Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile

in Uniunea Europeana

Asist. Univ. Drd. Mihaela Grofu (Padurean)

Catedra de Turism-Servicii, Facultatea de Comert, ASE
Prin dimensiunile si importanta efectelor sale, problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul
reglementarillor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Rolul
principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat
acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver, Canada, 1976) si Habitat II (Istanbul, Turcia, 1996)1.
Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM), conferinta
Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema, dezbatand problemele asezarilor umane in
corelatie cu cerintele de protejare a mediului. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii,
Programul de cooperare internationala, Recomandari pentru actiuni nationale.
Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei “viziuni pozitive” asupra oraselor secolului XXI punand
accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. In cadrul conferintei au fost adoptate doua
documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la
locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si
programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. Tot cu aceasta ocazie a
fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor
locale si societatii civile.
Preocuparile comunitare referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante
documente, dintre care pot fi mentionate:
- Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si
consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara;
- Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate
in dificultate, dezvoltarea locala si includerea sociala;
- Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si
Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera, cu impact direct asupra activitatilor
urbane;
- Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a
problemelor urbane;
- Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea;
- Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane
echitabile si policentrice;
- Carta Europeana a amenajarii teritoriului, adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania), etc.
Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele urbane,
asigurarea calitatii resurselor de apa, reducerea deseurilor, diminuarea zgomotului, ameliorarea mediului artificial si
patrimoniului cultural, utilizarea mijloacelor de transport ecologice, imbunatatirea performantelor ecologice ale
intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora, imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile
rurale.
O alta initiativa comunitara reprezinta proiectul URBAN al carui obiect consta in sprijinirea regiunilor urbane
in realizarea unor proiecte de investitii. Dotat cu un buget de 870 milioane ECU pentru perioada 1994-1999, aceasta
initiativa a contribuit la rezolvarea unor probleme legate de ramanerea in urma a cartierelor defavorizate, ameliorarea
infrastructurilor, crearea echipamentelor sociale, etc.
Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit, in 1997, prezentarea de catre Comisia
Europeana pentru Habitat a documentului intitulat “Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana” prin
care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. Totodata, a fost afirmat
faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa aiba in vedere: asigurarea unui
sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii; proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen,
marginalizarea sociala; protejarea mediului urban; eliminarea presiunilor fiscale excesive, restructurarea institutiilor
locale in directia adaptarii la dinamica mondiala.
Actiunile Uniunii Europene in directia asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare
a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea
unui sistem urban european, policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de
cooperare; promovarea unei economii urbane diversificate, flexibile si competitive, punand accent pe resursele umane,
inovare, dezvoltarea turismului, transporturilor, comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei
ambiante urbane atractive; imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor
moderne de gestiune urbana.
Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana
legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale.
Pentru perioada 2000-2006, Comisia a propus alocarea a 286,3 miliarde Euro, din care 46,9 miliarde vor fi
utilizate tarilor candidate la Integrare. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale
dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi
transportul urban, gestiunea rationala a energiei, reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. Acestea trebuie
1
M. Dutu, Dreptul urbanismului-Teorie si practica judiciara, Bucuresti, 2000, pag. 337
sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni, pe de o parte, dar si
intre zonele urbane si cele rurale. In acest context, o atentie deosebita va fi acordata conectarii sistemelor locale sau
regionale de transport la retelele transeuropene de transport (RET-T). Se impune, de asemenea, evaluarea impactului
aglomerarilor de trafic asupra functionalitatii urbane si a locuitorilor orasului tinand cont de cresterea mobilitatii
populatiei ocupate si a dependentei de autoturismele personale. Sunt luate in calcul si alte aspecte ce tin de asigurarea
accesibilitatii persoanelor cu mobilitate redusa, introducerea unor mijloace de transport ecologice prin adaptarea
tehnologiilor existente.
In domeniul utilizarii fortei de munca, actiunile se inscriu in directia imbunatatirii procesului de recrutare a
personalului, a relatiilor dintre intreprinderi si salariatii acestora, a intaririi politicii de eliminare a discriminarilor si de
egalizarea sanselor.
Initiativa comunitara in materie de cooperare transfrontiera, transnationala si interregionala se refera la
promovarea unei dezvoltari echilibrate si punerea in aplicarea a unor metode comune de planificare si dezvoltare
urbana. O contributie importanta in acest sens va avea Programul PHARE de Cooperare Transfrontiera.
Referitor la dezvoltarea culturala, a turismului de agrement si a loisirului, se va urmari cresterea
atractivitatii oraselor prin promovarea turismului urban si pastrarea identitatii culturale ca elemente componente ale
strategiilor urbane de dezvoltare durabila.
In ceea ce priveste politica de integrarea sociala, strategiile de dezvoltare urbana vor avea in vedere
promovarea egalitatii sanselor, imbunatatirea conditiilor de munca si viata ale populatiei, inlaturarea discriminarilor
sociale iar actiunile intreprinse se refera la: sprijinirea somerilor (indeosebi cei tineril), a minoritatilor etnice si rasiale in
gasirea unui loc de munca; asigurarea accesibilitatii pentru serviciile de baza cum ar fi: invatamant, sanatate, transport,
comunicatii, politie, justitie; prevenirea criminalitatii urbane, scaderea delicventei in randul tinerilor, cresterea
securitatii persoanelor.
Este cunoscut faptul ca discriminarile sociale avand la baza considerente de ordin etic, religios, preferinte
sexuale sau in materie de varsta continua sa fie proliferate nu doar in arealul zonelor urbane. In acest context,
cooperarea statelor si implicarea societatii civile prin adoptarea unor masuri de ordin legislativ in primul rand si
sensibilizarea opiniei publice, devine mai mult decat necesara. Eforturile vor fi indreptate catre inlaturarea excluderilor
sociale, scaderea delicventei, prevenirea toxicomaniei, asigurarea unor locuinte adecvate categoriilor defavorizate.
Obiectivele comunitare in directia reabilitarii, protejarii si imbunatatirii calitatii mediului urban au in
vedere cresterea calitatii vietii, a sanatatii oamenilor, pastrarea ecosistemelor locale si regionale iar actiunile se refera la:
imbunatatirea calitatii aerului, a apei potabile, gestiunea apelor de suprafata si a celor freatice, reducerea cantitativa a
deseurilor, scaderea poluarii sonore; protejarea patrimoniului cultural, a biodiversitatii spatiilor verzi, cresterea calitatii
fondului construit; utilizarea eficienta a terenurilor; limitarea efectelor negative ale transporturilor asupra mediului;
scaderea emisiilor de gaze prin prin utilizarea rationala a energiei.
Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile
legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile
locale si regionale, pe de o parte, si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. Directiva 85/337/CEE privin
evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru
intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. Un exemplu in
acest sens il constituie problematica deseurilor; directivele europene (91/156/CEE, 91/689/CEE, 94/62/CEE) se refera la
obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de
gestionare a acestora.
De asemenea, Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. Potrivit
Directivei 96/61/CE, statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor
industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. Avand la baza principiul “Poluatorul plateste”, sistemul de
responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa, sol, animale, pasari, zone rurale, paduri, etc).
Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: Eco-Label si Eco-
Management si Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de
gestiune a mediului. Concepute initial pentru industria manufacturiera, aceste reglementari s-au extins si asupra altor
sectoare, indeosebi in domeniul serviciilor (turism, transporturi, asigurari, banci, etc). Largirea campului de aplicare al
sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea
mai riguroasa a respectarii masurilor legislative.
In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural, Programul intitulat “Orasul de maine” propune o serie de
masuri referitoare la patrimoniul cultural, istoric si arhitectural, indeosebi centrele istorice 1, utilizarea spatiilor verzi,
presiunea exercitata asupra zonelor litorale2, protectia civila, alunecarea terenurilor, incendii, securitatea cladirilor.
Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor, intarirea initiativelor locale constituie un
factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan
vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza:
o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si
reglementarile Uniunii Europene; promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor; intarirea democratiei locale, a
parteneriatului intre sectorul public si cel privat; antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. Toate
aceste obiective vizeaza in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale, imbunatatirea calitatii in
mediul urban, coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana.
Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si Cea de-A Treia Conferinta Europeana a
Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri
1
Carta Internationala pentru Conservarea Monumentelor si Siturilor de la Venetia, 1964 si Carta pentru Conservarea
Oraselor si Centrelor Istorice, 1987, stabilesc metode si tehnici de restaurare a patrimoniului cultural.
2
Programul de Gestiune a Zonelor Litorale; COM(95)511; COM(97)744
municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a
municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta
directie.
Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg), a fost incredintata
autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare pentru dezvoltarea durabila si
alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile, care pana acum era coordonata in comun de
Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR), Euromunicipalitati, reteaua Municipalitatilor Sanatoase a
Organizatiei Mondiala a Sanatatii, Consiliul International pentru

Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul
ei de Experti in Mediu Urban. Cu acest prilej, 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat
pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg, populatia reprezentata de toti participantii
la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni.
Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona, au fost elaborate Principii si valori ale
Actiunii Locale pentru Durabilitate, dintre care pot fi mentionate: unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor
pentru mai multa egalitate sociala si dreptate, impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos;
transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale, eficiente din punct de
vedere social si ecologic, evitand consumul inutil de resurse neregenerabile; impartirea responsabilitatii pentru
dezvoltarea durabila: implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali, inclusiv
ONG-urilor.
De asemenea, s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro-Mediteranean sunt
binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a ajunge la coeziune
economica si sociala pe durata procesului de aderare, pentru a atinge standardele sociale si de mediu, aceasta
reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica.
Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj, conditii inadecvate de
munca si viata, poluarea aerului, zgomot si aglomerare, degradarea terenului si a habitatelor; diminuarea resurselor de
apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si
problemele mostenite din trecut, accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil
diferentele din interiorul societatii. In acest context, planificarea municipala integrata, dezvoltarea compacta a orasului,
reabilitarea zonelor urbane si industriale, utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale, transportul local si
managementul energiei si de asemenea, lupta impotriva somajului, a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii
cheie ale managementului urban pentru durabilitate.
Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate
locala, conform carora vor fi stabilite tinte, vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. De
asemenea, se va oferi asistenta municipiilor si oraselor care se afla in situatii exceptionale, cum ar fi dezastre naturale
sau perioade de dupa razboi.
O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si
carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura, precum si surse de venit adecvate. In schimb,
administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic, participativ si
transparent, sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie.
Totodata, s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii
urbane pe principii durablile. Acestea se refera la faptul ca:
- in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate, primind responsabilitati fara a a
avea venituri adecvate;
- s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale, inclusiv costurile sociale si
de mediu. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite;
- progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii;
- pietele financiare, care guverneaza circuitul capitalului si investitiile, nu sunt controlate in mod democratic.
Pe de alta parte, dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia tehnologiei
informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor, modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care
cetatenii se identifica cu orasul lor.
S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. In
acest sens, exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema
importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu, cererea de
resurse din alte parti ale lumii, sa fie reduse. Distorsiunile economice, degradarea terenului, persecutiile politice,
razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei, care trebuie sa ofere servicii, infrastructura
si integrare sociala a populatiei in continua crestere.
La nivel european si national, integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza
politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de
celui de la Helsinki (1999). Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare
pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru
Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile, care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale
autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia.
Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si localizare, orasele au nevoie de maximalizare a influentei
lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. Acestea ar trebui sa reflecte
mai puternic impactul global al actiunilor locale. Cantitatea de cunostinte fara precedent, capacitatea de inovatie si noile
tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii.
 In contextul celor discutate, Integrarea Europeana, in special, extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor
din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru
orasele europene. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita, actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene
si devenind multi-culturale, orasele isi vor imbunatati competitivitatea, vor deveni mult mai durabile si se vor
transforma in locuri mai atractive.