Relatiile profesor - elevi sunt intotdeauna un amestec de libertate si
impunere.
Profesorul trebuie sa-si exercite rolul de conducator al activitatilor instructiv-
educative in asa fel incat sa elimine riscul autoritarismului, care, de cele mai multe ori, trezeste sentimente de aversiune din partea elevilor. Profesorul este abilitat sa exercite controlul aspra clasei pentru a curma sau preveni abaterile de la normele de conduita, manifestarile indezirabile, incercarile de frauda, dezordinea provocata de anumite incidente in timpul lectiei.
Activitatea didactica nu este niciodata o activitate neutra, relatiile profesor -
elevi fiind impregnate de afectivitate si implicare. Predarea nu presupune doar o simpla invitatie intelectuala la cunoastere, ci si o relatie afectiva speciala cu elevii, deoarece.
Calitatea procesului instructiv-educativ este dependenta si de relatia afectiva
dintre profesor si elevi. E nevoie de o incarcatura afectiva adecvata pentru a obtine rezultate multumitoare. Cazurile de indisciplina, atitudinile de retragere, evitare, opozitie, descurajare se pot datora unor relatii afective deficitare.
Atmosfera existenta in clasa este conditionata, in mare masura, de valorile,
atitudinile si caracteristicile personale ale profesorului. Calitatea relatiilor pedagogice are de suferit daca profesorul prezinta trasaturi negative de personalitate: superficialitate, cinism, incapatanare, apatie, indiferenta, rigiditate, agresivitate. Un profesor care jigneste, nedreptateste sau este insensibil la nevoile de incurajare si intarire pozitiva devine antipatic si creeaza o atmosfera nefavorabila in jurul sau. Eficienta comunicarii didactice este conditionata de o serie de variabile, precum : umorul, agreabilitatea, gradul de deschidere spre ceilalti, permeabilitatea la schimbari. Elevii apreciaza amabilitatea, entuziasmul, rabdarea, stapanirea de sine, dorinta de a ajuta, sociabilitatea, increderea.
Echilibrul intelectual si psihic, luciditatea, intuitia, bunul-simt, tactul
pedagogic sunt calitati indispensabile cadrului didactic. Acestora se mai adauga si calitatile morale.
Eficienta activitatii didactice este substantial determinata de comportamentul
profesorului in clasa, de relatiile pe care le stabileste cu elevii. Cadrul didactic trebuie să deţină un sistem de cunoştinţe de psihologie şi pedagogie pentru a putea proiecta şi realiza optim activităţile didactice. Trebuie să aibă capacitatea de a accesibiliza conţinutul, de a utiliza metodologia adecvată, mediind legătura dintre elevi şi disciplina predată, chiar dintre ei şi lumea înconjurătoare. Profesorul, pentru a realiza o predare centrată pe elev, are nevoie să respecte particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor (nivel intelectual, ritm de învăţare, interese, stil de învăţare). În acelaşi timp, să poată valorifica experienţa cognitivă, afectivă, socială şi practică a elevilor ajutându-i s-o îmbogăţească.
În instruirea interactivă, cadrul didactic îndeplineşte mai multe roluri cognitive şi
metacognitive: • pedagog, în sensul că prezenţa lui este non-directivă, nu impune cunoştinţele, ci creează situaţii de învăţare care solicită elevilor resursele intelectuale, afective, sociale, motivaţionale activându-le; • proiectant, manager şi organizator al activităţilor de predare, învăţare şi evaluare; • mediator al activităţii de învăţare, ce mijloceşte relaţia dintre elev şi obiectul de învăţământ, facilitând accesul la cunoaştere; • facilitator al învăţării şi al autoformării elevilor, el nu transmite, pur şi simplu, cunoştinţe, ci înlesneşte procesarea intelectuală a informaţiilor prin activarea proceselor cognitive şi afective, facilitând accesul la cunoaştere; • sprijin al elevilor în învăţare, explică atunci când este nevoie; • partener în învăţare, participă la activitate, fiind un interlocutor în comunicarea didactică; • consilier al elevilor în activitatea de învăţare; • ghid, călăuză ce dirijează, din umbră, stimulează schimburile intelectuale, sociale, afective; • observator şi ascultător al elevilor în timpul activităţilor de învăţare; • evaluator care utilizează metode şi tehnici de evaluare ce au rol de ameliorare, corectare şi nu de sancţionare, elevii participând activ la procesul de evaluare; • autodidact, în sensul că se perfecţionează permanent, realizează schimburi de experienţă cu celelalte cadre didactice, doreşte să-şi îmbunătăţească practica pedagogică. Un rol deosebit al profesorului este de a forma, la elevi, abilităţile de cooperare şi colaborare, reorientându-i de la competiţie la cooperare