Tipajul HLA prin analiza ADN şi

implicaţiile sale în medicina legală

 Sistemul limfocitar HLA
Complexul major de histocompatibilitate uman
(MHC)

- un ansamblu de gene ce codifică antigenele leucocitare

umane (HLA)
- sunt dispuse în continuitate pe un fragment de ADN de
aproximativ 4000 kb, pe braţul scurt al cromosomului 6
(6p21)
 Antigenele leucocitare umane (HLA)
• HLA este denumirea pentru antigenele care sunt produsele
complexului major de histocompatibilitate (MHC)
• genele HLA funcționale codifică molecule de proteine care
funcționează prin prezentarea antigenului implicat în răspunsul
imun.
• proteinele HLA se găsesc în membranele fiecărei celule nucleate
din corpul uman.
• aceste antigene sunt prezente într-o concentraţie mai mare pe
suprafaţa celulelor albe (leucocitelor)
• sunt antigene care determină o recție imunologică la
transplantul unui organ sau la transfuzia dintre două organisme
diferite
 Antigenele leucocitare umane (HLA)
• Proteinele HLA sunt situate pe partea exterioară celulelor
organismului, fiind unice pentru fiecare persoană în parte
• Proteinele HLA funcționează în răspunsul imun
• Sistemul imunitar folosește antigenele HLA pentru a diferenția
celulele proprii de celulele străine
• Există o asociere între diferite tipuri de HLA și bolile imune,
(precum și boala autoimună), iar în acest domeniu, HLA servește
ca marker al bolilor imune în studiile genetice.
• Rolul esențial al antigenelor constă în controlul autorecunoașterii
și prin urmare, în apărarea împotriva microorganismelor.
Locusul genelor care codifică proteinele de pe
suprafaţa celulelor implicate în controlul
sistemului imun uman
 Organizarea generală a regiunii MHC

• Regiunea MHC de clasa I - prima descoperită

– Genele au fost denumite A, B şi C şi sunt exprimate în
majoritatea tipurilor de celule
– Alte grupuri de gene din această regiune - aşa
numitele gene neclasice, dar funcţionale E, F şi G
• Regiunea MHC de clasa a II-a - conţine gene şi
pseudogene grupate în trei subregiuni principale
– Subregiunea genelor clasice conţine gene ce codifică
lanţurile α şi  ale moleculelor clasice de clasa a II-a
denumite DR, DQ şi DP
– genele neclasice au fost denumite DM şi DO
• Regiunea MHC de clasa a III-a, situată între
regiunile MHC-I şi II – cuprinde gene ce codifică
proteine cu funcţii imune
 Genele HLA
• Testul HLA este un test care detectează
antigenele de pe globulele albe.
• Există patru tipuri de HLA utilizate în analiză:
HLA-A, HLA-B, HLA-C și HLA-D.

• Toată lumea prezintă o combinație moștenită

de gene HLA, care codifică numeroase
antigene prezente pe suprafața celulelor.
 Genele HLA
• Genele HLA-A, -B, -C și –D au localizări bine
definite
• Proteinele codificate au o mare complexitate
biologică, în individualizarea genetică a fiecărei
persoane
• Datorită diversităţii enorme, genele HLA pot fi
utilizate la identificarea persoanelor
• Fiecare locus poate fi ocupat de mai multe alele
(ex. A*01, A*12)
• Haplotip – un set de gene localizat pe un
cromosom care au o exprimare genomică tipică
(ex. A*03~B*15~C*07~DR*13)
 Testarea HLA în filiaţie
• Cadrul legal
– Testele ADN sunt larg acceptate de către sistemele
juridice civile și penale din întreaga lume, iar legislația
română nu face excepție
–Rezultatul unei testări ADN formulat în cadrul unei
expertize medico-legale constituie un mijloc de probă în
procesele civile și penale
–Testul se poate face atât prenatal cât și postnatal

• Motive de solicitare a expertizei filiației

Cauze civile: stabilirea filiației față de mamă, față
de tată (paternitate)
Cauze penale: incest, viol
• Filiația față de mamă - se solicită:
– când copilul nu are certificat de naștere
(nerecunoscut/nedeclarat/neînregistrat de către
mamă)
– când a fost pierdut/abandonat sau schimbat/furat

• Filiația față de tată - se solicită atunci când

se constată neconcordanță între tatăl biologic și cel
juridic
• Prezența sau absența fiecărui antigen creează o
combinație distinctă de HLA pentru fiecare
persoană.
• Sunt utile în expertiza filiației
• Jumătate din genele unei persoane provin de la
tată, care se găsesc în 23 de cromozomi și
cealaltă jumătate provin de la mamă, care se
localizează în ceilalți 23 de cormozomi
 Excludere
• Un bărbat poate fi exclus prin stabilirea faptului
că lipsesc la copil genele ce ar fi trebuit să
fie prezente prin transmitere de la tatăl în cauză

• Atunci când copilul nu are în comun unul sau

mai mulți markeri genetici cu barbatul testat în
calitate de prezumtiv tată, respectivul bărbat este
exclus de la paternitate, concluzia de excludere
fiind indubitabilă şi având valoare absolută
 Confirmare
• Când nu se evidenţiază elemente de excludere ale
bărbatului în cauza faţă de copil, se
calculează procentul de probabilitate de
paternitate (în funcție de frecvența în populația
respectivă a alelelor comune copil-tată)
• Procentul de probabilitate calculat în limita
sistemelor efectuate poate ajunge pâna la 99,99%
sau mai chiar mai mult
• Cu cât numărul de markeri investigați este mai
mare, procentul de probabilitate crește
• Nu există un tip si nici un număr prestabilit de markeri
ce trebuie investigaţi pentru a se obţine în final o
probabilitate de minimum 99,9999%
• Este de regulă necesară investigarea a minimum 10
markeri ADN autozomali de tip STR
• Bateria de markeri STR trebuie obligatoriu lărgită la 16-
20 markeri atunci când gradul de concludenţă nu
atinge parametrii standard enunţaţi
• Obţinerea unei probabilităţi de 99,99% - există şansa,
de 0,01%, ca o altă persoană să posede aceleaşi
caracteristici genetice cu ale bărbatului testat în
calitate de prezumptiv tată biologic
• În cazul HLA numărul de markeri este mai mic,
avantajul fiind că aceste gene sunt foarte polimorfe
• În stabilirea paternităţii, markerii genetici
– ai copilului
– ai mamei biologice
– ai tatălui prezumtiv
sunt comparați pentru a determina excluderea
sau ne-excluderea celui din urmă.

• Comparând genele moştenite de copil de la

mama sa, se poate identifica cu precizie
constelaţia antigenică moştenită de copil de la
tatăl său biologic
 Exemplu
• Prezumptivul tată: A*10, A*20
• Copilul: A*11, A*20
➢Se poate confirma astfel tata

• Mama: A*01, A*20

➢Alela A*20 provine de la mamă
➢Alela A*11 provine de la tată
➢Se exclude tatăl prezumtiv
 Legile transmiterii eredității
•Legile Bernstein:
- un antigen poate apărea la copil numai dacă este prezent
la unul dintre părinți
-dacă un individ este homozigot pentru un antigen (ex.
AA) acesta trebuie să apară la toți descendenții lui

•Legile Lang:
- la descendenții din prima generație se manifestă
numai caracterul dominant (uniformitatea hibrizilor din
prima generație)
- în a doua generație apar și caracterele parentale
recesive, care au fost estompate de efectele genelor
dominante în prima generație
 Legile Mendel
Legea purității gameților (legea segregării caracterelor)
➢se referă la un cuplu de gene, adică la două trăsături
contrastante ale aceluiași caracter (trăsături
alelomorfe)
➢alelele unui cuplu de gene provenite de la parentali nu se
amestecă la progeni
➢la parentali ele se găsesc în relații de alelism, dar la
progeni se segregă. În acest fel este posibil ca alelele
recesive să apară în doză dublă la progeni și astfel să se
manifeste fenotipic
➢moștenirea trăsăturilor se face în funcție de hazard - se
pot moșteni :
–numai alele dominante
–numai alele recesive
–o alelă dominantă și o alelă recesivă
Aceasta permite enunțarea următoarelor
principii de bază:

-MM + MM = MM 100%
-MM + NN = MN 100%
-MM + MN = MM 50% + MN 50%
-MN + MN = MM 25% + MN 50% + NN 25%
 Transmiterea genelor HLA
• Toate genele HLA sunt dominante, iar exprimarea
lor este codominantă (ex. A*07, A*12)
• Înlănţuirea strânsă a genelor pe cromozomul 6
este transmisă ereditar “în bloc”, ca haplotip (set
de alele, unul de la fiecare părinte)
• Fiecare copil este semi-identic cu părinţii
• Între fraţi probabilităţile teoretice sunt:
– 50% semi-identici
– 25% identici
– 25% diferiţi
 A*01 A*02 A*03 A*04

A*01 A*03 A*01 A*04 A*02 A*03 A*02 A*04

• Transmiterea genetică a antigenelor HLA – legile de

transmitere mendeliene, pe sistem codominant
• Polimorfismul extrem al acestor gene:
o multitudinea de antigene
o imensele posibilități de combinare
• Avantaje
– transmiterea se face într-o manieră mendeliană (deci
ușor de interpretat)
– este extensiv polimorfic
– rata de recombinare este scăzută, nefiind observate
mutaţii în studiile familiale efectuate
– frecvenţa antigenică este cunoscută pentru
majoritatea grupurilor etnice
• Dezavantaje
– nu oferă o probabilitate mare de excludere când
situaţia implică un haplotip paternal care este comun
în respectivul grup etnic
– tehnicile moleculare care utilizează sisteme genetice
non-HLA sunt mai folosite (se pot determina mai
mulți markeri), tipajul HLA fiind mai rar utilizat în
testarea parentală