Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Povestitorul:
În noaptea sfântă de Crăciun,
Pe drumul nins, cu lună,
Trei magi călări, cu suflet bun,
Aleargă împreună.
De unde vin? Cum se numesc?
Ce doruri îi frământă?
Spre-o iesle ei călăroresc
Şi cerurile cântă!
Şi cântă-n inimile lor,
Aprinsă, bucuria:
- Azi s-a născut Iisus Hristos!
Azi s-a născut Mesia!
Înger 2:
Trei crai de la Răsărit
Cu steaua-au călătorit.
Şi-au mers după cum citim,
Până la Ierusalim.
Acolo dac-au ajuns,
Steaua lor li s-a ascuns.
Şi-au început a umbla,
Prin oraş a întreba.
Magul Baltazar:
- Noi, de la Răsărit cu-alai,
Venim trei magi, venim trei crai.
Ierusalimu-am colindat
Şi-am întrebat în lung şi-n lat:
Magul Melchior:
- Unde-i noul Împărat
Care-acuma s-a născut?
Steaua lui noi am văzut
Şi către el ne-a petrecut.
Magul Gaspar:
- Şi-am venit din depărtare
Să-i aducem închinare
Pruncului Mântuitor
Şi Împărat al tuturor!
Magii împreună:
- Dar când aici noi am ajuns,
Steaua-n nori ni s-a ascuns!
Irod:
- Cine sunteţi? Ce gând aveţi?
Ce întrebaţi?
De-a cui poruncă ascultaţi?
Şi ce-mpărat tot căutaţi?
Magul Baltazar:
- Noi, împărate, am venit
Tocmai de la Răsărit!
Magul Melchior:
- Dar, dacă vrei să ştii... Prea bine!
Noi nu te căutăm pe tine!
Magul Gaspar:
- Noi pe Iisus îl căutăm!
Peste-mpăraţi El e-mpărat!
Magii împreună:
- Cu slavă fie lăudat!
Irod:
- Aşa? Deci... mergeţi şi aflaţi,
Apoi veniţi de mă-nştiinţaţi.
Că şi eu vreau ca să mă duc
Şi-nchinare să-i aduc.
Povestitorul:
Şi s-au dus craii... s-au tot dus...
Steaua-i îndruma de sus.
Iar la staul... colo... iată
Steaua se opri deodată.
Iar craii merg în faţa pruncului,
Se-nchină cuvioşi,
Se-nchină Lui.
Ei scot şi-i dau cu multă bucurie:
Aur, smirnă şi tămâie.
Magul Baltazar:
- Am sosit din Răsărit
Să ne-nchinăm negreşit,
Celui dintâi Împărat
Ce ne iartă de păcat!
Magul Melchior:
- Irod vrut-a ca să ştie:
Aur, smirnă şi tămâie,
Cui le ducem noi în dar,
Trecând peste-al lui hotar?
Magul Gaspar:
- Locul l-am ţinut ascuns
Unde s-a născut Iisus!
Ca Irod să nu-l găsească
Şi rău să-i pricinuiască.
Magii împreună:
- Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu pace, între oameni bunăvoire!
Povestitorul:
Noaptea, îngerul din vis,
Magilor, aşa le-a zis:
Îngerul 1:
- Pe Irod să-l ocoliţi!
Povestitorul:
Craii, când se-napoiară,
Altă cale apucară.
Îngerul, în vis,
Veni şi la Iosif
Şi-i grăi:
Înger 1:
- Scoală-te, Iosif,
Ia Pruncul şi pe mama Lui,
Fugi în Egipt şi rămâi acolo
Până îţi voi spune eu,
Că Irod în gând şi-a pus
Să-l omoare pe Iisus.
Povestitorul:
Iar pe crai, Irod, mereu
I-aştepta-n palatul său.
Şi văzând că nu mai vin
De necaz, făcea venin.
Şi-a chemat ostaşi pe dată.
Irod:
- Ostaşi!... mergeţi repede!...o ceată!...
Colo-n Viflaim şi-n sate
Cu oraşe-nvecinate.
Casele la rând luaţi,
Toţi copiii să-i tăiaţi!
De la doi-trei ani în jos,
Doar veţi da şi de Hristos.
Ostaşii:
- Precum aţi spus vom făptui,
Copiii toţi vom nimici.
Cu sabia pe dat’ pornim,
Copiii mici să-i nimicim.
Vom făptui precum aţi spus
Şi n-o să scape nici Iisus!
Noi suntem braţul lui Irod
Şi va fi jale în norod!
Ne iartă, Doamne, Tată Sfânt,
Că va fi jale pe pământ!
(Ostaşii pleacă şi pe ritmul cadenţat încep tăierea pruncilor. Se aude plânsetul în cetate.)
Povestitorul:
Şi războinicii s-au dus
Făcând precum Irod le-a spus.
O, ce vaiet prin cetate!
Şi-mprejurul ei, prin sate!
Cum plângeau, din minţi ieşite,
Mamele nenorocite,
Când vedeau murind, pe uliţi,
Pruncii lor, trecuţi prin suliţi.
Sau când îi vedeau sfărmaţi
Sub călcâie de soldaţi.
Irod:
- Eu sunt Irod împărat
Care pe cal am încălecat!
Sabia-n mână-am luat,
14.000 de coconi mici am tăiat.
Tot pământul s-a cutremurat!
Înger 1:
- O Iroade, împărate,
Te-ai umplut de răutate!
Tu, cu păcatele tale,
Ai umplut lumea de jale!
Înger 2:
Atunci Irod împărat
Auzi ce s-a-ntâmplat
Şi mare porunc-a dat:
Să se taie mulţi copii!
Şi-a tăiat Irod copii,
Vreo patrusprezece mii.
De doi ani şi mai în jos,
Ca să-l taie pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat,
Dumnezeu l-a apărat!
Povestitorul:
Dar nici nu-ncetase plânsul
Că Irod muri, şi dânsul.
Îngerul atunci i-a zis
Iar lui Iosif, noaptea-n vis:
Înger 1:
- Ia pe prunc, pe mama sa
Şi te-ntoarce-n ţara ta!
Grijă n-ai de ce să porţi
Că de-acum e printre morţi
Cel ce mâna-a vrut să puie,
Pe Iisus ca să-l răpuie.
Povestitorul:
Ei din Egipt la drum porniră
Şi în Nazaret sosiră.
Ocrotit de Dumnezeu,
Iisus, aici, creştea mereu.
Şi de harul Domnului
Se umplea făptura Lui.
Maica Sfântă-l ocrotea
Şi cu dragoste-i grăia:
Maica Sfântă:
- Fiul meu, Iisuse dragă,
Te aşteaptă-o lume-ntreagă!
Toţi: - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Maica Sfântă:
- Te aşteaptă cu dorire
Ca să-i dai ei mântuire!
Toţi:
- Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Maica Sfântă:
- Cine-a asculta povaţa
Îşi va mântui viaţa!
Toţi:
- Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Înger 1:
- Când te-ai născut, Iisuse,
Noi, îngerii de sus,
Cântarea minunată a-mpăcării am adus,
Să bucurăm pământul pentru venirea Ta,
Să vină să-l cuprindă iubirea, pacea Ta!
Înger 2:
- Azi, ca-ntotdeauna,
Noi, îngerii, venim
Prin naşterea – Ţi, Iisuse,
Pe prunci să-i ocrotim;
Să facem loc pe buze
Cuvântului Tău sfânt.
Toţi îngerii: - Să fie doar iubire şi pace pe pământ!
Înger 2:
- O, şi-acum, Iisuse Doamne,
Pentru anul care vine,
Calda noastră rugăciune
O-ndreptăm smeriţi spre Tine:
Să-ntăreşti dorinţa noastră
De-a rămâne zi şi noapte,
Purtători ai veştii bune
Mai departe, mai departe....
Colind: O, CE VESTE MINUNATĂ!