Tema și viziunea

Baltagul de Mihail Sadoveanu

Opera „Baltagul” a fost publicată în 1930, este un roman interbelic, obiectiv,
realist-mitic și tradițional. Este realizat pe două coordonate fundamentale:
aspectul realist - monografia lumii pastorale, repere spațiale, tipologia
personajelor, și aspectul mitic - ritualurile Vitoriei, tradițiile pastorale, motivul
comunică rii om-natură .
O tră să tură a romanului realist este asigurată de toponimele din zona
Dornelor și a Bistriței, pe drumul parcurs de Vitoria și Gheorghiță , pe urmele
lui Nechifor: Bicaz, Că lugă reni, Vatra Dornei.
O altă trăsătură este dată de timpul derulă rii acțiunii. Acesta este vag
precizat prin reperele temporale din cadrul calendarului religios al satului
tradițional “aproape de Sf. Andrei”, „în postul Mare”,„10 martie”. Perioada
istorică poate fi dedusă ca fiind începutul secolului al XX-lea din menționarea
trenului și a telefonului în zona Moldovei. Dar poate fi perceput și un timp
mitic.
Tema acestui roman este monografia satului moldovenesc din zona montană ,
viața pă storilor, avâ nd în prim-plan că utarea și pedepsirea celor care l-au ucis
pe Nechifor Lipan. Împreună cu Gheorghiță , Vitoria reface drumul parcurs de
soțul ei pentru a afla adevă rul despre ceea ce s-a întâ mplat cu acesta. Dincolo
de încercarea Vitoriei de a reconstitui pas cu pas evenimentele care au dus la
moartea soțului ei și de a-i identifica pe ucigași, se desfă șoară un al doilea plan
al romanului , o veritabilă aventură a cunoașterii de sine și a lumii de că tre
Gheorghiță , tâ nă rul care se inițiază în tainele existenței.
O scenă reprezentativă pentru tema operei este momentul în care Vitoria,
îngrijorată foarte tare pentru soțul ei, care nu dăduse niciun semn de viață , se
duce la autorită ți pentru a depune o plâ ngere. Ea îl va chema pe Gheorghiță
acasă , întrucâ t el era în balta Jijiei cu oile la iernat, iar gâ ndul să îl trimită pe el
după tată l lui este alungat repede din pricina faptului că nu crede că se va
descurca singur, fiind un tâ nă r neinițiat. Atitudinea oamenilor legii față de ea
nu îi inspiră încredere deloc. Ș tiind că autorită țile nu vor face nimic în privința
dispariției lui Nechifor, aceasta se închină la icoana Sfintei Ana, cu gâ ndul de a
porni chiar ea în că utarea soțului.
La fel de importantă este scena finală, în care bă nuielile Vitoriei despre
moartea bă rbatului ei se adeveresc. Ajunsă la Sabasa, aceasta află că unul
dintre cei trei tovară și de drum nu ajunsese în localitate și îl gă sește pe Lupu,
câ inele lui Nechifor, care îi va conduce pe cei doi că tre râ pa în care se află
trupul neînsuflețit al lui Nechifor Lipan. Că lă toria Vitoriei ală turi de
Gheorghiță se încheie cu demascarea celor doi fă ptași. Plină de tact și
stă pâ nire de sine, Vitoria îl face pe Calistrat Bogza să izbucnească furios, iar
Gheorghiță îl va lovi cu baltagul. Mușcat și de Lupu, Bogza moare, dar nu
înainte de a-și mă rturisi faptele. Ilie Cuțui recunoaște și el și este arestat.
Două elemente de construcție relevante pentru romanul “Baltagul” sunt
constituite de titlu și procedeele de caracterizare deoarece susțin într-o
manieră originală , remarcabilă tema și viziunea asupra lumii a autorului.
Titlul pune întregul univers al că rții sub simbolul dualită ții. Baltagul (toporul
cu ascuțiș curb cu două tă ișuri) este un obiect simbolic și unealtă și armă ,
ambivalent: armă a crimei și instrumentul actului justițiar, reparator, putâ nd
fi considerat un suprapersonaj. De remarcat că în roman același baltag (al lui
Lipan) îndeplinește cele două funcții. Baltagul tâ nă rului Gheorghiță se
pă strează nepă tat de sâ ngele ucigașilor.
În concluzie, prin tema sa generală , romanul este unul de factură rurală ,
evocâ nd lumea ță ră nească stră veche și valorile ei morale, întruchipate de o
ființă aparte, Vitoria Lipan.