ENIGMA OTILIEI – GEORGE CALINESCU

TEMA SI VIZIUNE

Romanul este specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa ce se
poate desfarusa pe mai multe planuri , cu personaje numeroase a caror personalitate este bine
individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si intamplarile ce
constituie subiectul operei.

Publicat in 1938, romanul “Enigma Otiliei” apare spre sfarsitul perioadei interbelice, fiind al
doilea dintre cele patru romane scrise de George Calinescu.Scriitorul opteaza pentru romanul
obiectiv si metoda balzaciana,realizand un roman modern ,ce imbina elemente ale
realismului,clasicismului si romantismului.

Conceptia estetica a lui George Calinescu privind romanul se delimita de experientele altor
contemporani.Desi adept al romanului inspinspirit viata contemporana,moderna,citadina,
Calinescu adera sub raportul formulei epice la modelul balzacian , nu la proustianism(
exemplu prostian: “Ultima noapte….”).Naratiunea este facuta la persoana a 3 a,naratorul fiind
obiectiv ,relatand faptele in mod detasat,perspectiva fiind “dindarat”.

.Asadar , “Enigma Otiliei” este un roman de sinteza estetica in care realismului obiectiv de
factura balzaciana i se asociaza elemente caracteristice altor modele estetice
(clasicist,romantic, modern).

Tema(este cea a existentei unei societati precis ancorata intr-un spatiu geografic si intr-o
perioada istorica) este evidenţiată încă din titlu, care pune accentul pe caracterul imprevizibil
al eroinei şi care face din roman o poveste a enigmei feminităţii. În intenţia scriitorului, cartea
purta titlul “Părinţii Otiliei”, ilustrând astfel motivul balzacian al paternităţii, urmărit în
relaţiile părinţi-copii, în contextul epocii interbelice. Fiecare dintre personajele romanului pot
fi considerate părinţi ai Otiliei, pentru că, într-un fel sau altul, îi hotărăsc destinul. De pildă,
moş Costache îşi exercită lamentabil rolul de tată, deşi nu este lipsit de sentimente faţă de
Otilia. El se gândeşte la viitorul ei, vrea chiar să o înfieze, dar amână la nesfârşit gestul. Şi
Pascalopol, mult mai vârstnic decât Otilia, mărturiseşte că în iubirea pentru ea îmbină
pasiunea cu paternitatea. De asemenea, tema moştenirii este un alt element de inspiraţie
balzaciană, fiind ilustrată prin lupta dusă de familia Tulea pentru obţinerea moştenirii lui
Costache Giurgiuveanu.
 O prima secventa narativa semnificativa pentru tema romanului(INCIPITUL) poate fi
considerata cea a jocului de table din capitolul intai. Aceasta secventa narativa dezvaluie
tipologiile de personaje si prefigureaza conflictele majore ale romanului.(Otilia il conduce pe
Felix prin casa) La intrarea in incapere, Felix aface cunostinta cu cele trei personaje aflate la
masa. Intocmai ca la Balzac, George Calinescu recurge la prezentarea vestimentatiei, care
devine definitorie pentru trasaturile de caracter ale personajelor. Primul cu care baiatul face
cunostinta este Leonida Pascalopol. Stilul sau vestimentar ii tradeaza eleganta, rafinamentul.
Apoi, Felix face cunostinta cu Aglae Tulea, cuafura japoneza a acesteia ii reliefeaza
predispozitia spre imitatiei, ipocrizia, la fel cum buzele subtiri sunt un semn al malitiozitatii
femeii. Aurica este fata batrana,fiica Aglaei. Gestul lui Pascalopol care-i ofera Otiliei un inel
prefigureaza casatoria celor doi din final.

O a doua secventa reprezentativa este reprezentata de intriga care se dezvolta pe doua

planuri care se intrepatrund :lupta pentru mostenirea lui Costache Giurgiuveanu si destinul
tanarului Felix.Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea
efectelor , in plan moral, ale obsesiei banului.Batranul avar, proprietar de imobile, restaurante,
actiuni nu pune in practica nici un proiect cu privire la viitorul Otiliei ,pentru a nu cheltuii
bani, el doar strangand materiale pentru a construi o casa pentru ea si Felix.Planul formarii
tanarului Felix, student la medicina , urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului
sau,in special iubirea adolescentina pentru Otilia.Este gelos pe Pascalopol, dar nu face nimic
pana nu va avea o cariera.Otilia ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru
Pascalopol o enigma.

Titlul , „Enigma Otiliei” sugereaza comportamentul derutant al eroinei,uneori absurd

care-l uimeste pe Felix: „NU OTILIA ARE O ENIGMA, CI FELIX CREDE CA O ARE” ,
marturiseste George Calinescu, justificand titlul romanului.

Acţiunea romanului începe cu venirea la Bucureşti a tânărului Felix Sima, un orfan care
terminase liceul la Iaşi şi voia să devină medic. El soseşte în casa unchiului său, Costache
Giurgiuveanu. Acesta o creşte pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă, cu intenţia de a o înfia.
Giurgiuveanu are o soră, Aglae Tulea, care o consideră pe Otilia un pericol pentru moştenire.
Lupta pentru moştenirea bătrânului este dată de Aglae şi de ginerele ei, Stănică Raţiu. Aceştia
vor, fiecare pentru el, să pună mâna pe banii lui C. Giurgiuveanu. Tocmai de aceea ei vin
foarte des în casa lui Costache şi vor să fie siguri că bătrânul nu o înfiază pe Otilia şi nici nu
face vreun testament. Cei doi bănuiesc că moş Costache ţine ascunsă în casă o mare sumă de
bani. La un moment dat, moş Costache se îmbolnăveşte şi atunci Aglae îşi aduce toată familia
în casa bătrânului, aşteptându-i moartea. Totuşi Costache îşi revine, dar mai târziu în urma
unui efort mare, paralizează, ceea ce o determină pe Aglae să se reîntoarcă.
 Conflictul principal al romanului este unul exterior si consta in lupta pentru mostenire
dusa de clanul Tulea.Agale face eforturi pentru a o inlatura pe Otilia de la mostenire si pentru
a pune mana pe averea fratelui sau , Costache Giurgiuveanu.Se remarca insa si un conflict
erotic,interior reprezentat de sentimentele de gelozie pe care le incearca Felix, sentimente
generate de prezenta maturului Pascalopol.

Constructia personajelor este realizata prin tehnica balzaciana a descrierii mediului si

fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de caracter.Personajele reprezinta tipologii:mos
Costache-avarul sufletist, iubitor de copii; Otilia- cocheta, enigmatica; Felix – ambitiosul;
Pascalopol – aristocratul rafinat; Aglae – baba absoluta si rea; Aurica – fata batrana; Simion –
dementul senil. Aceste tipuri realiste pornesc de la caracterele clasice pe care realismul le
preia.Tot un element clasic este si triunghiul amoros.

In opinia mea, romanul Enigma Otiliei este unul modern, in ciuda tehnicilor realiste
preluate de la Balzac si a crearii unor personaje clasice, atingandu-si scopul de a zugravi ideea
destinului marcat de paternitate prin relatiile dintre personaje si situatiilor cu care se confrunta
acestea.

In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu ramane o creatie reprezentativa pentru

viziunea despre lume a unui autor care si-a propus sa umple golul din istoria noastra literara
prin recurgere la metoda balzaciana.