia in istoriile general arafice In afta de arhitectura si arhitectura side tetnica arhitcctural, care stituic un domenia independent, putem impr cimpul tehngs is mai matte felun. In fanctic de materiale, de afiriates Me _ aut de ronde-bosse. i talnim in primul rind pictura eu dife- fit sale tehnici. nu nurai in fabricarea culo, cst in me, il de a le aplica pe suport, fie cd este vorba de un su ued (esc) suse cae cete reams in pioscet oe Tanne jluminura sau tchnica decor manusriselor, ain ulei, determinanta pent intreaga is : intreaga istorie a pietu- MH occidentale pe suport mobil, acuarela, sau guasa 2 Mozaicul, supranumit ,pictura de piatri pentru a se evi dentia calitatile materialului, este un asamblaj de miei ele mente in vederca alcatuitii nei suprafete decorate. Apropiate de mozaic, diferitele tehnici de incrustare si de marchetarie ‘au fost folosite atat in arta monumentala, cat si in mobilier sau in confectionarea de obiecte de mici dimensiuni, O alta forma de asamblaj, pe care o putem situa intre pictura si mo- zac, este vitraliul, a cirui dezvoltare este strans legaia de cea a industrieisticle. La temelia tuturor acestor tehnici figu- Tative sta desenul, ale cérui prime manifestari dateaza din vremea Preistoriei, cdei suportul sau poate ff monumental Termenu! de desen este insé rezervat lucrului pe pergament si hartic in technica apropiata celei a pastelului, Gravura si stampa, cu prelungirea lor fireasca —tiparul, se afla la baza, ‘rispindirii generalizate a reproducerilor de opere de arta, Xi- lografia sau gravura pe arama, si litografia sau tehnica re- pproduceri pe piatra si apoi pe metal, sunt cele doud principale {ehnici grafice. Ultima serie de tchnici pe suprafete plate este cea care tne de tratarea stofelor:stofe vopsite, pinze stam- pate, tapiseri pe rzboi vertical sau orizontal, broderii si co- Yoare de dusumea innodate. Printre tehnicile care apeleaza la notiunea de relief siron- de-bosse figureaza in primul rand sculptura, adesca destinata tunel finisri policrome (arta medievala) Seulptura ce folosea para dura sau moale, lemmul, fildesul, ceara sau metalul $1 Tutul ars; fiecare dintre aceste tehnici apelind la unelte dis tinete si la un mestesug adesea specializat. Intre cioplire si ‘mula intdlnim stucul sau sculptura de ghips (modele expuse JaSaloane). Lutul ars deschide calea tuturor productiilor ce- Famice, de acoperire sau mobiliare. Porjelanul este unul din Principalele tipuri de ceramic’, posedind numeroase vari- BCE ante. Am m vitralii, dar se euvine si rever 3 We sd revenim asupr tchnica suflari sticlei si cu diversele fa ntionat deja stiela atunci cand ne-am refetit ka care a obiectelor de sticla de. mici dimensiuni. De sl in domeniul obivetelor de ame eas ae obiectelor de mici dimensiuni, liptica repre- Zin fabricarea de obec pl minerale adesca pre- {oes cmes este de roc, ad coral spore ps Seneral. Metalele, aur, argintul, fier, ofelit eens PLunbul,constivie in domcniu mujra! oe eee fasonarea St transformarea lor tehnica Situate intre sticla si Iveta emails, cu principalele lor tehnici:eotsonné cha, Bl translacid,ofr3 unl dire cle mal une sehen tad decorative apastcidestils.Arcbul oars ssumti pun in cele dejo pomente, cum ae eet cea estPr# Uriagului cmp al obicctalui de uz eotie ‘& apeleaza la noite tehnologit cum ar fi plasticul, industrial, © data cu aparitia de noi materiate, side uz Il. Preistoria si Antichitatea oan tori acopera un cémp cronologie do peste dou mili Cine! de as lat arta apare decdt acum cireatreizect gi ine! de mii de ani. Aparin arti preistorice create lui Hom, aril seisluis eau popoare de vind riculton asupra cérora cetcetarca arheo. ebict ne ofera din ce in ce mai mute informati,Paleoltceh Toacele de caf ‘manic, defineste un stil care infloresi pe deplin In Franta de Nord in secolele a XIl-ea sal XII-lea, Cu toate aeestea, unele monumente ante rioate prezinta deja in med izolat anumite earacteristc ale edifciloe din 48 i Nill-tea Solute hice, prec arcu frit si ota in ogi, ta gotica leva folosi 3 Tost dja utiliza la construirea nor i romanice, Cova ce'se sch ba, © data cu progreseh xdizarea lesului abitcsutal, sunt spirit societal pat CCistercienii propun, inante de sfiritl sovolul api fade nul soci indeoscbi ta de el iu tcereast sda, Aces crim cunonst un rep si saact sexes atic in Ovident (Fortenay, Pode). inane de 140, faa cident xsealesSain-Dens ofr p= srulexcrphsdeimplniee a poral gic, Staml-ccloane (Charts) inloaieserersonajeleaczate in anbrarui ale eyo omanie: peso Aajele se integrea74 prin coloana in arhitectura fatades. [n vreme ce rev- sia ater abut Sager Sent Deni inspird ied comarca in pling desisurar a cateaiei dela Sen, wn no tip de cated pe auntcon de elovae se rapindete nr rete Champagne Fla hes. Nove-Dame dn Noyon, che consnuctie ra dessa perio 46 1170-1180, previa teanept Fore import gi runt. Eyl trforulacoboacs al doen nivel de slevatie. Aecast sche v0 fi reuati la Soissns.O da ew dedublarce cut moda norman. se ajings la Noyon ino rele sprit edit aminoztae a prorat, Trersetuectedale des Laon, marin declare r= Iingit spre est prin-ocapes a fecare din exe sale posed tun csi navaediicilo Nisobri dar ma grcaie devi ve dla Noyon,caterla dea Lac rine efile epee lar ghee timpur.Inplinites ace stl e manifests Notre-Dame din Pars nceputh in 1163 de Mavic de Sully, cr eterna er 180 ingnava ce 1200. Por oltre nse nava principal rela sein jul coal nan dab denmfultrm. aii ee seat eum ransee represent Tnjarl aor 1200, n moment artist de cov fice para in (ccient Prea pin vibe pla aricrra.eeerine mai uses Dave anelcfgutve se arctan’ in eset pit toate Iasi antic (Nicolas de Verdun. Tnurma uaiincendi, ctrl de la Charset reli incepid 9 1198 Lica ‘cu nava, continuind eu corul si cu transept 49mvinata cdtre 1220 5 fini in 1260. Elevatia nayet mw mai comport decit i claje eu suportir alternate, wn eriforinn ce tip continu siferestre nate foarte ample. Planul est foarte dezvotat’ tet ‘cu colaterale si cor cu dubla colaterala si dearmbu: Circa este nav, i Sas transept Invoru cu eapete reionante Formola arhtecturala a catedrate de la Chartres este urmatl Sos sons nai ales la Reims Planul este perfect echilibrat:nava fit bangs cued nave laterle. transept mai larg facénd corp commun eu corl preva. zutca un deambalator ev cincicapelereonante. La Amiens, consteustis «ste ineprinst de episcopal Evrae! de Fouilloy. in 1220, Sur cladite naan fayada, ranseprl icon ale carat eapelereionante sunt realizate aposi- ‘mati fnte 1287 511269, Formule dela Chartres ise opine carecrala de fa Bourges, cept cate 1195. Dotata cu o crip, are dova eolaterale ble care se prelungese, fara transept. prnt.um deambulatorio dubs cu ‘ele rionante despre uncle de altl, Boltele sunt sexpartite tars pprturile sunt altemte. In eleva pete etaje,rifarnun-l se dozvola in etrimentu Ferestclor inate. Deraspinitea curl marial se leg unul dn spectcle eseniate ale ‘conografiei gotiee,cu portalun consserate incoronaritFecioaret Mari, precum la Senlis citre 1170. la bisercile sin tre septenirionale. vite Tl locusestepretaindenspctura murala Tendingele pe cate lear vz cexpriminda-se in epoca romanied incep 38 se afirme. Stilunle locale ‘dezvolaiar teningele se divesiica. in secohal al XI-1a, um stl ea cat deept clases! face aparitia a Chores o dati eu verierele lui Carolee ‘Mace. Caire mijlocal seeolului, Sainte-Chapelle din Paris ne oferé an ‘ti may rapid, agit lex. Vitel nthientes 2a miniatura in M-ea,eu euorile sake oyu, albatru inchis si folosireaabun- iar plctorul de secoluluial X enta sauna. Sill devine linear aire mjlocl veae se dsseatasea2i de constrangenil radaionale, Le cumpana secolelor al XIM-Kea ial XIV-lea, dou tenting se fae ‘simite in constnictiacatedraelor gotice. Prima se situeaza in prehangt tea expericntelor anteioare si ste lusra de opera hi Jean Descharnps sicmtedralele din Clermont-Ferrand, Rode? si Narbonne, Cea de-a dova ‘Saito unitate spa interows la are contribuicslaminarea care ptr se in etic din bundeng daioritalrpiti deschizatritor Este ati ‘scar aera insinuate reionante (Mets Strasbourg Troyes). Angi, 50 cat (Exeter, Yor, Ely) mulknlci nerve, inbound un decor seulptat SuululFrante (Fglse des Facobins de a Tukwase), Spaia r- ia urmeaza cd diferts. La Floren. biseeie Sama Maria aos. Léon) Novella Santa Croce si cated siscara crestine Is notte yotcu In carsul cco al XIV. ata tana’ predomina printo po uci oar abundent Punch din alabasr a it panouri de retablu ene se copindes in tats Europe, Orfevratia cv Jara (Fecioar daria de Fearne d' Eve eaters SuintDenis, pos tea la Luv) fy inerorl eer spar decor seulptate po (ecablurijohé-wi irc de era), Dine slptr, André B even inoveva Tn gata fu Carola Ve, slp un pete reali In secelul al XIVizaprolfercad ari de ures pret proved din come private eapola de Rieu. Toulosse) Cite slp pot flearcterizat inet rept meruamentle (Bec pler de a Armes, 53 tule i Cala Vea eam de Beurbon da Mazel Lavra fn Span, secolal al XIV contin se bucue de contact ca Fran, nats In zonele este ale indo influenta alans. Dinsolo de exemple de a Burgos si Leon, ase rela ras apoi evo stu st anspunerea modelo lancer (st capituar a eatedrae dea Pamplona). ash, opera aris atti si seoluai al NM-ea influenzae product seul Utd prime’ jum asccout armator Nicola Piano tens rst fona Antichitin catedrsle mertmentale de a Piss si Siena, Giovanni Pisano, Amolfo di Carubio si Tin di Camino repreziia arta gia 4 “Toscan, mpreuns cw Andrea Pitan (porte Bapever dea losis) Andres Oragna(abernacolul dele Or San Miche). Pactra este dort nts de opera i Giow la Padova Sila ASS Monumentatate,spen- Pinta pe alc de opera sculpt, caitaten rat i stil si tit de Caracteristic i confera lui Giotto un lo apart stra ate. Sunierl buzlci San Francesco din Assisi et, in tmp scolar a XIl-les si a1 XIV-ea, un coneryator de pictur prin care see mat ari mae ialieni:Giuna Pisano, Cabue, Tor, Rus, Cavalin i Glo. fa Incepatal secolufu al XIV/-tea, acesta din sr ares la Padova. In panic. la Sina, Duo realzcar abl altars principal a cat Je. Tnanurajl fui Duccoitsni art precum Simone Martin sc oi eat Loree, Pietro (1305-1345) 5: Ambrogio (1319-1347), aes‘ain rma execu trescete sun st Xees Crnveyna de Pliar20 Pa ‘ico. Instalarespapior la Avigncn stage ravers! artist. Prints cp Simone Matin, cate meare acolo in [344 Ulimaperioadi a ane yories ese emosctta sub demumiea de otic Farnboatam. Mecenatal dosing comand artistic, tar personalttie n ‘lor ca ata sunt din ee in ee mai cunoscute. Unites silulh provine din calorie acesor artist non. a Praga a Klin sot Ja Milano. Dijon devine an mare centr de productc. Achitoctura se caracterizeaza prin diversificaren si complicarea plane ‘lor. prin unficarea volumelorinericare sei tenures nervurilor bol tor, Hermes sau ercerons.Pilirele se simplifcaiarexierional edfci ‘exe mare profuziune de vif $pinaclan. devine in acelas timp spec ‘aculos 5 supraincareat In Anglia se dezvolta ua sil aparte numit por- pendicular (Gloucester, Cambride). Accasth arhitecrura este fnsotita Ge 0 sculpuura in sericin! comancitanlor, iar arigti parasese Pans spre «4 merge la cure lui Jean de Berry la Bourges sa Filip cel Inivznet la Dijon. La Bourges, observin prezenia i André Beauneveu sat Jean ide Cambrat, in Burguncia.seulpeura de la stéeyitul Evol Meda poate Sirerumai prin mindstirea do a Channpenol si Claus Sher: Opera major 4 seulpturi burgunde este Purl uf Moise, reaiza intra st no, mo= numental si haroe. Prine anit care succed ut Claus Shr figureaza (Claus de Werve Jean de La Huerta 51 Antoine Le Moitutiet Pe plan icono= staf, gemele de predilectie sunt Criss indirerot,Fecioara right Coborinea de pe cruce §: Panera in normdnt. Scuiptra gotica francez intredeschide, 0 dati cu Miche! Colombe, poacta Renasteri, indomenitpicturalfguresza mainte de toate seria de manuscrise sit ‘ari de rugiciuni miniate pentru care mariidemnitari manifesto afee~ fiume dcosebits (Ties riches Feures du duc de Berry: Heures de Rohan) In Nord, Jan Van Eyck (cea 1390-1441) impne wn realism care contras teazd cu luxul gotculu international Gusta psntru deta si cercearile supra perspective i lamin aceentucaa impress de bogie erotica Traditia este continuata de Van der Wyden (1400-464), D, Bouts 9H Memiling. Acest gus famand se rispandest in Frama st in Sud (Nicolas Froment), Catalonia din a ous jumstate a secolului al XVctea se des Prinde de experientele goticului intaational (J. Huguet). tn Frania se pstreceacelasi fenomen Jean Fouguel), Unul dinitepictori care au cu 2 oseut un mate scees ati in seco al XVelea cit sonal. A Ais este Hieranyaus Bosch 1480-1516), conismporan ci Lipp Batch ‘Continutu) reliziosal tablourlo sale. care ests @ olin a soci in «cane rate. fot finilor memsarucase pe eae eputeaza Grins Des. Jauardlor. Jnchinareas masilor, Cor cu Hi) se a8 ls anipor de force Renasteri saline contemporane. IV. Artele neoccidentale 1. Arta bizantind, Important crescngs pe care o capt zone oi stale ake Mediterane la sfrsiul Laperiului Roman. indenseb ncepind tsritice wonoral legate de socete seultura care se manifesta prin forme shun stil pare, Astfel. pum dstnge cine’ ctape ari: de Forme (2700+ 1300 a. Chr), de dezvoltae autlfona (secoll al tI-lea a. Chr ~seco- hula XII-ea p. Chr islamica (secolele XII-XVI), mongol (secolele XVEXVIII side coloizate si ndependenta (secolele XIX-AX), Relig ‘oritatea, dependenta de filozoie,existets unor norme estotice prop sirolul cal de simbolism ide astologic in iconosratie sunt elementele principale ale acest are. Dupo perioad de conractecucivilzatia mes potamiana, pei de prundkre a infest groess(secoulal IV-teaa Ch) India deavolta stitute Gandhara, Mathura i Amaravati, Menumencle lait, aso namic spa sant adaptate Ia budism. Ara este sitar am «In zona Ganges a sud de Indus (Sanch, Mathura), Perioada Gupta (Gecolele 1V-V1) constitue wn moment de matuntate $ de morumenta- lia, caracterizatprint-oseulpurk pric erotic i pict murale care Jimpodabeseafvtsctura rupesta (java) In cele cin ur, sun ropestre Ae a Ellora st Elephants temp! XVI dela Sanehi gt multe alte mont sslulu seuipturi, care acora inmpotant privie legiat igunor feminine. Incepind cu secoul al Xia, faimitae indiene se accentueazi o dat cu afirmaces tipurlor regio snake Pitrunde ‘ca arhiectunt masulaane ingeduce eupols acolo unde damina acopeist Piarnidalfn fine, in rapor ewan Indie. se cuvin obsstvate rata din Ceylon, Afganistan. Asia de Sud-Est (Java, Borobudor, Angkor, Chanapa Siam, Birmnia) si din Himalaya (Nepal, Tibet) Ata chineza acoperd o imensé perioada cursed jn fazele sale cele ‘mai vechi grate sépaturilor dela Anyang spr primele stitial epocin Shang, vase zoomorfe care contribuic le raspindivea still animalir sia gustalui pentru parui si podoabe. Epoca Regatelor Combatame. cate ‘mijlocil milenialt a. Che este cea lui Contucias, caacterizata prin sparta seulptui(poarta Cleveland), Oglinzle sunt mijloace imperante de difuzare a formelor. Contactele eu arta sniwaliers eurasiatied duc la sparita figuri umane. Epoca Han (sceolul a I-leaa. Chr. secolul at Iles p. Ch) aczennieaaschimburile cu A statuetole din brew, Figarinle din ut ars, pete cizelate, ogling arta lacul san eminamente decorative, Inre seeolal al Vela si secolul al Vielea p Chr epacile Wei gi Sous, arta budistspitmande fn China, iain epoca Teng (618-907), cucerrea Asiei Centrale proveaci o influ a ate rani Inui eu seam in cvea ce peveste ceramica st impodobiea oglinailor Arta funerari se manifest in cali de Ia Taizons si statilefunerare dela Kao ‘Toeng. Raspindieaarhitccturi busi se oglindese in praiaziunea belve \erclor i atumuror de paza gi adaptarca de cre china ast-numitelor spa care devin pagode (Song-chan, Chang'an). Epocile Song si Yuan (ecolele X-XIV)ilustreszA evoluta taoismulu local din ee ince mai ‘mare ocupat de petra att in ceramic sn sculpt 5 ma cu le pietate. Traditia picturalé chincea ssociat iniei cunoasie 0 isteric eutonomd in timpul perioadelor Ming (1368-1644) si Qing (1644-1912, Civilzatiachineedifluenteazs arta Japon incepan ew fel sece= luli al Vekx p Chr. in epocile Asuka i Hakuho temp de la Hor), Relaile ea China inode sstuara buds (Tai, KOfukus), Universal ‘mnistirlor contibuie ined dela noxpatlepoci Heian (794-1185) la eae tarea unei orginal nipone eae coincide eu ruptura de China (secolul 56 a1 1X-tea) gi valoriicare sree ca ara praca, Civitan rats aepo- cit Fujiwara (844-1185) e earaterizeaza prin stabisa tial de Bods si senile de pictui icratice Impodbite ew Fota de au. Epoce Karna ura (1185-1333) se evudetia prin ustraile cimlor ci sbicete pop lace i cu fegends buaite er Une sa scot sale Epociie Manoachi st Azichi-Memoyanna (sec JeXIV-XVI) eunose deavokerea filzo'ie Zen sa nfloenys pct ch neve in laviu,reprezentate de upera piciorilor Sessnt si Sexson, prec side svala de pieturd a fares Kano, Pe plan arbtectral, su de rem ‘at templele zen, viele imparatlor. templele de la Nik, pavilicanc! pent ceremonia cenitha i gradnile,Secolele al XVIt-len sal XVI/-e3 sunt dominate de incepaturile stamped si evoluriastelierelor de pits Incele din urna, relaile ca rile strane fac eunoscute opetele macsilor stampei, ale earor producti devin o sus de influenta asupra ae occ ental (Hokusai, Hiroshige) renege) spin opera seulptonu 4 ‘teva rinduri arta ate contnente ale planetel ga stor Zaticeste oabsucditat, dar ac ove sub ticere pretextind exigeisle spe ciice nei Iucrai de miei dimension ar fi si mai grav. ‘Ameria precolumbian reuneste sub aceast tice comox o mal tinadine de evilizati si cultur, In Menie sin America Centeal8, maiai posed o arhitectua sun urbanism foarte elaborate, cu piramide cmple Sipalate orinduite intro ciliate de cea ierathizate(Uaxactun, Tika Diodras Negras, Pakeaguc), Sericrea lor hicroglifica ae o inal veloare corti; Sau pastra mai rate cadetari, Azteit st a espa in cen- trul Mexicul, ln Tenochithan. Arta lr foarte afin este pe masuta bo ite srieri or pietocidengrafce. Prine ansarnurile urbane. cele de fa Teotinancan, Chotula, Monte Alban satu Mita sastreaza bine aritectir marilor piramide etajate, cu sanctiarul in virfsiexistenta de efi eu plan rectangular. Civilizatia azteca se caracterizeaza sca prin realism Sealpturii monumentale gi strnsa sa dependent de ahiteturs. pen prey srarea metalelor pretioase, prin istic eu inerustai de piete colrats sipeincodewur, In America de Si, cjvizaileandine din Columbia st Beusdor sunt adesco eeipsate de arta incaylor din Per (mijlocul ssol {ual XV-Je-1532, care impresionsaza prin grandoatea si stalin urbs- 1a continentelor american, african yi oceanian.\ rez ole deci 7nismului (Machupich), S-ar euveni s@ amintim st ctvilizatia occiden ‘alla continent american in cpecile colonial $i postcolonial noo. sebt din periouda expunsianié hispanice Studial arte altivane tine deopotriva de emologie de istors at 2 insur i-o larga masors ata oeckkevald moda. Cumostintle nous obiccielorseulpate. Acosta din urs s refers in mod dncet laurie view cotdiene si religioas, In afar cle seulpnia,atitcctura, adescon efemieta, precum si decorul s4u, ne sant mai putin eanoscute Astivit plastic muse muines: la sculpura de reenact dd asemenea la pictarea trupul fabricarea de arme. Princ marie po oare reatoare se numira dogoni din nordul si cenanal Nigel (Malt ‘mists statu umane comparable cu stanura Barbary in aceasts regia tesutul este un clement important al producti artistce. fn zona cclor Tre) Votte, popula Lob, formath din tien crescitor de animale, produce © sculpuré asociat diret practicilordivinaton: populil Bwa s Bobs folesese misti din em sau frunzig pentru cut lui Do. impodobits ex lun decor geometric. Litoralal Guineei adiposteste popula cu un gust romunjat pentru policromia seulpeuii. in nordul Coaster de Fildes, te bburile Senufo sunt mari producitoare de sculptur, mai cu seam ia jurut femsiorfemeit duednd un cos pe cap, femeii sez si barbatula cate Popalatiile Akan aa cunoscut negotul cu aur si confectioneaza byjtert topite cu cea pierduta. in veehiul Dahomey. insemnele noble, obice- tele religoase 5 sculptra de statu ide monurireprezin proc rine ‘pale. Bronzul este peluerat in zoncle Nigeriei st eninalui, Coneinentl alfican cuprinde numercase popoare producdtoare de att, cu caracterise te! slistice foarte variate, care stau marci a voli tehnicilr a for losin prefereaiale a lemnului sia fabricir de obiecte esenialmente functional. Aceleasi date pot fi apticate aret continentuli occanian, Alestuits din objecte uzuale, rtuale, magice $i religioase ’. Renastere, baroc yi clas Arta capata, in timpul Renasterii occidentale, un foarte mare prestigiu pe ling’ celelalte activitatintelectuale. ss Artistl si munea acestuia sunt la foc de cinste, in vreme ce mecenatul principilor domind artele. Intoarcerea la treeut permite r atinitati si clenismului prin modelele arhitecturale ale edificiilor antice. Renasterea nu este um f= nomen exclusiv italian, ea cuprinzaind intreaga Europa uma~ nist. La Florent, in cursul secolulu al XV-1ea(Quattrocento), Cosimo si Lorenzo de” Medici fac din acest oras 0 now Aten a literelorsiartelor. Masaccio, Donatello si Brunelleschi sunt precursorii Renasterii Arhitecti florentini adopt la inceputul secolului al XV-lea formele arhitecturale elaborate in lumca antic, Brunelleschi (1377-1446) construicste 0 extraordinara cupola inspirati de Pantconul de 1a Roma pe catedrala florentina Santa Maria del Fiore, in vreme ce biscricile San Lorenzo si Santo Spiri- toreinvie formele bazilicii antice. Michelozzo creeaza tipul échilibrat al palatuluiflorentin (Medici-Riceardi), Toata aceas- {Wi migcare se concretizeaza in jurul teorilor tui Alberti (404- 1472), Portile Baptisteriului de la Florenta ale lui Ghiberti reprezintd una din primele mati realizati ale sculpturii Renas- terii italiene. Armonia si grandoarea dramatica cilauzese si opera lui Donatello, in timpul prime jumatiti a secolului al XV-Ica. Geniul acestui sculptor atinge culmi pe care nici Lucca della Robbia, nici Andrea Verrocchio nu vor izbuti si Tedepaseasca, Pictura lui Fra Angelico sia lui Filippo Lippi, Paolo Uceello eu cercetarile sale asupra perspectivet, Masac- Cio, poate ce! dintai pictor al Renasterii prin opozitie cu Ma- solino, Gozzoli, Ghirlandaio si mai ales Boticelli (1444-1510) subliniaza triumful Quattrocerfo-iilui toscan. Un loc aparte trebuie rezervat operci lui Leonardo da Vinci (1452-1519). 0Lasind lao parte Florent, intreaga Italie freartinte-un soi de febra a creatiet. La Venetia, Giovanni Bellin $C paccio. la Padova Andrea Mantegna, in Umbria Signorelt Perugino si mai ales Piero della Francesca, sunt tot atatea jaloane ale apogeului Renasteri, Acesta din unsnase conete tizeaza in eursul secolului al XVI-lea (Cingueccnto) roman sud pontificatele papilor luliu al H-lea (1503-1513) 5; Leon al X-lea (1513-1531), care si patton partine el fnsusi tamil: Medici iz marea Renastere romani. Bazilica San Pietro din Vatican a lui Bramante, ineeputa in 1506, infatigeaza in. {teaga inspiratie pe care structura monumentelor antice 0 Ofer arhitectilor Renasteri. Micul templu San Picito in Mon. {orio ilustreazd acest studiu al Antichitatil. Forta lui Mic Chelangelo se manifesta in constructia Bazilicii San Pictro Incepind cu 1546, dupa ce execulase Biblioteca Laurenziana de la Florenta si coneepuse, la Roma, Piata Capitoliului $1 Palatul Famese. in nordul taliei straluceste opera lui Palla. io (Teatro Oimpico de la Vicenza) ale eérui tratate de arhi, teoturd, impreus ale lui Vignola, vor contribui ta aspaindirea arhitecturii antiee™ in Europa Patru figuri emblematice marcheaza opera picturala a se cohului al XVI-lea italian: Rafacl, Michelangelo, Gio si Titian. Primi dot isi desfasoara activitatea in princ Roma: din opera lui Rafael putem cita Loggiite de la Vatican $ minunata serie a Madonelor, din cea a lui Michelangel frescele Capelei Sixtine: Giorgione si Titian creca un stil Venetian care s¢ prelungeste o data cu Veronese si Tintoretto, Renasterea a cunoscut numeroase stiluri mai mult saw mai Putin inspirate de lala: arhitectura castelclor palate franceze (Chambord, Azay-le-Rideau, ermain, Fontainebleau), pictura mariior maestri din Nord, Diirer (1471-1528), Cra- nach si portretele lui Holbein cel Tanar Sfirstal Renasterii este mareat de o miseare a rata si framantata manicrismul. Catre mijlocul sscolu XVi-lea,o serie de picton inspirati de Michel gio aledtuiesc deja aproape prima generatie baroca. in do- ‘meniul sculpturii, acest moment artistic este reprezentat de Gianbologna si Benvenuto Cellini, In 1550, Vasari publica Fieule artistilor italien Insecolul al XVI-lea infloreste un moment artistic numit baroc, dominat de iregularitate, fantezie si suprainearcare de- Dupa Reforma, Conirareforma se impune iar barocul resia Sa artisticd. Aceasta se concretizeaza in pla- nul urbanistic al Romci initiat de Sixtus al V-lea in 1585; dar barocul se dezvolta cu adevarat o data cu Bernini, Pictro da Cortona si Borromini de assmencs a Roma, cate 1630: ope- Ta majora lui Bernini este colonada ovalé a Pietei San Pietro Biserica Gesit de la Roma (1577) ilustreaza noile conceptii spatiale si decorative F Rispndirea Porch ta Europa este foatie diversitic fn domeniul picturii. Operelor pictorilor Carracci si ale lui Caravaggio li se alatura seria ilustra a pictorilor spanioli flamanai sau trancezi: El Greco, Zurbarin, Velazquez, Ru- bens, Rembrandt, Vermeer, Vouet, La Tour si Le Nain. In opera lui Caravaggio percepem toata dinamica crea toarea noii maniere in aport cu manierismul: jocurile de ‘obscur care accentueaza efectul dramatic datorit unui ccleraj lateral foarte puternic dau acestor opere o dimensiune care se manifesta cu repeziciue int-un adevarat caravagism euro pean (La Tour, Rembrandt, Ribera). 61—_—_ — Rubens (1577-1640), format in Italia la ineepitl secolue lui al XVIl-lca. creator al unei seoli flamande inspirate de atistit venctien side pieworii Carracei, este unul din cei mai ‘mart pletor ai tuturortimpusilor care, de ka Aner, i revarsa in luenta asupra intregii Europe. In opozitic eu pictura int nist g tortura a lui El Greco, Rubens exprimi viata in toata framantarea ei. prin folosirea somptuoasi a culorii sia for- ‘melor color mai comtrastante. Apropiat de Rubens, casi Jor- dacns, Van Dyck a lsat portrete de aristocrat. Frans Hals Picteaza burghezia cu realism, Rembrandt (1606-1669) face 4in Amsterdam marele centru al arte olandeze, Pietor al lu Iminii fluide si difuze, el contribuie la dezvoltarea unei pic- turi de gen care ilustreaza viata ruralé si urbana, portretele Corporatiste si peisajele. O pleiada de artsti de exeeptic cre. caza\o scoala in care il remaream pe Ruysdael si mai cu sea- ima pe Vermeer van Deli Barocul si clasicismul sunt dou notiuni opuse sicomple- ‘mentare deopotriva. Doi poi artistici pe care Wellin ii con- siderase inea din 1915 ca dou principii fandamentale ale arte, In Spania, barocul atinge, o daté cu arhitectul gucTa, 0 mare bogatie omamentala si o mare libertate in interpretarca stiluritor greco-romane. Folosirea abundenta a lniilor curbe si frante sublinia7a tendinga de a impleti arbi tectura cu sculptura si pictura. In domeniul picturii, Spania 4 datatsti precum El Greco (/nmormuintarea comet Ore), valencianul Ribera, cel care a introdus caravagismul, Zurba. tin, pictorul religiozitagi, Murillo, pictoral Fecioarelor cu chipuri blande si al copitlor, si Velazquez (1599-1 660), care snuneé o privire pitrunzatoare si geniala asupratimpului su (Wenus la oglindd, Meninele). @ de strains arhitectura si ile sale cele mai cunos- Acestui baroc care asociaza a pictura, sicare numara printr cute biscricile Germaniei meridionale. ise opune clasicismmul france din timpul domnici lui Ludovic al XIV-lea, reprezen- tat de arhitectu! Mansart si pictorul Le Brun. Rationalizarea $i sobrictatea arhitecturit clasice se regasese in biserica Val-de-Griicea lui Mansa, la Paris, iin fatada colonadei Lu vrului a tui Claude Perrault, Marea realizare arhitecturala este insa palatul de la Versailles (1668-1690), construit dupa pro- iectele tui Le Vau, J. Hardouin-Mansart si gradinile lui Le Noire. Versailles, marele monument al absolutismului mo- narhic, este atunci un model arhitectural pentru prineipii din ‘ntreaga Europa: Caserta pentru Bourbonii din Neapole, Aran- Juez, La Granja si Madridul pentru cei din Spania, Sankt Petersburg pentru tarii Rusiei gi casteul imperial Schémbrunn Dincolo de Versailles, formulele baroce sunt aplicate in mica masura in cazul Biserieii Invalizilor de la Paris, Ordinea si icrarhia acestei arte oficiale care constituie © puternica rezistenta la baroc se manifest de asemenea in Seulptura si picturd. Operele fui Simon Vouet, Charles Le Brun sau Girardon stau marturie in acest sens, Pe fagasul tendin- felor organizate de mari maestri se afirma pe plan individual Claude Lorrain, creatoral peisajului clasic ideal, sau Nicolas Poussin (1 594-1665) care reinnoieste prineipiile compori- tici si iconografici si care va servi dreptreferinta pana in seco. Jubal X1X-lea. Am amintit influenta tui Caravaggio asupra Jui La Tour si a fratilor Le Nain. Sz euvine adaugata opera ui Philippe de Champaigne, mort in 1674, care, dincolo de meseria de portretist, a stiut sa transmita preocuparile spiri- swale ale epocii sale. 6FO SS '~SSSSSSSS Arta secolulut al XVIll-lea este delimitata de dou ten dlinte: rococo si neoclasicism. Rocaille reprezina stlul omo- ‘mental al regentet si al donmici ui Ludovic al XV-lea, Pe plan Htectural,trascul 1 dispuncrea resedintelor si palatelor mentin nonnele epocii anterioate, dar nowtatea o constituie va a intcrioarelor, Prin acca un stil legat mai degraba de artele decorative decat ura. Diviziunea interioara a spatior in numeroase permite multiplicarea efectelor si detaliilor, mai cu ajiilor din lemn pietat $4 aurit. Aceasta arta de salon pune in valoare clementele decorative ‘i de mobilier: tapiseri de Goblins, portelanusi de Sevres e Pictura curopeana din prima jumatate a secolului al XVIII-lea poseda doua principale centre de ereatie: Franta si Venetia. Watteau (1684-1721) este interpretul fidel al ce~ ‘emmoniilor galante 31 al serbarilor campenesti (inharcarea pre Citera), Boucher (1703-1770) este maestrul picturii cu subiect istoric sal bucuriei senauale, Chardin este mai sobru iar Fragonard lasa sa se intrezareascé o prefigurare a gustu- filor sfarsitului de secol (Zavorul). Scoala venetiana, care Perpelueaza o tradiie veche de doua secole, este reprezer. ‘ata in mod stralucit de personalitatca si fantezia exuberant a lui Ticpolo, Spre deosebire de marile fresce murale ale lui Tiepolo, vedutistii Canaletto si Guardi isi expediaza in in- iga Europa privelistile in Plictisité de formulele barocului si rococo-uui, Europa se parce catre Antichitateintr-0 reactie neoclasied. Aceasta cate, a rei teoretizarc o datoram lui Winckelmann, isi are originea in Italia $i este reprezemtata de seulptorii Cano- \a si Thorvaldsen, care reinvic marile teme ale sculpturii gre~ esti. Formula neoclasica isi afla in Franta, sub domnia lui 4 Ludovie al XVI-lea, apoi in vremea Iui Napoleon, un teren privilegiat: Micul Trianon, Panteonul, Arcul de Triumt sib serica Madeleine de la Paris. Acest stil, care a dat nastere unor constructii precum British Muscum la Londra, Poarta Bran- denburg la Berlin sau Gliptoteca de la Miinchen, prolifere zi mai tarziu in Statele Unite (Capitoliul de la Washington Anglia se afla inc de la sfirsitul secolului al XVIl-lea (catedrala Saint Paul de la Londra a lui Wren), in cautarea ‘unui stil national. il gaseste in cursul secolului al XVIII-lea prin opera unor mari pictori: Hogarth, Reynolds si mai eu seama Gainsborough care, mipreund cu Constable, este unl din ereatortpeisagismului modem, Finele secoluli si inee- putul celui urmator sunt marcate de opera lui Constable Tumer, care vor juca un rol determinant in nasterca realismu- {ui sia impresionismului, prin observarea peisajului sia na- turi, casi prin transpuncrea efectelor miseiton si culorii. Miscarea romantica avea si aprofi Urile lui Tuner Trecerea la romantism poate fi, de asemenea, perceputa prin opera iui Goya, pictor spaniol naseut in 1746, Acesta, care fusese intai un pictor al societatii rococo (cartoane de tapiserie) se desavarseste in meseria de portretist critic, de venind in cele din urma un eronicar al timpului situ. Rascoa- la din 1808 si Razboiul de Independenta ii inspira cclebra serie de gravuri intitulata Dezasirele rzhoiului, apoi tablo= tile 2 si 3 mai 1814 Inaceeasi perioada, Jacques-Louis David, pictor al Revo- uti’ si Imperiului, da neoclasicismului una din eapodope- rele sale Jurdmantul Horattfor) si marcheaza arta lui Ingres (1780-1867) 6sVI. Arta secolului al XIX-lea Perioada cuprinsa intre Revotutia Franceza yi Primul Rav= boi Mondial este bogata in experiente si corespunde unei pu temice expansiuni a activitiii economice $1 artistice, Prim: perioada revolutionars, pnd la sfarsitul sccolului al XVUI-lea neoclasic, este caracterizata prin ideile utopice ale Luminilor (Boullée, Ledoux, David). Este epoca stitului Empire, sub Napoleon, a urmarilor logicii constructive a lui SoufTiot, a teoriilor liberate ale lui Adam Smith si a proicctelor amcri- cane ale [ui Thomas Jefferson cuprinziind realizari precum Casa Alba a lui Hoban, Dupa aceasta succinta trecere in re- Visti, putem injelege mai bine contradictiile Imperiului intre Revolutie si autoritarism. Pe ling’ productiile arhitecturale sau picturale deja mentionate, se evidentiaza in Germania opera lui Schinkel, care marcheaza aparitia gustului nou pen- ru redescoperirea Evului Mediu si cercetarea originilor na- tionale ale fiecarei tari. Anglia fusese in avangarda acestui domeniu cici Horace Walpole pusese sa i se construiasca 0 casa goticd ined din 1753, la Strawberry Hill. Geniul cresti ‘nismulut al lui Chateaubriand initiaza, in plan literar, noul curent de revendicare a goticului. Aceasti tendintd neogotica {si gaseste implinirea in romanul lui Victor Hugo, Notre- Dame de Paris (1831), Cele sapte kimpi ale arhitecuurit a englezului Ruskin (1849) si Iucrarile lui Viollet-le-Due, restaurator al cetatii de la Carcassonne si al catedralei Notre. Dame din Paris. Pictura romantica pune in scena teme noi, monumentale $i dramatice,istorice sau imaginare. Germanul Caspar David Friedrich sau traneezul Géricault (1791-1824) sunt initiatos Fi acestor noi tendinte picturale. La sfarsitul primei treimi a 66 secolului al XIX-lea, Ingres si Delacroix reprezintd cet dat poli ai socictatii. Cel dintai, de partca stabilitatii si puter bre gheze, cel de-al doilea, ea maestru romantic al imaginatici si libertati, Tablourle istorice ale lui Delacroix (1798-1863), profund dramatice, pun pictura epica in stujba noilor idealuri de libertate (Masacrul din Chios, Libertatea eailiuzind po= porul). Discipolii lui Ingres si Delacroix acopera o buna parte a secolului. in timpul celei de-a doua jumatati a secotului al XIX-tea, arhitectura se descituscazd in sfarsit de academisme si con= stringeristilistice, inserdndu-se intr-un eclectism in care stilu- rile mai vechi fuzioneaza cu noile fimetii ale cdirilor. Astel, insolita arhitectura de fier, adesea functional sau utiltara jn cazul halelor si garilor, poate conteri o nuanta progresisti ‘unor edificii care paistreaza inca o maretie clasicd (Biblis teca Sainte-Genevieve a lui Labrouste, marele pavilion de JaJardin des Plantes din Paris) In general, arhitectura meta. ied este sulficienta sicsi (Halcle lui Baltard. Crystal Palace in Londra, Turnul Eiffel). Munca inginerilor ia, de aseme- ‘nea, un nou avant o data cu dezvoltarea cailor ferate. in me- dicvalismul de la Westminster si galcrile acoperite de la Milano sau Paris, in podul Brooklyn de la New York sau Gara de Nord de la Paris (Hittorf), gasim concentrate diferitele tendinte ale eclectismului. Opera de la Paris, construita de Gamier, este exemplara din acest punet de vedere Intre eclectism si realism, sculptura si pictura marches: flispintia celei de-a doua jumétati a secolului. Incepand cu romantisrmul lui David d"Angers, ai carui eroi sunt infatisati imbracati dupa gustul epocii, Frangois Rude se exprima printr-o sculptura publica ce incepe sa se faci mai bine cu- noscuta (celebra Marseillaise de pe Arcul de Triumt de la 07Paris), Pe langa acesti sculptor creator ai unor opere monu- ‘mentale si spectaculoase, Pradier, Barye sau Frémict sunt si i reprezentativi pentru secolul lor, prin sculpturi animaliere, ersonaje de mici dimensiuni sau figuri ecvestre. Artistul cel ‘mai reprezentativ este probabil Jean-Baptiste Carpeaux. Rodin (1840-1917), cel mai cunoscut dintre seulpori acestei epoci, ‘creeaza o seulptura lirica impresionanta prin volume, care exprima deopotriva sertimente si idei (Poarta Infernului, Ganditorul, Sdrutul). Realisomal social al noii miscati munci. toresti este ilustrat de belgianul Meunier (1831-1901), Incepand cu mijlocul sccolului, in fata fantezici exube- ante a artei romantice, pietura aluneca spre un realism mai intai naturalist, reprezentat de peisagisti precum Rousseau, Millet si Dupré, spre atinde apoi cétre un tel social, de apa. area claselor celor mai defavorizate. Acelasi Millet cu ale sale Culegdtoare de spice (1857), dar mai ales Courbet gi Daumicr; isi pun arta in slujba luptei impotriva nedrepta- tilor umane. Realisti precum Fantin-Latour sau americanul Whistler urmeaza aceasta miseare intr-o manierd mai putin angajata. Dejumul pe iarbd al lui Manet (1862) sau Femei in gradind de Monet (1866) prefigureaza, ca si alte pinze ale acestor doi maestri, pictura modema. In Anglia, ire 1860 si 1890, se dezvolti o miscare inte- ‘meiati pe respectul fata de motivele decorative, cu o intoar- cere la artizanat. Inaugurarea Muzeului Artelor Decorative de la South Kensington si crearea, in 1862, indeosebi de catre William Morris si E. Bume-Jones. de manufactur destinate producti de mobiler, tapiseri, citi etc, int-o estticd prerae faclitd, reprezinta jaloancle eseniale ale miscari Fara.a- uta pe cei supranumii .pictorii pompicri® (Bou. uereau), a doua jumatate a secolului este marcata de nage terea impresionismului, ca 0 consccinta a noilor privinta lumini. Aceasta pictur isi propune si traded rans parentele si luminozitatile si poate fi legata de realism gratis ‘operei lui Manet (1832-1883). Miscarea se concretizeaz a ales 0 data cu opercle lui Claude Monet (1840-1926) ‘Auguste Renoir (1841-1919), apoi ale lut Sisley, Pissarro, Degas si Cézanne (1839-1906). Impresionismul este iluse trat de vointa sistematicd a lui Monet de a pictafatada cate- ralei de la Rouen la diferite ore ale zilei pentru a surprinde toate varietatile cromatice ale acesteia. Cat despre Renoir, acesta, cu scenele sale de grup (Moara de la Galetie, 1876), continua sa foloseasca eanoanele traditionale ale frumusotit feminine, in vreme ce Degas, cu scriile sale de dansaioare, experimentcazi toate formele de compozitc si luminile interioare ale scenei. Impresionismul nu patrunde in toate ‘mediile; stau marturie in acest sens operele simboliste ale lui Puvis de Chavannes sau Gustave Moreau. A dou etapa a sim- bolismului este ilustrata, incepand cu 1890, dupa modelul, lui Puvis de Chavannes, de Odilon Redon si migcarea na- bistilor (profeti) dintre care se evidentiaza Maurice Denis, ‘cu gustul stu pronuntat pentru arta japonezi Trei pictori au jucat un rol determinant pentru tendintele Artistice ale secotului al XX-1ea: Cézanne, Van Gogh si Gau- {guin. Cubismul se inspira din valorificarea constructilor de atre cel dintéi, Din expresivitatea impulsiva si colorata a lui ‘Van Gogh se naste expresionismul. Gauguin joaca un rol ho- Haritor in gencralizarea gustului pentru temele exoticesitéri- ‘murile indepartate. S-ar cuveni amintite de asemenea, in aeclasi spirit, viziunile foarte dure ale belgianului Ensor, ca 5 stita expresionista a norvegianului Munch (Strigatul, 1893); os @