Caracterizarea lui Ghiță din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici

Slavici este un deschizător de drumuri în istoria prozei românești, avordând direcția realismului social.
„Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică realistă, caresurprinde destinul tragic al unei familii, al unui personaj
dezumanizat de patima banului și a răzbunării, pe fundalul vieții sociale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Acțiunea nuvelei se structurează în jurul conflictului interior prin surprinderea frământărilor personajului
care oscilează între ipostaza sade om cinstit și moral și patima pentru bani, între patima pentru bani și
dragosteapentru familie, pentru Ana și dorința de răzbunare.

Conflictul exterior dintre Ghiță și Lică se reflectă în conștiința personajului principal prin pierderea
încrederii în sine și afectează grav relațiile sale de familie.

Ca în orice nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Naratorul obiectiv
își lasă personajele să își dezvăluie trăsăturile în momente de încordare, consemnându-le gesturile, limbajul și
prezentând relațiile dintre ele. De asemenea, relizează portrete sugestive, detaliile fizice scoțând în evidență
trăsături morale sau statutul social. Mijloacele de investigare psihologică sunt scenele dialogate : „-Iartă-mă, Ano,îi
zise el. Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi!”, monologul interior: „ Ce să-mi fac dacă eîn mine
ceva mai tare decât voința mea?”, notațiile elementelor nonverbale și paraverbale.

Ghiță este cel mai complex personaj din scrierile nuvelistice ale lui Slavici. Destinul să ilustrează toate cele
trei straturi tematice ale nuvelei : social, psihologic și moral. Protagonistul poartă numele desacralizat al Sfântului
Gherorghe, fiind astfel un antierou cu o dinamică psihică descendentă, generată de criza morală pe care o trăiește.