Caracterizare de personaj

George Demetru Ladima

Ladima este un personaj absent din roman.Este un poet apreciat cat si gazetar,un
personaj intelectual,care umbla dupa adevar si dreptate.Este caracterizat atat direct
prin intermediul parerilor celorlalte personaje despre el,marturisirii sentimentelor si
ideilor abstracte Emiliei,cat si indirect prin faptele si gesturile sale,din scrisorile
adresate Emiliei.

- Portretul fizic:Ladima este construit prin intermediul amintirilor lui Fred Vasilescu ca
fiind un personaj de vreo patruzeci de ani, înalt, slab, cu ochii mari, calzi şi scrutători
lucind în orbite adâncite, un tip de „lăutar” sau „doctor”, cu mustaţă de „sergent
major” sau „plutonier”. Ţinuta uşor desuetă, cu frizura, pieptănată cu cărare la mijloc,
ca de frizer, cu haina neagră de stofă aspră şi cămaşa albă scrobită şi cu manşete
mari ca nişte burlane, cu guler înalt, fac să pară rigid ca un profesor universitar, dar
şi exagerat de politicos ca un ambasador pensionar. În ochii celorlalţi părea prea
puţin prezentabil, demodat şi prăfuit ca o figură dintr-un catalog de fotografii
vechi.Emilia il descrie ca fiind:”blond şi foarte înalt, dar era simpatic”.

- Portretul moral:Personalitatea lui este evidentiata din mai multe puncte de vedere:
din amintirele lui Fred, din notele autorului, din relatările Emiliei,din articolele lui
Ladima publicate in subsolul cărţii, din concluziile procurorului care a condus ancheta
asupra sinuciderii lui, din opiniile diferite ale prietenilor de cafenea.Este văzut de
Fred ca un om misterios, grav, „pedant de bine crescut”, om de superioritate
intelectuală. Acesta insa descopera din scrisorile adresate Emiliei o cu totul alta
persoana:„omul acesta aşa de grav, de bine crescut şi atât de lipsit de orice
familiaritate, că se ridica in picioare la masă de teamă că musafirul venit să-i
vorbească să nu ceară loc să stea jos, a putut să fie atat de copilăros”,un Ladima
sensibil, amabil, inocent, idealizat de o dragoste pentru o fiinta imaginara. Emilia
vorbeşte despre Ladima cu parere de rau: „O ducea rău, săracu, pentru că n-avea
nici o slujbă impi spunea cum era amânat mereu la gazete… de azi pe mâine”.Il
vedea doar ca pe un „netot”,avand „aerul unui profesor înăcrit, de geografie, de
provincie” , „Era ceva ridicol in silueta demodată ca o figură dintr-un catalog vechi,
prăfuit, a lui Ladima; demodat, arăta ca „un tată”...In ciuda faptului ca era iubitul ei,ii
era rusine sa iasa cu el.Astfel incearca sa o modeleze dupa propriile idealuri,uitand
ca este o femeie usuratica ,materialista:”Daca se afla ceva esti compromisa pentru
totdeauna...nu te lua dupa colegele tale...ele sunt niste dezmatate.” De altfel,el se
autocaracterizeaza din punct de vedere moral:”eram hotarat ca daca se deschidea
usa si ar fi aparut un barbat,te as fi strans de gat...lui nu i as fi facut nimic”. Ladima
devine director la gazeta “Veacul”,cu ajutorul lui Fred Vasilescu.Ca gazetar,este o
persoana cinstita si insetata de adevar.El isi scrie articolele cu inteligenţă, pasiune şi
convingere, cucerindu-şi astfel cititorii. Când succesul ajunge prea departe, patronii,
ameninţaţi în propriile afaceri şi relaţii, îi cer să facă măcar un pas înapoi, devenind
chiar periculos pentru aceştia,iar Ladima, care nu poate să scrie decât ce gândeşte,
îşi dă demisia.Astfel,dreptatea si setea dupa adevar de care da dovada l-a condus la
descoperirea intamplatoare a neregulilor din afacerea industriei miniere si a C.F.R-
ului,printr-un articol despre Caile Ferate,care precizeaza faptul ca “statul ar realiza o
economie de un miliar anual” si ca “acest miliard e bagat in buzunar de cativa
escroci”.In urma problemelor din relatia cu Emilia,ea inselandu-l de mai multe
ori,Ladima se sinucide din cauza lipsei de bani,esecului in dragoste si greutatilor de a
se adapta societatii in care traieste.