Lacul lebedelor- Piotr Ilici Ceaikovski

Lacul lebedelor este un balet clasic cu un prolog si patru acte.

Premiera a avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie 1877, avândul ca
dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era
obișnuit cu stilul "simfonic" al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La
aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele
reprezentații să fie un real eșec.
După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg,
Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky,
Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe
15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta
este reprezentată în mod curent.

Actul I

În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prințese, blestemată de geniul rău,
Rotbart. Urmează o petrecere la majoratul prințului Siegfried, al carui mama îi propune ca a
doua zi să-și aleagă o mireasă. Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre
malul lacului din parcul castelului de unde se văd în zare ruinele unui vechi palat. Gândurile
sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă ruine.
Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure.

Actul II

Ajunse la mal, lebedele se transformă în prințese chiar în momentul în care Siegfried voia să o
țintească pe cea mai frumoasă. Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta,
îi destăinuie blestemul lor. Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău, Rotbart,
dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega blestemul, ci printr-un jurământ de iubire.
Siegfried îi jura iubirea.

Actul III

În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese. El
le refuză și se arată cucerit de o stranie pereche care intră neanunțată, recunoscând în
trăsăturile fetei (de fapt fiica lui Rotbart) pe Odilia. Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-
și astfel jurământul.

Actul IV

Trădată, lebăda-prințesă se vede condamnată la prelungirea blestemului. Siegfried vine,

recunoscându-și greșeala și implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât
Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale aurorei.