Capitolul 9

Mulţimea numerelor reale

an univ. 2007-2008
Vom nota:
N mulţimea numerelor naturale, adică: N = {1, 2, 3, ...} ,
Z mulţimea numerelor ı̂ntregi, Z = {0,½ ±1, ±2, ...}, ¾
p
Q mulţimea numerelor raţionale, Q = x|x = , p ∈ Z, q ∈ Z, q 6= 0 .
q
Evident au loc relaţiile: N ⊂ Z ⊂ Q.
Aceste mulţimi nu sunt suficiente pentru a rezolva toate problemele practice ı̂n care
apar aceste numere. De exemplu, lungimea diagonalei unui√pătrat√având latura de lungime
dată l nu va fi un număr raţional, deoarece este egală cu l 2 iar 2 nu se poate pune sub
p
forma , p ∈ Z, q ∈ Z. De aici necesitatea definirii mulţimii numerelor reale, mulţime care
q
va fi notată cu R.
Definim mulţimea R axiomatic, unele din axiome sunt de fapt proprietăţi ale mulţimilor
N, Z, Q, ceea ce face ca prin această definiţie să se regăsească ı̂n mulţimea R proprietăţile
mulţimilor anterioare.
În definirea axiomatică a mulţimii R vom cere ca această mulţime să verifice un sistem
de axiome ı̂mpărţit ı̂n patru grupe.
1. Axiomele operaţiei de adunare
Pe R definim o lege internă notată ” + ”, numită adunare:
+ : R × R → R, ∀(x, y) ∈ R2 ; x + y ∈ R.
În acest fel fiecărei perechi ordonate de elemente (x, y) ∈ R2 i se ataşează un singur
element x + y ∈ R, astfel ı̂ncât sunt satisfăcute proprietăţile:
GA1 ∀(x, y, z) ∈ R3 : x + (y + z) = (x + y) + z, proprietatea de asociativitate,
GA2 ∃∗ 0 ∈ R : ∀x ∈ R : x + 0 = 0 + x = x, proprietatea de existenţa elementului
neutru, 0 este element neutru,
GA3 ∀x ∈ R, ∃ − x ∈ R : x + (−x) = (−x) + x = 0, proprietatea de existenţa
elementului opus,
GA4 ∀(x, y) ∈ R2 : x + y = y + x, proprietatea de comutativitate.
Rezultă că (R, +) este grup abelian.

121
122 CAPITOLUL 9. MULŢIMEA NUMERELOR REALE

Observaţia 9.1 Elementul x + (−y) ı̂l vom nota cu x − y şi ı̂l vom numi diferenţa dintre
x şi y.

2. Axiomele operaţiei de ı̂nmulţire

Introducem ı̂ncă o lege internă notată ” · ” numită ı̂nmulţire:
· : R × R → R, ∀(x, y) ∈ R2 ; x · y ∈ R.
În acest fel fiecărei perechi ordonate de elemente (x, y) ∈ R2 i se ataşează un singur
element x · y ∈ R pentru care vom folosi şi notaţia xy, astfel ı̂ncât sunt satisfăcute pro-
prietăţile:
GM1 ∀(x, y, z) ∈ R3 : x · (y · z) = (x · y) · z, proprietatea de asociativitate,
GM2 ∃∗ 1 ∈ R : ∀x ∈ R : x · 1 = 1x = x, proprietatea de existenţa elementului
unitate, 1 este element unitate
GM3 ∀x ∈ Rr {0} , ∃x−1 ∈ R : x · x−1 = x−1 · x = 0, proprietatea de existenţa
elementului invers,
GM4 ∀(x, y) ∈ R2 : x · y = y · x, proprietatea de comutativitate.
Rezultă că (R, ·) este grup abelian.

1 1
Observaţia 9.2 Inversul x−1 al elementului x 6= 0 se mai notează . Produsul x · dintre
x y
x
un număr x şi inversul unui număr y 6= 0 se mai scrie şi se numeşte câtul dintre x şi
y
y. Împărţirea cu 0 nu se poate efectua, deoarece 0 nu are invers. Nu dăm nici un ı̂nţeles
ı̂mpărţirii cu 0, nu o definim. Spunem că ı̂mpărţirea cu 0 este o operaţie fără sens.

3. Axioma distributivităţii
AD ∀(x, y, z) ∈ R3 : x · (y + z) = x · y + x · z proprietatea de distributivitate a
ı̂nmulţirii faţă de adunare.
Mulţimea (R, +, ·) ale cărei elemente satisfac GA1 − GA4 , GM1 − GM4 şi AD este corp
comutativ numit corpul comutativ al numerelor reale. Axioma AD asigură compatibili-
tatea ı̂ntre ı̂ntre operaţiile de adunare şi de ı̂nmulţire. Aceste axiome concentrează toate
disponibilităţile de calcul ı̂n R.
Rezultă următoarele proprietăţi:
P1 x · 0 = 0, ∀x ∈ R,
P2 (−1) · x = −x, ∀x ∈ R,
P3 x · (y − z) = x · y − x · z, ∀(x, y, z) ∈ R3 ,
P4 x · y = 0 ⇒ x = 0 sau y = 0.
Axiomele de mai sus nu-l determină pe R, deoarece şi mulţimea Q le verifică.
4. Axiomele de ordine
Definiţia 9.1 Spunem că (R, +, ·) este un corp comutativ total ordonat dacă dacă
ı̂ntre elementele sale este definită o relaţie notată cu ” ≤ ” astfel ı̂ncât sunt ı̂ndeplinite
relaţiile:
O1 ∀x ∈ R : x ≤ x, proprietatea de reflexivitate,
O2 ∀(x, y, z) ∈ R3 : x ≤ y, y ≤ z ⇒ x ≤ z (proprietatea de tranzitivitate),
 123

O3 ∀(x, y) ∈ R2 : x ≤ y, y ≤ x ⇒ x = y, (proprietatea de antisimetrie),

O4 ∀(x, y) ∈ R2 avem sau x ≤ y sau y ≤ x, (proprietatea de totală ordonare),
O5 ∀(x, y, z) ∈ R3 : x ≤ y ⇒ x +z ≤ y +z, (proprietatea de compatibilitate a relaţiei
de ordine cu adunarea),
O6 ∀(x, y, z) ∈ R3 : x ≤ y şi 0 ≤ z ⇒ xz ≤ yz, (proprietatea de compatibilitate a
relaţiei de ordine cu ı̂nmulţirea).

Dacă x ≤ y iar x 6= y vom folosi notaţia x < y.

Evidenţiem proprietăţile:
1 1
P5 dacă 0 < x ≤ y atunci ≤ ,
y x
P6 dacă x ≤ y atunci −y ≤ −x,
P7 0 ≤ x2 pentru ∀x ∈ R,
P8 dacă x2 + y 2 = 0 atunci x = 0, y = 0.
Deoarece şi Q verifică toate axiomele enunţate mai sus, rezultă că ele sunt insuficiente
pentru a-l determina pe R şi de aceea este necesară introducerea unor noi axiome. Pentru
aceasta este necesar să introducem unele noţiuni noi.
Mulţimi majorate. Margine superioară
Definiţia 9.2 Mulţimea nevidă A ⊂ R se numeşte majorată (mărginită superior) dacă
∃x ∈ R astfel ı̂ncât

a ≤ x, ∀a ∈ A. (9.1)

Orice element x ∈ R care satisface (9.1) se numeşte majorant pentru mulţimea A.

Dacă x este majorant, este evident că orice element mai mare decât x este deasemenea
majorant. Nu este exclus să existe şi majoranţi mai mici decât x. Se impune, ı̂n mod
natural, definiţia:

Definiţia 9.3 Fie A ⊂ R o submulţime majorată. Cel mai mic majorant a lui A, dacă
există, se numeşte margine superioară a lui A şi se notează sup A (supremum lui A).
Dacă sup A ∈ A vom nota sup A = max A (maximul lui A).

Marginea superioară este unică (dacă ar exista x1 cu aceeaşi proprietate, ar trebui să
avem x1 ≤ x deoarece x1 este cel mai mic majorant şi analog x ≤ x1 ⇒ x = x1 conform
O3 ).

Definiţia 9.4 Mulţimea nevidă A ⊂ R se numeşte minorată (mărginită inferior) dacă

∃y ∈ R astfel ı̂ncât

y ≤ a, ∀a ∈ A. (9.2)

Orice element y ∈ R care satisface (9.2) se numeşte minorant pentru mulţimea A.

124 CAPITOLUL 9. MULŢIMEA NUMERELOR REALE

Definiţia 9.5 Fie A ⊂ R o submulţime minorată. Cel mai mare minorant a lui A, dacă
există, se numeşte margine inferioară a lui A şi se notează inf A (infimul lui A). Dacă
inf A ∈ A vom nota inf A = min A (minimul lui A).

Analog se poate demonstra că marginea inferioară este unică.

Se pune ı̂ntrebarea: există ı̂n mulţimea majoranţilor un majorant care să fie cel mai
mic, adică are orice mulţime majorată admite margine superioară? Cu ajutorul axiomelor
enunţate până acum nu se poate răspunde la această ı̂ntrebare. Astfel trebuie să cerem lui
R să satisfacă ı̂ncă o axiomă care este de importanţă centrală pentru construirea analizei
matematice.
5. Axioma de existenţă a marginii superioare
Axioma 9.1 (Cantor-Dedekind) Dacă A ⊂ R este o submulţime nevidă a lui R majo-
rată, atunci există un majorant care este cel mai mic, adică există sup A şi sup A ∈ R.

Observaţia 9.3 Şi mulţimea Q satisface primele patru grupe de axiome, dar axioma 5
2
√ submulţimea A = {x ∈ Q, 0 <√x < 10} ⊂ Q este
nu este satisfăcută pe Q. De exemplu
nevidă şi majorată ( de exemplu de 10 sau orice număr mai mare ca 10), dar nu admite
margine superioară ı̂n Q.

Teorema 9.1 (Teorema de caracterizare a marginii superioare) Fie mulţimea nevidă

A ⊆ R. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca numărul x să fie margine superioară a
mulţimii A este:
1) ∀a ∈ A, a ≤ x (x majorant al mulţimii A),
2) ∀ε > 0 există un aε ∈ A astfel ı̂ncât x − ε < aε (x este cel mai mic majorant al
mulţimii A).

Demonstraţie. x = sup A ⇔ x este cel mai mic majorant al mulţimii A ⇔ x este

majorant al mulţimii A (cond. 1) şi nici un element mai mic decât x (de ex. x − ε, ε > 0)
nu poate fi majorant pentru A deoarece pentru orice astfel de element există ı̂ntotdeauna
un element ı̂n A mai mare decât el (condiţia 2).¥
Se poate enunţa o teoremă de caracterizare a marginii inferioare similară cu teorema de
caracterizare a marginii superioare.

Teorema 9.2 (Teorema de caracterizare a marginii inferioare) Condiţia necesară

şi suficientă pentru ca numărul x să fie margine inferioară a mulţimii A este:
1) ∀a ∈ A, x ≤ a,
2) ∀ε > 0 există un aε ∈ A astfel ı̂ncât aε < x + ε.

Teorema 9.3 (Proprietăţi ale marginii superioare) 1. Dacă A şi B sunt două sub-
mulţimi nevide ale lui R, cu A ⊂ B atunci sup A ≤ sup B, inf A ≥ inf B.
2. Dacă A ⊂ R, A 6= ∅, majorată, atunci inf(−A) = − sup A, sup(−A) = − inf A.
3. Dacă A şi B sunt două submulţimi nevide ale lui R majorate atunci
sup(A + B) = sup A + sup B, inf(A + B) = inf A + inf B.
 125

Demonstraţie. 1. Fie a = sup A, b = sup B. Presupunem că b < a. Luăm ε = 12 (a − b)

şi conform teoremei de caracterizare a marginii superioare există aε ∈ A astfel ı̂ncât
b < a+b2
= a − ε < aε , adică aε ∈ A şi aε ∈/ B, ceea ce contrazice incluziunea A ⊂ B.
2. A majorată ⇒ ∃x ∈ R : ∀a ∈ A, a ≤ x ⇒ −x ≤ −a.
Fie mulţimea B = {a|a ∈ R, −a ∈ A} . Această mulţime este minorată deoarece dacă
b = −a, b ∈ B şi y = −x ⇒ y ≤ b, b ∈ B ceea ce arată că B este minorată. Fie x = sup A.
Scriind condiţiile teoremei de caracterizare a marginii superioare avem: ∀a ∈ A, a ≤ x şi
∀ε > 0, ∃aε ∈ A : x − ε < aε . Se obţine: −x ≤ −a pentru orice a ∈ A şi −aε < −x + ε
măcar pentru un aε ∈ A.
Aceste ultime două inegalităţi arată că −x este margine inferioară pentru mulţimea B,
adică −x = − sup A = inf B = inf(−A).
3. ∀a ∈ A, b ∈ B ⇒ a + b ≤ sup A + sup B,
sup(A + B) ≤ sup {a + b; ∀a ∈ A, ∀b ∈ B} ≤ sup A + sup B.
Fie ε > 0, ∃a 2ε ∈ A şi ∃b 2ε ∈ B : sup A − 2ε ≤ a 2ε şi sup B − 2ε ≤ b 2ε ⇒
sup A + sup B − ε ≤ a 2ε + b 2ε ≤ sup(A + B).
Cum ε a fost ales arbitrar, rezultă că sup A+sup B ≤ sup(A+B), deci egalitatea cerută.
Analog inf(A + b) = inf A + inf B. sup(A + B).¥
O consecinţă remarcabilă a axiomei de existenţă a marginii superioare este

Lema 9.1 (Eudoxos (406-355 ı̂.e.n.) şi Arhimede (287-212 ı̂.e.n.)) Pentru orice număr
real x există un număr natural n care satisface inegaliatea

x < n. (9.3)

Demonstraţie. Inegalitatea (9.3) se poate scrie

∀x ∈ R, ∃n ∈ N : n ≤ x.
Dacă nu există nici un număr natural n care să satisfacă (9.3) rezultă că

∃x ∈ R : ∀n ∈ N : n ≤ x , (9.4)

adică mulţimea numerelor naturale N este majorată, deci admite o margine superioară.
Notăm această margine superioară cu x0 şi evident are loc inegalitatea x0 ≤ x.
Fie n este un număr natural oarecare, numărul natural n + 1 satisface inegalitatea

n + 1 ≤ x0 , (9.5)

deoarece x0 este majorant pentru N. Dar (9.4) se transcrie n ≤ x0 − 1, oricare ar fi n ∈ N,

deci x0 − 1 este un majorant al lui N. Dar acest majorant este strict mai mic decăt x0 , ceea
ce contrazice proprietatea lui x0 de a fi cel mai mic majorant.¥
½ ¾
n
Exemplul 9.1 Mulţimea A = xn : xn = , n ∈ N , adică mulţimea numerelor de
n+1
1 2 n
forma 0, , , · · · , , · · · este majorată şi marginea superioară este 1.¨
2 3 n+1
126 CAPITOLUL 9. MULŢIMEA NUMERELOR REALE
© ª
Exemplul 9.2 Mulţimea A = −2, 0, 1, 32 este majorată şi marginea superioară este 32 .¨
½ ¾
n2
Exemplul 9.3 Mulţimea A = xn : xn = ,n ∈ N nu-i majorată deoarece pentru
n+1
n2
orice număr real r există un număr natural n pentru care r < . Într-adevăr, pentru
n+1
n2
orice n ∈ N avem n − 1 < , iar conform lemei lui Arhimede există n care satisface
n+1
r + 1 < n.¨

Definiţia 9.1 Se numeşte parte ı̂ntreagă a lui y ∈ R numărul ı̂ntreg n cu proprietatea

n ≤ y < n + 1. Partea ı̂ntreagă a lui y se notează |y] .

Definiţia 9.2 O mulţime A ⊂ R se numeşte densă ı̂n sensul ordinii ı̂n R dacă ∀a, b ∈
R, a < b, există x ∈ A astfel ı̂ncât a < x < b.

Teorema 9.4 (de densitate a lui Q ı̂n R) Între orice două numere reale există măcar
un număr raţional, ∀x, y ∈ R, x < y ⇒ ∃r ∈ Q : x < r < y.

1
Demonstraţie. Aplicăm lema lui Arhimede pentru numărul real ⇒ ∃n ∈ N,
y−x
1 1 1
n> ⇒ y − x > ⇒ x + < y.
y−x n n
Notăm [nx] + 1 = m ⇒ m ∈ Z, m − 1 ≤ nx < m.
Din inegalitatea m − 1 ≤ nx rezultă
m−1 m 1
≤x⇔ ≤x+ . (9.6)
n n n
Din a doua inegalitate nx < m rezultă
m
x< . (9.7)
n
m 1 m
Rezultă x < ≤ x + < y. Deci ∃r = ∈ Q : x < r < y.¥
n n n
Teorema 9.5 Există numere iraţionale.
√
Demonstraţie. Arătăm că numărul 2, care există conform teoremei precedente, este
irational. Dacă ar fi raţional, ar exista două numere naturale p şi q, care se pot presupune
√ p
primne ı̂ntre ele, ı̂ncât 2 = , p şi q prime ı̂ntre ele; de aici rezultă că 2q 2 = p2 ⇒ 2/p ⇒
q
p = 2p0 ⇒ q 2 = 2p02 ⇒ 2/q adică p şi q ar avea factor comun pe 2.¥

Teorema 9.6 Între orice două numere reale există măcar un număr iraţional, ∀x, y ∈
R, x < y ⇒ ∃x0 ∈ R\Q : astfel ı̂ncât x < x0 < y.
 127

Demonstraţie.
√ Dacă x şi y sunt două numere reale raţionale, atunci numărul căutat este
2
x0 = x + (y − x). Dacă x este iraţional, atunci x0 = x + r, unde r este un număr raţional
2
care satisface 0 < r < y − x şi care există conform teoremei 9.4. Dacă y este iraţional,
atunci se aplică acelaşi raţionament numerelor −y < −x.¥

Definiţia 9.3 Se numeşte mulţime finită o mulţime A pentru care există n ∈ N∗ şi există
ϕ : {1, 2, ..., n} → A bijectivă.

Numărul n se numeşte cardinalul mulţimii finite A, notat card A. O mulţime care nu

este finită se numeşte infinită. Mulţimea N este infinită.

Definiţia 9.4 O mulţime A se numeşte numărabilă dacă există ϕ : N → A bijectivă.

O mulţime care este finită sau numărabilă se numeşte cel mult numărabilă.

Corolarul 9.1 Z este numărabilă. Q este numărabilă.

Corolarul 9.2 R nu este numărabilă. R r Q nu este numărabilă.

Definim intervalele ı̂n R prin:

(a, b) = {x ∈ R|a < x < b} interval deschis cu capetele a, b;
[a, b] = {x ∈ R|a ≤ x ≤ b} interval ı̂nchis cu capetele a, b;
[a, b) = {x ∈ R|a ≤ x < b} interval ı̂nchis la stânga şi deschis la dreapta;
(a, b] = {x ∈ R|a < x ≤ b} interval deschis la stânga şi ı̂nchis la dreapta.

Definiţia 9.6 O mulţime simultan minorată şi majorată se numeşte mulţime mărginită.

Grafic, aceasta ı̂nseamnă că mulţimea se situează ı̂ntr-un interval ı̂nchis [a, b] unde a
este un minorant iar b este un majorant. £ În
¤ acest caz există şi marginea inferioară a şi
marginea superioară b. Intervalul inchis a, b este cel mai mic interval ı̂nchis care cuprinde
mulţimea. Evident că a ≤ b şi a ≤ x ≤ b pentru orice x ∈ A.
O mulţime care nu este mărginită superior şi inferior spunem că este mărginită superior
de +∞ şi inferior de −∞ care sunt, respectiv, marginile sale superioară şi inferioară.
Mulţimea numerelor reale ı̂mpreună cu +∞ şi −∞ se numeşte dreapta ı̂ncheiată şi se
notează cu R.
Oricare ar fi x 6= y, x, y ∈ R nu putem avea decât situaţiile: −∞ < x < y < +∞ sau
−∞ < y < x < +∞. Cu această relaţie de ordine, dreapta ı̂ncheiată este o mulţime total
ordonată. Elementele −∞ şi +∞ vor fi numite punctele de la infinit.
NOTAŢIE. Fie a ∈ R. Vom nota
(a, ∞) = {x ∈ R|x > a} ;
[a, ∞) = {x ∈ R|x ≥ a} ;
(−∞, a) = {x ∈ R|x < a} ;
128 CAPITOLUL 9. MULŢIMEA NUMERELOR REALE

(−∞, a] = {x ∈ R|x ≤ a} .
Operaţii cu +∞ şi −∞
Numerele improprii +∞ şi −∞ (numite astfel deoarece nu respectă toate operaţiile cu
numere reale) sunt supuse următoarelor reguli de calcul:
1. − (+∞) = + (−∞) = −∞, − (−∞) = + (+∞) = +∞
2. x ± ∞ = ±∞, ∀x ∈ R, +∞ + ∞ = +∞, −∞ − ∞ = −∞,
3. (+∞) (+∞) ½ = (−∞) (−∞) = +∞, (+∞) ½ (−∞) = (−∞) (+∞) = −∞
−∞, x < 0 +∞, x < 0
4. x (+∞) = , x (−∞) = ,
+∞, x > 0 −∞, x > 0
x x
5. = = 0,
∞ −∞ ½ ½
∞ +∞, x > 1 −∞ +∞, 0 < x < 1
6. x = ,x = ,
0,
½ 0 < x < 1 0, x > 1
m (±1) ∞, m > 0
7. (±∞) = .
0, m<0
±∞ 0
Operaţiile +∞ − ∞, −∞ + ∞, , 0 (±∞) , (±∞) 0, 00 , 1∞ , , ∞0 nu au sens.
±∞ 0
Următorul rezultat va fi folosit frecvent ı̂n demonstraţii:

Teorema 9.7 Dacă pentru două numere reale a şi b are loc inegalitatea
a<b+ε (9.8)

pentru orice număr ε > 0, atunci

a ≤ b. (9.9)

Demonstraţie. Să presupunem, prin reducere la absurd, că a > b; Scriind (9.8) cu
ε = a − b > 0, avem a < b + (a − b), adică a < a şi am ajuns la o contradicţie.¥