III.

2 Metode și jocuri de dezvoltare a creativității, aplicate în cadrul orelor de

educație plastică/ vizuală.

Termenul de metodă didactică provine din cele două cuvinte grecești odos-
cale, metha-spre, către si are înțelesul de drum, cale. “In didactica modernă
metoda se referă la calea care e urmată, drumul ce conduce la atingerea
obiectivelor educaționale.”i1

Profesorul alege metoda didactică în funcție de finalitățile educației, de

conținutul procesului constructiv educativ, de particularitățile de vârstă și de
cele individuale ale elevilor, de natura mijloacelor de învățământ și de
experiența sa didactică.

Metodele de dezvoltatre a creativității sunt diferite și se bazează pe nevoile

fiecărui colectiv în parte. Cele mai folosite metode sunt cele activ-intuitive
bazate pe aplicarea fenomenului visual-artistic, cum este brainstorming-ul, ea
fiind la origine o metodă de dezvoltare a creativității, explicativ-euristice
“bazate pe descoperire proprie și rezolvare de probleme” 2, de algoritm ce se
bazează pe “segvențe operaționale stabile, construite dinainte’’3, de stimulare.

Metodele de lucru alese au ca scop comun de a crește creativitatea prin

reducerea stresului în cautarea unor soluții de competiția cu sine sau cu ceilalți.
Prin aceste metode se vizează creșterea flexibilității în gândire, a gradului de
noutate a ideilor propuse de elevi și creșterea stimei de sine, a încrederii în
forțele proprii ce au ca scop obținerea unor rezultate diferite față de cele obținute
anterior.

Invățarea prin descoperire și orientarea elevilor catre formularea de

probleme și rezolvarea lor, învățarea prin descoperire sunt forme ale învățării
euristice care dezvoltă în același timp și creativitatea. Performanțele școlare la

1
Pedagogie – Constantic Cucos prefață de Adrian Neculau Polirom 2002 pag. 81
2
Idem 1 pag.85
3
Idem 2

1
disciplina educație plastică sunt în strânsă legătură cu antremanentul grafic
anterior al elevilor, îndeletnicirea în mânuirea instrumentelor de lucru,
exprimarea cu ajutorul imaginilor, cultura generală și cunoașterea tehnicilor de
lucru.

Pentru ca elevii, să fie stimulați în lucru și motivați în acumularea

cunoștințelor se folosește evaluarea activițații, dar aceasta poate devein un factor
de stres ce v-a inhiba creativitatea și libera exprimare sau poate fi un feedback
ce construiește personalitatea elevilor. Motivația de învățare și creativitatea
poate fi influențată de unii factori cum ar fi: recompense, competiția, evaluarea.

Metodele explicativ-euristice se bazează si conduc spre relatia dintre elev-

profesor ele sunt următoarele: explicația – prin această metodă elevul primește
lămuriri sau clarificări despre o tehnică nou introdusă, formarea nuanțelor, a
tonurilor, si a tuturor temelor plastice puse în discuție în cadrul orelor de
educație plastică.

Demonstrația se bazează pe exemplificarea de către profesor a diferitelor

tehnici, tratări ale
suprafețelor,
povestirea are ca scop
relatarea de fapte,
evenimente, care
înfățișează un context
artistic, observația
sistematică sub
îndrumarea cadrului
didactic și observația
independentă în mod
autonom prin această
2
metodă se urmărește explicarea, descrierea, și interpretarea unor fenomene din
perspectiva unor sarcini concrete de învățare a fost aplicată la însușirea noțiunii
de perspectivă și la identificarea tipurilor de perspectivă, această metoda
conduce la formarea unor calități comportamentale cum ar fi: răbdarea,
perseverența, perspicacitatea, imaginația, conversația euristică este o metodă de
incitare a elevilor prin întrebări oportun puse ce au ca scop aflarea adevărurilor,
elevii sunt introduși într-o incursiune în propriul univers cognitiv și să facă o
serie de conexiuni care să faciliteze dezvăluirea de noi aspecte ale realității
această metodă a fost folosită la realizarea conexiunilor între linia ca și element
de limbaj plastic și însușirea noțiuni de gravură prin incitarea elevilor, cu
ajutorul întrebărilor de la ceva ce știau deja noțiunea de grafică la parcurgerea
etapelor în realizarea gravurii, problematizarea după C. Cucoș reprezintă una
dintre cele mai utile metode, prin potențialul ei euristic și activizator este o
predare și o însușire pe baza unor structuri cu date insuficiente, profesorul nu
comunică cunoștințe gata elaborate ci punându-i în situația de căutare și
descoperire, această metodă are o valoare formativă indiscutabilă prin ea “se
consolidează structuri cognitive, se stimulează spiritul de explorare, se formează
un stil activ de muncă, se cultivă autonomia și curajul în afișarea unor poziții
proprii’’4aceasta a fost folosită în descoperirea griurilor colorate și a altor
exerciții plastice cum ar fi realizarea unor obiecte din materiale neconvenționale

4
Pedagogie Constantin Cucoș Editura Polirom 2002 pag92

3
cum ar fi ‘’Mască pentru teatru’’, Vază.

Descoperirea dirijată constă în crearea condițiilor de reactualizare a

experienței și a capacităților individuale în vederea deslușirii unor noi situații-
problemă, punctul de plecare constă în delimitarea a ceea ce este util și oportun
să fie oferit elevului și ce este necesar să fie lăsat acestuia să descopere din
proprie inițiativă această metodă dezvoltă forțele psihice și calitățile acestora –
percepția, reprezentarea, memoria, gândirea, o temă de aplicație pentru această
metodă a fost pictura pânză; modelarea este o metodă care folosește un
substitut, înlocuitor ce ii ajută pe elevi la a concretiza actul artistic la activarea
pasiunii și motivării.

Algoritmizarea se bazează pe niște algoritmi în

actul creator acești algoritmi sunt reprezentați de scheme,
etape care facilitează îndeplinirea unor sarcini mai
complexe în activitatea ulterioară a elevilor. In unele
cazuri acești algoritmi sunt construiți de către elevi prin repetare și conștentizare
se pot decripta alte soluții algoritmice ce duc la formarea stilului personal.
Profesorul are rolul în a identifica granița dintre instruirea algoritmică a
cunoștințelor și să impună tactica euristică, această metodă merge foarte bine la
4
reprezentarea portretului mai întăi schematic și apoi la trecerea elevului în etapa
de identificare și realizare a trăsaturilor fizionomice și temperamentale. 5
(Cucos)

Metode de stimulare aici intră jocurile și învățarea pe simulator, eu mă

voi opri la jocuri ce pot fi: educative și simulative acestea fiind veritabile ocazii
de antrenament pentru îndeplinirea unor sarcini de lucru reale ca cele din viață.
Ele se prezintă sub forma unor jocuri de rol. Se asumă anumite roluri pentru
construirea unui proiect al orașului, unii vor fi topometrii, geografi, geologi,
sociologi cu anumite răspunderi. 6

5
Pedagogie Constantin Cucoș Editura Polirom 2002 pag 93
6
Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice Bogdan Balan, Ștefan Boncu,, Andrei
Cosmovici, Teodor Cozma , Carmen Ctrețu, Constantin Cucoș (coordonator),Ioan Dafinoiu, Luminița Iacob,
Constantin Moise, Mariana Momanu, A drian Neculau, Tiberiu Rudică Editura Polirom 1998 pag162

5
 Jocul de rol este o metodă ce se
bazează pe provocarea unor discuții plecând

de la un joc dramatic pe o
problemă cu incidență directă,
pentru stimularea creativității
elevilor le este sugerat să se joace
cu linii, puncte, forme, culori de
dimensiuni diferite ce favorizează învățarea elementelor de limbaj plastic mai
repede si integrarea într-un spatiu dat. Jocuri de rol pot fi: desenează ce auzi
după diferire zgomote, de păsari, de masină, de ceas, arată ce ai văzut, căntă ce
ai desenat, eu desenez tu recunosti, tu desenez eu recunosc, desenează pe cine

6
vezi, desenează după căntec. Această metodă dezvoltă memoria, simțul vizual,
perceptia si forma obiectelor, stimulează auzul, exemplifică vizual sunetul,
dezvoltă priceperea și redarea imaginilor asociate cu aspecte din natură, glasul
păsărilor, animalelor, fenomenele naturii, glasul naturii, zgomotul diferitelor
obiecte- lemn, masină, rachetă, ceas, moară, masină, sirenă.

7
 Metoda învățării prin descoperire este o categorie contrară învățarii prin
repetare, definindu-se după americanii D. Ausubel și Fl. Robinson astfel:
“învățarea prin descoprire se referă la o situație în care materialul de învățat nu
este prezentat într-o formă finală celui ce învață, ci reclamă o anumită activitate
mentală, anterioară încorporării rezultatului final în structură cognitivă.”7 Un
exemplu în folosirea acestei metode, a fost descoperirea artiștilor români prin
realizarea individuală a unui afiș, cu date despre artistul preferat și inserarea de
imagini cu lucrările sale. Datorită acestei metode nu doar că elevii au învățat
respectivul artist în profunzime dar au și memorat visual lucrările sale și au
aplicat creativitatea în selectarea și aranjarea elementelor componente unui afiș.

7
Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice Bogdan Balan, Ștefan Boncu,, Andrei
Cosmovici, Teodor Cozma , Carmen Ctrețu, Constantin Cucoș (coordonator),Ioan Dafinoiu, Luminița Iacob,
Constantin Moise, Mariana Momanu, A drian Neculau, Tiberiu Rudică Editura Polirom 1998 pag164

8
 Exercițiul este considerat o metodă de formare a deprinderilor și
priceperilor, numai prin practică repetată se învăță cel mai bine o deprindere,
precizează R. Gagne.8 În dezvoltarea creativițății elevilor la orele de educație
plastică se folosește cu precădere exercițiul nu doar ca o repetare ci și ca o
interpretare a ideilor, a sentimentelor, a imaginației. Chiar dacă exercițiul
înseamnă a executa în mod repetat și conștient o acțiune pentru dobândirea unor
îndemânări, deprinderi aici exercițiile au caracterul noutății deoarece lucrările
elevului nu pot fi identice având doar stilul personal care se formează în urma
acestei metode.

8
Psihopedagogie Gheorghe Dumitru, Constanța Dumitru Editura Didactică și pedagogică București 2004 pag
316

9
 Metoda cubului a fost folosită în explorarea unui subiect, a unei
situații din mai multe perspective.
Etapele metodei:
o Realizarea unui cub pe ale cărui fețe se notează cuvintele: descriere,
compară, analizează, asociază, aplică, argumentează
o Anunțarea temei subiectului pus în discuție
o Împărțirea grupului în 6 subgrupuri fiecare subgrup urmând să
examineze tema alesă din perspectiva cerinței de pe una din fețele
cubului: - descrie –Culorile , formele, mărimile, etc.
-compară - Ce este asemănător ș ice este diferit ?
- asociaza- La ce te îndeamnă să gândești?
- analizează – Din ce se compune?
- aplică- Ce poți face cu el? Cum poate fi folosit?
- argumentează pro/contra și enumeră o serie de motive care vin în
sprijinul afirmației tale

10
 Brainstorming-ul vine de la cuvintele din limba engleză brain-creier și storm-
furtună, traducându-se prin furtună în creier sau “asaltul de idei” a lui “Alex.
Osborn, presupune principiul amânării evaluării critice a ideilor noi, asigurarea
și menținerea unei atmosfere propice producerii în asalt a cât mai multor idei
original, neobișnuite”.

11
Aceasta “nu este practic o metodă didactică, ci o metodă de stimulare a
creativității ce se poate insinua în discuții, dezbateri și atunci când se urmărește
formarea la elevi a unor calități imaginative, creative și chiar a unor trăsături de
personalitate. Caracteristica principală este separarea de producere a ideilor de
procesul de valorizare, de evaluare a ideilor.
Această metodă de stimulare a creativității începe prin anunțarea unei
probleme, de aici rezultă soluții spontane fară ca acestea să fie validate. Punctul
forte al acestei metode este gasirea de cât mai multe soluții, puncta de vedere
aici nu contează calitatea ci cantitatea. Metoda am aplicat-o la mai multe teme
practice pe care le voi enumera: mărțișoare, pictură pe pânză- Orașul în imagini ,
mozaic, modelaj, becuri pictate, măști etc. aceste teme au fost aplicate la diferite
clase de elevi iar rezultatele se observă în imaginile de mai jos.

12
13
14
15
 Elevii ce au fost membrii din grupurile de lucru cât și animatorul grupului a
fost instruiți pentru a promova un climat deschis încurajator, stimulativ pentru
producerea a cât mai multor idei.
Pentru ca ideile să nu fie îngrădite ‘’am concluzionat următoarele
recomandări pentru grupurile de lucru:
- evitarea orcăror critici în emiterea ideilor noi

16
 - acceptarea oricăror idei (chiar fanteziste) prin eliberarea de frânele
posibile ale autocontrolului inhibitiv sau ale evaluării care poate bloca
ritmul căutărilor noi

- extinderea cât mai mare a numărului de idei pentru a a mplifica astfel

șansele de apariție a soluțiilor noi și valoroase
- valorificarea constructive a ideilor altora prin formularea și combinarea
originală a lor, pentru sporirea disponibilității creatoare a grupului.
(Psihopedagogie Gheorghe Dumitru, Constanța Dumitru Editura Didactică și pedagogică București
2004 pag 64.)

La final ideile se supun unei analize cu tentă critică pentru a fi puse în

practică . In imaginile prezentate mai sus am folosi asalui de idei prntru a le
dezvolta eleviilor creativitatea și a găsi cât mai multe soluții la unele teme care
le prima vedere par destul de ușoare. Elevii au fost încântați și nerăbdători atunci

17
când veneam la clasă cu probleme cât mai diferite și care îi scoase din zona de
confort.
O altă metodă ce le-a trezit interesul elevilor a fost și metoda sinectică
aceasta ‘’presupune ca strategie dominantă asigurarea premiselor favorizante
generării de idei și produse noi, pe baza unor tehnici similare asaltului de idei ,
dar și prin utilizarea mai amplă a analogiilor , a metaforelor, a reuniunii unor
elemente diferite și aparent irelevante.”( Psihopedagogie Gheorghe Dumitru, Constanța Dumitru
Editura Didactică și pedagogică București 2004 pag 66)

Pe parcursul folosirii acestor metode am găsit niște concluzii ce sunt legate

de principiile învățării de tip creativ, acestea pot fi descrise în felul următor:
ponderea dintre solicitările în activitățiile instructive-educative trebuie să fie mai
mare spre elaborarea creativă și situațiile problematice de tip divergent; crearea
și menținerea unui climat de atelier favorabil și o atmosferă optimă pentru
dezvoltarea cretivității, stimularea spontaneității și independența creatoare a
eleviilor;

18
i