Arcul de Triumf

Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un monument situat în Paris, în Place de

l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées. Se află pe o esplanadă circulară
cu un diametru de 120 m, la intersecția a douăsprezece bulevarde, cum ar fi Kléber, Grande
Armée, Wagram și Champs-Élysées.[1]

și are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon Bonaparte după bătălia de la Austerlitz, pe

2 decembrie 1805: „Va veți întoarce acasă sub arcuri de triumf.”[2] Un decret adoptat pe 18
februarie 1806 a lansat lucrările, finanțate prin contribuțiile ale Grande Armée. Piatra de temelie
s-a pus pe 15 august a aceluiași an, cu ocazia zilei de naștere a lui Napoleon.[1]
Lucrările s-au suspendat după căderea Primului Imperiu în 1815, apoi s-au reluat sub
conducerea lui Jean-Nicolas Huyot în 1826, în timpul domniei lui Ludovic al XVIII-lea. Huyot a
realizat antablamentul, bolta ogivală pentru a susține dalajul superior, și bolta cu casete a arcului
principal.[1] Ludovic-Filip și prim-ministrul său Adolphe Thiers au ales programul iconografic
al altoreliefurilor și sculptorii: Plecarea voluntarilor din 1792 (și cunoscut sub numele La
Marseillaise) de către François Rude, Triumful din 1810 de către Jean-Pierre Cortot, Rezistența
din 1814 și Pacea din 1815 de către Antoine Étex. Construirea s-a terminat în 1836 sub
îndrumarea arhitectului Guillaume-Abel Blouet. Arcul a fost inaugurat pe 29 iulie 1836 pentru a
sărbători cea de-a săsea aniversare a „Revoluției din iulie”, care a adus la putere Monarhia din
Iulie.[1]
Deasupra pereților se afla șase basoreliefuri, care ilustrează episoade marcante ale războaielor
revoluționare și napoleoniene. Partea inferioară a antablamentului este decorată cu o friză, ce
reprezintă plecarea și întoarcerea ale armatelor în cadrul campanii din Italia și al campanii din
Egipt.[2] Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai Imperiului. Numele celor care au
murit în luptă sunt subliniate. Pe aticul se găsesc 30 de scuturi, fiecare purtând numele unei
victorii a Revoluției sau a lui Napoleon: Valmy, Jemmapes, Fleurus, Montenotte, Lodi,
Castiglione, Rivoli, Arcole, Pyramides, Aboukir, Alkmaer, Zurich,
Heliopolis, Marengo, Hohenlinden, Ulm, Austerlitz, Jena, Friedland, Somosierra, Essling, Wagra
m, Moscova, Lützen, Bautzen, Dresda, Hanau, Montmirail, Montereau și Ligny