Grigore Caraza

Aiud însângerat

Ediie electronic ! 

APOLOGETICUM
2005
 

Grigore Caraza

Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.

Aceast ! lucrare este destinat! tuturor iubitorilor de spiritualitate cre$tin! ortodox! $i de istoria
neamului românesc. Ea poate fi utilizat !, copiat! $i distribuit! LIBER cu menionarea sursei.
Culegere $i editare html : http://www.aprocescomunismului.com
Digitalizare pdf : Apologeticum

Dedic aceast!  carte celor care, în întunecata

 perioad! comunist!, au c!zut în temnie, lag!re de
munc! $i în subteran sau în mun i, luptând cu arma
în mân! $i cu gândul la Dumnezeu $i Patrie...
... celor care $i-au p!strat neîntinat! onoarea $i au
r !mas oameni în orice situa ie...
... celor care au luminat neamul românesc, str ! jerul
de milenii la hotarul dintre civiliza ie $i barbarie.

© 2005 APOLOGETICUM.
http://apologeticum.net
http://www.angelfire.com/space2/carti/
apologeticum2003@yahoo.com

2
 

Aiud însângerat

Prefa! 
Cu mult înainte de a-l cunoa $te pe Grigore Caraza, auzisem despre el ca despre o
 persoan! deosebit!: un om de o rezisten ! surprinz!toare la toate suferinele $i ispitirile vieii
de închisoare, un fel de legend !  vie, mai ales dup !  ce s-a aflat c !  refuzase s!  ias!  din
închisoare la termen.
A$  putea spune, f !r !  s!  exagerez, c!  Grigore devenise mai mult decât o persoan !,
devenise un adev !rat concept al dârzeniei în fa a sistemului de represiune comunist ! 
exercitat!  în închisori. Fire$te, aceast!  dârzenie nu se exprima numai împotriva violen ei
fizice $i verbale, ci $i împotriva ispitirilor, a$a cum am spus mai sus, fiindc !  închisoarea
noastr ! nu a fost lipsit! de astfel de ispitiri.
Cu viclenie, Securitatea uza de tot felul de mijloace de persuasiune, de promisiuni, de
sensibilitatea noastr !  $i de sentimentalismul nostru pe care, cel mai adesea, deten iunea îl
exacerba pân!  dincolo de m !sura normal!. Se promitea libertatea, întâlniri cu familia, se
specula sentimentul patern vorbindu-ne de ging !$ia copiilor no$tri sau de faptul c!  familia
este întristat! pentru c! noi refuz!m reeducarea pentru a merge mai curând la ei, un $ir întreg
$i bine organizat în sistem pentru a lucra asupra sufletelor noastre $i a submina refuzul nostru
la compromis.
În istoria spiritual! a sufletului nostru, sub presiuni variate, unii au cedat. Oameni care
au susinut moralul altora în timpul violen elor au c!zut sub povara promisiunilor care au lovit
în punctele lor slabe. Aceste ispite au devenit eficiente din momentul în care guvernul lui Dej,
sub presiunea organismelor interna ionale la care dorea s!  adere $i s!  fie primit, a iniiat
compromiterea tuturor $i, mai cu osebire, a personalit !ilor din închisori.
Lovitura cea mai grea a fost dat !  atunci când Securitatea, ob inând declaraiile de
desolidarizare ale unora, chiar i-a pus în libertate. Se p !rea deci c!, de data aceasta,
 promisiunea era îndeplinit!, ceea ce era o în $el!ciune, fiindc!, prin compromis sau refuz, în
mod egal, toat!  lumea trebuia s!  ias!  din închisoare, în cele din urm !. Dar Securitatea
dispunea de libertatea de a amâna eliberarea celor înd !r !tnici pân! la termenul final promis
Europei de rezolvare a deten iunii politice.
Unii, chiar dintre cei tari au c!zut; muli dintre cei mai slabi au rezistat. Numai
Dumnezeu cunoa$te limitele rezistenei sufletului uman. Rezistena materialelor la diferite
for e de traciune, presiune sau r !sucire este binecunoscut !  $i precizat!; sufletul omenesc
scap! oric!rui calcul $i oric!ror predicii.
Grigore Caraza a rezistat f !r !  compromis violenei, perfidiei, promisiunilor, tentaiei
sentimentalismului. Nimic nu l-a mi$cat, nimic nu l-a îndoit, nimic nu l-a frânt. Cartea lui
 pare uneori o simpl!  în$iruire de evenimente expuse într-un stil direct, f !r !  a c!uta efecte
literare, f !r ! subtilit!i simbolice, de parc! $i-ar povesti lui însu$i o istorie de necrezut $i totu$i
real!. El nu are o legend!. El are numai istorie factual !, crud!, str ! b!tut!  de momente de
înver $unare împotriva nedrept!ii $i de sentimente ginga$e.
Dar, în cea mai mare m!sur !, Grigore a fost un fel de paznic al neplierii, o sabie a
demnit!ii adev!rului, care a lovit necru!tor în neadev!r, în bestialitate $i în la$itate. Uneori
cu prea mult! necruare.
Viaa nu a fost prea milostiv ! cu el nici dup! ie$irea din închisoare, nici dup! emigrarea
în Statele Unite. Dar niciodat! nu a uitat c! datoria lui era s! nu înceteze lupta împotriva celor
care au inventat iadul bestialit !ii de la Pite$ti, iadul ispitelor de la Aiud sau Gherla, iadul
suspiciunilor de dup !  decretul general de graiere, iadul mizeriei de dup !  evenimentul din
1989 $i toate iadurile care ne m!nânc!  sufletele, în toate modurile, pân !  ajungem la buza

3
 

Grigore Caraza
gropii. C!ci un iad, odat! instalat, se va transforma cameleonic, pân ! ce Arhanghelul drept!ii
nu-i va distruge for ele $i temelia cu sabia sa de foc.
Printre atâtea c!r i memorialistice privind viaa înc!tu$at!, cartea lui Grigore Caraza î$i
are un loc special. Ea nu are temelia mistic ! a c!r ii lui Dumitru Bordeianu, nici factologia
c!r ii lui Dumitru Bacu, care sunt totdeauna c!r i de referin! privind acest subiect, ci valoarea
unei m!rturii care r !mâne neclintit! peste ani. Este ca un turn de piatr ! pentru un far: oricât de
slab!  i-ar fi lumina, el lumineaz !, indiferent de cât de groas!  este ceaa; oricât de furioase
valurile $i vijeliile, el nu se clinte$te; oricât l-ar acoperi mu$chii sau gheurile, el vorbe$te.

Preot Gheorghe CALCIU

4
 

Aiud însângerat

Cuvântul autorului
Între întâia diminea!  a lumii $i ultima clip!  a vieii, spaiul $i timpul sunt dou! 
dimensiuni bine definite pentru fiecare dintre noi, d !ruite sub pecetluire divin!  întru
vremelnica existen!  p!mântean!. Despre ce ni s-a dat a tr !i, putem reflecta periodic, poate
mai atent atunci când viaa ne este segmentat! de anumite evenimente, îns ! nu putem ine sub
control viitorul, dup! cum nici în$iruirea unor fatalit!i, chiar $i în pofida gândirii permanent
 pozitive $i a unei voine de neclintit. Ceea ce m-a definit ca tr !itor al acestei lumi a fost o
lupt!  continu!  pentru a afla care este scopul vie ii noastre pe p!mânt, de ce ne-am n !scut,
 pentru ce tr !im?
Ast!zi, la 75 ani, cred cu fermitate c ! am aflat r !spunsul. M-am n!scut ca s!-l cunosc
 pe Dumnezeu, s ! cunosc binele $i adev!rul. M-am n!scut s! tr !iesc pentru Dumnezeu $i în
aceste valori s! urmez calea vie ii, s! lupt pentru o cauz ! sfânt!, pentru idealul m!re pe care
mi l-am f !cut. 'i, în sfâr $it, m-am n!scut ca s! mor pentru Dumnezeu cel care este Calea,
Adevrul $i Via#a.
Reflectând la cele tr !ite, ideea public!rii acestei c!r i a ap!rut cu mult! vreme în urm!,
în timpul primei perioade de deten ie la Aiud, când oameni de mare valoare pe care i-am
cunoscut m-au îndemnat s !  scriu. Din p !cate, viaa mi-a fost mereu potrivnic!  iar scrierea
acestui volum a fost amânat !, pân! când memoria bunului $i inconfundabilului meu prieten
Marcel Cazacu m-a convins, la insisten a sa ad!ugându-se rug!mintea soiei mele, precum $i a
unor oameni foarte apropiai.
Aiud însângerat este o consecin ! a faptului c!, pe tot parcursul vie ii, nici o clip! nu
m-am gândit s!-mi cump!r libertatea vânzându-mi con $tiina, vânzându-L pe Dumnezeu sau
vânzându-mi neamul. «Con $tiina este glasul Lui Dumnezeu în om», dup !  cum spunea
Immanuel Kant, $i cred c! reprezint! valoarea cea mai însemnat ! care i-a fost h !r !zit! omului
 pentru a-l deosebi de celelalte fiine. Tocmai de aceea, se spune c ! trebuie s! mergi pe drumul
dumnezeirii, unde nu exist ! loc de renun!ri.
Am optat pentru acest titlu pentru c!  Aiud este cea mai însângerat !  temni!  a
neamului românesc, este mormântul atâtor lupt !tori anticomuni$ti, este o metafor !  a mor ii.
Acolo a f !cut osând! de neimaginat întreaga crem! a intelectualit!ii din veacul trecut, au fost
uci$i, schingiuii $i maltratai dup!  metode diabolice reprezentani de marc!  ai culturii
române$ti, generali, lideri ai partidelor politice $i oameni socotii deosebit de periculo $i pentru
comunism - aceast! umbr ! ro$ie a diavolului care a înghi it sute de mii de viei f !r ! o alt! vin! 
decât cea de a- $i fi iubit ara $i neamul.
Volumul este structurat pe 14 capitole de $i, iniial, prefigurasem înc! unul. Departe de
mine gândul de a face o comparaie cu cele 14 popasuri ale lui Iisus Hristos pe Drumul Crucii,
îns!  nu cred s!  fie o simpl! coinciden!, ci mai degrab! atâtea etape însumeaz !  viaa mea,
fiecare ducând cu sine povara suferin elor îndurate.
Am primit o condamnare politic!  de 47 ani, singura vin !  fiind aceea c!  am f !cut
leg!mânt de iubire cu patria mea cre$tin!  $i str ! bun!. La prima arestare, în 1949, primul gând
a fost c!  va trebui s! fac închisoare pentru un ideal al meu, Basarabia $i nordul Bucovinei,
 pentru c! sunt ale noastre, pentru c ! am cântat «De$tept!-te române!» $i «Hora Unirii», pentru
c! am gândit $i simit române$te.
Dup! acel trist $i îndoliat 23 august 1944, când au n !v!lit ru$ii în ar !, am fost martor
$i am tr !it ororile pe care le f !ceau ace$ti s!lbatici. Nu degeaba Churchill, când a început
r !zboiul rece, în Fulton-SUA, a spus c !  Stalin a f !cut dou!  mari gre$eli: c!  le-a ar !tat
europenilor pe ru$i $i c! le-a ar !tat ru$ilor Europa.
Tr !iam din plin eroismul românilor despre care înv !asem în $coal!, citisem $i ce
înseamn! comunism în «Destinul omenirii» de P.P. Negulescu iar acum îl vedeam, lucru care

5
 

Grigore Caraza
nu a f !cut altceva decât s ! m ! revolte $i s ! m! transforme în du$manul acestor barbari care ne
c!lcaser ! ara pentru a 12 oar ! în istorie.
Ceea ce au f !cut ace$ti n!v!litori este de neimaginat! F!când abstracie de faptul c! 
luau ceasurile de la oameni $i purtau câte dou!-trei la o mân! $i dou! la cealalt!, sau c! $i-ar fi
 pus pân !  $i pendula la gât, ru$ii desc!lau omul $i-i luau înc!l!mintea, t! b!rau prin buc!t!rii
$i mâncau ciorba din oal ! cu pumnul, fumau mahorc! învelit! în ziar chiar $i în biserici. 'i,
mai mult decât atât, ne pâng!reau mamele, surorile $i fiicele sub ameninarea armei $i, dup! 
ce le batjocoreau, le ucideau pur $i simplu, c!zându-le astfel victime pân ! $i fetie în vârst! de
8 ani. Nelegiuirile lor dep!$eau orice imaginaie, iar gândul de pedepsire încol ea în fiecare
om al locului, impunându-se grabnice m !suri împotriva acestor vandali. P!durile $i munii,
care îi ad! postiser ! secole la rând pe bie ii no$tri români din calea barbarilor, $i de aceast! 
dat!  trebuia s!  ne salveze, luându-ne la sânul lor ca pe ni $te biete victime, popor str !in în
 propria lui ar !.
În primele zile când trupele sovietice au ajuns la Poiana Teiului, un rus a desc !lecat
strigându-mi «Davai! Davai, âpira!» $i din semne am în eles c!-i trebuie hârtie pentru o
igar !. Cât am putut de repede, i-am adus din cas !  o bucat!  de ziar dar el î$i învelise deja
mahorca... V!zuse ceva, f !cut de un neam în $an, care era acoperit cu ziar. Rupsese hârtie de
acolo $i fuma cum nu se poate de mul umit...
Aveam doar 15 ani $i jum!tate $i nu numai c!  m-am scârbit, dar m-a încercat
sentimentul c! aceste lighioane ne vor pâng !ri pân!  $i mocirlele... Cei veni i s! înf ! ptuiasc! 
«o nou! er !» erau chiar ace$ti s!lbatici care

«Din Urali spre Soare-Apune,

Cum veneau încin$i cu piei,
Parc! fumega din ei
Duhnet de s!lb!t!ciune»
(Radu Gyr).

Asemenea mie au gândit mii de români $i au luat drumul mun ilor unde au luptat ani la
rând, muli dintre ei murind acolo $i tot muli fiind prin$i, apoi executai. Singurul care a
sc! pat a fost ing. Gavril ! Ogoranu, cel care a fluturat un steag în Mun ii F!g!ra$ului pân! în
1956. Acest Gavril!  Ogoranu era un adev !rat simbol al jertfei $i rezistenei neamului
românesc, inclusiv al oamenilor de bun !-credin! întemniai la acea vreme. Suntem singurul
 popor dintre cele st! pânite de comunism care, dup!  ce-al doilea r !zboi mondial, a luptat
efectiv cu arma în mân! împotriva acestuia.
Am tot n!d! jduit s!  se schimbe ceva în România, s !  revin!  vechea conducere, s ! 
sc! p!m de n!v!litorii din R !s!rit, lucru pe care, sincer s! fiu, l-am a$teptat tot timpul dar, în
ceea ce m! prive$te, nu am capitulat nici o clip ! de la ideea mea.
Dup! ce am executat prima deten ie, m-au trimis în D.O. $i nu în libertate, apoi “Lotul
celor 11” din R !chitoasa a fost trimis în judecat !  sub acuza ii imaginare, pentru c!  nu-$i
 permiteau ca o parte dintre lupt!tori s!-$i recapete libertatea de team! s! nu cheme oamenii la
r !zmeri!.
Au urmat apoi reeduc!rile din 1960-1964, la Aiud rezistând sub 1% din num !rul total
de întemniai - apreciat la acea dat!  de circa 7.000; ulterior am aflat c!  au fost în jur de
11.000 de deinui politici în cei 4 ani de reeducare.
În iulie 1964, cu 10-12 zile înainte de eliberare, din Zarca am ie $it 94-96 de oameni,
dar au mai c!zut $i dintre ace$tia când au venit procurorii militari de la Bucure$ti pentru a mai
rupe dintre noi, a$a încât, pân!  la urm!, au r !mas doar 56 de condamna i politici care nu
acceptat pactul cu diavolul ro$u.
A fost o c!dere fantastic!, asemenea îngerilor în frunte cu Lucifer, iar victimele au
suferit atât de mult, încât, la un moment dat, nu au mai rezistat - orice metal are un punct de
topire $i, din nou, spusele lui Seneca revin decisiv: “Cine $tie s!  moar !  nu va fi niciodat! 

6
 

Aiud însângerat
rob!”. A$a încât, ca s! poi trece prin acest crunt iad, trebuia s ! $tii s! mori, de aceea nici n-au
rezistat decât numai cei care au fost preg!tii pentru acest lucru. O frântur ! de timp dac! te-ar
fi cople$it ceva din frumuseea vieii, erai pierdut! Viaa $i libertatea trebuiau privite cu
indiferen!, iar tu, lupt!torul, trebuia s! fii preg!tit s! mori în orice clip!. Acestea ar fi fost
condiiile pentru a putea pluti, dar oare câi au gândit în felul acesta $i câi au mers, pân ! la
sfâr $it, pe acest drum?
Destinul m-a urm!rit ca o fatalitate $i nu $tiu dac!  este numai voin!  sau $i o
 perseveren! dus! pân! la extrem!, dar, dac! de 100 de ori pe zi am fost lovit $i aruncat la
 p!mânt, tot de atâtea ori m-am ridicat $i am mers mai departe, chiar dac!  a trebuit s!  îmi
continui drumul în genunchi sau târându-m !.
La 20 de ani, când am fost aruncat în temni !, nici nu b!nuiam c!  voi executa o
condamnare mult mai mare decât vârsta pe care o aveam atunci. Am scris în aceast ! carte c! 
Aiud a fost mormântul tinereii mele, dar nu regret. Dac ! eram în libertate, poate a$ fi murit
un simplu p!c!tos, f !r ! un ideal în via!, cum spune Co $ buc:

"Din zei de-am fi coborâtori,

C-o moarte toi suntem datori.
Totuna e dac-ai murit
Fl!c!u sau mo$ îngârbovit,
Dar nu-i totuna leu s ! mori
Sau câine-nl!nuit!"

Este foarte interesant cum tr !ie$ti în via!, dar în aceea$i m!sur ! cum mori $i socot c! 
trebuie s! mor a$a cum am tr !it: mergând pe drumul aceluia$i ideal trasat de morala cre $tin!.
La Aiud, am l!sat totul dar nu-mi pare r !u, pentru c!  am stat cu vârfurile neamului
românesc de la care am înv !at atâtea lucruri, or, într-o situa ie normal!, nu a$ fi reu$it s! le
înv! în viei la rând. 'i, dac! cineva a zis c ! acolo mi-am format crezul politic, îi pot spune c! 
mi l-am completat dar am venit de afar ! cu acest crez. Îns! se impune o întrebare în numele
celor puini care au rezistat: cei care $i-au format afar ! crezul politic $i au fost robii acestuia
ani sau zeci de ani, dar care $i l-au vândut, sunt mai mari decât cei care $i l-au format în
temni! politic! $i care au r !mas robii acestui crez pân! la moarte?
 Nu-i invidiez pe acei oameni care au primit totul de la via !  sau au stat în libertate,
 pentru c ! majoritatea dintre ei s-au vândut... Chiar dac ! m-a $ mai na$te o dat!, tot nu a$ vrea
s! fiu în postura lor. Nu-mi pare r !u de amarul pe care l-am tr !it într-o via! întreag!  $i m! 
v!d b!trân, la 75 ani, când, sub aspect lumesc, nu am realizat un c !min, copii $i alte bucurii
ale vieii dar m! mulumesc în s!r !cia mea, dup! cum spune Eminescu prin gura lui Mircea:
«Eu - îmi ap!r s!r !cia $i nevoile $i neamul» $i socot c! nu mi-am f !cut decât datoria pentru
 patrie.
'i nu a fost deloc u$or, iar cei care au rezistat pân !  la cap!t $tiu asta, îns!  am simit
 puterea lui Dumnezeu în orice moment când îl invocam! Dumnezeu a fost cu mine în toate
închisorile vieii! Niciodat! nu am fost singur nici în Piatra Neam , nici în Galata-Ia$i, dup! 
cum nici la V!c!re$ti, Jilava-Bucure$ti, Aiud, Târgu Ocna, Constana sau Bac!u. Am fost cu
Dumnezeu în fiecare din aceste locuri $i de aici puterea de a rezista. Tocmai de aceea, m ! 
încearc! un sentiment de mil ! fa! de cei care au cedat, fiind poate torturai sau, chiar $i în
libertate, $antajai. Îns!  fa! de cei care au f !cut-o din pur !  la$itate, mânai de dorina de a
 provoca un r !u, la mil!  mai adaug $i o anumit!  sil! $i dispre. Chiar dac!  $i ei se numesc
oameni, stau sub acest blazon doar în fa a celor care nu le cunosc zbaterile de c !zui în noroi
$i hr !nii din r !ul pe care l-au f !cut altora. M!  doare $i încerc s!  îi îneleg, s!  le g!sesc o
 justificare, dar din p !cate sunt gre$eli care parc! nu pot fi iertate. Poate toate au urmat un a $a
curs pentru c!  Dumnezeu a d !ruit neamului românesc o mul ime de calit!i în defavoarea
verticalit!ii, pe care românul nu prea o are, dar în momente grele, de impas, a ap !rut cineva
care a salvat situaia. S! nu uit!m c! în secolul al XIX-lea, neamul românesc a avut atâ ia

7
 

Grigore Caraza
oameni de frunte, încât se spune c ! am parcurs în 50 de ani ceea ce !ri înaintate au parcurs în
300 ani.
Pentru mine, cei 47 ani de condamnare politic !, în afar ! de faptul c! au fost 23 ani de
 privare de libertate, echivaleaz!  cu toat!  tinereea mea l!sat!  în temni!  pentru un ideal în
slujba neamului românesc, dar nu m !  încearc!  p!reri de r !u având în vedere m !reaa int! 
c!tre care m-am orientat. Au fost deinui politici cu pedeaps ! chiar peste 23 ani f !cui la zi -
arestai în ianuarie 1941 $i eliberai în iulie 1964, dup ! 23 ani $i 7-8 luni, oameni deosebi i,
adev!rai lupt!tori legendari în faa c!rora m! descop!r $i m! închin. 'i toate, pentru c! nu au
renunat la vis...
A lupta îns! este o datorie iar via a este o continu! lupt!. A renuna la toate acestea ar fi
însemnat s!-mi vând con$tiina sau s! m! pr ! bu$esc din sfera umanit !ii. 'i n-am f !cut-o c!ci,
dup! cum scrie Radu Gyr,

«Nu e$ti înfrânt atunci când sângeri

'i nici când ochii-n lacrimi i-s,
Adev!ratele înfrângeri
Sunt renun!rile la vis».

Grigore CARAZA
Piatra Neam, iulie 2004

8
 

Aiud însângerat

MOTTO:

"Îi trebuie neamului acestuia o generaie care s!  se

 jertfeasc!, o generaie de viteji $i de patrioi pân!  la
nebunie. În toate timpurile au fost c !utai oamenii de
treab!, dar niciodat!  n-am avut mai mare nevoie ca
acum de lupt!tori hot!râi, de oameni vrednici $i de
caracter pe care s! nu-i abat! nimic din drumul lor, s! 
nu-i ademeneasc!  nici str !lucirile de$arte ale puterii,
nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftin ! 
$i trec!toare, pe care o vântur !  de colo-colo huietul
mulimii..."

Alexandru VLAHU)* 

CAPITOLUL I

«F! s! aud dimineaa mila Ta

C! în Tine mi-am pus n!dejdea.
F!-mi cunoscut!, Doamne, calea pe care voi merge,
C! la Tine mi-am ridicat sufletul». (Psalmul 142)

Seceta
Dup!  seceta din 1946, dealurile erau arse de soare, p !mântul uscat $i cr ! pat, iar
 porumbul - poate printre puinele posibilit!i de existen! a oamenilor de pe locurile noastre -
era compromis. Pe lâng !  faptul c!  Dumnezeu ne-a pedepsit cu ar $ia ogoarelor, a urmat
foametea din 1947 care a bântuit întreaga Moldov !, parc! mai nemilos ca în alte p !r i. 'i, ca
$i cum nu ar fi fost de ajuns, în mare parte aceasta a fost adâncit !  $i de comuni$tii din ar !,
direct manevrai de la Moscova. În acea perioad !, sovieticii ne luau tot, începând de la f !ina
din sac $i grâul de pe câmp, pân!  la tot ce era aliment - legume, fructe, vite, oi, inclusiv
lemnul din p!dure, c!rbunele $i petrolul - pentru care f !cuser ! conduct! direct! Galai-Prut-
Reni, în Basarabia. Au l !rgit ecartamentul de linie ferat!, a$a încât s! corespund! cu cel din
Rusia iar trenurile din r !s!rit s! vin ! direct în România. Nimic nu mai era al nostru! Nou ! ne
r !mâneau doar lacrimile care ne secau ochii $i dreptul de a muri de foame.
Oameni aflai în serviciul CFR-ului, la punctul de trecere Ungheni-Ia $i, au fost
condamnai politic pentru c! au îndr !znit s! comunice zilnic num!rul de trenuri înc!rcate cu
grâu $i cu alte bunuri, luate din România $i trecute în Uniunea Sovietic!. De acolo, sovieticii
«m!rinimo$i» ne trimiteau câteva vagoane de grâu, pe care aveau grij !  s!  scrie «Grâu din
URSS pentru Republica Popular ! Român!».
S-a întâmplat îns!  un fapt care a dat în vileag a $a-zisa bun!  intenie a acestor mari
du$mani $i pr !d!tori ai neamului nostru din toate timpurile. La Ia$i, unul dintre muncitorii
care înc!rcau un tren cu grâu pentru Rusia, fiind nevoit s ! coboare pentru c! acesta se pusese
în mi$care, $i-a uitat sumanul pe ni $te saci, într-un vagon. Când un tren care venea din Rusia -
cu grâu, pentru români - a oprit în Ia $i pentru a fi desc!rcat, deschizând unul dintre vagoane,
9
 

Grigore Caraza
acela$i om $i-a g!sit sumanul în locul unde îl uitase. Uimit $i revoltat, le-a strigat celorlali:
«Uite, b!i, sumanul meu! Aista-i grâul nostru dus în Rusia $i adus înapoi ca dar din partea
lor!»
Scump l-a costat pe bietul om aceast !  remarc!, pl!tind cu ani grei de temni !  ca
deinut politic.

*
Umbra mor ii se l!sa pe tot întinsul V !ii Bistriei $i împrejurimi $i, parc! încetul cu
încetul, se întindea peste întreaga Moldov !. Pentru c! foametea cea mai mare a fost în p !r ile
noastre, bieii oameni î$i luau cele mai scumpe lucruri din cas !, unii chiar din vitele pe care le
mai aveau, $i treceau în Ardeal $i Banat ca s!  aduc!  f !in! de porumb sau de grâu. Trenuri
întregi, pline de moldoveni care purtau pe fa ! semnul disper !rii $i al mor ii ce se apropia, au
fost numite de ardeleni «trenurile foamei».
Îmi aduc aminte de drama unui preot, din p !r ile F!lticenilor, care a plecat cu cele
dou!  fetie spre Ardeal, pentru a le salva de la moarte. Zadarnic îns !! În apropierea
Romanului, sub ochii lui, i-a murit una din feti e iar în gara din Bac!u $i cealalt!. A$adar, «în
ara turmelor $i a pâinii», cum spunea marele Nichifor Crainic, românii mureau de foame...
La insistena credincio$ilor, preoii de pe Valea Bistri ei au intervenit la Mitropolia din
Ia$i, pentru ca icoana f !c!toare de minuni a Sfintei Ana, de la Mân!stirea Bistria, s!  fie
 purtat!  din sat în sat, poate, poate avea s !  se îndure Dumnezeu de bietul cre $tin. Puterea
acestei icoane era recunoscut ! pentru minunile s!vâr $ite $i a fost d!ruit! doamnei Ana, soia
lui Alexandru cel Bun, în 1401, de c!tre Ana-Irina, soia împ!ratului bizantin Emanuil
Paleologul.
Casa noastr ! era în cap!tul satului Poiana Teiului, în apropiere de Piatra Teiului, pe
$oseaua Piatra Neam -Vatra Dornei. Nu plouase de mult ! vreme pe locurile mele, când, pe la
 jum!tatea lui august, au început s ! sune clopotele. Erau cele ale bisericilor «Sf. Neculai» - din
sat $i «Buna Vestire» - aflat! peste apa Bistriei, pe un loc numit Coast !, care era un pinten
între satele Poiana Teiului, Poiana Largului, Largu $i Poiana Z!voiului. Toi oamenii acestor
a$ez!ri au ie$it la cap!tul satului dinspre Bistricioara $i Ceahl!u, unde a$teptau s!  le vin! 
salvarea. Când, în faa noastr !, a ap!rut convoiul mult a$teptat, mulimea adunat! a c!zut în
genunchi iar clopotele din Poiana Teiului $i cele din Coast! sunau atât de frumos, de parc ! ar
fi fost trase nu de oameni, ci de întregi legiuni de îngeri. Numai de Pa $ti, când clopotele sunau
continuu, mai auzeam aceste sunete rupte din ceruri. Un sobor de preo i, având în frunte un
ierarh venit de la Ia$i, însoea icoana Sfintei Ana, pe care o purtau doi b !rbai puternici, partea
stâng! fiind susinut! de Constantin Vadana, fost primar în timpul r !zboiului. P!rea acest om
sfâr $it de oboseal!  sub povara imensei greut !i pe care o ducea. Ne-am al !turat $i noi
convoiului care se îndrepta spre Biserica «Sf. Neculai» iar acolo o mare de oameni ocupase
toat! curtea, livada din jur, uli a $i $oseaua, în genunchi, rugându-se.
Soarele ardea atât de puternic, încât ar $ia pe care o sim eam în ceaf !  m! împingea
 parc!  înspre le$in. Nu mai auzeam decât glasul preo ilor, binecuvântarea arhiereului $i
 plânsetele oamenilor. Am stat mult timp cu faa la p!mânt $i fruntea îngropat! în iarba uscat!.
Rugându-m!, la un moment dat mi s-a p !rut c!  o adiere de vânt îmi r !core$te trupul $i
sufletul... Din când în când, deschizând ochii, aveam impresia c !  lumina se stinge lin $i
zgomote surde se adun ! deasupra noastr !...
Când am ridicat privirile, cerul - senin pân !  atunci - era întunecat de-a binelea $i
începu s!-$i dezlege baierele, slobozind peste noi o bur ! de picuri, apoi, din ce în ce mai tare,
o ploaie puternic!, astfel c! în scurt timp toi eram uzi pân ! la piele.
Citisem în c!r i de rug!ciuni despre minuni, dar niciodat !  nu am fost martor la un
semn ceresc de aceast !  m!rime. Lumea plângea. Am ridicat din nou ochii înspre ceruri,
încercând continuu s!  deschid gura $i s!-i mulumesc lui Dumnezeu. Dang !tele clopotelor
r !sunau tot mai frumos $i parc! înc! o dat! Iisus învia la noi, acolo, pe Valea Bistri ei.

10
 

Aiud însângerat

Furtuna
Era var !, pe vremea când porumbul avea cam un stat de om în !lime. Cred c! aveam
vreo 7 ani pe atunci $i eram acas!  cu mama toi cei 6 copii. Doar tata lipsea, fiind dus la
serviciu. Deodat!, lumina care venea de afar ! începu s! p!leasc! u$or $i, încetul cu încetul,
 parc!  st!tea s!  cad!  noaptea de$i era în miezul zilei. Fulgerele, apoi tunetele care se
îngr !m!deau deasupra satului m !  f !ceau s!  tremur. Vântul puternic turbase $i împro$ca
geamurile cu pietricele, crengue rupte din pomi, buc!i de drani! smulse de pe b !trâna cas! a
vecinului...
Mama a venit de afar ! foarte speriat!  $i, intrând în camera mare unde o a $teptam, ne-a
spus cu spaim ! în priviri:
- Îndreptai-v!  înspre icoan!, copii, $i haidei s!  ne rug!m lui Dumnezeu s!  nu ne
doboare p! pu$oii, altfel n-o s! mai avem ce mânca!
Dup! ce a aprins o lumânare într-un mic sfe $nic, p!strat! special de la Sfintele Pa$ti,
 plângând, a început s ! bat! m !t!nii. Alexandrina, Marioara, Gelu, Silvia, Olgua $i eu f !ceam
m!t!nii $i plângeam înfrico$ai odat! cu mama.
- Doamne, nu ne pedepsi!
O fi trecut vreo or !, poate mai mult, $i furtuna î$i mai sl! bi din putere, dup!  care
încet! iar afar ! începu s! se lumineze.
Dup!  ce ne-a spus s ! ne odihnim, mama a ie $it în prag, apoi, cu un glas în care se
deslu$ea uimire $i bucurie, ne-a strigat:
- Copii, haidei afar !!
Cu mâna întins!, ne-a ar !tat gr !dinile vecinilor cu p! pu$oii rupi $i culcai la p!mânt,
 pân!  în hat cu noi. Gr !dina noastr !, întreag!!, ca $i cum furtuna s-ar fi oprit în gard.
Porumbii, sp!lai $i întinerii, erau mai frumo$i $i mai plini de via! $i nici un pom din livad ! 
nu a avut de suferit.
- Vedei, ne-a spus mama, acestea sunt rug !ciunile $i m!t!niile voastre $i lumânarea
de la Înviere.
'i-a îndreptat privirile c!tre cer $i a început s ! plâng!... Mai întâi potolit, apoi din ce în
ce mai tare, pân! ce c!ma$a de pe dânsa s !lta, de parc! ar fi fost suflat! de vântul r !zleit din
furtun!...

Moa$tele Sfintei Parascheva

Tot în perioada foametei din 1946-1947, satul nostru a avut cinstea deosebit !  s! 
 primeasc!  în sânul Bisericii «Sf. Neculai» moa$tele Sfintei Parascheva, aduse de la Ia $i $i
însoite de mai muli preoi $i un episcop.
S!tul de atâtea nedrept !i, lipsuri $i neîmpliniri ab!tute asupra familiei noastre, i-am
spus mamei c! nu voi merge s! m ! închin Sfintelor Moa$te, care urmau s! r !mân! în biserica
noastr ! dou! zile $i dou! nopi, chiar dac! pân! atunci nu le mai v!zusem niciodat!. 'tiu c! 
tare s-a mai sup!rat mama $i n-a mai zis nici un cuvânt îns !  am v!zut cum, pe obraji, au
început s! îi alunece lacrimile.
În timpul acelei zile, ca s!  îmbun!t!im puinele merinde pe care le mai aveam,
surorile mele au mers pe deal, prin p!dure $i au cules ceva bure i. Când ace$tia înc!  mai
fierbeau, înnebunit de foame, am luat câiva $i i-am mâncat cu sare.
S-a înnoptat, am intrat în pat $i am început s! halucinez. De la picioare, urcând spre
genunchi, apoi sus, pân ! la coapse, îmi simeam corpul cum se r !ce$te $i aveam senzaia c! 
sunt paralizat. Ai mei nu $tiau ce s! fac! în jur. Mi-au dat laptele care se mai afla în cas !, apoi

11
 

Grigore Caraza
au mers la vecini $i-au mai cerut, dându- $i seama c!  m!  otr !visem cu bureii pe care i-am
mâncat. Gelu, venit de la Bucure$ti pentru câteva zile, îmi f !cea continuu respiraie, masându-
mi corpul $i picioarele care se r !ceau din ce în ce mai tare. M ! vedeam pe jum!tate pe$te,
eram ca sloiul $i amor eala înainta c!tre inim!.
A fost o noapte de groaz ! când, pân! la por ile inimii, n-am mai fost st! pân pe corpul
meu. Speriat, tata a mers de dou ! ori dup! doctoria Ana Irimescu, dar abia în zori a venit
însoit! de sora de caritate, când deja îmi revenisem.
Sfâr $it de oboseal !, dup! ce m-am ridicat din pat $i m-am sp!lat cu ap! rece pe frunte,
mama m-a întrebat, parc! stânjenit! $i cu spaim! în glas:
- Nici acum nu vrei s! te închini la Moa$tele Sfintei Parascheva?
- Ba da, mam!, m! duc direct acolo.

*
Ajuns în biseric!, mi-am îndreptat privirile spre Moa$tele Sfintei Parascheva - erau
exact ca în timpul nop ii trecute. Când m! chinuiam între via! $i moarte, am v!zut în biseric! 
racla Sfintei care parc! m! privea, luând $i ea parte la suferinele mele.
Am c!zut în genunchi în faa Sfintei iar preoii $i ierarhul s-au dat la o parte, f !cându-
mi loc. 'i ast!zi, retr !iesc momentele de atunci când am sim it aievea cum o mân! se a$az! 
deasupra cre$tetului meu, binecuvântându-m! cu blândee.

Perioada mor ii
În acea perioad! socotit! a mor ii, tata pleca dimineaa pe la diferite cuno$tine care
mai aveau înc! o rezerv! de f !in! de porumb sau la un prieten, Haralambie Bonteanu, care era
morar dar a c!rui moar ! se odihnea de mult ! vreme, nemaiavând ce m !cina. Uneori, venea
înspre sear ! cu puin! f !in! pentru a face o m !m!lig!, dar de cele mai multe ori se întorcea cu
mâna goal!. 'i, tot mai mult, psihoza foamei se adâncea, m !cinându-ne parc! intestinele $i
stomacul.
Într-o zi, chiar în cursul dimine ii s-a întors cu circa un kilogram de f !in! de porumb $i
i-a spus mamei s! fac! repede o m!m!lig! mare. A$teptam toi ca la o man! cereasc!, privind
lihnii cum mama învârtea în ceaun. Când a fost gata, a r !sturnat-o pe un fund mare $i a t !iat-
o cu a! în 7 buc!i, pentru câi mai eram în cas!. A pus-o în farfurii, ad!ugând acolo pu ina
 brânz! $i urda pe care le mai avusesem în cas !. A$ezai în jurul mesei, a$teptam ca unul dintre
noi s!  spun!  rug!ciunea $i s!  ne apuc!m s!  h! p!im tot ce aveam în fa!, pân!  la ultima
firimitur !.
În timpul acesta, de afar !, am auzit o voce care cerea ajutor ca $i cum ar fi fost înainte
de a-$i da ultima suflare. Fiind cu scaunul chiar în fa a u$ii, am ie$it în întâmpinarea
str !inului, care deja urcase treptele $i se afla în ceardac. Era înalt $i subire ca un lea  din
gard, cu faa str !veziu-albastr !, ochii stin$i $i du$i în fundul capului $i cu un glas care parc! 
nu mai ie$ea din adâncul pieptului. Ar !tarea a desf !cut un $ervet $i de acolo a scos ceva
nedefinit.
- Iat!, abia mi-a suflat, vin pe jos de mai multe zile. Nu mai am ce mânca $i mi-am
f !cut o m!m!lig! din t!râe cu f !in! din coaj! de stejar.
Speriat ca de o stafie, m-am întors în camer !  $i am luat farfuria care mi se cuvenea,
apoi am ie$it în cerdac $i am pus-o pe mas !, poftindu-l s! m!nânce. Uimit, mi-a prins mâinile
$i, plângând, a început s !  mi le s!rute de$i m!  opuneam, mulumindu-mi pentru dar $i
mulumind cerului c! a dat peste mine.
Când am revenit în camer !  $i m-am a$ezat pe locul meu, mama m-a întrebat ce am
f !cut. I-am spus.
- Ei, bine, $i-acum ce-ai s! m!nânci?

12
 

Aiud însângerat
- Nimic! i-am r !spuns cu mult ! siguran!...
A luat de la ceilal i câte o lingur ! de m!m!lig!  $i brânz!, f !cându-mi $i mie o por ie
într-o alt! farfurie.
- M!nânc! $i tu, Grigore! Hai s! mânc!m cu toii...
M!  privea $i mama, m! privea $i tata. Nu mi-a repro$at nimeni nimic. Dup!  ce am
terminat de mâncat, mama mi-a spus c ! gestul pe care l-am f !cut întrece orice m!sur !, c! este
mai mult decât uman $i se înscrie undeva printre marile jertfe pe care le poate face un tân!r
care, înaintea mor ii prin înfometare, î$i d! pân! $i ultima buc!ic! de pâine.

31 august 1949
Împreun!  cu tata, am pornit la coas!  $i am urcat dealul Vârstatu, situat la apus de
Poiana Teiului. Era o zi frumoas! de sfâr $it de var ! iar cerul albastru, ca o tihn ! nem!rginit!,
l!sa doar soarele s!-$i semeeasc! str !lucirea peste întreaga vale a Bistri ei. Ajun$i pe mo$ia
noastr !, am pornit unul dup !  altul s!  culc!m iarba. Alt!dat!, pl!team oameni, dar acum
trebuia s! cosim doar noi doi.
Tata înainta încet, eu în schimb mult mai repede, a $a încât îl ajungeam din urm !, îl
întreceam, îi luam brazda lui schimbând-o cu a mea, $i a$a am cosit pân!  pe la ora 9.00.
Obosii $i fl!mânzi, ne-am a$ezat la umbr !  sub un m !r p!dure, unde mâncam de obicei $i
 b!team coasa. În acea zi, Olga, sora mea, întârzia cu mâncarea $i, ca niciodat!, tata începu s! 
depene amintiri frumoase din via a lui, povestindu-le cu mult ! duio$ie.
Din locul unde st !team, o privire ager ! putea p!trunde pân! în vale. Spre strad!, era
ridicat! casa cea nou !, prin faa c !reia curgeau $opotit apele Bistriei, iar mai sub coast! casa
veche, locul unde g !tea mama de obicei.
- Tat!, îi zic, v!d în faa casei noastre, de o parte $i de alta a $oselei, mai multe ma$ini.
- Cum, vezi atât de departe? se mir ! tata...
- Ehei, tat!! V!d $i mai departe. Dac! fac un efort, v!d peste Culmea Stâni $oarei, h!t,
departe, pân! la Vân!torii Neamului, i-am zis râzând, dup ! care ne-am ridicat $i am pornit
din nou la coas !.
Pentru c! nici pe la ora 11.00 Olga nu ajunsese, am început o nou ! postat!, o brazd! 
lung!, pe lâng!  gardul vecin. Când urcam a doua oar !, întorcând iarba cosit !  pe terenul
nostru, am auzit o voce de femeie sfâr $it! de oboseal!, voce în care se ghicea disperarea $i
groaza.
- Grigore! Grigore! Grigore!
Vecina noastr ! Maria Bonteanu-T!nase îmi f !cea semne disperate.
- Fugii! Fugii cât putei de repede! Mai multe ma $ini ale Securit!ii au oprit acas! la
dumneavoastr !, iar miliienii r !scolesc peste tot! Te caut ! pe mata, Grigori!. Olgua plânge
iar aa Ioana ip! prin cas!. Fugi cât poi de repede!
Vecina mea l!sase un copil în leag!n $i doi mai m!ricei în cas!, singuri, $i fugise pe
sub râp!, pe malul Bistriei, ajunsese în satul vecin Ro $eni $i urcase $i dealul; în total, alergase
vreo 3-4 km.
- Tat!, plec!
- Unde? m-a întrebat cu vocea sugrumat!.
- M! duc în lume! M! duc s! m! pierd de pe aceste locuri! F !cei-m! uitat!
 Ne-am îmbr !i$at $i, pe când tata înc ! plângea, am urcat dealul, apoi am coborât în
 pârâul Ro$eni, am urcat Cur !tura, dup! care am trecut pe M !lu$teul împ!durit $i, din vârf,
supravegheam atât intrarea din spate, cât $i casa veche. Am r !mas ore întregi sub un târ $ $i nu
am observat absolut nici o mi $care. Parc!  $i vântul adormise. Soarele sc ! p!ta când am decis
s! m! întorc acas!, orice s-ar întâmpla. 'tiam c!, dac! nu-l g!se$te pe cel c!utat, Securitatea
aresteaz! p!rinii, fraii, surorile acestuia $i nu era drept s! sufere ei pentru mine.

13
 

Grigore Caraza
La casa veche, mama avea o plit !  cu un cuptor foarte bun $i acolo f !cea mâncarea,
îns!  în ziua aceea focul murise în sob !  iar m!m!liga se uscase în ceaun. Pe c !rarea din
 porumb, m-am îndreptat spre casa nou !, am intrat prin spate în primul hol, am ascultat, apoi
 brusc am deschis u $a de la holul principal. Un securist înalt a îndreptat spre mine un pistol $i,
ochindu-mi fruntea, a strigat parc ! mai mult speriat:
- Arunc! baltagul!
Ca $i cum nu a$ fi auzit, am p !truns în!untru dar f !r ! s! las din mân! topora$ul bine
ascuit $i prev!zut cu o coad !  lung!. Acela$i securist s-a dat înapoi pân!  ce a atins u $a cu
spatele, strigându-mi pentru a doua oar !:
- Arunc! baltagul sau trag!
Apucând topora$ul de coad!, l-am aruncat cu vitez! a$a încât, învârtindu-se, a ajuns la
 picioarele lui.
- Ce vrei? l-am întrebat.
- Ridic! braele $i treci cu faa la perete!
Le-am ridicat, dar nu m-am întors ca s ! nu m! umilesc în faa lui. F!r ! s! m ! ating!,
securistul s-a învârtit în jurul meu $i mi-a spus s! intru în salon, unde erau deja mama, Olga $i
m!tu$a mea Aneta M!gur !, c!reia nu i s-a mai îng!duit s!  plece. Mai era $i înv!!torul
Benedict Hotnog, coleg la 'coala C!lug!reni, care venise s!-i predau scriptele $i direcia
$colii, $i m-am gândit c! Securitatea l-a adus special. Câteva minute mai târziu, a ap !rut $i
tata, foarte speriat. Ca s! le alung frica, pentru c ! tata, mama $i Olga erau însp!imântai, am
c!utat s! fiu tot timpul deschis, cu voie bun! $i plin de curaj, ceea ce am $i reu$it.
Peste circa o jum!tate de or !, au venit doi ofi eri de securitate, într-una din ma$ini
recunoscându-l pe slt. Vasile Asofiei, $eful Securit!ii de la Borca. Radia când a intrat în cas!:
- Acum, mi-a zis el, Silvia o s!-mi r !mân! mie.
Zâmbind, i-am r !spuns ironic:
- Nu avei nici o $ans!, domnule, pentru c! Silvia nu se uit ! la dumneavoastr !. Aspir ! 
mult mai sus!
S-a f !cut galben la fa!, semn c! era furios $i umilit în acela$i timp în faa ofierului
care îl însoea. Asofiei îmi era rival. Iubeam amândoi aceea$i fat!, îns! el avea foarte pu ine
$anse pentru c! era respins sistematic. În conjunctura creat !, bucuria lui era c! r !mânea singur
în faa acestei fete.
Pe când Olga, cea mai mic !  din familie, $i poate $i cea mai nedrept!it!, a avut o
atitudine dârz! în faa invadatorilor, tata - altfel un om foarte sever $i chiar un mic tiran - se
 pierduse definitiv. Mama se încurca în r !spunsuri, dar era $i dânsa categoric!  $i sigur !  de
nevinov!ia mea, cerându-le securi$tilor s! m! lase în pace.
Când am ie$it, cei doi câini lup pe care îi aveam au s !rit g!rduul care str ! juia florile,
t! b!rând pe str !ini. Securi$tii s-au dat înapoi, cerându-le p !rinilor s!-i îndep!rteze, dar, în
timp ce tata îi alunga, eu îi chemam înapoi, spunându-le c ! lupii mei se pricep la oameni...
De$i prizonierul lor, eram sarcastic $i convins c!  prietenii mei credincio$i nu m!  las!  în
mâinile acelor c! pc!uni.

*
Pân! la post am fost însoit de cei doi ofieri, securistul care m! arestase $i $eful de
 post, sosit $i acesta între timp. Pe drum, l-am întâlnit pe Nicolae Andronic, agent sanitar, ai
c!rui copii, Cezar $i Toma, îmi erau prieteni, primul fiindu-mi $i coleg la 'coala Normal!.
- La revedere, domnule Andronic. Cine $tie când ne vom mai revedea...
Spusele mele de atunci erau ca o predic ie, pentru c! nu aveam s !-l mai v!d niciodat!.
În centrul satului, am salutat-o pe Maria D. Maftei, o alt ! coleg! de la 'coala Normal!, care
st!tea în poart! $i m! privea cu fric!, încercând, totu$i, s! zâmbeasc!.

14
 

Aiud însângerat
*
Sunt momente cruciale în via ! când, de undeva din adâncul fiin ei tale, simi c! faci
anumite lucruri pentru ultima dat !, chiar dac! ai vrea s! negi sau s! crezi c!, poate, te în$eli.
A$a a fost $i în ziua aceea. Peste ani, aveam s !-i îneleg adev!rul c!ci, f !r !  s!  b!nuiesc,
 plecam definitiv de pe acele meleaguri. La întoarcere, n-am mai g !sit nici casa, nici gr !dinile,
nici pomi, nici flori, nici câini, nici tei... În acea zi, 31 august 1949, Poiana Teiului disp !rea
 pentru mine ca o Fata Morgana.

*
La Miliie, era arestat $i Constantin Cerbu iar mama sa i-a adus o pâine cald !, de la
 brut!ria de peste drum. A rupt-o $i mi-a întins o bucat !, pe care am înfulecat-o în mare grab ! 
 pentru c! nu mâncasem de 24 de ore, iar acas ! securi$tii îi interziseser ! mamei s!-mi dea ceva
de mâncare.
Cu vocea schimbat !, Asofiei a ipat s!  scot tot ce am în buzunare $i cureaua de la
 pantaloni. Costumul nu era f !cut la comand!, iar pantalonii îmi erau largi, astfel c! trebuia s!-
i in tot timpul cu mâna...
Înnoptase când am fost urcai în ma$in! ca s! fim du$i la Securitatea din Piatra Neam .
Când am v!zut Jeep-ul, mi-am zis plin de amar:
- Iat!, americanii, în loc s ! vin!  s! ne scape de cancerul r !s!ritean, i-au înzestrat pe
!$tia cu ma$ini ca s! ne poat! aresta pe noi, biete victime ale neamului românesc!

*
Înainte de arestare, împreun!  cu Pamfil S!l!geanu, am recurs la crearea unei
organizaii anticomuniste în zon !, numit! „Fr !ia de Arme“, îns !, când mi-am dat seama c ! 
acesta devine suspect, am continuat s ! lucrez pe cont propriu. El a fost arestat pe 28 august
1949, iar eu trei zile mai târziu. Securitatea din Piatra Neam  era deja informat! despre ceea
ce se întâmplase în organiza ie, datele fiind furnizate, f !r ! îndoial!, de Pamfil S!l!geanu. Mai
târziu, am avut dovezi c !  nu a fost singurul, contribuind în mod substan ial $i înv!!torul
Constantin Hru$c!, de la 'coala Pipirig, precum $i alii, în mai mic! m!sur !.
 Nicolae Bistriceanu, tot din Pipirig, arestat $i el, mi-a dest!inuit c! Hru $c!, de loc din
Oltenia, venea deseori în vizit ! motivând c!-i este drag!  fata lui, Silvia. Profitând de acest
lucru, a mers la Securitate unde a denun at faptul c! Bistriceanu face parte dintr-o organiza ie
subversiv!, dând $i unele am!nunte pe care le $tia chiar de la el. Într-un moment de naivitate, i
se dest!inuise lui Hru$c!. O alt! dovad! a fost $i faptul c!, în acela$i timp cu Bistriceanu, a
fost arestat $i Hru$c!, dar i s-a dat drumul imediat.

*
Despre înrolarea mea voluntar !  într-o grupare anticomunist!, atât p!rinii, cât $i
surorile mele nu $tiau nimic precis, dar b!nuiau anumite lucruri, având în vedere persoanele
care m! c !utau deseori acas!. De fapt, aceast ! organizaie era o continuare a unui început din
copil!rie, mai precis din octombrie 1940, când aveam doar 11 ani $i jum!tate. La vremea
aceea, destinele României erau conduse de generalul Ion Antonescu, $eful statului, $i de
Mi$carea Legionar !. Pe atunci, primar al comunei Poiana Teiului era Anton Alm !$anu care,
totodat!, era $i $eful grup!rilor mi$c!rii din localitate. Anton Alm!$anu i-a cerut fratelui meu,
Gheorghe Caraza, s! fac! un cuib de tineri legionari, astfel înscriindu-ne cinci in$i: Gheorghe
Caraza - $ef de cuib, Aurel Cojocaru, Anton Galbeaz !, Ion Nuu $i subsemnatul. De$i cuibul
nostru a activat circa patru luni, pân !  pe 23 ianuarie 1941, mi-au r !mas adânc întip!rite în

15
 

Grigore Caraza
minte cântecele deosebit de frumoase, tr !irea mai presus de orice a iubirii fa! de Dumnezeu,
de neamul românesc $i ar !.

Securitatea din Piatra Neam 

Securitatea din Piatra Neam avea sediul în Bulevardul Republicii, (actualul imobil cu
nr. 7). Am fost închis într-una din celulele de la subsol - o înc ! pere goal!, cu p!mânt umed.
Într-un col, am g!sit o c!r !mid!  pe care am pus-o sub cap, adormind în scurt timp pe
 p!mântul jilav. Pe coridor, erau securi$tii în termen Casapu, Nedelcu $i Ciurea.
Pe 1 septembrie 1949, am intrat în anchet !. De origine bucovinean, fost înv !!tor,
venit din Rusia unde c !zuse prizonier dup !  ce s-a înrolat voluntar în Divizia "Tudor
Vladimirescu", Modest Ruscioru era o fiar !.
Dup! ce m-a privit aspru $i m-a întrebat ce vârst ! am, Ruscioru a început s ! m! înjure:
- Dumnezeii m!-tii! La vârsta de 20 de ani, faci organizaie împotriva regimului?!! Zi,
m!, f.... crucea m!-tii, câi ai în organizaie? Spune-i pe to i, c! te ia mama dracului amu! 'Tu-
v!-n muma-n c.., aveai arme, da? 'i ce voiai s! facei, m!? Unde voiai s ! ajungei, fire-ai
voi al dracu' de derbedei!?
'i, ca s!  fie mai «conving!tor», mi-a tras câteva dosuri de palm !, apoi m-a pocnit
 peste cap cu bastonul de cauciuc. V !zând c! nu recunosc nimic, m-a lovit din nou $i-apoi m-a
trântit la p!mânt. Mi-a rupt sinusul $i buza superioar ! în stânga, semn pe care îl port $i ast!zi,
iar un canin l-am scuipat în palm !, dup! care fiara dezl!nuit! m-a lovit cu cizma în piept $i în
cap, pân! am le$inat. Nu $tiu cât am z !cut la p!mânt, dar m-am trezit când s-a aruncat cu ap ! 
 peste mine. Era acolo $i comandantul Securit!ii, Munteanu - un evreu cu numele împrumutat,
iar un doctor îmi f !cea respiraie.
- Înc! nu a murit, Dumnezeii m!-sii! au fost cuvintele lui Modest Ruscioru.
F!r ! s!-i r !spund!, doctorul i s-a adresat în $oapt! lui Munteanu:
- S! nu mai fie lovit!
Dup!  ce m-au a$ezat pe un scaun, mi-au adus pu in!  ap!. Gura îmi era uscat!  din
cauza loviturii, iar capul îmi ardea cumplit. Sprijinit de plt. Cucu, secretarul Securit !ii, de loc
din comuna Cr !c!oani, am fost dus în celul !, la subsol. Atunci, la Securitatea din Piatra
 Neam lucrau $i fraii Corbu - ofieri în funcii operative.
În acele zile, a venit în control $eful Securit!ii pe Moldova, col. Aurel Ceia, de loc din
comuna V!r !dia, judeul Cara$-Severin. Dup!  ce m-a v!zut, a dat dispozi ie anchetatorului
Modest Ruscioru s! insiste $i s ! întrebuineze orice mijloc pentru a scoate de la mine cât mai
multe informaii. Drept urmare, în mai multe seri u $a celulei r !mânea deschis!, în cadrul ei
fiind postat un câine lup care mârâia ori de câte ori încercam s ! a ipesc. Dac! nu deschideam
ochii, se îndrepta înspre mine s ! m! rup! cu dinii.
Aurel Cojocaru era unul dintre cei mai cura i suflete$te $i mai buni prieteni. Poate $i
din acest motiv, Modest Ruscioru a dat dispozi ie s! fim legai cu aceea$i pereche de c!tu$e,
câteva zile $i nopi la rând. Astfel, o br !ar !  a c!tu$ei era la încheietura mâinii stângi a lui
Aurel iar cealalt! la piciorul meu drept. A doua zi, eu aveam br !ara la mâna stâng!, iar Aurel
la piciorul drept. Când unul dintre noi avea nevoie la WC, $i asta se întâmpla foarte des din
cauza frigului, cel înc!tu$at la picior trebuia s!  mearg!  în genunchi, iar cel !lalt încovoiat,
suferind în acela$i timp $i durerile fizice, dar $i umiline de neînchipuit.

Postul c!lug!rilor
Câteva zile la rând, în timpul nop ii, la Securitatea din Piatra Neam  au sosit ma$ini
înc!rcate cu ali arestai de pe Valea Bistriei, din Buhalnia, Crucea, Borca, Farca$a, Poiana
Teiului, Galu, ca $i de la Pipirig $i Târgu Neam. Astfel, primul care a intrat în celul! a fost

16
 

Aiud însângerat
c!lug!rul Filaret G!m!l!u, din comuna Crucea, fost stare al Mân!stirii Rar !u. Acest preot, cu
o mare tr !ire duhovniceasc!, fusese vândut chiar de cumnatul s !u, I. Ro$u, din Poiana Teiului,
 precum $i de D. Irimescu. În acela$i timp, au mai fost arestai $i Felix Gutman, fraii Ion $i
Aurel Cojocaru, preotul Vasile Gheorghiasa, Vasile Ro $u, Nicolae Bistriceanu - fost primar în
Pipirig, Maria Vasiliu - înv!!toare din Pipirig, Anton Alm !$anu - fost primar în comuna
Poiana Teiului, preotul Mihai Mitocaru împreun! cu cei doi copii (unul elev la Seminarul «Sf.
Gheorghe» din Roman iar cel !lalt la 'coala Primar ! din Crucea), ing. Denc - $ef Ocol silvic
Borca, c!lug!rii Varahil Moraru $i Iosaf Marcoci, apoi Virgil Petro$anu, Ruscanu, Mantescu,
Ion Ropotic!, Ion Buium - fost viceprimar la Poiana Teiului, Nicolae Grigoriu, Constantin
Cerbu, Anton Galbeaz!, Iosif Cr !ciun, Chesarie Ursu de la Mân !stirea Dur !u, Constantin
Iosub-Iosifescu, Costic! Hogea, Ion Cr !ciun din Hangu $.a.
Dup! a doua arestare a vie uitorilor de la Mân!stirea Dur !u, când a fost luat c !lug!rul
Chesarie Ursu, se spune c ! stareul a dat dispozi ie s! se posteasc ! trei zile $i trei nopi, ba mai
mult, au fost postite $i animalele mân!stirii, f !r ! ap !  $i f !r ! hran!. Urmare a acestui fapt, cei
care au vândut secretele bieilor c!lug!ri au fost amarnic pedepsi i de pronia cereasc!. Astfel,
lui D. Irimescu - c!ruia îi fusese încredinat!  o cantitate considerabil !  de aur pentru
restaurarea icoanelor din mai multe mân!stiri din Neam  $i împrejurimi - i s-a intentat un
 proces de drept comun, executând 15 sau 16 ani de închisoare. La o verificare f !cut!  de
autorit!i, s-a constatat lipsa unei anumite cantit !i de metal preios, Irimescu ne$tiind,
 probabil, c!  în via!  totul se pl !te$te. La aceast!  fraud!, a mai fost implicat !  o persoan!,
 pictor, despre care îns! nu $tiu prin ce împrejur !ri a reu$it s! scape basma curat!.

De ce, Doamne?
În curtea închisorii din Piatra Neam , în partea dreapt!  erau situate birourile, iar în
 partea stâng! se deschidea un lung coridor cu celule. În prima, vie uiau 4 sau 5 femei, de inute
de drept comun, care lucrau la buc!t!rie, iar în urm!toarea st!team eu, Pamfil S !l!geanu $i
Mihai, b!iatul cel mai mic al preotului Mitocaru. Copilul preotului, în vârst! de vreo 10 ani, a
fost luat de pe strad ! odat! cu arestarea tat!lui $i a fratelui s!u, fiind îmbr !cat doar cu c!ma$!,
 pantaloni scur i $i sandale în picioare.
Pe 8 noiembrie, de Sfinii Arhangheli Mihail $i Gavril, gardianul a deschis u $a de la
celula preotului pentru a-l scoate în curte ca s !-$i ia ap!. Între timp, fiind chemat la telefon,
 preotul Mihai Mitocaru a r !mas singur $i a deschis vizeta celulei noastre ca s !-$i vad! copilul.
Cu ochii plini de lacrimi, l-a chemat s !-l s!rute. Se vedeau pentru prima dat ! de când fuseser ! 
arestai. Copilul a început s ! plâng! în hohote strigându- $i tat!l, în timp ce cu mâinile încerca
din r !sputeri s! se agae de el prin vizet !. Îl priveam din spate pe micuul care, disperat, c!uta
s! simt! c!ldura tat!lui, s!-l s!rute, îns! totul era zadarnic. Nu se puteau atinge. Nici unul, nici
altul nu reu$ea s! fac! acest lucru din cauza sistemului metalic protector cu care era prev !zut! 
vizeta. În cele din urm !, cople$it de neputin!, tat!l i-a spus b!iatului s!-i ating! vârful limbii
cu limba lui...
- Muli ani, t!ticule!
- Muli ani, fiul meu!
Asistam, f !r ! s ! pot face nimic, la aceast! întâlnire dureroas! cu lacrimi, cu gemete $i
cu atâta suferin! în glas... M-am întors $i, ridicând braele înspre cerul pe care nu îl vedeam,
dar îl b!nuiam, L-am strigat pe Dumnezeu:
- De ce, Doamne?! Pentru ce îng !dui, Doamne, asemenea lucruri? De ce? De ce,
Doamne?...

17
 

Grigore Caraza

Dou! felii de pâine...
Într-una din zile, o deinut! s-a distanat puin de celelalte pentru a ajunge prima în
faa celulelor. A deschis vizeta $i, c!utându-m! din priviri, m-a întrebat cine sunt, de unde vin
$i pentru ce am fost arestat. Mi-a spus apoi s ! fiu atent în fiecare sear ! când se va întoarce în
celul!, c!ci m! va c!uta.
Am a$teptat s! se întâmple acest lucru stând mult timp cu urechea aplecat !  $i aveam
impresia c! timpul s-a oprit. Târziu, am auzit ni $te pa$i gr ! bii care s-au oprit în faa celulei
mele. S-a deschis vizeta $i, din sân, tân !ra a scos dou! felii de pâine pe care mi le-a întins,
dup! care a disp!rut. A$a s-a întâmplat în mai multe seri $i, desigur, pâinea o împ !r eam, dup! 
caz, cu unul sau cu doi care mai erau în celul !. Trecuser !  mai multe zile de când fata m ! 
alinta cu câte dou! felii de pâine ascunse în sân, înc !lzite de propriul trup. Într-o sear !, m-a
întrebat:
- Câi ani ai?
- 20.
Mirat!, a dus mâna la gur ! $i mi-a zis:
- 'i eu am tot 20! Dup!  ce se face închiderea, a$eaz!  cana cu gura la perete, la
în!limea urechii dumitale, la un metru dep !rtare de u$!.
A$a am f !cut. De dincolo de perete, s-a auzit un cântec dumnezeiesc de frumos,
uimind prin cur !enia $i sensibilitatea vocii: „Dac!-n dou!zeci de toamne,/ Zi senin !  n-am
avut/ O, spune-mi atunci Tu, Doamne,/ Pentru ce m-am mai n !scut?“

Str !ina
Aripa dreapt! a fostei închisori din Piatra Neam   era prev!zut! cu birouri. Prin luna
noiembrie, când afar !  se f !cuse frig $i celulele erau îngheate ca ni$te sloiuri, securi$tii au
decis s! ne mute la penitenciar. Pentru formalit !ile de încarcerare, fiecare dintre noi trebuia
s!  mearg!, escortat de un gardian, la serviciul Gref !. Când mi-a venit rândul, gardianul a
r !mas în u$!, p !zind în felul acesta $i coridorul $i biroul. M-am trezit în faa unei tinere care,
ridicând ochii de pe registrul pe care îl avea pe birou, m-a privit foarte mirat !, schimbându-se
la fa!:
- Grigore! Ce caui aici?
Am încercat s!-mi amintesc unde am mai întâlnit-o, s ! o localizez printre cuno$tinele
mele de pân! atunci. Fuma. Realizând dorin a mea, a aprins o igar !  $i mi-a întins-o. Nu m-a
întrebat nimic, a notat exact $i foarte clar numele meu, dar celelalte date mi le-a cerut. M-a
 privit din nou insistent, cerându-mi $i alte informaii, de care nu avea nevoie, doar pentru a
 prelungi momentul. În acela$i timp, privea cu oarecare team! la gardianul din u$!. U$or, mi-a
împins pachetul de ig!ri, apoi a scos din sertarul biroului o par !  $i, ridicând-o, i-a spus
gardianului:
- Îi dau o par !...
Zile la rând, s! pt!mâni, poate $i prin somn, m-am chinuit s !-mi aduc aminte unde am
mai v!zut-o pe acea tân!r !. Când m-am întors pe meleagurile natale, în ora $ul copil!riei $i
adolescenei mele, deseori privirile mele au încercat s !  o descopere pe necunoscuta de la
Gref !. S-au scurs de atunci 55 de ani $i m! întreb $i ast!zi unde este acea str !in! binevoitoare?

Lidia N.
De jos, din pivni!, priveam printr-un geam situat la nivelul solului afar !, în curte.
Dintr-o celul! a garajului, am v!zut ie$ind pentru a merge la anchet ! o tân!r ! dr !gu!, în jur
de 22 de ani, care p !rea a fi îns!rcinat!. Impresionat de starea $i tristeea fetei, m-am interesat
18
 

Aiud însângerat
cine este. Lidia N. era din Oradea sau Arad, fusese arestat ! în mai 1948 $i chinuit! cumplit de
Securitate, care voia s! scoat! de la dânsa anumite lucruri. Îi cerea continuu s! spun! «unde se
afl!», «în ce punct al casei le-a ascuns», fiind vorba, probabil, de ni $te documente.
Dup! un timp, le-a spus c ! le are acas!, într-un loc de unde numai dânsa le-ar fi putut
scoate la iveal!. Îmbr !cai civil, doi securi$ti au însoit-o spre domiciliul ei, ducând-o de bra ,
ca $i cum i-ar fi fost foarte apropiai. I-a condus pe o strad ! îngust!, pân! în apropierea unei
cur i împrejmuite cu un gard de uluci $i cu poarta deschis !, unde se vedea o femeie care sp !la
rufe. Lidia a simulat c! are nevoie s!-$i sufle nasul, a$a încât cei doi au slobozit-o de bra e,
înaintând doi pa$i. În clipa urm!toare, ca o n!luc!, s-a smuls de lâng! ei, a intrat pe poart!, a
închis-o cu cheia pe din!untru, a str ! b!tut curtea în vitez! $i a cerut ajutorul femeii, spunându-
i c! este urm!rit! de ni$te b !rbai. Femeia i-a dat un scaun de pe care a escaladat gardul înalt
$i, ie$ind pe alt! strad!, a rupt-o la fug! pierzându-$i urma.
Cu teama de a nu fi prins !, Lidia a mers mai mult noaptea t !ind Ardealul pân!  la
Tulghe $, apoi trec!toarea Prisecani, Bradu, Bistricioara, Ceahl !u, ca s! poposeasc! în cele din
urm!  la Mân!stirea Dur !u. La fel de precaut!, a intrat pe sub bolt !  în curte, oprindu-se la
 prima cl!dire din dreapta, care era locuit ! de doi c!lug!ri. Vreme de mai bine de un an, fata a
fost g!zduit!  într-o camer !  a acestei case, iar cei doi îi duceau mâncare. Unul dintre ei se
ocupa $i cu pictura, fiind vizitat frecvent de un coleg de la Bele Arte, care locuia în Poiana
Teiului. Ambii sunt cunoscu i dar, dintr-o cumplit! ru$ine fa! de f !r !delegile lor, nu le voi da
numele. Ulterior, Lidia N. a fost arestat ! odat! cu c !lug!rii în cauz! - care au stat, pe rând, în
celul! cu mine.
Într-una din zile, la anchet!, am fost martor la dest !inuirile f !cute de c!lug!rul al c!rui
nume conspirativ ca informator al Securit!ii a fost Luca Ion. Cele auzite atunci prin u $a
întredeschis! m-au îngrozit $i, totodat!, m-au dezgustat tocmai prin mâr $!via faptei comise.
- B!, al cui este copilul din burta Lidiei?
- Ap!i, nu $tiu, domnule ofier, c! amândoi am umblat la ea. Doar doctorul, dup ! ce va
na$te, o s! poat! stabili!
Prin octombrie, Lidia a fost dus ! la spital pentru a na $te, iar din clipa aceea nimeni nu
a mai $tiut ceva despre dânsa.

*
Au trecut ani grei de temni !  $i surghiun. Întors la Piatra Neam , am aflat de la cineva
care lucra periodic în casa acelui c !lug!r c!, de mai mult!  vreme, acesta inea pe perete
tabloul unui tân!r. Insistând mai mult cu privirile asupra acelei imagini, menajera c !lug!rului
- care, de altfel, locuia permanent în casa acestuia - s-a sim it obligat! s!-i explice:
- Este copilul p!rintelui din prima dragoste. De fapt, are cam aceea$i vârst! cu tine. À-
 propos, tu când e$ti n!scut!?
- În februarie 1949.
- Ei, bine, $i el este n!scut tot în 1949, dar toamna...

*
La insistena mea, Lenua mi-a m!rturisit $i cele ce au urmat:
- Pe acel om din tablou l-am cunoscut personal, v !zându-l în câteva rânduri dup! 
aceea. Urmase Teologia. Nu se în elegea cu p!rintele $i avea deseori discuii contradictorii cu
el. Ultima dat! când am fost acolo, a intrat în cas !  $i p!rea foarte demoralizat. Era îmbr !cat
r !u, neb!rbierit, nesp!lat $i se vedea cât este de neajutorat. S-a certat cu c !lug!rul, a p!r !sit
casa $i, din câte $tiu, nu s-a mai întors niciodat !.

19
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL II
“În decursul istoriei multiseculare a omenirii, faptele de
eroism au fost s!vâr $ite în numele unor idei drepte,
m!ree, nobile”. (Albert Camus)

Galata - Ia$i
Dup! mai bine de patru luni de anchet! sub teroare, pe 9 ianuarie 1950, to i cei arestai
am fost transferai la Închisoarea Galata, din Ia $i.
Pe un ger cumplit, în jur de -15 grade Celsius, am fost du $i cu un camion acoperit doar
cu o prelat!. Era atât de frig, încât nu ne mai sim eam corpul $i aveam senzaia c! suntem
 purtai de o n!luc! într-o regiune polar !. Am ajuns pe la ora 2.00, noaptea, aproape înghe ai
$i mai mult mor i decât vii.
În gangul închisorii, parc! înadins au c!utat s! ne in! cât mai mult, pân! când ne-au
întocmit formele de încarcerare, dup! care ne-au dus în ni $te înc! peri de piatr ! - foste celule
de pedeaps! pentru c!lug!ri. Iniial, cl!direa a fost mân!stire, dar comuni$tii au transformat-o
în temni!, dup! cum au încercat s! d!râme tot pe unde au trecut, atât pe Iisus, cât $i zidirile
Lui. Pe un coridor cu geamuri sparte, se aflau 3 sau 4 celule cu dimensiuni care nu dep !$eau
2,5 m lungime $i 1,5 m l!ime. 'ase in$i am fost du$i într-o celul! cu plafonul curbat, care
avea la intrare cam 2 m în !lime, iar în partea opus! doar 0,75 m. Pe jos, erau doar câteva
 paie, iar în colul din dreapta se afla o conduct !  scurt!  care, probabil, provenea de la o
chiuvet!, disp!rut!  de mult!  vreme. Ajun$i acolo, toi ne-am îndreptat c!tre eava din col,
 pentru necesit!i, dar care, înfundat! fiind, nu a primit lichidul, a $a încât urina s-a rev!rsat pe
sub paie.
Frâni de oboseal !  $i fl!mânzi, ne-am întins jos, încercând s !  ne odihnim într-o
supraetajare piramidal! a trupurilor. Astfel, la primul nivel erau trei in$i, în a$a-zisul al doilea
- doi, iar în vârf, la cel de-al treilea nivel - unul. Cei dedesubt gemeau sub povara celor a $ezai
 peste dân$ii, dar a$a am f !cut cu rândul pân! dimineaa când am observat c! în!untru ninsese.
U$a celulei era decupat! rotund cu un diametru de 28-30 cm, barat cu o cruce metalic ! pentru
a nu se putea introduce mâncare sau obiecte. Peste noapte ninsese, iar fulgii de z ! pad! care au
 p!truns prin geamurile sparte ale coridorului au ajuns $i în celula noastr !, pe ferestruia de la
u$!.
A$a am z!cut acolo timp de trei s ! pt!mâni. M! întreb $i ast!zi dac! a fost realitate sau
dac!, în acest interval bolnav fiind - cu febr ! de 38-39 grade, nu cumva am avut halucina ii.

Ion Pillat $i Petru Groza, în proces

La sfâr $itul lunii, pe 30 ianuarie, am fost dus într-un salon cu mai mul i deinui, unde
l-am cunoscut pe avocatul Filon Lauric, mare spadasin $i mare lupt!tor al generaiei din 1922.
'ef de camer ! era Anton S. Anton, c !ruia noi îi spuneam ASA, tot acolo fiind $i studentul
Petre Ungureanu, zis $i Patriciu, de loc din M!dei, judeul Neam.
 Nu $tiu cum ar !tam dar, însp!imântai de apariia mea, ace$ti oameni l-au chemat pe
directorul închisorii, B!rbieru, de profesie b!rbier, din Ia$i, de altfel, un om cumsecade.
Împreun!  cu acesta, a venit $i un medic evreu, al c !rui nume nu mi-l mai amintesc, ambii
fiind însoii de Zgâmb!u, prim-gardian la Galata. Dup!  ce m-au v!zut, au dat ordin s ! 
 primesc un regim de refacere $i medicamente. Mi se oferise deja un loc în faa sobei, în pat cu
avocatul Arapu, fost prefect de Boto$ani.
20
 

Aiud însângerat
*
Avocatul Arapu f !cea parte dintr-un lot celebru, împreun !  cu poetul Ion Pillat $i
avocatul Silion - care o vreme a fost judec!tor $i la Bro$teni-Neam. De numele acestor trei
 persoane se leag!  un fapt ie$it din comun, în care victim!  de moment a fost însu $i Petru
Groza, în ciuda trecerii de care se bucura în fa a comuni$tilor.
Dup! iunie 1947, Pillat, Arapu $i Silion au mers la Bucure $ti ca s!-$i recapete mo$iile
luate cu japca de c!tre comuni$ti $i s-au cazat la Hotelul Continental. Într-o zi, când st !teau la
o mas!  în holul hotelului, $i-a f !cut apariia $i Petru Groza. Pillat a s !rit de la mas!  $i l-a
 p!lmuit pe Groza, strigând:
- Iat! banditul care ne-a luat mo $iile!
Cei trei au fost luai de Siguran!  $i du$i la anchet!. Acolo, comisarul anchetator, în
mod contrar, în loc s!  le întocmeasc!  acte de trimitere în judecat !, le-a redactat actele de
 punere în libertate, sugerându-le totodat!  $i cum s! se apere la proces. Astfel, în instan!, Ion
Pillat a susinut c! ar fi spus «Iat! banditul care mi-a luat servieta cu bani!», nefiind vorba,
nici pe departe, despre Petru Groza.

Pa$te z!vorât
În S! pt!mâna Patimilor din aprilie 1950, adieri prim!v!ratice au prins a p !trunde $i în
celula noastr !, iar lumina cald! $i blând! care r !zb!tea din înalturi era ca un semn al pogorârii
Duhului peste noi, cei z ! brelii în Galata Ia$ului.
În seara Învierii, se auzeau clopotele dinspre Cet !uie, vestindu-ne $i nou!  marea
s!rb!toare a Luminii. Cu fiecare dang!t, o înfiorare tainic! îmi cuprindea trupul iar în suflet
mi se strecura lin $i prelung o bucurie cald !, care îmi amintea de pâlpâiri de lumânare $i
lacrimi fierbini adunate într-o palm! de copil...
Era un preot catolic în celul ! cu noi, care studiase la Roma. La rug !mintea noastr !,
chiar dup!  asfinitul soarelui am început s !  asist!m la slujb!  $i s!  d!m r !spuns la stran! 
 preotului care a f !cut întâi Drumul Crucii, cu cele 14 popasuri ale lui Iisus, pe Golgot !. Sunau
toate clopotele în ora$ la miezul nopii când, cu o voce care se în !la la ceruri, ne-a chemat
 blând $i rug!tor:
- Venii de luai Lumin!!
Am trecut toi prin faa preotului care ne-a mângâiat fruntea $i cre$tetul, dar Lumin! 
nu avea de unde s ! ne dea, c!ci nici m!car o lumânare nu putea fi aprins! în toat! blestemata
de închisoare. Cu ochii sc !ldai în lacrimi, ne-am cerut iertare unul altuia $i ne-am îmbr !i$at,
fiecare pomenind în gând numele celor dragi, al p !rinilor, frailor $i copiilor...
Era atâta înduhovnicire acolo, încât pân !  $i gardienii au asistat la slujb ! într-o lini$te
des!vâr $it!, stând cu coatele pe geam. A fost o Înviere trist !, dar cu o tr !ire cum nu am
întâlnit de multe ori în via !... Poate doar atunci, în copil !rie, când am mers cu mama la
 biseric!... Eram mic $i, v!zând icoana lui Iisus cu coroan ! de spini pe cap, o tot întrebam:
- Cine este omul acela, mam !? De ce are spini pe cap?
Mama îmi r !spundea în $oapt!  $i m! mângâia pe cre$tet iar eu nu mai conteneam cu
întreb!rile, înecându-m! în lacrimi:
- Cine L-a r !stignit, mam!? De ce L-au b !tut în cuie? De ce, mam !? De ce?
- Ssst! Ssst! încerca mama s ! m! lini$teasc!.
Înelegând t!cerea din $oaptele ei, pumnii mi s-au încle$tat pân!  ce unghiile mi-au
intrat în carne, durere pe care o mai simt $i ast!zi în mâinile-mi sl! bite, prin care s-a cernut
sfâ$ietor atâta timp...

21
 

Grigore Caraza

Condamnarea
Prin Sentina nr. 166/1950 din 18 februarie, pronun at!  în Dosarul nr. 45/1950 a
Tribunalului Militar Ia$i, am fost condamnat la 8 (opt) ani închisoare corec ional!  $i 6 ($ase)
ani interdicie corecional!  pentru crima de uneltire contra ordinii sociale $i la 3 (trei) ani
închisoare corecional! pentru delictul de deinere de material interzis.
Capetele de acuzare stipulau sec:
«În fapt: Inculpatul Caraza Grigore a fost preg !tit pentru intrarea în organizaia
subversiv! de c!tre Pamfil S!l!geanu în prim!vara anului 1949, fiind încadrat în organiza ie
în luna mai 1949, când a depus $i jur !mântul în faa lui S!l!geanu, primind de la acesta din
urm! carnetul de membru nr.1314.
Împreun! cu S !l!geanu Pamfil, a fost organizatorul «Fr !iilor de Arme» din districtul
Ceahl!u, fiind în acela$i timp unul din cei mai activi membri ai organiza iei.
În calitate de membru, a cotizat sume de bani pentru organiza ie. A fost numit de
S!l!geanu Comisar prim, pentru activitatea sa deosebit de rodnic ! pentru organizaie. A luat
 parte la $edinele organizaiei cu care ocazie a dat directive pentru buna sa func ionare.
În ziua de 15 mai 1949, a primit de la Pamfil S !l!geanu 30 de manifeste subversive în
scopul difuz!rii lor în public $i printre membrii organizaiei.
A recrutat mai muli membri pentru organiza ie, organizând personal o parte din
nuclee, purtând numele de «verigi», ca aceea din C !lug!reni, cea din comuna Galu în care a
numit comisar pe Felix Gutman, cea din comuna Pipirig, jude ul Neam, precum $i cele din
comuna Borca $i comuna Hangu.
A multiplicat $i r !spândit manifeste, foi circulare $i foi de jur !mânt pe care le-a
îndrumat verigilor în subordine.
Parte din materialul primit de la Pamfil S !l!geanu $i multiplicat de acuzatul Caraza a
fost ascuns la el, în gr !dina p!rinilor s!i din C!lug!reni, unde a fost g!sit cu ocazia
 percheziiei domiciliare executate de organele de Securitate $i constituite corp delict.
În luna august, 1949, împreun !  cu Constantin Iosifescu $i Ioan Buium a ini iat o
colect! de bani printre membrii organiza iei pentru confecionarea unei icoane reprezentându-
l pe Arhanghelul Mihail.
S-a f !cut dovada celor de mai sus cu propriile recunoa $teri ale acuzatului meninute
 par ial în faa instanei, coroborate cu m!rturiile coacuzailor S!l!geanu Pamfil, Felix
Gutman, Ro$u Vasile $i Cojocaru Aurel.

Cu drept de recurs.
Dat! $i citit! în $edin! public! ast!zi 18.02.1950.

SS Indescifrabil".

 Nicolae Bistriceanu
Primul condamnat din lot, care a primit $i pedeapsa cea mai grea - 12 ani, a fost
 Nicolae Bistriceanu. La stabilirea anilor de detenie, Tribunalul Militar Ia$i a avut în vedere
trecutul s!u $i activitatea ca român naionalist, ca fost primar în localitatea respectiv !, la care
se mai ad!uga $i faptul c! a fost considerat recidivist ca de inut politic.
Acest om de mare valoare $i de bun!-credin! a fost denunat Securit!ii de Constantin
Hru$c!, venetic în p!r ile locului, venit din Oltenia ca înv !!tor la Pipirig. În afar ! de faptul c! 
era agent al Securit!ii, miza pe c!s!toria cu singurul copil al lui Nicolae Bistriceanu, Silvia, o
frumoas! fat!, în jur de 18-19 ani. 'ansele lui ar fi fost minime dac! tat!l fetei nu ar fi fost

22
 

Aiud însângerat
aruncat în temni!  de aceast! scursur ! a societ!ii, care a f !cut atâta r !u familiei respective,
 precum $i unui num!r de câteva zeci de persoane.
În timpul condamn!rii, Nicolae Bistriceanu a fost transferat pentru câteva luni de la
Aiud la Ia$i. Dup!  ce i-a în $tiinat pe ai s!i cu o carte po$tal!  primit!  de la administraia
închisorii, a beneficiat de un vorbitor cu so ia lui $i de un pachet cu alimente $i îmbr !c!minte,
aflând totodat! n!ucitoarea veste c! Silvia s-a c!s!torit cu acel Constantin Hru$c!. Îngrozit de
cele auzite, a avut un cumplit acces de furie, strigându-i nevestei s ! fac ! în a$a fel încât s! o
despart!  pe Silvia de Hru$c!, altfel, când va ie$i din închisoare, nu $tie dac!  se va putea
împ!ca vreodat! cu acest gând sau î $i va pierde cump!tul.
Toate aceste lucruri mi le-a relatat el, la Aiud, dintr-o celul ! care era situat! oarecum
vis-à-vis de celula mea, unde aripa lung !  a Celularului se întâlnea în unghi drept cu cea
scurt!. Cred c! era prin 1955, iar dup ! aceea nu l-am mai v !zut. 'tiu c! doi ani mai târziu, pe
când înc! mai eram la R !chitoasa, Nicolae Bistriceanu murea într-o celul ! a cumplitei temnie
din Aiud. Numele lui se afl ! incrustat pe una din pl !cile de marmur ! care str ! juiesc de o parte
$i de alta sc!rile ce coboar ! în Mausoleul de la Râpa Robilor, din Aiud.
Al!turi de aceast! creatur ! Constantin Hru$c!, mai sunt atâia alii care au contribuit la
aruncarea a mii de oameni în închisoare, uitând probabil c ! orice nelegiuire î$i are pedeapsa
cuvenit! în planul ceresc, propor ional cu r !ul pricinuit.

Aurel Cojocaru
Chiar în ziua de «Sf. Gheorghe», pe 23 aprilie 1950, Zgâmb !u, primul gardian al
închisorii, urmat de înc! vreo câiva subalterni, a deschis u$a saloanelor unde erau de inuii
 politici. Avea în mân! un tabel $i ne-a spus ca to i cei care î$i aud numele s!-$i fac! bagajul $i
s! ias ! în curte. Printre primii strigai, mi-am auzit $i eu numele, iar câteva minute mai târziu
eram în curte, pentru percheziie corporal! $i verificarea bagajelor.
Profitând de neatenia gardienilor, am intrat în corpul de cl !dire unde se afla un a$a-zis
cabinet medical $i un salon cu câteva paturi pentru bolnavii foarte grav. Între ei, z !cea $i
 bunul meu prieten Aurel Cojocaru, cu TBC pulmonar, tr !indu-$i în chinuri cumplite ultimele
zile. Ne-am îmbr !i$at dup! foarte mult! vreme $i un noian nest !vilit de amintiri ne-a cople$it,
în! bu$indu-ne parc! înadins cuvintele...
- Plec, Aurel! Nu $tiu unde... Poate la Aiud, la Gherla, poate la Canal... Ne desp !r im
$i nu $tiu când ne vom mai revedea.
Aurel f !cea eforturi supraomene$ti s! vorbeasc! $i s! par ! vesel. Adunându-$i ultimele
 puteri, cu vocea stins! $i tremurând! mi-a zis:
- Grigore, eu sunt tare bolnav $i m ! tem c! n-o s! ne mai întâlnim niciodat ! pe lumea
asta...
Când ne-am desp !r it, am privit lung unul la altul, având presim irea c!  este pentru
ultima oar !, apoi ne-am îmbr !i$at plângând.
- La revedere, Aurel! i-am zis, zâmbind trist.
- La revedere, Grigore! Ne vom întâlni pe lumea cealalt!.
Înc! mai plângea când am plecat $i cu mâna dreapt! str ! pungea v!zduhul ca $i cum s-
ar fi ag!at de ceva v!zut numai de el.
O lun! mai târziu, prietenul meu Aurel Cojocaru trecea dincolo de via !, îndreptându-
se spre infinit, acolo unde, la desp !r irea noastr !, degetele sale mângâiau azurul ca pe o icoan ! 
a izb!virii din aceast! lume nedreapt!.

23
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL III

«Copacul prostiei nu va rodi altceva decât r !utate».

(Naser Khosrou)

Infernul lui Dante

Duba-vagon în care am fost urca i ca s! fim du$i la Bucure$ti era «oarb!» din cauza
 jaluzelelor care obloneau fereastra $i care, în afar ! de lumin!, îi luau pân! $i aerul. În Gara de
 Nord, ne a$tepta un cordon de gardieni care ne-au primit cu bâte, cu picioare în spate $i cu
sudalme. Cele câteva autocamioane, unde st !team întin$i pe burt!, p!zii de patru gardieni
 postai la coluri $i cu armele îndreptate c!tre noi, au fost înso ite chiar de directorul Închisorii
Jilava, Maromet, analfabet $i r !u ca un câine turbat. A $a am intrat în Închisoarea V!c!re$ti,
fost! mân!stire, care ne amintea de familia V !c!re$tilor.
La ora zece, când s-a dat stingerea, a b !tut $i clopotul mân!stirii. Acelea$i sunete -
care odinioar ! se în!lau la ceruri chemând lumea la Sfânta Liturghie - vesteau sfâr $itul unei
zile de munc !  pentru sclavii n! p!stuii $i condamnai pe nedrept. Clopotele de alt !dat! 
r !sunau pentru o lume mai bun !, mai dreapt!, cu fric! de Dumnezeu, pe când cele de atunci se
r !sfrângeau peste o lume st ! pânit! de umbra neagr ! a diavolului ro$u.
- Doamne, Iisuse Hristoase, Tu vezi toate câte ni se întâmpl !?
Chiar dac! acel sfâr $it de aprilie era înc! destul de rece, am dormit o noapte afar !, în
curte, întin$i pe ni$te rogojini $i supravegheai, bineîneles, de paznicii temniceri. Ne-am
strâns gr !mad! toi oropsiii, unii în alii, pentru a ne înc!lzi. Cerul ne-a acoperit iar stelele,
atât de îndep!rtate $i reci, de data aceasta parc ! ne înc!lzeau cu lumina lor, înc!rcându-ne cu
energie $i cu speran!.
A doua zi, am fost transferai la Închisoarea Jilava, fostul Fort 13 - una dintre cele 14
cet!i de ap!rare de pe centura Bucure$tiului - transformat în temni! în 1907, când 11.000 de
!rani au fost arestai, condamnai $i închi$i în urma R !scoalei de la Fl!mânzi-Boto$ani.
Jilava este închisoare subteran !, la o adâncime apreciabil !, iar deasupra ei cre$tea
iarb!  $i p!$teau vitele. Ca paznici gardieni, fuseser ! concentrai acolo cei mai cruzi oameni
din celelalte închisori din ar !.
Regimul era înfior !tor. Într-un salon de 30-35 de locuri, erau înghesui i 150, 180 $i
chiar 200 de condamna i. Oamenii st!teau în $ezut, ocupând fiecare centimetru p !trat,
dormind chiar $i pe sub paturi. Pere ii erau gro$i de 2 metri, ferestrele aveau obloanele b!tute
în cuie, iar paturile de fier erau suprapuse pe patru rânduri. Din cauza c !ldurii care se f !cea
acolo, deinuii st!teau în pielea goal!, uzi de transpiraie, le$inau foarte des iar cei bolnavi de
inim!  treceau ca fulgerai pe lumea cealalt !. Neavând loc unde s !  dorm, m-am culcat pe
 pervaz, cu capul înspre geam.

În camer !, era un butoi metalic, de circa 200 litri, f !r ! capac, unde bieii de noi, urcai pe un
 postament, ne f !ceam nevoile, rând pe rând, înfruntând jena fa ! de ceilali. Nu ni se d!dea
hârtie igienic!  sau ziare de team!  s!  nu le folosim la scrierea unor mesaje. Mirosurile
 pestileniale deveneau insuportabile, mai ales vara, iar tineta era evacuat ! la 2-3 zile, în acest
fel ad!ugându-se înc! o atrocitate la celelalte deja existente. De inuilor le sc!dea imunitatea,
ap!reau afeciunile respiratorii dup! care deveneau $i mai vulnerabili la TBC.

24
 

Aiud însângerat
Ca s!  ne mai oxigen!m cât de cât, pre  de un minut ne a $ezam pe burt !  în dreptul u$ii $i
inspiram aerul, $i acela viciat, venit de pe coridorul unde temnicerii, $i ei murdari, st!teau
necontenit la pând!. Infernul lui Dante a r !mas mult în urm! fa ! de iadul care se înst! pânise
 peste Jilava la acea vreme.

Maromet
Pentru a putea st ! pâni, conduce $i teroriza poporul, comuni $tii s-au servit de elemente
de cea mai joas !  spe!, de drojdia $i scursura acestui neam. Un exemplu elocvent este
Maromet, care a ajuns în timpul comunismului comandantul celei mai s !lbatice închisori,
Jilava, cunoscut ulterior printre cei mai sângero $i tor ionari comuni$ti. Înainte, fusese om de
serviciu la prim!ria Sectorului Negru Bucure$ti - pe atunci, capitala fiind împ!r it!  pe
sectoare, în culori - galben era centrul, iar pentru celelalte sectoare fiind verde, ro $u, albastru
$i negru.
Într-o zi, când Maromet trecea s ! î$i vad! robii, sub priviri îi c!zu o maxim ! scris! pe
 peretele unei celule: «Cine $tie s! moar ! nu va fi niciodat ! rob» (Seneca - filozof roman, sec. I
d.H.). Înfuriat peste m!sur !, Maromet le-a strigat celor din camera respectiv!:
- Care p.... m !-tii e$ti Seneca, m!?! Ie$i afar !!!!
Lini$te.
- N-auzi, m!?! Ie$i, m!, afar !!!!
Aceea$i lini$te mormântal!. Spumegând de mânie, Maromet se adres !  unuia dintre
însoitorii s!i:
- To... to... tovar !$e mi... mi... miliian, mergi la Gref !  $i adu-mi tabelul camerei! Îl
înv! eu minte pe Seneca!!!
Miliianul îi aduse tabelul $i Maromet îl citi cu insisten! de câteva ori, dar Seneca -
nic!ieri! Pentru c! între timp se instalase o atmosfer ! de groaz! care nu prevestea nimic bun,
un student îi spuse:
- Domnule comandant, Seneca a plecat de diminea ! la tribunal pentru c! ast!zi avea
termen $i probabil c! se va întoarce dup !-mas!.
Dup! ce îl înjur ! $i pe student, luminat, Maromet i se adres ! din nou miliianului :
- Mergi în poart! $i, când o veni Seneca de la Tribunal, s ! mi-l aduci mie! I-ar !t eu lui
Seneca, Dumnezeii m !-sii!
Dup! mai bine de jum!tate de secol care a trecut de atunci, m ! întreb dac! miliianul l-
o mai fi a$teptând $i acum pe Seneca, în poarta închisorii.

Scump, dar face!

În timpul inspeciilor sale, Maromet întâlni într-o celul! un fost funcionar al prim!riei
unde el fusese om de serviciu. Pentru c ! îl cuno$tea foarte bine, se opri în fa a lui, adresându-
i-se de sus:
- Ce caui aici, Popescule?
- Domnule comandant, am fost condamnat, imputându-mi-se un fapt de care nu m ! fac
vinovat.
Uitându-se mai atent, Maromet observ!  c!  victima avea la picioare lanuri grele de
 pedeaps!.
- Popescule, dar de ce por i lanuri? îl întreb! cu emfaz!, ca $i cum n-ar fi $tiut nimic
de acest lucru.
- P!i, s!  vedei, domnule comandant. Cu o s ! pt!mân!  în urm!, am fost chemat la
 proces dup! ce am z!cut aici, în Jilava, mai bine de un an. În sala de judecat !, spre marea
mea surprindere, am v!zut-o pe soia mea cu un copil în bra e. A ar !tat c!tre mine apoi i-a

25
 

Grigore Caraza
$optit ceva, iar acesta a întins mânu a înspre mine strigând: «Tata! Tata! Tata!» A fost un
moment când totul s-a r !v!$it în mine $i n-am mai $tiut ce fac. Am deschis portia boxei, am
trântit-o peste gardianul care st!tea în fa!  $i din câiva pa$i am fost lâng! soia mea. Mi-am
îmbr !i$at copilul, dup! care m-am întors lini$tit în box!. Totul s-a petrecut în câteva secunde.
Judec!torul a b!tut în mas! $i i-a strigat gardianului s! m! pun! în lanuri când ajung la Jilava.
A t!cut Popescu privind peste um !rul comandantului undeva, departe. Cu un lic !r de
 bucurie în ochi, parc! ref !cea scena de atunci, îmbr !i$ându-$i înc! o dat! copilul $i nevasta.
- Scump ai pl !tit, Popescule! zise Maromet. Scump!
- Scump, domnule comandant! Scump, dar face! În România comunist !, faptul de a-i
s!ruta copilul pe care nu l-ai v !zut niciodat!  constituie o infraciune foarte grav!  $i se
 pedepse$te cu lanuri grele...

Valea Piersicilor
Dup! chipul $i asem!narea diavolului, Maromet scotea din celule diferi i oameni de
vaz! ai neamului românesc $i, cu un sadism ie $it din comun, ordona gardienilor s !-i bat! pân! 
ce îi n! p!dea sângele. Alegea militari cu grad superior, cu prec!dere generali ai Armatei
Române care, pe frontul de r !s!rit, s!vâr $iser !  adev!rate minuni de vitejie. Unul dintre ei a
fost generalul Iacobici, mort la Jilava în urma b !t!ilor comandate de Maromet.
Acest Iacobici, care la vremea aceea era 'eful Marelui Stat Major, a fost chemat de pe
front de c!tre regele Mihai dup! c!derea Odessei - la 16 octombrie 1941, când a luat decizia
s!-l înainteze pe Antonescu în grad. Imediat ce a sosit Ion Antonescu, regele l-a înaintat la cel
mai înalt grad militar - Mare$al, distincie care se ofer !  numai în urma unei mari b !t!lii
câ$tigate pe front. Se $tie c! Antonescu a fost al treilea mare $al al României, dup! Averescu $i
Prezan.

*
Pe 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a fost obligat s ! abdice, anunând la radio
c! o face în favoarea fiului s!u Mihai. Atunci, în Pia a Palatului s-a adunat foarte mult! lume
care striga: «Jos regele!», ca apoi aceia $i oameni s! strige «Tr !iasc! regele!» - referindu-se de
data aceasta la Mihai.
Dou! sau trei zile mai târziu, Mihai, Voievodul de Alba Iulia - denumire pe care i-o
d!duse tat!l s!u dup!  ce-i luase tronul pe 8 iunie 1930 - a depus jur !mântul de rege la
Patriarhia Român!. Cel care l-a uns ca rege a fost chiar patriarhul Nicodim Munteanu, de loc
din Pipirig-Neam. La ceremonie, a fost un num !r restrâns de martori, printre care se afla $i
tân!rul teolog Dumitru Bejan, din Hârl!u, asistentul universitar al lui Dimitrie Gusti.

*
Jilava, aceast! groaznic! închisoare $i cu o reputaie atât de trist!, are un câmp numit
Valea Piersicilor, c!ruia i se mai spune $i Valea Plângerii pentru c! în acest areal s-au f !cut
multe execuii, sute de oameni trecând pe cealalt !  lume, de cele mai multe ori nevinova i.
Astfel, pe data de 1 iunie 1946, în Valea Piersicilor au fost executa i unii dintre cei mai mari
oameni care au condus destinele !rii: Mare$al Ion Antonescu, prof. univ. Mihai Antonescu -
ministru de Externe, generalul Picky Vasiliu - fost comandant al Jandarmeriei Române,
 precum $i prof. univ. Gheorghe Alexianu - fost guvernator al Transnistriei.
În tot decursul istoriei, în orice conflict dintre dou ! state, nu se cunoa $te nici un caz
când cel care a pierdut s! fie condamnat la moarte de c !tre înving!tor. Excepie s-a f !cut doar
în cel de-al doilea r !zboi mondial, cazul procesului de la Nürnberg, când înving !torul, hain $i

26
 

Aiud însângerat
f !r !  cap, $i-a ucis învinsul - dovad !  cras!  de subiectivism $i la$itate, pentru c!, în orice
situaie, doi adversari care se confrunt! trebuie s! r !mân! cavaleri $i oameni de onoare.
Pe 21/22 iunie 1941, într-o sâmb !ta spre duminic!, generalul Ion Antonescu,
conduc !torul statului român, a declarat r !zboi fostei URSS, pentru a readuce la sânul patriei
dou! provincii române$ti, Basarabia $i nordul Bucovinei, ambele cotropite de ru $i. Declaraia
de r !zboi a fost transmis ! dintr-un vagon militar aflat în gara din Piatra Neam . Dup! muli
ani, într-o lume care p!rea mai bun!  decât cea din trecut, în apropierea aceleia $i g!ri, s-a
ridicat bustul celui care a fost mare$alul Ion Antonescu. O statuie similar ! a fost ridicat! $i pe
locul unde a fost executat, în Valea Plângerii-Jilava, de c !tre Asociaia «Pro-Basarabia $i
Bucovina». Odat!  cu statuia din Piatra Neam , a disp!rut $i cea din Valea Plângerii. Cine
umbl! la istoria noastr ! $i în ce scop?
Ce caut! acei tr !d!tori în scumpa $i fr !mântata istorie a neamului românesc $i cum ar
 putea sta al!turi de marii voievozi $i domnitori din toate timpurile? Abia acum, se “lucreaz !”
la îndep!rtarea lor din istoria României.
Oare nu pe drept cuvânt mare $alul Antonescu a fost numit, de o seam !  de oameni
 politici $i istorici contemporani, cel mai mare patriot al secolului trecut?

27
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL IV
«Sunt oameni predestinai s! concentreze în sufletul lor
aspiraiile publice, oameni-drapel care se ivesc pe toate
câmpurile de lupt!  (...) Sunt Tyrteii Elladei, (...) eroi
cum îi nume$te Carlyle. Fiina lor este un rezumativ al
societ!ii, o concretizare a epocii». (Octavian Goga)

România - lag!r naional

Prevalându-se de faptul c! au ajuns la putere, comuni $tii au inventat cele mai diabolice
metode de a$a-zis!  corecie, dar care nu aveau nimic în comun cu ceea ce se cheam ! 
echivalent între gravitatea infraciunii $i pedeapsa aplicat !. Orice ar fi putut face atingere la
orânduire era distrus f !r ! discern!mânt, astfel ca nici o brid ! s! nu se mai r !zleeasc! vreodat! 
de imperiul supunerii pe care l-au instituit. A $a au fost uci$i sute de mii de oameni în
cumplitele temnie comuniste, iar intelectualitatea, cea care prin valoarea-i incontestabil ! ar fi
ameninat poziia noului sistem, era decimat! metodic.
Cum «depozitele» existente nu aveau capacitate suficient !  pentru victimele
condamnate, comuni $tii au procedat la extinderea rapid! a num!rului de închisori, astfel c !, în
scurt timp, România a devenit prima ar ! din lume care deinea cele mai multe obiective de
exterminare pentru deinuii politici. A fost schimbat ! destinaia iniial! a unor amplasamente,
cu predilecie vechi loca$uri de cult - mân!stiri, biserici, precum $i o serie de imobile a c !ror
arhitectur !  solid!  constituia o garanie pentru s!vâr $irea scopului criminal: genocidul unui
 popor. Chiar $i a $a, spaiul nu era îndeajuns. 'i au g!sit o alt! soluie: exterminarea în mas ! a
opozan ilor!

Convoiul
De la închisorile $i securit!ile din Bucure$ti, în special Jilava - închisoare de triere,
deinuii care trebuiau s! ajung! în alte penitenciare din ar ! erau transportai în Gara de Nord.
Acolo, undeva în cap!tul dinspre Basarabi, ferii de ochii publicului, erau urcai în trenul care
urma s!-i duc! la destinaia stabilit!.
Pe 25 aprilie 1950, seara, $i noi am fost înc!rcai în duba-tren cu direcia Aiud, unde
am ajuns dimineaa, pe la ora 10.30-11.00.
În gara Aiud, ne a$tepta un num!r mare de miliieni. Cum, la acea vreme, închisoarea
nu avea în dotare ma $ini pentru transportul deinuilor, de la gar ! am mers pe jos. Înconjurat
de numero$i gardieni cu armele în mân!, convoiul nostru ar !ta trist $i dezolant. În fa!, erau
doi soldai în termen, descul i, descoperii $i atât de sl ! bii, încât abia î$i duceau bocceaua cu
cele câteva lucruri pe care le aveau. În afar !  de aceasta, aveau la picioare lan uri grele de
 pedeaps! care sunau sinistru $i r !scoleau praful pe drum. Cei doi, Macarie Boieroiu $i 'tefan
Krepela, erau dintr-un lot dobrogean, având condamnare de munc !  silnic!  pe via!  $i,
respectiv, 25 ani închisoare. În urma lor, veneau ceilal i deinui în ochii c!rora se citea groaza
ca $i cum, la cap !tul drumului, i-ar fi a$teptat plutonul de execuie. Lumea se ferea de noi,
intrând în pr !v!lii sau dând colul str !zii. Doar pe la geamuri, vedeam c !  se mi$c! perdele
ap!rând câte un cap de b !trân sau tân!r din dosul lor. Îmi amintesc versurile lui Radu Gyr:

«Rupi $i slabi $i ciuruii de ploaie,

Vinei în amurgul citadin,

28
 

Aiud însângerat
Zorn!ind sub bura de venin,
Poticnii în lanuri $i noroaie,

Strâmbi de lan, de burni!, de foame,

Ducem boarfa noastr !-ntr-o boccea
În ora$u-n care nu ne vrea,
Beat de aburi calzi $i de reclame».

Zarca Mariei Tereza

Dac!  deasupra Infernului lui Dante st!tea scris: «Lasciate ogni speranza voi
ch'entrate!» («L!sai orice speran! voi cei intrai!»), deasupra intr !rii în aceast! temni! scria
Închisoarea Principal! Aiud.
Socotit! cea mai sever ! din sud-estul Europei, sem !na foarte bine cu cea descris! de
Dante în volumul «Infernul». Astfel, pavilionul Celular era o cl !dire în form! de T, cu patru
nivele, fiecare având 78 de celule $i dou!  saloane mari. În interiorul închisorii, mai era o
închisoare numit!  Zarc!  - o cl!dire cu parter $i etaj, totalizînd 70 de celule - ridicat !  din
ordinul împ!r !tesei Maria Tereza, pentru osânda bieilor români ardeleni. De acest lucru s-a
ocupat Samuel Brukenthal, guvernatorul Ardealului $i, totodat!, unul dintre amanii s!i,
aceea$i persoan! care a înfiinat muzeul din Sibiu $i care îi poart! numele.
Începând din anul 1929, Zarca a fost declarat ! insalubr !, dar nu s-a inut cont de acest
fapt. Când am ajuns acolo, în 1950, pere ii Z!rcii erau umezi pân! la în!limea de 1-1,5 m $i
 pe alocuri muceg!ii. Începând din vara lui 1953, în Zarc! $i cele dou! secii s-au montat peste
geamuri obloane de culoare albastr !, iar în Celular jaluzele din lemn, de aceea$i culoare, a$a
încât s! nu putem vedea în curte. Doar printre cr ! p!turi, mai z!ream un mic petic de cer înspre
care ne îndreptam deseori privirile $i ne simeam un pic mai liberi. Timp de peste 200 de ani,
 bieii români au umplut aceste celule de aspr ! pedeaps!. Acolo au f !cut osând! cei mai mari
oameni ai neamului românesc, profesori universitari, savan i, fo$ti mini$tri, oameni de cultur !,
 politicieni $i tot acolo au murit 34 de generali vesti i, eroi din ultimul r !zboi mondial. Nici nu
 b!nuiam atunci c! în Aiud voi executa 18 ani de temni ! grea, din care 8 ani numai în aceast ! 
Zarc!.
Am fost repartizat în celula 199, etaj II, pe aripa orientat !  înspre nord, având la
oarecare dep!rtare Cheile Turzii. Într-un spaiu cu o lungime de 4 m $i o l!ime de 2 m, în
colul din stânga se afla tineta de murd!rie, iar în colul din dreapta vasul cu ap!. Spre marea
noastr ! bucurie, pe du$umeaua din scândur ! de brad ne-am întins, de la geam spre u $!, 8 in$i.
Drept saltea $i velin!, aveam o p !tur ! foarte veche, roas! $i rupt!.
A$a am stat acolo timp de aproape doi ani. Masa care ni se d !dea atingea între 600 $i
700 calorii zilnic, apa era ra ionalizat! - cam 32 linguri/om, din care beam, sp !lam vasele $i
ne sp!lam mâinile $i faa. Dup! puin timp, abia ne mai puteam ridica, inându-ne anevoios de
 perei. Coapsele ne erau roase $i pline de puroi, iar mu$chii se atrofiaser !, r !mânând doar
 pielea care ne mai acoperea oasele.
Din datele furnizate de doctorul civil Ranca, medic al închisorii Aiud (ulterior, acesta
va muri în condiii suspecte, acuzat de comuni $ti c!  ar fi protejat anumi i deinui), din
septembrie 1949 $i pân! la sfâr $itul lui august 1950, au murit de foame 625 de in $i care au
fost du$i la Râpa Robilor.

29
 

Grigore Caraza

Klain Pincu
Din lotul Dobrogea, mi-l amintesc pe Gheorghe Gulea, macedonean, condamnat la
munc! silnic! pe via! – «MSV», care ocupase primul loc de lâng ! fereastr !. Veneau la rând
Klain Pincu, evreu, medicul portului, Emil Braun - func ionar în port $i translator de limb! 
englez !, Camara Ahile, grec, funcionar în port, $i eu - care st!team lâng!  u$!. Mai erau
Victor S!l!geanu $i Pamfil S!l!geanu, $i înc! o persoan! pe care nu mi-o mai amintesc.
În s! pt!mânile care au urmat, Gheorghe Gulea $i Klain Pincu au avut nenum !rate
discuii, de cele mai multe ori în contradictoriu. Ascultându-i, am spus c !, par ial, amândoi
aveau dreptate, dar am remarcat c ! dr. Klain Pincu era mult mai bine preg !tit, ceea ce îl situa
deasupra interlocutorului s!u.
Într-o zi, Klain Pincu s-a a$ezat lâng! mine, spunându-mi în $oapt!:
- Te v!d un b!iat lini$tit $i cu cap. Îmi pare r !u c! anii pe care îi ai de executat, din
 p!cate, îi vei face pe to i.
- Ce v! determin! s! credei acest lucru?, l-am întrebat curios, dar $i puin revoltat.
- În primul rând, e$ti român $i românii nu se ajut! între ei, ci se du $m!nesc, iar în al
doilea rând, coloritul dumitale politic devine periculos numai la auzul acestor cuvinte. Eu sunt
 jidan, a$a cum spun românii despre noi, evreii, $i sunt c!s!torit cu o românc!, din Br !ila, de$i
m! tem c! va da divor  de mine în timp ce sunt închis. Dar noi ne ajut !m unii pe alii $i ai mei
nu m ! vor l!sa s ! fac toi cei 25 ani de temni ! grea, la care am fost condamnat sub acuza ia
c!, fiind medic în port, am lucrat cu str !inii $i am primit de la ace$tia cadouri $i bani. Eu nu
am voie s! fac mai mult de 5 ani, îns ! tu, copile, vei face toat ! închisoarea. Îmi pare r !u c! i-
am spus asta...
Dup! ce am vorbit cu acest om, m-a cuprins un fel de fric ! $i ceva l!untric îmi spunea
c!  a$a va fi. Peste pu in timp, m-am desp!r it de Klain Pincu, el plecând cu un lot la mina
Baia Sprie. Din când în când, mai primeam câte o veste despre el $i $tiu c! o vreme a fost
sanitar la infirmeria minei. Am aflat apoi c! exact dup! cinci ani, a$a cum estimase, a fost
eliberat din închisoare.
Am reflectat îndelung dup! primirea acestei ve$ti. Cât! dreptate a avut Klain Pincu în
ceea ce prive$te naia lui $i cât! dreptate a avut judecând na ia mea, poporul din care m! trag
$i care s-a n!scut pe aceste meleaguri, unde Sfântul Andrei ne-a adus scânteia divinit !ii $i
înv!!turile lui Hristos! În ara mea, am deci libertatea s! stau o via! în temni! pentru c! mi-
am iubit patria $i pe Iisus. 'i, la urma urmei, de ce s ! nu stau, c ! doar e ara mea!

Tablele mor ii
Pentru deinuii politici din Aiud, anul 1950 a însemnat poate cea mai grea perioad ! 
de-a lungul existenei acestei temnie. Exceptând camerele mari, cele 312 celule erau populate
 pân!  la refuz de c!tre cei peste 2400 deinui, câte 8 în fiecare celul!, întin$i direct pe
du$umea, a$a fel s! nu mai r !mân! nici o palm! de loc neocupat!.
Din când în când, politicii din dou !-trei celule erau sco$i la plimbare în curte, p!strând
o anumit! distan! între ei pentru a nu lua leg !tura unii cu alii. De o parte $i de alta a intr !rii
în Celular, erau dou! table asem!n!toare celor de la $coal!, unde se scria zilnic efectivul de pe
etaje. Când gardienii au observat c !  noi urm!ream totalul, tablele au disp!rut.
În acea perioad!, Aiudul se afla în plin regim de exterminare. La ora 19.00, când se
schimbau gardienii, paznicul Pavel, $eful seciei parter, î$i striga colegii, luând de la ace $tia o
anumit! situaie.

30
 

Aiud însângerat
Etajul III:
- Maier, câi ai ast!zi?
- Doi!
Cu o voce mai înceat !, ca pentru el, Pavel spunea:
- Puin Maier!

Etajul II:
- Man, câi?
- Unu!
- Prea puin!

Etajul I:
- Vasile Marcu, tu câi ai?
- Trei!

Aici, nu mai erau comentarii. La rândul s!u, Marcu întreba de fiecare dat!:
- Da' tu, b!i Pavele, câi ai?
'i Pavel f !cea adunarea cu voce tare, incluzându-i $i pe ai lui:
- Doi $i cu unul - trei $i cu trei - $ase, $i cu unul - $apte! 'apte, b!!
Ascultam toi acest raport $i eu, nou-venit, nu $tiam despre ce este vorba îns ! cineva,
care avea ceva vechime în Aiud, ne-a dezlegat taina:
- Frailor, asta înseamn! c! ast!zi au murit 7 in$i din Celular!
A$ezându-se în genunchi, a f !cut cruce, a zis «Dumnezeu s !-i ierte!» $i «Tat!l
nostru», dup! care s-a rugat pentru cei disp !rui în ziua aceea.

Cele auzite dup! raportul gardienilor din acea sear ! mi-au fost confirmate mai târziu.
Din celula unde st!team, pe partea sudic! a aripii lungi a Celularului, se putea vedea în strad !,
 pân!  dincolo de zid, dar mai ales pe podul care traversa pârâul Aiudel. Din umbra care
domnea în celulele noastre, deseori puteam vedea cum erau transportate sicriele cu de inuii
decedai, pe ni$te c!rucioare. De fiecare dat !, din dreapta sau din stânga noastr ! se auzea un
 pumn puternic în zid, ceea ce era semn c ! se întâmpl! ceva deosebit iar noi trebuia s ! privim
din colul geamului. A$a am v!zut întâi un c!ru cu dou! sicrie, un al doilea tot cu dou !  $i
ultimul cu trei sicrie. Era exact num !rul care, cu puin timp în urm!, fusese comunicat lui
Pavel de c!tre gardienii etajelor din Celular: $apte mor i.

*
Deseori, când gardienii erau deja la parter pentru a ie $i din schimb, lipsea paznicul de
la etajul I, Vasile Marcu. Dac! Pavel insista s! coboare, acesta, doar în c !ma$!  $i transpirat,
sprijinindu-se de balustrada punii, striga:
- Stai, m!i, Pavele, c! înc! nu m-am s!turat de b!tut!!!

Ceahl!ul, în vis
Pe la sfâr $itul lunii august 1950, când se încheia un an în regim de exterminare prin
înfometare, frig $i boal!, m!  ridicam foarte greu de pe du $umea. For ele îmi erau sleite,
 picioarele nu mai aveau stabilitate, mi se întuneca în faa ochilor $i ameeam.
De cele mai multe ori, încerc !rile e$uau, dar o luam de la cap !t, bazându-m! pe voina
de a nu fi îngenuncheat de înfometarea la care eram supus. Încet, ca un copil c !ruia mama îi
spunea «Hai, cop !cel, cop!cel!», rezemat sau ag!ându-m!  de perete, încercam s!  ajung pe
vertical!. Nu rareori am c!zut $i mi-am stâlcit nasul, obrajii sau m-am lovit la cap. Dac ! ziua

31
 

Grigore Caraza
se vorbea foarte des de mâncare, noaptea visam c ! sunt în faa unei mese uria$e cu cele mai
 bune mânc!ruri $i b !uturi. Cârnaii, de exemplu, îi mâncam pe lungime de metri iar omleta o
f !ceam într-un cazan dintre cele mai mari. Dac! venea plantonul cu $eful de secie s! ne aduc! 
hârd!ul cu mâncare, visam c ! îl ridic, îl pun la gur !  $i înghit tot, de$i acesta avea un volum
mare $i o greutate de circa 50 kg.
Într-o noapte, m-am visat pe frumoasa vale a Bistri ei privind m!reia Ceahl!ului $i am
v!zut c! acesta, pân!  la vârf, era de m!m!lig!. M-am repezit la el $i, în genunchi, apoi pe
 burt!, am început s!-l m!nânc de la poale, înaintând spre culmile înalte! Toat ! noaptea am
mâncat din Ceahl!u f !r ! s! m! satur, iar dimineaa, în imediata apropiere a gurii, pe podea,
era o balt! de saliv!...

«Poate de veacuri, poate de mul i ani,

 Nu am prânzit, nu am mai stat $i noi la cin!...
Poate de veacuri, poate de mul i ani,
Am suge fier, am roade bolovani
'i-am h! p!i moluz sau rogojin!...» (Radu Gyr)

Prima oar ! la Neagra

Detenia politic! în Aiud însemna nu doar supliciile diabolice pe care eram nevoi i s ! 
le suport!m, ci $i interzicerea dreptului de a privi dincolo de z ! brelele geamului.
Într-una din zile, dup ! deschiderea de la ora 7.00, m-am în !lat pe vârfuri, încercând s! 
m! uit în curtea închisorii dar, imediat, din u$a celulei, gardianul Filipescu mi-a f !cut semn
s!-l urmez. Era poreclit Falc!  Pr ! jit!  pentru c!  avea o parte a feei ars!  din timpul când
luptase pe frontul de r !s!rit. M-a dus la Neagra $i mi-a ordonat s! m! dezbrac la pielea goal !.
Am stat 12 ore în aceast ! celul! neagr !, la propriu $i la figurat: nu avea geamuri, ci doar ni$te
evi care d!deau deasupra închisorii $i prin care se f !cea un curent greu de suportat, cu atât
mai puin de mine care eram subalimentat de mult ! vreme $i sl! bit, iar în acele zile plouase
mult $i era foarte rece.
Intrarea în Celular se f !cea prin capul T-ului $i era orientat!  în partea de est. La
întâlnirea celor dou! aripi ale T-ului, vest $i sud, precum $i în nord $i vest, fiecare nivel avea
dou! celule Neagra sau Celula Neagr !, numite a$a pentru c! erau lipsite de geamuri $i de orice
orientare în afar !, spre lumina zilei. Erau prev !zute cu o singur !  gur !  de aerisire c !tre
 plan$eul Celularului, îns! eava avea mai multe coturi care împiedicau p!trunderea luminii din
afar !. U$a fiind în!lat!  cu vreo 3-4 cm, se f !cea tiraj cu intrarea principal!  a Celularului,
curentul fiind devastator pentru deinutul aflat în una din aceste celule. Cu vin ! sau f !r ! vin!,
acolo st!teau deinuii pedepsii care, indiferent de anotimp, erau dezbr !cai sau, în cel mai
fericit caz, st!teau în c!ma$!  $i indispensabili. Timpul de $edere în aceast! celul! era de cel
 puin o zi $i o noapte, dar s-au înregistrat cazuri când au stat $i zile la rând, majoritatea ie$ind
de acolo foarte bolnavi.
Eu însumi, dup!  12 ore de pedeaps!  la Neagra, dezbr !cat, am f !cut congestie
 pulmonar !, apoi TBC. În aceast! celul! am stat singur, fiind una din rigorile de distrugere a
celor pedepsii. Era b!gat un singur om, lipsindu-l astfel de posibilitate de a se a $eza spate în
spate cu vreun alt pedepsit sau de a- $i face masaj unul altuia pentru a nu înghe a.
Totul era calculat diabolic. În înc ! perea respectiv!, nu exista pat, banc !, vas de ap ! 
sau tinet! pentru necesit !i. Absolut nimic! Dac! îi era sete, nu deschideau u $a decât dup! 
lungi ore de a$teptare. Cu autoritatea celor cu drepturi depline asupra ta, ca individ care nu
însemna nimic în ochii lor, când trebuia s ! ie$i pentru necesit!i îi strigau veninos:
- C...-te pe tine!
Abia dup!  mult!  vreme, te scoteau în $uturi $i înjur !turi la WC, acordându-i doar
câteva secunde, astfel c! nici m!car timpul necesar nu îl aveai...

32
 

Aiud însângerat

În demena lor de scursuri ale societ !ii, excelau în intenia de a $terge orice grani! 
între uman $i animal la condamnaii politici. Astfel, erau zile când gardianul refuza s! vin! 
iar bietul om f !cea pe el, dup!  care trebuia s!  execute ceea ce i se ordona superior $i
implacabil:
- Cur !! cu mâna!!!

Bolnav de TBC
Dup! 12 ore de stat la Neagra, am fost scos $i dus în celul !, unde doctorul Maximilian
Corbu, specialist în boli pulmonare, fost medic la sanatoriile Toria $i Moroeni-Dâmbovia, $i
el condamnat politic la acea vreme, mi-a pus diagnosticul de congestie pulmonar ! (în prezent,
dr. Corbu este cet!ean elveian, locuie$te în Fribourg, ora$ considerat «Florena Elveiei»).
Mi-a f !cut o frecie ca s!-mi revin, apoi a spus gardianului c! sunt grav bolnav $i c! trebuie s! 
fiu scos din celul !. Zadarnic îns!, au trecut multe zile pân !  ce am fost v !zut de doctorul
închisorii, care s-a speriat de starea în care eram:
- Tu, copile, ce cau i aici, la politici?...
Era ora prânzului $i temperatura mea se ridicase la 39 grade Celsius. Imediat am fost
izolat pe aripa stâng! a etajului, socotit! o rezerv! a infirmeriei unde erau câteva celule pentru
cei grav bolnavi, dar, din cauza temperaturii ridicate, aproape 40,5 grade, am c !zut de dou ! 
ori în com!. Prima oar ! s-a întâmplat pe 9 septembrie, pe la 9.00, diminea a, dup! ce fabrica
de creozot din apropierea g !rii sunase îndelung. Corpul parc! îmi luase foc, creierul fierbea
în cap iar mâinile $i picioarele nu le mai puteam mi $ca. Halucinam. Despre cele ce au urmat
în acest timp, cam $ase ore, mi-au povestit colegii de celul !. Dumnezeu parc! înc! nu voia s! 
m! ia la El.
Intrând întâmpl!tor cu gardianul în celul!  $i impresionat de starea în care m ! g!sise,
doctorul Ranca a $optit: «Este p!cat ca acest copil s !  moar !  în pu$c!rie!» Mi-a adus
antibiotice $i nu a plecat de lâng ! mine pân! ce nu s-a asigurat c ! înc! nu-mi venise rândul...
Patru zile mai târziu, pe 13 septembrie, intram din nou în com ! dar $i de aceast! dat !,
ca prin minune, am fost salvat.
De-a lungul vieii, am observat c!, înainte de a m! scufunda, dintr-un col de Univers
o mân! m! readuce la suprafa! pentru a mai respira o dat ! aerul rece, curat $i binef !c!tor. M-
am trezit cu braele îndreptate c!tre cer, exclamând din adâncul sufletului: Doamne, înc! o
dat! îi mulumesc!»

Ata Constantinescu
Aripa stâng! a Celularului fusese preg!tit! special pentru izolarea bolnavilor care nu
mai înc! peau în puinele paturi de spital. Cei ajun$i în infirmerie erau doar ni$te schelete,
carnea $i mu$chii care le acopereau oasele disp !rând în cea mai mare parte. O categorie era
format! din bolnavii de tuberculoz !  $i o alta din cei care aveau ca$exie - edemul foamei. Din
celula 199, susinut de un deinut pe nume Hain !ro$ie, din Jari$tea-Vrancea, care era planton
 pe sal !, am mers în camera mare 156 A de la etajul II, aripa stâng !, unde erau N!st!soiu, din
Muscel, $i Dominic Mihailovici, care, fiind într-o avansat! stare de descompunere fizic!, avea
s! moar ! în scurt timp.
Dup!  câteva zile, a fost adus $i Ata Constantinescu, fost ministru al Agriculturii,
feciorul lui Constantinescu, $i acesta tot ministru, zis $i «Porcul» - porecl!  dat!  de regele
Carol I care, nevorbind bine limba român!, în loc s!-i spun! grasul, i-a zis porcul.

33
 

Grigore Caraza
Ata Constantinescu avea o fisur ! la $ira spin!rii din timpul deteniei de la Canal. Unul
dintre fo$tii tor ionari ai Pite$tiului, transferat între timp la Canal, l-a obligat s! se urce pe o
schel! de unde l-a împins, pr ! bu$irea fiind groaznic! pentru volumul s!u. Înainte de accident,
Ata Constantinescu avea o pondere corporal ! care dep !$ea 100 de kg, dar sl ! bise atât de mult
în închisoare, încât trebuia sprijinit pentru a se ridica $i a face câiva pa$i.
M! adresam numai cu «domnule ministru» dar m-a rugat, împreunându- $i mâinile, s!-
i spun simplu, «domnule Ata», c !ci, de câte ori auzeau asta, comuni $tii îl snopeau în b !taie $i
nu ar fi vrut s! moar ! în temni!.
Dup! circa dou!  s! pt!mâni, Ata Constantinescu a fost scos din camer !  $i n-am mai
auzit nimic de dânsul. Abia dup ! foarte muli ani, aveam s!-l reg!sesc pe un tabel întocmit în
memoria fo$tilor camarazi de temni! decedai în Aiud.
Mai târziu, în celul! a venit marele economist Mircea Cancicov, de loc din Bac !u, fost
ministru al Finanelor în mai multe guvern!ri. Pe la începutul lunii octombrie 1950, când am
fost mutat în alt! celul!, Mircea Cancicov murea. Astfel, cel mai bun economist al nostru din
toate timpurile s-a stins în Aiud, pentru c !  Partidul Comunist Român nu avea nevoie de
creiere, ci doar de partea dorsal! a oamenilor de nimic.

Alexandru Georgescu
Din camera mare 157 A, am fost mutat în celula 157, unde erau doi de inui care
executau o pedeaps ! din ianuarie 1941. Am privit îndelung $i speriat la ace$ti oameni aflai în
al zecelea an de temni!. Primul era Constantin Cri$u, maistru croitor, din Bucure$ti, un om cu
mult! credin!  $i rob nedezminit al unui crez, c !ci a $a cum spunea cineva, crezurile politice
sunt cele mai mari. Al doilea, întins pe pat, st !tea inginerul Alexandru Georgescu, ploie $tean,
 bolnav de TBC, în stare de descompunere.
De fiecare dat! când tu$ea - $i lucrul acesta îl f !cea într-o scuip!toare, o sticl! special! 
- elimina din piept buc!i mici de pl!mân. Am fost zguduit. Prima dat ! când am v !zut, am
simit cum mâinile $i corpul îmi tremurau sacadat $i orice a$ fi f !cut nu-mi puteam st! pâni
zvâcniturile. Aveam patul deasupra lui Constantin Cri $u, în partea dreapt!. Ca bolnavi, ni s-a
 permis s! st!m întin$i f !r ! s! fim pedepsii. De acolo, de sus, îl priveam pe Georgescu, care
murea în fiecare zi, în fiecare or !, în fiecare clip!...
În ultimele zile, somnul îi era întrerupt de descompunerea galopant ! a pl!mânilor $i un
horc!it atât de puternic, încât se auzea $i pe coridor. 'tiu c!, în dimineaa de «Sfântul
Dimitrie», suferinele lui Alexandru Georgescu ajunseser ! pân! acolo, încât nimic nu mai l !sa
s! se întrez!reasc! vreo speran! de via! pe chipul s!u, înc! viu. Din paliditatea avut ! pân! 
atunci, faa i s-a schimbat deodat! în roz, în ro$u $i apoi în vi $iniu. Ochii insistau asupra mea
$i am îneles c! vrea s!-mi spun! ceva. A întins braele $i mi-a cuprins mâna dreapta. Mi-o
strângea din ce în ce mai tare, apoi mi-a f !cut semn s! m! apropii $i mi-a $optit:
- Grigore, mor! Am în fabric! un bun prieten, Alecu Cojocaru, ploie $tean ca $i mine.
Roag!-l s!-i spun! soiei mele cum m-am pr ! p!dit. Acum mor, nu am nimic cu nimeni $i nu
ur !sc pe nimeni!
Apoi, din ce în ce mai pierdut, m ! rug!:
- Spune «Tat !l nostru»...

Rar, ap!sat $i cu o voce din ce în ce mai ridicat !, am început s! spun: «Tat !l nostru,
Carele e$ti în ceruri, sfineasc! numele T!u,vie împ!r !ia Ta, fac!-se voia Ta...»
Ochii lui Alexandru Georgescu m ! pironeau, din ei pornind în fascicol o lumin ! de o
for !  nemaiîntâlnit!  de mine pân!  atunci. În timp ce rosteam rug!ciunea domneasc!, for a
sl! bea treptat... Când am spus « $i ne iart! nou ! gre $elile noastre», capul i-a c !zut într-o parte
iar braul înc! îmi era strâns ca într-o menghin !. Murise. I-am trecut mâna stâng! peste fa! 
 pentru a-i lipi pleoapele $i am dat s!-mi scot mâna dreapt!. M-am eliberat cu greu $i eram

34
 

Aiud însângerat
r !v!$it. Nu $tiam unde m!  aflu. Am vrut s!  ies pe u$!, dar era încuiat!. M-am dus înspre
geam, îns! era z! brelit.
Era prima oar !  când prin mâinile mele se strecura via a cuiva f !r !  ca s!  îmi fie
îng!duit s! o opresc. În acela$i timp, m-a zguduit incomensurabilul triumf al mor ii, care, de
fapt, avea o singur ! dimensiune: clipa. Nu $tiam ce s! fac... M-am urcat pe pat, m-am întors
cu faa la perete $i am plâns în ne$tire.

Busuiocul
Era toamn!  târzie, înc!rcat!  de amintiri multe $i, fiind tare bolnav, m!  rugam lui
Dumnezeu s! intre în celul! un preot - deinut, desigur - ca s ! m! spovedesc. Nu $tiu de ce,
dar m! încerca sentimentul c! mi se apropie sfâr $itul...
În celul! st!team trei in$i $i trebuia s! vin! un al patrulea. Unul dintre cei doi, CFR-ist,
fusese $ef de gar !  la Criste$ti - pe linia ferat!  care iese la Blaj, dar $i la Aiud. La fiecare
$uierat de tren, ne spunea de unde vine $i încotro merge, ne spunea chiar $i num!rul acestuia,
iar noaptea nu adormea pân! ce nu auzea ultimul tren, care pleca de la Cluj spre Bucure $ti.
Era atâta tristee pe faa acestui om când auzea sunet sau trosnet de linie ferat !, încât,
 privindu-l, îi d!deau lacrimile.
Într-una din zile, în celul ! a intrat un om de statur ! potrivit!, în jur de 50 de ani, cu
ni$te ochi pl!cui $i o figur ! blajin!, ca de moldovean. Dup ! ce gardianul a izbit u $a $i a tras
z!vorul, noul venit ni se adres !:
- M! numesc... $i sunt preot.
Mare mi-a fost bucuria $i mi-am zis c! Dumnezeu mi-a ascultat rug!ciunea consimind
s!-l trimit! pe acel preot în celula noastr !. I-am spus c! m! sim eam foarte sl! bit, c ! nu mai
aveam sigurana c! voi prinde Cr !ciunul lui 1955 $i c ! a$ fi vrut s! m ! spovedesc. Preotul i-a
rugat pe ceilali doi camarazi s ! se retrag! în colul patului de lâng!  u$!  $i chiar s!  stea în
 picioare, de vorb!, blocând în felul acesta privirile iscoditoare ale gardianului care ne pândea
de la u$!. Mi-am spus p!catele c!utând s! nu uit nimic, iar p!rintele $i-a împreunat mâinile în
form! de cruce peste cre$tetul meu, zicându-mi:
- Te iert $i te dezleg!
Dup! s!vâr $irea acestei taine, cu un vârf de cui pe care îl avea a desf !cut cuta zeghei
într-un anumit loc, de unde a scos - învelit ! într-o bucat!  de pânz ! curat!  - o firimitur !  de
 pâine ce fusese îmbibat!  în vin. Era Sfânta Împ !rt!$anie, deci Trupul $i Sângele
Mântuitorului! Mi-a introdus-o în gur ! $i, în!lând ochii spre ceruri, a murmurat:
- Se împ!rt!$e$te robul Lui Dumnezeu...
Am simit atunci un miros de busuioc atât de puternic, încât mi s-a umplut tot co $ul
 pieptului $i aveam impresia c! pl!mânii sunt neînc! p!tori. Mireasma îmi intra prin toi porii
corpului, pe fa!, pe tâmple, prin ochi, apoi ie $ea din trup $i parc! o alta intra pentru a-i lua
locul, ca într-un circuit.
Dup!  ce aceast!  Sfânt!  Tain!  a fost s!vâr $it!, ne-am a$ezat lini$tii pe marginea
 patului $i, tare curios, l-am întrebat:
- Spune-mi, te rog, p!rinte, de unde ai avut busuioc? 'i unde l-ai p!strat, c! eu nu am
v!zut când l-ai scos?
Preotul s-a uitat lung la mine $i m-a pus s! repet întrebarea.
- Ei bine, frate Grigore, nu am busuioc! Nu am avut busuioc! - a înt !rit, privindu-m! 
în ochi. Eu nu simt mirosul, dar dac !  dumneata îl simi, s!  $tii c!  tr !ie$ti ni$te momente
deosebite $i c! Însu$i Iisus Hristos a fost prezent aici $i i-a pus mâna pe frunte! Stai lini $tit c! 
mai ai înc! mult de tr !it, nu a$a cum mi-ai spus dumneata c !  n-ai s! ajungi de s !rb!toarea
 Na$terii Domnului. M-a îmbr !i$at p!rintele, iar mirosul de busuioc a persistat în celul ! înc! 
mult! vreme...

35
 

Grigore Caraza
Era inimaginabil $i nu-mi d!deam seama ce s-a produs în fiin a mea, de unde atâta
lini$te $i atât de mult! bucurie... În tihna pe care o c ! p!tasem, parc! m-a$ fi aflat pe Valea
Trandafirilor din Kazanlâc-Bulgaria, în Poiana Narciselor din F !g!ra$  sau m!  vedeam
departe, foarte departe, în Pacific, pe Insulele Hawai, unde cresc cele mai frumoase flori ale
 p!mântului, orhideele...

Colonelul Ceia - deinut în Aiud

Mare mi-a fost mirarea când, într-una din zilele lui aprilie 1951, a intrat în celul ! 
deinutul Aurel Ceia. Fusese $eful Securit!ii pe Moldova $i m! anchetase la Piatra Neam , iar
acum avea un rol bine determinat în Aiud. Pentru a $ti s! se p!zeasc!, le-am spus colegilor de
celul! cine este noul venit, apoi am b !tut în u$!  $i am cerut gardianului s! fiu mutat în alt! 
camer !, refuzând s! stau în acela$i spaiu cu aceast! creatur !.
Dup! ce i-am comunicat gardianului cererea mea, $i Ceia l-a chemat $optindu-i ceva.
Acesta l-a scos din celul ! $i s-a întors dup ! puin timp.
S!  fi trecut poate dou!-trei ceasuri de la acest incident când un gardian m-a dus în
secia de vis-à-vis de Celular, într-o camer ! unde î$i avea biroul ofierul politic V!leanu. Dup! 
ce mi-a adresat mai multe întreb !ri, mi-a spus c! sunt un du $man al clasei muncitoare, care
trebuie pedepsit exemplar. Astfel, dup! ce am ajuns în Celular, gardianul m-a dus la Neagra
doar în c!ma$! $i în indispensabili, unde am r !mas pân! seara târziu, drept pedeaps! pentru c! 
l-am deconspirat pe Aurel Ceia.
Dup!  confruntarea mea cu ofierul politic V!leanu, Aurel Ceia a disp !rut din Aiud,
aspect care mi-a înt!rit convingerea c!, în realitate, nu era deinut politic, ci îmbr !case haina
v!rgat! pentru a-i spiona pe anumi i deinui politici. Fiind adus tocmai în celula în care m ! 
aflam, cred c! s-a scontat pe faptul c! eu nu-mi amintesc figura lui, iar el ar mai putea scoate
de la mine unele lucruri pe care Securitatea nu reu $ise s!  le afle. 'i pentru a întregi acest
lucru, aduc drept argument faptul c! de atunci Ceia nu a mai ap !rut niciodat! nici în Aiud $i
nici în alte închisori din ar !.

Generalul Gabriel Negrei

Dup!  mai bine de jum !tate de an, prin martie 1951, boala mea de piept - TBC
 pulmonar - s-a cicatrizat $i am fost scos din infirmerie. La începutul lui mai, un ofi er $i doi
gardieni au trecut prin celule întrebând de profesia fiec!ruia, pentru a munci în fabric!. Atât
 pentru mine, cât $i pentru alii era unica $ans! de a ie$i din celul! la mai mult! lumin!, la o
mâncare mai acceptabil!, care s! ne in! cât de cât pe linia de plutire, precum $i la o asisten! 
medical!  mai bun!. De obicei, când ace $tia aveau nevoie de mân !  de lucru pentru sec ia
metalurgie, spuneam c! sunt tâmplar, iar dac! aveau nevoie de tâmplar, spuneam c !-s fierar,
a$a c ! nu prea o nimeream. Atunci îns! am spus c! sunt tâmplar $i se pare c! am avut puin
noroc. Ofierul a notat numele meu $i, dup! o or !, m-a scos din celul !. L-a chemat pe $eful
strungarilor în lemn, Aurel Herghelegiu, din Neam, fost c! pitan de jandarmi, iar de la fier !rie
un deinut politic, inginer de profesie, însoit de maistrul civil Savonea. Ferindu-se de ofi eri
$i gardieni, Herghelegiu m-a întrebat câ i ani am, pentru ce sunt condamnat $i de unde sunt.
Când i-am spus c! am doar 22 de ani $i sunt din Neam, m-a strâns u$or de mân! $i mi-a spus
c! voi merge la el. În câteva luni, am deprins foarte bine aceast ! meserie $i am lucrat la un
strung special piese de $ah, rege $i regin!, pentru export.
S! fi fost sfâr $it de iunie, început de iulie când, ie $ind din fabric! dup! schimbul I, am
observat mai muli deinui, supravegheai de un gardian, care cur !au curtea principal! dintre
Celular $i seciile I $i II. În spatele meu, am auzit pe cineva care a zis:

36
 

Aiud însângerat
- *sta-i domnul Caraza.
Unul dintre deinui s-a apropiat de mine, sco ând de sub hain!  o leg!tur !  mic!, în
ni$te cârpe albe. Pentru a se convinge, m-a întrebat dac ! sunt într-adev!r Caraza, dup! care
mi-a strecurat rapid boccelua.
- )ine! mi-a zis. Este de la generalul Gabriel Negrei, care a murit cu o s ! pt!mân! în
urm!, în celula 253. Înainte de a se pr ! p!di, mi-a dat aceasta, cu rug!mintea s! i-o înmânez.
Am vrut s!-i mai cer câteva am!nunte, dar nu mai aveam glas iar lacrimile îmi
 podidiser ! deja ochii $i sufletul.
Desf !când boccelua, am descoperit c!ma$a generalului pe care, din când în când, cât
am stat cu el în celul !, o scotea, o întindea pe prici, o mângâia $optindu-i ceva, ca unei fiin e
însufleite. Era din m!tase de culoare kaki, frumoas !  $i bine croit!, într-adev!r, o c!ma$! de
general $i de nobil, c!ci a$a îl cunoscusem în celul !  $i a$a se purta cu toat ! lumea. Mi-am
îngropat faa în c!ma$a generalului care purta cu ea atâtea amintiri... România pierduse înc ! 
un mare om, un erou care f !cuse istorie. Moartea care bântuia pân!  $i umbrele din tran$eele
frontului nu l-a vrut pe general. Era prea valoros! Dar l-au vrut în schimb comuni $tii cu toat! 
la$itatea $i indiferena fa! de un asemenea mare om de stat.

*
Poate pentru c! eram cel mai tân!r din celul!  $i chiar din Aiud, aveam doar 22 de ani,
generalul Gabriel Negrei inea foarte mult la mine, iar eu, în afar ! de faptul c! îl respectam
foarte mult, aveam $i mult! dragoste fa! de el. Într-o zi, m-a chemat lâng! dânsul, pe priciul
unde era întins, spunându-mi mai mult în $oapt!:
- Eu nu am $anse s!  mai ies vreodat !  de aici, la cei 83 de ani pe care deja i-am
împlinit. Dumneata, în schimb, vei ie$i sigur în libertate, chiar dac !  vei face întreaga
condamnare. Am o rug!minte. În primul r !zboi mondial, am luptat sub comanda generalului
Eremia Grigorescu. Osemintele lui se afl! în Mausoleul de la M!r !$e$ti, acolo, în Moldova,
de unde e$ti dumneata. Te rog mult, poposind vreodat !  în M!r !$e$ti, caut!  mormântul
ilustrului meu comandant $i aprinde o lumânare, dar spune-i c !  este din partea mea. Îmi
 promii?
- Da, domnule general. Voi face cu siguran! acest lucru.
Câteva luni mai târziu, când el trecuse desigur $i apa Stixului, atunci când mi s-a
înmânat c!ma$a lui, mi-am amintit de promisiunea f !cut!  - cea de a îngenunchea în fa a
mormântului lui Eremia Grigorescu din Mausoleul de la M !r !$e$ti.

 Nichifor Crainic
În urma unei delaiuni f !cute de un fost student, Mircea, venit din grupa lui )urcanu,
de la Pite$ti, dup! un an am fost mutat la tâmpl !rie u$oar !, într-o secie condus! de Gheorghe
Cojocaru, de loc din Dobreni-Neam . Acolo, am avut $ansa s! lucrez cu Ilie R !dulescu, fost
director al ziarului «Porunca vremii», cu Darie Teodorescu, fost prefect al jude ului Neam 
(mort ulterior în Aiud) $i cu Florin Isar, fost ofier în Batalionul 13 Vân!tori de Munte Târgu
 Neam, al c!rui comandament fusese vremelnic instalat în casa noastr !, la Poiana Teiului. Din
discuiile avute, acesta $i-a amintit exact de timpul cât a stat la noi $i chiar de toi membrii
familiei noastre. Lâng! mine lucra col. Mihai Eminescu, fiul lui Matei - fratele cel mai mic al
Luceaf !rului poeziei române$ti $i ultimul descendent al familiei Eminescu. Acesta era
c!s!torit cu Profira, fiica lui Mihail Sadoveanu. Întrebat de mine cum se face c !, în timp ce el
este deinut politic în temnia din Aiud, socrul dumnealui se afl ! printre m!rimile comuniste
care conduc destinele acestei !ri b!tute de Dumnezeu, mi-a r !spuns c! acest om este foarte
egoist, c! niciodat! nu va interveni pentru nimeni $i c! în$i$i copiii lui nu au urmat o facultate,
oprindu-se la nivelul unui liceu sau al unei $coli de menaj, cum este cazul so iei sale.

37
 

Grigore Caraza
La aceea$i mas!  de lucru, se afla marele Nichifor Crainic, membru al Academiei
Române, decanul Facult!ii de Teologie din Bucure$ti, cel care a înfiinat prima $i ultima
catedr ! de mistic! din România $i a doua din lume, dup ! Viena, fost ministru al Propagandei,
îns!  dincolo de toate aceste merite poeziile lui Nichifor Crainic atingeau Divinitatea. Mai
târziu, l-am cunoscut $i pe filozoful Ioan Petrovici, $i acesta membru al Academiei Române,
fost ministru al Cultelor, autor de manuale, cel care a ridicat în Parcul Ci $migiu grupul statuar
al poeilor no$tri. Petrovici, în afar ! de autor de manuale de psihologie, este reprezentantul
curentului idealist numit fideism - prin care religia se îmbin! cu filozofia.
Faptul c! lucram împreun! cu ace$ti oameni remarcabili îl consideram un privilegiu
sau, mai degrab!, un dar providen ial. Nichifor Crainic $i Radu Gyr îmi spuneau c !  sunt
volumele lor de poezii $i c!, fiind mai tân!r, trebuie s! le scot în afara închisorii, lucru ce mi-l
sugera deseori $i filozoful Petrovici. De la Crainic $i Gyr, am înv!at sute de poezii, a $a încât,
în ianuarie 1957, când m-am eliberat din Aiud, aveam în memorie peste 10.000 de versuri.
 Nichifor Crainic era o comoar !, un imens depozit de cea mai pur ! materie cenu$ie. De
la dânsul mi-au r !mas întip!rite în memorie atâtea lucruri care au avut menirea s!-mi
anihileze o bun ! parte din suferinele ce m-au însoit toat! via a. Într-una din zile, la masa de
lucru, ne-a povestit o întâmplare tr !it!  de el, un exemplu tipic de ceea ce însemna «raiul
comunist» nu numai pentru ara noastr !, ci pentru întreaga omenire.
Era în Zarc!, supus unui regim de exterminare lent !, dar sigur !. Orice mi$care sau gest
care ar fi putut fi interpretat altfel decât normal de c !tre gardianul analfabet $i imbecil, pe
 Nichifor Crainic l-ar fi costat viaa. Într-una din zile, la programul de sear !, Nichifor Crainic
$i un camarad de celul !, al c!rui nume nu mi-l mai amintesc, s-au f !cut «vinovai» în faa
gardianului de serviciu - pare-mi-se Baraba $. Dup! ora închiderii de la 19.00, cei doi au fost
sco$i din celul!, du$i la WC în pielea goal! $i, dup! ce au fost luate geamurile $i depozitate pe
coridor, u$a a fost încuiat!. Era o iarn!  cumplit!, z! pada scâr ia sub picioare $i parc!  $i
 pietrele cr ! pau de atâta ger. Cei doi condamnai - de aceast! dat! de gardianul care avea drept
de via! $i moarte asupra lor - au fost l !sai acolo.
Ca s!  nu înghee, de seara $i pân!  dimineaa, ace$ti oameni s-au îmbr !i$at, au stat
când fa! în fa!, când unul cu spatele în bra ele celuilalt, $i-au f !cut masaj unul altuia $i s-au
lovit cu palmele reciproc, atingând toate p!r ile corpului.
WC-ul era ultima înc! pere orientat! spre sud, de unde se desf !cea o arip! formând un
unghi de 90 de grade, iar vis-à-vis se afla o brut !rie, unde nu se cocea pâine, ci doar turtoaie -
un amestec de f !in! necernut! cu ap! $i puin! sare. Acolo lucrau doi sau trei deinui de drept
comun, $eful lor fiind vestitul Beril!, condamnat pentru o tripl !  crim!. De un sadism rar
întâlnit, acest Beril! a dovedit c!, totu$i, undeva în str !fundul sufletului îi lic!rea $i o scânteie
de generozitate. Înelegând ce se petrece în WC, a b !gat în buzunar patru turtoaie fierbin i $i
cu grij! - pentru c! neatenia l-ar fi costat viaa - le-a aruncat pe geam acea man ! cereasc!.
Pentru ei, turtoaiele au fost salvarea.
 Nichifor Crainic a f !cut dubl!  pneumonie, dar a sc ! pat fiind mai rezistent decât
colegul lui, care s-a stins în doar câteva zile.

*
În vara anului 1956, am stat cu Nichifor Crainic în acela $i salon din Secia a II-a a
închisorii, unde mai era $i Kurt Mott, profesorul macedonean Gheorghe Zima (mort în Aiud
dup! câ iva ani) $i unul din fraii Cioculescu. Pozi ia noastr ! era în apropierea u$ii, pe partea
dreapt! la intrare, la primul nivel, iar Crainic st !tea la nivelul II al priciului, pe diagonal !, în
 partea stâng!. Era acest om atât de mare, încât tot timpul m ! întrebam cum de încape într-un
loc atât de strâmt, neaerisit, cu o tinet! de murd!rie într-un col  $i, mai ales, c!rui fapt mi se
datoreaz! onoarea de a sta în aceea $i înc! pere cu el, cu marele Nichifor Crainic.
La ora 8.00, în cap!tul opus se auzir ! u$i deschizându-se $i un glas de gardian care
striga:

38
 

Aiud însângerat
- Las! vorba! Ia pe câte unul $i ie$i în curte, la plimbare!
Afurisitul de gardian era unul dintre cei trei frai Maier, de loc din comuna P ! jida, pe
malul stâng al Mure$ului, toi temniceri dintre cei mai cruzi, mai blestema i $i mai diabolici
oameni. Vasile era socotit cel mai feroce, urmat de Gheorghe $i cel!lalt frate, al c!rui nume de
 botez nu mi-l mai amintesc. Mai aveau dou!  surori, despre care se spunea c !  sunt $i ele
temnicere, la Mislea, pe Valea Prahovei, o închisoare pentru femei condamnate politic. Deci,
o familie de c!l!i $i nu $tiu dac!  fraii Samson, cei care au f !cut execuiile în Piaa
Concordiei, în Revoluia francez! de la 1789, i-au dep !$it în cruzime pe ace $ti frai Maier.
La un moment dat, cineva dintre noi i se adres ! lui Nichifor Crainic:
- Domnule profesor, vorbii-ne ceva! Trebuie s! spun c! acest mare om era un orator
des!vâr $it în orice domeniu. Putea vorbi ceasuri la rând, f !r ! oprire, f !r ! nici o pauz! de " !"
sau de "î", oricând, la orice or !, trezit din somn sau înainte de a adormi, fl !mând, bolnav sau
în oricare alt! condiie de întemniat. În acea perioad! neagr ! din viaa mea, am audiat multe
 personalit!i din crema intelectualit!ii române, dar nimeni nu l-a egalat pe acest munte de
om, Nichifor Crainic.
'i a început maestrul s!  vorbeasc!. În poziia în care ne aflam în momentul când
acesta a deschis gura, a $a am r !mas, nimeni nu s-a mai mi $cat. Cuvintele lui ie$eau ca dintr-o
surs!  de basm, dintr-un izvor de lumin !, coborau parc!  pe c!i lactee, astrale, pe raze de
luceferi. Toi din înc! pere îl ascultam fascinai. M! întreb $i ast!zi, cum a pus Dumnezeu atâta
har în acest om $i de ce o a$a ilustr !  personalitate a trebuit s!  fie aruncat!  într-una dintre
hrubele, temniele murdare ale comunismului?
Trecuser ! ore în $ir $i noi, furai de melodia divin! a lui Crainic, nu am realizat nici
când a încetat deschiderea u$ilor pentru plimbare, nici când buc !tarii au adus hârdaiele cu
mâncare pe coridor $i nici când a început distribuirea acelor l !turi mizerabile.
Deodat !, z!voarele au sunat surd iar u $a a fost izbit! de perete. În prag - un Maier,
care s-a îndreptat cu repeziciune înspre maestrul nostru, apostrofându-l:
- Crainic! D!-mi cartea!
- Ce carte, domnule $ef?
- Crainic, d!-mi cartea, spun! Nu stau eu de dou ! ore în dosul u$ii $i te ascult?!!
- N-am nici o carte, domnule $ef!
Atunci au intervenit câiva dintre oropsiii celulei, încercând s!-i explice gardianului
îngr !m!dit la minte:
- Domnule $ef, dar este Nichifor Crainic! N-a citit. A vorbit!
A stat gardianul uitându-se lung, meditând - dac !  i se poate atribui aceast!  calitate
unei fiine ca el, apoi, întorcându-se pentru a p !r !si celula, i-a zis:
- B!!!i, Crainic, b!i! B!ga-te-a$ în p.... m!-tii, da' de$tept mai e$ti!

*
Garderoba noastr ! se compunea din trei c !m!$i, trei perechi de indispensabili, inclusiv
chiloii, $i trei perechi de ciorapi. În plus, aveam de acolo o bonet !, aceea$i pe timp de var ! $i
iarn!. Când hainele erau ferfenie, ni se permitea s ! primim altele de acas! sau ni se d !deau de
la magazia închisorii, de obicei foarte rupte $i rele. Într-un timp, au introdus echipamentul de
var ! - o bluz!  $i pantaloni scur i din foaie de cort. În picioare, purtam înc!l!rile pe care le
aveam de acas!  $i, când se stricau, ne d !deau bocanci, foarte uscai $i tari, de cele mai multe
ori din acela$i picior. Din aceast!  cauz!, picioarele erau o ran! deschis!, aveam tot felul de
eczeme $i ciuperci. De 54 de ani, port o asemenea ciuperc! la piciorul stâng, netratabil!.
Pentru c!  aveam doar dou !  c!m!$i mai buni$oare, a treia fiind numai petice, unul
dintre colegii de camer ! mi-a dat una nou!. Mai târziu, fiind într-o alt ! celul!, a intrat un om
care executa o peniten! din 1941. Avea o singur ! c!ma$! $i, când o sp !la, r !mânea dezbr !cat.
I-am dat o c!ma$! de a mea, r !mânând tot cu ce avusesem înainte. Doar dou ! s! pt!mâni de la
aceast!  întâmplare, a mai venit cineva în celul !. În libertate, fusese o persoan ! sus-pus!  $i

39
 

Grigore Caraza
sc! pase la percheziie cu o c!ma$! în plus, adic! avea patru. V!zând ce rupturi aveam, mi-a
d!ruit o c!ma$!  de m!tase, nou-nou!. Iat!, mi-am zis, cine d!  lui î$i d!  $i d!ruind, vei
dobândi, c!ci cu fiecare lucru bun oferit din toat! inima îi faci o comoar ! în cer.

Dorobanu
Într-unul din saloanele sec iei a II-a, se aflau mai muli intelectuali care aveau statut de
 bolnavi cronici, îndeosebi b !trâni, dar $i tineri cu puterile sleite, ajun$i la limita neputinei. În
toamna anului 1952, c ! pitanul Dorobanu, comandantul închisorii, urmat de ofierul de
serviciu $i mai muli gardieni, a trecut prin celule pentru a-i scoate la munc ! pe deinuii care
 p!reau mai puin bolnavi.
Intrând în salonul respectiv, a ordonat ca bolnavii s ! se a$eze pe dou ! rânduri, fa! în
fa!, a$a încât s!-i poat! analiza cu atenie.
- Ce boal! ai? îl întreb! pe primul.
- Sunt bolnav de inim !.
- 'i eu sunt bolnav de inim !! zise Dorobanu, f !cându-i semn gardianului s ! îl ia în
 primire.
- Cum te cheam ! $i ce boal! ai?
- Sunt bolnav de ficat.
- 'i eu sunt bolnav de ficat! Ie $i în p.... m!-tii în fabric!!
A$a trecea de la un de inut la altul $i, dup! ce afla diagnosticul fiec!ruia, Dorobanu
replica invariabil: «'i eu sunt bolnav! Ie$i în p... m!-ti în fabric!!»
C!tre sfâr $itul celor dou!  $iruri de bolnavi, era Cristofor Dancu, un tip cu fizicul
nepl!cut, dar de o inteligen!  sclipitoare. Fusese ziarist de mare talie la «Universul» lui
Stelian Popescu $i la «Curentul» lui Pamfil 'eicaru, apoi c!lug!r, liceniat în Teologie $i în
Drept.
Cu toate c! Dorobanu îl $tia foarte bine, îl întreb! cu acela$i nezdruncinat dispre:
- Tu ce boal ! ai?
- Eu sunt nebun, domnule comandant!
- 'i eu sunt nebun, Dancule!
Ironia biciuitoare a deinutului parc! îl înec! pe Dorobanu, cel n! p!dit pân! atunci de
toate bolile p!mântului. Se dezmetici în râsetele din salon:
- Îââ!!!!! F...-i Dumnezeii m!-tii, Dancule! Ie$i în p.... m!-tii afar !! Schi!  un gest
 pentru a-l lovi cu piciorul în spate, dar Dancu se feri cu abilitate.
Înfuriat peste m!sur ! pentru c!  $i gardienii au cutezat s ! râd!, Dorobanu se întoarse
 brusc, renunând la a mai merge prin celelalte saloane.

Roata Robilor
În prim!var !, st!team în celul!  cu Dumitru Coman din Galai, Stamate Craiu, din
 p!r ile Moldovei, $i 'tefan Ciocâlt!u, fost funcionar superior, pare-mi-se consul al României
la Istanbul. Lucra la Roata Robilor. Întrebându-l ce anume face acolo, mi-a spus s ! trec pe la
el $i s! v!d aceast! roat!, care era amplasat ! în curtea fabricii, în spatele WC.

40
 

Aiud însângerat

CAPITOLUL V
"Nu trebuie s! ne fie fric! nici de s!r !cie, nici de exil,
nici de închisoare, nici de moarte; dar trebuie s! nu ne
temem de fric!". (Epictet)

Domiciliul obligatoriu
Teroarea instituit! de Gheorghe Gheorghiu-Dej a devenit $i mai crâncen! dup! 1948.
De inspiraie sovietic!, exterminarea lupt!torilor anticomuni$ti s-a extins cu repeziciune
devenind un soi de virtute proletar !, ale c!rei cifre înregistrate erau raportate s! pt!mânal la
Moscova. Cum, la acea vreme, Canalul Dun !re-Marea Neagr !  rezolva doar par ial
distrugerea în mas! a intelectualit!ii $i a burgheziei, au fost înfiin ate numeroase lag!re de
munc!. Astfel, B!r !ganul românesc a fost populat cu deporta i, cu prec!dere «chiaburi»,
«du$mani ai poporului», «bandi i», «criminali» etc. Au fost concentrate for e masive de
munc!  sub cerul absolut liber, surghiuni ilor rezervându-li-se drepturile de a suferi $i de a
t!cea pentru a supravieui în marele lag!r socialist.
D.O. - domiciliul obligatoriu sau domiciliul for at - era o nou ! condamnare care nu
trecea prin faa nici unui tribunal $i nu urma nici o sentin!. Venea de undeva dintr-un
ascunzi$, care îi mai ad!uga la suferina din temni!  $i un anumit num !r de luni, având în
vedere c! D.O. nu se num!ra în ani. Acest domiciliu era dat de ofi erul politic $i conducerea
închisorii din care plecai, în funcie de num!rul denunurilor pe care le aveai la dosar,
întocmite de cei cu care împ !r eai necazurile $i suferinele.

*
Pe 23 ianuarie 1957, am p !r !sit închisoarea pentru a merge în domiciliul obligatoriu la
R !chitoasa din B!r !gan, fiind predat Miliiei Aiud. Acolo, am mai a$teptat 24 de ore
împreun! cu un alt coleg de suferin !, Costea, din Tomnatec-Timi $, care mergea, tot în D.O.,
la L!te$ti. Miliienii s-au purtat frumos cu noi $i ne-au dat liber atât în noaptea respectiv !, cât
$i a doua zi, pentru a vizita Aiudul $i a merge unde vrem noi. Atât ofieri de la Miliie, cât $i
locuitori ai Aiudului, care puteau lesne ghici de unde venim, ne întrebau plini de curiozitate:
- Dar ce v! f !ceau miliienii din închisoare de strigai cu atâta disperare dup! ajutor?
Chiar voiau s! v! omoare?!
În acea noapte $i în ziua urm!toare, de câte ori am intrat într-un restaurant sau un local
ca s!  mânc!m ceva, am primit cu mult mai mult decât doream, inclusiv mici pachete din
 partea unor oameni pe care nu-i cuno $team $i nici nu ne întrebau nimic. Am încercat s !  le
d!m bani, dar nici unul nu a acceptat.
Pentru noi, obi$nuii de ani întregi cu foarte puin sau deloc, gestul lor avea aureol ! 
serafic!  $i o valoare moral! aparte. Se întâmpla pentru prima oar ! dup! foarte mult! vreme
când eram privii ca oameni, ba mai mult, îi simeam solidari cu lupta $i suferinele noastre:
- 'tim de unde venii! ne spuneau cu voce tremurând !. Dumneavoastr ! suntei cei care
ai în!lat un steag $i pentru noi!
În dimineaa zilei de 25 ianuarie 1957, înso it de un miliian, descindeam în Gara de
 Nord, unde am avut o hemoptizie. Fusesem diagnosticat cu TBC pulmonar activ, diseminare
în form!  de fagure de albine, ceea ce însemna c !  pe suprafaa pl!mânilor mei bacilul î$i
f !cuse multe cuiburi. La eliberare, doctorul Gheorghe 'erban îmi d!duse câteva flacoane cu
Streptomicin!, din care trebuia s! fac zilnic o injecie. Speriat, miliianul m-a dus la punctul

41
 

Grigore Caraza
farmaceutic al Miliiei din gar ! iar o sor ! de caritate mi-a f !cut injecia, punându-m! astfel pe
 picioare.
Pentru c!  urm!torul tren spre Fete$ti era seara $i profitând de faptul c! m!  simeam
foarte sl! bit, am cerut gardianului s!  mergem $i s!-l c!ut!m pe fratele meu. Împreun!  cu
miliianul $i colegul meu, am mers la adresa unde locuia în urm ! cu 8 ani, dar nu l-am mai
g!sit acolo, apoi am mers la o alt !  adres!  $i, în cele din urm !, l-am c!utat la Uzinele
«Vulcan». Ie$ise de puin timp din schimbul de noapte, dar atunci am întâlnit-o prima dat ! pe
soia lui, pe numele de domni $oar ! Nu a Velicu. M-a primit cu o c !ldur ! deosebit!, apoi ne-a
condus acas!, unde mi-am rev!zut fratele. La micul dejun, mi-am amintit c!  era ziua mea
onomastic!, Sfântul Grigore Teologul.
Seara, Gelu a r !mas pe peronul G!rii de Nord cu privirile înceo$ate dup! trenul care
m! ducea la Fete$ti.
La postul de mili ie al raionului, i-am întâlnit pe ing. Neagu Lungu $i pe avocatul Jan
Aristide, care aveau aceea$i destinaie: Satul Nou-R !chitoasa, raionul Fete$ti, regiunea
Constana. De acolo, un miliian ne-a condus la Mili ia Giurgeni, comun! situat! lâng! bacul
Giurgeni-Vadul Oii, pe Dun!rea Veche, aval de Piua Pietrii, fost ! Cetatea de Floci a lui Mihai
Viteazul. De acolo, pe digul Dun !rii, tot în aval, la circa 4 km, era situat acest Sat Blestemat,
cum l-a numit preotul Dumitru Bejan.
Era duminic!, 27 ianuarie 1957, când am ajuns la R !chitoasa, unde ochii nu aveau nici
un punct de desf !tare $i nici un loc de odihn! spiritual! pe tot întinsul s !u. Acolo, ne-a primit
$eful de miliie Duroiu, tuciuriu din na$tere dar care nu era un om r !u, citindu-ne dintr-o
condic! de prezen! numele celor care se aflau în D.O. Ne-a mai spus c ! trebuie s! st!m o
 perioad! la unul dintre D.O.-i$ti, pân! ce vom repara o cas! p !r !sit! de a b!n!enilor, care au
locuit for at acolo pân! când st! pânirea s-a reîmp!cat cu Tito.
Totodat!, ni s-a adus la cuno $tin! c! drepturile noastre se m !rgineau la a parcurge o
distan! cu raza de 15 km, iar dac ! dep!$im, risc!m o condamnare de la 3 la 5 ani. La hotar de
raion sau regiune, aria se restrângea pentru c!  nu aveam voie s !  dep!$im aceste linii. În
fiecare duminic!, în cursul dimineii, eram obligai s! mergem la Miliie pentru a semna de
 prezen!  în domiciliul respectiv. Am fost aten ionai c!, la orice or !  din zi sau din noapte,
miliianul va bate în u $! sau în geam ca s ! vad! dac! suntem prezeni.

Marcel Cazacu
 Ne-a g!zduit Ion Vorovenciu, economist, de loc din Ruc !r-Muscel, acolo fiind $i
amicul meu Alfred Cureliuc, venit din Putila-Storojine , unul din cele dou !  judee luate în
mod samavolnic de c !tre Stalin.
Dup! ce m-am trezit dintr-un somn adânc, înso it de Alfred am plecat s!-l cunosc pe
Marcel Cazacu. Originar din R !d!ui, Marcel avea doar cu un an mai pu in decât mine, era un
tân!r frumos, inteligent, chiar timid $i de o seriozitate cu mult peste vârsta pe care o avea. În
seara aceea, mi-am dat seama c ! este un om cu totul deosebit. Mai târziu, aveam s ! aflu c!  $i
el - ca $i mine, de altfel - a avut sentimentul c ! ne-am fi cunoscut într-o alt! lume, într-o alt! 
via!, pe alte t!râmuri...

*
P!rinii lui avuseser !  o libr !rie $i o mic!  fabric!  în R !d!ui dar au fost nevoii s! 
 p!r !seasc!  localitatea pentru a nu fi trecui în rândul chiaburilor. Astfel, $i-au schimbat
domiciliul în Zlatna-Alba, apoi la Timi $oara.
În 1948, în noaptea de 13 spre 14 mai, când Marcel mergea s !-$i revad! meleagurile
natale de care îl apucase un dor nem !rginit, a fost arestat $i aruncat în temni!. Dup! 8 ani de

42
 

Aiud însângerat
închisoare cu toate ororile regimului comunist, pe 14 mai 1956 a fost pus în libertate. Era de
nerecunoscut!
Tat!l lui Marcel venise la Gherla cu vreo trei zile mai înainte $i, din când în când, ca
din întâmplare, trecea pe trotuarul din fa a închisorii ca un simplu drume . În ziua eliber !rii,
când b!tea din nou aceast ! cale, a v!zut un tân!r slab $i îmbr !cat foarte r !u ie$ind pe poarta
temniei care p!$ea descump!nit de-a lungul trotuarului $i destul de anevoios. Deodat !, se
 poticni $i încerc! s! se prind! de zid ca s ! evite c!derea... N-a reu$it $i a r !mas nemi$cat jos.
Cum poarta temniei se închisese $i pe strad! nu mai era nici ipenie de om, Gheorghe
Cazacu a traversat $oseaua $i l-a ridicat, încercând s!-l menin! în picioare, rezemat de zid.
- Cum te cheam !? l-a întrebat însp!imântat pe tân!r.
- Marcel, $opti tân!rul. Marcel Cazacu...
Gheorghe Cazacu încremeni: tat !l $i fiul se întâlneau dup !  mult!  vreme într-o
îmbr !i$are sfâ$ietor de dureroas!, plângând în hohote...

*
Situaia familiei mele era destul de precar !, astfel c!  n-am îndr !znit s!  cer ceva de
acas!. Am scris doar c!  nu am voie s !  p!r !sesc zona $i, dac!  a$  fi f !cut-o, riscam s!  fiu
aruncat din nou în închisoare, de aceast! dat! pentru infraciune de drept comun.
Muncisem în Aiud, în fabrica închisorii, din mai 1951 pân ! prin octombrie 1953, $i
toat!  agoniseala mea în numerar se ridica la circa 250-260 de lei. Dac !  cineva î$i poate
imagina, atât îmi mai r !m!sese din banii pe care îi realizasem în doi ani $i cinci luni de munc! 
în Aiud! Cu atât am r !mas dup! ce, din câ$tigul mizerabil obinut, circa 1 leu pe zi, mi-am
 pl!tit mai întâi temnicerul, adic!  pe cel care m!  lovea, m!  izola, m!  tortura $i chiar avea
 puterea s! dispun! de propria-mi via!! Pare un paradox, dar în România comunist ! faptul era
la ordinea zilei. Deci, aceasta era toat !  averea mea la acea or !, plus zdrenele de pe mine -
ceea ce mai r !m!sese dup! aproape 8 ani de osând !.
Având o situaie mai bun!, Marcel m-a ajutat foarte mult, astfel c ! toat! luna februarie
mi-a adus în fiecare diminea!  câte o sticl!  de lapte, ceea ce a contat enorm în vindecarea
TBC-ului pulmonar.

Trecuse aproape o lun! de când ajunsesem în D.O. Într-una din zile, când sp !lam rufe,
la intrare am auzit vocea lui Marin Dumitrescu $i înc! una stins!, obosit!, pe care nu o $tiam.
Când s-a deschis u $a, în prag era tata.
Plecase bietul de el de la poalele Ceahl !ului, ca s!-$i g!seasc! feciorul în B!r !gan.
- Grigore! Grigore! N-am crezut c! am s! te mai v!d vreodat!!
Din bagajul pe care îl avea, a început s ! scoat! diferite bun!t!i $i ceva b!utur !.
- Astea, mi-a spus, sunt de la maic !-ta, $i îmi ar !t! ni$te pl!cinte «Poale-n brâu». S ! 
$tii c! le-a f !cut noaptea $i, când mi le-a pus în bagaj, le-a stropit cu lacrimi. Am venit într-un
suflet din Poian! $i cred c! nimeni nu m-ar fi putut opri dac! ar fi încercat s! o fac!. Pe la noi,
este a$a cum ai l!sat $i te a$teapt! toat! lumea din sat. M! întreab! elevii pe care i-ai avut la
$coal!  $i oamenii din sat de ce nu vii. Uite, aici ai o scrisoare de la bunul t !u înv!!tor, Ionel
Ciucanu. S! $tii c! de prim!vara $i pân! toamna, p!s!rile cânt! în gr !din!, livada este plin! de
fructe $i florile pe strat parc! $i ele m! întreab! unde e$ti.
În cele câteva zile cât a stat la mine, a plâns bietul de el mult timp $i, din puinii bani
 pe care îi avea, mi-a mai l!sat $i mie.
Înainte de a se întoarce pe Valea Bistri ei, tata î$i roti privirile în jur $i murmur ! ca
 pentru dânsul:
- Doamne! Dar urât $i pustiu mai e prin locurile astea!

43
 

Grigore Caraza
*
În luna mai a anului urm !tor, l-am invitat pentru a sta cu mine m !car dou! s ! pt!mâni
$i i-am trimis bani de drum. În sat, tata lua trei mese pe zi la familia Moraru, doamna fiind
recunoscut!  pentru priceperea ei culinar !  îns!, dup!  câteva zile, mi-a spus cu o oarecare
tristee în glas:
- Se m!nânc!  foarte bine, se face mâncare deosebit de bun !, dar tot pâine, pâine...
M!m!lig!, de ce nu-mi d!?

R !chitoasa
Am stat la Ion Vorovenciu pân !  în prim!var !  când am reparat o cas!  împreun!  cu
Alfred Cureliuc, unde ne-am $i mutat. De la b!n!enii, sa$ii $i $vabii care s-au întors la casele
lor, ne r !m!sese o mic!  biseric!  f !cut!  din paiant!  $i acoperit!  cu stuf, o cooperativ ! 
(magazin), o prim!rie $i un post de mili ie. Se mai afla acolo $i o mic!  pia!, unde câiva
macedoneni, sa$i $i olteni î$i aduceau duminica, spre vânzare, pu inele lor produse.
Satul nu avea $osele pietruite, ci doar ni $te drumuri pe care, atunci când ploua, nu le
 puteai str ! bate decât numai în cizme de cauciuc, noroiul ajungând pân ! aproape de genunchi.
Uneori, se întâmpla s! nu mai po i smulge cizma din clis !, c!lcai al!turi $i plecai cu ea în
mân!. Fântânile aveau apa s!rat!, astfel c! pân!  $i apa dulce era adus ! cu sacaua din Dun !re
$i distribuit! cu g!leata, contra unei anumite sume de bani.
C!ldura în B!r !gan trecea peste 35 grade Celsius, de multe ori având loc acel fenomen
numit «Fata Morgana», când ne îndreptam c !tre un ochi de ap!  dulce, dar la care nu mai
ajungeam niciodat!. Din când în când, m ! vizita cineva din familie $i parc!  aducea cu sine
nostalgia locurilor natale, frumoasa vale a Bistri ei $i maiestuosul Ceahl!u, socotit Olimpul
neamului românesc. Pe rând, au venit s ! m! vad! fratele meu Gelu $i Alexandrina, sora mai
mare.
De Pa$te, în 1958, când plouase $i era foarte rece, mi-a b !tut în u$!  Alexandrina.
Pentru c! tremura de frig, m-a rugat s! fac focul. Dintr-o g!leat!, unde aveam motorin ! ars !,
am scos dou! c !r !mizi îmbibate, apoi le-am introdus în sob !. Rezemându-le în partea de sus,
în golul dintre ele am b !gat câiva coceni de porumb, ni $te surcele $i hârtie de ziar, apoi le-am
dat foc. Ceasuri întregi, sora mea nu $i-a mai luat ochii de la plit!  $i nu înelegea cum am
f !cut s! ard!  $i s! dea c!ldur ! în cas! cele dou! c!r !mizi scoase din g!leat!. 'i ast!zi, dup! 
ani, î$i aminte$te de acea întâmplare $i o v !d f !când cruce: «Doamne, da' asta n-am mai putut
s-o cred!»
În fiecare duminic!, mergeam la biserica din sat, unde slujeau preo ii Constantin
Stoicescu $i Dr !gu$, iar de la stran!  d!deau r !spuns preoii Dumitru Bejan $i Ion Mereu -
care, de fapt, era greco-catolic. Când slujba ajungea la rug !ciunea domneasc!, în biseric! se
auzea o voce care cânta «Tat !l nostru» dup!  Ciprian Porumbescu, sunetele înl !nuindu-se
 blând, în unduiri de pace, lumin!  $i împ!care. Totul era atât de în!l!tor, încât ochii mei
c!utau în sl!vi, vrând parc! s! m! conving dac! nu cumva s-a deschis cupola pentru ca Sfânta
Liturghie s! urce lin, însoit! de îngeri, la picioarele Lui Iisus. Era Marcel Cazacu.
În toat!  perioada de surghiun la R !chitoasa, acolo unde Securitatea $i conducerea
temniei ne trimiseser ! f !r ! nici un suport juridic înc !lecându-ne pedeaps ! peste pedeaps!, ne-
am simit poate cel mai aproape de Dumnezeu $i mai încrez!tori în idealul libert!ii.

La orez!rie
În ferma Luciu-Giurgeni, posturile importante $i cel mai greu de executat erau ocupate
de D.O.-i$ti, adic!  cet!enii ie$ii din temni!  ca fo$ti deinui politici. În B!r !gan, erau
44
 

Aiud însângerat
aruncai oameni titrai, cei mai buni dintre cei buni, cu o putere de munc !  deosebit!  $i o
corectitudine pe m!sur !, dar erau împiedicai s!  ocupe posturi potrivit preg!tirii fiec!ruia,
astfel c! persoane cu dou ! licene $i doctorate erau paznici de noapte, paznici de câmp sau
s! pau p!mântul pentru ridicarea digurilor.
Starea s!n!t!ii mele se îmbun!t!ise $i începând cu 1 aprilie am ocupat un post de
contabil la orez!ria GAS Luciu-Giurgeni, situat ! la 4 km pe digul Dun!rii, înspre Br !ila, pe
fosta proprietate a lui Negru Ponte. Mo $ia lui Negru Ponte, acum GAS, se întindea pe o
suprafa!  de 25.000 ha; avea 25.000 oi, 700 bovine, 70-80 cabaline, câteva sute de stupi,
 precum $i luciu de ap! - un hele$teu cu foarte mult pe $te.
Orez!ria avea o suprafa!  de 1.250 ha $i era m!rginit!  de satele Mihai Viteazul,
C!lm!ui $i Otm!t. Din totalul celor 1.250 ha, o parte era situat ! în locul numit Vaca, secie
cuprins!  între Dun!rea Veche $i râul Ialomia. Dincolo de Dun !re, mai era o suprafa!  de
teren tot de a lui Negru Ponte, Sectorul V !rs!tur !, iar luntra$ul care f !cea leg!tura cu aceast! 
mo$ie era mo$ Patap, un lipovan b !trân ca timpul.
În birourile orez!riei, am lucrat pân! în prim!vara anului 1958, când am cerut s ! trec
normator pe teren, fixându-mi locul central la Cantonul lui Zamfir.

Marin Dumitrescu
În vara lui 1957, plouase mult $i apele Dun!rii se rev!rsaser !, umplând multe gropi,
destul de adânci. Prin iulie, am mers cu Jan Aristide $i cu Marin Dumitrescu s! facem baie,
l!sându-ne hainele pe mal, în fa a unei astfel de gropi. Eu cu Jan am înotat în largul fluviului
iar Marin, care nu $tia s! înoate, a r !mas s! se b!l!ceasc! la mal. La un moment dat, întorcând
capul spre locul unde prietenul nostru se îmb !ia, nu l-am mai v!zut.
- Jane! Jane! S-a înecat Marin!, i-am strigat, dup ! care amândoi am înotat voinice $te
înspre mal.
Am ajuns primul la locul unde Marin disp !ruse $i, dup! dou! scufund!ri, l-am cules de
 pe fundul Dun!rii, de la circa 4 metri adâncime. Ajutat de Jan, l-am dus la mal, i-am f !cut
respiraie artificial!, reu$ind astfel s!-l readucem la via!.
Dup! dou ! luni, Marin s-a c!s!torit cu Silvia, fost! coleg! la Facultatea de Geografie,
$i am fost invitat la nunt !. Împreun!  cu Jan, în calitate de cavaleri de onoare, am condus
mireasa la Altar. În drum spre biseric!, Marin, care era în spatele nostru, încadrat $i el de dou! 
domni$oare, i-a zis miresei:
- Silvia, dac! n-ar fi fost Grigore $i Jan, ast!zi nu mai aveai cu cine te m !rita!

Badea Vasile
La Cantonul lui Zamfir, unde aveam sediul, permanent erau vreo 5-6 oameni care
f !ceau de serviciu la orez !rie. Adic!, se ocupau de alimentarea $i evacuarea apei din parcelele
de orez sau repararea digurilor care, roase de ap !, se surpau. Unul dintre ace$ti oameni, badea
Vasile cum îi spuneam noi, era de loc din comuna Mihai Viteazul. Într-o sear !, înainte de
terminarea lucrului, mi-a cerut învoire pentru a doua zi, pân! la ora prânzului, pentru c ! avea
o problem! urgent! de rezolvat.
În ziua urm!toare, puin înainte de prânz, pe drumul care venea dinspre Mihai Viteazul
spre orez!rie, am v!zut un om $chiop!tând pe dig, apropiindu-se în grab !. Era badea Vasile.
Dup! ce a dat bine e $i a intrat, a desf !cut pe pat un prosop în care inea ceva cu mult ! grij!.
Erau mai muli ciorchini de struguri, albi $i negri, deosebit de frumo$i, cu picuri de rou! pe
 bobie.
- Îs pentru dumneata, domnule Grigore!
Se ridic! oftând, privind pierdut în zare. Badea Vasile plângea.

45
 

Grigore Caraza
- De ce plângi? l-am întrebat nedumerit.
- Plâng pentru c! strugurii !$tia i-am furat, domnule Caraza...
- Cum a$a, bade Vasile? De ce i-ai furat?
- I-am furat de pe p !mântul meu, din propria mea vie, pe care mi-au luat-o cu japca
tic!lo$ii de comuni$ti $i s-au f !cut st! pâni pe truda mea de o via!, hr ! p!reii p!mântului!

 Neaga
Cu toate neajunsurile B!r !ganului $i în ciuda statutului nostru, niciodat ! nu am tr !it o
via!  mai frumoas!  $i armonioas!, niciodat!  nu am realizat o înelegere mai mare între
 prieteni, cuno$tine $i camarazi ca în D.O., aspect despre care aveam s ! aflu c! îi irita v!dit pe
securi$tii anchetatori: «Bandiilor! V-am trimis în B!r !gan ca s! v! pedepsim iar voi ai tr !it
mai bine ca într-o familie!»
Întorcându-m !  la camaraderia din R !chitoasa, îmi amintesc de o tân !r !  frumoas!,
 Neaga, pe care am convins-o s ! mearg! la biseric!. Nu fusese niciodat! iar acum, UTM-ist! 
fiind, i se interzicea acest lucru.
De mai multe ori, îi vorbisem despre puterea rug !ciunii, de sfini, despre Iisus care a
stat r !stignit pe cruce pentru noi $i care a înviat dup! trei zile $i îmi amintesc de ochii ei mari
$i limpezi de fecioar ! cum începeau s! l!crimeze de fiecare dat !.
- Merg, mi-a spus, într-o duminic!, dar nu $tiu cum s! procedez. Ia-o tu înainte, iar eu
am s! fac exact ca tine.
Pân! la urm!, am hot!rât s! mearg! ea în fa! iar eu s!-i $optesc din urm! ce are de
f !cut.
 Ne-am închinat în biseric!  $i totul a ie$it întocmai cum pl!nuisem, apoi ne-am a$ezat
lâng! strana p!rintelui Dumitru Bejan, care, dup! ce mi-a strâns puternic mâna, mi-a $optit:
- Grigore, multe p!cate îi vor fi iertate c!  ai adus un om la biseric!. Bun venit,
domni$oar !! i s-a adresat prietenei mele, înclinându-se.
Au urmat duminici la rând când Neaga m ! întreba dac! mergem la biseric!  $i o f !cea
cu toat! dragostea, ca $i cum ar fi vrut s ! recupereze timpul pierdut pân! atunci. Într-o sear ! 
îns!, când o conduceam pe Neaga la o aniversare, la intrare în sat ne-am întâlnit cu secretarul
UTM. Neaga mi-a m!rturisit atunci convingerea c! va avea de suferit, confirmarea venind la
 puin timp dup! aceea: a fost dat ! afar ! din UTM $i apoi din serviciu. Motivul eram eu.

 Neculai Dinicu
Când am ajuns normator pe teren, majoritatea oamenilor care lucrau în alte sectoare au
venit la mine cerându-mi s !-i primesc la munc!. Am acceptat, dar m-am trezit cu brigadierii
din sectoarele vecine care r !m!seser ! f !r ! lucr !tori. Îmi asumasem riscul de a-i pl!ti mai bine,
certându-m! pe aceast ! tem! cu Ion Folea, contabilul- $ef; originar de pe Târnave, care era $i
el, ca $i mine, fost deinut politic în Aiud. În schimb, $eful seciei, ing. Bla$cioc - descendent
dintr-o familie boiereasc! din Basarabia - nu se opunea niciodat ! c!ci, în realitate, inea foarte
mult la mine.
Într-una din zile, un b!rbat a venit cu un copil în vârst ! de numai 8 ani, rugându-m ! 
s!-l las s! munceasc!, de $i $tia c! nu am voie s !-i primesc pe cei sub 15 ani. Am refuzat dar,
cu ochii în lacrimi, tat!l a continuat s! insiste, spunându-mi s !-i dau pe zi doar atât cât s !-$i
 pl!teasc! masa, pentru c! el nu mai are ce s!-i dea de mâncare.
Cel mai mic salariu era de 16 lei pe zi, din care micul dejun $i dejunul costau 6 lei. L-
am primit pe Neculai susinând c! are 15 ani $i-l ascundeam în p! puri$ ori de câte ori aveam
control în sector. Mai mult decât atât, îl normam cu 16 lei pe zi.

46
 

Aiud însângerat
Odat!, stând pe hat, la o igar !  $i privindu-i pe cei ce lucrau în parcel !, l-am v!zut $i
 pe Neculai în ap!, pân! mai sus de brâu, plivind orezul. Se lupta voinice $te cu un smoc de
mohor care se înc! p!âna s!  se slobozeasc !  în mâinile sale firave. Cu ultimele puteri, l-a
smuls, dar a c!zut pe spate, apa l-a acoperit $i în locul unde st!tuse mai ie$eau doar bule de
aer. Îmbr !cat cum eram, am s!rit $i am scos copilul din ap!, apoi l-am adus pe hat. S-a
dezbr !cat de c!ma$! lui de in, pe care i-am stors-o $i i-am întins-o la uscat, r !mânând gol-
 pu$c! lâng! mine. Îi era tare ru $ine $i tot c!uta cu mâinile s ! acopere ceva.
M-a înduio$at Neculai. Inocena angelic!  $i fragilitatea copilului supus la cazne fizice
mi-au inundat sufletul cu o durere în! bu$it!, aidoma p!rintelui care se temea s !  nu-$i
 pr ! p!deasc! odorul.
- B!iatul tatii, nu trebuie s!-i fie ru$ine!
'i ca s!-i mai alung din stinghereal!, l-am întrebat:
- Ia spune-mi, ce vei face cu banii câ $tigai la orez!rie?
- Îi dau lui tata ca, la iarn!, când n-om avea ce mânca, s !  cumpere f !in!  pentru
m!m!lig!.
Am avut în fa!  toat!  sinceritatea $i cur !enia lui de copil cople$it de foame $i
neajunsuri...
L-am îmbr !i$at din nou, apoi m-am ridicat întorcându-m ! cu spatele, c !ci nu voiam
s!-mi vad! ochii plini de lacrimi.

Condamnat la via! 
Plecasem într-una din diminei pe diguri, din parcel! în parcel!, pentru a verifica dac! 
apa fusese evacuat! la timp $i dac! oamenii care pliveau, stând pân ! deasupra genunchilor în
ap!, fac bine acest lucru sau doar superficial. A$a am ajuns în faa cantonului unde era
 brigadier Viorica Stoica, pe acolo trecând canalul magistral care alimenta cu ap! din Dun!re
 parcelele de orez. Lâng!  acest canal, se întindea o mic !  paji$te pân!  în luciul apelor de la
 parcelele pe lâng! care treceam.
Apropiindu-m!, am z!rit un copil, de circa 1 an $i jum!tate, stând pe burt !. În mân!,
avea un b! cu care încerca s! prind! de pe luciul apei ni $te frunze $i s! le aduc! înspre el.
Dac!, la început, nu mi s-a p !rut ceva ie$it din comun, am observat apoi c ! acest copil avea un
fel de ham petrecut dup ! umeri $i burt!, de care era legat ! o funie, înnodat ! la cel!lalt cap!t
de un !ru$, astfel ca pruncul s! nu cad! în ap!. L-am v!zut cum scâncea $i se chinuia priponit
întocmai ca un animal. M-am aplecat $i l-am luat în brae, apoi i-am desf !cut funia cât cu
degetele, cât cu dinii, pentru c! nu mai aveam r ! bdare. Întors c!tre mine, i-am v!zut ochii
senini de azur care când zâmbeau, când rev !rsau boabe de m !rg!ritar.
- Doamne! mi-am zis, dac ! din cer ai rupt o bucat!  $i-ai dat culoarea ochilor acestui
copil, de ce îl la$i singur, lungit pe burt ! $i legat ca o fiar !?
Priveam cerul a îndurare pentru nevinov !ia pruncului, încercând s!  t!lm!cesc
 prigonirea cu funia care îl inea la marginea orez !riei.
În acest timp, de noi s-a apropiat o tân !r ! deosebit de frumoas!, în jur de 20-22 de ani.
Avea ochii alba$tri ca un crâmpei de cer din luna mai $i mi-am dat seama c!  este mama
copilului. Mâinile $i picioarele îi erau ude, iar fusta sumecat !. Venea din parcel!, de la plivit
orez.
- De ce ai legat copilul, ca pe o jivin!? am întrebat-o aproape r !stit.
- Mi-e team! s ! nu cad! în ap!  $i s ! se înece, mi-a r !spuns tân!ra, cu ochii înotând în
lacrimi. Acas! nu pot s!-l las singur. Nu am nici p !rini $i nici socri, iar b!rbatul meu este
 plecat departe.
A întins braele ca s!-$i ia copilul, dar el îmi înconjura gâtul cu mânu ele umede $i nu
se mai uita la mam !.

47
 

Grigore Caraza
- Uite ce-ai f !cut! Vezi cum ai reu$it s!-i îndep!rtezi copilul, chiar $i pentru câteva
clipe?
Era exponentul unei familii, «celul !  a societ!ii» cum o numeau comuni $tii,
condamnat!  la agonia supravieuirii în libertate. Mama, cu braele întinse, copilul care m! 
strângea cu putere $i eu - care ineam parc! o comoar ! de nepreuit în brae - ne-am trezit toi
trei l!crimând...

Irina
Destinul a vrut s!-mi poarte pa$ii $i la R !chitoasa, acolo unde to i am fost ca o familie,
unii de acelea$i suferine $i n!zuine, bucurându-ne pentru fiecare fir de via !  ap!rut în
asprimea B!r !ganului. Prietenia cu Marcel Cazacu a fost unul din darurile frumoase rânduite
de Sus, în timpul D.O. reprezentând una dintre cele mai luminoase figuri în preajma c !reia te
în!lai spiritual $i suflete$te. În afar ! de chipul s !u pl!cut, avea un caracter cu totul deosebit $i
o inut! moral! irepro$abil!. De $i cel mai tân!r dintre noi - în 1956, când a ajuns în B !r !gan,
avea doar 26 de ani - chiar oameni în vârst !  $i intelectuali de ras! îl consultau pe Marcel în
diferite probleme. Era foarte sobru, gândea profund $i g!sea cele mai bune solu ii în situaii
dificile.
În toat! acea perioad!, Marcel a fost un exemplu pentru oricare persoan !. Nu cred c! 
exagerez dac! spun c! era omul care s-a apropiat de perfec iune, $i nu este doar afirmaia mea
ca $i cel mai apropiat prieten al lui, ci a tuturor celor care l-au cunoscut. Acolo, la R !chitoasa,
Marcel era socotit de cei apropiai unul dintre cei doi «Prini ai B!r !ganului», având, într-
adev!r, inuta unui patrician roman peste care Dumnezeirea a vrut s ! pogoare, cu d!rnicie, atât
de multe haruri.

*
Din când în când, se organiza câte o petrecere la care mergeam $i noi. Ca s! danseze $i
Marcel, invitam cea mai frumoas ! fat !, pe care, în prealabil, o preg !team, apoi i-o prezentam
cu rug!mintea de a o dansa $i el. Se înro$ea tare de tot $i, aproape ameit, o purta doar la
câteva rondouri, dup ! care î$i cerea scuze $i se retr !gea. Mai târziu, îmi ar !ta pumnul $i-mi
zicea: «Mi-ai f !cut-o, Grigore!»

*
Pe 14 iunie 1957, m-am întâlnit cu Marcel, g !tit ca pentru nunt!  $i cu un buchet de
flori în mân!. Am r !mas uimit când mi-a spus c ! merge la Irina Mihalache, care împline$te un
an. La început, am crezut c ! glume$te, dar v!zând cât de serios este, i-am cerut s ! m! îng!duie
câteva minute. În acest timp, am cump !rat de la cooperativ!  un pumn de bomboane $i o
ciocolat!, dup! care am mers împreun !  la aniversarea Irinei. Era fiica Miei $i a lui Andrei
Mihalache, economist, din F!lticeni, care f !cuse prizonierat în Rusia, în celebrele lag!re
Oranki $i M!n!stârca, foste mân!stiri cu destinaia schimbat! de comunismul lui Stalin.
Mirat! peste m!sur !, doamna Mia Mihalache i-a spus Irinei:
- Iat!, nenea Marcel $i nenea Grigore au venit la tine!
Irina, o dulcea!  de fat!  cu ochii mari, ne-a privit atent !, dar s-a ascuns imediat în
spatele mamei. Când Marcel i-a întins florile, a zâmbit, le-a cuprins cu amândou ! mânuele $i
a r !mas foarte încurcat! când i-am dat bomboanele $i ciocolata. La plecare, am avut grij ! s!-i
spun doamnei Mia c !  fata ei va avea un destin str !lucit dac!, de la un an, este c !utat!  $i
 prime$te flori de la b!rbai, f !r ! s! conteze faptul c! unul avea 27 $i cel!lalt 28 de ani.

*
48
 

Aiud însângerat
Marcel se l!uda c! este fata lui, ba chiar mi-a atras atenia s! nu îndr !znesc vreodat! s! 
concurez cu el pentru a intra în gra iile iubitei sale. M-am conformat dispoziiei primite îns!,
când întindeam amândoi bra ele spre Irina, aceasta se arunca direct la mine, neglijându-l pe
 primul ei prieten, Marcel.
Seara, dup! ce veneam de la orez!rie, treceam s! v!d dou! persoane foarte dragi: Irina
$i Marcel.
Într-o zi, doamna Mia mi-a spus c !, înainte de a o adormi, a întrebat-o pe cine iube $te
mai mult.
- Pe mama?
Dar Irina a dat înd!r !tnic din cap.
- Pe tata?
La fel, cu aceea$i vehemen!, a dat din cap c !  nu! Dup!  ce i-a în$irat numele mai
multor persoane apropiate, pe na $ul, pe Magdalena, în cele din urm !  Irina consimi s! 
m!rturiseasc!:
- Pe Gogolea!
Surprins! $i parc! puin sup!rat!, doamna Mia mi-a zis:
- Am s! i-o dau dumitale s-o cre$ti!
Îmi convenea de minune.
- Hai, iubito, acas ! la Gogolea! i-am zis Irinei care deja se afla în bra ele mele $i am
dat s! ies pe poart !.
Dar, i-ai g!sit! Doamna Mia m-a $i prins de brae $i m-a întors din drum, cu tot cu
odor...

*
Îmi f !cusem un obicei s ! deschid încet poarta. Când m ! vedea, Irina scotea un ip!t de
 bucurie, alerga spre mine cât o ineau picioarele $i, cam de la un metru, se arunca în braele
mele. Apoi m! mu$ca de fa! a$a de tare, încât urma dini$orilor îmi r !mânea impregnat! pe
obraji mult! vreme, ca o pecete domneasc! de supunere $i neuitare...
De câte ori eu $i Marcel eram invitai la mas! de c !tre soii Mihalache, Irina îi spunea
cu hot!râre mamei sale:
- Eu nu m!nânc cu tine! M!nânc cu Gogolea.
Se d !dea apoi jos de pe genunchii doamnei Mia, înconjura masa $i venea la mine. Se
urca în brae, introducea lingura în farfuria ei de ciorb!, o ridica pân! la nivelul gurii mele $i
îmi spunea:
- Gogolea, fufl!!
- 'i de ce, m! rog, s! fuflu? m! pref !ceam a nu în elege...
- E felbinte sî ma ald la guli!.
'i a$a «fufla» Gogolea în fiecare «lingul !» pân! ce se termina mâncarea din farfurie,
iar Irina trecea $erveelul ei pe buzele mele $i m! freca vârtos, de se cutremura $i masa de
atâta vrednicie...
- Na, s! nu te muld!lesti pe la gul !, Gogolea!

*
Când doamna Mia intra în biseric !, de obicei mai târziu, Irina îi spunea de la u$!:
- M! duc s!-l caut pe Gogolea.
Locul meu era la strana din dreapta, lâng ! preotul Dumitru Bejan, care, de$i doctor în
Teologie $i profesor de istorie, f !cea oficiul de cantor bisericesc. P !rintele era na$ul Irinei $i,
de fiecare dat! când ap!rea, întindea mâna s-o cheme, $tiind dinainte ce avea s! se întâmple...
- Nu vin la tine. Îl caut pe Gogolea!

49
 

Grigore Caraza
Ca s-o nec! jesc, m! uitam în alt! parte $i Irina se întorcea în dreapta $i-n stânga, se
rotea împrejurul meu ca s!-mi prind! privirea. Cum niciodat! nu reu$ea, m! scutura stra$nic
de pantaloni $i când, în cele din urm !, se f !cea «observat!», b!tea din p!lmue iar n!v!lnicia
zglobie a glasului ei str ! pungea toat! lini$tea $i bun! pacea bisericii:
- Gogolea! Gogolea! Te-am g!sit!
Pân!  $i preoii scoteau capul din altar ca s ! o vad!, iar oamenii zâmbeau îng!duit $i
luminos, ca $i cum ar fi fost îngerul lor de duminic!. O iubea toat! lumea.
În dragostea mea pentru Irina, am numit-o Floarea B !r !ganului. În schimb, p!rintele
Bejan a numit-o Fata B!r !ganului. Care dintre noi o iubea mai mult?...
Într-o duminic!, pe când se închina la iconostas, fiind o por iune foarte îngust!  $i
încadrat! de dou! sfe$nice cu lumân!ri aprinse, p!rul lung $i dat pe spate al doamnei Mia a
luat foc. Am s!rit fulger !tor, am prins fl!c!rile în pumni $i, de$i simeam arsur !  $i înep!turi
insuportabile, nu am renunat pân! ce micul incendiu nu a fost stins. Totul se petrecu a $a de
repede, c!  doar puini credincio$i observar !  acest lucru $i apoi, în lini$tea ce se f !cu în
 biseric!, se auzi o voce speriat ! de copil:
- Fufl!, Gogolea! Fufl!! Fufl!, Gogolea!

*
F!r !  nici o exagerare, R !chitoasa era un loc blestemat, printre neajunsuri fiind $i
mocirla care se forma dup ! ploaie, un hlei ce se adâncea pân ! aproape de nivelul genunchilor,
a$a încât nu puteai str ! bate drumurile decât cu cizme de gum !. Altfel, întunecimea untoas! a
B!r !ganului îi înghiea h!mesit!  înc!l!rile, silindu-te s!-i ghice$ti sub t!lpi fierbineala
neostoit! înc! de stihiile apoase.
Era duminic! $i ne întorceam de la biseric ! în mici grupuri de cuno$tine $i prieteni. În
apropierea casei lui Andrei Mihalache, într-o balt ! r !mas! în urma ploii din ziua precedent !,
am observat doi copii goi-golu i b!l!cindu-se în noroi. Cel mai dolofan era al inginerului
Grigore Merceanu, pe care îl chema tot Grigore $i era n!scut în aceea$i zi cu Irina. Îns!, pe cât
de zv! p!iat! era fata, pe atât de blând era b !iatul, cu o diferen! între ei ca de la general la
c! prar, generalul fiind, se înelege, Irina.
Unul dintre cei doi s-a desprins din b !ltoac!, îndreptându-se în fug! c!tre mine:
- Gogolea! Gogolea!
Irina, murdar ! toat!, de la guri! pân! la t!lpile picioarelor, cu pua goal!, cam de la un
metru distan! îmi s!ri în brae...
Doar cu o zi înainte îmi cump !rasem $i eu un costum de var !, alb, care îmi venea
foarte bine $i îmi era chiar drag.
- Ce m! fac, mi-am zis într-o frântur ! de secund!. Cum s!-l iau în brae pe acest înger
t!v!lit în noroi?
Am prins-o pe Irina de bra  în timp ce m! feream într-o parte $i, f !când o piruet!, am
reu$it s ! r !mânem amândoi în picioare. În aceea $i clip! îns!, Irina s-a smuls din mâna mea $i,
 plângând cât o inea gura, a fugit acas!. Printre hohote disperate $i cu lacrimi $iroind pe obraz,
i-a spus doamnei Mihalache:
- Mam!, Gogolea nu m! mai iubeste!
 N-am reu$it s!  o împac nici în ziua aceea $i nici în cele care au urmat... Când m ! 
vedea, Irina fugea în cas!  $i de acolo, din col ul patului, îmi replica pe cât de mânioas !, pe
atât de sup!rat!:
- Las! c! stiu, Gogolea! Tu nu m ! mai iubesti pe mine!

50
 

Aiud însângerat

Ultimele zile în B !r !gan

Din prim!vara anului 1958, ne-au obligat s !  mergem de dou !  ori pe s! pt!mân!,
duminic!  $i joi, la Miliie ca s! semn!m de prezen! în D.O. Începând cu luna august, au fost
îndep!rtai din serviciu mai muli din conducerea fermei, iar în septembrie - to i fo$tii deinui
 politici care aveau posturi mai importante. A$a s-a întâmplat cu Ion Alm! jan - contabil-$ef,
Dobre M!celaru - $ef de serviciu munc!  $i salarii, contabilul principal Dragomirescu $i soia
acestuia, Elena, eu $i alii.
În acela$i timp, mai muli civili s-au perindat pe uli ele satului nostru blestemat,
întocmind o schi! a caselor $i a celor 62 persoane care aveau o culoare ostil ! celei ro$ii. Am
îneles atunci $i ne-am preg!tit suflete$te pentru o nou ! încarcerare.
Duminic!, 13 septembrie, la mica noastr !  biseric!, dup!  terminarea slujbei, preotul
Dumitru Bejan a ie$it în faa U$ilor Împ!r !te$ti, începându-$i predica:
- În numele Tat!lui $i al Fiului $i al Sfântului Duh. Amin. Fra i cre$tini, aceast! 
duminic! poate este ultima când suntem prezen i aici $i v! vorbesc. Poate...
În clipa urm!toare îns! vocea i se opri în gât $i izbucni în lacrimi.
- Nu! Nu pot! Nu mai pot! a zis, mai mult în $oapt!, dup! care a l!sat capul în p!mânt
$i s-a întors în Altar.
În biseric!  se f !cu puin!  rumoare, apoi o lini$te adânc!, prevestitoare parc!  a unui
mare dezastru. 'tiindu-m! cel mai apropiat, enoria$ii de lâng! mine m-au îndemnat s ! merg în
Altar $i s!-l rog s!-$i continue predica.
S-a întors p!rintele $i, pentru c! era un mare orator $i tot ce spunea pornea din inim !,
toat! lumea din biseric! a plâns în duminica aceea.

*
Pe 19 septembrie, din pragul casei mele l-am v !zut pe b!dia Andrei venind cu Irina de
la ferm!. Le-am ie$it înainte $i am dat s! vorbesc cu Irina, dar mi-a r !spuns indiferent $i poate
mult prea serioas! pentru anii ei:
- Îs tupalat! pe tine!
- Dar de ce, m! rog?
'i aceea$i întrebare i-a pus-o $i tat!l ei îns!  Irina n-a r !spuns... Avea în ochi ceva
întunecat, împov!r !tor $i parc! ne privea cu de spaim !... În usc!ciunea drumului, g!sise un
 punct pe care îl scruta cu un soi de mânie, aruncându- $i privirile din când în când înspre noi,
la fel de speriat!...
- Îs tupalat! pe tine!
'i-am deslu$it atâta tristee în vocea ei, încât brusc m-am temut s ! nu o podideasc! 
 plânsul. Cred c ! instinctul ei de copil îi spunea c ! avea s! ne piard!  $i, neînelegând de ce, în
ea se d!dea o lupt!  înver $unat!  s!  ne p!streze, îns!  f !r !  ca s!  poat!  face ceva... De aici
durerea mocnit! $i r !zvr !tirea cuprinse în $oaptele acelui «Îs tupalat! pe tine!»
Era îmbr !cat! în alb $i sem!na cu un înger din celebrele picturi ale lui Michelangelo
Buonarroti. Am privit-o cum se dep !rteaz!, pân! ce cotitura drumului mi-a înghi it-o... M-a
cople$it o tristee pe care abia mult mai târziu am putut s !  mi-o explic... 'i mereu îmi
reveneau în urechi spusele ei, se dep !rtau $i veneau din nou, pentru a nu $tiu câta oar !: «Îs
tupalat! pe tine!... Îs tupalat! pe tine!»

51
 

Grigore Caraza

Drumul spre nic!ieri

 Nici nu se sfâr $ise bine s! pt!mâna $i în cump!na nopii de 19/20 septembrie, securi$tii
 b!teau în u$ile noastre.
P!rintele Bejan, care fusese de paz! pe malul Dun!rii, ne spunea c! num!rase 35 de
camioane cu solda i în termen $i câteva automobile cu securi $ti care ne-au înconjurat satul.
Apoi, s-a întâmplat ceea ce b !nuisem: au trecut la arestarea noastr !, cei care venisem din
închisori dup! executarea unui mandat sub cruntul regim comunist. Ne imputau infrac iuni
care nici nu fuseser ! comise $i nici nu erau sus inute de vreun cod astfel ca aruncarea noastr ! 
înc! o dat! în temni! s! aib! justificare.
Ofierul de securitate a intrat în modesta mea locuin !, un osta$ în termen st!tea în u$!,
cu arma în mân!, iar un altul în $osea. Eram numai în pijama, noaptea era rece $i nu-mi
d!deau voie s! m ! îmbrac. M-am ridicat $i, îndreptându-m! spre u$!, am spus c! voi striga s! 
aud! vecinii. Soldatul mi-a pus patul armei în piept, iar ofi erul a dus mâna la pistol. De afar !,
se auzea l !tratul furios al câinelui, iar pisica începu s! miorl!ie $i s! scuipe, arcuindu- $i $ira
spin!rii. În faa acestei demonstraii, a omului $i a animalelor de lâng!  el, ofierul $i-a
schimbat atitudinea $i pân! dimineaa, cât a durat percheziia, a fost foarte politicos cu mine.
În zori, securistul l-a chemat pe vecinul Szilaghi, func ionar în ferm!, ca s!-i dea în
 primire casa mea.
- Domnule Caraza, spune i-mi cum s!  procedez cu hainele $i casa? Dai-mi adresa
familiei dumneavoastr ! ca s! le trimit $i...
- Stropii casa cu benzin ! $i dai-i foc! am replicat scârbit $i revoltat.
'i a$a, cu o traist! în care îmi pusesem doar ni $te schimburi, p!r !seam în zori locuin a
$i, câteva ore mai târziu, dup ! r !s!ritul soarelui, B!r !ganul... O luam din nou pe calea temni ei
sau, poate, pe un drum care nu ducea nic !ieri.
Afar !, m!  a$teptau câinele $i pisica, singura mea avere mobil !, singurii prieteni ai
tristei mele locuine. M-am oprit pe mica alee dintre flori $i le-am privit pentru ultima oar !.
La început de prim!var !, pe acel p!mânt arid, într-o zon ! unde pân! $i apa din fântâni
era s!rat!, adusesem 4 cupe de excavator cu p !mânt gras pe care l-am depus în fa a casei.
Dup! aceea, de o parte $i de alta a aleei din curte, am f !cut dou! straturi mari $i am sem!nat
flori pentru a schimba acel col   de B!r !gan într-un mic rai. Ofierul m-a observat $i, poate
lucind $i în el o scânteie uman!, mi-a zis:
- A$a-i când e s! se aleag! praful de om...
- P!cat! i-am r !spuns. P!cat c!  peste tot e praf $i pulbere! Nori întregi, necuprinse
orizonturi de haos $i, din p!cate, atât de puini oameni!
De$i cei doi care m!  escortau îi alungaser !  în câteva rânduri, câinele $i pisica m! 
urmau la mic! distan!.
- Alung!-i! Nu vezi cum se uit ! oamenii la noi?
- Iertai-m!! i-am spus ofierului, dar, în primul rând, oamenii se uit ! la dumnevoastr ! 
care arestai nevinovai $i îi siluii, apoi m! v!d pe mine ca pe o victim! ce sunt $i pe aceste
dou! animale prietene care m! urmeaz! $i nu vor s! se despart! de mine.

*
În faa Miliiei din R !chitoasa, se adunaser ! mai multe femei, soiile sau fetele celor
arestai, printre care $i Mia Mihalache, $i nu voiau s ! p!r !seasc! locul chiar dac! securi$tii
ipau la ele.
Când a p!r !sit casa, b!dia Andrei $i-a s!rutat copiii prin somn. Dimineaa, v!zându-se
singur !  dup!  ce s-a trezit, Irina a plecat numai în c !m!$uica de noapte la ferm !, ca s!-l
g!seasc! pe tat!l ei. De$i avea doar doi ani $i trei luni, cuno$tea bine drumul, distan a fiind de
circa 600-700 metri.

52
 

Aiud însângerat

În biroul unde Andrei Mihalache lucra ca economist principal, se adunaser !  câiva

salariai care comentau cele întâmplate, având groaza întip !rit! pe fa!. La un moment dat, au
auzit un zgomot la u $!, ca $i cum cineva ar fi vrut s! o deschid!  $i nu putea. Era Irina. I-a
 privit pe toi, c!utându-$i tat!l. S-a uitat în spatele biroului, al fi $etului cu dosare, apoi dup ! 
u$! $i, neg!sindu-l, a început s!-l strige $i s! plâng! cu ip!t disperat:
- Tata! Tata! Unde-i tata?
O doamn! o lu! în brae ca s! o împace dar, pân ! la urm!, amândou! au început s! 
 plâng! în hohote...
- Tata! Unde-i tata?!

*
Cât timp am stat în faa Miliiei pân! s!-i adune pe toi cei arestai, prietenii mei dragi, câinele
$i pisica, au r !mas la doar câ iva metri distan! de ma$ina în care m! aflam.

Am fost urcai în 7 autocamioane acoperite doar cu prelat !, însoite de ma$ini ale

securit!ii atât în fa!, cât $i în spate, $i a$a am p!r !sit satul, uitându-m! continuu în urm !.
Prietenii mei au alergat peste 2 km pe digul Dun !rii, apoi au r !mas privind cum se dep !rta
coloana de ma$ini în care se afla singura lor speran!...
- La revedere, prieteni dragi!
Întâmplarea de mai sus, care se leag !  strâns de acel sat blestemat, m-a urm !rit ani
întregi $i îmi revine adesea în faa ochilor, parc!  pentru a-mi reaminti o parte din odiseea
vieii mele.

*
În acea noapte de septembrie, m-am desp !r it $i de Marcel, apucând, f !r ! voia noastr !,
 pe c!i diferite: eu - la Securitatea din Constan a, el - la Noua Culme-Dobrogea, în lag !r, unde
a r !mas aproape trei ani. Nu $tiam pentru ce au f !cut-o, dar aveam convingerea c!  nici
Securitatea $i nici comunismul criminal nu vor putea argumenta cinstit arestarea mea sau a
celorlali.
M-a str !fulgerat gândul c! ar fi posibil ca niciodat! s! nu mai fiu în libertate îns ! cel
mai mult m! durea Irina. Luni, ani la rând, am dus-o cu mine din celul ! în celul!, din temni! 
în temni!. Când, în sfâr $it, târziu de tot, am ie $it din nou în a$a-zisa libertate $i-apoi am
 plecat în exil, am luat-o cu mine $i am dus-o din ar ! în ar !, peste m!ri $i oceane, de pe un
continent pe altul, ca pe o alinare în sufletul mereu prigonit de soart !...

Lotul celor 11
Înaintând spre inima Dobrogei, dup ! ce am trecut prin Hâr $ova, camioanele au apucat
în diferite direcii: Noua Culme, Salcia, Poarta Alb !  etc. Un singur camion $i-a continuat
drumul pân! la Constana, pe malul M !rii Negre, în punctul numit «Tataia», acolo unde î $i
avea sediul blestemata Securitate.
Camionul ducea 11 in$i dintre cei 62 c !rora trebuia s! li se însceneze un nou proces:
 preot Dumitru Bejan, preot Constantin Stoicescu, economist Ion Vorovenciu, ing. chimist
 Neagu Lungu, avocat Jan Aristide, prof. Marin Dumitrescu, tehnician Ion Stan, ofi er Ion
Folea, funcionar Alfred Cureliuc, ing. Ion Tonea $i Grigore Caraza.
În afar ! de ace$ti 11, au mai fost aresta i Ion Alm! jan, care deja se reîntorsese în satul
natal din Banat, $i Dumitra Lungu, din Bucure $ti, soia ing. Neagu Lungu.

53
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL VI

“Omul e f !cut nu ca s! târasc! dup ! el lanuri, ci s!-$i

deschid! aripile”. (Victor Hugo)

Securitatea de la «Tataia»
La Securitatea din Constana, am stat în anchet!  începând cu 20 septembrie 1958,
 pân! pe 16 iunie 1959, când a avut loc procesul nostru la Tribunalul Militar.
Fiind cel mai omogen lot $i cei mai de temut, pentru anchet !  a fost adus de la
Bucure$ti cpt. Rusu, specialist în probleme de o anumit !  culoare. Pân!  $i numele parc!  îi
fusese predestinat acestui individ care era o fatalitate, un dezastru, o moarte continu !. Dup! ce
ne lega pe o rang!, acest satrap turbat ne b !tea sistematic pân!  ce corpul se învineea,
cerându-ne s! recunoa$tem lucruri pe care nu le f !cusem, pentru a ne putea arunca din nou în
 bezna temnielor comuniste.
Ofierul care m! ancheta era unul Pricop, din Pipirig-Neam  $i, ca toate scursurile care
n-au mai fost r ! bdate de Dumnezeu, dup! câiva ani avea s ! primeasc! o condamnare de drept
comun pentru viol. În via!, totul se pl!te$te!
Din când în când, noaptea, scotea dintre noi pe câte unul din celul !  $i, dup!  ce ne
 punea ochelari de tabl!, trebuia s! coborâm de la etaj, în curte. Gardianul care te ducea de bra  
îi spunea: „Fii atent c!  urci!” $i, când preg!teai pasul pentru o treapt!  mai sus, încercai o
c!dere în gol, dar tot el te inea, probabil pentru a împiedica o moarte de care s-ar fi f !cut
direct vinovat. 'i lucrurile se întâmplau invers, când te anun a c ! vei coborî, te pr ! bu$eai cu
faa în trepte. În curte, gardianul care te ducea $i un altul î$i înc!rcau armele, vorbind între ei
suficient de tare ca s!-i auzi:
- B!i, trage tu!
- Trage tu primul, c ! eu trag dup! aceea, îi r !spundea cel !lalt în z!ng!nit de arm!.
 Nu tr !geau, desigur, dar starea de tensiune era atât de mare, încât î i simeai nervii ca
ni$te strune de vioar !  care se întind, se tot întind $i plesnesc. A$a s-a întâmplat $i cu
înv!!torul Constantinescu, din Dobrogea, care a cedat nervos dup! ce a venit de la anchet !.
Gardianul l-a împins în camer !, închizând u $a dup! el. Cu o privire str !in!, de fiar ! încolit!,
înv!!torul $i-a deschis larg braele, strigând cât îl ineau puterile:
- La o parte!
Automat, ne-am ferit iar el str ! b!tu în vitez! cei câiva metri pân! în peretele din faa
lui, izbindu-$i cu putere capul de calorifer. Sângele a prins a $iroi, acoperindu-i faa $i
întinzându-se pe jos. Bolborosea cuvinte de neîn eles $i din acel moment nu a mai avut nici o
logic! în gândire. Înnebunise!

Sentina
Dup! 9 luni, pe 16 iunie 1959, a avut loc procesul lotului R !chitoasa.
Printre martorii adu$i pentru a m! incrimina a fost $i Neaga. Eram sigur îns ! de ea $i
nu aveam nici o emoie despre m!rturia pe care urma s!  o depun!. Nu m-a acuzat, ci, din
contra, m-a ap!rat $i acest fapt mi-a produs teama de a nu fi arestat !  din Tribunal. Dup! 
depozi ie, trecând pe lâng! boxa unde st !team, parc! m-a întrebat din priviri: «Grigore, am
f !cut bine?»

54
 

Aiud însângerat
Prin Sentina nr. 349 din 16.06.1959, pronun at! în dosarul nr. 336/1959, Tribunalul
Militar Constana a hot!rât: «Cu unanimitate de voturi f !când aplicarea art. 209, pct. 1 Cod
 penal, comb. cu art. 58 Cod penal condamn !  pe Caraza Grigore la 23 (dou!zeci$itrei) ani
munc!  silnic!  $i 7 ($apte) ani degradare civic!  pentru crima de uneltire contra ordinei
sociale».
Cei 11 in$i am c! p!tat pedepse între 20 $i 25 de ani munc!  silnic!, Ioan Alm! jan -
introdus $i el în lotul nostru - 20 ani $i doamna Dumitra Lungu - 15 ani munc! silnic!.

În lanuri
Dou! zile mai târziu, pe 18 iulie, to i 11 am fost pu$i în lanuri grele de pedeaps!. La
închisoare civil! din Constana, în afara lanurilor, ne mai chinuia $i o c!ldur ! insuportabil!.
Salonul unde ne duceam osânda g !zduia circa 30 de condamna i. U$a era dubl!: una
compact!, de lemn, $i cealalt!  din gratii metalice, dese $i groase. În timpul zilei, când
z! pu$eala era mare, st!team doar în c!ma$!  $i indispensabili $i ni se închidea numai u $a de
gratii. Cei pu$i în lanuri aveam o metod! special! de a ne scoate pantalonii de pe noi, metod ! 
îns! care dura foarte mult $i era foarte anevoioas!.
Pentru a m!ri teroarea, administraia închisorii luase obiceiul ca seara, înainte de
închidere, s! trimit! în faa u$ii un gardian. Acesta î$i privea hulpav prada, ne cerceta pe rând,
dup! care f !cea semn unuia dintre noi s ! îl urmeze. Dup! câteva minute, din corpul de gard ! 
de la intrare se auzeau ipetele însp!imânt!toare ale celui scos din celul !.
Într-una din seri, victim! a fost p!rintele Constantin Stoicescu. Pu in timp dup! ce a
fost luat, am auzit îngrozii ipetele preotului, apoi lini$tea s-a întins peste toat ! pu$c!ria. Într-
un târziu, a fost adus de gardian $i împins în înc! pere, unde a c!zut moale pe du $umea. Mi-am
dat seama c! fusese b!tut crunt, tot corpul era o vân !taie peste care n!cl!ia sângele. Dincolo,
în faa u$ii, gardianul întârzia pentru a se desf !ta din plin cu efectul torturii pe care i-o
aplicase preotului.
Când toi r !m!seser !  pironii locului, s-a desprins unul dintre osândi i, tr !gându-$i
dup! el lanurile zorn!itoare. Aplecându-se, l-a ajutat pe cel b !tut s! se ridice, apoi l-a dus cu
grij!  în patul s!u $i l-a dezbr !cat de c!ma$!, punându-i dou!  prosoape ude peste trupul
ciom!git într-un hal de neimaginat de acele fiare f !r ! suflet $i f !r ! Dumnezeu.
Prosoapele se înfierbântau repede $i erau din nou duse $i muiate în ap! rece pentru a
înveli corpul tumefiat al celui osândit f !r ! vin!.
- Las!-m!, Gogolea, $i du-te de aici ca s! nu te ia $i pe tine la b!taie, c!ci va fi vai de
capul t!u!
- Dar ce, p!rinte, eu nu am voie s! fiu b!tut? Dac! n-am murit în Aiud, n-am voie s ! 
mor în temnia de la Constana?
Dup! ce privi îndelung la aceast ! scen!, gardianul plec!, dar m! a$teptam ca u$a s! se
deschid! din nou $i de aceast! dat! eu s! fiu cel chemat la corpul de gard!... A trecut îns! ziua
aceea, apoi a doua $i înc! multe, dar absolut nimic nu a intervenit.
S! fi fost o simpl ! întâmplare? O scânteie de umanitate s ! se fi aprins în sufletul hain
al unui paznic f !r ! Dumnezeu sau poate Creatorul Însu $i, îndurându-se de mine, mi-a aprobat
gestul f !cut cu un atât de mare risc?
O dat!  la dou!  s! pt!mâni, eram du$i în alt!  cl!dire, unde f !ceam baie. Înainte de a
intra, un igan, deinut de drept comun, î$i sprijinea barosul de o menghin ! în care lovea încet
 pentru a face impresie. Pe rând, ne întindeam cu spatele în !rân!  $i ridicam ambele picioare
 pe menghina respectiv!. Tuciuriul, care î$i d!dea o importan! deosebit!, ne t!ia cu o dalt! 
niturile de la br !!rile metalice din jurul gleznelor care sus ineau lanul pe care îl târam dup! 
noi.

55
 

Grigore Caraza
Când iganul ridica $i cobora barosul, închideam ochii $i-mi ineam r !suflarea, c!ci n-
ar fi fost de mirare s!-l scape pe al!turi, adic! exact în fluierul piciorului. Dup ! ce operaia era
f !cut!  la ambele m!dulare, treceam, pe rând, în baie. Bucuria era nespus de mare $i f !r ! 
lanuri parc! ne simeam deja liberi. Starea îns! nu inea mult, c!ci dup! 20 de minute baia se
termina $i din nou, alinia i în $ir, trebuia s! a$tept!m în faa omului cu barosul. De$i îmb!iai,
eram nevoii s! ne lungim cu spatele în !rân! pentru a ne bate alte nituri, care s! ne ferece
 pentru înc! dou! s! pt!mâni.

De obicei, br !!rile care uneau lanul aveau grad, adic!  o margine ne$lefuit!, cu striaii,
special l!sate a$a pentru ca durerile provocate de r !ni s! fie insuportabile. Muli dintre noi, cu
r !ni mai adânci, f !ceam puroi. Dac!  înveleam cu o cârp!  br !!rile respective, gardienii ne
obligau s!  scoatem ap!r !torile. Probabil, se gândeau ca nu cumva s !  rupem metalul $i s! 
sc! p!m de supliciile lan urilor!
- Doamne, m! gândeam, Tu ai suportat b !t!i, i-a fost coasta împuns !, ai avut coroan! 
de spini pe cap, i-au fost b!tute piroane în mâinile $i picioarele Tale, dar, totu$i, lanuri nu ai
 purtat!
Din când în când, ne scoteau la plimbare în curte, în $ir indian. Ca s! suport!m mai
u$or ie$irea, cu o sfoar !  sau o bucat !  de cârp!  mai lung!  legam lanul de mijloc, ineam
cap!tul în mân!  $i ridicam u$or zalele. În afar !  de zgomotul infernal $i sinistru pe care îl
f !ceau, lanurile erau grele $i le tr !geam anevoios dup !  noi. Pietrele coluroase ale cur ii,
ie$ite la suprafa!, ne ag!au nenorocitele de lanuri $i ne poticneam, dup!  care simeam o
durere surd! în ceaf !. Prin minte îmi trec versurile lui S. Mihalexe, în care tat !l î$i plânge
feciorul întemniat $i ferecat în lanuri:

„M!nânc, e$ti în lingura mea,

Fac un pas, $chioapei lâng! mine-n fiare,
Aprind o v! paie la iconostas,
Curg lacrimile tale din lumânare.

 Noaptea, vine lanul t!u, blestematul,

Cu lungi tânguiri s! m! scoale...
Eu strig: lanule, lanule, las!-mi b!iatul!
Ferec!-mi mie gleznele goale!“

Am purtat aceste lanuri blestemate timp de 106 zile, din iunie $i pân! în octombrie când
ne-au transferat la Jilava.
Înc! nu se f !cuse ziu! când am coborât în Fortul 13 Jilava, to i în lanuri, z!ng!nind $i
stârnind praful dup!  noi. Când ne-au v !zut, gardienii ne-au $i întrebat dac!  suntem
condamnai la moarte. Le-am r !spuns c! înc! nu iar când au auzit c ! este lotul R !chitoasa ne-
am dat seama c!  deja $tiau de noi. Probabil c!  nu mai întâlniser !  un lot compact b !gat în
lanuri. Ofierul de serviciu ne-a dus pe un coridor, în stânga, într-o sec ie care se chema
«Secret», spunându-ne c !, imediat dup! deschidere, va da dispoziie s! ni se taie lanurile $i s! 
ni se aduc! mâncare $i supliment. Pân! $i unui paznic de temni !, b!gat pân! la gât în rele, i se
f !cuse mil! de noi...
La Jilava, am stat circa o lun !, dup!  care a doua oar !  intram pe por ile Aiudului. De
aceast!  dat!  veneam cu o condamnare grea $i sor ii de a mai fi liber vreodat !  parc! 
disp!ruser !.

56
 

Aiud însângerat

CAPITOLUL VII

"Nu v!  temei de cei ce ucid trupul, dar care nu pot

ucide sufletul" (Matei 10, 28)

Stingerea
Ora$ul Aiud face parte din jude ul Alba, fiind pentru o perioad! chiar capital! de jude.
Persoan!  marcant!  în acest ora$  a fost contele Bela Bethlen care, printre altele, a ridicat
colegiul ce îi poart! numele. Personal, în aprilie-mai 1951, în celula 253, de la etajul III, am
locuit cu ultimul descendent al acestei familii ce purta numele str ! bunicului s!u, Bela
Bethlen, $i nu $tiu dac! str ! bunicul s!u a fost un om r !u, dar urma$ul lui era un tip înfior !tor
$i mare du$man al românilor.
Situat pe $oseaua principal! Cluj - Alba Iulia, ora$ul este foarte pl!cut, având în partea
de vest dealul cu Viile lui Ambrozie $i un str !vechi castel. În partea de est, este calea ferat ! 
care merge paralel cu râul Mure$, în nord - Cheile Turzii, în sud - localitatea Teiu $. Aiud este
un ora$ lini$tit, pare s! fie populat mai mult de pensionari, cu o clim ! blând!, lipsit! de prea
mari c!lduri vara iar iarna de geruri. Apa din Aiud este foarte bun !, iar vânturile aproape c! 
nu se simt. Aceste calit !i ale ora$ului au fost o adev !rat! binefacere pentru noi cei care am
îndurat osânde de neimaginat.
În temni!, am cunoscut chiar locuitori ai ora$ului - Hulea, directorul Liceului «Titu
Maiorescu», ofierul Pavel Gliga, fraii Spaniolu $i alii. Pavel Gliga, care m-a urmat $i în
D.O. din B!r !gan, a stat o scurt ! perioad! în Zarc!. Dimineaa, când ie$ea la programul zilnic,
dac! se în!la pe vârfuri din pragul WC-ului, o putea vedea pe so ia lui cum d!dea de mâncare
 p!s!rilor în curte. La întoarcere în celul!, cu ochii înl !crimai, ne spunea:
- Am mai v!zut-o o dat! pe soia mea $i de acum pot muri lini$tit.
Când temnicerii au aflat de acest lucru, a fost mutat la Gherla.

*
Gardienii se schimbau de dou ! ori pe zi, dimineaa la ora 7.00 $i seara la 19.00, iar la
ora 22.00 avea loc stingerea. Dup ! încetarea clopotului care anuna acest lucru, de la un geam
al acestei crunte închisori se auzea o voce groas!, care purta în ea o not ! de osteneal!, dar $i o
adânc!  disperare: "Ateniuuune! Ateniuuune! De la Berlin la Vladivostok, stiiingereaaa!
Stiiingereaaa! Stiiingereaaa!"
Strig!tul producea pe tot întinsul temniei o stare neînchipuit de grea. Vedeam cum, pe
unde de eter, vocea grav ! a acestui om str ! b!tea Rusia, trecea Uralii, apoi Siberia, Baikalul,
Taigaua, Vladivostokul, chiar Marea Japoniei $i Marea Galben!. Într-un târziu, ecoul se
întorcea, intra parc!  în fiecare celul!  din Aiud, spunându-ne c !  stingerea a avut loc pe tot
acest întins blestemat $i b!tut de Dumnezeu.

Mor i în Aiud
În Aiud, col. Gheorghe Cr !ciun era interesat s! câ$tige cât mai mult teren favorabil în
faa comuni$tilor, fire$te, f !când cât mai multe victime în rândul de inuilor, în special al celor
din Zarc!, adic!  cei care, cu orice risc, au refuzat reeducarea. Acolo, în Zarca Aiudului, a
57
 

Grigore Caraza
murit filosoful Mircea Vulc!nescu, fost ministru în timpul lui Antonescu, pentru a salva un
tân!r care avea congestie pulmonar !  $i pe care l-a inut în brae pentru a-i da c!ldur !  din
c!ldura trupului s!u. Cu doar câteva clipe înainte de a- $i da duhul, acest om deosebit le-a spus
celor din celul! s! nu îl r !zbune.
Un alt caz este cel al savantului George Manu care, la fel, a murit în aceast ! 
închisoare. Acolo, au fost inui cei mai mari dintre cei mai mari intelectuali ai !rii, dar $i
oameni considerai periculo$i, dup! cum $i politicieni de marc!.
În iarna 1963-1964, dup ! miezul nopii, la u$a din faa Z !rcii a oprit o ma$in! lung!,
de culoare neagr !, cu num!r mic. Din ea a coborât un b !rbat care, ulterior, a fost izolat pe
aripa dreapt! de la etajul I $i, pentru ca s! nu ia leg!tura prin perete cu ali deinui, cele dou! 
celule vecine au r !mas goale. Nici un gardian nu avea voie s !-i vorbeasc! acelui deinut, în
afar !  de col. Gheorghe Cr !ciun, comandantul închisorii, acel maestru de for !  al
«reeduc!rilor» din Aiud.
Într-una din diminei, când gardianul de serviciu l-a scos la WC pe de inutul izolat, a
ipat la dânsul înjurându-l s! «mi$te» mai repede. Oprindu-se, necunoscutul l-a apostrofat:
- De ce m!-njuri, m!?!! Tu $tii cine sunt eu? Eu sunt Vasile Luca, b !! Eu te-am
îmbr !cat $i i-am dat serviciu, ie $i la toi ceilali!
Gardianul a amuit.
Câteva seri mai târziu, necunoscutului izolat $i cu str !$nicie p!zit i s-a f !cut r !u. Cum
gardianul nu avea voie s ! deschid! celula, l-a anun at pe comandantul închisorii, care a sosit
imediat, interesându-se de starea acestuia. A închis celula $i, dup!  puin timp, Cr !ciun s-a
întors cu o pilul! pe care i-a dat-o bolnavului, împreun ! cu o can! de ap! adus! de gardian.
Pân! diminea!, Vasile Luca a fost mort.
Acestea mi-au fost relatate de c!tre gardianul în cauz!, prezena lui Vasile Luca în
acea perioad! în Aiud fiind cunoscut ! de muli deinui politici.

Reeducarea - metafor ! a mor ii

Cea mai crunt!  perioad!  din viaa mea ca deinut politic nu a fost cât am stat în
celulele de piatr ! ale Galatei-Ia$i $i nici în aprilie 1950, când am p !$it în Aiud, ci între anii
1962 $i 1964, în aceea$i însângerat!  $i cumplit! temni! Aiud. Pentru toi cei care au refuzat
reeducarea, a reprezentat cea mai crâncen ! antecamer ! a iadului, acolo unde mii de oameni
aruncai trebuiau s!  fie uci$i lent, în chinuri care dep !$eau cu mult metodele Inchizi iei.
Recent, am citit în pres ! un articol în care se spunea c ! Auschwitz-ul a fost mai u $or decât
reeduc!rile din Pite$ti, Gherla $i Aiud. Fiecare zi petrecut!  în Zarc!  însemna înc!  o
condamnare. Sufeream pentru fiecare nou intrat pe u $a temniei, iar când cineva pleca în
libertate m! eliberam, parc!, odat! cu el.
La ora 5.00, dimineaa, când suna de$teptarea, ne echipam în grab!  $i începeam s! ne
 plimb!m unul dup! altul, într-un spaiu care nu dep !$ea 2 m p!trai. De la ora 5.00 $i pân! la
ora 22.00, nu aveam voie s ! st!m pe pat, s! ne rezem !m de perete, s! st!m pe tinet!, s! ne
întindem pe du$umea, s! ne apropiem de geamul oblonit sau de u $!... Totul ne era interzis. Ne
era frig, foame $i dor de libertate, invocam în gând pe cei dragi $i am fi dorit s!-i $tim, m!car
 pentru câteva frânturi de timp, al!turi de noi.
De pe coridor, cu cizmele introduse în pâslari, gardianul ne vâna fiecare mi $care
«gre$it!» pe care, eventual, o f !ceam. Urechile noastre, care se adaptaser !  la lini$te,
 percepeau pân!  $i cea mai slab!  mi$care, chiar $i atunci când c! p!celul de pe «spion» se
învârtea pentru ca ochiul pândarului s!  priveasc!  în!untru... A$a am constatat c !  eram
observai la fiecare dou!-trei minute. Pentru acest lucru, pe fiecare din cele dou!  laturi ale
Z!rcii erau câte doi-trei gardieni, plus un ofier de serviciu care urm!rea activitatea paznicilor.
 Nu aveam voie s! vorbim decât în $oapt!. Dac! unul dintre noi sc ! pa un cuvânt mai tare sau,
în trecere, se atingea doar cu um !rul de colul patului, vizeta se deschidea $i gardianul

58
 

Aiud însângerat
însemna numele celui c!zut în «gre$eal!». O or !  mai târziu sau cel mult pân !  la sfâr $itul
acelei zile, era dus cu p !tura în cap în acea cumplit ! izolare unde trebuia s! r !mân!, în cel mai
fericit caz, 5 zile $i 5 nopi.
 Ne b!gase în fiecare celul!  un fel de sob !, o tulumb!, în form!  de trunchi de con.
Dou!-trei buc!i de lemn $i câiva c!rbuni constituiau raia de combustibil pentru o zi.
Plantonul, însoit de un gardian, trecea cu o fe $til! înmuiat!  în motorin! ca s! aprind! cele
câteva surcele sau hârtii din sob !, dar de multe ori nu reu$eam s! p!str !m flac!ra $i r !mâneam
în acela$i frig care ne m!cina trupurile... Nu o dat! s-a întâmplat ca tineta sau vasul cu ap ! s! 
înghee în celul!.
Când aprindeam focul, fiecare dintre noi punea în gamel !  puin!  ap!  ca s!  se
înfierbânte sau m!car s!  se înc!lzeasc!. 'i eram atât de fericii când reu$eam acest lucru
 pentru c!  sorbeam apa fierbinte din gamel !  $i simeam cum tot corpul ni se înc !lze$te, c! 
alung!m moartea din oase. Mai mult, parc ! am fi sorbit o cantitate apreciabil ! de Cotnari fiert
cu cui$oare, scor i$oar ! $i zah!r.
Micul dejun consta fie dintr-o a $a-zis! cafea f !cut! din orz pr ! jit, fie dintr-un ceai la
care nu puteai ghici niciodat ! ce buruian! are la origine, îns! aceste licori niciodat ! nu aveau
zah!r. Foarte rar, ni se d!dea $i un terci, care era într-adev!r o mâncare deosebit !  $i ne
închipuiam c! ne osp !t!m din bun!t!ile Pa$telui sau ale Cr !ciunului...
Prânzul se compunea dintr-o fiertur ! de arpaca$ ori varz!, cartofi sau, în cel mai fericit
caz, fasole îns! leguma propriu-zis!, dac! nu lipsea cu des !vâr $ire, putea fi num!rat!. Pân! $i
 boabele de arpaca$, care sunt atât de mici, nu treceau de 25-30 de buc !i.
Seara, era tot ceva de genul acesta, dar mult mai slab decât la prânz. Singurul lucru
mai consistent era pâinea f !cut! în tav!, 250 grame, pe care strângând-o în palm ! o reduceai
la m!rimea unui ou de gâsc !. Astfel, mâncarea dintr-o zi nu dep !$ea 600 de calorii, adic ! 
circa un sfert din normalul pe care trebuie s !-l primeasc! un om, fie acesta chiar $i în stare de
trând!veal!. Muream în fiecare zi, muream în fiecare ceas, în fiecare clip! muream!
În ianuarie 2004, am citit un interviu dat “Jurnalului na ional” de c!tre Gheorghe
Cr !ciun, comandantul închisorii Aiud în timpul reeduc !rilor din 1960-1964. Dac! 
m!rturisirile lui ar fi fost adev!rate, nu ar putea fi socotit de posteritate decât un om foarte
corect, cinstit, de o moralitate irepro$abil!. În realitate, Gheorghe Cr !ciun r !mâne unul dintre
marii c!l!i ai acestui neam chinuit, de la care parc ! $i Dumnezeu î$i întorsese faa.
 Nu vreau s ! readuc în faa ochilor un pr ! p!d, un dezastru, un iad instalat pe p !mânt la
care fiecare dintre noi a fost supus. Sco $i parc!  în afara legii, în mod abuziv, noi nu mai
aveam nici un drept. Un paria! Eram fiecare în parte câte un paria blestemat care putea fi
 pedepsit $i pentru simplul motiv c! a c!lcat pe umbra c!l!ului s!u. Acest lucru a durat ani $i
nu $tiu ce putere am primit de Sus, nu $tiu cine ne-a înc !rcat ca pe un acumulator cu o for ! 
nev!zut!  $i a s!dit-o atât de adânc în fiecare dintre noi. Ori poate s-a întâmplat a $a tocmai
 pentru a dovedi c!  voinele puternice pot sta în calea r !ului? Cei care am rezistat pân !  în
ultima clip! în faa pr ! p!dului am fost oare ale$i de Dumnezeu pentru a-i redovedi existen a
într-o perioad! când era izgonit $i negat?
Cred c!  a$a a fost, pentru c!  în orice peisaj, în orice floare, în unduirea limpede a
apelor $i în munii falnici, în cerul albastru sau într-un copil frumos l-am v!zut dintotdeauna
 pe autorul acestora, pe Dumnezeu Însu$i!

În strictul sens al cuvântului, reeducare sun ! acceptabil, dar pentru comuni $ti avea cu
totul alte conotaii. Echivalentul în viziunea lor era aducerea omului liber - f !cut de
Dumnezeu $i înzestrat cu numeroase calit!i, având chiar $i o scânteie de divinitate - în
 postur ! de sclav, de om f !r ! voin!, de om f !r ! Dumnezeu. «Omul nou» dorit de ace $tia era o
simpl! pies! de $ah pus! la dispoziia celui care joac !, era un animal care putea fi dus de funie
direct la abator pentru a fi sacrificat. Comuni $tii urm!reau ca toi acei care erau cineva în

59
 

Grigore Caraza
via!, care aveau o personalitate distinct !, un punct de vedere, un sprijin pe vertical !  - în
Dumnezeire - s! fie redu$i la zero. În felul acesta, voiau s ! dispar ! o p!tur ! de intelectuali,
oameni de mare valoare s ! fie adu$i la condiia de îndobitocire a$a încât s! poat! face ce vor
cu ei $i, implicit, cu societatea româneasc!. Cei care urm!reau acest lucru erau str !ini de
neamul românesc $i întruchipau o for ! ocult! al c!rei unic el era de a st ! pâni o lume adus! la
stadiul de turm!.

*
În toamna lui 1962, când reeducarea era în plin !  desf !$urare, din celebra $i sinistra
Zarc! au fost sco$i to i osândiii care î$i f !ceau veacul acolo $i du $i apoi în diferite locuri, în
special în fabric!. Din câte $tiu, ace$tia primiser ! a$a-zisa reeducare care, din p !cate, era egal! 
cu o plonjare de voie într-un noroi adânc, spurcat $i greu mirositor.
Pentru noi, ultimii rezisteni dintre cei care refuzasem reeducarea, ziua de 29
noiembrie 1962 a reprezentat ultimul asalt al administra iei temniei de a ne smulge de pe o
 poziie ferm! $i luminoas! pentru a ne arunca în mocirla comunismului.
M! aflam pe aripa sudic! a Celularului, la etajul III, când un ofi er, urmat de câiva
gardieni, mi-a cerut s!-mi precizez pozi ia. Lini$tit $i foarte hot!rât, de parc! o alt! voce mi-ar
fi suflat la ureche, am spus c ! nu pactizez cu acei care vor s !-mi mutileze con$tiina. Imediat,
am fost scos din celul !  $i izolat, iar a doua zi am dat o declara ie prin care ar !tam c! refuz
reeducarea.
Pe aripa stâng! a Celularului, începând de la celula 1 $i pân! la a 20-a, am stat izolai
ultimele zile din noiembrie, decembrie $i dou!sprezece zile din ianuarie, cu un regim stra $nic
de sever $i, din acel moment, pedepsele au început s ! se in! lan. În luna decembrie, un ger
cumplit m-a prins într-o celul !  ai c!rei perei erau împro$cai cu grund $i sare pentru a
menine continuu umiditatea în înc! pere. În celulele de izolare din sec ia I, mâncam o singur ! 
dat! la trei zile iar seara primeam ap ! rece amestecat! cu sare. Timp de 17 ore eram nevoit s ! 
m! plimb prin celul ! pân! ce, extenuat, c!deam pe cimentul rece, înghe at. Îmi aduc aminte c! 
un gardian a spus c! afar ! este un frig groaznic $i c! termometrul ar fi coborât la -20 grade
Celsius. 'tiu c! atunci administraia temniei a f !cut singura excepie cu noi, sco ându-ne pe
toi de la izolare $i trimiându-ne în celulele de unde plecasem.
Acolo, m-a primit zâmbind prin ul Alexandru Ghica, prin  $i la propriu, $i la figurat,
un mare domn al p !mântului. Vorbind despre dimensiunile acestui om, l-a $  al!tura marilor
cavaleri medievali plecai din inima Europei s!  elibereze Ierusalimul, sau Ceahl !ului care
domin!  întinsa Moldov!  pân!  departe, peste hotare. Cei care am luat atitudine în fa a
reeduc!rii trebuia s!  st!m continuu sub teroare, una din modalit !i fiind $i cea de a sp!la
du$umeaua celulei, chiar $i de dou! ori pe zi, aruncând ap ! cât mai mult! care nu mai apuca
s! se usuce $i al c!rui abur îl tr !geam în pl!mâni. Executam cu rândul aceast ! silnicie. N-am
uitat niciodat! c !, ori de câte ori îmi venea rândul, prin ul Ghica nu m! l!sa, pe considerentul
c!  sunt bolnav. F!cea el aceast!  operaie $i pentru mine, intrând pe burt!  pe sub paturi $i
frecând o du$umea care, pe zi ce trecea, parc ! se subia tot mai mult. Pe 13 ianuarie 1963, am
fost scos din celular $i dus în Zarc!.
Luni de zile mai târziu, prin noiembrie a aceluia $i an, am fost sco$i cu for a din Zarc! 
$i du$i în fosta sal!  de mese, unde aveau loc $edinele reeducailor, patronate de casapul
Gheorghe Cr !ciun. Când ne-am apropiat, am dat cu ochii de mai multe personalit !i,
cunoscute în România $i str !in!tate, care trecuser !  - de voie, de nevoie - în tab !ra opus!.
Victor Biri$, care se afla printre ace$tia, $i-a încruci$at privirile cu prinul Ghica. Buni
 prieteni, amândoi executau un mandat din ianuarie 1941. Ceea ce îi diferen ia era faptul c! 
acum se situau pe pozi ii opuse.
- Ce faci, Alecule? întreb ! Victor Biri$.
- Bine! îi r !spunse prinul. Dar tu ce faci, ce cau i acolo? Tu, Victore, crezi c !, într-
adev!r, e bun locul unde stai?

60
 

Aiud însângerat
- Da, sunt convins c ! este bun.
- 'i, dac! vei ajunge la convingerea c! alegerea ta nu este bun !, ce vei face?
- M! voi sinucide! veni r !spunsul...
- Ei, bine, Victore, te vei sinucide!

*
Dup!  «reeduc!rile» de la Pite$ti, Gherla, Târgu Ocna $i Canal, al c!ror r !sunet
dep!$ise graniele României $i îngrozise tot Apusul prin cele întâmplate, conducerea
comunist!  din România a renunat la metoda stalinist!  al c!rui p!rinte, de fapt, era Anton
Semionovici Macarenko. Astfel, ace$tia au schimbat metoda $i au îndulcit titlul: în loc de
reeducare, au numit-o «activitate cultural-educativ !».
În anul 1959, a fost adus la conducerea închisorii Aiud col. Gheorghe Cr !ciun, fost
chestor al Poliiei, apoi $ef al Securit!ii din Bra$ov $i $eful diviziei de securi$ti care au luptat
în Munii F!g!ra$  împotriva rezistenilor anticomuni$ti - între ace$tia fiind ing. Gavril! 
Ogoranu $i fraii Arn!uoiu, Dabija (Munii Banatului) $i alii.
Se cunoa$te bine c!  singura ar !  guvernat!  de comuni$tii sovietici care a luptat,
efectiv, cu arma în mân !  împotriva acestora a fost România. În afara acestor misiuni
îndeplinite de Gheorghe Cr !ciun, a fost $i cea din 1946, în timpul celebrelor greve studen e$ti
de la Cluj, când l-a înso it pe Lucreiu P!tr !$canu, ministrul Justiiei la acea vreme. Cel care a
condus grevele studen e$ti a fost studentul teolog Valeriu Anania, c !lug!r 1.
Pentru ca Gheorghe Gheorghiu-Dej s !  fie cel mai mare exponent al partidului
comunist, a trebuit s!-l doboare pe Lucreiu P !tr !$canu, care, de fapt, era singurul intelectual
din cele câteva sute de comuni$ti.
Acolo, la Cluj, când Valeriu Anania l-a întrebat pe Lucre iu P!tr !$canu care este
scopul comuni$tilor în ar ! la noi, acesta a r !spuns: “Înainte de a fi comunist, eu sunt român”.
A fost singura “gre$eal!” fa! de partidul comunist, pentru care Lucreiu P!tr !$canu a pl !tit cu
viaa: un singur glon în ziua de 14 aprilie 1954, la Jilava. Din acea clip !, drumul lui Dej a
fost liber pentru a-$i atinge mâr $ava int! pe care o urm!rea.
A$adar, la Aiud, Gheorghe Cr !ciun ajunsese comandant al închisorii în urma
 promov!rii în drepturi. În perioada 1960-1964, acest satrap a organizat $i condus reeducarea
în spirit ateu $i comunist a unui num!r de 7.000 de de inui politici intelectuali - $i spun
intelectuali pentru c!  Aiudul concentra o categorie superioar !  de oameni. Mijloacele
întrebuinate în reeducarea orientat! înspre Infern erau altele decât cele de la Pite $ti, Gherla,
Târgu Ocna, Jilava sau pe întinsul Canalului Dun !re-Marea Neagr !. Dac! în aceste închisori,
deinuii au fost chinui i prin metode diabolice $i necunoscute pân ! atunci - în decursul istoriei
încheindu-se cu schingiuirea omului pân ! la moarte, în Aiud s-a întâmplat cu totul altfel.

*
La greva studeneasc! de la Cluj, din 1946, Valeriu Anania s-a situat undeva foarte
sus, dar cele ce au urmat mai târziu i-au t !iat elanul cu care pornise $i, rostogolindu-se, a
ajuns undeva într-un adânc de h !u. Ani la rând a fost secretarul particular al patriarhului
Iustinian Marina, sc! pând astfel de prima arestare din 1948, iar câiva ani mai târziu, când
Securitatea punea mâna pe el pentru a doua oar !, preasfinitul patriarh a mers personal,
smulgându-l din ghearele acesteia.
În 1958, a avut loc în România al doilea mare val de arest !ri, când Securitatea, cu
executani ceva mai r !s!rii, l-a luat pe Valeriu Anania, ducându-l într-un ora $ de provincie
 pentru a nu mai fi g !sit cu una, cu dou !. A $a se explic! faptul c!, în 1960, era deinut politic
în Aiud iar când au început reeduc !rile, c!lug!rul-teolog se afla în fruntea bucatelor...

1
 Ast!zi arhiepiscopul Clujului, Vadului $i Feleacului, Bantolomeu Anania (n.b.).
61
 

Grigore Caraza

Gheorghe Cr !ciun s-a întâlnit cu fostul $ef al studenilor grevi$ti de la Cluj $i,
 probabil, cei doi s-au îneles atât de bine, încât i-a dat mân !  liber !  lui Valeriu Anania s! 
conduc ! reeduc!rile din Aiud.
La camera 78 din Celular, fostul student î $i avea instalat!  o mas!, scaun, hârtie la
dispoziie $i tot confortul ce i se cuvenea ca $ef. Marea calitate a lui Anania era o inteligen ! 
sclipitoare. Avea o minte ascu it!, era foarte cult $i un excelent orator. A$ putea s! afirm c! $i
diavolul este foarte inteligent pentru c!, iniial, $i el a fost înger! De aceast  dat  îns 
Anania $i-a a$ternut inteligen#a nu la picioarele Lui Iisus, ci la ale satanei .
Din 1960 pân! în 1962, reeduc!rile din Aiud au avut un curs lent. Se citeau c !r i, ziare
sau reviste, mâncarea era bun !  $i suficient!. Deinuii aveau voie s!  primeasc!  pachete de
acas!, inclusiv ig!ri, în celule $i saloane se putea dormi pe saltea, pe cear $af chiar, $i, în
sfâr $it, se bucurau de o oarecare libertate. Acea scânteie de dumnezeire cu care fusese
înzestrat omul spre deosebire de regnul animal disp !rea treptat în fiecare reeducat care î$i
vindea sufletul. 'i, din p!cate, au fost foarte muli.
Iure$ul cel mare a pornit în 1962 $i a inut pân! în vara lui 1964, în aceast ! perioad! 
ab!tându-se cea mai mare tornad! a tuturor timpurilor peste românime, doborând o lume care
s-a meninut în picioare ani la rând, 10, 15, poate 20, poate chiar mai mult... Oameni care au
rezistat în faa furtunii asemenea stâncii din vârf de munte, b !tut!  de vânturi $i ploi, s-au
rostogolit cu vuiet $i trosnet... Nu $tiu ce s-a întâmplat, nu-mi dau seama nici ast !zi, dup! mai
 bine de 40 ani care au trecut de atunci. Ce puteri n !scute, ce timpuri uciga$e, ce iaduri au
împins în str !funduri oameni de m!reia unui Horea, unui Tudor Vladimirescu, unui Avram
Iancu? Oameni care au înnobilat istoria cu credin a nestr !mutat!  în idealurile ce i-au
consacrat, ducând cu ei flac !ra libert!ii $i onoarea întregului neam atunci când poporul nostru
era în cump!na de a r !mâne pe harta lumii sau a disp !rea în negura timpurilor. Acei oameni,
de m!reia celor mai sus amintii, s-au pr ! bu$it irevocabil $i fapta lor cu greu va putea fi
explicat!  vreodat!  urma$ilor sau cititorilor acestor rânduri. Aceste c!deri pot fi justificate
numai de sp!larea creierului, de anumite mutaii produse în subcon $tient în urma unui
îndelung co$mar sau a unui calvar continuu, a schingiuirilor fizice $i morale, a unor suferine
care dep!$iser ! cu mult supliciile chineze $ti $i care au atins pragul disper !rii în toate temniele
 politice.
Specific înc! o dat! c! metoda a fost schimbat !, dar cei supu$i reeduc!rilor de acolo
aveau în memorie un Pite$ti, Gherla sau Canal care le instalaser ! groaza în toat!  fiina lor,
Aiudul ad!ugând ultima form! de reeducare, poate în cea mai rafinat!  $i elaborat! manier !.
Repet: dac! la Pite$ti nu s-a putut rezista, la Aiud, a $a-zisa activitate cultural-educativ! putea
fi respins! doar cu riscul de a muri în tran$ee, dovad! c! au rezistat sub 1% f !r ! s! accepte
reeducarea. Reamintesc adagiul filosofului Seneca: «Cine $tie s!  moar !  nu va fi niciodat! 
rob!»
În susinerea celor spuse de mine, redau un fragment din cartea lui Nistor Chioreanu,
«Morminte vii», pag. 341-342:
«Din nenorocire îns!, cu aceasta nu s-a terminat calvarul m !rturisirilor. A doua zi,
când am coborât la cei doi prieteni, Petra $cu îmi spune:
- Bine c! ai venit! Trebuie s! mergem la secia I, unde un de inut, fost c!lug!r $i fost
legionar, Valeriu Anania, s-a apucat s ! scrie o carte despre p!catele Legiunii. Colonelul Iacob
ne-a rugat s! mergem s!-l ajut!m $i s!  semn!m $i noi cartea. N-avem încotro, trebuie s!  o
facem $i pe asta. Într-un fel e bine c ! putem corecta exager !rile.
- Vezi, Nicolae? i-am zis, e destul s faci un pas pe coast la vale, ca dup aceea s 
nu te mai po#i opri!
 Nicolae a dat neputincios din umeri. Ne-am dus. A $a l-am cunoscut pe poetul $i
scriitorul Valeriu Anania, de care nu auzisem pân ! atunci, un om înalt $i cu o musta! neagr !,
mare, l!sat! pe o gur ! lacom!. Numai a c!lug!r nu ar !ta. Toat! figura lui exprima dragoste de
via! $i l!comie de bucurii ieftine.

62
 

Aiud însângerat

Tr !gea cu pasiune din igar !. Ne-a citit capitol cu capitol $i, împreun!  cu Petra$cu, ne-am
f !cut observaiile $i l-am f !cut s! taie multe pagini, spunându-i c! altfel nu semn!m.
În fiecare zi, se eliberau acum câteva sute de de inui. La 30 iulie, trebuiau s!  se
elibereze Petra$cu $i Orbulescu. Cu o zi înainte, Petra $cu îmi spune c!  mai este o carte de
form! mare, scris! cu tu$ pe hârtie special !, pe care trebuie s! o semn!m $i noi în calitate de
coautori. Ea a fost semnat! înainte de toate gradele legionare aflate în Aiud. Este un pamflet.
 Ne-am dus s! o vedem $i tot maestrul Anania ne-a ar !tat-o $i ne-a întins-o s-o semn !m.
- Eu nu semnez, am zis! Cum s-o semnez, când nici m !car nu-i cunosc con inutul?
- Este tot ce-am scris $i în cartea mic!, domnule Chioreanu, a zis Anania, numai
capitolele sunt a$ezate altfel. A$a mi s-a cerut, a$a am f !cut.
- Dai-mi m!car timp s-o citesc.
- P!i nu mai avei timp. Cartea pleac! chiar acum la Bucure$ti.
- Eu n-o semnez!, am zis.
Pân!  la urm!, am ajuns la un compromis, eu $i Petra$cu am semnat o declara ie pe
aceea$i coal!  de hârtie, ar !tând c!  semn!m cartea din solidaritate cu cei care au semnat-o
înaintea noastr !, dar noi nu-i cunoa $tem coninutul».
Prin excelen!, cartea cu pricina este opera «c !lug!rului» nostru Valeriu Anania.
Acolo d!dea în sintez!  reeduc!rile din perioada 1960-1964, în calitate de $ef al acestor
«activit!i cultural-educative». Cele 64 de persoane care formau Comitetul de reeducare îmi
sunt cunoscute, întâlnindu-le, în majoritate, de-a lungul anilor de temni !. Caut s! precizez $i
s! r !mân! scris c! primul dintre cei 64 este Valeriu Anania, iar ultimul Cristofor Dancu, tot
fost c!lug!r.
De fapt, din punctul de vedere al autorilor $i al colaboratorilor trecui prin reeducare -
$i care vrând-nevrând au semnat, cartea trateaz !  în mod subiectiv $i calomnios activitatea
Mi$c!rii Legionare «Arhanghelul Mihail». De asemenea, este abordat !  $i «Activitatea
cultural-educativ!» v!zut!  de ni$te oameni în care se produsese acea schimbare de ordin
 psihic a$a încât binele devenise r !u $i totul era v!zut $i conceput în culori sumbre.
Fenomenul numit Pite$ti, nemaiîntâlnit pân!  atunci în lume, în istoria omenirii, a
reu$it s!-$i pun! amprenta $i la aceast! ultim! reeducare din Aiud. Ceea ce s-a produs în Aiud
îns! nu poate fi luat de baz !, nu poate fi considerat un adev !r având în vedere precaritatea
s!n!t!ii mintale a victimelor - excepie f !când doar cei câiva care au condus reeducarea $i
care erau con$tieni de r !ul pe care îl fac. Ba mai mult, au $i întrev!zut finalul acestei triste $i
dureroase pr ! bu$iri a unei generaii de elit! care a constituit crema $i, în acela$i timp, scutul
neamului românesc; s-au angajat ca voluntari, mergând pân ! într-atât, încât au ucis în ei pân ! 
$i instinctul de conservare.

*
Mircea Dumitriu, $i el trecut prin închisorile comuniste, a mers cândva la Anania $i l-a
întrebat pentru ce a f !cut reeduc!rile din Aiud. Anania a p!strat o lung! t!cere, apoi i-a spus
c! memoriile dânsului vor fi publicate dup ! moarte $i atunci se vor l!muri multe lucruri.
Probabil c!, dac! a$ fi fost în locul domnului Mircea Dumitriu, l-a$ fi întrebat de ce nu
vrea s! l!mureasc! aceste lucruri în timpul vieii $i de ce abia dup! ce dânsul va disp !rea ca
fiin!. Îi lipse$te curajul respectiv? Sau este adeptul adagiului latinesc «De mortius nil nisi
 bene» (Despre mor i nimic altceva decât de bine).

63
 

Grigore Caraza

Discursul pr ! bu$irii
Eram sco$i din Zarc!  $i du $i obligatoriu în fosta sal! de mese pentru de inui, unde se
inea a$a-zisa culturalizare, care, în fapt, era îndobitocirea unor oameni afla i într-o
ireversibil! $i continu! c!dere, înspre afunduri.
Pentru c! sala reeduc!rii devenea neînc! p!toare când eram du$i $i cei din Zarc!, se
instalau afar ! mese, b!nci $i scaune. Valeriu Anania, plin de importan !, se plimba cu mâinile
la spate prin faa noastr !  iar prin discursul pe care ni-l inea c!uta s!  ating!  cât mai mult
coarda sentimental!, $i a$a întins! prea mult. În afar ! de comandantul închisorii, de fa ! erau
ofieri $i, bineîneles, paznici-temniceri. S-o fi crezut, poate, un Cicero? Nu $tiu, dar îmi aduc
aminte c!, dup!  ce închideam ochii ca s!  nu-l mai v!d, m!  prindeam cu ambele mâini de
marginea b!ncii pe care st!team, pân!  când simeam c!  oasele au p !truns prin lemn...
Spuneam în continuu «Tat !l nostru» $i m! rugam lui Dumnezeu s! nu m! p!r !seasc!.
- Auzii, voi, cei din Zarc!!, spunea Anania. Afar !, în prag, o mam! b !trân!, cu mâna
strea$in! la ochi, scruteaz! zarea. O soie î$i a$teapt! soul. Un copil î$i a$teapt! t!ticul - pe
care poate nici nu-l mai cunoa $te $i care nu se mai întoarce odat !. Auzi? O vorb! bun!, un
cuvânt, o $oapt!, frate drag, ce zici?
În jurul meu, simeam pe câte unul cum se pr ! bu$e$te, de obicei persoane care pentru
noi reprezentau un mit. A $a s-a întâmplat $i cu un bun prieten, avocat, cu care f !cusem D.O.
în B!r !gan $i reintrasem în temni! cu acela$i lot, primind $i el aceea$i condamnare de 23 ani.
L-am simit c!-i tremur ! mâinile, genunchii, apoi, aplecându-se spre mine, mi-a zis:
- Grigore, nu mai pot! Iart!-m!!
În zadar l-am prins de umeri, în zadar i-am cuprins mâinile, i le-am strâns $i i le-am
s!rutat, rugându-l s! r !mân!...
- Nu mai pot, Grigore! Iart!-m!! Simt c!-mi cedeaz! nervii...
'i s-a dus înspre Anania! Atunci, parc ! l-am v!zut pr ! bu$indu-se în gol, f !r ! s! mai
 poat! s! se agae de ceva care s!-l salveze...

*
Iarna din 1963-1964 a fost cea mai grea perioad ! din toat! detenia mea. Atunci, am
executat un num !r de 65 zile de izolare, singurul care m-a dep !$it în domeniul pedepselor
fiind prinul Alexandru Ghica, care a executat peste 70 de zile. Nu vreau s !  fac nici o
comparaie cu aceast !  personalitate marcant!  a neamului românesc $i a celor întemniai
 pentru o idee în slujba unui ideal atât de mare, atât de sfânt, sunt îns !  obligat s!  scot în
eviden! acest lucru.
Dup! câte $tiu, prinul Ghica nu a reu$it s! scrie $i s !-$i publice memoriile. M!car pe
aceast! cale s! fie cunoscute suferinele acestui mare om.

*
St!team câteva zile în celula înghe at! din Zarc!, pentru ca apoi s! m! bage din nou la
izolare, $i iar !$i, $i iar !$i, în condiii inimaginabil de grele. Preul cel mare pl !tit pentru
îndr !zneala de a refuza reeducarea era îns!$i existena noastr !  în aceast!  lume a temniei
comuniste.
În celula de izolare, începând de la ora 22.00 $i pân! la 5.00 ni se l !sa din perete un
 pat din pl!ci aglomerate, ni se arunca o p !tur ! care nu era întreag!, în afar ! de faptul c! era
rupt!  $i cu g!uri, care trebuia s!  ne fie $i saltea $i velin!. M!  întindeam pe acel pat $i, în
câteva clipe, adormeam. Înainte de aceasta îns !  murmuram “Tat!l nostru” $i îl rugam pe
Dumnezeu s! nu r !mân paralizat, dac!, totu$i, nu voi înghea pân! dimineaa.

64
 

Aiud însângerat
În izolarea special amenajat ! pentru cei pedepsi i din Zarc!, timp de 17 ore din cele 24
nu aveam voie s! ne atingem de perei, s! ne rezem!m de u$orul u$ii, s! st!m pe marginea
tinetei - care nu avea capac $i care scotea un miros îngrozitor nemaifiind sp !lat! - $i nici s! 
st!m, eventual, lungi i pe ciment. Masa o primeam o dat ! la trei zile $i consta din 250 grame
de pâine $i o zeam! c!ldu!, câteodat! rece, fiind greu de precizat din ce era f !cut!. Fiecare
clip! de izolare era o trecere prin iad, o defilare prin fa a a zeci de legiuni de diavoli, f !r ! s ! 
$tim, f !r ! s! ne d!m seama dac! în partea opus! mai exist! o poart! prin care s! ie$im din acel
cumplit infern.
Ochii mi se duseser ! adânc în fundul capului, picioarele îmi tremurau $i, la un efort
mai mare de a tu $i, am observat c! din gur ! porneau stropi de sânge. M-am pr ! bu$it pe beton
$i $tiu c! am r !mas foarte mult timp acolo. Mai târziu, când mi-am revenit, am sim it c! partea
 pe care st !tusem era rece $i galben!, iar picioarele $i mâinile nu le mai simeam. Am reu$it s! 
m!  t!v!lesc din perete în perete, f !când asta nu printr-un efort al propriilor mele puteri, ci
simind c!  o for !  nev!zut!, poate a îngerului meu de paz !, m!  rostogole$te prin celul!.
Gardianul care ne p!zea continuu prin vizet !  m-a v!zut, desigur, dar m-a l !sat înadins,
 probabil ca s! mor. Când a deschis totu $i u$a, m-a apucat de gulerul zdren uros al zeghei $i
m-a ridicat, holbându-se la mine:
- Înc! nu te-a luat dracul, b !?!!
Dup!  ce mi-a dat drumul, a ie $it $i mi-a încuiat celula. A revenit dup!  puin timp
însoit de ofierul de serviciu $i colonelul Iacob - care se ocupa cu reeduc !rile $i era mâna
dreapt! a comandantului Gheorghe Cr !ciun.
- Vrei, b!, s! ie$i în fabric!? m-a întrebat colonelul.
- Nu! i-am r !spuns cu voce stins ! $i din nou am c!zut pe pardoseal !.
U$a s-a închis cu zgomot dup !  ei $i, dup!  câteva minute, s-a deschis vizeta. Era
doctorul deinut de pe secie. M-a privit cercet!tor. M! cuno$tea bine c!ci era din Neam, îns!,
când am dat s ! m! apropii, a izbit vizeta. 'i dus a fost!

*
Într-una din zile, gardienii ne-au spus s ! ie$im din Zarc! pentru a merge în sala unde
aveau loc reeduc!rile îns!, f !r !  s!  putem comunica unul cu altul, am refuzat. )ipând,
gardianul a dat telefon pentru ajutoare, chemându-l în acela $i timp $i pe ofierul de serviciu
 pentru a ne scoate cu for a. Zadarnic îns!! Cu puinele puteri care ne mai r !m!seser !, ne-am
ag!at de patul de fier, de col ul zidului, de u $orul u$ii sau de z!vorul acesteia. Se luptau zbirii
cu noi $i erau foarte revoltai c!  ni$te umbre de oameni opun înc !  atâta rezisten!, f !r !  s! 
conceap!  c!  fiecare dintre noi invocam Divinitatea s!  ne vin!  în ajutor. Împotriva lui
Dumnezeu îns! nu puteau lupta. Au recurs atunci la o alt ! strategie $i au instalat difuzoare pe
coridoarele Z!rcii, exact pe peretele din faa celulelor noastre. Când voiau s!  lu!m parte la
discursul $i, implicit, la c!derea unei personalit!i, ne deschideau vizetele, strigau s ! facem
lini$te, dup! care d!deau drumul difuzoarelor. La început de prim !var !, tot f !r ! s! ne sf !tuim,
am înfundat vizeta cu zdren ele de p!turi pe care le aveam $i n-am cedat. C!tre sfâr $itul lunii
martie, încetul cu încetul, am observat o sl! bire, un fel de oboseal! a temnicerilor $i ofierilor
care ne supravegheau. Câteva zile, am avut ceva mai mult combustibil pentru soba de tabl ! pe
care ne-o b!gaser ! în celul!, mâncarea era un pic mai acceptabil! iar izol!rile din ce în ce mai
 puine, pân! ce, în aprilie, au încetat definitiv. Am aflat mai târziu c! Ion Gheorghe Maurer
trecuse Atlanticul pentru a încheia câteva tratative cu americanii - atât de blestema i $i
afurisii de p!tura conduc!toare.
Au urmat binecunoscutele decrete de graiere din 1964 $i zilnic se eliberau câteva zeci
de deinui politici, începând de la cei cu pedepse mici $i o anumit! categorie de reeducai.
Într-o diminea!, în jurul datei de 20 iulie, un grup de ofi eri a deschis fiecare celul ! a Z!rcii,
întrebând cine vrea s!  renune la pozi ia de rezistent. Din cele aflate ulterior, $tiu c!  s-au
întors cu mâinile goale. Pe la ora 11.00, s-au deschis toate u $ile Z!rcii $i ni s-a spus s!  ne

65
 

Grigore Caraza
facem bagajele. Gardienii, lini$tii $i gudurându-se ca ni$te câini - care, sco$i din balt!, uzi
leoarc!, se scutur !  $i apoi vin c!tre tine s!-i ling! opincile, încercau s ! ne vorbeasc! frumos.
În faa Z!rcii, ne-am aliniat în front. Am încercat s!  num!r de mai multe ori $i mi-am dat
seama c!  suntem sub 100 de in $i. A$a, precum pl!ie$ii din cetate, ie$eam unul câte unul
sprijinindu-ne de um!rul celuilalt, în timp ce alii erau sco$i pe brancard!. De toi, eram circa
1% din cei muli care am pornit ca voluntari la o cumplit ! b!t!lie $i care am stat ani de zile,
clip! de clip!, $i am putrezit în tran$ee.

În fosta biseric ! ortodox! 

În curtea seciei I, am fost introdu$i cu toii în fosta capel! ortodox!. Am g!sit în acest
fost loca$ al Domnului paturi de fier suprapuse, saltele umplute, cear $afuri $i p !turi curate iar
u$a ne-a fost l!sat! deschis! de diminea! de la 7.00, pân! seara la 19.00, îns ! calvarul înc! nu
se terminase.
În faa u$ii, ni s-au adus dou !  hârdaie cu mâncare, consistent !  $i bun!. P!rintele
Dumitru Bejan, cu experiena prizonieratului din Rusia, ne-a rugat cu o voce stins !  s!  îl
ascult!m.
- Dup!  cum vedei, ne afl!m în pragul libert!ii. Suntem aici pentru refacere, dar în
faa u$ii se afl! ultima momeal!: hârdaiele cu mâncare! Mânca i puin $i cu atenie! În situaia
în care suntem, putem face ocluzie intestinal !  $i putem muri înainte de a ajunge în poarta 1.
Repet: mâncai puin $i cu atenie, în a$a fel s! nu v! s!turai.
P!rintele Bejan a f !cut o rug!ciune de mul umire, apoi am spus cu to ii «Tat!l nostru»
$i am cântat «Cu noi este Dumnezeu». Credeam c ! sunt singurul care plâng, dar mi-am dat
seama c! toi colegii mei de lupt ! $i de suferin! erau cu ochii plini de lacrimi.
În acele zile, am avut ocazia s ! schimb câteva cuvinte cu Valeriu Anania. Când i-am
spus c! amândoi ne eliber !m aproximativ în acela$i timp, a t!cut un timp, ca $i când i-ar fi
fost necesar s!  aprecieze dac! trebuie sau nu s ! m! învredniceasc! vorbindu-mi. În cele din
urm!, mi-a r !spuns ceva care nuan a cu un regret, dar în acela $i timp $i cu o motiva ie. A
încercat s!-mi explice c!, de multe ori, o inten ie bun!  poate s!  sfâr $easc!  r !u, sau, atunci
când ai o responsabilitate fa !  de un anumit grup de oameni, trebuie s !  te la$i c!lcat în
 picioare $i pentru binele altora. Oricum, chiar $i în aceast! postur !, nu renunase la trufia care
îl st! pânea de o via !  $i mi-a venit atunci în minte o zicere din popor pe care o $tiam înc! de
când eram copil: «Mândrului, $i Dumnezeu îi st ! în cale!»

*
În por iunea dintre fabric!  $i aripa de vis-à-vis a sec iei I, se instalase o tribun ! care
fusese ocupat!  de comandantul Cr !ciun, ofierii $i subofierii care conduceau reeduc !rile,
între ei Sturza $i Gheorghe Laz!r. Pe b!nci, ne-am a$ezat noi, oropsi ii sco$i la lumin!  din
 bezna celulelor, care refuzasem orice tratative cu administra ia, urmând ceilali de inui, circa
800-900, care, nemaiînc! pând pe b!nci, st!teau în picioare, pe margine.
- Dragi tovar !$i! $i-a început Cr !ciun discursul. V!  spun tovar !$i pentru c!, din
aceast! clip!, toi suntei liberi iar ara $i partidul au încredere în voi.
Un ropot de aplauze $i strig!te am auzit în dreapta, stânga $i în spatele meu. M-am
uitat cu atenie la colegii mei de suferin !, dar nici unul dintre ei nu aplauda $i nici nu scotea
vreun cuvânt.
- Cei din Zarc!, î$i continu! Cr !ciun discursul, ai învins!
În acel moment, Cr !ciun, care voia s!  vorbeasc!  în continuare, a r !mas cu gura
deschis! c !ci oamenii din jurul nostru, care mai erau de bun !-credin!, au t! b!rât peste noi $i,
 prinzându-ne în brae, toi cu ochii în lacrimi, ne s!rutau, ne îmbr !i$au, ne mângâiau.

66
 

Aiud însângerat
- Ai învins! Ai învins! Doamne, ai învins!
Mi-am auzit numele $i mi-am dat seama c!  omul din faa mea care m!  strângea
 puternic de umeri era p!rintele Constantin Stoicescu.
Când s-au mai potolit spiritele, Cr !ciun, pricepând c! f !cuse o mare gaf !, a ad!ugat:
- Cei care venii din Zarc! s! luai aminte, c! vei mai trece pe aici!

*
În ultimele zile ale lunii iulie, de la Bucure$ti au venit vreo 7-8 ofi eri superiori pentru
a încerca s! mai rup! dintre noi, eventual câiva rezisteni din Zarc!. Am fost chemat $i eu de
c!tre un colonel jurist care a c!utat, chiar $i în ultimele clipe, s!-mi smulg!  o declaraie
 precum c! renun la poziia avut! pân! în acel moment dar a renunat v!zând c! am replicat
foarte tran$ant:
- În aceste condi ii, i-am spus, prefer s! m! întorc în Zarc!!
Când ni se întocmeau biletele de eliberare, am fost chemat de un ofi er superior care
m-a întrebat unde m! stabilesc. R !spunsul meu a fost c ! în Bucure$ti. La observaia dânsului
c! sunt din judeul Neam  $i c! nu m! pot stabili în Bucure$ti cu atât mai mult c ! acest ora$ 
este închis, argumentul meu a fost c !, dac!  ai mei mai tr !iesc, nu $tiu unde sunt stabilii,
 pentru c ! fuseser ! alungai din zona lacului de la Bicaz iar eu z !ceam în temni! de exact 15
ani. La Bucure$ti îns! era fratele meu, Gheorghe Caraza, despre care $tiam c!  locuie$te pe
strada Sebastian. Neavând încotro, ofi erul a trecut pe biletul meu de eliberare adresa pe care
o comunicasem.

*
Aceea$i perioad!  a sfâr $itului de iulie i-a adus $i cuvio$iei sale Valeriu Anania
libertatea pentru care a jertfit verticalitatea $i onoarea atâtor oameni deosebi i, pe care i-a
sacrificat f !r ! cea mai mic! mustrare de con$tiin!, ba mai mult decât atât, L-a r !stignit înc! o
dat! pe Însu$i Mântuitorul Hristos. Personal, am regretat faptul c! doar cu câteva zile înaintea
mea a ie$it pe poart!. Dac!  a$  fi ie$it odat!  cu dânsul, l-a $  fi întrebat care este diferena
 privind data eliber !rii între mine - care veneam de pe c !i limpezite, senine $i onorabile, $i el -
care se întorcea de pe drumuri de pierzanie $i afurisenie unde se încercase îngenuncherea unui
neam...

*
Apreciat fiind în mod deosebit pentru modul cum $i-a îndeplinit misiunea de reeducare
în Aiud, doar câteva luni mai târziu, adic ! în februarie 1965, clugrul Anania era trimis în
SUA, cu misiunea de a-l drâma pe episcopul Bisericii Ortodoxe Române din SUA $i
Canada, respectiv, Valerian Trifa . Uitase, probabil, c! amândoi erau lupt!tori de rang sub
acela$i drapel, în slujba aceleia$i credine în Dumnezeu.
În SUA, Valeriu Anania a dus o b !t!lie furibund!  pentru detronarea episcopului
Valerian Trifa f !r ! s !-$i dea seama c! îi era inferior episcopului. Toat! suflarea româneasc! îl
susinea pe episcop $i îl ignora pe Valeriu Anania, pe care îl socotea un venetic, trimis cu o
misiune ingrat! - de a produce zâzanie $i dezbinare. În felul acesta, vreau s ! amintesc titlul
unui articol ap!rut sub semn!tura lui Valeriu Anania, în revista “Credin a”, din 9 septembrie
1973, intitulat “Cine-mi e$ti tu Bade Ioane?”. Articolul menionat îi era adresat dr. Ioan Cârj!,
unul dintre ap!r !torii episcopului, fost deinut politic la Aiud $i martor ocular la reeduc!rile
conduse de Anania.
La început, Ion Cârj! a f !cut parte din rezistenii din Zarc!, dar dup! un timp, probabil
nemaiputând rezista pârjolului la care era supus, a primit s ! fie scos în fabric!, ceea ce atunci
era echivalentul accept!rii reeduc!rii. Chiar $i în ciuda acestui fapt, precizez c !  au r !mas
67
 

Grigore Caraza
totu$i oameni care, de$i în reeduc!ri, au c!utat cu str !$nicie s!  se menin!  cât mai mult pe
linia de plutire.
În replic!, Ion Cârj! a publicat în periodicul “Aciunea Româneasc!” articolul intitulat
“R !spuns unei scrisori a lui Valeriu Anania” (din octombrie-decembrie 1973, pag. 4 $i 5),
care ap!rea în New York.

“Drag! frate de alt!dat! Valeriu

)i-am citit scrisoarea adresat!  mie, publicat!  în num!rul din 9 septembrie 1973 al
revistei tale «Credina». Nu este deloc r !u scris!. Ai me$te$ugit-o cu acela$i rar talent
 pe care i l-am admirat întotdeauna $i pe care nu m! sfiiesc s!  i-l recunosc în public.
Dac! din punct de vedere al potrivirii vorbei ( $i al respect!rii gramaticale - cu unele
concesii republicane, RSR - în care te-ai dovedit tot atât de copios precum
«gr !m!ticii» de la München), sclipirile mi-au pl !cut $i m-au desf !tat, am fost profund
dezam!git de e$afodajul ideilor în elaborarea trudit!  de Sisif, pe care te-ai angajat
disperat ca s! le a$ezi sub o bolt ! proprie, dar f !r ! aceea$i iscusin! a me$terului zidar
Manole, pe urmele c!ruia p!$e$ti voinice$te dar, din nenorocire, b!tând mereu pasul
din faza pre-oniric!....

«Multe sunt c!ile Tale Doamne» care duc la pieire, mi-am zis în gând, înainte de a
 p!$i s!  a$tern acest r !spuns care, dintr-o oarecare modestie determinat !, am fost
obligat s! îl condensez cât mai mult posibil. (...) Desigur, o recunosc, ai suferit mult $i
 pe nedrept în via!, incomparabil mai mult decât to i fo$tii $i actualii fugari din ar ! 
care te atac!. Îi m!rturisesc, cu toat!  sinceritatea, c!  nimeni de aici din afara
frontierelor României, în afar ! de cei care am p!timit în închisorile comuniste, nu te
 pot judeca $i nu ne pot judeca de ceea ce am f !cut acolo. Numai noi, exclusiv noi, care
am fost închi$i $i torturai acolo, noi între noi, da, noi ne putem judeca $i va veni ziua,
odat!, când o vom face-o în ar !, unde fiecare care a gre$it va avea mare $ans! s! se
dezvinov!easc!. 'i atunci îi vom judeca $i pe ace$ti nemernici de aici care se erijeaz !,
de la ei putere, în judec !tori a unor situaii din ar !  $i a martirilor. Ace$tia, i-o spun
cinstit, nu sunt vrednici s ! ne dezlege nici $ireturile înc!l!mintelor noastre! (...) Dar,
nu ne este permis, ca în numele unor suferin e s! ne lu!m libertatea aici (sau în ar !) s! 
întreprindem tot ceea ce ne convine, în mod egoist. Întreb !rii tale din scrisoare: «Nu i
se pare c!  este destul?», eu î i r !spund f !r ! ezitare: NU! Trebuie s! suferim pân! la
cap!t, dac!  am fost cei ale$i pentru suferin!. Am trecut din faza de suferin !  a
închisorilor comuniste în faza de suferin ! a unui exil mai mult sau mai pu in d!râmat
moral de veleit!i $i fo$ti politicieni corupi $i corup!tori din trecut, precum $i de o
reea activ! de ageni comuni$ti ai Bucure$tiului. Ace$tia nu mai încap de noi. Aceasta
 pentru c! unde suntem noi, la ceea ce am suferit noi, ei nu pot s ! ajung!. De aceea
trebuie s! ne dea la cap. Pentru noi nu este loc, numai pentru noi nu este loc. Pentru
toate sec!turile care li se aliniaz!, politicienilor din trecut $i agenilor comuni$ti din
str !in!tate, pentru aceia se afl! un loc de onoare $i un scaun bun. Tu, Valeriu, nu ai
vroit s!  te ridici $i aici, ca în ar !, pe culmile ozonate ale lupt!torului, unde te-am
întâlnit pentru prima oar !  $i unde eram frai de ideal. Ai mers $i te-ai scurs cu
du$manii, prin bre$e, pe poteci ocolite, pentru o onoare trec !toare $i un scaun vag de
arhimandrit. A fost mai u$or, mai simplu $i mai folositor pentru interesele tale
imediate. Oare numai cu atât ne putem umplea via a? (...) Nu e$ti cinstit deloc,
Valeriu, când afirmi c! eu nu i-a$ fi spus c! eram în cursul scrierii unei c!r i, în care
expuneam $i rolul t!u din închisoarea Aiud. )i-am spus în repetate rânduri, înc ! din
vremea când locuiam pe First Avenue, în apartamentul meu, pe str !zile luminoase ale
 New Yorkului, oriunde aduceam vorba despre cartea pe care o scriam. Î i m!rturiseam
durerea mea despre c!derile la care am asistat. Nici tu nu ai încuviin at faptele acelora

68
 

Aiud însângerat
care au siluit con$tiine în închisori. Dimpotriv!, le-ai reprobat $i mi-ai numit muli
“educatori”, pe care i-ai aflat în cartea mea ultim !. Cât despre activitatea ta, tu mi-ai
declarat, f !r ! nici o referire special! din partea mea, c ! ai jucat un anumit rol în acel
 proces de reeducare. (...) Mi-ai vorbit cu patos $i înc!lzire crescând!, (ca $i când ai fi
voit s! te autoconvingi $i tu mai mult asupra tezei tale) despre misiunea pe care i-ai
asumat-o de a ap!ra cre$tinismul ortodox, plivind legionarismul din sistemul de
gândire teologic!, disociind, cum spui tu, valoarea politic !  de cea religioas !. Prin
urmare, eram perfect edificat cu poziia pe care tu pretinzi c!  ai luat-o în procesul
murdar al reeduc!rii $i, mie personal, nu mi-ai spus nimic nou. Din acest punct de
vedere, tu nu ai f !cut decât s! rostogole$ti în public, pe Anania din închisoare, sub o
descripie proprie, neinfamant nici pentru “democraii români”, nici pentru partidul
comunist din ar !. (...)
Dac! nu ai fi mers prea departe cu mesaliana ta, a$a dup! cum i-am spus la acel timp,
eram dispus s! îi ar !t ce am scris. (Manuscrisul ambelor volume era deja încheiat în
anul 1966, când raporturile noastre mai erau înc ! amicale, $i când doream s! mijlocesc
un armistiiu între tine, pe care te b!nuiam a fi numit episcop $i episcopul Valerian,
împotriva c!ruia pornise$i o campanie (ofensiv !) de acaparare de parohii. (...) Desigur,
chiar dac! afeciunea noastr ! nu ar fi suferit deterior !ri, eu totu$i nu a$ fi scris ceea ce
am scris c! ai întreprins în închisoare, dar nu a$  mai fi avut nimic de spus despre
continuarea unor servicii pe care le faci cu mare râvn  regimului comunist de la
Bucure$ti, prin filiera bisericii. (...) Chiar $i în aceast ! ultim! “Epistol! c !tre Ion” ai
câteva tangene favorabile regimului.
Într-un loc, zici “Nu am $tiut dac! aceast! tez ! (ateist!, n.n.) f !cea parte dintr-un plan
al Administraiei sau dac!  a fost opera unor reeducatori zelo $i (în special fo$ti
 pite$teni), $i doar însu$it!  de Administraie”. Oare chiar atât de naiv erai s !  nu fi
 b!nuit ce planuri aveau cu noi criminalii din solda ministerului de interne? Oare
a$teptai tu, s!  i se spun! de c!tre Cr !ciun, Node, Ivan, Chiril!, etc., ce planuri aveau
cu noi criminalii din solda ministerului de interne? Oare a$teptai s! i se spun! de c!tre
ei, c! ne d !deau spre citire Biblia pentru credincio $i $i necredincio$i - Biblia hazlie, s! 
ne distr !m cu ea? (...) În fine, ar mai fi s ! mai inserez numai câteva rânduri la acuza ia
ta, în baza c!reia eu mi-a$ fi pierdut independen a, c! nu mai sunt liber, c! cineva mi-
ar fi m!sluit cartea, în drumul dintre mine $i tipografie.

Eu nu mi-am schimbat comandantul în str !in!tate. Am stat mereu $i stau mereu sub un

singur comandant: Neamul Românesc. Acesta nu este personificat în str !in!tate în
nimeni $i nimic, om politic, fa! bisericeasc!, mit transplantat. Nu m-am sim it atras
de nimeni dintre aceia pe care i-am aflat aici, care au s !dit în decurs de trei decenii
numai desbin!ri, dihonii, animozit!i $i bisericue. Am venit cu inten ia s! colaborez
cu oricine l-a$ fi aflat pe o poziie pozitiv!, activ!, p!truns de responsabilitatea istoric! 
a timpurilor pe care le parcurgem. Dar buna mea credin!  a fost r !u îneleas!  $i de
aceea am ridicat Frontul Consiliului Na ional Român, care cuprinde oameni greu
încercai din închisori, !rani destoinici, oameni dintr-o bucat !, nealterai de pizme,
oameni liberi, cu picioarele pe p!mânt, câ$tig!tori cinstii ai pâinii lor de toate zilele.
Cu ace$ti, pe aceea$i redut!, $i cu alii care ne sprijin! nemijlocit, ducem aceea$i lupt! 
ca în securit!i unde am fost tortura i, la Canal unde am fost uci $i, la închisori unde am
fost batjocorii $i înfl!mânzii. Oare nu vezi tu cum eu sunt lovit, la fel ca la
securitatea Cluj unde am fost b!tut cu r !ngile de fier trei s! pt!mâni la rând, de câte trei
ori la zi? Oare îmi este u$or s! fiu azi surd de o ureche, din cauza b !t!ilor peste cap, cu
 palmele, tampoane, scaune, cisme? (...)
Ce interes crezi c!  a$  fi avut s!  intru în tab!ra episcopului Valerian Trifa? Oare nu
acesta a contopit singura minoritate na ional! româneasc!, insignifiant!, la cele câteva
milioane de ru$i, care întotdeauna au c!utat s! ne asimileze biologic, cultural, religios?

69
 

Grigore Caraza
Ce interes a$  fi avut s!  intru în tab!ra episcopului t!u Victorin, care pactizeaz!  $i
serve$te de strapontin!  tuturor agenilor comuni$ti din Bucure$ti? Nu ai citit tu
«Apelul unui Intelectual Român pentru salvarea Bisericii Române Ortodoxe din
America» din 25 mai 1971, semnat de dr. Ion Cârja? Implica iile episcopiei misionare
cu activit!ile antinaionale $i antipatriotice ale guvernului de la Bucure $ti se
invedereaz!, chiar în ultimul timp printr-o declaraie a mitropolitului Iustin Moisescu,
f !cut! la Geneva. (...)
În scrisoarea ta afirmi, de repetate ori, c! vrei s! separi politica de religie. De ce, în
fond, o combini mereu $i de ce atunci, faci exclusiv politic ! în «exil», când ii în brae
fariseismul unui mitropolit ca Moisescu, care ap !r ! un regim de teroare $i intoleran! 
religioas!? De ce te fere$ti s!  fii tu, omul de cultur !, scriitorul, lupt!torul naional,
fidel liniei pe care te-am cunoscut? (...) Omului îi este drumul spre lumin !, spre
libertate, spre universul larg ca cerul înstelat deasupra. )i-ai câ$tigat libertatea,
folose$te-o din plin! Am bâjbâit destul în întuneric, unde am viermuit. Nu mai avem
timp s! fim Scarabei, iubite frate de alt !dat!, Valeriu.

Ion Cârj!».

*
În zilele de 30 $i 31 iulie, am fost du $i în Celular, unde am stat toat ! noaptea cu u $ile
deschise, fiecare pe unde am putut s ! punem capul pentru a ne odihni pu in, alii stând chiar
 pe punile din faa celulelor. Îl ascultam pe ofierul de serviciu care striga continuu numele
deinuilor. Cei care plecau erau urcai în ma$ini $i du$i în una din cele trei g !ri, Aiud,
R !zboieni $i Teiu$, dup! cum aveau trenuri. În ultima zi din iulie, pe la asfin itul soarelui, un
ofier mi-a strigat numele $i mi-a înmânat biletul de eliberare care purta num !rul 100. Am mai
dormit acolo înc! o noapte.
Pe 1 august, Celularul era pustiu, curtea aproape goal !, Zarca la fel $i deja câteva
convoaie cu de inui de drept comun ocupaser ! celulele de la parterul Celularului.
Eram cu bunul meu prieten Marin Dumitrescu, din Bucure $ti, $i cu Ion Tonea, din
Tiha Bârg!ului, zis $i Toni, amândoi dragi $i valoro$i camarazi de ideal $i suferin!. Cu ei
f !cusem primul Aiud, D.O. $i acest al doilea Aiud, venind cu acela $i lot din B!r !gan. Odat! 
cu noi, s-a eliberat $i Sima Dimcic!, macedonean din Dobrogea, care, fiind foarte bolnav $i
neputând s! stea în picioare, a fost transportat pe targ ! de doi gardieni ce primiser ! ordin s!-l
însoeasc! pân! acas!.
Ultimii care mai r !m!sesem am fost înghesui i în trei autocamioane $i am ie$it pe
 poarta temniei care, dup! noi, s-a închis. La Teiu $, Mailat, unul dintre gardienii care ne-au
însoit, a avut neobr !zarea s!  ne rânjeasc!  $i s!  ne întind!  «prietene$te» mâna. I-am întors
spatele.
În tren spre Bucure$ti, civilii care ne erau parteneri de drum, înelegând de unde
venim, au alertat vagonul $i ne-au adus pâine, salam, p !linc! $i fructe. Mâncam $i-i vedeam ca
 prin cea!. Când privirile mele au c !zut pe prima pagin ! a unei gazete, mi-am dat seama c ! nu
mai v!d s! citesc decât titlul articolelor.
Am ajuns duminic!  dimineaa, pe la ora 2.00, în Gara de Nord $i ne-am
v!zut înconjurai de mai multe persoane care ne-au spus c !  de o s! pt!mân!  a$teapt!  toate
trenurile care vin din Ardeal. Au curs peste noi o mul ime de întreb!ri $i numele celor pe care
îi a$teptau dar care nu mai soseau... Despre doi dintre ei, $tiam c! muriser ! în Aiud dar le-am
spus c!  mai sunt înc!  de venit... Puteam s !  distrugem în ei speran a, chiar dac!  $tiam c! 
nimeni nu a mai r !mas în Aiud iar por ile închisorii au fost z !vorâte în urma noastr !?

70
 

Aiud însângerat

Acas! la Marin
În cartierul Grant, unde locuia Marin Dumitrescu, am b !tut în lung $i în lat strada
respectiv!, de mai multe ori. La un moment dat, Marin s-a a $ezat pe bordura trotuarului $i a
început s!  plâng!. Dup!  16 ani de la arestare, nu mai $tia unde st!. M-am a$ezat lâng!  el,
spunându-i s!  in! seama de schimb !rile intervenite în aceast! perioad!. S-a luminat deodat ! 
la fa!:
- 'tiu! 'tiu unde stau!
S-a oprit în faa unei por i, unde doi copaci înal i acopereau curtea $i casa.
- Vezi, Grigore? Ace$ti copaci, s!dii de mine, erau doar pân ! la în!limea gardului.
Uite cât sunt acum! De asta nu mai cuno $team locul! 'i casa asta când o fi ap !rut, c! nu era
aici?
A b!tut u$or cu degetele în geam $i o voce a întrebat speriat !:
- Cine-i? Ce caui aici, în toiul nopii?
- Mam!! Sunt eu, Marin! Deschide, te rog!
Atunci, din cas! r !zb!tu un strig!t de disperare $i bucurie, strig!t pe care l-am auzit
mult! vreme dup! acea noapte $i, de câte ori mi-l amintesc, rev !d scena care a urmat...
În!untru s-a f !cut lumin!  $i au ie$it buluc pe geam $i pe u$! mama, sora lui - Silvia, o
alt! sor !  $i doi b!rbai, $i înc! vreo câiva au venit de la casa din curte. În câteva clipe, Marin
fusese înconjurat de toi ai lui: care îl strângea în brae, care îl s!ruta pe fa!, pe ochi, care îi
lua mâinile $i i le pupa, unul îl mângâia, altul îl privea $i încerca s! se apropie de el trecând
 peste ceilali... Priveam n!ucit! Erau ca la rugby! Când Marin a fost pu in slobozit, le-a zis cu
vocea lui groas!:
- Ho! Ho! Oprii-v!! Am venit cu un foarte bun prieten. Uita i, el este Grigore Caraza.
Tu, Silvia, îl cuno $ti deja.
Aproape aceea$i scen! s-a întâmplat $i cu mine...
În avântul lor, bieii de ei m! confundau cu mult a $teptatul lor Marin. Dup!  ce s-au
mai potolit, prietenul meu, c !utând cu privirile în jur, a întrebat grav:
- Dar, tata? Tata unde-i?
- A murit acum patru ani!
- Dar nevast!-mea, Silvia?
- Te-a l!sat, mam!! Te-a l!sat $i-a plecat! Nu mai $tim nimic de ea.
Marin $i-a îngropat faa în palme $i a început s! plâng! mocnit...
- Nu-i nimic! Nu-i nimic! Bine m!car c! v! g!sesc pe voi!

Reîntâlnirea cu familia
A doua zi, am plecat în c !utarea fratelui meu. Mergeam greu pe strad!  $i simeam
nevoia s! m ! a $ez undeva pe o banc !, pentru a m! odihni. Aveam ca$exie iar corpul, mâinile
$i picioarele îmi erau umflate pân! la refuz. Pe str !zile pe care le-am str ! b!tut pe jos, nu erau
atâtea b!nci unde s!  m! odihnesc $i atunci m-am a$ezat pur $i simplu pe trotuar. În dou! 
rânduri s-a întâmplat s! se apropie de mine câte o doamn ! $i s!-mi întind! ni$te bani.
- V!  mulumesc, doamn!, dar nu pot primi, pentru c!  nu sunt cer $etor. Dac!  figura
mea, faptul c! sunt tuns chilug $i hainele ponosite de pe mine dau aceast ! impresie, nu sunt
ceea ce par. M! întorc din Aiud, dup ! 15 ani de cazne.
De pe strada Mo$ Ajun nr. 32, penultima adres ! a fratelui meu, am fost îndreptat s! 
merg la Uzina Mecanic!  Fin!  din Obor. Acolo, ofierul de serviciu a reu$it s!-l contacteze
telefonic pe Gelu care locuia într-o garsonier ! din renumitul Cotroceni. Dup ! circa o or !, mai

71
 

Grigore Caraza
muli salariai ai uzinei priveau cum se îmbr !i$eaz!  doi frai dup!  15 ani de desp !r ire $i
 plâng unul pe um!rul celuilalt.

*
Cu trenul accelerat Bucure$ti-Bicaz am revenit pe meleagurile Moldovei. În gar !  la
Buhu$i, nu m! a$tepta nici sora mea Silvia, $i nici cumnatul Mihai de$i îi anunasem c! voi
veni.
Era o diminea! limpede de august $i nici ipenie de om pe strad !. Când am ajuns în
faa cinematografului, am luat-o pe strada principal ! Nicolae B!lcescu, la cap!tul c!reia era
strada 1 Mai, acolo unde trebuia s !  ajung. În faa mea, la oarecare distan !, am v!zut dou! 
 persoane care se gr ! beau înspre partea opus! $i ceva îmi spunea c ! îmi sunt foarte apropiai.
- Bun! dimineaa, am salutat. Spunei-mi, v! rog, unde este strada 1 Mai?
Dup! ce mi-a r !spuns, domnul a dat s ! plece, îns! l-am reinut cu o alt! întrebare, la
care doamna, revoltat!, m! fulger ! cu privirea $i i se adres! soului:
- Hai, Mihai!
Din nou, b!rbatul mi-a r !spuns cu aceea $i politee, dar pentru a-mi l!muri misterul
care pusese st! pânire pe mine, l-am mai întrebat ceva. 'i mai revoltat!, doamna îmi întoarce
spatele:
- Hai, Mihai! Hai c! pierdem trenul!
- Doamn!, îi zic, dac! voiai s! prindei acceleratul de Bicaz, v! pot informa c! a trecut
 prin gar ! la ora 5.30, iar acum este mai bine de 6.00...
Dezorientat!, doamna privea când la so , când la mine.
- Doamn!, am continuat, dac!  numele dumneavoastr !  este Silvia, dac !  suntei din
Poiana Teiului $i dac!  îl a$teptai pe fratele dumneavoastr !  care se întoarce din Aiud, pe
Grigore, îl avei în fa!!
A fost un moment de uluire total !, dup!  care a urmat o explozie: cumnatul m-a
îmbr !i$at cu o putere de urs, hohotind de plâns, apoi a urmat sora mea, care murmura mereu
 printre lacrimi:
- Vai! Nu te mai cunosc! Nu te mai cunosc! Tu e $ti, Grigore?!?
Mai târziu, ajun$i acas!, din pat a s !rit un copil frumos, în vârst ! de 10 ani, îmbr !cat
doar într-o alb! c!ma$! de noapte.
- Bine, mam!! Dar tu nu mi-ai spus pân! acum c! ai un frate!
'i privindu-m!  curios, încerca s!  afle cât mai mult despre mine, punându-mi
sumedenie de întreb!ri la care nici nu mai a$tepta r !spuns:
- De unde vii? Dar de ce nu ai fost pân ! acum la noi? Ai fost sup!rat pe mama?
Peste cinci zile, când îmi continuam drumul spre Piatra Neam , pe peron, în urma
trenului, alerga un copil strigând continuu:
- Nene Grigore, s! mai vii pe la noi! Auzi? S ! vii pe la noi, c ! eu te iubesc mult! S! 
vii, da?

*
Era într-o zi de joi, pe 13 august 1964, când trenul, obosit parc !, a oprit în gara din
Piatra Neam, în gara adolescen ei $i a tinereii mele, unde, deseori, m ! plimbam de-a lungul
 peronului, conducând sau a $teptând pe cineva sau, pur $i simplu, numai de dragul de a vedea
trenul. Când am coborât, cu mâna dreapt ! am atins zidul din apropierea u $ii, ca $i cum a$ fi
întins braul s!  mângâi un prieten drag, de care atât de mult timp fusesem inut la mare
distan!.
În cartierul D!rm!ne$ti, pe o str !du! dintre fostele $coli normale, am poposit în fa a
casei surorii mele Alexandrina. Cu mâna u $or tremurând!, am deschis poarta $i am r !mas în
cadrul ei. Sora mea tocmai preg !tea ni$te zarzavat dar v!zându-m!, îmi ie$i înainte $i m! 

72
 

Aiud însângerat
întreb! pe cine caut. F!r ! s!-i r !spund, am întrebat-o unde este Victor, so ul ei, apoi Nicu $i,
în sfâr $it, unde se afl!  Geta. Când mi-a spus c !  Geta este în cas !  $i lucreaz!  la ma$ina de
cusut, vocea mi s-a oprit în gât $i n-am mai putut spune nimic. Aceast !  fat!  se n!scuse la
aproape un an dup ! plecarea mea de pe aceste meleaguri, iar acum avea 14 ani $i eu nici nu o
cuno$team. Abia atunci am realizat adev !rata dimensiune a timpului care s-a scurs...
 Nedumerit!, Alexandrina m-a întrebat:
- Dar cine e$ti dumneata, de îmi cuno $ti atât de bine familia?
F!când un efort pentru a articula câteva cuvinte, i-am r !spuns printre lacrimi:
- Eu? Un str !in...
M-am întors $i am dat s! plec a$a cum venisem.
În clipa aceea, sco ând un strig!t u$or, sora m-a prins de um !r $i m-a tras înapoi:
- Grigore! Tu e$ti, Grigore?!!

*
Când soarele sc! p!ta înc!, am ajuns în autogara din Târgu Neam  dar, ca $i la Buhu$i,
nu m!  a$tepta nimeni. Mergând pe strada principal !, dup!  ce am trecut de biseric!, prin
dreptul oficiului po$tal am observat un b!trân care m-a privit lung. M-am oprit $i eu o clip !,
dar dându-$i seama c! nu sunt ceea ce c !uta, b!trânul î$i v!zu de drum. Dup! ce am mai mers
 puin, pe partea stâng!  am v!zut o cas !  care sem!na cu cea a familiei mele, din Poiana
Teiului, îns! mult mai mic!. Scoând biletul unde fratele meu îmi notase num !rul, mi-am dat
seama c! eram în faa casei noastre.
De la poart!, un câine mare m-a $i luat în primire. Nu m! temeam de câini pentru c! 
îmi erau dragi $i, dup! ce le întindeam mâna $i vorbeam cu ei, ace $tia ori se a$ezau pe dou ! 
labe $i deveneau cumini, ori mi$cându- $i coada prietenos îmi lingeau mâna. A $a s-a
întâmplat $i cu acest câine, $i prieteni am r !mas cât am stat în Târgu Neam. Nu acela$i lucru
îns! s-a petrecut cu gânsacul care guverna peste un cârd de gâ $te. Am dat s! m ! ap !r, dar nu
 prea am reu$it c!ci m-a prins puternic de pantaloni $i m! b!tea cu aripile...
Din cas!, a ie$it în grab!  una dintre surorile mele $i c!utam s!-mi dau seama cine
este...
- Tu e$ti Olga sau M !rioara?
- Vai, Grigore! mi-a r !spuns cu voce foarte trist!. Sunt Olga...
Când plecasem, avea doar 17 ani iar de atunci trecuser !  15 ani. Cum s-o mai
recunosc?
În cas!, am întâlnit-o pe mama, de fapt am b !nuit c!-i ea, fiind singura femeie în
vârst!  care se afla în camer !. Dup!  ce i-am s!rutat mâna $i am îmbr !i$at-o, m-a strâns în
 brae îndelung, mi-a prins mâinile $i m! întreba necontenit:
- Tu e$ti, Grigore, dragul mamei?!?
 Nu a$tepta r !spunsul meu, se dep !rta la oarecare distan!, se apropia, din nou se
întorcea $i m! privea fix:
- Grigori!, mam!, tu e$ti?
'i iar, $i iar, m! tot întreba $i spunea în! bu$it! de uimire $i de durerea atâtor ani cât îi
fusesem luat:
- Nu se poate! Chiar e $ti tu, Grigori!?!?
Începuse s! se însereze când, în cas !, a intrat b!trânul pe care îl întâlnisem $i care m! 
 privise lung, pe strad!. În clipa aceea, am realizat c ! este tata.
M!  a$teptase de diminea!  la autogar !  $i, v!zând c!  n-am ajuns cu nici unul din
autobuzele de la Piatra Neam , a f !cut schimb cu Olga pentru a veni s ! m!nânce.
- Va s! zic! tu erai, Grigori!? Am b!nuit eu, îns! nu eram sigur....

73
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL VIII

“E-o lege a $oimilor: pân!  la cap!t”. (Cicerone

Theodorescu)

Alexa
Când spun gardian sau temnicer, m ! încearc! în egal! m !sur ! un sentiment de silnicie
$i dispre, de$i printre ace$tia au fost $i oameni mai buni, foarte buni sau chiar excep ionali.
Puini, foarte puini, dar au fost totu $i, iar unul dintre ei, de fapt singurul pe care l-am întâlnit
în toat!  viaa de detenie, a fost Alexa, al c !rui nume de botez, din p !cate, nu i l-am $tiut
niciodat!.
Dup! evadarea celor trei deinui din Aiud, celebr ! prin strategia pus! la punct de ei
în$i$i $i curajul deosebit izvorât din disperare, pentru noi, întemni aii, perioada 21 - 31
decembrie 1952 a fost un pr ! p!d, un dezastru, un adev !rat iad instalat în incinta închisorii.
Gardienii $i-au dat arama pe fa!, ar !tând exact cine sunt. Ardeleanu urla ca o hien ! 
înfometat!  când ridica bâta deasupra capului pentru a o coborî cu str !$nicie peste oasele
noastre; se dezl!nuia în el animalul, cu toat !  s!lb!ticia $i ferocitatea sa. Urmau Baraba$  -
român de origine maghiar !, Li!  - igan ungur $i Dumitru N!stase din Vaslui, comuna
Cod!ie$ti. Din aceast! comun!, în temnia Aiudului, era dl. Corcooiu, împreun! cu doi fii ai
s!i, dintre care unul jurist, fost director al închisorii din Piatra Neam , $i cel!lalt economist.
La aceast! familie, Dumitru N!stase fusese argat în curte, iar când a dat cu ochii de fo $tii lui
st! pâni i-a b!tut cu sete, consecvent, f !r !  nici un motiv. M-am gândit mult la aceast ! 
întâmplare $i mi-am zis: s!  te p!zeasc! Dumnezeu de domnia celor mici, urgia prostului $i
r !zbunarea mojicului! De asemenea, mai erau Biro, Pavel Moldovanu, Marcu Vasile $i cei trei
frai Maier, Mailat, Sas Pamfilie $i alii. Pân! s! ajungeam în Celular, c !deam de mai multe
ori în genunchi sau ne pr ! bu$eam la p!mânt sub bâtele acestor asasini, acestor mizerabili
c!l!i.
Când am ie$it de la schimbul III, am v !zut un coridor de gardieni, care începea din
 poarta fabricii, continua în prima curte dintre celulele de izolare $i fabric!, apoi cotea în partea
stâng!, trecea prin faa Seciei I $i ajungea pân! la Celular. Din câte $tiu, temnia avea 275 de
gardieni dar în acel cordon cred c ! erau cel puin 220-230. Îmbr !cai în albastru, fiecare având
în mân! bâte, r !ngi, buc!i de metal, picioare de pat sau tulpini de arbu $ti, formau un culoar
sinistru, numai al mor ii.
Unul câte unul, în $ir indian, încercam s! trecem pe sub ploaia de lovituri. Bâtele se
l!sau cu trosnet în cap, pe umeri, spate sau în picioarele de inuilor care se poticneau, c !deau
în genunchi sau r !mâneau pe pietri$ul din curte. Când, în sfâr $it, intram în Celular, acesta îmi
 p!rea un mic rai fa! de cele prin care trecusem. Acela $i lucru se întâmpla cu noi $i la plecarea
din Celular înspre fabric!, la ora 12 noaptea, când mergeam în sala de mese, unde luam terciul
- adic! un polonic de 300 grame de f !in! puin fiart! în ap!.
Circa 20-25 de in$i dintre noi, socoti i mai periculo$i, aveau lanuri, între care Dumitru
Oniga - subinginer $i poet, din Stupca lui Ciprian Porumbescu, $i Dumitru Cristea -
dobrogean, tot subinginer, coleg $i prieten cu primul. Dac! Dumitru Oniga a fost $i r !mâne un
erou al temnielor, al credinei în Dumnezeu $i al dragostei de patrie, Dumitru Cristea a fost
un adev!rat martir.
Pentru a-i observa mai bine pe cei lega i în fiare, gardienii se aplecau, apoi îi a $teptau
cu bâtele în!late deasupra capului. Într-una din zile, când m !  întorceam din fabric!  în
Celular, în faa mea mergea Dumitru Cristea, pus în lanuri $i abia respirând. În momentul

74
 

Aiud însângerat
când Ardeleanu a ridicat bâta pentru a-l pocni, printr-o mi $care rapid!  am s!rit în faa lui
 primind de bun!voie tr !snetul care a urmat, în felul acesta scutindu-mi prietenul de înc !  o
lovitur ! ce i-ar fi putut fi fatal !. Din cre$tetul capului, apoi pe $ira spin!rii $i pân! în c!lcâie,
am simit ca $i cum m-ar fi p!truns un fier ro$u pentru a m! despica în dou !. Am auzit clar
cum mi-a pocnit easta $i s-a cl!tinat ceva în cap, dup ! care m-am pr ! bu$it iar sângele mi-a
inundat faa $i umerii, â$nind pe gur !, pe urechi $i pe nas. Ardeleanu a ridicat din nou bâta $i
m-a pocnit, a$a cum eram - lungit la p !mânt.
- Las!-l, m!i! Las!-l c!-l omori! N-auzi? Opre$te-te!
Cuvintele parc! veneau din alt ! parte, tot mai stins, pân! ce au disp !rut definitiv. La
intrare în Celular, m-am simit dus pe brae de cineva, care a descuiat celula 78, a împins u $a
cu piciorul $i m-a a$ezat pe pat.
Când am deschis ochii, am r !mas mut de uimire: era gardianul Alexe...
Ceea ce f !cuse pentru mine implica un risc prea mare, care dep !$ea cu mult statutul pe
care îl avea, cel de gardian al închisorii.
În momentul când a p!r !sit celula, Alexa a murmurat cu privirile în lacrimi:
- Copil al suferinei! Copil al suferinei!...

*
În acea perioad!, schingiuirile $i ororile ab!tute asupra deinuilor din Aiud au fost
dirijate de comandantul Dorobanu care era prezent la toate silniciile $i alerga de la un gardian
la altul, strigându-le:
- Love$te, Adeleanu! Trage-i, Baraba$! Arde-l, Li!!
Într-una din ultimele zile ale lui decembrie 1952, tocmai trecut prin furcile caudine ale
coridorului de foc, mi-am dat seama c ! gardianul care încheia acel $ir funest nu avea nici o
 bât! $i nici nu lovea vreun de inut. Era tot Alexa.
V!zându-l cu mâinile goale, Doroban u a venit în faa lui $i i-a strigat spumegând de
mânie:
- Love$te, Alexa! Love$te, ce stai?!
De aceast! dat!, r !spunsul lui Alexa m-a uimit $i mai mult:
- Eu nu lovesc! Love $te dumneata, tovar !$e comandant!
Intrând în sala de mese, mi-am zis c !  acestui om i s-ar cuveni o statuie în !lat!  în
timpuri mai bune, chiar în acel loc.
În noaptea de 31 decembrie, când am mers pentru a ne lua terciul, Alexa st !tea exact
acolo unde îl înfruntase pe Dorobanu cu doar câteva zile în urm !. Când am trecut pe lâng! el,
s-a apropiat $i mi-a $optit de abia auzit:
- Copil al suferinei! Europa Liber ! deja a vorbit de ceea ce se întâmpl ! cu voi aici...
A$a c! stai lini$tit, totul o s! se termine în cel mai scurt timp.
În timp ce mâncam cu bunul meu prieten 'tefan Olaru, din Piatra Neam, i-am
m!rturisit în $oapt! cele spuse de Alexa, F!nic! fiind un om de mare încredere. Era ora 24.00
când în dep!rtare am auzit ceva bubuituri, semn c ! anul 1953 î $i intra în drepturile sale.

*
În toamna lui 1953, lucram la un gater din curtea fabricii. Sima T!nase, din Soveja-
Vrancea, $ef de la tâmpl!rie mecanic!, în afara faptului c! nu-l prea ajuta capul, mai era $i
r !u. În urma unei reclamaii a acestui individ, am fost dus din fabric ! direct în Zarc! $i aruncat
într-o celul! goal!. De$i era o toamn! târzie $i foarte friguroas!, am dormit jos, f !r ! p !tur !  $i
f !r !  s!  mi se dea mâncare, iar a doua zi, seara, am fost scos în fabric !. Dup!  ce am fost
 pedepsit înc! o dat! în urma denunului acestui cet !ean, am mers la dânsul $i i-am spus:

75
 

Grigore Caraza
- Ascult!, bade Sima! Eu n-am de gând s ! mor în Aiud, iar pe dumneata te voi c!uta
acas!, acolo unde stai, în Vrancea, nume $i faim! pe care le-ai batjocorit, având în vedere c ! 
de acolo s-au ridicat cei $apte feciori ai b!trânei Vrâncioaia. Rezultatul a fost c!, în seara
aceea, în loc s ! merg în Celular ca s! m! odihnesc pentru o alt ! zi de munc !, am fost dus în
 pumnii $i picioarele unui gardian $i apoi împins pe u $a Z!rcii. Acolo, îns!, unde întrevedeam
o alt! noapte cumplit!, de serviciu era... Alexa.
Zâmbind, m-a dus într-o celul !  $i mai târziu mi-a adus o gamel ! plin! de fasole, doar
 boabe, de la buc!t!rie. Punându-$i degetul la gur ! în semn c! trebuie s! tac, s-a dezbr !cat de
$ub!, spunându-mi s ! m! învelesc în ea $i s! dorm. A stat toat ! noaptea cu ochii pe geam s ! 
vad! dac! nu vine în inspec ie ofierul de serviciu. Poate s! fi fost miezul nop ii când Alexa a
deschis u$a în fug! $i mi-a luat $uba, aruncându- $i-o pe umeri.
- Vine un drac!
Dup! ce acel "drac" a trecut, mi-a adus din nou $uba care mi-a fost $i saltea $i velin!,
timp în care el s-a plimbat pe coridor, în frig, iar eu am dormit p !zit de acest om cu suflet atât
de mare.

*
O alt!  întâmplare cu Alexa a avut loc tot în Celular, în aceea $i celul!  78. Fusesem
 pedepsit s ! stau zi $i noapte într-una din carcerele de la parter, situat ! chiar între celula 78 $i
camera mare. Era atât de strâmt !, încât nu puteam nici s! m! întind, $i nici s! stau m!car pe
vine. Dup! ce s-a dat stingerea la ora 22.00, u $a carcerei s-a deschis încet $i Alexa mi-a f !cut
semn s! merg s! m! culc în celula mea. Pân ! dimineaa, a r !mas în u$a Celularului pentru a
veghea, în eventualitatea c ! ofi erul de serviciu sau comandantul ar vrea s ! inspecteze sec iile
$i posturile unde supravegheaz ! gardienii.
 Nu $tiu dac! cineva, întemniat fiind, a mai încercat atâta bucurie pe care am tr !it-o eu
în acele momente. Parc ! mâna lui Dumnezeu plana asupra mea, parc ! Maica Domnului m! 
acoperea iar îngerul p!zitor nu m! pierdea din priviri.

*
Pe la sfâr $itul prim!verii anului 1957, când Alexa ie $ea din schimb pentru a merge în
familie, ofierul politic l-a luat din poart! ordonându-i s! se dezbrace. La perchezi ie, a g!sit
asupra lui scrisoarea unui deinut, care trebuia s!  ajung!  la Bucure$ti. Eterna tr !dare a lui
Efialtes $i a lui Iuda revenea din nou dup! mii de ani. Alexa a fost dus imediat într-o celul ! de
la etajul I, aripa dreapt!, orientat! înspre apus, pe acolo trecând zilnic gardieni care îl scuipau
$i îl loveau.
M!  aflam în D.O. când un de inut care venea din Aiud mi-a spus c !  Alexa a fost
condamnat de Tribunalul Militar. În 1964, în urma decretelor de gra iere, dup! ce au fost pu$i
în libertate toi deinuii politici, a ie$it din temni!  $i Alexa. Bietul de el îns!  a fost în
 permanen! urm!rit $i a$a, ca din «întâmplare», o ma $in! l-a accidentat mortal în plin ! strad!.
M! simt obligat $i mi-am propus chiar în programul meu de viitor s !-l caut pe Alexa,
s!  ajung la cimitirul unde se afl !  pentru a îngenunchea m !car o singur !  dat!  în faa
mormântului s!u.
Ani de zile, atât în ar !, cât $i în str !in!tate, în toate bisericile pe care le-am vizitat i-
am aprins o lumânare $i m-am rugat lui Dumnezeu pentru sufletul lui bun. Frate Alexa, dormi
în pace $i «cerul s!-i fie deschis!»

76
 

Aiud însângerat
Biri$ 
În urma decretelor de graiere din 1964, s-a eliberat $i Victor Biri$. Câiva ani mai
târziu, în gara din Media$, întâlnindu-l întâmpl!tor, un fost camarad de temni ! îi zise:
- Ei, Victore, ce zici de pozi ia ta din Aiud?!
În gar !, tocmai intra un accelerat care venea de la Cluj. Prinzându-l de bra , i-a spus:
- Un moment, te rog!
'i Biri$  a plecat în grab !  ca $i cum ar fi v!zut pe cineva care nu trebuia pierdut,
îndreptându-se spre trenul care sosea. În doar câteva clipe, de pe peron, Biri $  f !cu un salt,
ajungând exact sub ro ile acestuia...
«- Ce faci, Alecule? întreb ! Victor Biri$.
- Bine! îi r !spunse prinul. Dar tu ce faci, ce cau i acolo? Tu, Victore, crezi c !, într-
adev!r, e bun locul unde stai?
- Da, sunt convins c ! este bun.
- 'i, dac! vei ajunge la convingerea c ! alegerea ta nu este bun !, ce vei face?
- M! voi sinucide! veni r !spunsul...
- Ei, bine, Victore, te vei sinucide!"
Acesta a fost deznod !mântul dialogului dintre cei doi fo $ti camarazi $i prieteni.

*
În vara anului 1965, m !  aflam într-un tren accelerat care venea de la Bucure$ti.
Ie$isem pe coridor $i, cu geamul deschis, admiram frumuse ile naturii care se desf !$urau prin
faa ochilor mei. Trenul $i-a încetinit viteza, pentru c !  deja intrasem în gara M!r !$e$ti.
Deodat !, în faa ochilor mei, se profil!  maiestuos Mausoleul Eroilor din primul r !zboi
mondial. Fulger !tor, m-am v!zut în urm! cu muli ani în Aiud, în celula 253, lâng! generalul
Gabriel Negrei: «Îmi promii?»
Am intrat grabnic în compartiment $i mi-am luat geanta din plas !, apoi mi-am vizat
 biletul pentru un alt tren $i am plecat c!tre Mausoleu.
Cu ajutorul unui ghid care se afla acolo, am g !sit mormântul celebrului erou pe care îl
c!utam. M-am rugat la o oarecare distan!  $i apoi, în genunchi, am parcurs cei câiva metri
 pân! am ajuns la placa $i crucea pe care era incrustat numele lui. Am aprins nu una, ci câteva
lumân!ri, specificând c! prima este din partea generalului Negrei, cel care, pe frontul de la
M!r !$e$ti, a fost decorat cu cea mai mare distinc ie româneasc!  pentru ofieri - Ordinul
«Mihai Viteazul».
M-am desprins greu de acele locuri unde era concentrat ! elita armatei române, eroii
legendari ai neamului românesc, cei care au salvat România poate în cea mai grea situa ie prin
care neamul românesc a trecut în decursul istoriei sale. De acolo $i pân! în gar !, nu mi-am
mai putut st!vili lacrimile... Încercând s!-l ghicesc pe generalul Gabriel Negrei sus de tot, în
cer, i-am $optit:
- Domnule general, mi-am respectat promisiunea $i socot c!  nu mi-am f !cut decât
datoria!

Silvia
Dup! mai bine de 15 ani, adic ! în septembrie 1964, m-am reîntors pe locurile natale.
 Nici satul meu, nici satul Silviei - Gura Hangului - nu mai erau la vedere, disp !rând sub apele
lacului de la Bicaz.
Benedict Hotnog mi-a spus c !  Silvia se c !s!torise $i locuia în satul Bistria (ast!zi
Alexandru cel Bun), în apropierea mân!stirii cu acela$i nume.

77
 

Grigore Caraza
Într-o dup!-amiaz! trist! de toamn!, cu un cer tulbure ca $i sufletul meu, am b!tut în
 poarta Silviei. A venit la gard, cu aceia$i ochi alba$tri ca $i cerul, peste care trecuser ! nori grei
$i furtuni, dar care îns!  nu i-au putut r ! pi nimic din frumuseea de odinioar !. Mirat!, m-a
întrebat cu cine doresc s! stau de vorb!. Am privit-o adânc în ochi... Vocea îmi sc !zuse $i
cuvintele îmi erau sugrumate de emoie. Era reîntâlnirea la care visasem de atâtea ori în
temni!, cu o înc!rc!tur ! de tr !iri $i sentimente care, adunate ani în $ir, st!teau s! n !v!leasc! 
toate parc! într-o singur ! clip!...
- Nu v! voi spune doamn ! cine sunt $i de unde vin, înainte ca dumneavoastr ! s! m! 
recunoa$tei, i-am zis...
Silvia m-a privit lung $i atent în adumbriri v!lurite de tristee, încercând s!  m! 
g!seasc! în chipurile cunoscute demult. Deodat!, se lumin! la fa!:
- Grigori!!
'i-a acoperit faa cu mâinile $i izbucni într-un plâns adânc $i înc!rcat. A deschis
 poarta $i mi-a f !cut semn s! intru, c!ci vocea parc! îi pierise de tot...
O priveam mut $i voiam s! cred cu toat !  fiina c! p!$esc al!turi de ea în gr !dina cu
flori, printre cire$ii în!lbii prim!v!ratec, într-o lume care p !rea cândva c!  ni se deschide
 pentru totdeauna...
În cas!, nici unul dintre noi nu putea spune nimic îns ! în mintea fiec!ruia se derulau
imaginile trecutului nostru atât de frumos, dar atât de scurt. De $i aveam s! ne spunem multe,
dup! îndelung! t!cere am început cu greu s ! vorbim. Parc! se simea vinovat! c! am g !sit-o
c!s!torit!...
Cu ochii plecai ca $i cum ar fi vrut s!-$i ascund!  lacrimile, îmi vorbi stins, dar cu
aceea$i voce cald! pe care o $tiam $i în care ghicisem durerile înm!nuncheate ale anilor cât nu
ne v!zusem.
- Te-am a$teptat, Grigori!, $apte ani... N-am $tiut nimic de tine, nici m !car dac! mai
tr !ie$ti. Îmi pierdusem pân! $i n!dejdea c! ne vom mai revedea vreodat!...
- De 15 ani te visez, Silvia, $i te-am purtat cu mine din temni ! în temni! $i din celul! 
în celul!...
Silvia avea un copil în vârst ! de 5-6 ani, care, intrând în cas !  $i v !zând-o pe maic!-sa
 plâns!, o tot întreba:
- De ce plângi, mam!?
 Neprimind nici un r !spuns, $i-a întors privirile înspre mine ca s ! se conving! dac ! nu
cumva eu sunt motivul triste ii care o cuprinsese pe mama lui $i, v!zându-mi ochii înro$ii,
îmi zise ghidu$:
- Aha! Te-am prins! 'i tu ai plâns!
Cu privirile numai în p!mânt, Silvia nu-i r !spundea copilului, ci îl tot mângâia pe
cre$tet $optindu-i s! stea cuminte pe pat sau s ! mearg! afar !, s! se joace.
Trecuser !  cam doi ani de la aceast !  întâlnire $i, într-o zi, pe Bulevardul Republicii
înspre gar !, am v!zut-o pe Silvia, cu b !iatul $i cu un domn înalt, despre care am b !nuit c! nu
 poate fi decât soul ei. Când am ajuns în dreptul lor, am salutat înclinând capul dar copilul,
care m! cercetase deja din priviri, îi strig ! domnului:
- T!ticule! T!ticule! *sta-i omul care a venit atunci la mama!
Silvia s-a întors râzând:
- Taci, drace, din gur !! Grigori!, vino te rog s! i-l prezint pe soul meu!

M-am supus, iar acest domn cu maniere deosebite mi-a spus c ! $tie despre mine numai
lucruri frumoase $i este mândru c ! am fost prietenul so iei sale.
Am mers împreun!  la un restaurant $i am cinstit o cup!  cu vin de bucuria acestei
minunate întâlniri iar la desp!r ire au insistat s! le fac o vizit !, în familie, ca s ! st!m de vorb! 
 pe îndelete.

78
 

Aiud însângerat
- 'tiu cât ai iubit-o, mi-a spus soul Silviei, $i v! asigur c!  $i Silvia v-a iubit foarte
mult... Ori de câte ori vorbea despre dumneavoastr !, privea pierdut undeva departe, iar ochii i
se umpleau de lacrimi...

Generalul Nicolae D!sc!lescu

Din partea de vest a satului Girov, porne $te un deal care ine pân! în Piatra Neam,
învecinându-se cu dealul Balaurul $i cartierul Vân!tori, situat în partea de sud-est a ora $ului,
unde se afl! o unitate militar ! - Regimentul 15 Doroban i. Acest regiment $i-a c! p!tat numele
de faim! în r !zboiul din 1877, când, la Plevna, în fa a redutelor Grivia I $i Grivia II, osta$ii
nemeni au cucerit aceste mari bastioane $i au înfipt drapelul românesc pe redut !.
Pe acest deal, înc! din prim!var ! când se ar !ta firul ierbii, pân! târziu, toamna, putea fi
v!zut un b!trân cu o barb!  alb!  ca a lui Mo $  Cr !ciun, purtând o turm!  de vreo 20-25 de
cârlani adunai din tot satul. P!zitorul nostru de oi purta o traist ! pe um!r, în care avea ceva
merinde $i câteva c!r i, îns! foarte mult timp din zi îl petrecea admirând dealurile $i munii
din jur. De ni$te aduceri aminte, privirile b!trânului când se luminau, când se întristau pân ! la
lacrimi.
Pe acela$i deal, recruii din unitatea militar !  a Regimentului 15 Doroban i f !ceau
instrucie $i teme de lupt !. Mai multe zile la rând, un locotenent încercase o tem ! de lupt! care
nu-i reu$ea deloc pentru c ! formaia militar ! cu care se antrena îl d!dea de fiecare dat! peste
cap.
Urm!rindu-i aciunea, b!trânul se apropie de el $i, zâmbindu-i cu blândee, îi întocmi o
tem! de lupt! atât de ap!rare, cât $i de atac. Nec! jit de faptul c!  pân!  $i un cioban $tie mai
mult! tactic! de lupt! decât el, se r !sti la acesta $i-l alung!.
B!trânul oier plec! $i în colul gurii îi ap!ru un zâmbet amar.
Trecu un an de la aceast !  întâmplare $i, într-o zi, un ofier $i un grup de soldai
veniser !  la instrucie pe acela$i deal. Atent la mi $c!rile militarilor, acela$i b!trân d!dea
dezaprobator din cap. În cele din urm !, se apropie de ofi er $i îi zise:
- Domnule locotenent, anul trecut mi-a i vorbit urât $i m-ai alungat când v-am spus c ! 
tema pe care o aplicai nu este bun!. 'i dovad!  a acestui lucru este c !  pe um!rul
dumneavoastr ! n-a mai ap!rut nici o stea. De data aceasta, v ! rog s! m! ascultai.
Calm, cu mult!  siguran!, p!zitorul de oi întocmi un plan de b !t!lie, în faa c!ruia
locotenentul r !mase mut de uimire.
- Cine suntei dumneavoastr ! $i ce grad ai avut în armat!?
- Numele meu n-o s !  v!  spun!  nimic, îi r !spunse b!trânul, dar ca militar am fost
general de armat!.
Fulger parc! trecu peste ochii ofierului, c!lcâiele îi sc! p!rar ! în poziia de drepi $i cu
mâna la caschet! salut!:
- S! tr !ii, domnule general!
B!trânul zâmbi, se întoarse $i plec! la oile lui, în timp ce locotenentul încremeni în
 poziie de drepi $i nu-$i mai putea reveni din uimirea ce îl cuprinsese. Cu planul de lupt ! 
f !cut de "oier", tân!rul ofier a fost înaintat în grad $i citat pe armat!. Comandantul
regimentului avu îns! curiozitatea s!-l întrebe cum reu$ise s! realizeze un plan atât de iscusit,
în felul acesta ofierul fiind nevoit s! spun! c ! adev!ratul strateg este un cioban, fost general
de armat!.

*
În campania din R !s!rit, în afar !  de un bun camarad $i conduc!tor de o$ti, Nicolae
D!sc!lescu a fost un om cu suflet mare $i, totodat!, un bun cre$tin. Avea grij! întotdeauna de
osta$ii lui $i se simea îndatorat fa! de oricare cet!ean întâlnit în drum. Astfel, pe frontul din

79
 

Grigore Caraza
Rusia, a salvat câteva mii de civili de la o moarte sigur !  prin înfometare, civili de toate
vârstele, dar în special femei, copii $i b!trâni.
Între cele dou! fronturi, în vale se afla un sat populat de circa 2.000 de oameni, izolat
de restul lumii $i pr !dat de în$i$i osta$ii sovietici. Neavând posibilitate de comunicare $i nici
de a se alimenta, zilnic mureau cu sutele, c !ci de 4-5 s! pt!mâni, de când erau între fronturi,
nimeni nu le venise în ajutor. Cu multe riscuri, generalul Nicolae D !sc!lescu trimitea în sat
osta$i români înc!rcai cu alimente.
'i frontul a înaintat înspre inima Rusiei, ca apoi s ! se întoarc! la baz!  $i s ! porneasc! 
înspre apus, de aceast !  dat!  nu al!turi de osta$ii germani, ci împotriva lor. De la Cotul
Donului $i Marea de Azov, generalul Nicolae D !sc!lescu $i osta$ii români au ajuns în Munii
Tatra, iar la sfâr $itul r !zboiului pân! aproape de Praga. Era cunoscut sub numele de «Eroul
din Munii Tatra». Dup!  acel trist 9 mai 1945, generalul $i osta$ii români au f !cut cale
întoars!  pe jos, de la Praga la Bucure $ti, trecând prin Budapesta $i intrând în ar !  pe la
Curtici-Oradea.
În anul 1950, în trecere spre Moscova, Gheorghe Gheorghiu-Dej a mers $i la Praga,
unde secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac l-a întrebat de soarta generalului
D!sc!lescu, cerându-l ca specialist pentru instruirea armatei cehoslovace. La Moscova, Stalin
l-a întrebat pe Dej de acela$i general care, de$i inamic, salvase de la moarte circa 2.000 de
nevinovai. Dup! ce s-a întors din Rusia, Gheorghiu-Dej s-a interesat la subalternii s !i cine
este generalul D!sc!lescu, cerând s! fie adus în faa lui.
Într-o celul!  a închisorii Jilava, arhiplin!, un gardian întreb!  care este generalul
D!sc!lescu. Sp!lat, b!rbierit $i îmbr !cat cu hainele pe care le avea la magazie, generalul
D!sc!lescu a fost dus cu o ma $in! la Gheorghiu-Dej. Au urmat mai multe întreb !ri, dup! care
i s-a spus c ! este liber, fiind condus pân!  în strad!. Spre marea sa uimire, când a v !zut c! 
nimeni nu-l mai urm!re$te, generalul a r !mas mult timp pe gânduri, ne $tiind încotro s! apuce.
S-a hot!rât s-o ia înspre satul natal, la singura fiin! apropiat! pe care o mai avea în via ! - o
sor ! v!duv!, s!rac! $i care locuia în casa p !rinteasc! din inutul Neamului.
Comuna Girov î$i primea într-una din zile un fiu, plecat înc ! de tân!r $i reîntors acum
 b!trân. Cu pensia de 80 de lei pe care conducerea comunist !  i-o d!dea lunar acestui fost
general de armat!, erou atât pe Frontul din R !s!rit, cât $i pe Frontul din Apus, Nicolae
D!sc!lescu avea voie s ! moar ! de foame, neposedând nici un fel de avere.
Chiar dac! toi îl cuno$teau $i îl iubeau pe acest mare om de stat, nimeni nu putea s ! îl
ajute, a$a încât, pentru a nu fi povar !  pentru sora $i nici pentru nepoii s!i, p!zea cârlanii
satului, pe dealul din Vân!tori.

*
Dup! alte dou! luni de la aceast ! întâlnire, un colonel comandant de regiment $i un
ofier inferior urcau dealul pentru a-l întâlni pe b !trânul p!zitor de oi. Au discutat cu el,
spunându-i dorina superiorilor de la Bucure$ti. De la aceast! întâlnire, au mai trecut câteva
luni $i generalul nostru a primit o în$tiinare c!  de la 128 lei, pe care îi c ! p!tase la ultima
m!rire, pensia i-a fost stabilit !  la 2.500 lei. De asemenea, i se comunica faptul c !, la
s!rb!torile naionale ale RSR, va putea purta hainele militare $i decoraiile câ$tigate pe
Frontul de Vest, va putea merge la Bucure $ti, unde va sta în tribun!  cu cei mari, în Pia a
Aviatorilor, primind defilarea care va avea loc de s!rb!toarea respectiv!. Totodat!, i s-a
interzis de a mai p !zi oile satului pe deal.

*
În luna iulie 1969, l-am vizitat la Spitalul «Dr. Angelescu» din Piatra Neam , într-o
rezerv! de la etajul doi. Ie$ii pe coridor, am stat de vorb! cred c! mai bine de trei ore. Mi-a

80
 

Aiud însângerat
istorisit multe lucruri din zbuciumata lui via !, confirmându-mi $i ceea ce $tiam eu despre
dumnealui.
- Am avut noroc, mi-a m !rturisit, c! n-am apucat s! fiu judecat $i am sc! pat doar cu
câteva luni de închisoare.
Pensia de 2.500 lei nu a fost niciodat ! ridicat! integral de el, ci maxim o treime, în jur
de 800 lei, $i numai în cazuri excep ionale 900 de lei, pentru a- $i asigura o via! de spartan,
cum spunea dânsul. Pentru restul banilor semna $i-i oferea copiilor s!raci, v!duvelor,
orfelinatelor, spitalelor, azilelor de b!trâni etc.
De la ie$irea din Jilava, nu a p !r !sit niciodat!  satul natal Girov sau ora $ul Piatra
 Neam pentru a merge la vreo defilare str !in! lui $i poporului român, nu a mai îmbr !cat haina
militar ! $i nu a r !spuns niciunui apel al autorit!ilor comuniste.
Când ne-am desp !r it, mi-a spus cu adânc! tristee:
- Vino s! m! mai vezi c! nu peste mult timp m! duc dincolo.
Am mai fost, într-adev!r, în dou! rânduri la el.
Pe la jum!tatea lunii septembrie 1969, în fa a Casei de cultur !  am v!zut drapelul
românesc îndoliat. În hol, pe catafalc, l-am recunoscut pe cel care a fost generalul de armat ! 
 Nicolae D !sc!lescu, Eroul de la Stalingrad $i Eroul din Munii Tatra, erou al atâtor b!t!lii $i
erou în viaa civil!. Am îngenuncheat.
Câteva ore mai târziu, o coloan !  nesfâr $it!  de oameni urma cortegiul funebru.
Înmormântarea era f !cut!  de prim!ria ora$ului pentru c!  decedatul fusese s!rac $i nu mai
avea pe nimeni.
În faa Liceului «Petru Rare$», cortegiul s-a oprit, însemn al desp !r irii de instituia
unde fostul elev a primit lumin !, fiind premiant pe tot parcursul anilor de studiu. Cei care
 priveau $i foarte muli elevi s-au al!turat acestei nesfâr $ite coloane pentru a-l conduce pe
ultimul drum pe acest om iubit de to i. Am num!rat 34 de generali, în majoritate str !ini,
 printre care $i francezi. L-am însoit pân!  la cimitir, ca un ultim omagiu adus acestei mari
 personalit!i a neamului românesc.
Plecat f !r ! voia mea de pe meleagurile dragi $i revenit dup! aproape 8 ani, am mai
îngenuncheat o dat ! la mormântul lui. 'i, în sfâr $it, când am fost nevoit s !-mi p!r !sesc ara,
 plecând în exil, m-am trezit din nou în fa a mormântului acestui om, cu ochii sc !ldai în
lacrimi:
- Nu mai pot îndura atâta nedreptate! Iart!-m! c! plec! Nu mai pot! M ! duc s! mor pe
alte meleaguri!

La Liceul «Petru Rare$»

La o or !  de biologie, profesorul care inea locul titularului, respectiv al doamnei
Luminia Krausz - aflat! în concediu de maternitate, a atins problema viselor. A tratat aceast ! 
 problem! în derâdere $i f !r ! s! dea o explicaie precis!. Observând îns! c! discut în $oapt! cu
colegul meu de banc !  $i sesizând c! am o alt! p!rere, mi-a cerut s! o expun. Am explicat c ! 
sunt trei feluri de vise: datorate agenilor externi, datorate reful!rii sau dorinelor puternice din
timpul unei zile $i, în sfâr $it, vise premonitorii sau filozofice. Cerându-mi s ! le detaliez, am
vorbit despre primele dou! categorii, specificând c! ultima este de o cu totul alt! natur !.
Insistând s! vorbesc $i despre a treia, am explicat c ! sursa lor vine pe o alt ! cale $i are
în ea ceva divin. Cu o oarecare ironie, profesorul m-a întrebat dac ! eu cred în existena lui
Dumnezeu. R !spunzându-i c! da $i în mod nelimitat, mi-a cerut s !-i explic acest fapt. Pentru
început, i-am relatat o întâmplare real!, petrecut! pe !rmul mediteranean al Franei, legat! de
Fericitul Augustin, care c!uta argumente de existen! a lui Dumnezeu pentru a scrie o carte pe
înelesul tuturor.
Într-o diminea!, când soarele înc! nu r !s!rise, acesta se plimba pe plaj !, c!utând s! 
 p!trund! cât de cât sferele cere$ti. La un moment dat, în fa a lui vede un copil de o frumuse e

81
 

Grigore Caraza
angelic!, având, dup ! propria-i apreciere, vârsta sub doi ani. Dezbr !cat cum era, la doar câ iva
metri de apa m!rii copilul f !cuse cu mâinile o gaur ! în nisip. Cu o insisten ! cum numai un
copil de vârsta lui o poate avea, î $i umplea pumni$orii cu ap! apoi mergea pân! la gaura din
nisip, unde o v!rsa. Privea cu nedumerire cum apa disp !rea în câteva clipe. 'i iar !$i, copilul
mergea $i î$i umplea pumnii cu ap !, se întorcea în grab!, o v!rsa în nisip, dar apa se f !cea
nev!zut!. Minunat de cele v !zute, Fericitul Augustin îl întreb!:
- Dar ce faci acolo, minunea lui Dumnezeu?
Copilul, în modul cel mai firesc posibil, îi r !spunse:
- Nu vezi ce fac? Vreau s ! mut marea în gaura asta!
- P!i, bine, tu nu vezi ce mare este marea? Cum ar putea s ! încap! într-o gaur ! atât de
mic!?!?
- Fac exact ceea ce vrei tu s ! faci! Vreau s! mut marea în gaura asta mic!, pe când tu
vrei s!-l încapi pe Dumnezeu în mintea ta îngust !!
Realizând c! se afl! în faa unei minuni, Fericitul Augustin s-a lovit cu palma peste
frunte, ca $i cum ar fi vrut s! se trezeasc! dintr-un somn adânc. Ridicându- $i privirile, $i le
îndrept! din nou înspre copil, îns ! acesta nu mai era acolo $i doar urmele de pa $i pe nisip, care
se pierdeau pân! departe, mai atestau prezen a unei f ! pturi reale pe plaj!... Întâmplarea este
real! $i a fost consemnat! atât în presa timpului, cât $i în diferite c!r i.
Dup! ce am relatat acest fapt, în sal ! s-a f !cut lini$te, iar eu - parc! încurajat $i mânat
de cineva din spate, am continuat s ! vorbesc de cele 12 argumente ra ionale despre existena
lui Dumnezeu, dup ! Toma D'Achino, Anselm de Cantembury, René Descartes $i Immanuel
Kant, pe care le-am auzit $i înv!at în Aiud, de la marele teolog Nichifor Crainic.
De$i foarte mirat de cele spuse de mine, profesorul nu m-a contrazis, iar în
urm!toarele dou! ore înc! am mai vorbit ceva în leg!tur ! cu acest subiect. Muli dintre colegii
mei $i-au luat notie, apoi, în pauze sau dup ! cursuri, mi-au cerut mai multe explica ii. Mi-am
dat seama c!  ceea ce fac implic!  asumarea unei mari responsabilit!i în faa conducerii
comuniste, dar aspectul în sine nu m-a determinat s ! m! opresc, ci din contra, le-am vorbit
foarte mult colegilor, hot!rât $i conving!tor.
Unul dintre colegii mei, C.C., infam informator al Securit !ii, m-a vândut acesteia
 precum Iuda Iscarioteanul $i nou! luni mai târziu, pe 21 ianuarie 1970, c ! pitanul de securitate
Iona$cu Gui! m! aresta din biroul unde lucram la Industria laptelui.
Comandantul Securit!ii, Ioan Popa, a trimis un grup de securi $ti, între care cpt. Rusu
de la Consiliul Securit!ii Statului Bucure$ti, cpt. Nicolau $i cred c!  era $i maiorul Marian
Br !deanu. Dup! ce mi s-a perchezi ionat casa, am semnat declara ia în dreptul consemnului
arestat. Întrebat fiind de cpt. Rusu cui vreau s ! las în custodie lucrurile pe care le aveam, mi-
am cerut permisiunea s! le scot în curte $i s! le dau foc. L-au obligat atunci pe proprietarul
meu, dl. Popa, fost colonel în armat !, pensionar dar coleg de birou cu mine la Contabilitate, s ! 
ia în custodie mica mea proprietate.

*
Am fost anchetat în stare de libertate în perioada 21 ianuarie - 31 martie 1970.
În timpul întrevederilor, distana dintre mine $i ofierul anchetator era doar l !imea
 biroului la care ne aflam. Fiind con$tient $i st! pân pe propriile mele puteri, am reu$it în mai
multe rânduri, captându-le privirea anchetatorilor mei, s! ob in ceea ce eu doream. Aveam în
faa ochilor experiena unui mare lupt !tor sud-american care a relatat într-o carte o mare
victorie obinut!  asupra unui om de temut în toat !  regiunea respectiv!. Iat-o: «Prive$te cu
îndârjire, inte$te cu înc! p!ânare pe cel ce te prive$te! Dac! î $i las! privirile în p!mânt, va fi
robul t!u, dar niciodat! nu ceda pentru c !, în acest caz, vei fi tu victima lui».
Cpt. Rusu era un tip foarte inteligent $i, având în vedere c! era $i un b!rbat frumos, l-
am întrebat într-o zi de ce nu s-a f !cut artist, pentru c!  i-ar fi stat mai bine decât securist
anchetator. A zâmbit, nu mi-a r !spuns, dar mi-a spus c ! a constatat c! m! ocup cu hipnoza.

82
 

Aiud însângerat
Pentru a evita aceast ! stare de lucruri, m-a rugat s ! mut scaunul din fa a biroului în spatele
u$ii, fiind o distan!  apreciabil!. În tot timpul anchetei care a urmat, locul meu a fost în
 permanen! acolo.

*
Între timp, Codul penal fusese modificat $i în loc de art. 209 - în baza c !ruia a fost
trimis!  în judecat!  majoritatea zdrobitoare a condamnailor politici - acum era art. 166 al
noului Cod penal.
Pe 11 iunie 1970, Tribunalul Militar Ia $i a deplasat pentru prima dat ! la Piatra Neam 
un complet de judecat ! într-un proces politic, pre$edinte fiind lt. col. de justi ie Petru Gavrila$ 
iar procuror - lt. colonel de justi ie Alexandru Ionescu.
Sala fusese ocupat ! de securi$ti în civil, lucru pe care l-am f !cut cunoscut cu voce tare
imediat ce l-am constatat. Veniser !  tata $i surorile mele Alexandrina $i Olga, precum $i o
coleg!, Laura, care îmi adusese un splendid crin imperial. De abia am avut bucuria s !  pun
mâna pe el, c ! un securist mi l-a $i smuls din mân !, morm!ind ca un urs furios.
Din p!cate, printre martorii acuzatori, am v!zut $i câteva persoane foarte apropiate ale
c!ror nume prefer s! le trec sub t!cere. Dintre toi cei care au depus m!rturie, Marcel nu a
scos nici m!car un cuvânt împotriva mea, spre deosebire de ceilal i care au c!utat s! m ! bage
la adânc. La vremea aceea, Adina, fata lui, avea mai pu in de trei luni, fiind n!scut! pe 25
martie în acel an, $i cu toate acestea a vorbit deta $at, cu «c!r ile» pe mas!, riscând s!  fie
acuzat de fraternizare cu cel din box !.
Procesul a durat mai mult de trei ore, aducându-mi-se acuza ii fictive, aspect pe care
l-am comunicat de altfel atât completului de judecat !, cât $i celor prezeni în sal!. La un
moment dat, pre$edintele tribunalului m-a întrebat de unde îl cunosc pe prin ul Ghica. I-am
r !spuns calm c! am stat cu dânsul în celul !, în Aiud, în timpul reeduc !rilor $i c ! m ! înclin în
faa Domniei sale. Când pre $edintele completului s-a ridicat pentru deliberare, ai mei erau
convin$i c ! voi fi pus în libertate. Le-am spus ceea ce credeam, c ! voi fi condamnat între 8 $i
12 ani!
Pentru câteva clipe, imagina ia mea a început parc ! s! capete form!, s! ia amploare $i
nori de cea!  mi-au înv!luit gândurile. M-am v!zut din nou intrând pe poarta Aiudului,
deschizându-mi-se toate celulele Z!rcii, dar de aceast ! dat ! nu mai era nimeni cu mine. Eram
singur, doar cu gândurile mele care c!utau s! evadeze dintre acei pere i umezi ce ani de zile
au format mormântul tinereii mele...

A$tept o sentin!, destin dezolant,

Dispare lumina, e cea!,
Prind aripi,
Plutesc între azur $i neant,
Între moarte $i via!...

*
Dup! deliberare, completul de judecat ! mi-a comunicat sentina: 10 ani închisoare, cu
interzicerea drepturilor pe timp de 8 ani, pentru infrac iunea de propagand !  împotriva
orânduirii socialiste.
Iat!-m!  deci pentru a treia oar !  aruncat în temni!, tot ca deinut politic, pentru
«crima» de a-mi iubi prea mult patria. În acel moment, mi-am dat seama c !  nu mai am ce
c!uta în propria mea ar !  $i trebuie s! merg cât mai departe de locurile dragi. În caz contrar,
voi fi în permanen! h!ituit de cei f !r ! Dumnezeu, pân! ce voi disp!rea definitiv atât ca fiin!,
cât $i ca soldat care niciodat ! nu a p!r !sit prima linie de lupt!, nu a p!r !sit tran$eul în care a
intrat de bun! voie $i neîmpins de nimeni din urm !.

83
 

Grigore Caraza

*
Sentina nr. 183, pronun at!  în Dosarul 159/1970, din 11 iunie 1970, Tribunalul
Militar Ia$i, printre altele, consemna: „Dup !  executarea în întregime a pedepsei, inculpatul
având domiciliul obligatoriu în localitatea R !chitoasa, judeul Ialomia, reia leg!tura cu o
serie de elemente dubioase $i în 1959, fiind trimis din nou în judecat !, Tribunalul Militar
Constana, prin sentina nr. 349/16.06.1959, îl condamn !  la 23 (dou!zeci$itrei ani) munc! 
silnic! tot pentru infraciunea de uneltire contra ordinii sociale.
În anul 1964, fiind gra iat de restul pedepsei, inculpatul, stabilindu-se cu domiciliul în
ora$ul Piatra Neam - a$a cum a declarat în anul 1962, (f.138), în Penitenciarul Aiud, unde î $i
executa pedeapsa - c ! refuz! s! participe la orice activitate de reeducare $i nu renun! la ideile
legionare, î$i reia activitatea, trecând din nou la ac iuni care pericliteaz! ordinea de stat, astfel
c! pentru a treia oar ! compare în faa unui tribunal militar, ca inculpat. (...)
Tribunalul, în numele legii, hot!r !$te: Cu unanimitate de voturi, îl condamn!  pe
Caraza Grigore la 10 (zece) ani pentru infraciunea de «propagand !  împotriva orânduirii
socialiste» ”.

84
 

Aiud însângerat

CAPITOLUL IX

«Lumea iubirii are în olimpul s!u muli eroi, martiri $i

sfini, destui ca s! umple paradisul $i panteonul tuturor
naiunilor» (Paolo Mantegazza)

În arestul Securit!ii
Pe 1 mai 1970, dimineaa, când pietrenii se preg!teau de mare s!rb!toare, m! aflam în
arestul Securit!ii din Piatra Neam $i am declarat greva foamei $i a setei. Am cerut s ! stau de
vorb! cu procurorul militar, respectiv col. Alexandru Ionescu, din Bac!u. Dup! toate datele pe
care le aveam, b!nuiam c! sunt inut ilegal în arestul Securit!ii.
Pe la ora prânzului, când manifestaia era în toi $i se auzeau din strad !  scandându-se
lozinci, mi-a deschis celula cpt. Iona$cu Gui!, anchetatorul meu, furios la culme. I-am spus
c! ceea ce am de discutat nu ine de competena lui $i, în atare situaie, vreau s! vorbesc cu
 procurorul militar. S-a enervat $i mai tare de felul cum l-am tratat dar, potrivit uzan elor,
trebuia s! se conformeze $i s!-l anune pe procurorul militar.
Greva foamei $i a setei este atât de chinuitoare, încât te tope $ti $i simi cum buc!i din
tine se zdrobesc $i trebuie aruncate afar !, în special din gur !  $i nas care sunt complet uscate.
Dup! 36 de ore, am anunat c! renun la greva setei, dar c ! voi continua greva foamei.
Iona$cu Gui!  trecea zilnic prin faa celulei mele, la fel $i ofierii de serviciu, toi
cerându-mi cu insisten!, rugându-m! chiar, s! renun la grev!. Dup! 4 sau 5 zile, a venit de la
Bac!u procurorul solicitat iar în înc ! perea unde fusesem chemat s-a a$ezat pe scaun $i Iona$cu
Gui!. Când mi-a cerut s!-mi expun necazul, i-am spus c ! doresc s! vorbesc numai cu dânsul
$i f !r ! martori. Încruntându-se la mine, Gui ! a p!r !sit biroul.
Din discuia avut!, reie$ea c! mandatul de arestare mi-a fost prelungit cu înc ! o lun! 
$i, dac!  în acest timp m!  vor g!si nevinovat, voi fi pus în libertate, nu înainte îns !  de a fi
cercetat. Mi-a mai spus c ! tot ceea ce se f !cuse era legal $i cu acoperire, cerându-mi $i acesta
s! renun la protest. I-am spus c ! îneleg s! renun la grev! în condiiile în care mi s-ar fi dat
satisfacie la cele reclamate de mine, dar în situaia de fa!, nu!
A doua zi, anchetatorul Iona $cu mi-a cerut s! urc la etaj împreun! cu dânsul $i, ca s! 
fie sigur c! nu m! r !storn pe trepte, p !$ea în spatele meu. În birou, am g !sit un avocat care
mi-a prezentat dosarul spre studiere. L-am r !sfoit doar câteva minute $i, împingându-l încet
 pe mas !, i-am f !cut cunoscut ofi erului c! ceilali doi anchetatori ai mei, din prima $i a doua
condamnare, $i-au «încununat» cariera cum nu se poate mai bine: unul a înnebunit $i se
 plimb! pe str !zile Bac!ului, iar cel!lalt a intrat în temni! pentru viol.
Peste înc! o zi, Iona$cu Gui!, cu dosarul meu în mân!, mi-a spus s !-mi iau bocceaua
$i s! ies afar !, c! p!r !sesc arestul respectiv. Refuzând, a venit împreun !  cu o goril!, despre
care aveam s!  aflu c!  era $oferul Securit!ii, for ându-m!  s!  ies. M-am prins de marginile
 patului de fier $i, chiar $i a$a sl! bit cum eram, am opus o rezisten! la care nu se a$tepta. Dup! 
mult timp, p!r !sindu-m! puterile, am fost nevoit s ! cedez, spunându-i civilului c ! nu are nici
un drept s! m! bruscheze.
La închisoarea din Bac !u, am mai continuat dou !  sau trei zile aceast !  grev!. Doi
ofieri superiori, probabil de la Bucure$ti, au venit s! m! vad!. Ei mi-au specificat faptul c!, în
aceast! perioad!, nimeni nu îmi poate da satisfacie la reclamaia f !cut!, cât! vreme în dosarul
meu sunt atâtea elemente potrivnice semnate de mai mul i martori.

85
 

Grigore Caraza

În celula în care st!team, tot atunci au venit $i trei in$i din Piatra Neam: Petru
Ardeleanu, Traian Juncu $i Andrei Chiriac. Acesta din urm !, un om deosebit, v !zând cât de
sl! bit sunt, a insistat cu lacrimi în ochi s! încerc s! m!nânc, m!car puin, înainte de a muri...

Închisoarea V!c!re$ti
În noua legislaie, era prev!zut ca deinuii politici s! beneficieze de o carte po $tal! la
un anumit timp, vorbitor, pachet de la familie, o carte de citit pe s ! pt!mân!, precum $i pres!.
De la lege îns!  $i pân! la fapta în sine, era un drum tare lung. Foarte rar ajungea la de inut un
ziar $i, înc! $i mai rar, o carte. Despre pachete, nici vorb!!
În celula vecin!, se afla un bun cunoscut al meu, Stelian R !dulescu, fost prizonier în
Rusia $i un mare lupt!tor pentru cauza româneasc!. Am hot!rât amândoi s! intr !m în greva
foamei - pentru a obine drepturile care, în mod legal, ni se cuveneau - $i s! nu renun!m pân! 
când cererea noastr ! nu va fi rezolvat ! favorabil.
La deschiderea de a doua zi, l-am anun at pe ofierul de serviciu c! am intrat în grev!,
în urm!toarea celul! prietenul meu procedând în acela $i mod. Cu toat ! insistena ofierilor din
V!c!re$ti, nu am mâncat trei zile, dar dup ! aceea Stelian R !dulescu mi-a sugerat s ! ie$im din
grev!. Am refuzat, spunându-i c ! în temni! am intrat individual, fiecare cu problemele sale
$i, personal, $tiu ce am de f !cut.
Am continuat greva de unul singur.
În celul!, aveam un sas din Ardeal, Hans, $i doi dobrogeni, dintre care unul fusese
hamal în port. Ultimul mi-a cerut s! ies din grev! pentru ca nu cumva s! aib !  $i ei de suferit
din cauza mea, Hans în schimb a s !rit în ap!rarea mea, spunându-i hamalului c ! este ru$inos
ceea ce face. În zilele urm!toare, când ofierul de serviciu a adus c !r i po$tale, c!r i $i ziare
 pentru toi deinuii politici din V!c!re$ti, am ie$it din grev!.
Alte câteva zile mai târziu, primul chemat pentru vorbitor $i pachet a fost hamalul.
Când s-a întors de la vorbitorul pe care îl avusese cu so ia sa, a adus cu el $i dou! traiste pline
cu bucate. Dup! ce le-a l!sat în mijlocul celulei, a venit la patul meu unde st !team întins, cu
ochii în tavan, $i mi-a prins mâna cerându- $i iertare. 'i ceilali doi colegi au beneficiat de
 pachet $i vorbitor, fiecare dintre ei mulumindu-mi, dar cel mai impresionat de rezultatul
grevei a fost Hans, care mi-a spus c ! nu m! va uita niciodat!.
A trecut o s! pt!mân!  $i eu nu primisem nici carte po$tal!, nici pachet $i nici vorbitor,
de$i m! adresasem fratelui meu, Gheorghe Caraza, care locuia în Drumul Taberei. Am intrat
din nou în grev !, de aceast! dat! strict pentru problema mea. Un ofi er de serviciu a venit în
timpul zilei de câteva ori la mine cerându-mi s ! ies din grev!. Evident, l-am refuzat. Seara,
mi-a adus o carte po $tal!, zicându-mi:
- Am cump!rat-o personal, o scriei imediat, mi-o dai pân!  la ora $apte $i eu o voi
 pune în cutia po$tal!. Dac!  în dou!  zile nu vei primi pachet $i vorbitor, c!  doar Drumul
Taberei nu-i peste lume, intrai din nou în grev !.
Dou!  zile mai târziu, când fratele meu se afla în poart !  cu un pachet de alimente,
cerând în acela$i timp vorbitor conform c!r ii po$tale primite, p!r !seam închisoarea V!c!re$ti
într-o dub!, care m! ducea în Gara de Nord, de acolo urmând s ! ajung la mai vechiul meu
«domiciliu», în Aiud.

Din nou în Zarc! 

Eram în poarta spitalului închisorii unde fusesem dus pentru un consult $i nu aveam cu
cine m! întoarce în Zarc!, gardianul fiind chemat în alt ! parte. Cum prin faa spitalului trecea
gardianul B., i-am fost predat pentru a m ! escorta la secia de unde plecasem. Pe drum, l-am

86
 

Aiud însângerat
întrebat dac! m! mai cunoa$te. Crunt cum era dar mimând totu $i un zâmbet u $or, mi-a spus c! 
nu. I-am spus cine sunt, i-am amintit de câte ori m-a lovit în Zarc !, Celular sau în fabric!  $i,
ca încheiere, i-am amintit $i de 'irianu, pe care îl executase pe malul Mure$ului, în aprilie
1953. Dup! primele informaii pe care i le-am dat, mi-a r !spuns c! a $a era atunci, dar când a
auzit de execuia lui 'irianu, s-a oprit.
Dintr-o dat!, faa i s-a îng!lbenit c! p!tând o min! monstruoas!. Încerca s! deschid! 
gura îns! nu reu$ea iar buzele i se zb !teau înainte $i în p!r i, ca $i cum ar fi avut un atac de
muenie. Gardianul Stan, cel care urma s ! m ! primeasc! în u$a închisorii, a fost strigat de B.,
care parc! nici nu mai putea merge:
- Ia-l m!i, Stan, c! i l-am adus pân! aici!
V!zându-l cum arat!, Stan se sperie:
- Dar ce i-ai f !cut b!, lui B., de i-au înghe at picioarele?
Dup! ce i-am relatat discuia avut!, acesta a replicat peste m!sur ! de mirat:
- M!i, Caraza, dar al dracului mai e $ti!

*
Prin toamna lui 1970, Ceau $escu ipa în toat!  lumea c!  în România nu mai sunt
deinui politici. În ciuda acestui fapt, circa 240-250 de de inui politici erau înc!  în Zarca
Aiudului, cea mai grea închisoare din ar !.
În curtea Z!rcii, în faa celor dou!  aripi, erau instalate 8 circulare care func ionau
continuu, zi $i noapte. Astfel, ne lipsea cu des !vâr $ire lini$tea de care aveam nevoie, cel pu in
în timpul nopii, ca s!  ne putem odihni. Era un zgomot infernal, num !rul decibelilor de la
aceste circulare dep!$ind cu mult rezistena urechilor noastre. Muli dintre noi se
îmboln!viser !, alii erau nervo$i peste m!sur !  $i nu-$i mai g!seau locul în celul!. Am discutat
aceast! problem! cu câiva dintre deinuii politici pe care îi $tiam din celelalte detenii, dar n-
am rezolvat nimic.
Într-una din zile, am cerut s ! ies la raportul ofierului de serviciu pe care l-am anun at
c! voi intra în grev !. Mi-a r !spuns cu indiferen!, convins probabil c! nu voi face acest lucru.
Am intrat în greva foamei care, de aceast ! dat!, avea dou ! t !i$uri, vârful lancei îndreptându-
se, fire$te, înspre mine, dar $tiam c! nimic nu se obine f !r ! un sacrificiu. Dup! câteva zile,
am fost dus în cabinetul comandantului închisorii, Volcescu, dar cum nu-l v !zusem niciodat! 
militar, nici gradul nu i-l $tiam. M-a mirat faptul c! mi-a cerut s! iau loc $i, chiar mai mult
decât atât, mi-a vorbit în termeni civilizai, tratându-m! altfel decât ca deinut politic ce eram.
I-am spus p!sul, precizând c! nu voi înceta greva pân !  când nu se va rezolva problema cu
zgomotul circularelor.
Comandantul Volcescu mi-a garantat c !  va lua o hot !râre îns!  mai întâi trebuia s ! 
discute cu superiorii lui. Cunoscând din plin minciuna comunist !, n-am încetat greva, dar,
spre surprinderea mea, dou! zile mai târziu am v!zut cum ni $te mecanici au demontat dou ! 
dintre cele patru circulare aflate în faa aripei unde st!team. Am ie$it din grev!. Mi s-a spus c! 
mai mult nu se poate. F!cusem atunci 7 zile de greva foamei $i abia m!  mai ineam pe
 picioare.
Au trecut ani de atunci $i m! întreb $i ast!zi cum de am reu $it acea performan!?

Frai de suferin!...
La suferinele îndurate de fiecare de inut politic în parte, se ad!ugau cele ale colegilor
de temni!, în faa c!rora, oricât de puternic ai fi fost, nu puteai r !mâne indiferent.
)in s! redau câteva cazuri ie$ite din comun la care am fost martor ocular în timpul
îndelungatei mele perioade de osând !. Din cele relatate, se poate afla de ce au fost în stare, de
ce sunt $i de ce vor fi cât vor d!inui cei care se intituleaz! comuni$ti.

87
 

Grigore Caraza
Am vorbit despre acel copil de 11 sau 12 ani, fiul preotului Mihai Mitocaru, care
fusese întemniat în toamna anului 1949 pentru mai multe luni $i a stat în frig, numai în
c!ma$! $i în pantaloni scur i, îndurând $i o foame cumplit! pe lâng! teroarea la care era supus.

*
L-am cunoscut în Aiud pe avocatul Li $cu, bucovinean, doctor în Drept la Viena, f !r ! o
mân!, pe care o l!sase undeva pe frontul din r !s!rit. În 1947 îi murise so ia, r !mânând cu o
feti!  în vârst!  de doar câiva ani $i tot atunci fusese scos din Barou, nemaiavând nici o
 posibilitate de trai. Ca s !-$i poat! cre$te $i îngriji fetia, s-a gândit c! ultima surs! de existen! 
ar fi cei câiva dini de aur pe care îi avea în gur !. F!r ! nici o ezitare, $i-a scos dinii $i i-a
vândut, închipuind o sum ! modest! de bani cu care s ! înzileasc! traiul copilei.
Dup! pu in timp îns! Securitatea îl aresteaz!, fiind nevoit s ! p !r !seasc! locuina unde
un copil plângea disperat, r !mânând cu mâinile întinse dup ! singurul s!u sprijin.

*
Dumitru Cristea, de loc din Constana, om de înalt! inut! moral!, executase în Aiud o
 pedeaps!  în perioada 1948-1956, unde era cunoscut ca un adev !rat erou. Pe 1 aprilie 1958
este rearestat, acas!  r !mânându-i soia $i o feti!  de doar câteva luni. Dup !  puin timp,
Securitatea o aresteaz! îns! $i pe Dorina Cristea, dar aceasta refuz! s!-$i lase copilul din bra e.
În disperarea sa, a început s! plâng! $i s! ipe, timp în care vecinii au ie $it alarmai în prag sau
la poart!. Pentru a evita s ! se dea în spectacol, securi $tii simuleaz! faptul c! sunt de acord s! 
î$i ia fetia. Ajun$i la ma$in!, unul dintre ei îi deschise portiera doar pe jum !tate pretextând c! 
este defect!, iar cel!lalt îi cere copilul ca s! i-l dea mamei dup ! ce aceasta va intra în ma $in!.
Portiera îns! s-a închis cu repeziciune $i a fost blocat !, iar securistul s-a întors în grab! 
cu copilul în brae, l-a l!sat ipând în mijlocul cur ii, apoi a disp!rut. Vecinii priveau
consternai.
Astfel, Dorina Cristea a fost condamnat !  înscenându-i-se un simulacru de proces.
Abia dup! 4 sau 5 ani, reîntoars ! în casa pustie, î $i c!ut! copilul pe care îl g !si la o familie cu
suflet care îl îngrijise în tot acest timp. Când mama îi întinse bra ele, a fost respins!  ca o
str !in! ce îi fusese pân ! atunci: fetia nu o cuno $tea!
Aceast!  doamn!  a avut în timpul deten iei o comportare cu totul deosebit !. Fusese
 pedepsit!  15 zile $i 15 nopi s!  stea într-o carcer !  pe coridorul închisorii din Constana în
timpul acesta având scurgeri de sânge. Nu a fost scoas ! din carcer !  $i nici nu i s-a acordat
asisten!  medical!. Sângele care a curs din abunden !  a ie$it pe ciment, pe sub u $!,
întinzându-se pe o distan ! de câiva metri.
În toamna lui 1964, în autogara din Piatra Neam , m-am întâlnit cu bunul meu prieten
Dumitru Cristea care lucra la mina Le$u Ursului, împreun!  cu soia sa. Timpul înc!  nu le
vindecase r !nile...

*
Eram izolat într-o celul!  care d!dea în curtea închisorii de la Bac!u, în vara anului
1970. Pe geam, printre ceilal i deinui de drept comun, am v !zut târându-se prin curtea
desfundat!, prin noroi, o fiin! care parc! sem!na cu un pui de urs. Privind-o cu aten ie, mi-
am dat seama c! era un om cu ambele picioare amputate. 'i el era un de inut, ca oricare altul,
de$i viaa îl condamnase definitiv mai înainte de a fi arestat.

88
 

Aiud însângerat
Tot în acea perioad !, în luna aprilie îns!, în depozitul Securit!ii din Piatra Neam,
care se afla la demisolul Miliiei judeene, fusese adus! o femeie cu un copil mic. Timp de o
zi $i o noapte, poate chiar mai mult, copilul ipa iar mama plângea lâng! el. Când ofierul de
serviciu a sosit la u $a mea, în care b !tusem cu insisten!, l-am întrebat:
- Bine, domnule! Ai arestat-o pe mam!, dar ai ajuns s! arestai $i un copil de doar
câteva luni? Oare s-a emis mandat de arestare $i pentru acest prunc nevinovat?
 Nu mi-a r !spuns, dar în dup !-amiaza acelei zile, mama $i copilul au disp!rut din
arestul miliiei $i nu am mai aflat nimic despre ei.

*
Prin luna iulie a anului 1953, m ! întorceam din fabric! în Celular. În faa mea, era un
tân!r avocat de care m! ata$asem mult $i ori de câte ori îl vedeam m! apropiam de el. Î$i luase
doctoratul la doar 28 de ani. Intrând în Celular, am observat la r !scrucea celor trei aripi câte o
mas! $i câte un gardian, fiecare notând ceva pe un tabel.
Dup! ce ni s-a spus s ! ne aranj!m în linie la una dintre mese, am a$teptat s! ne vin! 
rândul ca s! ajungem în faa gardianului respectiv pentru a r !spunde la întreb!rile ce urmau s! 
ni se pun!. Când i-a venit rândul avocatului, dup ! ce $i-a spus numele, $i anume Dumitru D.,
au urmat apoi numele p !rinilor, locul na$terii, studii, profesie $i înc! ceva ...
- Spune, b!, ce studii ai!
- Facultatea de Drept $i doctoratul în str !in!tate.
- Da' ce profesie ai, b!?
- Sunt avocat.
- Unde, b!?
- La Baroul de Ilfov.
- B!, da' carte $tii?
- Nu îneleg, domnule $ef!
Gardianul repet! întrebarea:
- B!, da' carte $tii?
- M! mai întrebai dac! $tiu carte?!!
- Bine, b!! B!ga-te-a$  în p.... m!-tii! Îi fi tu avocat, da' eu te întreb dac !  $tii carte,
 pentru c! a$a scrie aici!
Din spate, abia st! pânindu-mi râsul, am intervenit prompt:
- P!i bine, domnule $ef, dac! este doctor în drept, îl mai întrebi dac! $tie carte?
'i atunci, «eruditul» gardian parc!  atât a a$teptat. A trântit tabelul pe mas!, s-a
n! pustit asupra mea care am dat s! fug $i a început s ! m! bat! cu pumnii $i picioarele, pân! ce
gardianul Pavel, care era $eful Celularului $i al seciei parter în acela$i timp, i-a zis:
- Las!-l, m!i!
'i m-a l!sat, dar luni la rând dup! aceea, de câte ori m ! vedea, se repezea dup ! mine
s! îmi mai dea câteva picioare în spate.

Înainte de a intra în schimbul II în fabric !, treceam pe la buc!t!rie $i ne luam raia

 pentru ziua respectiv!. Mânca fiecare cum apuca, unii nu aveau nici m !car lingur !  $i sorbeau
mâncarea direct din gamel !; pâinea ni se d !dea înainte $i nu mai ajungea ca s !  o mânc!m
odat! cu ciorba - de obicei f !r ! gust $i f !r ! culoare. Cum st!team în $ir câte unul, în fa a mea
era un domn care se uita foarte atent la un grup de de inui proasp!t venii $i care treb!luiau
ceva prin curte, p!zii de un gardian. La un moment dat, acesta strig ! la unul:
- B!, Gheorghi!, ce caui aici?

89
 

Grigore Caraza
În momentul urm!tor, am v!zut cum cei doi s-au îmbr !i$at, iar noul venit a început s! 
istoriseasc! pe scurt motivul încarcer !rii lui.
- 'tii doar c! în profesia mea de doctor veterinar am avut mereu nevoie de un cal, pe
care s!-l înham la $aret!  $i s! m ! duc pe teren unde era necesar ! prezena mea. În urma unui
accident, a murit Surul meu $i am fost nevoit s! merg în obor, la Târgovi$te, $i s !-mi cump!r
altul. Tot uitându-m! în dreapta $i în stânga, m-am oprit în fa a unui cal flamand, r !mas de la
nemi. Dar calul !sta, b!, era o ruin!. Mare cât o mân!stire, slab de-i num !rai coastele de la o
 po$t!, $chiop $i f !r ! un ochi. Privindu-l, m-a apucat $i mila, dar în acela$i timp am izbucnit $i
în râs:
- Ascult!, m!i nene, l-am întrebat pe proprietarul calului, a$a într-o doar !. Cât ceri
dumneata pe democraia asta de cal?
 Nici n-a apucat !ranul s! îmi r !spund!, c ! din apropiere a $i ap!rut un civil care mi-a
spus c! este ofier de securitate, cerându-mi s !-l urmez!
La Securitate, m-au tot întrebat, umplându-mi capul de pumni $i c.... de $uturi.
- Cum, m!? Compari tu înfloritoarea noastr ! democraie cu pocitania aia de cal?
- D!, dom' $ef, a$a am crezut atunci.
Dup! cele relatate, comp!timindu-l, prietenul meu îl întreb!:
- 'i cât i-a dat, m!i?
- 5 ani am primit! 5 ani, pe muchie!

*
Aceast! întâmplare mi-a fost relatat! de un camarad de temni !.
Mergea într-una din diminei în mare grab!  la serviciu când, trecând pe lâng !  un
chio$c de ziare, se opri $i întreb! dac! are «România liber !».
Cet!eanul a scos u $or nasul pe gemuleul chio$cului $i, ar !tându-i u$or cu degetul în
 partea dreapt!, îi zise:
- Ia-o de sub lan!
- M-am uitat în partea dreapt!  $i am v!zut, cum de fapt era $i în partea stâng!, un fel
de poli! unde se aflau expuse câteva ziare peste care era petrecut un lan  ca s! nu fie zburate
de vânt. Am luat ziarul, l-am pus sub bra , am pl!tit $i-am dat s! plec îns! cineva m-a inut pe
loc. Aceea$i persoan!  îi spune omului de la chio$c s!  închid!  $i s!-l urmeze. Am ajuns la
Securitate, eu în calitate de martor iar el în calitate de acuzat pentru simplul motiv c !  mi-a
indicat s! iau «România liber !» de sub lan !
Bietul om a primit o condamnare de trei ani $i o b!taie crunt!.
Era în 1952, când a avut loc aceast ! trist! întâmplare iar martorul acestei absurdit!i
ajunsese $i el în Aiud, pentru o alt! problem!, îns!.

Declaraia
Pe 1 septembrie 1976, am cerut ofi erului de serviciu hârtie de scris $i toc, anunând
conducerea închisorii $i Ministerul de Interne c! refuz s! ies din temni !, refuz s! mai primesc
un eventual pachet, scrisoare, vorbitor $i orice mici a$a-zise drepturi pe care închisoarea sau
sistemul comunist mi le-ar da. Acest refuz se datora faptului c ! trecusem pe al 20-lea an de
temni!  într-o ar !  unde nu f !cusem decât numai bine $i unde familia mea, din mo $i $i
str !mo$i, se jertfise pentru ar !. Când c! pitanul politic Laz!r a citit declaraia, a anunat
Bucure$tiul. Era caz unic atât pentru el, cât $i pentru întreaga ar ! în timpul comunismului. Pe
14 $i, respectiv, pe 30 octombrie a aceluia $i an, de la Bucure $ti au sosit dou! comisii s! m! 
ancheteze în leg!tur ! cu refuzul meu.

90
 

Aiud însângerat

Vorbitor
În fond, de$i dreptul meu era de a expedia 4 scrisori pe an, care de fapt erau c !r i
 po$tale, numai la dou !  li se d!dea curs $i primeam r !spuns, celelalte dou!  fiind reinute.
Acela$i lucru se întâmpla $i cu pachetele, adic !  patru pe an a câte 5 kg fiecare, pe care
refuzam s!  le primesc. Îns!, de fiecare dat!  când ofierul politic m!  întreba de ce nu scriu
 pentru pachete, îi spuneam c ! eu nu fac închisoare în contul familiei mele, care este s!rac! $i a
r !mas pe drumuri, ci s!-mi trimit! pachete cei care m-au întemni at. În acea perioad! de 7 ani
$i patru luni, au f !cut excepie dou! sau trei pachete în care se aflau medicamente $i c !r i, pe
care le-am acceptat.
Pe 3 septembrie, într-o diminea!, la locul unde lucram, a venit plt. Man $i mi-a
comunicat s! m! preg!tesc c! am vorbitor. I-am spus c! refuz $i nu m!  voi duce s! v!d pe
nimeni, chiar dac! ar fi $i tata de pe cel !lalt t!râm. De dou! ori a venit ofierul de serviciu
în ziua aceea, apoi un alt gardian, dup ! care a urmat ofierul de la pachete $i vorbitor, Popa,
toi cerându-mi s! ies imediat $i s! primesc vorbitorul.
Dup!-amiaz!, când soarele cobora spre asfin it, a venit Man, plutonier de serviciu în
acea zi la Zarc!, $i, cu un fel de revolt! dar mai mult rug!tor, mi-a zis:
- P!i, bine, m!i omule ! Ce fel de inim! ai? Sora dumitale, Alexandrina, vine atâta cale
din Piatra Neam pân ! aici $i plânge în poart ! de pe la ora 9.00. A spus c ! nu pleac! pân! nu
st! de vorb! cu dumneata. Hmm! Ce zici? Te las! inima m!i, omule?!
Argumentul lui Man m-a pus în cump !n!. M ! gândeam în primul rând la adev!rul pe
care îl spune $i la faptul c! acest miliian, în ultima mea detenie, a avut o comportarea foarte
frumoas! fa! de noi.
- Bine! i-am r !spuns. Uite, merg, dar numai pentru vorbitor, pentru c !  nu voi primi
absolut nimic din cele aduse de sora mea.
'i pentru c!  acei care veneau de afar !  trebuiau s!  ne vad!  într-o stare puin mai
omeneasc !, am fost b!rbierit, iar Man mi-a adus o zeghe curat!, aproape nou!, de la magazie.
Ajuns la cl!direa vorbitorului, situat!  între prima $i a doua poart!, am stat un timp
afar !, pân!  ce a fost evacuat! înc! perea respectiv!, pentru a nu lua contact cu nimeni, iar
ofierul Boldur, $eful Z!rcii, m-a rugat s! fiu îneleg!tor, s! vorbesc numai ceea ce este voie
de vorbit, s!  nu atrag atenia $i s!  nu fac scandal. Era clar c !  se a$teptau la o eventual ! 
opoziie din partea mea. Am intrat în sala vorbitorului, care avea dou !  rânduri de plase
metalice pe lungime, cu o distan ! de circa un metru între ele. În acest spaiu, totdeauna se
 plimba cel puin un miliian, a$a încât s! nu se fac! nici un schimb de obiecte între vizitator $i
deinut.
Am intrat însoit de Man, care a r !mas tot timpul lâng! mine. În cap!tul coridorului-
tunel, se afla ofierul Boldur iar doi gardieni se plimbau în spa iul din mijloc de$i era destul de
îngust $i scurt. 'i în partea opus!, unde trebuia s! intre vizitatorul, se afla un gardian, astfel c! 
eram p!zit ca un cet !ean foarte periculos.
Imediat dup!  sosirea mea, din partea opus!  intr !  Alexandrina. A stat, m-a privit
îndelung $i, ca $i când nu m-ar mai recunoa $te, mi-a zis:
- Dar ce-i cu tine m!i, Grigore? De ce e$ti a$a de slab? E $ti palid, str !veziu la fa!, c! 
nu te mai cunosc...
- Bine ai venit, Alexandrina! i-am r !spuns. Trebuie s!-i spun c!, începând cu 1
septembrie, am dat declaraie c! refuz s! ies din temni !, dup! aproape 20 de ani de osând ! în
 propria-mi ar !. 'i nu pentru c! a$ fi comis vreo ilegalitate, ci pentru c ! mi-am iubit-o prea
mult! Am refuzat, de asemenea, vorbitor, pachete $i orice relaie cu lumea de afar !, mai puin
cele dou! c !r i po $tale care mi se dau $i la care primesc r !spuns. Te anun  c ! sunt bolnav, mi
se refuz! asistena medical!, paznicii se poart ! urât cu noi, iar dac! mi se va întâmpla ceva în
urma vizitei tale, s!  $tii c! motivul este cel de ast !zi. Domnul ofier Boldur, pe care îl vezi în
fa!, $i cei de lâng! dumnealui, plt. Sas Pamfilie $i plt. Pavel Moldoveanu, se poart ! foarte

91
 

Grigore Caraza
urât cu noi, a$a cum au f !cut $i în perioada 1960-1964 în timpul reeduc !rii, iar din cauza lor
am f !cut foarte mult! izolare. Am ajuns pân! într-atât, încât am declarat greva foamei, la care
nu am renunat pân! ce nu au sosit de la Bucure$ti cei mai mari care r !spund de temni e.
I-am mai m!rturisit Alexandrinei tare, ca s! aud! bine $i gardienii, c! în curtea Z!rcii,
respectiv în faa geamurilor unde noi, cei închi $i, ne tr !im poate ultimele zile, uruie 24 ore din
24 opt circulare care taie scânduri, la o dimensiune destul de mic !, pentru l!die.
- Cu un an în urm!, am f !cut greva foamei ca s! fie mutate aceste circulare $i numai
dou! din ele au fost mutate.
Alexandrina m! privea n!ucit! apoi, plângând, i se adres! lui Boldur:
- Ce-avei cu el? Nu-i ajunge cât ! închisoare a f !cut? Nu vedei cum arat!, c!  abia se
mai ine pe picioare? Dar l !sai-l odat! în pace!
La vorbitor, s-a produs înv !lm!$eal!. Paznicii gardieni - care încercaser ! de mai multe
ori s!  m!  opreasc!  dar îi repezisem cerându-le s !-mi respecte dreptul la vorbitor - au
intervenit din nou, al!turându-li-se de aceast! dat! $i Boldur.
- Vedei, doamn!? Vedei cum se poart!? De parc! dânsul ar fi ofier $i noi paznici!
- Dar are dreptate! le strig!  sora mea. 'i tot ce mi-a spus sunt convins !  c!  este
adev!rat, pentru c! îl cunosc foarte bine! Grigore nu minte!
- Alexandrina, te anun  c! nu voi primi nimic! Nici alimente, nici medicamente $i nici
schimburile pe care mi le-ai adus!
- Dar ce s! fac cu ele? m-a întrebat sora mea.
- D!-le lor s! se îmbrace, s! m!nânce $i, dac! te vor refuza, arunc !-le $i tu în curte!
- Vorbitorul s-a terminat! m! anun! Boldur.
- La revedere, Alexandrina, $i nu uita: dac!  m!  vor extermina, s!  $tii c! de la acest
vorbitor este cauza $i nu uita persoanele pe care i le-am descris!
Alexandrina plângea în hohote. M-am oprit în u $!  $i am v!zut-o cum se îndep !rteaz!.
'i, trecând pe lâng! ghi$eul unde ap!ruse o femeie-gardian care îi r !spunsese foarte înepat,
m-am smuls de lâng! Man, am mers la dânsa $i i-am strigat:
- Te rog s! te por i frumos cu sora mea pentru c ! este liber ! $i nu arestat!! E clar?
 Nimeni nu a mai scos o vorb !. Man, care m-a condus înapoi în Zarc !, vorbea de unul
singur, se uita într-o parte $i în alta $i î$i f !cea cruce.
- M!i, omule, a$a ceva n-am mai v !zut pân! acum!
Ajuns în Zarc!, mi-am preg!tit într-o boccea câteva zdren e ca s!  am cu ce s !  m! 
schimb acolo unde, eventual, voi fi dus. Dup ! aceea, câteva zile la rând, din modesta mea
 por ie de pâine, am pus câte pu in deoparte. Au trecut zile, s! pt!mâni, dar nimeni nu s-a mai
legat de mine, ba mai mult, de la gardian, la ofi erul de serviciu $i la $eful Z!rcii, toi m! 
ocoleau.

Târgu Ocna
Trecuser ! aproape dou! luni de la acest vorbitor când am fost dus în ora $, la un medic
radiolog s! m! vad!. La plecare, profitând de faptul c! era întuneric, mi-a $optit:
- Totul va fi bine!
Înainte de Cr !ciunul aceluia$i an, am fost dus la Spitalul TBC din Târgu Ocna, aflat în
curtea temniei, special amenajat pentru deinuii bolnavi de pl !mâni. Fiind singurul deinut
 politic, am r !mas izolat într-un salon timp de 101 zile, beneficiind de un tratament cu totul
deosebit pentru a fi pus pe picioare.
Târziu, dup! ce m-am eliberat, am aflat c! Alexandrina f !cuse mai multe plângeri la
Ministerul de Interne, ar !tând cele întâmplate $i cele aflate de la mine la vorbitorul pe care îl
avusesem.

92
 

Aiud însângerat

Refuzul de a ie$i din temni! 

Pe 13 iulie 1977, ofi erul Biro care st! pânea Zarca - schimbându-l între timp pe
Boldur de la $efie - a ap!rut foarte gr ! bit $i, de aceast! dat !, cu vocea blând !  dar grav!, m-a
anunat c! voi ap!rea în faa unei personalit!i. Mi-a cerut s! m! îmbrac într-un costum v!rgat
curat $i nu cel de pe mine, dând dispozi ie s ! fie adus de la magazie, dup ! care l-a chemat pe
frizer care m-a tuns $i m-a b!rbierit. Am fost condus într-un birou luxos, din corpul
administrativ al Grefei, ofierul Biro r !mânând în faa u$ii.
Generalul Vasile Ionel, din Ministerul de Interne, m-a primit foarte amabil $i mi-a
f !cut semn s ! stau pe scaunul din fa !, apoi a sunat $i a cerut dou! cafele, precizând «pentru
dl. Caraza $i pentru mine». Iat!-m! $i domn în faa acestui om, când de 20 de ani eram socotit
$i strigat du$man al poporului, bandit, criminal, otreap !, om de nimic... Am fost servit cu
ig!ri americane. A$ fi fumat parc!  $i cu ochii, îns! nu am primit $i, poate cu o u$oar ! ironie,
l-am întrebat pe general cum se împac!  el cu ig!rile americane, c!ci eu ani $i ani am fost
snopit în b!taie, imputându-mi-se c!-i a$tept pe americani. Inteligent, generalul a privit $i a
început s!-mi r !sfoiasc! dosarul care se afla în fa a lui. Ne-a fost adus ! cafeaua de un ofi er
dar, cu politee, am refuzat-o. Zâmbind, generalul a luat cea $ca mea $i a b !ut, împingându-mi
u$or cafeaua lui. Zâmbea. Am zâmbit $i eu. Parc! ne înelegeam de minune.
- Domnule Caraza, mi se adres! generalul, am venit special din Bucure$ti ca s! v!d
cum arat!  un om care, dup !  o via!  de temni!, refuz!  s!  ias!  din închisoare $i care este
motivul refuzului.
- V! voi relata dou! fapte reale, domnule general, în urma c !rora vei trage singur o
concluzie.
La Tribunalul Internaional de la Nürnberg, printre cei condamna i a fost $i Karl
Dönitz, amiralul flotei germane din cel de-al doilea r !zboi mondial $i succesorul lui Hitler la
conducerea Germaniei. Karl Dönitz fusese condamnat la zece ani închisoare, executând
 pedeapsa undeva în Germania Federal!, în condiii optime. În afara faptului c!  u$a era
deschis! tot timpul zilei, avea la dispoziie pres!, bibliotec!, pachete, vorbitor $i chiar vorbitor
intim cu soia lui. Atunci, Karl Dönitz era liber, f !când apostolat ca profesor de liceu. Eu,
Grigore Caraza, am 21 ani de închisoare pentru c !  mi-am iubit patria, nu am f !cut r !u
nim!nui $i caut în continuare s!-mi iubesc neamul din care fac parte $i pe Dumnezeu c !ruia
m!  rog. V!  rog s!-mi spunei, domnule general, care este diferena între Karl Dönitz, acea
ilustr !  personalitate mondial!  care a condus una dintre cele mai mari puteri ale lumii, $i
Grigore Caraza, tot un ilustru, dar un ilustru anonim?
Generalul, care m! privise tot timpul cu un deosebit interes, nu mi-a r !spuns, dar mi-a
zis:
- V! rog, vorbii-mi $i de al doilea argument.
- În timpul lui Ludovic al XIV-lea, regele Franei, în Paris s-a f !cut o razie. Un tân!r
ziarist italian, în vârst ! de 28 ani, a fost închis în urma acelei ac iuni a Poliiei $i «uitat» în
închisorile Franei timp de 35 de ani. Când la tron a venit Ludovic al XV-lea, a dispus o
num!r !toare a populaiei, iar conducerea închisorii $i-a dat seama c! acest om zace în fundul
temniei de 35 ani. În grab !, a fost scos în curte, îmbr !cat curat, cu ni$te haine mai ac!t!rii,
 b!rbierit, dup!  care i s-au deschis por ile. B!trânul întemniat, care acum avea 63 de ani, a
c!zut în genunchi $i, cu ochii plini de lacrimi $i vocea sc!zut!, a gl!suit: «Nu am ce c !uta
afar !! Aveam cu 35 de ani în urm ! o ar !, acum nu o mai am; aveam p !rini, acum nu-i mai
am; aveam soie $i doi copii, acum nu-i mai am; aveam cas ! $i mas!, acum nu mai am nimic.
Sunt b!trân $i refuz s! ies din temni !!»
'i, pe când rosteam aceste ultime fraze, m-am ridicat de pe scaun $i m-am îndreptat
c!tre u$!, considerând c!  justificarea ziaristului italian este de fapt $i ultimul argument al
refuzului meu. În momentul când am dat s ! pun mâna pe clan!, generalul m-a chemat înapoi,
spunându-mi c! mai avem de discutat.

93
 

Grigore Caraza

- Din p!cate, s-au f !cut $i gre$eli!, a recunoscut el.

- Bine, domnule general, i-am replicat, dac ! dumneavoastr ! recunoa$tei acest lucru,
eu, m!car acum, pot s! am satisfacie prin câ$tig de cauz!? Cercetai de unde a pornit r !ul,
scoatei-l la iveal!, facei-l cunoscut $i pedepsii-l!
Generalul a ocolit r !spunsul, dar a ad!ugat:
- Domnule Caraza, în urm !toarele zece zile vei fi liber, îns! vreau s! v ! rog s! nu v! 
opunei eliber !rii pentru a nu fi nevoii s! v! scoatem cu for a.
- Dac!  în 1964, în urma Decretului general de gra iere, în toat!  închisoarea ne
urm!reau 275 de gardieni paznici, acum nu sunt mai mult de 150 $i eu, bietul de mine, nu m ! 
 pot bate nici m!car cu unul dintre ei. Voi ie$i pe poart!, dar f !r ! voia mea. Se cunoa$te de
aproape un an c! am refuzat s! ies din temni !  $i lucrul acesta se $tie $i afar !, pentru c! în
toat!  aceast !  perioad!  s-au f !cut foarte multe eliber !ri. Protestul meu, domnule general, va
r !mâne îns!!
- Ajuns în ora$ul dumneavoastr !, continu! generalul, vei avea asigurat un serviciu $i,
în acela$i timp, o locuin!. De asemenea, voi da dispozi ie Securit!ii din Piatra Neam s! aib! 
în vedere cele comunicate de mine pentru a nu mai fi privit ca un element periculos $i v! 
garantez c! nimeni, niciodat!, nu se va mai lega de dumneavoastr !.
Socotind c! întrevederea noastr !  a luat sfâr $it, generalul s-a ridicat în picioare, mi-a
întins mâna $i a ap!sat pe butonul de la marginea biroului ca s !  vin!  cineva pentru a m! 
escorta în celul!.
Am fost condus de locotenentul Biro care a $teptase în faa u$ii mai bine de dou! ore.
- Ce ai putut vorbi, domnule Caraza, atâta timp cu domnul general? m ! întreb! el.
- Dac! nu se poate discuta civilizat cu un simplu locotenent, f !r ! a fi înjurat $i lovit cu
 piciorul în spate, am putut vorbi cu un general care, din fericire, este mai luminat.

Eliberarea
Dac! întrevederea mea cu generalul Vasile Ionel a avut loc pe 13 iulie, doar 5 zile mai
târziu, adic!  pe 18 iulie, Nicolae Ceau$escu a dat acel decret de gra iere pentru deinuii
 politici. Din cei 10 ani de osând!, mai r !m!sesem în urma decretului respectiv cu o restan ! 
de 2 ani, 5 luni $i o s! pt!mân!.
La eliberarea mea for at!, pentru c!  practic refuzasem acest lucru, maiorul politic
Laz!r, pentru a m! mai încoli o dat!, a ad!ugat la foaia mea de eliberare un raport adresat
Securit!ii din Piatra Neam, prin care m!  califica drept un tip periculos, care a refuzat
consecvent atât reeducarea, cât $i eliberarea din temni!. A specificat $i afirmaia mea potrivit
c!reia, în fond, ie$it dintr-o temni! cu ziduri mai apropiate, voi intra într-una mai larg !, dar
tot cu ziduri $i cu securi $ti care stau de paz ! sus în prepeleac. A c !utat s! sublinieze c! am
executat în total 106 zile de izolare ca pedeaps !, în condiii grele, r !mânând pân! la urm! îns! 
acela$i înr !it du$man al poporului, fapt pentru care trebuie s !  fiu urm!rit $i supravegheat
continuu. Recomand!rile date de Laz!r au fost urmate întocmai de c !tre Securitatea din Piatra
 Neam, care m-a urm!rit tot timpul, pas cu pas.
O s! pt!mân! mai târziu, pe 20 iulie 1977, am fost anun at s! m! preg!tesc pentru a
merge la birourile Grefei. Ajuns acolo, un domn pe care nu-l cuno $team, îmbr !cat în civil $i
care voia s! par ! foarte manierat, mi-a întins mâna, prezentându-se cpt. Vasile Asaftei, de la
Securitatea din Piatra Neam. Mi-am dat seama c! avea misiunea s! preg!teasc! o cale mai
acceptabil ! între mine $i Securitatea din Piatra Neam.
Pentru a face, probabil, discuia mai cald!, a început s!-mi relateze traseul parcurs cu
ma$ina personal!  $i s!-mi descrie Cheile Bicazului pe unde trecuse. De asemenea, a mai
c!utat s!-mi descrie frumuseea drumului, încânt!toarele priveli$ti $i împrejurimi ale ora$ului
 pe care îl îndr !geam atât de mult $i dup! care tânjisem atâta vreme - Piatra Neam .

94
 

Aiud însângerat

Mi-am amintit c! de multe ori seara, când lumina era stins! în celul!, printre jaluzelele
care m! împiedicau s! ies cu sufletul în libertate priveam cerul, de multe ori înstelat. Acolo
sus, parc!  gândurile mele se întâlneau cu ale tuturor cunoscu ilor din Piatra care, în acel
moment, contemplau $i ei firmamentul ceresc. Probabil, dl. Asaftei prinsese ceva din privirile
mele $i de aceea s-a avântat mai mult în discu ie. Am îneles pân! la urm! c! venise s! m! 
vad! nu din curiozitate sau dragoste, ci dintr-un ordin de la superiorii lui care, la rândul lor,
 primiser ! indicaii de la gen. Vasile Ionel. 'i ca s! fie mai conving!tor de bunele sale inten ii,
mi-a mai spus c!  deja am serviciu la Industria laptelui, acolo unde lucrasem înainte de
arestare, $i c! mi se repartizase o garsonier !.
Am zâmbit, gândindu-m! la promisiunea f !cut! de general $i la faptul c!, într-adev!r,
$i-a onorat termenii. I-am spus $i lui Asaftei, r !mas oarecum descump!nit de zâmbetul meu...

*
Bilet de eliberare nr. 10530/1977 din Penitenciarul Aiud: «A fost depus condamnat de
la 31.03.1970 pân ! la 30.03.1980 de c !tre Tribunalul Militar Ia$i cu mandatul 205/1970 emis
de Tribunalul Militar Ia$i sentina nr. 183/1970 pentru faptul de propagand!».

95
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL X

«Ceahl!ul sub furtun!  nu scade mu$uroi» (Vasile

Alecsandri)

Vasile Asaftei - c! pitan la Securitatea Piatra Neam 

Dar s! vedem cine este acest domn c ! pitan $i care a fost menirea lui pe lâng ! mine.
Din câte am aflat, în calitatea pe care o avea - secretar de partid al Securit !ii din Piatra
 Neam, î$i luase misiunea de a fi «îngerul» meu p !zitor, asta în ciuda faptului c !  $i diavolii
sunt îngeri izgonii!
Dup! ce am revenit în Piatra Neam, Asaftei era aproape zilnic în apropierea blocului
meu, inând s!  m!  urm!reasc!  personal. Locuiam într-un bloc de nefamili $ti pe Aleea
Viforului nr. 27, pe atunci cartierul V.I. Lenin $i, dimineaa când plecam la serviciu, oamenii
cu care m! întâlneam îmi $opteau din mers:
- Vedei c!, la colul blocului vecin, omul !la de la Securitate, îmbr !cat în "Alain
Delon" $i încins cu curea pe la mijloc, v ! pânde$te!
Eram deci pus în gard !  $i uneori, întorcând fulger !tor capul, privirile noastre se
întâlneau.
- Hei! îi strigam. Bun! dimineaa, domnule c! pitan!
Sau, alt!dat!, când Asaftei a intrat în cl !direa unde lucram, mergând la birouri pentru a
lua informaii despre mine, i-am strigat în auzul tuturor:
- Hei, domnule c! pitan Asaftei, când v! întoarcei, venii $i pe la mine!
Ru$inat c! l-am observat, la plecare a trecut pe la locul meu de munc ! încercând s! se
eschiveze:
- S!  $tii, domnule Caraza, c !  nu de persoana dumneavoastr !  m-am interesat la
 birouri...
- Domnule c! pitan, i-am zis, dar mai exist!  vreun fost deinut politic în aceast! 
unitate?

*
Deseori, când ne întâlneam «întâmpl!tor», Asaftei m!  provoca la diverse discu ii $i
 p!$ea al!turi de mine în aceea $i caden!, ca $i cum am fi fost doi buni prieteni.
Observasem în atitudinea lui c !  urm!rea s!  fim v!zui împreun!, în felul acesta
încercând s! m ! compromit! în faa cunoscuilor $i prietenilor mei. Îmi era clar c! voia s! m! 
atrag!  încet-încet, zicându-$i probabil c!  poate, poate... Evident, ar fi fost un câ $tig al
Securit!ii s! m! bage în mocirla informatorilor, cu atât mai mult al lui Asaftei, care $i-ar fi
revendicat în totalitate meritul de autor emerit...

*
Pe la începutul lunii iunie 1979, când m ! întorceam acas!, pe fosta strad ! F!getului,
acum Orhei, din urm! m-a ajuns dl. c! pitan Asaftei. M-a invitat la un p!h!rel.
L-am întrebat direct:
- Ce p!rere avei, domnule Asaftei, mi-ar sta oare bine s ! m! vad! cunoscuii cu un
securist la mas!?!? Ai v !zut dumneavoastr !, de exemplu, mielul benchetuind cu lupul? Vre i
oare s! m! alunge oamenii cu pietre?
96
 

Aiud însângerat
- Domnule Caraza, vi s-a urât cumva cu libertatea?
- Da, domnule c! pitan! Mi s-a urât cu libertatea! Avei cumva c!tu$ele la
dumneavoastr !?
'i în timp ce îi spuneam aceste cuvinte, am împreunat mâinile în fa !, cerându-i s! mi
le pun!.
- Hai! Punei-mi-le! 'i nu-i nevoie s!-mi facei un nou proces. La Aiud, m ! duc pe jos,
 bat în poart! $i merg direct în Zarc! de unde am venit. Fac ceva în libertatea de care m ! bucur
în România!
V!zând c! nu-i reu$e$te planul, Asaftei a venit cu o alt ! variant! - o bomb!, credea
dumnealui sau poate un mic $antaj:
- Domnule Caraza, $tiu c! pe la sfâr $itul lunii ar trebui s! terminai liceul dar nu prea
stai bine cu fizica...
- Este adev!rat c! nu prea stau bine cu fizica, dar $tii când am început eu $coala? 'tii
c!  am 18 ani de $coal!  $i un liceu pe care l-am reînceput de 3 ori pentru c !  m-ai aruncat
continuu în temni ! ca s! nu-l pot termina? 'i mai $tii c! eu, în afar ! de 2 ani de domiciliu
for at, am mai executat 21 de ani de temni ! grea? Se poate pretinde de la mine s ! fiu $ef de
 promoie? La sfâr $itul lui martie 1970, când aveam mai pu in de dou! luni pentru a termina
liceul $i a-mi susine examenul de bacalaureat, col. Ioan Popa mi-a propus s ! devin agentul
Securit!ii în schimbul libert!ii de a-mi termina studiile. Pentru c! am refuzat acest lucru, am
fost aruncat pentru a treia oar !  dup!  gratii. Revenit pentru a treia oar !  din temni!  $i
înscriindu-m! din nou pentru a-mi termina liceul, m-am întâlnit pe coridor cu un profesor, îmi
fusese cândva coleg de clas !, care m-a întrebat «Bine, m!i Grigore, tu vrei s! ie$i la pensie ca
elev de liceu?» «Da, domnule profesor, i-am r !spuns, pentru c!  voi fi singurul în aceast! 
situaie. Voi fi un unicat!» Acum încercai s! repetai aceea$i figur !? Nu dau nici doi bani! M! 
duc în Aiud, mai stau 10 ani, m ! întorc $i m ! duc din nou la liceu! Pentru c ! liceul vreau s!-l
fac, fie c! vrea sau nu Securitatea! Voi avea atunci 60 de ani, dar ru $inea nu este a mea, ci a
dumneavoastr !!
V!zând c! nu ine, acest securist a c!utat s! p!trund! mai adânc în familia mea mare
$i, din p!cate, par ial a reu$it. C! pitanul nu $tia îns! faptul c! eram pus la punct cu aproape
toate demersurile f !cute de el. Dup! ora 22.00 când se retr !geau urm!ritorii mei, pe la miezul
nopii $i alteori pe la 2.00, dimineaa, cineva îmi b!tea în u$! $i îmi dest!inuia din planurile $i
cursele pe care domnul c ! pitan voia s! mi le întind!. Trebuie s! recunosc îns! c! asta a fost
numai din partea unei persoane, Nicu, chiar dac ! se ajunsese mult mai departe în familie...

*
Era în 1980, în Vinerea Mare, când Iisus st !tea din nou r !stignit pe Cruce. Veneam din
D!rm!ne$ti, pe strada Obor $i aproape de intersecia cu Petru Rare$ mi-ai ap!rut în fa!. V-ai
uitat lung $i iscoditor la traista mea în care c!ram ceva, $i v-am satisf !cut curiozitatea.
V! mai amintii, domnule c! pitan?
- V!  întrebai ce am în traist!? Am un borcan cu mur !turi! Poimâine va fi Învierea
Domnului iar eu voi mânca de Pa $ti mur !turi cu pâine sau m!m!lig!! 'i asta în propria mea
ar !, ar ! în care sângerez de o via!, unde str !mo$i de ai mei, unchi $i veri$ori au c!zut pentru
neam $i patrie la Plevna, Grivia I, la M!r !$e$ti $i Cire$oaia, la Cotul Donului, Stalingrad $i
Crimeea $i în Munii Tatra! Iar eu, acela$i lupt!tor, nu am nici un petic de p !mânt $i nici un
fel de avere! Da, domnule c! pitan Asaftei, voi mânca de Pa$ti mur !turi cu pâine sau cu
m!m!lig!, pe când dumneata vei mânca miel copt, sarmale, pasc !, ou! ro$ii, cozonac $i alte
 bun!t!i. Vei bea din cele mai bune vinuri române $ti sau poate b !uturi str !ine. În ara mea
îns! singurul meu drept este s ! suf !r $i s! mor!
Ai c!utat s!  m!  convingei c!  «voi», comuni $tii, «ai creat» pentru fiecare în parte
 posibilit!i deosebite, condi ii de munc!, ora$e $i sate noi, c! ai adus bucurie $i prosperitate în
RSR. R !spunsul meu a fost c! dumneavoastr !, comuni$tii, ai g!sit totul gata f !cut iar ceea ce

97
 

Grigore Caraza
ai mai ad!ugat a fost averea, cu propriet!ile $i cu bunurile luate de la bie ii români dintre
care muli nici nu mai sunt ast!zi.
'tiu c!  atunci ai c!utat s!  scurtai discuia $i ai plecat motivând c !  suntei foarte
gr ! bit, ceea ce alt!dat! nu se mai întâmplase.
V! mai amintii, domnule c! pitan Asaftei? Este adev!rat ceea ce afirm?
Îns!  m!  întreb, domnule c! pitan, de ce aceste dou!  aspecte nu le-a i raportat
superiorilor dumneavoastr !? Pentru c!  în dosarul personal, în rapoartele întocmite c !tre
superiorii dumneavoastr ! nu am g!sit niciunde relatarea discuiilor noastre de mai sus? De ce?
V-a fost fric!, domnule c! pitan?
Dup!  cum aveam s!  aflu mult mai tâziu, Asaftei fusese $i mai prolific în misiunile
sale...
V! mai amintii, domnule Asaftei?

Demersuri pentru expatriere

Când, în martie 1970, dup! aproape 3 luni de anchet ! în stare de libertate, m-au arestat
$i mi-au intentat un al treilea proces politic, am realizat c ! nu voi mai putea r !mâne în propria
mea ar ! deoarece comuni$tii vor continua s !-mi însceneze infraciuni împotriva statului, cu
scopul de a m ! suprima. Mi-am dat seama c ! voi fi nevoit s! iau o hot !râre de r !scruce din
viaa mea $i atunci am decis s ! p!r !sesc definitiv ara. De acolo, din dep !rtare, ori$iunde m-a$ 
fi stabilit, $tiam c! voi putea continua lupta pe care o începusem înc ! din adolescen!. Patria
pentru mine era un crez superior care dep$ea chiar $i dragostea pentru propria-mi
familie.
'tiu c! înc!  de copil când auzeam cântând «Hora Unirii» $i «De$teapt!-te române!»,
de fiecare dat! m! podideau lacrimile $i nu le mai puteam opri. Starea de atunci s-a p !strat
continuu în sufletul $i în viaa mea, c! p!tând propor ii covâr $itoare.
A$a stând lucrurile, ajuns pentru a treia oar !  în Aiud, am luat leg !tur !  cu colegi de
temni!  condamnai pentru tentativ! de trecere a graniei, culegând cât mai multe date pentru
o eventual! trecere ilegal! a frontierei.
Dup! iulie 1977, când m-am întors în Piatra Neam , am încercat s! m ! documentez în
leg!tur !  cu aceast! problem!. În ianuarie 1979, de la mine din cas !, unde a f !cut o ultim! 
staionare înainte de a p !r !si patria, prietenul meu Ion Pruteanu, din comuna Pârjol, jude ul
Bac!u, mi-a furnizat mai multe date în leg!tur ! cu expatrierea mea, ba mai mult decât atât,
mi-a dat un buletin Monitorul Oficial, în care era consemnat acordul internaional încheiat la
Helsinki de un reprezentant al !rii noastre. Acesta prevedea, printre altele, c ! oricare cet!ean
care dore$te s! î$i schimbe locul, chiar $i ara, o poate face oricând, în orice situa ie, f !r ! a
 putea fi oprit de nimeni. Când acest buletin mi-a c !zut în mâini, m-am $i v!zut plutind peste
Atlantic, înspre noul continent. Voiam s !  ajung cât mai departe, punând între mine $i cei
r !ma$i în urm! - care o via! întreag! m-au n! p!stuit - chiar $i întinderea unui ocean.
Din iulie 1979, am început demersurile în vederea plec !rii din ar !, cerând autorit!ilor
române s!-mi aprobe expatrierea în SUA. Am expediat un memoriu lui Nicolae Ceau $escu $i
unul $efului Serviciului Pa$apoarte din Piatra Neam. Timp de aproape dou ! luni, s-a a$ternut
o t!cere care m! a$teptam s! explodeze din clip! în clip!. Abia în septembrie am fost invitat la
Securitate, unde l-am recunoscut pe $eful de atunci, col. Aurel Mihalcea. În dreapta
dumnealui, era un alt civil care, în discu iile avute, $i-a permis conform obiceiului securi $tilor
anchetatori s!  m!  jigneasc!. M-am adresat atunci col. Mihalcea, întrebându-l dac !  sunt
arestat. Spunându-mi c ! nu, l-am întrebat de ce domnul din dreapta dumnealui, care îi este
inferior, m! insult!. Rezultatul a fost c! acel domn - despre care mai târziu am aflat c ! era
maiorul sau lt. col. Marian Br !deanu - a amuit.
Scopul acelei invitaii era de a m! determina s! renun la proiectul de a-mi p !r !si ara.
V!zând îns! c! hot!rârea mea este de nestr !mutat, au renunat s! m! mai conving!, c!utând

98
 

Aiud însângerat
totodat! ca desp!r irea noastr ! s ! fie în termeni destul de amiabili. De la ei, am mers la $eful
Serviciului Pa$apoarte, col. de miliie Beril!, care s-a purtat deosebit de civilizat la toate
întrevederile noastre, conduita fiindu-i dictat !, probabil, de c!tre cineva sus situat. Acolo, mi
s-a comunicat ziua $i ora când trebuie s! m! prezint la Sfatul Popular (Prim!rie), unde urma
s! compar în faa unei comisii.
Am fost invitat într-o sal! unde, la o mas! lung!, st !teau circa 10 persoane, între care
 prim-secretarul de partid pe jude , dac! nu m! în $el Petru Enache, precum $i $efii instituiilor
de seam! ale ora$ului, respectiv, Securitate, Mili ie, Pa$apoarte, Sindicat etc. Prim-secretarul
 judeului avea în fa! un dosar despre care am b !nuit c! nu poate fi decât al meu, acolo fiind $i
memoriul prin care ceream expatrierea. Am fost oarecum mirat c !  toi cei care mi-au pus
întreb!ri au f !cut-o în modul cel mai civilizat, iar eu am r !spuns foarte calm $i categoric.
Le-am spus c! nu mai am pentru ce tr !i în ara mea, chiar dac! unul dintre str ! bunicii
mei a c!zut la Plevna, în fa a Griviei 1, patru unchi au c!zut în primul r !zboi mondial $i al i
trei - unchi $i veri$ori - au c!zut în al doilea r !zboi mondial atât pe frontul din apus, cât $i pe
cel din r !s!rit, luptând pentru patrie. De-a lungul închisorilor prin care am trecut timp de 21
de ani, mi s-a spus de sute $i poate de mii de ori: «E $ti du$manul poporului», «E$ti un
criminal!», «E$ti un gunoi, o cârp!, o otreap!  $i nu merii nici m!car un glon în ceaf !! De
fapt, pentru ca s! se fac! economie, ar trebui s ! v! punem câte doi-trei cap la cap ca s ! stric!m
un singur glon $i nu dou! sau trei!»
În concluzie, le-am mai spus c !, fiind considerat de o asemenea factur !, nu mai am
 pentru ce r !mâne în aceast !  ar !, chiar dac! este p!mântul în care m-am n!scut, pentru care
am sângerat $i înc! mai sângerez.
- V! mai aduc la cuno $tin!, le-am spus, c! am fost condamnat în mai multe rânduri nu
 pentru c! mi-a$ fi vândut patria, ci din contra, pentru c ! am iubit-o prea mult! Deci, în ara
româneasc! de ast!zi, a-i iubi patria înseamn! a c!dea sub incidena legii $i este echivalentul
unei infraciuni.
Discuiile au fost mai lungi dar, în urma celor relatate mai sus, mi s-a sugerat s ! m! 
mai gândesc. Considerând c ! a$a-zisa audien! a luat sfâr $it, m-am ridicat $i am p!r !sit sala.
O lun! mai târziu, am ap!rut din nou în faa comisiei, care avea în componen! cam
acelea$i persoane.
- Ce vei face, tovar !$e Caraza, în America? a fost prima întrebare.
- Orice! 'i dac! va fi nevoie voi m!tura strada.
Cu un zâmbet oarecum ironic, persoana respectiv ! a ad!ugat:
- Dar acest lucru îl putei face $i în România.
- În America, fac bucuros acest oficiu, în primul rând pentru a-mi câ $tiga existena, iar
în al doilea rând pentru c !  America nu are nici o obligaie fa!  de mine. Dimpotriv!, m! 
 prime$te cu braele deschise, în timp ce sunt alungat din România! )ara mea are obligaii fa! 
de mine fiind - chiar dac! vrei sau nu - fiul ei! Strada o pot m !tura acei semianalfabei sau
absolveni cu doar câteva clase primare care s-au coco at în servicii principale. Exemplu, am
dou! persoane la unitatea unde lucrez, care sunt $efi de serviciu $i nu au decât $coala primar !.
'i eu am ceva mai mult decât atât!
Atunci a intervenit prim-secretarul:
- Ce alternativ! avei, ce vei face dac! nu v! d!m drumul?
- În faa Hotelului «Ceahl!u», într-o zi când vor fi mai mul i str !ini, este posibil ca,
stropindu-m! cu benzin !, s! îmi dau foc!
S-a f !cut lini$te în sal!. Ridicându-m!, am p!$it u$or spre ie$ire, de$i eram convins c! 
voi fi reinut. Nu s-a întâmplat a$a dar, dup! ce am parcurs vreo $apte-opt pa$i pe coridor, m-
am auzit strigat. Era colonelul Beril! care mi-a $optit “complice”:
- Stai lini$tit, tovar !$e Caraza, c! v! d!m drumul!
Concluzia era u$or de tras: comisia deliberase cu repeziciune în urma mea, delegându-
l pe $eful Pa$apoartelor s! m! anune de hot!rârea luat!.

99
 

Grigore Caraza
*
La puin timp dup! cele întâmplate, am fost invitat s! m! prezint la Pa$apoarte, unde
acela$i colonel Beril! mi-a spus ce formalit !i mai sunt necesare înainte de a primi pa $aportul,
recomandându-mi totodat! s ! nu p!r !sesc ora$ul. Dup! ce am ie$it din localul Miliiei, m-am
îndreptat în cea mai mare vitez! la gar !  $i am prins rapidul de Bucure$ti. Dup! cum se vede,
urmam cu cea mai mare convingere sugestiile date de $eful Pa$apoartelor.
În Bucure$ti, am mers seara pentru a recunoa $te terenul unde erau amplasate
Ambasada $i Consulatul Statelor Unite, iar a doua zi dup !-amiaz! intram ilegal în curte, apoi
în cl!direa ambasadei, trecând cu indiferen! printre cele dou! santinele de securi $ti români.
Ajuns în!untru, am aflat c! nu la ei trebuie s! merg, ci în cl!direa al!turat!.
Din p!cate, ca s!  intru în Consulat trebuia s !  trec de poarta str ! juit!  de ali doi
securi$ti români. Murmuram încet o rug!ciune c!tre Maica Domnului, pe care am repetat-o tot
timpul cât am parcurs distan a. Nu $tiu cum s-a întâmplat, dar când rug !ciunea se terminase,
eram deja în curtea Consulatului. Am r !suflat adânc $i i-am mulumit Preasfintei Fecioare
 pentru ajutorul dat.
M-am a$ezat pe un scaun pentru a r !sufla puin $i am v!zut c!, pe mas!, introdus sub
sticl!, era scris cu majuscule un anun: «Dragi români, dac! avei ceva deosebit s! comunicai,
cerei s!  fii introdu$i la consul pentru c!  toi salariaii care deservesc aceste birouri sunt
români». Am cerut a$adar unui salariat al Consulatului s ! fiu introdus la consul. Mi-a ar !tat o
tân!r !  doamn!  care trecea pe acolo, spunându-mi c !  dânsa este viceconsul. Am salutat-o
respectuos, i-am spus p !sul $i în doar câteva minute m-a introdus în biroul consulului. M-a
invitat s! iau loc $i s!-i spun ce probleme m ! fr !mânt! iar dup! ce m-a ascultat mi-a mai cerut
câteva am!nunte $i copiile dup! sentinele de condamnare politic!. Dar, vai, acestea nu erau la
mine $i trebuia din nou s! ies pentru a merge la locuin a fratelui meu, în Drumul Taberei.

Spunându-i îngrijorarea mea, c! s-ar putea s! nu mai pot intra în Consulat, acesta mi-a dat un
formular cu $tampil!  $i semnat de dânsul pe care era doar numele meu. Dup ! ce mi-a spus s ! 
nu uzez de el decât numai dac !  este nevoie, m-am întors acas !, am luat documentele
respective $i pentru a treia oar ! trebuia s! trec pe sub aceste furci caudine.
Cu mâinile în buzunar, deta $at $i lini$tit, am trecut printre cei doi securi$ti din poart!,
îns!, dup! ce am str ! b!tut circa jum!tate din curte, ace$tia au strigat dup! mine s! m ! opresc.
Apreciind distana dintre ei, pozi ia unde m! aflam $i u$a Consulatului, am rupt-o la fug!  $i
am intrat ca o vijelie în !untru. Consulul, care m-a primit zâmbind, mi-a spus s ! fiu lini$tit c! 
de acum înainte, orice s-ar întâmpla, sunt sub ocrotirea Ambasadei americane. Mi-am dat
seama c!  în acea zi f !cusem ni$te pa$i enormi $i deja m!  vedeam pe p!mântul noului
continent.

*
Era prima zi de Cr !ciun a anului 1979 când Beril ! mi-a eliberat pa$aportul, urându-mi
ca acel act s!-mi poarte noroc ori$iunde viaa îmi va duce pa$ii. La începutul lui ianuarie
1980, am mers din nou la Consulatul american din Bucure $ti $i am aflat c!  transportul cu
avionul Bucure$ti - New York trebuie s! îl suport personal. Mi s-a cerut un num !r de telefon
 pentru a mi se comunica data când trebuie s ! iau bilet de avion pentru SUA $i pentru a mi se
înmâna plicul diplomatic. Le-am dat num !rul de telefon al lui Nicu.
Într-o zi, la puin timp dup! ce Nicu plecase de la mine, l-am v !zut c! se reîntoarce
împreun! cu soia sa. Mi-a spus c ! trebuie s! m! prezint de urgen! la Consulatul american,
fiindu-mi aprobat! viza despre care aveam s ! aflu c! era semnat! de însu$i pre$edintele SUA,
Jimmy Carter.
Am plecat a doua zi cu primul tren la Bucure$ti. Doamna viceconsul mi-a cerut s ! aleg
una din zilele 19, 21 $i 23 mai pentru a pleca din România. Am optat pentru 21 mai, pe care

100
 

Aiud însângerat
$i-a notat-o pentru a o comunica Ambasadei americane din Italia, unde un reprezentant al
acesteia trebuia s!  m!  a$tepte pe Aeroportul «Leonardo da Vinci» din Roma. Totodat !,
doamna viceconsul mi-a spus s !-i dau toate documentele de valoare - acte, diplome etc - sau
cele care mi-ar putea fi oprite la vam ! pentru a le sigila în plicul diplomatic. Când mi-a întins
 plicul, mi-a spus:
- V! recomand s!  nu-l inei în apartamentul dumneavoastr !  pân!  la plecare, ci s !-l
dai unei persoane de încredere s!-l p!streze dar f !r ! s! mai $tie cineva unde l-a i l!sat.

*
Biletul de avion pentru New York, cu o escal! de 18 zile în Roma, purta data de 21
mai, $i în acest caz trebuia s ! p!r !sesc Piatra Neam cel puin cu dou! zile înainte.
Tocmai îmi terminasem ultimele lucruri de pus în cele dou !  valize, una cu
îmbr !c!minte iar cealalt! cu c !r i, când un ofier de securitate îmi b!tu în u$!. F!când eforturi
 pentru a fi manierat $i specificând c! nu sunt obligat s ! merg, m-a invitat pân! la Securitate.
Pentru a nu irosi timpul scurt pe care îl aveam la dispozi ie pân!  la plecarea rapidului din
dup!-amiaza acelei zile, s-a oferit s !  m!  ia cu ma$ina $i chiar s!  m!  aduc!  înapoi. I-am
mulumit $i i-am spus c! în ma$ina Securit!ii nu pot s! urc decât arestat, dar voi ajunge acolo
cu alte mijloace.
La Securitate, ofierul care m-a primit a avut grij! s!-mi spun s! nu-mi vând ara acolo
unde voi ajunge. De $i eram stresat din cauza faptului c!  trebuia s!  plec, poate pentru
totdeauna, de pe locurile mele, am avut totu $i puterea s! râd:
- Mie îmi spunei asta? Ai uitat oare pentru ce am fost osândit la aproape tot atâ ia ani
cât e vârsta mea?
C! pitanul Vasile Asaftei m! a $tepta în curte $i m-a rugat s! intru într-o camer ! pentru
a vorbi ceva doar noi amândoi. I-am spus domnului Asaftei c !  ar fi fost mai bine s!  aib! 
microfonul în buzunar decât instalat în camera în care vom merge.
F!r ! pic de modestie, Asaftei a încercat s ! m! conving!:
- Vedei, noi v! d!m drumul s! plecai în str !in!tate!
- Care «noi», domnule c! pitan? Dac! ar fi fost dup! dumneavoastr !, de mult m-a$ fi
odihnit în cimitirul din Valea Viei! Îmi pare r !u, dar nu mai pot r !mâne pentru c! pierd trenul.
Plouase în ajun, noaptea $i chiar $i în dimineaa aceea, iar pe str !zi erau numai b!li.
Pe bulevardul Dacia, mergeam pe partea carosabil !, p!$ind de pe o ridic!tur !  pe alta, din
cauz! c! trotuarul era aglomerat $i mai erau $i foarte multe ma$ini parcate. Deodat!, în spatele
meu aud un vuiet de motor. Am avut timp doar cât s ! plonjez într-o balt! c !ci, ca fulgerul, o
Dacie a trecut razant pe lâng! mine. Era ma$ina care m! urm!rea înc! de la Securitate, de pe
Borzogheanu. M-am ridicat ud din balt !  $i mi-am zis: asta a fost, deci, ultima încercare a
Securit!ii $i a partidului comunist de a m ! lichida.
Dup!  aproximativ o or !  p!r !seam locuina, îndreptându-m!  în staie pentru a lua
autobuzul spre gar !, dar Dacia cu pricina era în spatele meu, la circa 50-60 de pa $i, $i a mers
în spatele autobuzului în care m-am urcat, pân ! la gar !. Acolo, au coborât dou ! persoane pe
 peron, una postându-se pe partea dinspre Bac!u, iar cealalt! spre Bicaz.
Când trenul s-a pus în mi $care, le-am fluturat întâi o mân!, apoi $i cealalt!  $i, în cele
din urm!, am dus mâna dreapt ! la buze, apoi am ridicat-o în slav !...

*
De la sfâr $itul lui ianuarie, r !m!sesem f !r ! serviciu $i o duceam nespus de greu.
Eram în momente de cump !n! pentru c! nu aveam banii care îmi erau necesari pentru
 bilet $i nici din familie nu a$  fi avut cui s!  m!  adresez pentru înl !turarea acestui neajuns.
Singura speran! o aveam la nepotul meu Mihai, despre care $tiam c! economisise ceva bani,
fiind $i singurul care mi-ar fi dat într-un asemenea moment. I-am spus despre ce este vorba $i

101
 

Grigore Caraza
a fost de acord, r !mânând s!-i achit datoria din primele salarii obinute pe p!mânt str !in. 'i
ast!zi, îi mulumesc pentru acest ajutor financiar, bani pe care, bineîn eles, i-am returnat dup! 
cum îi garantasem.
De câte ori m ! întorc în timp, m ! întreb dac! a$ mai fi plecat vreodat! în America în
condiiile în care nu a$ fi avut aceast ! unic! salvare?

*
Pe 21 mai 1980, în ziua de Sf. Împ !rai Constantin $i Elena, m! aflam pe Aeroportul
Otopeni, gata s!-mi iau zborul c!tre Apus. Trecusem prin mai multe filtre când am fost oprit
la o ultim! gheret! de un securist, care mi-a luat pa $aportul pentru a-i pune o viz !. Îns!, în loc
s! fac! el aceast! operaie, l-a chemat pe un altul cerând ca bagajul meu, care deja era urcat în
aeronav!, s!  fie dat jos. Pe mine m-a introdus într-o camer !  pentru a mi se face o ultim ! 
 percheziie. )ineam în mân! plicul diplomatic, pe care i l-am ar !tat vame$ului, dar f !r ! s ! i-l
întind. S-a mulumit doar cu atât $i n-a mai scos nici un cuvânt.
Prin megafon, se comunica ora decol !rii $i faptul c! la bord lipsea un pasager. Mi s-a
f !cut percheziie corporal!, dezbr !cat, mi s-a scotocit $i în cele dou!  valize, insistându-se
asupra p!r ii din fund pentru a se convinge dac ! acesta nu este dublu. Avionul cu care trebuia
s!  plec era departe când securistul s-a încredin at c!  nu mai are ce g!si la mine $i în
geamantane. Am trecut cu el într-un birou unde acesta a dat dispozi ie s!  m!  îmbarc în
urm!torul avion, a c!rei decolare era peste dou! zile.
Dup! ce am fost întors de pe Aeroportul Otopeni, pe 22 mai am trecut din nou pe la
Consulat. Doamna viceconsul, al c !rui nume, spre p!rerea mea de r !u, l-am uitat, a f !cut
enorm pentru mine, intervenind de mai multe ori la Washington pentru a ob ine viza de
 plecare în America. A fost omul care mi-a inut destinul pentru câteva clipe în mân !  $i nu a
ezitat nici un moment s ! m! scape de calvarul comunist. Singurul obol pe care i l-am adus
acestei doamne a fost un bra   de trandafiri, iar mulumirea Domniei sale a fost faptul c !,
îngropându-$i obrajii în frumoasa ofrand! oferit! $i privindu-m!, i-au dat lacrimile.
Pe aceast! doamn!, f !r ! nici o ezitare, o consider îngerul meu p !zitor. De atunci, o
 port în suflet mereu $i, intrând în diferite biserici, m! închin $i aprind o candel! pentru ea.

*
Dac!  de Sf. Împ!rai Constantin $i Elena, s-au gândit, poate, c !  nu e ziua potrivit! 
 pentru a-mi p!r !si patria, dou! zile mai târziu, pe 23 mai, pe la ora 11.00, decolam pentru
SUA cu escal! la Roma.
În avionul care m! ducea departe de patria mea, pe când ceilal i c!l!tori aruncau cu
 p!l!riile în plafon de bucuria plec!rii, eu eram foarte trist realizând c !, din clipa aceea, am
r !mas f !r !  ar !, suspendat în aer atât la propriu, cât $i la figurat. 'i mi-am pus mereu
întrebarea de ce nu în elesesem pân!  atunci c!  plecarea mea din România ar putea fi f !r ! 
întoarcere...
Când avionul a ie $it din v!zduhul românesc, trecând în cel iugoslav pentru a zbura
 peste Marea Adriatic!  $i a atinge Roma, ni s-a servit masa de prânz. Stewardesa a împ !r it
fiec!ruia câte o tav! de culoare crem dar pe c !rucior era $i una gri-bleu care mi-a fost dat! 
mie. Când s-a întors cu alte t !vi pentru a continua distribuirea prânzului, am privit cu aten ie
dar n-am mai v!zut nici una de aceea $i culoare cu tava mea. În momentul când i-a întins tava
urm!torului c!l!tor, i-am luat-o, dându-i-o înapoi pe cea care îmi era destinat !:
- V! rog, i-am spus stewardesei, ducei-i aceast! tav! celui care v-a dat-o!
Ulterior, am observat c!  nu a mai fost distribuit !  nim!nui $i imediat în minte mi-a
revenit imaginea unui prieten, din p !cate membru de partid, care mi-a spus la plecare, în mare
tain!:

102
 

Aiud însângerat
- Grigore, f ! în a$a fel ca în avion sau ajuns la Roma, s ! nu prime$ti nimic de mâncat
sau de b!ut din cele ce i se vor oferi.

*
L!sam în urm! o via! de temni! $i locurile dragi, $i, în ciuda faptului c! eram atât de
trist, aveam con$tiina împ!cat!. Era echivalentul moral pentru to i anii de ocn!  având în
vedere c! Immanuel Kant a spus «Con $tiina este glasul lui Dumnezeu în om». Mi-am servit
 patria, am servit un ideal c!ruia i-am fost rob, adic! cel care îmi cerea s! fiu în permanen! 
împ!cat cu mine, cu societatea $i cu Dumnezeu. Plecam într-o ar ! care m! primea la sânul ei
neavând nici o obliga ie fa! de mine, în timp ce conducerea patriei mam ! m! alunga. Când
am hot!rât s!-mi p!r !sesc ara, America era ultimul meu refugiu. Pe cerul patriei mele nici un
 petic de azur nu mai era liber pentru mine.

103
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL XI

«Dumnezeu e pretutindeni; p!c!tosul nu poate sc! pa de

El, dreptul îl va afla oriunde». (Sf. Grigore de Nazianz)

Biserica din vis

De pe Aeroportul «Leonardo da Vinci» din Roma $i pân! la Pensiunea «Dina», citind

 pe toate firmele $i afi$ajele întâlnite în cale, mi-am reamintit în bun ! parte limba italian! pe
care o înv!asem cândva în Aiud. Pensiunea «Dina» era situat ! lâng! gara din Roma, care se
numea Ponto Termino. Tot lâng ! pensiunea «Dina» se afla cea mai mare biseric ! din Roma,
$i anume Santa Magiore.
Am stat la Roma timp de 18 zile. Spre deosebire de celelalte persoane cu care am mers
sau pe care le-am g!sit la acea pensiune, mie mi s-a dat o sum ! de zece ori mai mare decât
celorlali, ca bani de buzunar. Pentru plecarea în str !in!tate, am avut doi garani, unul fiind
reprezentat de societatea Tolstoi, cu sediul în Roma, care mi-a oferit 35.000 lire italiene.
Astfel, mi-am putut permite ca zile întregi s! umblu însetat de nou, de libertate $i de frumos,
din zori $i pân! în noapte. Dac ! dintre cei cunoscui m-ar fi v!zut pe strad! în acele zile, cu
siguran! ar fi spus c ! atunci am sc! pat din Aiud. Masa de prânz, ca $i cea de sear !, nu o mai
luam la pensiune, ci mâncam pe unde apucam.
Roma mi s-a p!rut un loc de vis, un loc de basme. Am intrat $i m-am închinat în circa
100 de biserici sau mân !stiri, m-am aplecat $i m-am descoperit în faa Columnei lui Traian,
am vizitat celebrele catacombe unde primii cre $tini, în frunte cu Apostolul Petru, s-au
ad! postit pentru a se feri de du$mani $i pentru a-l invoca pe Iisus în mijlocul lor, apoi am
 poposit în celebra biseric! Quo Vadis.

*
Într-una din zile, într-un centru de difuzare a presei din Roma, s-a apropiat de mine un
 preot care, ghicindu-m! c! nu sunt localnic, s-a oferit s ! m ! ajute. Era preotul romano-catolic
Petru Cadaru, de loc din jude ul Bac!u. Dup! ce m-a prezentat la un post de radio unde era
foarte cunoscut, preotul mi-a dat foarte multe c !r i cu caracter religios, pe care le-am dus în
SUA $i le-am împ!r it gratuit mai multor cre$tini.
În zilele care au urmat, m-a înso it în multe locuri importante din aceast! fost! capital! 
a imperiului roman. Am vizitat împreun ! superba catedral! Sf. Petru (St. Pedro), Vaticanul,
Biserica Sf. Paul, Columna lui Traian, catacombele cre $tinilor $i multe alte obiective despre
care auzisem dar nu le v !zusem. De altfel, m! descurcam bini$or cu limba italian!, pe care
reu$isem s! o înv! în temnia Aiudului, de la avocatul L!z!roiu, îns! compania acestui preot
a fost de o mare însemn!tate pentru mine. Într-o zi, f !r ! s ! spun! unde mergem, am urcat un
deal, apoi l-am coborât ie $ind undeva c!tre periferiile Romei. La un moment dat, locurile pe
unde treceam îmi erau foarte cunoscute.
- P!rinte, i-am zis, dup ! aceast! cotitur !, în stânga, urmeaz ! cutare lucru?!?
Preotul, privindu-m! cu o oarecare nel!murire, m-a întrebat:
- Ai mai fost pe aici?
- Nu, p!rinte! Nici vorb!!
Am coborât $i la un moment dat l-am întrebat nedumerit:
- Ar trebui s! apar ! acum în faa noastr ! o biseric!?

104
 

Aiud însângerat
P!rintele Cadaru nu mi-a r !spuns, dar distanându-se puin m! privi cu suspiciune...
Când am ajuns în fa a bisericii, am ameit:
- P!rinte! Eu cunosc aceast! biseric!!
- Quo Vadis! îmi complet ! parc! gândul...
Am simit un tremur în tot corpul $i m-am sprijinit de braul p!rintelui...

*
M! întorc în timp $i iat!-m! pe !rmul M!rii Negre, la sfâr $it de octombrie 1958, în
sediul Securit!ii de la Constana, împreun!  cu Toma Ionescu, care executa un mandat de
deinut politic din 1941. M!  plimbam prin celul!, adic!  între calorifer $i u$!, cu col. dr.
 Nicolescu. În fiecare zi îmi povestea despre una din !rile europene pe care le vizitase, var ! de
var !, împreun! cu soia lui. V!zuse aproape toat ! Europa.
La un moment dat, în afar ! de oboseala pe care o aveam, c !ci timp de 17 ore din 24 nu
aveam voie s! st !m pe marginea patului sau pe tinet !, m-am simit atât de sl ! bit, încât nu m! 
mai puteam ine pe picioare. L-am rugat pe doctor s ! p!$easc!  între «spionul» de la u$!, pe
unde ne pândea gardianul, $i marginea patului unde m-am a $ezat pentru doar câteva minute.
Cu braul drept m-am prins de piciorul patului suprapus $i rezemându-mi capul, probabil, am
adormit.

*
Eram în Roma. Fugeam dintr-un anumit cartier pentru a ajunge în centrul ora $ului
unde se întâmplau lucruri ie$ite din comun, unde se murea, unde se sacrificau oameni pentru
Hristos. Coborând dealul, am ajuns pe un drum pavat de unde se auzea $i mai mare vuiet, iar
 pe trotuarul opus am v!zut un om înalt, c !runt, îmbr !cat în negru, care inea subsuoar ! o carte
sfânt!.
- E Sfântul Petru! mi-am zis.
Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, fiecare pe câte o parte a str !zii, ne-am oprit $i
ne-am cercetat f !r ! s! vorbim, dup! care fiecare $i-a continuat drumul.
Zarva din centrul ora$ului se înteise $i am început s! fug. Trebuia neap!rat s! ajung
acolo la timp. Deodat!  îns!, în spatele meu, am sim it ceva c!  m!  arde. M-am întors $i,
departe, în urma mea, într-un halou de lumin ! $i fl!c!ri, L-am v!zut pe Iisus Hristos!
De pe trotuarul vecin, Petru i se adres ! lui Iisus:
- Quo Vadis Domino!
 Nu mai $tiu ce a fost, ce s-a întâmplat, dar în fa a mea se în!la o superb! biseric!.
Am s!rit din somn $i l-am întrebat pe doctorul Nicolescu cât am dormit.
- Dormit? Când s! dormi?! Dar n-au trecut nici trei minute!
I-am povestit cele petrecute cu mine...
- Domnule Caraza, !sta nu este un vis, ci o premoniie $i îi doresc s! fii demn de ea!

* 
- P!rinte Cadaru, asta este biserica din vis!
'i în timp ce p!rintele m! strângea în brae, plângeam cu sughi uri. Am trecut pragul
 bisericii Quo Vadis, am p!$it în!untru $i chiar în faa intr !rii, în piatr !, era imprimat! talpa
unui picior de al Sfântului Petru. Am c !zut întâi în genunchi, apoi am întins bra ele pe
 pardoseala din piatr ! $i am s!rutat urmele lui Simon Petru.

105
 

Grigore Caraza

Înainte de a-mi continua drumul înspre SUA, am fost chemat în fa a ambasadorului

american din Roma. Doamna ambasador mi-a solicitat mai multe date personale, apoi a stat
mult de vorb! cu mine cerându-mi s !-i povestesc câte ceva din calvarul prin care mi-a fost dat
s! trec în ar !. Cum nu $tiam engleza $i nici ea româna, un translator ne-a înlesnit dialogul.
- Mergei! mi-a spus în final, c! suntei bine primit în ara noastr !, iar eu v! voi da cele
mai bune referine.
I-am s!rutat mâna $i, referitor la acest gest, mi-a spus c ! românii sunt foarte manierai
$i au obiceiuri foarte frumoase.
A doua zi, urcat la bordul unui Boeing care transporta 253 de pasageri, t !iam
meridiane peste Atlantic.
Plouase la plecarea mea din România. La Roma, începuse o ploaie în avers ! imediat
ce am ajuns, iar la plecare cernea m !runt $i dezolant. Ploua $i era furtun! când am p!truns în
v!zduhul american, de aceea turnul de control de pe Aeroportul Kennedy nu a îng !duit
aterizarea $i am continuat zborul spre Canada.
Am atins !rmul acesteia în peninsula Noua Sco ie, am zburat peste Halifax, Quebec,
Montreal, Toronto, apoi am intrat în SUA, venind din nord. De $i avionul nostru era un gigant
cu patru turboreactoare, era purtat prin v!zduh ca o frunz ! de cureni $i goluri de aer. Când
zbura la o mare în!lime, când cobora foarte aproape de sol, iar cerul se z !rea când deasupra,
când dedesubtul nostru. La bordul avionului, s-a iscat o u $oar !  panic!  $i am auzit voci de
femei $i copii ipând. De fapt, toat! lumea era alarmat!.
În toat! aceast! perioad!, eram inexplicabil de lini$tit. Un om care $i-a pierdut pân! $i
 patria, ce-ar mai avea el oare de pierdut?

106
 

Aiud însângerat

CAPITOLUL XII

«Inimile mari $i generoase, sufletele pline de un

 patriotism cald $i în!l!tor se pot asem!na cu un
templu, unde pentru eternitate trebuie s! ardem candela
recuno$tinei» (Vasile Conta)

Laura Garibaldi
 New York - Flushing, în a doua jum !tate a lunii iunie 1980.
Ajuns în SUA, prima mea dorin!  a fost de a vedea Statuia Libert !ii, fiind pentru
mine un fel de mit. Citisem, auzisem de ea, o v !zusem pe vederi, ilustrate $i la tv, dac! nu m! 
în$el. Însoit de înc!  un cunoscut, sosit din Italia cu acela $i avion $i condu$i de Vasile
Snacoveanu, un om pe jum !tate orb, care era ghid pentru românii ajun $i pe continentul nou,
am pornit ca s! vedem Statuia Libert !ii.
Din sudul Manhattanului, din locul numit Bateriile Olandeze, am mers cu vaporul
Liberte pe Insula Libert!ii. Acolo, erau foarte mul i vizitatori $i m-am al!turat imediat unui
grup în care se vorbea române$te.
- Români? am întrebat inundat de bucurie.
- Da! Români, români!
- De unde?
- Din Israel! a venit r !spunsul.
- Cum români din Israel?!?
- Da, din Israel, dar noi suntem n !scui în Folticeni!
Le-am spus c! $i eu sunt din Neam  iar cel întrebat mi-a r !spuns cu mult ! însufleire:
- Eu cunosc Neamul. Eu am fost pe Valea Bistriei, pe la Hangu, pe la Ceahl !u. Am
v!zut stânca aia mare, mare. M-am urcat pe Ceahl !u. Ehei! Dumneata nu $tii ce frumos este
 pe acolo!
- Auzi, dumneata! Eu nu $tiu ce frumos e pe acolo?!? Doamne, dar eu de acolo vin! Pe
acele meleaguri am v!zut lumina zilei!
Dup! ce am f !cut cuno$tin! cu celebra Statuie a Libert !ii $i am reu$it s ! urc pân! la
coroan!, am privit Atlanticul pân!  în dep!rt!ri, c!utând nostalgic dincolo de curbura
 p!mântului scumpa mea patrie, apoi am coborât împov !rat de amintiri.
Celebrul arhitect Frédéric Auguste Bartholdi construise aceast ! minune a lumii libere
în 3 ani, iar în 1888 a transportat-o cu vaporul peste ocean, fixând-o în locul unde este $i
ast!zi, fiind un dar adus americanilor din partea Fran ei. De la baz!  $i pân! în vârful f !cliei,
statuia se înal!  la 100 de metri $i str ! juie$te întinsul apelor $i al uscatului, situându-se la
confluena a trei state - New York, New Jersey $i Connecticut.
La sfâr $itul zilei, când ultimele raze ale asfin itului alunecau pe ap !  într-un joc de
lumini care se r !sfrângeau în privirile noastre, acostam cu vaporul la !rm. Metroul cu nr. 1 $i
culoare ro$ie ne conducea pe meridian, de la sud la nord. Am coborât în Times Square apoi
metroul 7 m-a dus la cap !tul de linie Mein Street Flushing, locul de unde plecasem, dar
sufletul parc! îmi r !m!sese la Statuia Libert !ii $i m! gândeam cum s! mai ajung pentru a o
vedea din nou.
Lucrul acesta s-a întâmplat, dar de data aceasta singur, singurel, mânat de un curaj
despre care de multe ori m-am întrebat din ce surs !  izvor !$te. Nemaig!sind un partener de
drum, l-am rugat pe Vasile Snacoveanu s !-mi spun!  în ce staii trebuia s!  schimb metroul
 pentru c! acest lucru se întâmpla în dou ! locuri. F!r ! s !  $tiu limba englez! - în afar ! de circa

107
 

Grigore Caraza
60-70 de cuvinte pe care le re inusem din diferite c!r i - f !r !  s!  cunosc aceast!  imens! 
metropol!, acest nou Babilon, am pornit ca într-o aventur !  în împlinirea acestei dorini $i
 poate pentru a-mi potoli o continu! sete de cunoa$tere.
În sfâr $it, am ajuns, am contemplat pân !  seara acele minunate locuri ale zei ei
Libert!ii iar cu ultimul vapor m-am întors la !rm.
Am luat un metrou care trebuia s ! m ! lase în Times Square, dar odat ! ajuns acolo m-
am învârtit ca într-un cerc vicios, poate timp de dou ! ore, poate mai mult, c !utând trenul care
s! m! duc! la cap!t de linie în Mein Street din Flushing.
Dar, de unde! Habar nu aveam ce este !la «Uptown» $i nici ce este acel «Downtown»,
deci, în „sus” sau „în jos” cum se t !lm!cesc cele dou! cuvinte.

*
În Manhattan, de$i uria$, este foarte u$or s!  te orientezi fiind a$ezat pe linia direct
nord-sud; toate str !zile pe meridian sunt cunoscute sub numele de „Avenue”, iar cele
orientate de la est la vest $i care întretaie meridianele au denumirea de „Street”. Avenue-uri
 poart! nume personale - Park Avenue, Lexington Avenue, Madison Avenue, sau cifre - One
Avenue, Two Avenue etc. Toate aceste avenue-uri au sens unic: avenue-urile cu numere
impare curg de la sud la nord, iar cele cu numere pare de la nord la sud. Street-urile, care sunt
orientate pe paralel!, curg de la est la vest sau de la vest la est, tot în felul mai sus ar !tat.
Fifth Avenue (5 Avenue) este strada care desparte New York în dou ! pe meridian!.
Astfel, fa!  în fa!, se afl!  dou!  cl!diri pe trotuare opuse $i care poart!  acela$i num!r - de
exemplu 45, dar cl !direa din partea estic ! are nr. 45 E (est), iar cealalt !, de pe trotuarul opus,
45 W (vest). Pe acest Avenue, locuiesc to i bog!ta$ii Manhattanului, aceast!  metropol! 
ad! postind peste 4 milioane de locuitori.
Strada principal!  care desparte New York în dou!  este 42 Street sau Forty Second
Street, aici fiind cele mai mari cl!diri, instituii $i magazine. Pornind din partea estic !, 42
Street începe cu impozanta cl !dire ONU, care num!r ! 47 de etaje, acolo existând peste 200 de
drapele ale statelor membre ale acestui mare for mondial - de la intrarea principal !, în partea
stâng!, al 17-lea drapel era al României, simbol prin fa a c!ruia ori de câte ori treceam îmi
luam p!l!ria în mân!.
Urmeaz! cea mai mare bibliotec! din New York $i, totodat!, din SUA, apoi Pannam -
 prima companie aerian ! care a avut $i autorizaie de a survola Atlanticul f !când leg!tura cu
Europa, Crysler Building, Grand Central $.a.
Dup!  toate acestea, dar $i alte cl!diri, este celebrul Times Square, ora $ul de la
suprafa!, acolo unde 24 ore din 24, prin pia a luminat! ca ziua, curge continuu un fluviu de
oameni $i tot acolo au loc marile s !rb!tori americane. De revelion, de exemplu, în aceast ! 
 pia!  $i împrejurimi, sute de mii, poate chiar 1 milion de oameni a$teapt! cump!na dintre ani
într-o adev!rat!  s!rb!toare de lumini. În aceast!  noapte memorabil!, din cer se revars! 
adev!rate c!i lactee de lumin!  $i str !luciri multicolore, sunete $i bubuituri, apoi confeti care
nu sunt doar simbolice, ci aruncate cu zecile de vagoane. Referitor la New York, îmi revin în
minte vorbele pline de duh ale primarului Rudolph Giuliani care afirma: «Dac ! Washington
este capitala Statelor Unite ale Americii, New York este capitala lumii, având în vedere c ! 
este cea mai mare metropol! de pe Terra».

*
Trecuse cred c! mai mult de dou! ore de când orbec !iam f !r ! s ! reu $esc s! dau de un
 punct de ie$ire. Îngrijorat peste m!sur !  $i ajuns la limita r ! bd!rii, m-am oprit în punctul cel
mai înalt al unei sc!ri de odihn! $i, privind într-o parte $i în alta, am început s! strig:
- Cine $tie române$te? V! rog s! v! oprii!

108
 

Aiud însângerat
Dup! ce am repetat de câteva ori chemarea în limba român !, am f !cut-o $i în limba italian!:
- Chi parla la lingua italiana, per favore?!
 Nimeni, nimic!
Lumea trecea pe lâng! mine, m! cerceta cu privirea, dar fiecare î $i vedea de drum. Am
început din nou chemarea:
- Cine $tie române$te? Chi parla la lingua italiana, vi prego?!
Undeva, la o oarecare distan!, tot pe o treapt!  de odihn!, doi cet!eni vorbeau $i
zâmbeau, privindu-m!  cu insisten!  îns!  f !r !  s!-mi vin!  în ajutor. Cu siguran!, cei doi au
îneles chemarea mea pentru c! s-au oprit când am vorbit române $te. V!zând îns! c! nu vor s! 
m! scoat! din impas, nu i-am solicitat $i din nou am strigat în limba italian!:
- Chi parla la lingua italiana, per favore?!
În partea stâng!, la coborâre, am observat o tân!r ! de circa 27-28 de ani, care s-a oprit,
întorcând privirile ca $i când pe la urechile ei ar fi trecut un ecou... Când am reînnoit
chemarea, tân!ra s-a apropiat de mine, spunându-mi c! vorbe$te limba italian!.
Cu sufletul la gur !, i-am istorisit în câteva cuvinte cine sunt, de unde vin $i unde vreau
s! ajung.
- Sunt complet dezorientat $i nu pot ie$i din aceast! situaie confuz!.
Când persoana respectiv !  mi-a întins mâna zâmbind, am v !zut c!  este atât de
frumoas!, încât mi-am dat seama c ! începeam s! m! bâlbâi. Observând probabil starea mea,
mi-a luat mâna $i m-a condus ca pe un copil ca s !-mi arate calea pentru a m ! reîntoarce acas!.
Am urcat, am coborât mai multe trepte, am parcurs distan e mai mari pentru a face
leg!tura între diferite metrouri, am urcat din nou $i am coborât la trenul cu num !rul 7 care
venise, Flushing-Grand Central - Times Square, iar cel care urma s !  plece $i avea s!geata
ro$ie avea înscris Times Square - Grand Central- Flushing.
Ajungând pe peron, cu un zâmbet fermec !tor, frumoasa doamn! mi-a spus:
- Am ajuns. Acesta este trenul care merge în Flushing. 'i acum, vorbii-mi despre
dumneavoastr !.
Era tocmai ceea ce voiam ca s !  pot r !mâne mai mult timp $i s! contemplu aceast! 
frumusee pe care o aveam în fa !. A $ fi vrut parc! s ! nu mai soseasc !  $i s ! nu mai plece nici
un tren spre Main Street.
Se spune c !, într-o discuie, un b!rbat nu $tie niciodat!  ce gânde$te femeia, timp în
care îns! aceasta îi poate citi cu m !iestrie întreg sufletul, ca într-o oglind !. Cred c! mi-am dat
seama de acest lucru atunci, în acele momente. A zâmbit când i-am spus c !, în afar ! de cele
circa 60-70 de cuvinte din englez ! pe care le reinusem din diferite c!r i citite, mai $tiam un
lucru foarte important - s! num!r pân! la zece!
I-am relatat cât de frumoas!  este ara mea $i cât de legat sunt de plaiurile natale.
Pentru c!, probabil, observase o schimbare în voce $i o alt!  lic!rire a privirii mele, m-a
întrebat de ce am p!r !sit România. Desigur, i-am spus cauza, precizându-i c ! am venit în exil.
Poate pentru a motiva gestul ce urma s !-l fac!  sau chiar având nevoie s !  deschid! 
geanta, mi-a dat drumul la mâna pe care mi-o inuse pân! atunci într-ale ei.

*
Dup! doar câteva clipe, mâinile mele c !utau ceva, pip!ind îns! doar aerul dintre noi...
În acela$i timp, mi-am dat seama c !  $i mâinile ei c!utau $i parc! ar fi vrut s! intre din nou în
 posesia acelui ceva pierdut... Nu $tiu cum, dar parc!  purtai de un fluid, atra$i de o for ! 
necunoscut !, mâinile noastre s-au întâlnit din nou într-o atrac ie irezistibil!. Când ne-am
 privit, $tiu c! Laura era îmbujorat!. Mi-am dat seama c! era de o rar ! sensibilitate - din ochii
ei frumo$i izvorau boabe de rou !...
Gândul m-a purtat la mari dep!rt!ri în timp $i spaiu, $i m-am întrebat dac! nu cumva
 pe Laura am mai întâlnit-o cândva, într-o alt ! via!, fiindu-mi o persoan! foarte apropiat!  $i

109
 

Grigore Caraza
foarte drag!? Numai în felul acesta îmi puteam explica cele tr !ite cu atâta intensitate de
amândoi, într-un timp atât de scurt, într-un timp record.

*
Mi-a spus c!  s-a n!scut $i a tr !it în Manhattan, c!  mama ei este italianc!, având
numele Garibaldi, iar tat!l ei, american, chiar din Manhattan, $i a lucrat în Diplomaie undeva
în America de Sud. Locuiau în Hawaii, unde s-au mutat definitiv, $i doar din când în când
venea pentru a vizita locurile dragi $i a-$i vedea unele cuno $tine.
- Dac! spunei Garibaldi, v!  referii la Giuseppe Garibaldi - personalitate marcant !,
lupt!tor pentru libertate, cel care, în afar !  de faptul c!  a unit provinciile Italiei $i a adus
libertatea acesteia prin anii 1864, a luptat ca voluntar pentru eliberarea Fran ei, de asemenea
în America de Sud, lâng! marele om Simon Bolivar, aducând libertatea Boliviei?
- Da, exact. Mama este descendent !  din acea familie. Dar dumneavoastr !  suntei
 profesor de istorie?
- O, nu! Îmi pare r !u, a$ fi vrut s! fiu dar nu am avut timp $i nici libertatea de a studia
aceast! specialitate într-o form! organizat! de înv!!mânt. În schimb, în afar ! de istoria patriei
mele, un domeniu care m! pasioneaz! este istoria universal ! $i, în special, marile personalit !i
ale omenirii, între ace$tia fiind $i Garibaldi.
La un moment dat, doamna mi-a întins o carte de vizit !  $i mi-a spus c!, dac!  voi
r !mâne în SUA, are convingerea c! voi vizita frumoasele insule Hawaii, care întrec în farmec
multe locuri de pe Terra. La num!rul de telefon din cartea de vizit ! o pot suna oricând sau pot
coresponda cu dânsa. Atunci mi-a spus c !  este profesoar !, c!  locuie$te cu p!rinii $i vizita
mea oricând va fi bine venit!. Cu mult! jen !, a tot aranjat ceva în geant !, apoi mi-a întins un
 plic.
- V! rog s! primii ca un semn de dragoste din partea mea pentru c ! începutul, ca orice
început, va fi foarte greu.
I-am prins mâna $i i-am mulumit cu vocea puin sugrumat!:
- V! rog s! nu v ! sup!rai, dar nu pot primi ofranda dumneavoastr !... Ar însemna prea
mult pentru mine. Cel mai mare dar pe care mi-l face i este prezena dumneavoastr !... Suntei
una dintre cele mai frumoase femei mângâiate de ochii mei vreodat !...
La auzul spuselor mele, a r !mas foarte stingherit!, mi-a întins mâna $i cu faa
îmbujorat!, parc! ne$tiind cum s! procedeze, a încercat s! o retrag!, lucru pe care nu l-a reu $it
 pentru c! nu voiam s ! renun la acest dar, arip! de înger, con$tient fiind c! a doua oar ! în via! 
nu îl voi mai avea.
La acel cap de linie, când sosea un tren, automat cel !lalt pleca $i în felul acesta s-au
succedat multe la rând, eu înc ! ne$tiind ce se petrece cu mine. La un moment dat, sim indu-
m!  foarte stingher, i-am l!sat mâna, dar în clipa urm !toare mi-am dat seama c!  de aceast! 
dat! ea îmi caut! mâna pe care mi-a cuprins-o cu drag... Eram inundat de o fericire care parc ! 
avea menirea de a m ! compensa în câteva clipe pentru anii de priva iuni $i de a comprima în
ele tinereea pe care nu am tr !it-o. A$ fi vrut parc! s ! nu se mai fac ! ziu !  $i s ! r !mân în acel
ora$ subteran zile, luni la rând. La desp !r ire, mi-a întins amândou! mâinile pe care i le-am
s!rutat pe rând, iar ea m-a s !rutat pe fa!.
- S! nu uitai, mi-a spus, c! v! a$tept în Hawaii.
A r !mas pe peron fluturând mâinile, în timp ce eu priveam pe geam la ceea ce las în
urm!. Am încercat sentimentul c! norocul $i viaa mea au r !mas pe peronul din Times Square,
 punctul de plecare a trenului înspre Mein Street. Numele ei de familie nu l-am re inut $i
niciodat! n-am reu$it s !-l $tiu pentru c! acea carte de vizit ! a disp!rut de la mine. Numele de
 botez în schimb i-l v!zusem pe cartea de vizit !, Laura, f !r ! s! mai rein altceva fiind mult prea
emoionat $i cople$it de o fericire absent! pân! atunci în viaa mea. Când metroul cotea înspre
Grand Central, mi-a trecut prin faa ochilor o scen ! din Regele Lear al lui W. Shakeaspeare:
«'i-am r !mas cu mâna-ntins! ca a Regelui Lear».

110
 

Aiud însângerat

De atunci, de câte ori, în cei 21 de ani, ca $i cet!ean american $i locuitor al New

Yorkului, treceam prin Times Square, coboram s ! mai v!d înc! o dat! por iunea de peron de
care m! lega acea fascinant!  amintire. 'i a trecut de atunci o via!, $i m! v!d $i ast!zi - de$i la
mari dep!rt!ri - în acea staie de metrou cap de linie. Privind în urm !, îmi v!d parc! aievea
mâna întins!  care ar vrea s!  prind!  ceva - ceea ce ar fi vrut s!  rein!, dar soarta, mereu
 potrivnic!, m-a nedrept!it $i de aceast! dat!.
Laura a însemnat pentru mine un meteorit care, într-o noapte adânc !, a br !zdat
întregul cer, un Luceaf !r de prim! magnitudine, un Sirius care a r !s!rit pentru câteva secunde
 pe cerul meu îndurerat pentru ca s! asfineasc! în clipa urm!toare...

Pe p!mânt american
Ajuns în America, între 1980 $i 1984, am luat parte la toate manifesta iile care au avut
loc în New York în faa Consulatului Român $i în faa Na iunilor Unite, iar din 1984 $i pân! 
în 1989 am organizat aceste demonstra ii în calitate de secretar $i apoi de pre$edinte al
Consiliului Naional Român, sec ia America de Nord, $i de vicepre$edinte pentru SUA al
Asociaiei Fo$tilor Deinui Politici cu sediul la Geneva. Am fost prezent la demonstra iile
organizate pe sc!rile Congresului $i în faa Ambasadei Române de la Washington D.C., apoi
la Los Angeles, precum $i la o demonstraie ad-hoc din faa Ambasadei Române de la Paris.
Începând din 18 martie 1986, am devenit cet !ean american, depunând jur !mântul de
credin! în faa pre$edintelui Cur ii Supreme a SUA.
Pentru c! situaia românilor se înr !ut!ea cu fiecare zi, am avut intervenii la posturile
de radio Europa Liber !, Vocea Americii $i BBC Londra, cerând respectarea drepturilor
românilor $i, totodat!, încercând s! împiedic nebunia comuni $tilor, în frunte cu Ceau$escu, de
a d !râma bisericile, de a desfiin a circa 7.000 sate din România $i de a supune întregul neam
la privaiuni f !r ! precedent în istoria acestuia.
Astfel, în Parlamentul american - Camer !  $i Senat, am depus oficial la secretariatul a
99 deputai $i 31 senatori documente despre România comunist !, inclusiv «Cartea neagr ! a
României» tradus! în francez!, englez!  $i român!, cerând insistent s ! intervin!, în calitate de
cea mai mare putere a lumii, pentru respectarea drepturilor românilor. Ca un strig !t de
disperare fa! de cele ce se întâmplau în ar !, în faa Consulatului Român de la New York am
dat foc steagului URSS în semn de protest fa ! de amestecul acestui stat în treburile interne
ale României. De asemenea, în acela $i an, la începutul sesiunii ONU din luna septembrie
1986, am fost în cl!direa acestui for internaional, prezentând pentru 20 mini $tri de Externe
din cele mai reprezentative !ri ale lumii acelea$i documente despre România $i solicitându-le
ca ara noastr ! s! fie trecut! pe ordinea de zi a anului respectiv.
În aceea$i perioad!, am avut o interven ie la Radio Europa Liber !  prin care
transmiteam un mesaj-ultimatum: «Dac! fratelui meu Gheorghe Caraza, din Bucure$ti - care
în prezent se afl!  în ancheta Securit !ii pentru câteva volume de versuri, în manuscris,
surorilor mele din Piatra Neam , Buhu$i $i Târgu Neam sau altcuiva din familia mea i se va
întâmpla ceva, Securitatea român! folosindu-se de numele meu, eu, Grigore V. Caraza, m ! 
voi lega în lanuri în faa Naiunilor Unite din New York sau pe sc !rile Congresului de la
Washington $i voi r !mâne a$a pân! ce în mine, în fiin a mea, chiar $i ultima lic!rire de via! 
se va stinge! Va fi ultimul strig!t de alarm! pentru nedreptatea care ni se face de o via ! atât
mie, familiei mele, cât $i întregului neam românesc!»
Emisia respectiv!  a fost transmis!  de BBC Londra, precum $i de Vocea Americii.
P!rintele Calciu, care doar de o s ! pt!mân! plecase în Europa, a transmis de la München un
mesaj similar în numele meu, pentru salvarea fratelui din ghearele Securit !ii. În scurt timp,
mesajul a fost interceptat de cine trebuia, iar Gheorghe Caraza a fost scos de sub ancheta
Securit!ii.

111
 

Grigore Caraza

În aceea$i scar !  de bloc din Drumul Taberei unde locuia fratele meu, st !tea $i un
colonel de securitate, care se ocupa de caz. A doua zi, întâlnindu-se, l-a înjurat $i ameninat pe
Gelu: «În curând te voi lichida pe tine, apoi pe fratele t !u din America!». În timpul anchetelor
de la Securitate, fratele meu a fost iradiat $i, nu dup! mult! vreme, a murit.
Ar trebui poate s! mai amintesc c !, în timpul alegerilor din România, începând cu luna
mai 1990, apoi 1992, 1996 $i 2000, am f !cut parte din Biroul electoral la centrul de votare din
sediul Consulatului Român de la New York. Acolo, timp de 24-26 de ore $i chiar mai mult, nu
am avut voie nici m !car s!  aipesc. Am fost prezent peste tot, atât la sigilarea cât $i la
deschiderea urnelor. Rezultatele au fost de fiecare dat !  de 97-98% de partea românilor de
con$tiin!  $i restul de doar 2-3% de partea celor vându i. Televiziunea român!  a surprins
imagini de la Consulat, din sec ia de votare, pe care le-a transmis la Bucure $ti $i de aici în
toat! ara.
Cu recomandarea unei personalit !i din Bucure$ti, doamna Lucia Hossu-Longin,
realizator la Televiziunea Român !, însoit! de dl. Dan Nec $ulea, directorul Departamentului
Film-Teatru al Televiziunii Române, trecând Atlanticul $i poposind în New York, m-a anunat
de vizita dumnealor în scopul de a-mi lua un interviu, care s !  fie difuzat în serialul
«Memorialul Durerii».
Astfel, sâmb!t!, 5 iunie 1993, mi-au b !tut în u$!, însoii fiind de dl. Vasile Cozma,
care reprezenta Aliana Civic!  din New York. Interviul a durat dou !  ore $i în plus au
fotografiat mai multe documente, sentine, c!r i din domeniul închisorilor, tablouri etc. La
sfâr $it de noiembrie 1994, interviul a fost difuzat în episodul nr. 37 al serialului «Memorialul
Durerii» iar la cererea mai multor persoane din Bucure$ti, Piatra Neam  $i alte localit!i din
ar ! a fost reluat la sfâr $itul lunii decembrie a aceluia$i an.
În acela$i episod, a fost inclus $i interviul cu preotul Gheorghe Calciu, precum $i cu
 profesorul universitar Ion Halmaghi, de asemenea, amândoi fo $ti deinui politici. Îmi
amintesc de faptul c! doamna Hossu-Longin $i domnul Dan Nec $ulea au fost surprin$i c ! am
vorbit despre reeduc!rile din Aiud, fiind primul fost de inut politic ce a abordat acest subiect,
 precum $i despre cel care a condus reeduc!rile în Aiud, respectiv, teologul Valeriu Anania.

Zaharia-Zahu Pan! 
Originar din comuna Beala de Sus, Bulgaria, Zaharia-Zahu Pan !  s-a n!scut la 21
august 1921. Când românii au cedat Cadrilaterul în 1940 $i s-a f !cut schimb de popula ie,
Zahu s-a mutat din Cadrilater în Dobrogea, a $a încât, pe lâng! faptul c! era bulgar de origine
macedonean !, a devenit $i român.
Prima lui condamnare fusese de doar câ iva ani, dar s-a întors în Aiud în 1958. Acest
Zahu Pan!  a fost secondat de Stere Mihalexe, tot macedonean - coordonator în alc !tuirea
acelei c!r i din temnia Aiud „Despre p !catele Legiunii”, citat!  de Nistor Chioreanu în
volumul „Morminte vii”. Celor doi indivizi li se aduce în culp !  sinuciderea lui Miron
Chiraleu - macedonean de origine $i Cornel Prâslea, ambii f !când parte din grupul de
reeducai - grup compact de macedoneni - condu $i de Zahu Pan! $i Stere Mihalexe.
Despre Pan!, care era foarte zelos în timpul reeduc !rii, se $tia c! merge foarte des la
ofierul politic $i la col. Cr !ciun, comandantul închisorii, pentru a da informa ii precise despre
camarazii de temni!. Astfel, l-a for at pe Mircea Popa, din Deva, s ! declare c! a organizat
aciuni în leg!tur ! cu Mi$carea Legionar ! în temnia Aiud. Apoi, i-a silit pe Miron Chiraleu $i
 pe Cornel Prâslea s ! fac! declaraii mincinoase dar ace $tia, neacceptând sub nici un motiv, au
ajuns la exasperare $i s-au sinucis în fabrica temni ei din Aiud, în 1962, în plin ! reeducare.

112
 

Aiud însângerat
Cel mai puternic argument care îi descalific ! pe cei doi reeducai - Zahu Pan!  $i Stere
Mihalexe - este cel de a fi trecui în cartea mai sus menionat!, fapt pentru care istoria îi va
înfiera ca tr !d!tori.

*
La scurt timp dup! ce am ajuns în SUA, l-am întâlnit pe Zahu-Pan ! care avea un scop
 precis. 'tia c!, în Aiud, unii camarazi de temni ! m! numeau «Trilogia de versuri», denumirea
fiind justificat! de faptul c! memorasem mii de versuri de ale lui Nichifor Crainic, Radu Gyr,
 precum $i din versurile mai multor poei din închisori. Atât Radu Gyr, cât $i Nichifor Crainic
m! numeau fiecare în parte «volumul» lor de poezii. Invitat la el acas !, mi-a propus s! scriem
împreun! un volum intitulat «Poezii din închisori». 'tia c! memorasem foarte multe poezii în
Aiud $i c!  deineam un bagaj suficient pentru a scoate o carte, insistând asupra faptului c ! 
drepturile care decurg din editare le voi avea pe toate, f !r ! nici o rezerv!. În felul acesta, mi-a
 propus s ! îmi refac poeziile, s! le scriu, s! i le dictez sau s ! le înregistrez pe caset ! pentru ca
totul s! mearg! rapid $i s ! fie gata în timp optim. Acest subiect parc ! m-a jenat puin, având
în vedere c! aveam foarte mult! încredere în oamenii cu care pornisem la lupt ! în sprijinul
unui ideal, iar pe Pan ! îl cuno$team din Aiud.
Începând din acel moment, am ref !cut toate poeziile înv!ate în temni!, dictându-i din
memorie sute de poezii ale lui Gyr, Crainic $i înc! 15 poei pe care i-am întâlnit în primii 15
ani de Aiud.
Memorasem în anii de detenie peste 10.000 de versuri ca s ! le scot în libertate, din
care i-am dictat cursiv aproximativ 1800, iar circa 50 de poezii le-am ref !cut cu mare precizie,
Zahu $tiind doar o strof ! sau dou!, $i acelea c! p!tate din alt! parte, multe dintre ele $chioape
$i f !r ! rim!. 'i, culmea ironiei, am ref !cut chiar dou! din poeziile sale, înv !ate tot în Aiud,
«La roabe» $i «Vizit!», fapt pentru care Pan! a r !mas foarte mirat, dar în acela$i timp $i jenat.
Dup! o munc! titanic!, volumul a ap!rut în 596 pagini, format mare, circa 300 pagini
din acestea reprezentând munca mea. Caut s ! precizez c! am pierdut foarte multe zile pentru a
merge la el acas! ca s!-i predau versurile pe care le notam într-un caiet ori pentru a-i dicta
 poeziile, în cele din urm ! dictându-i chiar $i prin telefon. Dac! lucra pân! dup! miezul nopii,
deseori m! trezea din somn pentru a m ! consulta, aceasta întâmplându-se chiar $i la ora 2.00,
dimineaa.
Din cele 61 de poezii ale lui Radu Gyr publicate în acest volum, 29 au fost date
integral de mine, iar 14-15 poezii din cele 32 r !mase au fost ref !cute, în mare m!sur !, tot de
mine.
Timp îndelungat, fiind la Secia I bolnavi cronici unde se aflau poeii Nichifor Crainic,
Radu Gyr $i academicianul Ioan Petrovici, când eram sco $i la plimbare st!team permanent în
 preajma lor, iar când aveau de dictat o poezie st !team în faa lor. Dup! ce mi-o spuneau $i a
doua oar !, treceam în spatele lor $i o redam exact. Pan!  cuno$tea aspectul în sine tocmai
 pentru c!, prin ace$ti mari oameni, eu, un anonim, c ! p!tasem alte propor ii în ochii
camarazilor de suferin!.
Când ultimele poezii fuseser ! înregistrate $i începuse corectura volumului, Zahu Pan ! 
m-a solicitat tot mai puin $i chiar m! evita. Nu l-am întrebat de ce procedeaz ! a$a, dar aveam
câteva b!nuieli. În sfâr $it, a fost tip!rit! cartea - $i nu în 1.000 de volume cât era dat ! cifra
oficial!, ci în 1.500, am constatat c !  numele meu nu figura nici pe copert !  - în calitate de
coautor, $i nici în prefaa c!r ii nu ap!rea contribuia exact! pe care mi-o adusesem la editarea
acestui volum. Singura referire la munca depus !  de mine pentru apariia acestui volum de
versuri era rezumat în urm!toarea fraz!: «Au contribuit cu trimiterea de material pentru
 prezentul volum: Ion Halmaghi, Nicolae Dima, Nicolae Novac, Nelu Popescu, M. Stoenescu,
C. 'erban $i în mod deosebit Grigore Caraza, care beneficiind de o bun ! memorie, m-a ajutat
la reconstituirea multor poezii de Radu Gyr $i Nichifor Crainic».

113
 

Grigore Caraza
Iat!-m!  furat de un om despre care crezusem c !, trecut prin temnia Aiudului, mai
 p!strase în el o f !râm! de con$tiin! curat!. Din p!cate, era acela$i care furase buna-credin! $i
con$tiina atâtor deinui politici, muli dintre ei martiri ai neamului românesc, în timpul
reeduc!rilor din Aiud.

*
Din 1960 pân! în 1964, Pan ! a fost prezent cu trup $i suflet la reeduc!rile care s-au
f !cut în aceast! temni!. Peste ani, aveam s !-l g!sesc la pozi ia 40 din cei 64 componen i ai
acelui diabolic comitet de reeducare, care începea la nr. 1 cu Valeriu Anania, cunoscutul
c!lug!r, $i termina la nr. 64, tot cu un fost c !lug!r $i mare ziarist, Cristofor Dancu. Dac! a$ fi
$tiut atunci cine este Pan !, l-a$ fi evitat sau, cel mult, i-a$ fi r !spuns la salut.
Cu dou!  zile înainte de eliberarea din 1964, nemaifiind pândi i de gardieni la orice
 pas, la îndemnul unui coleg de temni ! am intrat în sala unde se ineau $edinele de reeducare.
Peste tot, erau expuse desene $i picturi murdare care prin coninutul lor c!utau s! denigreze pe
acei care au condus politica $i destinele neamului românesc - sub aspectul na ionalist. De
exemplu, oameni de frunte, de o moralitate în afara oric !rei îndoieli, erau pictai având relaii
sexuale cu sora sau chiar cu mama lor.
Mai mult decât atât, erau $i motive religioase denigrate satanic, precum $i imaginea
unor sfini târâi în mocirla celor care $i-au vândut con$tiina $i au trecut de partea lui Iuda.
V!zând toate acestea, m-a încercat o scârb !, un dispre total pentru acea categorie care ne-a
târât neamul românesc în noroi, am sim it în suflet un gol atât de mare, ca $i cum o Sahar ! mi-
ar fi pustiit toat! fiina... Am ie$it afar ! $i c!utam din priviri o toalet! pentru c! timp de câteva
minute am avut senza ia de vom!... Iat! ce am ajuns! Iat ! cu cine am mers um!r la um!r, ca
voluntar în slujba unei idei, a unui ideal atât de m !re.
În timp ce m!  dep!rtam de aceast!  înc! pere cu lucruri atât de obscene, mi-am
îndreptat privirile c!tre Ceruri $i, invocând puterea divin !, am mulumit lui Dumnezeu c ! m-a
ferit de aceast! lume a p!catului. În acela$i timp îns! m ! întrebam cu o oarecare team !: oare,
 pentru acest mare dar pe care mi l-a dat Dumnezeu - de a rezista în fa a acestui val, acestor ani
de chinuri, nu îmi va rândui cândva s ! trec prin alte suferine?
Teama de atunci avea s!  se adevereasc!  peste ani. Dac !  cineva ar considera c ! 
str !in!tatea este o nou!  libertate $i o nou!  via!, eu îi voi r !spunde prin versurile poetului
Radu Gyr:

«Str !in! str !in!tate,
Rai cu por ile-ncuiate
Vai de cine-n poart !-i bate
Cu r !ni grele, nelegate.»

Prin toamna anului 1981, m ! aflam în casa lui Zaharia. Purta o discu ie cu Ovidiu V.,
amândoi uitând pare-se c ! sunt $i eu acolo. Vorbeau de ni $te a$a-zise ispr !vi f !cute în fabrica
închisorii din Aiud, în timp ce se reeducau. Dup! ce i-am ascultat mai mult timp, l-am întrebat
 pe Zaharia:
- Dac! voi, care v-ai reeducat, suntei capabili s! vorbii despre asemenea ispr !vi, ce
 p!rere avei de cei care rezistau în Zarc ! tr !indu-$i cu fiecare zi ultimele clipe din via!?
Zaharia mi-a r !spuns f !r ! s! delibereze:
- Este un adev!r! Voi, cei din Zarc!, ai atins sublimul!

*
Pe 6 februarie 1983, Pan ! mi-a înmânat un volum de poezii cu dedica ie, având grij! 
s!  adauge c!, odat! ap!rut primul volum, trebuie s !-l scoatem $i pe urm!torul. Dup! ce am

114
 

Aiud însângerat
citit «Nota asupra ediiei» semnat!  de el $i am v!zut ce scrie în leg!tur !  cu mine, i-am
telefonat $i i-am spus c! volumul II va fi scris de unul singur, adic ! de el, dac!, bineîneles, va
mai avea ce stoarce din memorie, pentru c ! pe mine nu m ! va mai fura $i a doua oar !. Cert
este c! volumul pe care îl prev !zuse Pan! nu a mai ap !rut niciodat!, din simplul fapt c ! sursa
disp!ruse $i nu mai g!sise alta pe care s ! o exploateze.
Spiritul de negustor care predomin! la macedoneni l-a îndemnat pe acest individ s ! 
învee limba englez!, în loc s !  se ocupe de alte discipline ca istorie universal !, literatur !,
teologie sau filozofie, anticipându-i utilitatea în eventualitatea eliber !rii din închisoare. Chiar
dac! scria versuri, acestea n-ar fi putut constitui pentru el $i asigurarea existenei. Astfel, în
timpul deteniei, pe când Zahu Pan ! se ocupa s ! învee limba englez!, care i-a priit de minune
în America, eu m! chinuiam s! înv ! cât mai multe poezii pentru a le scoate afar !, cu intenia
de a le respecta dorina celor care mi le încredinaser !, de a le publica, aducându-mi, fie $i în
felul acesta, o modest ! contribuie la îmbog!irea culturii române$ti. 'i n-a fost deloc u $or.
Pentru c! nu aveam voie s ! vorbim între noi, gardienii, care d!deau buzna în celul !,
m-au prins deseori cu poezia scris !  pe pingica bocancului, pl !tind cu zile $i s! pt!mâni de
izolare $i carcer ! în Aiud. Atunci, am recurs la o alt! modalitate, $i mai anevoioas!. Astfel,
scriam câte o poezie pe cureaua de la pantaloni sau pe o bucat ! de sticl! peste care a$terneam
mai întâi un strat u$or de s! pun, apoi un strat sub ire de DDT, dup! care, cu o a $chie de lemn,
vârf de sârm!  sau ciob de sticl!  în loc de creion, scriam versurile $i, avându-le în fa!, le
memoram $i mai rapid. Acest individ îns !, f !r ! pic de scrupule, a profitat din plin de buna-
credin!  $i de munca mea, la acestea ad !ugându-se anii atât pentru memorare, cât $i pentru
rememorarea poeziilor pe care c !utam continuu s! le reactualizez pentru a nu le uita.
Privilegiul de a memora peste 10.000 de versuri în închisoare de la marii poe i ai
neamului, de a înmagazina un tezaur care, în mare parte, s-ar fi pierdut, l-am pl !tit din greu,
cu sacrificii, cu luni de izolare, carcer !, regim de Neagra sau b !t!i crunte. 'tia oare domnul
Pan!  câte am r ! bdat, cât!  suferin!  $i foame am f !cut pentru ca el s!-mi fure singura mea
 bucurie pe care atât de greu o adunasem în ani de osând !?
O, Doamne, cât de greu $i cât! suferin! am îndurat în acea crunt ! perioad!! Mi-apar
în fa! secvene ca într-un film de groaz !:

«Pa$ii mei se pierd într-un vijelios trecut,

Carpaii prin ger $i viscol i-am trecut
'i urme de sânge-am l !sat f !r' de veste
Prin trec!tori, pe poteci $i pe creste». (Radu Gyr)

*
Din cele redate de Pan ! în leg!tur ! cu a $a-zisa mea contribuie, se observ! cu u $urin! 
reaua-credin!  a lui. Cum poate fi vorba de contribu ie, când circa jum!tate din cartea
respectiv!  este, efectiv, munca mea? Dac !, repet, din 61 poezii de Radu Gyr care apar în
carte, 29 sunt integral date de mine, iar din cele 32 r !mase circa jum!tate sunt ref !cute tot de
mine, mai poate fi numit !  «reconstituirea unor poezii de Gyr $i Crainic»? Dac!, în afar ! de
ultimii doi mari poei, i-am mai pus la dispozi ie versuri de la 15 poei, pot fi redus doar la
 primii doi?!
Cât despre expresia «beneficiind de o bun ! memorie», este ca $i cum aceasta mi-ar fi
fost livrat! de o alt! persoan! ca s ! m ! folosesc temporar de ea, $i nicidecum c!, de fapt, m-
am n!scut cu acest dar. Cum st !m cu aceast! insinuare despre persoana mea, în cartea mai sus
menionat!, domnule Pan!? Ai fost sincer $i drept cu dumneavoastr !  când ai scris aceste
lucruri, dup!  cum am dreptul s!  v!  întreb dac!  ai fost sincer cu idealul c !ruia iniial i-ai
servit, cu neamul românesc din care face i acum parte $i care v-a primit la sânul lui chiar dac ! 
dumneavoastr !  erai n!scut în Bulgaria? În aceast !  situaie, nu vi se pare c !  ai târât dup! 
dumneavoastr !  $i pe unul, $i pe altul în noroiul murdar al reeduc !rilor din Aiud? Dar prin

115
 

Grigore Caraza
faptul c!  ai f !cut presiuni continue asupra lui Miron Chiraleu $i Cornel Prâslea care s-au
sinucis, ai devenit sau nu autorul moral al disperatei lor hot !râri de a-$i curma viaa?
Dac!  nu i-ai cerut neamului românesc iertare - c !ruia în genunchi ar fi trebuit s !  o
facei, credei c! vei putea trece neobservat de Judec!torul Suprem?
În ceea ce prive$te exilul, care a luat not ! de comportarea dumneavoastr !, inclusiv cea
din afara închisorii - pentru c! ai lucrat în continuare cu du $manul neamului românesc, acesta
v-a înfierat prin articole publicate în diferite ziare sau reviste. 'i pentru confirmare, am s! v ! 
amintesc de dr. Ovidiu Vuia, din Germania - poet, scriitor, publicist $i critic literar - care v-a
luat în nenum!rate rânduri în vârful condeiului, bun!oar ! în ziarul «Libertatea» din ianuarie-
februarie 1987, pag. 24-25, cu «Plugu $or întârziat» $i trei epigrame adresate lui Argus -
 pseudonimul lui Pan!  din «Cuvântul Românesc», care ap !rea în Hamilton, Canada. Dac! 
 Nicolae Cârj! - fratele lui Ion - a f !cut acela$i lucru în ziarul pe care îl conducea – «Ac iunea
Româneasc!» din New York, dac!  Nicolae Ni!, în ziarul «Libertatea», de asemenea, v ! 
ridiculiza $i în loc de numele Zahu scria Zacusc ! Pan !, au mai fost $i al i condeieri care v-au
fixat ca pe un gândac, dup ! cum scrie Topârceanu:

«S! nu-i arunc în ochi o $tan! 

Cu versuri mici,
S! nu te ard de la distan! 
C-un hexametru ca un bici!

'i-apoi, în hazul galeriei,

C-un vers subire ca un ac,
Pe frontispiciul ve$niciei,
S! te fixez ca pe-un gândac!»

*
M-am adresat atunci cunoscutului nostru comun prof. univ. Ion Halmaghi,
corespondent al ziarului «Cuvântul Românesc», directorului acestei publica ii - George
B!la$u din Hamilton-Canada, apoi lui Eugen Popescu din San Diego-California, precum $i
altor personalit!i care tr !iau în exil.
'i pentru ca acest lucru s !  nu fie trecut cu vederea, am trimis în acest sens o
documentaie celei mai mari biblioteci române$ti din exil, Biblioteca Institutului Român de
Cercet!ri din Freiburg-Germania, cu data de 23.07.1986, primind confirmarea nr. 14.160.
Apoi, înc!  o documentaie Bibliotecii de la «Vatra Româneasc !» din Jackson, Michigan,
«The Romanian-American Heritage Center», din 23.09.1986, Publishing House, 1982 -
ARCH IV. Documentaiile trimise au primit num!r de înregistrare, au fost publicate în
gazetele bibliotecilor mai sus amintite $i am primit în scris confirmarea cu num !rul, poziia $i
corpul unde au fost depuse.
Pan! a reacionat nu ca un om cu cap, ci ca unul care nu-l avea în dotare decât pentru a
 pune c!ciula pe el. La «Cuvântul Românesc», unde colaboram $i semnam sub pseudonimul
Ig. Roger, el r !spundea de articolele primite din SUA. Ca prim !  represiune, nu mi-a mai
 publicat unele articole, dar a inserat în acela$i ziar dou! epigrame pline de otrav! la adresa
mea, f !r ! a-mi da îns!  $i numele. Pentru c ! în rubrica «Efemeride» a publicat o îns !ilare de
cuvinte $i invective la adresa mea dar tot f !r !  s! îmi dea numele, m ! întreb dac! a f !cut-o
 pentru a m! menaja sau din pur ! la$itate pentru a se situa în afara oric!rei r !spunderi.
În schimb, ani la rând, nici una dintre aciunile la care am luat parte sau pe care le-am
condus, acela$i Zahu Pan!  nu le-a inserat în «Cuvântul Românesc». Scandalizat de cele
întâmplate, Eugen Popescu l-a sunat pe Zahu Pan !, apoi pe George B !la$u, întrebându-i de ce
activit!ile Consiliului Naional Român din New York organizate de mine nu sunt publicate în
«Cuvântul Românesc» pentru a fi cunoscute de românii din SUA $i din cele câteva !ri ale

116
 

Aiud însângerat
lumii unde ajunge ziarul respectiv, a $a cum procedeaz ! alte publicaii editate în limba român!,
din New York, Los Angeles, Chicago sau chiar îndep !rtatul Paris.
În urma celor întreprinse de Pan ! prin «Cuvântul Românesc», eu, care eram un vechi
abonat al publicaiei respective, am protestat pe lâng! directorul ziarului $i am cerut retragerea
abonamentului. Domnul George B !la$u, dup! ce $i-a cerut scuze pe considerentul c ! nu a $tiut
cui sunt adresate invectivele lui Pan !, a continuat s! îmi trimit! ziarul pân! ce am fost nevoit
s!-l returnez.
Toi l-au apostrofat pe Pan ! pentru crasa incorectitudine, dar degeaba!
Trec peste faptul c!, în urma vinderii acestor c!r i, a luat o sum ! important! de bani,
având în vedere c ! fiecare volum costa nu mai pu in de 20 $. Nu m-a interesat acest capitol $i
cu mult! greutate am primit doar un singur exemplar, cu urm !toarea dedicaie: «Lui Grigore
Caraza, adânc scormonitor al anilor de tinere e netr !it!, de unde a scos la lumin ! frânturi de
cântec îngropat, care $i-au aflat locul în aceste pagini, al !turi de f !uritorii marii fresce a
 poeziei române$ti. Cu fr !easc! dragoste, Zahu Pan!».
Dup!  protestul meu în leg!tur !  cu publicarea c!r ii, dl. Halmaghi s-a deplasat din
Pittsburg-Pennsylvania, în New York, la mine acas!, $i împreun! l-am întâlnit pe Pan!, c!ruia
i-a spus textual: «Zahule, rezolv ! problema cu Grigore, c! e$ti complet vinovat!» Asemenea
afronturi a mai primit $i de la alte persoane.
La pomenirea de un an de la moartea mamei mele, pe 27 mai 1983, pe când preotul
 Nicolae Bârsan de la Biserica «Sf. Maria» din Sunnyside-Queens anun a acest eveniment
rugând lumea s! îngenuncheze, Zahu Pan ! oprea de la publicare un articol-remember despre
mama, semnat de dr. Traian Andreescu, $i el fost deinut politic.

*
La începutul lui noiembrie 1980, în aceea $i perioad! când scriam la volumul «Poezii
din închisori», ne-am întrunit mai muli fo$ti deinui politici $i am pus baza Asocia iei
Fo$tilor Deinui Politici Români, (AFDPR) organiza ie pe care am înscris-o ca persoan ! 
 juridic!  la Albany, capitala statului New York. Din p!cate, pre$edinte a fost ales Pan!. În
SUA, pentru ca o organiza ie s! fie recunoscut!, este necesar ca membrii componen i s! se
întruneasc!  cel puin o dat!  pe an într-o adunare general !. Pan!, care a pus mâna pe
conducerea organizaiei, a c!utat s! o menin! uzând de dou ! lucruri. Primul - mândria dus! la
maximum îl îndemna s ! r !mân! în funcia de pre$edinte cât timp va tr !i $i cu orice risc. Al
doilea, de care mi-am dat seama pu in mai târziu, era cel de a frâna orice aciune a celui mai
 pur exil, a fo$tilor deinui politici. Din 1980 $i pân!  în prim!vara lui 2001, Pan!  nu a
organizat decât o singur !  dat!  adunarea general!  $i doar dou!-trei întruniri ocazionale la
insistena mea. V!zând aceast! atitudine a sa $i intrând în posesia mai multor date în leg !tur ! 
cu poziia lui de reeducat, m-am dep!rtat iar, ulterior, m-am separat de el.
Eram deja în Biroul de conducere al Consiliului Na ional Român de pe continentul
american, în calitate de casier, apoi am avansat secretar $i, în cele din urm!, prin alegeri, am
ajuns pre$edintele acestei asociaii. Ca pre$edinte, am organizat manifestaii anticomuniste în
faa Consulatului Român, de pe 3 Avenue, col  cu 38-39 Street Manhattan, dup ! cum $i din
faa Organizaiei Naiunilor Unite, $i în aceast! calitate $i în cealalt! din cadrul Organizaiei
Fo$tilor Deinui Politici, fiind de asemenea, în Biroul Executiv. În afar ! de acestea, în sala de
festivit!i a Bisericii Ortodoxe «Sf. Maria» din Elmhurst-Queens, l !ca$ din al c!rui consiliu
 bisericesc f !ceam parte $i pe care l-am reprezentat ani de-a rândul, împreun ! cu Liviu Butura,
la congresele biserice$ti de la «Vatra Româneasc !» Detroit, am organizat $i condus toate
s!rb!torile naionale române$ti: 24 Ianuarie, 27 Martie, 10 Mai, 28 Noiembrie în acela $i timp
cu 1 Decembrie. De Ziua Eroilor în 1986, m-am deplasat în Europa împreun !  cu p!rintele
Calciu $i Liviu Butura, precum $i la Alsacia, la celebrul cimitir de la Soultzmat, unde avea loc
 pomenirea anual! a celor peste 700 de români mor i de foame în primul r !zboi mondial, ca

117
 

Grigore Caraza
 prizonieri la nemi. Am reprezentat atât AFDPR, cât $i Consiliul Naional, având onoarea
deosebit! de a sta în preajma familiei regale - regele Mihai, regina Ana $i prinesa Margareta.
Toate aceste activit!i ale mele îns! îi st!teau ca un ghimpe în coast ! lui Pan!, în a$a
m!sur ! încât evita s! ia parte chiar la s!rb!torile naionale unde în prezidiu, printre al ii, lua
 parte $i p!rintele Calciu $i unde concura de fiecare dat !  $i regina romanei române$ti, Mia
Braia.
La manifestaiile din faa Consulatului, prin care ceream respectarea drepturilor
românilor din ar !, libertatea preotului Calciu, încetarea d !râm!rii bisericilor din România sau
ap!  cald!  $i pâine pentru români, Pan! nu a luat parte niciodat ! pentru c!  erau conduse de
mine, de$i, în afar ! de presa român!, de fiecare dat!  venea $i presa str !in!. A f !cut totu$i o
singur ! excepie $i aceea doar pe jum!tate. Când, împreun! cu Pavel Niculescu, pastor baptist,
$i Ioan Târziu, în fa a Consulatului Român din New York, am dat foc steagului sovietic în
semn de protest fa! de amestecul în treburile României, Zahu Pan ! împreun! cu un ziarist de
la s! pt!mânalul “Lumea Liber !  Româneasc!” din New York, veni i din partea presei, au
 p!r !sit în mare grab! locul manifestaiei, s-au urcat în ma $ina care era în parcare $i au demarat
în vitez!.

*
Cei care vor citi aceste rânduri vor fi tentai, poate, s! trag! o concluzie pripit! pentru
c!  ceea ce am scris este cu patim !. Nu, voi r !spunde tuturor. Am luptat toat!  viaa pentru
adev!r, mi-am servit toat! viaa patria cu aceea$i senin!tate cu care am privit albastrul cerului.
Adev!rul este unul $i trebuie s! fie recunoscut.
Cât timp a fost în str !in!tate, pân!  la moarte, Pan !  a fost elementul dizolvant al
oric!rei încheg!ri române$ti, asociaii, organizaii, poziii de lupt! etc, etc. A$a a contribuit - $i
a$ spune c! f !r ! nici o reinere - la anihilarea Asociaiei Fo$tilor Deinui Politici din statul
 New York $i de pe continentul american. De asemenea, a subminat Consiliul Na ional Român
de pe continentul nord-american. În momentul când a fost înl !turat din Consiliul bisericesc de
la «Sf. Maria», a c !utat s! dezbine acel consiliu, s ! frâneze desf !$urarea serb!rilor naionale
care aveau loc în sala de festivit !i a bisericii, ajungând pân! într-atât încât l-a determinat pe
 preotul paroh Nicolae Bârsan s!  interzic!  inerea $edinelor CNR, precum $i a serb!rilor în
 biseric!. Ulterior, preotul a recunoscut c! acest lucru i se datoreaz ! lui Pan!.
Împreun! cu mai muli cunoscui, am p!r !sit biserica datorit! acestui aspect $i nu $tiu
de ce preotul Bârsan $i-a anunat ie$irea la pensie, care nu era deloc motivat !. Episcopul
 Nathanael Pop l-a trimis atunci pe preotul Casian Fetea, care venea din partea Episcopiei
conduse de episcopul Victorin $i care primea ordine directe de la patriarhul comunist de la
Bucure$ti.
În duminica întâi, când preotul Bârsan ni l-a prezentat pe Fetea, din biserica plin ! de
oameni $i din curtea înesat! de enoria$ii care nu înc! peau în !untru, s-a ridicat cineva care a
cerut s! nu fie primit Fetea, deoarece este comunist:
- Biserica este a noastr ! de la prima c!r !mid!, pân! la crucea de pe cupol !  $i cui îi
 place s! aib! preot comunist s ! se întoarc! în România!
Acea persoan!  care a vorbit în biseric !, fiind $i singura care s-a opus, a fost
subsemnatul. Am protestat în continuare pe lâng ! Episcopia de la Vatra Româneasc !, cerând
ca episcopul s! vin ! la faa locului. A venit într-o zi de lucru, probabil pentru a avea câ i mai
 puini oameni în biseric!, spunându-mi printre altele c ! el nu face politic!  $i în biseric! nu se
face acest lucru.
I-am r !spuns c! politica este arta de a guverna sau arta de a realiza posibilul - dup ! 
alii, imposibilul, este obliga ia fiec!ruia de a ne ap !ra cetatea, iar faptul c!  Preasfinia sa
venise s! discute cu noi nu era decât un act politic. Mergând mai departe, i-am spus c ! Însu$i
Iisus Hristos a f !cut cel mai mare act politic. A început cu 12 apostoli, cu care a propov !duit
credina cre$tin!, ca la aceast! or ! num!rul cre$tinilor s! se ridice la peste 2 miliarde.

118
 

Aiud însângerat

Pan! a s !rit atunci în barca popii Fetea $i a episcopului Nathanael, ajungând mai târziu
 pre$edintele Consiliului bisericesc, dar dup !  un timp a fost înlocuit, având nereguli în
finanele bisericii. V!zând acest lucru, a p !r !sit $i barca lui Fetea $i s-a întors s!  lupte
împotriva lui. B!t!lia pe care am dus-o pentru recâ $tigarea bisericii a fost grea, intervenind în
foarte multe rânduri poliia. Am ajuns în cele din urm! ca, în frigul aspru al iernii, s ! ocup!m
cu trupurile noastre primele patru trepte ale bisericii pentru a-l împiedica pe Fetea s ! intre în
 biseric!, plus lumea care îl respingea de la u $!. Degeaba, pentru c !  episcopul Nathanael,
împreun! cu un parlamentar de la Washington, s-a deplasat la New York $i cu ajutorul poliiei
ne-a luat biserica. Revoltai peste m!sur !, i-am cerut episcopului $i celor doi preoi din
conducerea episcopiei care îl însoeau s! p!r !seasc! sala, ceea a ce au $i f !cut.
Venea Pa$tele $i în s! pt!mâna întunecat! i-am scris episcopului c ! nu avem preot, nu
avem biseric!, nu am la cine m ! spovedi $i împ!rt!$i $i toate p!catele pe care le-am f !cut în
timp de un an vor trece de la mine în patrimoniul spiritual al preasfin iei sale. La aceast ! 
ultim! lovitur ! primit! de românii din metropola New York-ului, Pan ! a trecut, în momentul
cel mai greu, de partea advers!.

*
Dup! ce teologul de care ne-am ocupat anterior, Valeriu Anania, a p !r !sit SUA, el a
continuat totu$i s!  vin! pe furi$ noaptea $i s! plece în zori. Întâlnirile aveau loc în casa lui
V.I., din Elmhurst-Queens, din apropierea bisericii Sf. Maria. Persoana cu care se întâlnea era
Zaharia Pan!. Ce vorbeau, ce puneau la cale $i unde voiau s ! ajung! ace$ti doi care f !ceau
 parte din comitetul de reeducare a Aiudului nu se $tie, dar se b!nuie$te.
În ziua de duminic !, 11 martie 2001, pe la ora 11.00, Zahu Pan !  murea luând cu
dânsul un imens bagaj de date ascunse, de urzeli, intrigi, r !fuieli $i planuri diabolice pe care
nu reu$ise s! le duc! la îndeplinire.
Când mi s-a comunicat acest lucru, în micul sfe $nic pe care îl aveam sub icoana din
col am aprins o lumânare. Timp de trei zile, pân ! la înmormântare, mi-am pus de mai multe
ori problema dac! trebuie s! fiu de fa! sau nu. Poate a fost un p !cat faptul c! am avut îndoieli
dar în ultima zi m-am dus la c ! p!tâiul lui $i, dup! ce am îngenuncheat $i am s!rutat iconia
care str ! juia sicriul, am $optit:
- Te iert, te iert pentru tot ce mi-ai f !cut mie ca om, dar pentru p!catele pe care le-ai
f !cut împotriva neamului românesc $i împotriva credinei, împotriva idealului pe care l-ai
slujit dar pe care l-ai tr !dat, te va ierta doar Dumnezeu!
M-am ridicat $i am p!r !sit înc! perea mortuar !  unde era depus $i unde nenum !rate
 priviri îmi urm!reau pa$ii.

Helene
Pentru c! nu aveam serviciu, bunul meu prieten Angelo Anghel mi-a recomandat s ! 
lucr !m împreun! într-o companie cu profil electronic, din Long Island City - Queens New
York, unde patronul companiei $i salariaii erau din Extremul Orient.
Dup!  ce am stat de vorb !  cu conducerea unit !ii respective $i am fost acceptat,
 prietenul meu m-a condus în atelierul unde urma s ! muncesc. Nu eram specializat în domeniu
dar, într-o sal!  mai mare, prev!zut!  cu multe rafturi, primeam pe o band !  radiouri,
casetofoane, televizoare, monitoare pe care le verificam punându-le în priz ! timp de câteva
ore sau chiar câteva zile. Dac ! acestea erau corespunz!toare, le d!deam drumul pe o band! 
care le ducea într-o alt!  sal!, unde erau ambalate $i expediate la diferite magazine spre
vânzare. Dac! nu corespundeau, le puneam pe banda opus ! care le ducea înapoi în sec ie.

119
 

Grigore Caraza
În felul acesta, parc! m! aflam undeva în centrul Terrei, de unde luam cuno $tin! de
tot ceea ce se întâmpl!  în lume. A$a am aflat de dezastrul care avusese loc la Cernobâl $i,
ajuns acas!, i-am comunicat imediat fratelui din Bucure $ti ce se întâmplase, cu atât mai mult
cu cât la televizor $i radio se anuna c! norii ucig!tori ajunseser ! deasupra României.

*
În mai 1984, compania la care lucram împlinea 10 ani de activitate $i s-a organizat un
 banchet la care a luat parte însu$i patronul, venit din Extremul Orient special pentru aceast! 
s!rb!toare. La începutul festivit!ii, fiecare salariat, împreun! cu familia, era invitat s! urce pe
un podium, unde, la microfon, î $i spunea numele, profesia $i funcia pe care o ocupa în
compania respectiv!.
Când mi-a venit rândul, lumea din sal !  m-a privit cu nedumerire $i am auzit multe
voci întrebând:
- Singur?
- Numele meu este Grigore Caraza, sunt român, sunt singur - în sensul c !  nu am
familie, dar port cu mine patria mea, România, pe care, la acest banchet, o reprezint.
În sal!, s-au stârnit emoii, s-a aplaudat îndelung, câteva blitz-uri s-au îndreptat înspre
mine iar patronul care se afla în apropiere a murmurat: «Nice man!» - (Minunat om!).

*
Pe la sfâr $itul verii, Angelo Anghel renun ! la serviciu pe motiv c ! era slab remunerat
$i se angaj! ca taximetrist. De$i bine pl!tit!  $i preferat! de foarte muli exilai, taximetria era
foarte periculoas!  $i grea. De multe ori, oamenii lucrau câte 18-20 ore $i dormeau pe apucate,
cu capul pe volan, la fel cum s-a întâmplat $i cu Angelo.
Într-o diminea!, când înc!  nu m!  trezisem, telefonul a sunat prelung $i parc!  mai
alarmant ca niciodat!. Am s!rit din pat $i, cu mâna tremurând!, am apucat receptorul. De la
cel!lalt cap!t al firului, am auzit o voce de femeie ipând:
- A murit! A murit! A murit!
- Cine? am întrebat n!ucit de somn.
- Soul meu, Angelo Anghel!
- Cum? Când? În ce situa ie?
- Asear !, era în sudul Manhattanului $i a avut un atac de cord! A murit cu capul pe
volan $i cu piciorul pe frân!, ma$ina oprindu-se dup! ce s-a izbit de o alta, din fa!.
- Dar, doamn!, ieri a fost duminic!. Nu l-am rugat s ! nu lucreze duminica?

*
Lâng!  compania mai sus amintit !, era parcul Long Island City (L.I.C.), mare $i
frumos, o adev!rat! oaz! de verdea!. Avea mai multe intr !ri $i în jurul acestuia erau cl!diri
locuite de oameni, ale c!ror geamuri $i u $i d !deau în parc. În acest loc atât de frumos, plin de
copaci $i flori, de alei minunate $i cu o întreag! lume de porumbei $i veverie, luam masa de
 prânz, pachet adus de acas! sau de la restaurant.
Parcul îmi amintea de locurile copil !riei mele. Acolo vedeam plaiurile nem ene,
Ceahl!ul îmi ap!rea ca un uria $ în fa! iar Bistria murmura $opotit, mângâindu-mi urechile cu
unduiri printre stâncile care i se împotriveau în cale. În jurul meu, se adunau sumedenie de
 porumbei, apoi, încet, p!$ind cu atenie, se apropiau veveri ele, frumoase $i de o rar ! 
delicatee. Le-am dat mâncare. La început, împ !r eam pachetul cu mâncare jum !tate -
 jum!tate, dar dup! aceea am început s! le cump!r în fiecare sâmb!t! o pung! de zece kg de
orez chinezesc pe care îl împ !r eam pe zile $i, în fiecare diminea! când plecam la serviciu,
luam mai întâi mâncarea porumbeilor, apoi pe a mea.
120
 

Aiud însângerat

De câte ori intram în parc, parc !  o vedeam pe mama ie $ind cu poala de gr !une în
curte $i strigând p!s!rile: "Puuuiii! Pui! Pui! Pui! Pui!", dup!  care cele în jur de o sut !  de
or !t!nii se adunau împrejurul ei, ner ! bd!toare s! m!nânce. A$a strigam $i eu când intram în
 parc $i din toate p!r ile auzeam fâlfâit gr ! bit de aripi îndreptându-se spre mine. Întindeam
 braele $i primii porumbei care ajungeau se a $ezau în palme $i pe mâinile mele, pe umeri $i,
nu de puine ori, câte unul mi se a $eza pe cap... Era atâta blânde e în aceste viet!i $i atâta
 prietenie, încât acele zile au r !mas printre cele mai frumoase din viaa mea de hoinar, de om
alungat, f !r ! cas! $i f !r ! ar !. Deseori, eram fotografiat de c!tre cei venii în parc, de secretara
companiei, iar odat! mi s-a spus c! o astfel de imagine ap !ruse $i într-un ziar local.
Într-o zi, o doamn! care locuia în apropierea parcului m-a întrebat dac ! am o fabric! 
unde prelucrez orezul sau dac ! dein pe undeva vreo planta ie de orez. Surprins! de r !spunsul
meu, m-a întrebat de unde am atâta orez, c !ci ani la rând m! observase cum aduc mâncare
 porumbeilor. I-am spus c! eu cump!r orezul. “You are crazy?!” (Tu e $ti nebun?!). Întrebarea
era îndrept!it! din simplul motiv c! americanul nu poate înelege un asemenea gest care se
repet!  atâta vreme $i cu atâta regularitate. I-am r !spuns c! nu sunt nebun, c ! porumbeii au
nevoie de mâncare $i îmi sunt foarte dragi. A plecat dând din cap ca $i când ar fi vrut s! spun! 
c!, pân! la urm!, tot un nebun sunt.

*
Într-una din zile, p !$ind pe lâng!  alee, pe gazon, s-a apropiat de mine nu o f ! ptur ! 
omeneasc !, ci un înger. Am f !cut ochii mari $i inima mi s-a umplut de bucurie. Când îngerul
a fost în faa mea, mi-a spus plin de siguran !:
- Da' tu stii c! toate polumbelele îs a' mele?
- Nu $tiu, i-am r !spuns... Mie îmi sunt tare dragi $i le dau s! m!nânce, dar nu- i iau
niciuna...
- Da' pe tine te iubeste polumbelele c ! stau la tine!
I-am întins mâna, am retras-o $i am întins-o din nou, cu teama c ! îngerul din faa mea
o s! dispar !... Mi-a întins îns! mânua pe care i-am cuprins-o $i i-am s!rutat-o, rugând-o s! 
stea lâng! mine, iar eu am îngenuncheat ca s ! fiu mai aproape de în !limea ei...
Era într-adev!r un înger. Îmbr !cat!  în alb, cu p!rul negru, cu ochii mari $i verzi ca
împrim!v!rarea p!durii, iar deasupra buzei, în partea stâng !, aproape de colul gurii, avea o
aluni!. Faa alb!, ca petala de crin, era luminat !  de un zâmbet dumnezeiesc. Privind-o $i
înc!rcat de o emoie neb!nuit!, mi-au dat lacrimile.
- Cum te cheam !, înger frumos?
- Helene - am auzit o $oapt! ca adierea de m!tase... Da' de se plângi?
- O! Nu plâng, Helene.
- Ba da! Uite, am v!zut!
'i întinzând mânuele, mi-a $ters cu palmele ei mici lacrimile care, într-adev !r,
alunecau pe obraz. Mi-am acoperit ochii...
De la un geam din spatele nostru, s-a auzit o voce. Era o femeie tân !r !  $i foarte
frumoas!, pe care am b !nuit-o a fi mama lui Helene. Am vorbit cu ea $i mi-a spus c! este
românc!  iar soul ei american. Locuiau acolo de pu in timp, urmând s!  mearg!  la
Washington, de unde, ini ial, plecaser ! la Rio de Janeiro, unde so ul ei lucrase o perioad!. Mi-
a mai spus c! Helene s-a apropiat $i s-a lipit foarte repede de mine $i c! mi-o las! în paz! 
 pentru tot timpul cât stau în parc, dar s! am mare grij! de ea.
Zilnic, Helene deschidea u$or u$a care d!dea în gr !dina unde m!  aflam, p!$ea pe
gazon cu pa $i de vis, se urca pe banc! f !r ! s ! o v!d, îmi acoperea ochii cu mâinile ei mici $i
m! întreba:
- Ghisi, sine e?
'i cum nu „ghiseam“ niciodat!, îmi spunea mânioas !:

121
 

Grigore Caraza
- Da' tu nu stii sine te iubeste?
Amândoi, cu mâinile întinse, a $teptam s! vin! „polumbelele“ s ! m!nânce boabele de
orez din palme, îns !  toi veneau la mine $i nici un afurisit de porumbel nu mergea la ea.
Atunci Helene începu s ! plâng! $i, cu mult n!duf, mi-a repro$at:
- Tu volbesti cu polumbelele si t !te vin la tine! Si pe mine nisi una nu m ! iubeste!
Încercam sentimentul c! tot cerul se va pr ! bu$i asupra mea dac! n-am s! reu$esc s-o
împac $i s-o opresc din plâns...
- Dar, drag! Helene, tu nu vezi c ! nu vin la tine pentru c! vrei s! le prinzi?
- Sî si dac! veau. Tu nu vei?
- Vreau $i eu dar, dac! a $ încerca s! le prind, toate ar zbura, fiindc! le este mai drag! 
libertatea...
'i din nou umpleam mânu ele lui Helene $i-i spuneam s! stea cuminte, în timp ce în
gând m! rugam Maicii Domnului $i-i promiteam c! aprind o lumânare duminic !, la biseric!,
dac! m!car un singur porumbel o s ! vin! s!-i ciuguleasc! din p!lmu!.
Când, în sfâr $it, unul mai curajos i-a ciugulit din palm ! orezul, Helene a ipat, orezul i-
a curs printre degete iar porumbeii au zburat! Oricum, ceva mai mul umit!, Helene mi-a spus
c!-mi va da $i mie ni$te «polumbele», desigur, toate fiind ale ei.
- Câte? am întrebat-o...
Avea mai puin de doi ani $i, la întrebarea mea, m-a privit nedumerit !. Mi-a ar !tat
întâi dou! degete, apoi patru, cinci, trecând dup! aceea $i la mâna cealalt!. V !zându-m! îns ! 
nemulumit, a c!zut pân! la urm! la o înelegere $i mi-a r !spuns foarte clar în limba englez!:
- O.K.! Fifty-fifty! (Bine! Jum!tate-jum!tate!).

*
Într-una din zile, Helene, mai frumoas! ca niciodat!, s-a apropiat tiptil de banca unde
st!team, mi-a acoperit ochii cu p !lmuele $i, dup! ce am “ghisit-o”, s-a a$ezat lâng! mine.
- Helene, i-am zis, d !-mi mie alunia asta din col ul gurii.
- Da' de se? Nu si-o dau!
- Helene, tu e$ti frumoas! ca un înger, iar eu sunt urât ca dracul...
M-a privit îndelung, $i-a încreit fruntea, s-a gândit $i mi-am dat seama c! eu trebuie
s!-i explic cum e diavolul. Dup! ce i-am spus, $i mai încruntat! s-a dat jos de pe banca unde
st!team amândoi, a trecut de câteva ori prin faa mea, m-a privit cu aten ie $i din stânga, $i din
dreapta, ca în cele din urm ! s!-mi spun! hot!rât:
- Da' tu nu esti ulât! Tu esti fumos!
 No, mi-am zis în gând, s ! mai îndr !zneasc ! cineva s!-mi spun! c ! sunt urât, atât timp
cât un înger coborât din sl !vi m-a asigurat c! sunt frumos!
Um!rindu-ne cu privirile de la geam, mama lui Helene a în eles c! este vorba despre
ceva deosebit $i m-a întrebat ce se întâmpl !. I-am spus lui Helene s!  mearg!  la ea $i s!  o
întrebe dac! îi d! voie s!-mi dea alunia din colul gurii. La început, maic!-sa nu prea a $tiut
despre ce este vorba dar, dup ! ce s-a l !murit, a încuviinat acest lucru. Bucuroas!, Helene a
venit la mine $i mi-a întins guria.
- Si-o dau! Ia-o! F!-te si tu fumos!
Mama lui Helene râdea de se pr ! p!dea, râdeam $i eu, numai Helene se uita foarte
mirat! la noi:
- Da' de se lâdei voi amândoi?

*
Era pe la jum!tatea lui iulie 1988, ultima zi de lucru la companie $i ultima zi când o
mai vedeam pe Helene cu «polumbelele» ei în parc.

122
 

Aiud însângerat
La desp!r ire, ca $i cum ar fi presimit ceva r !u, Helene a plecat uitându-se mereu
înapoi... F!cea doi pa$i apoi întorcea capul $i m! privea...
Ce instinct, cine-i spunea acestui înger c ! este ultima dat ! când ne mai vedem?
- Auzi? îmi zise Helene, sî mai vii si eli (ieri), c ! eu te mai iubec pe tine...
'i s-a dus Helene $i odat! cu ea parc! tot orizontul care m! luminase pân! atunci s-a
întunecat. Dac! ar fi $tiut ce însemna pentru mine...
Când Helene ap!rea în parc, totul în jurul meu devenea Paradis iar din ceruri se auzeau
coruri de îngeri. Când îns! nu venea iar la sfâr $itul pauzei de mas!  trebuia s!  m!  întorc la
serviciu, m! gândeam s-o apuc aiurea, s ! merg pe alte str !zi $i ajuns în faa unei temnie s! 
 bat în poart! pentru a mi se deschide...
Dac!  ar fi $tiut Helene, dac!  ar fi putut înelege, la mult prea frageda ei vârst !, ce
însemna ea pentru mine...

*
Iarna 1987-1988 a fost cumplit ! pe partea estic! a continentului american, mai ales din
zona New Yorkului înspre nord. 'colile au fost închise pentru o perioad !  $i s-a recomandat
 prin radio $i tv s! nu fie sco$i copiii din cas! pentru c! z ! pada va fi foarte mare iar troienele
greu de str ! b!tut.
În acea perioad!, am fost internat în spitalul Ridgewood - Queens New York timp de
18 zile. A nins continuu cu fulgi mari $i grei, zile $i nopi la rând, pân! ce z ! pada, pe unele
locuri, a urcat pân!  la nivelul geamurilor. Priveam ziua, priveam noaptea cum se înal ! 
troienele $i a$teptam parc! pe deasupra lor s ! v!d o sanie tras ! de reni $i mânat! de legendarul
Mo$ Cr !ciun. Ningea $i nu se mai oprea...
Dup! ce m-am externat, m-am dus cu o ra ie dubl! de orez, alune $i nuci la porumbeii
mei dragi $i la delicatele veverie. Am intrat în parc $i, ca de obicei, am început s ! strig:
- Puuuiii! Pui! Pui! Pui! Pui!
Am a$teptat un timp $i am repetat chemarea, dar nimeni nu-mi r !spundea... Aveam
sentimentul c! m ! aflu nu în parcul bucuriilor mele, ci într-un imens cimitir. Parcul respectiv
era întrebuinat $i ca trecere comun! pentru câteva str !zi deosebite. Prim!ria ora$ului avusese
grij!  s!  fac!  pârtii înalte pentru a u $ura traversarea, iar pereii acestora ajungeau la nivelul
frunii sau chiar mai sus.
Am v !zut atunci un lucru deosebit: din diferite puncte din z ! pad!, toate în apropierea
copacilor, veveriele scoteau curioase capul afar !, ciuleau urechile $i apoi, p!$ind pe z! pada
tasat!, s-au îndreptat c!tre mine, care le ademeneam cu alune $i nuci. Erau veveriele mele.
'tiu c! num!rasem vreo 35 înainte de c!derea z! pezilor, iar acum doar vreo 6-7 s-au apropiat,
cu oarecare neîncredere. Am scos alune $i nuci pe care mi le luau cu delicate e din mân!,
f !ceau câiva pa$i înapoi, le luau în l! bue, le învârteau $i începeau s! le sparg! pentru a le
mânca.
Î$i s ! paser ! un tunel pe dedesubt prin care circulau ca s !-$i caute hran!. Înainte, când
le strigam, veneau la mine, le ar !tam nuca sau aluna, întindeam piciorul $i purtam mâna cu
fructul respectiv de-a lungul piciorului, de-a lungul corpului, pân ! la nivelul ochilor mei. Cu
mult! atenie, se urcau dup! fruct $i ochii no$tri se priveau fix, de la o distan! de mai puin de
o palm!. Îmi lua nuca sau aluna, cobora pe piciorul meu, o mânca la 2-3 metri apoi venea
dup! alta.
În iarna aceea, veveri ele rezistaser ! mult mai bine decât porumbeii. Ace $tia, în timpul
lipsei mele, nu au avut hran !  iar ad! posturile din copaci au fost nesigure, c !ci 40-50 de
 porumbei n-au mai r !spuns la chemarea mea. Ba mai mult decât atât, când z ! pada a început s! 
se topeasc!, am g!sit îngheai mai muli dintre ei. Am persistat în a-i c!uta $i chema, $i
încetul cu încetul au venit, le-am aruncat mâncare pe c !r !rile care se f !cuser ! în parc, dar nu
se mai apropiau de mine... Când înaintam înspre ei, se dep !rtau sau zburau. Sim eam în
 privirile lor un protest, o mustrare, de parc! mi-ar fi spus c! din cauza mea au murit atât de

123
 

Grigore Caraza
muli. Înainte, când ajungeam în parc, zburau în jurul meu $i erau atât de numero $i, c! nici nu
 puteam s ! p !$esc printre ei. Acum, parc ! tot acest vis mi se destr !mase $i înduram o n! past! 
de care nu m! f !ceam vinovat...

*
Dup! ce am p!r !sit acel serviciu $i parcul atâtor amintiri frumoase, am r !mas acas! 
câteva zile, pentru o scurt !  odihn!. Într-una din diminei, când am trecut din dormitor în
 buc!t!rie, am observat la un geam un porumbel care parc ! se uita în!untru. St!tea pe treapta
de odihn! a unei sc!ri de incendiu cu care era prev!zut imobilul respectiv. Curios, pentru c ! 
îmi p!rea foarte cunoscut, m-am apropiat încet de geam $i, privindu-l, am r !mas uluit.
Porumbelul din faa ochilor mei avea vârful ciocului retezat $i era unul $i acela$i cu
 porumbelul din parcul L.I.C. Pentru c !  nu se putea alimenta, îi f !ceam mici cocoloa$e de
 pâine pe care mi le ciugulea din palm!, pân! se s !tura. Mai greu îi era sâmb!ta $i duminica,
atunci când lipseam din parc $i îl g!seam la începutul s! pt!mânii aproape le$inat de foame.
Cum m! g!sise acest porumbel, ce instinct l-o fi adus o distan ! de circa 6 km în linie dreapt! 
- pentru c! eu niciodat! nu am parcurs aceast! distan! pe jos, ci numai cu autobuzul - a r !mas
$i r !mâne pentru mine un mare mister. Am deschis geamul cu mâinile tremurânde, i-am spus
s! r !mân! pe loc $i cred c! m-a îneles. Am alergat $i i-am f !cut cocoloa$e de pâine pe care i
le-am întins în palm! dar nu s-a mai apropiat. Încet, încet, se retr !gea. Le-am pus atunci pe un
carton $i i l-am a$ezat la picioare. Le-a mâncat pe toate, pân ! la ultimul. I-am pus ap! într-o
farfuriu!, dar v!zând c! nu poate s ! bea, i-am adus într-o cea $c!.
Parc!  mi se întâmpla un lucru neobi $nuit, ireal. Trebuia s!  ies îns!  din cas!  pentru
câteva ore. I-am l !sat geamul deschis, am mai f !cut cocoloa$e de pâine pe care i le-am întins
 pe masa din buc!t!rie, lâng! cea$ca plin! cu ap!. Am tras masa sub geamul deschis, i-am spus
s! m!nânce $i am plecat.
Când am revenit, porumbelul nu mai era iar cocoloa $ele de pe mas ! disp!ruser ! $i ele.
Doar câiva fulgi r !m!seser ! pe locul de osp !  ca $i cum, dintr-o deosebit! corectitudine $i
delicatee, porumbelul îmi pl!tea festinul... Zile la rând, l-am a$teptat s!  revin!, dar nu s-a
mai întors niciodat!.

Liviu Butura
Când avionul transatlantic se apropia de continentul american, Carol Somoro, cu care
decolasem de pe Aeroportul «Leonardo da Vinci» din Italia, mi-a întins un bilet cu o adres !:
Liviu Butura, Seneca Avenue, Ridgewood New York, 11385.
- Acesta este bunul meu prieten $i locul unde pot fi g!sit.
 Nu dup!  mult timp, l-am cunoscut pe Liviu Butura $i am constatat c!  este un om
deosebit. De$i cu 20 de ani mai tân !r decât mine, am comunicat foarte bine cu el de la
început, potrivindu-ne atât în vorbe, cât $i în gânduri $i fapte, ne-am ata$at aproape fulger !tor
unul de altul $i am r !mas buni prieteni.
Liviu Butura este din Ghironda-Timi $, un vajnic român care face cât mai mul i
lupt!tori la un loc. Executase o osând ! modest!, pentru c! a mers cu înc! vreo câiva prieteni
la Bucure$ti unde, în faa Universit!ii, a scos o pancart !  pe care scria «Ori libertate, ori
moarte!»
Începând din anul 1984 pân ! în decembrie 1989, chiar $i dup! aceast! dat !, împreun! 
am organizat demonstraiile din New York $i s!rb!torile naionale române$ti, am fost delegai
ai Bisericii «Sf. Neculai» la Vatra Româneasc! din Detroit $i am fost prezen i la S! pt!mâna
Câmpului Românesc din Hamilton, Canada.
Tot împreun! eram $i în iunie 1986, când am întâlnit familia regal!, la Soultzmat.

124
 

Aiud însângerat
Atunci când, în cele din urm !, au descins regele Mihai, regina Ana $i prinesa
Margareta, a$teptam într-un punct important venirea lor. 'tiu c! regele a condus ma $ina din
Geneva pân! în Alsacia, ba a avut $i o pan! pe care o reparase singur c ! p!tând astfel la mâna
dreapt! o mic! ran!, care înc! mai supura puin.
La cap!tul unei coloane de oameni care ineau s!-l salute pe rege, m-am a $ezat $i eu.
Pe rând, fiecare î$i spunea numele, apoi completa:
- Majestate, am fost ofi er în Garda Regal!.
Altul:
- Majestate, am fost medicul Casei Regale.
Altul:
- Majestate, am fost profesor la Mân !stirea Dealu.
Când, în sfâr $it, hop $i eu în faa regelui, ce s!-i zic?
- Majestate, am spus, sunt Grigore Caraza $i vin din New York.
Regele m-a privit, a zâmbit $i mi-a strâns puternic mâna. Mai târziu, stând pe un
 platou în!lat puin deasupra mulimii care îl ovaiona, locul mi-a fost stabilit de cei doi
organizatori ai s!rb!torii, Remus Radina $i Cicerone Ioanioiu, în apropierea familiei regale.
Tot în apropiere, se afla $i preotul Gheorghe Calciu, sosit pentru prima dat !  pe acele
meleaguri. Se f !cea pomenirea celor 700 de osta $i români mor i pe acele locuri, de boli $i
foame în prizonierat la nemi, în timpul primului r !zboi mondial.

*
Cu Liviu Butura am fost la Washington pe sc !rile Congresului, în faa Ambasadei
Române$ti, în Canada, peste tot unde era nevoie de prezen a noastr !  ca români $i lupt!tori
 pentru o cauz! dreapt!.
Ori de câte ori anunam c!  va avea loc o demonstraie, chemam românii la protest.
Trebuie s!  afirm, spre p!rere de r !u, c!  românii sunt dezbina i $i n-am reu$it niciodat!  s! 
adun!m mai mult de 80 de persoane. Demonstra iile noastre se f !ceau cu 30-35 de in $i, rar 60,
$i pare-mi-se o singur !  dat!  am fost 80. Ungurii, polonezii sau cehii, când f !ceau o
demonstraie, veneau din toate p !r ile, chiar $i de la mari distan e, umpleau str !zile, a$a încât
 poliia cerea ajutoare pentru dublarea sau triplarea pazei iar circula ia era dirijat!  pe alte
artere. Se adunau circa 2.500-3.000 $i chiar peste 3.000 de persoane, iar când începeau s ! 
scandeze lozinci r !suna o bun ! parte a ora$ului.
În vara anului 2000, a fost o demonstra ie cubanez! împotriva lui Fidel Castro, fiind
condus !  de îns!$i fata acestuia care se afla în exil. Atunci, s-au adunat circa 4.000 de
cubanezi. La o mic! distan! de ei, f !ceam $i noi, bieii români, o demonstraie cu doar 40 de
 persoane. Pentru c ! demonstraia noastr ! s-a terminat mai devreme cu jum !tate de or !, câiva
dintre noi am trecut în grupul cubanezilor. I-am privit $i m-a cuprins o adânc ! tristee. Biata
insul! latin! - un miracol, înconjurat de puhoiul slav!
Toate aciunile române$ti desf !$urate în incinta bisericii au fost susinute financiar
integral de mine $i Liviu Butura. Imediat dup!  terminarea slujbei religioase, pentru a nu
 pierde oamenii care, fl!mânzi fiind, s-ar fi îndreptat înspre cas !, împreun! cu Liviu le ofeream
celor 80-100 de persoane care r !mâneau la serbare o gustare, un pahar de uic!  $i un pahar de
vin. La fel, din banii no $tri, duceam în portbagajul ma$inii gust!ri, sucuri $i ap! mineral! în
faa Consulatului Român, unde aveau loc manifesta iile, pentru c! acestea durau $i ore în $ir.
'i a$a s-au scurs ani lungi departe de ar !, dar în apropierea multor camarazi de
închisoare politic!  din România, cu Liviu Butura îns !  am dus în aceast !  perioad!  greul
exilului în slujba neamului nostru care st !tea parc! pironit în cuie.

125
 

Grigore Caraza
Oratoriul Sf. Iosif din Montreal
Plecasem cu bunul meu prieten Liviu Butura spre nord $i, dup! $apte ore de drum, am
trecut în Canada, unde trebuia s ! ajungem la superba Catedral ! Notre Dame de Montreal care
rivalizeaz! cu Notre Dame de Paris. Trebuie spus c ! acest obiectiv dep !$e$te orice imaginaie
$i orice lucru care ar putea fi ad ! postit pe Terra.
În catedrala Notre Dame de Montreal încercam sentimentul c !, printr-o minune, am
fost rupi de p!mânt anume ca s ! plutim undeva într-o lume paradisiac !. Am îngenuncheat
 peste tot pân! ce am ajuns în fa a Altarului. Acolo am tr !it un sentiment cu totul deosebit, ca
$i cum m-a$ fi aflat într-o baie de orbitoare lumin!, într-un rai pe care nici pana m!iastr ! a
celui unui mare povestitor nu l-ar putea defini. Eram ameit de atâta azur $i frumusee
des!vâr $it!, încât aveam senza ia c! este suficient s! întind mâna $i s! ajung la Por ile Raiului.
Mai muli ani la rând am vizitat Montrealul, aceast !  superb!  insul!  îmbr !i$at!  de
fluviul Sfântul Laureniu (Fleuve St. Laurent) care, continuându- $i cursul înspre Atlantic, mai
str ! bate câteva locuri minunate, primul fiind Quebec. Dup ! toate calculele mele, Quebec este
unul dintre cele mai frumoase ora$e ale lumii pe care le-am vizitat în Europa, America, Africa
$i Asia. Continuând cursul apei, fluviul mai sus amintit întâlne $te la o distan! de circa 25 km
de Quebec superba biseric! Sf. Ana de Beaupré (St.-Anne-de Beaupré).
Începând de diminea!, împreun! cu Liviu am avut tot felul de ghinioane, ca $i cum
cineva ne-ar fi stat continuu în cale. Când, în sfâr $it, am ajuns la poalele acestui m !re loca$ 
de rug!ciune, nori grei $i amenin!tori se adunau deasupra noastr !. La Oratoriu se putea
ajunge cu ma$ina, dar erau $i trei rânduri de sc!ri. Cele din mijloc erau din lemn, iar cele
laterale din ciment, iar vizitatorul care voia s! intre pentru a se închina urca pe una din aceste
sc!ri $i apoi cobora pe cealalt!. Cele 101 trepte de lemn erau destinate celor care doreau s ! 
urce în genunchi $i s! spun! la fiecare treapt! «Tat!l nostru».
Când am ajuns la trepte, a început s ! plou!. 'i eu $i Liviu ne-am privit mu i, f !r ! s! 
mai zicem ceva. În sfâr $it, m-am adresat prietenului meu:
- Liviu, nu $tiu dac!  ai realizat c!  drumul de ast!zi ne-a fost pres!rat de multe
neajunsuri. Parc! cineva a încercat s ! ne împiedice s! ajungem în acest loc. În afar ! de acel
«cineva» care ne-a fost potrivnic în tot cursul dimine ii, acum parc! $i natura ne st! du$man în
cale. Ce zici, înfrunt!m ploaia? Urc!m în genunchi pe treptele din lemn?
Liviu n-a ezitat nici o clip !:
- Urc!m, Grigore!
Am îngenuncheat, ne-am închinat $i am început s! urc!m sub ploaia care se rev !rsa
 peste noi, rostind pe fiecare treapt! rug!ciunea domneasc!.
Dup!  65 de minute am ajuns la Oratoriu care, de aceast !  dat!, avea semnificaia
atingerii celui mai înalt pisc din Himalaya. Ne-am trezit amândoi îmbr !i$ai $i mulumind Lui
Dumnezeu. De$i m! plouase, nu-mi era frig deloc $i am constatat c!  p!rul capului îmi era
uscat, la fel spatele $i c!ma$a pe din!untru, doar partea dinafar ! a acesteia fiind ud !.
Oratoriul St. Josef avea circa 600-700 de candele, dispuse în amfiteatru, una lâng ! 
alta. Ajun$i acolo, oamenii introduceau într-un dispozitiv special tot atâtea monede câte
candele doreau s! aprind!. Cred c! am aprins atunci 20-25 de candele $i $tiu c! m! podidiser ! 
lacrimile $i parc! nu m! mai puteam opri. Cu Liviu s-a întâmplat la fel.
În faa acestui ocean de candele, sunt patru colonade care sus in parc!  bolta,
 prev!zute cu ni$te intrânduri, ca un fel de strane. În fiecare din acestea este expus un num !r
impresionant de cârje, cadre, scaune cu rotile $i alte accesorii de sus inere, toate l!sate de acei
 bolnavi care, dup! ce au urcat în genunchi cele 101 trepte, au fost desc !tu$ai, eliberai de
orice boal!, complet vindecai. Am num!rat în jur de 480 astfel de obiecte. În ceea ce m ! 
 prive$te, ani la rând, de câte ori am ajuns la Montreal, urcând în genunchi aceste trepte, mi-am
 pus în gând câte o dorin ! care, ulterior, s-a realizat de fiecare dat!. M!rturisesc acest lucru cu
mâna pe inim! $i în faa Lui Hristos Însu $i.

126
 

Aiud însângerat
 Nu m! voi opri prea mult la dimensiunile acestui Oratoriu care sunt impresionante,
vreau doar s! mai adaug c!, pornind din curte spre acest deal Mont Royal, pe ambele p !r i ale
urcu$ului este redat calvarul Lui Iisus pe drumul Golgotei, respectiv cele 14 popasuri, din care
3 c!deri sub cruce. Toate sunt sculptate în marmur !, la m!rime natural!, de o frumusee
divin!, încât privindu-le îi plâng $i ochii $i sufletul.
La întoarcere, pe autostrada care leag! Montrealul de Quebec, ma $ina rula în vitez! 
n!ucitoare, asemenea unui condor aflat în picaj. Strada este dreapt ! $i-i d! impresia unei raze
de soare care, urmând aceea $i traiectorie, se pierde undeva în infinit. Liviu ap !sa pe
accelerator $i circa 15-20 minute cadranul vitezometrului a ar !tat 140 km/h. Amândoi ne
simeam tare bine, era o c !ldur ! pl !cut!  $i o tihn! binef !c!toare ne împlinea din ce în ce mai
mult tr !irea.
- Liviu! i-am zis la un moment dat, v !zând c! acul vitezometrului se blocase la 140.
Eu nu mai am nimic de pierdut în via !, pentru c! am pierdut totul!
- Nici eu, Grigore!, îmi r !spunse Liviu, dar în elegând despre ce este vorba a redus
viteza treptat, pân! ce a ajuns la 100 km/h. Abia atunci n-am mai auzit iuitul din urechi care
 persistase tot timpul cât viteza era atât de mare.
La Quebec, am str ! b!tut pe jos mai multe artere inând p!l!ria în mân!, încercându-m! 
sentimentul c!  un ora$  de aceast!  în!lime poart!  în el un grad de sfinenie. Fluviul St.
Laureniu, cu m!reia $i porturile care îl m!rginesc $i cu sunetul instrumentelor la care cântau
citadinii peste tot - str !zi, boschete, parcuri - d !deau ora$ului o înf !i$are de ora$ de vis.
 Ne-am continuat drumul pe $oseaua care merge paralel cu fluviul, ca la 25 km s ! 
întâlnim Mân!stirea St.-Anne-de Beaupré, de tulbur !toare m!reie $i frumusee. În rotonda
din incinta acestei biserici, pe ni $te sc!ri în spiral!, se ajunge într-o înc! pere semiobscur !, tot
rotund!, m!rginit! de un parmaclâc - o m !sur ! de protecie pentru vizitatorii care trebuie s! 
vizioneze, aproximativ o or !, imagini cu Na$terea, Viaa lui Iisus, Crucificarea, Învierea $i
În!larea la cer.
Aplecat peste acest parmaclâc, priveam uluit la imaginile în m !rime natural! dispuse
în cele 360 de grade. Începând de la primul grad $i pân! la ultimul, într-o înc! pere uria$!, se
 putea vedea în m !rime natural! Viaa lui Iisus, începând chiar cu apari ia acelei stele pe cer $i
cei trei crai care s-au c !l!uzit dup! ea ca s! ajung! la Pruncul Sfânt. Continu ! cu copil!ria lui
Iisus - atât cât se cunoa $te, alegerea celor 12 apostoli $i propov!duirea Cuvântului lui
Dumnezeu. Urmeaz !  judecarea $i condamnarea la moarte, Crucificarea $i se termin!  cu
Învierea $i În!larea Domnului. Aceast!  ilustr !  oper !, unicat în lume, a fost realizat! de un
grup de mae$tri germani, adu$i din Europa la începutul sec. al XX-lea. În tot acest timp cât am
avut în fa! drumul vieiilLui Iisus, cât am trecut sub priviri aceste tr !iri ale Mântuitorului, m-
am transferat parc! din timpul de fa! în urm! cu 2000 de ani $i parc! de acolo luam parte la
întreaga via! $i, în mod special, la ultimele momente prin care a trecut Mântuitorul.
Ie$ind din aceast! splendid! fresc!, am z!rit o mic!  mân!stire, la care, ca s ! ajungi,
 parcurgi acel drum înspre Golgota, pres!rat cu cele 14 popasuri ale lui Iisus, la fel de frumos
realizate ca $i cele de pe Muntele Mont Royal, de la Oratoriul St. Josef.
Descoperindu-m!, mi-am îndreptat privirile c!tre cer, în rug! de recuno$tin! $i iubire:
- Îi mulumesc Doamne c!, în urma unei lungi nop i de bezn! prin care am trecut, mi-
ai f !cut parte $i de bucurii, m-ai trecut $i prin aceast! lumin! orbitoare de care, poate, nu sunt
vrednic. Îi mulumesc! Îi mulumesc, Doamne!

127
 

Grigore Caraza
Urm!rit în libertate
În iunie 1986, timp de dou ! s! pt!mâni cât am fost în Europa, în Fran a - Soultzmat,
Alsacia $i Paris, Germania, Elveia $i Belgia, în toat!  aceast!  perioad!  am fost urm!rit
îndeaproape de un ofier de securitate trimis din ar !, al c!rui nume, probabil conspirativ, era
Radu. În cartea «Orizonturi ro $ii» a lui Mihai Pacepa, scrie c! Nicolae Ceau$escu, atunci când
d!dea ordin ca o anumit!  persoan!  s!  fie suprimat!, uza de expresia: «D !i-l pe Radu!»2 
Temându-se probabil de eventualele microfoane care i-ar fi fost plasate pe undeva, hot !rârea
luat!  de Ceau$escu îi era transmis! lui Pacepa numai în gr !dina de trandafiri, dup!  care îi
spunea s! nu-i comunice rezultatul, urmând s !-l afle din pres!.
Având în vedere acest lucru, m !  întreb dac!  numele «Radu» era dat întâmpl !tor
agentului care m! urm !rea sau mai purta în el $i alt mister. 'i susin acest lucru pentru c!, la
acea or !, am avut câteva interven ii la posturile str !ine de radio, respectiv, Europa Liber ! -
München, BBC Londra $i Vocea Americii Washington, în afar !  de faptul c!  f !ceam
demonstraiile din faa Consulatului Român $i a Naiunilor Unite din New York.
La aceast! supoziie, se mai adaug! o întâmplare care are leg!tur ! cu urm!rirea mea.
În peninsula Long Island din New York, locuia $i un fost coleg de temni ! din ultima perioad! 
de detenie, Vasile Sas, care mergea deseori la pescuit. Într-una din zile, pe nea $teptate, lâng! 
el ap!ru un pescar care vorbea foarte bine române $te. Intrând în vorb!  cu acesta, i-a cerut
foarte multe am!nunte despre un anumit cet !ean, pe nume... Grigore Caraza. Întrebat fiind la
ce-i folosesc detaliile solicitate, i s-a r !spuns c! are treab! cu mine. Str !inul s-a prezentat M.
Dumitriu, dar sunt sigur c! numele respectiv nu era cel real. Alarmat, Vasile Sas mi-a relatat
întâmplarea $i m-a rugat s! fiu atent. Cert este c! niciodat! nu am cunoscut vreo persoan ! cu
acest nume.

 Neculai Popa - Los Angeles

În mai 1952, m! aflam în Celular, aripa dinspre Gref !, prima celul! orientat! spre est,
împreun! cu Romeo C!tuneanu, ofier, la început cavalerist apoi aviator, 'tefan Cârjan, mare
fotbalist $i antrenor al echipei Juventus, $i Cornel Cereguiu, din Timi$. În acea perioad!, era
un regim mai puin aspru, cu atât mai mult cu cât lucram $i în fabric!. Gardienii se pref !ceau
c! uit! u$ile deschise, a$a c! noi puteam circula din celul ! în celul!. La parter îns! fuseser ! 
instalate pe pardoseala de ciment un fel de cutii, care f !ceau oficiul de carcer !. În !limea era
corespunz!toare, dar l!imea era atât de mic!, încât cel pedepsit era obligat s ! stea numai în
 picioare ore, zile în $ir, f !r ! s! se poat! a$eza sau m!car s!-$i flexeze genunchii pentru a se
odihni. În total, erau vreo 8 sau 10 astfel de carcere, câte dou ! la cap!tul fiec!rei aripi, plus
dou! la intrare, una fiind poziionat! la parter, exact sub celula unde st !team noi - la cap!tul
aripei scurte.
Într-una din zile, doi gardieni au adus în brânci pe un tân !r care p!rea a fi cel mult de
vârsta mea - 23 de ani. Deloc însp !imântat, tân!rul a intrat lini$tit în aceast! cutie a mor ii -
 pentru c!, din câte $tiu, oamenii mureau la puin!  vreme dup!  ce ie$eau de acolo. L-am
urm!rit zile în $ir pe acel deinut c!ruia i se deschidea u $a $i era scos din cutie doar când i se
d!dea mâncare, o dat ! pe zi sau la 2-3 zile. U $a respectiv! era prev!zut! cu o vizet! pe unde i
se d!dea din când în când ap!, dar nu $i mâncare, neavând spaiu pentru a putea mânui gamela
$i lingura.
Am aflat c! pe tân!rul din carcer ! îl cheam! Nicolae Popa, este din Galai $i venise în
ar ! cu o misiune. Fiind adus cu un avion de la Viena, a fost l !sat în zona Aradului, dar mult
mai departe de punctul unde era a$teptat. În felul acesta, derutat $i necunoscând zona, a fost

2
 Din alte surse ale securit !ii ast!zi se $tie c! expresia era folosit ! atunci când cineva era condamnat la moarte
 prin iradiere. (n.b.)
128
 

Aiud însângerat
 prins de c!tre Securitate $i adus în Aiud. Toi am fost deosebit de impresiona i de curajul $i
dârzenia tân!rului $i, v!zând c!  r !mâne timp îndelungat la carcer !, ne-am gândit cum l-am
 putea ajuta. Din raia noastr !, am adunat pâine, apoi ni $te medicamente $i vitamine, cum am
 putut $i noi c! p!ta de pe la doctori, îns ! trebuia s! i le duc! cineva riscându- $i chiar $i viaa.
 Nimeni nu s-a oferit, $tiind c! ar fi aproape o nebunie s! încerce a$a ceva.
În centrul fiec!rei secii, parter $i cele trei etaje, supraveghea câte un gardian-goril ! 
care nu $tia cum s! te prind! cu ceva pentru a- i zdrobi oasele $i, în afar ! de ace$tia, mai erau
acei deinui care f !ceau oficiul du$manului. Ca s! ajungi la carcer !, trebuia s! te strecori prin
faa altor zece celule ale c!ror u$i erau îngropate în zid. Astfel, trebuia s !  popose$ti în faa
fiec!ruia, s! te faci una cu zidul pentru a nu fi observat $i pentru a-i asigura urm!torii pa$i. La
 bifurcaie, nu aveai unde te ad ! posti $i puteai fi v!zut din orice unghi. Urmau sc !rile în faa
c!rora era camera $efului de secie, cu u$a mereu deschis! iar el permanent cu ochii pe noi.
Ajuns la parter, operaia trebuia repetat!  în sens invers pentru a ajunge la carcera
str !inului pe care nu-l mai v !zusem niciodat!, dar $tiam c! este în pericol de moarte. Cine, se
întrebau mereu colegii de celul!, cine poate s!  fac!  acest sacrificiu?, $i perechi de ochi au
început s! m! priveasc! insistent.
- M! duc! le-am zis.
În situaii extreme, când luam o hot !râre ie$it! din comun, parc! sufla cineva asupra
mea dându-mi curaj $i putere, împingându-m! din spate. Nu $tiu ce înger m! apucase de bra  
$i m! ducea înainte, îns! nu cred c! era numai unul c!ci aveam impresia c!  $i din spate m! 
mai împinge unul. Am b!gat în sân cele adunate de noi, am îngenuncheat $i m-am rugat, apoi
am ie$it.
Am f !cut drumul prin faa celulelor, cu popasurile descrise, am coborât sc !rile $i am
ajuns cu bine la cutia din cap !tul aripei. I-am suflat celui din!untru s! fie atent c! voi împinge
u$or carcera pe ciment, apoi, cu mult !  atenie, am deschis vizeta $i i-am introdus pe rând
 pâinea, vitaminele $i medicamentele.
- Cine e$ti? m-a întrebat.
- Un str !in, i-am r !spuns. Nu conteaz ! numele meu, dar sunt fratele dumitale $i vreau
s! te ajut ca s! treci $i de aceast! grea suferin! la care ai fost supus.
Am f !cut drumul întors $i, dup!  ce am intrat în celul !, gardianul ne-a închis u $ile,
tr !gând cu putere z !vorul. M-am urcat pe pat dar tremuram atât de tare, încât corpul meu avea
zvâcniri convulsive. Plângeam. Realizam în acel moment cum am ajuns acolo $i am îneles c! 
 puterea avut! ca s ! fac acest act cu totul ie $it din comun nu venea de la mine, ci mi se d !duse
de undeva de sus, iar acum mi se lua pentru a fi eliberat $i readus la starea mea de simplu om.
 Nu eu f !cusem acest lucru, ci acei doi îngeri care m-au condus, de data aceasta eu fiind doar
mijlocitorul. Am citit acest lucru din comportarea colegilor mei de camer !  $i din felul în care
m! priveau. Erau la fel de speria i $i uimii în acela$i timp ca $i mine.
Am repetat înc! de dou! ori aceast! operaie de salvare la un interval de câteva zile $i,
în sfâr $it, dup! 17 zile de carcer !, întâmplarea face s! v !d ie $ind de acolo nu un tân!r de 22-
23 de ani, ci un om malformat, cu picioarele $i mâinile umflate pân! la refuz. Abia p!$ea cu
 picioarele dep!rtate $i mâinile mult în afara corpului iar capul îi atârna greu. Înso it de dou! 
 plantoane, a fost dus la infirmeria închisorii.
M-am eliberat o dat!, am revenit în închisoare, m-am eliberat înc ! o dat!  $i apoi am
 plecat în exil dar oricât m-am interesat de Neculai Popa nu am mai putut afla nimic.

*
Aveam muli ani de exil în 1988, când am participat la primul Romfest, organizat la
Cleveland-Ohio, în luna octombrie. Reg !sindu-m! cu ni$te camarazi de temni !, l-am auzit pe
unul dintre ei pronunând numele Neculai Popa. Am tres !rit.
- Cel din Galai?
- Exact!

129
 

Grigore Caraza
În clipa urm!toare, cei doi cu care vorbisem vedeau doi in $i cum se îmbr !i$eaz!,
 plângând unul pe um!rul celuilalt.
- Neculai, drag Neculai!
- Tu e$ti, Grigore?!?
Dup! câtva timp, într-o gazet! editat! în limba român! care ap!rea în SUA, am citit un
articol plin de venin care ridiculiza faptul c! Nicolae Popa ar fi stat 15 zile într-o carcer ! $i c! 
ar fi putut rezista în condiiile care erau acolo.
Am r !spuns imediat printr-un material, rugând s ! fie pus în aceea$i pagin! $i în acela$i
loc, pentru a pune la punct impertinen a $i r !utatea unei anumite categorii de oameni. Este
adev!rat, scriam în articolul respectiv, c ! Neculai Popa nu a f !cut 15 zile de carcer ! într-un
regim $i condiii groaznice, ci a f !cut 17 zile, iar 17 este mai mare decât 15! Eu sunt persoana
care am fost martor ocular la acest calvar al lui $i depun m!rturie în faa oric!rei justiii $i mai
mult decât atât, când voi ajunge dincolo, în genunchi voi depune m !rturie în faa lui Hristos
Însu$i. Am semnat materialul $i nimeni nu a mai contestat cele scrise de mine.

P!rintele Gheorghe Calciu

Am scris în paginile acestei c!r i c! am cunoscut oameni de excep ie, adev!rai martiri
ai neamului românesc sau de o noble e angelic!, în preajma c!rora am simit cum harul lui
Dumnezeu pogorât asupra lor se r !sfrânge $i în fiina celor din jur. În timpul prigoanei
comuniste, prin prezena unor astfel de oameni, temniele din România au concentrat mii de
valori ale intelectualit!ii, dup! cum am mai spus, întreaga crem ! a neamului românesc. Unii
au fost uci$i prin metode machiavelice, al ii au rezistat f !r ! a mai pune alt pre  pe propria lor
via! decât, poate, cel de ofrand ! în faa Dumnezeirii. Cert este c!  $i unii $i alii au asistat, de
multe ori neputincio$i, la suferinele camarazilor, au suferit al!turi de ei dar, din p!cate, f !r ! 
s! poat! face mare lucru.
În acele vremuri tulburi, exterminarea în mas !  devenise un fel de a doua natur !  a
închisorilor sau un fel de punct terminus pentru fiecare condamnat politic. Odat !  cu
transferarea deinuilor dintr-o închisoare în alta, circulau $i informaiile $i a$a se face c! un
fapt ie$it din comun ajunsese s ! fie cunoscut în mai toate mediile de osând ! politic!. În cele 4
celule din Cazimca Jilavei, ridicat ! special în incinta Fortului 13, urmau s ! fie exterminai 16
deinui considerai a fi deosebit de periculo $i. Între ei, se afla $i Costache Opri$an, o
 personalitate care a supravieuit Pite$tiului, care a$tepta s!-i vin! sfâr $itul: îndelung înfometat,
 bolnav de TBC pulmonar $i f !r ! medicamente. V!zându-l în cele mai cumplite chinuri, un
tân!r din aceea$i celul! - student la Medicin!, în anul III, când fusese arestat - $i-a luat gamela
$i s-a îndreptat înspre un col al înc! perii, f !r ! s! fie v!zut de gardianul care controla mereu
 prin «spion». Cu un ciob de sticl !, tân!rul student Gheorghe Calciu $i-a deschis o ven ! de la
mân!, l!sând s!  se scurg!  o anumit!  cantitate de sânge. Dup!  ce $i-a oprit sângerarea, a
a$teptat câteva minute pentru a se decanta $i, cu ultimele puteri ce le mai avea, le-a dus la
gura muribundului. Din p !cate, în acele clipe, Costache Opri $an trecea într-o lume mai bun !...

*
L-am cunoscut pe preotul Calciu mult !  vreme de la acea întâmplare, când eram în
Aiud, într-o perioad! foarte tulbure, cu nori grei deasupra bietelor noastre capete $i a întregii
temnie. În momentul când a fost solicitat pentru a lua parte la «activitatea cultural-artistic !»,
studentul Calciu a r !spuns cu franchee c!  el $tie ce este reeducarea chiar de la Pite$ti,
refuzând orice alt! discuie în acest sens.

130
 

Aiud însângerat

La primul proces al Pite $tiului care a avut loc pe 10 noiembrie 1954, studentul
Gheorghe Calciu a ap!rut ca un fulger în boxa acuza ilor, susinând cu fermitate c! reeducarea
a fost f !cut!  de generalul Dr !ghici, de Nicolschi $i de acel Pantiu$a (Pintilie - nume
conspirativ), rus 100 %, care nu era un simplu diavol sau o legiune, ci reprezenta întregul iad
cu toate adâncimile $i întunecimile sale. Completul de judecat !  $i securi$tii din sal! au r !mas
uimii de atitudinea tran$ant! pe care a avut-o $i, fire$te, care comporta o serie de riscuri u$or
de b!nuit la acea vreme, situaie în care pre$edintele a amânat $edina pentru a doua zi. O
noapte întreag!, tân!rul a fost b!tut pentru intervenia f !cut!, cerându-i-se ca a doua zi s ! 
retracteze cele spuse. În ziua urm!toare îns!, din aceea$i box!, mai puternic $i cu o voce mai
sigur !  de parc!  ar fi fost la comanda unei unit !i militare, tân!rul le-a strigat celor din
completul de judecat!:
- Cei care au comandat reeducarea $i au dirijat-o din umbr !  sunt cei pe care i-am
numit $i ieri: Dr !ghici, Nicolschi $i Pantiu$a. Din aceast! clip!, nu voi mai r !spunde nimic,
 pân! când cei trei criminali nu vor fi lâng! mine, în box!!
Uimirea a fost atât de mare $i efectul atât de puternic, de parc! un uragan ar fi zguduit
din temelii cl!direa care st!tea gata s! se pr ! bu$easc!. În situaia ivit!, se înelege, $edina a
fost reluat!  $i a treia zi, dar procesul Pite $tiului a fost dat peste cap, luând cu totul o alt ! 
întors!tur !. Acestui om i se datoreaz !  salvarea multor colegi de temni !, aducerea în prim
 planul vremii a unui adev!r crud, precum $i începutul unei istorii care, vrând-nevrând, trebuia
spus! a$a cum a avut loc.
Reacia studentului Gheorghe Calciu a avut efectul unei bombe $i a r !mas ca un
 protest de lupt! împotriva scenariilor esute diabolic împotriva lupt !torilor anticomuni$ti.

*
Eram departe de ar !, plecat în exil, în SUA. Fostul student medicinist Calciu, acum
 profesor la Teologie $i preot, luase hot!rârea de a ap!ra Biserica Ortodox! Român! cu orice
risc, indiferent de consecine. Dup!  ce odiosul regim condus de Ceau $escu a început
d!râmarea bisericilor $i prima dintre ele, Biserica Enei, a fost pus ! la p!mânt, adresându-se
tinerilor $i, în special, studen ilor de la Teologie, a predicat cele «'apte cuvinte»
 binecunoscute. De fapt, acestea au constat în $apte predici fulminante inute în faa U$ilor
Împ!r !te$ti, care reprezentau strig!tul de alarm! fa! de netrebniciile sistemului comunist. Era
atât de mult!  lume, încât, nemaiînc! pând în biseric!  $i în curte, oamenii l-au ascultat din
strad!, c!!rai pe garduri, urcai pe ma$ini $i în copaci.
Drept urmare a acestei îndr !zneli, preotul Gheorghe Calciu a fost arestat, urmând s !-$i
isp!$easc! pedeapsa în una din temni ele consacrate de acum de inuilor politici din România.

*
Eram în New York $i, prin intermediul presei, al preotului din Biserica Român !, am
chemat românii pentru a lua parte la demonstra iile pe care urma s!  le facem în faa
Consulatului General al României. Am multiplicat fotografii de ale preotului Calciu, apoi le-
am aplicat pe pancarte. Luni, ani, pân !  la eliberarea p!rintelui Calciu, am continuat
demonstraiile, am vorbit la Europa Liber !  $i la Vocea Americii, am publicat articole în presa
exilului, am anunat în biseric!  $i am strigat în faa geamurilor de la cl!direa proprietate a
Consulatului Român din New York, pân !  ce am r !gu$it, pân!  ce vocea nu ne mai putea
ajuta.
În cele din urm!, p!rintele Calciu a fost pus în libertate - $i vreau s!  cred c! 
demonstraiile pe care le-am f !cut $i de care s-a aflat în întreaga lume au avut efectul scontat.

131
 

Grigore Caraza
Dup!  eliberare, p!rintele a avut domiciliu for at la locuina personal!  din Bucure$ti
 pân! când, într-un târziu, i s-a dat voie s ! p!r !seasc! ara, ajungând în felul acesta în SUA.

*
Era 9 august 1985. Pe Aeroportul Kennedy din New York, numero $i români din exil îl
a$teptau pe p!rintele Calciu $i pentru c!  era o personalitate urm!rit!  $i urât!  de comuni$ti,
 poliia a hot!rât s!-i asigure protecie. Astfel, o gard! puternic! de polii$ti, r !sfirai din doi în
doi metri, str ! juia în faa celor care îl a$teptau. Când, în sfâr $it, p!rintele Calciu a ie$it de la
 punctul vamal, din mulime s-a strigat:
- Vine p!rintele!
Polii$tii care au întors capul au observat pu in cam târziu c!, printre ei, rupând
cordonul, un cet!ean fugea înspre preot. Doi dintre ei au alergat s !-l prind! pe fugar dar au
renunat în clipa urm!toare, pentru c!  acesta deja ajunsese la p !rintele Calciu, cei doi
r !mânând mai mult timp unul în bra ele celuilalt.
- Cine e$ti? a fost întrebarea noului sosit.
- Sunt Grigore Caraza. Bine ai venit, p !rinte!
Trecuser ! mai bine de 33 ani de când ne-am v !zut ultima dat!.
- Îi aminte$ti p!rinte, Aiud 1952? Iar acum, iat !, suntem în 1985, la New York!
Ca într-un film, cred c!  p!rintelui i-au revenit în minte amintirile acelor vremi de
 prigoan!, i s-au înrourat genele $i privirile v!lurite c!utau s!  str ! bat!  prin pâcla grea a
samavolniciilor trecute...

*
Pe aeroport, din partea episcopului Nathanael Pop, l-au întâmpinat trei preo i care i-au
dat un rând de straie biserice $ti, o cruce sfinit!, precum $i patrafirul, care semnifica ridicarea
tuturor restriciilor la care fusese supus de c !tre conducerea Bisericii din România, respectiv
caterisirea.
La fel de impresionant! a fost întâlnirea cu p !rintele Roman Braga, $i el fost student la
Pite$ti, amândoi trecând prin iadul temni elor comuniste. Cei doi, care nu s-au mai
recunoscut, s-au întâlnit apoi într-o îmbr !i$are lung!, surprins!  de presa $i televiziunea
 prezente acolo, momentul fiind mult comentat de media din SUA.

*
În anii ce au urmat, p !rintele Calciu a fost prezent la toate ac iunile de protest, peste
tot în SUA $i în Europa (Frana, Germania, Italia, Elve ia, Anglia etc) militând pentru aceea $i
cauz!  dreapt!: respectarea drepturilor românilor. Îmi amintesc faptul c !, în Viena, dup !  ce
ap!ruse seara la televiziune, în ziua urm !toare p!rintele a fost acostat pe strad! de o doamn!,
care l-a întrebat în limba german !: “Nu cumva Sfinia ta e$ti preotul Calciu, cel care ai ap!rut
asear ! la televizor?”
La München, la Radio Europa Liber !, p!rintele a vorbit de mai multe ori iar o dat !, la
rug!mintea mea, a avut o interven ie pentru fratele meu Gheorghe Caraza. Pe continentul
american, a fost prezent între Atlantic $i Pacific, între Mexic $i Canada $i, trecând grania, în
Hamilton - la Câmpul Românesc, la Montreal, Quebec, Ottawa, Toronto, Vancouver etc.
Peste tot pe unde s-a putut trece, p !rintele Calciu era nelipsit, atitudinea sa plin ! de fermitate
fiind din greu simit! în România comunist !, în mod deosebit de Securitate $i de acel care, din
nenorocire, conducea România acelor ani, Nicolae Ceau $escu.
În decursul istoriei noastre, puini români au luptat cu atâta dârzenie $i cu atât curaj
 pentru neamul românesc a$a cum a f !cut-o preotul Calciu, de aceea $i-a f !cut $i muli
du$mani, numai c!  mu$c!tura lor a r !mas f !r !  efect. În treac!t, vreau s!  amintesc de
132
 

Aiud însângerat
înd!r !tnicia $i r !utatea unui oarecare Aurel, care n-a urm !rit altceva decât s!  fac!  valuri
favorabile du$manilor. Cel în m!sur ! s !-l apere de drept pe preotul Calciu eram eu $i, pentru
c! r !utatea oamenilor $i num!rul votanilor au câ$tigat pe moment, ca drept protest mi-am dat
demisia din funcia de vicepre$edinte pentru SUA al Asocia iei Fo$tilor Deinui Politici cu
sediul la Geneva, din care p !rintele f !cea parte, renunând totodat!  $i la calitatea de membru
fondator.
P!rintele Calciu este cel care a înfiinat Romfest-ul, este cel care a luat parte la
demonstraiile ce au avut loc pe întinsul SUA, de la New York, la Washington $i Los
Angeles, apoi în Europa, la Paris. Este cel care a dat un suflu nou diferitelor activit !i atât pe
teren, cât $i în pres!, $i care, la revoluia româneasc! din decembrie 1989, s-a prezentat în fa a
Ambasadei Române din Washington, cerând ambasadorului s ! predea arhiva $i documentele
instituiei respective. Tot preotul Calciu este cel care, la Los Angeles, dup !  o demonstraie
organizat!  de Nicolae Popa, a cerut românilor s !  formeze ni$te grupe de voluntari care s! 
mearg! la Bucure$ti pentru a lupta cu Securitatea ce tr !gea în revoluionari. Printre cei înscri$i
s!  plece voluntari în România, în afar !  de p!rintele Calciu $i Nicolae Popa, am urmat eu,
Andrei Calciu $i alii.
Hot!râsem s! m! repatriez $i, într-o discuie dinaintea plec!rii, p!rintele Calciu mi-a
spus:
- Dac! te hot!r !$ti s ! r !mâi, vino la Washington $i, cât om mai fi în via!, eu voi sluji
ca preot iar tu, ca $i cantor, îmi vei da r !spuns la stran!. 'i-apoi, drag! Grigore, când va fi s! 
murim, ne-om îngropa unul pe altul...

*
Reîntors acas!, m-am bucurat $i am tr !it al!turi de fiecare fir de iarb! româneasc! ie$it
în calea mea, am respirat nes !ios cu fiecare por al trupului meu aerul care mi-a lipsit atât de
mult!  vreme $i am p!$it sfios pe !râna însângerat!  de atâia lupt!tori pentru dreptatea
neamului. Am crezut c! dorul meu se va aduna pentru totdeauna numai aici, în patria mea,
îns! alearg! înc! zbuciumat în jurul unui om atât de pre uit $i atât de drag, p !rintele Calciu.
Recent, într-o discuie telefonic!, mi-a spus c! $i el s-a hot!rât s! se întoarc! acas!...
Când va veni, poate $i iarba, $i apa, !râna $i azurul vor fi înseninate de zâmbetul
$!galnic $i cald al bunului meu prieten Ghi ! Calciu...

Generalul Nicolae R !descu

 Nicolae R !descu, prim-ministru al României în perioada 6 decembrie 1944 - 6 martie
1945, mare lupt!tor în slujba neamului românesc, a r !mas în istorie ca omul care se opunea de
la tribun! împotriva comunismului. Dup ! 6 martie 1945, când s-a instalat oficial comunismul
în România, generalul Nicolae R !descu a trebuit s!  dispar !  pentru un timp din v !zul celor
care ajunseser !  la conducerea României, reu $ind apoi s!  p!r !seasc!  ara $i s!  ajung!  în
str !in!tate. În SUA, a f !cut parte din Consiliul Naional Român, împreun! cu Vi$oianu, un alt
om de stat al României. A murit în Queens-New York fiind îngropat în cimitirul Cypres Hill,
într-o parcel! rezervat! românilor din exil. În anii 1980, când am ajuns în SUA, crucea din
mozaic era c!zut! iar mormântul neîngrijit $i n! p!dit de iarb!.
Împreun! cu Liviu Butura, nedezminit român de prim! clas!  $i cu un suflet deosebit,
am luat hot!rârea s! îngrijim de mormântul acestui mare om al României. Astfel, pentru c ! 
nimeni n-o mai f !cuse de mult ! vreme, ani la rând, de cum d !dea colul ierbii, f !ceam strat $i
 plantam flori, apoi în mod regulat mergeam pentru a le uda $i plivi. Am f !cut fotografii $i am
dus la faa locului mai muli români din localitate sau veni i din str !in!tate, cum bun!oar ! a
fost Cicerone Ioanioiu de la Paris, preotul Calciu, preotul Vasile Vasilache $i alii, atât pentru

133
 

Grigore Caraza
a sluji la mormânt, cât $i pentru a lua cuno$tin! de aceast ! personalitate a românimii, care se
odihne$te în ar ! str !in!.
Cu Liviu Butura am încercat s ! ridic!m crucea pentru a o refixa în p !mânt, dar nu am
reu$it nici m!car s! o urnim din loc. Am mai rugat atunci înc ! trei persoane $i de-abia am
reu$it s! a$ez!m crucea la locul s !u.
În ianuarie 1999, ultimul descendent din familia generalului a venit în New York,
încercând prin consulat s! g!seasc! mormântul unchiului s!u, dar din câte $tiam, nu reu$ise.
Am luat leg!tura prin telefon cu aceast !  persoan!  $i i-am cerut s!  preg!teasc!  în Cimitirul
Belu locul unde s! fie depus generalul, ale c!rui oseminte voiam s!  le aducem în ar ! sau,
dac! armata s-ar fi implicat, la Cimitirul Ghencea. În acest sens, am dus tratative cu dr. Eugen
'erb!nescu, consul general la Consulatul României din New York, interesându-m ! totodat! 
dac! Taromul ne-ar înlesni transportul acestui erou român.
La vremea aceea, se p !rea c! suntem foarte aproape de reu$it!, cu atât mai mult cu cât
solicitându-l pe preotul Calciu, personalitate binecunoscut! în SUA, acesta ne-a promis ajutor,
ceea ce a $i f !cut. Un pas numai $i totul ar fi fost rezolvat, când a ap !rut 'tefan Is!rescu, din
statul Rhode Islande, ora$ul Providence. 'tefan Is!rescu era o personalitate atât în România,
cât $i în str !in!tate, boier de vi!, c!s!torit cu prinesa Ileana - mai târziu, maica Alexandra de
la Mân!stirea Ellwood City, Pennsylvania, care a $i înfiinat de altfel acest l!ca$ de rug!ciune.
'tefan Is!rescu, un mare lupt!tor pentru neamul românesc, era prezent în New York ori de
câte ori se simea nevoia unui reprezentat de seam !  din exilul apolitic în faa unei
 personalit!i. Am fost foarte apropiat de acest om, deseori fiind solicitat în anumite probleme,
dup! cum $i eu l-am solicitat pe dânsul sau am mers în locuin a lui din New York, având $i
acolo o proprietate. Nu $tiu cum, dar discutând cu consulul general, acesta i-a propus s !  ia
asupra dânsului misiunea de a duce osemintele generalului R !descu în patrie, cu atât mai mult
cu cât prim-ministru al României era Mugur Is !rescu, rud!  apropiat!  a domnului 'tefan.
Operaia s-a f !cut dup! cum se cunoa $te în România $i în str !in!tate, dar str !dania noastr !, a
celor trei - Liviu Butura, p!rintele Calciu $i eu - a r !mas doar... str !danie. În capul mesei au
stat alii iar cei care s-au îngrijit de reîntoarcerea osemintelor în ar ! au r !mas în urm!, poate
 pentru c! nu aveau nici rud ! prim-ministru, nici o anumit! culoare politic!  $i nici un loc de
frunte într-o societate înc! nedreapt! $i p!rtinitoare.

«This is the man!»

În 1988, locuiam pe Menahan Street, col  cu Seneca Avenue. Era într-o zi de mar i, pe
9 august, când tocmai m ! întorsesem din ora $ cu ni$te cump!r !turi. În jur de ora 13.00, am
auzit zgomote pe coridor, apoi b !t!i puternice în u$!.
- Cine-i? am strigat.
- Poliia! Deschidei repede!
În timp ce am f !cut cei câiva pa$i pân!  la u$!, m!  gândeam c!, dac!  ar fi fost
Securitatea, eram obi$nuit cu ea, dar cu poli ia nicicum pentru c! niciodat! nu am avut de a
face cu aceast!  instituie de reprimare. Când am deschis u $a, un poliist mi-a spus s! ies în
grab!, doar cu ceea ce am pe mine. Am coborât sc !rile $i am mers spre locul indicat, la o
distan! de circa 200 de metri de imobilul unde locuiam, spre acel refugiu îndreptându-se $i
ceilali locatari, precum $i cei din casele de vis-à-vis.
Locuiam la etaj $i, de$i intrarea în cl!dire era pe Menahan Street, dormitorul meu era
spre Seneca Avenue, iar la parter, perete în perete cu camera mea de dormit, se afla un bar de
noapte. În timpul nopii, se auzeau acorduri puternice de instrumente muzicale, voci la nivel
înalt $i de multe ori mici scandaluri, dimineaa întâmplându-se deseori s ! fiu trezit de chefliii
care p!r !seau g!l!gio$i acel local.
Poliia fusese informat! c! în peretele respectiv era amplasat! o bomb!, motiv pentru
care evacuase în mare grab !  locatarii cl!dirilor din zona respectiv !  $i cordoane întregi de

134
 

Aiud însângerat
 polii$ti supravegheau pe toat ! lungimea str !zii. Dup! puin timp, o ma$in! dotat! special cu
detector de bombe a sosit la faa locului iar câiva speciali$ti au intrat în bar. Dup !  circa 25-
30 de minute, au ie $it ducând cu ei ceva într-o cutie metalic !. Polii$tii care au fost de fa! ne-
au spus c !, într-adev!r, se g!sise o bomb!, dar au dezamorsat-o, iar noi suntem liberi s ! 
intr !m fiecare în apartamentul s!u.
Dou!  zile mai târziu, în s ! pt!mânalul «Ridgewood Times», articolul «Bomb Squad
Checks Bar» comenta evenimentul, dând $i o poz! de la faa locului, care îi reprezenta pe cei
trei polii$ti care s-au ocupat de caz: Martin Steiger, Kenny Pollett $i Brian Sinclair.
În zilele care au urmat, am observat c !, pe partea opus!, în faa unui magazin
alimentar italian, staiona un automobil de culoare neagr !, lung, de o marc!  foarte bun!,
înmatriculat NY urmat de un num!r cu cinci cifre, lucru puin obi$nuit în statul New York. N-
am dat importan! acestui fapt pân! când, într-o sear !, ie$ind din cas!, un cet!ean m! privi cu
mult! atenie, dup! care i se adres ! cuiva de pe trotuarul de vis-à-vis:
- This is the man! This is the man! (Acesta este omul!).
Când m-am întors ca s! îl iau pe respectivul la întreb!ri, am v!zut c! cet!eanul de pe
cel!lalt trotuar $i-a închis aparatul foto, dup ! care s-a urcat în ma$in! demarând în vitez!. N-
am avut timp decât s !  fac doi-trei pa$i pân!  în mijlocul p!r ii carosabile $i s!  memorez
num!rul pe care l-am $i notat pe o bucat ! de hârtie. Când s! m! îndrept îns! spre cet!eanul
care m! reperase, acesta nu mai era nic !ieri.
M-am tot gândit cine sunt cei care m ! urm!reau $i dou!-trei zile mai târziu am reu$it
s! ajung în cl!direa bine cunoscut! atât new-yorkezilor, cât mai ales str !inilor - Immigration.
Toi lucr !torii din cl!direa respectiv! se ocupau de str !inii sosii în SUA. La etajul 18, era o
instituie cu totul special !, îns! nici un lift nu oprea la acest nivel - lifturile fiind automate în
SUA, iar eu tocmai acolo voiam s ! ajung. Dup! ce mi-am anun at sosirea, cineva a coborât,
apoi m-a condus la FBI.
Întâmpl!tor, cel care m-a primit îmi era cunoscut dintr-o alt !  intervenie a mea pe
lâng! FBI când, cu ani în urm !, primeam ni$te scrisori de la o persoan ! - care nu semna $i
care circula foarte mult pe meridiane. Coninutul acelor scrisori, citit de orice specialist în
domeniu, d!dea de b!nuit c! eu a $ fi în leg!tur ! cu anumite organiza ii ilegale din SUA $i din
lume.
Când i-am spus respectivului func ionar al FBI p!ania mea $i i-am dat num!rul
ma$inii al c!rui $ofer m!  urm!rise $i m! fotografiase, mi-a spus zâmbind $i împ!ciuitor s! 
stau lini$tit pentru c!  persoana care m!  urm!re$te este un agent de-al lor care m ! 
supravegheaz ! ca s! nu mi întâmple ceva r !u. A$a am aflat c! eram în evidenele lor $i erau
obligai s! m! apere. Dup! precedentul cu bomba din peretele barului, persoanele respective
 primiser !  misiunea de a m!  ocroti existând, dup !  toate probabilit!ile, $i varianta de a se
repeta.

*
În 1990, mi-a c!zut sub priviri s ! pt!mânalul «Lumea Liber !» cu nr. 69/27 ianuarie,
ziar care ap!rea în New York $i era printre cele mai citite gazete editate în limba român !. La
 pagina 8, mi-a reinut atenia articolul «Exilul $i Rena$terea» semnat de Liviu Cangeopol.

«Muli dintre cei din ar ! dau dovad! de o neru$inare ce frizeaz! incredibilul sau

de o naivitate înduio$!toare. Cel puin a$a o dovedesc faptele. Incompetena $i minciuna
s-au instalat iar !$i în fotoliile conducerii. Libertatea este tot atât de urgisit ! cât $i sub
Ceau$escu. Puinii oameni demni care se afl ! acolo sunt marginaliza i. Este necesar ca
în mecanismul rena$terii s!  fie cuprin$i $i românii din exil, cei care, ani de zile, s-au
dedicat ideii de libertate: Monica Lovinescu $i Virgil Ierunca, Paul Goma $i Ioan Petru
Culianu, Dorin Tudoran $i Mihai Ursachi, p!rintele Calciu $i Grigore Caraza, Matei
C!linescu $i Vladimir Tism!neanu, Ion Negoi escu $i Eugen Ionescu. 'i lista este lung!,

135
 

Grigore Caraza
atât de lung! încât ea ar putea acoperi tot vidul de care vorbeam mai sus. Ace $ti oameni
nu numai c!  nu au pactizat cu diavolul, dar chiar au $i luptat împotriva lui. 'i pe
deasupra, ei au cunoscut $i libertatea democraiei autentice».

Mia Braia
“Consideraii despre Mia Braia

Exist! o istorie plin! de poezie a roman ei române$ti $i aceast! istorie se confund! cu

Mia Braia.
A fost un început al roman ei, un apogeu $i un declin. Apogeul l-au adus oamenii,
arti$tii d!ruii. Mia Braia a fost printre ei, în frunte. Inima noastr !  a plâns $i a visat cu ea.
Declinul l-a adus comunismul. Roman a adev!rat! a migrat, a ajuns în exil. Fidela Mia Braia
s-a exilat cu ea. Aici, în Vest, într-un p !mânt str !in $i adesea ostil, Mia Braia $i romana ne
înc!lzesc inimile. 'i nu $tiu s! spun dac! Mia Braia este mai mare cânt !rea! sau mai mare
românc!. Pentru amândou! îns! îi s!rut mâinile prin aceste rânduri $i-i pun la picioare stima
mea $i frumosul pe care, în mare m !sur !, l-am înv!at de la ea $i din cântecele ei.

Grigore Caraza
 New York,
25 martie 1989
Buna Vestire”.

Inconfundabil!  $i plin! de $arm cum era, Mia Braia m! rug! într-o zi s!-i scriu câteva
consideraii despre ea. Am f !cut-o cu mare drag, dar ne$tiind c! le va publica în memoriile
sale. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât, dup ! ce a fost editat volumul «Amintiri», am
 primit un exemplar cu autograful Domniei sale.

*
Pentru cei din exil, de fiecare dat ! biserica româneasc! era duminica primenirii noastre
suflete$ti, era f !râma de !rân!  str !mo$easc!  ce ne $optea c!-i apar inem, chiar $i în ar ! 
str !in!. Acolo, limba român!  se unduia în imnuri de slav !, în har liturgic $i în lumini
 pogorâtoare de lini$te $i binecuvântare.
În Vinerea Patimilor din 1984, Biserica «Sf. Nicolae» din Woodsyde-New York era
aproape neînc! p!toare pentru românii venii la denia Prohodului. Dup ! ce p!rintele Nicolae
Bârsan a început slujba, corul bisericii, organizat pe trei voci, a început s !  cânte Prohodul
Domnului. În grupul din care f !ceam parte, am auzit o voce cu totul deosebit !  care parc! 
venea de undeva de departe, din alte sfere. Am stat un timp n !ucit $i nu $tiam dac!  este
realitate sau vis... 'i din nou, ne-a venit rândul s !  continu!m Prohodul iar vocea de lâng ! 
mine era $i mai frumoas!. Am privit în stânga, crezând c !  poate un înger mi s-a a $ezat în
 preajm! $i cânta atât de nep!mântean, dar nu era deloc a$a. Doamna de lâng! mine nu sem !na
cu un înger; era o femeie în vârst !, poate cu o figur ! pu in comun!, dar cu ni$te ochi ageri $i
foarte p!trunz!tori.
- Spunei-mi doamn!, de unde veni i? - am întrebat-o. Ai coborât pe-acolo, pe sus? 'i
 privirile mele s-au îndreptat spre vârful cupolei.
Doamna m-a privit cu atenie ca s! se conving! dac! vorbesc serios sau glumesc.
- Vi se pare ceva deosebit?
- Da, i-am r !spuns. Vocea dumneavoastr !  are ceva din Dumnezeire. Dac !  îmi este
îng!duit s! v! întreb, cine suntei?
- Mia Braia, mi-a r !spuns doamna, cu simplitatea unui apostol.

136
 

Aiud însângerat
- Mia Braia? Deci, dumneavoastr ! suntei Doamna romanei române$ti!

*
Mia Braia era în al doilea exil, primul fiind în Germania, de unde a optat pentru SUA,
ca în cele din urm ! s! se repatrieze.
Ani de zile, la demonstraiile f !cute în faa Consulatului Român din New York, la
s!rb!torile naionale române$ti, la demonstraiile din faa Ambasadei Române$ti din
Washington DC sau pe sc !rile Capitoliului, Mia Braia a fost totdeauna prezent !. De
asemenea, nu a lipsit de la Vatra Româneasc !  din Jackson Michigan, centrul Episcopiei
Ortodoxe Române$ti din SUA $i Canada, de la Câmpul Românesc din Hamilton-Canada $i de
fiecare dat! prezena ei s-a resimit la Romfesturile care au avut loc începând cu anul 1988 la
Cleveland-Ohio, apoi cu cel de la Washington $i a$a mai departe.
Mi-aduc aminte c!, într-o anumit!  ocazie, fiind invitat!  în mod deosebit la Câmpul
Românesc, Mia Braia aflase c! eu nu am primit invita ie - probabil, cineva dintre cuno$tinele
mele “m!  uitase”. A vorbit cu conducerea acestui Câmp $i a spus c!  refuz!  s!  vin!  dac! 
Grigore Caraza nu va fi prezent la acea s !rb!toare deosebit!. Bineîneles c!  invitaia mi-a
venit atât prin telefon, cât $i prin po$t!, imediat. 'i scumpa de ea, Mia Braia, când $i-a f !cut
intrarea la Câmp, mi-a zis autoritar: “Vino lâng ! mine, s! le rupem gura du$manilor!”
'i, luându-m! de bra, am intrat ca doi înving!tori într-o cetate de mult râvnit!.
Dac! la început, în faa Consulatului General din New York, pân ! prin 1983 doar luam
 parte la demonstraiile de protest prin care ceream drepturi pentru românii din ar !, începând
cu 1984 $i pân! în 1990, am organizat aceste demonstra ii împreun! cu Liviu Butura, unde
Mia Braia era prezent!  de fiecare dat!, strigând lozinci, împ !r ind manifeste sau dând
interviuri presei române$ti.
În 1990, în luna mai, am înaintat o cerere Consulatului General solicitând ca un num !r
de fo$ti deinui politici s! fie prezeni $i s! fac! parte din Biroul Electoral, având în vedere c! 
secia de votare din New York era în cl !direa Consulatului. Printre cei prezen i, a f !cut parte,
în primul rând, Mia Braia $i îmi amintesc de faptul c! ne-a întâmpinat un domn Micu, numit
ministru pe lâng! Naiunile Unite.
La s!rb!torile naionale organizate în sala cultural !  a bisericii $i unde deseori venea
 preotul Gheorghe Calciu, care f !cea parte din prezidiu, o prezentam publicului pe Mia Braia
$i, în ropot de aplauze, cânta frumos, curat $i române$te cum numai ea $tia s-o fac!...
Tot a$a a cântat la primul Romfest din Cleveland, în fa a a doi prelai, ortodox $i
greco-catolic, $i în faa ambasadorului american, la Bucure$ti, Funderburk a c!rui soie,
îmbr !cat! în costum naional bucovinean, ne-a vorbit în limba român !, spunându-ne c !  $i ea
este românc!, vorbe$te $i simte române$te $i se îmbrac! în port românesc.
Peste tot pe unde a trecut, Mia Braia a l !sat în urm!  frumoase amintiri, a l!sat
 parfumul plaiurilor române$ti $i, în special, al celor oltene$ti, c!ci era olteanc!  get-beget,
origine de care era tare mândr !. În acea perioad !, a fost vizitat ! de sora ei, Ioana Radu, $i ea o
cânt!rea! de mare talie. Tocmai ie$isem de la slujb!  $i st !team de vorb! în faa bisericii, a$a
cum fac românii când se întâlnesc. Am alergat repede la o flor !rie $i le-am oferit câte un
 buchet de trandafiri celor dou! regine ale cântecului românesc.

*
Ioana Radu a murit la Bucure $ti $i tot ce avea i-a l !sat Miei, având în vedere c! pensia
Miei era destul de modest !, a soului ei, Emanuel Blaga, de asemenea, dar $i pentru faptul c! 
aveau un copil de suflet, care, nici pe departe, nu a fost la în !limea lor. Mia s-a hot!rât s! se
repatrieze. De$i la o vârst! destul de înaintat!, a mai sus inut un spectacol la Br !ila $i a vorbit
în câteva rânduri la Radio Bucure$ti, unde a amintit $i de mine.

137
 

Grigore Caraza
Când, în 1994 $i apoi în 1996, am venit s !-mi rev!d patria, i-am f !cut o vizit! acestei
mari doamne. Printre alte lucruri de mare valoare sentimental!, avea o pictur ! superb! care o
reprezenta pe Ioana Radu. I-am spus atunci doamnei Mia Braia c !, dac! ar fi s! r !mân cu o
amintire în afar ! de aceea pe care dânsa mi-ar oferi-o, a $ vrea tabloul cu Ioana Radu.
Am continuat s!-i scriu din America $i în câteva rânduri i-am trimis medicamente, de
care $i ea, $i soul ei duceau mare lips !. Mi-a r !spuns de fiecare dat !, spunându-mi de traiul
 pe care îl duce $i care nu era deloc str !lucit în ar !...
Cu puin timp înainte de a muri, Mia Braia î$i încheia ultima epistol ! ca o adev!rat! 
regin! ce a fost, cu cele mai frumoase cuvinte care mi s-au spus vreodat ! în toat! zbuciumata
mea via!: «Cu ce înger te-a f !cut mama ta, c! e$ti atât de bun, Grigore?»

Recepie la Casa Alb! 

Dup!  vizita în Europa Central!  $i de Est, Hillary Clinton, prima doamn !  a SUA, a
 preg!tit o recepie la Casa Alb! pentru 22 august 1996, la care a invitat de pe tot cuprinsul
Statelor Unite anumite persoane care reprezentau atât ara de unde veniser !, cât $i ara gazd!.
Invitaii erau liderii anumitor asociaii $i organizaii care luptaser !, $i înc! mai luptau, pentru
drepturile din ara lor, drepturi c!lcate în picioare de t!v!lugul comunist care cuprinsese o
 bun! parte din planet!.
Invitaii la Casa Alb ! au luat parte mai întâi la o conferin! susinut! de prima doamn!,
 prin care a expus cele v!zute $i consemnate de dânsa în Europa. A c !utat printre altele s! ne
asigure de sentimentele ei $i de faptul c! este al!turi de noi în lupta pe care o ducem. Dup ! 
aceast! întâlnire, în s!lile de primire ale Casei Albe, Hillary Clinton $i-a întâmpinat invitaii
cu urarea «Bine ai venit!», un zâmbet $i o strângere cald! de mân!.
Onoarea ce ni s-a f !cut de a vizita mai multe s !li ale acestei mari instituii, felul cum
am fost primii $i tot ce ni s-a pus la dispozi ie ne-au ridicat parc! pe o treapt! pe care, sincer
s! fiu, nu o visasem niciodat !. La aceast! recepie, a luat parte $i soia mea Rodica, în calitate
de purt!tor de cuvânt al Asocia iei Mondiale «Pro Basarabia $i Bucovina» pentru New York,
cu sediul la Paris.
P!rintele Gheorghe Calciu era printre personalit !ile marcante care reprezentau
România, ca lupt !tor de linia I.
Din partea Ambasadei Române la Washington a participat ambasadorul Mircea
Geoan! împreun! cu soia sa, apoi directorul Centrului Cultural Românesc - Viorel Chiril !,
fost deinut politic, iar din partea presei române$ti - Cornel Dumitrescu, în total fiind circa 15-
16 români.
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit la Casa Alb !  a fost pictura în fresc!  a
 pre$edinilor Statelor Unite. Acolo, la picioarele lui Roland Regan, am f !cut o poz! împreun! 
cu p!rintele Calciu $i cu soia mea, fiindu-mi unul dintre cei mai dragi pre$edini de la
Washington. Apoi, un splendid $i uria$ candelabru de la primul nivel al cl !dirii, compus din
5.000 de piese $i executat la Bratislava în 1914, care, atunci când sala era în u $oar !  umbr !,
iradia mii de nuane feerice.
C!tre sear !, când recepia a luat sfâr $it $i ni s-au deschis u$ile principale care d!deau
în parcul Casei Albe, am r !mas mai multe minute pentru a face fotografii, avându-l în
mijlocul nostru pe ambasadorul Mircea Geoan !  $i soia lui. Foarte atent $i îndatoritor, dl.
Geoan! ne-a invitat pe to i românii care eram acolo la Ambasad ! iar dup! aceea în cl!direa
 personal!, la o gustare $i pentru a închina un pahar de $ampanie. Dintre toi cei de fa!, nu au
r !spuns invitaiei doar trei in$i: p!rintele Calciu, soia mea $i eu. Atât p!rintele Calciu, cât $i
eu, f !r ! a premedita, nu am acceptat invita ia unui fecior de fost general de securitate.

138
 

Aiud însângerat
Heidelberg, în bezna amintirilor
Trecând pe la unul din cunoscu ii cu care fusesem condamnat în acela $i lot, l-am
întrebat dac!  $tie ceva despre soarta lui Marcel $i mi-a spus c! locuie$te în ora$ul Zlatna. Mi-
am încercat norocul scriind pe plic urm!toarea adres!: „Pentru Marcel Cazacu, undeva în
Zlatna-Transilvania“. Cu toate c!  $ansele erau destul de mici ca plicul s ! ajung! la Marcel, o
mân!  nev!zut!  l-a pus sub privirile sale, mai târziu în elegând $i cine f !cuse acest oficiu:
aceea$i implacabil! $i afurisit! Securitate!
În acea scrisoare, aduceam elogii prietenului nostru Toni, din Tiha Bârg !ului,
situându-l în partea opus ! fa! de un alt amic de al nostru, Fredi, c !ruia Marcel, în anumite
situaii, îi d!dea o mai mare atenie. Legat de acest aspect, la ultima condamnare, din iunie
1970, am fost foarte mult presat s!  spun care este adev !rul în leg!tur !  cu diferena dintre
Fredi $i Toni - care de fapt viza reeducarea din perioada 1960-1964.
Dup!  decembrie 1989, când în ar !  s-a instalat o a$a-zis!  lini$te, Marcel a trimis
 printr-un ziarist francez trei scrisori, pentru a fi expediate din str !in!tate lui Cicerone
Ioanioiu $i Remus Radina în Paris $i, la New York, mie. Pe aceste trei persoane le auzise în
mai multe rânduri la posturi str !ine de radio $i le socotea cel mai aproape de sufletul lui $i de
neamul românesc.

*
Câiva ani mai târziu, fata lui Marcel, Adina Cazacu, venea în SUA cu o burs ! 
obinut!  în urma interveniei preotului Calciu. Am a$teptat-o pe Aeroportul Kennedy
împreun! cu un alt amic de-al meu $i, f !r ! s! o fi mai v!zut vreodat!, privirile mi s-au oprit
asupra unei tinere pe care am strigat-o cu foarte mult ! siguran!. În câteva clipe, cei doi str !ini
s-au îmbr !i$at... Era, într-adev!r, Adina Cazacu.
Din Timi$oara, Marcel trimisese p!rintelui Calciu $i mie câte un carnet de fost de inut
 politic, prin care eram ridicai la rang de membri de onoare, precum $i o scrisoare în care m! 
ruga s! o consider pe Adina $i fata mea.
Pentru c! la mine în cas ! mai era un alt tân!r, Lucian Popescu, venit tot cu o burs ! din
Bucure$ti, am stat de vorb !  cu Adina mai mult timp a doua zi, “fata noastr !” $tiind de
 prietenia care ne lega de o via!. Adina nu-i spunea tat !, ci Marcel iar relaia lor era una cu
totul special!.
- Spune-mi, te rog, tot ce $tii despre Marcel din perioada când ai fost în B!r !gan.
- Iat!, Adina, imagineaz!-i un tân!r care o rupe la fug!  pe B!r !gan pentru c!  dup! 
dânsul alergau vreo 5-6 fete, nu ca s !-l ia la b!taie, ci ca s! stea de vorb! cu ele. Dup! aceste
fete, fugea alt tân!r, nu ca s! le ia pe acestea la p!ruial!, ci ca s ! le spun! lucruri frumoase $i
ca s!  se încânte de frumuse ea lor. Primul care fugea de rupea p !mântul era Marcel, iar
ultimul eram eu! Singur ! poi trage o concluzie despre structura $i comportamentul lui Marcel
în faa frumosului $i, în sfâr $it, dac! vrei, despre mine în compara ie cu el.
Adina a râs cu poft!:
- Vas!zic!, !sta mi-ai fost Marcel!? De-abia a$tept s!  m!  întorc în România $i s!-i
spun felul cum mi l-ai descris.
- 'i, iat!, Adina, pentru ca procedura s ! fie complet!, am s!-i mai relatez înc! un caz.
La nunta unui coleg din D.O., inginer de profesie, Marcel era cavaler de onoare. Nunta se
terminase $i pentru c! invitaii din alte localit!i nu prea mai aveau locuri de dormit, mireasa
i-a cerut lui Marcel s! o g!zduiasc! pe domni$oara ei de onoare, M!rioara. Neavând încotro, a
culcat-o în singurul lui pat. Toate bune $i frumoase pân! aici, dar, în timp ce Marioara s-a
zvârcolit toat! noaptea în a$ternut de una singur !, Marcel s-a plimbat toat! noaptea pe $osea $i
 pe uli!, tot de unul singur!

139
 

Grigore Caraza
Înainte de a pleca la Washington, am încercat s-o pun în tem !  pe Adina cu câteva
aspecte, a$a încât $ederea s!-i fie $i util!, dar $i u$oar !. Drept dovad! c ! a îneles tot ce i-am
spus, Adina a inut s! m! asigure de buna ei credin!:
- 'tii cât este de înc! p!ânat Marcel, nu? Ei, bine, eu sunt mai înc ! p!ânat! ca el!
- Nu cred, i-am r !spuns Adinei, iart!-mi lipsa de maniere, dar Marcel poart ! nr. 62 la
cap.
Adina m-a privit mirat! $i amândoi am pufnit în râs.
- Cum, o $tii $i pe asta?
Pentru c! la întoarcerea Adinei în ar !, cursa de Tarom întârzia, Marcel m-a sunat îngrijorat:
- Grigore, unde-i fata noastr !?
- În zbor spre România, cred c ! pe la jum!tatea Atlanticului. Nu s-a întâmplat nimic
altceva decât c! avionul are o întârziere de 7-8 ore!

*
Venit pentru câteva s ! pt!mâni în America, Marcel a stat la mine, la Washington
mergând numai pentru o scurt! vizit!. A luat parte la primul Romfest de la Câmpul Românesc
din Hamilton-Canada, unde a fost prezentat drept tat !l Adinei Cazacu, ea fiind deja foarte
cunoscut ! acolo.
În iunie 1990, m-am întors în ar !  $i am trecut de mai multe ori pe la kilometrul 0 din
Bucure$ti, Piaa Universit!ii - la vremea aceea fiind singura zon !  liber !  de comuni$ti din
România. N-am reu$it îns! s! merg la Marcel din cauza primei invazii a minerilor. Abia în
1994, am ajuns pentru prima dat !  la Timi$oara, unde am fost a $teptat în gar !  de Marcel,
Adina, Liviu Butura - venit $i el în ar !, $i de prof. Ion Iliescu - prieten comun înc ! din D.O.
Seara, am cunoscut-o pe doamna Teodora Cazacu, so ia lui Marcel, despre care acesta spunea
c! se potrivesc amândoi ca o mânu $! pe mân!. Cu ocazia venirii mele, a avut loc o întâlnire,
la care, printre alii, a luat parte $i prof. Ion Iliescu $i, în mod deosebit, ing. Gavril ! Ogoranu,
eroul din Munii F!g!ra$, cel care, cu arma în mân ! luptase împotriva comuni $tilor pân! în
anul 1956. La vremea aceea, Radio Europa Liber ! vorbea despre grupul lui Gavril !, precizând
c! acolo sus, pe F !g!ra$, înc! mai flutur ! liber drapelul românesc.

*
De Sfinii Arhangheli Mihail $i Gavril, în 1999, Marcel m!  a$tepta în gar !  la
Timi$oara. Era foarte schimbat $i p!rea a fi bolnav.
Dup! ce ne-am îmbr !i$at, l-am întrebat cu strângere de inim !:
- Marcel, ce ai? E$ti s!n!tos?
Brusc, ochii lui Marcel s-au umezit $i, aproape în $oapt!, mi-a zis:
- O noapte întreag! am stat în genunchi în fa a icoanei $i m-am rugat Preacuratei $i lui
Iisus s! nu mi-o ia pe Adina.
'tiam c! Marcel este foarte credincios $i niciodat!, în nici o situa ie, nu a lipsit de la
slujba religioas!.
- Ai putut rezista o noapte întreag !?
- Toat! noaptea Grigore, pân! ce a sunat ceasul ca s ! vin la gar !.
Pe la ora 1.00, în Heidelberg-Germania, Adina d !dea na$tere celui de al doilea b !iat,
Marcel-Mihail, trecând prin ni$te chinuri groaznice, încât toi se întrebau dac! va mai ie$i la
liman. Abia în zori mi-au spus c ! este în afara oric!rui pericol.
- Îi mai aminte$ti, Marcel, de câte ori am dorit ca, m !car în vis, pa$ii no$tri s! treac! 
 prin faa Universit!ii din Heidelberg? Dac! am fi fost liberi, cu siguran ! ai fi fost unul dintre
absolveni $i ai fi fost poate tot printre primii, cum ai fost în propria- i ar !. Poate $i eu a$ fi
ajuns acolo, în urm !  de tot sau chiar ca un simplu slujba $  al acelei uria$e instituii. Tu ai
satisfacia c! Adina $i Flavius, ginerele t!u, studiaz!  la Heidelberg, dar pentru noi a r !mas

140
 

Aiud însângerat
doar visul înspre care nu am avut voie nici m !car s! întindem mâna... Dragul meu Marcel, nu
am avut Heidelberguri pentru c! nu am avut nici tineree... Cât adev!r în versurile lui Radu
Gyr:

«Noi nu am avut Heidelberguri

Cu blonde iubiri diafane,
Pe clare $i verzi aisberguri
 Noi nu am plutit pe oceane (...)

Ce vânt secetos $i fierbinte

 Ne-a rupt orice aripi semee?
C!zui în genunchi, pe morminte,
 Noi nu am avut tineree...»

*
În cele câteva zile cât am stat la Timi $oara, împreun! cu Marcel $i cu prietenul nostru
 prof. Ion Iliescu, l-am vizitat pe mitropolitul Nicolae Corneanu. Am rev!zut prieteni de
alt!dat!  $i am cunoscut alte persoane, $i în toat!  aceast! perioad!  ne-am dep!nat viaa care
trecuse pe lâng! noi... Un fluviu de amintiri ne unise pentru totdeauna.
S!team la mas!  $i Marcel m! privea neclintit, ca $i cum a$ fi fost într-un alt spaiu,
apoi m-a întrebat de ce nu-mi scriu memoriile. Am invocat diferite motive, printre care $i
lipsa de timp. S-a ridicat, a înconjurat masa $i, ajungând lâng! mine, a c!zut în genunchi, cu
mâinile împreunate ca pentru rug!ciune:
- Grigore, te implor, scrie!
- Am s! scriu, Marcel, dar mai d!-mi un r !gaz. Te rog...
A încuviinat din cap $i, cu aceea$i tristee în priviri, a ad!ugat:
- Bine... Am s! mai a$tept...

*
La sfâr $it de octombrie 2001, am primit o veste ca un tr !snet: Marcel era internat în
spital. Imediat m-am decis s ! plec la Timi$oara, dar doamna Teodora Cazacu mi-a spus s ! 
mai îng!dui puin pentru a vedea cum reac ioneaz!  Marcel la aceast!  veste. Vorbeam la
telefon $i plângea tot timpul, iar starea de s!n!tate i se înr !ut!ea. Sear ! de sear !, pân! pe 22
noiembrie, am vorbit cu so ia lui $i cu Adina, amândou!  rugându-m!  s!  nu vin pentru c! 
Marcel, de fiecare dat! când auzea de mine, plângea $i se simea $i mai r !u...
'i a plecat Marcel iar soarta, mereu vr ! jma$!, îmi f !cu $i de aceast! dat ! o figur ! a $a
încât s! nu-l pot conduce nici m !car pe ultimul drum.
În presa de la Timi $oara, încadrat de fotografia lui Marcel, a ap !rut urm!torul anun:
«Un ultim omagiu adus unui camarad de ideal $i suferin!, unui om care, pe întregul parcurs
al vieii, a p!$it al!turi cu perfeciunea. Dup!  ce o via!  a fost h!ituit în propria lui ar !, a
murit la Timi$oara, pe 22 noiembrie, Marcel Gh. Cazacu. Desp !r irea noastr !  nu va fi de
lung! durat!, deci, pe curând, Marcel!
Grigore Caraza."

Drapelul românesc la O.N.U.

De la intrarea principal!  în marele building al O.N.U., în partea stâng !, al 17-lea
drapel era al României. Când am sosit în America, am avut serviciu în Manhattan, nu departe
de aceast!  mare instituie reprezentativ! pentru o bun ! parte a lumii $i de fiecare dat! când
141
 

Grigore Caraza
treceam pe acolo m!  opream în faa drapelului propriei mele !ri. Nu $tiu cum, dar m! 
trezeam cu p!l!ria în mân!  $i, privind cu insisten! culorile steagului nostru, prin fa a ochilor
îmi treceau marii domni ai Moldovei, Munteniei $i Transilvaniei. Îl vedeam pe Alexandru cel
Bun, pe 'tefan, pe Ioan Vod! cel Cumplit, pe Dimitrie Cantemir, pe Cuza. Veneau parc ! la
rând Mircea - îl vedeam la Rovine, Vlad )epe$, Mihai Viteazul, apoi Ioan Corvin, Matei,
Horea, Avram Iancu. 'i r !mâneam a$a pân! ce privirile mi se înceo$au.
În toamna anului 2000, în Brooklyn, hotar cu Ridgewood-Queens, a luat fiin !  un
uria$ magazin universal, care se întindea pe o suprafa ! de câteva hectare. Deasupra acestuia,
fluturau 47 de drapele, care simbolizau tot atâtea na ii ce frecventau acel magazin, drapelul
nostru îns!  nu era. La sugestia so iei mele, l-am rugat pe proprietarul acestui magazin s ! 
arboreze $i drapelul României. Foarte amabil, acesta mi-a cerut s !-i aducem ca mostr !  un
minidrapel din pânza care o dorim $i, în timp de o s ! pt!mân!, drapelul nostru va flutura
al!turi de celelalte. I-am prezentat un mic tricolor din m !tase fin!  $i, câteva zile mai târziu,
am mers s!  vedem rezultatul interveniei noastre. Sus, pe coama cl !dirii, în colul dinspre
intrarea principal! flutura un superb drapel românesc $i parc! era cel mai frumos dintre toate.
M-am descoperit $i i-am mulumit Lui Dumnezeu pentru aceast! reu$it! departe de ar !.

*
Din cele 50 de state care compun SUA, am str ! b!tut $i cunoscut în parte circa 20
dintre ele. Unele, cum a fost California, Washington DC, Pennsylvania, Michigan,
Connecticut sau New Jersey, a $ putea spune c ! le cunosc mai bine dar pe celelalte mai pu in.
Am privit cu atenie arterele principale sau str !zi obi$nuite $i nu am v !zut nici m!car una cu
denumirea Bucure$ti sau România, în schimb am g !sit foarte multe denumiri din statele
europene.
În Ridgewood-Queens, pe linia metroului M, la Forest Avenue, se afl ! un mic parc, în
form!  de triunghi, strada din partea nordic!  a acestuia fiind Putnam Avenue. Pe aceast ! 
strad!, la circa 100 m, este $i o biseric! român!, c!ruia noi îi spuneam Biserica de pe Putna, în
dorul locurilor de acas!.
Este $i meritul soiei mele care, trecând prin faa acestei gr !dini, m-a prins de bra  $i
mi-a zis:
- Oare de ce nu ar purta numele de Pia a Român!? La circa 200 de metri de aici, pe un
spaiu mult mai mic, arid, coreenii au obinut aprobare $i acel loc poart! denumirea de Piaa
Coreean!. Consulul general la New York, dr. Eugen 'erb!nescu, îi este foarte apropiat. Ce-ar
fi s! mergi la dânsul $i împreun! s! ducei tratative cu primarul Queens-ului în acest sens?
- Bun! idee! i-am r !spuns. O sut! de puncte dintr-o sut !!
În acest caz, am fi legat Biserica Ortodox! “Pogorârea Sf. Duh” de pe Putnam cu Pia a
Român!, a$a c!, în zilele ce au urmat, am fotografiat locul din mai multe p !r i $i, urcându-m! 
 pe linia metroului, l-am fotografiat de la în!lime. Am m!surat cele trei dimensiuni, am f !cut
un plan la scar !, am aflat suprafaa, am localizat-o geografic $i am mers împreun!  cu soia
mea în audien! la consulul general. Ca de obicei, am fost primi i cu mult! atenie $i, l!sând
copii dup!  toate schiele întocmite, am solicitat o alt !  întrevedere, dup!  ce acesta va lua
leg!tura cu primarul.
Între timp, l-am contactat telefonic de mai multe ori pe dr. Eugen 'erb!nescu, apoi am
mers din nou la dânsul pentru c ! observasem o oarecare t !r !g!nare a lucrurilor. I-am spus
atunci c! peste o generaie, cel mult dou!, nimeni nu va mai $ti c! într-o anumit! perioad! a
ocupat funcia de consul general al României la New York, dar numele s !u va r !mâne legat de
Piaa Român! din Ridgewood-Queens. Cunoscându-se în acela $i timp $i cine a contribuit la
aceast! oper !, numele de român ar putea r !mâne astfel $i în acest cap !t al lumii.
A fost cu totul de acord domnul consul $i mi-a promis c! va face tot ce-i st ! în putin!,
de$i ulterior s-a dovedit c!  în putin!  nu i-au stat prea multe lucruri, pentru c !  squarul
respectiv nu a luat numele românesc, r !mânând în continuare în anonimat. N !d! jduind totu $i

142
 

Aiud însângerat
c! voi rezolva cu denumirea acestui parc, am dus tratative cu primarul Queens-ului, c !ruia i-
am scris în acest sens, dar a fost zadarnic. Copiile dup ! interveniile f !cute c!tre Prim!rie le
 p!strez $i acum în arhiva personal !. Cu toate acestea, îi sunt recunosc !tor acestui om pentru
c!, în câteva rânduri, la diferite recepii din sediul Consulatului, dr. Eugen 'erb!nescu a vorbit
elogios de mine, cerând chiar s !  iau loc în faa s!lii sub drapelul românesc, unde am fost
fotografiai $i ulterior publicai în presa român!.

143
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL XIII

«Dumnezeu este iubire $i cel ce r !mâne în iubire

r !mâne în Dumnezeu $i Dumnezeu r !mâne întru el»
(I, Ioan 4, 16)

Mihai Lungeanu
Prin toamna anului 1955, la o regrupare a de inuilor f !cut! de administraia închisorii,
în celula unde st!team a venit un b !rbat tân!r, frumos, ai c!rui ochi exprimau blândee
deosebit!  $i o aleas! bun!tate. De statur ! înalt!, tân!rul domn s-a apropiat $i, întinzându-mi
mâna, mi-a spus c ! este Mihai Lungeanu, din Ia$i - student la Medicin!, în anul V, când
fusese arestat prima dat !, în august 1947. Era la a doua condamnare. Imediat, între noi s-a
legat o prietenie dintre acelea care sunt binecuvântate cu darul de a nu se sfâr $i niciodat!, nici
chiar dincolo de mormânt.
Mihai Lungeanu a trecut prin reeduc!rile de la Pite$ti, din care a sc ! pat în mod
miraculos, de altfel acesta fiind momentul crucial care i-a schimbat via a. Mi-a spus c!  s-a
rugat zile $i nopi promiând Mântuitorului c!, dac! îl va scoate din acel Infern, toat ! viaa $i-
o va a$terne la picioarele Lui, în sensul c! se va preoi sau va merge la o mân !stire pentru a se
c!lug!ri. Ruga i-a fost ascultat! $i, pe considerentul c! era bolnav de TBC pulmonar, a p !r !sit
definitiv Pite$tiul.
Dup!  eliberare, ajuns acas!, i-a spus tat !lui s!u, care era preot la Biserica «Buna
Vestire» din Ia$i, c! va abandona Medicina $i va intra în mân !stire sau va urma Teologia.
Dup! ce a meditat câteva clipe, surprins de hot !râre, i-a spus c ! îl înelege ca preot, dar nu $i
ca tat!. Hot!rârea lui Mihai îns! a fost definitiv!.

*
Auzind de Mân !stirea Vladimire$ti, în una din zile Mihai b!tu la poarta acelui l!ca$. A
stat de vorb!  cu starea mân!stirii, maica Veronica Gur !u, apoi cu aghiotanta ei, maica
Mihaela Nicoar !, $i cu preotul Ioan Iovan, dup ! care a r !mas acolo. Cât a stat în mân !stire, a
fost socotit un doctor f !r !  de argini, îns!  dup!  puin timp Tribunalul Militar Bucure$ti îl
condamn! a doua oar !.
În anul 1955, la Mân!stirea Vladimire$ti au n!v!lit securi$tii turbai, în fruntea lor
fiind capul Bisericii Ortodoxe Române de la acea vreme, patriarhul Iustinian Marina. Cele
300 de m!icue ale mân!stirii au fost scoase în brânci $i izgonite cu toate lucrurile ce le aveau,
r !mându-le doar dreptul de a pleca încotro vor vedea cu ochii. C ! o f !ceau securi$tii, nu era
de mirare, dar faptul c! în fruntea lor se afla capul bisericii române $i legifera aceast! crim! 
era un lucru cu totul ie$it din comun.
Mân!stirea Vladimire$ti era cunoscut!  ca unul dintre punctele cre $tin-ortodoxe de o
importan! deosebit!, în jurul acesteia creându-se un fel de mit. Or comuni $tii, dup! cum se
$tie, au c!utat s! distrug!, s! desfiineze toate aceste mituri, a$a încât totul s! devin! o ap! $i-n
 p!mânt. De aceast! dat!, culpa adus! st!reiei mân!stirii a fost c! acolo s-au cuib !rit oameni
 potrivnici comuni$tilor. Ace$tia veneau atât dintre lupt!torii din muni, cât $i din Mi$carea
Legionar !, având ca exemplu pe maica Mihaela Nicoar !, provenit! dintr-o familie de vârfuri
legionare. Fratele ei, Iordache Nicoar !, profesor universitar, aflat în lag!rul de la Miercurea
Ciuc, fusese ucis pe 21 septembrie 1939 din ordinul sceleratului rege Carol al II-lea. Peste ani,
culmea ironiei, $i maica Mihaela Nicoar ! avea s! moar ! tot în temnia de la Miercurea Ciuc.
144
 

Aiud însângerat
La Vladimire$ti, fusese mâna dreapt ! a stareei Veronica Gur !u $i, totodat!, persoana care a
avut un rol determinant în continuarea studiilor $i formarea intelectual! a acesteia. De fapt,
maica Mihaela Nicoar ! a condus tot timpul Mân !stirea Vladimire$ti.

*
Mihai Lungeanu mi-a povestit aceste am !nunte, de$i la ultimele dintre ele nu fusese
martor ocular. Mai târziu, când l-am întâlnit pe p!rintele Ioan Iovan în Zarc!, am aflat $i alte
aspecte legate de Mân!stirea Vladimire$ti, iar în ultima mea detenie politic! din 1970-1977,
m-am întâlnit în Zarca Aiudului cu un poet $i scriitor bucovinean care a cunoscut-o bine pe
maica Veronica. Acesta era în posesia jurnalului stare ei de la Vladimire$ti $i nu $tia cui s!-l
încredineze mai înainte de a muri. Ar fi dorit s !-l depun!  într-o bibliotec!  tocmai pentru
coninutul de date eseniale care au stat la baza unor evenimente din acea vreme de r !stri$te
 pentru neamul românesc. Avea îns !  rezerve pentru c!  în jurnal erau consemnate $i unele
lucruri mai lume$ti, care nu se c!dea a fi date publicit !ii.
Persoana cu pricina purta numele de poet Lianu, iar cel de scriitor Dumbr !veanu. În
America fiind, am primit prin intermediul unei alte persoane scrisori de la el, iar dup ! 1990,
de asemenea, am corespondat cu dânsul. În apropierea casei sale, în p !dure, î$i în!lase o
capel! unde locuia $i unde insista s !  m! duc pentru a ne mai revedea o dat ! înaintea marii
desp!r iri. Venit în ar ! doar în vizit!, am reu$it s!  merg la Suceava, cu gând de a-l vedea,
îns!, la ora când descindeam în acest ora $, iubitul meu prieten intra pe poarta Mân!stirii
Putna, întru s!vâr $irea ultimului drum.

*
Cât am stat în celul! cu Mihai Lungeanu, se plimba încet $i continuu, c!utând s! rein! 
anumite pasaje din ni$te file împ!turite pe care le strângea în pumni. Prin nu $tiu ce minune,
c! p!tase un capitol din Noul Testament. Zile, s ! pt!mâni $i chiar luni la rând, Mihai a reu$it s! 
memoreze Noul Testament. Îl priveam n !ucit $i l-am comparat cu Sorel din romanul "Ro $u $i
negru" de Stendhal. Citisem de mult !  vreme cartea $i, în sinea mea, eram convins c !  sunt
exager !ri, dar de aceast! dat ! aveam în fa! un nou Sorel, pe Mihai Lungeanu, tân !rul care a
înv!at în temnia comunist! Teologia prin alfabetul Morse.

*
Pe secia a II-a, la bolnavi cronici, am fost din nou împreun ! cu Mihai.
 Nu $tiu de ce, dar nu cred c ! a fost o simpl ! întâmplare când, înc! o dat! de-a lungul
osândei pe care am executat-o, pe 13 ianuarie 1963 l-am reîntâlnit pe Mihai. Cei izola i în
Celular, care refuzasem categoric reeducarea, am fost mutai în Zarc!. În curte, gardianul care
ne escorta a strigat:
- Ascult!, b!, la mine $i ia pe cinci!
Atunci am simit în dreapta mea un cot, care parc !  m!  înghiontea. Când am întors
capul, lâng! mine era Mihai:
- Grigore, de$i n-am fost împreun!  în ultimul timp, eram sigur c !  ne vom g!si în
Zarc!, pe aceea$i poziie.
Ajun$i în faa u$ii, pentru c! nu puteam intra cinci odat !, gardianul ne-a spus s ! intr !m
câte doi. De mân!  cu Mihai, am p!truns în Zarc!  $i odat!  cu noi, în dreapta $i în stânga
noastr !, parc! cineva ne-ar fi condus pa$ii.
'i, de$i nu am fost în aceea$i celul!, soarta a f !cut s! ne mai întâlnim o dat! când greul
era atât de mare, încât îmbr !ca haina disper !rii.

145
 

Grigore Caraza
Stors $i sfâr $it de boal!  $i de multele izol !ri severe f !cute - numai în acea perioad! 
executasem 65 zile ca pedeaps !  - z!ceam pe un pat unde îmi a $teptam, mai con$tient ca
oricând, sfâr $itul. Mihai, care m! veghea atât cât putea pentru a nu fi observat de gardian,
dup! mai multe ocoli$uri, m-a întrebat:
- Grigore, care ar fi ultima ta dorin!?
- Mihai, i-am r !spuns. A$ vrea s! fiu scos afar !  $i aruncat pe iarb! în curte, s! mor cu
ochii la cer...
Au trecut de atunci peste 30 de ani $i Dumnezeu a vrut ca amândoi s!  ie$im din
temni!. În libertate, Mihai s-a întors la Ia $i, iar eu am plecat departe de ar !, în exil.

*
Pe locul numit Râpa Robilor din Aiud, s-a în !lat un maiestuos mausoleu, sfin it de
În!larea Sfintei Cruci, r !mânând ca în fiecare an, pe 14 septembrie, s !  se fac!  pomenire
 pentru cei de sub glie. În afara unui mare sobor de preoi, la sfinire au fost prezeni fo$tii
deinui politici care mai erau în via!, precum $i dintre rudele acestora.
Pentru a participa la eveniment, am trecut Atlanticul $i m ! aflam din nou în Aiud, dar
nu între zidurile temniei, ci afar !, ca s! iau parte la slujba de pomenire. De mine s-au apropiat
un domn $i o doamn!, care nu putea fi decât so ia acestuia.
- Iat!, Grigore, ne întâlnim din nou în Aiud, dar de aceast !  dat!  liberi, în afara
zidurilor. Îi mai aminte$ti?
- Mihai!...
 Ne-am pomenit unul în braele celuilalt plângând, poate de bucurie, poate de amarul
 pe care amândoi l-am îndurat iar din cauza emo iilor care ne-au cople$it nu mai auzeam decât
"Frate!", "Frate!"...
Am ajuns la convingerea c! o dorin!, oricât de mare ar fi, are un timp anume pentru
realizarea ei, iar p!rintele Mihai a confirmat cu prisosin ! acest lucru. Cu o perseveren ! rar
întâlnit!  $i, în acela$i timp, cu foarte multe piedici, Mihai a fost uns diacon, r !mânând astfel
mult! vreme în slujba bisericii. Abia la vârsta de 74 de ani, visul lui s-a realizat, devenind
 preot din vrerea $i mila lui Dumnezeu, $i nu unul obi $nuit, ci de o tulbur !toare tr !ire
religioas!, cu mult har $i cu o nesfâr $it! iubire de oameni.
Binecuvinteaz!, p!rinte Mihai!

P!rintele Dumitru Bejan

Irina, frumoasa mea de doar doi ani din B !r !gan $i fina p!rintelui Dumitru Bejan, mi-a
comunicat c! p!rintele ar vrea s! ne mai vedem o dat ! înainte de marea desp!r ire. A$a se face
c!, în vara anului 1994, venind pentru scurt timp în România, m-am hot !rât s!  ajung $i la
Hârl!u, acolo unde p!rintele Bejan a locuit în ultima parte a vieii.
Împreun!  cu Ciprian, aflat la volanul ma$inii, am trecut prin Codrii Pa$canilor,
localitate intrat! în istorie în urma b!t!liilor dintre români $i ru$ii cotropitori în timpul celui
de al doilea r !zboi mondial. Ionel ne-a ar !tat printre altele satul unde s-a n !scut - Stroie$ti - în
apropierea Cotnariului.
Ajun$i la Hârl!u, întâlnirea cu p!rintele Miti!, cum îi spuneau prietenii, a fost
impresionant!.
- Bine-ai venit, americanule!
Lacrimile lui s-au întâlnit cu ale mele $i vorbele ne erau înnecate de dorul atâtor ani
cât nu ne v!zusem...
Chiar dac! timpul îl mai împov!rase, p!rintele era a$a cum îl $tiam, poate puin mai
înc!runit, poate $i mai mult! blândee, dar cu aceea$i aur ! de sfânt a c!rei str !lucire nu a p!lit
nici în temniele pe unde trecuse $i nici în libertatea pe care abia dac! a putut s! o ghiceasc!...

146
 

Aiud însângerat

Dup!  discuii îndelungi, parfumate cu Gras!  de Cotnari, când prietenii mei au ie $it
afar ! pentru o igar !, p!rintele, prinzându-m! de mâini mi-a zis:
- Iart!-m! Grigore! Eu mai am pu in $i voi merge dincolo.
- Iart!-m!  $i pe mine p!rinte, am $optit, $i ceva trist mi s-a cuib!rit în suflet, b!nuind
c! este ultima dat ! când ne vedem...
La plecare, p!rintele, micu de statur !, s-a urcat cu ultimele puteri pe leaul de jos care
susinea scândurile gardului $i mi-a zis:

- Grigore, am s! plec înaintea ta, dar acolo, în fa a por ii Sfântului Petru, n-am s! intru pân! ce
nu vei veni $i tu... Auzi, Grigore? Acolo, în fa a por ii, te a$tept $i nu intru f !r ! tine!
'i cu faa îndreptat! înspre azur, p !rintele parc! ar fi vrut s! imprime pe firmamentul
ceresc cele spuse de dânsul. Era cu ochii în lacrimi $i, cum privea cerul, l-am z !rit pentru
câteva clipe odihnindu-se într-un loc plin de verdea !, cu adev!rat paradisiac, în a$teptarea
cuiva, atât de drag lui...
Strângeam subsioar !  ultima amintire de la p!rintele, o carte pe care mi-a scris cu
sufletul $i cu durerea atâtor amintiri care ne-au unit odinioar ! pentru totdeauna:
„Lui Grigore Caraza - bun $i încercat prieten, acum american, mai înainte am fost
împreun!  la Zarca etc, bun lupt !tor pentru românime - c !ruia îi port mare respect pentru
suferin!.
Curat a intrat în pu$c!rie - luminat a ie$it afar ! - apoi dus a fost în USA s ! fie fericit.
'i a tr !it via! fericit! aici, în inutul nostru.
Cu cele mai bune gânduri,
D. Bejan preot.
10 sept. 1994
Hârl!u”.

M-am îndep!rtat de casa p!rintelui $i vocea lui blând !  $i cald!  înc!  îmi mângâia
urechile cu $oapte de chemare $i de juruin!:
- Auzi, Grigore? Acolo în fa a por ii, te a$tept $i nu intru f !r ! tine!

*
Timp de un an, cât a mai tr !it p!rintele Bejan, am corespondat cu dânsul $i îmi
amintesc de ultima mea scrisoare:

P!rinte Miti! 

E toamn! în New York. Ridic o frunz ! de pe trotuar, dintr-un parc, $i-n ea v!d toamna
satului meu, a plaiurilor nemene, v!d toamna patriei mele, v!d toamna din “P!durea
Spânzurailor” a lui Rebreanu; îl v!d pe Svoboda, pe Klapka, pe Apostol Bologa...
E toamn! trist! pe continentul nord-american...

*
În momentul când a primit-o $i i-a fost citit! de Cornelia, nepoata lui, p!rintele a plâns
cu amar mult timp, apoi s-a întors cu faa c!tre perete...
Doar câteva zile mai târziu, p !rintele î$i lua r !mas bun de la aceast ! lume, p!$ind pe
cel!lalt t!râm...

147
 

Grigore Caraza

De Ziua Crucii, la Aiud

Pe la sfâr $itul lunii august 1997, împreun !  cu soia mea aterizam pe Aeroportul
Otopeni, venii din New York. De la Bucure $ti, am închiriat o ma$in!  $i am plecat înspre
Piatra Neam, apoi la mân !stirile din jude  $i cele din Bucovina. În ziua de În !larea Sfintei
Cruci, 14 septembrie, eram deja la Aiud pentru a lua parte la pomenirea anual ! care se inea la
monumentul ridicat la Râpa Robilor, pe locul unde este cimitirul f !r !  cruci al deinuilor
 politici din temnia Aiudului. Cu noi, mai era $i bunul meu prieten Neculai Popa.
Din poarta nr. 1, se formau grupuri de 30-35 de persoane care vizitau temni a, fiind
conduse de câiva gardieni sau chiar de un ofi er. Mai întâi, o hal! care a fost lucrat! de ing.
Gheorghe Jijie în timp ce era deinut politic, apoi fabrica, Zarca $i, în cele din urm !,
Celularul.
Ajungând în Zarc!  $i urcând la etaj, am cerut gardienilor $i ofierului care ne
conduceau s!  ne deschid!  câteva u$i. Le-am explicat so iei mele $i fo$tilor colegi de
închisoare c!, din cele 70 de celule cât are Zarca, în 8 ani am stat aproximativ în 20,
amintindu-mi $i de numele câtorva dintre cruzii gardieni pe care îi avusesem supraveghetori
 pe coridor, în timpul reeduc!rilor din 1960-1964.
Pomenind numele gardianului Pavel Moldovanu, am observat c !  ofierul de lâng! 
mine s-a schimbat la fa!.
- Fii amabil, m!  numesc Grigore Caraza, i-am spus. Care este numele
dumneavoastr !?
- Moldovanu, mi-a r !spuns oarecum stingher.
- Nu cumva $i Pavel?
- Da.
- Suntei feciorul gardianului Pavel Moldovanu de care am amintit acum?

R !spunsul a fost o înclinare afirmativ! din cap, în timp ce 3-4 paznici care erau la fa a
locului m! priveau cu mult! atenie.
- În cazul acesta, domnule Moldovan, v ! rog s!-i transmitei tat!lui dumneavoastr ! c ! 
sunt acela$i Grigore Caraza care, în timpul reeduc!rilor din perioada 1960-1964, a locuit în
aceste celule. M-am num !rat printre cei care au refuzat reeducarea $i am f !cut mult! izolare
din cauza dumnealui. Sunt acela $i Grigore Caraza care, în perioada 1970-1977, a stat în
aceast! Zarc! tot ca deinut politic, Moldovanu dovedind aceea$i r !utate feroce de paznic. Din
cauza dumnealui, în luna iunie 1977 am f !cut greva foamei timp de 10 zile, în celulele de
izolare construite special înc ! din perioada reeduc!rilor 1960-1964. Am cerut ofi erului politic
Gheorghe Laz!r $i ofierului de secie Biro s!  comunice la Bucure$ti c!  nu voi renuna la
grev!  pân!  când cineva din Ministerul de Interne nu va veni la fa a locului. În a 9-a zi de
greva foamei, s-a deplasat din Bucure $ti, îmbr !cat în civil, col. Moise, inspector $ef al
închisorilor pe ar !. Împreun! cu comandantul închisorii de atunci, col. Volcescu, $i ofierul
 politic mr. Laz!r, a venit în celul ! la mine, sugerându-mi s ! încetez greva. Au venit $i a doua
zi, adic! în ziua a zecea. V !zând c! am intrat în 11-a zi de grev! a foamei $i nu renun, de
abia atunci s-au hot !rât s! îmi dea satisfacie.
Mai aminte$te-i tat!lui dumitale de un anume de inut politic Suditu, de loc din Buz !u,
grav bolnav, care locuia în ultima celul ! de dincolo de WC. Gardianul Pavel Moldovanu era
de serviciu când, de la ora 23.00, pân !  dimineaa, în jur de ora 4.00, colegii de celul !  ai
acestui om au b!tut continuu în u$!  cerând ajutor pentru un muribund. Acest Pavel
Moldovanu, care trecea pe la «spion» cam din 10 în 10 minute urm !rindu-ne toate mi$c!rile,
în acea noapte nu a «auzit» timp de 5 ore b !t!ile din u$!, pân! când Suditu $i-a dat duhul.
'i mai spune-i tat!lui dumitale c!, în Chicago-SUA, s-a publicat o carte despre
crimele s!vâr $ite în temniele din România în timpul comunismului. Numele de Pavel

148
 

Aiud însângerat
Moldovanu este trecut la locul cuvenit iar eu am prefaat aceast! carte. Dac! tat!l dumitale va
fi curios s! o vad!, i-o pot pune la dispoziie.
Dup! ce vizita noastr ! în temni! s-a terminat $i ne îndreptam spre ie$ire, l-am v!zut
 pe ofi erul Pavel Moldovan stând de vorb ! cu un ofier superior, despre care am aflat c! ar fi
ofierul politic $i c!-l ceart! pentru c! a dat curs discu iei pe care am avut-o cu el în Zarc !.

La Ierusalim
Au trecut 18 ani de exil $i, în iunie 1998, dup !  mai bine de 12 ore de zbor cât am
str ! b!tut Atlanticul $i Marea Mediteran!, am aterizat la Tel Aviv.
- Iat!-ne, i-am spus so iei mele, $i pe aceste locuri sfinte care doar în vis dac !  ni s-au
ar !tat vreodat!.
La Ierusalim, într-una din zile, un preot de la Biserica Ortodox ! Român! de acolo ne-a
condus la locul unde Iisus Hristos a fost judecat de Ana $i Caiafa. Aceast! biseric!, în afar ! de
hramul pe care îl are, i se mai spune $i «Biserica cu Coco$ul», simbol al nop ii când Petru s-a
lep!dat de Iisus. Preotul ne-a ar !tat un coco$ din metal care simbolizeaz! miezul nopii când
acesta a cântat pentru a treia oar !, amintindu-i Sf. Petru vorbele lui Iisus de la Cina cea de
tain!: «Adev!rat îi gr !iesc ie Petre c! nu va cânta coco $ul a treia oar !  $i tu de trei ori te vei
lep!da de Mine!»
Am coborât multe trepte $i, la cap!tul lor, am ajuns într-o înc! pere unde pe zidul din
 partea dreapt! am z!rit în perete o umbr ! care p!rea s! fie a unui om...
- Aceasta, ne-a spus preotul, este umbra lui Petru, imprimat ! în zid de aproape 2000 de
ani. Sf. Petru s-a rugat cu atâta putere, cu atâta d !ruire, cu atât de mare regret lui Dumnezeu
ca s!-l ierte pentru marea gre$eal! de a se lep !da de El, încât umbra i-a r !mas m!rturie în zid.
Am privit îndelung urma l!sat!  pe perete cu aproape 20 de veacuri în urm !  $i,
adresându-m! Sfântului a c!rei prezen! parc! se mai simea în înc! pere, i-am zis:
- Îi îneleg c!ina, disperata p!rere de r !u pentru gre$eala f !cut!, dar sub nici un motiv
nu pot pricepe de ce te-ai lep !dat de Iisus? De ce, Sfinte Apostol Petru, de ce?
M! dep!rtasem mult de acele locuri $i m-am trezit repetând aceea$i întrebare:
- De ce, Sfinte Apostol Petru? De ce? De ce?

Biserica “Sfântul Mormânt”

Când p!rintele Calciu a aflat c! voi merge în Israel pentru a vedea urmele lui Iisus, pe
unde trecuse cu atâta amar de timp în urm !, mi-a zis:
- Vezi, Grigore, acolo în Ierusalim, în Biserica “Sfântul Mormânt”, care este prima
 biseric!  cre$tin! din lume, vei g!si într-un loc, în semiobscuritate, icoana Maicii Domnului
care plânge.
Mirat, i-am cerut câteva detalii, întrebându-l în acela$i timp dac! a plâns $i atunci când
 p!rintele Calciu s-a aflat în faa ei. Mi-a r !spuns c!  abia a treia oar !  Maicii Domnului din
icoan! i-au dat lacrimile în urma rug!ciunilor f !cute de dânsul.

*
De la Biserica Ortodox!  Român!, unde închiriasem o camer !, am plecat s!  vedem
Biserica “Sfântul Mormânt”.
Am pornit pe o strad !  foarte îngust!, str ! juit!  de o parte $i de alta de tot felul de
negustori, la cap!tul c!reia începe Poarta Damascului, care duce direct la biseric !. Este
cunoscut !  $i sub numele de Via Dolorosa sau Drumul Calvarului, pe unde Iisus $i-a purtat
Crucea în spate, având cele trei c!deri sub Cruce, la al III-lea, al VII-lea $i al IX-lea popas. De
149
 

Grigore Caraza
acolo, se intr !  în incinta Bisericii “Sfântul Mormânt”, unde continuau $i ultimele cinci
 popasuri ale lui Iisus, terminându-se cu Golgota, R !stignirea, Pogorârea de pe Cruce, Sp !larea
$i Ungerea Trupului.
Când am p !$it în biseric!, acoperit! de un baldachin, am v !zut piatra unde, dup ! ce
Iisus $i-a dat Duhul $i a fost coborât de pe Cruce, I s-au sp !lat r !nile $i a fost uns cu mir de
nard. Este Piatra Ungerii $i deasupra ei atârn! mai multe candele foarte frumoase din metal
nobil, de o m !rime apreciabil!, $i care ard în permanen!. Când am ajuns în fa a acestei pietre,
mireasm! îmb!t!toare de mir domnea în jur. Am c !zut în genunchi, mi-am rezemat coatele de
 piatr !, mi-am afundat tâmplele în palme $i, independent de voin a mea, am început s ! plâng.
'tiu c! au trecut minute în $ir $i nu m! puteam opri din acel plâns care m !  zguduia $i care
 parc! nu venea dinl!untrul meu, dar care era atât de binef !c!tor.
Când m-am ridicat din acel loc, parc! eram altul. Am încercat sentimentul unui om
care, trecând printr-o ap !  întins!  $i adânc!, ie$ise de acolo u$urat, complet schimbat, unul
curat $i f !r ! de p!cate.

*
Înaintând înspre centrul acestor înl!nuiri de l!ca$uri sfinte, se afl!  o capel!  care
reprezint! Mormântul lui Iisus s! pat în piatr !  $i care este, propriu-zis, Altarul acestei unice
 biserici. Masa Altarului este a$ezat! peste Sfântul Mormânt, socotit centrul cre$tin!t!ii, de
unde au pornit înv!!turile lui Iisus spre cele cinci continente ale Terrei. Intrând în aceast ! 
 biseric!, pentru a te prosterna în faa Mormântului Mântuitorului, încerci un sentiment cu
totul deosebit, o tr !ire unic! ce nu poate fi asemuit ! cu nici o alta întâlnit! de-a lungul vieii.
M-am v!zut parc! în faa lui Iisus care, dup ! ce a stat trei zile în mormânt $i a înviat,
m! a$tepta s! dau socoteal ! pentru ce am f !cut, bun sau r !u, în via!. Eram atât de sigur c! 
Iisus se mai afl! înc! acolo, încât tremuram din toat ! fiina mea, dându-mi seama c ! nu sunt
 preg!tit pentru aceast! mare $i ultim! judecat!.
Dup! ce am îngenuncheat $i mi-am lipit fruntea de Masa Sfântului Altar, am sim it c! 
m! pierd în infinit $i undeva, pe aceea$i lungime de und !, comunicam cu Însu $i Acel care a
înviat din Mormânt, pe a c !rui piatr ! îmi rezemam fruntea înc!rcat! de dureri, mici bucurii $i
mari sperane întru iertarea p!catelor de care Bunul Dumnezeu se va milostivi pentru mine.
O lume nesfâr $it!, dup!  ce a$teapt!  pentru a-i veni rândul, intr !  în acest sfânt loc,
îngenuncheaz !  $i î$i reaz!m! capul pe lespedea Mormântului. Nu $tiu ce tr !iri or fi avut alii
care au ajuns în acest loc, dar eu L-am sim it pe Iisus punându-mi mâna pe cre $tet! Când am
ie$it afar !, plângeam în faa întregii puteri a Divinului.

*
C!utam locul $i icoana de care îmi vorbise p !rintele Calciu, s!-i v!d lacrimile $i s! 
s!rut p!mântul din faa Preasfintei.
Icoana era str ! juit! cu dou! rânduri de plase metalice pentru c! lumea care ajungea în
faa ei c!uta s! o ating! sau s! ia o cât de mic! f !râm! pentru a o p!stra ca talisman.
Am îngenuncheat $i m-am rugat Sfintei Fecioare, spunându-i c !  am str ! b!tut cale
lung! pentru a o vedea. 'i minunea, dac! îmi permit s! spun acest lucru, a avut loc: din ochiul
stâng al Preasfintei Fecioare izvorau lacrimi!
Soia mea era în stânga $i zadarnic încercam s!-i spun $i s !-i arat cum curg lacrimile
 pentru c! mi-am dat seama c! nu mai pot articula nici un cuvânt. Ea n-a v !zut-o l!crimând pe
Fecioara Maria, dar când am trecut a doua $i a treia oar ! a putut s! vad! acest lucru. Zilele
acelea, de patru sau de cinci ori am revenit în fa a Preasfintei $i de fiecare dat! am v!zut-o
l!crimând dintr-un singur ochi, dar ultima dat ! lacrimile i-au izvorât din amândoi ochii $i nu
m! în$el dac! spun c! Maica Domnului parc! plângea de-a binelea. De acum, mi-am zis, dup ! 
ce am v!zut $i aceast! minune, mâine pot s ! mor.

150
 

Aiud însângerat

Spre Golgota, se urc ! pe sc!ri, iar deasupra, în mai multe puncte sunt c !lug!rii care
reprezint! mai multe biserici cre$tine. În mijlocul acestui vârf, se afl! o gaur ! s! pat! în piatr !,
una $i aceea$i unde, cu aproape 2000 de ani în urm !, a fost în!lat! $i înfipt! Crucea lui Iisus.
Pe rând, fiecare vizitator ajuns pe Golgota îngenuncheaz !  $i introduce braul cât mai adânc în
aceast! gaur ! sfânt!.
Dup!  ce mi-am îndeplinit $i aceast!  dorin!, am tr !it sentimentul unei sfinte
împ!rt!$anii, o împlinire pe care o simeam adânc înl!untrul meu. Mâna a primit parc!  o
sfinenie c!ci deasupra ei Crucea grea $i Trupul Mântuitorului m!  eliberaser !  parc!  de
greut!ile $i de p!catele care m! tr !geau greu în lutul din care ie $isem $i în care trebuie s! m! 
întorc.

*
Gr !dina Ghetsimani mai ad! poste$te înc!  5 m!slini, martori t!cui ai rug!ciunii
însinguratului Iisus. P !$ind în acest spa iu, de$i au trecut atâtea veacuri, am sim it Duhul
Mântuitorului îndemnându-ne la veghe. Mergeam pe vârfuri, pentru a nu-i tulbura ruga c !tre
Tat!l... M-am uitat dup! cei trei Apostoli care trebuiau s !-l vegheze pe Iisus, dar nu i-am z !rit
nic!ieri... M!slinii care mai d!deau via!  acestei gr !dini sem!nau cu cinci patriarhi uitai de
Dumnezeu pe suprafaa Terrei. Erau înf !$urai în benzi late metalice $i ramurile le atârnau cu
adânc! smerenie spre p!mântul sfinit de îngenuncherea lui Iisus. Am mers la fiecare în parte,
le-am atins cu mult ! pio$enie coaja, apoi i-am s !rutat pe rând... Atât eu, cât $i soia mea am
luat p!mânt din aceast!  gr !din! sfânt!, pe care l-am dus întâi în SUA unde locuiam, iar la
repatriere l-am adus cu noi în România.

151
 

Grigore Caraza

CAPITOLUL XIV
«Nimeni nu-mi cunoa$te adâncul, $i eu însumi am fost
oare pân! la marginile lui?» (Victor Hugo)

Din nou în patrie

Plecarea în America a însemnat poate nu atât salvarea vie ii mele, cât mai degrab! 
salvarea a ceea ce se mai putea din ce primisem în temni ! de la anumite vârfuri ale neamului
românesc. Promisesem lui Nichifor Crainic $i lui Radu Gyr c !  voi duce poeziile lor mai
departe. Apoi voiam s ! m! salvez ca om, ca lupt !tor al neamului, pentru c ! în România, în
mod precis, dup! ce m! mai h!r uiau o vreme, m-ar fi aruncat din nou în temni !, de unde nu
a$ mai fi ie$it.
Voiam, a$a cum am fost un lupt !tor toat!  viaa, s!  merg pân!  la cap!t, dar nu
considerat om slab sau la $. Poate întreaga via!  am fost o pas!re care a c!utat s! zboare la
mari în!limi $i, a$a cum am mai spus, m-am exilat pentru c ! pe cerul îndurerat al patriei mele
nici un petic de azur nu mai era liber pentru mine. 'i m-am tot dus, îns ! niciodat! n-am reu$it
s!-mi exilez $i sufletul, ci numai trupul. Am tot respectul pentru America, pentru cei care m-
au primit $i mi-au oferit serviciu când din ara mea fusesem alungat, dar pentru mine singura
 patrie a r !mas România.
Am tr !it în exil peste 21 ani, acolo unde cei mai mul i români n!zuiesc s! ajung!, dar,
când am ie$it la pensie ca $i cet!ean american, m-am reîntors în România, locul meu fiind
mereu aici. Dup! dorul de ar ! purtat cu mine atâta vreme, m-am repatriat pe 17 iulie 2001.
Eu, copacul smuls din r !d!cini $i purtat aiurea de tornadele vie ii, am tânjit tot timpul
dup!  seva !rânei patriei mele, pân!  când am ajuns înapoi, fixându-m !  în acela$i loc al
obâr $iei mele $i înverzind în aceea$i clip!...
Acas!, am respirat odat!  cu p!durile seculare, m-au mângâiat mun ii cu adieri
r !coroase $i mi-am înc!lzit sufletul cu susur de Bistri ! $i lumin! de prieten român...

*
În prim!vara anului 2003, dup !  interveniile f !cute la CNSAS Bucure$ti, am fost
invitat s! îmi studiez dosarele.
Pân! acum, am studiat 20 volume aflate în arhiv !, de urm!rire, anchet! $i condamnare,
care totalizeaz!  4.688 file $i care, în marea lor majoritate, conin dou!  pagini. Chiar dac! 
num!rul de pagini este covâr $itor, la acestea se mai adaug! înc! dou! volume de la Tribunalul
Militar Ia$i, care, pân! în luna mai 2004, înc ! nu ajunseser ! la CNSAS.
A$adar, la Ia$i mai am înc! dou! volume, D.P. nr. 808 $i D.P. nr. 15, pe care nu le-am
 putut studia deoarece Tribunalul Militar refuz!  s!  trimit!  materialul solicitat la CNSAS
Bucure$ti, afi$ând consecvent o singur ! imagine - cea de stat într-un stat de drept.

*
Trebuie s!  specific începutul activit!ii mele de opozant al comunismului pentru a
clarifica anumite aprecieri neconforme cu realitatea - scrise într-o carte de c !tre un prieten $i
fost camarad de suferin!, pe care nu l-am întâlnit decât în Aiud. În opinia sa, trecutul politic
mi l-a$ fi format foarte târziu, adic! în închisoare. Referitor la acest aspect, mi se pare de bun
sim s! mai aduc un argument: declara ia mea, extras! din dosarul întocmit de Securitate, pe

152
 

Aiud însângerat
care am dat-o pe 29 noiembrie 1962, în fa a unui maior-ofier politic, prin care precizam c ! 
refuz s! primesc reeducarea $i c! m! menin pe pozi ia avut! în toat! perioada deteniei mele:

DECLARA)IE

Subsemnatul Caraza V. Grigore, n !scut la 1 februarie 1929, fiul lui Vasile $i al Ioanei
din comuna C!lug!reni, raion Ceahl!u, regiunea Bac!u, c!zut în anul 1949, cu o organiza ie
anticomunist!  din care f !ceau parte $i legionari, în prezent condamnat la 23 de ani munc ! 
silnic!, prin prezenta declar urm !toarele:
R !mân pe pozi ie legionar ! pentru urm!toarele motive:
a) Mi$carea Legionar ! este o mi$care cre$tin! care are ca scop încre$tinarea acestui neam.
 b) Mi$carea Legionar ! vrea s! formeze omul nou.
c) Mi$carea Legionar ! are ca scop Învierea.

Subsemnatul fiind cre$tin-ortodox, cu credin! nelimitat! în Dumnezeu, nu pot s ! m! 

asociez decât unei forma ii cu caracter religios. În acest sens, la întrebarea care mi s-a pus de
c!tre domnul maior politic, ce c !r i vreau s! citesc, r !spunsul meu a fost c! numai cu caracter
religios $i, în special, “Noul Testament”.
Aceasta mi-e declaraia care o semnez.
Grigore Caraza.

(Surs!: CNSAS, Dosar nr. I 2.412, vol. 4, pag. 1)

*
Când am dat aceast ! declaraie, reeduc!rile erau în toi. Trebuie precizat c! întrebarea
care se punea de c!tre conducerea închisorii Aiud, care racola oameni pentru a-i b !ga în
reeducare, era: “Vrei s!  cite$ti c!r i?”. Aceasta era capcana sau momeala care i se întindea
 bietului om neavizat, dup ! care urma reeducarea, adic ! sp!larea creierului, întrebuinându-se
diferite metode. Odat! prins în capcan!, era mult mai greu s ! ie$i din ea. Precizarea c! nu vei
citi decât numai c !r i cu caracter religios $i, în special, “Noul Testament” era pragul unde ei
se poticneau pentru motivul c ! aceste c!r i nu erau puse la dispozi ie de c!tre conducere, mai
mult, aceasta ferindu-se s !  pronune expresia “reeducare”, care amintea de Pite$ti, Gherla,
Canal, Târgu Ocna etc. Aceasta, pentru faptul c !  locurile mai sus citate $i metodele erau
 binecunoscute de str !in!tate $i nu voiau s ! le readuc! în actualitate, ceea ce i-ar fi acuzat înc ! 
o dat! în faa unei întregi omeniri.
Cu toat! modestia îns! i-a$ întreba pe cei care se îndoiesc de pozi ia mea de atunci: ei
au dat vreo declaraie similar !?
În timpul reeduc!rilor din Aiud, au rezistat numai cei care au fost hot !râi s! moar ! 
iar num!rul lor a fost de circa 1% din 11.000 de inui politici în aceast! temni!, în perioada
1960-1964.
 Nu vreau s! amintesc niciodat! de reeduc!rile din Pite$ti care au fost groaznice, unice
în lume $i în tot decursul istoriei. Îmi permit s! fac totu$i o comparaie între Pite$ti $i Aiud.
La Pite$ti, au fost martiri care nu au avut nici o porti ! de a se salva, de a evita acel
groaznic iad prin care au trecut, la Aiud îns ! au fost martiri voluntari, pentru c! toate por ile
de a ie$i din acea grea situaie le erau deschise.
Cei care au rezistat reeduc!rilor din Aiud au ocupat tran$ee p!r !site de înainta$ii lor,
unde au r !mas luni, ani la rând. To i ace$ti voluntari $i lupt!tori ai neamului au ocupat în
acela$i timp baricade de unde, în bezna în care na iunea român! se zb!tea, au inut în brae $i
au fluturat drapelul românesc.
Atât!

153
 

Grigore Caraza

*
La prima condamnare, am p!r !sit Aiudul pe data de 23 ianuarie 1957, dar D.O. îmi
fusese stabilit înc! din 14 noiembrie 1956:

«Ministerul Afacerilor Interne

Decizia 6599

Conform hot!rârii Consiliului de Mini$tri nr. 337 din 11 martie 1954;

Ministerul Afacerilor Interne decide:

Art.1: Se fixeaz!  domiciliul obligatoriu pe termen de 12 luni, în com. R !chitoasa, raionul

Fete$ti, regiunea Constana, numitului CARAZA GRIGORE, n!scut la 1.II. 1929, în comuna
C!lug!reni-Neam, fiul lui Vasile $i al Ioanei, de profesie înv!!tor, cu ultimul domiciliu în com.
C!lug!reni, regiunea Bac!u.

Art.2: Serviciul «C» din Ministerul Afacerilor Interne $i Direcia General! a Miliiei - Direcia
Evidenei Populaiei, sunt autorizate s! aduc! la îndeplinire dispoziiile prezentei decizii.

Dat! în Bucure$ti la 14 noiembrie 1956.

Lociitor al Ministrului Afacerilor Interne

General maior
T!nase Evghenie" 

Din adresa de mai jos, reiese c !  $eful seciei raionale Fete$ti, lt. maj. Ion Nicolau, nu
este de acord cu ridicarea restric ilor domiciliare $i propune prelungirea D.O. cu înc! 24 luni.

M.A.I. DIR. REG. Constana STRICT SECRET

Secia Raional! Fete$ti S.C. nr.1078
nr. 38.528
25 septembrie 1957

C!tre M.A.I. DIR. REG. Constana

Biroul «C»

La ord. dv. C.11/60022 din data de 9 septembrie 1957, prin care cere i avizul în leg!tur !  cu
ridicarea restriciilor numitului Caraza Grigore, raport!m:

Cel în cauz! a fost arestat la data de 18.II.1950 $i condamnat la 8 ani închisoare corecional! 
 pentru reorganizarea elementelor legionare, cât $i pentru întocmirea $i r !spândirea de manifeste,
 pân!  la arestare a deinut funcia de comisar legionar, reorganizând câteva grupe $i prin alte
localit!i.

Dup! eliberarea sa din închisoare, în cursul anului 1956, i s-a fixat D.O. în comuna R !chitoasa
unde este $i în prezent, de la stabilirea domiciliului în comuna sus menionat! cel în cauz! a avut
$i are $i în prezent leg!turi numai cu elemente legionare ce au deinut funcii de r !spundere în
organizaia legionar !, fiind cunoscut $i cu unele manifest!ri du$m!noase, în prezent este încadrat
informativ.

154
 

Aiud însângerat
Fa! de trecutul lui, cât $i de cele stabilite în prezent, nu suntem de acord cu ridicarea restric iilor
domiciliare celui în cauz!  $i propunem a i se prelungi D.O. cu înc ! 24 de luni, pân!  în anul
1959.

'eful seciei raionale Lucr !tor operativ

Lt. Maj. Nicolau Ion Lt. Maj. Bujoreanu Gheorghe

Dup! care, fire$te, Alexandru Nicolschi propune iar Alexandru Dr !ghici ordon!:

Ministerul Afacerilor Interne STRICT SECRET

7 august 1958

REFERAT

Cuprinzând date asupra numitului CARAZA GRIGORE

CARAZA GRIGORE este n!scut la 1.II. 1929, în satul C!lug!reni, com. Poiana, rai. Ceahl!u,
reg. Bac!u, fiul lui VASILE $i IOANA, de profesie înv!!tor, fost conduc!tor legionar, în
 prezent cu D.O. în com. R !chitoasa, raionul Fete$ti, reg. Constana.

Din materialele ce le deinem asupra sa, rezult! c! a desf !$urat o intens! activitate legionar ! într-

o organizaie F.D.C. De asemenea, a reorganizat “Fr !iile de Cruce” din fostul jude Neam.

În martie 1949, a deinut funcia de comisar al organizaiei F.D.C., având îns!rcinarea de a

organiza grupe locale prin diferite comune.

La 5 septembrie 1949, a fost arestat $i condamnat la 8 ani închisoare corecional!.

La eliberarea din penitenciar, prin decizia M.A.I. nr. 6599 din 14.XI.1956, i s-a fixat D.O. pe 12
luni.

Cu decizia M.A.I. nr.7276, din 27.I.1958, i s-au prelungit restriciile domiciliare cu 24 luni.
Fa! de cele ar !tate mai sus, Comisia

PROPUNE:

S! i se fixeze loc de munc ! pe 24 luni.

MEMBRII COMISIEI:

- Lociitor procuror general

General Maior, BUC'AN Gh.

- Secretar general M.A.I.

General Maior, NICOLSCHI Alexandru

- Secretar general M.A.I.

Colonel, NEGREA V.

- Secretar comisie
Colonel, NEDELCU M.

155
 

Grigore Caraza
EXTRAS

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE STRICT SECRET

ORDINUL
MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE
AL
REPUBLICII POPULARE ROM+NE
 Nr. 10030 din 26.VIII. 958

Pe baza Decretului Legii nr. 89/1958 $i în conformitate cu H.C.M. nr. 282/1958 cu privire la
fixarea locului de munc! condamnailor contrarevoluionari care $i-au isp!$it pedeapsa $i a altor
categorii de elemente du$m!noase regimului democrat - popular din Republica Popular ! 
Român!;

Având în vedere materialele existente supra activit!ii desf !$urate de elementele menionate mai
 jos considerate deosebit de periculoase pentru securitatea statului;

ORDON:

se fixeaz!  loc de munc!  pe termen pe termenele specificate în dreptul fiec!ruia dup!  cum
urmeaz!:

18. CARAZA GRIGORE

n!scut la 1.II.1929, în com. Poiana, reg. Bac!u, fiul lui Vasile $i Ioana, înv!!tor, fost cu ultimul
domiciliu în com. R !chitoasa, reg. Constana, pe timp de 36 luni.

Serviciul «C» $i direcia general!  a penitenciarelor $i coloniilor de munc!  din Ministerul

Afacerilor Interne, sunt autorizate s! aduc! la îndeplinire dispoziiile prezentului ordin.

MINISTRUL AFACERILOR INTERNE

G-ral colonel, Alexandru DR *GHICI 

(Surs!: CNSAS, Dosar I 2412)

Urm!rit de S.I.E
În timpul urm!ririlor avute atât în ar !, cât $i în str !in!tate, mi s-au dat mai multe
nume conspirative - Neam u, Carp, B!c!oanu, Crudu, Caraiman $i Gri$a.
Vreau s! precizez c!, atât în cele trei perioade de detenie, D.O. din B!r !gan, în cele
dou! intervale de a$a-zis! libertate, respectiv, august 1964 - martie 1970 $i iulie 1977 - mai
1980, cât $i în timpul exilului, mai 1980 - iulie 2001, am fost în permanen ! urm!rit.
Dosarele aflate în arhiva CNSAS Bucure$ti îmi stau m!rturie iar din ele am obinut, în
mod legal, mai multe sute de copii pe care le am în arhiva personal ! iar textele redate în acest
volum respect! ortografia celor care le-au întocmit.

156
 

Aiud însângerat
Ministerul de Interne
Penitenciarul Aiud - Contrainformaii
Strict secret

Exemplar nr -
din 06. nov. 1976
594/0055, pag. 27,

 Not! de studiu
în dosarul de urm!rire informativ! «NEAM)U»

Dosarul de urm!rire informativ! a fost deschis asupra deinutului CSS CARAZA GRIGORE,
care a fost condamnat în anul 1950 pentru c! a activat într-o organizaie subversiv! cu caracter
legionar, iar pe timpul deteniei - pân! în 1964 - a stat în detenie numai cu elemente legionare
care l-au îndoctrinat în a$a m !sur !, încât a refuzat s! participe la activit!ile cultural-educative
meninându-se pe linia activit!ii legionare $i dup! graierea sa, fapt ce i-a adus condamnarea
actual!. De$i element relativ tân!r, CARAZA GRIGORE a continuat s! se menin!  $i pân! în
 prezent pe aceea$i poziie … (cpt. Gheorghe Laz!r).

(CSS - contra securit !ii statului)

(Surs!: CNSAS - DOSAR I 2.412, vol. 4, pag.1)

Cu precizarea c!  acest Gheorghe Laz!r era ofier politic, adic!  securistul temniei
Aiud.
Mai mult decât atât, Securitatea - care m-a urm!rit $i în str !in!tate - nu $i-a încetat
misiunea nici dup !  1989, când se spunea c ! în România nu mai este nici comunism $i nici
securitate. Dovada este raportul de mai jos, în care este specificat ! data deschiderii dosarului ,
17.02.1983, precum $i cea a închiderii - 07.1991. Orice alt comentariu ar fi de prisos.

C.N.S.A.S.
10.06.2003
SERVICIUL ARHIV* 
U.M. X 609
 Nr. a. 4/0045342 din _ .07.1991 STRICT SECRET
exemplar unic
APROB
indescifrabil

RAPORT
cu propunere de închidere a aciunii informative individuale «CARAIMAN».
Aciunea informativ!  «CARAIMAN» a fost deschis!  la 17.02.1983 în scopul exploat!rii
operative a materialelor privind activitatea legionar ! desf !$urat! în S.U.A. de acesta.
În baza ordinului,

P R O P U N E M:

închiderea aciunii informative individuale «CARAIMAN» nr.45342 $i clasarea materialelor

conform ordinelor în vigoare.

'EFUL UNIT*)II,
indescifrabil

(Surs!: CNSAS - DOSAR S.I.E. 63)

157
 

Grigore Caraza

Volumul lui Iuda

Gicu $i Traian sunt dou!  nume care mi-au fost dragi timp îndelungat. Poate nu ar
trebui s! vorbesc nimic de ace$ti oameni, dar întotdeauna m-am situat de partea adev !rului,
$tiind c! numai în felul acesta pot fi înl !turate gre$elile, altfel s-ar perpetua continuu, ne-am
am!gi unii pe al ii, am necinsti valori $i ne-am nimici propria-ne condi ie uman!.
Dac!  evenimentele unui neam ar fi trecute cu vederea, poporul respectiv nu ar mai
avea istorie, deci nici trecut, $i, cu atât mai mult, nu ar mai putea n!zui la viitor.
Cu Gicu, m-am eliberat în aceea$i zi din Aiud, pe 23 ianuarie 1957, diferen iindu-ne
doar faptul c! el mergea în satul natal din jude ul Neam, iar eu direct în D.O. în B!r !gan.
Au trecut anii $i, f !r !  nici o sentin!, am executat înc!  o pedeaps!  de 12 luni,
 prelungit!  ulterior cu înc!  24, chiar dac!  nu fusese inserat!  în nici o hot!râre a vreunei
instane de judecat! din România. Mai precis, era o silnicie pe care comuni $tii retrograzi $i
imbecili o f !ceau f !r ! ru$ine c!utând totu$i s!  se ascund!  în faa istoriei care, oricum, ar fi
c!utat adev!rul.
A urmat o nou! înscenare $i o alt! condamnare de 23 ani munc ! silnic!, ajungând, în
sfâr $it, dup! 15 ani de ocn ! grea, pe meleagurile natale care, în realitate, fuseser ! înghiite de
lacul de la Bicaz.
Stabilit în Piatra Neam, m-am întâlnit într-o bun! zi cu Gicu, între noi înfiripându-se
o prietenie sincer !, în felul acesta vorbindu-i de multe ori despre necazurile care m ! urm!reau
ca o fatalitate. 'i, ca un f !cut, mi-am dest!inuit deseori gândurile care m! fr !mântau acestui
om pe care îl consideram prieten $i a c!rui sinceritate nici nu mi-ar fi trecut prin minte s ! o
 pun la îndoial!.
În 1970, am fost aruncat din nou în temni ! de unde am revenit dup! ali 7 ani $i patru
luni de chinuri diabolice. Convins c !  viaa nu-mi era garantat !  de nici o $ans!  în ar !, am
 plecat în exil.
Gicu, pe care îl socoteam prieten $i frate de suferin!, m!  «ajutase» pe lâng! 
Securitatea din Piatra Neam ca s! ajung $i a treia oar ! în temni!, realizând astfel 21 de ani de
osând!  grea. Sub numele conspirative de Mircea Vasilescu $i Pietraru Ion, se ascundea un
Iuda, un om odios: «prietenul» meu Gicu. Refuz s !-i dau numele, gândindu-m! c! singurul lui
copil l-ar privi cu dispre, f !cându-i-se sil!  pân!  $i de numele de domni $oar !  pe care l-a
 purtat.
Sub cele dou ! numere conspirative, Gicu a dat nici mai mult, nici mai pu in de 87 note
informative despre mine, în decurs de 16 ani, adic !  în perioada 1964-1980. Chiar $i dac! 
aceste note informative ar fi fost adev !rate - pe care le-a dat f !r ! nici o strângere de inim !,
lipsit de con$tiin!, m!  îndoiesc c!  ar fi constituit un motiv în fa a Securit!ii pentru a
contribui la ultima mea condamnare.
Ce te-a f !cut frate Gicule s! recurgi la o asemenea infamie? Oare Pite $tiul prin care ai
trecut te-a deformat ca om $i te-a aruncat în regnul patrupedelor? Or, nu $tii, Gicule drag, c! 
în via! totul se pl!te$te? Nu eu! Niciodat ! nu-i voi pl!ti, nu! Dumnezeu îns ! va avea de grij ! 
s!-i r !spl!teasc!  aceast!  diabolic!  vânzare cu vârf $i îndesat. Eu, doar pentru a-mi putea
explica mâr $ava-i fapt!, te întreb doar atât: cine-mi e$ti tu, Gicule drag?!!

158
 

Aiud însângerat

Traian
Sub numele acestui împ !rat roman care a contribuit la pl!m!direa istoric! a românilor
de mai târziu, se ascunde înc !  o persoan!  care face parte din familia vânz !torilor de
con$tiin!. Afirmând despre caracter c!  este superior inteligenei, Eminescu spunea printre
altele c! neamul românesc n-a dus niciodat ! lips! de inteligen! dar a dus lips! de caractere.
Despre «fratele» Traian, trebuie s! precizez c! se înscrie tocmai în ultima parte a afirmaiei lui
Eminescu. M! întreb îns! de unde atâta lips ! de verticalitate? De unde atâta slug !rnicie?
Prietenul nostru comun, Mihai, ne-a f !cut cuno$tin!  $i s-a bucurat c! vom r !mânea
 buni amici, c!ci, în fond, eram cam de aceea$i vârst!, apoi executase $i el câiva ani ca deinut
 politic la Târg$orul Nou $i amândoi veneam de pe frumoasa vale a Bistri ei. Ce dezam!gire
îns!!
Sub numele conspirativ de Nem eanu $i apoi de Stejaru, fratele Traian a dat în
 perioada 1966-1980, $i chiar dup!, nu mai puin de 67 de note informative despre mine, dar
care conineau între 3 $i 13 pagini ministeriale. Deci, un adev !rat volum, volumul lui Iuda.
Traian are nevast! tot de pe Valea Bistriei $i mai are doi b!iei frumo$i $i inteligeni
c!rora, desigur, aceste rânduri le vor c!dea sub priviri.
Dac!  ace$ti doi copii, care la ora actual !  au la rândul lor copii, vor judeca în mod
corect $i f !r ! p!rtinire, vor spune, probabil, pe drept cuvânt: «Cine mi-ai fost $i cine-mi e$ti
tu, m!i, tat!?!!»
Acest Traian m-a urmat timp de circa 16 ani ca o umbr !, ca o fatalitate. Dac! 
mergeam la Ghind!oani s!-l v!d pe p!rintele Dumitru Bejan - bunul meu prieten $i camarad
de Aiud, de D.O. $i $ef de lot, care p!storea acel inut, Traian era dup! mine. Îmi aduc aminte
c! odat! ne-a prins ploaia $i a trebuit s! r !mân la Ghind!oani. Cum p!rintele avea doar un pat
liber $i Traian a spus c!  r !mâne cu mine orice ar fi, a fost nevoit s !  ne g!seasc!  o cas! în
vecini, unde s! r !mânem peste noapte. Dac! voiam s! merg pân! la Mân!stirea Bistria, m! 
însoea $i a$a se întâmpla în orice situaie, pân!  când aceast!  «dragoste» mi s-a p!rut cam
exagerat!.
A$a stând lucrurile, am mers singur la Ghind !oani $i i-am m!rturisit îngrijorarea mea
 p!rintelui Bejan. Mi-a spus atunci c !  $i el este sigur de faptul c !  Traian ascunde ceva,
sf !tuindu-m!  s!  m!  îndep!rtez de el cu orice pre  $i nici în Ghind!oani s!  nu-l mai aduc
vreodat!. Din p!cate, observaia noastr ! era tardiv!: pân! la acea or !, Traian ne încondeiase
suficient pentru a c!dea sub ancheta Securit !ii.

*
Pe 21 ianuarie 1970, am fost ridicat de la serviciu $i, dup!  o anchet ! sever !  care a
durat pân! noaptea târziu, col. Ioan Popa, comandantul Securit !ii din Piatra Neam, a decis s! 
fiu în continuare anchetat zilnic, dar în stare de libertate, în aceea $i perioad! $i p!rintele Bejan
«beneficiind» de un regim similar cu al meu.
De la Consiliul Securit!ii Statului Bucure$ti Direcia 13, s-a deplasat cpt. Rusu,
special pentru a m ! ancheta, ajutat de cpt. Pisaltu Ion de la Securitatea Piatra Neam  (Dosar I
2412, p. 383). Astfel, pe 31 martie 1970, eram înh !at de la serviciu de c !tre cpt. Iona$cu
Gui!, imediat reinut $i apoi anchetat sub stare de arest. Când acest Gui !  mi-a spus la
sfâr $itul anchetei s!-mi pun martori ap!r !tori, de$i $tiam c!  este o curs !, l-am numit pe
 Nicolae Popa din Piatra Neam, camarad de Aiud, care a primit f !r ! nici o reinere $i cu orice
risc s! m! apere. Cred, $i nu gre$esc, c! a fost prima $i singura persoan! care a primit s!-mi
fac! acest serviciu, pentru care îi port o permanent! recuno$tin!.
Iona$cu Gui! îns! mi-a comunicat c! acel Traian va fi adus ca martor în proces. Am
f !cut poate o gre$eal! de tactic! spunându-i anchetatorului c! «efectul Traian» este nul, pentru
c!  $tiam de câiva ani c! este un informator murdar. Argumentul a c !zut ca o bomb ! asupra

159
 

Grigore Caraza
lui Gui!, renunând imediat la oficiile lui Traian $i excluzându-l de pe lista poten ialilor
martori. Urmare a acestui fapt, nici în ancheta care a continuat pân ! la completarea dosarului,
numele lui Traian nu a mai fost amintit.
Peste ani, aveam s ! aflu c! acest Gui!, mutat la Galai, a ajuns colonel iar apoi a fost
avansat la gradul de general de c !tre domnul Ion Iliescu înainte de a preda Pre $edinia
domnului Emil Constantinescu.

*
Din volumele dosarului meu de la CNSAS, am luat cuno $tin! printre altele de faptul
c!  Traian era «rezident», ceea ce se t !lm!ce$te c! era $eful mai multor informatori, în felul
acesta controlându-l $i pe Gicu.
Plin de zel $i con$tiin! de tr !d!tor, Traian nu s-a oprit îns ! în mai 1980 când m-am
exilat, ci a c!utat cu orice ocazie ivit ! s! m! «ajute» în continuare.
Astfel, în ziua de 23 decembrie 1986 - la 6 ani $i jum!tate dup! ce p!r !sisem ara, s-a
întâlnit în faa Teatrului Tineretului cu o cuno $tin!  comun!, D.L., fost coleg de clas !  la
'coala Normal!. Dup!  ce l-a întrebat pe acesta ce mai $tie despre mine, a mers imediat la
Securitate, ad!ugând înc! o not! informativ!.

(Surs!: CNSAS, Dosar SIE 63, pag. 72)

Cei doi «prieteni», Traian $i Gicu, au însemnat pentru mine o condamnare de 10 ani
munc!  silnic!. Informaiile lor - în cea mai mare parte mincinoase - au cânt !rit greu la
condamnarea mea. Un aspect este foarte clar: f !r !  declaraiile lor nu puteam fi trimis în
 judecat!  pentru c!  intervenia mea din martie 1969, de la Liceul «Petru Rare $», unde am
demonstrat existena lui Dumnezeu pe cale ra ional!, nu era un motiv de a ajunge în fa a
tribunalului, cu atât mai mult cu cât Constitu ia României garanta $i respecta, totodat!,
libertatea cultului.

„Mat. T.O.”
Securitatea viola orice domiciliu unde avea interesul s !  o fac!  pentru a descoperi
anumite obiecte sau documente care s !-l incrimineze pe cel vizat. În timpul domina iei
comuniste, în toat !  ara erau 56 de încuietori tip. Cum Securitatea din fiecare jude  deinea,
fire$te, prototipul acestor chei, se în elege c! putea p!trunde oricând în locuina $i intimitatea
oric!rui cet!ean.
Microfoanele purtau însemnele Mat.T.O. (material tehnico-operativ) $i erau instalate
în locuine, f !r ! ca oamenii s!  $tie c! sunt ascultai $i înregistrai de «moartea» care st !tea la
 pând!.
În felul acesta, Consiliul Securit !ii Statului Bucure$ti, Direcia I cu nr. 114292, din
28.03.1968, a aprobat instalarea microfoanelor în locuin a mea în urma unei adrese f !cute de
Securitatea din Piatra Neam. Aprobarea a fost semnat!  de col. de securitate Gheorghe
Cr !ciun, nimeni altul decât fostul comandant al închisorii Aiud.
Cpt. Asaftei avea o sl ! biciune deosebit!  pentru «T.O.». Astfel, în «Nota de analiz !»
din 31.05.1979, 595/007, consemna: «Fa ! de cele raportate, se impune ca în continuare s ! se
acioneze pe linia intensific!rii urm!ririi prin reia $i realizarea sarcinilor menionate în
analiza anterioar !. (...) Întrucât mijloacele T.O. de la domiciliul s!u nu funcioneaz! 
corespunz!tor, împreun! cu ofierul specialist de la «T» vom p !trunde pentru verificarea lor.
Având în vedere faptul c!  intenioneaz!  s!-$i schimbe domiciliul, se va ine leg!tura cu
întreprinderea, pentru a cunoa$te din timp schimbul $i s! lu!m m!surile corespunz!toare».

160
 

Aiud însângerat
Din «Nota de analiz !» din 4.12.1979, reiese c ! s-a dat o dispoziie în sensul scoaterii
acestor microfoane din locuina mea înainte de a pleca în SUA, misiunea fiind executat ! de
cpt. Vasile Asaftei.

(Surs!: CNSAS, Dosar I 2412, volumul 5, pag. 8)

Mai mult, în «Raport», din 13.06.1980, Asaftei aprecia c ! atitudinea mea fa! de orânduirea
socialist! ar putea fi temperat! «... prin folosirea chitanei din care va rezulta c! a primit bani
de la M.I. Având în vedere c! la data de 12.05.1980, Caraza Grigore a primit viza de intrare în
SUA, propun s !  se treac! la realizarea combinaiei raportate mai sus, prin intermediul tov.
lt.col. Beril! Vasile, $eful Compartimentului Pa$apoarte. Propun de asemenea s ! i se acorde
suma de 500 lei iar în chitan ! s ! fie menionat! suma numai în cifre, pentru ca ulterior s ! fie
modificat! eventual în 5.000 lei.»

(Surs!: CNSAS, dosar I 2412, vol. 3, pag. 14)

În acest caz, se impune o corec ie: pe 13.06.1980, eram deja în SUA.

V! mai amintii, domnule c! pitan Asaftei?

Dup! ce m-am întors din exil, dl. Asaftei a c !utat s! se laude câtorva cuno $tine de ale
mele, fo$ti deinui politici, c!  dumnealui m-a scos din Aiud $i m-a adus în Piatra Neam.
Dup! cum se observ!, domnul Asaftei a încercat s! demonstreze c! era mai mare chiar decât
generalul Vasile Ionel $i, oricum, la egal cu Nicolae Ceau$escu.
Dac!, între timp, domnul c! pitan nu a renunat cumva la punctul lui de vedere atât de
original, se impun urm !toarele întreb!ri: de ce dup! 21 iulie 1977, dat ! când s-au eliberat toi
deinuii politici în urma decretului de graiere din 18 iulie, eu am mai r !mas înc! 24 de ore de
unul singur în Zarca? De ce pe 22 iulie, când am fost scos din închisoare, la poart ! m! a$tepta
subofierul de securitate Caia, care m-a înso it pân! în Piatra Neam, predându-m! apoi mult
«îndr !gitei» Securit!i pe 23 iulie 1977?
În 11 volume din cele 20 $i care totalizeaz! 1961 file, în propor ie covâr $itoare sunt
referirile la anchetele din Piatra Neam, notele informative primite de la informatorii
Securit!ii $i rapoartele ofierilor de securitate c!tre superiorii lor.
Toate rapoartele lui Asaftei, precum $i notele informative primite $i sugestiile pe care
le-a dat încep cu: «Legionarul cutare...»
- Dumneavoastr !, domnule Asaftei, ai ad!ugat la starea civil! a tuturor celor care v-au
c!zut sub secure adjectivul “legionar”. De ce nu a i ad!ugat $i altele, de exemplu “fascistul
cutare”, “nazistul”, “falangistul” sau chiar “comunistul” dac !  existau oameni $i cu aceast! 
ultim! convingere? Ai f !cut-o c! v-au fost atât de dragi legionarii sau poate pentru a-i afunda
$i mai mult?
Caut s!  menionez c!  am remarcat în scrisul dumneavoastr !  o «caligrafie», o
«ortografie» $i, în special, o construcie a frazei cu totul deosebite care de multe ori m ! f !ceau
s! pufnesc în râs. Gre$esc oare?
Atunci, în perioada iulie 1977 - mai 1980, avea i gradul de c! pitan. În 2001, când m-
am repatriat, am aflat c! ave i gradul de colonel. Poate pentru “meritele” mai sus inserate? 'i
nu m-ar mira deloc dac! vei fi avansat general post mortem, exact din acelea $i considerente!

*
Pe 28.10.1969, lt. col. Aurel Mihalcea a dispus efectuarea unei perchezi ii secrete în
casa subsemnatului.

161
 

Grigore Caraza
Pe 27.02.1970, colonelul Ioan Popa, $eful Securit!ii din Piatra Neam, a dispus
 percheziionarea locuinei personale, precizând: «Aceasta se va face de cpt. Rusu Ion,
Direcia 13 Consiliul Securit!ii Statului Bucure$ti, ajutat de c! pitanul Pisaltu Ion, Onu
Dumitru, cpt. Br !deanu, cpt. Ghine, cpt. Gui! Iona$cu».

(Surs!: CNSAS, Dosar I 2412, vol. 2, fila 32)

Sub sigla «Strict secret», fire$te, exemplar unic, informatorul «Negoi!» din Borca, la
04.04.1985, transmitea urm!toarea

 Not! informativ! 

Sursa relateaz! c ! în luna februarie 1985 a primit o scrisoare de la numitul Caraza Grigore din
 New York. )in s! menionez c! aceast! scrisoare, fa ! de altele, arat! c! sus-numitul o duce mai
greu. Scrie mai puin, nu pune vederi în scrisoare ca alt!dat!. Nu-i scrie $i mamei o scrisoare
separat!, ci îi r !spunde în aceea$i scrisoare. Spune chiar undeva c ! este deosebit de ocupat $i de
strâmtorat. Se vede de altfel $i dorul dup!  locurile natale, dup!  oamenii cunoscui de pe
meleagurile noastre.

Eu o s! caut ni$te ilustrate frumoase $i o s!-i scriu în a$a fel încât s!-i trezesc nostalgia dup! 
locurile natale. Nu am avut timp s!-i r !spund pân! în prezent. Sunt ocupat pân! peste cap cu fel
de fel de activit!i $i treburi.

 Nota a fost primit! de mr. Ilie D., iar în josul paginii apare o adnotare olograf !: «Col.
Mihalcea – «Este ceiace am dorit».
Cu «Negoi!» am copil!rit $i am fost buni prieteni pân ! când am fost aruncat în temni !.
Chiar dac! Securitatea, la un moment dat i-a apreciat activitatea ca fiind «inert !» motivat! de
starea precar ! a s!n!t!ii, dup! refacere a fost suficient de prolific. 

(Surs!: CNSAS, Dosar I 2412, Not! în copie la element RD031/1032, pag. 58)

*
 Nu voi enumera $i ali informatori care au fost destui în cazul meu, dar vreau s ! mai
amintesc doar un singur nume: Constantin Caia, pe numele de informator «Colea». Acest
cet!ean mi-a fost coleg de clas !  $i de banc! la Liceul «Petru Rare$» din Piatra Neam, când
eu îmi completam studiile la curs seral.

 Not! informativ! 
Sursa: «Colea», orele 10.20
Cas! 
21.05.1969
Primit! de cpt. Pisaltu Ioan

Sursa v! informeaz! c! în ora$ul Piatra Neam a cunoscut de cca 1 an pe numitul Caraza Grigore
care în prezent este elev la cursurile serale liceu 1 cl. XI. (...) În luna februarie 1969 în clasa
unde înva!, a contrazis pe profesorul de biologie asupra teoriei apari iei vieii pe p!mânt $i
originea acesteia, susinând existena unei puteri supranaturale.

(Surs!: CNSAS, Dosar I - 2412, pag. 117, 118, 119)

162
 

Aiud însângerat
*
Dintre ofierii de securitate care s-au mai ocupat special de mine în aceast ! perioad!, îl
voi aminti pe c! pitanul Ion Pisaltu. Acest Ion Pisaltu, securist, în afara faptului c !  era
întrebuinat pentru a ine locul ofierilor care m!  anchetau, î$i f !cuse un obicei de a m ! 
împunge sau a mârâi la mine. Era persoana care lua leg !tura cu cei doi informatori, Traian $i
Gicu, aspect pe care l-am reg !sit în informaia dat! de Traian pe 15 noiembrie 1965. Apare
frecvent în toate volumele Dosarului I 2412, cu misiunea de a lua notele informative $i a da
directive informatorilor s!i.
Reîntors în patrie, l-am întâlnit în câteva rânduri pe acest securist, ultima dat ! în luna
august 2003, înso it de un tân!r, în apropierea locuinei mele. L-am oprit $i l-am întrebat dac! 
el este cpt. Pisaltu. S-a apropiat de mine $i întinzându-mi mâna mi-a zis:
- Da, eu sunt!
Dup! ce l-am l !sat câteva clipe cu mâna întins !, i-am zis:
- Cu dumneata nu voi da niciodat ! mâna, domnule Pisaltu!
'i-a retras braul ca op!rit, iar pe faa tân!rului care îl însoea am observat un zâmbet
în care am citit parc! o oarecare satisfacie. M! întreb, cine o fi fost oare tân!rul?

*
„În sfâr $it am reu$it s! g!sesc unele lucr !ri care cred c! te intereseaz! în acela$i grad ca $i pe
mine $i am f !cut o copie $i pentru dumneata: lista zbirilor de la Interne în cele patru decenii - 2
 pagini, lista comitetului reeduc!rii din Aiud - 8 pagini. De fapt, sunt dou! volume groase $i mari,
având dimensiuni de (45/40 cm), iar în interior se g !sesc capitolele $i numele anexate. Coperta
este f !cut! în filigran - ca o Evanghelie - $i pe ea se afl! scris $i reliefat tot ceea ce e prezentat în
materialul respectiv. Restul nu mai este nevoie s!  comentez fiindc!  pe muli i-ai cunoscut
acolo“.

Citatul face parte dintr-o scrisoare primit! de la Paris, de la un ilustru prieten, plecat
din ar ! cu mult timp înaintea mea $i care a avut o func ie înalt!, fiind un vrednic urma$ al lui
Iuliu Maniu. În plus, în aceea$i scrisoare, mai adaug!: «Consemnez $i Organigrama Direciei
Securit!ii capitalei în perioada 1948-1950 (11 pagini)».
De ad!ugat c!  aceast!  organigram!  include 321 de nume ale securi $tilor care au
dezl!nuit teroarea în România, începând cu lt. col. Tudor Sepeanu, director, $i terminând cu
Ion Zaharia, func. op. De remarcat este faptul c ! doar 12 din cei 321 sunt cu studii medii sau
superioare, respectiv, 7 studen i, 1 medic, 1 avocat, 2 pilo i, 1 ofier, iar ceilali sunt, prin
excelen!, muncitori!
Din aceea$i surs!, ca Anex! la nr. 85.044 din 17.01.1992, este $i lista mini$trilor de
Interne, mini$trilor secretari de stat, prim-adjuncilor sau adjuncilor ministrului de Interne ori
secretarilor de stat din perioada martie 1945 - decembrie 1989. Astfel, lista începe cu Virgil
St!nescu $i continu!  cu Teohari Georgescu, Alexandru Dr !ghici, Emil Bobu, Gheorghe
Pintilie, Tudor Postelnicu, Alexandru Nicolski, Mihai Pacepa, Nicolae Ple $i!, Vasile Moise,
terminându-se cu Iulian Vlad care $i-a încheiat activitatea pe 22 decembrie 1989.

În total, 44 persoane, autorii celor mai mari atrocit!i din ar !, care au adus iadul în
România, au determinat înregistrarea celei mai negre perioade din toat !  istoria neamului
românesc. Din datele care se cunosc, neoficial îns ! - pentru c! domnia dictaturii comuniste nu
a dat niciodat!  la iveal!  adev!rul în ceea ce prive$te deport!rile, arest!rile, întemni!rile $i
asasinatele f !cute - ele pot fi evaluate la circa 2.000.000 persoane arestate $i anchetate, din
care circa 500.000 exterminate în temni e, colonii de munc !, în luptele din mun i duse de
Rezistena anticomunist! $i în alte conjuncturi.

163
 

Grigore Caraza
Acest material l-am expediat în copie mai multor personalit !i din exil, SUA, Europa,
America de Sud, care se îndoiau de reeduc !rile din Aiud $i rezultatul acestora. Chiar dac! 
faptele prezentate de mine se doreau, de c !tre mai multe persoane, s !  r !mân!  ascunse, se
 poate vedea c! un adev!r nu poate fi t!inuit prea mult timp.
În concluzie, istoria, probabil, îl va consemna cu sau f !r ! accepiunea noastr !.

Impactul cu Dosarul I 2412 a fost destul de dur dac !  este s!  in cont de faptul c ! 
oameni pe care i-am considerat prieteni $i care mi-au fost foarte apropiai au profitat de
sinceritatea mea $i mi-au vândut dest !inuirile. Am îneles presiunea exercitat! asupra lor de
c!tre Securitate, dar la un moment dat ei în $i$i $i-au dat seama c ! pot atinge un nivel de trai
mai bun decât al multora, din banii murdari pe care îi ob ineau din notele informative.
În volumele din arhiva CNSAS, am descoperit multe nume pe care le b !nuisem, dar $i
ale unor persoane care s-au dedublat cu pricepere de-a lungul anilor. În ceea ce prive $te
delaiunea f !cut! de înv!!torul Constantin Hru$c!, aceasta este confirmat! de dosarul meu,
nr. 50.171, vol. 2, fila 150, din arhiva CNSAS.
Este foarte interesant! reacia unora dintre vânz!torii vieii mele care au aflat c! îmi
voi scrie memoriile. Pentru unii s-a intervenit cu argumente în favoarea discre iei, pentru alii
în favoarea ne$tirbirii onoarei $i statutului social c! p!tat în decursul anilor. A$a este cazul
unui pietrean foarte cunoscut, doctor deinut în Aiudul anilor 1962-1964. Eram sfâr $it de
foame, aproape îngheat în celula de pedeaps !. Cu eforturi supraomene$ti, am reu$it s!  m! 
ridic în picioare. Acest «slujitor» al lui Hipocrate, care m! cuno$tea foarte bine, când am dat
s!-i vorbesc a izbit vizeta. 'i dus a fost!
Au trecut de atunci 40 de ani $i pe medicul deinut respectiv nu l-am mai întâlnit chiar
dac! $i el locuie$te în Piatra Neam, împreun! cu soia care este de pe Valea Bistriei. Nu-i voi
spune numele c !ci deja dou! persoane din familii deosebite, aflând c !-mi scriu memoriile, s-
au rugat cu mâinile împreunate s! nu-i inserez $i s! nu-i stigmatizez numele. O fac din respect
 pentru persoanele respective $i pentru cei doi frai ai soiei dânsului care mi-au fost buni
cunoscui...

P!rintele protosinghel Iustin Pârvu

În lungul $ir de ani de osând!, în situaii $i locuri diferite, mai muli preoi care m-au
cunoscut mi-au propus ca dup !  eliberarea din închisoare s!  urmez Teologia sau s !  m! 
c!lug!resc. Fiec!ruia i-am r !spuns cam în aceia $i termeni: misiunea este prea mare $i aceast! 
obligaie pe care mi-a$ lua în faa societ!ii $i în faa lui Dumnezeu m-ar strivi. Îmi dau seama
c!  nu pot s!-mi iau aceast!  r !spundere. Dac!  a$  deveni osta$ul lui Dumnezeu, ar trebui s ! 
merg numai pe c!ile indicate de Iisus Hristos $i p!c!tosul de mine m!  tem s!  nu calc pe
al!turi. Atunci, totul din mine s-ar d!râma $i m-a$ considera un om învins.
În vara anului trecut, la Mân!stirea Petru Vod!, dup! ce mi-am spus necazurile mele $i
 p!catele, p!rintele protosinghel Iustin Pârvu mi-a zis:
- Grigore, uite ce-i propun eu, vino aici la mân !stire $i te fac c!lug!r. Vom fi
împreun!  $i la bine $i la greu $i te voi ajuta în orice situaie s! urmezi Cuvântul Domnului.
Lumea i se va deschide $i cerul pe care cu atâta dragoste îl prive $ti îi va fi mereu deschis.
M-am întors cu ani în urm!  $i mi-am amintit de propunerea acelor preoi din
închisoare, care îmi cereau acela$i lucru.
- Nu pot, p!rinte Iustin, i-am r !spuns, povara pe care mi-a $ lua pe umeri m-ar doborî.
Ca slujba$ al Domnului, nu pot în elege s! privesc în l!turi, ci numai înainte $i numai în z!ri
albastre...

164
 

Aiud însângerat
A zâmbit p!rintele $i mi-a spus s! m! mai gândesc $i s! trec pe la mân!stire cel puin o
dat! pe lun!. M-am ridicat de pe scaun cu p !rere de r !u $i, în urma acestui r !spuns pe care i l-
am dat, m! vedeam în pozi ia unui om m!runt, aflat în faa unui uria$...
În decursul a numai 11 ani, începând cu 1992 $i pân!  la acea or !, iat!  realiz!rile
acestui sfânt în via! cu care împ!r isem cândva celulele Aiudului: mân !stirile «Petru Vod!»,
Urecheni, R !deni, Blaj, mân!stirea de maici «Petru Vod!» $i Capela Aiud, de la Râpa
Robilor. Urmeaz! apoi $coala de copii, azilul de b !trâne $i un laborator de plante medicinale.
Am p!r !sit chilia p!rintelui care reu$e$te zi de zi, timp de 18 $i chiar 20 ore din cele
24 ale zilei, s ! primeasc! enoria$i din toat!  ara $i s ! le ascult! nevoile, durerile $i dezastrele
vieii. Fiec!ruia în parte, în afar ! de o vorb ! bun!, un sfat, îi g!se$te o soluie, o cale de ie $ire
înspre lumin!.
Am c!utat s! fac o comparaie între persoana mea $i a lui, $i mi-am dat seama c ! o
 paralel!  aproape nu poate exista pentru c !  deosebirile dintre noi sunt mari, în timp ce
asem!n!rile sunt puine...
Când am p!r !sit mân!stirea, mi-am întors privirile în urm!  $i am încercat sentimentul
c!, ajuns pân! în poarta raiului, am fost nevoit s! m! întorc pe p!mânt...

Ultima sut! de metri...

M! hot!râsem s! m! reîntorc în ar !. La întrebarea pus! de mai mul i dintre prietenii $i
cuno$tinele mele de ce fac acest lucru, r !spunsul meu a fost c! vreau s! mor în ara mea. Nu
am nimic, nici un fel de avere mobil ! sau imobil!, dar toat! Valea Bistriei, împrejurimile $i
Muntele Ceahl!u, toat! Moldova $i toat! ara constituie mo$ia mea.
Adeseori, un dor sfâ $ietor m! cuprindea de aceste locuri $i de multe ori, f !r ! s! vreau,
îmi aminteam versurile poetului Nichifor Crainic:

'i dragostea de neam

M-a f !urit s!-i cânt
Mo$ia-n care n-am
Doi pa$i pentru mormânt.

Ajuns îns! în patrie, mi-am cump !rat un loc pentru mormânt în Cimitirul Valea Viei din
Piatra Neam $i puin timp dup! aceea îi scriam bunului $i onorabilului meu prieten, scriitor $i
ziarist, Titus Pârvulescu:

„Acum, iubite prieten, nu m! mai pot prevala de versurile lui Crainic pe care vi le recitam
atunci când b!nuiai c ! m! întorc în ar !, unde am l!sat, în afar ! de amintiri, doruri, $i oarecari
averi. Acum, sunt proprietarul unui loc de veci $i nu mai pot s! spun c!, în propria-mi ar !, nu
am «Doi pa$i pentru mormânt!»”

Am reîntâlnit mai muli camarazi de suferin !  $i-am cunoscut pe al ii care au suferit
odat! cu noi în temni ele comuniste. O dat !  pe s! pt!mân!, vineri seara, ne întâlneam la un
restaurant pentru o mic!  agap!, nu ca s! petrecem, ci de dragul de a ne revedea $i de a ne
spune durerea, de a ne împ !rt!$i gândurile $i de a ne reaminti de chinurile vie ii pe care nu le-
am meritat. Toi luptaser !m pentru o idee, contribuind la ap !rarea neamului nostru care era pe
 punctul de a deveni populaie din pozi ia de popor.
Am fost la început $apte, în afar ! de ali doi invitai care veneau periodic, dar cu timpul
a ie$it câte unul, pe rând, l!sând în urm!, în afar ! de un gol sufletesc, $i un scaun liber... Cu
sau f !r !  motive întemeiate, justificându-se sau chiar f !r !  s!  mai dea vreo explica ie, s-au
 pierdut pe cale... Ast!zi mai suntem doar doi, Aurel Popa $i eu.

165
 

Grigore Caraza
M!  întorc în trecut cu ochii min ii $i v!d cum am str ! b!tut în goan!  toi distane de
maraton, apoi am alergat pe 10.000 de metri $i iat!-ne c!runi sau chiar de tot în!lbii, alii
chiar $chiop!tând, str ! b!tând ultima sut! de metri. Am tot respectul pentru camarazii mei de
 bun!-credin! $i apreciez anii de osând ! pe care i-au parcurs în slujba unui ideal. Unii au f !cut
Aiudul, Gherla, Pite$tiul, Târgu Ocna, Canalul sau B !lile Br !ilei. Alii au lucrat în subteran
la Baia Sprie, Cavnic sau Valea Nistrului. Din cei 10 ani de deten ie pe care i-a executat,
 bunul meu prieten Aurel Popa a lucrat 4 ani la mina Valea Nistrului, unde, pe lâng ! faptul c! 
era condamnat politic, mai era condamnat $i la întunecimile adâncului, la aerul înc !rcat cu
 particule de plumb, cupru sau pirit!  $i la pericolul ca în fiecare clip !  s!  fie înghiit de
m!runtaiele p!mântului.
Doar eu $i Aurel am mai r !mas pe ultima sut! de metri, ca într-o curs ! din care nu avem
voie s!  ie$im învin$i, doar c! deseori suntem încerca i ba de pl !mâni, ba de ficat sau de o
respiraie greoaie din cauza unei bron $ite cronice...
Dac! vom putea împreun! atinge suta de metri $i înc! vom mai fi pe picioare, facem
stânga împrejur, mergem la start $i o lu!m de la cap!t, c !ci în spate va fi mereu tot o sut ! de
metri... Dac!  unul dintre noi va r !mâne ultimul, este obligat s !  ocupe un loc la masa
amintirilor noastre în fiecare vineri $i s! închine un pahar pentru cei r !ma$i în urm!. Promit
c!, dac! voi supravieui, voi face acest lucru s! pt!mân! de s! pt!mân!, pân! la sfâr $itul vieii,
fiind totodat! $i un protest pentru cei care au ie $it din rând.

*
Sunt atât de convins de drumul pe care l-am urmat $i merg înainte cu orice risc, de $i s-
ar putea ca $i dup! publicarea acestui volum s!-mi atrag du$mani sau chiar s! ajung într-un
 proces pentru c!  la ora asta conduce nu neamul românesc, oameni de bun !-credin!, ci
e$alonul doi comunist.
Când mi s-a comunicat c !  am 9 dosare nu am fost mirat, pentru c!  într-o via!  de
temni! $i 21 ani de exil se adun !, dar când s-a ajuns la 20 $i înc! 2 de la Ia$i pe care nu le-am
v!zut, mi-am zis totu$i c!  sunt prea multe. Din p !cate, neamul românesc a fost condus de
str !ini $i doar în mic! m!sur ! de români adev !rai ... Dac! m! gândesc la faptul c ! România
este o insul!  latin!  într-o mare de slavi, este tocmai pentru c !  Dumnezeu a p !strat aceast! 
insul!  pentru anumite merite pe care le-a avut. Pentru mine, neamul românesc nu înseamn ! 
Dej, Ceau$escu sau chiar Iliescu de ast !zi. Pentru mine, neamul românesc înseamn ! Mircea,
Alexandru cel Bun, 'tefan cel Mare, Vlad )epe$, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza,
înseamn!  Mihai Eminescu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Mircea Eliade, înseamn ! 
atâtea figuri celebre care au dat str !lucire acestui popor a $ezându-l al!turi de popoarele de
seam! ale Europei... Acesta este adev !ratul neam românesc!
Pentru mine, România înseamn !  frumuseea $i gloria ei, înseamn!  piatra de hotar a
Europei între barbarie $i civilizaie, înseamn!  munii $i codrii nesfâr $ii de brazi, v!ile $i
dealurile, bisericile $i mân!stirile, înseamn! mormintele str ! bunilor no $tri; înseamn! p!s!rile
care cânt! pe ram, tot ce este bun, nu str !inii venii peste noi pentru a ne jefui $i înrobi.
Eu, în neamul românesc, v !d sublimul $i nu partea urât!  care reprezint!  bezna
ignoranei $i a p !catului. De aceea m-am întors, s ! r !sar din nou pe frumoasele mele plaiuri,
având deasupra capului meu aceea $i stea care mi-a vegheat leag!nul $i mi-a hot!rât traiectoria
întregii mele viei.
B!t!lia nu o pot p!r !si niciodat! $i vreau s! mor pe aceast ! baricad!. Vreau s! mor pe-
un vârf de munte $i nu într-o v!g!un! - a$a cum îi spuneam lui Mihai Lungeanu când eram
foarte bolnav, a$ vrea s! mor putând privi cerul.
Acela$i lucru îl vreau $i ast!zi: s! pot privi cerul pân! la sfâr $it, s! pot privi munii,
frumuseea lumii l!sate de Dumnezeu; s !  pot privi aceast!  coroan!  a Moldovei - Piatra
 Neam. Sunt îndr !gostit profund de aceast !  ar !, îmi vine s! mângâi iarba s !rutându-i fiecare
fir care se înal! $i s! respir odat! cu ea din seva acestui p !mânt.

166
 

Aiud însângerat

Probabil, mi-a r !mas în fiin! ceva din acele peisaje de asfin it, de r !s!rit, de vârfuri de
Ceahl!u, de murmur al Bistri ei, de Culmea Stâni$oarei, de mân!stirile noastre $i, în sfâr $it, de
frumoasa Piatra Teiului, în apropierea c !reia am v!zut pentru prima dat! lumina zilei...
Când eram mic, priveam soarele cum asfinea $i plângeam...
Întodeauna am iubit verdele naturii, al ierbii, al florilor $i azurul... Este cel mai înalt $i
mai frumos iar dincolo de el este muzica, lini $tea, apoi Divinitatea în care se reaz !m! întreaga
credin!, speran!  $i încredere. Când nu ai încredere, e ca $i cum ar fi capitulat o bun! parte
din tine, din speran!, din viitor... C!ci mai presus de toate este a iubi, începând cu Divinitatea
$i terminând cu partenerul de via !. Este atât de nobil s !  iube$ti! S!  iube$ti copiii, viaa,
lumea, natura, s! iube$ti tot ce este frumos $i în!l!tor, cum spunea Tudor Vianu, pentru c ! 
«Frumosul opre$te clipa în loc!»

*
M! întorc în timp $i observ într-o via! de chin, într-o via! de întuneric, doar o raz! 
subire, o raz!  firav!  care m-a condus $i am ajuns pân !  în clipa de fa!, încercându-m! 
sentimentul c! am tr !it sute de ani. M ! v!d adesea c!l!rind în apropierea lui 'tefan, la Lipnic
alungând t!tarii, la Podul Înalt $i, în sfâr $it, m! v!d la R !zboieni, împotriva turcilor, încercând
s!-l opresc pe domnitorul nostru care c !l!rea de unul singur înspre du $man, voind s! moar !.
Tr !iesc mereu cu gândul c-am existat în mai multe vie i la rând...
Tr !iesc cu gândul c ! am fost mereu în furtun!, c! am fost mereu de straj !, c! mereu
am p !zit graniele !rii $i c! veacuri la rând am luat parte la mii de b !t!lii $i r !zboaie, c! am
fost doborât, dar m-am ridicat $i am plecat mai departe.
'i acum, de aceast ! dat!, iat!-m! c!tre sfâr $it de drum $i m! întreb: oare am mai r !mas
dator cu ceva acestei triste $i zbuciumate viei?

«Ani grei îmi apas! tâmplele ninse

Viaa m! strivi, dar nu m!-nvinse!»

Sfâr $it

167
 

Grigore Caraza

168
 

Aiud însângerat

CUPRINS

Dedicaie ……………………………………………………………………………… 2
Prefa! - Preot Gheorghe CALCIU …………………………………………………… 3
Cuvântul autorului ……………………………………………………………………. 5
Capitolul I …………………………………………………………………………….. 9
Capitolul II ……………………………………………………………………………. 20
Capitolul III …………………………………………………………………………… 24
Capitolul IV …………………………………………………………………………… 28
Capitolul V ……………………………………………………………………………. 41
Capitolul VI …………………………………………………………………………… 54
Capitolul VII …………………………………………………………………………... 57
Capitolul VIII ………………………………………………………………………….. 74
Capitolul IX ……………………………………………………………………………. 85
Capitolul X …………………………………………………………………………….. 96
Capitolul XI ……………………………………………………………………………. 104
Capitolul XII …………………………………………………………………………… 107
Capitolul XIII ………………………………………………………………………….. 144
Capitolul XIV …………………………………………………………………………... 152

169